Wilhelm von Humboldt, Diversitatea structurală a limbilor şi influenţa ei asupra umanităţii....

DESPRE DIVERSITATEA STRUCTURALÃA LIMBILOR ªI INFLUENÞA EI

ASUPRA DEZVOLTÃRII SPIRITUALE A UMANITÃÞII

FRIEDRICH WILHELM CHRISTIAN KARL FERDINAND VON HUMBOLDT s-a nãscut laPotsdam, la 22 iunie 1767. Este fratele naturalistului ºi exploratorului Alexander vonHumboldt (1769–1859). Primeºte o educaþie de facturã enciclopedicã. Din 1785frecventeazã cercurile iluministe de la Berlin, coagulate în jurul unor personalitãþiprecum Christoph Friedrich Nicolai ºi Moses Mendelssohn, familiarizându-se apoicu ideile Romantismului german. Din 1787, studii de filozofie, istorie ºi filologieclasicã la Göttingen. În 1791 se cãsãtoreºte la Erfurt cu Caroline von Dachroeden(1766–1829). În 1794 începe o fecundã ºi trainicã prietenie cu Friedrich Schiller.Din 1797 întreþine relaþii de strânsã prietenie cu Goethe. Între 1802 ºi 1808 deþinetitlul de ambasador al Prusiei pe lângã Sfântul Scaun de la Roma. Întors la Berlinîn 1809, este numit consilier de stat. Acceptã postul de director al Secþiunii pentruculte ºi învãþãmânt public din cadrul Ministerului de Interne al Prusiei. În Propuneripentru întemeierea Universitãþii din Berlin, prezentate la 12 mai 1809, Humboldt schiþeazãprogramul care a asigurat excelenþa universitãþii germane vreme de mai bine de unsecol. În 1810 primeºte titlul de trimis plenipotenþiar al Prusiei la Viena. În 1814este numit delegat plenipotenþiar al Prusiei la Conferinþa de pace de la Praga. În1815 face parte din delegaþia Prusiei la tratativele de pace de la Paris, militând pentruo Germanie unitã. În 1817 este trimis în calitate de ministru plenipotenþiar al Prusieila Londra, unde îl întâlneºte pe Franz Bopp. În 1819 Humboldt este numit ministrupentru probleme constituþionale. În 1820 se retrage în liniºtea castelului familial dela Tegel, pentru a se dedica exclusiv studiului limbilor ºi reflecþiilor teoretice desprelimbaj. În 1830 îºi publicã ampla corespondenþã personalã cu Friedrich Schiller,material documentar de însemnãtate majorã pentru înþelegerea Clasicismului german.Moare la 8 aprilie 1835, la Tegel. Opere importante: Ideen zu einem Versuch, dieGränzen der Wirksamkeit des Staats zu bestimmen (1791), Ästhetische Versuche I.: ÜberGoethe’s Hermann und Dorothea (1799), Über das vergleichende Sprachstudium inBeziehung auf die verschiedenen Epochen der Sprachentwicklung (1820), Über die Aufgabedes Geschichtsschreibers (1821), Über die Entstehung der grammatischen Formen undihren Einfluss auf die Ideenentwicklung (1822), Über Schiller und den Gang seinerGeistesentwicklung (1830), Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaus undseinen Einfluss auf die geistige Entwicklung des Menschengeschlechts (1836).

Traducãtorul, EUGEN MUNTEANU (n. 1953), profesor la Facultatea de Litere aUniversitãþii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaºi ºi profesor invitat (2006–2008) laInstitutul de Romanisticã al Universitãþii din Viena, are preocupãri sistematice defilozofia limbajului ºi teoria limbii, istoria ideilor lingvistice, semanticã, onomasticã,lexicografie, filologie româneascã ºi studii biblice. Colaborator la proiecte de cercetarenaþionale (Dicþionarul Academiei Române – DLR, Septuaginta în limba românã etc.)ºi internaþionale (Dictionnaire Étymologique Roman – DÉRom, Nancy/Saarbrückenº.a.). Printre lucrãrile publicate se numãrã: Aeterna Latinitas. Micã enciclopedie a gân-dirii europene în expresie latinã, 1997; Introducere în lingvisticã, 2005; Lexicologie biblicãromâneascã, 2008. A tradus ºi a realizat ediþii comentate ale unor texte de filozofiesau filozofia limbajului de Sf. Augustin (Confesiuni, Despre învãþãtor, Despre dialecticã),Toma din Aquino (Despre fiind ºi esenþã), Jean-Jacques Rousseau, Jacob Grimm,Emmanuel Swedenborg º.a.

WILHELM VON HUMBOLDT

Despre diversitatea structuralãa limbilor ºi influenþa ei

asupra dezvoltãrii spiritualea umanitãþii

Versiune româneascã, introducere, notã asupra traducerii,tabel cronologic, bibliografie ºi indici

deEUGEN MUNTEANU

Coperta

IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

DDeessccrriieerreeaa CCIIPP aa BBiibblliiootteecciiii NNaaþþiioonnaallee aa RRoommâânniieeiiHHUUMMBBOOLLDDTT,, WWIILLHHEELLMM vvoonn

DDeesspprree ddiivveerrssiittaatteeaa ssttrruuccttuurraallãã aa lliimmbbiilloorr oommeenneeººttii ººii iinnfflluueennþþaa eeii aassuupprraa ddeezzvvoollttããrriiii ssppiirriittuuaallee aauummaanniittããþþiiii / Wilhelm von Humboldt; trad., pref.: Eugen Munteanu. – Bucureºti: Humanitas, 2008

Bibliogr.Index.ISBN 978-973-50-2013-2

I. Munteanu, Eugen (trad.; ed.)

81

WILHELM VON HUMBOLDTÜBER DIE VERSCHIEDENHEIT DES MENSCHLICHEN SPRACHBAUES UND IHRENEINFLUSS AUF DIE GEISTIGE ENTWICKLUNG DES MENSCHENGESCHLECHTS,

Herausgegeben von Eduard Buschmann, Königliche Akademie der Wissenschaften, Berlin, 1836

© HUMANITAS, 2008, pentru prezenta versiune româneascã

EDITURA HUMANITASPiaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, Româniatel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51www.humanitas.ro

Comenzi CARTE PRIN POªTÃ: tel./fax 021/311 23 30C.P.C.E. — CP 14, Bucureºtie-mail: [email protected]

Introducere

Humboldt ºi humboldtianismul

Om de culturã complex, una dintre figurile de prim rang ale culturiigermane, prieten apropiat al lui Schiller, întreþinând strânse relaþii cu Goetheºi cu ceilalþi participanþi la miºcarea de idei a „clasicismului weimarez“, poet,filolog clasic ºi filozof, estetician, antropolog ºi traducãtor, om politic refor-mator, gânditor politic ºi diplomat implicat direct în reconstrucþia europeanãcare a urmat Revoluþiei Franceze ºi epocii napoleoniene, creator al modeluluimodern de universitate întemeiat pe principiul complementaritãþii întrecercetarea ºtiinþificã ºi practica didacticã (Forschung und Lehre), figurã sim-bolicã greu de încadrat într-un curent ideologic sau într-o miºcare de idei(sunt în personalitatea lui faþete iluministe, dar ºi unele romantice, iar cultulpentru Antichitatea greco-latinã îl defineºte drept un clasic), revendicat, înposteritate, de specialiºtii în teoria politicã, de antropologi ºi de esteticieni,de pedagogi ºi de istorici, Wilhelm von Humboldt (22 iunie 1767–8 aprilie1835) este recunoscut pe plan universal mai ales ca fondator al concepþieimoderne referitoare la problemele limbajului uman.

Moºtenirea lui Humboldt ca filozof al limbajului ºi lingvist constã înnumeroase studii ºi articole, cele mai multe dintre ele concepute pentru afi expuse în public, la Academia Regalã de la Berlin. De menþionat cã majo-ritatea titlurilor reprezintã contribuþii de dimensiuni relativ reduse, dar,împreunã, toate alcãtuiesc un ansamblu relativ coerent ºi de o mare bogãþiede idei. Textul cel mai amplu ºi cel mai important pentru ilustrarea concepþieihumboldtiene despre limbaj se intituleazã Über die Verschiedenheit desmenschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistige Entwicklung desMenschengeschlechts (Despre diversitatea structuralã a limbilor ºi influenþa acesteiaasupra dezvoltãrii spirituale a umanitãþii)*. De dimensiuni considerabile, lucrarea

* Voi cita în continuare dupã ediþia publicatã separat în 1836, care a servit ºi catext de bazã pentru traducerea de faþã. Pentru fragmentele din celelalte lucrãri alelui Humboldt, menþionate cu titlul complet în Bibliografie, am folosit ediþia Wilhelmvon Humboldt, Über die Sprache… (Trabant 1994).

a fost publicatã postum de Alexander von Humboldt, de trei ori în acelaºian (1836): mai întâi aºa cum fusese conceputã de autorul ei, ca introducerela un tratat în trei volume despre limba kawi (Über die Kawi-Sprache aufder Insel Jawa, 3 vol., Berlin, 1836–1839), apoi ca studiu ºtiinþific autonom,în volumele II–IV, pentru anul 1832, ale publicaþiei oficiale a Academieide la Berlin (Abhandlungen der Königlichen Akademie der Wissenschaften zuBerlin) ºi, a treia oarã, ca separatum, cu titlul de mai sus.

Citând foarte scrupulos atunci când era vorba despre lucrãri cu caracterlingvistic ºi cu conþinut concret (monografii, studii, articole, gramatici,dicþionare etc.), Humboldt menþioneazã totuºi extrem de rar (cu excepþialui Aristotel ºi a lui Kant) în mod expres numele filozofilor pe care i-a cititºi care, eventual, l-au influenþat. De aceea, în încercarea de a preciza surselede inspiraþie ale gândirii filozofico-lingvistice humboldtiene, exegeþii au apelatla bogata sa corespondenþã sau au procedat în mod deductiv. Pe lângãgândirea greacã anticã (Platon ºi Aristotel cu precãdere), istoricii ideilorlingvistice fac referiri, în acest sens, la filozofia lui Gottlieb Wilhelm Leibniz(1646–1714) ºi a lui Giambattista Vico (1668–1744), a lui Immanuel Kant(1724–1804) ºi a lui Johann Gottlieb Fichte (1762–1814), dar ºi la ideileinovatoare ale unora dintre contemporanii sãi, gânditori precum Johann GeorgHamann (1730–1788), Johann Gottfried Herder (1744–1803), FriedrichDaniel Ernst Schleiermacher (1768–1834) ºi Friedrich Schlegel (1772–1829)sau lingviºti precum James Harris (1709–1780) ºi Johann Christoph Adelung(1732–1806), ca sã nu-i amintesc decât pe cei mai proeminenþi. Dupã cumstã mãrturie vasta sa corespondenþã, Humboldt a întreþinut relaþii personalecu mari spirite ale epocii sale (între alþii Goethe ºi Schiller), ca ºi cu specialiºtiîn diferite domenii ale cunoaºterii din întreaga Europã a vremii, participândastfel în mod direct la dezbaterile majore de idei. Acest fapt i-a permis nudoar acumularea de cunoºtinþe dintre cele mai diverse, dar ºi precizarea pro-priilor idei. Pe de altã parte, interesat în mod constant de problematicalimbajului, situatã întotdeauna într-un context filozofic ºi antropologic maiamplu, Humboldt s-a preocupat cu asiduitate, întreaga viaþã, de colecþionareade material lingvistic din cele mai diverse limbi, unele dintre ele exotice ºinecunoscute, din þinuturi neexplorate sau insuficient explorate din Asia,cele douã Americi ºi Oceania, devenind cu timpul unul dintre cei mai maripoligloþi ai vremii. În sejururile sale din Italia ºi Franþa, a reuºit sã adunenumeroase gramatici ºi dicþionare ale unor limbi deloc sau foarte puþin cunos-cute. Vedem astfel cum cele douã componente principale ale tipului de cercetare

6 EUGEN MUNTEANU

pe care îl practica, fundamentul critic-speculativ ºi o bazã material-empiricãlargã, au fost alimentate sistematic ºi constant.

Cu privire la aceastã viziune tradiþionalã asupra „surselor“ gândirii ºiconcepþiei humboldtiene, cercetãtorul american Hans Aarsleff a emis ipotezacã nu mediul intelectual de acasã, din Germania (transcendentalismul kantian,istorismul leibnizian, organicismul herderian etc.), ar fi fost determinantpentru configurarea tezelor centrale ale teoriei sale, ci influenþa directã ºi deci-sivã a „ideologilor francezi“, membri ai nou-(re)întemeiatului (1795) InstitutNational des Sciences et Arts, erudiþi ºi filozofi precum Destutt de Tracy(1754–1836), Emmanuel Joseph Sieyès (1748–1836) sau Pierre Jean GeorgesCabanis (1757–1808), cu ale cãror scrieri ºi idei Humboldt ar fi luat contactdirect în timpul perioadei pariziene (1797–1801). Potrivit lui Aarsleff, încei aproape patru ani ai sejurului sãu parizian, Humboldt ar fi urmãrit cumare atenþie dezbaterile filozofice ºi antropologice purtate de „ideologi“,asumându-ºi astfel unele idei filozofico-lingvistice de primordialã importanþã,formulate iniþial de Étienne Bonnot de Condillac (1715–1780) ºi DenisDiderot (1713–1784), autori care ar fi avut o influenþã directã ºi asupra luiJohann Gottfried Herder. Deºi susþinutã în mod consecvent (vezi Aarsleff1977, 1985, 1988), ipoteza este contrazisã de numeroase fapte istorice concrete(însemnãri în jurnale, menþiuni în corespondenþã, unde Humboldt se aratãmai degrabã dezamãgit de nivelul intelectual al discuþiilor cu „ideologii“), caºi de raþionamentul elementar potrivit cãruia o personalitate atât de puternicãprecum cea a lui Humboldt nu putea aºtepta treizeci de ani (vârsta pe careo avea venind la Paris!) pentru a-ºi preciza convingerile teoretice majore!*Mai interesante din punctul de vedere al „influenþelor“ sunt doar relaþiileprieteneºti dintre Humboldt ºi Joseph Marie Degérando (1772–1842), celmai tânãr din grupul academicienilor „ideologi“ parizieni, autor între alteleal unui masiv tratat de semiologie în patru volume (Des signes et de l ’art depenser, considérés dans leurs rapports mutuels, Paris, 1800), învãþat cunoscutmai ales pentru memoriul Considérations sur les diverses méthodes à suivredans l ’observation des peuples sauvages, redactat în 1800, pentru a servi cafundament teoretic ºi metodologic pentru o proximã explorare antropologicãºi etnologicã printre popoarele „sãlbatice“ din America ºi Oceania. Ideealui Degérando de a se crea o antropologie comparatã pe fundamente empirice

INTRODUCERE. HUMBOLDT ªI HUMBOLDTIANISMUL 7

* Ipoteza lui Hans Aarsleff a fost combãtutã, între alþii, de Gipper/Schmitter 1979:99 ºi urm., Oesterreicher 1981 ºi, mai recent ºi cu argumente absolut convingãtoare,de Trabant 1990: 222 ºi urm.

era în consens cu orientarea decisivã a lui Humboldt cãtre abordareacomparativã ºi empiricã a studiului limbilor. Numai cã, dupã cum observãcu sagacitate Trabant 1990: 229, mult mai plauzibilã este presupunereacã „influenþatul“ a fost mai degrabã Degérando (mai tânãr cu aproape cinciani decât prietenul sãu german!), care ar fi putut primi spre lecturã dela Humboldt texte precum Planul pentru o antropologie comparatã (scrisîn 1795).

Oricât de pasionantã ar fi, ca joc intelectual, investigarea „surselor“ dincare s-a inspirat ºi a „influenþelor“ suferite de un mare gânditor, aceastarãmâne totuºi o problematicã de importanþã secundarã, atâta vreme cât, caºi în cazul lui Humboldt, reformularea ideilor ºi îmbinarea lor într-unansamblu nou le conferã o nouã strãlucire.

** *

Humboldt nu a fost „creator de ºcoalã“ în sensul propriu al cuvântului,nu a ocupat niciodatã un post de profesor ºi nu a practicat în nici un felprofesiunea didacticã. Dincolo de obligaþiile sale politice ºi diplomatice, els-a imaginat pe sine ca erudit independent (freier Gelehrter). De aceea ºimodul sãu de a gândi ºi de a se exprima, stilul ºi tipul sãu de discurs nu sesupun rigorilor didactice. Wilhelm von Humboldt aparþine acelei categoriide autori care scriu din pasiune, ºi nu din obligaþie profesionalã. Aºa se explicãde ce, pentru clarificarea unei idei sau a unei tematici, el prefera sã scrieun nou text în loc sã reia ºi sã adânceascã unul mai vechi. Ansamblul scrierilorlui Humboldt despre limbaj ºi despre limbi se prezintã nu ca un discursprogresiv, vectorial, ci mai degrabã ca o nebuloasã în permanentã cãutarede puncte de coagulare. În centrul acestei nebuloase se situeazã ideea desprecaracterul „energetic“ al limbajului uman, ca formã supremã de manifestarecreatoare a forþelor spirituale ale omului, care se exprimã în istorie prin limbileproprii fiecãrei comunitãþi. În jurul acestei idei-pivot graviteazã axiome, teoriiºi ipoteze de mare relevanþã ºi putere de convingere. Datã fiind aceastãcaracteristicã a personalitãþii lui Humboldt ºi a felului sãu de a scrie, lecturatextelor sale nu poate fi decât una circularã: coerenþa internã o obþinemabia dupã ce revenim asupra unor pasaje, completându-le semnificaþiile princonfruntare ºi reflecþie proprie. Din lunga listã a scrierilor lui Humboldtle-am reþinut aici doar pe cele orientate exclusiv cãtre problemele teoreticeale limbajului: Über Denken und Sprechen (1795–1796), Einleitung in das

8 EUGEN MUNTEANU

gesamte Sprachstudium (1810–1811), Über das vergleichende Sprachstudiumin Beziehung auf die verschiedenen Epochen der Sprachentwicklung (1820),Über die Aufgabe des Geschichtsschreibers (1821), Über den Einfluss desverscheidenen Charakters der Sprachen auf Literatur und Geistesbildung (1821),Über das Entstehen der grammatischen Formen und ihren Einfluss auf dieIdeenentwicklung (1822), Über den Nationalcharakter der Sprachen (1822),Über das Verbum in den Amerikanischen Sprachen (1823), Über die Buchsta-benschrift und ihren Zusammenhang mit dem Sprachbau (1824), Grundzügedes allgemeinen Sprachtypus (1824–1826), Über den grammatischen Bau derChinesischen Sprache (1826), Über den Dualis (1827), Von dem grammatischenBaue der Sprachen (1827–1829), Lettre à M. Abel-Rémusat sur la nature des for-mes grammaticales en général, et sur le génie de la langue chinoise en particu-lier (Paris, 1827), Über die Verschiedenheiten des menschlichen Sprachbaues(1827–1829), Über die Verwandtschaft der Ortsadverbien mit dem Pronomenin einigen Sprachen (1829), Charakter der Sprachen (1829), Poesie und Prosa(1835).

Textul Despre diversitatea structuralã a limbilor pare sã fi fost, în concepþiaautorului, o sintezã a reflecþiilor sale de o viaþã întreagã, dar unele dintreideile importante se gãsesc formulate totuºi mai clar în scrieri anterioare.În cele ce urmeazã, voi expune succint câteva dintre temele majore ale gândiriifilozofico-lingvistice humboldtiene, apelând ºi la alte scrieri decât textul pecare îl editãm acum.*

De menþionat mai întâi este faptul cã Humboldt a încetat sã mai tratezeoriginea limbajului ca pe o problemã în sine, mulþumindu-se sã constatecã esenþa faptului-de-a-fi-om include în mod necesar limbajul:

Omul este om doar prin limbaj, însã, pentru a inventa limbajul, el trebuiasã fie deja om. Deoarece ne închipuim cã, în mod treptat ºi succesiv, dar înacelaºi timp alternativ, s-a întâmplat ca omul sã devinã mai om pe mãsurãce ºi-a asumat o parte mai mare din limbajul inventat de el ºi astfel, prin aceastãcreºtere, a putut sã inventeze în continuare mai mult limbaj, nu mai putemsã ne dãm seama corect de inseparabilitatea conºtiinþei umane ºi a limbajuluiuman ºi nici de natura procesului de înþelegere necesar pentru priceperea unuisingur cuvânt, proces care este însã suficient ulterior pentru a putea concepelimbajul în ansamblul sãu. De aceea, nu ne este permis sã gândim limbajulca pe ceva dat dinainte, cãci altfel ar fi la fel de greu de înþeles cum ar putea


* În paragrafele urmãtoare am preluat ideile expuse în capitolul Wilhelm vonHumboldt: limba ca organ configurator al gândirii ºi ca activitate creatoare, dintr-orecent publicatã Introducere în lingvisticã (Munteanu 2005: 83–96).

omul sã priceapã ºi sã se serveascã de ceva dat dinainte. Limbajul izvorãºteîn chip necesar din omul însuºi, cu siguranþã încetul cu încetul, dar în aºafel încât organismul limbajului nu zace în întunericul sufletului ca o masãinertã, ci, asemenea unei legi, face posibile funcþiile forþei mentale umane ºi,astfel, cel dintâi cuvânt presupune limbajul ºi îi dã glas în ansamblul sãu.(Über das vergleichende…, p. 20)*.

Afirmând mereu cã „omul este om doar prin limbaj“, gânditorul germansubliniazã cã, în încercarea de a explica originea limbajului, nu putem defapt ieºi din istorie pentru a reconstitui o fazã din existenþa umanitãþii caresã fi precedat istoria însãºi! Delimitându-se astfel atât de contemporani precumJ. G. Herder sau J. Grimm, cât ºi de înaintaºi precum G. W. Leibniz, Humboldtmodificã radical datele discuþiei. Renunþând sã mai caute un moment înistorie în care limbajul ar fi apãrut sau ar fi fost inventat, Humboldt estede pãrere cã, în principiu, sunt valabile ambele ipoteze de bazã referitoarela limbaj, atât cea a monogenezei, cât ºi cea a poligenezei, dar cã nu existãnici un criteriu care sã ne ajute sã distingem între ele. Problema originii limba-jului nu poate fi separatã, aºadar, de problema naturii sau a esenþei sale. Întrucâtnu se poate concepe o altã formã de comunicare anterioarã limbajului ºicare sã fi condus la crearea acestuia, problema referitoare la modul în careomul ºi-a însuºit limbajul este de fapt o falsã problemã. În loc sã imaginãmun loc ºi un moment în istorie (sau în afara istoriei!) în care sã fi apãrutlimbajul, Humboldt ne propune sã ne concentrãm asupra întrebãrii ce estelimbajul ºi cum se manifestã el în formele specifice care ne stau la dispoziþieca limbi istorice. Aici se aflã punctul nodal al concepþiei humboldtiene:mutarea accentului dinspre funcþia reflexiv-designativã cãtre cea creatoarea limbajului.

Definitã din perspectivã geneticã, limba nu mai este un obiect pe careîl descoperi sau pe care, eventual, îl inventezi, ci o „energie“ la care participica individ în cadrul unei colectivitãþi. De asemenea, în raportul ei cu gân-direa, limba nu mai este privitã, cum fusese privitã de majoritatea înaintaºilor,ca un mediu în care se reflectã gândirea, ci ca însuºi factorul formator al gândirii.Într-o perspectivã organic-integratoare, limba ºi activitatea intelectului

10 EUGEN MUNTEANU

* Mulþi interpreþi au recunoscut în acest pasaj o aporie insolubilã cu mijloacelelingvisticii. De menþionat în treacãt cã acest pasaj este citat de Whitney 1875: 306ca exemplu de afirmaþie sibilinicã pe care ar fi ridicol sã o luãm drept bazã a cercetãriilingvistice. Versiunea pe care savantul american o dã primei secvenþe a citatului esteurmãtoarea: „Man could not become man except by language; but in order to possesslanguage, he needed already to be man.“

constituie pentru Humboldt faþete inseparabile ale aceluiaºi ansamblu originar,care defineºte însãºi esenþa omului:

Limba este organul formator al gândului. Integral spiritualã, integral interioarã,dispãrând oarecum fãrã sã lase urme, activitatea intelectualã se exteriorizeazãîn vorbire prin intermediul sunetului ºi devine astfel perceptibilã pentru sim-þuri. Activitatea intelectualã ºi limba constituie o unitate ºi sunt inseparabileuna de alta. Chiar privitã în sine, activitatea intelectualã este legatã de necesi-tatea de a intra în relaþie cu sunetele verbale, cãci altfel nici gândirea nu ar puteasã obþinã claritate, nici reprezentarea nu ar putea deveni concept. Legãturaindestructibilã care uneºte gândirea, organele vocale ºi auzul cu limba rezidãirevocabil în alcãtuirea originarã, cu neputinþã de explicat altfel, a naturiiumane (Über die Verschiedenheit…, p. 50).

Mutarea accentului de pe latura mecanicã ºi staticã a limbii pe ceadinamicã ºi creatoare reprezintã aºadar, dupã pãrerea majoritãþii exegeþilor,contribuþia poate cea mai importantã a lui Humboldt la dinamica istoricãa teoriei limbajului, o veritabilã schimbare revoluþionarã a perspectivei decercetare ºi, implicit, a conceptului filozofic de limbaj. Celebra propoziþie„Limba însãºi nu este un act (ergon), ci o activitate (energeia)“ va constituinu doar fundamentul teoretic al interesului pentru dinamica vie ºi concretãa limbilor, ci ºi principiul unui nou tip de dezbatere, în care este pus subsemnul întrebãrii modelul tradiþional al limbii ca mecanism mai mult saumai puþin static, funcþionând dupã reguli prestabilite de naturã logicã.Primordial în existenþa ca atare a limbajului este faptul de a vorbi ca atare(das Sprechen) sau discursul propriu-zis (die Rede), ºi nu ansamblul de cuvinteºi reguli pe care îl numim limbã (Sprache). Limba nu mai este privitã, aºadar,ca un instrument mai mult sau mai puþin inert ºi definitiv, fabricat anteriorºi aflat la îndemâna subiecþilor vorbitori, ci ca o activitate continuã* sau oforþã activã care, ca organ al „fiinþei interioare“ (das innere Sein) a omului,reprezintã în mod necesar ºi inevitabil mediul însuºi în care omul ca individ,dar ºi comunitatea în ansamblul ei îºi configureazã o concepþie proprie desprelume (Weltansicht). Prezentându-se ca un continuum fluid, ca activitatespecificã implicând fiinþa umanã în ansamblul ei, limba poate fi segmentatãîn cuvinte ºi reguli, dar toate aceste operaþii de segmentare þin de specificulanalizei ºtiinþifice ºi nu fac parte din esenþa limbii. Iatã acest pasaj in extenso:


* Humboldt împrumutã cuplul de termeni aristotelici ejnevrgeia ºi e!rgon pentrua sugera mai nuanþat conþinutul acestor douã concepte-cheie, pe care le desemneazã,de regulã, prin germ. Tätigkeit ºi Werk.

Consideratã în esenþa sa realã, limba este ceva în mod continuu ºi în fiecareclipã trecãtor. Chiar ºi conservarea ei prin scriere este întotdeauna doar opãstrare incompletã ºi mumificatã, care reclamã mereu, la rândul ei, ca rostireavie sã fie fãcutã sensibilã. Limba însãºi nu este un act (ergon), ci o activitate(energeia). De aceea, adevãrata sa definiþie nu poate fi decât una geneticã.Limba este, cu alte cuvinte, efortul veºnic reluat al spiritului de a face sunetularticulat capabil sã exprime ideea. Într-o accepþie strictã ºi nemijlocitã, aceastaeste definiþia actului individual de vorbire; într-o accepþie adevãratã ºi esenþialãputem însã considera limba ca fiind doar, ca sã spunem aºa, totalitatea actelorde vorbire. Cãci, în haosul dispersat de cuvinte ºi reguli pe care obiºnuim sãîl numim limbã, ceea ce existã este doar elementul particular produs prinvorbire, iar acesta nu este niciodatã complet, necesitând ºi el o nouã prelucrarepentru a recunoaºte natura actului viu al vorbirii ºi pentru a da o imagineadevãratã a limbii vii. Tocmai ceea ce este mai elevat ºi mai rafinat nu se lasãrecunoscut în aceste elemente separate ºi poate fi perceput sau intuit doarîn înlãnþuirea discursului, fapt care dovedeºte o datã în plus cã limba pro-priu-zisã rezidã în actul producerii sale efective. În toate cercetãrile care încearcãsã pãtrundã esenþa vie a limbii, vorbirea ca atare este singura care trebuiegânditã întotdeauna drept ceva adevãrat ºi primar. Fãrâmiþarea în cuvinte ºireguli este doar o cârpãcealã lipsitã de viaþã a analizei ºtiinþifice (Über dieVerschiedenheit…, p. 41).

Caracterul „energetic“ al limbajului uman exprimã faptul cã fiecare limbãeste creatã ºi recreatã permanent atât de fiecare individ în parte, cât ºi deansamblul comunitãþii cãreia îi aparþine acesta. Vorbitor ºi con-locutor (emi-þãtor ºi destinatar, am spune astãzi) participã simultan ºi plenar la aceastãactivitate creatoare, deoarece, subliniazã Humboldt în repetate rânduri, avorbi ºi a înþelege sunt efecte ale aceleiaºi facultãþi creatoare a limbajului.Cu totul noi în contextul evoluþiei ideilor despre limbaj sunt, aºadar, ºi inter-pretarea pe care o dã Humboldt raportului limbã–individ–colectivitate ºi,în legãturã cu aceasta, ipoteza sa referitoare la originea limbajului uman.O limbã este în mod permanent creatã ºi re-creatã de cãtre individul vorbitor,dar deopotrivã ºi de cãtre ansamblul comunitãþii cãreia îi aparþine individulrespectiv. Dezvoltându-se într-un context istoric, actul individual de vorbirenu creeazã singur o limbã, ci doar noi forme lingvistice, pornind de la celepre-existente. În acest context, diversitatea limbilor se explicã deci prin liber-tatea creatoare pe care individul ºi-o exerseazã în activitatea vorbirii. Diferitelelimbi nu pot fi, aºadar, înþelese altfel decât ca expresie a individualitãþiifiecãrui popor, orice limbã identificându-se cu însãºi manifestarea fenome-nalã a spiritului comunitãþii respective:

12 EUGEN MUNTEANU

Limba nu este însã un produs liber al omului ca individ, ci aparþine întot-deauna întregii naþiuni. Chiar ºi în sânul naþiunii, generaþiile ulterioare preiauuna ºi aceeaºi limbã de la cele care le-au precedat. Prin faptul cã în ea seamestecã, se limpezeºte ºi se preface modalitatea de reprezentare a tuturordiferenþelor de vârstã, sex, stare, caracter ºi spirit existente în cadrul unui grupetnic, iar apoi, prin transferul de cuvinte ºi limbi în cadrul diferitelor naþiuniºi, în fine, prin intensificarea relaþiilor inter-comunitare în cadrul întregii uma-nitãþi, limba devine marele punct de trecere de la subiectivitate la obiectivitate,de la individualitatea limitatã la existenþa umanã plenarã, care cuprinde însine ansamblul. Inventarea unor semne verbale care nu au mai fost auziteanterior poate fi gânditã doar în cadrul originii limbilor, moment situat deasupratuturor experienþelor umane. Acolo unde omul a moºtenit oarecare sunetedotate cu sens, el îºi construieºte limba cu ajutorul acestora ºi, prin analogiecu aceasta din urmã, îºi desãvârºeºte un grai propriu. Acest proces se bazeazãpe nevoia de a se face înþeles, pe relaþia obiºnuitã dintre toate pãrþile ºielementele fiecãrei limbi ºi a tuturor limbilor între ele, precum ºi în caracteruluniform al facultãþii limbajului (Über das vergleichende…, p. 26).

O altã contribuþie semnificativã a lui Humboldt la o înþelegere modernã,integratoare, a limbajului uman constã în mutarea accentului dinspre expli-caþiile cauzaliste cãtre o interpretare nu doar organicistã, ci ºi finalistã. Distin-gând în mod net ºi constant între conceptele de „facultate a limbajului“(Sprachvermögen) ºi cel de „limbã“ (Sprache), Humboldt înscrie evoluþia „orga-nismului lingvistic“ într-un cadru istoric, care asigurã fundalul realizãrii desine a umanului:

Organismul limbii izvorãºte din capacitatea ºi din nevoia generalã a omuluide a vorbi ºi provine de la întreaga naþiune; cultivarea fiecãrei limbi depindede predispoziþii ºi de predeterminãri speciale ºi se sprijinã în mare parte peindivizi care se ridicã treptat din sânul naþiunii. Organismul lingvistic aparþinefiziologiei omului intelectiv, perfecþionarea sa þine de succesiunea dezvoltãriloristorice. Analiza acestui organism în pãrþile lui componente conduce cãtreevaluarea ºi verificarea domeniului limbii ºi al facultãþii umane a limbajului;cercetarea stadiului de cultivare superioarã a limbii conduce la recunoaºtereaîndeplinirii de cãtre oameni a tuturor scopurilor pe care ºi le-au propus prinlimbã (Über das vergleichende…, p. 17).

În problema raportului dintre subiectiv ºi obiectiv în limbaj, Humboldtpriveºte limba ca spaþiu de convergenþã în cadrul cãruia individul, ca ununicum, îºi regãseºte esenþa originarã, printr-o confruntare permanentã cuceea ce, în mod obiectiv, i se oferã ca experienþã a generaþiilor trecute stocatãîn structurile limbii:


În interiorul a ceea ce izvorãºte din ceea ce formeazã cu mine o unitate,conceptele de subiect ºi de obiect, de dependenþã ºi de independenþã seconvertesc unul într-altul. Limba îmi aparþine prin chiar modul în care orostesc ºi o produc; ºi, fiindcã fundamentul acestui fapt rezidã în simulta-neitatea vorbirii prezente ºi trecute a tuturor generaþiilor umane, în mãsuraîn care între acestea a putut exista o comunicare lingvisticã neîntreruptã, totaºa ºi limba este, în acest sens, o limitare a vorbirii. Doar ceea ce, în limbã,mã limiteazã ºi mã determinã provine din natura umanã, strâns legatã de inti-mitatea fiinþei mele, iar ceea ce, în limbã, îmi este strãin este astfel doar pentrunatura mea individualã ºi trecãtoare, nu ºi pentru natura mea cu adevãratoriginarã (Über die Verschiedenheit…, p. 63).

Limbajul este, pentru Humboldt, un dat necesar ºi indispensabil al înseºiexistenþei umane, doar el fiind capabil sã funcþioneze ca spaþiu de rezonanþãºi condiþie necesarã a situãrii individului uman în raport cu lumea ºi cucelãlalt. Doar prin limbaj este posibilã obiectivarea individului prin confrun-tare dialogalã cu semenul sãu ºi cu ansamblul semenilor sãi. Departe de afi distrusã, subiectivitatea individului vorbitor iese întãritã din participareala dinamica activitãþii „langajiere“. Prin asemenea disocieri, Humboldt accen-tueazã prioritatea funcþiunii ontic-dialogale ºi a celei cognitive a limbajuluifaþã de cea reprezentativ-comunicativã. Dialectica internã a jocului întresubiectiv ºi obiectiv defineºte ºansa individului de a participa activ la uneu supraindividual, al comunitãþii naþionale cãreia îi aparþine ºi, pânã laurmã, al umanitãþii în ansamblul ei:

Activitatea subiectivã este aceea care construieºte în gândire un obiect. Cãcinici un fel de reprezentare nu poate fi consideratã o simplã contemplare pasivãa unui obiect deja dat. Activitatea simþurilor trebuie sã se îmbine în modsintetic cu acþiunea internã a spiritului, iar din aceastã îmbinare se desprindereprezentarea, care devine obiect în raport cu forþa subiectivitãþii, întorcându-sespre aceasta, pentru a fi conceputã ca atare într-un chip nou. Pentru un asemeneascop, limba este însã indispensabilã. Cãci, în mãsura în care efortul spiritualîºi croieºte cale cu ajutorul buzelor, produsul acestuia se întoarce cãtre urecheavorbitorului. Reprezentarea este preschimbatã astfel în obiectivitate efectivã,fãrã ca prin aceasta sã fie privatã de subiectivitate. Doar limbajul este capabilde aºa ceva; ºi fãrã aceastã transpunere într-o obiectivitate care se întoarce cãtresubiect, transpunere care se petrece constant cu ajutorul limbajului chiar ºiatunci când tãcem, formarea conceptului ar fi imposibilã, cum imposibilã arfi ºi orice gândire efectivã. Aºadar, chiar dacã facem abstracþie de comunicareaîntre un om ºi celãlalt, vorbirea este o condiþie necesarã a gândirii fiecãruiindivid în cercul închis al izolãrii sale. În fenomenalitatea sa, limba se dezvoltãtotuºi doar într-un cadru social, iar omul se înþelege pe sine numai în mãsura

14 EUGEN MUNTEANU

în care a verificat, prin încercãri, cât de inteligibile sunt cuvintele sale pentruceilalþi. Obiectivitatea sporeºte când cuvântul plãsmuit de cãtre un subiect esterostit din nou de gura altcuiva. Prin aceasta nu i se rãpeºte nimic subiectivitãþii,cãci un om se simte mereu una cu alt om; dimpotrivã, subiectivitatea esteîntãritã, dat fiind cã, preschimbatã în limbã, reprezentarea nu mai aparþineexclusiv unui unic subiect. Transferându-se în alþii, subiectivitatea se uneºtecu ceea ce este comun întregii specii umane ºi din care fiecare individ deþineo specificare ce poartã în sine aspiraþia de a gãsi o întregire în ceilalþi (Überdie Verschiedenheit…, pp. 52–53).

O componentã centralã a concepþiei humboldtiene este primatul acor-dat formei în înþelegerea limbajului. Noþiunea de „formã internã a limbii“(innere Sprachform) este menþionatã de exegeþi ca una dintre contribuþiilecapitale ale lui Humboldt la istoria ideilor lingvistice ºi, implicit, la conturareaconceptului modern de limbaj. Datã fiind recunoscuta lipsã de sistematicitatea discursului humboldtian, exegeþilor le-a fost greu sã se punã de acord asupratuturor înþelesurilor acestui atât de des invocat concept. Deºi termenul formã(Form) este des întrebuinþat în Über die Verschiedenheit…, sintagma ca atare,innere Sprachform, apare extrem de rar. În înþelegerea acestui concept vomacorda credit rezultatelor la care a ajuns unul dintre cunoscãtorii cei maiautorizaþi ai operei humboldtiene, Eugenio Coseriu*, care aratã cã termenulForm este întrebuinþat de Humboldt cu trei înþelesuri distincte: 1) cu referirela limbaj în general, desemnând o modalitate tipicã de comprehensiune arealitãþii, 2) cu referire la o limbã istoricã datã, desemnând raportul particularal acestei limbi cu lumea extralingvisticã, ºi 3) cu referire la principiul formativunic ºi irepetabil, specific fiecãrei limbi în parte. Aceastã din urmã valoareconceptual-terminologicã a fost cea mai des citatã ºi interpretatã de comen-tatori. E vorba de faptul cã fiecare limbã deþine un principiu ordonator intern,care îi este specific doar ei, determinându-i identitatea formalã ºi unicitatea.Materialul brut al expresiei sonore este configurat ºi organizat formal deopo-trivã la nivel semantic ºi gramatical. Principiu configurator al fiecãrei limbiîn parte, forma primeazã asupra materiei, întrucât numai astfel se poate explicafuncþia organizatoare a limbii în raport cu fluiditatea lumii fenomenale:

Esenþa limbii constã în faptul de a turna materia lumii fenomenale în formaideilor; efortul ei este în întregime formal ºi, întrucât cuvintele þin loculobiectelor, ºi lor, ca materie, trebuie sã li se opunã o formã cãreia sã i se supunãlimba (Über das Studium…, pp. 21–22).


* Coseriu 1970: 177–186.

Existã în principalul text teoretic al lui Humboldt un pasaj interesant,unde conceptul de formã este integrat într-un complex ideatic în care sepropune concilierea a ceea ce este, din punct de vedere formal, particularîn fiecare limbã cu câteva constante universale ale limbajului ca atare. Întreaceste constante, Humboldt face referire la raporturile de desemnare dintrecuvinte ºi concepte (Bezeichnung der Begriffe), la caracterul universal al expre-siei fonice, concretizat în identitatea „aparatului fonator“ la toþi oamenii(Gleicheit der Lautorgane), ºi la simbolismul fonetic (Beziehungen… zwischeneinzelnen Consonant- und Vocallauten und gewissen sinnlichen Eindrücken),adicã evocarea unor atribute ale obiectelor desemnate prin calitãþile intrinseciale unor sunete. Prin aceste disocieri, Humboldt pare sã sugereze cã unitateade ansamblu a limbajului uman transcende diferenþele dintre limbi sau, cualte cuvinte, cã un principiu formativ universal se supra-ordoneazã configu-rãrilor particulare ale limbilor concrete:

Formele mai multor limbi se pot reuni într-o formã ºi mai generalã, iar acestlucru se întâmplã cu formele tuturor limbilor, în mãsura în care în toate seporneºte doar de la ceea ce este cel mai general, ºi anume de la raporturileºi de la relaþiile necesare pentru desemnarea conceptelor ºi pentru alcãtuireadiscursului, de la similitudinea organelor fonatoare care, prin amploarea ºinatura lor, nu permit decât un anumit numãr de sunete articulate ºi, în fine,de la relaþiile existente între fiecare sunet consonantic sau vocalic ºi anumiteimpresii sensibile, de unde izvorãºte apoi similitudinea de desemnare în limbineînrudite genetic. Cãci atât de admirabilã este în limbã individualizarea îninteriorul concordanþei universale, încât se poate spune cu egalã îndreptãþireºi cã întreaga specie umanã deþine o singurã limbã, dar ºi cã fiecare om deþineo limbã proprie (Über die Verschiedenheit…, p. 47).

Renunþând la proiecþia himericã a unei limbi iniþiale (perfecte), Humboldtpriveºte ca pe un dat necesar diversitatea limbilor ºi a popoarelor (Sprachverschie-denheit und Völkervertheilung), pusã în relaþie directã cu producerea forþeispirituale a omului (die Erzeugung menschlicher Geisteskraft), care este privitãca „þelul cel mai înalt al oricãrei miºcãri spirituale“. Iniþial acelaºi pentrutoþi oamenii, limbajul s-a diversificat în limbi diferite datoritã configurãriidiverse a forþei spirituale specifice fiecãrei naþiuni. Limbile reprezintã exterio-rizarea ºi mijlocul de formare a „specificitãþii spirituale a naþiunilor“ (Geiste-seigentümlichkeit der Nationen). Doar luarea în considerare a diversitãþiispirituale poate, aºadar, explica diversitatea de structurã a limbilor, reclamânddeopotrivã procedeul comparativ drept metoda cea mai adecvatã a studiuluiºi cercetãrii limbilor:

16 EUGEN MUNTEANU

Însã înþelegerea esenþei proprii a unei naþiuni ºi a coerenþei interne a uneilimbi particulare, preum ºi, mai ales, a relaþiei acesteia din urmã cu cerinþelelimbajului în general, depinde ºi ea, în întregime, de luarea în calcul aansamblului specificitãþii spirituale. Cãci doar prin intermediul acestei speci-ficitãþi spirituale, aºa cum a lãsat-o natura ºi cum au dezvoltat-o împrejurãrile,se configureazã caracterul unitar al naþiunii, singurul pe care se întemeiazãaceasta în privinþa faptelor, realizãrilor ºi ideilor pe care le produce ºi princare se menþin forþa ºi demnitatea ei, transmise ereditar de la individ la individ.Limba este, pe de altã parte, organul fiinþei interioare, este chiar acea fiinþãcare ajunge treptat la recunoaºterea interioarã de sine ºi la exteriorizare. Prinaceasta, limba îºi înfige fibrele cele mai fine ale rãdãcinilor sale în forþa spiritualãnaþionalã; ºi, cu cât aceasta din urmã acþioneazã mai corespunzãtor asupralimbajului, cu atât dezvoltarea acestuia este mai regulatã ºi mai bogatã. Întrucâtlimba este, în coerenþa þesãturii sale, doar efectul simþului lingvistic al naþiunii,atunci tocmai întrebãrile care se referã la formarea limbilor în viaþa lor ceamai intimã ºi deopotrivã la cauzele celor mai importante deosebiri dintre elenu pot primi un rãspuns întemeiat dacã nu accedem la acest punct de vedere.Totuºi acolo nu putem gãsi material pentru cercetarea lingvisticã, care, potrivitnaturii sale, nu poate fi decât istoricã ºi comparativã; putem însã obþine oscrutare a coerenþei originare a faptelor ºi o înþelegere a limbii ca organismcoerent în interiorul sãu, ceea ce pânã la urmã reclamã din nou corecta evaluarea amãnuntului individual (Über die Verschiedenheit…, p. 2).

Decurgând din tezele centrale ale doctrinei sale, poziþia lui Humboldtfaþã de posibilitatea inventãrii unei limbi universale este una de respingeretotalã. Calificând drept „prezumþie nebuneascã“ (ein thörichter Wahn) iluziade a crede cã ne putem situa în afara limbilor naturale imaginând o limbãperfect logicã ºi raþionalã, Humboldt subliniazã încã o datã cã gândirea nuexistã în afara unei limbi date, fiind determinatã de însãºi forma internã arespectivei limbi. Se afirmã explicit cã doar o parte relativ neînsemnatã dinsemnele limbajului sunt constructe pure ale raþiunii ºi pot fi puse deci înrelaþie univocã cu semne non-verbale, universal valabile. Alcãtuiri artificialeale raþiunii ele însele, asemenea „limbi artificiale“ nu reprezintã altceva decâtsimple „metode de traducere prescurtate“ (abgekürtzte Übersetzungsmethoden),eficiente doar atunci când sunt aplicate la enunþurile de tip logic dintr-olimbã naturalã:

Gândirea nu este însã deloc dependentã de limbã ci, pânã la un anumit punct,este determinatã de fiecare limbã, în parte. Unii au dorit chiar sã înlocuiascãcuvintele din diferite limbi cu semne general valabile, asemenea celor pe carele gãsim în matematicã, prin linii, cifre ºi notaþie algebricã. Numai cã, prinaceasta, dãm de capãt doar unei mici pãrþi din masa a ceea ce poate fi gândit,


cãci, potrivit naturii lor, astfel de semne se potrivesc doar acelor conceptecare pot fi produse printr-o simplã construcþie sau care sunt configurate, deregulã, exclusiv de cãtre raþiune. Când însã în concepte trebuie configuratãsubstanþa percepþiei ºi a senzaþiei interioare, aceasta depinde de capacitateade reprezentare individualã a omului, de care este inseparabilã limba sa. Toateîncercãrile de a institui, în mijlocul diferitelor limbi particulare, semne generalepentru vãz sau pentru auz nu sunt decât metode de traducere prescurtate ºiar fi o prezumþie nebuneascã sã ne închipuim cã astfel am putea sã ne situãm,nu spun în afara oricãrei limbi, însã fie ºi numai în afara cercului precis ºilimitat al propriei limbi (Über das vergleichende…, pp. 24–25).

Nu lipsitã de interes este acum, dupã ce am expus câteva dintre temelesale centrale, plasarea devenirii gândirii humboldtiene în contextul generalal ideilor dominante în epoca sa, cu alte cuvinte încercarea de a schiþa pro-gramul sãu de studiu. Constatãm mai întâi cã, pe de o parte, ideile sale seprecizeazã în prelungirea ºi în opoziþie faþã de vechea tradiþie logicistã pecalea deschisã de un John Locke (1632–1704) ºi reprezentatã cu strãlucireîn epocã de un Étienne Bonnot de Condillac ºi cã, pe de altã parte, ele seafirmã în întâmpinarea ideilor noi, de esenþã romanticã, privitoare la unicitateaºi caracterul irepetabil al fiecãrei limbi în parte. În consecinþã, Humboldtva încerca în mod constant sã concilieze ideea universalitãþii limbajului cafacultate general umanã cu evidenþa schimbãrilor lingvistice ºi a diversitãþiilimbilor istorice. Învãþatul german constatã cã, dincolo de diversitatea lorconstitutivã, toate limbile au ceva în comun, iar aceste elemente comunerezultã din identitatea naturii umane, pe de o parte, ºi din identitatea apara-tului fonator al oamenilor, pe de altã parte. Pentru a aborda limbajul umanla un nivel de maximã generalitate, este nevoie de studiul sistematic ºi apro-fundat al cât mai multor limbi istorice sau cel puþin al celor mai importante.De aceea, Humboldt a schiþat un program de studiu comparativ al limbilor,pe care a încercat mai întâi sã îl punã el însuºi în practicã. Acest studiu com-parativ ar fi trebuit sã se concretizeze în 1) monografii asupra tuturor limbilorcunoscute ºi 2) monografii tematice asupra unei chestiuni particulare (deexemplu, aspectul sau modalitatea verbelor) în toate limbile cunoscute. Abiaulterior, prin însumarea criticã a rezultatelor, se va fi putut ajunge la constru-irea unei perspective generale ºi universale asupra limbajului uman. Viziuneaorganicistã asupra limbajului l-a condus pe Humboldt la formularea uneicerinþe noi, menitã sã corijeze deficienþele epistemologice ale gramaticilorclasice. Este vorba de studiul fiecãrei limbi în specificitatea ºi unicitatea ei,

18 EUGEN MUNTEANU

ºi nu de aplicarea mecanicã a criteriilor ºi a regulilor descriptive ale gramaticiilatine. În acest sens, în Über das Enstehen…, pp. 55–56, citim urmãtoarele:

Dat fiind cã, de regulã, abordãm studiul unei limbi necunoscute din punctulde vedere al unei limbi cunoscute, fie cã aceasta este limba noastrã maternãsau latina, avem tendinþa de a vedea relaþiile gramaticale ale acestei limbiexprimate în cea nouã […]. Pentru a evita aceastã eroare, trebuie sã studiemfiecare limbã în specificitatea sa, în aºa fel încât sã putem recunoaºte, prinintermediul corectei segmentãri a elementelor sale, care sunt formele particularede care ea se serveºte, conform propriei structuri, pentru a indica relaþiilegramaticale.

Novatoare în atât de numeroase ºi de importante privinþe, concepþia luiHumboldt a avut un ecou persistent mai ales printre lingviºtii din vremea sa.De reþinut cã, în parte ºi datoritã împrejurãrii cã, în calitate de întemeietorºi mentor al Universitãþii din Berlin, W. von Humboldt a impus studiul siste-matic ºi comparativ al limbilor ca materie universitarã, abordarea istoricã ºicomparativã a limbilor a cunoscut, mai ales în Germania secolului al XIX-lea,o înflorire excepþionalã, conducând chiar la convingerea, împãrtãºitã de mulþicercetãtori, cã abia prin metoda comparativ-istoricã s-a reuºit autonomizarealingvisticii ca ºtiinþã. Dupã modelul ºi pe urmele lui Franz Bopp (1791–1867),fondator al indo-europenisticii ºi primul profesor de lingvisticã la Univer-sitatea din Berlin, ºi ale lui Jacob Grimm (1785–1892), întemeietor al ger-manisticii, noua disciplinã ºtiinþificã îºi consolideazã rapid prestigiul princrearea romanisticii, a slavisticii, celtisticii, semitisticii, fino-ugristicii etc.,eforturi care par sã confirme ºi sã punã în practicã idealul humboldtian alstudiului empiric exhaustiv, pe baze istorice ºi comparative, al limbilor.

** *

Cât priveºte, acum, receptarea de cãtre posteritate a ideilor teoretice alelui Humboldt, în succinta prezentare care urmeazã voi aminti doar momen-tele cele mai importante. Amprenta gândirii istorist-comparatiste hum-boldtiene este vizibilã mai întâi în cele douã tratate despre originea limbajuluipublicate, la micã distanþã unul de altul, în 1856 ºi 1858, de Ernest Renan(1823–1892) ºi, respectiv, de Jacob Grimm. Între lingviºti, primul care aîncercat o valorificare integratoare a doctrinei lui Humboldt a fost HeymannSteinthal (1823–1899), profesor la Berlin. Încercând pe de o parte sã îlasocieze pe Humboldt dialecticii hegeliene, Steinthal a formulat la adresa


lingviºtilor avertismentul cã cercetarea lingvisticã ar putea sã devinã o disci-plinã aridã ºi mecanicã (Steinthal 1848). Oferind ulterior o lecturã a luiHumboldt prin prisma psihologiei herbartiene, Steinthal a contribuit decisivla rãspândirea ºi impunerea ipotezei cã psihologia ar putea constitui bazateoreticã ºi empiricã cea mai solidã pentru cercetarea lingvisticã. Aceastã orien-tare psihologistã devine dominantã la a doua generaþie de lingviºti, ilustratãmai ales de aºa-numita „ºcoalã a neogramaticilor“ (Junggrammatiker). Ceimai cunoscuþi dintre neogramatici, Hermann Paul (1846–1921), HermannOsthoff (1847–1909), Karl Brugmann (1849–1919), au dat un conþinutfiziologic ºi psihologic concret ideii humboldtiene despre caracterul organical limbii, afirmând cã factorul primordial în dinamica evolutivã a limbiloreste „legea foneticã“, acþionând fãrã excepþie ºi inevitabil, asemenea legilornaturii fizice.

Secolul al XX-lea pare sã se depãrteze, în lingvistica teoreticã, de moº-tenirea humboldtianã, întrucât accentul pus pe descrierea sincronicã a limbilorde învãþaþi precum Ferdinand de Saussure (1857–1913) sau Leonard Bloomfield(1887–1949) a pãrut multor cercetãtori mai convenabil ca punct de plecaredecât abordarea istoric-comparatistã. Aceastã idee, destul de larg rãspânditã,este însã o prejudecatã, cãci Humboldt este ºi în aceastã privinþã un precursor,conceptele centrale ale structuralismului, cel de „sistem“ ºi cel de „structurã“,fiind ele însele de sorginte humboldtianã. Cel mai aproape de înþelesuloriginar humboldtian al acestor concepte, care trebuie neapãrat corelate cunoþiunea humboldtianã de „formã internã“, s-a situat marele lingvist danezLouis Hjelmslev (1899–1965), atunci când a situat în centrul teoriei sale„glosematice“ ideea cã primordialã pentru înþelegerea funcþionãrii limbajuluieste relaþia unicã ºi specificã fiecãrei limbi în parte dintre forma expresieiºi forma conþinutului.

O veritabilã nouã vitalitate manifestã ideile lui Humboldt în anii ’30 aisecolului al XX-lea, când în Germania s-a conturat un curent de gândireneohumboldtian, reprezentat de savanþi precum Jost Trier (1894–1970),Gunther Ipsen (1899–1984), Walter Porzig (1895–1961) ºi Leo Weisgerber(1899–1985), care actualizeazã de aceastã datã alte douã componente centraleale doctrinei lui Humboldt, ºi anume locul central conferit semanticii îndescrierea lingvisticã ºi ideea caracterului specific al fiecãrei limbi. Ideea cãfiecare limbã istoricã posedã o anumitã Weltansicht, reflectatã în structurilesale semantice, a generat teoria câmpurilor semantice în jurul cãreia s-a dezvol-tat semantica funcþionalã modernã, ilustratã între alþii de Stephen Ullmann(1914–1976), Kurt Baldinger (1919–2007), Algirdas Julien Greimas

20 EUGEN MUNTEANU

(1917–1992), Bernard Pottier (n. 1924) ºi Eugenio Coseriu (1921–2002).Aceastã idee centralã cã forþele limbii materne sunt recognoscibile în toateproducþiile culturale ale unei naþiuni a încercat sã o aplice, cu referire la limbagermanã, în numeroase studii ºi volume, Leo Weisgerber (cea mai importantãscriere: Von den Kräften der deutschen Sprache, 4. vol., 1949–1950).

Un pasaj din Porzig 1950: 366 rezumã excelent acest fundament teoretichumboldtian redescoperit în secolul al XX-lea de lingviºti:

În ansamblul lor, cuvintele unei limbi determinã, prin segmentarea ºi prinrelaþiile lor reciproce, posibilitãþile de stabilire a unei imagini asupra lumii,aºadar ceea ce poate fi conceput în sânul realitãþii ºi cum poate fi acest cevaconceput. Numim acest fapt imaginea asupra lumii proprie limbii respective.Trebuie sã adãugãm imediat cã imaginea asupra lumii nu este rigidã. Lexicullimbii se schimbã, dupã cum ºtim, de la o zi la alta. De fapt, domeniul cuvin-telor implicate ºi funcþia care determinã regulile de îmbinare se transformãodatã cu fiecare act de vorbire, cu fiecare nouã formulare. Schimbãrile pe careimaginea asupra lumii le suferã în cadrul acestui proces se miºcã însã într-uncadru care este trasat prin structura de ansamblu a limbii. Astfel, fiecare dintrenumeroasele limbi ale umanitãþii îºi construieºte o imagine diferitã, însã fiecareîn parte concepe deopotrivã ºi în mod nemijlocit realitatea. Caracterul diferital fiecãrei limbi nu este însã o opþiune întâmplãtoare, ci este determinat deforþele spirituale active care trãiesc în orice comunitate lingvisticã. Prin limbilelor, popoarele contureazã nu doar o imagine a lumii, ci ºi o imagine a proprieiexistenþe spirituale – ele devin popoare chiar în virtutea acestui fapt. Însãnumai totalitatea limbilor umanitãþii, în viaþa lor de-a lungul istoriei, deschidaccesul cãtre întreaga abundenþã a realitãþii ºi cãtre bogãþia spiritului obiectiv.

Recunoscute în mod explicit sau nu, influenþe clare ale gândirii hum-boldtiene se pot recunoaºte ºi la specialiºti din afara spaþiului germanofon.Între aceºtia trebuie amintiþi mai întâi învãþaþii americani Edward Sapir(1884–1939) ºi B. L. Whorf (1897–1941), cãrora li se atribuie în mod frecventimpunerea principiului potrivit cãruia fiecare dintre noi analizeazã ºi perceperealitatea în modalitãþi ce sunt predeterminate de limbile pe care le vorbim(„ipoteza Sapir-Whorf“)*, idee aparþinând de fapt moºtenirii humboldtiene.ªi Benedetto Croce (1866–1952), promotor al „esteticii ca ºtiinþã a expre-siei ºi lingvisticã generalã“, ca ºi Karl Vossler (1872–1949), inventator al„idealismului lingvistic“ îºi pot revendica o parte din ideile lor de bazã dinmoºtenirea humboldtianã. Pe lângã alte surse recunoscute, gramaticienii dela Port Royal ºi René Descartes (1596–1650), N. Chomsky (n. 1928) vede


* Vezi Mounin 1999: 214–215.

ºi el în Humboldt un precursor al propriului generativism transformaþional.Încã din primele sale lucrãri, Current Issues in Linguistic Theory (1964) ºiAspects of the Theory of Syntax (1965), controversatul lingvist american sereferã explicit la Humboldt ca la o sursã a propriei gândiri, recunoscândun paralelism între conceptele humboldtiene de „legi de producere“ (Gesetzeder Erzeugung) ºi de „formã internã a limbii“ (innere Sprachform) ºi cele de„reguli generative“, respectiv „structurã de adâncime“ din propria teorie.

Cel care a contribuit masiv la reactualizarea moºtenirii „înþeleptului dela Tegel“, apropiindu-se cel mai mult de realizarea proiectului humboldtianiniþial, a fost însã Eugenio Coseriu. Asumându-ºi o nouã lecturã a textelorlui Humboldt, Coseriu a rearticulat elementele doctrinei acestuia într-o teorielingvisticã modernã, poate cea mai coerentã dintre cele emise în a douajumãtate a secolului al XX-lea. În ultimii ani ai vieþii, Coseriu a indicat înrepetate rânduri sursele humboldtiene ale gândirii sale, propunând pentrudoctrina sa lingvisticã denumirea de „lingvisticã integralã“. Înþelegerea „ener-geticã“ a limbii, alãturi de corolarul ei, primatul acordat vorbirii ca tehnicãºi creaþie continuã, definirea tripartitã a nivelurilor formei lingvistice (normã,sistem, tip lingvistic), stabilirea unei juste proporþii între structurã ºi func-þiune, între întrebuinþarea limbii ºi transformarea ei, între istorie ºi descriere,între sistem ºi schimbarea lingvisticã, distingerea corectã a tipurilor de conþinutlingvistic (desemnare, semnificaþie, sens) ca premise ale unei semantici func-þionale coerente ºi eficiente – iatã componentele centrale ale acestei „lingvisticiintegrale“ al cãror „filigran“ humboldtian este recognoscibil.

În câmpul de interes al filozofiei, Ernst Cassirer (1874–1945) este celcare a readus în atenþie, în secolul al XX-lea, însemnãtatea primordialã agândirii lui Humboldt. În primul volum, dedicat limbajului, din trilogiasa Philosophie der symbolischen Formen (1923–1929) gânditorul neokantiangerman propune ca tezã centralã ideea cã limbajul este o formã de cunoaºterecare creeazã pentru om realitatea. Limbajul este însã forma supremã, cãcicelelalte „forme simbolice“, mitul, religia ºi arta sunt de neconceput fãrã limbaj.Printre precursorii sãi direcþi, Cassirer îl desemneazã pe primul loc peHumboldt, menþionând apoi numele lui Vico, Hamann ºi Herder. Refe-rindu-se la textul pe care îl propunem acum cititorului român, Martin Hei-degger se pronunþa ºi el cât se poate de tranºant, arãtând cã, „indiscutabil,acest tratat determinã pânã în zilele noastre întreaga lingvisticã ºi întreagafilozofie a limbajului, fie cã recunoaºtem explicit acest lucru, fie cã îl trecemsub tãcere“ (Heidegger 1959: 246). O mãrturie similarã gãsim la un alt filozof

22 EUGEN MUNTEANU


important, Hans-Georg Gadamer (1900–2002): „Diversitatea constructuluilingvistic uman a constituit câmpul de cercetare al lui W. von Humboldt[…], devenit ulterior, prin opera sa de bãtrâneþe, întemeietorul lingvisticiimoderne“ (Gadamer 1993: 47).

** *

În cei doar ºaizeci ºi opt de ani de viaþã, Wilhelm von Humboldt a reuºitsã creeze o operã cu consecinþe adânci nu doar în istoria culturalã a þãrii sale,ci ºi în cea universalã. În ciuda caracterului relativ nesistematic ºi pe alocuriobscur al scrierilor sale, ca ºi a stilului adesea greoi ºi lipsit de strãlucire –factori care îngreuneazã receptarea facilã a ideilor sale –, cei mai mulþi spe-cialiºti vãd în Humboldt pe marele deschizãtor de drum în domeniul ºtiin-þelor limbajului. Accentul pus de Humboldt pe factorul creativ al activitãþiilingvistice a permis modernitãþii sã identifice o alternativã (eventual comple-mentarã) la conceperea limbajului natural, în mod prioritar, ca factor dereflectare a realitãþii ºi ca instrument de comunicare, ºi anume un conceptde limbaj mai larg ºi mai flexibil, vãzut ca expresie a individualitãþii omului,ºi nu ca o realitate obiectivã, exterioarã fiinþei umane. La scarã istoricã, datãfiind impunerea în ultimul secol a modelului descriptiv saussurian, s-a pututspune cã proiectul lui Humboldt a fost, parþial, un eºec.* Propunerea luide a se crea, pe baze antropologice ºi istorice, o hermeneuticã a limbajuluicare sã îmbine reflecþia filozoficã transcendentalã cu cercetarea empiricã afaptelor de limbã concrete rãmâne încã un deziderat. Ideile sale îºi pãstreazãvalabilitatea ºi pot sugera oricând, la o lecturã atentã a textelor (e drept, nuîntotdeauna foarte facilã), noi ipoteze pentru o mai adecvatã înþelegere alimbajului ºi a limbilor umane.

EUGEN MUNTEANU

* Dupã cum se pronunþã, într-un mod paradoxal, Di Cesare 1998: 11: Scheiternals Erfolg. Über ein unzeitgemäßes Projekt – „Eºecul ca succes. Despre un proiect aflatîn neconcordanþã cu timpul“.

Viaþa ºi activitatea lui Wilhelm von Humboldt

Tabel cronologic

1767 La 22 iunie se naºte la Potsdam Wilhelm von Humboldt (numele complet:Friedrich Wilhelm Christian Karl Ferdinand), ca prim fiu al lui Alexan-der Georg von Humboldt (1720–1779) ºi al Mariei Elisabeth Humboldt(1741–1796). Originarã din Pomerania, familia Humboldt a primit titlul nobi-liar în anul 1738. Dupã ce a servit ca ofiþer în armata prusacã, tatãl, AlexanderGeorg, a devenit în 1765 ºambelan (Kammerherr) la curtea regelui Frederic IIal Prusiei. Nãscutã Colomb, mama, Maria Elisabeth, aparþinea unei vechifamilii de francezi hughenoþi emigraþi din Languedoc în Prusia din pricinapersecuþiilor suferite în Franþa ca urmare a Edictului de la Nantes (1695). Pelângã o avere considerabilã primitã ca zestre (incluzând castelul familial de laTegel, în apropiere de Berlin), Maria Elisabeth va aduce în familie tradiþiaunei deschideri explicite spre cultura francezã ºi cea europeanã.

1769 La 14 septembrie se naºte Alexander, fratele lui Wilhelm. Între cei doi fraþivor exista constant relaþii de prietenie ºi de intensã colaborare intelectualã.

1772 Johann Friedrich Herder (1744–1803) publicã tratatul sãu despre originealimbajului (Abhandlung über den Ursprung der Sprache).

1777 Începe educaþia sistematicã a fraþilor Wilhelm ºi Alexander, organizatã de familieîn cadru privat. Primul educator a fost Joachim Heinrich Campe (1746–1818),personalitate cu vederi liberale, autor al enciclopediei pedagogice AllgemeineRevision des gesamten Schul- und Erziehungswsens (1785–1792). Acestuia îi succedãGottlob Johann Christian Kunth (1757–1829), care va organiza ºi supravegheatimp de peste zece ani educaþia tinerilor Humboldt, exercitând asupra lor oputernicã influenþã. Instrucþia oferitã avea caracter enciclopedic, cuprinzândlimbile clasice, latinã ºi greacã, franceza, istoria, geografia, matematica ºi germana.

1779 Moartea la Berlin a tatãlui, Alexander Georg von Humboldt.

1781 Immanuel Kant (1724–1804) publicã prima versiune a lucrãrii Kritik der reinenVernunft (Critica raþiunii pure).

Este publicat eseul despre originea limbilor (Essai sur l ’origine des langues, où il est parlé de la Mélodie et de l’Imitation musicale) al lui Jean-Jacques Rousseau(1712–1778).

1784 Antoine de Rivarol (1753–1801) câºtigã premiul Academiei Regale din Berlinpentru lucrarea sa despre universalitatea limbii franceze (Discours sur l ’univer-salité de la langue française).

1785–1786 Tânãrul Wilhelm îºi adânceºte formaþia cu ajutorul unor reputaþi erudiþiai vremii. Iluministul Johann Jakob Engel (1741–1802) îl iniþiazã în filozofiagreacã ºi în gândirea lui Leibniz, Ernst Ferdinand Klein (1744–1810) în dreptulnatural, iar de la Wilhelm von Dohm (1751–1820) primeºte lecþii particularede teorie a statului ºi de ºtiinþe politice.

1785 Wilhelm ºi Alexander von Humboldt frecventeazã cercurile iluministe dinBerlin, coagulate în jurul unor personalitãþi precum Christoph Friedrich Nicolai(1733–1811), Moses Mendelssohn (1729–1786) ºi Johann Erich Biester(1749–1816). În acelaºi timp, cei doi tineri iau contact cu ideile Romantis-mului – care tocmai începeau sã se afirme –, între altele ºi în saloanele deschisede Henriette Herz (1764–1847) ºi Rahel Varnhagen (1771–1833). Între alþicontemporani proeminenþi, Humboldt îl cunoaºte acum pe F. D. E. Schleier-macher (1768–1834).

1786 Lui Frederic II (1712–1786) îi succedã la tronul Prusiei nepotul sãu, FredericWilhelm II (1744–1797).

Sir William Jones (1746–1794) susþine în cadrul Asiatic Society din Calcuttacomunicarea The Sanscrit Language, în care afirmã cã limba sanscritã mani-festã evidente asemãnãri cu limbile greacã ºi latinã, dar ºi cu alte limbi vechiprecum gotica, celtica ºi persana, ceea ce duce la ipoteza unei origini comune.Mulþi istorici ai ideilor lingvistice vãd în aceastã conferinþã actul de naºtereal lingvisticii comparativ-istorice, datoritã unor afirmaþii precum urmãtoarea:„Limba sanscritã, oricare ar fi vechimea ei, prezintã o structurã admirabilã;mai perfectã decât greaca, mai bogatã decât latina ºi infinit mai rafinatã decâtamândouã, pãstrând încã, faþã de fiecare dintre acestea – atât în privinþa radi-calilor verbali, cât ºi a formelor gramaticale –, o înrudire mai puternicã decâtcea care s-ar fi putut produce din întâmplare; o înrudire într-adevãr atât deputernicã, încât nici un filolog nu le-ar putea examina pe toate trei fãrã sã creadãcã au provenit din aceeaºi sursã, care, probabil, nu mai existã.“

1787 Wilhelm ºi Alexander Humboldt îºi încep studiile la Universitatea dinFrankfurt/Oder.

1788 Wilhelm se transferã la Universitatea din Göttingen, concentrându-se asuprastudiului filozofiei (în special al celei kantiene), al istoriei ºi al filologiei clasice.Între profesori se numãrã Christian Gottlob Heyne (1729–1812), filolog clasicºi arheolog recunoscut ca precursor al neoclasicismului în Germania.

O întâlneºte pe Caroline Friederike von Dachroeden (1766–1829), care îi vadeveni soþie.

26 TABEL CRONOLOGIC

În toamna acestui an, Wilhelm întreprinde o cãlãtorie în Prusia. La Mainz îlviziteazã pe Georg Forster (1754–1794), etnolog, scriitor ºi jurnalist cu vederirevoluþionare, iar la Pempelfort, lângã Düsseldorf, se întâlneºte cu filozoful,eseistul ºi jurnalistul Friedrich Heinrich Jacobi (1743–1819), cu care dezbateîn special teme ale filozofiei kantiene.

Apare scrierea postumã Metacritica purismului raþiunii (Metakritik über den Puris-mus der Vernunft) a teologului german Johann Georg Hamann (1730–1788),gânditor care a exercitat o puternicã influenþã în coagularea ideilor roman-tismului german.

Immanuel Kant publicã Kritik der praktischen Vernunft (Critica raþiunii practice).

1789 La trei sãptãmâni de la cãderea Bastiliei (14 iulie), Humboldt se aflã la Paris,continuându-ºi apoi cãlãtoria prin sudul Germaniei ºi prin Elveþia. La Zürichse întâlneºte cu Johann Kaspar Lavater (1741–1801), cunoscut teolog ºi filozofelveþian.

1790 Humboldt primeºte un post de funcþionar stagiar (Referendar) la Camera deJustiþie (Hof- und Kammergericht), post la care renunþã un an mai târziu.

Immanuel Kant publicã Kritik der Urteilskraft (Critica puterii de judecatã).

Johann Wolfgang Goethe (1749–1832) publicã prima variantã a dramei Faust(Faust. Ein Fragment).

1791 La 27 iunie, Wilhelm se cãsãtoreºte la Erfurt cu Caroline von Dachroeden.Este începutul unei relaþii social-afective îndelungate ºi zbuciumate, înþeleasãde cei doi soþi prin prisma principiilor iluministe ale libertãþii individuale,autodeterminãrii personale ºi emancipãrii femeii. O intensã ºi vastã cores-pondenþã (peste 3000 de pagini de manuscris) atestã intensitatea neobiºnuitãa acestei relaþii. Vor avea împreunã patru copii.

Johann Gottfried Herder publicã Ideen zur Philosophie der Geschichte derMenschheit (Idei pentru o filozofie a istoriei umanitãþii).

1792 Citindu-i împreunã cu Caroline pe Homer ºi pe Pindar în original, întreþinândo corespondenþã regulatã cu celebrul filolog clasic Friedrich August Wolf(1759–1824), Humboldt îºi dedicã eforturile intelectuale înþelegeriiclasicismului greco-latin, ajungând în cele din urmã la convingerea cã lumeagreacã reprezintã forma supremã pe care a cunoscut-o în istorie creativitateaumanã. În aceastã perioadã Humboldt îºi formuleazã explicit primele întrebãride naturã filozoficã asupra limbajului.

Scrie lucrarea Ideen zu einem Versuch, die Grenzen der Wirksamkeit des Staatszu bestimmen (Idei pentru o încercare de a defini graniþele acþiunii statului), textsocotit drept manifestul fondator al liberalismului german, în care se pronunþãpentru restrângerea intervenþiei statului ºi eliberarea forþelor creatoare ale

TABEL CRONOLOGIC 27

indivizilor: „Adevãratul scop al omului, nu acela pe care i-l prescrie o înclinaþieinconstantã, ci acela prescris de raþiunea permanent statornicã, este supremaºi cea mai bine proporþionatã configurare a puterilor sale în cadrul unui ansam-blu. Pentru aceastã configurare, libertatea este condiþia primã ºi indispensabilã.[…] Tocmai diversitatea rezultatã din reunirea mai multor individualitãþireprezintã bunul suprem pe care îl oferã societatea, iar aceastã diversitate sepierde cu siguranþã întotdeauna pe mãsura gradului de intervenþie a statului.În acest caz, nu membrii unei naþiuni care trãiesc într-o comunitate, ci fiecaresupus în parte intrã în relaþie cu statul, adicã cu spiritul care predominã înconducerea acestuia, ºi anume într-o relaþie în care puterea superioarã a statuluifrâneazã jocul liber al forþelor. Cauze asemãnãtoare duc la efecte asemãnãtoare.Cu cât statul se implicã deci mai mult, cu atât mai asemãnãtor este nu doarfactorul care acþioneazã, ci ºi elementul asupra cãruia se acþioneazã. […] Cinegândeºte în acest mod despre ceilalþi poate fi pe bunã dreptate bãnuit cã defapt nu îi preþuieºte pe oameni ºi cã vrea sã facã din ei niºte maºini.“

1793 La sugestia lui Friedrich August Wolf, Humboldt redacteazã lucrarea Überdas Studium des Altertums und des Griechischen insbesondre (Despre studiul Anti-chitãþii ºi al limbii greceºti în special ).

1794 Humboldt se mutã împreunã cu familia la Jena. În acest mic oraº cu o secularãtradiþie universitarã, el se implicã în vasta miºcare de idei care va fi denumitãulterior „epoca de aur a Clasicismului german“. Începutul unei fecunde ºitrainice prietenii cu marele poet Friedrich Schiller (1759–1805), cu care împãr-tãºea aceleaºi idealuri filozofice ºi estetice ºi aceeaºi admiraþie pentru Antichitateaclasicã.

Friedrich Schiller publicã eseul Über die ästhetische Erziehung in einer Reihevon Briefen (Despre educaþia esteticã într-o serie de scrisori).

Johann Gottlieb Fichte (1762–1814) publicã Grundlage der gesamtenWissenschaftslehre (Principiile unei doctrine complete a ºtiinþei).

1795 Humboldt publicã eseurile Über den Geschlechtsunterschied und dessen Einflußauf die organische Natur (Despre deosebirea între sexe ºi influenþa acesteia asupranaturii organice) ºi Über die männliche und weibliche Form (Despre formamasculinã ºi cea femininã) în revista Die Horen, editatã de Friedrich Schiller.

1795–1796 Se instaleazã la castelul familiei de la Tegel.

Întreprinde o cãlãtorie prin nordul Germaniei. Moartea mamei, Maria ElisabethHumboldt.

1797 Reîntors la Jena, Humboldt întreþine relaþii de strânsã prietenie cu JohannWolfgang Goethe (1749–1832), a cãrui puternicã personalitate îl impresioneazãprofund, ajungând sã vadã în ea configurarea celei mai înalte forme individualea umanitãþii. Influenþat de cercetãrile de filozofie a naturii realizate de marele

28 TABEL CRONOLOGIC

poet, Humboldt îºi schiþeazã proiectul unei antropologii comparate, caresitueazã în centru ideea infinitei multiplicitãþi ºi varietãþi a speciei umane.

Noul rege al Prusiei devine Frederic Wilhelm III (1770–1840).

1799 Johann Gottfried Herder publicã lucrarea O metacriticã a criticii raþiunii pure(Eine Metakritik zur Kritik der reinen Vernunft)

1797–1801 Amânându-ºi o proiectatã cãlãtorie în Italia, se stabileºte cu familia laParis. În atmosfera tulbure a capitalei Franþei revoluþionare, îºi deschide casaîntrunirilor mondene ºi literar-ºtiinþifice. Pe lângã intelectuali germani rezidenþila Paris, precum contele Gustav von Schlabrendorf (1750–1824), simpatizantal Revoluþiei Franceze ºi preocupat de problematica filozoficã a limbajului,sau filologul ºi arheologul Gottfried Schweighäuser (1776–1844), este vizitatde somitãþi ale zilei, precum pictorul Jacques Louis David (1748–1825),Doamna de Staël (1775–1817), principele Klemens von Metternich(1773–1859) ºi Napoleon Bonaparte (1769–1821). În contextul dezbaterilordespre l ’esprit de nations, Humboldt îºi precizeazã propriul concept filozoficde „naþiune“, în care vede dimensiunea mediatoare între „individ“ ºi „uma-nitate“. Dintre învãþaþii francezi ai zilei, Humboldt întreþine o relaþie mai strânsãcu Joseph Marie Degérando (1772–1842), tânãr antropolog ºi filozof al limba-jului, cãruia se pare cã i-a comunicat principalele sale idei privitoare la perspectivaantropologicã în studiul limbilor.

În aceastã perioadã, Humboldt elaboreazã cea mai importantã dintre scrie-rile sale de esteticã: Ästhetische Versuche. Theil I. Über Goethe’s Hermann undDorothea (Eseuri de esteticã. Partea I. Despre Hermann ºi Dorothea de Goethe).

În septembrie 1797 face o cãlãtorie împreunã cu familia în Spania, iar înprimãvara lui 1801 o altã cãlãtorie, de data aceasta singur, prin Þara Bascilor.Contactul cu limba specialã a poporului basc pare sã fi influenþat decisiv reflec-þiile sale teoretice asupra limbilor. Acest fapt se reflectã în urmãtorul pasajdintr-o scrisoare cãtre F. A. Wolf, din 20 decembrie 1799: „Simt cã în viitormã voi dedica încã ºi mai exclusiv studiului limbilor ºi cã a compara pe temeiurisigure ºi filozofice mai multe limbi este o activitate pentru care, dupã câþiva anide studiu serios, voi fi poate bine pregãtit.“ Cu aceste noi convingeri, Humboldtva redacta lucrarea Die Vasken, oder Bemerkungen auf einer Reise durch Biskayaund das französische Baskenland im Frühling des Jahres 1810, nebst Untersuchun-gen über die vaskische Sprache und Nation und einer kurzen Darstellung ihrerGrammatik und ihres Wortschatzes (Bascii sau Observaþii asupra unei cãlãtoriiprin Biscaya ºi prin provincia francezã Þara Bascilor, în primãvara anului 1801,împreunã cu Cercetãri asupra naþiunii ºi a limbii basce ºi o scurtã Prezentare agramaticii ºi a vocabularului acesteia).

1801 Vara, Humboldt se întoarce cu familia în Germania, la Berlin.

TABEL CRONOLOGIC 29

1802–1808 Primirea titlului de ambasador al Prusiei pe lângã Sfântul Scaun de laRoma îi permite lui Humboldt sã îºi îndeplineascã vechea dorinþã de a cunoaºteItalia. Roma devine pentru el un fel de patrie idealã, imaginea perfectã a Anti-chitãþii clasice, dupã cum transpare dintr-o scrisoare cãtre un prieten, din 22 oc-tombrie 1803: „Roma este un deºert, dragã Brinckmann, însã cel mai frumos,cel mai grandios ºi cel mai fascinant deºert pe care l-am vãzut vreodatã. Romaeste fãcutã doar pentru puþini ºi pentru cei mai buni, dar cel care ajunge são îndrãgeascã îºi gãseºte aici o lume.“

1803 Humboldt este profund afectat de moartea la vârsta de nouã ani a fiului sãuKarl Wilhelm.

1804 Încoronarea lui Napoleon ca împãrat al francezilor.

1805 Moartea prietenului Friedrich Schiller îi provoacã lui Humboldt o adâncã ºilungã stare de depresie.

Întors din lunga sa expediþie ºtiinþificã în America, Alexander von Humboldtface o escalã de câteva luni la Roma, oferindu-i fratelui sãu un bogat materialdespre limbile indigene din America.

1806 Humboldt se adânceºte în studiul sistematic al unor limbi diferite, a cãrorcunoaºtere empiricã îi aduce unele clarificãri teoretice importante în sfera tema-ticã a creativitãþii umane. Importantã în acest sens este întâlnirea cu eruditulLorenzo Hervás y Panduro (1735–1809), custodele bibliotecii papale de pecolina Quirinal, care îi pune la dispoziþie imensul material lingvistic de caredispunea. Cu privire la aceastã întâlnire fecundã, Humboldt avea sã scrie despresine, în textul cu caracter autobiografic Lebenslauf 1767–1827: „La Roma,datoritã legãturilor sale cu abatele Hervás, a adunat importante materialeauxiliare pentru studiul limbilor americane; Hervás i-a îngãduit sã realizezecopii dupã gramatici manuscrise ale mai multor limbi, gramatici alcãtuite, lainiþiativa sa bine-venitã, de foºtii iezuiþi care fuseserã, în calitate de misionari,în America spaniolã ºi care s-au stabilit ulterior în Italia. În felul acesta, deoarecedupã moartea lui Hervás hârtiile acestuia s-au pierdut sau au fost distruse,s-au putut pãstra descrieri ale unor limbi despre care nu avem alte informaþii.“

Elaboreazã textul Latium und Hellas, oder Betrachtungen über das classischeAltertum (Latium ºi Hellas sau Consideraþii despre antichitatea clasicã), o primãprefigurare a ideilor sale despre originea ºi caracterul dinamic-creativ allimbajului.

Odatã cu înfrângerile de la Jena ºi Auerstadt în faþa armatelor napoleoniene,Prusia se prãbuºeºte. Dupã o existenþã milenarã, Sfântul Imperiu Roman deNaþiune Germanicã este dizolvat de Napoleon Bonaparte. Se constituie uniuneapoliticã efemerã „Confederaþia Rinului“.

30 TABEL CRONOLOGIC

1807 Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770–1831) publicã Phänomenologie desGeistes (Fenomenologia spiritului).

Dupã încheierea pãcii de la Tilsit (7–9 iulie), în Prusia sunt introduse o seriede reforme de naturã liberalã la iniþiativa oamenilor politici Heinrich FriedrichKarl von Stein (1757–1831) ºi Gerhardt von Scharnhorst (1755–1813).

1808 Pãrãseºte cu regret Roma, ca urmare a înrãutãþirii situaþiei politice locale.

Friedrich Schlegel publicã Über die Sprache und Weisheit der Indier (Desprelimba ºi înþelepciunea indienilor).

Johann Gottlieb Fichte publicã în volum Cuvântãri cãtre naþiunea germanã(Reden an die deutsche Nation).

1809 Întors la Berlin, Humboldt se implicã în procesul de înnoire a structurilorstatului prusac. Numit consilier de stat, acceptã postul de director al „Secþiuniipentru culte ºi învãþãmânt public“ din cadrul Ministerului de Interne al Prusiei.În cele ºase luni cât a ocupat acest post executiv, a reuºit sã impunã o serie deidei ºi de mãsuri care au aºezat pe un drum solid ºi inconfundabil învãþãmântulgerman. Convins cã un sistem de învãþãmânt modern trebuie sã urmãreascãformarea completã a personalitãþii umane, Humboldt proiecteazã un învã-þãmânt de stat pe trei niveluri, cel elementar, cel gimnazial ºi cel universitar,concepute ca un ansamblu unitar. Unul dintre pilonii centrali al reformeiradicale propuse de Humboldt a fost învãþãmântul gimnazial de tip umanist,orientat spre educarea armonioasã a individului în spiritul valorilor clasicitãþiigreco-latine. Cel de-al doilea element central al reformei humboldtiene a fostredefinirea în spirit modern a sarcinilor Universitãþii; potrivit principiului„Cercetare ºi învãþare“ (Forschung und Lehre), Universitatea trebuie sã devinãspaþiul în care cercetarea de performanþã premerge ºi condiþioneazã procesuleducativ. Modelul noului tip de universitate a devenit Universitatea din Berlin,întemeiatã de Humboldt. În Propuneri pentru întemeierea Universitãþii din Berlin(Antrag auf Errichtung der Universität Berlin), prezentate la 12 mai, Humboldtschiþeazã programul care a asigurat excelenþa universitãþii germane pentru maibine de un secol. În corpul profesoral iniþial al noii universitãþi au fost chematepersonalitãþi însemnate, precum filozofii J. G. Fichte, F. D. E. Schleiermacher,filologul clasic ºi arheologul Friedrich August Wolf, istoricul B. G. Niebuhr,juristul F. K. von Savigny ºi lingvistul M. H. Klaproth.

Pentru cealaltã responsabilitate asumatã, cea a cultelor, Humboldt schiþeazãun „proiect de nouã constituþie pentru evrei“, în care propune acordarea dedrepturi cetãþeneºti depline evreilor.

1810 Humboldt demisioneazã din postul guvernamental deþinut, cu speranþa cãreforma politicã generalã propusã de Heinrich Friedrich Karl von Stein (careprevedea ºi înfiinþarea unui minister al cultelor ºi învãþãmântului public) vafi în curând introdusã. Previziunea sa este greºitã, cãci reformele sunt încetinite

TABEL CRONOLOGIC 31

de noul cancelar, Karl August von Hardenberg (1750–1822). Humboldt primeºtetitlul de trimis plenipotenþiar al Prusiei la Viena, în calitate de ministru.

1812 Urmat la Viena de soþia Caroline ºi de cei trei copii, Humboldt se reîntoarcela cercetãrile sale sistematice privitoare la limbile amerindiene, asupra cãrorai-a atras atenþia ºi fratele sãu Alexander, oferindu-i ºi material faptic.

În revista Deutsches Museum, editatã de Friedrich Schlegel (1772–1829),Humboldt anunþã publicarea unei lucrãri despre limba ºi naþiunea bascilor(Ankündigung einer Schrift über die vaskische Sprache und Nation).

Dezastrul armatelor napoleoniene în Rusia.

1813 Prusia se alãturã coaliþiei antinapoleoniene ºi participã la „bãtãlia popoarelor“de la Leipzig. Reprezentant al Prusiei la Conferinþa de pace de la Praga, Humboldtprimeºte distincþia „Crucea de Fier“ pentru serviciile aduse patriei.

1814 Humboldt este numit delegat plenipotenþiar al Prusiei la Conferinþa de pacede la Praga. Va continua aceastã activitate diplomaticã, ca delegat al Prusiei,alãturi de ministrul de externe von Hardenberg, la Congresul de la Viena.

1815 În urma bãtãliei de la Waterloo, Napoleon dispare definitiv din orizontul poli-ticii europene. Puterile câºtigãtoare, Austria, Rusia ºi Prusia, alcãtuiesc „SfântaAlianþã“.

Humboldt face parte din delegaþia Prusiei la tratativele de pace de la Paris.Militeazã pentru realizarea unei Germanii unite, acþiune cãreia încearcã sã îifundamenteze principiile în scrierea Bases qui pourraient servir de norme aucomité qui sera chargé de la rédaction de la constitution germanique. Planul sãueºueazã din cauza opoziþiei marilor puteri ale momentului.

1816 Humboldt tipãreºte traducerea în versuri a tragediei Agamemnon a lui Eschil(Aeschylos’ Agamemnon, metrisch übersetzt von W. v. Humboldt), la care lucraseaproape 20 de ani.

Apare scrierea de însemnãtate epocalã Über das Conjugationssystem derSanskritsprache in Vergleichung mit der grieschischen, lateinischen, persischen undgermanischen Sprache a lui Franz Bopp (1791–1867), în care se pun bazeleteoretice ºi practice ale metodei comparativ-istorice.

1817 Numit în noul Consiliu de Stat de la Berlin, Humboldt continuã sã militeze,inclusiv în scris, pentru introducerea în stat a unor mãsuri reformiste. Scriereasa Über die Stellung und die Befugnisse der Oberpräsidenten (Despre poziþia ºiatribuþiile preºedintelui de consiliu), în care pledeazã pentru principiul cole-gialitãþii în interiorul Guvernului, conduce la o rupturã definitivã cu ministrulvon Hardenberg, un reformist moderat.

32 TABEL CRONOLOGIC

TABEL CRONOLOGIC 33

Este trimis în calitate de ministru plenipotenþiar al Prusiei la Londra, undeîl întâlneºte pe Franz Bopp.

1818 Participã în calitate de observator la Congresul de la Aachen al marilor puterieuropene ºi este reprezentantul Prusiei în Comisia teritorialã de la Frankfurt.

Eruditul danez Rasmus Kristian Rask (1787–1832) publicã în limba danezãlucrarea Undersægelse over det Gamle Nordiske eller Islandske Sprogs Oprindelse(Cercetãri asupra originii vechii limbi nordice sau originea limbii islandeze), încare sunt expuse cu precizie cele mai multe dintre principiile lingvisticii com-parativ-istorice.

1819 Humboldt este numit ministru pentru probleme constituþionale ºi redacteazãun memoriu despre organizarea parlamentarã în Prusia (Über Einrichtunglandständischer Verfassungen in den preußischen Staaten). În permanent conflictcu von Hardenberg, demisioneazã din acest post peste câteva luni, pãrãsinddefinitiv viaþa politicã.

Jacob Ludwig Karl Grimm (1785–1863) publicã prima ediþie din DeutscheGrammatik (Gramatica germanã).

1820 Retras în liniºtea castelului familial de la Tegel, Humboldt se dedicã exclusivstudiului limbilor ºi reflecþiilor teoretice despre limbaj. Bun cunoscãtor allimbilor greacã, latinã, bascã, francezã, italianã, spaniolã, provensalã, englezã,maghiarã, lituanianã, cehã, colecþioneazã numeroase gramatici ºi dicþionareºi studiazã cu interes ºtiinþific ºi alte limbi, precum sanscrita, japoneza, chineza,egipteana veche, limbile malaeziene ºi cele polineziene, precum ºi limbileamerindiene.

Susþine la Academia de ªtiinþe din Berlin conferinþa Über das vergleichendeSprachstudium in Beziehung auf die verschiedenen Epochen der Sprachentwicklung(Despre studiul comparat al limbilor, în relaþie cu diferitele epoci ale dezvoltãriilimbajului), în care argumenteazã teza importanþei capitale a comparaþieilimbilor pentru înþelegerea filozoficã a limbajului.

1821 Humboldt susþine la Academia de ªtiinþe din Berlin conferinþa Über die Aufgabedes Geschichtsschreibers (Despre sarcina istoriografului).

1822 În lucrarea Über das Entstehen der grammatischen Formen, und ihren Einflussauf die Ideenentwicklung (Despre originea formelor gramaticale ºi influenþa acestoraasupra dezvoltãrii ideilor), formuleazã ºi argumenteazã teza despre specificitateafiecãrei limbi la nivel semantic.

Jean-François Champollion (1790–1832) descifreazã hieroglifele egiptene.

1822–1826 Aprofundeazã studiul limbii sanscrite, publicând un eseu despre Bhagavad-gita (Über die unter dem namen Bhagavad-Gîtâ bekannte Episode des Maha-Bharata),

prilejuit de tipãrirea acestui text indian clasic în ediþia oferitã de August WilhelmSchlegel (1767–1845).

1829 Înceteazã din viaþã Caroline, soþia lui Humboldt.

Humboldt este numit preºedinte al unei comisii însãrcinate cu organizareaunui muzeu de stat.

1830 Este numit din nou membru al Consiliului de Stat.

Publicã ampla corespondenþã personalã cu Friedrich Schiller, material docu-mentar de însemnãtate majorã pentru înþelegerea Clasicismului german.

Prusia recunoaºte independenþa Greciei.

1830–1835 Ultimii ani din viaþã sunt dedicaþi de Humboldt elaborãrii sintezei între-gii sale gândiri filozofico-lingvistice, tratatul despre limba kawi (Über dieKawi-Sprache auf der Insel Jawa, nebst einer Einleitung über die Verschiedenheitdes menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluß auf die geistige Entwicklung desMenschengeschlechts).

1835 Wilhelm von Humboldt moare la Tegel, la 8 aprilie.

34 TABEL CRONOLOGIC

Notã asupra traducerii

Orice traducãtor al unui text filozofic de relevanþa ºi dificultatea celuide faþã ºtie cã faptul de a transpune în altã limbã este, în astfel de cazuri,o lucrare mai grea decât a scrie o carte originalã, propria-þi carte. Când „scrii“,eºti absolut liber sã spui numai ceea ce vrei sã spui ºi ceea ce ºtii cel maibine, ai la îndemânã tot felul de trucuri spre a evita sã numeºti ceea ce nustãpâneºti perfect ºi, dacã greºeºti, eºti responsabil doar faþã de tine însuþi.Când traduci, îþi asumi de bunãvoie o sarcinã anevoioasã ºi plinã de riscuri,iar libertatea îþi este limitatã de responsabilitatea implicitã faþã de gândurileceluilalt, ale cãror autenticitate ºi exactitate (þi-)ai promis sã le re-creezi înpropria ta limbã. Conceputã ca o sintezã a experienþei câºtigate de-a lungulunei vieþi întregi de studiu empiric asupra unei mari diversitãþi de limbi ºiprezentându-se ca o reflecþie asupra temelor centrale ale limbajului uman,opera cea mai cunoscutã ºi cea mai des citatã a lui Wilhelm von Humboldtnu are caracterul unui text finit ºi „construit“ de autor cu maximã acribie.Receptarea extraordinarei bogãþii de idei ºi de disocieri adesea surprinzãtoareeste uneori îngreunatã de pasaje obscure, propoziþii sau enunþuri eliptice,repetiþii sau întreruperi bruºte ale fluxului discursului, la care se adaugã orelativã instabilitate a terminologiei specifice.

Înainte de a alege calea pe care aveam s-o urmez, am cãutat sã aflu cumînþelege Humboldt însuºi actul traducerii. Ca traducãtor exersat, Humboldtrecomanda respectarea „spiritului“ sau a „caracterului“ originalului, ºi nu a„literei“ acestuia. Textul tradus nu va putea niciodatã înlocui originalul ºiva purta tot timpul în sine ceva ciudat, ceva care trezeºte în cititor dorinþade a consulta originalul. În acelaºi loc unde traducãtorul din greceºte al luiEschil îºi exprimã gândurile de mai sus (Aeschylos’ Agamemnon, metrischübersetzt, 1816, în «Akademieausgabe» VIII: 134) citim: „O traducere nupoate ºi nu trebuie sã fie un comentariu. Nu se cuvine ca într-o traduceresã existe lucruri obscure provenind din întrebuinþarea nesigurã a cuvintelorsau dintr-o îmbinare învechitã. Dar, dacã originalul se mulþumeºte sã facãdoar aluzie în loc sã exprime ceva în mod clar, dacã apar în el metafore a

cãror referinþã este greu de identificat, dacã sunt sugerate idei intermediare,traducãtorul ar sãvârºi o greºealã introducând în text, cu de la sine putere,o claritate care schimbã caracterul textului original.“ Însuºindu-mi aceste„directive“ humboldtiene, am cãutat sã mã menþin întotdeauna cât se poatede aproape de text, dar numai pânã acolo unde fidelitatea faþã de „literã“ar fi trãdat „spiritul“. Am „re-scris“, aºadar, textul în limba românã actualã,evitând mai întâi tentaþia oricãrei arhaizãri, care ar fi dat poate o anumitã„culoare a epocii“. M-am ferit deopotrivã ºi de tentaþia de a „clarifica“ ideileautorului acolo unde ele sunt doar tangenþial formulate sau metaforic exprimate.Am evitat de asemenea sã „unific“ sau sã modernizez terminologia origina-lului în sensul transpunerii sale în terminologia actualã, curentã în lucrãrilede lingvisticã.

Iatã câteva exemple elementare pentru tipul de traducere pentru caream optat. Tributar unei strãvechi confuzii, Humboldt foloseºte în mod alter-nativ ºi indistinct termenii sunet (Laut) ºi literã (Buchstabe) pentru a operadistincþii dintre cele mai diferite, intuind uneori în mod genial ºi ceea cemai târziu s-a definit drept opoziþia dintre ‘sunet’ ca realitate fizicã ºi ‘fonem’ca unitate funcþionalã. Avea oare dreptul traducãtorul sã întrebuinþeze termenulmodern fonem fie ºi în acele contexte în care, în mod evident, chiar despre‘fonem’ este vorba? Sau, pentru mai multã precizie, putea traducãtorul între-buinþa banalul termen actual desinenþã acolo unde Humboldt întrebuinþatradiþionalul terminaþie (Endung)? Ar fi fost oare potrivit ca, în loc de suflet,termen prin care am tradus germ. Seele, sã fi vorbit sistematic despre ‘psihic’?Fireºte cã nu! Nu aº mai fi produs în acest caz o traducere în sensul încercãriide „re-scriere“ în românã a originalului, ci un fel de abuzivã interpretareistoricã à rebours*! În faþa unei astfel de transpuneri, cititorul interesat deforma genuinã a gândirii humboldtiene ar fi fost privat de orice ºansã dea-ºi fundamenta el însuºi o interpretare adecvatã. Humboldt este uluitorde „actual“ în toate privinþele, inclusiv în direcþia conceptual-terminologicã.El vorbeºte explicit despre ‘sistem lingvistic’ (Sprachsystem), despre ‘tehnicãa limbii’ (Sprachtechnik) ºi despre ‘structura limbii’ (Struktur der Sprache,

36 NOTÃ ASUPRA TRADUCERII

* Pentru acest tip de modernizare a discursului humboldtian au optat GeorgeC. Buck ºi Frithjof A. Raven în versiunea lor englezã din 1971, precum ºi PierreCaussat în versiunea sa francezã din 1974. Lingviºti de profesie, aceºti traducãtoris-au îndepãrtat adesea foarte mult de textul original, reformulând, schimbând uneorichiar ordinea secvenþelor ºi a paragrafelor, unificând terminologia ºi transpunând-oîn echivalenþe moderne.

Sprachbau). Mai mult încã, în cadrul problematicii centrale a semnifica-tivitãþii, Humboldt distinge cu destulã precizie între ‘semnificaþie’ (bedeu-ten = a semnifica; a deþine un conþinut semantic; Bedeutung = semnificaþie;conþinut semantic) ºi ‘desemnare’ (bezeichnen = a desemna; a marca; Bezeich-nung = desemnare; Bezeichnungsmittel = mijloc de desemnare), cu aceiaºitermeni cãrora ulterior semantica funcþionalã coserianã le-a conferit o circu-laþie universalã! A fi „actualizat“ mai mult ºi cu orice preþ terminologia arfi însemnat fãrã doar ºi poate, mai mult decât o eroare de traducere, o fraudãºtiinþificã!

Probleme mai delicate de echivalare mi-au pus termeni-cheie din repertoriulterminologic humboldtian, polisemantici prin natura lor ºi întrebuinþaþide autor cu valori conceptuale nuanþate ºi sensibil diferite în contexte diferite.Este vorba mai întâi de germ. Sprache, termen pe care l-am transpus, potrivitdeterminãrilor contextuale, fie prin ‘limbã’, fie prin ‘limbaj’. Un alt exemplude acest tip este germ. Beschaffenheit, pe care l-am interpretat, în funcþie decontext, prin ‘caracter’, ‘constituþie’, ‘naturã’, ‘alcãtuire’ sau ‘caracteristicã’,‘particularitate’, ‘specificitate’.

Lãsând, aºadar, discursul humboldtian sã se prezinte ca atare, cu toate„impreciziile“ ºi „fluctuaþiile“ terminologice originare, am alcãtuit un indiceconceptual-terminologic german–român cuprinzãtor, în care cititorul avizatpoate gãsi toate opþiunile de echivalare. Pentru pasajele mai obscure sau maidificile, de folos mi-a fost consultarea versiunilor Peter Heath (1988) ºiDonatella di Cesare (1993).

** *

Textul pe care îl prezint aici cititorilor români a fost conceput de Humboldtpentru a fi publicat drept introducere (Einleitung) la un tratat despre limbakawi, la care lucrase intens în ultimii ani ai vieþii. Sarcina editãrii ºi tipãririiacestei scrieri ºi-a asumat-o Alexander von Humboldt, care, ajutat de EduardBuschmann, secretarul lui Wilhelm von Humboldt începând cu 1829, adecis sã publice textul, aproape simultan, de trei ori în acelaºi an. Dupãcercetãrile bibliografice cele mai recente (Mueller-Vollmer 1993: 74 ºi urm.),editorii menþionaþi au dat publicitãþii, imediat dupã moartea autorului,urmãtoarele trei variante tipãrite:

A. Respectând întocmai voinþa autorului, textul a fost tipãrit ca in-troducere (Einleitung) la vol. I al tratatului despre limba kawi (Über die

NOTÃ ASUPRA TRADUCERII 37

Kawi-Sprache auf der Insel Jawa, nebst einer Einleitung über die Verschiedenheitdes menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistige Entwicklungdes Menschengeschlechts), la editura Dümmler din Berlin, în 1836 (urmã-toarele douã volume: 1838 ºi 1839).

B. În acelaºi an, 1836, întregul tratat, împreunã cu Introducerea, a fostpublicat în volumele al II-lea ºi al III-lea ale seriei pentru anul 1829 a analelorAcademiei Regale din Berlin (Abhandlungen der Königlichen Akademie derWissenschaften zu Berlin).

C. În fine, a treia oarã, tot în 1836, textul Introducerii a fost publicatîn volum separat, pentru marele public, cu titlul Über die Verschiedenheitdes menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistige Entwicklungdes Menschengeschlechts.

Primele douã variante sunt identice ca structurã ºi prezentare a mate-rialului. Varianta a treia (C) diferã în multe privinþe de celelalte douã însuccesiunea capitolelor ºi a paragrafelor, dar ºi în formulãri ºi în structuradiscursului. Editorii (Alexander von Humboldt ºi Eduard Buschmann) auprelucrat textul publicat ca separatum, eliminând orice mãrci stilistice sauredacþionale specifice unei introduceri ºi renunþând la un prim capitol încare, în Introducerea propriu-zisã la tratatul despre limba kawi (varianteleA ºi B), se vorbea despre repartiþia teritorialã a populaþiilor malaeziene.

În cadrul larg rãspânditei serii a operelor humboldtiene, alcãtuitã între1903 ºi 1936 de Albert Leitzmann («Akademieausgabe»), în vol. VII/1(1907), editorul publicã, sub titlul cunoscut, o a patra versiune a textuluiIntroducerii, reconstituitã dupã o metodã socotitã de cercetãtori mai recenþica fiind greºitã. Acuzând intervenþiile masive ale lui Eduard Buschmannîn textul humboldtian originar, Albert Leitzmann a încercat o reconstituirea textului primar, combinând arbitrar ºi fãrã criterii critice ferme ºi expliciteelemente din variantele A, B ºi C, rezultatul fiind o versiune „hermafroditã“(„Zwitterversion“, cf. Mueller-Vollmer 1993: 76). O astfel de operaþie de„purificare“ a textului primar pare, pânã la urmã, himericã, întrucât se ºtieastãzi precis cã, bolnav fiind, Humboldt nu a mai scris cu mâna sa, ci adictat secretarului Buschmann cea mai mare parte a lucrãrii.

Ca bazã a traducerii mele am folosit textul tipãrit la 1836 ca separatum(versiunea C), care, deºi nu corespunde intenþiei lui Humboldt de a-l prezentadrept „introducere“, a devenit în timp, ca scriere autonomã, textul de referinþãcel mai frecvent întrebuinþat ºi citat în posteritate. La acest statut a contribuitreeditarea, în 1876, a acestei variante de cãtre August Friedrich Pott, urmat


ulterior de alþi numeroºi editori (vezi „Bibliografia“). Am confruntat textulediþiei princeps de la 1836 cu cea mai recentã ediþie modernã (Di Cesare1998), þinând seama de micile îmbunãtãþiri redacþionale propuse de ultimaeditoare (punctuaþie, segmentarea alineatelor, ortografierea modernã a numelorproprii etc.).

Pentru cã sunt lucrãri autonome în raport cu textul de bazã despre diver-sitatea structuralã a limbilor, nu am reþinut pentru prezentul volum, asemeneamajoritãþii editorilor moderni, douã lucrãri mai vechi ale lui Humboldt,tipãrite la finalul ediþiei de la 1836 (varianta C): Über den Zusammenhangder Schrift mit der Sprache (pp. 415–491, ediþia originalã) ºi Lettre à Mr.Jacquet sur les alphabets de la Polynésie Asiatique (pp. 492–511, ediþia originalã).Am socotit interesant însã pentru cititorul de azi conþinutul capitolului despreRepartiþia teritorialã ºi relaþiile culturale ale seminþiilor malaeziene, pe care,deºi nu apare în versiunea C folositã ca bazã, l-am tradus la sfârºit, ca anexã.

În paranteze drepte, pe marginea textului, am inserat numãrul paginiidin ediþia originalã (cu cifre romane în „Cuvântul înainte“ al lui Alexandervon Humboldt ºi în paginile din „Anexã“ preluate din Tratatul despre limbakawi ºi cu cifre arabe în textul propriu-zis). Toate trimiterile lui Humboldtla propriul text le-am identificat ºi pus între paranteze obiºnuite, trimiþândla pagina originalului.

Notele de subsol ale autorului au fost pãstrate ca atare, dar, din motivetehnice, echivalenþa numericã exactã, paginã pe paginã, nu a putut fi pãstratã.Notele traducãtorului sunt marcate cu menþiunea (n. trad.). Acestea dinurmã au caracter elementar-enciclopedic ºi sunt concepute spre a uºura lectura.Discursul humboldtian este atât de dens, încât redactarea unor comentariiºi a unor note de specialitate, cu caracter filozofic sau lingvistic, nu ar fifãcut altceva decât sã distragã atenþia cititorului, diminuând satisfacþia uneirelaþii directe cu textul. Tot pentru a facilita lectura ºi pentru a-l scuti pe cititorde consultarea unor enciclopedii sau a unor lucrãri speciale, am socotit utilãprezentarea succintã a limbilor discutate sau menþionate de Humboldt.

Wilhelm von Humboldt era reputat printre contemporani pentru erudiþieºi pentru onestitatea cu care îºi indica sursele. Sunt folosiþi ºi citaþi, în Desprediversitatea structuralã a limbilor, numeroºi autori ºi texte dintre cele maidiverse, unele tipãrituri rare sau manuscrise, toate vãdind interesul lui ieºitdin comun pentru limbi rare ºi nestudiate, ca ºi efortul constant de docu-mentare ºi înþelegere. Metoda sa de lucru presupunea ºi frecvente autore-ferinþe, adesea la lucrãri inedite sau la prelegeri þinute la Academia din Berlin.


Toate aceste bogate referinþe bibliografice ale lui Humboldt, adesea indicatesumar în original, au fost completate peste tot în text pe baza bibliografieireconstituite, oferitã în capitolul bibliografic cuvenit. Aceastã bibliografiea fost alcãtuitã folosind informaþiile oferite de Moeller-Vollmer (1993),Donatella di Cesare (1993) ºi Donatella di Cesare (1998), completate, pentruunele titluri, cu cercetãri de bibliotecã personale.

Foarte rar, am pus între paranteze drepte [ ] câte un cuvânt subînþelesîn logica frazei, dar inexistent în original.

Am pãstrat transcrierea, propusã de Humboldt, a cuvintelor sanscrite,diferitã uneori de cea standardizatã azi.

Am renunþat la spaþierea unor cuvinte-cheie din original, procedeu largrãspândit în epocã, ºi am aplicat convenþiile curente: cu caractere italice ammarcat cuvintele, sintagmele sau secvenþele date sau discutate de autor caexemple, iar între ghilimele simple (‘ ’) am notat sensul sau conþinutulsemantic al cuvântului, sintagmei sau secvenþei respective.

Bibliografia secundarã este selectivã ºi cuprinde doar titlurile lucrãrilorpe care le-am consultat efectiv.

** *

N-aº dori sã închei fãrã sã mulþumesc tuturor celor care m-au ajutatîntr-un fel sau altul. Memoriei lui Eugenio Coseriu, principalul pilon alhumboldtianismului modern, îi sunt dator un gest de pioasã reverenþã ºiaducere-aminte. Când, într-o dupã-amiazã din vara anului 1994, i-am mãrtu-risit intenþia de a traduce în româneºte Über die Verschiedenheit…, dupãcâteva clipe de tãcere, maestrul mi-a rãspuns în felul lui franc, abrupt ºidescumpãnitor: „Nu ºtii la ce treabã te înhami! Humboldt este greu de tradusdin nemþeºte în nemþeºte, iar mata vrei sã o faci în brudia noastrã limbã?“Remarca m-a înfiorat, cãci am înþeles cã nu era vorba despre o simplã figurãde stil, ci realmente despre un avertisment serios asupra dificultãþilor majorecare mã aºteptau. Am interpretat totuºi aceastã provocare coserianã ca peun îndemn implicit, dar cuvintele de mai sus mi-au venit în minte ori decâte ori simþeam cã, prizonier al limbii mele materne, sunt pe cale de a trãdaspiritul autentic al gândirii humboldtiene fie pãstrându-mã prea aproapede litera textului, fie depãrtându-mã primejdios de mult de ea.

Gratitudinea mea se îndreaptã apoi cãtre Donatella di Cesare, strãlucitãdiscipolã a lui Eugenio Coseriu, profundã cunoscãtoare a operei lui Humboldt



ºi a filozofiei moderne a limbajului. Fãrã cele douã admirabile ediþii pe caredistinsa profesoarã italianã le-a dat textului humboldtian, cea germanã din1998 ºi cea italianã din 1991, munca mea de traducere ar fi fost mult maigrea ºi, în orice caz, versiunea finalã ar fi arãtat probabil cu totul altfel.

Le adresez mulþumiri cãlduroase prietenilor Wolfgang Dahmen ºi MichaelMetzeltin, care, ca „ºefi“ ai mei temporari la institutele de romanisticã aleuniversitãþilor din Jena (1999–2001) ºi, respectiv, Viena (2006–2008), mi-auasigurat cu discreþie ºi îngãduinþã liniºtea ºi confortul sufletesc necesare uneimunci încordate.

Mulþumiri i se cuvin ºi profesorului Jürgen Trabant de la Berlin, la rândullui discipol al lui Coseriu; aflând „pe ultima sutã de metri“ de iniþiativa mea,expertul nr. 1 în problematica moºtenirii humboldtiene m-a încurajat cucãldurã, prevenindu-mã asupra principalelor „capcane“ presãrate pe drumulinterpretãrii lui Humboldt, oferindu-mi indicaþii bibliografice precise ºiconfirmându-mi deciziile strategice generale.

Colegilor de la DAAD („Deutscher Akademischer Austauschdienst“) leadresez ºi de data aceasta mulþumiri pentru sprijinul financiar acordat înstagiile mele de cercetare la universitãþile din Freiburg, Heidelberg, Münsterºi Jena.

Le datorez de asemenea mulþumiri soþiei mele Lucia-Gabriela ºi fiuluimeu Dinu-Gabriel, atât pentru ajutorul dat la culegerea textului de pemanuscris, cât mai ales pentru sprijinul lor moral în momente de descurajaresau derutã, pe parcursul unui drum dificil. Îi mulþumesc de asemenea prie-tenului ºi colegului Mircea Ciubotaru pentru lectura finalã atentã a textuluiºi pentru sugestiile de îmbunãtãþire oferite.

Doamnei Lidia Bodea de la Editura Humanitas îi rãmân recunoscãtor pen-tru implicarea sa în acest proiect, a cãrui însemnãtate a ºtiut sã o recunoascã.

Jena, iunie 2000 – Viena, iunie 2007

EUGEN MUNTEANU

Wilhelm von HumboldtDesen de J. Schmeller (1932) – Goethe-Nationalmuseum Weimar

Wilhelm von HumboldtDespre diversitatea structuralã a limbilorºi influenþa ei asupra dezvoltãrii spirituale

a umanitãþii

Cuvânt înainte

Îmi îndeplinesc aici o datorie gravã ºi tristã. Întrucât, la nici un an dela moartea sa, din moºtenirea literarã a fratelui meu va fi datã publicitãþii aceastãlucrare, am datoria sã spun câteva cuvinte despre pregãtirea ºi alcãtuirea ei.Datã fiind direcþia specialã a propriilor mele preocupãri ºtiinþifice, aº dovedio uºuraticã siguranþã de sine dacã m-aº referi la mai mult decât la formaexterioarã a operei ºi m-aº aventura pe urmele rãposatului, pe calea trasatãde el în necuprinsul imperiu al limbajului.

Lucrarea apare ca atare, într-o formã oarecum finalizatã; totuºi, dacã arfi ieºit direct de sub pana autorului, ea ar fi cunoscut, în anumite pãrþi aleei, unele completãri ºi o mai bunã finisare. Iniþial, fundamentele teoreticecare, fiind de un interes general ºi prezentând influenþa limbajului asupradezvoltãrii spirituale a umanitãþii, sunt publicate acum separat, nu trebuiaudesprinse de lucrarea mai mare intitulatã Despre limba kawi din insula Java.Aceastã publicare separatã a lucrãrii de faþã s-a fãcut într-un numãr redusde exemplare. Editarea în întregime a lucrãrii, în forma ei actualã, o datorãmhãrniciei ºi pregãtirii ºtiinþifice a unui tânãr învãþat care, de-a lungul maimultor ani, a rãspuns printr-un devotament admirabil încrederii desãvârºitecare i-a fost acordatã. Domnul dr. Buschmann, custode al Bibliotecii Regale,recomandat rãposatului de un apropiat prieten al sãu, profesorul Bopp, s-adovedit extrem de potrivit sã ofere un astfel de ajutor, date fiind diversitateacunoºtinþelor sale ºi pasiunea pentru limbile Asiei de Sud-Est ºi ale Lumii Noi.

În tot ceea ce priveºte filozofia ºtiinþei limbii ºi, în particular, organismullimbii sanscrite, fratele meu s-a consultat constant ºi cu o încredere desãvâr-ºitã, pânã la moartea sa, cu un bãrbat de care era strâns legat printr-o prieteniedurabilã ºi printr-un respect reciproc ºi care, prin sagacitatea ºi neobositalui activitate, a exercitat o influenþã crescândã asupra direcþiei de dezvoltarea studiului comparativ ºi general al limbilor. Profesorul Bopp a primit dela rãposat fiecare fragment redactat al lucrãrii, cu rugãmintea de a-l examinacu o maximã atenþie criticã. Influenþei spirituale stimulatoare a unui astfelde prieten i se cuvine aici o recunoaºtere deschisã ºi publicã.

[III ]

[IV ]

46 ALEXANDER VON HUMBOLDT

Dacã celui a cãrui pierdere o regretãm i-a fost îngãduit ca, prin forþa inte-ligenþei ºi prin nu mai puþin însemnata forþã a voinþei sale, prin împrejurãriexterioare favorabile ºi prin cercetãri pe care frecventa schimbare a domici-liului ºi viaþa sa publicã nu le-au putut perturba, sã pãtrundã adânc în struc-tura unor limbi mai numeroase decât au fost pânã acum cuprinse de unsingur spirit, e cazul sã ne bucurãm cu atât mai mult cã putem vedea, dez-voltate în prezenta lucrare, ultimele (aº putea spune, cele mai preþioase) rezultateale acestor cercetãri care privesc întregul domeniu al limbajului. Ar trebuisã parcurgem întreg cercul legãturilor ºtiinþifice pe care le-a înnodat fratelemeu prin cãlãtorii în Germania, Anglia, Franþa, Italia ºi Spania dacã ar fisã numim fiecare persoanã care i-a fost de folos în investigaþiile cu caractergeneral sau la întocmirea marii colecþii de material lingvistic care, potrivitultimei sale dorinþe, a fost pusã la dispoziþia publicului, împreunã cu manu-scrisele sale, în cadrul Bibliotecii Regale.

Nu pot sã menþionez aceastã instituþie, atât de generos înzestratã în ultimavreme prin bunãvoinþa suveranului nostru, fãrã sã adresez cele mai cordialemulþumiri, ca un fel de datorie de onoare din partea urmaºilor rãposatului,directorului Bibliotecii, domnul consilier guvernamental Wilken, cercetãtorapreciat deopotrivã în domeniul lingvisticii ºi al istoriei, pentru amabilagenerozitate cu care a pus la dispoziþie tot ceea ce a fost necesar pentru pre-gãtirea ºi editarea acestei opere lingvistice. Accesul permanent la aceastãcolecþie publicã i-a fost înlesnit autorului de mica distanþã care o separã demoºia sa, în a cãrei seninã atmosferã, retras în vecinãtatea unui mormânt,mângâiat de adierea artei antice*, el ºi-a continuat profundele studii, lãsândamintirea unei epoci dinamice familiei sale, de care a fost ataºat cu un sufletdelicat pânã în ultima clipã a vieþii.

Potrivit cuvintelor unuia dintre cele mai nobile spirite ale timpului nostru,„existã o prejudecatã rãspânditã, aceea de a aprecia valoarea unui om dupãconþinutul temei de care se ocupã, ºi nu dupã felul în care o trateazã“**.Când însã conþinutul dominã asupra formei ºi chiar îi dã naºtere, cândfarmecul limbii se desfãºoarã din idee ca din floarea cea mai delicatã aspiritului, atunci scindarea indicatã de prejudecata menþionatã mai sus este

[V ]

* Este vorba despre mormântul soþiei sale, Caroline, pe care Humboldt l-a construitîn parcul castelului de la Tegel. Conceput de arhitectul von Schinkel, monumentulera împodobit cu o statuie simbolizând speranþa, operã a sculptorului Thorwaldsen(n. trad.).

** F. Schiller, în Philosophische Briefe (Werke, XI, 336) (n. trad.).

[VI ]

uºor de depãºit. Dacã nu mã amãgesc în toate speranþele mele, atunci, înmãsura în care extinde atât de mult sfera ideilor ºi identificã destinul popoa-relor în organismul limbii, lucrarea de faþã trebuie sã îl impresioneze pe cititor,dãruindu-i o credinþã constructivã, care onoreazã umanitatea. Aceasta trebuiesã ne întãreascã în convingerea cã o anumitã mãreþie în tratarea unei temeizvorãºte nu doar din aptitudini intelectuale, ci mai ales din tãrie de caracter,dintr-o înþelegere liberã a lucrurilor, care nu se restrânge la limitele prezen-tului, ºi dintr-o insondabilã adâncime a trãirilor.

Berlin, martie 1836

ALEXANDER VON HUMBOLDT

CUVÂNT ÎNAINTE 47

[VII ]

[VIII ]

Metodadupã care, în aceastã lucrare,

sunt transcrise cu litere latine alfabetele strãine

1.Alfabetul sanscrit

Vocalele lungi ºi diftongii e ºi o îi indic printr-un accent circumflex(ê ºi ô);

– r-ul vocalic printr-un punct sub r ºi prin adãugarea unui i (®i);– consoana palatalã surdã (c) prin ch;– consoana palatalã sonorã ( j) prin j;– toate consoanele linguale prin consoanele dentale corespondente, cu

un punct marcat dedesubt;– prima semivocalã prin y, ultima semivocalã prin w;– ºuierãtoarea palatalã prin s cu un spiritus lenis marcat deasupra (s *)=;– ºuierãtoarea lingualã prin sh;– toate consoanele aspirate prin corespondentele neaspirate, cu adãu-

garea unui h;– semnul anuswâra ºi toate consoanele nazale, cu excepþia dentalelor n

ºi m, printr-un n cu un punct aºezat dedesubt (¡). O diferenþiere supli-mentarã a acestor sunete nu este necesarã, cãci cititorul ºtie ce semne sanscritetrebuie puse în locul unui ¡, potrivit specificului literelor imediat urmãtoare;

– semnul wisarga îl indic prin h cu un punct dedesubt (²). Acest lucruse întâmplã totuºi rar, cãci acolo unde wisarga se aflã la nominativul cuvin-telor sanscrite acest nominativ este indicat mai corect printr-un s.

2.Limba birmanã

Dintre vocale, pe primele ºase, a, i, u, scurte ºi lungi, le scriu ca însanscritã;

– pe a ºaptea o transcriu cu ê;– pe a opta o transcriu cu ai;– pe a noua o transcriu cu au;

50 METODA DE TRANSCRIERE

– pe a zecea o transcriu cu aû;– iar triftongii alcãtuiþi din a, i, u îi transcriu cu ô.Literele surde sau sonore neaspirate din cele cinci clase consonantice le

transcriu întocmai ca în sanscritã.În cazul aspiratelor surde sau sonore, procedez pur ºi simplu invers, în

sensul cã îl pun pe h nu dupã consoane, ca în transcrierea sanscritei, ci îna-intea consoanelor, scriind aºadar hk, hch, ht º.a.m.d. Aceastã inversiune, carenu are nimic nenatural, întrucât consoana nu primeºte pur ºi simplu aspiraþia,ci este emisã împreunã cu aspiraþia, nu are altã justificare decât aceea cã neajutã sã distingem aceste litere de cea de a treizecea consoanã birmanã. Aceastadin urmã se rosteºte întocmai ca englezescul th, ºi de aceea nu vãd de ce aºnota-o în alt fel.

Sunetele nazale din primele trei clase, pe lângã anuswâra, au putut fiindicate în sanscritã prin acelaºi semn, întrucât întrebuinþarea lor se supuneunor reguli precise. În birmanã lucrurile nu stau la fel. De aceea, notezsunetul gutural printr-un n con tilde spaniol (ñ), sunetul palatal prin ng,nazalele din celelalte trei clase le transliterez ca în sanscritã, iar anuswâraprin n cu punct deasupra (¸).

Cele patru semivocale le notez ca în sanscritã, iar consoana care le urmeazã,cu th. Acest sunet se încadreazã în birmanã în seria ºuierãtoarelor. Scriereabirmanã nu a preluat nici o ºuierãtoare din alfabetul sanscrit. În limba vorbitãse întâlneºte însã sh-ul lingual englezesc. Acest sunet se noteazã în scrisprintr-un h adãugat la una din primele trei semivocale ºi la th. Acest h îlvoi scrie deci înaintea respectivelor litere, aºa încât hy, hr, hl ºi hth corespundrostirii sh-ului englezesc. În ce-l priveºte pe l, pronunþarea de acest tip nupare totuºi constantã. Cãci Hough scrie de exemplu hlyâ ‘limbã’, care serosteºte shyâ, dar scrie, dimpotrivã, hlên. ‘a zbura’, care se rosteºte hlen..

A treizeci ºi una consoanã birmanã o notez h, ca în sanscritã.Accentul grav îl notez, întocmai cum se procedeazã în birmanã, prin

douã puncte aºezate unul peste altul la sfârºitul cuvintelor (:); punctul simplu,prin care se noteazã accentul ascuþit, nu îl pun sub ultima literã, aºa cumse procedeazã în birmanã, ci dupã aceasta, la o înãlþime medie (an.).

3.

Pentru celelalte limbi, pe care nu pot sã le menþionez aici pe larg, mãfolosesc de transcrierea preluatã, în fiecare caz în parte, de la scriitoriireprezentativi, care urmeazã de regulã scrierea limbii lor materne, aºa încât,

[IX ]

de exemplu, trebuie sã avem în faþa ochilor sistemul fonetic englez atuncicând e vorba despre limbi nord-americane, câteva limbi asiatice ºi cele maimulte limbi din Mãrile Sudului*, pe cel franþuzesc în cazul limbii chinezeºi al celei malgaºe, pe cel spaniol în cazul limbii tagaleze ºi al limbilor dinNoua Spanie** ºi din America de Sud.

METODA DE TRANSCRIERE 51

* Vechiul nume al Oceanului Pacific (n. trad.).** Vechiul nume al Mexicului (n. trad.).

[X ]Tablã de materii*

§ 1. Obiectul acestei scrieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1§ 2. ºi 3. Abordare generalã a procesului evoluþiei umane . . . . . . . . . . . . . 3, 6§ 4. Acþiunea forþei excepþionale a spiritului. Civilizaþie, culturã ºi educaþie 12§ 5. ºi 6. Conlucrarea dintre indivizi ºi naþiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .23, 29§ 7. Trecere cãtre o abordare mai concretã a limbii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36§ 8. Forma limbilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39§ 9. Natura ºi caracterul limbii în general . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

§ 10. Sistemul fonetic al limbilor. Natura sunetului articulat . . . . . . . . . . . 65– item. Schimbãrile fonetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72– item. Distribuþia sunetelor între concepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74– item. Desemnarea relaþiilor generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81– item. Simþul articulãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82Sistemul fonetic al limbilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84– item. Tehnica limbilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

§ 11. Forma internã a limbii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90§ 12. Legãtura dintre sunet ºi forma internã a limbii . . . . . . . . . . . . . . . . . 101§ 13. Expunere mai exactã a procedeului lingvistic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104

Afinitatea lexicalã ºi forma cuvântului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106§ 14. Izolarea cuvintelor, flexiunea ºi aglutinarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119§ 15. Examinare mai precisã a unitãþii cuvântului. Sistemul de încorporare

al limbilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132Mijloacele de desemnare a unitãþii cuvântului. Pauza . . . . . . . . . . . . 135– item. Schimbarea literelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138

§ 16. – item. Accentul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158§ 17. Sistemul de încorporare al limbilor. Articularea propoziþiei . . . . . . . . 162§ 18. Congruenþa dintre formele fonetice ale limbilor

ºi cerinþele gramaticale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180§ 19. Principala deosebire dintre limbi pe baza puritãþii

principiului formativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184§ 20. Caracterul limbilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

– item. Poezia ºi proza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225

* Aceastã tablã de materii se referã la paginaþia din original, menþionatã pe margineîn text (n. red.).

54 TABLÃ DE MATERII

§ 21. Capacitatea limbilor de a se dezvolta în mod favorabil una din alta . . 245Actul instituirii spontane în limbi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249– item. Verbul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251– item. Conjuncþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275– item. Pronumele relativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277Cercetare a limbilor flexionare în evoluþia lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279Limbile provenite din latinã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286

§ 22. Retrospectivã asupra parcursului de pânã acum al cercetãrii . . . . . . . . 297Limbile care se abat de la forma pur legitimã . . . . . . . . . . . . . . . . . . 301

§ 23. Caracterul ºi originea structurii lingvistice mai puþin perfecte . . . . . . 306Structura lingvisticã mai puþin perfectã. Limbile semitice . . . . . . . . . 307– item. Limba delaware . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 316

§ 24. – item. Limba chinezã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 322Caracterul ºi originea structurii lingvistice mai puþin perfecte . . . . . . 326Structura lingvisticã mai puþin perfectã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 333

§ 25. Dacã structura lingvisticã plurisilabicã provine sau nudin monosilabism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 373Anexã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . IRepartiþia teritorialã ºi relaþiile culturale ale seminþiilor malaeziene

[XI ]

§ 1

Împãrþirea umanitãþii în popoare ºi grupuri de popoare, diversitatealimbilor ºi a dialectelor acestora sunt fenomene aflate într-o strânsã corelaþie;aceste fenomene se aflã însã, la rândul lor, în relaþie ºi sunt dependente ºifaþã de un al treilea fenomen, superior, acela al producerii de forþã spiritualãumanã, într-o configuraþie mereu nouã ºi adesea mai elevatã. Aceste fenomeneîºi gãsesc astfel nu doar confirmarea, ci ºi explicaþia în mãsura în care cerce-tarea este capabilã sã le pãtrundã ºi sã cuprindã relaþia dintre ele. Revelareaforþei spirituale umane, diferitã ca tip ºi ca intensitate pe parcursul mileniilorºi pe întreg cuprinsul pãmântului, este þelul cel mai înalt al oricãrei miºcãrispirituale, ideea ultimã pe care istoria universalã trebuie sã o ajute sã semanifeste cu claritate. Cãci aceastã creºtere sau extindere a existenþei interioareeste singura pe care individul, în mãsura în care participã la ea, poate sã opriveascã ca pe un bun al sãu indestructibil, iar în cadrul unei naþiuni este sursadin care se dezvoltã negreºit ºi în mod continuu mari individualitãþi. Studiulcomparativ al limbilor, scrutarea atentã a diversitãþii modalitãþilor prin carenumeroase popoare rezolvã sarcina configurãrii limbajului, iniþial acelaºipentru toþi în calitate de oameni, îºi pierde orice interes superior dacã nueste pusã în relaþie cu punctul în care limba se aflã în legãturã cu plãsmuireaforþei spirituale naþionale. Însã înþelegerea esenþei proprii unei naþiuni ºi acoerenþei interne a unei limbi particulare, precum ºi, mai ales, a relaþiei acesteiadin urmã cu cerinþele limbajului în general, depinde ºi ea, în întregime, deluarea în calcul a ansamblului specificitãþii spirituale. Cãci doar prin inter-mediul acestei specificitãþi spirituale, aºa cum a lãsat-o natura ºi cum audezvoltat-o împrejurãrile, se configureazã caracterul unitar al naþiunii, singurulpe care se întemeiazã aceasta în privinþa faptelor, realizãrilor ºi ideilor pe carele produce, ºi prin care se menþin forþa ºi demnitatea ei, transmise ereditarde la individ la individ. Limba este, pe de altã parte, organul fiinþei interioare,este chiar acea fiinþã care ajunge treptat la recunoaºterea interioarã de sineºi la exteriorizare. Prin aceasta, limba îºi înfige fibrele cele mai fine ale rãdã-cinilor sale în forþa spiritualã naþionalã; ºi, cu cât aceasta din urmã acþioneazã

[1]

[2]

mai corespunzãtor asupra limbajului, cu atât dezvoltarea acestuia este mairegulatã ºi mai bogatã. Întrucât limba este, în coerenþa þesãturii sale, doarefectul simþului lingvistic al naþiunii, atunci tocmai întrebãrile care se referãla formarea limbilor în viaþa lor cea mai intimã ºi deopotrivã la cauzele celormai importante deosebiri dintre ele nu pot primi un rãspuns întemeiat dacãnu accedem la acest punct de vedere. Totuºi acolo nu putem gãsi materialpentru cercetarea lingvisticã, care, potrivit naturii sale, nu poate fi decâtistoricã ºi comparativã; putem însã obþine o scrutare a coerenþei originarea faptelor ºi o înþelegere a limbii ca organism coerent în interiorul sãu, ceeace pânã la urmã reclamã din nou corecta evaluare a amãnuntului individual.

În mãsura în care aceste douã fenomene se pot clarifica reciproc, mãvoi ocupa în aceastã scriere de cercetarea interdependenþei dintre diferenþaîntre limbi ºi diviziunea etnicã, pe de o parte, ºi producerea forþei spiritualeumane, pe de altã parte, interdependenþã care se dezvoltã treptat prin noiforme ºi pe trepte diferite.

§ 2

O examinare mai atentã a stadiului actual al culturii politice, artisticeºi ºtiinþifice ne conduce cãtre o lungã înlãnþuire de cauze ºi efecte care, de-alungul secolelor, s-au condiþionat reciproc. Urmãrind aceastã înlãnþuire, nedãm însã în curând seama cã în ea predominã douã elemente diferite cucare cercetarea nu o scoate la capãt în aceeaºi mãsurã. Cãci, pe mãsurã ceajungem sã lãmurim, unele cu ajutorul celorlalte ºi suficient de bine, o partedin cauze ºi efecte, ne confruntãm din când în când, dupã cum o dovedeºteorice încercare de a alcãtui o istorie culturalã a umanitãþii, cu noduri carese opun unei dezlegãri ulterioare. Acestea constau tocmai în forþa spiritualãde care vorbeam, forþã care nu ne permite nici sã o pãtrundem pe deplinîn esenþa sa, nici sã îi anticipãm efectele. Forþa spiritualã se asociazã cu ceeace se formeazã cu ajutorul ei ºi în jurul ei, dar abordeazã acest ceva con-ferindu-i o formã potrivit specificitãþii ei inerente. Am putea începe sã urmã-rim dezvoltarea istoricã universalã pornind de la orice individ importantal unei epoci, indicând care este baza pe care a apãrut el ºi cum acþiuneasecolelor trecute a construit treptat aceastã bazã. Felul în care un asemeneaindivid ºi-a dus pânã la capãt activitatea astfel condiþionatã ºi susþinutã desecolele anterioare, transformând-o în ceva care poartã amprenta sa proprie,

56 ABORDARE GENERALÃ A PROCESULUI EVOLUÞIEI UMANE

[3]

este singurul care poate fi indicat, dar mai mult intuit decât reprezentat cucertitudine ºi cu atât mai puþin derivat din altceva. Acesta este fenomenulnatural ºi pretutindeni repetabil al activitãþii umane. Iniþial, totul se aflã îninteriorul acestei activitãþi: sentimentul, dorinþa, gândul, hotãrârea,limbajul ºi fapta. Însã, îndatã ce vine în contact cu lumea, interioritateacontinuã sã-ºi exercite efectul ºi determinã, printr-o configuraþie care îi esteproprie, o altã activitate, internã sau externã. Odatã cu înaintarea în timp,se constituie mijloace de conservare a produsului care iniþial fusese instabilºi, din activitatea secolului scurs, se pierde din ce în ce mai puþin pentrusecolele care urmeazã. Acesta este deci domeniul în care cercetarea poateurmãri, treaptã cu treaptã, procesul de dezvoltare. Acest domeniu este însãtraversat mereu ºi în mod constant de acþiunea unor forþe interne noi ºigreu de evaluat, iar fãrã o corectã separare ºi cumpãnire a acestor douãelemente, în care substanþa unuia poate deveni atât de puternicã, încâtameninþã sã copleºeascã puterea celuilalt, nu este posibilã o justã aprecierea ceea ce este mai nobil în istoria tuturor epocilor.

Cu cât înaintãm mai adânc în preistorie, cu atât se micºoreazã, fireºte,masa substanþei purtate cu sine de generaþiile succesive. Întâlnim însã ºi înacest caz un alt fenomen, care, într-o anumitã mãsurã, orienteazã cercetareacãtre un nou câmp. Personalitãþile neîndoielnice din punct de vedere istoric,cunoscute prin împrejurãrile externe ale vieþii lor, ne apar din ce în ce mairar ºi mai nesigur; destinele lor, înseºi numele lor, se clatinã, ºi devine chiarimprobabil dacã ceea ce li se atribuie este exclusiv opera lor sau dacã nucumva numele lor este doar punctul de întâlnire al operei mai multora! Eise pierd oarecum într-un grup de figuri aflate în umbrã. Acesta este cazulîn Grecia cu Orfeu ºi cu Homer, în India cu Manu, Wyâsa, Wâlmiki, caºi cu celelalte nume celebre ale Antichitãþii. Claritatea profilului unei indivi-dualitãþi descreºte ºi mai mult atunci când coborâm mai adânc în trecut.O limbã atât de cizelatã precum cea a lui Homer trebuie sã fi fost deja multãvreme purtatã încolo ºi încoace de valurile cântului, în epoci anterioare desprecare nu ne-a rãmas nici o mãrturie. Încã ºi mai clar se prezintã acest faptcând este vorba despre forma originarã a limbilor. Limbajul este adânc implicatîn dezvoltarea spiritualã a umanitãþii, o însoþeºte pe fiecare treaptã a progre-sului sau a regresului local ºi fiecare stadiu cultural, din fiecare epocã, esterecognoscibil ºi în limbaj. Existã însã o epocã în care limbajul este tot ceeace întrezãrim, o epocã în care limbajul nu însoþeºte pur ºi simplu dezvoltareaspiritualã, ci îi preia în întregime locul. Limbajul izvorãºte într-adevãr

ABORDARE GENERALÃ A PROCESULUI EVOLUÞIEI UMANE 57

[4 ]

[5 ]

dintr-un adânc al umanitãþii atât de misterios, încât ne împiedicã sã îl tratãmca pe o operã veritabilã ºi ca pe o creaþie a popoarelor. El posedã un fel despontaneitate care, deºi inexplicabilã în esenþa ei, ni se dezvãluie în modevident ºi nu este, din acest punct de vedere, un produs al activitãþii, ci oemanaþie involuntarã a spiritului, nu o operã a naþiunilor, ci un dar carele revine acestora graþie propriului destin. Naþiunile se folosesc de limbilelor fãrã sã ºtie ele însele cum le-au creat. Totuºi, dezvoltându-se întotdeaunaîmpreunã ºi alãturi de grupurile etnice aflate în ascensiune, limbile trebuiesã se fi desfãºurat din proprietãþile spirituale ale acestora, care le-au impusanumite restricþii. Nu este un joc de cuvinte gratuit dacã ne reprezentãmlimbajul în spontaneitatea lui ca fiind dumnezeiesc de liber ºi izvorând dinsine însuºi, iar limbile ca fiind dependente de naþiunile cãrora le aparþin.Cãci limbile sunt încadrate în anumite restricþii.1 În timp ce vorbirea ºicântecul curgeau de la început libere, limbajul s-a constituit potrivit graduluide entuziasm ºi de libertate ºi potrivit intensitãþii forþelor spirituale carecooperau în acest proces. Acesta nu putea însã porni decât de la toþi indiviziisimultan, fiecare în parte trebuia sã fie purtat mai departe de cãtre celãlalt,cãci entuziasmul nu capãtã un nou avânt decât din siguranþa cã ai fostreceptat ºi înþeles de ceilalþi. În acest moment, în faþa noastrã se deschide,deºi încã întunecatã ºi firavã, o perspectivã cãtre o epocã în care indiviziise pierd pentru noi în masa popoarelor ºi în care limbajul însuºi este operaforþei intelectuale creatoare.

§ 3

În orice privire de ansamblu asupra istoriei universale se observã un progres,evident ºi în cazul nostru. Nu am însã nicidecum intenþia sã construiescun sistem al finalitãþilor sau sã dezvolt la infinit un proces al desãvârºirii;dimpotrivã, mã aflu, în cercetarea mea, pe un cu totul alt drum. Popoareleºi indivizii se înmulþesc, ca sã spunem aºa, vegetativ, rãspândindu-se asemeneaplantelor pe suprafaþa pãmântului, ºi se bucurã de existenþa lor în fericireºi activitate. Aceastã viaþã, care moare odatã cu fiecare individ, îºi continuãtotuºi netulburatã calea, fãrã sã ia deloc în seamã efectele pe care le producepentru secolele viitoare; decizia naturii ca tot ceea ce respirã sã-ºi împlineascã


[6 ]

1 Cf. mai jos, § 6, 7, 22.

soarta pânã la ultima suflare, scopul bunãvoinþei binefãcãtoare a divinitãþiica fiecare fãpturã sã ajungã sã se bucure de viaþa ei vor fi îndeplinite ºi fiecarenouã generaþie va traversa acelaºi cerc al existenþei fericite sau dureroase, alînfãptuirilor reuºite sau eºuate. Oriunde pãºeºte, omul acþioneazã în chipuman, se asociazã, instituie organizaþii, îºi impune legi; iar acolo unde acestproces s-a petrecut într-un chip incomplet vin ºi îl instituie pe al lor indivizisau grupuri etnice cãrora le-a mers mai bine în altã parte. Astfel, odatã cuapariþia omului, a fost sãdit ºi germenele comportamentului civilizat, carecreºte odatã cu dezvoltarea existenþei umane. Aceastã umanizare o putemurmãri în dezvoltarea ei progresivã, cãci faptul cã împlinirea ei ulterioarãnu poate fi în principiu distrusã þine pe de o parte de propria ei naturã, iarpe de altã parte de împrejurãrile în care s-a desfãºurat.

În ambele puncte menþionate aici se aflã o conformitate cu scopul, carenu poate fi neglijatã ºi care existã ºi în alte pãrþi, unde nu se prezintã totuºiîn acelaºi mod. Nu ne este însã îngãduit sã o presupunem, dacã nu vremca investigarea ei sã trimitã cercetarea aprofundatã a faptelor pe un drumgreºit. Obiectul propriu-zis al discuþiei noastre se subordoneazã cel mai puþinacestei conformitãþi. Fenomenul forþei spirituale a omului, în configuraþialui diversã, nu se leagã de progresele timpului ºi de acumularea de date.Originea forþei spirituale este tot atât de inexplicabilã pe cât de puþinjustificabil este efectul ei, iar manifestãrile cele mai elevate ale acestui gennu sunt în mod necesar cele care se pun în evidenþã ultimele. Dacã dorimtotuºi sã pãtrundem mai aproape de secretele plãsmuirilor naturii creatoare,nu trebuie sã îi aplicãm idei preconcepute, ci sã o luãm aºa cum se prezintã.În toate creaþiile sale, natura produce un anumit numãr de forme prin carese exprimã ceea ce a fost dezvoltat în sânul realitãþii de cãtre fiecare gen ºiceea ce este de ajuns pentru împlinirea ideii sale. Nu ne putem oare întrebade ce nu existã mai multe forme sau altele decât cele existente? Singurulrãspuns firesc ar fi urmãtorul: pânã una-alta, nu existã alte forme! Potrivitacestui punct de vedere, ceea ce trãieºte în natura spiritualã ºi în cea corporalãpoate fi privit ca efect al unei forþe care îi stã la bazã ºi care s-a dezvoltatîn condiþii care ne sunt necunoscute. Dacã nu vrem sã renunþãm la oriceºansã de a descoperi o corelaþie internã între fenomenele care se petrec încadrul speciei umane, trebuie sã ne întoarcem totuºi la o cauzã oarecare,autonomã ºi originarã, care sã nu fie însã la rândul ei ceva condiþionat ºinici sã aparã doar în mod efemer. Prin aceasta, ne orientãm însã în modulcel mai natural cãtre un principiu implicit al vieþii, ce se dezvoltã liber în


[7 ]

[8 ]

plenitudinea sa ºi ale cãrui manifestãri particulare nu sunt în sine desprinsede context numai pentru cã aparenþele sale exterioare se prezintã în formãizolatã. Acest punct de vedere este complet diferit de unul finalist, cãci nueste orientat cãtre un scop prestabilit ºi derivã mai degrabã dintr-o cauzãrecunoscutã ca insondabilã. Punctul de vedere adoptat este singurul caremi se pare utilizabil în abordarea diverselor configurãri ale forþei spiritualeumane, cãci, dacã ne este permisã o astfel de distincþie, prin puterile naturiiºi prin perfecþionarea mecanicã a activitãþii umane, vor fi satisfãcute mulþumitorcerinþele obiºnuite ale umanitãþii; în schimb, ivirea – care nu se poate explicamulþumitor prin nici o cauzã – a unei individualitãþi mai importante la osingurã persoanã sau în sânul popoarelor se înscrie brusc ºi neprevãzut peun traiect determinat în mod vizibil de succesiunea cauzã–efect.

Acelaºi mod de a vedea lucrurile este, fireºte, în egalã mãsurã aplicabilºi principalelor manifestãri ale forþei spirituale umane ºi în special limbajului,asupra cãruia vrem sã stãruim în continuare. Diversitatea limbajului se impunea fi consideratã drept aspiraþia prin care forþa vorbirii, existentã în mod uni-versal la toþi oamenii, izbucneºte mai mult sau mai puþin favorabil, impulsio-natã sau, dimpotrivã, inhibatã de forþa spiritualã inerentã popoarelor.

Cãci dacã abordãm limbile din punct de vedere genetic ca pe niºteactivitãþi spirituale îndreptate spre un anumit scop ne apare de la sine, cafiind evident, faptul cã acest scop poate fi atins într-o mãsurã mai micã saumai mare; se pun în evidenþã chiar ºi punctele principale în care constã aceastãdisparitate în realizarea scopului. Cel mai mare succes se poate observa maiales în intensitatea ºi plenitudinea forþei spirituale care acþioneazã asupralimbii, dar ºi în adecvarea specificã a respectivei forþe spirituale în cadrulformãrii limbii, de exemplu în claritatea ºi expresivitatea reprezentãrilor, înprofunzimea pãtrunderii în esenþa unui concept pentru a scoate din el imediattrãsãtura cea mai caracteristicã, în eficacitatea ºi vigoarea creatoare a fanteziei,în justeþea plãcerii cu care sunt percepute armonia ºi ritmul tonurilor, de careþin de asemenea supleþea ºi agilitatea organelor vocale, ca ºi acuitatea ºi fineþeaauzului. Trebuie avutã în vedere de asemenea configuraþia materialului moº-tenit ºi a situaþiei istorice în care, între un trecut ale cãrui efecte le resimteºi nucleul dezvoltãrilor viitoare pe care îl conþine în sine, o naþiune se gãseºteîn epoca unei importante prefaceri lingvistice. Existã de asemenea în limbiaspecte care, de fapt, nu pot fi judecate decât în funcþie de efortul care acondus la formarea lor, ºi nu în funcþie de rezultatele acestui efort. Cãci limbilenu reuºesc întotdeauna sã finalizeze în mod complet o anumitã tendinþã


[9 ]

internã, fie aceasta ºi foarte clar prefiguratã. Aici se încadreazã de exempluîntreaga problemã a flexiunii ºi a aglutinãrii, în privinþa cãreia s-au mani-festat ºi continuã sã se manifeste multe neînþelegeri. Faptul cã unele naþiuni,mai fericit înzestrate ºi aflate în împrejurãri mai favorabile, ajung sã deþinãlimbi superioare celor ale altor naþiuni se explicã prin însãºi natura lucrurilor.Ne vom orienta însã ºi spre cauza mai profundã pe care tocmai am men-þionat-o. Producerea limbajului este o necesitate internã a umanitãþii, nuceva pur ºi simplu extern ºi necesar întreþinerii unei comunicãri comunitare;ea este o necesitate ancoratã în propria naturã a umanitãþii, ceva indispensabildezvoltãrii forþelor spirituale ale acesteia ºi dobândirii unei concepþii desprelume, la care omul poate ajunge numai în mãsura în care îºi pune în acord,cu claritate ºi precizie, propria gândire cu gândirea comunã a celorlalþi. Dacãprivim acum (ºi suntem obligaþi sã o facem!) fiecare limbã ca pe o tentativãºi dacã socotim întreaga serie a limbilor ca pe o contribuþie la satisfacereaacestei necesitãþi, atunci putem admite cã forþa de creaþie lingvisticã, inerentãumanitãþii, nu îºi înceteazã acþiunea pânã nu a produs, fie în interiorul uneilimbi date, fie în ansamblul limbajului, ceea ce corespunde cel mai bine ºicel mai complet cerinþelor care trebuie îndeplinite. În sensul acestei ipoteze,chiar ºi în cazul limbilor ºi al familiilor de limbi care nu atestã nici o relaþieistoricã între ele, putem constata o implicare progresivã a principiului formãriilor. Dacã se întâmplã aºa, atunci aceastã conexiune între fenomene care nusunt legate în exterior trebuie sã se bazeze pe o cauzã internã generalã, carenu poate fi alta decât dezvoltarea forþei active. Limbajul este unul dintreaspectele prin care forþa spiritualã general umanã se manifestã cu o eficacitateconstantã. Altfel spus, recunoaºtem aici aspiraþia de a conferi existenþã realãideii desãvârºirii limbajului. A urmãri îndeaproape aceastã aspiraþie ºi a odescrie – aceasta este preocuparea lingvistului, în forma ei finalã ºi elemen-tarã.1 De altfel, cercetarea lingvisticã nu are neapãratã nevoie, ca bazã, deaceastã perspectivã, poate, aparent, prea ipoteticã. Putem ºi trebuie sã ofolosim ca pe un impuls doar pentru a încerca sã vedem dacã putem descoperiîn limbi o astfel de abordare progresivã a desãvârºirii formãrii lor. E posibilsã existe o serie de limbi cu o structurã mai simplã sau mai complexã care,comparate între ele, sã evidenþieze în principiile formãrii lor o apropiere trep-tatã de realizarea celei mai izbutite structuri lingvistice. Organismul acestorlimbi ar trebui atunci, chiar în privinþa unor forme mai complicate, sã poarte


[10 ]

1 Cf. articolul meu „Über die Aufgabe des Geschichtsschreibers“, în Abhandlungender historisch-philologischen Classe der Berliner Akademie, 1820–1821, p. 322.

[11 ]

cu sine, mai uºor recognoscibilã decât în cazul altor limbi, prin consecinþeºi simplitate, modalitatea tendinþei lor spre desãvârºire lingvisticã. Progresulpe aceastã cale ar trebui sã se întâmple, în aceste limbi, mai întâi prin dife-renþierea ºi perfecta articulare a sunetelor lor, apoi prin formarea silabelor,dependentã de etapa anterioarã, prin segmentarea clarã a acestora în elemen-tele lor componente ºi prin construcþia celor mai simple cuvinte; ar urmaîntrebuinþarea cuvintelor ca ansambluri fonetice, pentru ca prin ele sã seobþinã unitatea realã a cuvântului, corespunzãtoare unei unitãþi conceptuale;în cele din urmã, progresul s-ar realiza prin distincþia corespunzãtoare întreceea ce în limbã este autonom ºi ceea ce trebuie sã aparã doar ca formãinerentã a ceea ce este autonom, scop în care este fireºte necesar un procedeucare sã diferenþieze în limbã elementele ce se leagã pur ºi simplu unul dealtul de elementele ce dobândesc o valoare simbolicã luate împreunã. Încadrul unei astfel de abordãri a limbilor, fac o distincþie netã între schimbãrilecare pot fi dezvoltate unele din altele, potrivit soartei lor, ºi schimbãrile formeicare pentru noi este primarã ºi originarã. Cercul acestor forme primare paresã fie închis ºi sã nu se mai poatã repeta în faza în care se gãseºte astãzi dez-voltarea forþelor umane. Limba, în întregime interiorizatã, are totuºi, în acelaºitimp, o existenþã independentã, exterioarã, care exercitã asupra omului însuºio anumitã constrângere. Apariþia unor asemenea forme primare ar presupuneo diferenþiere a popoarelor care, fie ºi legatã în mod excepþional de o forþã spi-ritualã mai activã, nu mai poate fi gânditã, chiar dacã – ceea ce este totuºi celmai probabil – apariþiei spontane de noi limbi nu i-ar fi fost rezervatã o anumitãepocã, atât în privinþa speciei umane, cât ºi în privinþa individului uman.

§ 4

Forþa spiritualã care, din profunzimea ºi deplinãtatea ei, pãtrunde în fluxulevenimentelor mondiale este veritabilul principiu creator pe drumul misteriosºi ascuns al umanitãþii, despre care am vorbit mai sus, în opoziþie cu caleaexplicitã, evident implicatã în lanþul cauzelor ºi al efectelor. Excepþionalaspecificitate intelectualã este aceea care extinde conceptul de intelectualitateumanã ºi apare în chip inexplicabil, neaºteptat ºi în profunzimea feno-menalitãþii sale. Ea se distinge în special prin faptul cã produsele sale nudevin pur ºi simplu temeiuri pe care sã se poatã construi în continuare, cipoartã în ele deopotrivã scânteia care le produce. Aceste produse perpetueazã

62 ACÞIUNEA FORÞEI EXCEPÞIONALE A SPIRITULUI

[12 ]

viaþa, deoarece provin din plenitudinea vieþii. Cãci forþa care le produceacþioneazã cu intensitatea întregii sale nãzuinþe ºi în deplina sa unitate, însãdeopotrivã ºi cu adevãrat creator, tratându-ºi propriul act de producere cape o naturã pentru ea însãºi inexplicabilã; ea nu ºi-a asumat pur ºi simplula întâmplare ceva nou sau nu a intrat pur ºi simplu în legãturã cu cevacunoscut dinainte. Aºa a apãrut arta plasticã egipteanã, care a reuºit sã scoatãfigura umanã din centrul organic al proporþiilor sale ºi care astfel a imprimatpentru prima datã în operele sale amprenta artei autentice. În acest mod,dincolo de o strânsã înrudire originarã, poezia ºi filozofia indianã, pe de oparte, ºi Antichitatea clasicã, pe de altã parte, poartã în ele un caracter diferit,la fel cum, în cadrul acesteia din urmã, modul de gândire ºi de reprezentaregrecesc ºi cel roman prezintã caractere diferite. Tot aºa, mai târziu, compo-nenta principalã a culturii moderne s-a ivit din poezia romanã ºi din viaþaspiritualã care, odatã cu declinul limbii romane, s-a dezvoltat spontan, deve-nind Occidentul european, astãzi autonom în sine. Acolo unde asemeneafenomene nu se produc sau sunt înãbuºite de împrejurãri neprielnice se poateîntâmpla ca ºi poporul cel mai nobil, oprit din drumul sãu natural, sã numai zãmisleascã ceva nou, cum vedem cã se întâmplã cu limba greacã ºi curãmãºiþele artei greceºti, într-o Grecie menþinutã, secole de-a rândul ºi fãrãvina ei, în stare de barbarie. Vechea formã a limbii este distrusã ºi ames-tecatã cu forme strãine, organismul ei autentic se prãbuºeºte ºi forþele careo asalteazã nu îi mai permit sã o ia de la capãt pe un drum nou ºi nu îi maiinspirã un nou suflu de viaþã. Pentru clarificarea tuturor fenomenelor deacest fel pot fi puse în evidenþã împrejurãri care le favorizeazã sau le blocheazã,le pregãtesc sau le amânã. Omul stabileºte întotdeauna relaþii strânse cu ceeace i se oferã. Cu privire la orice idee, a cãrei descoperire sau adoptare a datun nou impuls efortului uman, se poate pune în evidenþã, printr-o cercetareatentã ºi perspicace, în ce fel aceasta a existat anterior în mintea oamenilor,dezvoltându-se apoi treptat. Dacã lipseºte însã suflul stimulator al geniuluila indivizi sau la popoare, atunci lumina slabã emanatã de acest cãrbunemocnit nu va izbucni niciodatã în flãcãri strãlucitoare. Oricât de puþin ne-arpermite natura acestor forþe creatoare sã le privim în interior, totuºi ne aparedestul de clar cã în ele existã întotdeauna o capacitate de a domina din interiorspre exterior o materie datã, de a o transforma în idei sau de a o subordonaideilor. Încã din stadiile sale cele mai timpurii, omul trece întotdeauna dincolode clipa prezentului ºi nu se mulþumeºte doar sã savureze cu ajutorul simþu-rilor realitatea. Chiar ºi la cele mai primitive triburi, gãsim înclinaþia spre

ACÞIUNEA FORÞEI EXCEPÞIONALE A SPIRITULUI 63

[13]

[14 ]

podoabe, dansul, muzica ºi cântul, apoi ºi presimþirea unui viitor suprapã-mântesc, speranþe ºi griji legate de acest viitor, datini ºi poveºti care coboarãde obicei pânã la apariþia omului ºi a teritoriului în care locuieºte. Cu câtforþa spiritualã, acþionând automat dupã propriile legi ºi concepþii, îºi rãspân-deºte mai viguros ºi mai intens în lumea preistoriei ºi în cea a viitorului lumina,în care omul îºi scaldã existenþa momentanã, cu atât mai pur ºi în acelaºitimp mai divers îºi gãseºte mulþimea [gândurilor umane] o formã. Astfel senasc ºtiinþa ºi arta, iar scopul constant al progresului continuu al neamuluiomenesc devine contopirea a ceea ce este în mod autonom produs din inte-rior cu ceea ce este dat din afarã, fiecare element fiind conceput în puritateaºi în deplinãtatea sa ºi fiind implicat în raportul de subordonare pe care îlreclamã, potrivit naturii fiecãruia, de fiecare datã, tendinþa concretã.

Întrucât pânã acum am prezentat individualitatea spiritualã ca pe cevasuperior ºi excelent, este acum cazul sã adãugãm cã aceasta poate ºi trebuiesã fie conceputã totuºi, chiar ºi atunci când ºi-a atins nivelul maxim, deopo-trivã ca o restrângere a naturii generale, un traiect pe care individul esteconstrâns sã îl urmeze, cãci orice specificitate este capabilã sã existe ca ataredoar prin intermediul unui principiu predominant ºi exclusiv. Dar tocmaiprin aceastã restrângere forþa sporeºte ºi se tensioneazã, iar excluderea poatefi totuºi reprezentatã ca fiind orientatã de un principiu al totalitãþii, aºa încâtmai multe asemenea specificitãþi se îmbinã într-un nou întreg. Pe aceastase bazeazã, în cel mai intim temei al ei, orice relaþie umanã mai înaltã de prie-tenie sau de iubire ºi grandiosul efort comun dedicat binelui patriei ºi alomenirii. Ca sã nu mergem mai departe cu examinarea felului în care tocmailimitarea individualitãþii îi deschide omului singura cale de a se apropia dince în ce mai mult de totalitatea inaccesibilã, mi se pare de ajuns sã atragatenþia asupra faptului cã forþa care îl face pe om sã devinã om ºi care esteastfel definiþia elementarã a esenþei sale, în contactul ei cu lumea, în viaþa –dacã ne este permisã aceastã expresie – vegetativã ºi desfãºuratã oarecummecanic pe un drum predestinat a speciei umane, se relevã pe sine în feno-mene particulare ºi îºi dã la ivealã variatele eforturi în noi configuraþii, princare conceptul sãu se extinde. De exemplu, descoperirea algebrei a fost oasemenea nouã configurare în direcþia matematicã a spiritului uman, iarexemple asemãnãtoare se pot gãsi în orice ºtiinþã sau în orice artã. În ce priveºtelimbajul, vom cãuta în continuare asemenea exemple cu o atenþie specialã.

Aceste exemple nu se limiteazã însã la modalitãþile de gândire ºi de repre-zentare, ci se întâlnesc cu deosebire în formarea caracterului. Cãci ceea ce


[15 ]

se iveºte din întregul forþei umane nu îºi poate gãsi liniºtea pânã nu se reîn-toarce în sânul întregului; iar ansamblul format din înfãþiºarea internã, dinsimþire ºi din þinutã moralã, legat de aspectele exterioare pe care le lumineazã,trebuie sã ne permitã sã constatãm cã, strãbãtut de influenþa fiecãruia dintreeforturile individuale, pune în evidenþã întreaga naturã umanã, într-o confi-guraþie mai largã. Tocmai de aici izvorãºte efectul cel mai general ºi cel maiînãlþãtor pentru specia umanã. Însã tocmai limbajul, punctul central în carese reunesc cele mai diferite individualitãþi prin comunicarea eforturilor externeºi a percepþiilor interne, se aflã faþã de caracter în cea mai strânsã ºi maidinamicã interacþiune. Cele mai intense ºi mai uºor accesibile, cele maipãtrunzãtoare ºi mai fecunde trãiri îºi varsã în aceastã interacþiune tãria ºigingãºia, profunzimea ºi interioritatea, iar ea adaugã din sine, pentru evoluþiaaceloraºi dispoziþii sufleteºti, ecouri înrudite din propriul avânt. Pe mãsurãce se înnobileazã ºi se rafineazã, caracterul ºlefuieºte ºi unificã aspectele dispa-rate ale simþirii ºi le conferã, asemenea artei plastice, o formã care trebuieprivitã în unitatea ei, dar care configureazã din interior, din ce în ce maipur, conturul concret. Limbajul este apt sã sprijine ºi sã reprezinte aceastãconfigurare printr-o rafinatã armonie, adesea imperceptibilã la o limbãparticularã, dar care este împletitã în ansamblul minunatei sale þesãturi sim-bolice. Efectele formãrii caracterului pot fi evaluate comparativ mai greudecât cele ale progreselor pur intelectuale, fiindcã ele se bazeazã în maremãsurã pe influenþele misterioase prin care o generaþie se coreleazã cu cealaltã.

Existã, aºadar, în procesul evoluþiei speciei umane progrese care suntrealizate numai pentru cã o forþã neobiºnuitã le susþine în mod neaºteptatavântul, cazuri în care, în locul obiºnuitei explicaþii a efectului produs, trebuiesã admitem ipoteza existenþei unei manifestãri a forþei care corespunde acestuiefect. Orice progres spiritual poate porni doar dintr-o manifestare internãa forþei ºi are întotdeauna un temei ascuns ºi, fiindcã este spontan, inexpli-cabil. Când însã aceastã forþã internã izbucneºte din sine brusc ºi atât deputernic, încât nu mai poate fi canalizatã pe traiectul de pânã acum, atunci,prin chiar acest fapt, orice posibilitate de explicaþie înceteazã de la sine. Dorescca aceste propoziþii sã fi fost formulate clar ºi convingãtor, deoarece suntimportante în aplicaþiile care urmeazã. Rezultã de la sine cã, acolo undepot fi percepute fenomene intense ale aceleiaºi tendinþe, dacã faptele nu ocer în mod imperios, nu poate fi presupus nici un progres treptat, cãci oriceintensificare semnificativã aparþine mai degrabã unei forþe creatoare specifice.Un exemplu în acest sens ne pot oferi structurile limbilor chinezã ºi sanscritã.


[16 ]

[17 ]

Ne putem gândi în acest caz în mod legitim la o evoluþie treptatã de la unacãtre cealaltã. Dacã înþelegem însã cu adevãrat esenþa limbajului în genereºi a acestor douã limbi în special, dacã pãtrundem pânã în punctul în care,în amândouã, gândul se contopeºte cu sunetul, descoperim în acest punctprincipiul creator, pornit din interior spre exterior, al organismului diferital celor douã limbi. Renunþând la ideea evoluþiei posibile a uneia dintre celedouã limbi din cealaltã, vom identifica pentru fiecare din ele un temei propriuîn spiritul familiei etnice respective ºi le vom trata ca trepte ale unei confi-gurãri reuºite a limbajului doar în cadrul general al instinctului dezvoltãriilingvistice, aºadar doar la modul ideal. Prin omiterea distincþiei, pe care amstabilit-o aici cu mare atenþie, între progresul care trebuie evaluat treptatºi cel care nu trebuie considerat a fi nemijlocit creator al forþei spiritualeumane, excludem total din istoria universalã tocmai efectele geniului, carese reveleazã în anumite momente atât la popoare, cât ºi la indivizi.

Ne mai întâlnim însã ºi cu primejdia de a evalua incorect diferitele stadiiale societãþii umane. Astfel, civilizaþiei ºi culturii li se atribuie adesea cevacare nu poate porni nicidecum de la ele, ci este produs graþie acelei forþecãreia ele însele îi datoreazã existenþa.

Cu privire la limbi existã o pãrere foarte rãspânditã, aceea de a li se atribuitoate calitãþile ºi orice extindere a domeniului lor ca ºi cum ar fi vorba numaidespre deosebirea dintre limbile cultivate ºi cele necultivate. Dacã examinãmcu atenþie experienþa istoricã, vedem cã o asemenea putere a civilizaþiei ºia culturii asupra limbii nu se confirmã nicidecum. Java, de exemplu, a preluatîn mod evident de la India o culturã ºi o civilizaþie superioare, pe amândouãîntr-o proporþie însemnatã, dar limba localã nu ºi-a schimbat nicidecumdin acest motiv forma imperfectã ºi mai puþin adaptatã nevoilor gândirii,ci mai degrabã a vãduvit de formã incomparabil mai nobila limbã sanscritã,pentru a o sili sã intre în forma propriei limbi. India însãºi, chiar dacã s-acivilizat atât de timpuriu ºi nu prin aport strãin, nu ºi-a dobândit limba peaceastã cale; ci, dimpotrivã, principiul ei, izvorât din profunzimea simþuluilingvistic, s-a revãrsat, precum civilizaþia însãºi, din geniala orientare spiritualãa poporului. De aceea, limba ºi civilizaþia nu se aflã într-un raport constantuna faþã de alta. La oricare dintre direcþiile sale de organizare ne-am referi,Peru a fost pe vremea incaºilor, în mod limpede, cea mai civilizatã þarã dinAmerica; cu siguranþã însã cã nici un cunoscãtor al limbii peruane comunenu va acorda prioritate, în faþa altor limbi din Lumea Nouã, acestei limbipe care au încercat sã o impunã prin rãzboaie ºi cuceriri. Nutresc convingerea


[18 ]

cã aceastã limbã a rãmas, în mod semnificativ, în urma limbii mexicane.Chiar ºi limbi presupus grosolane ºi necultivate pot deþine în structura lorperfecþiuni remarcabile, ba chiar le ºi deþin, ºi n-ar fi deloc imposibil sã depã-ºeascã în aceastã privinþã limbi mult mai cultivate. Deja compararea dintrelimba birmanã, în care, prin intermediul limbii pali, s-a întreþesut o partea culturii indiene, ºi limba delaware, ca sã nu mai vorbim de mexicanã, artrebui sã spulbere orice îndoialã cu privire la superioritatea celei din urmã.

Problema este însã prea importantã ca sã nu o abordãm mai îndeaproapeºi în temeiurile ei mai profunde. În mãsura în care civilizaþia ºi cultura leprocurã naþiunilor concepte preluate de la strãini, care le erau necunoscutepânã atunci, sau le dezvoltã din interiorul lor, opinia pe care am respins-oanterior este, sub acest aspect, incontestabil corectã. Nevoia unui conceptºi clarificarea sa, care apare în urma acestuia, trebuie sã preceadã întotdeaunacuvântul, care nu este altceva decât expresia claritãþii realizate a conceptului.Dacã însã rãmânem cantonaþi într-o perspectivã parþialã ºi credem cã doarpe aceastã cale descoperim deosebirile în privinþa calitãþilor limbilor, atuncicomitem o greºealã fatalã pentru o justã evaluare a limbajului. Este oricumprimejdios sã dorim sã evaluãm pe baza dicþionarului sfera conceptelor unuipopor într-o anumitã epocã. Fãrã a vrea sã criticãm neapãrat evidenta inopor-tunitate de a încerca aceastã evaluare pe baza colecþiilor de cuvinte incompleteºi întâmplãtoare pe care le deþinem de la atâtea naþiuni extra-europene, seimpune de la sine constatarea cã un mare numãr de concepte, în specialcele non-senzoriale, la care se raporteazã cu precãdere asemenea aserþiuni,pot fi exprimate prin metafore neobiºnuite pentru noi ºi deci necunoscutesau chiar prin perifraze. Existã însã, ºi acest lucru este decisiv, atât în concep-tele, cât ºi în limba oricãrui popor, oricât ar fi el de necultivat, o totalitatecorespunzãtoare cuprinderii nelimitate a închipuirii omeneºti, iar din aceastãtotalitate poate fi scos la ivealã, fãrã sprijin din afarã, orice fapt particularcuprins în sfera umanitãþii; ºi nu putem socoti cã limbii îi este strãin ceeace, în sânul ei, întâlneºte indubitabil atenþia orientatã spre acest punct. Odovadã concretã în acest sens ne oferã acele limbi aparþinând unor naþiuninecultivate, cum ar fi cea filipinezã sau cea americanã, care au fost studiatemultã vreme de cãtre misionari. În astfel de limbi gãsim desemnate, fãrãintervenþia unor expresii strãine, chiar ºi concepte foarte abstracte. Ar fi dealtfel interesant de ºtiut cum înþeleg bãºtinaºii aceste cuvinte. Întrucât suntconstruite din elemente ale limbii lor, ei ar trebui în mod necesar sã le corelezecu un sens analog. Perspectiva menþionatã mai sus se aflã în eroare mai ales


[19]

[20]

atunci când considerã limba drept o sferã spaþialã care se extinde prin cuceririexterioare ºi astfel îi ignorã adevãrata naturã, în particularitatea ei esenþialã.Nu este deloc relevant câte concepte desemneazã o limbã cu cuvinte proprii.Aceasta se întâmplã de la sine, cu condiþia ca limba respectivã sã îºi urmezedrumul adevãrat, prefigurat de naturã, ºi nu acesta este aspectul pe bazacãruia o limbã trebuie evaluatã în primul rând. Eficacitatea proprie ºi esenþialãa limbii se bazeazã, la om, pe însãºi forþa gândirii creatoare a acestuia ºi este,într-un sens mult mai adânc, imanentã ºi constitutivã. Ne putem întrebadacã ºi în ce mãsurã limba favorizeazã claritatea ºi organizarea corectã a con-ceptelor sau, dimpotrivã, le creeazã acestora greutãþi pe calea pe care aapucat-o claritatea senzorialã, pornind dinspre viziunea asupra lumii cãtrereprezentãrile care o transpun în limbaj; dacã ºi în ce mãsurã, prin eufoniatonurilor sale, limba influenþeazã simþirea ºi convingerile, când armonic ºiliniºtitor, când energic ºi înãlþãtor. În acestea ºi în numeroase alte asemeneadispoziþii generale ale ansamblului concepþiilor ºi mentalitãþilor constã ceeace îi conferã adevãratele ei calitãþi ºi îi defineºte influenþa asupra dezvoltãriispirituale. Acest fapt se întemeiazã însã pe integralitatea predispoziþiilororiginare ale limbii, pe structura ei organicã, pe forma ei individualã. Nicipe lângã aceasta nu trec fãrã sã lase urme civilizaþia ºi cultura, care apar însãmai târziu. Datoritã folosirii unor idei lãrgite ºi înnobilate prin faptul cãacced la expresie, precizia ºi claritatea limbii sporesc, caracterul ei intuitivse limpezeºte înlãuntrul unei fantezii situate pe o treaptã mai înaltã, iareufonia sporeºte ºi ea în faþa judecãþilor ºi a pretenþiilor stricte ale unui auzexersat. Doar acum acest progres de ansamblu al procesului de formare alimbii poate sã se miºte în graniþele pe care i le-a prescris facultatea originarãa limbajului. O naþiune poate sã facã dintr-o limbã imperfectã un instrumentde producere a ideilor spre care ea nu ºi-ar fi îndreptat impulsul originar,dar nu poate sã depãºeascã limitãrile interne care sunt definitiv ºi adâncconsolidate în ea. Pentru aceasta, chiar ºi cea mai bunã educaþie rãmâneineficace. Limbajul originar îºi însuºeºte ºi modificã potrivit propriilor legichiar ºi ceea ce adaugã din exterior viitorul apropiat.

Din punctul de vedere al aprecierii interne a valorilor spirituale, nu putemprivi civilizaþia ºi cultura ca pe o culme cãtre care spiritul uman este în staresã se înalþe. Amândouã s-au dezvoltat în vremurile mai recente cãtre cel maiînalt punct ºi spre cea mai amplã generalitate. E greu de spus însã dacã, pentruaceasta, înfãþiºarea internã a naturii umane, aºa cum o vedem de exempluîn câteva epoci ale Antichitãþii, s-a reîntors frecvent ºi cu intensitate sau


[21]

chiar într-o mãsurã sporitã; ºi încã ºi mai puþin putem afirma cã aceastas-a petrecut la naþiunile cãrora rãspândirea civilizaþiei ºi a unei anumite culturile datoreazã cel mai mult.

Civilizaþia înseamnã umanizarea popoarelor în instituþiile ºi în datinilelor exterioare, ca ºi în convingerile interioare legate de acestea. La aceastãînnobilare a situaþiei sociale cultura adaugã ºtiinþa ºi arta. Când vorbim însãîn limba noastrã despre „culturã“ [Bildung], prin aceasta înþelegem ceva deo-potrivã mai înalt ºi mai lãuntric, ºi anume un mod de a simþi care, izvorânddin cunoaºterea ºi din trãirea ansamblului nãzuinþelor spirituale ºi etice, serevarsã armonios asupra simþirii ºi a caracterului.

Civilizaþia poate apãrea din interiorul unui popor ºi atestã acea înãlþarespiritualã care nu poate fi întotdeauna explicatã. Dacã însã civilizaþia estesãditã într-o naþiune din afarã, atunci ea se rãspândeºte mai repede, traver-seazã toate faliile structurii sociale, dar nu acþioneazã prea energic asupraspiritului ºi a caracterului. Este un frumos privilegiu al epocii actuale acelade a duce civilizaþia în cele mai îndepãrtate colþuri ale pãmântului, de a corelaacest efort cu orice oportunitate ºi, pentru aceasta, chiar dincolo de altescopuri, de a întrebuinþa multe mijloace ºi forþe. Principiul umanitãþii uni-versale, dominant în aceastã privinþã, reprezintã un pas înainte pe care abiaepoca noastrã l-a fãcut cu adevãrat; iar toate descoperirile ultimelor secolese strãduiesc împreunã sã confere realitate acestui principiu. Coloniile grecilorºi ale romanilor au fost în aceastã privinþã mult mai puþin eficiente. Aceastase explicã prin sãrãcia mijloacelor exterioare de comunicare între þãri, ca ºia mijloacelor de civilizare. Le lipsea însã grecilor ºi romanilor ºi principiulinterior, singurul din al cãrui efort poate sã se dezvolte adevãrata viaþã. Eideþineau conceptul clar al unei mai înalte ºi mai nobile individualitãþi umaneadânc înrãdãcinat în simþirea ºi în mentalitatea lor, însã ideea cã omul trebuierespectat pur ºi simplu doar pentru cã este om nu avea la ei nici o trecere,ºi cu atât mai puþin sentimentul drepturilor ºi al obligaþiilor care izvorãscde aici. Aceastã importantã componentã a comportamentului civilizat îngeneral a rãmas strãinã traiectului lor de dezvoltare naþionalã. Chiar ºi încoloniile lor, grecii ºi romanii se amestecau foarte puþin cu bãºtinaºii, prefe-rând sã îi izgoneascã dincolo de graniþele lor; dar coloniºtii implantaþi deei s-au configurat în mod diferit în împrejurãri schimbate ºi astfel au luatnaºtere, în þãri îndepãrtate, aºa cum vedem în Graecia Magna*, în Sicilia


[22]

* Spaþiu politic ºi cultural grecesc dezvoltat în Antichitate în sudul Italiei actuale(n. trad.).

[23]

ºi în Iberia*, configuraþii etnice noi, diferite prin caracter, prin concepþiipolitice ºi prin nivelul de dezvoltare a ºtiinþei. Într-un mod cu totul excep-þional înþeleg indienii sã stimuleze forþa proprie a popoarelor cãrora li seasociau ºi sã o facã sã dea roade. Arhipelagul indian ºi în special Java ne oferãîn aceastã privinþã o remarcabilã dovadã. Cãci, dacã avem în vedere culturaindianã, vedem cum localnicii ºi-au însuºit-o ºi au construit mai departepe baza ei. Cu instituþiile lor mai perfecþionate, cu marea lor bogãþie demijloace pentru un nivel de viaþã ridicat, cu arta ºi cu ºtiinþa lor, coloniºtiiindieni au purtat cu ei peste tot ºi suflul lor vital, prin a cãrui forþã însu-fleþitoare s-au realizat mai întâi la ei acasã toate acestea. Toate eforturile socialeindividuale nu erau încã, la cei vechi, atât de scindate cum sunt la noi; dinceea ce deþineau, ei puteau comunica mult mai puþin fãrã ca spiritul carecrease toate acestea sã fie prezent. Fiindcã aceste lucruri se petrec la noi cutotul altfel ºi fiindcã o forþã aflatã chiar în interiorul civilizaþiei noastre neîmpinge din ce în ce mai hotãrât în aceastã direcþie, popoarele primesc, subinfluenþa noastrã, o configuraþie mult mai uniformã, iar formarea particu-laritãþii etnice originale este înãbuºitã adesea în germene chiar ºi acolo undes-ar fi putut dezvolta.

§ 5

În privirea de ansamblu asupra dezvoltãrii spirituale a speciei umane,am abordat pânã acum aceastã dezvoltare în desfãºurarea ei de-a lunguldiferitelor generaþii ºi am desemnat patru momente care, în principiu, odeterminã: traiul liniºtit al popoarelor potrivit condiþiilor naturale ale exis-tenþei lor pe pãmânt; implicarea lor în migraþii, rãzboaie etc., când impusãcu forþa din afarã, când promovatã cu intenþie sau izvorâtã din porniri inte-rioare ori din pasiune; seria de progrese spirituale care se îmbinã reciprocîn lanþul cauzelor ºi al efectelor; în fine, fenomenele spirituale care nu îºigãsesc explicaþia decât în forþa care se manifestã în ele. Ne rãmâne acum oa doua abordare – ºi anume sã vedem cum se realizeazã în cadrul fiecãreigeneraþii respectiva dezvoltare, care conþine în sine principiul progresuluirealizat de fiecare datã.

70 CONLUCRAREA DINTRE INDIVIZI ªI NAÞIUNI

[24 ]

* Numele antic al actualei Peninsule Iberice (n. trad.).

Activitatea individului este întotdeauna discontinuã, însã, în aparenþã,ºi pânã într-un anumit punct chiar în realitate, se miºcã în aceeaºi direcþieîmpreunã cu cea a întregii specii, întrucât, fiind ceva condiþionat ºi la rândulei condiþionând, se aflã în indisociabilã corelaþie cu timpul trecut ºi cu celviitor. Din alt unghi de vedere însã, vãzutã în esenþa sa mai profundã, orien-tarea individului este totuºi una divergentã faþã de cea a întregii specii umane,aºa încât þesãtura istoriei universale, în mãsura în care priveºte omul interior,este alcãtuitã din aceste douã direcþii care, încruciºându-se, nu înceteazã sãrãmânã deopotrivã ºi strâns înlãnþuite. Divergenþa este nemijlocit vizibilãîn faptul cã destinul speciei îºi urmeazã neîntrerupt cursul, independentde dispariþia succesivã a generaþiilor, schimbându-se însã, dupã cum am pututaprecia, în ansamblul sãu, în sensul unei perfecþionãri progresive, pe cândindividul, dimpotrivã, întrerupe pur ºi simplu, adesea pe neaºteptate ºi înmijlocul celei mai importante activitãþi, participarea sa la destinul speciei,fãrã sã creadã totuºi, potrivit conºtiinþei sale interioare, presimþirilor ºi convin-gerilor sale, cã se aflã la sfârºitul cursului vieþii sale. Individul priveºte, aºadar,acest curs propriu ca pe ceva separat de traiectul destinului colectiv ºi în else naºte, încã în viaþã fiind, o opoziþie între propria auto-formare ºi aceaconfiguraþie a lumii prin care fiecare persoanã, în cercul ei, se angreneazãîn realitate. Organizarea naturii umane este un garant cã aceastã opoziþienu este dãunãtoare nici dezvoltãrii speciei, nici formãrii individului. Auto-for-marea individului poate progresa doar în cadrul configurãrii lumii ºi, chiarºi dincolo de viaþa omului, cerinþele inimii ºi imaginile fanteziei, legãturilefamiliale, nãzuinþa spre glorie, speranþa seninã cã în viitor se vor dezvoltagermenii semãnaþi acum – toate continuã sã îl þinã legat de destinul pe careel îl pãrãseºte. Prin intermediul acestei opoziþii se constituie ºi chiar se aflã,la origini, la baza ei, o interioritate a sufletului pe care se sprijinã sentimentelecele mai puternice ºi mai sfinte. Aceastã interioritate acþioneazã cu atât maieficace cu cât omul considerã cã nu doar el însuºi, ci toþi semenii sãi au fostdestinaþi deopotrivã unei auto-dezvoltãri proprii în cadrul unui proces desfã-ºurat dincolo de limitele vieþii ºi cu cât toate legãturile care înlãnþuie sufleteleunul cu altul dobândesc prin aceasta o altã semnificaþie, mai înaltã. Dindiferitele grade la care se înalþã aceastã interioritate care detaºeazã, din sânulrealitãþii, eul, cuplându-se cu el, ºi din predominanþa ei mai mult sau maipuþin exclusivã izvorãsc nuanþe importante pentru orice dezvoltare umanã.India ne oferã un admirabil exemplu pentru puritatea pe care aceastã inte-rioritate o poate atinge, dar ºi pentru contrastele stridente în care poate

CONLUCRAREA DINTRE INDIVIZI ªI NAÞIUNI 71

[25 ]

degenera, iar Antichitatea indianã poate fi explicatã în primul rând din acestpunct de vedere. Aceastã dispoziþie sufleteascã exercitã asupra limbii o influ-enþã specialã. Limba capãtã o altã configuraþie la un popor care urmeazãcãile singuratice ale gândirii abstracte decât la naþiuni care au nevoie de oînþelegere reciprocã mai ales pentru activitãþi practice exterioare. Elementulsimbolic este conceput cu totul altfel de cãtre primii, în timp ce la cei dinurmã întregi segmente ale domeniului limbii rãmân nestructurate. Cãci limbatrebuie introdusã mai întâi, printr-un sentiment încã obscur ºi nedezvoltat,în cercul asupra cãruia urmeazã sã îºi reverse lumina. Rãmâne un secret denepãtruns modul în care existenþa scindatã a individului în aceastã lumese uneºte, poate într-o regiune care ne este necunoscutã, cu dezvoltarea neîn-treruptã a speciei. Însã efectul produs de aceastã impenetrabilitate consti-tuie cu deosebire un moment important în formarea internã a individului,deoarece trezeºte acel sentiment de sfialã plinã de veneraþie faþã de cevanecunoscut, sentiment care persistã ºi dupã dispariþia a tot ceea ce este recog-noscibil. Un astfel de efect este comparabil cu impresia pe care ne-o lasãnoaptea, când orice scânteiere difuzã ne dã la ivealã corpuri necunoscuteîn locul celor pe care suntem obiºnuiþi sã le vedem.

Un efect foarte semnificativ produce de asemenea continuitatea desti-nului speciei ºi întreruperea care se petrece cu fiecare generaþie în parte, prinvalorizarea diferitã pe care o primeºte trecutul de la fiecare dintre generaþiilecare se succedã. Datoritã mai ales perfecþionãrii mijloacelor de pãstrare a ºtirilordespre trecut, generaþiile mai târzii se gãsesc aºezate ca în faþa unei scenepe care se desfãºoarã o dramã mai bogatã ºi mai bine pusã în luminã. Fluxulnestãvilit al evenimentelor plaseazã de asemenea, în aparenþã la întâmplare,unele generaþii în perioade mai întunecoase ºi mai bãtute de soartã, pe altele,dimpotrivã, în perioade mai luminoase ºi în care viaþa este mai uºor de îndu-rat. Pentru perspectiva individualã vie ºi realã, aceastã diferenþã este maimicã decât apare ea în cazul abordãrii istorice. În prezentul individual nelipsesc multe elemente ale comparaþiei, trãim în fiecare moment doar o partea dezvoltãrii în care ne implicãm cu plãcere ºi cu eficienþã, iar virtuþileprezentului îi netezesc asperitãþile. Asemenea unui nor conturându-se dinceaþã, doar vãzutã din depãrtare o epocã îºi asumã o formã cu contururiprecise. Doar din influenþa pe care fiecare epocã o exercitã asupra celei careîi succedã devine clar ceea ce ea însãºi a preluat de la epoca precedentã. Cul-tura noastrã modernã, de exemplu, se întemeiazã în mare parte pe opoziþiaîn care se aflã în raport cu noi Antichitatea clasicã. Ar fi apãsãtor ºi dezolant


[26 ]

[27 ]

sã spunem ce ar mai rãmâne din cultura noastrã dacã ne-am separa de totceea ce aparþine acestei Antichitãþi. Dacã cercetãm în toate amãnuntele eiistorice situaþia popoarelor care au construit în istorie Antichitatea clasicã,vom constata cã nici acestea nu corespund de fapt cu imaginea despre elepe care o purtãm în suflet. Ceea ce exercitã asupra noastrã efectul cel maiputernic este interpretarea pe care o dãm noi înºine, pornind din punctulcentral al celor mai înalte ºi mai pure aspiraþii ale acelor popoare, scoþândîn evidenþã mai degrabã spiritul decât realitatea instituþiilor lor, trecând cuvederea punctele contrastante ºi nereþinând nici una dintre tendinþele carenu concordã cu ideea pe care ne-am fãcut-o despre ele. O asemenea inter-pretare a caracterului lor specific nu are însã nimic arbitrar. Anticii înºiºio justificã, iar acest fapt nu ar fi fost posibil pentru nici o altã epocã. Sen-timentul adânc al naturii lor ne insuflã puterea de a ne înãlþa pânã la ei.Deoarece la antici realitatea se transfera cu o uºurinþã favorabilã în idee ºiîn fantezie, prin intermediul cãrora ei acþionau din nou asupra realitãþii,suntem îndreptãþiþi sã îi aºezãm exclusiv în acest orizont ideal. Cãci, potrivitspiritului pe care se sprijinã scrierile, operele de artã ºi aspiraþiile lor de aînfãptui, anticii descriu, cu deplinã puritate, totalitate ºi armonie – chiardacã în cazul lor realitatea nu-i corespunde întotdeauna – cercul destinatumanitãþii în evoluþiile ei cele mai libere, lãsând astfel în urmã imagineaunei naturi umane elevate, care acþioneazã asupra noastrã într-un mod ideal.Ca între un cer luminat de soare ºi un cer acoperit de nori, superioritatealor faþã de noi constã nu atât în formele de viaþã ca atare, cât mai degrabãîn lumina minunatã care, la ei, se revarsã peste acestea. Grecii înºiºi, oricâtde mare a fost influenþa pe care au exercitat-o asupra lor popoarele care i-auprecedat, nu au cunoscut, în mod evident, deloc fenomenul unei asemenearevãrsãri de luminã care sã vinã din afara lor. Ceva asemãnãtor au avut greciiîn ei înºiºi când au creat epopeile homerice ºi poemele care au urmat acestora.Dupã cum ei ne apar nouã drept natura însãºi, inexplicabili în temeiurileultime ale configuraþiei lor, ºi devin pentru noi model demn de imitat ºiizvor al unei uriaºe îmbogãþiri spirituale, tot aºa a fost ºi pentru ei acea epocãobscurã, care emana totuºi cãtre ei lumina atâtor precursori excepþionali. Pentruromani, grecii nu au fost ceea ce sunt pentru noi. Asupra romanilor greciiau exercitat doar influenþa pe care o poate exercita o naþiune contemporanãsuperioarã din punct de vedere cultural, care posedã o literaturã mai veche.India urcã înspre noi dintr-un timp mult prea depãrtat ºi obscur ca sã putemface o judecatã corectã asupra trecutului ei. În timpurile cele mai vechi, India


[28]

a influenþat Occidentul nu prin forma specificã a operelor sale spirituale,de vreme ce o asemenea influenþã nu ar fi putut trece fãrã sã lase nici o urmã,ci doar prin rãspândirea unor anumite idei, nãscociri sau legende. Cât deimportante sunt diferenþele între influenþa spiritualã pe care o exercitã popoa-rele unele asupra altora am avut prilejul sã detaliez în lucrarea mea desprelimba kawi (Cartea I, pp. 1–2). Propria lor antichitate le apare indienilorîntr-o formã asemãnãtoare cu aceea în care le apare grecilor a lor. În Chinaacest fapt este însã mult mai clar, datoritã influenþei ºi opoziþiei operelorredactate în vechiul stil ºi datoritã doctrinelor filozofice conþinute în acestea.

Deoarece limbile sau cel puþin elementele lor alcãtuitoare (o deosebiredeloc neglijabilã) se transmit de la o epocã la alta în aºa fel, încât putemvorbi de limbi care încep din nou doar depãºind total limitele experienþeinoastre, relaþia dintre trecut ºi prezent se cufundã în adâncimile ultime aleformãrii lor. Situaþia diferitã în care se gãseºte o anumitã epocã datoritãlocului pe care îl ocupã în seria epocilor care ne sunt cunoscute are o impor-tanþã decisivã ºi în cazul limbilor deja complet formate, deoarece limba estedeopotrivã o sintezã a tuturor modurilor de a gândi ºi de a simþi, iar aceastãsintezã, care se prezintã unui popor ca provenind din vremuri îndepãrtate,nu poate avea asupra acestuia un efect oarecare fãrã sã exercite o mare influ-enþã ºi asupra limbii sale. Astfel, limbile noastre actuale ar fi dobândit înmulte dintre componentele lor o cu totul altã configuraþie dacã, în loculAntichitãþii clasice, asupra noastrã ar fi acþionat, cu aceeaºi persistenþã ºicontinuitate, influenþa Antichitãþii indiene.

§ 6

Omul ca individ este integrat întotdeauna într-un tot, într-o naþiune,în familia etnicã cãreia îi aparþine naþiunea respectivã, în ansamblul specieiumane. Viaþa sa, sub orice aspect am considera-o, este în mod necesar legatãde traiul în comun ºi, dupã cum am vãzut mai sus într-un caz asemãnãtor,cãtre aceeaºi opinie converg atât abordarea inferioarã, care porneºte din exte-rior, cât ºi cea interioarã, mai elevatã. În existenþa, într-o anumitã mãsurãpur vegetativã, a omului pe pãmânt, nevoia de întrajutorare îl împinge peindivid cãtre relaþia cu celãlalt ºi reclamã înþelegerea cu ajutorul limbajului,în scopul împlinirii unor proiecte comune. Chiar ºi în cea mai adâncã izolarea sufletului, dezvoltarea spiritualã nu este posibilã decât prin limbaj, care


[29]

[30]

cere sã fie orientat cãtre o fiinþã exterioarã, capabilã sã îl înþeleagã. Sunetularticulat porneºte din piept pentru a trezi în celãlalt individ un ecou, carese întoarce cãtre auz. În acelaºi timp, omul descoperã prin aceasta cã în jurulsãu existã fiinþe care au aceleaºi nevoi interioare ºi care sunt, din aceastãcauzã, capabile sã vinã în întâmpinarea multiplelor sale dorinþe ºi sentimente.Presentimentul unei totalitãþi ºi aspiraþia cãtre aceasta sunt date în modnemijlocit împreunã cu sentimentul individualitãþii ºi se consolideazã înaceeaºi mãsurã în care acesta din urmã devine mai acut, cãci orice om, caindivid, poartã în sine întreaga esenþã a umanitãþii, chiar dacã limitatã laun singur traseu de dezvoltare. Nu avem nici cel mai mic presentiment alceluilalt care sã nu fie cel al unei conºtiinþe individuale. Dar acea aspiraþie,împreunã cu grãuntele unei dorinþe de nestins semãnat în noi prin însuºiconceptul de umanitate nu pot infirma convingerea noastrã cã individuali-tatea distinctã nu reprezintã altceva decât modul în care se manifestã existenþacondiþionatã a fiinþelor spirituale.

Legãtura individului cu un întreg care fortificã ºi stimuleazã energia repre-zintã un punct mult prea important în economia spiritualã a speciei umane(dacã îmi este îngãduitã aceastã expresie), pentru a nu trebui sã fie indicatcu precizie. Legãtura dintre naþiuni ºi între familiile etnice, care provoacãde fiecare datã ºi o separare, depinde fãrã îndoialã în primul rând de eveni-mentele istorice, dar ºi, în mare parte, de configuraþia locurilor în care sãlãº-luiesc sau spre care emigreazã naþiunile. Dar chiar dacã am voi sã separãmde aceasta orice influenþã pe care o pot exercita simpatia sau antipatia lãun-trice, fie acestea ºi pur instinctive – punct de vedere pe care nu îl gãsescnicidecum justificabil –, orice naþiune poate ºi trebuie totuºi sã fie consideratã,indiferent de condiþionãrile sale exterioare, ca o individualitate umanã careurmeazã un traiect spiritual intim ºi propriu. Cu cât ne dãm mai mult seamacã eficacitatea indivizilor, pe orice treaptã i-ar fi aºezat geniul propriu fiecãruia,este pãtrunzãtoare ºi durabilã doar în raport cu nivelul la care au fost ridicaþide spiritul imanent al naþiunii lor ºi în mãsura în care, la rândul lor, dinpunctul în care au ajuns, ºtiu sã dea un nou avânt acestui spirit, cu atâtmai limpede se impune necesitatea de a cãuta principiul explicativ al niveluluinostru actual de culturã în aceste individualitãþi spirituale naþionale. Istoriani le oferã peste tot, clar conturate, acolo unde ni s-au transmis date suficientepentru evaluarea conformaþiei interne a popoarelor. Cultura ºi civilizaþiaatenueazã, puþin câte puþin, contrastele mai acute dintre popoare, iar o confi-guraþie spiritualã mai nobilã ºi mai pãtrunzãtoare stimuleazã încã ºi mai


[31]

mult aspiraþia cãtre o formã eticã universalã. În aceeaºi direcþie ne cãlãuzescºi progresele ºtiinþei ºi ale artei, care tind mereu cãtre idealuri mai universale,desprinse de concepþiile naþionale. Chiar dacã urmãrim acelaºi scop, acestanu se poate atinge decât în forme spirituale diverse, iar diversitatea în carespecificitatea umanã reuºeºte sã se exprime fãrã sã eºueze într-o unilateralitateimperfectã este infinitã. Tocmai de aceastã diversitate depinde integral reuºitaaspiraþiilor universale. Cãci aceste aspiraþii reclamã unitatea totalã ºi indivi-zibilã a acelei forþe care nu poate fi explicatã în integralitatea ei, dar careacþioneazã în mod necesar prin individualitatea ei cea mai acutã. De aicirezultã cã, pentru a se putea înscrie în mod fecund ºi viguros în procesuluniversal de configurare spiritualã, pentru o naþiune este important nu atâtsã izbuteascã în direcþii ºtiinþifice precise, cât mai ales sã se concentreze înîntregime asupra a ceea ce, constituind punctul central al esenþei umane,îºi aflã cea mai clarã ºi cea mai completã expresie în filozofie, în poezie ºiîn artã, revãrsându-se apoi asupra modului de reprezentare ºi a felului de agândi al poporului.

În virtutea legãturii, pe care am prezentat-o aici, dintre individ ºi masacare îl înconjoarã, orice activitate spiritualã semnificativã a acestuia aparþineîn mod simultan ºi masei, chiar dacã doar în chip mijlocit ºi doar într-oanumitã mãsurã. Existenþa limbilor dovedeºte însã cã existã ºi creaþii spiritualecare nu se transmit pur ºi simplu de la un individ la ceilalþi, ci pot sã izvorascãdoar din activitatea spontanã ºi simultanã a tuturor. Aºadar, în limbile lor,care au întotdeauna o formã naþionalã, naþiunile ca atare sunt, în mod realºi nemijlocit, creatoare.

Trebuie totuºi sã ne ferim sã acceptãm aceastã opinie fãrã delimitãrilecuvenite. Întrucât limbile sunt legate indisolubil de natura cea mai lãuntricãa omului ºi, departe de a fi produse în mod arbitrar, izvorãsc în mod spontandin aceasta, putem sã definim foarte bine specificitatea intelectualã a popoa-relor drept efectul pe care limbile îl exercitã asupra lor. Adevãrul este cãamândouã, atât specificitatea intelectualã a popoarelor, cât ºi limbile lor, provinsimultan ºi într-un acord reciproc din profunzimea inaccesibilã a sufletului.O asemenea creare a limbii nu o putem cunoaºte prin experienþã ºi nu putemgãsi nicãieri vreo analogie cu ajutorul cãreia sã ne facem o idee despre ea.Când vorbim despre limbi originare, le înþelegem ca atare doar fiindcã nucunoaºtem componentele lor anterioare. Un lanþ neîntrerupt de limbi s-ausuccedat pe parcursul secolelor pânã sã ajungã la acel punct pe care cunoº-tinþele noastre precare îl indicã drept cel mai vechi. Inexplicabilã pentru


[32]

noi nu este doar configuraþia primarã a limbii cu adevãrat originare; inexpli-cabile pentru noi sunt, tocmai în punctul producerii lor, ºi configuraþiilesecundare ale limbilor posterioare, pe care ºtim sã le descompunem în pãrþilecomponente. Orice devenire din naturã, ºi mai ales cea organicã ºi vie, sesustrage observaþiei noastre. Oricât de minuþios am cerceta stadiile preli-minare, între fenomenul însuºi ºi ultimul sãu stadiu va persista întotdeaunaprãpastia care separã ceva de nimic; ceea ce se întâmplã în momentul originarse întâmplã ºi în cel final. Orice înþelegere umanã se situeazã doar la mijlocîntre aceste douã momente. În sfera limbilor, un exemplu remarcabil neoferã o perioadã de formare, dintr-o epocã istoricã la care putem avea acces.Putem urmãri îndeaproape multiplele schimbãri pe care le-a suferit limbalatinã pe parcursul decadenþei ºi al dispariþiei ei, la care putem adãuga ames-tecurile produse de cetele popoarelor migratoare; prin aceasta nu vom reuºisã explicãm însã mai bine naºterea acelui nucleu viu din care, în formemultiple, s-a dezvoltat la rândul lui organismul viguros al noilor limbi. Unprincipiu intern nou constituit a recompus, într-un mod propriu fiecãreilimbi, structura destrãmatã a latinei, iar noi, care ne situãm în câmpul efec-telor acestui principiu, percepem schimbãrile doar în momentul acumulãriilor. Se pare de aceea cã ar fi mai bine sã lãsãm cu totul deoparte acest punct.Aceasta nu este însã cu putinþã dacã dorim sã conturãm, fie ºi în linii mari,procesul de dezvoltare a spiritului uman, deoarece formarea limbilor, chiarºi a fiecãreia dintre ele, în toate felurile de derivare ºi de compunere, esteun fapt care determinã respectivul proces de dezvoltare într-un mod esenþial,iar în acesta se evidenþiazã acþiunea conjugatã a indivizilor într-o formã pecare nu o întâlnim altundeva. Aºadar, recunoscând cã ne aflãm în faþa uneilimite dincolo de care nu ne pot ajuta sã trecem nici cercetarea istoricã, nicigândirea liberã, va trebui atunci sã descriem cu fidelitate starea de fapt ºiconsecinþele sale nemijlocite.

Prima ºi cea mai naturalã dintre aceste consecinþe este faptul cã acealegãturã a individului cu naþiunea îºi are temeiul tocmai în punctul centralde la care porneºte forþa spiritualã în întreaga sa complexitate, determinândorice gândire, simþire ºi voinþã. Cãci limba este puternic implicatã în forþaspiritualã, atât în ansamblu, cât ºi în pãrþile ei componente, ºi nimic dinceea ce aparþine acesteia nu îi este sau nu îi rãmâne strãin. În acelaºi timp,limba nu este pur ºi simplu pasivã, capabilã doar sã primeascã impresii, ci,din infinita varietate a posibilelor direcþii intelectuale, ea urmeazã o anumitãdirecþie, modificând, prin intermediul propriei activitãþi interioare, orice


[33]

[34 ]

influenþã exercitatã asupra ei din afarã. Limba nu poate fi însã consideratãceva exterior ºi separat de specificitatea spiritului, ºi de aceea, chiar dacã laprima vedere poate pãrea altfel, nu se lasã propriu-zis predatã de cineva, cidoar trezitã în spirit; putem doar sã îi întindem un fir, dupã care ea se desfã-ºoarã de la sine. Fiind, în sensul cel mai puþin echivoc al cuvântului1, creaþiiale naþiunilor, limbile rãmân totuºi creaþii spontane ale indivizilor, în mãsuraîn care se pot produce doar în fiecare individ, iar aceasta doar în aºa fel încâtfiecare cere înþelegere din partea tuturor celorlalþi, iar ceilalþi îi îndeplinescaceastã cerinþã. Dacã acceptãm ideea cã limba reprezintã o concepþie desprelume sau un complex de idei (dat fiind cã limba reuneºte în sine aceste douãdirecþii), trebuie sã adãugãm imediat cã ea se sprijinã întotdeauna ºi în modnecesar pe forþa colectivã a omului; nimic nu poate fi exclus din limbã, pentrucã ea conþine totul.

În sânul naþiunilor, atât în general, cât ºi în diferite epoci, aceastã forþãeste individual diferitã, potrivit intensitãþii sale ºi originalitãþii posibiluluiei traiect înlãuntrul tendinþei universale comune. Diversitatea trebuie sã devinãînsã vizibilã în rezultat, adicã în limbã, ºi aceasta se va petrece desigur maiales prin preponderenþa influenþei exterioare sau a activitãþii interioare spon-tane. ªi în acest caz se verificã faptul cã, dacã urmãrim o serie de limbi com-parându-le între ele, lãmurirea structurii uneia dintre ele pornind de lastructura celeilalte progreseazã cu mai mare sau mai micã uºurinþã, numaicã întâlnim ºi unele limbi care ne apar separate de celelalte printr-o adevãratãprãpastie. Dupã cum anumiþi indivizi, prin forþa specificitãþii lor, imprimãspiritului uman un nou impuls într-o direcþie rãmasã pânã la ei neexplo-ratã, tot aºa pot face ºi naþiunile în configurarea limbajului. Între structuralimbii ºi reuºita tuturor celorlalte feluri de activitate intelectualã existã însão legãturã de netãgãduit. Aceastã legãturã consistã în primul rând – ºi noi otratãm aici sub acest unic aspect – în duhul însufleþitor pe care forþa confi-guratoare a limbajului îl revarsã asupra limbii în actul de convertire a lumiiîn idei, în aºa fel încât acest duh se rãspândeºte în chip armonios în toatepãrþile componente ale limbii. Dacã gândim ca posibil faptul cã o limbãse naºte în sânul unei naþiuni în acelaºi fel în care cuvântul se dezvoltã încãrcatde înþeles ºi de expresivitate din viziunea asupra lumii, pentru a reprezentala rândul ei acea viziune asupra lumii cu cea mai mare puritate ºi pentru ase configura ea însãºi în aºa fel încât sã poatã pãtrunde cât mai uºor ºi câtmai corporal în orice articulaþie a ideilor, atunci o asemenea limbã, atâta


1 Cf. supra, pp. 5–7, ºi infra, § 22.

[35 ]

timp cât principiul sãu vital se conservã, ar trebui sã suscite în fiecare individaceeaºi forþã, îndreptatã cu un succes egal în aceeaºi direcþie. Intrarea în istoriauniversalã a unei limbi astfel formate sau a uneia doar asemãnãtoare acesteiaar trebui sã punã bazele unei epoci importante în procesul de dezvoltare aomului – mai ales în ceea ce priveºte înfãptuirile sale cele mai elevate.Anumite traiecte ale spiritului ºi un anumit elan care împinge spiritul peaceste cãi nu pot fi gândite pânã când asemenea limbi nu au apãrut. Limbileastfel apãrute constituie de aceea un veritabil moment de cotiturã în istoriainternã a speciei umane; dacã trebuie sã le privim ca pe niºte culmi în for-marea limbajului, limbile noi sunt, pe de altã parte, treapta iniþialã a uneiconfigurãri spirituale bogate în sentimente ºi pline de fantezie, ºi în acestsens este absolut legitim sã considerãm cã opera naþiunilor trebuie sã preceadãoperele indivizilor, chiar dacã cele spuse pânã acum dovedesc incontestabilcât de mult se întrepãtrund în mod simultan, în creaþiile spirituale, activitateanaþiunii ºi cea a indivizilor.

§ 7

Am ajuns acum la punctul în care, în cadrul configurãrii spirituale primarea speciei umane, recunoaºtem limbile drept prim stadiu necesar, singurulde la care pornind naþiunile sunt în stare sã urmeze orice direcþie mai elevatãdin evoluþia umanitãþii. Limbile cresc supunându-se aceloraºi condiþii caºi forþa spiritualã, pentru care ele constituie deopotrivã principiul vital ºistimulator. Amândouã însã, limba ºi forþa spiritualã, nu progreseazã succesivºi separat una de cealaltã, ci sunt mai degrabã unul ºi acelaºi act, absolutindivizibil, al facultãþii intelectuale. Dacã un popor acþioneazã în interiorulsãu în aºa fel încât limba sa, instrument al oricãrei activitãþi umane, sã sepoatã dezvolta liber, putem spune cã acel popor cautã ºi obþine în acelaºitimp lucrul însuºi, adicã ceva diferit ºi mai elevat; iar când reuºeºte aceastape calea creaþiei poetice ºi a intuiþiei meditative, acþiunea sa se repercuteazãsimultan ºi asupra limbii înseºi. Când desemnãm cu numele de literaturãprimele încercãri ale efortului intelectual, chiar dacã acestea sunt rudimen-tare ºi necizelate, înþelegem deopotrivã cã limba urmeazã aceeaºi cale caliteratura ºi cã ele sunt legate indisolubil una de cealaltã.

Specificitatea spiritului ºi configuraþia limbii sunt atât de contopite laun popor, încât, dacã una dintre ele ar fi datã, cealaltã ar trebui sã fie dedusã

TRECERE CÃTRE O ABORDARE MAI CONCRETÃ A LIMBII 79

[36 ]

[37 ]

în întregime din prima. Specificitatea intelectualã ºi limba permit ºi favo-rizeazã numai forme care-ºi corespund. Limba este, într-un fel, manifestareaexterioarã a spiritului popoarelor; limba lor este spiritul lor, iar spiritul loreste limba lor. Oricât am vrea, nu le putem gândi niciodatã îndeajuns deidentice! Modul în care limba ºi spiritul popoarelor izvorãsc într-adevãr dinuna ºi aceeaºi fântânã, inaccesibilã înþelegerii noastre, ne rãmâne ascuns ºiinexplicabil. Fãrã sã dorim sã decidem însã prioritatea uneia sau a alteia,în forþa spiritualã a naþiunilor trebuie sã vedem totuºi principiul explicativreal ºi adevãrata cauzã care determinã diversitatea limbilor, pentru cã doarea ni se oferã privirilor vie ºi autonomã, pe când limba doar i se conformeazã.În mãsura în care ni se descoperã în autonomia sa creatoare, limba dispareºi se pierde dincolo de sfera fenomenalã, într-o esenþã idealã. Din punctde vedere istoric, avem de-a face întotdeauna doar cu omul care vorbeºteîn mod real; dar nu ne este îngãduit pentru aceasta sã pierdem din vedereraportul real dintre forþa intelectualã ºi limbã. Chiar dacã am dori sã leseparãm, ne este clar cã aceastã separaþie nu existã în realitate. Asemeneaaltor produse ale spiritului, limbajul ni se poate prezenta pe bunã dreptatedrept ceva mult prea elevat pentru a putea a fi socotit o creaþie umanã; amvedea însã cu totul altfel lucrurile dacã am considera cã forþa spiritualã aomului, chiar ºi dacã se manifestã în fenomene izolate, îºi revarsã cãtre noiînsãºi esenþa ei, în adâncimea ei de nepãtruns, iar noi reuºim sã pricepemconexiunea acesteia cu individualitãþile umane, cãci ºi limbajul depãºeºtelimitele care îi separã pe indivizi unii de alþii. Din punct de vedere practic,deosebit de important este sã nu rãmânem la un nivel superficial al explicãriilimbilor, ci sã ne ridicãm mai degrabã la înãlþimea unui principiu supremºi sã socotim drept punct stabil al întregii configuraþii spirituale afirmaþiapotrivit cãreia structura limbilor speciei umane este diversã, deoarece ºi înmãsura în care specificitatea spiritualã a naþiunilor este ea însãºi diversã.

Dacã însã – fapt care pare de neevitat – examinãm mai îndeaproape tipulde diversitate pe care îl manifestã fiecare configurare a structurii lingvisticeîn parte, nu mai putem pretinde cã aplicãm cercetarea specificitãþii spirituale(consideratã mai întâi în sine însãºi, separatã) cu scopul de a cunoaºte consti-tuþia internã a limbii. Naþiunile din epocile timpurii, spre care ne poartãcercetarea de faþã, nu le cunoaºtem decât prin intermediul limbilor lor ºinici nu ºtim întotdeauna cu exactitate cãrui popor trebuie sã îi atribuim olimbã oarecare, pe baza originii ºi a relaþiilor sale genealogice. Limba zend,de exemplu, este pentru noi, în realitate, limba unei naþiuni pe care nu o

80 TRECERE CÃTRE O ABORDARE MAI CONCRETÃ A LIMBII

[38 ]

putem determina mai îndeaproape decât pe cale conjecturalã. Dintre toatemanifestãrile prin care spiritul ºi caracterul se fac cunoscute, limba este singuraîn stare sã le exprime pe amândouã în miºcãrile ºi în cutele lor cele mai ascunse.Dacã vedem deci în limbi un principiu explicativ al dezvoltãrii spiritualesuccesive, este necesar totuºi sã considerãm cã ele au apãrut datoritã speci-ficitãþii intelectuale ºi sã cãutãm tipul acestei specificitãþi intelectuale exclusivîn structura internã a fiecãrei limbi; aºa încât, dacã distincþiile pe care le-amintrodus pânã aici trebuie completate ºi unificate, avem datoria sã pãtrundemmai adânc în natura limbilor ºi în posibilele repercusiuni pe care le pot aveadiferenþele dintre limbi, pentru ca în acest mod studiul comparat al limbilorsã se punã în miºcare pornind de la punctul sãu de referinþã ultim ºi celmai înalt.

§ 8

Pentru a urma cu succes calea conturatã mai sus, este însã necesarã trasareaunei direcþii specifice în cercetarea limbii. Trebuie sã considerãm limba nuca pe un produs mort, ci mai degrabã ca pe o producere, deducând-o depreferinþã din modul în care opereazã ea desemnând obiectele ºi mediindînþelegerea, pentru a putea coborî cu mai multã atenþie cãtre originea ei,strâns împletitã cu activitatea interioarã a spiritului, ºi cãtre relaþia de influenþãreciprocã dintre limbã ºi activitatea spiritului. Progresele pe care studiullimbilor le datoreazã eforturilor încununate de succes ºi rezultatelor obþinuteîn ultimele decenii faciliteazã o privire de ansamblu asupra acestui domeniude cercetare. Putem acum sã ne apropiem de obiectivul de a preciza cãilepe care se ajunge la împlinirea cu succes a acþiunii de producere a limbilorîn mulþimea de popoare atât de diferite, separate, izolate sau strâns legateîntre ele. Tocmai în aceasta constau atât cauzele diversitãþii structurale alimbilor umane, cât ºi influenþa exercitatã de aceastã diversitate asupra proce-sului de evoluþie a spiritului, aºadar obiectul de care ne ocupãm aici în inte-gralitatea lui.

Dar chiar de la primii paºi în aceastã direcþie de cercetare ne lovim deo dificultate majorã. Limba ne oferã o infinitate de fenomene particulare,cuvinte, reguli, analogii ºi excepþii de tot felul, ºi ajungem pânã la urmã într-omare încurcãturã, întrebându-ne cum ar trebui sã introducem o comparaþieevaluativã între aceastã mulþime de fenomene care, în ciuda ordinii pe care

FORMA LIMBILOR 81

[39 ]

am operat-o în interiorul ei, ne apare în continuare ca un haos deconcertant,ºi imaginea unitarã pe care ne-o oferã forþa spiritului uman. Chiar dacã neaflãm în posesia tuturor detaliilor necesare, lexicale ºi gramaticale, privitoarela douã importante familii lingvistice, de exemplu cea sanscritã ºi cea semiticã,nu suntem totuºi deloc susþinuþi în efortul nostru de a reduce caracterulspecific al fiecãreia dintre cele douã familii la trãsãturi atât de simple, încâtsã facem posibilã o comparaþie fructuoasã între ele ºi sã determinãm, potrivitraportului pe care îl au cu forþa spiritualã a naþiunilor, locul care i se cuvinefiecãreia în procesul universal al producerii limbajului. Ar mai fi nevoie, înplus, de o examinare specificã a surselor comune ale elementelor particulareºi de asamblarea trãsãturilor disparate într-o imagine organicã unitarã. Abiaatunci am obþine un punct de sprijin care ne-ar permite sã reþinem laolaltãelementele individuale disparate. Ca sã comparãm în mod profitabil diferitelimbi în raport cu structura lor caracteristicã, este necesar sã cercetãm cugrijã forma oricãreia dintre ele ºi, din felul în care aceasta rezolvã principaleleprobleme, sã deducem sarcinile generale ale producerii limbajului. Dar, întru-cât termenul formã este întrebuinþat în cercetãrile lingvistice cu mai multeaccepþii, cred cã este necesar sã explic în mod detaliat în ce sens doresc sã fieînþeles el aici. Acest fapt mi se pare cu atât mai necesar, cu cât nu vorbimaici despre limbaj în general, ci despre limbile diferitelor populaþii, ºi de aceeaeste important sã definim cu precizie ce trebuie sã înþelegem prin limbã, pede o parte în opoziþie cu o familie de limbi ºi pe de altã parte în opoziþie cuun dialect; trebuie sã definim de asemenea ce înseamnã o limbã individualã,dat fiind cã aceasta suferã schimbãri substanþiale pe parcursul dezvoltãrii sale.

Consideratã în esenþa sa realã, limba este ceva trecãtor în mod continuuºi în fiecare clipã. Chiar ºi conservarea ei prin scriere este întotdeauna doaro pãstrare incompletã ºi mumificatã, care reclamã mereu, la rândul ei, carostirea vie sã fie fãcutã sensibilã. Limba însãºi nu este un act (ergon), ci oactivitate (energeia)*. De aceea, adevãrata definiþie a limbii nu poate fi decâtuna geneticã. Limba este, cu alte cuvinte, efortul veºnic reluat al spirituluide a face sunetul articulat capabil sã exprime ideea. Într-o accepþie strictã ºinemijlocitã, aceasta este definiþia actului individual de vorbire; într-o accepþieadevãratã ºi esenþialã, putem însã considera limba, ca sã spunem aºa, dreptexclusiv totalitatea actelor de vorbire. Cãci, în haosul dispersat de cuvinte

82 FORMA LIMBILOR

[40 ]

[41 ]

* Termenii greceºti întrebuinþaþi de Humboldt se ortografiazã e[rgon ºi ejnevrgeia.Pentru cititorul nefamiliarizat cu limba greacã, menþionez cã accentul celor douãcuvinte se pune în rostire pe penultima ºi, respectiv, antepenultima silabã (n. trad.).

ºi reguli pe care obiºnuim sã îl numim limbã, ceea ce existã cu adevãrateste doar elementul particular produs prin vorbire, iar acesta nu este niciodatãcomplet, necesitând ºi el o nouã prelucrare pentru a reflecta natura actuluiviu al vorbirii ºi pentru a da o imagine adevãratã a limbii vii. Tocmai ce estemai elevat ºi mai rafinat nu se lasã recunoscut în aceste elemente separateºi poate fi perceput sau intuit doar în înlãnþuirea discursului, fapt care dove-deºte o datã în plus cã limba propriu-zisã rezidã în actul producerii saleefective. În toate cercetãrile care încearcã sã pãtrundã esenþa vie a limbii,vorbirea ca atare este singura care trebuie gânditã ca fiind ceva adevãrat ºiprimar. Fãrâmiþarea în cuvinte ºi reguli este doar o cârpãcealã lipsitã de viaþãa analizei ºtiinþifice.

A defini limbile ca activitate a spiritului este absolut corect ºi adecvat,deoarece existenþa spiritului nu poate fi gânditã decât în activitate ºi ca acti-vitate. Indispensabilã pentru studierea lor, descompunerea analiticã a struc-turii limbilor ne obligã sã vedem în ele un proces care înainteazã cãtre anumitescopuri, cu anumite mijloace, ºi de aceea trebuie sã le privim drept configurãriale naþiunilor. Echivocul care ar putea apãrea în aceastã privinþã a fost dejapreîntâmpinat mai sus1, aºa încât aceste expresii nu pot prejudicia în niciun fel înþelegerea adevãrului.

Am atras deja mai sus atenþia2 cã prin studierea limbajului ne aflãm –dacã îmi este îngãduit sã mã exprim aºa – implicaþi integral în centrul istorieiºi cã nici o naþiune ºi nici o limbã dintre cele pe care le cunoaºtem nu poatefi definitã drept originarã. Deoarece orice limbã ºi-a primit substanþa propriede la generaþiile anterioare, din epoci care nouã ne sunt necunoscute, rezultãcã activitatea spiritualã care, potrivit explicaþiei de mai sus, produce expresiagândirii este întotdeauna îndreptatã cãtre ceva deja dat, este o activitate nudoar pur productivã, ci mai ales transformatoare.

Aceastã activitate se desfãºoarã în mod constant ºi uniform. Cãci forþaspiritualã care o pune în miºcare rãmâne egalã cu sine însãºi ºi se diversificãdoar între anumite limite restrânse. Aceastã activitate are drept scop înþele-gerea. Nimãnui nu îi este îngãduit sã-i vorbeascã celuilalt altfel decât i-arfi vorbit lui acesta din urmã în împrejurãri similare. În fine, substanþa carevine din tradiþie nu numai cã este identicã, ci, având la rândul ei aceeaºi origine,este îndeaproape înruditã cu direcþia spre care se îndreaptã spiritul. Acestelement constant ºi uniform propriu activitãþii spiritului de a aduce sunetul

FORMA LIMBILOR 83

1 Cf. supra, § 2 ºi § 6, ºi infra, § 22. 2 Cf. supra, pp. 32–33.

[42 ]

[43]

articulat la înãlþimea expresiei gândirii – element conceput în modul celmai complet posibil, în configuraþia sa, ºi reprezentat sistematic – constituieforma limbii.

În aceastã definiþie, forma ne apare ca o abstracþiune plãsmuitã de ºtiinþã.Ar fi totuºi absolut incorect sã vedem în formã un simplu construct mentallipsit de existenþã realã. De fapt, forma este mai degrabã elanul individualprin intermediul cãruia o naþiune conferã unei idei ºi unei simþiri o anumitãvaloare în limbã. Numai cã, deoarece nu ne-a fost dat niciodatã sã vedemacest elan în indivizibila integralitate a aspiraþiei sale, ci doar în efectele salede fiecare datã particulare, nu ne rãmâne decât sã concentrãm omogenitateaacþiunii sale într-un concept general inert. În sine însuºi, acest elan înseamnãunitate ºi vitalitate.

Dificultatea pe care o întâmpinãm în cele mai importante ºi mai delicatecercetãri lingvistice constã foarte adesea tocmai în faptul cã ceea ce izvorãºtedin impresia de ansamblu asupra limbii este perceput prin cel mai limpedeºi mai convingãtor simþãmânt, ºi totuºi încercãrile de a expune suficient decomplet pentru alþii roadele acestei intuiþii ºi de a le defini prin anumiteconcepte eºueazã. Cu aceastã dificultate trebuie sã ne confruntãm ºi acum.Forma caracteristicã a limbilor se regãseºte în toate elementele acestora, chiarºi în cele mai mici; fiecare dintre aceste elemente este determinat de formãîntr-un anumit fel, oricât ar fi de greu de explicat acest fapt pentru fiecareelement în parte. Este, dimpotrivã, cu neputinþã sã identificãm puncteledespre care sã putem afirma cã forma a aderat în mod definitiv la ele, privitefiecare separat. Dacã, pornind de la aceastã constatare, cercetãm o anumitãlimbã datã, gãsim multe lucruri care, ca esenþa formei lor sã aibã de suferit,ar putea fi gândite foarte bine ºi altfel ºi, pentru a le surprinde în mod clarseparat, ne întoarcem din nou la impresia de ansamblu. Dar aici se întâmplãimediat contrariul. Individualitatea cea mai decisã ne sare limpede în ochiºi se impune spiritului fãrã putinþã de tãgadã. În aceastã privinþã, limbilepot fi comparate fãrã riscul de a greºi cu conformaþiile chipurilor omeneºti.Individualitatea se impune în mod irefutabil, asemãnãrile sunt recunoscute,dar nici o unitate de mãsurã ºi nici o descriere a pãrþilor componente luateseparat ºi în configuraþia lor nu sunt în stare sã reuneascã într-un conceptunic o asemenea specificitate. Ea se întemeiazã pe ansamblu ºi pe modalitateaîntotdeauna individualã de a-l concepe; de aceea, orice fizionomie apare înmod cert ca fiind diferitã la fiecare persoanã. Întrucât limba, sub orice aspectam voi sã o privim, este un fel de adiere spiritualã a vieþii individuale a unei

84 FORMA LIMBILOR

[44 ]

naþiuni, cele douã aspecte trebuie sã se întâlneascã în ea. Oricâte elementecomponente am dori sã îmbinãm sau sã încorporãm în ea, sã izolãm sausã desprindem din ea, în limbã rãmâne întotdeauna ceva necunoscut, ºitocmai prin acest ceva care se sustrage prelucrãrii limba este o fiinþã vie,unitarã ºi spiritualã. Dat fiind acest mod de a fi al limbilor, reprezentareaformei oricãreia dintre ele nu poate fi niciodatã pe deplin realizatã în sensularãtat mai sus, ci întotdeauna ºi exclusiv doar pânã la un anumit grad, sufi-cient totuºi pentru a permite o privire asupra întregului. Prin acest concept,cercetãtorului limbii nu i se deschide totuºi drumul pe care ar trebui sã-lurmeze pentru a se putea apropia de secretele limbii ºi a încerca sã-i dezvãluieesenþa. Neglijând acest drum, cercetãtorul pierde însã din vedere în modinevitabil o mulþime de puncte utile cercetãrii, e nevoit sã lase neexplicatefoarte multe lucruri de fapt explicabile ºi trateazã ca fiind izolat ceea ce înrealitate face parte dintr-o conexiune vie.

Din ceea ce am spus pânã acum reiese de la sine cã prin forma limbiinu înþelegem aici aºa-numita formã gramaticalã ca atare. Distincþia pe careobiºnuim sã o facem între gramaticã ºi vocabular poate servi doar obiectivuluipractic al învãþãrii limbilor, dar nu poate prescrie nici limite ºi nici reguliadevãratei cercetãri lingvistice. Conceptul de formã a limbilor se extindemult mai departe decât regulile de alcãtuire a discursului ºi chiar dincolode regulile formãrii cuvintelor, în mãsura în care prin acestea din urmã înþe-legem aplicarea la radicali lexicali ºi la cuvinte de bazã a anumitor categoriilogice generale, cum sunt cele de acþiune, efect, substanþã, proprietate etc.În sens propriu, acest concept este aplicabil la formarea cuvintelor de bazãºi trebuie de fapt, pe cât posibil, sã-i fie aplicat dacã dorim cu adevãrat sãrecunoaºtem esenþa limbii.

Formei i se contrapune, evident, o substanþã; ca sã gãsim însã substanþacorespunzãtoare formei unei limbi trebuie sã trecem dincolo de limitele limbii.În interiorul unei limbi putem considera ceva drept substanþã doar în raportcu altceva, de exemplu cuvintele de bazã raportate la declinare. În alte rapor-turi însã, ceea ce socotim substanþã este recunoscut la rândul sãu drept formã.O limbã poate sã împrumute cuvinte dintr-o limbã strãinã ºi sã le trateze dreptsubstanþã. Dar într-un asemenea caz cuvintele împrumutate sunt substanþãdoar în raport cu limba în care au fost împrumutate, ºi nu în sine. În sensabsolut, în interiorul unei limbi nu poate exista nici o substanþã lipsitã de formã,cãci totul în limbã este destinat unui scop precis – exprimarea gândirii –, iaraceastã acþiune începe odatã cu elementul sãu primar, sunetul articulat, care

FORMA LIMBILOR 85

[45 ]

devine articulat tocmai în virtutea impunerii unei forme. Substanþa realãa limbii este pe de o parte sunetul ca atare, iar pe de altã parte totalitateaimpresiilor sensibile ºi a miºcãrilor spontane ale spiritului, care precedãformarea conceptului prin intermediul limbii.

Se înþelege de la sine cã, pentru a se obþine o reprezentare a formei uneilimbi, trebuie avutã în vedere în primul rând natura realã a sunetelor. Cerce-tarea formei unei limbi începe cu alfabetul*, iar acesta este tratat drept funda-mentul principal al limbii, strãbãtând toate pãrþile ei componente. În general,prin conceptul de formã nu excludem nimic din ceea ce este factual ºi indi-vidual, ci cuprindem în el mai ales tot ceea ce reclamã o fundamentare cuadevãrat istoricã, împreunã cu ceea ce este individual în gradul cel mai înalt.Toate particularitãþile sunt cuprinse în mod sigur în câmpul cercetãrii numaidacã urmãm traseul indicat mai sus, cãci altfel existã pericolul ca ele sã fietrecute uºor cu vederea! Aceasta duce desigur la o examinare elementarã obo-sitoare, care ajunge adeseori sã se ocupe de aspectele cele mai banale. Existãînsã ºi particularitãþi evident banale în sine, pe care se sprijinã totuºi impresiade ansamblu a limbilor, ºi nimic nu este mai incompatibil cu studierea lordecât a încerca sã cãutãm în asemenea particularitãþi doar ceea ce este impor-tant, spiritual ºi dominant. Este absolut necesar sã pãtrundem cu precizieîn fiecare subtilitate gramaticalã ºi sã analizãm cuvintele în elementele lorcomponente, pentru a nu greºi în judecãþile pe care le emitem asupra lor.Se înþelege totuºi de la sine cã în conceptul de formã a limbii nu este permissã includem nici o particularitate ca fapt izolat, ci doar în mãsura în careîn ea putem descoperi o metodã de formare a limbii. Prin reprezentarea formeitrebuie sã recunoaºtem traseul specific pe care se înscrie o limbã ºi odatã cuea naþiunea cãreia îi aparþine pentru a ajunge sã exprime idei. Trebuie sã fimîn stare sã cuprindem cu privirea modul în care o limbã se comportã faþãde alte limbi, fie în privinþa scopurilor determinate care i-au fost prescrise,fie în privinþa repercusiunilor pe care le-a avut asupra activitãþii spiritualea naþiunii. Prin natura ei, forma este o sintezã care conferã unitate spiritualãelementelor particulare ale limbii, considerate, în opoziþie cu ea, drept substanþã.Cãci în orice limbã subzistã o asemenea unitate atotcuprinzãtoare, iar prin

86 FORMA LIMBILOR

* La Humboldt întâlnim încã strãvechea confuzie terminologicã între ceea cenumim astãzi „fonem“ sau „sunet“, pe de o parte, ºi „literã“ sau „grafem“, pe de altãparte. Doar contextul ne lãmureºte de fiecare datã dacã, vorbind despre literã, autorulare în vedere de fapt sunetul reprezentat de literã sau chiar litera ca atare. Aici, refe-rindu-se la „alfabet“, Humboldt are evident în vedere ceea ce înþelegem astãzi prin„inventarul fonematic“ al unei limbi (n. trad.).

[46 ]

intermediul acestei unitãþi o naþiune îºi asumã limba transmisã de înaintaºi.Aceeaºi unitate trebuie sã se regãseascã în reprezentare; ºi doar ridicându-nede la elementele disparate cãtre aceastã unitate dobândim cu adevãrat unconcept al limbii înseºi, cãci, dacã nu procedãm aºa, suntem evident în pericolde a nu înþelege respectivele elemente în specificitatea lor ºi cu atât mai puþinîn conexiunea lor realã.

Identitatea limbilor – o spunem anticipând –, ca ºi înrudirea dintre limbitrebuie sã se bazeze pe identitatea ºi înrudirea dintre formele lor, cãci efectulnu poate fi egal decât cu cauza sa. Forma decide în mod exclusiv cu ce altelimbi se înrudeºte o anumitã limbã. Acest fapt se verificã în mod nemijlocitîn cazul limbii kawi, limbã care, oricâte cuvinte ar fi preluat din sanscritã,nu înceteazã totuºi sã fie o limbã malaezianã. Formele mai multor limbi sepot reuni într-o formã ºi mai generalã, iar acest lucru se întâmplã cu formeletuturor limbilor în mãsura în care în cazul tuturor se porneºte doar de laceea ce este cel mai general, ºi anume de la raporturile ºi de la relaþiile necesarepentru desemnarea conceptelor ºi pentru alcãtuirea discursului, de la simi-litudinea organelor fonatoare care, prin amploarea ºi natura lor, nu permitdecât un anumit numãr de sunete articulate ºi, în fine, de la relaþiile existenteîntre fiecare sunet consonantic sau vocalic ºi anumite impresii sensibile, deunde izvorãºte apoi similitudinea de desemnare între limbi neînrudite genetic.Cãci atât de admirabilã este, în limbã, individualizarea în interiorul concor-danþei universale, încât se poate spune cu egalã îndreptãþire ºi cã întreagaspecie umanã deþine o singurã limbã, dar ºi cã fiecare om deþine o limbãproprie. Între asemãnãrile dintre limbi datorate unor analogii mai stricte sedistinge mai ales aceea care izvorãºte din înrudirea genealogicã dintre naþiuni.Nu este însã aici locul sã examinãm cât de mare ºi de ce naturã trebuie sãfie o astfel de asemãnare pentru a justifica ipoteza unei înrudiri genealogice,când aceasta nu este întemeiatã pe fapte istorice. Ne ocupãm aici doar deaplicarea conceptului de formã a limbii (propus de noi mai sus) la limbiaparþinând aceleiaºi familii. În cazul ei, rezultã în mod natural din ceea ceam spus mai sus cã forma fiecãreia dintre limbile înrudite trebuie sã seregãseascã în cea a întregii familii genealogice. În aceste limbi nu poate existanici un conþinut care sã nu fie în acord cu forma generalã; de regulã, înaceastã formã generalã se gãsesc explicitate, într-un fel oarecare, particu-laritãþile fiecãrei limbi. În cadrul fiecãrei familii de limbi existã una sau altadintre limbi care conþine în sine, într-un chip mai pur ºi mai complet, formaoriginarã. În expunerea noastrã este vorba de fapt despre limbi care provinuna din alta, în care o „substanþã“ datã în mod real (acest cuvânt este înþeles

FORMA LIMBILOR 87

[47 ]

[48 ]

întotdeauna într-un mod relativ, potrivit explicaþiilor de mai sus) se transmiteºi se modificã de la un popor la altul, conform unei anumite succesiuni, carenu poate fi însã decât rareori atestatã cu precizie. Transformarea însãºi nupoate provoca decât schimbãri înrudite – datoritã asemãnãrilor în privinþamodalitãþii de reprezentare ºi a direcþionãrii ideilor, proprii forþei spiritualecare le pune în miºcare, datoritã asemãnãrii organelor vorbirii ºi a habitu-dinilor de rostire preluate de la înaintaºi ºi, în fine, datoritã concomitenþeinumeroaselor influenþe istorice exterioare.

§ 9

Întrucât diferenþele dintre limbi se bazeazã pe forma lor ºi întrucât aceastãformã se aflã în cea mai strânsã legãturã cu dispoziþiile spirituale ale naþiunilor,precum ºi cu forþa spiritualã care o pãtrunde în clipa în care este produsãsau transformatã, ar fi necesar acum sã abordãm mai îndeaproape ºi pe rândfiecare dintre aceste concepte.

În reflecþia asupra limbajului în general ºi în analiza limbilor particulareies în evidenþã douã principii distincte: forma fonicã ºi întrebuinþarea acesteiaîn scopul desemnãrii obiectelor ºi al îmbinãrii ideilor. Ultimul principiu seîntemeiazã pe exigenþele pe care gândirea le impune limbajului ºi din careizvorãsc legile generale ale limbajului; în tendinþa sa originarã, aceastã parteeste deci aceeaºi la toþi oamenii ca atare, în ea manifestându-se specificitateaînclinaþiilor lor spirituale sau a dezvoltãrilor lor succesive. Forma foneticãeste, dimpotrivã, adevãratul principiu constitutiv ºi orientativ al diversitãþiilimbilor, atât în sine, cât ºi prin forþa de stimulare sau de frânare pe care oopune tendinþei interne a limbii. Ca parte componentã a organismului umanîn ansamblul sãu ºi în strânsã legãturã cu forþa internã a spiritului, formafoneticã este, evident, la fel de strâns legatã de ansamblul înclinaþiilor uneinaþiuni. Natura ºi temeiurile acestei legãturi sunt totuºi învãluite într-unîntuneric aproape impenetrabil. Din aceste douã principii, privite împreunã,în intimitatea întrepãtrunderii lor, izvorãºte forma individualã a oricãrei limbi,iar amândouã constituie punctele pe care analiza lingvisticã trebuie sã încercesã le cerceteze ºi sã le descrie în conexiunea lor. Elementul cel mai indis-pensabil care stã la baza acestei cercetãri este o viziune justã ºi demnã asupralimbajului, în profunzimea originii sale ºi în toatã cuprinderea sa; pânã sãîncercãm sã ajungem la o astfel de viziune asupra limbajului, va trebui totuºisã mai zãbovim puþin.

88 NATURA ªI CARACTERUL LIMBII ÎN GENERAL

[49 ]

Voi examina acum practicarea limbajului în extensiunea sa cea mai largã,ºi anume nu doar în relaþia sa cu vorbirea ºi cu repertoriul elementelor salelexicale, înþeles ca produs imediat al activitãþii sale, ci ºi în relaþia sa cufacultatea de a gândi ºi de a simþi.

Limba este organul formator al gândului. Integral spiritualã, integralinterioarã, trecând oarecum fãrã sã lase urme, activitatea intelectualã se exte-riorizeazã în vorbire prin intermediul sunetului ºi devine astfel perceptibilãpentru simþuri. Activitatea intelectualã ºi limba constituie o unitate ºi suntinseparabile. Chiar ºi privitã în sine, activitatea intelectualã este legatã denecesitatea de a intra în relaþie cu sunetele verbale, cãci altfel nici gândireanu ar putea sã obþinã claritate, nici reprezentarea nu ar putea deveni concept.Legãtura indestructibilã care uneºte gândirea, organele vocale ºi auzul cu limbarezidã irevocabil în alcãtuirea originarã, cu neputinþã de explicat altfel, a naturiiumane. Concordanþa dintre sunet ºi idee este, aºadar, evidentã. Dupã cumideea, asemenea fulgerului ºi tunetului, reuneºte într-un singur punct întreagaforþã de reprezentare, excluzând tot ceea ce este în plus, tot aºa ºi sunetulrãsunã cu o fermã acuitate ºi unitate. Dupã cum ideea cuprinde în întregimesufletul, tot aºa ºi sunetul deþine o putere pãtrunzãtoare, capabilã sã zguduietoate fibrele umane. Aceastã capacitate, prin care sunetul se deosebeºte detoate celelalte impresii sensibile, depinde evident de faptul cã auzul (ceeace nu se întâmplã în cazul celorlalte simþuri sau se întâmplã în alt mod)recepþioneazã impresia unei miºcãri sau, mai degrabã, când este perceputsunetul care emanã din voce, impresia unei acþiuni efective ºi cã aceastã acþiuneporneºte din interiorul unei fiinþe vii, manifestându-se ca sunet articulat,dacã este produs de o fiinþã gânditoare, sau ca sunet nearticulat, dacã esteprodus de o fiinþã senzitivã. La fel cum gândirea, în laturile sale cele mai specificumane, este o aspiraþie de a urca din întuneric cãtre luminã, dinspre limitarecãtre infinitate, tot aºa ºi sunetul izbucneºte din profunzimea pieptului spreexterior ºi gãseºte o substanþã adaptatã admirabil propriei sale esenþe, aerul,cel mai fin ºi mai mobil dintre toate elementele, a cãrui aparentã incorpo-rabilitate corespunde spiritului ºi din punct de vedere senzorial. Acuitateapãtrunzãtoare a sunetului vorbirii îi este indispensabilã intelectului care inter-preteazã obiectele. Atât lucrurile din natura exterioarã, cât ºi activitatea suscitatãde un impuls interior îl înzestreazã pe om cu o mulþime de trãsãturi. Omultinde sã compare, sã dividã ºi sã reuneascã ºi, în vederea împlinirii scopurilorsale mai înalte, aspirã sã configureze o unitate din ce în ce mai cuprinzãtoare.Dorind, aºadar, sã reuneascã obiectele într-o anumitã unitate, omul are nevoie

NATURA ªI CARACTERUL LIMBII ÎN GENERAL 89

[50]

[51 ]

de unitatea sunetului pentru a o putea reprezenta. Sunetul nu suprimã însãnici una dintre celelalte impresii pe care obiectele sunt capabile sã le producãasupra percepþiei interne sau a celei externe; dimpotrivã, el însuºi devinepurtãtorul acestora ºi, prin natura sa individualã, care se aflã în acord cunatura obiectului potrivit felului în care acest obiect este simþit de percepti-vitatea individualã a vorbitorului, adaugã o nouã impresie cu funcþie desig-nativã. Acuitatea sunetului permite în acelaºi timp o mulþime indefinitãde modificãri care, rãmânând perfect distincte chiar ºi în raport cu repre-zentãrile, nu se confundã atunci când se combinã între ele, ceea ce nu seîntâmplã în aceeaºi mãsurã cu nici un alt efect senzorial. Deoarece nu implicãdoar intelectul, ci stimuleazã omul în integralitatea lui, tensiunea intelectualãeste susþinutã mai ales de sunetul vocal. Ca o melodie vie, vocea iese dinpiept asemenea suflului însuºi al existenþei umane, însoþeºte, chiar ºi fãrãlimbaj, durerea ºi bucuria, aversiunea ºi dorinþa ºi îi insuflã viaþa din carea izvorât simþul care o primeºte, aºa cum limba însãºi, împreunã cu obiectulreprezentat, redã în acelaºi timp senzaþia produsã de acesta, adunând ºi îmbi-nând în sine, prin acte repetate în mod constant, lumea împreunã cu omulsau, altfel spus, spontaneitatea omului ºi receptivitatea lui. În fine, poziþiaverticalã, refuzatã animalelor, dar proprie omului, este propice sunetuluivorbirii, de parcã sunetul l-ar chema pe om sã se ridice. Cãci vorbirea nuvrea sã se stingã surdã spre pãmânt, ea cere sã se reverse liberã de pe buzelevorbitorului pânã la cel spre care este îndreptatã, sã fie însoþitã de expresiachipului ºi de gesturile mâinilor, înconjurându-se astfel, simultan, de tot ceeace îl face pe om sã fie om.

Dupã aceastã reflecþie preliminarã asupra adecvãrii sunetului la operaþiilespiritului, putem trece acum la o examinare mai aprofundatã a relaþiei dintregândire ºi limbã. Activitatea subiectivã este aceea care construieºte în gândireun obiect. Cãci nici un fel de reprezentare nu poate fi consideratã o simplãcontemplare pasivã a unui obiect deja dat. Activitatea simþurilor trebuie sãse îmbine în mod sintetic cu acþiunea internã a spiritului, iar din aceastãîmbinare se desprinde reprezentarea, care devine obiect în raport cu forþa subiec-tivitãþii, întorcându-se spre aceasta, pentru a fi conceputã ca atare într-unchip nou. În vederea unui asemenea scop, limba este însã indispensabilã.Cãci, în mãsura în care efortul spiritual îºi croieºte drum cu ajutorul buzelor,produsul acestuia se întoarce cãtre urechea vorbitorului. Reprezentarea estepreschimbatã astfel în obiectivitate efectivã, fãrã ca prin aceasta sã fie privatãde subiectivitate. Doar limbajul este capabil de aºa ceva; ºi fãrã aceastã


[52 ]

transpunere într-o obiectivitate care se întoarce cãtre subiect, transpunerecare se petrece constant cu ajutorul limbajului chiar ºi atunci când tãcem,formarea conceptului ar fi imposibilã, cum imposibilã ar fi orice gândireefectivã. Aºadar, chiar dacã facem abstracþie de comunicarea între un omºi celãlalt, vorbirea este o condiþie necesarã a gândirii fiecãrui individ în cerculînchis al izolãrii sale. În fenomenalitatea sa, limba se dezvoltã totuºi doarîntr-un cadru social, iar omul se înþelege pe sine numai în mãsura în carea verificat, prin încercãri, cât de inteligibile sunt cuvintele sale pentru ceilalþi.Obiectivitatea sporeºte când cuvântul plãsmuit de cãtre un subiect este rostitdin nou de gura altcuiva. Prin aceasta nu i se rãpeºte nimic subiectivitãþii,cãci un om se simte mereu una cu alt om; dimpotrivã, subiectivitatea esteîntãritã, dat fiind cã, preschimbatã în limbã, reprezentarea nu mai aparþineexclusiv unui unic subiect. Transferându-se în alþii, subiectivitatea se uneºtecu ceea ce este comun întregii specii umane ºi din care fiecare individ deþineo specificare ce poartã în sine aspiraþia de a gãsi o întregire în ceilalþi. Înîmprejurãri asemãnãtoare, o limbã câºtigã cu atât mai mult cu cât coeziuneamembrilor comunitãþii, care o influenþeazã în mod direct, este mai mareºi mai intensã. Ceea ce face ca limbajul sã fie necesar în actul simplu al pro-ducerii ideilor se repetã neîncetat ºi în viaþa spiritualã a omului; comuni-carea socialã cu ajutorul limbajului îi garanteazã acestuia capacitatea deconvingere ºi de stimulare. Facultatea de a gândi are nevoie de ceva care sãfie echivalent cu ea ºi totuºi distinct de ea. Facultatea de a gândi este aprinsãde ceea ce îi este asemenea, iar în ceea ce este diferit de ea îºi gãseºte o piatrãde încercare prin care mãsoarã esenþialitatea producþiilor sale interioare. Deºicriteriul de recunoaºtere a adevãrului, a ceea ce este în mod necondiþionatstabil, poate sã rezide doar în interiorul omului, adecvarea efortului sãuspiritual la adevãr este ameninþatã mereu de primejdia erorii. Percepând înmod clar ºi nemijlocit doar propria finitudine supusã schimbãrilor, omuleste chiar constrâns sã priveascã adevãrul ca pe ceva care rezidã undeva înexteriorul sãu; ºi unul dintre mijloacele cele mai puternice pentru a se apropiade adevãr ºi pentru a mãsura distanþa care îl separã de acesta este tocmaicomunicarea socialã cu ceilalþi. Orice act de vorbire, începând cu cel maisimplu, presupune o raportare a percepþiei fiecãrui individ la natura comunãa umanitãþii.

Cât priveºte înþelegerea, lucrurile stau la fel. Nimic nu poate exista însuflet decât prin propria activitate, iar a înþelege ºi a vorbi nu sunt altcevadecât efecte diferite ale aceleiaºi facultãþi a limbajului. Vorbirea între douã


[53 ]

[54 ]

persoane nu este în nici un fel comparabilã cu simpla transmitere a unuiconþinut. Atât în cel care înþelege, cât ºi în cel care vorbeºte, acest conþinuttrebuie sã se dezvolte din forþa interioarã proprie a subiectului; ceea ce pri-meºte cel care înþelege nu este altceva decât impulsul spre o consonanþã armo-nicã cu celãlalt. Aºadar, omul are înclinaþia naturalã de a re-exprima imediatceea ce tocmai a înþeles. În acest chip, limba, în întreaga sa cuprindere, estesãditã în fiecare om, ceea ce nu înseamnã nimic altceva decât cã fiecare omdeþine o tendinþã de a produce treptat întreaga limbã ºi de a înþelege ceeace produce, potrivit unor prilejuri interioare sau exterioare, tendinþã regulatãde o forþã precis determinatã, care o poate stimula sau restrânge.

Dupã cum am vãzut deja, înþelegerea nu s-ar putea fundamenta pe activi-tatea spontanã interioarã, iar vorbirea dintre mai multe persoane ar trebuisã fie altceva decât simpla declanºare reciprocã a facultãþii vorbirii la ascultãtor,dacã în diversitatea indivizilor nu ar fi fost sãditã unitatea naturii umane,care existã doar scindându-se în individualitãþi diferite. Perceperea cuvin-telor este ceva complet diferit faþã de înþelegerea sunetelor nearticulate ºiimplicã mult mai mult decât simpla relaþie de evocare reciprocã dintre sunetºi obiectul desemnat. Cuvântul poate fi luat de altfel ºi ca un întreg indivizibil,la fel cum, chiar în ceva scris, recunoaºtem sensul unui grup de cuvinte fãrãsã fim conºtienþi încã de alcãtuirea lor alfabeticã; este posibil ca sufletulcopilului sã procedeze în acest chip la primii paºi pe care îi face pe caleaînþelegerii. Dar, cum stimulatã este nu doar facultatea senzitivã animalã, ciºi facultatea umanã a limbajului (ºi este foarte verosimil cã nici la copil nuexistã vreun moment în care acest fapt sã nu se verifice, chiar dacã într-oformã mai slabã), ºi cuvântul este perceput ca entitate articulatã. Articulareanu se limiteazã însã la simpla evocare a semnificaþiei unui cuvânt (evocarecare se petrece evident în modul cel mai complet), ci prezintã cuvântul înmod nemijlocit, în virtutea formei sale, ca parte a unui ansamblu infinit,a unei limbi. Prin articulare este oferitã posibilitatea de a forma, chiar ºiprin cuvinte individuale, pornind de la elementele lor componente, un numãrcu adevãrat aproape infinit de alte cuvinte, pe baza anumitor sentimenteºi reguli, instituind astfel între toate cuvintele o afinitate corespunzãtoareafinitãþii dintre concepte. Sufletul omului nu ar fi deloc conºtient de acestmecanism ingenios, iar articularea ar percepe-o cu atât mai puþin (dupã cumnu percepe orbul culorile) dacã în el nu ar exista o forþã imanentã, în staresã transforme posibilitatea în realitate. Cãci limba nu poate fi consideratãca o substanþã deja datã, care sã poatã fi cuprinsã cu privirea în ansamblul


[55 ]

ei ºi sã poatã fi comunicatã progresiv, ci trebuie vãzutã mai degrabã dreptceva ce se produce în permanenþã, ceva în care legile de producere suntpredeterminate, pe când amploarea acestui proces ºi, într-o anumitã mãsurã,modalitatea de producere rãmân integral nedeterminate. Felul în care copiiiîºi însuºesc limba nu se reduce la acumularea de cuvinte, la depozitarea lorîn memorie ºi la îngânarea lor ulterioarã cu ajutorul buzelor, ci este maidegrabã o creºtere progresivã a facultãþii limbajului, odatã cu vârsta ºi prinexerciþiu. Ceea ce auzim implicã mult mai mult decât o simplã comunicare;acest fapt predispune sufletul sã înþeleagã mai uºor ceea ce încã nu am auzit,clarificã ceea ce am auzit mai înainte, dar nu înþeleseserãm decât pe jumãtatesau deloc, dezvãluind dintr-odatã facultãþii limbajului, devenitã astfel maiagerã, omogenitatea cu ceea ce fusese deja perceput, rafineazã instinctul ºicapacitatea de a reþine o parte din ce în ce mai mare din ceea ce am auzit,de a o fixa mai repede în memorie ºi de a lãsa o parte din ce în ce mai micãsã se scurgã ca un simplu sunet. Progresele se accelereazã în acest caz potrivitunui ritm autonom, aflat în continuã creºtere, deoarece intensificarea forþeicreatoare ºi achiziþia substanþei limbii se consolideazã ºi se extind în modreciproc. Faptul cã la copii se petrece nu o învãþare mecanicã a limbii, ci odezvoltare a facultãþii limbajului se verificã prin aceea cã, în mãsura în carefacultãþilor umane fundamentale le este destinatã o anumitã perioadã dedezvoltare din existenþa unui om, toþi copiii, în împrejurãri diferite, vorbescºi înþeleg aproximativ la aceeaºi vârstã, care poate prezenta unele variaþii îninteriorul aceleiaºi perioade scurte de timp. Cum ar putea însã cel care ascultã,pur ºi simplu în virtutea dezvoltãrii propriei facultãþi lingvistice, care se petreceîn interiorul lui în mod autonom, sã-ºi însuºeascã ceea ce se vorbeºte dacãatât în cel care vorbeºte, cât ºi în cel care ascultã nu s-ar afla una ºi aceeaºiesenþã, numai cã individualizatã ºi separatã potrivit unui principiu al comple-mentaritãþii, aºa încât un semn atât de fin ºi totuºi plãsmuit din natura ceamai profundã ºi mai intrinsecã a omului, cum este sunetul articulat, sã fietotuºi suficient ca sã trezeascã în amândoi, ca mediator, aceeaºi consonanþã?

Împotriva celor afirmate pânã acum s-ar putea obiecta cã, dacã am strãmutaniºte copii aparþinând unui anumit popor în sânul altui popor înainte caei sã fi început sã vorbeascã, aceºtia îºi vor dezvolta facultatea limbajuluipe baza limbii acestui din urmã popor. Acest fapt de netãgãduit dovedeºte înmod clar, s-ar putea spune, cã limbajul nu este nimic altceva decât redarea aceea ce am auzit ºi cã depinde exclusiv de raporturile sociale, fãrã sã aibã de-aface cu unitatea sau cu diversitatea esenþei. În asemenea cazuri a fost totuºi


[56 ]

[57 ]

aproape cu neputinþã sã se observe cu suficientã exactitate dificultãþileîntâmpinate în depãºirea predispoziþiei iniþiale ºi sã se stabileascã în ce mãsurãaceastã predispoziþie iniþialã a rãmas totuºi nedepãºitã poate în nuanþele eicele mai subtile. Dincolo de toate acestea, un asemenea fenomen îºi gãseºteo explicaþie suficientã în faptul cã un om este pretutindeni una cu alt om,aºa încât dezvoltarea facultãþii limbajului poate porni cu ajutorul oricãruiadintre indivizi. Nu-i mai puþin adevãrat cã aceastã dezvoltare îºi are origineaîn interioritatea individului; numai cã, întrucât are nevoie întotdeauna destimulul extern, ea trebuie sã se dovedeascã analogã acelui stimul pe caretocmai îl primeºte, iar acest lucru îl poate realiza datoritã concordanþei dintretoate limbile umane. Totuºi puterea exercitatã de descendenþa limbilor asupraacestora se impune în mod evident atenþiei dacã avem în vedere repartiþialor pe naþiuni. Aceastã putere este ºi în sine însãºi uºor de înþeles, dat fiindfaptul cã descendenþa unei limbi acþioneazã puternic ºi prioritar asupraîntregii individualitãþi ºi cã fiecare limbã particularã este la rândul ei intimlegatã de aceastã individualitate. Dacã, întrucât îºi are originea în profun-zimea esenþei umane, limbajul nu s-ar afla într-o relaþie adevãratã ºi specificãcu originea lui chiar fizicã, atunci cum ar putea limba patriei noastre sãposede, pentru omul cultivat, ca ºi pentru cel necultivat, o putere ºi o vibraþieintimã atât de mari în comparaþie cu o limbã strãinã, încât, dacã ne rãsunãîn auz dupã o îndelungatã absenþã, pare sã ne salute cu un fel de vrajã spon-tanã, trezind în noi un fel de nostalgie pentru lucruri îndepãrtate? Aceastãtrãire se întemeiazã evident nu pe componenta spiritualã a limbii, pe ideeasau pe sentimentul exprimate, ci tocmai pe ceea ce este în ea mai inexplicabilºi mai individual, adicã pe sonoritatea ei; este ca ºi cum prin sunetul limbiimaterne am percepe o parte din sinele nostru.

Chiar ºi în privinþa produsului lingvistic, concepþia potrivit cãreia limbaar desemna pur ºi simplu obiecte percepute anterior nu se confirmã. O ase-menea concepþie nu ar putea da niciodatã seamã de conþinutul profund ºideplin al limbii. Cum fãrã limbaj nu este posibil nici un concept, la fel ºipentru suflet nu este cu putinþã existenþa nici unui obiect, cãci acest obiectexterior dobândeºte o esenþialitate completã pentru suflet doar prin interme-diul conceptului. În formarea ºi în întrebuinþarea limbii pãtrunde însã închip necesar întreaga modalitate de percepere subiectivã a obiectelor. Izvorândchiar din aceastã percepere, cuvântul este o copie nu a obiectului în sine,ci a imaginii produse de acesta în suflet. Întrucât orice percepere obiectivãse amestecã în mod inevitabil cu subiectivitatea, putem considera cã orice


[58 ]

individualitate umanã reprezintã, chiar ºi independent de limbã, o perspectivãparticularã a viziunii asupra lumii. Ea se realizeazã însã ca atare încã ºi maimult prin limbã, cãci, dupã cum vom vedea în cele ce urmeazã, cuvântul, larândul lui, printr-o accentuare a auto-semnificãrii, se prezintã pe sine sufletuluica obiect, adãugând o nouã specificitate. În aceastã nouã specificitate, careeste cea a unui sunet vocal, în cadrul uneia ºi aceleiaºi limbi predominã închip necesar o analogie cuprinzãtoare; ºi pentru cã asupra limbii uneia ºiaceleiaºi naþiuni acþioneazã o subiectivitate uniformã, în orice limbã esteimplicatã o viziune specificã asupra lumii. Dupã cum fiecare sunet se inse-reazã între obiect ºi persoana umanã, la fel ºi limba în ansamblul ei se insereazãîntre persoana umanã ºi natura care exercitã asupra acesteia o influenþãinterioarã ºi una exterioarã. Omul se înconjoarã cu o lume de sunete, pentrua aduna în sine ºi a prelucra lumea obiectelor. Aceste expresii verbale nudepãºesc în nici un caz dimensiunea adevãrului pur. Omul trãieºte în primulrând împreunã cu obiectele, mai mult încã, întrucât a percepe ºi a acþionasunt la om operaþii care depind deopotrivã de reprezentãrile sale, el trãieºtecu obiectele percepute exclusiv în chipul în care i le prezintã limba. Prinacelaºi act în virtutea cãruia urzeºte, pornind din interiorul sãu, reþeauapropriei limbi, omul se implicã în aceasta ºi orice limbã traseazã în jurulpoporului cãruia îi aparþine un cerc din care nu se poate ieºi decât trecând,în aceeaºi secundã, în cercul altei limbi. Învãþarea unei limbi strãine ar trebuide aceea sã însemne dobândirea unei noi perspective în viziunea asupra lumiide pânã la acel moment – ºi, pânã la un punct, chiar înseamnã aºa ceva,de vreme ce orice limbã conþine întreaga þesãturã de concepte ºi modul dereprezentare ale unei pãrþi a umanitãþii. Numai pentru cã într-o limbã strãinãtranspunem întotdeauna, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, propriaviziune asupra lumii, mai bine zis viziunea asupra lumii specificã limbii noastre,avem impresia cã nu obþinem un rezultat complet ºi absolut.

Nici mãcar cu privire la epocile sale de început nu putem presupune cãlimbajul se limita la un numãr neînsemnat de cuvinte, cum facem de obiceiatunci când, în loc sã îi cãutãm originea în înclinaþia primarã cãtre socialitateaumanã liberã, îl atribuim îndeosebi nevoii de ajutor reciproc ºi proiectãmumanitatea într-o imaginarã stare naturalã iniþialã. Aceste douã pãreri senumãrã printre cele mai greºite idei pe care ni le putem face despre limbaj.Pe de o parte, omul nu este chiar atât de neajutorat ºi, pe de altã parte,doar pentru a cere ºi a primi ajutor, sunetele nearticulate ar fi fost de ajuns.Chiar ºi în epocile sale de început limbajul este în întregime uman ºi, fãrã


[59 ]

a fi cãlãuzit de o intenþie anume, se extinde asupra tuturor obiectelor carepot fi percepute cu simþurile ºi supuse unei prelucrãri interioare. Chiar ºilimbile aºa-numiþilor sãlbatici, care ar trebui sã se afle mai aproape de oasemenea stare naturalã, vãdesc o mulþime ºi o varietate de expresii care depã-ºesc cu mult necesitãþile. Cuvintele se revarsã în mod spontan din piept fãrãsã fie determinate de vreo nevoie sau cãlãuzite de vreo intenþie ºi probabil cãnu existã nici o pustietate în care un trib nomad sã nu fi vieþuit cândva ºisã nu-ºi fi avut propriile cântãri. Cãci omul, ca specie animalã, este o creaturãînclinatã spre cântare, dar care îºi coreleazã gândurile cu anumite sunete.

Limbajul nu sãdeºte însã pur ºi simplu în suflet o cantitate nedetermi-nabilã de elemente materiale din naturã, ci mai adaugã ceva, ºi anume ceeace rezultã, ca formã, din integralitatea lui. Natura desfãºoarã în faþa noastrão multiplicitate bogatã în forme perceptibile cu toate simþurile ºi învãluitãîntr-o luminã clarã. Reflecþia noastrã descoperã în aceastã multiplicitate olegitate adecvatã formei spiritului nostru. Abstracþie fãcând de existenþa lorcorporalã, contururile lucrurilor deþin o frumuseþe exterioarã asemenea uneivrãji destinate doar omului, prin care legitatea încheie cu substanþa senzorialãun pact care, pentru noi, cuprinºi ºi absorbiþi într-însul, rãmâne totuºi inex-plicabil. Toate acestea le regãsim, cu ecouri analoage, în limbã, care este înstare sã le reprezinte. Într-adevãr, atunci când, lãsându-ne cãlãuziþi de limbã,trecem într-o lume de sunete, nu pãrãsim totuºi lumea realã ce ne înconjoarã.Legitatea naturii este înruditã cu legitatea structurii limbii; iar, în mãsuraîn care limba, prin intermediul acestei structuri, îl stimuleazã pe om înexercitarea facultãþilor sale celor mai înalte ºi mai specific umane, ea îl ducede asemenea mai aproape de înþelegerea impresiei formale despre naturã,cãci ºi natura însãºi poate fi consideratã, în ultimã instanþã, doar ca dezvoltarea unor forþe spirituale. Prin intermediul formei ritmice ºi muzicale ce carac-terizeazã combinaþiile de sunete, limba intensificã, transferând-o în altã sferã,impresia de frumuseþe produsã de naturã dar, chiar ºi independent de aceastãimpresie, ea influenþeazã dispoziþia sufletului prin simpla modulaþie a vorbirii.

Vãzutã ca însumare a produselor sale, limba se deosebeºte de actele devorbire individuale; înainte de a încheia acest capitol, trebuie sã mai zãbovimpuþin asupra acestei deosebiri, examinând-o mai îndeaproape. În extensiuneasa completã, limba conþine tot ceea ce, prin intermediul ei, a fost convertitîn sunet. Dar, dupã cum substanþa gândirii ºi infinitatea corelaþiilor salesunt inepuizabile, la fel de inepuizabilã este ºi cantitatea a ceea ce în limbãtrebuie desemnat ºi îmbinat. Pe lângã elementele deja formate, limba constã,


[60 ]

[61 ]

înainte de toate, ºi în metode potrivite sã asigure continuarea activitãþiispiritului, cãreia îi traseazã itinerarul ºi îi indicã forma. Elementele stabil confi-gurate constituie, ca sã zicem aºa, o masã oarecum inertã; aceastã masã poartãînsã în sine germenele viu al unei determinabilitãþi infinite. De aceea, în fiecaremoment particular ºi în fiecare epocã istoricã în parte, limba îi apare omului,exact ca natura însãºi, în contradicþie cu tot ceea ce a cunoscut ºi a gânditel, asemenea unei mine inepuizabile, în care spiritul poate descoperi cevace nu cunoscuse încã, iar simþirea poate percepe ceva ce nu a sesizat încãîntr-un asemenea mod. Acest fenomen se manifestã în realitate ori de câteori limba este mânuitã de un geniu cu adevãrat mare ºi înnoitor. Pentru adobândi entuziasm în efortul sãu intelectual activ ºi neîncetat ºi în desfãºurareaprogresivã ºi continuã a substanþei vieþii sale spirituale, omul are nevoie ca,dincolo de sfera a ceea ce este deja dobândit, privirea sã-i rãmânã îndreptatãspre o masã infinitã, care trebuie desluºitã treptat ºi continuu. Limba conþineînsã în acelaºi timp, în douã direcþii diferite, o profunzime obscurã ºi tainicã.Cãci ºi din trecut ea izvorãºte dintr-o bogãþie neºtiutã, care se lasã cunoscutãdoar într-o anumitã mãsurã, închizându-se în sine ºi lãsând în urmã doarsentimentul impenetrabilitãþii sale. Pentru noi, care nu putem arunca întrecut decât o foarte scurtã privire, limba are în comun cu întreaga existenþãa speciei umane aceastã infinitate fãrã început ºi fãrã sfârºit. Simþim însãºi intuim în limbã, într-un mod mai clar ºi mai viu, cum ºi cel mai îndepãrtattrecut se împleteºte cu sentimentul prezentului, pentru cã limba este strãbã-tutã de simþirile generaþiilor anterioare, cãrora le conservã suflul; aceste gene-raþii sunt însã înrudite cu noi în sânul naþiunii ºi al familiei, prin intermediulaceloraºi sunete ale limbii materne, care devine astfel ºi pentru noi expresiasentimentelor noastre.

Prezenþa în limbã a unei pãrþi stabile ºi a unei pãrþi fluide dã naºtere uneirelaþii specifice între limbã ºi comunitatea care o vorbeºte. În interiorul limbiise produc un repertoriu de cuvinte ºi un sistem de reguli prin intermediulcãrora, pe parcursul mileniilor, limba dobândeºte o putere autonomã. Într-unpasaj anterior am observat cã ideea depozitatã în limbã devine obiect pentrusuflet ºi, ca atare, exercitã asupra acestuia o acþiune care îi este strãinã. Amtratat însã obiectul mai ales ca pe ceva care provine din subiect, iar acþiuneaca pe ceva care izvorãºte din obiectul asupra cãruia ea se repercuteazã. Vomexamina acum punctul de vedere contrar, potrivit cãruia limba este cu adevãratun obiect strãin, în timp ce acþiunea ei izvorãºte de fapt din ceva diferit deobiectul asupra cãruia ea se exercitã. Cãci limba trebuie sã fie în mod necesar


[62 ]

în posesia a doi subiecþi ºi este într-adevãr proprietatea întregii specii umane.1

Întrucât, inclusiv în scriere, limba conservã pentru spirit gânduri latentecare pot fi activate, ea îºi poate constitui o existenþã proprie care poate dobândivaloare doar în gândirea concretã, dar care, privitã în totalitatea ei, este inde-pendentã de aceastã gândire concretã. Cele douã puncte de vedere formulatemai sus, potrivit cãrora limba este pe de o parte strãinã sufletului, dar pede altã parte îi ºi aparþine, fiind ºi independentã, dar ºi dependentã de suflet,se conjugã în realitate în interiorul limbii, constituind specificitatea esenþeiei. Aceastã contradicþie nu se poate rezolva spunând cã limba este, parþial,strãinã ºi independentã faþã de suflet ºi, parþial, nici una, nici cealaltã! Limbaeste în mod obiectiv activã ºi autonomã tocmai în mãsura în care este produsãde subiect ºi dependentã de acesta. Cãci limba nu are nicãieri, nici mãcarîn scriere, un lãcaº stabil; partea din ea, ca sã spunem aºa, inertã trebuie sãfie mereu ºi în mod repetat produsã în gândire, reanimatã în vorbire ºi înactul înþelegerii, pentru a se transfera în cele din urmã în întregime asuprasubiectului. De actul acestei produceri þine însã faptul de a transforma limbaîn obiect; pe aceastã cale, limba suportã de fiecare datã întreaga acþiune aindividului, dar aceastã acþiune este legatã deja de ceea ce produce sau a produsea. Adevãrata soluþie la contradicþia de care vorbeam rezidã în unitatea naturiiumane. În interiorul a ceea ce izvorãºte din ceea ce formeazã cu mine ounitate, conceptele de subiect ºi de obiect, de dependenþã ºi de indepen-denþã se convertesc unul într-altul. Limba îmi aparþine prin însuºi modulîn care o rostesc ºi o produc; ºi, fiindcã fundamentul acestui fapt rezidã însimultaneitatea vorbirii prezente ºi trecute a tuturor generaþiilor umane, înmãsura în care între acestea a putut exista o comunicare lingvisticã neîntre-ruptã, tot aºa ºi limba este, în acest sens, o limitare a vorbirii. Doar ceea ceîn limbã mã limiteazã ºi mã determinã provine din natura umanã, strânslegatã de intimitatea fiinþei mele, iar ceea ce în limbã îmi este strãin esteastfel doar pentru natura mea individualã ºi trecãtoare, nu ºi pentru naturamea cu adevãrat originarã.

Dacã ne gândim câtã coeziune determinã înlãuntrul fiecãrei generaþii aunui popor tot ceea ce limba lui a acumulat pe parcursul secolelor precedente,cum cu aceastã acumulare vine în contact doar forþa fiecãrei generaþii înparte – ºi aceasta nici mãcar în stare purã, deoarece generaþia mai tânãrã ºicea mai vârstnicã trãiesc amestecate laolaltã –, atunci ne apare limpede câtde neînsemnatã este de fapt forþa fiecãrui individ în parte în raport cu forþa


1 V. supra, pp. 52–54.

[63 ]

[64 ]

limbii. Doar datoritã neobiºnuitei plasticitãþi a limbii, datoritã puterii acesteiade a acumula, în modalitãþi foarte diferite, formele care o caracterizeazã,fãrã a dãuna procesului general de înþelegere, ºi datoritã presiunii pe caretot ceea ce este viu din punct de vedere spiritual o exercitã asupra tradiþieimoarte, echilibrul este într-o anumitã mãsurã restabilit. Limba este întot-deauna spaþiul în înteriorul cãruia fiecare individ simte în modul cel mai viguroscã nici el nu este nimic altceva decât o emanaþie a întregii specii umane.Deoarece fiecare vorbitor exercitã asupra limbii o reacþiune continuã ºi indi-vidualã, fiecare generaþie produce în mod inerent o schimbare în limbã,care se sustrage cel mai adesea observaþiei. Schimbarea nu se petrece întot-deauna în cuvinte ºi în forme ca atare, ci, uneori, doar în întrebuinþareamodificatã a acestora; iar aceastã întrebuinþare modificatã este greu de perceputacolo unde lipsesc scrierea ºi literatura scrisã. Reacþiunea pe care fiecare vor-bitor o exercitã asupra limbii poate fi pusã în evidenþã doar dacã luãm înconsiderare – operaþie indispensabilã pentru delimitarea precisã a concepte-lor – faptul cã individualitatea unei limbi (în accepþia obiºnuitã a cuvântu-lui) trebuie înþeleasã ca atare doar în mod relativ, cãci adevãrata individualitaterezidã exclusiv în individul care o vorbeºte din când în când. Doar în individlimba îºi dobândeºte determinarea ultimã. Nimeni nu gândeºte printr-unulºi acelaºi cuvânt întocmai acelaºi lucru pe care îl gândeºte altcineva, iar oastfel de diferenþã infinitezimalã strãbate întreaga limbã asemenea unui cerctremurãtor suprafaþa apei. Orice act de înþelegere este, din aceastã cauzã,în acelaºi timp, un act de non-înþelegere, orice consens în gânduri ºi în senti-mente este, în acelaºi timp, o divergenþã. În oricare dintre modurile în carelimba se modificã la fiecare individ se manifestã, împotriva forþei acesteia (pecare am definit-o mai sus), o violenþã a omului asupra ei. Forþa limbii – înmãsura în care dorim sã întrebuinþãm aceastã expresie pentru a desemnao forþã spiritualã – poate fi vãzutã ºi ca o acþiune fiziologicã; violenþa careemanã de la individ este un act absolut dinamic. În influenþa exercitatã asupraindividului rezidã caracterul legic al limbii ºi al formelor sale, iar în reacþiuneapornitã dinspre individ rezidã un principiu al libertãþii. Cãci în om se poateînãlþa ceva cãruia nici o minte nu i-ar putea desluºi cauza primarã pornindde la stadiile precedente; am ignora natura limbii, lezând tocmai adevãrulistoric al apariþiei ºi al transformãrilor sale, dacã am voi sã excludem posi-bilitatea ca în ea sã se petreacã asemenea fenomene inexplicabile. Chiar dacãºi libertatea este în sine indeterminabilã ºi inexplicabilã, totuºi limitele eipot fi trasate probabil în interiorul unui anumit spaþiu care îi este rezervat;


[65 ]

iar cercetarea limbii trebuie sã recunoascã ºi sã acorde atenþia cuvenitã feno-menului libertãþii, intuindu-i însã cu grijã ºi limitele.

§ 10

Natura sunetului articulat

Prin impulsul propriului suflet, omul impune organelor sale corporalesunetul articulat, fundamentul ºi esenþa oricãrui act de vorbire; ºi animalular fi în stare sã facã acelaºi lucru dacã ar fi însufleþit de un impuls asemãnãtor.În elementul sãu primar ºi indispensabil, limbajul este deja atât de total ºide exclusiv înrãdãcinat în natura spiritualã a omului, încât pãtrundereaacesteia este suficientã; necesar este însã ca sunetul animal sã fie preschimbatîn sunet articulat. Cãci doar intenþia ºi capacitatea de a semnifica – ºi anumede a semnifica nu la modul general, ci de a semnifica la modul determinatde reprezentarea unui conþinut al gândirii – dau viaþã sunetului articulatºi nu putem invoca nimic altceva pentru a marca diferenþa faþã de strigãtulanimal, pe de o parte, ºi faþã de tonalitatea muzicalã, pe de altã parte. Sunetularticulat poate fi descris nu potrivit constituþiei sale calitative, ci potrivitmodului sãu de producere, iar acest fapt se explicã nu printr-o carenþã acapacitãþii noastre; dimpotrivã, el caracterizeazã natura sa specificã, deoarecesunetul articulat nu este nimic altceva decât procedeul intenþionat al sufletuluide a-l produce, iar din dimensiunea materialã conþine doar cantitatea minimãde care procesul de percepere externã nu se poate dispensa.

Acest element corporal, adicã sunetul perceptibil prin auz, se poate separaîntr-o anumitã mãsurã de sunetul articulat ºi poate pune astfel în evidenþãîncã ºi mai clar procesul de articulare. Acest fenomen îl putem observa lasurdomuþi. Aceºtia nu pot intra în legãturã cu alþi oameni prin intermediulauzului; totuºi, ei se deprind sã înþeleagã ceea ce se vorbeºte urmãrind miº-carea organelor fonatoare ale vorbitorului ºi recurgând la scriere, a cãrei esenþãprovine integral din capacitatea de articulare; reuºesc chiar sã vorbeascã, dacãpoziþia ºi miºcarea organelor lor fonatoare sunt dirijate din afarã. Acest lucruse poate întâmpla doar în virtutea capacitãþii de articulare pe care ºi ei oposedã, aºa încât, datoritã conexiunii dintre gândire ºi organele fonatoareºi pornind de la unul dintre cele douã elemente, ºi anume de la miºcareaorganelor fonatoare ale vorbitorului, surdomuþii învaþã sã ghiceascã gândireaacestuia. Sunetul pe care noi îl auzim li se dezvãluie surdomuþilor prin

100 SISTEMUL FONETIC AL LIMBILOR

[66 ]

intermediul poziþiei ºi al miºcãrii organelor, la care se adaugã scrierea; cuajutorul ochilor ºi prin efortul intens de a vorbi cu sine însuºi, un surdomutîºi însuºeºte modul de articulare a sunetului chiar ºi fãrã sã perceapã corespon-dentul sãu sonor. La surdomuþi se verificã, aºadar, admirabila descompunereîn elementele componente a sunetului articulat. Deoarece învaþã sã citeascã,sã scrie ºi chiar sã vorbeascã cu ei înºiºi pe baza alfabetului, surdomuþii nuse limiteazã pur ºi simplu sã recunoascã în semne sau în imagini reprezentãrilesuscitate de acestea, ci înþeleg realmente limba. Ei învaþã sã vorbeascã nuprin simplul fapt cã posedã raþiune ca ºi ceilalþi oameni, ci mai ales datoritãfaptului cã posedã de asemenea ºi facultatea limbajului, cu alte cuvinteconcordanþa dintre gândire ºi organele fonatoare, împreunã cu impulsul dea le determina sã conlucreze, ambele elemente fiind înrãdãcinate în modesenþial în natura umanã, chiar dacã aceasta este parþial mutilatã. Diferenþadintre surdomuþi ºi noi, ceilalþi oameni, constã în aceea cã organele lor fona-toare nu sunt stimulate sã imite prin exemplul unui sunet articulat deja produs;ei trebuie în schimb sã se deprindã sã-ºi exteriorizeze activitatea în modindirect, artificial ºi contra naturii. Cazul surdomuþilor dovedeºte încã odatã cât de profundã ºi de strânsã este legãtura dintre scriere ºi limbaj, chiarºi acolo unde lipseºte medierea prin auz.

Articularea se bazeazã pe forþa exercitatã de spirit asupra organelor fona-toare, pentru a le constrânge la o întrebuinþare a sunetului corespunzãtoareformei acþiunii sale. Aceastã formã a acþiunii spiritului se întâlneºte cu arti-cularea într-un termen mediu care le pune în legãturã, prin aceea cã amân-douã îºi segmenteazã domeniul propriu în elemente fundamentale a cãrorîmbinare configureazã ansambluri care la rândul lor poartã cu sine tendinþade a deveni pãrþi ale altor ansambluri. Gândirea reclamã în plus asamblareaîntr-o unitate a ceea ce este multiplu. De aceea, caracteristicile necesare alesunetului articulat reprezintã o unitate precis perceptibilã ºi o alcãtuire internãcapabilã sã stabileascã o relaþie bine determinatã cu toate celelalte sunetearticulate posibile. Distingerea sunetului de toate celelalte zgomote secundarecare îl contamineazã este indispensabilã pentru ca acesta sã fie perceput înmod clar ºi pentru ca el sã poatã produce o eufonie ritmicã, dar derivã nemij-locit ºi din intenþia de a face din el un element al vorbirii. Sunetul se prezintãde la sine cu claritate, cu condiþia ca vorbirea sã se distingã cu adevãrat ºiîn mod energic de strigãtul confuz ºi indistinct al animalului ºi sã se manifesteca produs al unui impuls pur omenesc ºi al unei intenþii a omului. Inserþiaîntr-un sistem în virtutea cãruia orice sunet articulat poartã în sine o trãsãturã

SISTEMUL FONETIC AL LIMBILOR 101

[67 ]

[68 ]

în raport cu care alte sunete i se asociazã sau i se opun este efectul moduluiîn care este produs sunetul respectiv. Cãci orice sunet individual este confi-gurat în raport cu celelalte sunete, cu care se asociazã în mod necesar pentruca vorbirea sã se realizeze plenar ºi liber. Fãrã sã putem preciza cum se petreceacest lucru, constatãm cã la fiecare popor izbucnesc exact acele sunete articu-late, asamblate în exact acele relaþii reciproce pe care le reclamã sistemullingvistic care îi este propriu. Primele diferenþe principale se datoreazã diver-sitãþii în privinþa organelor fonatoare ºi a locului din aparatul fonator încare este emis sunetul articulat. Se adaugã apoi unele caracteristici secundarecare, fãrã sã derive din diversitatea organelor fonatoare, pot fi proprii fiecãruisunet articulat, cum ar fi aspiraþia, sibilaþia, nazalitatea etc. Astfel de calitãþireprezintã totuºi o ameninþare ºi o periclitare a distinctivitãþii clare a sunetelor;o dovadã foarte grãitoare a prevalenþei unui simþ corect al limbii este oferitãde prezenþa într-un alfabet a acestor sunete, þinute în frâu cu ajutorul pro-nunþãrii în aºa fel încât ele rãsunã complet, rãmânând totuºi pure ºi deconta-minate chiar ºi în auzul cel mai rafinat. Aceste caracteristici secundare trebuiesã se contopeascã deci cu modul de articulare care le stã la bazã, producândo anumitã modificare a sunetului principal, ºi trebuie complet exilate lacondiþia oricãrei alte forme neregulate.

Sunetele articulate emise în formã de consoane nu se pot pronunþa altfeldecât însoþite de un curent respiratoriu care le conferã sonoritate. Acest fluxde aer, în funcþie de locul în care este produs ºi în funcþie de apertura princare se scurge, dã naºtere unor sunete care, asemenea celor din seriaconsoanelor, prezintã o diversitate la fel de precis determinatã ºi raporturiopozitive la fel de stabile. Prin acest procedeu sonor cu douã aspecte simultanese formeazã silaba. Într-o silabã nu existã însã – aºa cum s-ar pãrea judecânddupã felul în care ne exprimãm de obicei – douã sau mai multe sunete, ci,de fapt, un singur sunet, emis într-un anumit mod. Segmentarea silabeisimple într-o consoanã ºi într-o vocalã, pe care dorim sã le concepem caelemente autonome, este doar o operaþie artificialã. În naturã, consoana ºivocala se determinã reciproc în aºa fel încât alcãtuiesc pentru auz o unitateabsolut indivizibilã. Dacã ar trebui sã evidenþiem ºi prin scriere aceastãcaracteristicã naturalã, atunci ar fi mai corect sã tratãm vocalele, aºa cumo fac multe alfabete asiatice, nu ca pe niºte litere propriu-zise, ci pur ºi simpluca pe niºte modificãri ale consoanelor. Riguros vorbind, nici vocalele nu sepot pronunþa singure. Fluxul de aer care le formeazã reclamã un obstacolcare sã îl facã audibil; dacã aceastã scurtã vibraþie nu este pronunþatã distinct


[69 ]

de consoana iniþialã a unui cuvânt, atunci devine necesarã o uºoarã aspiraþie,care în unele limbi precedã orice vocalã iniþialã, aspiraþie notatã ºi prin scriere.Aceastã aspiraþie se poate durifica treptat, pânã la a deveni o consoanã guturalãveritabilã, iar limba poate desemna diferitele stadii ale acestei durificãri prinlitere specifice. Vocala reclamã aceeaºi distinctivitate clarã ca ºi consoana,iar silaba poartã în sine aceastã dublã distinctivitate. În cadrul sistemuluivocalic însã, deºi necesarã pentru realizarea completã a limbii, ea este totuºimai dificil de conservat. Vocala se combinã nu doar cu sunetul care o precedã,ci deopotrivã cu cel care îi succedã, care poate fi o consoanã purã, dar ºi osimplã aspiraþie, cum sunt, de exemplu, wisarga din sanscritã sau elif-ul finaldin arabã. Însã tocmai într-un asemenea caz, ºi mai ales atunci când vocalaeste urmatã imediat nu de o consoanã propriu-zisã, ci doar de o caracteristicãsecundarã a sunetelor articulate, puritatea sunetului este mai greu de distinsprin auz decât în cazul sunetului de la început de silabã; aºa încât, la unelepopoare, scrierea se prezintã, sub acest aspect, foarte lacunarã. Din ambeleserii de sunete, atât din cea a consoanelor, cât ºi din cea a vocalelor, care sedeterminã întotdeauna în mod reciproc, chiar dacã sunt clar distincte atâtprin intermediul auzului, cât ºi prin abstractizare, se naºte în alfabet nu numaio nouã varietate de raporturi, ci ºi un contrast între cele douã serii, contrastcãruia limba îi dã o multiplã întrebuinþare.

În ansamblul sunetelor articulate se pot distinge, în orice alfabet, douãaspecte, prin intermediul cãrora acesta exercitã asupra limbii o acþiune maimult sau mai puþin beneficã, ºi anume: în sens absolut, bogãþia de sunetepe care o conþine alfabetul respectiv ºi, în sens relativ, raportul reciproc dintreaceste sunete, împreunã cu poziþia lor faþã de caracterul complet ºi regulatal unui sistem de sunete perfect. Un astfel de sistem conþine, în conformitatecu schema sa, modalitãþile – considerate drept tot atâtea clase de litere –în care sunetele se organizeazã potrivit raporturilor de afinitate sau se opununul altuia potrivit raporturilor de diferenþiere; aceastã opoziþie ºi aceastãafinitate sunt deduse din toate raporturile în care se pot afla sunetele. Primaîntrebare care se pune în analiza unei limbi individuale este aceea dacã diver-sitatea sunetelor ei se distribuie complet sau lacunar în interiorul schemeiîn punctele indicate de afinitate sau de opoziþie ºi dacã bogãþia, adesea denetãgãduit, a sunetelor este repartizatã în mod uniform, conform uneiimagini a întregului sistem de sunete, adecvat, în toate componentele sale,simþului lingvistic al poporului, sau dacã nu cumva unele clase sunt deficitare,în timp ce altele sunt în exces. Adevãrata regularitate, de care limba sanscritã


[70 ]

se apropie foarte mult, ar reclama ca orice sunet articulat ºi diferenþiat înfuncþie de locul de producere sã fie trecut prin toate clasele, adicã prin toatevariaþiile de sunet pe care auzul uman este obiºnuit sã le distingã în limbi.Dupã cum se poate vedea cu uºurinþã, ceea ce conteazã în acest aspect allimbilor este, înainte de orice, o organizare favorabilã a urechii ºi a orga-nelor fonatoare. Nu sunt însã în nici un caz lipsite de relevanþã bogãþia sausãrãcia în sunete a limbii unui popor, cât de vorbãreþ sau de tãcut este acesta,potrivit firii ºi sensibilitãþii sale. Plãcerea resimþitã odatã cu articularea ºiemiterea unui sunet duce la sporirea numãrului ºi a varietãþii de combinaþiiîn care acesta poate intra. Chiar ºi la emiterea sunetului nearticulat nu sepoate tãgãdui întotdeauna existenþa unei anumite plãceri libere ºi, de aceea,mai elevate. Adesea, ca în cazul senzaþiilor neplãcute, scoatem un astfel desunet împinºi de nevoie; în alte împrejurãri, la bazã se aflã o intenþie, caatunci când dorim sã ademenim pe cineva, sã atragem atenþia sau sã ceremajutor. Dar, chiar ºi fãrã a fi nevoiþi sau fãrã a avea o anumitã intenþie, unastfel de sunet izvorãºte ºi din sentimentul bucuriei de a trãi, nu neapãratdintr-o plãcere rudimentarã, ci din plãcerea delicatã pe care ne-o dã modu-larea rafinatã a sunetelor. Avem acum de-a face deja cu poezia, o scânteielicãrind în confuza existenþã animalicã. Diferitele tipuri de sunete suntrãspândite inegal printre speciile de animale; dintre acestea, unele sunt cutotul lipsite de glas, altele au mai mult sau mai puþin capacitatea de a producesunete ºi relativ puþine sunt dotate cu putinþa de a emite sunete mai elevateºi mai plãcute. Deºi va rãmâne probabil un domeniu neexplorat, ar fi totuºiinstructiv chiar ºi pentru studiul limbajului uman sã ºtim de unde provineaceastã diversitate. Faptul cã doar pãsãrile deþin darul cântãrii se poate explicaprobabil prin aceea cã ele trãiesc mai liber decât toate celelalte animale înambianþa elementarã a sunetelor ºi în zonele sale cele mai pure, numai cãmulte specii de pãsãri, întocmai ca animalele terestre, produc doar câtevasunete monotone.

În limbã, decisivã nu este totuºi bogãþia de sunete; dimpotrivã, ceea ceconteazã este mai degrabã o limitare parcimonioasã la sunetele necesarevorbirii ºi un just echilibru între ele. Simþul limbii trebuie de aceea sã maiconþinã ºi altceva, o componentã pe care nu suntem în stare sã o explicãmdetaliat, un presentiment instinctiv al întregului sistem, de care limba vaavea nevoie în forma ei individualã. Se petrece ºi în acest caz ceea ce se repetãde fapt în întreaga producere a limbii. Limba poate fi comparatã cu o imensãþesãturã în care fiecare parte este legatã de alta ºi toate împreunã sunt legate


[71 ]

[72 ]

cu ansamblul, într-o reþea mai mult sau mai puþin clar recognoscibilã. Prinactul de a vorbi – din orice punct de vedere am vrea sã-l privim – omulintrã întotdeauna în contact doar cu o parte separatã a acestei þesãturi, darface întotdeauna instinctiv acest lucru, ca ºi cum într-una ºi aceeaºi clipãs-ar afla simultan în prezenþa tuturor pãrþilor cu care respectiva parte separatãtrebuie în mod necesar sã fie în concordanþã.

Schimbãrile fonetice

Privite individual, articulaþiile constituie fundamentul tuturor îmbinãrilorde sunete ale limbii. Limitele în care sunt posibile aceste combinaþii sunttrasate ulterior cu mai mare precizie prin intermediul transformãrii foneticeproprii celor mai multe dintre limbi, transformare care se fundamenteazãpe legi ºi habitudini specifice. Aceastã transformare afecteazã atât seria con-soanelor, cât ºi pe cea a vocalelor, iar unele limbi se deosebesc ºi prin aceeacã întrebuinþeazã în mod preferenþial una sau alta dintre cele douã serii sause servesc de ele în scopuri diferite. Utilitatea esenþialã a acestei transformãriconstã în faptul cã, sporind bogãþia absolutã a limbii ºi varietatea sunetelor,ea ne lasã totuºi sã recunoaºtem provenienþa elementului transformat. Limbiii se dã astfel posibilitatea de a se miºca mai liber, fãrã ca prin aceasta sã piardãfirul conducãtor necesar pentru a înþelege ºi a cerceta afinitatea dintre con-cepte. Cãci conceptele urmãresc îndeaproape transformarea sunetelor sauo precedã impunându-i legea lor, iar limba câºtigã astfel un caracter intuitivmai viguros. O transformare foneticã defectuoasã pune obstacole în calearecunoaºterii pe baza sunetelor a conceptelor pe care acestea le desemneazã,dificultate care ar fi în chinezã încã ºi mai supãrãtoare dacã în aceastã limbã,în procedeul derivãrii ºi cel al compunerii, n-ar interveni foarte adesea, înlocul analogiei sunetelor, o analogie graficã. Transformarea sunetelor se supuneînsã unei legi care prezintã douã laturi diferite ce se susþin adesea reciproc,dar care în alte cazuri se opun una alteia. Prima este o lege pur organicã,determinatã de organele fonatoare ºi de acþiunea conjugatã a acestora; eadepinde de uºurinþa sau de dificultatea pronunþãrii ºi se subordoneazã afini-tãþii naturale dintre sunete. Cea de-a doua lege, care este datã de principiulspiritual al limbii, împiedicã organele sã cedeze înclinaþiei lor primare sauinerþiei, impunându-le acele legãturi de sunete care, în sine, nu sunt fireºtipentru ele. Pânã la un anumit grad, aceste douã legi se aflã în armonie unacu cealaltã. Legea spiritualã trebuie, în scopul de a susþine o pronunþare


[73 ]

mai uºoarã ºi mai fluentã, sã se subordoneze, pe cât e posibil, celeilalte legi;câteodatã, pentru a se ajunge de la un sunet la altul – ori de câte ori o ase-menea relaþie este cerutã cu necesitate de procesul de desemnare – ea trebuiechiar sã efectueze tranziþii pur organice. Sub un anumit aspect, cele douãlegi se opun una alteia în aºa fel încât, atunci când legea spiritualã îºi reduceforþa de influenþã, legea organicã dobândeºte prioritate, aºa cum în cor-pul animal afinitãþile chimice ajung sã domine atunci când dispare princi-piul vital. Cooperarea ºi conflictul dintre aceste douã legi produc, atât înceea ce ne apare ca fiind forma originarã a limbii, cât ºi în dezvoltãrile ei,o multiplicitate de fenomene pe care analiza gramaticalã le descoperã ºile enumerã.

Transformarea sunetelor, despre care vorbim aici, se petrece în primulrând în douã – sau, dacã vrem, în trei – stadii ale formãrii limbii: în radicaliilexicali, în cuvintele care derivã din aceºtia ºi în desãvârºirea lor ulterioarãîn diferitele forme generale, latente în natura limbii. Descrierea unei limbitrebuie sã înceapã de la sistemul specific în care se integreazã orice limbãîn aceste stadii. Cãci acest sistem este, ca sã spunem aºa, albia prin care curge,de la o epocã la alta, ºuvoiul limbii; direcþiile ei generale sunt trasate de acestsistem, iar o analizã perseverentã este în mãsurã, pe aceste baze, sã ne reorien-teze cãtre fenomenele cele mai individuale ale limbii.

Distribuþia sunetelor între concepte

Prin cuvinte înþelegem semne ale conceptelor individuale. Silaba alcãtu-ieºte o unitate foneticã; ea devine însã cuvânt atunci dobândeºte o semnifi-caþie pentru sine, fapt care reclamã adesea combinarea mai multor silabe.Rezultã de aici cã în cuvânt se combinã douã unitãþi, cea a sunetului ºi ceaa conceptului. De aceea, cuvintele devin adevãratele elemente componenteale vorbirii, cãci silabele lipsite de semnificaþie nu pot fi în realitate definitedrept cuvinte. Dacã ne reprezentãm limba ca pe o lume secundarã pe careomul o obiectiveazã producând-o din sine pe baza impresiilor pe care leprimeºte de la lumea realã, atunci cuvintele sunt singurele obiecte din res-pectiva lume secundarã cãrora trebuie sã li se conserve individualitatea,inclusiv în privinþa formei. Într-adevãr, vorbirea decurge într-o continuitateconstantã, iar vorbitorul, înainte de a interveni reflecþia asupra limbajului,are în faþa sa, în aceastã curgere a vorbirii, doar ansamblul conþinuturilorde gândire care trebuie desemnate. Nu este cu putinþã sã gândim apariþialimbajului ca pe un proces care, pornind de la desemnarea obiectelor cu


[74 ]

ajutorul cuvintelor, trece apoi la combinarea lor. În realitate, un act de vorbirenu este compus din cuvintele care îl precedã; dimpotrivã, cuvintele rezultãdin ansamblul actului de vorbire. Cuvintele sunt însã percepute, chiar ºifãrã o reflecþie propriu-zisã, pânã ºi în cel mai rudimentar ºi neºlefuit actde vorbire, cãci formarea cuvintelor reprezintã o necesitate esenþialã a vorbirii.Amplitudinea cuvântului reprezintã hotarul pânã la care limba îºi exercitãîn mod spontan acþiunea formativã. Cuvântul simplu este floarea desãvârºitãcare îmboboceºte în limbã. Prin cuvânt, limba intrã în posesia produsuluiei finit. Limba nu impune frazei ºi discursului decât forma ce acþioneazãprin reguli, lãsând configurarea individualã pe seama bunului-plac al vorbi-torului. Cuvintele apar adesea izolat ºi în interiorul actului de vorbire, darnumai un simþ lingvistic mai rafinat ºi mai subtil izbuteºte sã le detaºeze dincontinuumul discursului; tocmai acesta este un punct în care se pun înevidenþã calitãþile ºi defectele fiecãrei limbi.

Deoarece cuvintele corespund întotdeauna conceptelor, este firesc sãdesemnãm concepte înrudite prin sunete înrudite. Descendenþei conceptelor,pe care o percepem în spirit mai mult sau mai puþin clar, trebuie sã îi cores-pundã o descendenþã a sunetelor, aºa încât înrudirea dintre concepte sã sereflecte în înrudirea dintre sunete. Înrudirea dintre sunete, care nu trebuiesã devinã totuºi uniformitate sonorã, nu se poate pune în evidenþã decât încadrul schimbãrii pe care, potrivit unor reguli determinate, o suferã o partea cuvântului, în timp ce cealaltã parte, dimpotrivã, rãmâne invariabilã sau semodificã doar într-un mod uºor de recunoscut. Aceste pãrþi stabile ale cuvin-telor ºi ale formelor cuvântului se numesc pãrþi radicale ºi, atunci când leprezentãm separat, ele constituie radicalii limbii respective. În conexiuneadiscursului, aceºti radicali se manifestã, în forma lor purã, mai rar în unelelimbi, în altele deloc. Dacã utilizãm conceptele în accepþia lor cea mai riguroasã,ultimul caz este valabil întotdeauna. Cãci, integrându-se în discurs, radicaliiadoptã o categorie care, în planul conþinutului, corespunde legãturii dintreei ºi, de aceea, nu mai conþin conceptul-radical pur ºi amorf. Pe de altã parte,nu putem nici sã considerãm cã în toate limbile radicalii nu sunt altcevadecât un produs al simplei reflecþii, rezultatul final al analizei cuvântului,cu alte cuvinte doar o operaþie efectuatã de gramaticieni. În limbi care posedãlegi de derivare precise acþionând asupra unei mari varietãþi de sunete ºiexpresii, este necesar ca sunetele radicale sã se impunã fanteziei ºi memorieivorbitorilor fie în forma unor sunete realmente originare, fie în forma unorsunete care, apãrând frecvent în relaþie cu foarte multe nuanþe conceptuale,


[75 ]

[76 ]

desemneazã conþinuturi generale. În cazul în care se imprimã ca atare înadâncul spiritului, radicalii se împletesc probabil, fãrã nici o schimbare, ºiîn þesãtura discursului, ajungând sã facã parte din limbã ºi în calitate deformã autenticã a cuvântului. Este posibil totuºi ca, într-o erã strãveche,în perioada în care limba începuse sã se formeze, aceste elemente radicalesã fi fost deja întrebuinþate în mod asemãnãtor, aºa încât ele sã fi existatrealmente înainte de formele derivate, ca fragmente ale unei limbi care maitârziu se va amplifica ºi modifica. În acest fel s-ar putea explica de ce, însanscritã de exemplu, atunci când consultãm scrieri care ne sunt cunoscute,gãsim de obicei doar anumiþi radicali îmbinaþi în discurs. În aceste privinþe,este evident cã ºi întâmplarea joacã un rol important în limbi; afirmaþiagramaticienilor indieni, potrivit cãreia oricare dintre elementele pe care eile considerã radicali pot fi întrebuinþate ca atare, nu este un fapt dedus dinlimbã, ci mai degrabã o lege impusã acesteia în mod arbitrar. ªi în ceea cepriveºte formele se pare cã, în general, gramaticienii indieni nu le-au adunatpur ºi simplu pe cele aflate în uz, ci au pus în relaþie fiecare formã cu toþiradicalii; acest sistem de generalizare este observabil cu uºurinþã ºi în altepãrþi ale gramaticii sanscrite. Pe gramaticienii indieni i-a preocupat mai alesenumerarea radicalilor, a cãror clasificare completã este, incontestabil, operalor.1 Existã însã ºi limbi care – cel puþin în înþelesul pe care îl dãm aici acestuitermen – nu au în realitate nici un radical, deoarece le lipsesc legile de derivareºi de transformare a sunetelor, începând cu cele mai simple îmbinãri desunete. În asemenea cazuri, radicalii ºi cuvintele coincid, ca în limba chinezã,deoarece aici cuvintele nu-ºi dislocã ºi nu-ºi extind forma; o asemenea limbãposedã doar radicali. Am putea formula ipoteza cã, pornind de la astfel delimbi, au apãrut alte limbi care au adãugat cuvintelor transformãri alesunetelor astfel încât radicalii lor simpli au constituit inventarul lexical alunei limbi mai vechi, care a dispãrut, nemaifiind defel sau doar parþialvorbitã. Aceastã ipotezã o prezint însã ca pe o simplã posibilitate; cã lucruriles-au petrecut realmente astfel cu o limbã oarecare s-ar putea dovedi doarpe cale istoricã. Pentru a ne ridica de la complex cãtre simplu, am distins


1 Prin aceasta se clarificã ºi întrebarea de ce, în discutarea formei radicalilor dinsanscritã, nu se þine deloc seama de legea eufoniei. Tabelele de radicali care ne-au parve-nit poartã toate amprenta muncii gramaticienilor ºi un numãr apreciabil de radicaliîºi datoreazã probabil existenþa exclusiv propensiunii spre abstractizare a acestora.Meritoriile cercetãri ale lui Pott (Etymologische Forschungen, 1833) au contribuit dejafoarte mult la punerea în ordine a acestui domeniu ºi avem toate temeiurile sã aºteptãmºi mai mult de la continuarea acestor cercetãri.

[77 ]

pânã aici cuvintele de radicali. Dar, pentru a merge pe calea contrarã, putemdistinge cuvintele ºi de formele gramaticale propriu-zise. Pentru a fi integrateîn discurs, cuvintele trebuie de fapt sã indice diferite stãri, a cãror desemnarese poate realiza ºi în interiorul cuvintelor, aºa încât apare o a treia formãfoneticã, de regulã amplificatã. Dacã distincþia pe care am menþionat-o maisus este, în interiorul unei limbi, clarã ºi precisã, cuvintele nu se pot lipside desemnarea stãrilor respective ºi deci, în mãsura în care acestea suntdesemnate prin intermediul unei diferenþieri sonore, cuvintele nu pot sãintre în discurs fãrã sã sufere o modificare, ci pot apãrea cel mult ca pãrþiale altor cuvinte care poartã cu sine aceste semne. Pentru o limbã în carese întâmplã acest fenomen, asemenea cuvinte sunt numite cuvinte de bazã;limba posedã în acest caz într-adevãr o formã fonicã divizatã în trei stadiiprogresive; aceasta este starea în care sistemul fonetic al limbii respectivese lãrgeºte pânã atinge maxima extensiune.

Calitãþile unei limbi în ceea ce priveºte sistemul ei fonetic depind însãnu numai de fineþea organelor fonatoare ºi a auzului ºi de tendinþa de aatribui sunetului o varietate maximã ºi o formã perfectã, ci ºi, mai ales, deraportul dintre sunet ºi capacitatea de semnificare. Operaþia exterioarã dereprezentare a obiectelor care se adreseazã simultan tuturor simþurilor ºi amiºcãrilor interioare ale sufletului doar prin intermediul unor impresii trans-mise auzului este, în ceea ce priveºte detaliile, în mare parte inexplicabilã.Cã existã o relaþie între sunet ºi semnificaþia lui este un fapt care ne aparedrept sigur; natura exactã a acestei relaþii este doar rareori complet investi-gabilã, de multe ori poate fi doar intuitã, dar încã ºi mai adesea nici mãcarghicitã. Dacã ne referim la cuvintele simple – dat fiind cã aici nu poate fivorba despre cele compuse –, distingem trei motive care se aflã la baza legã-turii dintre anumite sunete ºi anumite concepte; avem însã deopotrivã sentimen-tul cã, prin expunerea acestor trei motive, suntem încã departe de a da, maiales în ceea ce priveºte aplicaþiile practice, un rãspuns exhaustiv la toateproblemele. Putem, aºadar, distinge trei feluri de desemnare a conceptelor:

1. Desemnarea nemijlocit imitativã, prin care sunetul pe care îl emiteun obiect este reprodus în cuvânt în mãsura în care sunetele articulate suntîn stare sã le redea pe cele nearticulate. Aceastã desemnare este într-o anumitãprivinþã figurativã; la fel cum o picturã reprezintã modul în care obiectulapare privirii, tot aºa ºi limba prefigureazã modul în care obiectul este perceputde auz. Deoarece în acest caz imitaþia se raporteazã întotdeauna la sunetenearticulate, articulaþia intrã într-un fel de conflict cu desemnarea de acest


[78 ]

[79 ]

tip; ºi, dupã cum în acest conflict articulaþia îºi pune în valoare mai slabsau mai energic propria naturã, în ea fie persistã un exces de sunet nearticulat,fie elementul nearticulat dispare pânã la a deveni de nerecunoscut. Din acestmotiv, atunci când se evidenþiazã mai puternic, acest tip de desemnare nupoate fi desprins de o anumitã rudimentaritate; ea apare mai rar acolo undeexistã un simþ al limbii pur ºi viguros ºi se pierde încet-încet, pe mãsurarafinãrii progresive a limbii.

2. Desemnarea mijlocit imitativã, care presupune intermedierea uneiproprietãþi comune sunetului ºi obiectului. Acest tip de desemnare se poatenumi o desemnare simbolicã, deºi conceptul de simbol are în raport cu lim-bajul o extensie mult mai mare. Pentru a desemna obiectele, limba alege acelesunete care, parþial prin ele însele, parþial în comparaþie cu altele, producîn auz o impresie asemãnãtoare cu cea pe care o produce obiectul asuprasufletului. Cuvinte precum stehen ‘a sta (în picioare)’, ständig ‘constant’, starr‘rigid’ produc impresia de stabilitate, sanscritul lî ‘a se topi‘, ‘a se desface’pe cea de curgere, nicht ‘nu’, nagen ‘a roade’ ºi Neid ‘invidie’ impresia a cevape cale de a fi tãiat cu fineþe ºi precizie. Pe aceastã cale, obiecte care producimpresii asemãnãtoare au parte de cuvinte care conþin sunete predominantasemãnãtoare, precum wehen ‘a sufla’, Wind ‘vânt’, Wolke ‘nor’, wirren ‘aîncurca’, Wunsch ‘dorinþã’; în toate aceste cuvinte miºcarea ºovãitoare,neliniºtitã, agitându-se în mod confuz înaintea simþurilor, este exprimatãprin w, care rezultã din durificarea lui u, sunet în sine surd ºi închis. Acesttip de desemnare, care se întemeiazã pe o anumitã capacitate de semnificarea fiecãrei litere sau a unor clase întregi de litere, a exercitat, indubitabil, omare, poate chiar exclusivã, predominare asupra desemnãrii lexicale primitive.Consecinþa necesarã a acestui fapt ar fi trebuit sã fie o anumitã asemãnarea desemnãrii în toate limbile speciei umane, dat fiind cã impresiile produsede obiecte ar fi trebuit sã aparã peste tot, mai mult sau mai puþin, în aceeaºirelaþie cu aceleaºi sunete. Multe urme ale acestui tip de desemnare pot firecunoscute încã ºi astãzi în unele limbi ºi, de aceea, trebuie sã ne abþinemsã vedem în toate cazurile de echivalenþã între semnificaþie ºi sunet efectulunei origini comune a limbilor respective. Dacã însã, în loc de a încerca doarsã punem limite metodei istorice deductive sau sã suspendãm decizia printr-oîndoialã care sã nu poatã fi anulatã, am voi sã instituim un principiu consti-tutiv, demonstrând cã acest tip de desemnare este comun tuturor limbilor,atunci ne-am expune unor mari pericole ºi am apuca pe o cale lunecoasã întoate privinþele. Este deja mult prea problematic – pentru a nu mai menþiona


[80 ]

ºi alte motive – sã ºtim ce s-a petrecut în limbi atât cu sunetul originar, câtºi cu semnificaþia originarã a cuvintelor; ºi totuºi, totul depinde de aceastãchestiune. Foarte adesea o literã ia locul alteia doar din cauza unei confuziide naturã organicã sau chiar întâmplãtoare, ca de exemplu n în loc de l, dîn loc de r ; iar în momentul de faþã nu este întotdeauna sigur unde s-a petrecutacest fapt. În consecinþã, întrucât unul ºi acelaºi efect poate fi pus pe seamaunor cauze diferite, din acest tip de explicaþie nu putem exclude un maregrad de arbitrarietate.

3. Desemnarea efectuatã prin intermediul unei asemãnãri fonetice cores-punzãtoare afinitãþii dintre conceptele care trebuie desemnate. Cuvinte alecãror semnificaþii sunt înrudite primesc sunete la fel de asemãnãtoare; totuºi,spre deosebire de tipul de desemnare discutat mai sus, aici nu avem de-aface cu un caracter intrinsec al respectivelor sunete. Pentru a se realiza,un astfel de tip de desemnare presupune existenþa în sistemul fonetic aunui ansamblu lexical de o anumitã extensiune sau, cel puþin, poate fi aplicatîntr-o mãsurã mare doar în interiorul unui astfel de sistem. Acest tip dedesemnare este cea mai fecundã dintre toate ºi reprezintã, în modul celmai clar ºi mai distinct, întregul ansamblu a tot ceea ce produce intelectul,conform unui ansamblu asemãnãtor din interiorul limbii. Aceastãdesemnare, în care analogia conceptelor ºi a sunetelor se desfãºoarã în aºafel, încât amândouã ºi fiecare în propriul domeniu trebuie sã menþinãacelaºi pas, poate fi denumitã desemnare analogicã.

Desemnarea relaþiilor generale

În sfera largã a ceea ce trebuie desemnat cu ajutorul limbii distingem,în esenþã, douã categorii: cea a obiectelor sau conceptelor individuale ºi ceaa relaþiilor generale, care pot intra în legãturã cu multe dintre primele elemente,în parte pentru a desemna obiecte sau concepte noi, în parte pentru realizareaconexiunilor proprii actului de vorbire. Relaþiile generale aparþin în mareparte formelor înseºi ale gândirii ºi constituie sisteme închise, în mãsura încare pot fi deduse dintr-un principiu originar. În astfel de sisteme închise,fiecare element este determinat atât în raport cu celelalte elemente, cât ºi înraport cu forma de gândire care unificã ansamblul, în virtutea unei necesitãþide naturã intelectualã. Dacã presupunem acum cã într-o limbã apare unsistem fonetic amplu, care permite o diversitate de sunete, atunci concep-tele de felul celor de care ne ocupãm aici se pot corela sistematic cu sunetele,


[81]

în cadrul unei analogii care se realizeazã în mod constant. Dintre cele treitipuri de desemnare menþionate în paginile anterioare, acestor relaþii le suntaplicabile în special tipul simbolic ºi cel analogic, tipuri care pot fi recunoscuteîn mod clar în multe limbi. În arabã, de exemplu, un procedeu foarte obiºnuitde formare a numelor colective constã în inserarea unei vocale prelungite,aºa încât ideea de cantitate în ansamblul ei este reprezentatã simbolic prinlungimea sunetului.

Putem considera însã acest fapt deja drept o cale de rafinare datoratãunui simþ articulator mai cultivat. Unele limbi mai puþin evoluate indicãde fapt conþinuturi similare fie introducând o pauzã realã între silabele cuvân-tului, fie într-o modalitate apropiatã de cea a gesturilor, aºa încât actul deindicare devine încã ºi mai asemãnãtor cu imitaþia corporalã.1 De un asemeneatip este repetarea imediatã a uneia ºi aceleiaºi silabe în scopuri designativemultiple, de exemplu spre a indica deopotrivã pluralul, ca ºi timpul trecut.Limba sanscritã ºi, parþial, limbile din familia malaezianã ne oferã un exempluadmirabil pentru felul în care limbi nobile, introducând viguros reduplicareasilabicã în sistemul lor fonetic, o modificã prin intermediul unor legi aleeufoniei ºi o elibereazã astfel de sonoritatea ei silabicã mai rudimentarã, legatãde imitaþia simbolicã. Foarte rafinatã ºi ingenioasã este desemnarea verbelorintranzitive în arabã, prin intermediul unui i lipsit de vigoare, dar încã incisiv,care contrasteazã cu a de la verbele active; la fel stau lucrurile ºi în unelelimbi din ramura malaezianã, unde acest lucru se realizeazã prin inserareaunei nazale surde, oarecum mai în interior. În aceste limbi, nazala trebuiesã fie precedatã de o vocalã. Selectarea acestei vocale succedã însã, din nou,analogiei de desemnare; înainte de m apare surda u, care izvorãºte din profun-zimea organelor vocale, cu excepþia puþinelor cazuri în care aceastã vocalãse asimileazã cu cea din silaba urmãtoare, aºa încât silaba interpusã um ajungesã constituie marca intranzitivitãþii.

Simþul articulãrii

Întrucât însã formarea limbii se plaseazã într-o sferã pur intelectualã,se dezvoltã aici, într-o manierã superioarã, un alt principiu, mai elevat, ºianume un simþ al articulaþiei pur ºi, dacã-mi este permis sã spun aºa, nud.


[82 ]

[83 ]

1 Câteva exemple remarcabile de acest tip se gãsesc în lucrarea mea „Über dasEntstehen der grammatischen Formen“, în Abhandlungen der Akademie derWissenschaften zu Berlin, 1822–1823, Historisch-Philologische Classe, p. 413.

Dupã cum efortul de a atribui sunetului o semnificaþie constituie naturasunetului articulat, a cãrui esenþã constã exclusiv în aceastã intenþie, tot astfelacelaºi efort se orienteazã aici cãtre o semnificaþie determinatã. Aceastã deter-minare este cu atât mai clarã, cu cât domeniul a ceea ce trebuie desemnat,în mãsura în care sufletul însuºi îl produce, chiar dacã nu se ridicã întot-deauna integral la claritatea conºtiinþei, se prezintã totuºi în mod activ spiri-tului. Formarea limbii poate fi deci orientatã aici aproape exclusiv de aspiraþiade a distinge, prin intermediul selecþiei ºi al eºalonãrii sunetelor, asemãnãrileºi diferenþele dintre concepte, pânã la nuanþele lor cele mai subtile. Cu câtintuiþia intelectualã cu privire la sfera a ceea ce trebuie desemnat este maipurã ºi mai clarã, cu atât limba se simte mai impulsionatã sã se lase cãlãuzitãîn formarea ei de acest principiu; iar victoria ei deplinã în aceastã parte aacþiunii sale reprezintã dominaþia completã ºi evidentã a unui asemeneaprincipiu. Dacã pe primul loc situãm fineþea organelor vorbirii ºi ale auzului,precum ºi instinctul eufoniei, atunci un al doilea avantaj major al naþiunilorcreatoare de limbã consistã în vigoarea ºi puritatea simþului articulatoriu.O condiþie esenþialã este ca semnificaþia sã pãtrundã cu adevãrat sunetul ºica în auzul apt sã primeascã limba sã nu se manifeste prin sunet nimic altcevadecât semnificaþia sa, precum ºi, invers, ca sunetul sã aparã determinat doarpentru semnificaþia respectivã, pe care sã o cuprindã în mod simultan ºiinseparabil. Acest fapt presupune, fireºte, o delimitare foarte precisã a relaþiilorrespective – fiindcã mai ales despre acestea vorbim aici –, dar ºi una la felde precisã a sunetelor. Cu cât sunetele sunt mai precis determinate ºi mainoncorporale, cu atât ele se deosebesc mai mult unele de altele. Datoritãdominaþiei simþului articulatoriu, receptivitatea, ca ºi activitatea spontanãa forþei configuratoare a limbii nu numai cã sporesc, dar se ºi menþin pe unicatraiectorie corectã; ºi precum aceastã forþã – cum am observat deja mai sus(p. 72) – trateazã întotdeauna fiecare element individual în limbã ca ºi cum,în mod instinctiv, s-ar afla totodatã în prezenþa întregii þesãturi din care faceparte elementul respectiv, tot aºa ºi în acest domeniu un astfel de instinct esteactiv ºi perceptibil în raport cu vigoarea ºi cu puritatea simþului articulatoriu.

Sistemul fonetic al limbilor

Forma sonorã este expresia pe care limba o pune la dispoziþia gândirii.Forma sonorã mai poate fi însã consideratã ºi ca un fel de carapace în carese cuibãreºte limba. Despre creaþie în sens propriu ºi absolut putem vorbi


[84 ]

doar cu privire la inventarea originarã a limbajului, cu privire, aºadar, laun stadiu pe care nu îl cunoaºtem, dar pe care îl presupunem doar, ca ipotezãnecesarã. Putem totuºi gândi ca posibilã, ºi anume în perioadele interme-diare ale formãrii limbii, întrebuinþarea unei forme sonore deja date pentrurealizarea scopurilor interne ale limbii. Cãlãuzit de o iluminare interioarãºi ajutat de împrejurãri exterioare, un popor ar putea sã confere limbii pecare a moºtenit-o o formã atât de diferitã, încât aceasta sã devinã o altã limbã,integral nouã. Este legitim sã ne îndoim cã aºa ceva se poate întâmpla încazul unor limbi cu formã total deosebitã. Dimpotrivã, este de netãgãduitfaptul cã existã limbi care, printr-o înþelegere mai clarã ºi mai exactã a formeilor interne, ajung sã configureze nuanþe mai diversificate ºi mai precis deli-mitate, ºi care întrebuinþeazã în acest scop forma foneticã de care dispun,amplificând-o sau perfecþionând-o. În interiorul familiilor de limbi, compa-raþia între limbi înrudite ne aratã care dintre ele este mai avansatã din acestpunct de vedere. Numeroase exemple de acest fel se gãsesc în arabã, dacão comparãm cu limba ebraicã. O cercetare interesantã, pe care o voi realizaîn lucrarea mea despre limba kawi din insula Java,* va trebui sã stabileascãdacã ºi în ce mod limbile din Mãrile Sudului pot fi considerate drept o formãoriginarã din care s-au dezvoltat ulterior limbile malaeziene – în sens strict –din Arhipelagul Indian ºi din Madagascar.

Fenomenul în ansamblul sãu îºi gãseºte o explicaþie completã prin exa-minarea procesului natural de producere a limbajului. Dupã cum rezultãdin însãºi natura lui, limbajul este prezent în suflet în totalitatea lui, în sensulcã fiecare element individual se comportã în aºa fel încât sã corespundã atâtaltor elemente, încã indistincte, cât ºi unui ansamblu deja dat sau mai degrabãrealizabil, constituit din suma fenomenelor ºi din legile spiritului. Dezvol-tarea efectivã se produce însã treptat, iar noile elemente care apar se formeazãîn mod analogic pe baza celor deja existente. Aceste teze de bazã nu numaicã reprezintã premisele indispensabile ale oricãrei exegeze a limbajului, darele rezultã atât de clar din analiza istoricã a limbii, încât putem opera cuele în cea mai mare siguranþã. Ceea ce a fost deja configurat în forma foneticãatrage spre sine cu putere un nou proces de configurare ºi nu îi îngãduiesã se orienteze cãtre un drum esenþialmente diferit. În limbile malaeziene,diferitele clase ale verbului sunt indicate cu ajutorul unor silabe care se ataºeazãînaintea cuvântului de bazã. Asemenea silabe nu au existat niciodatã în aºa


* Autoreferinþã la lucrarea Ueber die Kawi-Sprache auf der Insel Java, pentru caretextul de faþã a fost conceput de Humboldt ca introducere (n. trad.).

[85 ]

de mare numãr ºi cu distincþii atât de subtile ca acelea pe care le gãsim lagramatica limbii tagaleze. Dar, pe mãsurã ce numãrul lor sporeºte, silabelenou apãrute pãstreazã mereu aceeaºi poziþie. Aºa se petrec lucrurile în acelecazuri în care araba încearcã sã desemneze distincþiile rãmase nemarcate înlimba semiticã mai veche. Pentru a forma anumite timpuri verbale, limbaarabã s-a decis sã recurgã la verbe auxiliare mai degrabã decât sã conferecuvântului, prin adãugarea unei silabe, o fizionomie care sã nu corespundãspiritului familiei de limbi din care face parte.

Din ceea ce am spus pânã acum, reiese foarte clar cã forma foneticã esteîn primul rând aceea care se aflã la baza diferenþei dintre limbi. Acest fapteste înrãdãcinat prin sine însuºi în natura formei fonetice, sunetul fizic,realizat în mod concret, fiind singurul care constituie cu adevãrat limbajul;sunetul admite chiar o mult mai mare varietate a diferenþelor decât cele carepot fi constatate în privinþa formei interne a limbii, care prezintã în modnecesar o mai mare uniformitate. Însã puternica influenþã exercitatã de formafoneticã este parþial întãritã ºi de influenþa pe care ea o exercitã asupra formeiinterne înseºi. Dacã – aºa cum trebuie neapãrat sã facem ºi cum vom procedaîncã ºi mai pe larg în continuare – concepem formarea limbii ca pe o conlu-crare între tensiunea spiritualã orientatã spre desemnarea substanþei reclamatede scopul intern al limbii, pe de o parte, ºi emiterea sunetului articulat cores-punzãtor, pe de altã parte, vom vedea atunci cã entitãþile configurate dejaîn mod concret ºi, încã ºi mai mult, legea pe care se bazeazã diversitatea lorvor dobândi în mod necesar o pondere mai mare decât cea a ideii care încearcãsã iasã la luminã abia în urma unui nou proces de configurare.

Trebuie sã privim formarea limbii în general ca pe o producere pe parcursulcãreia ideea internã, pentru a se manifesta, are de depãºit o anumitã dificul-tate. Sunetul este acela care constituie aceastã dificultate ºi depãºirea ei nureuºeºte întotdeauna în aceeaºi mãsurã. Într-un asemenea caz este adesea maiuºor sã cedãm în sfera ideilor ºi sã aplicãm acelaºi sunet sau aceeaºi formãfoneticã pentru a desemna idei care sunt de fapt diferite, aºa cum se întâmplãîn unele limbi care atribuie aceeaºi formã viitorului ºi conjunctivului, datoritãsemnificaþiei de incertitudine conþinutã ºi de unul, ºi de celãlalt (v. mai jos,§ 11). La drept vorbind, în joc se aflã întotdeauna slãbiciunea ideilor careajung sã se exprime prin sunete, cãci un simþ al limbii cu adevãrat puternicdepãºeºte de fiecare datã cu succes dificultatea. Forma foneticã se foloseºtede slãbiciunea simþului limbii ºi îºi impune dominaþia asupra noului procesde configurare. În toate limbile întâlnim cazuri din care rezultã limpede cãtendinþa internã – în care, potrivit unei perspective diferite ºi mai adecvate,


[86 ]

[87 ]

trebuie sã cãutãm adevãrata esenþã a limbajului –, în momentul în care îºiînsuºeºte sunetul, este deviatã, mai mult sau mai puþin, de la traiectul eioriginar. Am vorbit deja mai sus (pp. 72–74) despre acele cazuri în careorganele vocale îºi pun în valoare în mod unilateral natura lor ºi suprimãadevãratele sunete originare, cele care poartã semnificaþia cuvintelor. Estesurprinzãtor sã observãm cum, aproape peste tot, simþul limbii, a cãrui acþiuneinterioarã se orienteazã cãtre exterior, suportã adesea multã vreme o asemeneasituaþie, impunându-se apoi pe neaºteptate într-un singur caz particular ºi,fãrã sã cedeze tendinþei sunetului, rãmâne de neclintit, chiar ºi în privinþaunei singure vocale. În alte cazuri, apare o nouã configuraþie, reclamatã desimþul limbii, configuraþie care este modificatã totuºi în acelaºi momentde tendinþa sunetului, stabilindu-se astfel un fel de compromis între aceastadin urmã ºi simþul limbii. În linii mari, forme fonetice în esenþã diferite exer-citã o influenþã determinantã asupra realizãrii complete a scopului internal limbii. În chinezã, de exemplu, nu poate apãrea nici o flexiune a cuvântuluicare sã dirijeze conexiunile din interiorul discursului, pentru cã în aceastãlimbã s-a impus o structurã foneticã menþinând separaþia strictã între silabe,structurã care se opune transformãrii ºi combinãrii acestora. Cauzele originareale unor astfel de impedimente pot fi totuºi de o naturã complet diferitã.În chinezã, se pare cã acest fapt se datoreazã mai ales absenþei, la poporulchinez, a înclinaþiei de a conferi sunetului o diversitate plinã de fantezie ºivariaþiile care favorizeazã armonia; acolo unde asemenea înclinaþie lipseºteºi spiritul nu vede posibilitatea de a îmbrãca diferitele relaþii ale gândirii înnuanþe de sunet adecvate ºi graduale, spiritul va distinge respectivele relaþiiîntr-un mod mai puþin rafinat. Cãci înclinaþia de a crea o varietate de articu-laþii delimitate cu fineþe ºi cu precizie ºi aspiraþia intelectului de a pune ladispoziþia limbii acele forme suficient de numeroase ºi suficient de clar delimi-tate de care limba are nevoie pentru a înlãnþui gândirea în infinita ei mobili-tate ºi multiplicitate se stimuleazã întotdeauna reciproc. La origine, în invizibilelemiºcãri ale spiritului, nu este în nici un chip cu putinþã ca, în privinþa a ceeace þine de sunet ºi în privinþa a ceea ce reclamã scopul intern al limbii, sãgândim ca fiind separate forþa care desemneazã ºi forþa care produce ceeace urmeazã a fi desemnat. Aceste douã forþe sunt unificate ºi cuprinse defacultatea generalã a limbajului. Dar, pe mãsurã ce gândirea, sub formã decuvânt, intrã în contact cu lumea exterioarã, pe mãsurã ce forþa unei substanþedeja turnate într-o formã se contrapune omului prin intermediul transmiteriiunei limbi deja existente pe care acesta trebuie totuºi sã o reproducã în modspontan în interiorul sãu, numai astfel poate apãrea acea separare care ne


[88 ]

îndreptãþeºte ºi ne obligã sã examinãm producerea limbajului din cele douãpuncte de vedere diferite menþionate mai sus. În limbile semitice, dimpotrivã,concomitenþa între diferenþierea organicã a unor mari varietãþi de suneteºi un simþ articulatoriu rafinat, motivat parþial prin natura acestor sunete,constituie probabil motivul pentru care asemenea limbi posedã o formãfoneticã ingenioasã ºi rafinatã, mai importantã chiar decât capacitatea dea distinge cu precizie ºi claritate conceptele gramaticale necesare ºi esenþiale.În mãsura în care a ales una dintre cele douã direcþii, simþul limbii o neglijeazãpe cealaltã. Întrucât nu s-a strãduit cu fermitatea cuvenitã sã atingã scopuladevãrat ºi natural al limbajului, simþul limbii s-a orientat cãtre obþinerea –un avantaj apãrut pe parcurs – a unei forme fonetice prelucrate în modingenios ºi variat. Cãtre acest rezultat l-a îndrumat însã o predispoziþie natu-ralã a formei înseºi. Cuvintele tematice, formate de obicei din douã silabe,au primit spaþiul suficient pentru a transforma sunetele în interiorul lor,iar acest proces de transformare a avut nevoie în primul rând de vocale.Fiind evident mai fine ºi mai imateriale decât consoanele, vocalele au stimulatsimþul intern al articulãrii ºi l-au predispus la o mai mare fineþe.1

Tehnica limbilor

Preponderenþa formei fonetice, înþeleasã ca atare, în mãsura în caredeterminã caracterul limbilor, poate fi conceputã ºi în alt fel. Ansambluluiînsuºirilor tuturor mijloacelor de care se serveºte limba pentru atingerea sco-purilor sale îi putem atribui numele de tehnicã, iar aceastã tehnicã se împartela rândul ei într-o tehnicã foneticã ºi o tehnicã intelectualã. Prin cea dintâiînþeleg constituirea cuvintelor ºi a formelor, în mãsura în care aceasta priveºteexclusiv sunetul sau este motivatã de acesta. Bogãþia ei depinde de amploareaºi de plenitudinea sonorã a fiecãrei forme, precum ºi de existenþa unor formecare, indicând acelaºi concept sau aceeaºi relaþie, nu se deosebesc între eledecât prin expresie. Cea de-a doua, ºi anume tehnica intelectualã, cuprinde,


1 În lucrarea sa Grammatik der Hebräischen Sprache (p. 144, § 93; p. 165, § 95),Ewald nu s-a limitat sã remarce în mod expres influenþa bisilabismului cuvintelortematice semitice, ci a pus în evidenþã, în chip magistral, în întreaga sa gramaticã,spiritul care îl animã. Faptul cã marca specificã a limbilor semitice se datoreazã împre-jurãrii cã aceste limbi îºi construiesc automat formele cuvintelor ºi, parþial, flexiunilerecurgând aproape exclusiv la modificãri realizate în interiorul cuvintelor a fost demonstratde Bopp (Vergleichende Grammatik, pp. 107–113), care a aplicat acest criteriu, într-omanierã nouã ºi subtilã, la clasificarea limbilor.

[89]

dimpotrivã, ceea ce, în limbã, trebuie desemnat ºi distins. Tehnicii intelectualeîi aparþine, de exemplu, capacitatea unei limbi de a desemna genul, dualul,timpurile, prin intermediul tuturor posibilitãþilor de legãturã între conceptulde timp ºi cel de desfãºurare a acþiunii etc.

În aceastã privinþã, limba ne apare ca un instrument pentru realizareaunui scop. Dar întrucât acest instrument stimuleazã în mod evident forþelepur spirituale, precum ºi forþele senzoriale cele mai nobile, atât cu ajutorulordonãrii ideilor, al claritãþii ºi al rigorii întipãrite în el, cât ºi cu ajutorul eufo-niei ºi al ritmului, construcþia organicã a limbii, adicã limba în sine, fãcândabstracþie, ca sã spunem aºa, de scopul sãu, poate antrena cu sine entuziasmulnaþiunilor – ceea ce de fapt se ºi întâmplã. Tehnica ajunge atunci sã cople-ºeascã premisele pentru îndeplinirea scopului ºi este cu putinþã sã gândimatât existenþa unor limbi care depãºesc în aceastã privinþã premisele necesare,cât ºi pe cea a unor limbi care nu corespund suficient acestor premise. Dacãvom compara limba englezã, persana ºi malaeziana propriu-zisã cu sanscritaºi cu limba tagalezã, vom constata aceastã diversitate la care m-am referit,diversitate datoratã amplitudinii ºi bogãþiei tehnicii limbii, care nu pericliteazãtotuºi scopul imediat al limbajului – cu alte cuvinte, redarea gândirii –, pentrucã toate aceste trei limbi nu numai cã realizeazã complet scopul limbajului,dar o fac, cel puþin parþial, printr-o diversitate de opere retorice ºi poetice.Asupra preponderenþei tehnicii ca atare, abordatã în ansamblul ei, îmi propunsã revin mai târziu. Deocamdatã, aº dori sã menþionez cã tehnica foneticãpoate avea preponderenþã asupra tehnicii intelectuale. Oricare ar fi calitãþilesistemului fonetic, o asemenea discrepanþã pune întotdeauna în evidenþão carenþã în intensitatea forþei care guverneazã formarea limbii, deoarece totce este în sine unitar ºi energic pãstreazã neatinsã, chiar ºi pe parcursul acþiuniisale, armonia inerentã naturii sale. Acolo unde nu este depãºitã mãsura, putemcompara bogãþia sunetului din limbi cu culorile din picturã. Impresia produsãde amândouã ne oferã o senzaþie similarã; chiar ºi conþinutul gândirii se reper-cuteazã în mod diferit, fie prezentându-se asemenea unei schiþe, în nuditatealui, fie apãrând – dacã pot spune aºa – mai colorat mulþumitã limbajului.

§ 11

Toate calitãþile formelor fonetice, fie ele ºi realizate cu iscusinþã, bogateîn sonoritãþi ºi aflate în conexiune cu cel mai viguros simþ articulatoriu, arrãmâne totuºi incapabile sã producã limbi pe mãsura spiritului, dacã

118 FORMA INTERNÃ A LIMBII

[90]

[91]

limpezimea pãtrunzãtoare a ideilor aflate în raport cu limba nu le-ar strãbatecu lumina ºi cãldura lor. Aceastã componentã, integral lãuntricã ºi pur inte-lectualã, constituie de fapt limba; ea reprezintã uzul prin intermediul cãruiaproducerea limbii se serveºte de forma foneticã ºi pe ea se întemeiazã capa-citatea limbii de a conferi expresie oricãrui lucru, pe care se strãduiesc – îndezvoltarea continuã a ideilor – sã ºi-l încredinþeze cele mai de seamã minþiale ultimei generaþii. Aceastã prerogativã a limbii depinde de concordanþaºi de conlucrarea legilor care se manifestã în interiorul ei, atât în relaþia lorreciprocã, cât ºi în relaþia lor cu legile intuiþiei, ale gândirii ºi ale simþirii.Facultatea spiritualã îºi manifestã însã existenþa exclusiv prin activitatea sa,ea reprezintã izbucnirea progresivã în integralitatea ei, orientatã totuºi într-ounicã direcþie. Legile menþionate mai sus nu sunt, aºadar, nimic altceva decâttraseele pe care se deplaseazã activitatea spiritualã în producerea limbii sau,ca sã folosim o altã analogie, formele în care aceastã activitate articuleazãsunetele. Nu existã nici o forþã a sufletului care sã nu fie angrenatã în aceastãactivitate; în interiorul omului nu existã nimic atât de profund, atât de fin,atât de cuprinzãtor încât sã nu poatã fi transpus în limbã ºi recognoscibilîn ea. Calitãþile de naturã intelectualã ale limbii se bazeazã de aceea exclusivpe caracterul ordonat, ferm ºi clar al organizãrii spirituale a popoarelor, înepoca în care ele se formeazã sau se transformã, ºi sunt imaginea, s-ar puteaspune chiar copia lor nemijlocitã.

Am putea ajunge sã credem cã toate limbile ar trebui sã fie egale în evo-luþia lor intelectualã. În ceea ce þine de forma foneticã, este posibil sã conce-pem o varietate infinitã, incalculabilã, cãci ceea ce este individual din punctde vedere senzorial ºi corporal este determinat de cauze atât de diferite, încâtnu e cu putinþã sã ne imaginãm o desfãºurare gradualã. În schimb, ceea ce,asemenea componentei intelectuale a limbii, se bazeazã exclusiv pe o activitatespontanã a spiritului trebuie, pare-se, considerat identic la toþi oamenii, datãfiind identitatea scopurilor ºi a mijloacelor; într-adevãr, aceastã componentãa limbii pãstreazã o mai mare uniformitate. Însã ºi în ea izvorãºte, din maimulte cauze, o diversitate semnificativã. Pe de o parte, aceastã diversitateeste produsã de multiplele trepte de intensitate în care, în funcþie de nivel,este activã forþa care produce limbajul, atât în integralitatea ei, cât ºi în rapor-turile reciproce dintre activitãþile desfãºurare în interiorul ei. Pe de altã parte,sunt însã angrenate ºi aici forþe ale cãror creaþii nu se pot mãsura cu ajutorulintelectului ºi nici pe baza unor simple concepte. Fantezia ºi simþirea dau viaþãunor configurãri individuale în care se pune din nou în luminã caracterulindividual al naþiunii ºi unde, ca pentru tot ce este individual, multiplicitatea

FORMA INTERNÃ A LIMBII 119

[92 ]

modurilor în care ceea ce este identic poate primi determinãri mereu diferitetinde spre infinit.

Totuºi, chiar ºi în componenta pur idealã, care depinde de conexiunileintelectului, se gãsesc diversitãþi care, în acest caz, provin aproape întotdeaunadin combinaþii incorecte sau incomplete. Pentru a înþelege acest fapt, estesuficient sã zãbovim puþin asupra legilor gramaticale propriu-zise. De exem-plu, diferitele forme care, în conformitate cu cerinþele discursului, suntdesemnate separat în structura verbului, ar trebui enumerate complet ºi deli-mitate riguros, în acelaºi fel în toate limbile, deoarece pot fi identificate printr-osimplã deducþie conceptualã. Dacã însã vom compara, în privinþa legilorgramaticale, limbile sanscritã ºi greacã, vom fi surprinºi sã constatãm cã însanscritã conceptul de mod nu numai cã a rãmas nedezvoltat, dar ºi cã, înproducerea propriu-zisã a limbii, nu a fost nici realmente perceput ºi nicidistins în mod clar de conceptul de timp. Conceptul de mod nu se aflã totuºi,în aceastã limbã, în conexiune realã cu cel de timp ºi nici nu este corelat cuacesta în mod sistematic.1 Acelaºi lucru se întâmplã ºi cu infinitivul, formãcare, în plus, prin ignorarea totalã a naturii sale verbale, a fost inclusã înclasa verbului. Cu toatã predilecþia justificatã pe care o avem pentru sanscritã,trebuie sã recunoaºtem cã, în aceastã privinþã, aceastã limbã se aratã inferioarã


1 Bopp a observat pentru prima datã (în „Jahrbücher für wissenschaftliche Kritik“,1834, vol. II, p. 465) cã întrebuinþarea obiºnuitã a potenþialului constã în exprimareaafirmaþiilor categoriale generale în mod separat ºi independent de orice determinaretemporalã particularã. Justeþea acestei observaþii este confirmatã de o mare cantitatede exemple, excerptate în special din sentenþele morale din Hitôpadêªa. Dacã reflectãmtotuºi mai temeinic asupra motivului întrebuinþãrii, la prima vedere suprinzãtoare, aacestui timp, vom constata cã el este, în realitate, întrebuinþat în asemenea cazuri încalitate de conjunctiv – în adevãratul sens al cuvântului –, cu singura menþiune cãîntreaga locuþiune trebuie interpretatã ca o locuþiune elipticã. În loc sã se spunã „înþelep-tul nu acþioneazã niciodatã altfel“, se spune „înþeleptul ar acþiona astfel“, iar prinaceastã formulare se subînþeleg ºi cuvintele omise: „în orice condiþii ºi în orice timp“.Din cauza acestui tip de întrebuinþare, nu aº numi în nici un caz potenþialul un modal necesitãþii. El îmi pare, mai degrabã, a fi conjunctivul pur ºi simplu, detaºat de oriceconcept secundar de naturã materialã, cum ar fi conceptele de ‘a putea’, ‘a voi’, ‘a trebui’etc. Specificitatea acestei întrebuinþãri constã în elipsa implicitã ºi în aºa-numitulpotenþial, dar numai în mãsura în care acesta este motivat tocmai de cãtre elipsã, depreferinþã înaintea unui indicativ. Nu se poate, e drept, nega faptul cã întrebuinþareaconjunctivului, în asemenea contexte, unde este separat de orice altã posibilitate,acþioneazã cu mai mare vigoare decât indicativul, care rãmâne doar afirmativ. Men-þionez acest fapt în mod expres, cãci nu este lipsit de importanþã sã menþinem ºi sãprotejãm sensul pur ºi obiºnuit al formelor gramaticale, atâta timp cât nu suntemconstrânºi în mod inevitabil sã facem contrariul.

[93 ]

limbii greceºti. Natura discursului favorizeazã de asemenea imprecizii deacest tip, în mãsura în care este capabilã sã le facã inofensive pentru a-ºiatinge efectiv scopurile. Natura discursului permite ca o formã sã substi-tuie o altã formã1 sau sã recurgã la parafrazã acolo unde nu are la îndemânão expresie proprie ºi concisã. Ceea ce nu înseamnã cã asemenea fenomenenu rãmân imperfecþiuni datorate unui defect al limbii, ºi anume chiar încomponenta ei pur intelectualã. Am observat deja mai sus (p. 86) cã, uneori,vina pentru o asemenea situaþie poate fi pusã pe seama formei fonetice care,odatã obiºnuitã cu anumite configuraþii, îndrumã spiritul sã atragã în procesulei formativ ºi unele concepte care cer noi tipuri de configurare. Acest faptnu se confirmã însã întotdeauna. Ceea ce tocmai am spus cu privire la felulîn care se comportã în sanscritã modul ºi infinitivul nu poate fi în nici uncaz aplicat formei fonetice. Eu cel puþin nu aº risca sã descopãr în formafoneticã ceva asemãnãtor. Bogãþia ei de mijloace este de altfel destul de marepentru a oferi procesului de desemnare suficiente modalitãþi de expresie.Cauza este, evident, una mai mult internã. Structura idealã a verbului,organismul sãu intern, compartimentat complet în diferitele sale compo-nente, nu s-a disociat cu destulã claritate în raport cu spiritul formativ alnaþiunii. Aceastã lacunã este cu atât mai surprinzãtoare cu cât, de fapt, nicio altã limbã nu reprezintã natura adevãratã a verbului, sinteza purã întrefaptul de a fi ºi concept, într-un mod atât de exact ºi de sublim cum o facesanscrita, limbã care nu cunoaºte pentru verb altceva decât o expresie perma-nent activã, care desemneazã întotdeauna stãri individuale precis determinate.Cuvintele tematice nu pot fi considerate cu nici un chip verbe ºi nici mãcarexclusiv concepte verbale. Cauza unei astfel de dezvoltãri insuficiente saua unei astfel de înþelegeri incorecte a unui concept lingvistic ar trebui cãutatã,ca sã spunem aºa, în exterior, în forma foneticã, sau în interior, în inter-pretarea operatã de intelect, aºa încât eroarea provine întotdeauna din lipsade vigoare a facultãþii de producere a limbajului. Un proiectil aruncat cuforþa necesarã nu se lasã abãtut de la traiectoria lui de obstacole care acþio-neazã în sens contrar, iar o substanþã conceptualã, prelevatã ºi prelucratãcu intensitatea corespunzãtoare, se dezvoltã constant ºi complet pânã înpãrþile ei componente cele mai subtile, disociabile doar cu ajutorul celormai fine distincþii.


[94 ]

1 Am tratat mai pe larg despre confuzia dintre o formã gramaticalã ºi alta înlucrarea mea Über das Entstehen der Grammatischen Formen, în Abhandlungen derAkademie der Wissenschaften zu Berlin, 1922–1923, Historisch-Philologische Classe,pp. 404–407.

[95 ]

La fel cum, în privinþa formei fonetice, cele douã puncte fundamentalede care trebuie sã þinem seama ni s-au arãtat a fi desemnarea conceptelorºi legile alcãtuirii discursului, tot aºa stau lucrurile ºi în privinþa compo-nentei interne, intelectuale, a limbii. În ceea ce priveºte desemnarea, ca ºiacolo, apare ºi aici deosebirea între împrejurarea în care se cautã expresia unorobiecte absolut individuale ºi cea în care trebuie reprezentate relaþii care,putând fi aplicate unei întregi serii de obiecte individuale, sunt reunite, înmod omogen, într-un concept general, aºa încât putem distinge de fapt treicazuri. Desemnarea conceptelor cãreia îi aparþin primele douã cazuri repre-zenta, în privinþa formei fonetice, formarea cuvintelor, cãreia îi corespundeaici, în privinþa componentei intelectuale a limbii, formarea conceptelor.Cãci orice concept trebuie fixat în interior pe baza trãsãturilor care îi suntproprii sau a unor relaþii care îl leagã de alte concepte, în timp ce simþularticulatoriu identificã sunetele capabile de a desemna. Acest fapt este valabilchiar ºi pentru obiectele corporale exterioare, perceptibile în mod direct prinsimþuri. Nici aici cuvântul nu este echivalentul obiectului care se prezintãsimþurilor, ci al interpretãrii care se dã acestui obiect pe parcursul produceriilimbii, în momentul precis determinat al inventãrii cuvântului. Aici se aflãextraordinara sursã a multiplicitãþii de expresii diferite pentru aceleaºi obiecte;atunci când, de exemplu, în sanscritã, elefantul este denumit când „cel carebea de douã ori“, când „cel cu doi colþi“, când „cel înzestrat cu o mânã“,constatãm cã sunt denumite tot atâtea concepte diferite, cu toate cã întot-deauna este avut în vedere acelaºi obiect. Limba nu reprezintã niciodatãobiectele, ci întotdeauna conceptele pe care, pornind de la ele, spiritul leconfigureazã în mod spontan în procesul producerii limbii; despre aceastãconfigurare este vorba aici, în mãsura în care ea trebuie înþeleasã ca cevaabsolut, interior, anterior oarecum simþului articulatoriu. Fãrã îndoialã, aceastãdistincþie este valabilã doar în cadrul analizei limbii ºi nu poate fi consideratãca fiind datã în natura lucrurilor. Din alt punct de vedere, dintre cele treicazuri distinse mai sus, ultimele douã prezintã o mai mare afinitate întreele. Relaþiile generale, care trebuie desemnate în corelaþie cu obiectele indi-viduale, ca ºi flexiunile gramaticale ale cuvintelor se bazeazã deopotrivã, încea mai mare parte, pe formele generale ale intuiþiei ºi ale ordonãrii logicea conceptelor. În amândouã este prezent un sistem cuprinzãtor, care poatefi comparat cu sistemul dedus din fiecare limbã particularã, ºi în acest cadrune apar din nou, cu evidenþã, cele douã criterii menþionate deja: caracterulcomplet ºi riguroasa delimitare a ceea ce trebuie desemnat ºi, pentru fiecare


[96 ]

dintre aceste douã concepte, desemnarea însãºi, rezultatã în urma unei selecþiiideale. Se iveºte aici tocmai problema deja expusã mai sus. Întrucât este vorbaînsã întotdeauna despre desemnarea unor concepte non-perceptibile, ba chiar,adesea, a unor raporturi simple, conceptul trebuie considerat adesea, dacãnu întotdeauna, pentru limbã, în formã figuratã; adevãrata profunzime asimþului limbii se relevã aici, în conexiunea conceptelor primare care dominã,de la baza ei, întreaga limbã. Persoana, aºadar pronumele, precum ºi relaþiilespaþiale joacã aici rolul cel mai important; ºi adesea se poate pune în evidenþãmodul în care acestea se referã una la cealaltã ºi se îmbinã într-o percepþieîncã ºi mai elementarã. Se manifestã aici ceea ce întemeiazã în spirit limbajulca atare, în modul cel mai specific ºi oarecum instinctiv. Diversitãþii indi-viduale ar trebui sã i se lase aici cel mai puþin spaþiu, iar diferenþa între limbiar trebui sã depindã în acest punct mai mult de faptul cã în unele dintre elediversitatea individualã este întrebuinþatã mai fructuos, în parte desemnareaieºitã din aceastã profunzime este indicatã mai clar ºi mai accesibil conºtiinþei.

Desemnarea obiectelor individuale, interioare sau exterioare, pãtrundemai profund în intuiþia senzorialã, în fantezie, în simþire ºi, prin interme-diul cooperãrii dintre acestea, în caracterul limbii, cãci în acest punct naturase conjugã realmente cu omul, substanþa – în parte efectiv materialã – seconjugã cu spiritul care-i dã formã. Mai ales în acest cadru iese în evidenþãspecificitatea naþionalã. Cãci omul, interpretând-o, se apropie de naturaexterioarã ºi îºi dezvoltã autonom propriile trãiri interioare în acelaºi modîn care forþele lui spirituale se delimiteazã, gradat ºi distinct, fiecare în raportcu celelalte; iar aceasta se imprimã în egalã mãsurã în mod distinct în procesulproducerii limbii, în mãsura în care aceastã producere contrapune lãuntriccuvântului conceptele corespunzãtoare. Marea linie de demarcaþie o consti-tuie ºi aici opþiunea unui popor de a pune în limba lui mai multã realitateobiectivã sau mai multã interioritate subiectivã. Cu toate cã aceastã deciziese dezvoltã cu o claritate mai mare doar puþin câte puþin pe parcursul formãriiprogresive a limbii, germenele ei este totuºi deja prezent în cea dintâi struc-turare, ºi chiar ºi forma foneticã poartã amprenta ei. Cãci cu cât simþul limbiicere mai multã luminozitate ºi mai multã claritate în reprezentarea obiectelorperceptibile prin simþuri, o delimitare mai purã ºi mai non-corporalã aconceptelor spirituale, cu atât mai precis delimitate se prezintã ºi sunetelearticulate – deoarece, în interiorul sufletului, ceea ce noi disociem prin reflec-þie este de fapt o unitate indivizibilã – ºi cu atât mai sonor se orânduiesc silabeleuna dupã alta spre a alcãtui cuvintele. Aceastã diferenþã între o obiectivitate


[97 ]

[98 ]

mai clarã ºi mai stabilã ºi o subiectivitate izvorâtã din profunzime ne frapeazãla o privire comparativã atentã asupra limbilor greacã ºi germanã. Influenþape care specificitatea naþionalã o exercitã asupra limbii poate fi privitã subdouã aspecte: pe de o parte sub aspectul formãrii conceptelor individuale,pe de altã parte sub aspectul relativei bogãþii de concepte de un anumit tippe care o manifestã o limbã. În desemnarea individualã se integreazã, în modevident, când fantezia ºi simþirea îndrumate de intuiþia senzorialã, când inte-lectul operând cu distincþii subtile, când spiritul care le îmbinã cu îndrãznealãpe toate. Culoarea pe care o primesc în acest mod expresiile destinate sã desem-neze infinita multiplicitate a obiectelor este aceeaºi care se manifestã în spe-cificul concepþiei despre naturã a unei naþiuni. Nu mai puþin clarã este ºipreponderenþa expresiilor care aparþin unei anumite direcþii spirituale. Oastfel de preponderenþã este recognoscibilã, de exemplu, în limba sanscritã,în ceea ce priveºte numãrul mare al termenilor filozofico-religioºi; în aceastãprivinþã nici o altã limbã nu se poate compara, probabil, cu sanscrita. Maitrebuie sã adãugãm cã aceste concepte, vãzute în întreaga lor nuditate posibilã,sunt alcãtuite în cea mai mare parte din elementele simple ºi originare, aºaîncât simþul naþiunii, capabil de o profundã abstractizare, strãluceºte prinacestea încã ºi mai puternic. Limba poartã astfel în sine aceeaºi amprentãcare se regãseºte în întreaga poezie ºi în întreaga Antichitate indianã, ca ºiîn modul de viaþã ºi în obiceiurile exterioare. Limba, literatura ºi instituþiileatestã în mod unanim cã trãsãturile caracteristice predominante ale naþiuniiindiene au fost, în interior, orientarea spre cunoaºterea cauzelor prime ºi ascopului unic al existenþei umane, iar în exterior poziþia [de castã], orientatãexclusiv cãtre aceastã cunoaºtere, cu alte cuvinte înclinaþia spre meditaþie ºiaspiraþia cãtre divinitate, pe de o parte, ºi funcþia sacerdotalã, pe de altã parte.Un corolar al tuturor acestor trei puncte constã în spiritul iscoditor – careriscã adesea sã se risipeascã în neant sau care riscã ºi aspirã mai degrabã sprerealizarea acestui scop – ºi în iluzia de a putea depãºi limitele umanitãþii prinexerciþii aventuroase.

Ar însemna totuºi sã gândim unilateral dacã ne-am imagina cã specifi-citatea naþionalã a spiritului ºi a caracterului s-ar manifesta doar în formareaconceptelor. Ea exercitã o influenþã la fel de intensã asupra construcþieidiscursului ºi este ºi în aceasta la fel de recognoscibilã. Este de asemenea uºorde înþeles cum focul care arde în interior, mai puternic sau mai slab, maiscânteietor sau mai mocnit, mai vioi sau mai lent, se revarsã mai ales în expresiaîntregului conþinut al gândirii ºi în tumultuoasa înlãnþuire a simþurilor în


[99 ]

aºa fel încât natura sa specificã transpare în mod nemijlocit. ªi în acest punctcomparaþia între sanscritã ºi greacã se dovedeºte interesantã ºi instructivã.Specificitãþile din aceastã componentã a limbii se imprimã însã doar minimalîn formele particulare ºi în anumite legi, iar analiza limbii îºi asumã aici osarcinã mai dificilã ºi mai migãloasã. Pe de altã parte, felul în care seriile deidei se îmbinã în construcþii sintactice este strict legat de ceea ce am discutatmai sus, adicã de constituirea formelor gramaticale. Sãrãcia ºi indeterminareaformelor interzic conþinutului gândirii sã se desfãºoare într-un spaþiu al discursu-lui prea cuprinzãtor ºi constrâng fraza sã se construiascã într-un mod ele-mentar, mulþumindu-se cu puþine puncte de sprijin. Însã chiar ºi acolo undeeste prezentã o bogãþie de forme gramaticale disociate cu fineþe ºi desemnatecu precizie trebuie totuºi sã intervinã, dacã construcþia discursului trebuiesã se dezvolte complet, ºi un impuls interior viguros, orientat spre o con-strucþie a frazei mai largã, semnificativ mai complexã ºi mai exuberantã. Înepoca în care sanscrita atinsese forma recognoscibilã în produsele care nesunt azi cunoscute, acest impuls trebuie sã fi acþionat mai puþin energic, cãcialtfel ar fi creat, fie ºi numai ca presimþire, aºa cum a izbutit geniul limbiigreceºti, posibilitatea [de formulare] care ni se relevã astãzi, uneori, efectivîn construcþia discursului.

Multe aspecte în structura frazei ºi în alcãtuirea discursului nu pot fi expli-cate prin legi, ci depind de fiecare datã de cel care vorbeºte sau scrie. Limbaare, aºadar, meritul de a acorda libertate ºi bogãþie de mijloace multiplelorîmbinãri frastice posibile, chiar ºi atunci când pune la dispoziþie doar posi-bilitatea ca vorbitorul sã creeze el însuºi, în orice moment, asemenea mijloace.Fãrã a modifica limba în sunetele sale, ºi încã ºi mai puþin în formele ºilegile ei, timpul, printr-o dezvoltare progresivã a ideilor, printr-o sporitã forþãa gândirii ºi o facultate senzitivã mai penetrantã, introduce adesea în limbãceva ce aceasta nu avusese anterior. În acelaºi lãcaº se aºazã atunci un altsens, cu aceeaºi pecete sunt imprimate entitãþi diferite, potrivit aceloraºi legide îmbinare este exprimatã o filiaþie de idei altfel nuanþate. Acest fapt esteun fruct pe care literatura unui popor – ºi în interiorul acesteia în specialpoezia ºi filozofia – îl produce fãrã întrerupere. Elaborarea celorlalte ºtiinþefurnizeazã limbii mai cu seamã un material specific sau disociazã ºi delimi-teazã mai ferm materialul deja existent. Poezia ºi filozofia vin însã în contact,într-un sens cu totul diferit, cu însãºi intimitatea omului ºi acþioneazã deaceea cu mai multã eficacitate ºi cu o mai mare forþã formativã asupra limbii,care este atât de adânc implicatã în aceastã intimitate umanã. De aceea, sunt


[100 ]

mai capabile de a atinge o dezvoltare deplinã acele limbi în care spiritulpoetic ºi filozofic a predominat cel puþin într-o anumitã perioadã, ºi suntîncã de douã ori mai capabile dacã aceastã predominanþã a izvorât dintr-unimpuls propriu, ºi nu dintr-o imitaþie a ceva strãin. Uneori, cum este cazulsemiticei ºi al sanscritei, spiritul poetic este atât de viu în interiorul uneiîntregi familii de limbi, încât, pornind de la o limbã mai veche a familieirespective, el poate renaºte într-una mai nouã. Rãmâne însã greu de evaluatdacã bogãþia intuiþiei senzoriale este, în limbi, susceptibilã de a se dezvoltape aceastã cale. Dar faptul cã atât conceptele din sfera intelectualã, cât ºicele plãsmuite pe baza percepþiei lãuntrice ajung, pe mãsurã ce sunt între-buinþate, sã comunice sunetelor prin care sunt desemnate un conþinut maiprofund ºi mai bogat în trãiri este demonstrat de experienþa tuturor acelorlimbi care s-au desãvârºit de-a lungul secolelor. Scriitori geniali conferã cuvin-telor acest conþinut mai bogat ºi o naþiune receptivã ºi agilã îl preia ºi îl ducemai departe. Dimpotrivã, metaforele care par sã fi surprins în chip admirabilsensibilitatea juvenilã a epocilor strãvechi, sensibilitate ale cãrei urme le poartãîncã în sine ºi limbile însele, se uzeazã atât de mult prin întrebuinþarea zilnicã,încât cu greu mai sunt percepute ca atare. În acest joc simultan al progresuluiºi regresului, limbile îºi exercitã, într-o dezvoltare constantã, influenþa carei-a fost destinatã fiecãreia în marea economie spiritualã a umanitãþii.

§ 12

Legãtura dintre forma foneticã ºi legile interne ale limbii constituiedesãvârºirea limbilor; iar punctul culminant al acestei desãvârºiri se întemeiazãpe faptul cã, realizându-se întotdeauna în actele simultane ale spiritului careproduce limbajul, legãtura la care mã refer devine o veritabilã ºi purã între-pãtrundere între cele douã componente. Începând cu primul sãu element,producerea limbii este un mod de a proceda sintetic, ºi anume în accepþiacea mai autenticã a cuvântului, înþelegând prin aceasta cã sinteza creeazãceva care nu deþinuse o existenþã autonomã în nici una dintre pãrþile com-ponente aflate în relaþie. Scopul este atins doar atunci când întreaga structurãa formei fonetice ºi întreaga structurã a configuraþiei interne se reunesc înmod ferm ºi simultan. Consecinþa beneficã rezultând de aici constã în perfectacorespondenþã dintre cele douã elemente, în mãsura în care nici unul nuprevaleazã, ca sã spunem aºa, asupra celuilalt. Dacã acest scop este realizat,

126 LEGÃTURA DINTRE SUNET ªI FORMA INTERNÃ A LIMBII

[101]

[102]

nici dezvoltarea internã a limbii nu se va înscrie pe traiecte separate, pe caresã evolueze eliberatã de rigorile producerii formelor fonetice, nici sunetulnu va domina, cu abundenþã excesivã, asupra nevoilor convenabile ale gândirii.Gândirea va fi îndrumatã, dimpotrivã, de tendinþele interne ale sufletului,care predispune limba, în producerea ei, la eufonie ºi la ritm; în amândouãgândirea va gãsi o contrapondere la simpla sonoritate silabicã, descoperindcu ajutorul lor un nou drum pe parcursul cãruia – dacã este adevãrat cãgândirea este cea care insuflã viaþã sunetului – ºi sunetul, la rândul sãu, varestitui gândirii un principiu însufleþitor dedus din propria lui naturã.Legãtura fermã dintre cele douã principale pãrþi constitutive ale limbii semanifestã mai ales atunci când viaþa plinã de sensibilitate ºi de fantezie înflo-reºte în ea, pe când, dimpotrivã, predominanþa unilateralã a intelectului,ariditatea ºi prozaismul sunt consecinþele inevitabile ale extinderii ºi rafinãriiintelectuale a limbii într-o epocã în care tendinþa formativã a sunetelor numai deþine intensitatea necesarã sau în care, de la bun început, forþele auacþionat în mod unilateral. Aceastã situaþie se observã, în particular, la acelelimbi în care anumite timpuri se construiesc, precum în arabã, doar prinintermediul unor auxiliare separate de verb, limbi în care, prin urmare, ideeaunei astfel de forme nu mai este însoþitã în mod eficace de tendinþa formativãa sunetelor. La unele forme temporale, limba sanscritã a legat efectiv verbula fi de conceptul verbal în cadrul unei unice unitãþi lexicale.

Dar nici acest exemplu, nici altele de acelaºi fel care ar putea fi enumeratecu uºurinþã, luate mai ales din domeniul formãrii cuvintelor, nu pun înevidenþã întreaga importanþã a exigenþei formulate aici. Sinteza perfectã lacare ne referim provine nu din unitãþi individuale, ci din caracterul ºi dinforma complet realizate ale limbii. Aceastã sintezã este produsul forþei activeîn momentul producerii limbii, cãreia îi indicã cu precizie gradul de inten-sitate. Se întâmplã ceea ce se întâmplã cu o monedã rudimentar ºtanþatã,care redã toate contururile ºi detaliile formei, dar este lipsitã de splendoareaizvorând din precizia ºi siguranþa unei întipãriri corecte. În general, dar maimult decât oriunde aici, în partea cea mai profundã ºi mai inexplicabilã aevoluþiei sale, limba se aseamãnã cu arta. Pictorul ºi sculptorul îmbinã ºiei ideea cu substanþa, iar în opera lor se aratã limpede dacã aceastã îmbinare,în intimitatea întrepãtrunderii dintre cele douã, izbucneºte dintr-un geniuveritabil aflat în stare de libertate sau dacã ideea, separatã în sine, este, casã spunem aºa, copiatã trudnic ºi migãlos cu dalta sau cu penelul. Dar, chiarºi în aceastã privinþã, ultimul aspect iese în evidenþã mai ales din pricina

LEGÃTURA DINTRE SUNET ªI FORMA INTERNÃ A LIMBII 127

[103 ]

debilitãþii impresiei de ansamblu decât a defectelor de detaliu. Pe baza unorchestiuni gramaticale punctuale, mã voi strãdui în cele ce urmeazã sã arãtcum se evidenþiazã în fapt într-o limbã insuficienta realizare a sintezei necesareîntre forma internã ºi cea externã a limbii; a merge însã pe urmele unei ase-menea insuficienþe pânã la cele mai mici detalii ale structurii limbii este ooperaþie nu numai dificilã, ci ºi, pânã la un anumit punct, imposibilã. Încãºi mai puþin este cu putinþã de a o descrie integral, prin cuvinte. Intuiþianu ne înºalã însã nici în aceastã privinþã, iar deficienþele sunt puse în luminãde rezultate. Adevãrata sintezã izvorãºte din însufleþirea pe care o cunoaºtedoar o forþã intensã ºi energicã. Într-o sintezã imperfectã, aceastã însufle-þire lipseºte, iar o limbã apãrutã pe aceastã cale activeazã, pe parcursul între-buinþãrii ei, o forþã mai puþin însufleþitoare. Acest aspect se relevã în literaturascrisã în limba respectivã, care fie cã este mai puþin înclinatã spre genuri lite-rare care cer o asemenea însufleþire, fie cã o cunoaºte într-un grad scãzut. Forþaspiritualã scãzutã a unei naþiuni care poartã vina unei astfel de imperfecþiuniperpetueazã cãtre generaþiile succesive, prin intermediul influenþei unei limbiimperfecte, o asemenea situaþie; cu alte cuvinte, lipsa de vigoare se perpe-tueazã pe parcursul întregii vieþi a unei astfel de naþiuni, pânã în momen-tul în care, datoritã unui impuls oarecare, se produce o nouã preschimbarespiritualã.

§ 13

Scopul acestei introduceri, care este acela de a reprezenta limbile îndiversitatea structurii lor ca fundament al progresului spiritului uman ºi dea examina mai îndeaproape influenþa reciprocã dintre limbã ºi spirit, m-aconstrâns sã pãtrund mai adânc în natura limbajului. Pãstrând cu fermitateºi scrupulozitate aceastã perspectivã, mã simt obligat sã urmez aceastã cale.În paginile precedente, am prezentat esenþa limbajului doar în trãsãturilesale de bazã cele mai generale ºi nu am fãcut nimic altceva decât sã dezvoltmai pe larg definiþia acestuia. Cãutând esenþa limbajului în forma sunetelorºi în cea a ideilor, precum ºi în întrepãtrunderea exactã ºi energicã a acestordouã forme, lãsãm neprecizate numeroase aspecte particulare, ceea ce faceca întrebuinþarea limbii sã rãmânã neclarã. Totuºi, pentru a pregãti caleapentru comparaþia individual-istoricã a limbilor prin formularea unorconsideraþii preliminare – aºa cum am intenþionat de fapt –, va fi deopotrivã

128 AFINITATEA LEXICALÃ ªI FORMA CUVÂNTULUI

[104 ]

necesar a descompune generalul în continuare, recompunând apoi într-ounitate superioarã particularul care rezultã de aici. Pentru a obþine o astfelde poziþie de echilibru, în ajutor ne vine natura însãºi a limbajului. Deoarecelimba, în conexiune nemijlocitã cu forþa spiritului, este un organism absolutdesãvârºit, putem distinge în ea nu doar pãrþi componente, ci ºi legi careîi guverneazã modul de a proceda sau, mai degrabã – dat fiind cã în aceastãlucrare aleg întotdeauna expresii care sã nu prejudicieze nici mãcar în aparenþãcercetarea istoricã –, direcþii ºi tendinþe ale acestui mod de a proceda. Dacãvrem sã comparãm limba cu organismele vii, aceste direcþii ºi tendinþe potfi echivalate cu legile fiziologice a cãror tratare ºtiinþificã se deosebeºte, chiarºi în privinþa esenþei, de descrierea analiticã a fiecãrei componente în parte.De aceea, nu voi trata aici separat ºi unul dupã altul sistemul de sunete,numele, pronumele etc., aºa cum se face de obicei în gramaticile noastre,ci voi lua în considerare trãsãturile specifice ale limbilor care, penetrând toateaceste elemente individuale, se determinã ele însele mai îndeaproape. Acestmod de a proceda va apãrea pe parcursul expunerii mai adecvat scopuluiurmãrit decât un alt punct de vedere. Dacã vrem sã atingem scopurile men-þionate mai sus, nu trebuie sã pierdem din vedere în cercetarea noastrã, înaintede orice, tocmai acea diversitate structuralã a limbilor care nu se lasã redusãla unicitatea unei singure familii lingvistice. De aici rezultã cã aceastã diver-sitate va trebui cãutatã mai ales acolo unde procedeul lingvistic se aflã celmai strâns legat de aspiraþiile ei ultime. Aceastã decizie metodologicã ne conducedin nou, de data aceasta sub un alt aspect, cãtre desemnarea conceptelorºi cãtre îmbinarea ideilor în propoziþie. Amândouã decurg din intenþia derealizare interioarã completã a conþinutului gândirii ºi de exteriorizare aînþelegerii acestuia. Oarecum independent de aceastã intenþie, în limbã seformeazã în acelaºi timp un principiu artistic-creativ, care îi este, de fapt,intrinsec. Cãci în limbã conceptele sunt susþinute de sunete ºi acordul tuturorforþelor spirituale se reuneºte astfel cu un element muzical care, penetrând-o,nu renunþã la propria lui naturã, ci doar ºi-o modificã. Frumuseþea artisticãnu se adaugã limbii asemenea unui ornament întâmplãtor, ci, dimpotrivã,este o consecinþã necesarã prin sine a esenþei acesteia, o infailibilã piatrã deîncercare în desãvârºirea internã ºi generalã a limbii. Cãci activitatea internãa spiritului se avântã cãtre cele mai îndrãzneþe înãlþimi doar atunci cândsentimentul frumuseþii îºi revarsã asupra ei strãlucirea.

Procedeul lingvistic nu este pur ºi simplu ceva în virtutea cãruia se desfã-ºoarã un fenomen oarecare; el trebuie în acelaºi timp sã deschidã limbii

AFINITATEA LEXICALÃ ªI FORMA CUVÂNTULUI 129

[105 ]

[106 ]

posibilitatea de a produce o cantitate indeterminabilã de asemenea fenomene,iar aceasta în toate condiþiile care îi sunt impuse de conþinutul gândirii. Cãcilimba se contrapune realmente ºi integral unei sfere infinite ºi cu adevãratfãrã limite, cu alte cuvinte ansamblului a tot ceea ce poate fi gândit. Limbatrebuie de aceea sã-ºi asume o întrebuinþare nelimitatã a unor mijloace limi-tate ºi este în stare sã facã acest lucru în virtutea identitãþii dintre forþa careproduce gândirea ºi cea care produce limbajul. De aici rezultã însã, în modnecesar, ºi faptul cã limbajul îºi exercitã acþiunea simultan în douã direcþii,îndreptându-se mai întâi spre interiorul sãu, cãtre ceea ce este exprimat prinvorbire, ºi întorcându-se apoi, pentru a se repercuta asupra forþelor care îlproduc. Aceste douã acþiuni se deruleazã în mod specific în fiecare limbãprin intermediul metodei respectate în interiorul acesteia ºi trebuie de aceealuate în considerare în prezentarea ºi evaluarea acestei metode.

Afinitatea lexicalã ºi forma cuvântului

Am vãzut deja în paginile precedente cã inventarea cuvintelor constãexclusiv în selectarea de sunete analoage pentru concepte analoage, pe bazaunei afinitãþi deduse din ambele domenii, turnându-se apoi cuvintele într-oformã mai mult sau mai puþin determinatã. Existã, aºadar, douã elementecare trebuie examinate: forma cuvintelor ºi afinitatea lexicalã. Analizat încontinuare, acest ultim element ne apare de trei feluri: afinitatea sunetelor,afinitatea logicã a conceptelor ºi afinitatea care derivã din acþiunea exercitatãde cuvinte asupra sufletului. Întrucât afinitatea logicã se bazeazã pe idee,ni se impune aici atenþiei mai ales acea parte a vocabularului în care cuvintele,pe baza unor concepte desemnând relaþii generale, se transformã în alte cuvinte,de exemplu cuvintele concrete în cuvinte abstracte, cuvintele desemnândobiecte individuale în cuvinte colective etc. Voi lãsa însã deoparte în expu-nerea mea acest tip de afinitate logicã, deoarece modificarea proprie cuvintelorde acest tip este destul de asemãnãtoare cu modificarea pe care o suferã unulºi acelaºi cuvânt în diferitele sale relaþii cu discursul. În aceste cazuri, o anumitãparte, întotdeauna aceeaºi, a semnificaþiei cuvântului este legatã de o altãparte, care se modificã mereu. Acelaºi fenomen se petrece de altfel, dar în alteprivinþe, ºi în limbã. Foarte adesea, în conceptul care apare pe parcursul desem-nãrii ca fiind comun unor obiecte disparate putem recunoaºte un nucleu-ra-dical al cuvântului, iar procedeul lingvistic poate sã susþinã sau sãîngreuneze aceastã recunoaºtere, evidenþiind sau, dimpotrivã, obscurizândconceptul-radical ºi relaþia acestuia cu propriile modificãri. Desemnarea


[107 ]

conceptului prin intermediul sunetului reprezintã o conexiune de entitãþiale cãror esenþe nu se pot reuni niciodatã într-una singurã. Dar conceptulse poate disocia de cuvânt tot atât de puþin cât îi este omului cu putinþãsã renunþe la trãsãturile propriului chip. Cuvântul este fizionomia indivi-dualã a conceptului ºi, dacã ar vrea sã o pãrãseascã, ar putea-o face doar înmãsura în care s-ar regãsi pe sine în alte cuvinte. Sufletul trebuie sã încercetotuºi fãrã întrerupere sã devinã independent de sfera limbii, deoarececuvântul este oricum o îngrãdire a trãirilor sale interioare – al cãror conþinuteste întotdeauna mai amplu decât ceea ce ajunge sã fie exprimat – ºi ameninþãadesea sã înãbuºe tocmai nuanþele cele mai specifice ale acestor trãiri, din cauzanaturii lui, care este prea materialã în ceea ce priveºte sunetul ºi prea generalãîn ceea ce priveºte semnificaþia. Sufletul trebuie sã trateze cuvântul maidegrabã ca pe un punct de sprijin în activitatea sa interioarã decât sã se laseîncãtuºat între limitele acestuia. Numai cã sufletul încredinþeazã din noucuvântului ceea ce cucereºte ºi apãrã pe aceastã cale; ºi astfel, din aceastãalternanþã de efort ºi contraefort, se produce, dacã vivacitatea proprie forþelorspirituale o îngãduie, o rafinare din ce în ce mai mare a limbii, care seîmbogãþeºte astfel progresiv cu un conþinut purtând amprenta sufletului;aceastã îmbogãþire sporeºte exigenþele limbii, ridicându-le exact pânã lanivelul la care pot fi satisfãcute mai bine. Dupã cum se poate observa latoate limbile evoluate, cuvintele dobândesc o semnificaþie mai amplã saumai profundã în mod proporþional cu gradul de intensitate a elanului gândiriiºi afectivitãþii.

Conexiunea dintre naturile diferite ale conceptului ºi sunetului, chiarfãcând abstracþie de sonoritatea materialã a celui din urmã ºi chiar anteriorformãrii reprezentãrii, reclamã prezenþa unui al treilea element, care sã mediezeîntre ele ºi în care cele douã se pot întâlni. Acest element mediator este întot-deauna de naturã senzorialã, aºa cum, de exemplu, în Vernunft ‘raþiune’ esteimplicatã reprezentarea lui nehmen ‘a lua’, în Verstand ‘intelect’ cea a lui stehen‘a sta’, în Blüthe ‘înflorire’ cea a lui hervorquellen ‘a izvorî’; acest element apar-þine sferei afectivitãþii interne ori externe sau sferei activitãþii. Dacã derivareane permite sã îl observãm mai îndeaproape, este posibil ca, lãsând mereudeoparte componentele mai concrete, sã readucem elementul mediator, fieîn întregime, fie conservându-i caracteristica individualã, la categoriile deextensiune sau de intensiune ori la o variaþie în interiorul acestor douã cate-gorii, aºa încât sã ajungem la sferele generale ale spaþiului, timpului ºi graduluide receptivitate. Dacã examinãm în acest mod cuvintele unei limbi, putem


[108 ]

ajunge sã recunoaºtem – chiar dacã exceptând multe puncte particulare –þesãtura conexiunii lor ºi sã schiþãm, cel puþin în liniile sale principale, pro-cedeul general, individualizat în aceste conexiuni. Vom încerca atunci sãne ridicãm de la cuvintele concrete cãtre intuiþiile ºi percepþiile, ca sã spunemaºa, radicale, în virtutea cãrora orice limbã, urmând geniul care o animã, me-diazã prin cuvintele sale între sunet ºi concept. Aceastã comparare a limbii cudomeniul ideilor – în mãsura în care limba reprezintã desemnarea ideilor –pare sã ne oblige sã procedãm invers, coborând adicã din nou de la conceptecãtre cuvinte, deoarece doar conceptele, în calitatea lor de prototipuri, potconþine ceea ce este necesar pentru evaluarea desemnãrii lexicale, pe bazatipului ºi a ansamblului acesteia din urmã. Un obstacol intern ne împiedicãtotuºi sã urmãm aceastã cale, cãci conceptele, dupã ce au primit peceteaanumitor cuvinte, nu mai pot realiza reprezentarea a ceva general, susceptibilde a fi individualizat ulterior. Dacã vom încerca totuºi sã ne atingem scopulpropus prin intermediul elaborãrii unor categorii, între categoria cea mairestrânsã ºi conceptul individualizat prin cuvânt se va produce o fisurã insur-montabilã. Nu este deci în nici un fel cu putinþã sã prezentãm în detaliuºi cât de cât complet în ce mãsurã o limbã epuizeazã numãrul conceptelorce trebuie desemnate ºi cu câtã coerenþã a metodei reuºeºte ea sã coboarede la conceptele originare cãtre cele particulare derivate, deoarece calea scin-dãrii conceptelor nu poate fi parcursã, iar calea cuvintelor indicã ceea ces-a realizat, ºi nu ceea ce se ceruse iniþial.

Tezaurul lexical al unei limbi nu poate fi considerat nicidecum o masãdeja datã. Chiar ºi fãrã sã þinem seama exclusiv de neîntrerupta formare denoi cuvinte ºi de noi forme ale cuvintelor, atâta timp cât limba trãieºte îngura poporului, vocabularul ei este un produs permanent reînnoit al capa-citãþii de a forma cuvinte, mai întâi în trunchiul genealogic originar cãruialimba respectivã îi datoreazã forma, apoi în însuºirea de cãtre copii a putinþeide a vorbi ºi, în cele din urmã, în întrebuinþarea zilnicã a vorbirii. Prezenþainevitabilã a cuvântului, necesar întotdeauna în interiorul discursului, nuse datoreazã, cu siguranþã, doar memoriei. Nici o memorie omeneascã nuar fi suficientã dacã sufletul nu ar purta în sine, instinctiv ºi simultan, cheiade formare a cuvintelor ca atare. Chiar ºi o limbã strãinã o învãþãm însu-ºindu-ne puþin câte puþin aceastã cheie, fie ºi numai prin exerciþiu, dar învirtutea uniformitãþii facultãþii limbajului la toþi oamenii ºi a afinitãþii specialea acestei facultãþi la fiecare popor. Lucrurile nu sunt cu mult diferite nici înceea ce priveºte limbile moarte. Vocabularul acestora este de fapt, din punctul


[109 ]

[110 ]

nostru de vedere, un ansamblu închis, în care doar o investigaþie norocoasãar fi în stare sã facã descoperiri în zonele cele mai profunde. Studiul acestorlimbi poate reuºi doar dacã ne însuºim principiul care a fost cândva viu înele; prin aceasta, limbile aºa-zis moarte sunt rechemate într-o clipã la o viaþãrealã ºi adevãratã. În nici un caz o limbã nu poate fi cercetatã ca ºi cum arfi o plantã ofilitã. ‘Limbã’ ºi ‘viaþã’ sunt concepte inseparabile ºi, în acestcontext, învãþarea unei limbi este întotdeauna o producere mereu reînnoitã.

Din perspectiva propusã aici, unitatea vocabularului unei limbi se eviden-þiazã în modul cel mai clar. Vocabularul unei limbi este un ansamblu unic,deoarece a fost produs de o forþã unicã, iar aceastã producere s-a desfãºuratîn mod constant ºi neîntrerupt. Unitatea vocabularului se întemeiazã pe coe-ziunea, susþinutã de afinitatea conceptelor, dintre intuiþiile mediatoare ºisunete. Tocmai aceastã coeziune este ceea ce trebuie sã examinãm în continuareîn mod prioritar.

Gramaticienii indieni ºi-au construit sisteme – prea artificiale, desigur,dar de o admirabilã subtilitate de ansamblu – pe ipoteza cã lexicul limbiisanscrite cunoscut de ei ar fi integral explicabil prin el însuºi. Ei vedeau astfelîn limba lor o limbã originarã ºi excludeau orice posibilitate ca aceasta sãfi împrumutat pe parcurs cuvinte strãine. Ambele ipoteze erau în mod incon-testabil false. Cãci, chiar trecând cu vederea toate cauzele istorice, precumºi pe cele care pot fi depistate în limba însãºi, este absolut improbabil ca oasemenea limbã realmente originarã sã se fi pãstrat pânã în vremea noastrãîn forma ei primarã. Este posibil ca, procedând astfel, gramaticienii indienisã nu-ºi fi propus alt obiectiv în afara aceluia de a conferi limbii lor o orga-nizare sistematicã, fãrã sã se preocupe de legitimitatea istoricã a unei asemeneaorganizãri. Dar este de asemenea posibil ca ºi indienilor sã li se fi întâmplatîn aceastã privinþã ceea ce li s-a întâmplat celor mai multe dintre naþiunileajunse la maxima înflorire a formãrii lor spirituale. Omul cautã întotdeaunaconexiuni, chiar între fenomenele exterioare, dar mai ales conexiunile dinsfera gândirii; arta istoriei apare întotdeauna mai târziu, iar observaþia purãºi, încã ºi mai mult decât aceasta, experimentul urmeazã abia la mare distanþãîn timp dupã sistemele ideatice sau imaginare. Omul încearcã sã dominenatura pornind de la idee. Acceptând acest fapt, trebuie totuºi sã recunoaºtemcã ipoteza explicabilitãþii prin sine însãºi a limbii sanscrite rãmâne mãrturiaunei înþelegeri exacte ºi profunde a naturii limbajului. Cãci o limbã cu adevãratoriginarã, necontaminatã de amestecul unor elemente strãine, ar fi trebuitrealmente sã conserve în sine o coeziune demonstrabilã a ansamblului sãu


[111 ]

lexical. A pãtrunde cu o asemenea perseverenþã în înþelegerea formãrii cuvin-telor, vãzutã ca cea mai profundã ºi mai misterioasã componentã a limbii,rãmâne, dincolo de orice, o întreprindere demnã de stimã, fie ºi numai prinîndrãzneala ei.

Esenþa coeziunii fonetice a cuvintelor depinde de aplicarea unui numãrrestrâns de sunete-radicale, care se aflã la baza întregului vocabular, la con-cepte din ce în ce mai delimitate ºi mai complexe, prin intermediul unoradaosuri ºi al unor modificãri. Recurenþa aceluiaºi sunet-radical sau cel puþinposibilitatea de a-l recunoaºte pe baza unor reguli precise, ca ºi caracterulregulat al conþinutului semantic al acelor adaosuri care modificã cuvântulsau al transformãrilor interne ale acestuia determinã acea explicabilitate prinsine însãºi a limbii pe care o putem denumi mecanicã sau tehnicã.

În ce priveºte producerea lor, între cuvinte existã o diferenþã importantã,pânã acum complet neglijatã, care afecteazã cuvintele tematice. Cele maimulte dintre cuvintele tematice sunt, într-o oarecare mãsurã, de naturã narativãsau descriptivã, ele desemneazã miºcãri, calitãþi sau obiecte privite în sine,fãrã nici o referire la o persoanã presupusã sau cunoscutã în mod real; laalte cuvinte tematice, tocmai exprimarea acestei persoane sau simpla referirela aceasta constituie esenþa exclusivã a semnificaþiei. Cred cã am arãtat corect,într-o lucrare anterioarã1, cã, în orice limbã, cuvintele desemnând persoanatrebuie sã fie cuvinte originare ºi cã este inexactã opinia potrivit cãreia pronu-mele ar fi partea de vorbire care s-a format cel mai târziu într-o limbã. Ointerpretare strict gramaticalã, prin care pronumele este privit ca un substitutal numelui, a luat aici locul viziunii corecte ieºite din profunzimea limbii.Elementul primordial este, fireºte, persoana însãºi a vorbitorului, care seaflã în contact permanent ºi direct cu natura, ºi este imposibil sã se omitãexprimarea ºi în limbã a opoziþiei dintre eul persoanei ºi naturã. În Eu estedat însã de la sine ºi un Tu; ºi astfel, prin intermediul unei noi opoziþii,apare persoana a III-a, care, întrucât sfera fiinþelor apte sã simtã ºi sã vorbeascãeste lãsatã la urmã, se extinde ºi asupra obiectelor inanimate. Persoana, cualte cuvinte Eul, fãcând abstracþie de orice însuºire concretã, se situeazã înrelaþia exterioarã determinatã de spaþiu ºi în relaþia interioarã determinatãde senzaþie. Cuvintelor indicând persoana le urmeazã prin urmare prepoziþiile


[112 ]

[113 ]

1 „Über die Verwandschaft der Ortsadverbien mit dem Pronomen in eingen Sprachen“,în Abhandlungen der historisch-filologischen Classe der Berliner Akademie der Wissenschaftendin anul 1829, pp. 1–6. De comparat ºi cu lucrarea mea „Über den Dualis“, ibidem,1827, pp. 182–185.

ºi interjecþiile. Prepoziþiile sunt relaþii ale spaþiului sau ale timpului (vãzutca extensiune) cu un punct determinat, inseparabil de conceptul lor. Inter-jecþiile nu sunt altceva decât manifestãri spontane ale sentimentului vital.Este de aceea probabil cã acele cuvinte indicând persoana, realmente simple,îºi au originea într-o relaþie spaþialã sau senzorialã.

Subtila distincþie pe care o operez aici trebuie înþeleasã în limitele saleprecise. Pe de o parte, toate cuvintele care desemneazã trãiri interne, ca ºicele care desemneazã obiecte externe, se formeazã într-o manierã descriptivãºi, în general, obiectivã. Distincþia la care mã refer nu este valabilã decât pentrucazul în care esenþa desemnãrii este constituitã efectiv de manifestarea spon-tanã a simþirii unei anumite individualitãþi. Pe de altã parte, în limbi potexista – ºi chiar existã realmente – pronume ºi prepoziþii care provin dincuvinte desemnând calitãþi integral concrete. Persoana poate fi desemnatãprin intermediul a ceva corelat cu conceptul sãu ºi, la fel, prepoziþia poatefi desemnatã printr-un nume înrudit cu conceptul sãu, cum, de exemplu,hinter ‘în spatele’ este desemnabil prin Rücken ‘spate’, vor ‘înaintea’ prin Brust‘piept’ etc. Cuvinte apãrute efectiv în acest fel pot deveni cu timpul de nere-cunoscut, încât este greu sã ne hotãrâm dacã le vom considera cuvinteoriginare sau derivate. Dacã în aceastã privinþã existã cazuri individualecontroversabile, rãmâne totuºi de netãgãduit faptul cã orice limbã trebuiesã fi avut la origine astfel de cuvinte izvorâte din simþirea imediatã a persoanei.Bopp are meritul esenþial de a fi distins pentru prima datã aceste douã clasede cuvinte tematice ºi de a fi inclus în circuitul cercetãrii constituirii cuvin-telor ºi a formelor lor elemente lexicale rãmase pânã acum nediscutate. Vomvedea imediat în ce modalitate ingenioasã, sesizatã pentru prima oarã deBopp în formele sanscritei, reuneºte limba, pentru propriile scopuri, acestedouã clase de cuvinte, valorificând-o pe fiecare potrivit specificului ei.

Radicalii obiectivi ºi cei subiectivi ai limbii, pe care i-am distins aici,nu împãrtãºesc totuºi – dacã îmi este îngãduit sã mã servesc, pentru a ficoncis, de aceastã definiþie nici pe departe exhaustivã – integral aceeaºi naturãºi nu ar putea, la drept vorbind, sã fie trataþi într-un mod similar cu sunetelede bazã. Radicalii obiectivi îºi trãdeazã originea în urma analizei: au fostseparate sunetele secundare, semnificaþia a fost lãrgitã pânã la niºte limiteincerte, pentru a putea cuprinde în sfera ei toate cuvintele care i sesubordoneazã, ºi au fost obþinute astfel niºte forme care, cu o asemeneaconfiguraþie, pot fi denumite cuvinte doar într-un mod impropriu. Radicaliisubiectivi poartã în mod evident amprenta limbii înseºi. Conceptul care le


[114 ]

corespunde nu permite nici o extensiune, fiind întotdeauna expresia uneiindividualitãþi precis conturate. Indispensabil subiectului vorbitor, acest concepta putut fi suficient într-o anumitã mãsurã, pânã în momentul realizãrii deplinea expansiunii progresive a limbii. Totuºi, dupã cum vom avea imediat prilejulsã arãtãm în cele ce urmeazã, acest concept ne trimite la un stadiu primitival limbilor, stadiu a cãrui configuraþie în ceea ce priveºte radicalii obiectivi,atâta timp cât ne lipsesc dovezile istorice ferme, poate fi, cu multã precauþie,doar presupusã.

Numele de „radicali“ poate fi atribuit doar acelor sunete de bazã carese reunesc în mod direct cu conceptul care trebuie desemnat, fãrã intervenþiaaltor sunete, purtãtoare deja, prin sine, de semnificaþie. În aceastã accepþiuneriguroasã a termenului, radicalii nu aparþin în mod necesar limbii ca atare;în limbile în care forma se constituie din radicali îmbrãcaþi în sunete secun-dare, un asemenea caz se constatã cu mare dificultate sau, cel mult, doarîn anumite condiþii. O limbã propriu-zisã este de fapt doar aceea care semanifestã în vorbire, iar invenþia lingvisticã nu poate fi gânditã ca parcurgândretroactiv aceeaºi cale urmatã proiectiv în cadrul analizei. Dacã într-o astfelde limbã un radical se prezintã ca un cuvânt, asemenea sanscritului yudh‘luptã’, sau ca o componentã a unui cuvânt compus, ca în sanscritul dhar-mawid ‘virtuos’, avem de-a face de fapt cu excepþii care nu ne îndreptãþescsã presupunem existenþa unui stadiu în care, ca în limba chinezã, în lanþuldiscursului sunt cuprinºi ºi radicalii puri, necombinaþi cu sunete secundare.E mult mai probabil ca, pe mãsurã ce auzul ºi conºtiinþa vorbitorilor seobiºnuiesc mai mult cu sunetele radicale, în asemenea cazuri sporadice sãavem de-a face cu o întrebuinþare directã a acestora. Dar, în mãsura în care,prin analizã, ajungem pânã la sunetele radicale, se ridicã întotdeauna între-barea dacã am ajuns astfel întotdeauna la elementele cu adevãrat cele maisimple. În ceea ce priveºte sanscrita, Bopp ºi Pott – acesta din urmã într-oimportantã lucrare pe care am amintit-o deja* ºi care va servi fãrã îndoialãca bazã pentru cercetãri ulterioare – au demonstrat cu o inspiratã per-spicacitate cã mulþi presupuºi radicali sunt de fapt compuºi sau derivaþi prinreduplicare. Iar îndoiala poate fi extinsã ºi asupra radicalilor care par sã fieefectiv simpli. Am în vedere aici mai ales acei radicali care se depãrteazã destructura silabelor simple sau, încã ºi mai mult, de a acelora care îºi încadreazãvocala între sunete consonantice care se sudeazã cu aceasta pânã la a deveniaproape inseparabile. ªi în aceºti radicali se pot ascunde compuºi deveniþi


[115 ]

* Vezi supra, p. 77 (n. trad.).

[116 ]

de nerecunoscut, rezultaþi din transformãri fonetice precum contragerea,dispariþia unor vocale ºi altele asemãnãtoare. Spun acest lucru nu pentru apune în locul faptelor presupuneri fãrã rost, nici pentru a obtura în modarbitrar cercetãrii istorice accesul ulterior la stadii de limbã încã insuficientinvestigate, ci pentru cã problematica de care ne ocupãm aici, cea a relaþieidintre limbi ºi facultatea formativã, ne impune în mod necesar sã cercetãmtoate cãile pe care le-a parcurs apariþia structurilor lingvistice.

În mãsura în care se fac recognoscibile prin permanenta lor revenire, înforme foarte variabile, la ceva care rãmâne constant, sunetele radicale trebuiesã dobândeascã o claritate superioarã, într-un grad proporþional cu gradulîn care o limbã îºi dezvoltã, în interiorul ei, conceptul de verb într-un modmai adecvat naturii acestuia. Datoritã instabilitãþii ºi mobilitãþii acestei pãrþia discursului care, ca sã spunem aºa, nu are nici un moment de repaus, alãturide una ºi aceeaºi silabã radicalã apar în mod necesar sunete secundare aflateîn permanentã transformare. Gramaticienii indieni se lãsau conduºi de unsentiment absolut corect al limbii lor atunci când tratau toþi radicalii dreptradicali verbali, încadrându-l pe fiecare într-o anumitã clasã de conjugare.În însãºi natura dezvoltãrii limbii rezidã faptul cã, inclusiv din punct devedere istoric, conceptele de miºcare ºi de calitate sunt primele desemnate,deoarece aceste douã concepte sunt, se înþelege, singurele care pot fi între-buinþate, într-unul ºi acelaºi act, cu aceeaºi continuitate ºi frecvenþã, pentrua desemna obiecte care corespund unor cuvinte simple. Miºcarea ºi calitateasunt însã, în sine, asemãnãtoare, iar un simþ al limbii viguros o antreneazãpe cea de-a doua cãtre cea dintâi încã ºi mai frecvent decât invers. Distincþiape care o fãceau între sufixele krit ºi sufixele unâdi dovedeºte faptul cãgramaticienii indieni înþelegeau deosebirea esenþialã dintre miºcare ºi calitate,pe de o parte, ºi cuvintele indicând obiecte independente, pe de altã parte.Prin ambele categorii de sufixe erau derivate cuvinte direct din sunetele radi-cale. Sufixele din prima categorie formeazã însã numai cuvinte în care unulºi acelaºi radical este prevãzut doar cu modificãri generale care se potrivescsimultan mai multor concepte. Substanþe reale se gãsesc în aceste cazuri rareoriºi numai în mãsura în care desemnarea lor este de acest tip restrâns. Exactinvers, sufixele de tip unâdi afecteazã doar denumiri de obiecte concrete,iar în cuvintele formate cu ajutorul lor componenta cea mai obscurã estesufixul însuºi, care ar trebui sã conþinã conceptul cel mai general, capabilsã modifice sunetul-radical. Este de netãgãduit faptul cã o mare parte a acestorformaþii sunt fabricate într-o perioadã istoricã recentã. Recunoaºtem la ele


[117 ]

cu mult prea mare evidenþã cã au fost inventate în mod conºtient pe bazaprincipiului cã toate cuvintele unei limbi, fãrã excepþie, trebuie reduse laradicali instituiþi anterior. Între aceste denumiri de obiecte concrete se potafla, pe de o parte, cuvinte strãine intrate în limbã, dar ºi, pe de altã parte,unele compuse devenite de nerecunoscut, între care se pot recunoaºte ºicuvinte derivate cu sufixe unâdi. Aceasta este, în mod natural, partea cea maiobscurã din toate limbile ºi pe bunã dreptate s-a încercat mai recent instituireaunei clase aparte de cuvinte cu origine obscurã ºi incertã, incluzând o mareparte dintre cuvintele de tipul unâdi.

Esenþa coeziunii fonetice se sprijinã pe recognoscibilitatea silabei radicale,care este tratatã de limbi cu o atenþie mai mare sau mai micã, în funcþie degradul de regularitate a organismului lor. În limbile cu o structurã apropiatãde perfecþiune, la sunetul-radical, sunet capabil sã individualizeze conceptul,se adaugã sunete secundare, care indicã o modificare generalizatoare. Or,dupã cum în rostire fiecare cuvânt poartã un singur accent principal, iarsilabele neaccentuate cedeazã în faþa celor accentuate (vezi mai jos, § 16),tot aºa ºi în cuvintele simple formate prin derivare sunetele secundare ocupã,în interiorul limbilor riguros organizate, un spaþiu mai redus, deºi foartesemnificativ. Aceste sunete secundare sunt, ca sã spunem aºa, indicatori preciºiºi scurþi, capabili sã indice intelectului locul pe care acesta trebuie sã îl atribuieconceptului corespunzãtor silabei radicale, a cãrei realizare senzorialã estemai accentuatã ºi mai distinctã. Aceastã lege a subordonãrii senzoriale, carese aflã în corelaþie ºi cu structura ritmicã a cuvântului, pare dominantã înlimbile foarte strict organizate, inclusiv din punct de vedere formal, ceeace nu decurge totuºi din cuvintele însele; iar strãduinþa gramaticienilor indienide a trata toate cuvintele limbii lor pe baza acestei legi este mãrturia înþelegeriiexacte a spiritului limbii sanscrite. Dar, întrucât sufixele unâdi nu se gãsescla gramaticienii mai vechi, se pare cã ele au fost descoperite mai târziu. Defapt, la majoritatea cuvintelor sanscrite denumind obiecte concrete apareaceastã structurã caracterizatã prin cãderea unei terminaþii scurte în preajmaunei silabe radicale predominante, iar acest fapt se potriveºte perfect cu ceeace am spus mai sus despre posibilitatea existenþei unor unitãþi compuse devenitede nerecunoscut. Aceeaºi presiune care a acþionat asupra derivãrii acþioneazãºi asupra compunerii ºi, pentru a contrabalansa acea componentã a cãreifuncþie designativã este mai individualizatã sau determinatã în alt fel, o reduceprogresiv pe cealaltã, atât în privinþa conceptului, cât ºi a sunetului. Aproapeincredibilele estompãri ºi alterãri de sunete pe care le constatãm în limbi,


[118]

transformãri succesive foarte rapide pricinuite de trecerea timpului, ºi, în plus,tendinþa tenace de conservare, secole de-a rândul, a unor sunete absolutsimple ºi izolate, toate depind în cea mai mare parte de o aspiraþie motivatãa simþului intern al limbii sau, dimpotrivã, de o cedare a acestuia. Timpulnu ºterge nimic de la sine, ci îºi exercitã acþiunea numai în mãsura în caresimþul limbii a renunþat el mai întâi, intenþionat sau nu, la un sunet.

§ 14

Înainte de a trece acum la relaþiile reciproce pe care le stabilesc cuvinteleîntre ele în alcãtuirea discursului, trebuie sã mai menþionez o proprietatea limbilor care se manifestã deopotrivã în aceste relaþii, dar ºi într-o partedin procesul de formare a cuvintelor. Am amintit deja în paginile precedente(pp. 106–108; 117) asemãnãrile între cazul în care un cuvânt este derivatde la radical prin adãugarea unui concept general, aplicabil la o întreagãclasã de cuvinte, ºi cazul când cuvântul este determinat în acest mod pebaza poziþiei pe care o ocupã în discurs. Aceastã proprietate a limbii careare aici un efect de stimulare sau, dimpotrivã, de obstaculare poate fi cuprinsãîn sfera a trei noþiuni: izolarea cuvintelor, flexiunea ºi aglutinarea. Aceastãproprietate este pivotul în jurul cãruia se roteºte organismul limbii înperfecþiunea lui. De aceea trebuie sã o examinãm discutând una dupã altaurmãtoarele chestiuni: potrivit cãrei cerinþe interne izvorãºte ea în suflet;cum se exteriorizeazã prin prelucrarea sunetelor; cum sunt împlinite sau,dimpotrivã, cum rãmân nesatisfãcute prin aceastã exteriorizare cerinþeleinterne. Pe parcursul acestei examinãri, vom observa constant repartiþia acti-vitãþilor care se desfãºoarã în mod convergent în interiorul limbii.

Ansamblul cazurilor menþionate pânã aici prezintã, în ceea ce þine dedesemnarea internã a cuvintelor, douã elemente a cãror naturã total diferitãtrebuie disociatã cu atenþie. Actului însuºi al desemnãrii conceptului i seasociazã de fapt o altã activitate specificã a spiritului, care asigurã conceptuluitransferul într-o anumitã categorie a gândirii ºi a vorbirii; iar sensul completal cuvântului rezultã simultan din expresia corespunzãtoare conceptului ºidin aceastã indicaþie modificatoare. Aceste douã elemente se aflã însã în sferetotal diferite. Desemnarea conceptului aparþine unui mod de a proceda dince în ce mai obiectiv al simþului limbii. Transferul conceptului într-o categoriedeterminatã a gândirii reprezintã un nou act al conºtiinþei de sine a limbii,

IZOLAREA CUVINTELOR, FLEXIUNEA ªI AGLUTINAREA 139

[119]

[120 ]

în virtutea cãruia cazul particular, cuvântul individual, se raporteazã la ansam-blul cazurilor posibile în limbã sau în vorbire. Numai prin aceastã operaþiune,realizatã cu cea mai mare precizie ºi profunzime ºi solid încorporatã în limbaînsãºi, în actul de vorbire se conjugã, topindu-se una în alta ºi subordo-nându-se una alteia dupã reguli proprii, activitatea autonomã ce izvorãºte dingândire ºi cea orientatã mai mult spre receptarea purã a impresiilor exterioare.

Existã, desigur, grade diferite în felul în care diversele limbi satisfac aceastãcerinþã, pe care nici o limbã nu o poate totuºi trece cu vederea în configuraþiaei internã. Dar chiar ºi în limbile în care aceastã cerinþã se extinde ºi la desem-narea externã, totul depinde de profunzimea ºi de vivacitatea cu care acestelimbi, înãlþându-se cu adevãrat pânã la categoriile originare ale gândirii, reuºescsã le confere acestora o anumitã valoare în interdependenþa lor. Cãci, la rândullor, aceste categorii constituie împreunã un ansamblu coerent, al cãrui caractercomplet ºi sistematic strãbate limbile cu razele sale. Tendinþa de a clasificaconceptele, de a le delimita pe cele individuale prin intermediul genuluicãruia îi aparþin, poate însã apãrea ºi din nevoia de a distinge ºi de a desemna,care izvorãºte din îmbinarea conceptului corespunzãtor genului cu cel cores-punzãtor individului. Totuºi aceastã tendinþã de a clasifica conceptele, fieca atare, fie în conformitate cu originea menþionatã sau cu o origine maidirectã decurgând din nevoia spiritului de a se supune unei ordini logiceclare, admite trepte diferite. Existã limbi care la denumirile de fiinþe viiadaugã în mod regulat conceptul de gen, iar printre acestea sunt unele încare desemnarea acestui concept de gen a devenit un sufix care poate firecunoscut doar în urma analizei. Aceste cazuri concordã pe deplin cu celdespre care am vorbit mai sus, în mãsura în care ºi aici sunt vizibile douãprincipii: un principiu activ al desemnãrii ºi un principiu subiectiv al divi-ziunii logice. Dar, pe de altã parte, aceste cazuri sunt complet divergente,deoarece nu este vorba aici de desemnarea unor forme ale gândirii ºi ale vorbirii,ci doar de desemnarea unor clase diferite de obiecte reale. Cuvintele formateîn acest fel ajung în cele din urmã sã fie întru totul asemãnãtoare cu celeîn care douã elemente alcãtuiesc un concept compus. Dimpotrivã, ceea ce,în configuraþia internã a limbii, corespunde conceptului de flexiune se distingetocmai prin faptul cã, prin intermediul nu a douã elemente, ci al unuia singur,transferat într-o anumitã categorie, se constituie acele douã principii de lacare am pornit delimitarea acestui concept. Trãsãtura caracteristicã a flexiuniiconstã tocmai în aceea cã aceste douã principii ne relevã, dacã le analizãm,o naturã diferitã ºi o apartenenþã la sfere diferite. Numai datoritã acestei

140 IZOLAREA CUVINTELOR, FLEXIUNEA ªI AGLUTINAREA

[121]

trãsãturi caracteristice, limbile care posedã o organizare purã pot sã ajungãla o profundã ºi stabilã legãturã între spontaneitate ºi receptivitate, din carese produce apoi, în interiorul lor, o infinitate de conexiuni între conþinu-turile gândirii, care poartã toate amprenta unor forme pure, capabile sã satis-facã pe deplin ºi în mod absolut cerinþele limbajului. Aceasta nu excludeîn realitate posibilitatea ca, în cuvintele formate în acest mod, sã-ºi gãseascãloc ºi unele distincþii reieºite din experienþã. Dar, sub un aspect mai general,în limbi care se bazeazã, în aceastã parte a structurii lor, pe un principiu spiri-tual veritabil, aceste distincþii sunt situate deja, prin intermediul moduluigeneral de a proceda al limbii, pe o treaptã mai elevatã. Astfel, de exemplu,conceptul diferenþei între sexe n-ar fi putut apãrea fãrã observarea realitãþii,chiar dacã el se raliazã, oarecum de la sine, prin intermediul conceptelor despontaneitate ºi de receptivitate, diferenþelor originare dintre forþele carepot fi imaginate. La aceastã treaptã superioarã se ridicã acele limbi care preiau,integral ºi perfect, acest concept, desemnându-l într-un mod foarte asemã-nãtor cu cel întrebuinþat în cazul cuvintelor apãrute pe baza diferenþelorpur logice dintre concepte. Or, aici nu îmbinãm douã concepte unul cu altul,ci doar transferãm unul singur, prin intermediul unei relaþii interioare aspiritului, într-o clasã al cãrei concept este comun mai multor fiinþe din naturã,dar care ar putea fi înþeles, chiar ºi independent de o observaþie particularã,ca etalon al diferenþei între forþe alternativ active.

În perioadele în care naþiunile sunt preocupate de formarea limbilor lor,ceea ce este perceput de spirit cu vigoare îºi gãseºte de fiecare datã sunetelecorespunzãtoare. Dupã cum mai întâi în interior se iveºte sentimentul necesi-tãþii de a atribui cuvântului, fãrã a afecta în nici un fel simplitatea sa, o expre-sie cu douã faþete, în conformitate cu cerinþa mobilitãþii discursului, pe deo parte, ºi cu cea a stabilitãþii semnificaþiei sale, pe de altã parte, tot aºa, por-nind din interiorul lor, în limbi apare flexiunea. Acolo unde particularitateaflexiunii este bine configuratã, întâlnim douã elemente: o desemnare a con-ceptului ºi o indicare a categoriei în care se încadreazã acesta. Urmând aceastãcale, vom putea probabil sã distingem în modul cel mai precis cele douãtendinþe diferite: pe de o parte tendinþa de a da conceptului o formã ºi, pede altã parte, tendinþa de a-i atribui semnul distinctiv al felului în care trebuieel gândit. Diferenþa dintre aceste douã tendinþe trebuie sã izvorascã din însãºimodalitatea în care sunt tratate sunetele.

Cuvântul poate suferi o prefacere doar pe douã cãi: prin intermediul uneischimbãri interne ºi prin intermediul unei creºteri externe. Ambele cãi sunt


[122 ]

[123 ]

cu neputinþã de urmat acolo unde limba îºi limiteazã cu stricteþe toatecuvintele la forma lor radicalã, fãrã posibilitatea unei creºteri externe, ºi nule lasã nici în interiorul lor spaþiu pentru vreo transformare. Acolo unde oastfel de transformare internã este însã posibilã ºi este chiar cerutã de structuracuvântului, distincþia între indicare ºi desemnare – ca sã pãstrãm acesteexpresii – este uºor de fãcut ºi infailibilã, dacã se urmeazã aceastã cale. Intenþiaimplicatã în acest mod de a proceda, care este aceea de a conserva identitateacuvântului, prezentându-l deopotrivã în diversele sale configuraþii, se reali-zeazã cel mai bine urmãrind modificarea internã. Cu totul altfel stau lucrurileîn privinþa creºterii exterioare. Aceasta se prezintã ca o compunere, în sensulcel mai larg al termenului; întrucât nu trebuie sã prejudiciem în nici un felcaracterul simplu ºi unitar al cuvântului, nu vom considera cã douã conceptese îmbinã pentru a alcãtui un al treilea, ci cã un concept unic se aflã angrenatîntr-o anumitã relaþie. Aici devine necesar un procedeu în aparenþã artificial,dar care totuºi, datoritã vivacitãþii intenþiei resimþite în spirit, se evidenþiazãîn sunete. Componenta indicativã a cuvântului trebuie sã se contrapunã,prin calitatea sunetelor care îi sunt rezervate, preponderenþei componenteidesignative, evidenþiindu-se la alt nivel decât aceasta din urmã. Sensuldesignativ originar al expansiunii, în mãsura în care cuvântului i s-a adãugataºa ceva, trebuie sã disparã din intenþia ca acesta sã fie întrebuinþat doarcu rol indicativ, iar expansiunea ca atare, asociatã cuvântului, trebuie tratatãdoar ca o componentã necesarã, dar subordonatã acestuia, ºi nu ca o partecapabilã prin sine de autonomie. Când se întâmplã aºa ceva, apare, alãturide schimbarea internã ºi de compunere, un al treilea tip de transformare acuvântului, cea prin aglutinare, ºi am obþinut astfel conceptul autentic desufix. Acþiunea continuã exercitatã de spirit asupra sunetului converteºteîn mod automat compunerea în aglutinare. În compunere ºi în aglutinaresunt active douã principii opuse. Compunerea este preocupatã de conser-varea multiplelor silabe radicale împreunã cu sunetele lor purtãtoare de sem-nificaþie, pe când aglutinarea tinde spre distrugerea semnificaþiei ca atare;supusã acestui tratament contradictoriu, limba îºi atinge dublul sãu scop,acela de a menþine ºi, deopotrivã, de a distruge recognoscibilitatea sunetelor.Compunerea devine opacã doar atunci când limba – dupã cum am vãzutmai sus –, urmând altã senzaþie, o trateazã drept aglutinare. Am amintittotuºi de compunere aici mai mult pentru cã aceasta ar fi putut fi confundatãîn mod eronat cu aglutinarea, ºi nu pentru cã ar face realmente parte amân-douã din aceeaºi clasã. Acest fapt este doar în aparenþã valabil întotdeauna;


[124 ]

ºi nu ne e în nici un caz îngãduit sã gândim aglutinarea în mod mecanicca pe o asamblare intenþionatã a ceva ce este separat în sine ºi nici ca pe oºtergere a urmelor îmbinãrii în unitatea cuvântului. Cuvântul flexionat prinintermediul aglutinãrii reprezintã în sine o unitate, aºa cum alcãtuiesc ounitate diferitele pãrþi ale unei flori care înfloreºte; ceea ce se petrece acumîn limbã este de naturã pur organicã. Oricât de mult ar adera la persoanaverbului, în limbile cu adevãrat flexionare pronumele nu a fost gândit dreptceva distinct, ci s-a prezentat întotdeauna sufletului ca o formã individualã,iar sunetul corespunzãtor a pornit întotdeauna de pe buze ca o entitate întreagãºi indivizibilã. În virtutea insondabilei spontaneitãþi a limbii, sufixele provindin radical, iar aceasta se petrece atâta timp cât capacitatea creativã a limbiinu se epuizeazã. Asamblarea mecanicã poate apãrea doar atunci când aceastãcapacitate nu mai este activã. Pentru a nu falsifica adevãrul modului efectivde a proceda ºi pentru a nu reduce limba la un simplu procedeu al inte-lectului, trebuie sã avem constant în vedere interpretarea pe care am for-mulat-o în frazele anterioare. Nu ne este însã îngãduit sã ascundem faptulcã, tocmai pentru cã este orientatã cãtre ceva inexplicabil, aceastã interpretarenu lãmureºte nimic, cã adevãrul rezidã doar în unitatea absolutã a ceea ceeste gândit ca un ansamblu, în geneza simultanã ºi în concordanþa simbolicãdintre reprezentarea internã ºi sunetul exterior, cã, în fine, aceastã interpretareascunde sub vãlul unei expresii figurate o obscuritate care nu poate fi lumi-natã. Cãci, chiar dacã sunetele radicalului modificã adesea sufixul, aceastanu se întâmplã întotdeauna, ºi nu este cu putinþã sã ne exprimãm altfel decâtfigurat, spunând cã sufixul rãsare dintr-odatã din pântecele radicalului. Aceastãmetaforã nu vrea sã spunã nimic altceva decât cã spiritul percepe radicalulºi sufixul împreunã, ca pe un tot inseparabil, pe când sunetul, ca o consecinþãa acestui mod de a fi percepute, le toarnã pe amândouã într-o unitate, prezen-tându-le ca atare auzului. Din aceastã cauzã am acordat prioritate expuneriimele de mai sus, a cãrei perspectivã o voi menþine constant ºi în paginilecare urmeazã. Dacã o punem la adãpost de intruziunea oricãrui procedeumecanic, aceastã perspectivã nu va da prilejul nici unei confuzii. Distincþiateoreticã între aglutinare ºi unitatea cuvântului se dovedeºte mai adecvatãcând o aplicãm unei limbi reale, pentru cã limbajul posedã mijloace tehnicepentru amândouã, dar mai ales pentru cã, în anumite limbi, aglutinarea nuse deosebeºte de compunere într-un mod absolut, ci doar relativ. Expresia„aglutinare“, potrivitã exclusiv pentru limbi care cunosc flexiunea realizatã


[125 ]

prin expansiune, ne asigurã deja, dacã o confruntãm cu cea de „îmbinare“,înþelegerea corectã a procesului organic.

Întrucât autenticitatea aglutinãrii se vãdeºte mai ales în fuziunea sufixuluicu cuvântul, rezultã cã limbile flexionare dispun de mijloace eficace pentrua forma unitatea cuvântului. Cele douã tendinþe, aceea de a conferi cuvin-telor, printr-o conexiune stabilã în interiorul lor, o formã cu contururiexterioare clar delimitate, pe de o parte, ºi, pe de altã parte, aceea de a distingeaglutinarea de compunere, se susþin reciproc. Din cauza acestei conexiuniam vorbit pânã acum doar despre sufixe, expansiuni la finalul cuvântului,ºi nu despre afixe în general. Ceea ce determinã aici unitatea cuvântului poatesã provinã, atât în privinþa sunetului, cât ºi în privinþa semnificaþiei, exclusivdin silaba radicalã, din componenta designativã a cuvântului, ºi îºi poateextinde eficacitatea în interiorul cuvântului mai ales prin intermediul pãrþiicare îi succedã. Silabele rezultate din expansiunea petrecutã la începutul cuvân-tului fuzioneazã întotdeauna într-o mãsurã mai micã cu acesta, la fel cumsilabele antepuse sunt cele mai indiferente în raport cu accentuarea ºi cuprelucrarea metricã; forþa coercitivã a metrului începe doar cu silaba accen-tuatã, cea care, de fapt, îl determinã. Aceastã observaþie mi se pare de oimportanþã aparte pentru evaluarea acelor limbi care anexeazã de regulã laînceputul cuvintelor silabe provenind din expansiunea internã a acestora.Astfel de limbi întrebuinþeazã mai mult compunerea decât aglutinarea, iarsentimentul flexiunii veritabile le rãmâne strãin. Redând într-un mod atâtde perfect toate nuanþele legãturii dintre sunet ºi simþul limbii, care îºi dezvoltãastfel cu mare fineþe funcþia de desemnare, limba sanscritã stabileºte regulidistincte pentru alipirea terminaþiilor sufixale ºi a prepoziþiilor prefixale. Peacestea din urmã, sanscrita le trateazã drept elemente de compunere lexicalã.

Sufixul indicã raportul sub care cuvântul trebuie luat în considerare; privitîn acest sens, sufixul nu este în nici un caz lipsit de conþinut semantic. Acelaºilucru este valabil ºi pentru modificarea internã a cuvintelor, aºadar pentruflexiune în general. Între modificarea internã ºi sufix existã totuºi o deosebireimportantã: în timp ce modificarea internã nu a putut avea la bazã, iniþial,un alt conþinut semantic, silaba rezultatã prin extensiune trebuie, dimpo-trivã, sã fi deþinut un alt conþinut, anterior. Modificarea internã este de aceea,de fiecare datã, simbolicã, deºi nu suntem întotdeauna capabili de a percepeacest caracter simbolic. Modul în care se efectueazã modificarea, în trecereade la un sunet mai clar la unul mai obscur, de la unul mai precis la unul maidifuz, constã într-o analogie cu ceea ce, în ambele cazuri, trebuie exprimat.


[126 ]

[127 ]

ªi în cazul sufixului prevaleazã aceeaºi posibilitate. Sufixul poate fi deopotrivãoriginar sau exclusiv simbolic, iar aceastã însuºire a sa poate rezida pur ºisimplu în sunetele corespunzãtoare. Nu este în nici un caz necesar ca lucrurilesã se petreacã întotdeauna în acest mod ºi ar însemna sã ignorãm pe nedreptlibertatea ºi diversitatea cãilor pe care merge limba în alcãtuirile ei, dacãam voi sã definim drept silabe flexionare doar acele silabe rezultate prinexpansiune, care nu au avut anterior un conþinut semantic autonom ºi careîºi datoreazã existenþa, în limbi, doar intenþiei orientate spre flexiune. A socoticã intenþia intelectului deþine în limbi o forþã nemijlocit creatoare reprezintã,potrivit convingerii mele intime, o interpretare total greºitã. Întrucât mobilulprimar, în interiorul limbajului, trebuie cãutat întotdeauna în spirit, rezultãcã tot ceea ce þine de limbaj, inclusiv emiterea sunetului articulat, trebuiedefinit ca intenþionalitate. Calea pe care limba înainteazã este însã întot-deauna diferitã, iar configuraþiile ei izvorãsc din interacþiunea reciprocã aimpresiilor exterioare ºi a trãirii interioare, interacþiune corelatã cu finalitateageneralã a limbii, care este aceea de a reuni subiectivitatea cu obiectivitatea,în crearea unei lumi ideale, care nu este însã nici integral interioarã, niciintegral exterioarã. Or, ceea ce nu este în sine nici pur simbolic, nici purindicativ, fiind în schimb efectiv designativ, îºi pierde aceastã ultimã însuºireacolo unde o cere necesitatea limbii, din cauza modului în care este tratatîn interiorul ansamblului. E de ajuns, de exemplu, sã comparãm pronu-mele independent cu pronumele aglutinat în persoanele verbale. Simþullimbii distinge corect pronumele de persoanã, înþelegând prin persoanã nusubstanþa independentã, ci una dintre relaþiile în care trebuie sã aparã în modnecesar conceptul de bazã al verbului flexionat. Simþul limbii trateazã, aºadar,aceastã substanþã doar ca pe o componentã a verbului ºi permite timpuluisã o altereze ºi sã o epuizeze cu certitudinea – datoratã încrederii în sensulunor asemenea conþinuturi indicative, sens consolidat prin întregul sãu modde a proceda – cã alterarea sunetelor nu va împiedica totuºi recunoaºtereaconþinutului indicativ. Indiferent dacã alterarea s-a petrecut efectiv sau dacãpronumele ataºat a rãmas în cea mai mare parte neschimbat, procesul ºi rezul-tatul lui rãmân întotdeauna aceleaºi! Caracterul simbolic nu se bazeazã aicipe o analogie nemijlocitã a sunetelor, ci rezultã din viziunea limbii, impri-matã în ele cu mai multã artã. Dacã este indubitabil faptul cã nu numai însanscritã, ci ºi în alte limbi, silabele ataºate prin aglutinare sunt preluate,mai mult sau mai puþin, din sfera deja menþionatã a temelor radicale, carese aflã în relaþie nemijlocitã cu subiectul vorbitor, atunci caracterul simbolic


[128]

rezidã el însuºi în aceastã sferã. Relaþia cu categoriile gândirii ºi ale vorbirii,indicatã prin silabele aglutinate, nu îºi poate gãsi o expresie mai semnificativãaltundeva decât în sunetele pentru care, în mod nemijlocit, subiectul repre-zintã punctul de plecare sau de sosire al semnificaþiei lor. Acestui proces deaglutinare a silabelor i se poate asocia ulterior analogia sunetelor, aºa cum Boppa demonstrat într-un mod atât de minunat pe baza terminaþiilor de nomi-nativ ºi acuzativ din sanscritã. E evident cã, la pronumele de persoana aIII-a, sunetul deschis s este repartizat, simbolic, fiinþei animate, în timp cesunetul surd m este rezervat neutrului; ºi aceeaºi alternanþã de litere în interiorulterminaþiilor distinge subiectul acþiunii, adicã nominativul, de obiectul acþiunii,adicã acuzativul.

Caracterul iniþial autonom al conþinutului semantic al sufixelor nu con-stituie neapãrat un impediment pentru puritatea flexiunii autentice. Cuvinteleformate cu astfel de silabe flexionare sunt asemãnãtoare cuvintelor în cares-a petrecut o modificare internã, numai cã, prezentându-se ca niºte conceptesimple turnate în forme diverse, ele corespund astfel în mod perfect finalitãþiiflexiunii. Aceastã semnificativitate originar-autonomã a sufixelor reclamãînsã o vigoare superioarã a simþului intern al flexiunii ºi o stãpânire mai fermãa sunetelor de cãtre spirit, care trebuie sã frâneze în acest caz degenerareaconfigurãrii gramaticale înregistrate la compunere. O limbã care, asemeneasanscritei, se serveºte mai ales de astfel de silabe flexionare dotate cu conþinutsemantic la origine autonom îºi relevã prin chiar acest fapt încrederea înforþa spiritului care o animã.

ªi în aceastã parte a limbii capacitatea foneticã ºi habitudinile fonatoareale naþiunilor, legate de aceasta, coopereazã la realizarea semnificaþiei. Încli-naþia de a lega elementele discursului unul de altul, de a îmbina între elesunetele acolo unde o permite natura lor, de a le transforma în conformitatecu alcãtuirea lor specificã atunci când vin în contact îi faciliteazã simþuluiflexionar sarcina de a viza unitatea, la fel cum stricta separare a sunetelorîn anumite limbi nu îi compromite reuºita. Dacã exigenþa internã este favo-rizatã de capacitatea foneticã, simþul articulatoriu originar devine mai vigurosºi astfel se actualizeazã sciziunea sunetelor pe baza conþinuturilor lor seman-tice, sciziune în virtutea cãreia chiar ºi un singur sunet poate deveni vehicululunui raport formal; tocmai aici, mai mult decât în orice altã parte a limbii,acest aspect este de o importanþã decisivã, dat fiind cã în acest caz nu trebuiedesemnat un concept, ci indicatã o orientare a spiritului. Rigoarea capacitãþii


[129]

[130 ]

articulatorii ºi puritatea simþului flexionar sunt angrenate într-o relaþie carese consolideazã datoritã interacþiunii dintre ele.

Între absenþa oricãrei indicãri a categoriei cuvintelor, aºa cum se prezintãlucrurile în limba chinezã, ºi veritabila flexiune nu poate exista o a treiaposibilitate compatibilã cu organizarea purã a limbilor. Unica posibilitateintermediarã imaginabilã ar fi compunerea întrebuinþatã ca flexiune, adicãun fel de flexiune embrionarã, dar incomplet realizatã, o joncþiune mai multsau mai puþin mecanicã, ºi nu o contopire pur organicã. Acest fenomen hibrid,nu întotdeauna uºor de recunoscut, a fost numit recent aglutinare. Acesttip de îmbinare a conceptelor secundare, cãrora le este atribuitã funcþia dedeterminare, izvorãºte, pe de o parte, întotdeauna, fie din debilitatea simþuluilimbii în procesul de organizare internã, fie din neglijarea adevãratei orientãria acestuia, dar, pe de altã parte, el evidenþiazã totuºi atât tendinþa de a atribuicategoriilor conceptuale ºi o anumitã valoare foneticã, cât ºi tendinþa de asupune, prin acest fel de a proceda, aceste categorii unui tratament nu întrutotul asemãnãtor celui rezervat desemnãrii efective a conceptelor. O limbãastfel construitã, în mãsura în care nu renunþã cu totul la indicarea grama-ticalã, nu reuºeºte sã o realizeze în stare purã, ci o falsificã în însãºi esenþa ei.Aceastã limbã poate sã posede în aparenþã – ºi într-o anumitã mãsurã chiarîn mod efectiv – o mare cantitate de forme gramaticale, ºi totuºi sã nu obþinãnicãieri expresia adevãratului concept al acestor forme. Ea poate de altfelsã conþinã, în mod sporadic, ºi flexiuni veritabile, impuse de modificareainternã a cuvintelor, iar timpul poate converti în flexiuni aparente alcãtuirilecare iniþial fuseserã compuneri, aºa încât evaluarea corectã a fiecãrui caz înparte devine dificilã, ba chiar rãmâne parþial imposibilã. Ceea ce rãmâne cuadevãrat decisiv pentru evaluarea ansamblului este sinteza tuturor cazurilorsimilare. În urma examinãrii generale, reiese cât de intensã sau cât de slabãa fost forþa predominantã exercitatã asupra structurii sunetelor de cãtre ten-dinþa spre flexiune a simþului interior al limbii. Doar în aceastã privinþã sepoate constata diferenþa; cãci limbile aºa-zis aglutinante se deosebesc de celeflexionare nu prin genul lor, cum se întâmplã cu acele limbi care evitã sãexprime cu ajutorul flexiunii orice fel de conþinut indicativ, ci doar prin gradulîn care efortul lor obscur de a se îndrepta într-o unicã direcþie îºi rateazãfinalitatea.

Acolo unde, în perioada de formare a limbii, transparenþa ºi subtilitateasimþului lingvistic au pornit pe drumul corect – ºi având aceste însuºiri nuputeau sã apuce pe unul greºit – claritatea ºi exactitatea se revarsã din interior


[131]

asupra întregii structuri a limbii, iar principalele exteriorizãri ale activitãþiisale se reunesc într-o îmbinare coerentã. Dupã cum am vãzut, simþul flexiuniiintrã în relaþie indisolubilã cu tendinþa cãtre unitate a cuvântului ºi cu capa-citatea articulatorie care scindeazã sunetele pe baza valorii lor semantice. Efectulnu poate fi acelaºi acolo unde din spirit nu sar decât scânteile sporadice aletendinþelor pure; într-un asemenea caz, spiritul a apucat de obicei – ºi asupraacestui aspect voi reveni imediat – pe un drum solitar, care se abate de lacel corect, dar care dovedeºte adesea aceeaºi subtilitate ºi o simþire la fel derafinatã. Simþul lingvistic îºi exteriorizeazã atunci acþiunea adesea chiar ºiasupra unui caz izolat. Astfel, în aceste limbi, pe care nu suntem îndreptãþiþisã le numit flexionare, transformarea internã a cuvintelor, acolo unde eaexistã, este în mare parte astfel realizatã, încât sã urmeze procedeul internindicat, ca sã spunem aºa, printr-o imitare rudimentarã a sunetului, sã desem-neze, de exemplu, pluralul ºi preteritul printr-o întrerupere concretã a fluxuluivocal sau printr-o puternicã emisie de aer din laringe ºi sã se reîntoarcã lalimitele sunetului natural, pãrãsind aproape domeniul articulaþiei, ºi aceastatocmai acolo unde limbi complet constituite, cum sunt limbile semitice,dovedesc o subtilitate maximã a simþului articulatoriu, prin schimbarea sim-bolicã a vocalei, dar nu tocmai în transformãrile gramaticale menþionate,ci mai degrabã în altele. Dupã ºtiinþa mea, nici o limbã nu este integral aglu-tinantã, iar în cazurile concrete este adesea imposibil de stabilit cât de maresau cât de micã este partea deþinutã de simþul flexionar în aparentul sufix.În toate limbile care manifestã efectiv o înclinaþie cãtre fuziunea sunetelorsau cel puþin nu o resping în mod rigid, se poate observa sporadic o tendinþãspre flexiune. O judecatã sigurã asupra fenomenului în ansamblul sãu nuputem însã emite decât evaluând organismul întregii structuri a unei astfelde limbi.

§ 15

Sistemul de încorporare al limbilor

Orice însuºire a limbii care izvorãºte din concepþia ei internã se angreneazãîn întregul organism al acesteia, iar acest lucru este valabil mai ales în cazulflexiunii. Flexiunea se aflã în cea mai strânsã legãturã cu douã aspecte în aparenþãopuse, dar care acþioneazã de fapt împreunã în mod organic: cu unitateacuvântului ºi cu o separare adecvatã între componentele discursului, care

148 SISTEMUL DE ÎNCORPORARE AL LIMBILOR

[132]

face posibilã articularea acestuia. Corelarea flexiunii cu unitatea cuvântuluieste de la sine înþeleasã, întrucât tendinþa ei expresã da a forma o nouã unitate,nemaifiind satisfãcutã de un anumit ansamblu, îi depãºeºte limitele. Flexiuneafavorizeazã de asemenea ºi articularea adecvatã a propoziþiei ºi libera configu-rare a acesteia, în mãsura în care, prin modul sãu de a proceda la nivelgramatical, ea doteazã cuvintele cu semne distinctive, care servesc la recu-noaºterea cu deplinã încredere ºi siguranþã a relaþiei acestora cu ansamblulpropoziþiei. Flexiunea atenueazã astfel grija de a menþine unitatea propoziþieica ºi cum aceasta ar fi un singur cuvânt ºi încurajeazã analiza acestuia înpãrþile lui componente. Dar, ceea ce este încã ºi mai important, flexiuneastimuleazã o înþelegere mai corectã ºi mai clarã a combinaþiilor din interiorulpropoziþiei, prin intermediul unei priviri retrospective asupra formelor gân-dirii, în mãsura în care acestea se aflã în corelaþie cu limba. Toate cele treicaracteristici ale limbii pe care le am aici în vedere izvorãsc în realitate din-tr-una ºi aceeaºi sursã, adicã din concepþia vie a raportului dintre vorbiresau discurs ºi limbã. De aceea, flexiunea, unitatea cuvântului ºi articulareaadecvatã a propoziþiei nu ar mai trebui tratate de acum încolo separat încercetarea limbii. Doar prin luarea în calcul a acestor douã alte aspecte, flexi-unea va apãrea cu forþa sa realã, capabilã sã exercite un efect benefic.

Discursul reclamã elemente adaptate în mod convenabil posibilitãþii între-buinþãrii sale nelimitate ºi în nici un moment mãsurabile; iar aceastã cerinþãcapãtã o dimensiune intensivã ºi extensivã cu atât mai amplã cu cât nivelulla care el se situeazã este mai elevat. La nivelul cel mai elevat, discursul devineproducere de idei ºi dezvoltare integratoare a gândirii. Chiar ºi acolo undedezvoltarea efectivã întâmpinã numeroase impedimente, discursul este întot-deauna direcþionat, în interiorul omului, cãtre aceastã finalitate. De aceea,discursul cautã întotdeauna sã prelucreze acele elemente ale limbii prin careformele gândirii sunt exprimate în modul cel mai viu; din aceastã cauzã,cel mai mult îi convine flexiunea, al cãrei avantaj constã tocmai în a trataîntotdeauna conceptul potrivit atât relaþiei sale interne, cât ºi celei externe,ceea ce faciliteazã progresul gândirii, datoritã regularitãþii parcursului urmat.Prin aceste elemente, discursul încearcã sã ajungã la înãlþimea nenumãratelorcombinaþii ale gândirii înaripate, fãrã a-i restrânge astfel infinitatea. La bazaexprimãrii tuturor acestor combinaþii se aflã construcþia propoziþiei; iar acelzbor liber este posibil doar dacã pãrþile componente ale propoziþiei simple,potrivit necesitãþii reieºite din esenþa acestuia, nu sunt lãsate inerte una alãturide cealaltã sau separate mai mult sau mai puþin arbitrar.

SISTEMUL DE ÎNCORPORARE AL LIMBILOR 149

[134 ]

[133]

Dezvoltarea ideilor implicã douã proceduri: reprezentarea fiecãrui conceptîn parte ºi îmbinarea conceptelor într-un conþinut de gândire. Ambele pro-ceduri apar ºi în discurs. Un concept este integrat într-un ansamblu de sunetecare nu pot fi separate unul de altul fãrã a se distruge semnificaþia ºi primeºtemarca distinctivã a relaþiei sale cu construcþia frazei. Limba rosteºte cuvântulastfel format ca pe un întreg, separându-l de celelalte cuvinte cu care estecorelat în interiorul gândirii, dar fãrã sã anuleze astfel împletirea tuturorcuvintelor în frazã. Aici se evidenþiazã unitatea cuvântului în sensul cel maistrict al termenului, fiecare cuvânt fiind tratat ca o unitate individualã care,fãrã sã renunþe la autonomia sa, poate intra, în diferite grade, în contactcu alte entitãþi. Am vãzut însã mai sus cã ºi în sfera aceluiaºi concept, aºadara aceluiaºi cuvânt, gãsim câteodatã o legãturã între douã elemente diferite;iar de aici rezultã un alt tip de unitate a cuvântului pe care, spre deosebirede prima, care este una externã, o putem defini drept internã. Unitatea internãa cuvântului deþine o arie semanticã mai largã sau mai restrânsã, potrivitmãsurii în care elementele diferite sunt omogene ºi se leagã între ele pentrua alcãtui un ansamblu compus sau, dimpotrivã, elementele (desemnarea ºiindicarea) nu sunt omogene ºi trebuie sã reprezinte conceptul dotându-lcu o marcã distinctã.

Unitatea cuvântului în limbã are douã surse: una în simþul intern al limbii,corelat cu necesitatea dezvoltãrii gândirii, cealaltã în sunet. Deoarece gândireanu constã în nimic altceva decât în diviziune ºi în re-asamblare, necesitateasimþului limbii de a reprezenta în mod simbolic, în discurs, toate tipurilede unitate a conceptului trebuie sã se trezeascã de la sine ºi sã iasã la luminãîn limbã pe mãsura propriei mobilitãþi ºi a propriei legitãþi instituite. Pede altã parte, sunetul încearcã sã armonizeze diferitele modificãri interveniteîn interiorul sãu la contactul cu alte sunete într-o relaþie convenabilã rostiriiºi auzului. Adesea, prin aceasta, el se limiteazã la a netezi dificultãþile sau laa urma obiºnuinþe dobândite în mod organic. Sunetul merge încã ºi maideparte, formând segmente ritmice pe care le trateazã ca pe un ansamblupentru auz. Amândouã însã, atât simþul intern al limbii, cât ºi sunetul –acesta din urmã supunându-se cerinþelor primului –, coopereazã unul cucelãlalt, iar modalitatea în care e tratatã unitatea sunetelor devine astfel unsimbol al acelei unitãþi conceptuale avute în vedere. Sprijinindu-se în acestfel pe sunete, unitatea conceptului acþioneazã ca un principiu spiritual revãr-sându-se asupra discursului, iar formarea sunetelor, supusã cu artã la untratament care le insuflã acestora melodie ºi ritm, declanºeazã, prin ricoºeu,

150 SISTEMUL DE ÎNCORPORARE AL LIMBILOR

[135 ]

în suflet o mai strânsã corelaþie între forþele ordonatoare ale intelectului ºifantezia creatoare de imagini; plecând de aici, împletirea forþelor care se miºcãspre exterior ºi spre interior, cãtre naturã ºi cãtre spirit creeazã o viaþã elevatãºi o mobilitate armonioasã.

Mijloacele de desemnare a unitãþii cuvântuluiPauza

Mijloacele de desemnare a unitãþii cuvântului în interiorul discursuluisunt pauza, schimbarea literelor ºi accentul.

Pauza poate servi doar la indicarea unitãþii externe; în interiorul cuvân-tului, dimpotrivã, pauza i-ar distruge unitatea. Pentru a evidenþia elementelede conþinut ale gândirii, la sfârºitul cuvintelor este naturalã o scurtã suspen-dare a vocii, pe care doar un auz exersat o poate remarca. Cu toate acestea,constatãm un contrast între tendinþa de desemnare a unitãþii cuvântului ºitendinþa, deopotrivã necesarã, de a realiza îmbinarea propoziþiei, un contrastîntre unitatea conceptului care urmeazã a se concretiza în sunet ºi unitateaconþinutului gândirii; limbile în care se manifestã un simþ lingvistic precisºi rafinat relevã o astfel de dublã intenþie ºi aplaneazã acest contrast cu altemijloace, adesea consolidându-l. ªi în acest caz voi lua exemple ilustrativedin sanscritã1, pentru cã aceastã limbã trateazã unitatea cuvântului într-unmod mai fericit ºi mai exhaustiv decât oricare alta ºi, în plus, posedã unalfabet care, mai mult decât alfabetele noastre, se strãduieºte sã reprezintegrafic, ºi pentru privire, pronunþia exactã oferitã auzului. Or, sanscrita nu

MIJLOACELE DE DESEMNARE A UNITÃÞII CUVÂNTULUI. PAUZA 151

[136 ]

1 Chiar ºi acolo unde nu indic exact locul, detaliile privitoare la limba sanscritãmenþionate în continuare în lucrarea mea sunt preluate din gramatica lui Bopp;recunosc bucuros cã înþelegerea mai clarã a acestor fapte o datorez exclusiv acesteiopere clasice, cãci nici una dintre gramaticile precedente, unele dintre ele meritoriiîn alte privinþe, nu ne oferã o prezentare la fel de bunã. Atât gramatica sanscritã [FranzBopp, Ausführliches Lehrgebäude der Sanskrita-Sprache, 1824 ºi 1827 (n. trad.)] în dife-ritele ei ediþii, cât ºi Vergleichende Grammatik, publicatã mai târziu [1833–1852 (n. trad.)],precum ºi studiile academice monografice care conþin o comparaþie atât de bogatãºi cu atât de mult talent expusã a limbii sanscrite cu limbile înrudite vor rãmâne întot-deauna modele de evaluare profundã ºi inspiratã, adesea de o îndrãzneaþã intuiþie,a analogiei formelor; iar cercetarea lingvisticã datoreazã acestor modele importanteleprogrese deja înregistrate pe un drum în parte neumblat. Încã din 1816, în lucrareasa Über das Conjugationssystem der Sanskritsprache, Bopp a pus bazele unor cercetãripe care le-a continuat el însuºi mai târziu, cu succes ºi mereu în aceeaºi direcþie.

permite oricãrei litere sã aparã la sfârºitul unui cuvânt, recunoscând astfelindividualitatea autonomã a cuvântului, ºi sancþioneazã de asemenea demar-caþia în interiorul cuvântului prin faptul cã regleazã schimbãrile suferite deliterele care vin în contact una cu alta – într-un fel la cele care se gãsesc lasfârºitul sau la începutul cuvântului ºi altfel la cele din mijlocul cuvântului.În acelaºi timp însã, în sanscritã, mai mult decât în alte limbi din trunchiulsãu genealogic, asamblarea conþinutului gândirii este însoþitã ºi de fuziuneasunetelor, aºa încât, la prima vedere, unitatea cuvântului pare compromisãde unitatea conþinutului gândirii. Atunci când vocala iniþialã sau cea finalãse preschimbã într-o a treia vocalã, este de netãgãduit cã în acest fel apareo unitate sonorã a celor douã cuvinte. Acolo unde consoanele finale se modi-ficã înaintea vocalelor iniþiale, nu avem, la drept vorbind, de-a face cu oconsecinþã a faptului cã vocala iniþialã, însoþitã întotdeauna de o uºoarã aspi-raþie, nu se uneºte cu consoana finalã, în mãsura în care sanscrita trateazãconsoana ca formând o unitate inseparabilã cu vocala care îi succedã îninteriorul silabei. Într-un fel sau în altul, aceastã modificare a consoaneiîngreuneazã întotdeauna marcarea delimitãrii cuvintelor. Acest mic impedi-ment nu poate totuºi sã elimine efectiv delimitarea petrecutã în spiritul ascul-tãtorului ºi cu atât mai puþin sã atenueze în mod semnificativ recunoaºtereaacestei delimitãri. Cãci, pe de o parte, tocmai cele douã principale legi demodificare a cuvintelor care vin în contact, ºi anume fuziunea vocalelor ºipreschimbarea consoanelor surde în consoane sonore înaintea vocalelor, nuacþioneazã în interiorul unuia ºi aceluiaºi cuvânt; dar, pe de altã parte, unitateainternã a cuvântului este reglatã în sanscritã într-un mod atât de clar ºi deprecis, încât în orice împletire de sunete, în discurs, nu se mai poate recu-noaºte faptul cã doar unitãþile fonetice independente sunt acelea care vinîn contact direct una cu cealaltã. În rest, dacã împletirea de sunete în discursatestã o finã sensibilitate a auzului ºi o vie pãtrundere în indicarea simbolicãa unitãþii conþinutului gândirii, rãmâne totuºi surprinzãtor faptul cã ºi altelimbi indiene, cum ar fi limba telingã, cãrora nu li se poate atribui o mareculturã izvorâtã din ele însele posedã aceastã proprietate, care este în faptcorelatã cu cele mai intime habitudini fonatoare ale unui popor ºi care, dinaceastã cauzã, nu poate fi împrumutatã uºor de la o limbã la alta. Împletireatuturor sunetelor în discurs este propriu-zis mai naturalã în stadiul necultivatal limbii, cãci cuvântul nu poate apãrea decât fiind desprins din discurs; însanscritã, aceastã particularitate a devenit un ornament intern ºi extern aldiscursului, pe care nu suntem totuºi îndreptãþiþi sã-l preþuim mai puþin

152 MIJLOACELE DE DESEMNARE A UNITÃÞII CUVÂNTULUI. PAUZA

[137 ]

[138 ]

doar pentru cã ne-am putea lipsi de el ca de un lux inutil gândirii. Existã,evident, un efect retroactiv direct al limbii asupra spiritului care produceconþinutul gândirii, efect diferit de cel exercitat de fiecare expresie în parte;iar prin acest efect nu se pierde nici una dintre virtuþile limbii, nici chiarcele care, în sine, ar pãrea superflue.

Schimbarea literelor

Unitatea internã a cuvântului poate apãrea cu adevãrat doar în limbicare, îmbrãcând conceptul în determinãrile sale secundare, lãrgesc structurafonicã a cuvântului cu mai multe silabe ºi acceptã ca în interiorul acesteiasã se petreacã diferite schimbãri de litere. Orientat spre frumuseþea sunetului,simþul limbii trateazã atunci aceastã sferã internã a cuvântului dupã legilegenerale ºi speciale ale eufoniei ºi armoniei. Dar simþul articulatoriu acþio-neazã ºi el asupra acestor formaþiuni – ºi mai ales asupra lor – fie trans-formând sunetele pentru a diferenþia conþinutul semantic, fie atrãgând însfera sa – ºi fãcându-le astfel sã fie întrebuinþate doar ca semne ale unor deter-minãri secundare – acele sunete care posedã ºi o valoare autonomã. Semni-ficaþia corespunzãtoare acestora, la origine concretã, devine acum simbolicã,iar sunetul însuºi, fiind subordonat unui concept principal, este adesea redusla un element simplu, cãpãtând totuºi, chiar ºi acolo unde originea sa e dife-ritã, o înfãþiºare asemãnãtoare cu cea a sunetelor pur simbolice, formate desimþul articulatoriu. Cu cât simþul articulatoriu este mai viu ºi mai activ înfuziunea durabilã a conceptului ºi a sunetului, cu atât aceastã operaþie seva realiza mai repede.

Prin intermediul acestor cauze convergente izvorãºte o structurã a cuvân-tului capabilã sã satisfacã deopotrivã intelectul ºi sentimentul estetic, structurãîn care, printr-o analizã exactã, trebuie sã se încerce, pornindu-se de la radi-calul cuvântului, a se da seama de orice literã, adãugatã, suprimatã sau schim-batã din motive de ordinul semnificaþiei sau al sunetului. O astfel de analizãîºi poate atinge efectiv scopul, cel puþin în mãsura în care reuºeºte sã punãalãturi de fiecare dintre aceste schimbãri analogiile care le explicã. Aceastãstructurã a cuvântului atinge gradul maxim de extensiune ºi de diversitate,apt sã satisfacã cel mai bine intelectul ºi auzul, în limbile care dau formelororiginare ale cuvintelor o amprentã uniformã ºi care, pentru a indica deter-minãrile secundare, se servesc mai degrabã de aglutinare decât de schim-barea internã, pur simbolicã, a literelor. Acest mod de a proceda, care, dacã

SCHIMBAREA LITERELOR 153

[139]

îl echivalãm cu simpla joncþiune mecanicã, ne apare, la originea sa, mairudimentar ºi mai necultivat, manifestã aici indubitabil, datoritã forþei sim-þului flexiunii, care îl ridicã la un nivel mai înalt, o preeminenþã asupra schim-bãrii interne, deºi, în sine, aceasta este mai plinã de rafinament ºi de artã.Se datoreazã, desigur, în cea mai mare parte, structurii bisilabice a radicaluluiºi aversiunii faþã de compunere faptul cã, în limbile semitice, structura cuvân-tului – chiar dacã simþul flexiunii ºi cel al articulaþiei se manifestã în ea atâtde minunat, de divers ºi de ingenios – este totuºi departe de a o egala pe ceaa limbii sanscrite în ceea ce priveºte varietatea, extensiunea ºi adecvarea lascopurile generale ale limbajului.

Sanscrita marcheazã cu ajutorul sunetului diferitele grade de unitate acuvântului, pe care simþul interior al limbii are tendinþa sã le diferenþieze.În acest scop, sanscrita se serveºte mai ales de un tratament diferenþiat alsilabelor care se reunesc în interiorul unuia ºi aceluiaºi cuvânt ca elementedistincte ale conceptului, pe de o parte, ºi, pe de alta, al sunetelor individualedin literele prin care silabele vin în contact una cu alta. Am menþionat maisus cã acest tratament este diferit pentru cuvintele separate ºi pentru centrulcuvântului. Aceeaºi cale o parcurge ºi limba; dacã privim regulile referitoarela aceste douã cazuri drept criterii de constituire a douã mari clase opuse,rezultã cã limba indicã unitatea cuvântului la urmãtoarele niveluri ierar-hice, pornind de la relaþia cea mai labilã cãtre cea mai stabilã:

– la cuvintele compuse;– la cuvintele dotate cu prefixe, în cea mai mare parte verbe;– la cuvintele formate cu sufixe (sufixe taddhita), pornindu-se de la

cuvinte de bazã existente în limbã;– la cuvintele derivate (cuvinte kridanta) prin sufixe de la radicali, aºadar

de la cuvinte care se aflã de fapt în afara limbii;– la formele gramaticale ale declinãrii ºi ale conjugãrii.Primele douã specii de cuvinte dintre cele pe care le-am distins urmeazã,

în interiorul ansamblului, regulile de îmbinare ale cuvintelor separate, ulti-mele trei specii le respectã pe cele valabile pentru centrul cuvântului. Totuºi,se înþelege de la sine, existã ºi anumite excepþii, iar la baza clasificãrii de maisus nu existã, fireºte, o diferenþã absolutã în privinþa regulilor fiecãrei clase,ci doar o apropiere mai mare sau mai micã, însã foarte sigurã, de cele douãspecii principale. Dar chiar ºi în excepþii se evidenþiazã, adesea într-un modjudicios, intenþia de a se realiza o unitate mai stabilã. Astfel, la cuvinteleseparate, ca sã ne referim la o astfel de excepþie aparentã, consoanele finale

154 SCHIMBAREA LITERELOR

[140 ]

ale cuvântului precedent nu produc în realitate o schimbare a literelor iniþialeale cuvântului urmãtor; dimpotrivã, acest fenomen se petrece la unele cuvintecompuse ºi la prefixe, o influenþã constatându-se pânã la a doua consoanãiniþialã, ca atunci când, de exemplu, cuvintele agni ‘foc’ ºi stôma ‘sacrificiu’sunt reunite în agnish†ôma ‘ardere de tot’. Prin aceastã îndepãrtare de laregulile îmbinãrii cuvintelor separate, limba îºi manifestã dispoziþia de arãspunde cerinþei unitãþii cuvântului. Nu se poate nega totuºi faptul cã, însanscritã, cuvintele compuse ajung în cele din urmã foarte asemãnãtoarecuvintelor simple, din cauza tratamentului mai general rezervat literelor finalesau iniþiale, care vin în contact în interiorul cuvintelor compuse, precumºi din cauza absenþei sunetelor de legãturã, de care limba greacã se serveºteîntotdeauna în asemenea cazuri. Intonaþia, care, evident, nu ne este cunos-cutã, nu a putut elimina acest neajuns. Acolo unde primul membru al com-pusului îºi pãstreazã flexiunea gramaticalã, realizarea legãturii între elementerãmâne doar pe seama întrebuinþãrii limbii, care fie cã îmbinã în mod cons-tant respectivele cuvinte, fie cã nu se mai serveºte niciodatã separat de ultimulmembru. Simpla absenþã a flexiunilor nu mai indicã unitatea acestor cuvintedecât intelectului, fãrã ca prin aceasta sã dobândeascã, prin intermediulfuziunii sunetelor, valabilitate pentru auz. Acolo unde forma de bazã ºiterminaþia cazualã coincid în privinþa sunetului, limba nu intervine printr-odesemnare explicitã pentru a arãta dacã un cuvânt existã pentru sine însuºisau dacã este elementul unui compus. Totuºi, în sanscritã, un compus deo anumitã lungime este, pe baza indicãrii gramaticale explicite, mai multdecât un cuvânt unic, ºi anume o serie de cuvinte aºezate unul dupã altul,fãrã a fi flexionate. Un simþ corect al limbii a fãcut ca greaca sã nu permitãcompuselor sale sã degenereze din cauza unei lungimi excesive. Dar ºi limbasanscritã demonstreazã, la rândul ei, prin alte particularitãþi, cât de judiciosînþelege uneori sã indice unitatea acestor cuvinte, de exemplu atunci cândreuneºte douã sau mai multe substantive de genuri diferite, pentru a formaun unic compus de genul neutru. Între clasele de cuvinte care urmeazã legilede îmbinare în centrul cuvântului, cele mai asemãnãtoare între ele suntcuvintele kridanta ºi cuvintele flexionate gramatical, iar dacã între acestedouã clase existã urme ale unei legãturi încã ºi mai strânse, acestea sunt degãsit mai degrabã în diferenþa dintre terminaþiile cazuale ºi cele verbale.Sufixele krit se comportã integral ca terminaþii verbale; cãci ele prelucreazãîn mod nemijlocit un radical pe care ele însele l-au introdus în limbã, întimp ce terminaþiile cazuale, egale în aceastã privinþã cu sufixele taddhita,


[141]

[142]

se îmbinã cu cuvinte de bazã existente deja în limba însãºi. Profunda fuziunea sunetelor se prezintã în forma sa cea mai stabilã, pe bunã dreptate, înflexiunile verbului, deoarece conceptul verbal se lasã mai puþin decât oricarealtul separat, chiar ºi de cãtre intelect, de determinãrile sale secundare.

Am intenþionat aici doar sã arãt în ce mod legile eufoniei acþioneazãdivergent asupra literelor care se aflã în contact unele cu altele, în funcþiede gradul de unitate internã a cuvintelor. Trebuie sã ne ferim însã sã iden-tificãm aici ceva efectiv intenþional, cum, de altfel, cuvântul intenþie, între-buinþat cu privire la limbi, trebuie înþeles cu multã precauþie. Dacã prinacest cuvânt înþelegem o convenþie sau doar aspiraþia, emanând din voinþã,cãtre un scop prestabilit, atunci intenþia este strãinã de limbã, iar acest aspecttrebuie amintit cât se poate de des. Limba se manifestã întotdeauna printr-unsentiment originar-instinctiv. Or, un asemenea sentiment al unitãþii concep-tului este, sunt convins, transferat asupra sunetului, ºi tocmai pentru cã esteun sentiment nu e transferat peste tot în aceeaºi mãsurã ºi cu aceeaºi consec-venþã. Multe dintre cazurile particulare de abatere de la o lege de îmbinare laalta izvorãsc, pe cale foneticã, din natura însãºi a literelor. Întrucât toatecuvintele formate gramatical apar întotdeauna cu aceeaºi îmbinare a litereloriniþiale ºi finale ale elementelor lor, în timp ce în cuvintele separate sau chiarîn cele compuse aceeaºi atingere se produce doar în mod variabil ºi sporadic,rezultã cã este normal ca la cele dintâi sã se constituie cu uºurinþã o pronunþieproprie, care topeºte în sine mai intim toate elementele; ºi de aceea, în acestecazuri, putem accepta cã sentimentul unitãþii cuvântului îºi are originea într-odirecþie contrarã cãii pe care am urmat-o mai sus. Totuºi, originarã rãmâneîntotdeauna influenþa acelui sentiment interior al unitãþii cuvântului, deoarecedin ea derivã faptul cã determinãrile gramaticale sunt înglobate în generalîn temã ºi nu rãmân separate, cum se întâmplã în unele limbi. Pentru efectulfonetic, de o mare relevanþã este faptul cã atât terminaþiile cazuale, cât ºisufixele încep doar cu anumite consoane ºi de aceea se pot integra doarîntr-un numãr limitat de construcþii, numãr care, în ce priveºte terminaþiilecazuale, este extrem de restrâns, în ce priveºte sufixele krit ºi terminaþiileverbale este mai mare, iar în ce priveºte sufixele taddhita, încã ºi mai mare.

În afarã de varietatea legilor de îmbinare a consoanelor aflate în contactîn centrul cuvântului, limbile mai dispun ºi de un alt tip de tratament fonetical cuvântului, în mãsurã sã marcheze ºi mai precis unitatea internã – ºi anumecel care permite configuraþiei de ansamblu a cuvântului sã exercite o influenþãasupra anumitor litere, în special vocale. Aceasta se întâmplã atunci când


[143]

anexarea unor silabe mai mult sau mai puþin importante exercitã o oarecareinfluenþã asupra vocalelor deja existente în cuvânt, atunci când o exten-siune la începutul cuvântului produce abrevieri sau eliziuni la sfârºitul cuvân-tului, atunci când vocala silabei crescute organic se asimileazã cu cele alecuvântului sau când, dimpotrivã, acestea din urmã se asimileazã cu prima,în fine, atunci când, prin intermediul unei consolidãri sau al unei schimbãria sunetelor, o singurã silabã câºtigã o preponderenþã care îi permite ca, pentruauz, sã domine asupra celorlalte silabe din cuvânt. Oricare dintre aceste cazuri,când nu este de naturã pur foneticã, poate fi tratat ca jucând un rol nemijlocitsimbolic pentru unitatea internã a cuvântului. În sanscritã, acest tratamental sunetelor apare în forme diferite, dar întotdeauna cu o remarcabilã atenþiefaþã de claritatea formei logice ºi faþã de frumuseþea formei estetice. Dinaceastã cauzã, limba sanscritã nu asigneazã terminaþiilor silaba radicalã, acãrei consistenþã trebuie pãstratã; aceastã limbã permite totuºi extensiuniale vocalei radicale ºi, pe baza recurenþei regulate a acesteia în limbã, auzulrecunoaºte cu uºurinþã vocala radicalã originarã. Existã o observaþie a luiBopp, mãrturie a rafinatului sãu simþ lingvistic, afirmaþie potrivit cãreia,dupã cum se exprimã el foarte precis, transformarea vocalei radicale, desprecare vorbim aici, nu este în sanscritã calitativã, ci cantitativã.1 Asimilareacalitativã provine dintr-o neglijenþã de pronunþare sau din plãcerea pentruun sunet uniform; prin inversiunea cantitativã a mãsurii silabice se exprimãun simþ al eufoniei mai elevat ºi mai rafinat. În cazul asimilãrii calitative,vocala radicalã purtãtoare de conþinut semantic este sacrificatã în favoareasunetului, iar în inversiunea cantitativã vocala radicalã rãmâne, în cadrulextensiunii, prezentã deopotrivã pentru intelect ºi pentru auz. Pentru a conferiunei silabe dintr-un cuvânt predominanþã în rostire asupra întregului cuvânt,sanscrita posedã, prin gu¡a ºi wriddhi, douã mijloace construite cu atâtamãiestrie ºi atât de strâns legate de restul reþelei de afinitãþi fonetice, încâtaceastã mãiestrie ºi aceastã conexiune au rãmas însuºirile sale exclusive.* Nici


[144 ]

1 Jahrbücher für wissenschaftliche Kritik, 1827, p. 281. Bopp face aceastã observaþiedoar referitor la transformãrile realizate prin adãugarea de elemente secundare. Daraceastã lege mi se pare cã are o valabilitate generalã. Chiar ºi aparenta obiecþie imediatãcare poate fi adusã, ºi anume transformarea lui r vocalic în ur la flexiunea fãrã gu¡aa verbului k¼i (kurutas), poate fi explicatã în alt fel.

* Dupã cum reiese din numeroasele exemple pe care le dã ºi le comenteazã încontinuare, Humboldt cunoºtea relativ bine terminologia gramaticalã tradiþionalãa limbii sanscrite. Ca termeni tehnici, gu¡a ºi wriddhi desemneazã douã tipuri funda-mentale de transformãri fonetice specifice limbii sanscrite. Acestea ilustreazã admirabila

[145 ]

o altã limbã-sorã nu a primit în sine aceste transformãri ale sunetelor într-unmod la fel de adecvat propriului sistem ºi propriului spirit; doar fragmentedisparate au pãtruns în unele limbi sub forma unor produse finite. Acestegu¡a ºi wriddhi îl lungesc pe a, din i ºi u formeazã diftongii ê ºi ô, îl trans-formã pe r vocalic în ar ºi âr1 ºi îi consolideazã pe ê ºi ô diftongându-i dinnou în ai ºi au. Dacã diftongii ê ºi ai, ô ºi au, apãruþi prin gu¡a ºi, bineînþeles,wriddhi, sunt urmaþi de o vocalã, atunci ei se descompun în ay ºi âi, respectivîn aw ºi âw.

Se constituie astfel o serie dublã de cinci tipuri de transformãri foneticecare, prin intermediul unor legi precise ale limbii ºi în virtutea unui recurscontinuu al limbii la aceste legi pe parcursul întrebuinþãrii ei, o readuc înmod constant la acelaºi sunet originar. Limba achiziþioneazã în acest modo multiplicitate de îmbinãri armonice de sunete, fãrã ca prin aceasta sã seaducã fie ºi cel mai neînsemnat prejudiciu procesului de înþelegere. Subacþiunea lui gu¡a ºi a lui wriddhi, un sunet apare mereu în locul altuia. Deaici nu putem însã deduce cã gu¡a ºi wriddhi reprezintã o simplã schimbarevocalicã, prezentã de altfel ºi în multe alte limbi. Diferenþa esenþialã întreaceste douã tipuri constã în aceea cã, în cazul schimbãrii vocalice, motivulînlocuirii unei vocale cu o alta este, cel puþin în parte, strãin de vocala originarãdin silaba supusã transformãrii ºi trebuie cãutat când în înclinaþia spre


regularitate a formelor gramaticale sanscrite ºi legãtura funcþionalã dintre nivelul fonetic,cel semantic ºi cel morfologic. În raport cu un „grad zero“ al cantitãþii vocalice, gu¡a(literal: ‘calitate’) desemneazã clasa vocalelor (sau a diftongilor) cu lungime medie, iarwriddhi (literal: ‘creºtere’) pe cea a vocalelor (sau a diftongilor) cu lungime maximã.Pentru a explica valorile terminologice ale celorlalþi termeni din gramatica sanscritã,am considerat potrivit sã apelez la lucrãrile de sanscritologie ale lui Franz Bopp, foartebine cunoscute ºi frecvent citate de Humboldt. Astfel, din Bopp, Kritische Gram-matik…, 1834, p. 284, aflãm cã „sufixele care creeazã nomina primitiva de la radicalise numesc, la gramaticienii indieni, parþial krit, parþial unâdi, iar acelea care construiescderivate de la alte teme lexicale se numesc sufixe taddhita“. Despre sufixele de tipkridanta, Bopp ne spune în altã parte (Ausführliches Lehrgebäude der Sanskrita-Sprache…,III, 1827, p. 268) cã sunt acele „sufixe care construiesc nomina primitiva de la alþi radicali“,spre deosebire de sufixele de tip taddhita, definite drept „sufixe care construiesc derivatede la alþi radicali“. Prin termenul bahuw¼îhi se desemneazã, în gramatica sanscritã, aceltip de compus nominal a cãrui valoare semanticã de ansamblu este diferitã de cea a com-ponentelor sale luate separat (cf. Bopp, Ausführliches Lehrgebäude der Sanskrita-Sprache…,III, 1827, p. 355 ºi Bopp, Kritische Grammatik…, 1834, p. 355) (n. trad.).

1 Pe baza extinderii inteligente a analogiei cu aceste transpuneri de sunete, dl dr.Lepsius explicã pe ar ºi âr drept diftongãri ale lui r vocalic. A se consulta pe aceastãtemã scrierea sa Paläographie als Mittel für die Sprachforschung, 1834, pp. 46–49, §§ 36–39.

distincþii gramaticale, când în legea asimilãrii sau în orice altã cauzã, aºaîncât noul sunet se poate schimba în funcþie de diferite împrejurãri, pe când,sub acþiunea lui gu¡a ºi a lui wriddhi, sunetul nou apãrut izvorãºte în modconstant ºi uniform din una ºi aceeaºi silabã supusã transformãrii ºi cãreiaîi aparþine în mod exclusiv. Dacã vom compara sunetul wêdmi, supus acþiuniilui gu¡a, cu sunetul tênima, apãrut, conform explicaþiei lui Bopp, prin asi-milare, vom constata cã ê provine în prima formã dintr-un i normal dinsilaba modificatã, iar în cea de-a doua formã dintr-un i din silaba urmãtoare.

Gu¡a ºi wriddhi sunt consolidãri ale sunetului de bazã, cu alte cuvinteconsolidãri ale consoanei simple, care se realizeazã potrivit unei creºterigradate, ca între comparativ ºi superlativ, nu doar în raport cu sunetul debazã, ci ºi în raport reciproc. Aceastã creºtere gradatã este evidentã în am-ploarea pronunþãrii ºi în sunetul perceput de auz; ea se manifestã însãdeopotrivã în sfera conþinutului semantic, dupã cum ne aratã un exempluelocvent, cel al participiului viitor pasiv, format prin adiþia lui ya. Conceptulsimplu reclamã aici doar gu¡a, pe când conceptul consolidat ºi corelat cuideea de necesitate reclamã wriddhi. Un exemplu: stawya ‘un om lãudabil’versus stâwya ‘un om care trebuie lãudat în mod necesar ºi absolut’. Conceptulde consolidare nu determinã însã natura specificã a acestei schimbãri fonetice.În acest caz, trebuie exclus wriddhi-ul lui a, care de altfel nu aparþine acesteiclase decât în mod relativ, în virtutea întrebuinþãrii sale gramaticale, ºi nupe baza naturii sale fonetice. La toate celelalte vocale ºi la toþi ceilalþi diftongi,caracteristica acestei consolidãri constã în apariþia unei inflexiuni a sunetului,produsã prin intermediul unor vocale ºi diftongi neomogeni. Întrucât labaza oricãrui gu¡a ºi a oricãrui wriddhi se aflã o combinaþie a lui a cu celelaltevocale sau cu ceilalþi diftongi, putem presupune fie cã înaintea vocalei simpleîn gu¡a apare un a scurt, iar în wriddhi un a lung, fie cã întotdeauna apareun a scurt în gu¡a înaintea vocalei simple ºi în wriddhi înaintea vocaleideja consolidate de gu¡a.1 Cu singura excepþie a lui a, simpla apariþie a unor


[146 ]

1 În Grammatica critica linguae sanscritae, 1829 ºi 1832, § 33, Bopp susþine primadintre aceste douã pãreri. Dacã îmi este îngãduit sã am o altã opinie decât acest temeiniccercetãtor, m-aº declara în favoarea celei de-a doua ipoteze. Dacã am accepta inter-pretarea lui Bopp, ne-ar fi aproape imposibil sã salvãm ºi strânsa legãturã dintre gu¡aºi wriddhi, pe de o parte, ºi legile fonetice generale ale limbii, pe de altã parte, deoarecevocalele simple neomogene, indiferent de lungimea sau scurtimea lor, s-ar convertiîntotdeauna în diftongi, evident mai slabi, ai lui gu¡a. Întrucât natura diftongului constãmai ales în non-omogenitatea tonurilor, este uºor de înþeles cã lungimea sau scurtimeatonurilor originare vor fi absorbite de noul sunet fãrã sã mai rãmânã nimic din diferenþa

[147 ]

vocale lungi prin intermediul îmbinãrii unor vocale omogene nu a fost inclusã,din câte ºtiu, nici de gramaticienii indieni printre fenomenele datorate luiwriddhi. Întrucât în gu¡a ºi în wriddhi se produce întotdeauna un sunetcu efect foarte diferit asupra auzului ºi care îºi aflã fundamentul exclusivîn sunetul primar al silabei înseºi, sunetele datorate acþiunii lui gu¡a ºi alui wriddhi izvorãsc, într-un mod care nu poate fi descris prin cuvinte, darcare este clar perceptibil de auz, din interioritatea profundã a silabei înseºi.Dacã totuºi gu¡a, care modificã atât de frecvent silaba radicalã la verb, arfi o caracteristicã a anumitor forme gramaticale, acestea din urmã ar puteafi definite literalmente, chiar în conformitate cu fenomenul sensibil, dreptdezvoltãri provenite din interiorul radicalului, ºi aceasta într-un sens maipregnant decât în limbile semitice, unde se petrece o schimbare pur simbolicãa vocalei.1 Dar nu acesta este cazul aici, cãci gu¡a este doar una dintre con-figuraþiile secundare pe care sanscrita, pe baza unor legi precise, le conferãformelor verbale în plus faþã de adevãratele lor caracteristici. Este vorba deun fenomen prin natura lui pur fonetic ºi, în mãsura în care îi putem înþelegeresorturile, explicabil exclusiv prin sunete; în sine, acest fenomen nu prezintãnici un aspect semantic sau simbolic. Unica excepþie în interiorul limbiisanscrite este „gunizarea“ vocalei supuse reduplicãrii la verbele intensive.Gunizarea pune cu atât mai mult în evidenþã expresia consolidatã pe carelimba, într-o modalitate de altfel neobiºnuitã, intenþioneazã sã o impunãîn aceste forme, în mãsura în care reduplicarea scurteazã de obicei vocala


dintre ele. O consolidare a diftongului se va produce doar când va intra în joc o nouãnon-omogenitate. Nu deduc însã de aici cã diftongii produºi sub acþiunea lui gu¡aprovin chiar din fuziunea vocalelor scurte. Faptul cã, spre deosebire de diftongii produºide wriddhi, diftongii gu¡a primesc, la dizolvarea lor, un a scurt (ay, aw versus ây,âw) poate fi explicat în alt fel. Întrucât nu poate fi recunoscutã pe baza vocalei,diferenþa dintre cele douã tipuri de expansiune foneticã trebuie cãutatã în cantitateavocalei din noua silabã. Acelaºi lucru este valabil ºi pentru r vocalic.

1 Acest aspect a contribuit probabil în mod esenþial la dezvoltarea de cãtre FriedrichSchlegel (Über die Sprache und Weisheit der Indier, 1808, p. 50) a teoriei sale, la dreptvorbind doar parþial acceptabilã, despre o clasificare a tuturor limbilor. Este însãremarcabil faptul, dupã pãrerea mea prea puþin recunoscut, cã acest profund gânditorºi genial scriitor a fost primul german care ne-a atras atenþia asupra extraordinaruluifenomen al limbii sanscrite ºi cã el însuºi a realizat progrese remarcabile în cercetareaacestei limbi, ºi a fãcut-o într-o epocã în care lipseau toate numeroasele instrumentede lucru care ne stau azi la dispoziþie pentru a o învãþa. Chiar ºi gramatica lui Wilkins(Grammar of the Sanskrita language, 1808) a apãrut în acelaºi an în care a fost publicatãscrierea lui Schlegel.

[148 ]

lungã ºi în mãsura în care gu¡a, în acest caz, cum nu se întâmplã de obicei,se realizeazã ºi în vocalele mediane lungi ale radicalului.

Dimpotrivã, în multe cazuri, gu¡a ºi wriddhi pot fi considerate sim-boluri ale unitãþii interne a cuvântului, pentru cã aceste schimbãri de sunete,care se petrec într-o manierã gradatã în sfera vocalelor, produc o fuziune acuvântului mai puþin materialã, mai fermã ºi mai strâns sudatã decât ceaprodusã de schimbãrile consoanelor care vin în contact reciproc. În aceastãprivinþã, gu¡a ºi wriddhi se aseamãnã, într-o anumitã mãsurã, cu accentul,în ambele cazuri producându-se acelaºi efect, ºi anume preponderenþa uneisilabe dominante, obþinutã în cazul accentului prin ridicarea tonalitãþii, iarîn cazul lui gu¡a ºi al lui wriddhi printr-o extindere a inflexiunii sunetului.Chiar dacã însoþesc unitatea internã a cuvântului doar în anumiteîmprejurãri, gu¡a ºi wriddhi sunt doar una dintre expresiile de care limba,departe de a urma mereu aceleaºi cãi, se serveºte pentru marcarea unei ase-menea unitãþi. De aici derivã poate faptul cã gu¡a ºi wriddhi sunt specificemai ales formelor lungi, plurisilabice, aparþinând celei de-a zecea clase verbaleºi clasei, înrudite cu aceasta, a verbelor cauzative. Dacã, pe de altã parte,apar ºi în forme foarte scurte, nu se poate totuºi tãgãdui cã, în formele lungi,ele împiedicã silabele sã se fragmenteze ºi constrâng vocea sã le menþinãstrâns unite. Foarte semnificativ apare ºi în aceastã privinþã faptul cã gu¡apredominã în acele clase de cuvinte care prezintã cea mai strânsã unitate,adicã la cuvintele kridanta ºi la desinenþele verbale, ºi afecteazã în acestea,de obicei, silaba radicalã; dimpotrivã, aceste fenomene nu se petrec niciodatãnici în silaba tematicã a formelor flexionare ale declinãrii, nici în cuvinteleformate cu sufixe taddhita.

Wriddhi îºi gãseºte o dublã aplicaþie: pe de o parte, ca ºi gu¡a, este unfenomen pur fonetic ºi îl intensificã pe acesta fie din necesitate, fie la lati-tudinea arbitrarã a vorbitorului; pe de altã parte, posedã un conþinut semanticºi pur simbolic. În prima sa configuraþie, afecteazã de preferinþã vocalelefinale, la fel cum, dintre aceste vocale finale, chiar ºi cele lungi primesc ungu¡a, ceea ce nu se întâmplã de obicei. Aceasta derivã din faptul cã ampli-ficarea unei vocale finale nu întâmpinã limite înaintea sa. Este vorba despreacelaºi principiu care, în condiþii similare, face ca în javanezã un a încorporatîn consoanã sã se preschimbe într-un o închis la sfârºit de cuvânt. Conþinutulsemantic al lui wriddhi se evidenþiazã mai ales la sufixele taddhita ºi paresã îºi aibã sediul originar în denumirile indicând genul, în substantivele colec-tive ºi în cele abstracte. În toate aceste cazuri, avem de-a face cu o expansiune


[149]

a conceptului simplu, care la origine fusese concret. Aceeaºi expansiune esteînsã transferatã în manierã metaforicã ºi la alte cazuri, chiar dacã nu cu aceeaºiregularitate. De aici derivã poate ºi faptul cã adjectivele formate cu sufixetaddhita primesc uneori un wriddhi, alteori lasã vocala neschimbatã. Adjec-tivul poate fi privit ca o calitate concretã, dar ºi drept ceva cuprinzând însine întreaga mulþime de obiecte pe care le calificã.

Prezenþa sau absenþa lui gu¡a produc la verb, în cazuri bine precizatedin punct de vedere gramatical, o opoziþie între formele flexionare „gunate“ºi cele „non-gunate“. Uneori, însã mult mai rar, apare o opoziþie similarãîn întrebuinþarea, când necesarã, când facultativã, a lui wriddhi în contrastcu gu¡a. Bopp a explicat pentru prima datã aceastã opoziþie într-o manierãcare, chiar dacã a trebuit sã neglijeze anumite cazuri, considerându-le excepþii,ne apare totuºi, fãrã îndoialã, în ansamblul ei, satisfãcãtoare: este vorba despreacþiunea exercitatã asupra vocalei radicale de ponderea foneticã mai maresau mai micã a terminaþiilor. O pierdere foneticã mai mare împiedicã exten-siunea, pe care pare sã o stimuleze însã o pondere foneticã mai micã, ºi atâtuna, cât ºi cealaltã se gãsesc întotdeauna acolo unde terminaþia se ataºeazãîn mod nemijlocit la radical sau se întâlneºte pe aceastã cale cu o vocalãcapabilã sã primeascã gu¡a. Acolo însã unde influenþa silabei flexionate estefrânatã de o vocalã sau de o consoanã care se interpune între aceasta ºi vocalaradicalã, punând astfel capãt dependenþei acesteia din urmã faþã de silabaflexionatã, nu e deloc cu putinþã sã explicãm pe baza sunetelor motivulîntrebuinþãrii sau al neîntrebuinþãrii lui gu¡a, cu toate cã existã anumite cazuriîn care gu¡a apare în mod regulat; ºi nu e deloc cu putinþã nici sã facemdin aceastã diferenþã în transformarea silabei radicale o lege general valabilãîn interiorul limbii. Adevãrata explicaþie a întrebuinþãrii sau non-întrebu-inþãrii lui gu¡a mi se pare cã poate fi cãutatã doar în istoria formelor flexionareale verbului. Acesta este însã un domeniu încã foarte obscur, în care suntemîn stare doar sã ghicim în mod fragmentar fenomene disparate. Au existatprobabil cândva, în funcþie de deosebirile dintre dialecte ºi dintre epoci,douã specii diferite de conjugare, una cu gu¡a ºi alta fãrã gu¡a, din al cãroramestec a izvorât configuraþia actualã, pe care ne-o atestã limba. De fapt, lao asemenea ipotezã par sã ne conducã unele clase de radicali susceptibilide a fi flexionaþi simultan cu sau fãrã gu¡a ºi pãstrând în cea mai mare parteacelaºi conþinut semantic sau de a primi în toate împrejurãrile un gu¡a, oride câte ori analogia care dominã în celelalte componente ale limbii ar cereopoziþia menþionatã mai sus. Acest ultim caz nu apare decât în excepþii


[150]

[151]

izolate; primul afecteazã în schimb toate verbele care urmeazã deopotrivãflexiunea primei ºi a celei de-a ºasea clase de conjugare, ca ºi pe cele dinprima clasã, care îºi construiesc preteritul multiform pe baza paradigmei claseia ºasea, copiind integral, cu excepþia lui gu¡a, preteritul augmentat. Aceastãa ºasea paradigmã, corespunzãtoare celui de-al doilea aorist grecesc, nu poatefi în ansamblul ei altceva decât un veritabil preterit augmentat al unei flexiunifãrã gu¡a, pe lângã care a existat cândva ºi o flexiune cu gu¡a (actualul nostrupreterit augmentat al radicalilor din prima clasã). Mi se pare foarte probabilca în sanscritã sã nu existe, în adevãratul înþeles al termenului, decât douãfeluri de preterit, ºi nu trei, cum socotim de obicei, aºa încât formele celuide-al treilea presupus preterit, cel multiform, nu sunt decât forme secundare,apãrute în alte epoci ale limbii.

Dacã admitem astfel cã în limba sanscritã ar fi existat douã conjugãri,una cu gu¡a ºi alta fãrã gu¡a, s-ar pune atunci întrebarea dacã acolo undeponderea superioarã a terminaþiilor produce o opoziþie gu¡a este suprimatãsau acceptatã. Trebuie sã ne pronunþãm fãrã ezitare în favoarea primei ipoteze.Schimbãri ale sunetelor cum sunt gu¡a ºi wriddhi nu se pot pur ºi simpluinocula în limbã, deoarece, ca sã folosim fericita expresie prin care Grimmdefineºte alternanþa vocalicã din germanã, aceste fenomene pãtrund pânãîn terenul ferm ºi intim al limbii, ºi este posibil sã le identificãm origineaîn diftongii închiºi sau deschiºi pe care îi întâlnim ºi în alte limbi. Simþuleufoniei a putut sã îmblânzeascã aceste fenomene ºi sã le regularizeze printr-ocorelare riguroasã din punct de vedere cantitativ, însã este posibil ca la ofamilie de popoare ideal organizatã aceeaºi înclinaþie a organelor fonatoarecãtre extensiunea vocalelor sã se transforme nemijlocit într-un comportamentritmic. Cãci nu este nici necesar, nici potrivit sã considerãm cã orice însuºirepreþioasã a unei limbi cultivate ar fi apãrut în mod lent ºi treptat.

Diferenþa dintre sunetul natural neprelucrat ºi articulaþia regulatã se evi-denþiazã încã ºi mai clar la altã formã sonorã, care contribuie în mod esenþialla formarea internã a cuvântului: reduplicarea. Repetarea silabei iniþiale aunui cuvânt sau chiar a întregului cuvânt, fie cã se datoreazã dorinþei de avaria exprimarea pentru a consolida astfel semnificaþia, fie cã se datoreazãunei simple habitudini fonatoare, reprezintã o caracteristicã a multor popoareneevoluate. În alte limbi, de exemplu în unele din ramura malaezianã, redu-plicarea trãdeazã deja o influenþã a simþului fonetic prin aceea cã nu întot-deauna este repetatã vocala radicalã, ci, ocazional, una înruditã. În sanscritãînsã, reduplicarea este de fiecare datã adaptatã atât de exact structurii cuvântului,


[152 ]

încât putem numãra cinci sau ºase configurãri diferite ale acesteia, repartizateîn compartimentele limbii. Toate decurg deopotrivã din legea adaptãrii silabeiprotetice la forma particularã a cuvântului ºi din legea favorizãrii unitãþiicuvântului. Unele reduplicãri servesc simultan la marcarea anumitor formegramaticale. Adaptarea este uneori atât de ingenioasã, încât silaba destinatãde fapt sã preceadã cuvântul îl scindeazã, plasându-se între vocala iniþialãºi consoana finalã, ceea ce se datoreazã probabil faptului cã aceleaºi formereclamã ºi antepunerea unui element augmentativ ºi cã aceste douã silabeprotetice nu s-ar fi putut adãuga la radicali care încep cu vocale fãrã a se ficonfundat cu aceºtia. Limba greacã, în care, în astfel de cazuri, elementulaugmentativ ºi reduplicarea converg efectiv în aºa-numitul argumentum tem-porale, a dezvoltat forme asemãnãtoare pentru atingerea aceluiaºi scop.1 Avemaici de-a face cu un exemplu remarcabil pentru modul în care, acolo undesimþul articulatoriu este viguros ºi activ, procesul de formare a sunetelor îºicroieºte cãi originale ºi admirabile, pentru a însoþi simþul limbii, preocupatde organizarea internã a acesteia, în toate direcþiile sale, conservându-i fiecãreiatrãsãturile distinctive.

Intenþia de a lega ferm cuvântul de vocala proteticã se manifestã însanscritã, la rãdãcinile consonantice, prin intermediul vocalei repetate, careeste întotdeauna scurtã, chiar ºi în raport cu un sunet radical lung, aºa încâtvocala proteticã trebuie sã fie, în ceea ce priveºte tonalitatea, dominatã decuvânt. Singurele douã excepþii de la aceastã abreviere pe care le prezintã limbaau la rândul lor o cauzã specificã proprie, care prevaleazã asupra cauzei gene-rale ºi se constatã la verbele intensive în privinþa indicãrii intensivitãþii ºila preteritul multiform al verbelor cauzative în privinþa echilibrului, cerutde eufonie, între vocala din radical ºi vocala supusã reduplicãrii. La rãdãcinilecare încep cu vocalã, unde reduplicarea se anunþã prin intermediul alungiriivocalei iniþiale, ponderea sonorã cade pe aceastã vocalã iniþialã, reclamândastfel, cum am vãzut la gu¡a, strânsa legãturã a celorlalte silabe faþã de celeimediat adiacente silabei iniþiale. În cele mai multe cazuri, reduplicarea esteo veritabilã marcã a anumitor forme gramaticale sau cel puþin o modificaresonorã care le însoþeºte ºi le caracterizeazã. Doar o micã parte dintre verbe


1 Într-o lucrare pe care am prezentat-o în 1828 la Institutul Francez, intitulatãÜber die Verwandschaft des Griechischen Plusquamperfectum, der reduplicirenden Aoristeund der Attischen Perfekta mit einer Sanskritischen Tempusbildung, am analizat în detaliuconvergenþa ºi deosebirile pe care le prezintã cele douã limbi în aceste forme ºi amîncercat sã le deduc din principiile lor.

[153]

[154 ]

(cele din clasa a treia) cunosc de fapt reduplicarea. Dar chiar ºi în acest caz,la fel ca la gu¡a, putem presupune cã, într-o fazã anterioarã a limbii, verbeleputeau fi conjugate cu sau farã reduplicare, fãrã a suferi din acest motiv omodificare în formele de conjugare sau în conþinutul lor semantic. Preteritulcu augment ºi preteritul multiform al unor verbe din clasa a treia se deosebescde fapt doar prin prezenþa sau absenþa reduplicãrii; cu aceastã formã fonicã,reduplicarea apare încã ºi mai naturalã decât în cazul lui gu¡a. Cãci con-solidarea enunþãrii, realizatã la nivel sonor prin intermediul repetiþiei, nupoate fi iniþial decât efectul vivacitãþii simþirii individuale ºi de aceea, chiardacã devine mai generalã ºi mai regulatã, poate pricinui cu uºurinþã oscilaþiiale uzului.

Augmentul, înrudit cu reduplicarea prin aceea cã indicã timpul trecut,este folosit ºi el, în rãdãcinile care încep cu o vocalã, deopotrivã în scopulde a favoriza unitatea cuvântului ºi, de aceea, el prezintã o puternicã opoziþiefaþã de silaba proteticã, silabã care indicã negaþia prin aceleaºi mijloace sonore.Cãci, întrucât alpha privativum se aºazã înaintea acestor rãdãcini pur ºi simpluprin inserarea unui n, augmentul se contopeºte cu vocala iniþialã a acestora,evidenþiind tocmai prin acest fapt caracterul foarte intim al relaþiei care, caformã verbalã, îi este destinatã. În aceastã contopire, augmentul omite însãgu¡a de aceeaºi origine cu respectiva formã verbalã ºi se extinde pânã la adeveni wriddhi, evident din cauzã cã dorinþa de a pãstra unitatea internãa cuvântului conferã acestei vocale iniþiale, cea care asigurã coeziunea cuvân-tului, cea mai mare pondere posibilã. Este adevãrat cã, la o altã formã verbalã,preteritul cu reduplicare, în cazul anumitor rãdãcini, întâlnim intercalareaunui n; dar un asemenea caz este foarte izolat în limbã, iar elementul adãugateste inclus într-o alungire a vocalei protetice.

Pe lângã cele menþionate aici pe scurt, limbile bogate în sunete deþin ºio serie de alte mijloace care evidenþiazã toate sentimentul necesitãþii de a confericuvântului o structurã organicã, în care se combinã abundenþa interioarãºi eufonia. Dintre aceste mijloace, în sanscritã se pot enumera alungirea voca-lelor, schimbarea vocalicã, transformarea vocalei în semivocalã, expansiuneaacesteia spre silabã datoritã semivocalei urmãtoare ºi, într-o oarecare mãsurã,interpunerea unei nazale, ca sa nu mai vorbim de schimbãrile pe care legilegenerale ale limbii le produc în literele care vin în contact la mijlocul cuvân-tului. În toate aceste cazuri, configuraþia finalã a sunetului izvorãºte simultandin structura rãdãcinii ºi din natura îmbinãrilor gramaticale. În acelaºi timpînsã, autonomia ºi consistenþa, afinitatea ºi opoziþia, ca ºi ponderea sonorã


[155 ]

a fiecãrei litere se manifestã când într-un raport de armonie originarã, cândîntr-un conflict aplanat întotdeauna la timp de simþul organizator al limbii.Preocuparea constantã pentru configurarea ansamblului cuvântului se vãdeºteîncã ºi mai clar în legea compensãrii, potrivit cãreia o consolidare sau o slãbireapãrute într-o parte a cuvântului atrag dupã sine o schimbare contrarã înaltã parte, în scopul restabilirii echilibrului. Aici, în ultima fazã de perfecþiune,se face abstracþie de natura calitativã a literelor. Simþul limbii pune în evidenþãdoar latura cantitativã, mai imaterialã, ºi trateazã cuvântul ca pe o serie ritmicã,identificându-l aproape cu metrul poetic. Sanscrita cunoaºte în aceastã pri-vinþã forme extraordinare, care cu greu pot fi întâlnite în alte limbi. Preteritulmultiform al verbelor cauzative (cea de-a ºaptea formaþiune, potrivit lui Bopp),prevãzut simultan cu un augment ºi cu reduplicare, ne oferã un exempluadmirabil din toate punctele de vedere. Întrucât formele corespunzãtoareacestei a ºaptea formaþiuni a preteritului deþin, în cazul rãdãcinilor care începcu o vocalã, un augment întotdeauna scurt, urmat imediat de silaba repetatãºi de silaba radicalã, limba se strãduieºte sã dea vocalelor acestor douã silabeo riguroasã proporþie metricã. Cu puþine excepþii în care dau naºtere unuipiric (ajagadam, ò ò ò ò de la gad ‘a vorbi’) sau unui spondeu (adadhrâºam,ò¯¯ò de la dhrâº ‘a cãdea’, ‘a se ofili’), aceste douã silabe primesc fie mãsuraascendentã a iambului (adudûsham, ò ò ¯ ò de la dush ‘a pãcãtui’, ‘a se pãta’),fie, cum se întâmplã de cele mai multe ori, pe cea descendentã a troheului(achîkalam, ò ¯ ò ò de la kal ‘a arunca’, ‘a agita’) ºi lasã rareori, la acesterãdãcini, posibilitatea de a alege între cele douã mãsuri vocalice. Dacã exa-minãm raportul cantitativ dintre aceste forme, la prima vedere destul decomplicat, vom constata cã limba foloseºte aici un procedeu foarte simplu.Efectuând o modificare în silaba radicalã, limba nu face altceva decât sãaplice legea compensãrii fonetice. Dupã ce a efectuat o scurtare a silabeiradicale, limba restabileºte pur ºi simplu echilibrul prin intermediul uneialungiri a silabei repetate, din care derivã cursul trohaic descendent, faþãde care limba pare sã arate o predilecþie deosebitã. Schimbarea de cantitateîn silaba radicalã pare sã încalce o lege superioarã, cea a conservãrii silabelortematice. O cercetare mai atentã ne aratã însã cã nu se întâmplã deloc aºaceva. Aceste configuraþii de preterit se formeazã pornind nu de la o rãdãcinãprimitivã, ci de la o rãdãcinã care a suferit deja o schimbare gramaticalãdestinatã sã indice cauzalitatea. Scurtarea este însã, de regulã, proprie doarrãdãcinii cauzative. Dacã, pe parcursul acestor procese de configurare, limbadã peste un element lung, aparþinând iniþial temei, sau chiar peste un diftong


[156 ]

[157 ]

originar, atunci ea renunþã la proiectul iniþial, pãstreazã neschimbatã silabaradicalã ºi nu o lungeºte nici pe cea care, potrivit regulii generale, este silabascurtã repetatã. Din aceastã dificultate, care se opune procedeului destinatpropriu-zis acestor forme, provine cursul iambic ascendent, care reprezintãrelaþia cantitativã naturalã, rãmasã nemodificatã. În acelaºi timp, limbavegheazã asupra cazurilor în care lungimea silabei nu provine din naturavocalei, ci din poziþia pe care aceasta o deþine înaintea a douã consoanesuccesive. Ea nu cumuleazã douã mijloace producãtoare de alungire ºi lasãnealungitã, de asemenea, chiar în cursul trohaic descendent, inclusiv vocalade repetiþie care precedã douã consoane iniþiale din rãdãcinã. Este demn deremarcat faptul cã ºi limba malaezianã propriu-zisã vãdeºte, la îmbinãrilegramaticale, o preocupare similarã de a menþine unitatea cuvântului ºi dea trata cuvântul, prin transpunerea cantitativã a silabelor radicale, ca pe unansamblu sonor eufonic. Formele menþionate ale sanscritei sunt, prin abun-denþa lor silabicã ºi prin eufonia lor, exemplele cele mai clare pentru ceeace poate dezvolta o limbã pornind de la rãdãcini monosilabice, atunci cândunui alfabet bogat îi contrapune un sistem fonetic solid, care urmãreºte cuacuitatea auzului cele mai fine vibraþii ale literelor, la care se adaugã aglu-tinarea ºi modificarea internã, supuse la rândul lor unor reguli precise rezultatedin motive gramaticale multiple ºi distinse cu fineþe.1

§ 16

Accentul

Accentul este o altã modalitate de a marca unitatea cuvântului, comunãprin natura lucrurilor tuturor limbilor, dar vizibilã în limbile moarte doaracolo unde rostirea, efemerã ºi nesigurã, a fost notatã prin semne pe care

ACCENTUL 167

[158 ]

1 Ceea ce spun aici despre forma de preterit a verbelor cauzative am preluat dintr-olucrare mai amplã pe care am dedicat-o în urmã cu câþiva ani acestor forme temporale.Am trecut acolo în revistã toate rãdãcinile limbii sanscrite, urmãrind distincþiile dingramatica lui Forster [An Essay on the Principles of Sanscrit Grammar, 1810; lucrareanu s-a pãstrat (n. trad.)], o lucrare eminentã între lucrãrile de acest tip, ºi am încercatsã reduc diversele formaþiuni la principiile lor, specificând ºi toate excepþiile. Lucrareaa rãmas însã netipãritã, cãci mi s-a pãrut cã o abordare atât de specializatã a unorforme foarte rare nu ar fi putut interesa decât puþini cititori.

le putem înþelege. În cadrul silabei, putem distinge trei proprietãþi foneticediferite: valoarea specificã a sunetelor, cantitatea ºi accentuarea acestora.Primele douã sunt determinate de natura specificã a silabei ºi alcãtuiesc, casã spunem aºa, aspectul ei material; tonalitatea (mã refer aici întotdeaunala tonalitatea limbii, ºi nu la acea arsis metricã) depinde însã de libertateavorbitorului, fiind o forþã pe care acesta o transmite silabei, asemenea unuispirit care îi este insuflat din afarã. Ca un principiu încã ºi mai viguros decâtlimba însãºi în materialitatea ei, accentuarea pluteºte pe deasupra discursu-lui ºi este expresia directã a valorii pe care vorbitorul doreºte sã o imprimeacestuia, ca ºi fiecãreia dintre pãrþile sale. Orice silabã este, în sine, susceptibilãsã primeascã accentuarea. Dacã însã, dintre mai multe silabe, doar una pri-meºte realmente accentul, cu condiþia ca vorbitorul sã nu rosteascã în modexpres mai apãsat vreo altã silabã, accentuarea silabelor care urmeazã dupãcea accentuatã va fi anulatã, iar aceastã anulare a intonaþiei va produce ocombinaþie de silabe neaccentuate ºi de silabe accentuate, ultimele preva-lând asupra primelor ºi dominându-le. Ambele fenomene, anularea accen-tului ºi combinarea silabelor, se condiþioneazã reciproc ºi fiecare dintre eleîl implicã nemijlocit ºi automat pe celãlalt. În acest fel apare accentul într-uncuvânt, ceea ce determinã caracterul unitar al cuvântului. Nu ne putemimagina nici un cuvânt de sine stãtãtor fãrã accent ºi, pe de altã parte, niciun cuvânt nu poate avea mai mult de un singur accent principal. Dacã aravea douã accente, cuvântul s-ar scinda în douã unitãþi autonome ºi ar rezultaastfel douã cuvinte. Dimpotrivã, într-un cuvânt pot exista accente secun-dare, care provin fie din alcãtuirea ritmicã a cuvântului, fie din nevoia dea contura nuanþele semnificaþiei.1

168 ACCENTUL

1 Nu mi se pare cã aceastã afirmaþie ar fi contrazisã de acele cuvinte ale limbiigreceºti despre care se spune cã ar fi neaccentuate. M-aº îndepãrta însã prea mult defirul principal al demonstraþiei mele dacã aº încerca sã arãt aici cum cea mai mare partea acestor cuvinte, în calitatea lor de silabe care precedã accentul cuvântului care urmeazã,se ataºeazã pãrþii iniþiale a acestui cuvânt, iar în succesiuni de cuvinte care nu admit oastfel de explicaþie (de exemplu, oujk la Sofocle, Oedipus Rex, vv. 334–336, ed. Brunckii)ele deþin în rostire o accentuare slabã, însã nemarcatã. Faptul cã orice cuvânt deþineun singur accent îl afirmã gramaticienii latini în mod expres: cf. Cicero, Orator, 18:Natura, quasi modularetur hominum orationem, in omni verbo posuit acutam vocem, necuna plus. Gramaticienii greci trateazã accentuarea ca pe o calitate a silabei mai degrabãdecât a cuvântului. Nu cunosc la ei nici un pasaj în care unitatea de accentuare a cuvân-tului sã fie declaratã canon general. Poate se lãsau înºelaþi de cazurile în care un cuvânt,din cauza silabelor enclitice, primeºte douã semne de accentuare, acolo unde, de fapt,accentul de sprijin nu reprezintã decât un accent secundar. Totuºi nici la gramaticienii

[159]

Mai mult decât orice altã componentã a limbii, accentuarea suportã odublã influenþã, din partea semnificativitãþii actului de vorbire ºi din parteaalcãtuirii metrice a sunetelor. La origine ºi în autentica ei configurare, accen-tuarea provine, incontestabil, din prima. Dar, cu cât simþul unei naþiunise orienteazã mai mult spre frumuseþea ritmicã ºi muzicalã, cu atât mai mareva fi influenþa acestei exigenþe în privinþa accentuãrii. În impulsul accentuãriise ascunde însã, dacã ne este îngãduit sã ne exprimãm aºa, mult mai multdecât semnificativitatea finalizatã prin simpla înþelegere. În el se manifestãîn mod prioritar ºi tendinþa instinctivã de a marca intensitatea intelectualãa conþinutului gândirii ºi a componentelor sale cu mult dincolo de nivelulnevoilor elementare. În nici o altã limbã nu este mai evident acest lucru decâtîn englezã, limbã în care, adeseori, accentul antreneazã, modificându-le,cantitatea ºi chiar valoarea specificã a silabelor. Ar fi o mare eroare sã atribuimacest lucru absenþei simþului eufoniei. Dimpotrivã, doar energia intelectualã,în conexiune cu caracterul naþiunii, este aceea care, manifestându-se cândprin agila fermitate a gândirii, când printr-o gravã solemnitate, tinde sã mar-cheze ºi în rostire elementul pus în evidenþã de simþul eufoniei, acordându-iprioritate faþã de celelalte. Din legãtura între aceastã particularitate ºi legileeufoniei, interpretate adesea cu mare acurateþe ºi subtilitate, izvorãºte struc-tura cuvântului englezesc, cu adevãrat admirabilã în privinþa accentuãrii ºia pronunþãrii.1 Dacã nevoia unei accentuãri riguroase ºi a unei clare dife-renþieri a nuanþelor sale nu ar fi atât de profund înrãdãcinatã în caracterulenglez, atunci nici nevoia unei elocinþe publice nu ar fi fost suficientã pentrua explica marea atenþie manifestatã atât de evident în Anglia faþã de acestaspect al limbii. Dacã toate celelalte componente ale limbii se aflã într-o

ACCENTUL 169

greci nu lipsesc indicaþii clare privitoare la necesitatea unitãþii de accentuare. Astfel,Arcadius (PeriV tovnwn, ed. Borkeri, p. 190) spune despre Aristofan: toVn meVn ojxuVnejn a@panti mevrei kaqarw/ tovnou a@pax ejmfaivnesqai dokimavsa".

1 Aceastã interesantã ºi deopotrivã dificilã componentã a pronunþiei englezeºti,accentuarea, a fost tratatã pe larg ºi în mare parte chiar rezolvatã de Buschmann, înmanualul sãu de pronunþare în limba englezã (Lehrbuch der englischen Aussprache,1822). Acest autor indicã în principiu trei tendinþe ale pronunþiei în limba englezã:accentuarea silabei tematice sau a silabei iniþiale (§§ 2–15, §§ 26–27, § 33), con-servarea accentuãrii strãine (§§ 16–22) ºi o stranie atracþie exercitatã de desinenþeasupra accentului (§§ 23–25); dupã cum ni se explicã ºi în §§ 28–32 ºi în nota 34,în vocabularul ei negermanic, engleza ajunge sã ezite între aceste tendinþe. Buschmannîncearcã sã stabileascã, pentru limba englezã, acel accent secundar despre care vorbeammai sus, pe baza unui interval silabic (format din douã silabe ºi, sporadic, din motivedatorate semnificaþiei originare, din trei silabe).

[160]

[161]

relaþie mai strânsã cu specificitatea intelectualã a naþiunilor, accentuarea este,în acelaºi timp, în mod mai nemijlocit ºi mai intim legatã de caracterulnaþiunilor. Îmbinarea elementelor într-un discurs oferã ºi exemple în carecuvinte cu o pondere mai micã se leagã, prin intermediul accentuãrii, deunele cu o pondere superioarã, fãrã a se contopi totuºi cu acestea într-uncuvânt unitar. Aºa se întâmplã cu aºa-numitul cuvânt de sprijin, numit degreci e[gklisi". Cuvântul lipsit de accent renunþã la independenþã, dar nuºi la autonomia sa ca element separat din lanþul vorbirii. El îºi pierde accentulpropriu ºi cade în aria de accentuare a cuvântului cu o pondere superioarã.Dacã însã, prin acest adaos, aria de accentuare a cuvântului principal se extindepânã acolo încât sã încalce una dintre legile limbii, atunci cuvântul cu ponderesuperioarã, cãpãtând douã accente, îºi transformã silaba finalã atonã într-osilabã cu accent ascuþit, anexându-ºi astfel cuvântul cu pondere mai micã.1

Aceastã anexiune nu trebuie sã compromitã delimitarea naturalã a cuvin-telor; acest fapt este confirmat în mod clar de procedeul accentuãrii enclitice,întrebuinþat în unele cazuri speciale. Când avem o succesiune de douã cuvinteenclitice, cel de-al doilea nu cade, potrivit accentuãrii sale, asemenea primului,în aria de accentuare a cuvântului cu pondere superioarã, ci, dimpotrivã,cel dintâi preia accentul ascuþit în locul celui de-al doilea. Cuvântul encliticnu este astfel omis, ci respectat în calitatea lui de cuvânt autonom în aºamãsurã, încât sã-ºi poatã anexa un alt cuvânt. Particularitatea caracteristicãa unui asemenea cuvânt enclitic face în aºa fel încât influenþa sa sã se exerciteasupra tipului de accentuare, ceea ce reprezintã o confirmare în plus a ceeace tocmai a fost rostit. Dar, întrucât un accent circumflex nu se poate convertiîntr-unul ascuþit, atunci când în cadrul succesiunii a douã cuvinte encliticeprimul dintre acestea poartã accentul circumflex, întregul procedeu desprijinire este întrerupt, iar cel de-al doilea cuvânt enclitic îºi conservã accen-tuarea originarã.2 Am citat aceste cazuri particulare doar pentru a arãta cucâtã grijã naþiuni pe care direcþionarea spiritului lor le-a condus spre o prelu-crare atât de elevatã ºi de rafinatã a limbii au marcat chiar ºi diferitele gradede unitate a cuvântului, ajungând la cazuri în care nici separarea ºi nici aglu-tinarea sã nu mai fie perfecte ºi definitive.

170 ACCENTUL

[162]

1 Gramaticienii greci definesc acest fenomen drept „trezire a accentului aþipit alsilabei“. Ei se mai servesc ºi de expresia „rãsfrângerea accentului“ (ajnabubavzein toVntovnon). Aceastã ultimã metaforã este însã mai puþin fericitã. În integralitatea ei, teoriagrecilor despre accent dovedeºte cã procesul real este cel descris mai sus.

2 De exemplu, în Iliada, I, 178: qeov" pou soiV tovg’ e[dwken.

§ 17

Articularea propoziþiei

Cuvântul configurat din punct de vedere gramatical, pe care l-am tratatpânã acum ca pe un întreg în combinarea elementelor sale ºi deopotrivã înunitatea sa, este destinat la rândul sãu sã intre în alcãtuirea propoziþiei încalitate de element. Limba trebuie, aºadar, sã formeze o a doua unitate, maielevatã; mai elevatã nu doar pentru cã este de dimensiuni mai mari, ci ºipentru cã, în mãsura în care sunetul nu o poate influenþa decât marginal,ea depinde exclusiv de forma internã ordonatoare a simþului limbii. Limbicare, precum sanscrita, îºi stabilesc deja la nivelul unitãþii cuvântului relaþiicu propoziþia permit ca aceasta sã fie descompusã în pãrþile prin care, potrivitnaturii sale, se prezintã înþelegerii; pornind de la aceste pãrþi, asemenea limbiconstruiesc, ca sã spunem aºa, unitatea propoziþiei. Limbi care, precum chineza,menþin cu rigiditate nemodificate toate temele lexicale procedeazã de faptla fel ºi, întrucât cuvintele rãmân absolut izolate, poate dupã un criteriu încãºi mai riguros; în construirea unitãþii propoziþiei, asemenea limbi vin înajutorul înþelegerii doar prin mijloace non-fonetice, cum ar fi poziþia înpropoziþie a cuvintelor, sau chiar prin cuvinte la rândul lor izolate. Dar,considerându-le laolaltã pe primele douã, mai existã ºi o altã cale, opusã amân-durora, pe care o vom considera totuºi, mai potrivit, a treia cale de a con-serva unitatea propoziþiei în scopul înþelegerii. Este vorba, concret, de a tratapropoziþia cu toate componentele sale necesare nu ca pe un ansamblu alcãtuitdin cuvinte, ci, realmente, ca pe un cuvânt unic.

Dacã, aºa cum este din principiu mai corect, pornim de la enunþ, datfiind faptul cã orice enunþare, oricât de incompletã, reprezintã în intenþiavorbitorului un gând clar conturat, vom constata cã limbile care se folosescde acest mijloc nu distrug unitatea propoziþiei, ci, dimpotrivã, pe mãsurãce sunt cultivate, tind sã o consolideze din ce în ce mai mult. Aceste limbiîmping, evident, limitele unitãþii cuvântului, transferând-o în domeniul unitãþiipropoziþiei. O distincþie precisã între aceste douã unitãþi este operatã de aceeadoar de limbile flexionare propriu-zise, deoarece metoda întrebuinþatã dechinezã transpune prea slab asupra limbii simþul unitãþii propoziþiei; limbiledovedesc cum a strãbãtut flexiunea, cu spiritul ei, întreaga lor esenþã doaratunci când, pe de o parte, ele dezvoltã în mod complet unitatea cuvântului,dar, pe de altã parte, ºi când menþin, în acelaºi timp, o asemenea unitate înpropriul domeniu, descompun propoziþia în toate componentele ei necesare

ARTICULAREA PROPOZIÞIEI 171

[163]

ºi, doar pornind de la acestea, îi refac unitatea. Flexiunea, unitatea cuvântuluiºi articularea propoziþiei sunt atât de strâns corelate, încât o dezvoltare incom-pletã a oricãreia dintre ele dovedeºte fãrã putinþã de tãgadã cã nici una nua prevalat, în sensul sãu cel mai pur ºi mai clar, în formarea limbii. Or, acestetrei procedee despre care am vorbit, adicã finisarea atentã a cuvântului dinpunct de vedere gramatical, în vederea alcãtuirii propoziþiei, indicarea acesteialcãtuiri în mod absolut indirect ºi în cea mai mare parte fãrã ajutorul sune-telor ºi, în fine, stricta menþinere a propoziþiei, pe cât posibil, într-o unicãformã exprimatã coerent – acestea sunt singurele cãi posibile prin care limbilecombinã cuvintele în propoziþie. În cele mai multe limbi se gãsesc urmemai mult sau mai puþin marcate din aceste trei metode. Acolo unde însã unadintre metode prevaleazã în mod decisiv asupra celorlalte, devenind punctulcentral al organismului, ea atrage dupã sine întreaga structurã a limbii, cumai multã sau mai puþinã consecvenþã. Exemple de predominare mai puter-nicã a uneia dintre metode ne pot oferi sanscrita, chineza ºi, dupã cum voiarãta în continuare, limba mexicanã.

Aceastã din urmã limbã1, pentru a include propoziþia simplã într-o formãfoneticã unicã, pune în evidenþã verbul, fãcând din el un veritabil punct

172 ARTICULAREA PROPOZIÞIEI

[164 ]

[165 ]

1 Îmi permit aici sã fac o observaþie privitoare la pronunþarea numelui Mexico.Dacã atribuim lui x din acest cuvânt sunetul obiºnuit în limbile noastre, aceasta arfi evident o greºealã. Ne-am îndepãrta însã ºi mai mult de pronunþarea indigenãautenticã dacã am urma pronunþarea spaniolã, fixatã iremediabil în recenta ºi încãmai criticabila transcriere Mejico, cu sunetul gutural ch. Potrivit pronunþãrii indigene,a treia literã a numelui zeului rãzboiului Mexitli ºi a numelui oraºului Mexico, derivatdin primul, este o sibilantã forte, deºi nu se poate stabili cu precizie pânã la ce nivelse apropie aceasta de sch-ul nostru. Am ajuns mai întâi la aceastã ipotezã pornindde la observaþia cã, în mexicanã, Castilia se pronunþã Caxtil, iar în limba cora, înruditãcu mexicana, cuvântul spaniol pesar (‘a cântãri’) se scrie pexuvi. Am gãsit o confirmareîncã ºi mai clarã a acestei supoziþii în felul cum Gilij îl redã pe x întrebuinþat înmexicanã prin sc din italianã (Saggio di storia Americana, III, p. 343); deoarece amdescoperit cã aceeaºi sibilantã sau un sunet similar din multe alte limbi americanesunt transcrise de gramaticienii spanioli printr-un x, o explicaþie a acestei ciudãþeniiam gãsit-o în absenþa sunetului sch din limba spaniolã. Deoarece nu gãsesc în alfabetullor nici un sunet corespondent pentru aceastã sibilantã, gramaticienii spanioli aleg,pentru a o desemna, acest x, sunet care le apare ambiguu ºi strãin de limba lor. Maitârziu am aflat cã aceeaºi explicaþie a acestei confuzii de litere a fost datã de ex-iezuitulCamaño, care comparã sunetul din limba chiquita (vorbitã în interiorul Americiide Sud), pe care îl scriem cu x, cu sunetul sch din germanã ºi cu ch din francezã,indicând acelaºi motiv pentru întrebuinþarea lui x. Aceastã pãrere este formulatã înmanuscrisul sãu dedicat gramaticii limbii chiquita, operã foarte sistematicã ºi completã,pentru care îi sunt recunoscãtor binevoitorului consilier de stat von Schlözer, care,

[165 ]

central, cãruia îi anexeazã, pe cât posibil, pãrþile regente ºi pãrþile subordonateale propoziþiei ºi, prin configurare foneticã, conferã acestei îmbinãri aspectulunui ansamblu omogen:

1 2 3 1 3 2ni-naca-qua eu mãnânc carne

Am putea considera aceastã legãturã a substantivului cu verbul dreptun verb compus, asemãnãtor grecescului krewfagevw; limba îl înþelege însã,în mod evident, altfel. Cãci, dacã dintr-un motiv oarecare, substantivul nueste el însuºi încorporat, limba îl înlocuieºte cu pronumele de persoana atreia, ca dovadã evidentã a faptului cã limba tinde sã deþinã, împreunã cuverbul ºi în interiorul acestuia, schema completã a construcþiei propoziþiei:

1 2 3 4 5 1 2 3 4ni-c-qua in nacatl eu o mãnânc, carnea

Potrivit formei sale, propoziþia trebuie sã aparã deja inclusã în verb ºidoar într-un moment ulterior va fi delimitatã mai îndeaproape, ca printr-unfel de opoziþie. Potrivit modului de reprezentare propriu limbii mexicane,verbul nu poate fi însã gândit deloc fãrã aceste determinãri secundare, careîl completeazã. Totuºi, dacã nu existã un obiect determinat, limba uneºtecu verbul un pronume nehotãrât, întrebuinþat în formã dublã, pentrupersoanã ºi pentru lucruri:

1 2 3 1 3 2ni-tla-qua eu mãnânc ceva

1 2 3 4 1 4 3 2ni-te-tla-maca eu dau ceva cuiva

Limba îºi manifestã în modul cel mai clar intenþia de a face ca acesteîmbinãri sã aparã ca un întreg. Cãci, dacã un astfel de verb, care cuprindeîn sine întreaga propoziþie sau cel puþin schema acesteia, este pus la timpultrecut, primind astfel augmentul o, acest element se aºazã la începutul


gãsind acel manuscris în biblioteca moºtenitã de la tatãl sãu, mi l-a dãruit. Pentrua rãmâne aproape de pronunþarea indigenã ar trebui deci sã pronunþãm numele capitaleiNoii Spanii aproximativ la fel cum o fac italienii sau, mai precis, astfel încât sunetulrostit sã rezulte dintr-un compromis între Messico ºi Meschico.

[166 ]

îmbinãrii, ceea ce aratã limpede cã acele determinãri secundare sunt com-ponente constante ºi necesare ale verbului, în timp ce augmentul i se adaugãdoar ocazional, pentru a indica timpul trecut. Astfel, perfectul de la ni-nemi‘eu trãiesc’, verb care, ca verb intranzitiv, nu poate implica nici un alt pronume,este o-ni-nen ‘eu am trãit’, iar de la maca ‘a da’ avem o-ni-c-te-maca-c ‘euam dat aceasta cuiva’. Încã ºi mai important este faptul cã, la cuvintele folositepentru încorporare, limba distinge cu multã atenþie între o formã absolutãºi o formã încorporatã, o mãsurã de precauþie în absenþa cãreia o astfel demetodã s-ar dovedi, în ansamblul sãu, foarte anevoioasã pentru procesulde înþelegere ºi care, în consecinþã, trebuie consideratã fundamentul acesteimetode. Ca ºi în cazul cuvintelor compuse, în cursul încorporãrii cuvinteleîºi pierd desinenþele care le însoþesc în starea lor absolutã ºi care lecaracterizeazã ca nume. De exemplu, ‘carne’, înþeles pe care l-am gãsit, îndiscuþia de mai sus, încorporat în forma naca, se spune în formã absolutãnacatl 1. Nici unul dintre pronumele încorporate nu îºi menþine aceeaºi


1 Sunetul final al acestui cuvânt, care, prin frecvenþa sa, a devenit într-o oarecaremãsurã sunetul caracteristic al limbii mexicane, este transcris de gramaticienii spanioli,fãrã excepþie, prin literele tl. Tapia Zenteno (Arte novissima de lengua Mexicana, 1753,pp. 2–3) observã doar cã, în realitate, la începutul ºi la mijlocul cuvântului, cele douãconsoane se pronunþã ca în spaniolã, în timp ce la sfârºitul cuvântului formeazã împreunãun sunet unic, foarte greu de însuºit. Dupã ce a descris acest sunet într-un mod atâtde echivoc, acest autor dezaprobã în mod explicit pronunþarea claclacolli ºi clamanclia cuvintelor tlatlacolli ‘pãcat’ ºi tlamantli ‘strat’. Dar, întrebându-i în scris cu privirela acest punct, prin bunãvoinþa fratelui meu, pe domnii Alamán ºi Castorena, acestadin urmã fiind vorbitor nativ de mexicanã, am primit rãspunsul cã pronunþarea actualãa lui tl este, în general ºi fãrã excepþie, cl. Acest lucru este confirmat ºi de un cuvântpreluat de spaniolã, cuvânt foarte uzual în mexicanã, ºi anume claco, de la mexicanultlaco ‘jumãtate’, prin care se desemneazã o monedã de aramã cu valoarea unei jumãtãþidintr-un quartillo, adicã a opta parte dintr-un real. În limba cora lipseºte sunetul l ºi,de aceea, în cuvintele împrumutate din mexicanã, este preluatã doar prima literã asunetului tl. Dar chiar ºi în acest caz gramaticienii spanioli care s-au ocupat de aceastãlimbã pun întotdeauna un t (niciodatã un c), astfel cã tlatoani ‘guvernator’ se audetatoani. Acelaºi t în locul mexicanului tl se gãseºte, dupã cum îmi spune Buschmann,ºi într-o limbã foarte înruditã cu mexicana, limba cahita, vorbitã în provincia mexicanãSinaloa, limbã al cãrei nume nu l-am gãsit menþionat nicãieri ºi de care am auzitdoar de la Buschmann; în aceastã limbã, cuvântul tlatlacolli ‘pãcat’, menþionat deja caexemplu, prezintã forma tatacolli ([Diego Pablo Gonzales (n. trad.)] Manual paraadministrar á los Indios del idioma Cahita los santos sacramentos, Mexico, 1740, p. 63).Le-am scris din nou domnului Alamán ºi domnului Castorena, formulând obiecþiasugeratã de limba cora. Rãspunsul lor a rãmas acelaºi. Nu încape deci îndoialã în privinþapronunþiei actuale. Ne gãsim totuºi în încurcãturã când trebuie sã decidem dacã

[167 ]

[167 ]

formã când este folosit separat. Cele douã pronume nehotãrâte nu aparabsolut deloc în limbã în stare absolutã. Pronumele care se referã la un obiectdeterminat prezintã o formã mai mult sau mai puþin diferitã de cea pe careo posedã în stare autonomã. Însã metoda expusã mai sus aratã deja de lasine cã forma încorporatã trebuie sã fie dublã: una pentru pronumele regentºi alta pentru cel subordonat. Pronumele personale independente pot fi, desigur,aºezate înaintea formelor descrise aici, pentru a li se da un relief mai special,în schimb pronumele încorporate care se referã la respectivele forme nu sunt,prin acest fapt, absente. Subiectul exprimat într-o propoziþie printr-un numepropriu nu este încorporat; prezenþa lui se manifestã însã la nivelul formeiprin aceea cã aici lipseºte întotdeauna, la persoana a III-a, un pronume regentcare sã o indice.

Dacã evaluãm cu aproximaþie diferitele moduri în care chiar ºi propoziþiilesimple se pot prezenta înþelegerii, vom vedea cu uºurinþã cã sistemul de încor-porare nu poate fi realizat cu rigurozitate în toate cazurile posibile. Totuºi,la anumite cuvinte, sunt cazuri în care conceptele sunt extrase din formacare nu le poate cuprinde pe toate. În aceastã privinþã, limba urmeazã întot-deauna un traseu deja ales ºi, atunci când întâmpinã greutãþi, inventeazãnoi mijloace artificiale pentru a le remedia. Dacã, de exemplu, un lucrutrebuie sã intre în relaþie cu un altul în favoarea sau în defavoarea acestuia,iar pronumele hotãrât subordonat provoacã ambiguitate întrucât ar trebuisã se refere simultan la douã obiecte diferite, atunci limba îºi creeazã, prinintermediul lungirii unei desinenþe, o clasã specialã pentru asemenea verbe,iar cât priveºte restul, procedeazã ca de obicei. Schema propoziþiei se regãseºtedin nou, în întregime, în forma combinatã, indicarea lucrului efectuat seregãseºte în pronumele subordonat, relaþia secundarã faþã de alt lucru seregãseºte în desinenþã, iar limba poate acum, menþinând intactã certitudineaînþelegerii, sã permitã ca aceste douã obiecte sã se succeadã în exterior fãrãsã fie dotate cu semne distinctive ale relaþiei dintre ele. Un exemplu: chihua


pronunþia s-a schimbat cu timpul, trecând de la t la k, sau dacã motivul constã înfaptul cã sunetul care îl precedã pe l devine surd între t ºi k. Am constatat eu însumicã ºi în pronunþia indigenilor din Tahiti ºi a celor din insulele Sandwich aceste sunetesunt greu de deosebit unul de altul. De aceea consider cã cea de-a doua dintre ipotezelede mai sus trebuie reþinutã. Spaniolii, care s-au ocupat primii în mod serios de limbamexicanã, trebuie sã fi interpretat sunetul surd ca pe un t ºi sã-l fi reprodus ca atareîn scrierea lor; aºa încât cred cã trebuie sã rãmânem la aceastã interpretare. ªi dinpãrerea exprimatã de Tapia Zenteno pare sã reiasã o oarecare nesiguranþã în definireaacestui sunet, pe care el nu vrea sã-l lase totuºi sã degenereze într-un cl spaniol.

[168 ]

‘a face’, chihui-lia ‘a face pentru sau împotriva cuiva’, cu schimbarea lui aîn i pe baza legii asimilaþiei:

1 2 3 4 5 6 7 8 9ni-c-chihui-lia in no-piltzin ce calli

1 2 3 4 5 6 7 8 9eu o fac pentru al meu fiu o casã

Metoda de încorporare a limbii mexicane dovedeºte astfel cã deþine unsimþ exact al formãrii propoziþiei, legând desemnarea relaþiilor din interiorulacesteia direct de verb, aºadar de punctul în care propoziþia îºi îmbinã pãrþilepentru a alcãtui o unitate. Prin aceastã metodã, mexicana se deosebeºte înmod esenþial de chinezã, care este dezavantajatã de trãsãtura ei specificã, absenþaindicãrii, fenomen din cauza cãruia verbul nu poate fi recunoscut cu certitu-dine nici mãcar prin poziþia sa în propoziþie, ci, adesea, doar din punct devedere material, prin semnificaþia sa. Totuºi, cât priveºte pãrþile care, în pro-poziþiile mai complexe, se situeazã în afara verbului, aceastã metodã apareabsolut asemãnãtoare cu cea a limbii chineze; cãci, concentrându-ºi asupraverbului întreaga disponibilitate de a indica relaþiile, mexicana ajunge sã lasenumele absolut lipsit de flexiune. Pe de altã parte, mexicana se apropie desanscritã în privinþa procedeului de a evidenþia în mod clar firul care leagãîntre ele pãrþile propoziþiei; în toate celelalte privinþe, cele douã limbi sedeosebesc foarte mult. Sanscrita desemneazã într-o manierã foarte simplãºi naturalã fiecare cuvânt ca parte constitutivã a propoziþiei. Metoda de încor-porare nu acþioneazã în acest mod, ci, acolo unde nu reuºeºte sã asamblezetotul într-o unitate, face ca din centrul propoziþiei sã porneascã, asemeneaunor sãgeþi, semnale indicând direcþiile în care fiecare dintre pãrþile consti-tutive trebuie cãutate, în conformitate cu raportul lor faþã de propoziþie. Nusuntem scutiþi de efortul de a cãuta ºi de a ghici, ci suntem mai degrabã reþinuþide respectiva modalitate specificã de indicare, în sistemul contrar din careaceastã modalitate lipseºte. Dar, chiar ºi dacã acest procedeu prezintã, dinacest punct de vedere, ceva comun celorlalte douã, îi vom recunoaºte totuºinatura proprie dacã îl vom considera un amestec al amândurora sau dacãam vrea sã-l interpretãm drept cauzã a incapacitãþii simþului intern al limbiide a realiza sistemul de indicare a relaþiilor în toate componentele limbii.Este mai degrabã evident faptul cã la baza acestei alcãtuiri a propoziþiei dinmexicanã se aflã un anumit mod de a vedea lumea. Propoziþia nu trebuie


[169 ]

[170 ]

construitã, îmbinatã progresiv pornind de la pãrþile componente, ci expusãdintr-odatã, ca ºi cum ar fi o formã plãsmuitã spre a fi unitarã.

Dacã ne-am hazarda sã coborâm pânã la rãdãcinile primare ale limbajului,am constata cu siguranþã cã oricãrui sunet emis în formã de limbaj omuli-a ataºat întotdeauna, în mod lãuntric, un înþeles deplin, adicã o propoziþiecompletã, ºi, din punctul lui de vedere, nu s-a limitat niciodatã la simplaenunþare a unui cuvânt izolat, nici chiar atunci când, din punctul nostrude vedere, enunþul sãu pare sã conþinã un singur cuvânt. Nu ne este permisînsã ca, din aceastã cauzã, sã gândim raportul originar dintre propoziþie ºicuvânt ca ºi cum propoziþia, deja completã ºi articulatã în toate pãrþile sale,s-ar fi descompus abia ulterior în cuvinte, prin intermediul abstractizãrii.Dacã vom concepe formarea limbajului în modul cel mai natural, cu altecuvinte ca pe un proces gradat, va trebui sã-i atribuim, ca oricãrei devenirinaturale, caracterul de sistem evolutiv. Simþirea care se exteriorizeazã în sunetconþine totul ca într-un nucleu, dar în sunetul însuºi nu este totul vizibilîn mod simultan. Doar pe mãsurã ce, dezvoltându-se, simþirea devine maiclarã, articularea câºtigã în libertate ºi în precizie, iar primele încercãri izbutitede înþelegere reciprocã fac sã creascã curajul; pãrþile componente, iniþialînvãlmãºite în chip obscur, devin treptat mai clare ºi se fixeazã prin sunetedistincte. Modul de a proceda al limbii mexicane vãdeºte o anumitã similitu-dine cu acest proces. Ea prezintã mai întâi un ansamblu de îmbinãri completºi suficient din punct de vedere formal. Ceea ce nu este încã definit în modindividual este desemnat apoi în mod expres ca indefinit, cu ajutorul pronu-melui, iar într-un moment ulterior, pornindu-se de la acesta din urmã, sedescrie ceea ce rãmãsese nedefinit. Din acest mod de a proceda al limbiimexicane reiese de la sine faptul cã, în mãsura în care cuvintele încorporatesunt lipsite de terminaþiile pe care le deþin în stadiul lor de autonomie, trebuiesã ne gândim mai degrabã cã, în procesul efectiv de inventare a limbii, acestecuvinte nu au renunþat la terminaþii în vederea realizãrii încorporãrii, ci maidegrabã ºi le-au anexat pe acestea în stadiul de autonomie. N-aº vrea sã fiuînsã înþeles greºit, ca ºi când aº crede cã, astfel, structura limbii mexicane s-arapropia mai mult de acele rãdãcini primare ale limbajului de care vorbeammai sus. Aplicarea unor categorii temporale la dezvoltarea unei particularitãþiumane atât de specifice cum este limbajul, atât de adânc înrãdãcinate în dome-niul facultãþilor sufleteºti care se sustrag oricãrui calcul, implicã întotdeaunaun mare risc. Alcãtuirea propoziþiilor în mexicanã reprezintã ºi ea, cât sepoate de evident, o combinaþie foarte ingenioasã ºi elaboratã în mod repetat,


[171]

care nu a pãstrat din acele formaþiuni primare decât tipul general, iar câtpriveºte restul, începând deja cu delimitarea regulatã a diverselor specii depronume, ne aminteºte de o epocã în care predominã un tip mai clar dereprezentare gramaticalã. Aceste combinaþii adãugate verbului s-au rafinatdeja autonom, în mod armonic ºi pe aceeaºi treaptã de dezvoltare cu unitateacuvântului, în procesul sãu de consolidare, dar ºi cu flexiunea verbului însuºi.Deosebirea constã doar în felul în care a fost tratat ceea ce, în acele epocide început, constituia, ca sã spunem aºa, un mugure închis în sine, încãnedezvoltat: în limba mexicanã, acesta se prezintã ca un ansamblu de corelaþiicomplet ºi indivizibil, în vreme ce chineza lasã cu totul pe seama ascultã-torului cãutarea unor combinaþii doar vag indicate cu ajutorul sunetului,iar sanscrita, limbã mai viguroasã ºi mai îndrãzneaþã, pune imediat în evidenþãpartea în raport cu întregul, desemnând-o în mod stabil.

Limbile malaeziene nu cunosc, la drept vorbind, sistemul de încorporare,dar au o anumitã asemãnare cu acesta prin faptul cã indicã, prin intermediuldesemnãrii exacte a naturii intranzitive, tranzitive ºi cauzative a verbului,direcþiile pe care le adoptã procesul de formare a propoziþiei ºi încearcã astfel,prin suplinirea absenþei flexiunilor, sã faciliteze înþelegerea. Unele limbi mala-eziene acumuleazã pe aceastã cale, adãugându-i-le verbului, determinãri detoate tipurile, aºa încât ajung în cele din urmã sã exprime, într-un fel oarecare,ºi dacã verbul este la singular sau la plural. Prin intermediul desemnãrii anexateverbului, se efectueazã întotdeauna ºi o semnalare a modului în care celelaltepãrþi ale propoziþiei trebuie sã intre în relaþie cu acesta. Verbul nu este niciel, în aceste limbi, cu totul lipsit de flexiune. Limbii mexicane, unde timpurileverbale sunt desemnate cu ajutorul unor litere finale separate ºi, parþial, într-unmod pur simbolic, nu i se poate tãgãdui, în ceea ce priveºte verbul, prezenþaflexiunilor, ca ºi a unei anumite tendinþe spre unitatea cuvântului, aºa cumse realizeazã aceasta în sanscritã.

Un grad mai redus al procedeului încorporãrii se constatã la limbile carenu pretind ca verbul sã includã în sânul flexiunilor sale nume întregi, darexprimã totuºi în interiorul verbului nu doar pronumele regent, ci ºi pe celsubordonat. Dar chiar ºi aici existã nuanþe diferite, în funcþie de cât de multsau de puþin s-a înrãdãcinat în limbã aceastã metodã ºi dacã aceastã indicareeste cerutã ºi acolo unde obiectul acþiunii, exprimat explicit, apare automatdupã verb. Acolo unde acest tip de flexiune a verbului (cu pronumele întreþe-sut în interiorul sãu ºi cu un conþinut semantic ce trimite în diferite direcþii)ºi-a atins deplina dezvoltare, precum în anumite limbi din America de Nord


[172]

ºi în bascã, se vor dezvolta forme flexionare verbale într-un numãr greu deevaluat. Analogia care a stat la baza constituirii acestor forme este respectatãcu o grijã atât de admirabilã, încât, urmând un fir conducãtor uºor derecunoscut, înþelegerea strãbate cu uºurinþã aceste limbi. Întrucât, în ele, unaºi aceeaºi persoanã pronominalã apare frecvent angrenatã în relaþii diferite,ca agent ºi ca obiect direct sau indirect al acþiunii, ºi întrucât aceste limbisunt lipsite, în cea mai mare parte, de toate desinenþele flexionare, este nevoiefie ca în ele sã existe afixe pronominale diferenþiate din punct de vedere fonetic,fie sã se gãseascã o cale oarecare de a preveni o posibilã confuzie. Pe aceastãcale se produce adesea o structurã extrem de rafinatã a verbului. Ca un exem-plu excelent pentru o asemenea structurã a verbului poate fi citatã limbamassachusetts, o ramurã a marii familii delaware, vorbitã în Noua Anglie.Cu ajutorul aceloraºi afixe pronominale, între care nu face distincþii foneticeprecum mexicana, aceastã limbã defineºte toate formele flexionare care aparîn complicata sa conjugare. În acest scop, limba massachusetts se serveºteîn primul rând de un procedeu care constã în a prefixa, în cazuri bine definite,persoana care suferã acþiunea, în aºa fel încât, odatã ce regula a fost înþeleasã,se identificã de obicei imediat, prin literele iniþiale ale unei forme, clasa cãreiaaceasta îi aparþine. Dar, întrucât nici acest procedeu nu este întru totul sufi-cient, limba îi adaugã altele, introducând, de exemplu, un sunet final care,în cazul în care primele douã persoane sunt cele care suferã acþiunea, desem-neazã cea de-a treia persoanã în calitate de agent. Acest mod de a indicasemnificaþia diferitã a pronumelui prin intermediul poziþiei pe care o ocupãacesta în interiorul verbului mi s-a pãrut întotdeauna destul de ciudat, deoarecefie cã presupune existenþa în spiritul poporului a unui anumit tip de repre-zentare, fie cã, pentru a ne exprima astfel, ansamblul conjugãrii s-a risipitconfuz în simþul limbii, iar aceasta din urmã s-a folosit arbitrar de poziþieca de un mijloc instinctiv. Prima ipotezã mi se pare cea mai probabilã. E dreptcã, la prima vedere, ni s-ar pãrea arbitrar ca persoana întâi, dacã se aflã într-opoziþie de subordonare, sã fie sufixatã atunci când persoana a doua estesubiectul acþiunii, sã preceadã în schimb verbul acolo unde persoana a treiaapare ca agent, aºa încât se spune întotdeauna tu mã apuci ºi pe mine mãapucã el, dar nu invers. Un motiv pentru aceasta poate veni din faptul cãprimele douã persoane deþin, în fantezia popularã, un grad de vitalitate mairidicat ºi cã esenþa acestor forme – cum nu ar fi nefiresc sã ne gândim – izvorãºtedin persoana vizatã, care suferã acþiunea. Între primele douã persoane, paresã aibã prioritate persoana a doua; cãci, în realitate, persoana a treia, în mãsura


[173]

[174 ]

în care suportã acþiunea, nu este niciodatã prefixatã, în timp ce persoanaa doua, în condiþii identice, nu ocupã niciodatã altã poziþie. Acolo undeînsã persoana a doua, ca subiect al acþiunii, se întâlneºte cu persoana întâi,ca obiect al aceleiaºi acþiuni, persoana a doua îºi afirmã totuºi o poziþieprioritarã, dacã limba a prevãzut un alt mod de evitare a confuziei. Aceastãipotezã este confirmatã ºi de limba principalã a familiei delaware, limba lennilenape, unde, în astfel de forme, poziþia pronumelui este aceeaºi. Chiar ºiidiomul mohican (de fapt, muhhekaneew), care ne-a devenit cunoscutdatoritã genialului roman al lui Cooper, nu pare sã se depãrteze prea multde aceastã structurã. Þesãtura acestei conjugãri rãmâne întotdeauna atât deingenios alcãtuitã, încât nu putem sã nu observãm, cum am fãcut-o ºi maisus, când am vorbit despre limbaj în general, cã fiecare parte componentãeste configuratã prin raportare la un întreg resimþit în mod indistinct. Gra-maticile ne oferã doar paradigme ºi nu conþin nici o analizã a structurii.Printr-o astfel de analizã, efectuatã cu acurateþe, pornind de la paradigmelelui Eliot1, ºi concretizatã în tabele cuprinzãtoare, am ajuns eu însumi laconvingerea cã o anumitã regularitate domneºte în acest haos aparent. Insu-ficienþa mijloacelor nu permite însã întotdeauna analizei sã pãtrundã în toatepãrþile fiecãrei forme ºi mai ales sã separe toate literele distinctive de celepe care gramaticienii le considerã doar litere eufonice. Dar în cea mai mareparte a flexiunilor dominã regulile recunoscute ºi, acolo unde mai rãmân cazuriîndoielnice, semnificaþia formei se impune ca unicã dacã se demonstreazãcã, din motive indicate cu precizie, nu poate exista o alta. Totuºi, nu este unmare noroc pentru un popor ca organizarea sa internã, corelatã cu împrejurãriexterne, sã conducã pe acest traseu structura limbii sale. Formele grama-ticale se combinã, atât în privinþa conþinutului semantic, cât ºi în privinþasunetului, în aglomerãri prea mari ºi prea greoaie. Libertatea discursului sesimte îngrãditã, deoarece, în loc sã compunã din elemente specifice conþi-nutul gândirii, care variazã mereu în conexiunile sale, trebuie sã se serveascãîn mare parte de expresii croite definitiv, ale cãror pãrþi componente suntde fiecare datã indispensabile. În plus, legãturile din interiorul acestor forme


[175 ]

1 John Eliot, Massachusetts Grammar, editatã de John Pickering, Boston, 1822.De comparat, de asemenea, David Zeisberger, Grammar of the Language of the LenniLenape or Delaware Indians, tradusã de Du Ponceau, Philadelphia, 1827, ºi JonathanEdwards, Observations on the Language of the Muhhekaneew Indians, editatã de JohnPickering, 1823.

compuse sunt prea slabe ºi prea instabile pentru ca pãrþile componente sãse poatã contopi ºi sã confere cuvântului o veritabilã unitate.

Astfel, legãturile dintre pãrþile discursului au de suferit din cauza inexis-tenþei unei demarcaþii organice ºi precise. Acest inconvenient afecteazã întregulprocedeu al încorporãrii. Este adevãrat cã limba mexicanã consolideazã întot-deauna unitatea cuvântului, combinând în flexiunile verbului, prin interme-diul pronumelor, un numãr mai mic de determinãri, fãrã sã mai indice înacest mod douã obiecte determinate aflate în relaþie de subordonare ºi plasânddesemnarea relaþiei indirecte, chiar ºi atunci când aceasta este în acelaºi timpºi directã, în desinenþa verbului însuºi; aceastã limbã ajunge sã îmbine astfelceea ce ar fi fost mai bine sã rãmânã separat. În limbi care vãdesc un simþprofund pentru unitatea cuvântului, indicarea pronumelui subordonatpãtrunde uneori în forma verbalã, de exemplu în ebraicã, unde aceste pronumesubordonate sunt sufixate. Doar limba însãºi lasã aici sã se înþeleagã ce dis-tincþie face între aceste pronume subordonate ºi cele indicând persoane active,care þin în mod esenþial de natura verbului însuºi. Legând de temã cât se poatede strâns pronumele de ultimul tip, limba le prinde pe celelalte într-o legã-turã mai slabã, ajungând astfel, uneori, sã le separe total de verb.

Limbile care confundã în acest mod limitele dintre structura cuvântuluiºi structura frazei sunt de obicei lipsite de declinare; ele fie cã nu deþin niciun caz, fie cã, asemenea limbii basce, nu disting întotdeauna prin mijloacesonore nominativul de acuzativ. Nu putem totuºi vedea în acest fapt cauzaînglobãrii obiectului subordonat, ca ºi cum aceste limbi ar vrea sã preîntâm-pine astfel neclaritatea care se naºte din absenþa declinãrii. Aceastã absenþãeste mai degrabã consecinþa respectivului procedeu. Cãci motivul acestei întregiconfuzii între ceea ce revine pãrþii componente ºi ceea ce revine ansambluluipropoziþiei constã în faptul cã, în organizarea limbii, spiritul nu a avut laîndemânã un concept exact al fiecãrei pãrþi componente a discursului. Dinacest concept ar fi derivat direct ºi simultan declinarea numelui, pe de oparte, ºi limitarea formelor verbale la determinãrile lor esenþiale, pe de altãparte. Dacã, în schimb, limba se menþine din principiu pe drumul pe care,chiar ºi în interiorul cuvântului, este menþinut în strânsã legãturã ceea cear putea fi unificat doar la nivelul construcþiei propoziþiei, atunci rafinareanumelui apare, evident, mai puþin necesarã. Imaginea sa nu a dominat, înfantezia popularã, ca parte componentã a discursului, ci a jucat rolul unuisimplu concept explicativ. În ceea ce o priveºte, limba sanscritã s-a abþinutde la aceastã includere a pronumelor cu rol subordonat în þesãtura verbului.


[176 ]

Nu am menþionat pânã acum o altã conexiune a pronumelui, cea exis-tentã în cazuri în care poziþia mai naturalã a acestuia ar fi mai degrabã ceaseparatã, ºi anume conexiunea cu verbul a pronumelui posesiv; cãci la bazaacestei conexiuni se aflã, chiar înainte de toate, o altã motivaþie decât ceadespre care am vorbit. Limba mexicanã dispune de o prescurtare specialãpentru pronumele posesiv, prin care acesta cuprinde în douã forme distinctecele douã pãrþi principale ale limbii. În mexicanã – ºi nu numai în aceastãlimbã – o astfel de conexiune are ºi o aplicaþie sintacticã, încadrându-se,aºadar, pe deplin în tematica pe care o dezbat aici. Se întrebuinþeazã de faptcombinarea pronumelui de persoana a treia cu numele, pentru a se indicarelaþia proprie cazului genitiv, aºa încât, aºezându-se în poziþie finalã numelela genitiv, se spune a sa casã grãdinarul în loc de casa grãdinarului. Este evidentcã avem de-a face aici cu acelaºi procedeu pe care îl întâlnim în cazul verbuluiregent al unui substantiv postpus.

Combinaþiile care conþin pronumele posesiv sunt în mexicanã nu doarpur ºi simplu mai frecvente decât ar fi necesar potrivit felului nostru de avedea lucrurile, ci, la anumite concepte, cum ar fi de exemplu cele care descriugradele de rudenie sau cele referitoare la membrele corpului omenesc, pro-numele s-a dezvoltat în aºa fel, încât a devenit indisolubil. Acolo unde nutrebuie definitã o anumitã persoanã, la gradul de rudenie se adaugã pronu-mele personal nedefinit, iar la membrele corpului omenesc se adaugã pronumelede persoana întâi plural. De aceea este greu sã se spunã nantli ‘mama’ ºi sespune de obicei te-nan ‘a cuiva mamã’ ºi tot aºa de rar maidl ‘mâna’, darmai frecvent to-ma ‘a noastrã mânã’. În multe alte limbi americane, legãturadintre aceste concepte ºi pronumele posesiv este atât de strânsã, încât celedouã elemente par inseparabile. Aici motivul este, evident, nu unul sintactic;el rezidã mai degrabã în profunzimea modului în care poporul îºi reprezintãlumea. Acolo unde este încã prea puþin obiºnuit cu abstractizarea, spirituladunã într-un concept unic elemente pe care adesea le îmbinã unul cu altul;iar elementele pe care conþinutul gândirii nu reuºeºte sã le distingã decâtcu greutate ºi nu întotdeauna, limba, dacã are în general înclinaþii spre astfelde îmbinãri, le reuneºte alcãtuind un unic cuvânt. Cuvintele astfel constituiteîncep apoi sã circule ca ºi cum ar fi fost fãurite o datã pentru totdeauna, iarvorbitorii nu se mai gândesc sã le separe elementele. În plus, relaþia constantãdintre un lucru ºi o persoanã este implicatã în felul specific de a vedea lumeaal omului începuturilor, ºi doar într-un stadiu avansat de culturã ea se reducela cazurile în care este realmente necesarã. În toate limbile care conservã


[177 ]

[178 ]

urme mai pronunþate din acea epocã a începuturilor, pronumele personaljoacã, din aceastã cauzã, un rol mai important. Sunt ºi alte fenomene careîmi confirmã aceastã opinie. În mexicanã, pronumele posesive pun stãpâ-nire pe cuvânt în aºa mãsurã, încât desinenþele acestuia sunt de obicei modi-ficate, iar combinaþiile rezultate prezintã o desinenþã de plural proprie. Oastfel de prefacere a întregului cuvânt demonstreazã clar cã, inclusiv în ceeace priveºte structura sa internã, noua formaþiune este resimþitã ca un nouconcept individual, ºi nu ca o îmbinare a douã concepte diferite care aparocazional în discurs. În limba ebraicã, influenþa pe care îmbinarea de con-cepte, în diferitele sale grade de stabilitate, o exercitã asupra îmbinãrii decuvinte se manifestã în nuanþe deosebit de semnificative. Dupã cum s-aobservat deja mai sus, cu tema verbalã se unesc mai strâns ºi mai stabil pronu-mele corespunzãtoare persoanelor care desemneazã subiectul acþiunii, fiindcãverbul nu poate fi conceput deloc fãrã acestea. Urmeazã, ca grad de stabilitate,legãtura dintre verb ºi pronumele posesiv, iar cea mai slabã legãturã cu temao vãdeºte pronumele care se referã la obiectul verbului. Din motive pur logice,între ultimele douã cazuri, dacã dorim sã stabilim între ele o diferenþã, artrebui sã atribuim o mai mare stabilitate legãturii dintre verb ºi obiectul pecare acesta ºi-l subordoneazã. Este evident cã acesta din urmã este mult mainecesar pentru un verb tranzitiv decât este pronumele posesiv în generalpentru un nume. Faptul cã limba alege aici o cale contrarã logicii nu poateavea alt motiv decât acela cã relaþia dintre pronumele posesiv ºi nume, încazurile de întrebuinþare mai frecventã, s-a prezentat imaginarului popularca o unitate individualã.

Dacã, aºa cum, la rigoare, ar trebui sã procedãm, includem în sfera siste-mului de încorporare toate acele cazuri în care elementele care pot alcãtuiun enunþ autonom sunt îmbinate în interiorul formei unui singur cuvânt,atunci vom gãsi exemple corespunzãtoare ºi în limbi cãrora, în rest, acestsistem le este strãin. Asemenea cazuri apar de obicei atunci când, în frazecompuse, este nevoie sã se evite propoziþiile intercalate. Dupã cum în inte-riorul unei propoziþii simple încorporarea este corelatã cu absenþa flexiuniinumelui, tot astfel acest fenomen este corelat fie cu absenþa unui pronumerelativ ºi a unor conjugãri adecvate, fie cu o deprindere mai redusã de a sefolosi de aceºti conectori. În limbile semitice, întrebuinþarea lui status construc-tus este, chiar ºi în astfel de cazuri, mai puþin surprinzãtoare, cãci aceste limbinu resping în general încorporarea. Dar chiar ºi pentru sanscritã nu este nevoiesã amintesc, în acest sens, decât aºa-numitele participii indeclinabile terminate


[179 ]

în -tvâ ºi în -ya sau chiar acele compuse care, precum aºa-numitele bahuw®îhi,cuprind în interiorul lor întregi propoziþii relative. Din acest tip de compuse,doar un numãr redus au trecut în limba greacã, limbã care întrebuinþeazãde obicei mult mai rar acest tip de încorporare. Greaca recurge mai degrabãla conjuncþiile colective; mai mult, ea preferã sã intensifice efortul spirituluiprin construcþii lipsite de conexiune decât sã împovãreze structura frazeiprin contrageri excesive, conferindu-i astfel o rigiditate de care nu se poatespune cã sanscrita a fost cu totul cruþatã. Avem aici un caz similar cu celal limbilor care desfãºoarã în propoziþii forme ale cuvintelor modelate anteriorca entitãþi unitare. Cauza acestui mod de a proceda nu trebuie totuºi cãutatãneapãrat în mutilarea formelor provocatã de slãbirea forþei configuratoarea limbilor. Chiar ºi acolo unde nu poate fi presupusã o asemenea mutilare,deprinderea de a distinge cu precizie ºi îndrãznealã conceptele poate conducela descompunerea a ceea ce fusese turnat într-o entitate unitarã, care, înciuda vigorii ºi a fineþii sale, se dovedeºte totuºi mai puþin adecvatã pentrua exprima complexul semantic în întreaga sa fluenþã ºi flexibilitate. Deli-mitarea elementelor care pot fi combinate într-o formã unicã ºi a numã-rului lor reclamã un simþ gramatical fin ºi delicat pe care, între toate naþiunile,grecii l-au posedat cu precãdere ºi în mod originar ºi pe care acest poporl-a ridicat la cea mai înaltã treaptã de rafinament prin felul lui de a trãi, încare orice aspect era dominat de întrebuinþarea bogatã ºi atentã a limbii.

§ 18

Configurarea formelor gramaticale este un proces care izvorãºte, prinintermediul limbajului, din legile gândirii ºi se fundamenteazã pe congru-enþa formelor fonetice cu aceste legi. O astfel de congruenþã trebuie sã fieprezentã, într-un fel sau altul, în orice limbã; diferenþa þine doar de gradulîn care este prezentã, iar vina pentru actualizarea deficitarã a acestui proceso poate purta fie emergenþa nu îndeajuns de adecvatã ºi de clarã a respec-tivelor legi în suflet, fie insuficienta flexibilitate a sistemului fonetic. Insu-ficienþa existentã într-un punct oarecare se repercuteazã însã întotdeauna,simultan, asupra altui punct. Realizarea limbii pretinde ca orice cuvânt sãfie modelat ca o anumitã parte de vorbire ºi sã poarte în sine acele carac-teristici pe care le recunoaºte în el analiza filozoficã a limbii. Aceastã realizarea limbii presupune de aceea, prin ea însãºi, flexiunea. Se pune acum întrebarea

184 CONGRUENÞA DINTRE FORMELE FONETICE

[180 ]

[181]

în ce mod poate fi gândit procesul de realizare, în spiritul unui popor, a pãrþiicelei mai simple din ansamblul configurãrii limbii, adicã modelarea unuicuvânt în aºa fel încât, prin flexiune, sã devinã parte de vorbire. Nu se poatepresupune existenþa unei conºtiinþe reflexive a limbii în momentul originiisale ºi, chiar dacã aceasta ar fi existat, nu ar fi purtat în sine o forþã creatoareîn stare sã determine configurarea sunetelor. Orice calitate pe care o deþineo limbã în pãrþile cu adevãrat vitale ale organismului sãu provine din viziuneaoriginarã asupra lumii, vie ºi legatã de percepþia senzorialã. Dar, întrucâtforþa supremã care se abate cel mai puþin de la adevãr izvorãºte din cea maipurã concordanþã între toate facultãþile spiritului, al cãror fruct ideal estelimbajul însuºi, rezultã cã ceea ce se naºte din viziunea asupra lumii se reper-cuteazã de la sine asupra limbajului. Este ceea ce se întâmplã ºi în cazul defaþã. Obiectele intuiþiei externe, ca ºi cele ale senzaþiei interne, se prezintãsub douã aspecte: în particularitatea constituþiei lor calitative, care le diferenþiazãindividual, ºi în universalitatea conceptului lor generic care, pentru intuiþiace acþioneazã cum se cuvine, se manifestã întotdeauna prin intermediul aceva imanent fenomenului ºi simþirii; zborul unei pãsãri, de exemplu, seprezintã pe de o parte drept aceastã miºcare concretã care se efectueazã prinforþa aripilor ºi în acelaºi timp, pe de altã parte, ca o acþiune nemijlocit tran-zitorie care se poate fixa exclusiv în aceastã trecere; la fel stau lucrurile întoate celelalte cazuri. O intuiþie care se naºte din cel mai viguros ºi mai armo-nios efort al forþelor spiritului epuizeazã tot ceea ce se înfãþiºeazã în ceeace este intuit ºi nu confundã elementele individuale, ci le distinge în modclar unul de altul. Din recunoaºterea celor douã aspecte sub care se prezintãobiectele, din sentimentul justei proporþii dintre ele ºi din vivacitatea oricãreiimpresii produse de fiecare dintre ele izvorãºte, ca de la sine, flexiunea, încalitate de expresie lingvisticã a ceea ce este intuit ºi simþit.

Dar, în acelaºi timp, vedem cu surprindere cât de diverse sunt cãile pecare spiritul ajunge la configurarea propoziþiei. El nu porneºte de la ideeaenunþului, nu îl combinã cu eforturi succesive, ci ajunge la el, fãrã sã-l presimtãîncã, limitându-se sã modeleze în sunet impresia pe care o primeºte de laobiect în mod precis ºi complet. Dacã aceasta se întâmplã de fiecare datãcorect ºi potrivit aceluiaºi sentiment, conþinutul gândirii se va organiza pebaza cuvintelor astfel constituite. În adevãrata sa esenþã internã, aceastã ope-raþie a spiritului este o emanaþie directã a vigorii ºi a puritãþii facultãþii limba-jului, existentã în om de la origini. Intuiþia ºi simþirea sunt, ca sã spunemaºa, doar uneltele pe care se sprijinã spiritul pentru a se manifesta în exterior;

CONGRUENÞA DINTRE FORMELE FONETICE 185

[182 ]

înþelegem astfel de ce în rezultatul final gãsim infinit mai mult decât paresã ofere spiritul, considerat în sine ºi pentru sine. Strict vorbind, prin însãºiesenþa ei, metoda încorporãrii se gãseºte într-o realã opoziþie cu flexiunea,cãci încorporarea porneºte de la întreg, iar flexiunea de la fiecare componentãca atare. Metoda încorporãrii se poate converti doar parþial în flexiune, ºianume atunci când simþul intern al limbii reuºeºte sã-ºi impunã influenþa.Întotdeauna, în aceastã metodã iese la ivealã faptul cã, din cauza slãbiciuniisimþului limbii, obiectele nu se prezintã intuiþiei cu aceeaºi claritate ºi nu-idezvãluie la fel de distinct punctele care, în obiecte, ating în mod separatpercepþia senzorialã. Dar, ajungând astfel sã se converteascã în alt procedeu,metoda încorporãrii urmeazã acest nou drum ºi redobândeºte forþã ºi pros-peþime în exprimarea unui complex semantic. Relaþia obiectelor cu concep-tele lor generice cele mai generale, cãrora le corespund pãrþile de vorbire, esteo relaþie idealã, iar expresia sa cea mai generalã, cea mai purã ºi mai simbolicãeste datã de categoria persoanei, care se prezintã deopotrivã, chiar ºi dinpunct de vedere senzorial, drept cea mai naturalã desemnare a sa. Reînnodãmastfel discuþia de mai sus despre judicioasa împletire a temelor pronominaleîn interiorul formelor gramaticale.

Dacã într-o limbã predominã flexiunea cu adevãrat, atunci sistemulflexionar al limbii respective se desfãºoarã de la sine, potrivit unei viziunigramaticale complete; s-a arãtat deja mai sus cum dezvoltarea ulterioarã îºicreeazã uneori forme noi, alteori se insinueazã în forme deja existente, darneîntrebuinþate pânã atunci cu semnificaþii diferite, chiar ºi în limbi dinaceeaºi familie. E suficient sã menþionez aici naºterea mai mult ca perfectuluigrecesc dintr-o variantã formalã simplã a unui aorist sanscrit. Cãci, datã fiindinfluenþa irepresibilã pe care formarea sunetelor o exercitã în acest punct,nu trebuie sã confundãm cele douã posibilitãþi diferite – ºi anume, pe deo parte, posibilitatea ca forma sunetelor sã exercite o acþiune limitativã asupradistincþiei dintre feluritele concepte gramaticale sau, pe de altã parte, posibi-litatea ca forma sunetelor sã fi preluat aceste concepte, dar nu în mod com-plet. Într-o perioadã mai timpurie a limbajului, chiar ºi în cazul celei maicorecte viziuni asupra limbii, poate predomina creaþia de forme întemeiatãsenzorial, în care unuia ºi aceluiaºi concept gramatical îi corespunde o multi-plicitate de forme. În acele perioade timpurii, în care spiritul creator interioral omului era cufundat în limbaj, cuvintele apãreau ele însele ca niºte obiecte,puneau stãpânire pe forþa imaginativã prin sonoritatea lor ºi îºi valorificaucu precãdere natura lor specialã într-o varietate de forme. Abia mai târziu

186 CONGRUENÞA DINTRE FORMELE FONETICE

[183 ]

ºi doar treptat conceptul gramatical a câºtigat, în claritatea ºi generalitatealui, forþã ºi greutate, s-a impus cuvintelor ºi le-a subordonat uniformitãþiisale. Chiar ºi în greacã, în special în limba homericã, s-au pãstrat urmesemnificative ale acestui stadiu timpuriu. În ansamblu însã, tocmai în acestpunct se vãdeºte notabila diferenþã dintre limbile greacã ºi sanscritã. Greacadelimiteazã cu mai multã precizie formele pe baza conceptelor gramaticale,întrebuinþând cu fineþe varietatea formelor pentru a desemna nuanþele celemai rafinate ale conceptelor, pe când sanscrita reliefeazã mai mult mijloaceletehnice de desemnare, aplicându-le pe de o parte într-o mai mare bogãþie,dar fixându-le totuºi, pe de altã parte, într-un mod mai simplu ºi cu unmai mic numãr de excepþii.

§ 19

Dupã cum am remarcat de mai multe ori în paginile precedente, limbajuldeþine întotdeauna o existenþã idealã în minþile ºi în sufletele oamenilor,dar niciodatã una materialã, fie ea ºi sãpatã în piatrã sau în bronz. Chiarºi forþa unei limbi care nu mai este vorbitã, în mãsura în care o mai putempercepe, depinde în mare parte de intensitatea spiritualã cu care o readucemla viaþã. De aceea, în limbaj nu poate exista cu adevãrat un moment deodihnã, la fel de puþin ca ºi în gândurile oamenilor care, asemenea unorlãmpi, se aprind ºi se sting fãrã încetare. Prin natura lui, limbajul este unneîntrerupt proces de dezvoltare supus influenþei spirituale exercitate defiecare datã de vorbitori. În acest proces apar în mod natural douã perioadecare se disting cu claritate. Prima este cea în care tendinþa limbii de a creasunete este încã în creºtere ºi în plinã activitate, a doua cea în care, procesulde formare fiind încheiat cel puþin în privinþa formei externe a limbii, apareo stare de odihnã aparentã, urmatã de o evidentã diminuare a acelui impulscreator din sfera senzorialã. Dar chiar ºi în ultima perioadã pot apãrea noiprincipii vitale ºi noi prefaceri ale limbii, care reuºesc sã se impunã, dupãcum voi arãta în cele ce urmeazã.

În procesul de dezvoltare a limbilor conlucreazã douã cauze ce se deli-miteazã reciproc: principiul care determinã direcþia originarã, pe de o parte,ºi influenþa materiei deja produse, a cãrei forþã este întotdeauna invers pro-porþionalã cu puterea, ce se afirmã treptat, a principiului menþionat, pe dealtã parte. Prezenþa în orice limbã a unui asemenea principiu e dincolo de

PRINCIPALA DEOSEBIRE DINTRE LIMBI 187

[184 ]

[185 ]

orice îndoialã. Un popor sau, în general, o facultate intelectualã umanã adunãîn sine elemente de limbã ºi trebuie sã le lege într-o unitate, chiar dacã oface în mod involuntar ºi fãrã a avea o conºtiinþã clarã a acestui fapt; cãci,fãrã aceastã operaþie, nu ar fi posibile nici gândirea articulatã prin limbã înindivid, nici înþelegerea reciprocã. Trebuie sã acceptãm acest punct de porniredacã vrem sã accedem la cea dintâi producere a unei limbi. Unitatea de carevorbeam mai sus nu poate fi decât aceea care þine de un principiu care sãprevaleze în mod exclusiv. Dacã acest principiu se apropie de principiul uni-versal care duce, în om, la formarea limbajului, pânã la limita pe care oîngãduie necesara sa individualizare ºi penetrând limba cu o forþã deplinãºi constantã, atunci aceastã forþã va traversa toate stadiile procesului ei dedezvoltare în aºa fel încât, în locul unei forþe ce se reduce treptat, survineuna mereu nouã, adecvatã traseului care urmeazã sã fie parcurs în continuare.Cãci oricãrei dezvoltãri intelectuale îi este caracteristic faptul cã, în realitate,forþa sa nu se atrofiazã, ci îºi schimbã doar funcþiile sau îºi înlocuieºte unuldintre organe cu altul. Dacã însã în primul principiu se amestecã deja cevanemotivat de necesitatea formei limbii, dacã principiul nu penetreazã cuadevãrat sunetul sau dacã unei substanþe care nu e pur organicã i se ataºeazãceva rãu configurat, ducând la o ºi mai mare anomalie, atunci procesuluinatural de dezvoltare i se va opune o forþã strãinã ºi limba nu va putea, urmã-rindu-ºi propriul drum, sã dobândeascã o nouã vigoare, cum ar trebui sãse întâmple de obicei în cazul oricãrei dezvoltãri corecte a facultãþilor inte-lectuale. ªi aici, ca ºi în cazul desemnãrii diferitelor combinaþii de idei, lim-bajul are nevoie de libertate; ºi putem considera un indiciu sigur al celeimai pure ºi mai reuºite structuri lingvistice faptul cã procesul de formarea cuvintelor ºi a îmbinãrilor de cuvinte nu suferã alte restricþii în afara celornecesare pentru a lega libertatea de legitate, adicã a-i asigura libertãþii existenþaimpunându-i limite. Procesul dezvoltãrii corecte a limbajului se aflã în con-sonanþã naturalã cu cel al capacitãþii intelectuale în general. Într-adevãr, dupãcum nevoia de a gândi suscitã în om limbajul, tot aºa ºi ceea ce decurge dinconceptul pur al limbajului trebuie, de asemenea în mod necesar, sã susþinãgândirea în realizarea cu succes a progresului ei. Dar, chiar ºi atunci cândo naþiune dotatã cu o asemenea limbã s-ar prãbuºi din alte motive în indo-lenþã ºi debilitate, ea ar putea întotdeauna sã iasã mai uºor din aceastã staresprijinindu-se pe propria limbã. Dimpotrivã, capacitatea intelectualã trebuiesã gãseascã în ea însãºi resurse pentru un nou avânt, dacã îi stã la dispoziþieo limbã care se abate de la procesul corect ºi natural de dezvoltare. Ea va

188 PRINCIPALA DEOSEBIRE DINTRE LIMBI

[186 ]

acþiona în acest caz asupra limbii cu mijloace create în interiorul sãu, ce-idrept nu în mod creator, cãci creaþiile limbii nu pot fi altceva decât operapropriului ei impuls vital, ci doar construind ceva în interiorul limbii, atri-buind formelor ei un sens pe care nu-l deþineau ºi permiþând o întrebuin-þare a acestora spre care ea nu se orientase.

În incalculabila diversitate a limbilor prezente ºi a celor dispãrute putemstabili acum o diferenþiere care este de o importanþã decisivã pentru formareaprogresivã a speciei umane; e vorba de diferenþa dintre limbile care, por-nind de la un principiu pur, s-au dezvoltat viguros ºi coerent, într-o libertatedelimitatã de legi, ºi limbile care nu se pot mândri cu acest privilegiu. Primelesunt fructele izbutite ale instinctului limbajului, care a proliferat în speciaumanã prin felurite tendinþe. Limbile din a doua categorie prezintã o formãdeviatã, rezultatã din convergenþa a douã cauze: pe de o parte, lipsa de vigoarea simþului limbii, prezent iniþial, în mod constant, imanent ºi în integralitateasa în interiorul omului, ºi, pe de altã parte, o deformare parþialã, datoratãîmprejurãrii cã unei forme fonetice care nu decurge în mod necesar din limbãi-au fost anexate altele, atrase în mod forþat. Disocierile de pânã acum nepun la îndemânã un fir conducãtor în cercetarea acestei teme, delimitându-icomponentele principale în sânul realitãþii efective a limbilor, chiar dacãla început am crezut cã ne întâmpinã o cantitate deconcertantã de feno-mene particulare. Am încercat sã arãtãm cât de mult conteazã principiilesupreme ºi sã stabilim astfel nivelul la care se poate ridica analiza lingvisticã.Dincolo de faptul cã aceastã cale poate fi încã limpezitã ºi netezitã, înþelegemcum este cu putinþã sã identificãm în orice limbã acea formã din care decurgespecificitatea structurii sale ºi sã discernem în rezultatul dezvoltãrii sale cri-teriul de evaluare a avantajelor ºi a defectelor care îi sunt proprii.

Dacã am reuºit sã descriu metoda flexiunii în mod complet, arãtând cumdoar ea îi conferã cuvântului care se prezintã spiritului ºi auzului adevãratastabilitate internã, dar în acelaºi timp disociazã cu multã siguranþã una dealta pãrþile componente ale propoziþiei potrivit cerinþelor impuse de îmbi-narea ideilor, rãmâne atunci indubitabil faptul cã aceastã metodã este singuracare conservã în sine principiul pur al structurii limbii. În mãsura în carepreia fiecare element al discursului cu cele douã valori ale sale, adicã sem-nificaþia sa obiectivã ºi relaþia sa subiectivã faþã de gândire ºi faþã de limbã,desemnând amândouã aspectele cu ajutorul unor forme fonetice adaptateacestui scop, aceastã metodã ridicã esenþa cea mai originarã a limbii, articu-larea ºi simbolizarea, la nivelurile lor cele mai înalte. Aici se ridicã totuºi o

PRINCIPALA DEOSEBIRE DINTRE LIMBI 189

[187 ]

[188]

întrebare, ºi anume în ce limbi ºi-a pãstrat aceastã metodã maxima coerenþã,deplinãtate ºi libertate. Se poate ca nici o limbã sã nu fi ajuns, în aceastã privinþã,pe culmi. O diferenþã de grad am putut totuºi constata în paginile precedenteîntre limbile sanscrite ºi limbile semitice. În limbile semitice flexiunea apareîn aspectul sãu cel mai veritabil ºi mai inconfundabil ºi în corelaþie cu cea maifinã simbolizare, dar fãrã a fi realizatã integral în toate pãrþile limbii, ºi îngrã-ditã de legi mai mult sau mai puþin întâmplãtoare, cum ar fi forma bisilabicãa cuvântului, întrebuinþarea vocalelor exclusiv pentru desemnarea flexiunii, reti-cenþa faþã de compunere. În limbile sanscrite, datoritã stabilitãþii unitãþii cuvân-tului, flexiunea este departe de a fi bãnuitã cumva de aglutinare ºi se realizeazãintegral în toate componentele limbii, în care dominã cu cea mai mare libertate.

În comparaþie cu procedeul încorporãrii sau cu cel care se bazeazã pesimpla alipire fãrã a se ajunge la adevãrata unitate a cuvântului, metoda flexiuniine apare ca un principiu genial, izvorând din autentica intuiþie a limbajului.În mãsura în care limbile flexionare depun mari eforturi pentru a unifica,în cadrul propoziþiei, elementele individuale sau pentru a prezenta propoziþiaca ºi cum ar fi prin sine însãºi unitarã, metoda flexiunii modeleazã în modnemijlocit partea componentã în conformitate cu complexul semantic carese produce de fiecare datã ºi, prin natura sa, nu poate separa, în interioruldiscursului, partea componentã de raportul care o leagã de acest complex.Debilitatea impulsului care determinã formarea limbii are drept consecinþãfaptul cã, uneori, ca în chinezã, metoda flexiunii nu transpare la nivelul sune-tului, iar alteori cã în limbi care urmeazã, dupã caz, procedeul încorporãriiaceastã metodã nu prevaleazã în mod exclusiv. Efectul principiului pur poatefi de asemenea obstrucþionat printr-o deformare parþialã, atunci când o singurãformã, cum este, de exemplu, determinarea verbului în malaezianã cu ajutorulunor prefixe particularizatoare, devine predominantã, pânã la neglijarea tuturorcelorlalte forme.

În funcþie de cât de diferite ar putea fi abaterile de la principiul pur, vafi întotdeauna posibil sã caracterizãm fiecare limbã, arãtând în ce mãsurãse manifestã în ea absenþa unor modalitãþi de desemnare a relaþiilor, tendinþade a le dobândi ºi de a le ridica la rangul de flexiune ºi soluþia provizorie dea califica drept cuvânt unic ceea ce ar trebui sã fie reprezentat în vorbire printr-opropoziþie. Din combinarea acestor principii va rezulta esenþa fiecãrei limbi,numai cã, de regulã, în urma aplicãrii lor se va dezvolta o formã încã ºi maiindividualã. Acolo unde întreaga energie a forþei conducãtoare nu menþineun echilibru corect, una dintre componentele limbii ajunge cu uºurinþã,în mod injust ºi în dezavantajul alteia, la o rafinare disproporþionatã. De aici

190 PRINCIPALA DEOSEBIRE DINTRE LIMBI

[189]

ºi din alte împrejurãri pot apãrea uneori aspecte desãvârºite chiar ºi în limbicãrora, de obicei, nu li se poate recunoaºte caracteristica de a fi organe adec-vate ale gândirii. Nimeni nu poate nega cã vechea varietate stilisticã a chinezeivãdeºte o impresionantã demnitate, datoratã faptului cã noþiuni cu o ponderefundamentalã se succedã fãrã a fi legate nemijlocit între ele, ºi nici cã dobân-deºte o sobrã mãreþie prin aceea cã, respingând toate desemnãrile secundarenefolositoare, pare, ca sã spunem aºa, sã se bizuie, prin intermediul limbii,pe sprijinul gândirii pure. Limba malaezianã propriu-zisã e reputatã, pe bunãdreptate, pentru combinaþiile sale sprintene ºi de o mare simplitate. Limbilesemitice conservã o admirabilã mãiestrie în disocierea subtilã a conþinutuluisemantic al multor gradaþii vocalice. Basca posedã în structura cuvântuluiºi în construcþia discursului o forþã specialã izvorând din scurtimea ºi din îndrãz-neala expresiei. Limba delaware, ca ºi alte limbi americane unesc într-unsingur cuvânt un numãr de concepte, pentru exprimarea cãrora noi am aveanevoie de mai multe cuvinte. Toate aceste exemple nu fac decât sã demon-streze cã spiritul uman, pe orice drum, oricât de unilateral, ar merge, esteîntotdeauna în stare sã creeze ceva mãreþ, care se va repercuta apoi asuprasa printr-o acþiune fecundã ºi stimulatoare. Aceste aspecte particulare nu sunttotuºi decisive pentru stabilirea superioritãþii unei limbi în raport cu altele.Adevãrata superioritate a unei limbi constã doar în posibilitatea de a se dezvoltape baza unui principiu ºi într-un cadru de libertate care sã o ajute sã menþinãactive ºi vii toate capacitãþile intelectuale ale omului, de a servi acestora dreptorgan adecvat ºi de a le stimula constant prin deplinãtatea senzorialã ºi prinlegitatea spiritualã pe care le conservã ea. În aceastã specificitate formalãrezidã tot ceea ce se poate dezvolta din limbaj, exercitând o acþiune binefã-cãtoare asupra spiritului. Aceastã specificitate formalã e albia în care spiritulîºi poate împinge undele cu deplina încredere cã izvoarele din care aceastase alimenteazã nu vor seca niciodatã. Cãci spiritul pluteºte cu adevãrat deasu-pra ei ca peste un adânc de nepãtruns din care poate sorbi mereu cu atât maimult cu cât a primit mai mult. Putem aplica limbilor acest criteriu formaldoar dacã încercãm sã le examinãm pe toate printr-o comparaþie generalã.

§ 20

Prin structura gramaticalã, aºa cum am tratat-o pânã acum în ansamblulei ºi în linii mari, ºi prin structura sa exterioarã, esenþa limbii este încã departede a fi epuizatã, iar caracterul ei adevãrat ºi specific se întemeiazã în plus

CARACTERUL LIMBILOR 191

[190]

[191]

pe ceva mai rafinat, mai ascuns ºi mai puþin accesibil analizei. Ceea ce amavut în vedere în mod prioritar pânã aici rãmâne însã pentru totdeaunafundamentul necesar ºi stabil în care poate prinde rãdãcini ceea ce este maisubtil ºi mai nobil. Pentru a pune mai clar în evidenþã acest fundament estenevoie, pentru o clipã, sã mai aruncãm o privire retrospectivã asupra pro-cesului general de dezvoltare a limbilor. În perioada de configurare a formelor,naþiunile se preocupã mai mult de limbã decât de scopul acesteia, adicã deceea ce trebuie ele sã desemneze. Naþiunile se confruntã cu dificultatea dea exprima gândirea, iar aceastã nãzuinþã, legatã de impulsul insuflat deentuziasmul faþã de rezultatele obþinute, produce ºi menþine forþa lor crea-toare. Dacã ne este îngãduitã aceastã analogie, limba se naºte în acelaºi felîn care, în natura fizicã, se produce fenomenul de cristalizare. Configurareaformelor se petrece progresiv, însã potrivit unei legi. Predominantã în fazelede început, aceastã orientare mai degrabã cãtre limbã decât cãtre produ-cerea vie a spiritului þine de natura lucrurilor; ea se manifestã însã ºi în limbileînsele, a cãror o bogãþie de forme este cu atât mai mare cu cât sunt mai originare.În unele limbi, o astfel de bogãþie depãºeºte în mod evident nevoile gândiriiºi se diminueazã apoi pe parcursul transformãrilor pe care le suferã limbiledin aceeaºi familie genealogicã sub influenþa unei configurãri spirituale maimature. Când s-a încheiat aceastã cristalizare, limba este oarecum termi-natã. De acum înainte, instrumentul existã ºi se aflã la dispoziþia spiritului,care îl poate folosi ºi se poate instala în el. Aceasta se ºi întâmplã de fapt;iar de modalitatea diferitã în care spiritul se exprimã cu ajutorul acestui instru-ment depind culoarea ºi caracterul pe care le primeºte limba.

Am comite o gravã eroare dacã am încerca sã socotim despãrþite în însãºinatura lor elementele pe care eu le-am separat aici net unul de altul în intenþiade a le distinge mai bine. Activitatea constantã a spiritului exercitã, în desfã-ºurarea ei, o influenþã determinantã ºi continuã asupra structurii reale a limbiiºi asupra construcþiei efective a formelor. Aceastã influenþã este însã maisubtilã ºi se sustrage uneori unei prime abordãri. ªi totuºi, nu putem consi-dera cã o perioadã din istoria umanitãþii sau a unui popor ar fi dedicatã exclu-siv ºi deliberat dezvoltãrii limbajului. Limba se formeazã prin vorbire, iar vorbireaeste expresia gândului sau a simþirii. Modul de a gândi ºi de a simþi al unuipopor, prin intermediul cãruia, dupã cum am spus, limba primeºte culoareºi caracter, acþioneazã asupra acesteia de la începutul începuturilor. Dimpo-trivã, ne apare ca sigur faptul cã, cu cât o limbã este mai avansatã în structurasa gramaticalã, cu atât mai puþine vor fi cazurile care ar avea nevoie de o

192 CARACTERUL LIMBILOR

[192 ]

nouã decizie. De aici rezultã cã dificultãþile provenite din încercarea ane-voioasã de a exprima gândurile se micºoreazã ºi cu cât spiritul se serveºtemai mult exclusiv de ceea ce a fost deja creat, cu atât impulsul sãu creatorslãbeºte ºi, odatã cu acesta, ºi forþa sa creativã. Pe de altã parte, cantitateade material produsã prin sunete sporeºte, iar aceastã masã exterioarã carese repercuteazã asupra spiritului îºi impune propriile legi ºi frâneazã acþiunealiberã ºi autonomã a inteligenþei. Aceste douã puncte constituie ceea ce, îndistincþia menþionatã mai sus, aparþine nu intuiþiei subiective, ci esenþeireale a lucrurilor. Pentru a urmãri mai îndeaproape felul în care spiritul esteîmpletit în limbã, trebuie deci sã distingem structura gramaticalã ºi lexicalãa acesteia, în calitate de, ca sã spunem aºa, caracter stabil ºi exterior, de carac-terul interior, care locuieºte în limbã ca un suflet, producând acel efect specialprin care orice limbã ne cuprinde îndatã ce începem sã o stãpânim. Prinaceasta nu vrem nicidecum sã spunem cã acest efect ar fi strãin de structuraexternã. Viaþa individualã a limbii se rãspândeºte în toate fibrele sale ºi pãtrundeîn toate elementele sunetului. Este nevoie doar sã atragem atenþia asuprafaptului cã acel imperiu al formelor nu este singurul domeniu pe care trebuiesã îl cerceteze lingvistul ºi cã acesta nu trebuie în nici un caz sã treacã cuvederea faptul cã în limbã existã ceva mai elevat ºi mai originar, despre caretrebuie sã avem mãcar o presimþire acolo unde cunoaºterea ca atare nu maieste suficientã. Ceea ce am afirmat aici poate fi ilustrat cu exemple simpledin limbi aparþinând unei familii genealogice destul de extinse ºi de ramificate.Sanscrita, greaca ºi latina prezintã, în ceea ce priveºte formarea cuvintelorºi construcþia discursului, o organizare strâns înruditã ºi în multe puncteidenticã. Oricine percepe însã diversitatea caracterului lor individual care,departe de a fi o simplã diversitate de caracter a naþiunilor reflectatã în limbã,este adânc înrãdãcinatã în limbile însele, determinând structura specificãa fiecãreia. Voi mai insista de aceea asupra distincþiei între principiul din care,pe baza a ceea ce am spus mai sus, se dezvoltã structura limbii ºi caracterulspecific al acesteia; îmi fac iluzia de a putea fi sigur cã aceastã distincþie nuva mai fi consideratã prea strictã ºi cã, pe de altã parte, nu va fi interpretatãca o ipotezã pur subiectivã.

Pentru a examina mai îndeaproape caracterul limbilor, în mãsura în careîl contrapunem organismului lor, trebuie sã acordãm atenþia necesarã stadiuluiatins de limbi dupã realizarea deplinã a structurii lor. Plãcuta uimire pe carene-o provoacã limba însãºi, ca produs mereu nou al clipei prezente, se dimi-nueazã treptat. Activitatea naþiunii se depãrteazã de limba în sine pentru a


[193]

se concentra asupra întrebuinþãrii sale, iar limba porneºte, împreunã cuspiritul specific al poporului, pe un drum pe care nici una dintre cele douãpãrþi nu se poate defini independent de cealaltã, dar fiecare se bucurã deajutorul plin de entuziasm al celeilalte. Admiraþia ºi plãcerea se îndreaptãacum cãtre specificitatea expresiei fericit alese. Cântecele, formulele de rugã-ciune, proverbele, povestirile stârnesc dorinþa de a scoate cuvintele din fluxulinstabil al dialogului efemer. Ele sunt conservate, modificate ºi imitate, deve-nind bazele literaturii. Aceastã configurare a spiritului ºi a limbii se transferãtreptat de la ansamblul naþiunii asupra indivizilor, iar limba ajunge sã fiemânuitã de poeþi ºi de învãþãtorii poporului, care încet-încet începe sã lise împotriveascã. În acest mod, limba dobândeºte un dublu aspect din care,atâta timp cât contrastul dintre cele douã laturi se menþine într-o proporþiecorectã, izvorãsc, pentru ea, douã surse care se completeazã reciproc: sursaforþei ºi cea a limpezirii.

Alãturi de cei doi factori modelatori, care configureazã cu vigoare limbaîn operele lor, apar apoi gramaticienii propriu-ziºi, care dau o ultimã mânãde ajutor la desãvârºirea organismului limbii. Nu este treaba gramaticienilorsã creeze; prin intervenþia lor, ei nu pot sã împãrtãºeascã poporului nici flexi-unea, nici fuziunea sunetelor iniþiale ºi a celor finale, în caz cã acestea lipsescdin limbã. Ei eliminã însã ceea ce este de prisos, generalizeazã, netezesc nere-gularitãþile ºi completeazã golurile rãmase. Lor li se poate atribui, pe bunãdreptate, meritul de a fi elaborat, în limbile flexionare, schema conjugãrilorºi a declinãrilor, punând pentru prima oarã în evidenþã clasificarea tuturorcazurilor distinse în cadrul acesteia. În acest domeniu, în mãsura în care sehrãnesc nemijlocit din nesfârºitul tezaur al limbii care le stã la dispoziþie, gra-maticienii devin legislatori. Deoarece ei introduc pentru prima oarã în con-ºtiinþã conceptul unor astfel de scheme, unele dintre formele care îºi pierduserãorice valoare de semnificare pot sã o recapete prin intermediul locului pecare îl ocupã în schemã. Astfel de prelucrãri într-una ºi aceeaºi limbã potsã se succeadã, în diferite epoci; dar, pentru ca limba sã rãmânã în acelaºitimp popularã ºi cultivatã, regularitatea curgerii ei de la popor la scriitori ºigramaticieni, respectiv înapoi, de la aceºtia la popor, nu trebuie întreruptã.

Atât timp cât spiritul unui popor, în via sa specificitate, continuã sã acþio-neze atât asupra lui însuºi, cât ºi asupra propriei limbi, aceasta este rafinatãºi îmbogãþitã, exercitând la rândul ei o influenþã stimulatoare asupra spiri-tului. Dar ºi în acest caz, de-a lungul timpului, poate apãrea o epocã în carelimba ajunge aproape sã covârºeascã spiritul, iar acesta, slãbit ºi incapabil


[194 ]

[195]

sã mai fie creativ în mod spontan, este angrenat într-un joc din ce în cemai golit de conþinut cu locuþiuni ºi forme ale limbii rezultate dintr-un uzcu adevãrat judicios. Avem acum de-a face cu o a doua perioadã de vlãguirea limbii, dacã socotim cã prima a fost cea a atrofierii impulsului creator exterior.În aceastã a doua epocã de vlãguire a limbii se ofileºte floarea caracteruluiacesteia, dar dintr-o astfel de stare limbile ºi naþiunile pot fi trezite ºi salvatede geniul individual al unor mari personalitãþi.

Limba îºi dezvoltã propriul caracter mai ales în perioadele de înflorirea literaturii ºi în acelea care le precedã ºi le pregãtesc. În astfel de perioade,limba se smulge mai mult din banalitatea zilnicã a vieþii materiale ºi se ridicãpe culmile dezvoltãrii pure a gândirii ºi a reprezentãrii libere. Poate însã pãreaciudat cã limbile, pe lângã caracterul pe care li-l conferã organismul lor exte-rior, trebuie sã posede ºi un caracter specific, deoarece fiecare limbã estedestinatã sã serveascã drept instrument celor mai diferite individualitãþi.Într-adevãr, fãcând abstracþie de diferenþele de sex ºi de vârstã, orice naþiunecuprinde toate nuanþele în care se înfãþiºeazã individualitatea umanã. Chiarºi naþiunile care, pornind de la aceeaºi orientare spiritualã, ajung la acelaºirezultat se deosebesc între ele prin felul în care asimileazã ºi în care se expunrepercusiunilor. Aceastã diversitate este încã ºi mai mare în privinþa limbii,cãci aceasta pãtrunde pânã în cutele cele mai tainice ale spiritului ºi alesufletului. Fiecare întrebuinþeazã una ºi aceeaºi limbã pentru a-ºi exprimaparticularitatea sa cea mai specificã; cãci limba porneºte întotdeauna de laindivid ºi fiecare individ se serveºte de limbã în primul rând ºi exclusiv pentrusine însuºi. La rigoare, limba este suficientã pentru oricine, în mãsura în carecuvintele, rãmânând, în principiu, întotdeauna insuficiente, se conformeazãtotuºi impulsului de a exprima sentimentele cele mai intime. Nu se poateînsã considera cã limbajul, în calitatea sa de organ universal, netezeºte acestediferenþe. El construieºte, e drept, punþi între o individualitate ºi alta ºi mij-loceºte înþelegerea reciprocã; diferenþa ca atare este mai degrabã accentuatã,cãci prin precizarea ºi rafinarea conceptelor, limbajul face mai clar pentruconºtiinþã felul în care aceastã diferenþã prinde rãdãcini în dispoziþia originarãa spiritului. Posibilitatea de a servi ca expresie unor individualitãþi atât de diversepare sã presupunã mai degrabã absenþa completã a unui caracter în limbaînsãºi, absenþã de care limba nu se face nicidecum vinovatã. De fapt, limbaconþine ambele particularitãþi opuse: aceea de a se distribui într-o infinitãmultiplicitate în sânul aceleiaºi naþiuni, rãmânând o limbã unicã, ºi aceeade a reuni aceste multiple pãrþi într-o entitate, având un caracter determinat


[196 ]

prin contrast cu limbile altor naþiuni. Înþelegem cât de diferit asimileazã ºiîntrebuinþeazã fiecare vorbitor aceeaºi limbã maternã – dacã nu ne-a arãtat-odeja cu claritate viaþa zilnicã – comparând între ei doi scriitori importanþi,fiecare dintre ei construindu-ºi o limbã proprie. Dar diferenþa de caracterîntre mai multe limbi ni se relevã încã de la prima vedere, dacã încercãm sãcomparãm, de exemplu, între ele sanscrita, greaca ºi latina.

Dacã vom examina acum mai îndeaproape modul în care limba conciliazãaceastã opoziþie, vom constata cã posibilitatea ca ea sã serveascã drept organpentru cele mai diferite individualitãþi este înscrisã în esenþa cea mai profundãa naturii sale. Elementul sãu primar, cuvântul – ne oprim asupra lui pentrua simplifica expunerea – nu comunicã, în calitate de substanþã, ceva produsanterior ºi nici nu conþine un concept deja definitivat, ci are doar rolul unuistimul, astfel încât un astfel de concept sã se formeze printr-o forþã autonomã,determinând doar modalitatea în care acest lucru trebuie sã se petreacã.Oamenii se înþeleg unul cu altul nu prin aceea cã îºi transmit realmente semneale lucrurilor, nici prin aceea cã se determinã reciproc sã producã precis ºicomplet acelaºi concept, ci prin faptul cã ating, fiecare în interiorul celuilalt,aceeaºi verigã din lanþul reprezentãrilor lor sensibile ºi al producþiilor lor con-ceptuale interne, fãcând sã vibreze aceeaºi coardã a instrumentului lor spi-ritual, din care izvorãsc în fiecare concepte corespunzãtoare, dar nu identice.Doar aceste limite ºi cu aceste divergenþe oamenii ajung la un acord asupraunuia ºi aceluiaºi cuvânt. Când denumesc cel mai obiºnuit obiect, de exempluun cal, toþi oamenii se gândesc la acelaºi animal, însã fiecare atribuie cuvân-tului o reprezentare diferitã, mai sensibilã sau mai raþionalã, mai vie ºi maiasemãnãtoare cu obiectul sau mai apropiatã de un semn lipsit de viaþã etc.De aceea, în perioada lor de formare, în unele limbi apar o mulþime de expresiidesemnând unul ºi acelaºi lucru. E vorba de tot atâtea caracteristici princare obiectul este conceput ºi a cãror expresie ajunge în cele din urmã sã îiþinã locul. Dar, îndatã ce o verigã din lanþ sau o coardã a instrumentuluieste atinsã, ansamblul începe sã vibreze; iar ceea ce izbucneºte din suflet subformã de concept va fi în consonanþã cu tot ceea ce înconjoarã fiecare verigã,pânã la limita cea mai îndepãrtatã. Reprezentarea pe care o declanºeazã cuvân-tul în indivizi diferiþi poartã amprenta specificitãþii fiecãruia, cu toate cãeste desemnatã de toþi prin acelaºi sunet.

Individualitãþile care se aflã în interiorul unei naþiuni sunt însã cuprinseîntr-o uniformitate naþionalã, care, la rândul ei, distinge fiecare mentalitatespecificã de cea similarã a unui alt popor. Din aceastã uniformitate ºi din


[197 ]

[198]

impulsul specific al fiecãrei limbi decurge caracterul acesteia. Specificitateafiecãrei limbi este determinatã de specificitatea naþiunii, iar limba acþioneazãla rândul ei asupra naþiunii, determinând-o în mod uniform. Desigur,caracterul naþional este menþinut, consolidat ºi, pânã la un anumit punct,chiar produs de comunitatea de locuire ºi de activitate; în realitate, caracterulnaþional se întemeiazã nu mai puþin pe identitatea dispoziþiilor naturale,pe care le explicãm de obicei prin comunitatea de origine. În aceastã originecomunã rezidã cu siguranþã misterul impenetrabil al îmbinãrii corpului cuforþa spiritualã, în formele ei infinit multiplicate, care constituie esenþaoricãrei individualitãþi umane. Singura întrebare ar fi aceea dacã nu existão altã modalitate de a explica identitatea dispoziþiilor naturale ale omului;rãspunsul la aceastã întrebare nu poate în nici un caz exclude limbajul.Într-adevãr, în limbã, legãtura dintre sunet ºi semnificaþie este ceva la felde insondabil ca aceastã dispoziþie naturalã. Putem descompune conceptele,putem analiza cuvintele, atât cât este cu putinþã, dar astfel nu vom pãtrundemai adânc în misterul care învãluie legãtura dintre gândire ºi cuvânt. În relaþialor originarã cu esenþa individualitãþii, fundamentul oricãrei naþionalitãþiºi limba acesteia sunt de o importanþã egalã. Limba exercitã însã o acþiunemai evidentã ºi mai puternicã, aºa încât este preferabil sã întemeiem pe eaconceptul unei naþiuni. Întrucât în om dezvoltarea naturii umane depindede dezvoltarea limbii, rezultã cã prin limbã se defineºte în mod nemijlocitºi conceptul de naþiune, înþeleasã ca un grup de oameni care configureazão limbã într-un mod determinat.

Limba posedã însã ºi forþa de a înstrãina sau de a asimila ºi pune în luminãprin sine însãºi caracterul naþional, chiar ºi acolo unde existã o diferenþãde naturã genealogicã. Mai ales acest fapt diferenþiazã o familie de o naþiune.Într-o familie înrudirea dintre membrii ei este recognoscibilã clar ºi concret;mai mult, una ºi aceeaºi familie poate continua sã prospere în sânul a douãnaþiuni diferite. În ceea ce priveºte naþiunile, se mai poate ivi o chestiunedificilã, cãci e foarte important a se stabili dacã la familiile de limbi foarterãspândite toþi cei care vorbesc aceleaºi limbi au o origine comunã sau dacãaceastã uniformitate a lor a rezultat dintr-o dispoziþie naturalã originarã,combinatã cu rãspândirea pe acelaºi teritoriu, sub influenþa unor cauze acþio-nând în mod uniform. Oricare ar fi însã esenþa acelor cauze prime, de nepã-truns pentru noi, este sigur cã dezvoltarea limbajului a transferat pentru primadatã diferenþele dintre naþiuni în sfera mai luminoasã a spiritului. Acestediferenþe sunt aduse prin limbã în lumina conºtiinþei, iar prin limbã primesc


[199]

acele obiecte în care trebuie sã se imprime în mod necesar, obiecte care vorfi mai accesibile unei înþelegeri clare ºi în care respectivele diferenþe vor apãreaele însele mai fine ºi mai clar conturate. Întrucât limbajul îl stimuleazã peom din punct de vedere intelectual pânã la limitele care îi sunt accesibile, zonedin ce în ce mai ample sunt smulse din aria obscurã a afectivitãþii embrionare.Prin aceasta limbile, ca instrumente ale acestei dezvoltãri, dobândesc uncaracter atât de clar determinat, încât caracterul naþiunii poate fi mai binerecunoscut în limbã decât în datini, obiceiuri ºi fapte. De aceea se întâmplãca unele popoare, care nu posedã literaturã ºi al cãror uz al limbii nu neeste suficient de clar, sã ne aparã adesea mai uniforme decât sunt în realitate.Nu le recunoaºtem trãsãturile caracteristice, deoarece nu dispunem de mijloculcare ne-ar putea conduce cãtre ele ºi ni le-ar face vizibile.

Caracterul limbilor, dacã îl distingem ºi îl contrapunem formei lor externe,singura în care o limbã oarecare poate fi conceputã, constã în modul în careconþinutul gândirii intrã în relaþie cu sunetele. Înþeles astfel, caracterul uneilimbi este, ca sã spunem aºa, spiritul care se instaleazã în limbã ºi o însufleþeºteca ºi cum aceasta ar fi un corp nãscut din el. Caracterul limbii este consecinþafireascã a acþiunii neîntrerupte exercitate de specificitatea spiritualã a naþiunii.Adoptând semnificaþiile generale ale cuvintelor întotdeauna în acelaºi modindividual ºi însoþindu-le cu aceleaºi idei secundare ºi cu aceleaºi senzaþii,aceastã specificitate formeazã asociaþii de idei mereu în aceleaºi direcþii ºise serveºte de libertatea construcþiei discursului în aceeaºi proporþie în careîndrãzneala sa intelectualã se situeazã în raport cu capacitatea înþelegerii ei;astfel, ea conferã limbii o culoare ºi o umbrire specifice, pe care aceasta lefixeazã ºi le rãsfrânge astfel pe acelaºi drum. Din orice limbã se poate, aºadar,deduce caracterul naþional. Chiar ºi limbile unor popoare primitive ºi necul-tivate poartã cu ele astfel de urme ºi ne permit adesea sã aruncãm o privireasupra unor particularitãþi intelectuale pe care nu ne-am aºtepta sã le gãsimla un asemenea nivel precar de dezvoltare culturalã. Limbile autohtoniloramericani sunt bogate în exemple de acest fel: metafore îndrãzneþe, cazuriîn care obiecte neanimate sunt trecute în seria animatelor printr-o subtilã intu-iþie a esenþei lor rãsfrântã asupra fanteziei etc. Întrucât aceste limbi nu res-pectã, din punct de vedere gramatical, diferenþa de gen, în schimb cunosc –ºi anume într-o mãsurã mult mai largã – diferenþa între obiectele inanimateºi cele animate, perspectiva lor asupra lumii ia naºtere din tratamentul gra-matical. Astfel, dacã includ astrele în aceeaºi clasã gramaticalã cu omul ºicu animalele, aceasta aratã cã, evident, le privesc ca pe niºte fiinþe înzestrate


[200]

[201]

cu personalitate, care se miºcã prin forþe proprii ºi care îndrumã, probabil,din înãlþimi destinele oamenilor. În acest sens, parcurgerea vocabulareloridiomurilor unor astfel de popoare ne procurã o plãcere specialã, care neconduce la cele mai variate reflecþii; ºi, în acelaºi timp, dacã ne gândim cãîncercãrile de a analiza cu perseverenþã formele unor astfel de limbi, dupãcum am vãzut în paginile precedente, ne permit sã descoperim organizareaspiritualã din care decurge structura lor, atunci din studiul limbilor vor dis-pãrea orice ariditate ºi orice prozaism. În fiecare dintre pãrþile sale, studiullimbilor ne conduce la configuraþia spiritualã interioarã care, în toate gene-raþiile umane, este purtãtoare a celor mai profunde concepþii, a celei mai maribogãþii de idei ºi a celor mai nobile sentimente.

La popoarele la care doar în anumite elemente disparate ale limbii potfi identificate trãsãturi ale specificitãþii lor, rareori, dacã nu cumva niciodatã,putem obþine o imagine coerentã a acestei specificitãþi. Dacã o asemeneaîntreprindere este întotdeauna dificilã, ea devine totuºi cu adevãrat posibilãdoar acolo unde avem de-a face cu naþiuni care ºi-au depozitat viziunea asupralumii într-o literaturã mai mult sau mai puþin bogatã ºi au imprimat-o înlimbã prin coerenþa discursului. Cãci discursul conþine, într-adevãr, atât înprivinþa valorii elementelor sale componente, cât ºi în nuanþele construcþiilorsale, care nu se lasã reduse de fapt la regulile gramaticale, o bogãþie infinitãpe care, dacã analizãm discursul în pãrþile lui componente, nu o mai putemrecunoaºte ca atare. De cele mai multe ori, un cuvânt îºi obþine valoareacompletã doar prin intermediul legãturilor în care se aflã angrenat. Acest tipde cercetare lingvisticã reclamã de aceea o prelucrare criticã exactã a monu-mentelor scrise existente într-o limbã ºi îºi gãseºte un material magistralelaborat în abordarea filologicã a scriitorilor greci ºi latini. Cãci, chiar dacãstudiul limbii în întreaga ei complexitate reprezintã pentru filologie punctulde vedere suprem, ea porneºte totuºi de la monumentele de limbã care s-aupãstrat ºi se strãduieºte sã le restituie ºi sã le conserve cu cea mai mare puritateºi fidelitate, întrebuinþându-le în scopul unei cunoaºteri autentice a Anti-chitãþii. Dupã cum analiza limbii, exprimarea conexiunilor ei cu limbi înru-dite ºi explicarea structurii ei, trebuie sã rãmânã strâns legatã de prelucrareamonumentelor de limbã, tot aºa, evident, avem douã direcþii distincte înstudiul limbii, care solicitã talente diferite ºi produc în mod nemijlocit rezul-tate diferite. Nu ar fi probabil incorect sã distingem astfel între lingvisticãºi filologie ºi sã-i atribuim exclusiv acesteia din urmã semnificaþia mai restrânsãcare i-a fost atribuitã pânã acum, dar care a fost extinsã, în ultimii ani, mai


[202]

ales în Franþa ºi Anglia, asupra oricãrei preocupãri având ca obiect limba.Este sigur cel puþin faptul cã cercetarea lingvisticã, în sensul la care ne referimaici, se poate sprijini doar pe o prelucrare filologicã veritabilã a monumentelorde limbã. Marii oameni care au onorat aceastã ramurã a erudiþiei, stabilindcu scrupulozitate ºi fidelitate, pânã la cele mai mici modificãri de sunet,întrebuinþarea pe care o dã limbii fiecare scriitor, au pus în luminã felul cumlimba se prezintã constant sub influenþa predominantã a unei individualitãþispirituale ºi oferã asupra acestei relaþii o perspectivã prin care devine în celmai larg sens posibilã în acelaºi timp investigarea punctelor particulare decare depinde aceastã conexiune. Aflãm în acelaºi timp ce þine de epocã, de locsau de individ ºi cum limba cuprinde în sine toate aceste diferenþe. Recu-noaºterea fiecãrui element individual este însã însoþitã adesea de impresiaansamblului, astfel încât fenomenul sã nu piardã, atunci când este analizat,din specificitate.

Asupra limbii acþioneazã evident nu doar dispoziþia originarã a speci-ficitãþii naþionale, ci ºi orice schimbare produsã de timp în orientarea inte-rioarã, precum ºi de orice eveniment extern care stimuleazã sau, dimpotrivã,oprimã sufletul ºi diminueazã elanul spiritual al naþiunii; dar, mai presusde orice, asupra limbii acþioneazã impulsul dat de minþile excepþionale. Eternãmediatoare între spirit ºi naturã, limba se transformã în funcþie de fiecaretreaptã a spiritului, dar urmele acestui proces devin din ce în ce mai subtileºi mai greu de recunoscut în elementul individual, în timp ce efectul se mani-festã doar în impresia de ansamblu. Nici o naþiune nu ar putea sã însufleþeascãºi sã fecundeze prin spiritul care îi este propriu limba unei alte naþiuni fãrãca prin aceasta sã o transforme într-o altã limbã. Dar ceea ce am remarcatmai sus cu privire la orice individualitate este ºi în acest caz valabil. Faptulcã, dintre diferite limbi, fiecare le exclude pe toate celelalte, urmându-ºipropriul drum, nu împiedicã posibilitatea ca multe dintre ele sã conveargãspre un scop general. Diferenþa de caracter dintre limbi nu constã în modnecesar în superioritatea absolutã a uneia faþã de alta. Înþelegerea posibili-tãþii formãrii unui asemenea caracter presupune încã o examinare mai exactãa perspectivei din care o naþiune trebuie sã abordeze organizarea internã apropriei limbi, pentru a-i conferi o astfel de amprentã.

Dacã o limbã ar fi întrebuinþatã exclusiv pentru nevoile cotidiene alevieþii, cuvintele nu ar avea decât valoarea unor simpli reprezentanþi ai hotãrâriisau ai dorinþei ce trebuie exprimate ºi n-ar mai fi vorba atunci de o inter-pretare interioarã care admite în limbã posibilitatea unei diversitãþi. Obiectul


[203]

[204 ]

sau acþiunea, în materialitatea lor, ar lua, imediat ºi nemijlocit, locul cuvân-tului în conºtiinþa vorbitorului ºi a interlocutorului sãu. Din fericire, oasemenea limbã nu ar putea exista cu adevãrat între oameni, fiinþe care,prin definiþie, gândesc ºi simt. Cu o astfel de limbã ar putea fi comparatecel mult acele amestecuri de idiomuri pe care le produce ici ºi colo contactuldintre persoane aparþinând unor naþiuni ºi dialecte foarte diverse, mai alesîn porturi, cum este de exemplu acea lingua franca de pe coastele MãriiMediterane. Mai mult însã, viziunea individualã asupra lumii ºi simþireaîºi cer deopotrivã ºi în egalã mãsurã drepturile. Este chiar foarte probabilprima întrebuinþare a limbii – de-ar fi cu putinþã sã coborâm pânã la ea –sã fi fost o simplã exprimare a senzaþiilor. Am criticat deja mai sus (p. 59)explicaþia originii limbajului prin nevoia de ajutor a individului uman. Niciimpulsul spre asociere nu izvorãºte la fiinþele vii din nevoia de întrajutorare.Animalul cel mai puternic, elefantul, este deopotrivã ºi cel mai sociabil. Pestetot în naturã viaþa ºi activitatea izvorãsc din libertatea interioarã a cãrei sursão cãutãm în zadar în sfera fenomenelor. În orice limbã, chiar ºi în cea maicultivatã, se face din când în când uz de aceastã libertate interioarã. Celcare porunceºte sã fie doborât un arbore nu se gândeºte la nimic altcevadecât la trunchiul desemnat prin respectivul cuvânt; cu totul altfel se petreclucrurile atunci când acelaºi cuvânt, chiar fãrã a fi însoþit de un adjectivsau de o altã determinare, apare într-o descriere de naturã sau într-o poezie.Diversitatea stãrii de spirit în care se interpreteazã realitatea conferã aceloraºisunete o valoare potenþatã în mod diferit, iar aceasta se petrece ca ºi cândîn fiecare expresie ar rãbufni ceva ce ea nu poate determina în mod absolut.

Aceastã diferenþã depinde evident de aceste douã posibilitãþi: dacã limbaeste raportatã la un ansamblu intern rezultat din coeziunea ideilor ºi dinsenzaþie sau dacã este întrebuinþatã în raport unilateral, alãturi de o activitatesporadicã a sufletului, în vederea realizãrii unui anumit scop. În aceastãprivinþã, limba este încã ºi mai strict limitatã fie de întrebuinþarea ei purºtiinþificã, dacã aceasta nu se aflã sub influenþa ºi la dispoziþia unor ideisuperioare, fie de nevoile cotidiene ale vieþii, în care se amestecã emoþia ºipasiunea. Nici în concepte, nici în limba însãºi nu existã nimic izolat. Con-ceptele sunt însã angrenate în relaþii veritabile doar atunci când sufletul acþio-neazã în unitatea sa interioarã, când deplina subiectivitate îºi revarsã razeleasupra unei obiectivitãþi desãvârºite. Nu este neglijatã atunci nici o laturãdin care obiectul poate acþiona ºi fiecare dintre aceste acþiuni lasã în limbão urmã abia perceptibilã. Când în suflet se trezeºte cu adevãrat sentimentul


[205 ]

cã limba nu este un simplu mijloc de schimb în scopul înþelegerii reciproce,ci o veritabilã lume pe care spiritul trebuie sã o aºeze între sine însuºi ºi obiecteprin intermediul activitãþii interne a forþei sale, atunci el se aflã pe caleacea mai bunã pentru a gãsi ºi a depune în limbã tot mai multe achiziþii.

Acolo unde este vie o astfel de cooperare între limba circumscrisã înanumite sunete ºi interpretarea interioarã care, potrivit naturii sale, tindesã ia amploare, spiritul nu trateazã limba – înþeleasã, aºa cum ºi este de fapt,ca o eternã creaþie – drept ceva închis ºi se strãduieºte fãrã întrerupere sãintroducã ceva nou, pentru ca acest nou, fixat în limbã, sã acþioneze la rândullui asupra sa. Acest fapt presupune o dublã determinare: pe de o parte sen-timentul cã existã ceva pe care limba îl conþine în mod nemijlocit ºi pe carespiritul trebuie sã îl completeze, stimulat fiind de limbã, ºi, pe de altã parte,tendinþa de a reuni în sunet tot ceea ce percepe sufletul. Ambele determinãriizvorãsc din convingerea vie cã natura umanã se aflã în posesia presen-timentului cã existã un domeniu aflat dincolo de limbã ºi care este delimitatde fapt de aceasta; pe de altã parte, limba rãmâne totuºi singurul mijloc dea explora ºi de a fecunda acest domeniu ºi doar ea este în stare ca, perfec-þionându-ºi tehnica ºi rafinându-ºi sensibilitatea, sã asimileze o parte mereumai cuprinzãtoare din acest domeniu. Aceastã dispoziþie constituie bazaexprimãrii conþinutului în limbi; ºi, cu cât ea acþioneazã mai viguros în ambeledirecþii, în cea a formei sensibile a limbii ºi în cea a profunzimii sufletului,cu atât mai precis ºi mai clar se manifestã specificitatea limbii. Limba câºtigãoarecum în transparenþã ºi ne permite sã privim în interiorul vorbitorului.

Ceea ce transpare în acest fel prin limbã nu poate fi ceva care sã indiceobiecte individuale, semnificându-le în mod obiectiv ºi calitativ. Cãci oricelimbã ar putea ajunge sã indice orice lucru dacã poporul cãruia îi aparþinea traversat toate stadiile dezvoltãrii sale culturale. Fiecare limbã are o partecare este încã ascunsã sau care va rãmâne pentru totdeauna ascunsã, dacãlimba respectivã dispare înainte de a o fi pus în luminã. Orice limbã este,asemenea omului însuºi, ceva infinit, ce se dezvoltã treptat în timp. Ceeace transpare în limbã este de aceea ceva ce modificã toate actele de indicareîn mod subiectiv ºi, încã ºi mai mult, cantitativ. Acest ceva nu apare ca efectal forþei efective, dat fiind cã aceasta se exprimã ca atare, nemijlocit, ºi tocmaide aceea într-un mod care îi este propriu, mai greu de recunoscut, ca ºi cumar învãlui cu suflul sãu efectele pe care le produce. Omul se confruntã culumea întotdeauna ca o unitate. El abordeazã ºi organizeazã obiectele întot-deauna în aceeaºi direcþie, în acelaºi scop ºi cu aceeaºi mãsurã a miºcãrii.


[206 ]

[207 ]

Pe aceastã unitate se bazeazã individualitatea sa. În aceastã unitate existãînsã o sciziune, în care elementele divizate se determinã totuºi reciproc, ºianume cea între forþa efectivã ºi activitatea acesteia, la fel cum în lumeaobiectelor corpul mobil se distinge de impulsul care îi determinã vigoarea,rapiditatea ºi durata miºcãrii. Avem în minte primul aspect atunci cândatribuim unei naþiuni o capacitate intuitivã mai vie ºi o forþã imaginativãmai creativã, o propensiune mai puternicã spre ideile abstracte ºi o orientarepracticã mai hotãrâtã; la cel de-al doilea aspect ne gândim atunci când definimo naþiune ca fiind mai avântatã, mai mobilã, mai rapidã în desfãºurarea ideilorsale ºi mai constantã în senzaþii decât alta. În ambele privinþe vom distinge,aºadar, fiinþa de acþiune ºi o vom contrapune pe prima, în calitatea ei de cauzãinaparentã, aspectelor fenomenale ale gândirii, percepþiei ºi acþiunii. Prinaceasta nu înþelegem însã fiinþa unor indivizi oarecare, ci fiinþa universalãcare se manifestã în fiecare individ, determinându-l. Orice descriere exclusivãa caracterului trebuie sã aibã în vedere aceastã fiinþã ca punct final al cercetãrii.

Dacã încercãm acum sã urmãrim activitatea interioarã ºi exterioarã aomului pânã la limitele sale extreme, vom constata cã aceste limite se aflãfie în modul în care omul se raporteazã la realitate, înþeleasã ca obiect pecare îl percepe sau ca materie cãreia îi dã formã, fie în modul în care, chiarindependent de aceastã realitate, omul îºi croieºte drumuri proprii. Semnulcaracteristic originar al individualitãþii omului îl constituie profunzimea ºimodalitatea în care acesta prinde rãdãcini în realitate. Tipurile acestei legãturipot fi nenumãrate, în funcþie de felul în care realitatea ºi interioritatea –nici una dintre ele neputându-se lipsi de cealaltã – încearcã totuºi sã se separesau, dimpotrivã, sã se reuneascã, în grade ºi în direcþii diferite.

Nu trebuie totuºi sã credem cã un astfel de criteriu este aplicabil doarnaþiunilor evoluate din punct de vedere intelectual. În manifestãrile debucurie ale unei cete de sãlbatici s-ar putea distinge pânã la ce punct aceastãbucurie se deosebeºte de simpla satisfacere a unor pofte sau dacã, asemeneaunei scântei divine, ea izbucneºte dinlãuntrul sufletului ca o emoþie cu adevãratomeneascã, destinatã sã înfloreascã mai târziu în cântec ºi în poezie. Dacãceea ce numim caracterul unei naþiuni se manifestã deopotrivã ºi în tot ceeace îi este realmente specific – fapt de care nu ne putem îndoi –, nu e maipuþin adevãrat cã acest caracter se relevã mai ales prin limbã. Contopindu-secu toate manifestãrile sufletului, prin chiar acest fapt limba îi va reda deseoriacestuia amprenta individualã, care rãmâne mereu egalã cu sine. Dar limbaînsãºi are legãturi atât de subtile ºi de intime cu individualitatea, încât trebuie


[208]

sã fixeze mereu ºi cu precizie aceste legãturi în sufletul ascultãtorului pentrua fi înþeleasã complet. Întreaga individualitate a vorbitorului este transferatãastfel prin limbã asupra interlocutorului, dar nu pentru a-i înlãtura acestuiaindividualitatea, ci pentru a da viaþã unui contrast nou ºi fecund între indivi-dualitatea proprie ºi cea a celuilalt.

Sentimentul distincþiei între substanþa pe care o primeºte ºi, la rândullui, o produce sufletul ºi forþa care, în aceastã dublã activitate, o impulsioneazãºi, respectiv, o organizeazã, dintre acþiune ºi fiinþa care acþioneazã, evaluareajustã ºi proporþionalã a amândurora ºi, ca sã spunem aºa, prezenþa mai clarãa celei superioare înaintea conºtiinþei, toate acestea nu se manifestã cu egalãintensitate în orice specificitate naþionalã. Dacã vom cerceta mai profundtemeiul unei astfel de distincþii, îl vom descoperi în sentimentul, mai intenssau mai slab resimþit, al necesitãþii legãturii dintre toate ideile ºi toate percep-þiile individului pe parcursul întregii sale existenþe ºi al aceleiaºi legãturi intuiteºi postulate în naturã. Tot ceea ce este capabil sufletul sã producã nu estealtceva decât un fragment; ºi, cu cât activitatea sufletului este mai mobilãºi mai vie, cu atât se pune mai uºor în miºcare tot ceea ce, în grade diferite,este înrudit cu acel produs. Din fiecare element individual se revarsã, aºadar,ceva care îºi gãseºte o expresie mai puþin precisã sau, mai bine spus, oriceelement individual presupune cerinþa unei reprezentãri ºi a unei dezvoltãricare trec dincolo de ceea ce este imanent în respectivul element; iar aceastãcerinþã este transferatã, prin intermediul expresiei pe care o primeºte în limbã,asupra interlocutorului, care este îndemnat astfel sã completeze armoniosinterpretarea sa, ceea ce lipseºte cu ceea ce este dat. Acolo unde acest sen-timent este viu, limba apare lacunarã ºi insuficientã pentru o exprimare completã,în timp ce, în caz contrar, presupunerea cã dincolo de ceea ce este dat s-armai putea gãsi ºi altceva e aproape imposibilã. Între aceste douã extreme existãînsã o mulþime nenumãratã de trepte intermediare, iar extremele însele sebazeazã în mod evident pe prevalenþa orientãrii care conduce cãtre interiori-tatea sufletului sau, dimpotrivã, a celei care conduce cãtre realitatea exterioarã.

Grecii, care oferã în aceastã privinþã exemplul cel mai instructiv, obiº-nuiau, în poezia lor în general, dar în special în poezia liricã, sã îmbinecuvintele cu cântarea, cu muzica instrumentalã, cu mimica ºi cu dansul. Eifãceau însã toate acestea nu numai pentru a intensifica ºi diversifica impresiasensibilã, ceea ce se vãdeºte din plin ºi din faptul cã ei confereau tuturoracestor mijloace expresive individuale un caracter uniform. Muzica, dansulºi vorbirea dialectalã trebuia sã se subordoneze uneia ºi aceleiaºi specificitãþi


[209]

care avea la origine un caracter naþional, ºi abia dupã aceea puteau sã fiedorice, eolice sau sã aparþinã oricãrei alte tonalitãþi muzicale sau oricãruialt dialect. Grecii cãutau, aºadar, ceea ce aduce în suflet impuls ºi modulaþie,pentru a menþine gândurile exprimate în cântec pe un anumit drum, învio-rându-le ºi potenþându-le, pe acest drum, prin intermediul unei vibraþii asimþirii cu o valoare diferitã de cea a ideii. Cãci, dacã în poezie ºi în cântecprevaleazã cuvintele ºi conþinutul lor semantic, pe când intonaþia ºi ritmulcare le însoþesc sunt doar marginale, în muzicã lucrurile se petrec exact invers.Sufletul se înflãcãreazã ºi se entuziasmeazã doar cu ajutorul gândurilor, alsenzaþiilor ºi al acþiunilor. Acestea trebuie sã se reverse în toatã libertatealor din sânul acestui entuziasm; tonalitãþile le delimiteazã doar în mãsuraîn care, pe cãile pe care le orienteazã vibraþia sufletului, se pot dezvolta doarunele dintre ele, ºi nu altele. Sentimenul a ceea ce aduce în suflet impulsºi modulaþie este însã întotdeauna ºi în mod necesar, aºa cum se vede lagreci, sentimentul unei individualitãþi deja existente sau postulate, cãci forþacare cuprinde întreaga activitate a sufletului nu poate fi decât una singurãºi nu poate acþiona decât într-o anumitã direcþie.

Dacã în paragraful precedent am vorbit despre ceva care se revarsã asupraexpresiei, ceva care îi lipseºte acesteia, nu trebuie totuºi sã ne imaginãm acestceva ca fiind absolut nedeterminat. Acest ceva este mai degrabã lucrul celmai determinat din câte existã, deoarece completeazã ultimele trãsãturi aleindividualitãþii, ceea ce cuvântul, întotdeauna mai puþin individualizatordin cauza dependenþei sale de obiect ºi a valabilitãþii generale cerute de acestadin urmã, nu este în stare sã realizeze dacã este întrebuinþat separat. Dacãun sentiment oarecare presupune o predispoziþie a sufletului mai intimã,care nu se limiteazã la realitate, ºi dacã acel sentiment nu poate izvorî decâtdintr-o astfel de predispoziþie, aceasta nu înseamnã cã el reface drumul inversde la intuiþia vie la gândirea abstractã. Emanând din individualitatea subiec-tului, acest sentiment suscitã mai degrabã cerinþa maximei individualizãria obiectului, la care nu se poate ajunge decât prin penetrarea în toate articu-laþiile interpretãrii sensibile ºi printr-o maximã evidenþã intuitivã. Acest lucruîl demonstreazã încã o datã grecii. Simþul lor se îndrepta mai ales spre ceeace sunt lucrurile ca atare ºi spre felul cum se manifestã acestea, iar nu înmod unilateral spre valoarea pe care le-o conferã întrebuinþarea în sânulrealitãþii. Orientarea grecilor era aºadar, la origine, una lãuntricã ºi intelectualã.Acest fapt este dovedit de întreaga lor viaþã publicã ºi privatã, cãci totul înviaþa grecilor era în parte tratat sub aspect etic, în parte însoþit de artã sau,


[210]

[211 ]

încã ºi mai exact spus, eticul era implicat în arta însãºi. Astfel, la greci, aproapeorice configuraþie exterioarã aminteºte de una interioarã, punând adesea înprimejdie sau chiar prejudiciind utilitatea practicã. Tocmai de aceea, în toateactivitãþile lor spirituale, grecii urmãreau interpretarea ºi reprezentarea carac-terului, dar o fãceau întotdeauna cu sentimentul cã doar pãtrunzând completîn adâncurile intuiþiei este cu putinþã ca acesta sã fie cunoscut ºi delimitatºi cã, niciodatã exprimabilã complet ca atare, intuiþia, în totalitatea ei, poateizvorî doar din relaþiile dintre elementele individuale, ordonate prin inter-mediul unei ritmicitãþi adecvate, a cãrei menire constã tocmai în realizareaacestei unitãþi. Acest lucru face ca poezia lor, în special cea homericã, sã fieatât de plasticã. Natura este înfãþiºatã aºa cum este ea, acþiunea, chiar ºi ceamai neînsemnatã, cum ar fi de exemplu îmbrãcarea armurii, este prezentatãîn dezvoltarea ei treptatã, iar din descriere se reliefeazã întotdeauna caracterul,fãrã ca aceasta sã coboare nici un moment la nivelul unei simple relatãri aîntâmplãrii. Aceasta nu se obþine însã printr-o selecþie operatã în materiadescrisã, ci prin forþa impetuoasã a aedului însufleþit de sentimentul indivi-dualitãþii ºi nãzuind spre individualizare, forþã care-i strãbate poemul ºi carese transmite ascultãtorului. În virtutea acestei particularitãþi spirituale, greciiau fost împinºi de intelectualismul lor spre toatã aceastã vie diversitate alumii sensibile ºi, de aici, întrucât erau mereu în cãutarea a ceva care sã poatãaparþine doar ideii, erau împinºi din nou cãtre intelectualism. Þinta lor afost întotdeauna caracterul, dar nu simplul element caracteristic, deoarecesimþirea celui dintâi era total diferitã de goana dupã celãlalt. Aceastã orientarecãtre caracterul veritabil, individual, îi atrãgea pe greci deopotrivã spre ideal,cãci conlucrarea individualitãþilor conduce spre nivelul cel mai înalt al inter-pretãrii, spre aspiraþia de a nimici individualul, resimþit ca o limitare, ºi dea-l pãstra doar ca pe o graniþã slab conturatã a unei anumite configuraþii.De aici a izvorât perfecþiunea artei greceºti, imitarea naturii pornind de lacentrul organismului viu al fiecãrui obiect, artã a cãrei izbândã se datoreºteaspiraþiei cãtre suprema unitate a idealului care îl însufleþea pe artist ºi carese adãuga la capacitatea acestuia de a pãtrunde integral în sânul realitãþii.

În evoluþia istoricã a seminþiei greceºti a mai existat însã ceva care a îndem-nat-o la cultivarea prioritarã a propriilor elemente caracteristice, ºi anumedivizarea sa în mai multe neamuri diferite prin dialect ºi prin mentalitate,precum ºi amestecul geografic rezultat din multiple migraþii ºi dintr-o mobi-litate constitutivã. Grecitatea comunã cuprindea în sine toate neamurile greceºti,conferind în acelaºi timp fiecãruia, în toate manifestãrile activitãþii sale, de


[212]

la constituþia statului pânã la tonalitãþile cântãreþilor din flaut, amprentaei specificã. Din punct de vedere istoric, la aceasta se mai adaugã o împre-jurare favorabilã, aceea cã nici unul dintre neamurile greceºti nu a oprimatun altul, ci toate au înflorit urmând aproape aceleaºi aspiraþii, cã nici unuldintre dialectele limbii greceºti nu a fost redus la statutul de simplu graipopular, dar nici ridicat la nivelul de limbã de culturã comunã ºi cã aceastãecloziune a individualitãþii specifice, aceeaºi la toate neamurile, a fost maiputernicã ºi mai decisivã exact în epoca cea mai viguroasã ºi mai energicãde formare a limbii ºi a naþiunii. Pe aceastã bazã, orientat în toate privinþelespre evidenþierea celei mai înalte idealitãþi din sânul celei mai precise indivi-dualitãþi, spiritul grec a creat o configuraþie care nu se manifestã cu aceeaºiintensitate la nici un alt popor. Spiritul grec a tratat particularitãþile originareale poporului drept specii ale artei ºi le-a impus în acest fel în arhitecturã,în muzicã, în poezie ºi în întrebuinþarea mai nobilã a limbii.1 Din acesteparticularitãþi originare a fost înlãturat ceea ce era prea popular, suneteleºi formele dialectale au fost purificate ºi supuse simþului frumuseþii ºi armoniei.Astfel înnobilate, particularitãþile originare s-au ridicat la nivelul unor carac-teristici proprii, capabile, în contrastele lor complementare, sã aspire la oþintã idealã. Nu mai este nevoie sã observ cã, în ceea ce priveºte dialecteleºi poezia, mã refer aici doar la întrebuinþarea unor tonalitãþi muzicale ºi aunor dialecte diferite în poezia liricã ºi la diferenþa între secvenþele coruluiºi cele ale protagoniºtilor din poezia tragicã; nu mã refer la cazurile în care,ca în comedie, personajele sunt puse sã vorbeascã dialecte diferite. Aceste


[213]

1 În comentariile care însoþesc ediþia sa din Pindar, unde cititorului i se oferã sprestudiu, prezentat într-o ordine metodicã ºi profesionistã, un bogat tezaur de erudiþiediversã ºi în mare parte necunoscutã pânã acum, Böckh a pus într-o luminã clarã ºideplinã strânsa corelaþie existentã între etnicitatea specificã a diferitelor neamuri greceºtiºi poezia, muzica, coregrafia, mimica ºi chiar arhitectura lor. Într-adevãr, Böckh nu semulþumeºte sã defineascã caracterul tonalitãþilor muzicale prin expresii generale, ci intrãîn detaliile fiecãrui aspect metric sau muzical în care diferenþele dintre ele apar maievidente; înainte de acest erudit, nimeni nu a mai cercetat aceste fapte cu atâta temei-nicie istoricã ºi cu atâta precizie ºtiinþificã. Ar fi de dorit ca acest filolog, care îmbinãcea mai amplã cunoaºtere a limbii cu o rarã perspicacitate în înþelegerea Antichitãþiigreceºti, sã-ºi realizeze cât de curând intenþia de a dedica o scriere monograficã proble-maticii influenþei caracterului ºi obiceiurilor fiecãrui neam grecesc asupra muzicii,poeziei ºi artei sale, aºa încât aceastã importantã temã de studiu sã fie tratatã în toatãamploarea ei. Afirmaþii cu privire la un asemenea proiect pot fi gãsite în ediþia sadin Pindar, De metris Pindari, tomul I, p. 253, nota 14, dar mai ales p. 279.

[214 ]

ultime cazuri nu au absolut nimic în comun cu primele ºi sunt mai multsau mai puþin prezente în literaturile tuturor popoarelor.

La romani, în mãsura în care specificitatea lor este ºi ea reprezentatã înlimbã ºi în literaturã, se evidenþiazã mult mai puþin sentimentul necesitãþiide a dota manifestãrile sufletului cu influenþa nemijlocitã a acelei forþe careconferã impuls ºi modulaþie. Romanii ating perfecþiunea dezvoltãrii ºi a mãre-þiei lor urmând o altã cale, mai omogenã, purtând amprenta pe care au pus-ope destinul lor exterior. Dimpotrivã, acest sentiment se exprimã în menta-litatea germanã nu mai puþin viguros, poate, decât la greci, numai cã, întimp ce grecii înclinã spre individualizarea intuiþiei externe, noi tindem maimult cãtre individualizarea emoþiei interioare.

Am examinat pânã aici mai mult în ceea ce priveºte influenþa sa asupramanifestãrilor individuale externe sentimentul cã tot ceea ce se produce însuflet ca emanaþie a unei forþe unice alcãtuieºte un mare ansamblu ºi cãelementul individual trebuie sã poarte în sine ceva, ca sã spunem aºa, dinsuflul acestei forþe, ca semn distinctiv al legãturii sale cu ansamblul. Dar acestsentiment acþioneazã nu mai puþin semnificativ ºi asupra felului în careaceastã forþã, în calitate de cauzã primã a oricãrei producþii a spiritului, ajungela conºtiinþa de sine. Imaginea forþei sale originare nu-i poate totuºi apãreaomului decât ca o aspiraþie urmând un drum determinat, iar o asemeneaforþã presupune un scop, care nu poate fi altul decât idealul uman. În aceastãoglindã întrezãrim intuiþia pe care o au naþiunile despre sine. Prima dovadãa unui nivel intelectual mai elevat ºi a unei interioritãþi mai profunde o oferãnaþiunile atunci când nu-ºi limiteazã acest ideal la rolul de a servi anumitescopuri, ci îl privesc ca pe ceva care îºi poate cãuta propria finalitate doarîn împlinirea sa, asemenea unei înfloriri progresive într-o dezvoltare fãrãsfârºit, din care decurg libertatea interioarã ºi multilateralitatea. Dar chiarpresupunând realizatã, în diferite grade de puritate, aceastã primã condiþie,apar totuºi diferite fenomene determinate de diversitatea orientãrii indivi-duale cãtre intuiþia sensibilã, cãtre emoþia internã sau cãtre gândirea abstractã.În fiecare dintre aceste fenomene se reverbereazã, în forme diverse, lumeace-l înconjoarã pe om, care a asimilat-o de fiecare datã altfel. În natura exte-rioarã – ca sã nu mai evidenþiem aici decât aceastã trãsãturã – totul constituieo serie neîntreruptã, prezentã simultan înaintea privirilor noastre într-odezvoltare succesivã a stadiilor. La fel se petrec lucrurile în arta plasticã. Lagreci, dotaþi cu capacitatea de a extrage întotdeauna semnificaþia cea maicompletã ºi mai delicatã din intuiþia sensibilã exterioarã, trãsãtura poate cea


[215 ]

mai caracteristicã a activitãþii lor spirituale este aversiunea faþã de orice excesºi faþã de orice exagerare, înclinaþia înnãscutã de a menþine mereu tot ceeace lua formã în ei în limitele proporþiei ºi ale armoniei, cu toatã agilitateaºi libertatea forþei imaginative, cu toatã aparenta independenþã a senzaþiei,instabilitatea dispoziþiei sufleteºti ºi cu toatã mobilitatea care-i ajuta sã treacãde la o decizie la alta. Într-un grad mai înalt decât la oricare alt popor,grecii posedau mãsurã ºi bun-gust, calitãþi care, manifestându-se în toateoperele lor, se remarcau mai ales prin aceea cã diminuarea delicateþii simþiriinu era niciodatã evitatã în dauna intensitãþii sale sau a adevãrului natural.Afectivitatea internã acceptã, chiar ºi fãrã a se abate de la traiectul corect,contraste mai violente, treceri mai bruºte, scindãri incurabile ale sufletului.Toate aceste fenomene se observã însã – începând deja cu romanii – lapopoarele moderne.

Câmpul diversitãþii particularitãþilor spirituale este de o amploare inco-mensurabilã ºi de o profunzime insondabilã. În desfãºurarea prezentelorreflecþii preliminare nu mi-am putut permite totuºi sã le las total neabordate.Dimpotrivã, poate pãrea cã am cãutat caracterul naþiunilor prea mult îndispoziþia internã a sufletului, pe când acesta se manifestã, cu vigoare ºi clari-tate, mai degrabã în sânul realitãþii. Fãcând abstracþie de limba ºi de opereleliterare, caracterul naþiunilor se exprimã în fizionomia lor, în atitudinea cor-poralã, în croiala îmbrãcãminþii, în obiceiurile, în modul de viaþã, în insti-tuþiile familiale ºi cetãþeneºti ºi mai ales în amprenta pe care au lãsat-o popoarelede-a lungul secolelor în operele ºi în faptele lor. Acest viu tablou pare sã sepreschimbe într-o umbrã dacã vom cãuta configurarea caracterului uneinaþiuni în dispoziþia sufleteascã aflatã la baza tuturor acestor manifestãripline de viaþã. Pentru a arãta însã influenþa pe care o exercitã caracterul naþiuniiasupra limbii, mi s-a pãrut cã nu pot sã evit acest fel de a proceda. Limbanu se lasã întotdeauna corelatã în mod nemijlocit cu manifestãrile concreteale caracterului naþional. Trebuie gãsit neapãrat un termen mediu în careamândouã, limba ºi caracterul naþional, se întâlnesc ºi, revãrsându-se dinuna ºi aceeaºi sursã, îºi urmeazã apoi fiecare drumul propriu. Iar acest termenmediu nu este, evident, altceva decât zona cea mai intimã a sufletului.

Tot atât de dificil ca ºi delimitarea individualitãþii spirituale este efortulde a gãsi un rãspuns la întrebãri precum urmãtoarele: Cum prinde aceastãindividualitate rãdãcini în limbi? Unde anume, în limbi, rezidã caracterullor? În ce parte a limbilor este recognoscibil acest caracter? Specificitatea spiri-tualã a naþiunilor, în mãsura în care acestea se servesc de limbi, este vizibilã


[216 ]

[217 ]

în toate stadiile din viaþa limbilor. Influenþa specificitãþii spirituale sporeºtediferenþele între limbi aparþinând unor familii lingvistice diferite, între celeaparþinând aceleiaºi familii, între dialectele existente în interiorul unei limbioarecare, ba chiar, în fine, diferenþele care se produc în diferite epoci ºi ladiferiþi scriitori în interiorul uneia ºi aceleiaºi limbi, care rãmâne în exterioridenticã sieºi. Caracterul limbii se amestecã apoi cu cel al stilului, rãmânândînsã întotdeauna specific limbii, deoarece doar anumite tipuri de stil suntaccesibile ºi naturale pentru fiecare limbã. Dacã distingem între aspectelediversitãþii enumerate mai sus pornind de la cazul în care existã o diferenþãîntre sunetele cuvintelor ºi ale flexiunilor, diferenþã care se reduce pe mãsurãce trecem de la limbi din familii distincte la dialecte ale aceleiaºi limbi, ºide la cazul în care – forma externã rãmânând intregral sau în mod esenþialidenticã – influenþa caracterului nu se exercitã decât asupra întrebuinþãriicuvintelor ºi a îmbinãrilor de cuvinte, vom putea atunci sã constatãm cã înacest ultim caz, deoarece limba respectivã trebuie sã fi ajuns deja la un nivelsuperior de cultivare intelectualã, acþiunea spiritului este mai vizibilã, darmai atenuatã, în timp ce în primul caz este mai puternicã, dar mai obscurã,deoarece legãtura dintre sunet ºi suflet poate fi doar rareori recunoscutã ºidescrisã cu precizie ºi claritate. Totuºi, chiar ºi în realitate, o transformareneglijabilã a anumitor vocale, care modificã foarte puþin limba în ansamblulei, poate fi raportatã la constituþia sufleteascã a poporului, cum au observatdeja gramaticienii greci când au evidenþiat contrastul dintre mai masculinula doric ºi mai delicatul ae (h) ionic.

În perioada primarã de formare a limbajului, perioadã în care, din punctulnostru de vedere, trebuie sã plasãm acele limbi care nu derivã una din altaîn cadrul diferitelor familii de limbi, efortul de a construi pentru prima datãlimba, distilând-o din spirit ºi fãcând-o transparentã pentru conºtiinþa vorbi-torului ºi inteligibilã pentru interlocutor – altfel spus, crearea tehnicii ei –,prevaleazã prea mult pentru a nu întuneca într-un mãsurã oarecare influenþadispoziþiei individuale a spiritului, care ajunge sã strãluceascã într-un modmai liniºtit ºi mai clar în întrebuinþãrile ulterioare. Însã la aceasta contribuietocmai dispoziþia caracterologicã originarã a popoarelor, ce are acum, fãrãîndoialã, cea mai puternicã influenþã. Acest lucru îl putem observa mai bineexaminând douã aspecte care, în mãsura în care caracterizeazã dispoziþiaintelectualã în ansamblul ei, determinã în acelaºi timp multe alte concepte.Diferitele cãi, menþionate mai sus, pe care le urmeazã limbile pentru a realizaîmbinarea propoziþiilor constituie componenta cea mai importantã a tehniciilor. Tocmai aici se vãdesc, în primul rând, claritatea ºi rigoarea ordinii logice,


[218]

singura care conferã un fundament sigur gândirii în elanul ei înaripat, garan-tând în acelaºi timp componentei intelectuale regularitate ºi amploare, ºi,în al doilea rând, nevoia mai mult sau mai puþin evidentã de bogãþie ºi dearmonie a simþurilor împreunã cu cerinþa ca sufletul sã exteriorizeze, îmbrã-când sonor, ceea ce poate fi perceput ºi simþit doar în interior. Dar chiarºi în aceastã formã tehnicã a limbilor se aflã deja indicii despre alte trãsãturiindividuale, chiar mai specifice, ale spiritului naþiunilor, trãsãturi care, înacest caz, pot fi deduse totuºi cu mai puþinã siguranþã. N-ar trebui, deexemplu, ca rafinata distincþie între numeroasele modificãri ale vocalelorºi ale poziþionãrilor lor în cuvânt, ingenioasa întrebuinþare a acestora, corelatãcu caracterul exclusiv al acestui procedeu ºi cu aversiunea faþã de compunere,sã dezvãluie ºi sã evidenþieze, la popoarele de neam semitic, în special laarabi, preponderenþa unui intelect capabil de a disocia cu mare perspicacitateºi subtilitate? Bogãþia figurativã a limbii arabe pare sã contrasteze cu aceastãpresupunere. Cu riscul de a face o distincþie conceptualã excesiv de subtilã,aº spune cã bogãþia de forme a arabei rezidã în cuvintele deja formate, întimp ce limba însãºi, comparatã în aceastã privinþã cu sanscrita ºi cu greaca,dispune de o bogãþie de mijloace mult mai restrânsã pentru ca din ea sãpoatã creºte neîncetat orice fel de poezie. Ceea ce mi se pare totuºi sigureste faptul cã trebuie sã facem distincþia între un stadiu al limbii în careaceasta, în calitate de copie fidelã a acelei perioade de formare incipientã,conþine mai multe elemente configurate poetic, pe de o parte, ºi stadiul încare în însuºi organismul limbii sunt implantaþi, în sunete, în forme, în îmbinã-rile libere de cuvinte ºi în construcþiile discursului, germenii indestructibiliai unei poezii pentru totdeauna fecunde, pe de altã parte. În primul stadiu,forma deja turnatã în limbã se rãceºte treptat, iar conþinutul poetic nu maieste resimþit ca un avânt însufleþitor. În al doilea stadiu, forma poeticã a limbiipoate, cu o prospeþime mereu reînnoitã, sã-ºi însuºeascã substanþa pe careo produce limba, potrivit culturii spirituale a epocii respective ºi geniuluipoeþilor. Ceea ce am remarcat mai sus la sistemul flexionar se confirmã ºiîn acest caz. Adevãratul merit al unei limbi constã în a orienta spiritul, peparcursul dezvoltãrii sale, spre o activitate bazatã pe norme ºi pe cultivareafiecãreia dintre facultãþile sale sau, pentru a ne exprima din perspectivaacþiunii spirituale, spre a purta asupra sa amprenta unei asemenea energiipure, vii ºi bazate pe norme.

Numai cã ºi acolo unde sistemul formelor este acelaºi în mai multe limbi,ca în sanscritã, în greacã, în latinã ºi în germanã, limbi în care predominãflexiunea, care opereazã prin schimbarea vocalicã ºi prin aglutinare, mai rar


[219]

prin prima ºi în general prin cea de-a doua, pot exista, în aplicarea acestuisistem, deosebiri importante produse de specificitatea spiritualã. Una dintrecele mai importante deosebiri constã în predominarea mai mult sau maipuþin vizibilã a conceptelor gramaticale corecte ºi complete, ca ºi a repartizãriidiferitelor forme fonetice cãtre acestea. În funcþie de gradul în care acestlucru predominã la un popor aflat pe o treaptã superioarã de prelucrare apropriei limbi, atenþia se întoarce de la plenitudinea sensibilã a sunetelorºi de la multiplicitatea formelor ºi se îndreaptã cãtre fermitatea delimitãrilor,cãtre fineþea ºi rigoarea întrebuinþãrii acestora. Acest proces poate fi observatºi într-una ºi aceeaºi limbã, dar în perioade de evoluþie diferite. O astfel decorelaþie precisã între forme ºi conceptele gramaticale prezintã fãrã îndoialãlimba greacã; ºi, dacã avem în vedere diferenþele dintre anumite dialecte alesale, constatãm cã aceastã limbã manifestã deopotrivã propensiunea spre ase debarasa de abundenþa formelor fonetice excesiv de sonore, compri-mându-le sau înlocuindu-le cu unele mai scurte. În fenomenalitatea luisenzorialã, primul murmur din copilãria limbajului se concentreazã mai multasupra adecvãrii sale la exprimarea interioarã a gândurilor. La aceasta timpulcontribuie în douã feluri: pe de o parte în mãsura în care spiritul, în procesulsãu de dezvoltare constantã, este înclinat mereu spre activitatea internã ºi,pe de altã parte, în mãsura în care ºi limba, pe parcursul întrebuinþãrii sale,procedeazã prin tocire ºi simplificare acolo unde specificitatea spiritualã nupãstreazã intacte toate sunetele care erau la origine purtãtoare de semni-ficaþie. În comparaþie cu sanscrita, greaca prezintã deja aceastã ultimã tendinþã,numai cã nu într-un asemenea grad încât în acest fapt sã putem gãsi o expli-caþie satisfãcãtoare. Dacã, de fapt, în limba greacã, aºa cum mi se pare, înîntrebuinþarea formelor rezidã o tendinþã intelectualã mai maturã, atunciaceasta izvorãºte din simþul pentru o dezvoltare mai rapidã, mai subtilã ºimai riguroasã a ideilor, simþ inerent naþiunii greceºti. Dimpotrivã, dezvol-tarea spiritualã germanã, la nivelul ei mai elevat, a gãsit limba noastrã într-ofazã în care sunetele purtãtoare de semnificaþie erau deja atât de tocite ºide mutilate, încât, la noi, slaba propensiune cãtre plasticitatea intuitivã ºio mai mare reticenþã faþã de emotivitate par sã-ºi fi aflat ºi aici o explicaþie.În limba latinã, asupra procesului de configurare foneticã nu s-a revãrsatniciodatã o abundenþã excesivã de sunete ºi nici o mare libertate a fanteziei;simþul acestui popor, mai viril, mai serios ºi mult mai orientat spre realitateºi spre segmente ale realitãþii care se preteazã la o prelucrare intelectualã, nua acceptat o înmulþire a sunetelor atât de liberã ºi de abundentã. În comparaþie


[220]

[221]

cu cele ale altor limbi din aceeaºi familie, formelor limbii greceºti li se potatribui, fãrã teama de a greºi, ca urmare a marii mobilitãþi a fanteziei ºi adelicatului simþ al frumosului propriu acestui popor, o mai mare uºurinþã,flexibilitate ºi un farmec mai atrãgãtor.

ªi mãsura în care naþiunile fac uz de mijloacele tehnice oferite de limbilelor este diferitã, în funcþie de diversitatea particularitãþilor lor spirituale.Menþionez în aceastã privinþã doar formarea cuvintelor compuse. Sanscritase serveºte de compunere în limitele cele mai largi pe care ºi le poate îngãduiîn genere o limbã, greaca într-un mod mult mai limitat ºi potrivit diversitãþiidialectelor ºi stilurilor. În literatura latinã, compunerea lexicalã se gãseºtecu precãdere la scriitorii mai vechi ºi este aproape abandonatã pe mãsurãce limba este cultivatã mai intens.

Doar printr-o examinare mai atentã – dar, în acest caz, în mod clar ºidistinct – am putea defini caracterul diferit al conceperii lumii, pe carepopoarele au fixat-o în valoarea cuvintelor. Am explicat deja în paginile ante-rioare (pp. 197 ºi 204) cã nu este uºor ca unul ºi acelaºi cuvânt sã fie perceputºi reþinut ca reprezentare în acelaºi mod de indivizi diferiþi, în afarã de cazurileîn care este întrebuinþat într-un anumit moment ca semn material al concep-tului respectiv. Putem de aceea afirma cu siguranþã cã în fiecare reprezentarerezidã ceva care nu poate fi la rândul sãu distins prin cuvinte ºi cã totuºi,chiar dacã desemneazã în ansamblu aceleaºi concepte, cuvintele aparþinândmai multor limbi nu sunt niciodatã sinonime veritabile. În sens strict, odefiniþie nu le poate cuprinde pe toate ºi adesea nu este cu putinþã – ca sãspunem aºa – decât sã indicãm locul pe care îl ocupã fiecare în câmpul cãruiaîi aparþin toate. Am menþionat, de asemenea, în ce mod se verificã acest faptchiar ºi în desemnarea obiectelor materiale. Dar adevãratul câmp în care seevidenþiazã valoarea diferitã a cuvintelor este cel al desemnãrii conceptelorspirituale. În acest câmp rareori un cuvânt exprimã fãrã diferenþe foartevizibile acelaºi concept exprimat de un cuvânt din altã limbã. Acolo unde,ca în cazul limbilor popoarelor rudimentare ºi necultivate, nu avem nici oidee despre nuanþele mai subtile ale cuvintelor, ni se creeazã adesea impresiacã avem de-a face cu contrariul. Doar dacã ne îndreptãm atenþia spre altelimbi, mai cultivate, ne-am putea pune la adãpost de asemenea impresii pripite;ar fi atunci posibil sã comparãm în mod profitabil astfel de expresii de acelaºigen, stabilind o sinonimicã a mai multor limbi, aºa cum existã ea pentrulimbile individuale. La naþiunile caracterizate printr-o mai mare vivacitatespiritualã, aceastã valoare rãmâne totuºi, dacã o urmãrim pânã la straturile


[222]

ei cele mai fine, într-un fel de stare de permanentã fluiditate. Orice epocã,orice scriitor independent adaugã în mod involuntar ceva sau modificã ceva,cãci este inevitabilã fixarea în limbã a individualitãþii lor, care produce înaceasta nevoia unei noi expresii. În aceste cazuri, este instructiv sã operãmo dublã comparaþie: pe de o parte între cuvintele întrebuinþate în limbi dife-rite pentru a desemna în genere acelaºi concept ºi, pe de altã parte, întrecuvintele care, în cadrul aceleiaºi limbi, aparþin aceleiaºi categorii. În acestultim caz, se contureazã specificitatea intelectualã în uniformitatea ºi unitateaei; una ºi aceeaºi specificitate se amestecã întotdeauna în conceptele obiective.În primul caz ne dãm seama cum unul ºi acelaºi concept, de exemplu celde suflet, este abordat din perspective diferite ºi ajungem astfel sã cunoaºtemoarecum amploarea modului în care oamenii ºi-au reprezentat lumea peparcursul istoriei. Aceastã comparaþie poate fi extinsã asupra fiecãrei limbiºi chiar a fiecãrui scriitor. În ambele cazuri, rezultatul este dat în parte dediversitatea tensiunilor ºi a convergenþelor din activitatea spiritualã ºi în partede multiplele conexiuni în care spiritul, în interiorul cãruia nimic nu subzistãîn mod izolat, introduce conceptele. Este vorba aici despre expresia careizbucneºte din plenitudinea vieþii spirituale, ºi nu despre configuraþia didacticãa conceptelor, care se limiteazã la trãsãturile distinctive indispensabile aleacestora. Din aceastã riguroasã ºi sistematicã limitare ºi din aceastã precizarea conceptelor ºi a trãsãturilor lor se naºte terminologia ºtiinþificã, pe careo gãsim dezvoltatã în sanscritã în toate epocile filozofiei ºi în toate domeniilecunoaºterii, dat fiind cã spiritul indian a manifestat o puternicã înclinaþiecãtre disocierea ºi enumerarea conceptelor. Dubla comparaþie de care vorbeammai sus aduce în lumina conºtiinþei distincþia precisã ºi subtilã între ceeace este subiectiv ºi ceea ce este obiectiv ºi aratã cum amândouã aceste aspecteinteracþioneazã ºi îºi schimbã succesiv rolurile ºi cum elevarea ºi înnobilareaforþei creatoare pãºeºte în acelaºi ritm cu arcuirea armonioasã a cunoaºterii.

Din teza dezvoltatã de mine aici au rãmas excluse interpretãrile greºitesau defectuoase ale conceptelor. Nu am vorbit pânã acum decât despre energicaaspiraþie comunã, ce înainteazã pe cãi diferite, de a da expresie conceptelorºi despre interpretarea acestor concepte care, reflectându-se în individualitateaspiritualã, se prezintã într-o infinitate de aspecte. În cercetarea specificitãþilorspirituale în interiorul limbii se impune atenþiei, fireºte, înainte de orice,disocierea corectã a conceptelor. Cãci dacã, de exemplu, douã concepte careapar adesea, deºi nu neapãrat necesar împreunã, într-o conexiune reciprocã,sunt reunite într-unul ºi acelaºi cuvânt al unei limbi, acest fapt poate depinde


[223]

[224 ]

exclusiv de absenþa unei expresii proprii pentru fiecare dintre ele. Un exempluîn acest sens gãsim în unele limbi la expresiile pentru ‘a vrea’, ‘a dori’ ºi ‘adeveni’. Nu este nevoie sã mai menþionãm în mod special ºi în acest contextinfluenþa exercitatã de spirit asupra modalitãþii de desemnare a conceptelor,realizatã pe baza criteriului înrudirii dintre ele (înrudire care implicã echi-valenþa sunetelor) ºi cu referire la metaforele întrebuinþate în acest scop.

Mult mai mult decât în cuvintele individuale, diversitatea intelectualãa naþiunilor se contureazã în construcþiile discursului, în amploarea pe careacesta este capabil sã o confere propoziþiilor ºi în varietatea care poate fi atinsãîn interiorul acestor limite. Aici rezidã adevãrata imagine a procesului ºi aînlãnþuirii ideilor, la care discursul nu ar fi realmente în stare sã adere, dacãlimba nu ar deþine o bogãþie adecvatã ºi o libertate stimulativã a îmbinãrilor.Tot ceea ce reprezintã prin sine activitate a spiritului, în funcþie de formasa, apare aici în limbã ºi se repercuteazã apoi asupra interioritãþii. Trepteleacestui proces sunt nenumãrate ºi nu putem descrie întotdeauna prin cuvinteefectele produse de aceastã acþiune. Dar spiritul nuanþat creat în acest modpluteºte ca o suflare uºoarã deasupra întregului.

Poezia ºi proza

Am atins pânã acum câteva puncte referitoare la influenþa reciprocã dintrecaracterul naþiunilor ºi cel al limbilor. În limbi existã însã douã fenomeneîn care toate influenþele individuale converg în modul cel mai explicit ºi,mai mult încã, influenþa întregului se manifestã într-o asemenea mãsurã,încât conceptul însuºi al individualului dispare, absorbit în aceasta; cele douãfenomene sunt poezia ºi proza. Este necesar sã le numim fenomene ale limbii,deoarece dispoziþia originarã a limbii este cea care determinã orientareaprioritarã cãtre una dintre ele sau, acolo unde forma este realmente gran-dioasã, cãtre o dezvoltare egalã ºi proporþionalã a amândurora. Pe parcursuldesfãºurãrii sale, aceastã dispoziþie originarã se repercuteazã din nou asupralor. De fapt, poezia ºi proza sunt în primul rând cãi de dezvoltare a intelectua-litãþii înseºi ºi, dacã dispoziþia lor nu este defectuoasã, iar parcursul lor nusuferã perturbãri, ele trebuie sã-ºi aibã originea în acestea. Poezia ºi prozareclamã de aceea o cercetare foarte atentã nu doar, în general, în privinþaraportului lor reciproc, ci ºi în relaþia lor cu momentul în care au apãrut.

Dacã le examinãm pe amândouã în aspectul lor deopotrivã cel mai concretºi cel mai ideal, constatãm cã fiecare urmeazã un drum diferit pentru a atinge

POEZIA ªI PROZA 215

[225 ]

acelaºi scop. Cãci atât poezia, cât ºi proza pornesc de la realitate pentru ase îndrepta spre ceva care nu þine de realitate. Poezia surprinde realitatea înmanifestarea ei sensibilã, aºa cum este aceasta perceputã în interior ºi în exte-rior, dar nu se preocupã de ceea ce o face sã fie ca atare, ci mai degrabãrespinge în mod intenþionat acest caracter al realitãþii. Poezia îmbinã mani-festãrile sensibile oferindu-le imaginaþiei ºi prin forþa acesteia ne conducela intuirea unui întreg artistic de naturã idealã. Proza îi cautã realitãþiirãdãcinile prin intermediul cãrora aceasta se fixeazã în existenþã ºi firele careo leagã de existenþã. Ea îmbinã astfel, pe calea intelectului, fapt cu fapt ºiconcept cu concept, aspirând la o coeziune obiectivã în unitatea unei idei.Diferenþa dintre poezie ºi prozã este marcatã astfel potrivit modului în care,conform adevãratei sale esenþe, se exprimã ea în interiorul spiritului. Dacãavem în vedere doar manifestarea exterioarã care se poate obþine în limbãºi, chiar ºi în aceasta, doar un aspect al ei de o importanþã covârºitoare privitîn relaþie cu restul, dar aproape nulã privit izolat, vom constata cã orientareaprozasticã interioarã se poate exprima ºi sub forma discursului legat, iar orien-tarea poeticã ºi sub forma discursului liber, dar aceasta se petrece în cea maimare parte în dauna amândurora, aºa încât conþinutul prozastic exprimatîn mod poetic nu prezintã integral nici caracterul prozei, nici pe cel al poeziei,ºi la fel ºi poezia îmbrãcatã în hainele prozei. Este obligatoriu ca un conþinutpoetic sã poarte un veºmânt poetic; ºi nu lipsesc exemplele în care poeþisensibili la aceastã obligaþie au terminat în versuri ceea ce începuserã în prozã.Ca sã ne întoarcem la adevãrata lor esenþã, poeziei ºi prozei le sunt comunetensiunea ºi amploarea forþelor sufleteºti pe care le reclamã reunirea deplineipenetrãri a realitãþii cu obþinerea coerenþei ideale în cadrul unei infinite multi-plicitãþi, ca ºi concentrarea sufletului în urmãrirea consecventã a cãii alese.Totuºi aceastã urmãrire trebuie la rândul ei conceputã în aºa fel încât sã nuexcludã, ci, dimpotrivã, sã uºureze parcurgerea cãii contrare în interiorul spiri-tului naþiunii. Ambele dispoziþii, cea poeticã ºi cea prozasticã, trebuie sã secompleteze una pe alta integrându-se într-un întreg care sã permitã omuluisã-ºi înfigã adânc rãdãcinile în realitate, dar numai pentru ca aceste rãdãcinisã se ridice, în dezvoltarea lor, într-un mod mai favorabil deasupra realitãþii,tinzând cãtre un element liber. Poezia unui popor nu îºi atinge culmile dacãnu anunþã în acelaºi timp posibilitatea unei dezvoltãri corespunzãtoare înprozã. Deoarece spiritul uman, gândit în forþa ºi în libertatea sa, trebuia sãajungã sã le configureze pe amândouã, o vom recunoaºte pe una în cealaltã,la fel cum din fragmentul unei statui ne dãm seama dacã aceasta a fãcutparte dintr-un grup.

216 POEZIA ªI PROZA

[226 ]

[227 ]

Proza poate sã se limiteze însã la simpla reprezentare a realului ºi la niºteobiective cu totul exterioare sau sã rãmânã oarecum o simplã comunicarede lucruri, ºi nu un stimul de idei ºi de simþiri. În acest caz, ea nu se abatede la vorbirea obiºnuitã ºi nu ajunge la înãlþimea adevãratei sale esenþe. Eanu poate fi socotitã atunci o cale de dezvoltare a conþinutului intelectualºi nu prezintã raporturi formale, ci doar materiale. Acolo unde proza urmeazãcalea mai elevatã, ea are nevoie, pentru a-ºi atinge scopul, ºi de mijloaceangrenate mai profund în viaþa sufletului ºi se ridicã atunci la nivelul aceluidiscurs înnobilat, unicul de care putem vorbi atunci când considerãm cãproza este o însoþitoare a poeziei în evoluþia intelectualã a naþiunilor. Prozapretinde în acest caz ca tema tratatã sã fie abordatã cu toate forþele sufletului,de unde rezultã în acelaºi timp un mod de a o trata prin care aceastã temãse aratã ca un nucleu din care pornesc raze în toate direcþiile în care ea poateexercita o influenþã. Intelectul disociativ nu este singurul activ, celelalte facul-tãþi ale spiritului coopereazã ºi ele la realizarea acelei viziuni pe care, cu oexpresie mai elevatã, o numim spiritualã. În aceastã unitate, pe lângã prelu-crarea temei, spiritul transferã asupra discursului ºi amprenta propriei dispoziþii.Înãlþatã prin elanul gândirii, limba îºi pune în valoare trãsãturile, subordo-nându-le însã acelui scop care impune aici legile. Dispoziþia eticã a senti-mentului se comunicã limbii ºi sufletul strãluceºte iradiind în stil. Într-unmod cu totul specific, prin subordonarea ºi prin contrapunerea propoziþiilor,în prozã se relevã euritmia logicã corespunzãtoare dezvoltãrii gândirii, euritmiecare, printr-o ridicare generalã a tonului, este oferitã discursului prozasticîn scopul urmãrit de fiecare datã. Dacã se lasã prea mult pe seama acesteieuritmii, poetul face ca poezia sã fie asemãnãtoare prozei retorice. Or, atuncicând toate elementele pe care le-am menþionat aici separat colaboreazã în prozaspiritualã, în ele se contureazã întreaga naºtere vie a gândirii, confruntareadintre spirit ºi obiectul sãu. Unde obiectul o îngãduie, conþinutul gândiriise prefigureazã ca o inspiraþie liberã ºi nemijlocitã ºi imitã, în sfera adevãrului,frumuseþea independentã a poeziei.

Din toate acestea rezultã cã poezia ºi proza sunt condiþionate de aceleaºicerinþe generale. În amândouã, un elan care se naºte în interior trebuie sãînalþe ºi sã susþinã spiritul. În întreaga sa specificitate, omul trebuie sã semiºte cu gândirea lui cãtre lumea exterioarã ºi cãtre cea interioarã ºi, reþinânddoar elementul particular, sã îi confere totuºi ºi acestuia forma care îl puneîn conexiune cu întregul. Prin orientãrile ºi prin mijloacele lor de operare,poezia ºi proza sunt totuºi diferite ºi nu pot fi de fapt amestecate una cu


[228]

alta. Cât priveºte acum limba, trebuie sã subliniem mai ales faptul cã poeziaeste, în esenþa ei, inseparabilã de muzicã, în vreme ce proza se bazeazã exclusivpe limbã. Se ºtie cât de mult era legatã poezia grecilor de muzica instrumen-talã; acelaºi lucru este valabil ºi pentru poezia evreilor. S-a vorbit mai susºi despre influenþa diferitelor tonalitãþi muzicale asupra poeziei. Oricât depoetice ar fi conþinutul de idei ºi limba, dacã lipseºte elementul muzicalsimþim cã nu ne aflãm pe adevãratul tãrâm al poeziei. De aici vine alianþanaturalã între marii poeþi ºi marii compozitori, deºi tendinþa muzicii de a sedezvolta într-o autonomie nelimitatã pune în umbrã în mod intenþionat poezia.

Strict vorbind, nu se poate spune cã proza derivã din poezie. Chiar ºiacolo unde, de exemplu în literatura greacã, lucrurile par sã stea astfel dinpunct de vedere istoric,1 acest fenomen poate fi corect explicat doar dacãvom considera cã proza a izvorât dintr-un spirit exersat secole de-a rândulde cea mai autenticã ºi mai variatã poezie ºi în interiorul unei limbi formateîn acest mod. Dar poezia ºi proza sunt diferite în esenþa lor. Germenele prozeigreceºti, ca ºi cel al poeziei se aflau încã de la început în spiritul grec, prina cãrui individualitate poezia ºi proza, neafectate în esenþa lor, îºi corespundtotuºi în amprenta lor specificã. Poezia greacã manifestã deja avântul ampluºi liber al spiritului, din care decurge nevoia de prozã. Dezvoltarea amânduroras-a petrecut în întregime în mod natural, pornindu-se de la originea comunãºi de la un impuls intelectual care le cuprindea pe amândouã deopotrivã ºipe care doar împrejurãrile exterioare l-ar fi putut împiedica sã ajungã la desã-vârºirea propriei dezvoltãri. Încã ºi mai puþin este cu putinþã sã explicãmapariþia prozei mai elevate printr-un amestec de forme poetice intens temperatde finalitatea discursului ºi de rafinamentul gustului. Diferenþele de esenþãîntre poezie ºi prozã exercitã, fireºte, o influenþã ºi asupra limbii, iar limbapoeticã ºi cea a prozei prezintã fiecare propriile particularitãþi în ceea cepriveºte selecþia expresiilor, a formelor ºi a construcþiilor gramaticale. Dar,mult mai mult decât prin aceste particularitãþi, poezia ºi proza se deosebescîntre ele prin tonalitatea de ansamblu, care se întemeiazã pe esenþa lor maiprofundã. Perimetrul poeticului, oricât de infinit ºi de inepuizabil ar fi îninteriorul sãu, rãmâne întotdeauna o sferã închisã, care nu cuprinde în sinetotul sau nu-i lasã pãrþii pe care o cuprinde natura sa originarã; conþinutul


[229]

1 În introducerea la Wissenschaftliche Syntax der griechischen Sprache (1829) deBernhardy gãsim o privire de ansamblu asupra dezvoltãrii literaturii greceºti, cu oatenþie specialã pentru construcþia discursului ºi pentru stil, care atestã o lecturã atentãºi profundã a anticilor.

[230]

de idei nelegat de vreo formã externã poate însã, dezvoltându-se în modliber, sã se miºte în toate sensurile, atât în interpretarea unui obiect individual,cât ºi în asamblarea ideii generale. În acest sens, nevoia de perfecþionare aprozei se bazeazã pe bogãþia ºi pe libertatea vieþii intelectuale, fapt care facedin prozã o caracteristicã a anumitor perioade din evoluþia spiritualã. Darproza mai conþine un aspect care stimuleazã ºi mângâie sufletul: înrudireasa strânsã cu relaþiile vieþii obiºnuite, care, prin înnobilarea prozei, poate sã-ºisporeascã spiritualitatea, fãrã ca prin aceasta sã-ºi piardã ceva din adevãrul ºidin simplitatea ei naturale. Sub acest aspect, poezia poate îmbrãca ºi veºmântulprozei, pentru a reprezenta emoþia în întreaga ei puritate ºi în întregul eiadevãr. La fel cum ajunge uneori chiar sã deteste limba, atunci când o simteca pe ceva care-i îngrãdeºte sufletul ºi îi denatureazã exteriorizãrile pure, ºisã tânjeascã dupã o simþire ºi o gândire eliberate de restricþiile medierii lingvis-tice, omul poate sã se ºi refugieze, renunþând la toate ornamentele oferitede limbã, chiar ºi în clipele de supremã inspiraþie poeticã, în simplitatea prozei.Potrivit esenþei sale, poezia comportã întotdeauna ºi o formã artisticã exte-rioarã. În suflet se poate manifesta totuºi o înclinaþie cãtre naturã, aflatã încontrast cu arta, pânã într-acolo încât sentimentul naturii îºi conservã întregulconþinut ideal; acest fapt pare sã fie într-adevãr caracteristic popoarelorcultivate moderne. Cel puþin în mentalitatea noastrã germanã, aceastã trãsã-turã este prezentã fãrã nici o îndoialã, ºi aceasta se aflã în legãturã deopotrivãcu procesul de formare a limbii noastre, care, având o profunzime egalã, estemai puþin sensibilã decât alte limbi. Poetul poate rãmâne atunci în modintenþionat aproape de raporturile vieþii reale, compunând, dacã forþa geniuluisãu este suficientã, o operã cu adevãrat poeticã, dar înveºmântatã în prozã.Ajunge sã menþionez în acest sens Werther-ul lui Goethe, unde orice cititorva simþi cum forma exterioarã este corelatã în mod necesar cu conþinutulinterior. Mã refer la acest fapt doar pentru a arãta cum din stãri sufleteºticu totul diferite pot lua naºtere poziþiile opuse ale poeziei ºi ale prozei ºi legã-turile dintre esenþa lor exterioarã ºi cea interioarã, care exercitã toate o influ-enþã asupra caracterului limbii, dar care, la rândul lor – iar aceasta este pentrunoi încã ºi mai evident –, suportã repercusiunile acestui caracter.

Poezia ºi proza dobândesc, fiecare pentru sine, o coloraturã specificã.În poezia greacã, potrivit specificitãþii intelectuale a întregii naþiuni, formaartisticã exterioarã predominã asupra tuturor celorlalte aspecte. Aceastã trãsã-turã decurgea deopotrivã din legãtura intimã ºi obiºnuitã cu muzica, darºi, mai ales, din rafinamentul cu care poporul grec ºtia sã cumpãneascã ºi


[231]

sã echilibreze efectele interioare produse în suflet. Comedia anticã se îmbrãcaastfel în cel mai bogat veºmânt ritmic. Cu cât se cobora mai adânc prindescrierile ºi expresiile comediei la lucrurile obiºnuite sau adesea chiar triviale,cu atât mai mult se simþea nevoia de a se câºtiga elan ºi conþinut prin coeziuneaformei exterioare. Legãtura dintre tonalitatea elevat-poeticã ºi soliditatea plinãde miez a parabazelor*, absolut practicã ºi patriarhalã, þintind cãtre simplitateaobiceiurilor ºi cãtre virtutea cetãþeneascã, emoþioneazã sufletul, aºa cumsimþim cu intensitate când îl citim pe Aristofan, provocând în acesta uncontrast ale cãrui extreme se împacã în intimitatea lui. ªi amestecul de prozãºi poezie, aºa cum îl gãsim la indieni ºi la Shakespeare, le era grecilor cutotul strãin. Nevoia resimþitã pe scenã de a se apropia de dialog ºi sentimentulcorect cã naraþiunea mai detaliatã, pusã în gura unui personaj dramatic,trebuia sã se deosebeascã de relatarea epicã a rapsodului – la care fãcea dealtfel trimiteri clare – au fãcut ca, pentru aceste pãrþi distincte ale dramei,sã aparã mãsuri silabice adecvate fiecãreia, oarecum intermediare între formaartisticã a poeziei ºi simplitatea naturalã a prozei. Însã chiar ºi aceasta dinurmã a suferit influenþa aceleiaºi dispoziþii generale a sufletului, primindºi ea o configuraþie exterioarã mai artisticã. Specificitatea naþionalã se dezvã-luie mai ales prin abordarea criticã ºi prin evaluarea marilor prozatori. Cauzaexcelenþei lor trebuie cãutatã mai ales în rafinamentul ritmului, în perfecþiuneaartisticã a procedeelor retorice, în caracterul explicit al structurii perioadei,în timp ce noi urmãm cãi cu totul diferite. Efectul de ansamblu, intuiþiadezvoltãrii interioare a gândirii, pentru care stilul este doar un reflex, parsã disparã complet la lectura unor scrieri þinând de aceastã materie, cumsunt de exemplu cãrþile lui Dionysios din Halicarnas. ªi totuºi nu se poatetãgãdui cã, dincolo de unilateralitatea ºi subtilitatea excesivã a acestui tipde criticã, frumuseþea marilor modele se bazeazã ºi pe aceste aspecte particu-lare; iar studiul mai precis al acestei intuiþii ne introduce deopotrivã maiadânc în specificitatea spiritului grec. Cãci operele geniului îºi exercitã cuadevãrat influenþa doar în funcþie de modul în care sunt interpretate denaþiuni; ºi tocmai influenþa lor asupra limbilor, problemã de care ne ocupãmaici, depinde mai ales de aceastã interpretare.

Cultivarea treptatã a spiritului conduce la un stadiu în care acesta, încetândoarecum sã presimtã ºi sã presupunã, aspirã sã confere un fundament cunoaºterii


[232]

* Parabaza era partea de început a comediei antice, rostitã de corifeu, în careautorul îºi exprima direct aprecierile ºi pãrerile proprii despre faptele care urmau sãfie înfãþiºate de actori (n. trad.).

[233]

ºi sã îi impunã un prototip al unitãþii. Acest stadiu constituie epoca în careapar ºtiinþa ºi erudiþia care se dezvoltã din aceasta; iar acest moment nupoate decât sã influenþeze în gradul cel mai înalt limba. Despre termino-logia care se constituie la ºcoala ºtiinþei am vorbit deja mai sus (p. 223). Esteacum momentul sã menþionãm influenþa generalã a acestei epoci, cãci ºtiinþa,în înþelesul strict al cuvântului, reclamã veºmântul prozei ºi poate primi unulpoetic doar parþial ºi întâmplãtor. În acest domeniu, spiritul are de-a faceexclusiv cu ceea ce este obiectiv, ocupându-se de ceea ce este subiectiv doarîn mãsura în care este necesar; spiritul cautã adevãruri ºi eliminã tot ceea ceeste aparenþã exterioarã sau interioarã. Doar prin intermediul acestei prelu-crãri limba îºi dobândeºte ultima trãsãturã, care o face mai riguroasã îndisocierea ºi fixarea conceptelor ºi mai echilibratã în îmbinarea propoziþiilorºi a pãrþilor lor, care ajung astfel sã tindã spre un scop unic. Deoarece, datoritãformei ºtiinþifice a edificiului cunoaºterii ºi datoritã identificãrii raportuluidintre acesta din urmã ºi capacitatea cognitivã, spiritului i se dezvãluie cevaabsolut nou care întrece în mãreþie dobândirea oricãrui element individual,toate acestea se repercuteazã deopotrivã ºi asupra limbii, conferindu-i uncaracter de o severitate superioarã ºi de o vigoare capabilã sã ridice conceptelela un grad maxim de claritate. Pe de altã parte, întrebuinþarea limbii în acestdomeniu al ºtiinþei presupune totuºi rãcealã ºi sobrietate, cerând evitareaoricãrei încâlceli artificiale, dãunãtoare pentru uºurinþa înþelegerii ºi nepo-trivitã pentru scopul elementar al reprezentãrii obiectului. Tonul ºtiinþifical prozei este, aºadar, cu totul diferit de cel descris pânã acum. Fãrã sã-ºipunã în valoare propria autonomie, limba a trebuit sã adere pe cât de strânsposibil la conþinutul gândirii, însoþindu-l ºi reprezentându-l. În dezvoltareaspiritului uman, atât cât putem sã o cuprindem cu privirea, Aristotel poatefi socotit pe bunã dreptate întemeietorul ºtiinþei ºi al orientãrii ºtiinþifice.Deºi înclinaþia spre ºtiinþã a apãrut, fireºte, mult mai devreme ºi a progresatîn mod treptat, doar prin acesta a ajuns ea la perfecþiunea conceptului. Caºi cum acesta ar fi izbucnit în el dintr-odatã cu o claritate nemaicunoscutãpânã atunci, între metoda de expunere ºi de cercetare a lui Aristotel ºi ceaa predecesorilor sãi apare o rupturã netã, fãrã nici o treaptã intermediarã.Aristotel cerceta faptele ºi, dupã ce le acumula, se strãduia sã le conducãspre idei generale. El verifica sistemele construite înaintea sa, le demonstrainconsistenþa ºi se strãduia sã-ºi întemeieze propriul sistem pe o profundãinvestigare a facultãþii cognitive umane. În acelaºi timp, Aristotel reunea


[234 ]

toate cunoºtinþele pe care le conþinea mintea sa giganticã într-un ansamblucoerent, organizat în concepte. Dintr-un asemenea procedeu, tinzând înacelaºi timp spre profunzime ºi spre amploare, orientat la fel de riguros cãtremateria ºi cãtre forma cunoaºterii, procedeu în care cercetarea adevãruluise caracterizeazã mai ales printr-o radicalã excludere a oricãrei aparenþe sedu-cãtoare, la Aristotel a luat naºtere în mod necesar o limbã aflatã în opoziþieevidentã cu cea a lui Platon, contemporanul ºi înaintaºul sãu nemijlocit.În realitate, nu putem sã-i plasãm pe amândoi în aceeaºi perioadã de dezvol-tare: stilul platonician trebuie socotit o culme a unei epoci care nu va maireveni niciodatã, iar cel aristotelic, început al unei epoci noi. Constatãmaici în mod surprinzãtor efectul modului specific de a proceda al cunoaºteriifilozofice. Am comite însã fãrã doar ºi poate o gravã eroare dacã am punelimba lui Aristotel, lipsitã de farmec, neîmpodobitã ºi adesea, fãrã putinþãde tãgadã, asprã pe seama unei sobrietãþi naturale ºi, ca sã spunem aºa, aunei sãrãcii a spiritului sãu. O mare parte a studiilor lui Aristotel au fostdedicate muzicii ºi poeziei. Dupã cum se poate vedea din puþinele apreciericare ne-au rãmas de la el în acest domeniu, efectul muzicii ºi al poeziei aveala el rãdãcini adânci, ºi doar o înclinaþie înnãscutã ar fi putut sã-l îndrumespre aceastã ramurã a literaturii. Suntem în posesia unui imn compus deel, plin de avânt poetic; ºi, dacã scrierile sale exoterice, în special dialogurile,ar fi ajuns pânã la noi, judecata noastrã asupra amplitudinii stilului sãu arfi fost probabil cu totul diferitã. Anumite pasaje din scrierile care ni s-aupãstrat, în special din Etica, ne aratã la ce nivel era Aristotel capabil sã seridice. Filozofia cu adevãrat profundã ºi abstractã îºi gãseºte propriile cãi pentrua ajunge pe culmile unui stil sublim. Soliditatea ºi însuºi caracterul omogenal conceptelor conferã limbii, acolo unde doctrina izvorãºte dintr-un spiritautentic creator, o mãreþie aflatã în acord cu profunzimea lãuntricã.

ªi la noi stilul filozofic a ajuns, în urmãrirea conceptelor abstracte, la oformã de o frumuseþe cu totul aparte, pe care o gãsim în scrierile lui Fichteºi ale lui Schelling sau, chiar dacã doar în anumite aspecte – dar atunci cuo forþã într-adevãr impresionantã –, la Kant. Nu numai cã rezultatele cercetã-rilor strict ºtiinþifice sunt în mod special susceptibile de o prozã impunãtoareºi elaboratã, ivitã spontan dintr-o viziune profundã ºi generalã a întreguluiansamblu al naturii, dar o astfel de prozã stimuleazã la rândul ei cercetareaºtiinþificã, în mãsura în care aceasta din urmã înflãcãreazã spiritul, singurulcare poate duce, în acest context, la mari descoperiri. Menþionând aici operele


[235 ]

[236 ]

fratelui meu*, care se încadreazã în acest domeniu, cred cã nu fac altcevadecât sã repet o judecatã generalã, frecvent formulatã.

Câmpul cunoaºterii se poate ridica din orice punct al sãu cãtre orizontuluniversalului ºi tocmai aceastã înãlþare se aflã într-o intimã legãturã cu ceamai precisã ºi mai completã prelucrare a fundamentelor reale. Doar acolounde erudiþia ºi efortul de a o amplifica nu sunt strãbãtute de adevãrataspiritualitate limba are de suferit; iar acesta este unul dintre aspectele în careproza este ameninþatã de decadenþã, ca ºi de degenerarea dialogului elevat,plin de idei, în conversaþia cotidianã ºi convenþionalã. Operele limbii potsã înfloreascã doar atât timp cât sunt susþinute de elanul spiritului, orientatspre extinderea propriei dezvoltãri ºi spre intrarea în legãturã cu universula propriei esenþe. Acest elan se prezintã în nenumãrate gradaþii ºi configurãri,dar tinde în cele din urmã, întotdeauna, chiar ºi acolo unde individul umannu este conºtient de acest fapt, cãtre acea puternicã legãturã cu universul, înconformitate cu impulsul sãu înnãscut. Acolo unde specificitatea intelectualãa naþiunii nu se ridicã suficient de intens la aceastã treaptã sau acolo undelimba, în declinul intelectual al unei naþiuni cultivate, este pãrãsitã de spirit,singurul cãruia îi datoreazã ea forþa ºi o viaþã înfloritoare, nu va mai puteaapãrea niciodatã o prozã grandioasã sau aceasta va intra în declin, atunci cândcreaþia spiritului se va reduce la o simplã acumulare de erudiþie.

Poezia poate sã aparþinã doar anumitor momente ale vieþii sau anumitordispoziþii ale sufletului, proza îl însoþeºte însã pe om în mod constant întoate manifestãrile activitãþii sale spirituale. Proza se mlãdiazã adaptându-seoricãrui gând ºi oricãrei senzaþii; ºi, dacã este cultivatã într-o limbã oarecarepe baza unor însuºiri precum claritatea ºi transparenþa, vioiciunea ºi agilitatea,eufonia ºi armonia, pânã obþine capacitatea de a se înãlþa din orice punctal sãu cãtre o maximã libertate a aspiraþiei ºi, deopotrivã, cãtre o finã percepþiea limitelor între care, de la caz la caz, aceastã înãlþare i se potriveºte, atunciproza pune în luminã ºi uºureazã parcursul tot atât de liber ºi de sprintenal spiritului, urmându-ºi întotdeauna, cu egalã precauþie, propria nãzuinþã.Aceasta este culmea cea mai înaltã pe care o limbã este în stare sã o atingãîn procesul de cultivare a caracterului sãu, dar care are nevoie totuºi, începând


* Alexander von Humboldt (1769–1859), geograf, naturalist ºi explorator, era socotitde unii dintre contemporani drept un al doilea descoperitor al Americii de Sud, în urmapublicãrii amplei relatãri a expediþiilor întreprinse pe acest continent între 1799 ºi 1808.Lucrarea care l-a fãcut universal cunoscut se intituleazã Kosmos. Schiþã a unei descrierifizice a lumii (Kosmos. Entwurf einer physischen Weltbeschreibung, 1845–1862) (n. trad.).

[237 ]

cu primele înmuguriri ale formei sale exterioare, de fundamentele cele maiample ºi mai sigure.

În raport cu un astfel de proces de formare a prozei, poezia nu poaterãmâne în urmã, cãci amândouã, atât poezia, cât ºi proza, izvorãsc dintr-osursã comunã. Poezia poate atinge totuºi un grad înalt de perfecþiune, fãrãca proza sã ajungã la o dezvoltare similarã în limbã. Limba nu-ºi închideînsã cercul dezvoltãrii decât prin intermediul amândurora deopotrivã. Lite-ratura greacã ne prezintã, sub acest aspect, chiar dacã cu mari ºi regretabilelacune, drumul parcurs de o limbã într-un mod mai complet ºi mai purdecât apare acesta oriunde altundeva. Fãrã a suferi influenþa vizibilã a unoropere strãine – fapt care nu exclude totuºi influenþa ideilor strãine – limbagreacã s-a dezvoltat de la Homer ºi pânã la scriitorii bizantini, hrãnindu-seîn toate fazele parcursului ei doar din sine sau din transformãrile spiri-tului naþional, produse de evoluþiile interioare ºi exterioare. Specificitateaneamurilor greceºti constã într-o mobilitate a spiritului naþional, angajat mereuîn lupta pentru libertate ºi, în acelaºi timp, pentru supremaþie, dar înclinatmai degrabã spre a le lãsa celor supuºi aparenþa celei dintâi. Asemenea valurilormãrii închise care înconjoarã Grecia, aceastã mobilitate a produs în interiorulaceloraºi graniþe restrânse neîntrerupte transformãri, deplasãri în spaþiu, schim-bãri ale grandorii ºi ale dominaþiei ºi a oferit neîncetat spiritului o hranã nouãºi un nou imbold spre a se revãrsa în orice fel de activitate. Iar acolo undegrecii ºi-au exercitat influenþa în locuri îndepãrtate prin întemeierea de coloniidomina acelaºi spirit al seminþiei. Atât timp cât s-a menþinut o astfel destare de lucruri, acest principiu naþional interior a strãbãtut limba ºi opereleei. În aceastã perioadã se face simþitã cu vigoare legãtura interioarã, progresivã,între toate produsele spiritului, îmbinarea vitalã între poezie ºi prozã ºi întretoate genurile acestora. Atunci când, începând cu epoca lui Alexandru, limbaºi literatura greacã au fost rãspândite prin intermediul cuceririlor, iar maitârziu, întrucât aparþineau unui popor învins, s-au aliat cu acelea ale învin-gãtorului, care dominau lumea, s-au mai ridicat încã minþi strãlucite ºi talentepoetice, dar principiul însufleþitor se stinsese, ºi odatã cu el creativitatea viecare izvorâse din deplinãtatea forþei sale. Cunoaºterea unei mari pãrþi dinsuprafaþa pãmântului s-a deschis cu adevãrat doar în aceastã epocã; observaþiaºtiinþificã ºi prelucrarea sistematicã a întregului domeniu al cunoaºterii audevenit clare spiritului datoritã învãþãturii ºi modelului lui Aristotel, perso-nalitate care reunea în sine, într-un mod cu adevãrat relevant pentru istoriauniversalã, un excepþional om de acþiune cu un excepþional om de idei.


[238]

Lumea obiectelor se nãpusteºte cu o forþã covârºitoare asupra creativitãþiisubiective; încã ºi mai mult a fost reprimat acest tip de creativitate în literaturaprecedentã care, întrucât principiul ei însufleþitor dispãruse odatã cu libertateadin care izvora, a trebuit sã aparã dintr-odatã ca o forþã faþã de care, deºis-au încercat numeroase imitaþii, era cu neputinþã orice confruntare. Cuaceastã epocã începe, aºadar, un declin treptat al limbii ºi al literaturii. Activi-tatea ºtiinþificã s-a orientat acum cãtre prelucrarea amândurora, aºa cums-au pãstrat ele din perioada mai purã a înfloririi lor, aºa încât pânã la noiau ajuns deopotrivã un numãr mare de opere din cele mai bune epoci, darºi maniera în care se reflectau aceste opere în preocupãrile sistematice alegeneraþiilor ulterioare ale aceluiaºi popor, rãmas mereu egal cu sine, dar încon-voiat sub povara unor fatalitãþi exterioare.

Cât priveºte acum sanscrita, dupã cunoºtinþele pe care le avem despreliteratura scrisã în aceastã limbã, nu ne este cu putinþã sã formulãm încã ojudecatã sigurã asupra nivelului ºi amplorii în care a fost cultivatã proza.Condiþiile vieþii civile ºi sociale oferã cu greu în India ocazii similare pentruo astfel de dezvoltare. Spiritul ºi caracterul grecesc erau deja de la sine maipredispuse decât, probabil, la orice altã naþiune cãtre acele întruniri în caredialogul era, dacã nu singurul scop, în mod sigur ingredientul principal.Dezbaterile în faþa tribunalului sau în adunarea poporului cereau o elocvenþãaptã sã convingã ºi sã orienteze spiritele. Acestor cauze ºi altora asemãnã-toare li se datoreazã probabil faptul cã în ceea ce ni s-a pãstrat din literaturaindianã nu s-a descoperit ºi nu se va descoperi vreodatã nimic ce ar puteafi comparat cu stilul istoricilor, oratorilor ºi filozofilor greci. ªi totuºi, limbaaceasta bogatã, flexibilã, înzestratã cu toate mijloacele prin care discursulcapãtã soliditate, demnitate ºi farmec conservã în mod evident în sine toþiaceºti germeni ºi, printr-o prelucrare mai elevatã a frazei, s-ar fi dezvoltat multealte laturi ale caracterului ei, cu totul diferite de cele pe care i le cunoaºtemacum. O dovadã în acest sens ne este datã de tonul simplu ºi fermecãtor alpovestirilor din Hitôpadêªa, care ne atrage într-un mod admirabil deopo-trivã printr-o descriere fidelã ºi delicatã ºi printr-o subtilitate cu totul specialãa înþelegerii.

Proza latinã se afla cu poezia într-o cu totul altã relaþie decât cea greacã.La romani, în aceastã privinþã, au avut o puternicã influenþã atât imitaþiamodelelor greceºti, cât ºi propria lor originalitate, care ieºea la ivealã la totpasul. Cãci romanii ºi-au pus în mod clar asupra limbii ºi a stilului lor peceteadezvoltãrii lor politice exterioare ºi interioare. Cu o literaturã plasatã în


[239]

[240]

circumstanþe temporale cu totul diferite, la ei nu s-a putut petrece o dez-voltare naturalã începând chiar de la origini, aºa cum observãm la greciîncepând cu epoca homericã ºi continuând sub influenþa constantã a acelorimnuri timpurii. Marea prozã latinã originalã izvorãºte nemijlocit din sufletulºi din caracterul roman, din sobrietatea virilã, din severitatea moravurilor ºidin dragostea exclusivã pentru patrie, acþionând când ca atare, când în contrastcu corupþia de mai târziu. Proza latinã este mai puþin marcatã de o culoarepur intelectualã ºi, din toate aceste motive, este lipsitã de acel farmec naival unora dintre scriitorii greci, care apare la romani doar în inspiraþia poeticã,deoarece poezia este oricum în stare sã trezeascã aceste stãri sufleteºti. Îngeneral, în aproape toate comparaþiile care pot fi fãcute între scriitorii greciºi cei latini, primii apar mai puþin solemni, mai simpli ºi mai fireºti. Rezultãde aici o puternicã diferenþã între proza celor douã naþiuni; aºa încât estegreu de crezut cã un scriitor precum Tacitus ar fi putut fi înþeles cu adevãratde grecii din vremea sa. O prozã ca aceasta trebuia cu atât mai mult sã exerciteo influenþã diferitã asupra limbii de vreme ce amândouã, atât proza, cât ºi limba,primeau un impuls similar din partea aceleiaºi specificitãþi naþionale. O flexi-bilitate oarecum nelimitatã, capabilã sã cedeze în faþa oricãrui conþinut algândirii, sã urmeze orice parcurs al spiritului cu aceeaºi agilitate ºi sã-ºi gãseascãadevãratul caracter tocmai în aceastã multilateralitate ºi într-o mobilitatecare nu respinge nimic, nu putea izvorî dintr-o astfel de prozã ºi cu atât maipuþin ar fi putut sã o producã. O examinare a prozei naþiunilor modernene-ar conduce spre consideraþii încã ºi mai complexe, cãci modernii, atuncicând nu sunt originali, nu au putut evita sã se lase atraºi, într-un fel saualtul, de greci ºi romani, împrejurãri cu totul noi putând totuºi sã producãºi la ei, deopotrivã, o originalitate necunoscutã pânã atunci. [Mã mulþumesctotuºi sã observ cã, în ce priveºte gradul de diversitate al raportului care sepoate stabili între poezie ºi prozã, cu repercusiuni asupra spiritului, acestanu poate fi, la o naþiune ºi în limba acesteia, decât unul singur. În cadrulunei familii de limbi, aceastã diversitate se poate observa însã în fiecare limbãîn parte printr-o abordare mai cuprinzãtoare ºi se prezintã astfel într-o succe-siune evolutivã organicã, în conformitate cu progresele înregistrate de formareaspiritualã pe parcursul secolelor. Fundamentul rãmâne întotdeauna formaexternã specificã întregii familii, tendinþa comunã ºi convergentã a particula-ritãþilor intelectuale. În interiorul acestui spaþiu comun, diversitatea estedeterminatã de caracterul fiecãrei naþiuni în parte ºi de epoca în care fiecarenaþiune îºi atinge treapta de spiritualitate pe care pot înflori poezia ºi proza.


[241]

De acest aspect mã voi ocupa în cele ce urmeazã. Trebuie însã mai întâi sãreflectez asupra unui alt raport, pe care nu l-am examinat încã pânã acum,ºi anume relaþia fiecãreia dintre ele cu scrierea.]*

Dupã cercetãrile magistrale ale lui Wolf asupra apariþiei poemelor home-rice, se admite în general ideea cã poezia unui popor poate rãmâne neînre-gistratã în scris încã multã vreme dupã inventarea scrierii ºi cã cele douãepoci nu coincid în mod necesar. Destinatã sã glorifice momentul prezentºi sã conlucreze la celebrarea unor împrejurãri festive, poezia era, în epociletimpurii, mult prea strâns legatã de viaþã ºi izvora mult prea spontan deopo-trivã din forþa imaginativã a poetului ºi din interpretarea datã de ascultãtori,pentru ca intenþia unei reci înregistrãri în scris sã nu-i rãmânã strãinã. Poeziase revãrsa de pe buzele poetului sau din ºcoala de aezi care îi preluase imnele;ea se prezenta ca o recitare vie, însoþitã de cântare ºi de muzicã instrumentalã.Cuvintele constituiau doar o parte ºi erau indisolubil legate de ansamblu.Aceastã recitare a fost transmisã posteritãþii ca atare ºi nimãnui nu-i puteatrece prin minte sã separe ceea ce era atât de strâns îmbinat. Datã fiindmodalitatea în care, în aceastã perioadã din viaþa spiritualã a poporului, poeziaera înrãdãcinatã în el, nu putea apãrea ideea de a o înregistra în scris. Aceastãidee ar fi presupus mai întâi acel tip de reflecþie care se dezvoltã întotdeaunaîn cadrul unei arte exersate de-a lungul unei întregi perioade într-un modpur natural, ºi ar mai fi presupus de asemenea o disociere superioarã a rela-þiilor din sânul vieþii comunitare, care ar fi putut trezi simþul capabil sã separediferitele activitãþi, permiþând ca efectele lor sã conlucreze în chip durabil.Doar atunci legãtura dintre poezie, recitare ºi bucuria imediatã a vieþii aputut sã slãbeascã. Necesitatea îmbinãrii poetice a cuvintelor, împreunã cumetrul, a fãcut ºi ea ca apelul la ajutorul scrierii în sprijinul tradiþiei oralesã fie, în cea mai mare parte, inutil.

Cu proza lucrurile s-au petrecut cu totul altfel. Dificultatea principalãnu trebuie cãutatã, dupã pãrerea mea, în imposibilitatea de a încredinþamemoriei un discurs mai lung ºi lipsit de coerenþã. Existã cu siguranþã launele popoare ºi o prozã naþionalã, pãstratã prin tradiþia oralã, al cãrei veºmântºi a cãrei expresie nu sunt deloc întâmplãtoare. În povestirile naþiunilor carenu cunosc nici un fel de scriere regãsim un mod de întrebuinþare al limbii,


* Pasajul pe care l-am aºezat între paranteze lipseºte din ediþia Donatelei di Cesaredin 1998, pe care am folosit-o ca text de referinþã. L-am preluat din ediþia Wilhelmvon Humboldt, Werke in fünf Bänden, III, Schriften zur Sprachphilosophie, Darm-stadt, 1972, p. 598 (n. trad.).

[242]

o formã a stilului din care transpare cu claritate faptul cã aceste naraþiuniau fost transmise de la un povestitor la altul, suferind doar minime trans-formãri. Chiar ºi copiii, atunci când repetã povestiri pe care le-au auzit, seservesc de obicei în mod scrupulos de aceleaºi expresii. Nu-i nevoie sã amin-tesc în acest sens decât de povestea lui Tangoloa din insulele Tonga1. Printrebasci circulã ºi astãzi asemenea poveºti neînregistrate în scris, care, ca dovadãevidentã cã în ele este respectatã deopotrivã ºi mai ales forma externã, îºipierd, dupã spusele bascilor, tot farmecul ºi toatã graþia lor naturalã atuncicând sunt traduse în spaniolã. Poporul le este atât de devotat, încât le-a ºiîmpãrþit în clase diferite, dupã conþinut. Eu însumi am auzit povestindu-seo asemenea snoavã, destul de asemãnãtoare cu legenda noastrã despre vrãji-torul din Hameln; altele relateazã, dar cu diferite schimbãri, miturile despreHercule, iar o snoavã localã, dintr-o insuliþã apropiatã de coastã2, relateazãpovestea despre Hera ºi Leandru, ai cãrei protagoniºti devin un cãlugãr ºiiubita sa. Dar fixarea prin scriere, idee care nu apãruse deloc în vremea poezieitimpurii, este totuºi în mod necesar ºi nemijlocit înscrisã în prozã prin însãºifinalitatea ei originarã, chiar înainte ca ea sã se ridice la nivelul unei prozeautentic artistice. Faptele trebuie sã fie cercetate sau reprezentate, concep-tele dezvoltate ºi corelate între ele, aºadar ceva obiectiv trebuie pus în evidenþã.Dispoziþia sufleteascã nãzuind sã îndeplineascã aceste obiective este una sobrã,orientatã spre cercetare, preocupatã sã distingã adevãrul de aparenþã ºi sãlase iniþiativa pe seama raþiunii. Proza respinge, aºadar, de la început metrul,dar nu din cauza restricþiilor impuse de acesta, ci fiindcã în prozã nevoia demetru nu îºi poate gãsi un fundament; dimpotrivã, caracterului multilateralal intelectului, care pretudindeni investigheazã ºi face legãturi, nu-i convineo formã care sã constrângã limba la exprimarea unui anumit sentiment. Dinacest motiv ºi pe baza ansamblului de fapte, înregistrarea în scris a prozeidevine de dorit ºi chiar indispensabilã. Obiectul supus cercetãrii ºi procesulînsuºi de cercetare trebuie reprezentate cu fermitate ºi siguranþã în toate parti-cularitãþile lor. Scopul suprem este acela de a le conferi, în mãsura posibilului,un caracter cât mai stabil ºi mai unitar: istoria trebuie sã conserve ceea cealtfel s-ar volatiliza de-a lungul timpului, teoria trebuie sã lege o generaþiede alta, pentru ca o dezvoltare ulterioarã sã fie cu putinþã. Doar proza oferão bazã solidã indivizilor de excepþie, ajutându-i sã se ridice deasupra mulþimii


[243]

1 Mariner, An Account of the Narratives of the Tonga Island in the South PacificOcean, 1817, partea a II-a, p. 377.

2 Izaro, în golful Bermeo.

prin produse ale spiritului; cãci cercetarea reclamã investigaþii personale,cãlãtorii în þãri strãine ºi posibilitãþi de legãturã rezultate din propriile opþiuni,mai ales când adevãrul, în principal în epocile în care dovezile de alt tip lipsesc,are nevoie de un martor de încredere, iar istoricul nu-ºi poate obþine con-firmarea, asemenea poetului, din Olimp. Dispoziþia sufleteascã pentru prozãdezvoltatã în sânul unei naþiuni trebuie de aceea sã caute mijloace de scrierecât mai flexibile, dar poate fi ºi stimulatã de acestea când ele deja existã.

Prin procesul natural de formare a popoarelor, în poezie iau naºtere douãgenuri diferite.1 Cãci, dacã la un popor înclinat în mod fericit ºi spre poezie,ºi spre prozã apar unele ocazii în care viaþa are nevoie de o elocinþã care sãse reverse liber, vom avea atunci de-a face, dar într-un mod diferit de celpe care l-am distins mai sus cu privire la poezie, de o îmbinare asemãnãtoarea prozei cu viaþa poporului. Acest tip de prozã, atâta timp cât dãinuie fãrãconºtiinþa unei arte intenþionate, respinge inerta ºi recea înregistrare în scris.Aºa s-a întâmplat cu siguranþã în marea epocã a Atenei, între rãzboaieleîmpotriva perºilor ºi Rãzboiul Peloponeziac, ºi chiar mai târziu. Oratoriprecum Temistocle, Pericle ºi Alcibiade au dezvoltat cu siguranþã un puternictalent oratoric; pentru ultimii doi acest talent a fost evidenþiat în mod expres.Totuºi, nu ni s-a pãstrat nici una dintre cuvântãrile lor, cãci cele relatate deistorici sunt, evident, opera acestora din urmã ºi nici Antichitatea nu paresã fi deþinut de la ei scrieri care sã le poatã fi atribuite cu certitudine. Esteadevãrat cã în vremea lui Alcibiade existau deja cuvântãri scrise ºi chiarcuvântãri destinate sã fie þinute de alþii, nu de autorii lor; era însã de la sineînþeles cã în toate raporturile vieþii publice din acea perioadã aceºti bãrbaþi,care erau cu adevãrat cârmuitorii statului, nu aveau nici un motiv sã-ºi scriediscursurile mai înainte de a le fi þinut în public, nici dupã aceea. ªi totuºiaceastã elocinþã naturalã nu numai cã a pãstrat, asemenea poeziei, germeneleunei elocinþe posterioare mai artistice, dar a ºi fost, în unele pãrþi ale ei,modelul de nedepãºit. În acest loc, unde mã ocup de influenþa celor douãgenuri de prozã asupra limbii, nu puteam totuºi sã trec peste o evaluare


[244 ]

[245 ]

1 Incomparabilã ºi pãtrunsã de simþul sãu de poet este expunerea asupra poezieitimpurii la greci ºi la indieni pe care o face A. W. von Schlegel în prefaþa sa laRâmâya¡a. Ne putem imagina cât de mare ar fi fost câºtigul pentru evaluarea filozoficãºi esteticã a acestor douã literaturi ºi pentru istoria poeziei dacã acestui scriitor, celmai înzestrat dintre toþi cu talentul necesar pentru o astfel de operã, i-ar fi plãcutsã scrie istoria literaturii indiene sau cel puþin sã trateze unele pãrþi din ea, ºi anumepoezie dramaticã, supunând-o unei analize critice la fel de reuºite ca aceea pe carea dedicat-o, într-o abordare realmente genialã, teatrului altor naþiuni.

mai atentã a acestui raport. Oratorii de mai târziu, preluând limba dintr-oepocã în care, în arta plasticã ºi în cea poeticã, atâtea lucruri mãreþe ºi superbestimulaserã geniul oratorului ºi formaserã gustul poporului, au primit-oîntr-un moment când ajunsese deja la o perfecþiune ºi un rafinament superioareacelora cu care ea s-ar fi putut mândri în trecut. Ceva foarte asemãnãtortrebuie sã fi prezentat ºi dialogul viu practicat în ºcolile filozofilor.

§ 21

Nu putem privi fãrã admiraþie lunga serie de limbi – toate deopotrivãaflate în posesia unei structuri favorabile ºi toate la fel de capabile de o acþiunestimulatoare asupra spiritului – care au fost produse de limba pe care trebuiesã o aºezãm în fruntea familiei sanscrite, dacã presupunem în principiu exis-tenþa, în cadrul oricãrei familii de limbi, a unei limbi originare sau a uneilimbi-mamã. Pentru a menþiona aici doar momente mai apropiate de noi,gãsim mai întâi limbile zend ºi sanscritã, limbi strâns înrudite, dar în acelaºitimp considerabil diferite între ele ºi pãtrunse amândouã, în configuraþiacuvintelor ºi a formelor, de cel mai viu principiu al fecunditãþii ºi regularitãþii.Din acest trunchi primar se trag apoi cele douã limbi ale culturii noastreclasice ºi, în ciuda dezvoltãrii ºtiinþifice mai târzii, întreaga ramurã a limbilorgermanice. În fine, când limba latinã a degenerat, fiind coruptã ºi alteratã,din ea au înflorit, cu un fel de forþã vitalã reînnoitã, limbile romanice, cãroracultura noastrã actualã le datoreazã infinit de mult. Limba pe care o numimoriginarã a pãstrat, aºadar, în sine un principiu vital pe baza cãruia, de-alungul a cel puþin trei milenii, a putut sã se desfãºoare firul dezvoltãrii spiri-tuale a speciei umane ºi care a avut forþa, pornind chiar ºi de la ruine ºidãrâmãturi, de a regenera formaþiuni lingvistice noi.

În istoria popoarelor, oamenii ºi-au pus cu siguranþã întrebarea care arfi fost devenirea evenimentelor mondiale dacã cetatea Cartagina ar fi învinsRoma ºi ar fi ajuns astfel sã domine Occidentul european. Cu aceeaºi îndrep-tãþire ne putem întreba în ce stare s-ar fi aflat cultura noastrã actualã dacãarabii ar fi rãmas în posesia exclusivã a ºtiinþei, aºa cum au fost o perioadã,ºi s-ar fi rãspândit în Occident. În ambele cazuri ni se pare dincolo de oriceîndoialã cã rezultatul ar fi fost mai puþin favorabil. Aceloraºi cauze care aucondus la dominaþia mondialã a Romei, adicã spiritului ºi caracterului roma-nilor, ºi nu unor evenimente exterioare mai mult sau mai puþin întâmplãtoarele datorãm puternica influenþã exercitatã de aceastã dominaþie mondialã

230 CAPACITATEA LIMBILOR DE A SE DEZVOLTA

[246 ]

romanã asupra instituþiilor noastre civile, asupra legilor, limbii ºi culturiinoastre. Prin orientarea cãtre aceastã culturã ºi în virtutea unei înrudirigenealogice interne am fi devenit realmente receptivi la spiritul ºi la limbagrecilor, pe când arabii s-au limitat la rezultatele activitãþii acestora. Chiarºi pe fundamentele aceleiaºi Antichitãþi, arabii nu ar fi fost în stare sã ridiceacel edificiu al ºtiinþei ºi al artei cu care noi ne mândrim pe bunã dreptate.

Dacã admitem toate acestea, ne întrebãm atunci dacã superioritatea popoa-relor din seminþia sanscritã trebuie cãutatã în aptitudinile lor intelectuale,în limba lor sau în niºte evenimente istorice mai favorabile. Este bãtãtor laochi faptul cã nici una dintre aceste cauze nu a putut acþiona singurã. Limbaºi aptitudinile intelectuale, în interacþiunea lor constantã, nu pot fi separateuna de alta ºi chiar evenimentele istorice, cu toate cã legãturile lor cu primeledouã nu ne apar deloc evidente în toate punctele, nu pot fi cu totul inde-pendente de esenþa internã a popoarelor ºi a indivizilor. Totuºi aceastã superio-ritate trebuie sã poatã fi recunoscutã în ceva din interiorul limbii; de aceea,pornind de la exemplul grupului lingvistic sanscrit, trebuie sã cercetãm pece se bazeazã faptul cã o limbã posedã, în comparaþie cu alta, un principiuvital mai viguros ºi mai variat, care se produce în interiorul ei. Cauza pecare o cãutãm rezidã, dupã cum se vede clar, în douã puncte: pe de o parte,în faptul cã vorbim despre o familie de limbi, ºi nu despre o limbã unicãºi, pe de altã parte, în caracterul individual al structurii fiecãrei limbi. Mãopresc mai întâi la ultimul aspect, cãci abia în cele ce urmeazã voi putea sãrevin asupra raporturilor speciale care intervin între limbi din aceeaºi familie.

Rezultã de la sine cã limba a cãrei structurã este cea mai adecvatã spirituluiºi-i stimuleazã acestuia în modul cel mai viguros activitatea trebuie sã posedeºi forþa cea mai durabilã, pentru ca din ea sã poatã porni toate configura-þiile noi pe care le aduc cu sine trecerea timpului ºi destinele popoarelor.Dar un rãspuns astfel formulat la întrebarea pusã, întrebare care ne trimiteînapoi la forma limbii în ansamblul ei, este prea general ºi, strict vorbind,nu facem nimic altceva decât sã reformulãm întrebarea, dar în alþi termeni.Avem nevoie de un rãspuns mai clar conturat, iar formularea unui asemenearãspuns ni se pare posibilã. În fiecare cuvânt în parte, ca ºi în îmbinareadiscursului, limba este un act, o acþiune cu adevãrat creatoare a spiritului,iar acest act este, în orice limbã, un act individual, desfãºurându-se într-unmod absolut determinat. Corelate într-o modalitate conformã cu esenþa loradevãratã ºi recognoscibilã exclusiv în realizarea de fapt a acestei corelaþii,conceptul ºi sunetul se prezintã în calitate de cuvânt ºi în calitate de discurs,iar prin aceasta, între lumea exterioarã ºi spirit se creeazã ceva diferit de

CAPACITATEA LIMBILOR DE A SE DEZVOLTA 231

[247 ]

[248]

amândouã. De intensitatea ºi de caracterul legic al acestui act depinde realizarealimbii în toate calitãþile ei specifice, orice nume ar purta ele; pe aceastãintensitate se bazeazã de asemenea ºi principiul viu care guverneazã în limbãproducerea actelor ulterioare. Nu este însã necesar sã menþionãm în mod specialcaracterul legic al actului lingvistic, deoarece acesta este inclus deja în con-ceptul de intensitate. În deplinãtatea ei, forþa se dezvoltã întotdeauna ºiexclusiv urmând traiectoria corectã. Orice pas greºit se izbeºte de o barierãcare frâneazã dezvoltarea completã. Dacã deci limbile sanscrite au oferit,pe parcursul a cel puþin trei milenii, dovezi ale forþei lor productive, aceastaeste exclusiv un efect al intensitãþii actului creator de limbã la popoarele cãrorale-au aparþinut aceste limbi.

Am vorbit mai sus pe larg (§ 12) despre îmbinarea dintre forma internãa cuvântului ºi sunet ºi am recunoscut aici o sintezã care, din cele douãelemente de îmbinat, produce un al treilea, în care esenþa specificã a fiecãruiadispare, ceea ce este cu putinþã doar printr-un act cu adevãrat creator al spiri-tului. Vigoarea acestei sinteze este factorul de care depinde totul. În pro-ducerea de cãtre naþiuni a limbilor, victoria va fi de partea acelei seminþiicare poate înfãptui aceastã sintezã cu cea mai mare vitalitate ºi cu forþa ceamai neobositã. La toate naþiunile care au limbi imperfecte, aceastã sintezãeste slabã prin natura ei sau este frânatã ºi paralizatã de o circumstanþã exte-rioarã oarecare. Dar chiar ºi aceste determinãri indicã, la un nivel încã ºimai înalt de generalitate, ceea ce în limbile însele se poate dovedi în modprecis ºi prin fapte.

Actul instituirii spontane în limbi

În structura gramaticalã a limbilor existã într-adevãr puncte în care sintezadespre care vorbeam, împreunã cu forþa care o produce, ies la luminã, casã spunem aºa, într-o formã nudã ºi nemijlocitã, puncte cu care întreagastructurã a limbii se aflã în mod necesar în cea mai strânsã corelaþie. Deoareceaceastã sintezã nu este o caracteristicã ºi nici, propriu-zis, o acþiune oarecare,ci un proces dinamic ºi real, întotdeauna ºi în orice moment trecãtor, în cuvintenu poate exista un semn special pentru a o desemna, iar efortul de a gãsi unastfel de semn ar atesta deja absenþa unei veritabile vigori a actului verbal, înmãsura în care îi cunoaºtem natura. Prezenþa efectivã a sintezei trebuie sãse evidenþieze într-un mod, ca sã spunem aºa, imaterial; asemenea unui fulger,ea strãbate limba în întregime cu lumina ei ºi, ca o parã de foc incandescentãvenitã din regiuni necunoscute, topeºte laolaltã materiile care trebuie reunite.

232 ACTUL INSTITUIRII SPONTANE ÎN LIMBI

[249]

Acest punct este mult prea important ca sã nu fie nevoie sã-l ilustrãm printr-unexemplu. Când, într-o limbã, un radical primeºte, prin intermediul unuisufix, marca de substantiv, acest sufix este semnul material care indicã relaþiaconceptului cu categoria de substanþã. Dar actul sintetic prin care aceastãfuziune petrecutã efectiv în spirit se verificã imediat în momentul în carecuvântul este rostit nu este desemnat în interiorul cuvântului prin nici unsemn specific, existenþa sa evidenþiindu-se mai degrabã prin unitatea ºi inter-dependenþa ce caracterizeazã amalgamarea sufixului cu radicalul, aºadar printr-odesemnare eterogenã ºi indirectã, dar provenind din aceeaºi tendinþã.

Aºa cum am fãcut-o aici, în acest caz particular, acest act poate fi definit,în general, drept actul de instituire spontanã* prin punere laolaltã (sintezã).El se regãseºte peste tot în limbã. Cel mai clar ºi mai evident îl recunoaºtemîn formarea propoziþiei, apoi la cuvintele derivate prin flexiune sau prin afixeºi, în fine, în toate combinaþiile conceptului cu sunetul. În fiecare dintreaceste cazuri se creeazã, prin combinare, ceva nou, care se prezintã într-adevãrdrept ceva (ideal) de sine stãtãtor. Spiritul creeazã ceva, dar, prin unul ºi acelaºiact, se opune la ceea ce a creat ºi permite ca acest nou creat sã se rãsfrângã,în calitate de obiect, asupra sa. Interpunându-se între om ºi lume, din lumeareflectatã în om se naºte limbajul, care îl pune pe om în legãturã cu lumeaºi fecundeazã lumea prin intermediul omului. Devine astfel clar cum deintensitatea acestui act depinde întreaga viaþã care însufleþeºte o anumitãlimbã în toate perioadele ei de dezvoltare.

ACTUL INSTITUIRII SPONTANE ÎN LIMBI 233

* Prin substantivul instituire am încercat sã echivalez unul dintre conceptele-cheiepropuse ºi întrebuinþate de Humboldt în expunerea sa. Întrebuinþat cu valoare abstract-no-minalã (das Setzen), termenul german corespunzãtor se referã, dupã cum ne lasã sã înþe-legem contextele în care apare, la atributul esenþial al limbii, acela de a institui formulaspecificã a relaþiei dintre conþinutul semantic ºi expresia sa verbalã, relaþie care face posi-bile predicaþia ºi realizarea enunþurilor. Referindu-se în special la verb ºi pronume, tipulde „instituire“ pentru care a „optat“ o limbã îi determinã acesteia caracterul ºi încadrareatipologicã. Iatã aceste contexte, cu trimitere la pagina originalului: actul de instituirespontanã = der Act des selbstthätigen Setzens (p. 250); actul de instituire sinteticã = derAct des synthetischen Setzens (p. 251); forþa de instituire proprie verbului = die im Verbumliegende Kraft des Setzens (p. 275); instituirea sinteticã ce opereazã în pronumele relativ =das in dem Pronomen relativum vorgehende synthetische Setzen (p. 277); forþa de instituiresinteticã = die Kraft des synthetischen Setzens (p. 279) sau synthetisch setzende Kraft (p. 289);instituirea sinteticã = das synthetische Setzen (p. 281); instituirea incertã ºi dependentã =das ungewisse und abhängige Setzen (p. 333); instituirea actualizatoare = das actuale Setzen(pp. 333 ºi 364). Alte soluþii de echivalare: engl. positing, de la verbul to posit ‘a pune,a fixa, a stabili’ (Heath 1988) ºi ital. porre ‘a pune, a stabili’ (Di Cesare 1993) (n. trad.).

[250]

Dacã însã, în scopul examinãrii ºi al evaluãrii istorice ºi practice a limbi-lor – scop de la care nu m-am abãtut niciodatã în cuprinsul cercetãrii defaþã –, încercãm sã aflãm prin ce este recognoscibilã în structura limbilorintensitatea acestui act, vor ieºi la ivealã mai ales trei puncte pe care se sprijinãel ºi în care slãbirea intensitãþii originare este indicatã de efortul de a o com-pensa pe altã cale. Cãci ºi aici se evidenþiazã un fapt asupra cãruia am revenitde mai multe ori în paginile anterioare, ºi anume faptul cã tendinþa spreregularitate resimþitã în limbã (cum este, de exemplu, în chinezã, delimi-tarea pãrþilor de vorbire), deºi este întotdeauna prezentã în spirit, nu are totuºiîntotdeauna o vitalitate atât de energicã încât sã se poatã concretiza în sunet.În structura gramaticalã externã se produce atunci o lacunã care trebuie com-pletatã de spirit sau o substituire prin elemente asemãnãtoare, dar neadecvate.ªi aici, totul depinde de aceastã regãsire a actului sintetic în structura limbii,ceea ce indicã nu doar eficacitatea acestuia în spirit, ci ºi transferul sãu efectivîn formarea sunetelor. Aceste trei puncte sunt verbul, conjuncþia ºi pronumelerelativ; asupra fiecãruia dintre ele trebuie sã mai zãbovim câteva clipe.

Verbul

Verbul – ca sã vorbim mai întâi despre el – se deosebeºte radical de numeºi de alte pãrþi de vorbire care pot apãrea în propoziþia simplã, deoarecedoar lui îi este încredinþat actul de instituire sinteticã* sub formã de funcþiegramaticalã. Ca ºi numele declinat, verbul s-a nãscut din fuziunea elementelorsale proprii cu tema lexicalã în virtutea unui astfel de act de instituire, dara pãstrat ºi aceastã din urmã formã, pentru a putea prelua sarcina ºi capa-citatea de a realiza la rândul lui actul de instituire necesar construirii propo-ziþiei. De aceea, între verb ºi celelalte cuvinte ale propoziþiei simple existão diferenþã care nu ne permite sã îl includem în aceeaºi clasã cu acestea.Toate celelalte cuvinte ale propoziþiei sunt – ca sã spunem aºa – materia inertãcare aºteaptã sã fie coagulatã; doar verbul este punctul central care conþineºi rãspândeºte viaþa. Printr-unul ºi acelaºi act sintetic, verbul îmbinã prin inter-mediul ideii de ‘a fi’ predicatul cu subiectul, dar într-un asemenea mod, încâtideea de ‘a fi’, care în cazul unui predicat energetic se converteºte în acþiune,este atribuitã subiectului însuºi, în sensul cã ceea ce fusese conceput doarca ceva anexabil devine o stare sau un proces în sânul realitãþii. Nu gândimpur ºi simplu cãderea fulgerului; fulgerul însuºi este cel care cade; nu ne

234 VERBUL

[251]


[252]

limitãm la a pune laolaltã, concepându-le în conexiune, spiritul ºi eternitatea,cãci spiritul este etern. Cu ajutorul verbului spiritul îºi pãrãseºte, dacã ne-amputea exprima în modul acesta figurat, locuinþa lãuntricã ºi pãºeºte spre realitate.

Or, dacã aici rezidã natura distinctivã ºi funcþia specificã a verbului, con-figuraþia sa gramaticalã trebuie sã arate, în fiecare limbã în parte, dacã ºiîn ce mod aceastã funcþie caracteristicã este indicatã în interiorul limbii. Pen-tru a oferi o idee despre caracterul specific al fiecãreia ºi despre diferenþa dintrelimbi, obiºnuim sã arãtãm câte timpuri gramaticale, câte moduri ºi câteconjugãri are verbul, sã enumerãm diferitele categorii de verbe etc. Toatepunctele menþionate aici îºi au indiscutabila lor importanþã; numai cã înprivinþa adevãratei esenþe a verbului, în mãsura în care acesta este nervulîntregii limbi, ele nu ne dau nici o informaþie. Ceea ce conteazã este dacãºi cum se exprimã în verbul unei limbi forþa sa sinteticã, funcþia în virtuteacãreia acesta este verb;1 dar tocmai acest punct este cel mai adesea neglijat.În acest fel, nu pãtrundem destul de profund ºi nu ajungem pânã la ade-vãratele tendinþe interioare ale formãrii limbii, ci ne oprim la aspectele exte-rioare ale structurii limbii, fãrã sã ne dãm seama cã acestea dobândescsemnificaþie doar în mãsura în care este în acelaºi timp pusã în evidenþãrelaþia lor cu sensul tendinþelor care acþioneazã în profunzime.

În sanscritã, indicarea forþei sintetice a verbului se bazeazã exclusiv petratamentul gramatical al acestei pãrþi de vorbire, aºa încât, conformându-secomplet naturii verbului, acest mod de indicare îl reprezintã absolut integral.Întrucât, sub aspectul a ceea ce discutãm aici, verbul se deosebeºte în esenþasa de toate celelalte pãrþi de vorbire care apar în propoziþia simplã, în sanscritãel nu are nimic în comun cu numele, ambele rãmânând pure ºi distincte unulde altul. E drept cã dintr-un nume deja format se pot construi, în anumitecazuri, verbe derivate; dar aceasta nu înseamnã decât cã numele, fãrã a seþine seama de natura sa specificã, este tratat ca un cuvânt tematic. Terminaþiasa, adicã tocmai partea sa distinctivã din punct de vedere gramatical, suferãîn acest caz multiple schimbãri. De obicei, dincolo de tratamentul gramaticalcare rezidã în flexiune, se mai adaugã o silabã sau o literã, prin care conceptulde nume se îmbinã cu un al doilea concept, cel de acþiune. Acest fapt estefoarte evident în silaba kâmy, care vine de la kâma ‘a dori’. Dar chiar ºi atuncicând elementele epentetice de diferite tipuri, cum ar fi y, sy etc., nu deþin

VERBUL 235

1 Am încercat sã dau un rãspuns la aceastã întrebare, cu referire la limbi americanecãrora le cunoaºtem gramatica, într-o comunicare susþinutã cu ocazia unei ºedinþea Academiei din Berlin.

[253]

nici un conþinut semantic real, ele exprimã relaþiile lor cu verbul în modformal, gãsindu-ºi de obicei locul la verbe primitive, care îºi au originea deasemenea în radicali veritabili; dacã examinãm atent fiecare caz în parte,constatãm cã acest mod de inserþiune este analog cu primul. Doar în cazuriextrem de rare numele se transformã în verbe fãrã ajutorul unui astfel deaugment. În general însã, limba mai veche atestã o întrebuinþare foarte limi-tatã a acestei conversiuni totale a numelor în verbe.

Pe de altã parte, dacã, în funcþia pe care i-am definit-o aici, verbul nuse aflã niciodatã în repaus la modul substanþial, ci apare întotdeauna într-oacþiune individualizatã precis delimitatã din toate pãrþile, nici limba, la rândulei, nu-i permite nici o clipã de odihnã. Altfel decât în cazul numelor, limbanu plãsmuieºte pentru verb mai întâi o formã de bazã la care sã adauge apoirelaþiile; nici mãcar infinitivul nu este de naturã verbalã, ci, în mod evident,un nume derivat nu de la o parte a verbului, ci direct de la radical. Acestfapt ar trebui socotit un defect al limbii, care nu pare sã recunoascã realmentenatura cu totul specialã a verbului. De fapt, avem aici de-a face cu o dovadãîn plus a grijii cu care limba se strãduieºte sã þinã departe de verb orice apa-renþã de caracteristicã nominalã. Numele este un lucru ºi poate, ca atare,sã intre în relaþii ºi sã adopte semne care sã le desemneze. Ca acþiune caredispare instantaneu, verbul nu este nimic altceva decât un mãnunchi de relaþii;de fapt, aºa îl ºi prezintã limba. Nu mai este cazul acum sã observ cã nimãnuinu-i poate trece prin minte sã considere cã silabele care marcheazã claselede timpuri speciale ale verbului în sanscritã corespund formelor de bazãale numelor. Dacã exceptãm verbele din clasele a patra ºi a zecea, desprecare vom vorbi imediat mai departe, nu ne mai rãmân decât vocale, cu saufãrã inserþiune nazalã, aºadar, evident, doar augmente fonetice la radicalulcare se converteºte astfel în formã verbalã.

În fine, în al treilea rând, dacã este adevãrat cã în limbi, în general, confi-gurarea internã a unei pãrþi de vorbire este anunþatã fãrã un semnal foneticdirect, prin intermediul unitãþii simbolice de sunet a formei gramaticale, putemafirma fãrã teama de a greºi cã la formele verbale ale sanscritei aceastã unitateeste mai strânsã decât la cele nominale. Am atras atenþia în paginile prece-dente asupra faptului cã numele nu-ºi fortificã, în timpul declinãrii, pringunizare*, vocala tematicã atât de frecvent cum o face verbul. Limba pare

236 VERBUL

[254 ]

* Prin acest termen am transpus germ. Gunierung, prin care Humboldt desemneazãprocesul de transformare vocalicã specific limbii sanscrite ºi desemnat în aceastã limbãprin termenul tehnic gu¡a (vezi ºi supra, p. 144, nota) (n. trad.).

sã vrea în mod evident sã mai tolereze încã la nume o separare a temei desufix, separare pe care la verb a fãcut-o sã disparã de tot. Cu excepþia sufixelorpronominale din terminaþiile personale, conþinutul semantic al elementelorcare nu sunt pur fonetice din formaþiile verbale este ºi el mult mai greu derecunoscut decât la formaþiunea nominalã, cel puþin în câteva puncte aleacesteia. Dacã, în chip de perete despãrþitor, între limbile care pornesc dela un concept veritabil al formelor gramaticale (limbi flexionare) ºi limbileimperfecte care aspirã spre aceasta (limbi aglutinante) stabilim douã principii,ºi anume: fie a plãsmui pe baza formei un semn care, scos din context, ar fiininteligibil, fie doar a lega strâns între ele douã concepte semnificative –,atunci în întreaga limbã sanscritã formele verbale sunt acelea care ilustreazãîn modul cel mai clar primul principiu. Ca urmare a acestui proces, desem-narea fiecãrei relaþii în parte nu este aceeaºi, ci este uniformã doar prinanalogie, iar fiecare caz particular are parte de un tratament special, pe bazasunetelor din mijloacele de desemnare ºi din temã, pentru ca analogia gene-ralã sã fie pãstratã. Aºadar, fiecare mijloc de desemnare are o calitate distinctã,aplicabilã însã întotdeauna unui caz precis determinat, dupã cum am amintitmai sus, cu ocazia discuþiei despre augment ºi reduplicare (pp. 152–156).Realmente admirabilã este simplitatea mijloacelor prin care limba produceo imensã varietate de forme verbale. Distincþia dintre formele verbale esteînsã posibilã doar pentru cã toate schimbãrile sunetelor, fie ele pur fonetice,fie purtãtoare de conþinut semantic, sunt corelate în mod disparat, iar întreaceste multiple combinaþii doar cea specificã marcheazã fiecare caz de conju-gare care, chiar prin simplul fapt de a ocupa un loc precis în schema conjugã-rii, menþine funcþia de desemnare chiar ºi atunci când timpul a tocit tocmaisunetele purtãtoare de sens. Terminaþiile personale, desemnãrile simbolicecu ajutorul augmentului ºi al reduplicãrii, sunetele care joacã probabil doarrolul de simple semnale sonore indicând clasa verbului acestea sunt prin-cipalele elemente din care se compun formele verbale. În afarã de acesteelemente, mai existã doar douã sunete, i ºi s, care, acolo unde nu sunt deorigine pur foneticã, trebuie sã funcþioneze ca desemnãri efective ale genurilor,timpurilor ºi modurilor verbelor. Deoarece mi se pare cã în aceste douã suneteatestã o întrebuinþare foarte rafinatã ºi judicioasã a tratamentului gramaticalaplicat unor cuvinte dotate la origine cu un conþinut semantic autonom,vom mai zãbovi o clipã asupra lor.

Bopp a demonstrat pentru prima datã, cu mare iscusinþã ºi cu o imba-tabilã credibilitate, cã, în sanscritã, viitorul I ºi una dintre formaþiunilepreteritului augmentat sunt alcãtuite dintr-o temã ºi verbul as ‘a fi’. Cu o

VERBUL 237

[255 ]

[256 ]

egalã subtilitate, Haughton crede a fi descoperit în ya de la formele posesiveverbul ‘a merge’ (i sau yâ). Chiar ºi acolo unde s sau sy apar fãrã ca prezenþaverbului as sã fie, în conjugarea care îi este proprie, atât de evidentã ca latimpurile menþionate mai sus, putem accepta cã aceste sunete provin de laas. Acest fapt fusese intuit deja, parþial, de Bopp. Dacã vom cântãri cu atenþieºi în acelaºi timp vom pune laolaltã toate cazurile în care i sau sunetele careprovin din el par sã deþinã un oarecare conþinut semantic în cadrul formelorverbale, se va evidenþia atunci la verb ceva asemãnãtor cu ceea ce am constatatmai sus la nume. La fel cum, în cazul numelui, pronumele construieºte înforme diverse cazurile cerute de flexiune, acelaºi lucru îl fac aici douã verbecu semnificaþia cea mai generalã. Atât în privinþa acestei semnificaþii generale,cât ºi în privinþa sunetului, în aceastã opþiune se trãdeazã intenþia limbiide a se servi de compunere nu atât pentru a lega realmente douã concepteverbale precise, cum se întâmpla în alte limbi, care indicã natura verbalãprin adãugarea conceptului ‘a face’, cât, mai degrabã, sprijinindu-se uºor peconþinutul semantic propriu al verbului adãugat, pentru a întrebuinþa sunetulca simplu mijloc de indicare, oricare ar fi categoria verbului în care s-ar încadrafiecare formã prezentã în discurs. ‘A merge’ putea fi folosit pentru a desemnao cantitate nedeterminabilã de relaþii ale conceptului. Din punctul de vedereal cauzei sale, miºcarea îndreptatã cãtre un anumit lucru poate fi privitã cafiind intenþionatã sau neintenþionatã, ca o voinþã activã sau ca o devenirepasivã; din punctul de vedere al efectului, respectiva miºcare poate fi privitãca un produs, ca un rezultat etc. Din punct de vedere fonetic, vocala i eraînsã cea mai potrivitã pentru a servi în mod esenþial ca sufix ºi pentru a jucaacest rol ambivalent între capacitatea de a semnifica ºi simbolizare, în aºafel încât cea dintâi sã slãbeascã complet, deºi se aflase la originea sunetului.Cãci acest sunet joacã adesea, la verb, rolul de sunet intermediar, iar transfor-mãrile sale eufonice în oy ºi ay multiplicã varietatea sunetelor întrebuinþabilela configurarea formelor; vocala a nu a oferit acest avantaj, iar u are o sono-ritate prea gravã pentru a putea servi la fel de frecvent ca instrument alsimbolizãrii imateriale. Dacã nu acelaºi lucru, în orice caz ceva asemãnãtorse poate spune ºi despre s din verbul as ‘a fi’, deoarece ºi el prezintã, celpuþin parþial, o întrebuinþare pur foneticã ºi îºi modificã sonoritatea în funcþiede vocala care îl precedã.1

238 VERBUL

[257 ]

1 Dacã încerc aici sã dau o mai mare amploare aserþiunii lui Haughton (Institutesof Hindu law, or The ordinances of Manu, 1825, vol. I, p. 329) este pentru cã îmi faciluzia cã acest eminent învãþat ar fi fãcut el însuºi acest lucru dacã, dupã cum mi separe, s-ar fi preocupat în pasajul citat mai puþin de relevanþa etimologicã a ipotezei

Pasivul din gramatica sanscritã ne oferã o dovadã extraordinarã desprefelul în care, în cadrul limbilor, o dezvoltare porneºte mereu dintr-o altaanterioarã, aºa încât aceasta din urmã joacã un rol determinant, ca ºi desprefelul în care, mai ales în sanscritã, firul acestor dezvoltãri începe sã se desfã-ºoare în formele fonetice. Pãstrându-ne acum strict în sfera conceptelor grama-ticale, constatãm cã acest gen verbal nu este altceva decât un corelativ al

VERBUL 239

[258]

[258]

[259]

ºi ar fi acordat mai multã atenþie stabilirii bazelor logice ale verbului neutru ºi ale pasi-vului. Trebuie sã recunoaºtem deschis cã noþiunea de ‘a merge’ coincide cu conceptulde pasiv ca atare nu în mod nemijlocit, ci doar în mãsura în care acesta din urmãeste considerat, într-o mai strânsã legãturã cu verbul neutru, ca desemnând o devenire.Aºa stau lucrurile, potrivit argumentaþiei lui Haughton, în limba hindustani, unde‘a merge’ se opune lui ‘a fi’. ªi limbile moderne care sunt lipsite de un termen capabilsã exprime direct ºi fãrã metaforã miºcarea de trecere cãtre ‘a fi’, cum este cazul cugrecescul givnesqai, latinescul fieri sau cu werden al nostru, recurg la o expresie figuratãa lui ‘a merge’, numai cã, plasându-se oarecum la capãtul drumului, îl interpreteazã maiexplicit ca pe un ‘a veni’: diventare, divenire, devenir, to become. Este aºadar necesarca în sanscritã, chiar admiþând corectitudinea etimologiei respective, forþa proprie apasivului sã rezide întotdeauna în conjugarea neutrã (cea a lui atmanêpadan) ºi calegãtura dintre aceasta din urmã ºi conceptul de ‘a merge’ sã desemneze în modprioritar faptul de a merge vãzut în sine, ca ºi cum ar fi vorba despre o modificareinternã, care nu poate avea efecte în exterior. În aceastã perspectivã – iar Haughtonar fi putut gãsi aici o confirmare a pãrerii sale –, nu este de mirare faptul cã verbeleintensive adoptã silaba intermediarã ya doar în atmanêpadan, fapt care pune în evidenþão afinitate specialã a silabei ya cu aceastã formã flexionarã. La prima vedere, este sur-prinzãtor faptul cã, atât la pasiv, cât ºi la intensiv, silaba ya dispare la timpurile generaleasupra cãrora nu acþioneazã distincþia de clasã. Însã tocmai acest lucru mi se pare onouã dovadã în sprijinul ipotezei cã pasivul s-a dezvoltat din verbul neutru al celeide a patra clase verbale ºi cã limba, urmãrind cu scrupulozitate progresia formelor,nu a voit sã exporte din clasa respectivã silaba distinctivã. Cât îl priveºte pe sy al dezide-rativelor, oricare ar fi semnificaþia sa, el se alipeºte la forme, chiar ºi la acele timpurigenerale la care ne referim, fãrã sã se restrângã la timpurile distribuite în clase, deoarecenu intrã în legãturã cu acestea. Într-un mod mult mai natural dacât la pasiv, conceptulde ‘a merge’ se potriveºte denominativelor formate prin adãugarea unui y, care desemneazão dorinþã, o cerinþã sau o imitaþie a unui lucru. Este posibil de asemenea ca acelaºi conceptsã fi prevalat ºi la verbele cauzative; de aceea, faptul cã gramaticienii indieni au vãzutîn silaba distinctivã i sau ay a verbelor cauzative o extensie foneticã necesarã a acestuiconcept nu meritã desconsiderat, ci mai degrabã interpretat ca o dovadã cã îºi aminteauîncã bine de originea ei efectivã (cf. Bopp, Grammatica linguae sanscritae, 1829 ºi 1832,p. 142, nota 233). Compararea denominativelor formate într-un mod absolut asemãnã-tor face ca aceastã ipotezã sã fie încã ºi mai verosimilã. La verbele formate pornindu-sede la nume ºi cu ajutorul lui kâmy, aceastã silabã encliticã pare sã fie rezultatul uneicombinaþii între kâma ‘dorinþã’ ºi i ‘a merge’, fiind, cu alte cuvinte, ea însãºi un verbdenominativ deplin ºi autonom. Dacã ne este îngãduit sã dezvoltãm în continuare aceste

activului, ºi anume o simplã inversiune a acestuia. Totuºi, în timp ce, în ceeace priveºte sensul, agentul ºi pacientul îºi schimbã reciproc rolurile, în ceea cepriveºte forma gramaticalã pacientul trebuie sã devinã subiect al verbului,iar agentul, elementul subordonat acestuia. Dar nu în aceastã perspectivã,singura corectã, a fost conceput în sanscritã pasivul în procesul de constituirea formelor, aºa cum se observã peste tot, dar mai ales acolo unde trebuieexprimat infinitivul pasiv. Pasivul desemneazã însã în acelaºi timp ceva cei se întâmplã persoanei, deplasând astfel accentul de la activitatea acesteiacãtre ceea ce îi este propriu ºi interior. ªi pentru cã a ajuns în mod nemijlocitsã separe, în întregul complex flexionar al verbului, acþiunea care se rãsfrângeîn exterior de orice proces interior, limba sanscritã a conceput ºi pasivul, înceea ce priveºte forma, în aceastã perspectivã. Acestei împrejurãri i se dato-reazã probabil faptul cã acea clasã verbalã care urma de preferinþã acest tipde conjugare internã a furnizat ºi prilejul pentru crearea silabei distinctive apasivului. Dacã este greu de configurat un concept exact al pasivului, înmãsura în care acesta încearcã sã concilieze oarecum o contradicþie latentãºi insurmontabilã dintre semnificaþie ºi formã, încã ºi mai greu, dacã nu cumvaimposibil, este sã-i gãsim o interpretare adecvatã ºi sã-l separãm net deconcepte secundare, de vreme ce este implicat în acþiunea interioarã a subiec-tului însuºi. Sub primul aspect, cel al rigorii, vedem cum unele limbi, de exem-plu limbile malaeziene ºi, între acestea, cu cea mai mare ingeniozitate, limbatagalezã, se strãduiesc din greu sã producã un tip de pasiv. În ceea ce priveºteal doilea aspect, cel referitor la acþiunea internã a subiectului, este clar cãun concept pur al pasivului, pe care limba sanscritã mai târzie ºi l-a însuºitcu precizie, dupã cum ne atestã operele literare, lipsea cu desãvârºire în fazeletimpurii ale formãrii limbii. Într-adevãr, în loc sã confere pasivului o expresiecare sã fie distribuitã într-o manierã uniformã sau analogicã la toate timpurilegramaticale, sanscrita îl ataºeazã la clasa a patra a verbelor, lãsându-l sã-ºiabandoneze silaba distinctivã într-o zonã marginalã a acestei clase ºimulþumindu-se cu o desemnare mai imperfectã pentru formele care nu sesitueazã între aceste limite.

240 VERBUL

[259]

[260]

ipoteze, am mai putea susþine cã sy de la verbele deziderative poate fi explicat ca unproces într-un stadiu determinat, ceea ce s-ar putea aplica, deopotrivã, ºi la etimologiaviitorului al doilea. Teza pe care am prezentat-o pânã acum poate fi armonizatã foartebine cu ceea ce Bopp (Über das Conjugationssystem der Sanskritsprache, 1816, pp. 29–33;Annals of oriental literature, pp. 45–50) a observat cu subtilitate ºi cu precizie, pentruprima datã, cu privire la afinitatea dintre potenþial ºi viitorul al doilea. Denomina-tivele par sã se fi format dupã modelul deziderativelor, prin adãugarea silabei distinctivesya sau asya.

În sanscritã, aºadar, ca sã revenim la principalul nostru obiect de studiu,sentimentul forþei sintetice a verbului a pãtruns adânc ºi complet în întreagalimbã. În aceastã limbã, verbul ºi-a creat o expresie nu doar bine conturatã,ci cu adevãrat singura care i se potriveºte, adicã o expresie pur simbolicã,dovadã a vigorii ºi vitalitãþii sale. Într-adevãr, aºa cum am observat adeseaîn aceste pagini, acolo unde forma lingvisticã se impune cu rigoare ºi cu clari-tate spiritului, ea intervine în dezvoltarea externã, cea care orienteazã deobicei configurarea exterioarã a limbii, se pune ea însãºi în valoare ºi nu permiteca, în simpla depãnare a urzelii începute, în locul formelor pure sã se consti-tuie un fel de surogate ale acestora. Sanscrita ne oferã în aceastã privinþãexemple care ilustreazã deopotrivã succesul ºi eºecul acestui proces. Aceastãlimbã exprimã funcþia verbului cu claritate ºi precizie, dar la desemnarea pasi-vului se lasã condusã într-o direcþie greºitã, urmând un parcurs exterior.

Una dintre consecinþele cele mai naturale ºi mai generale ale confuzieiinterne sau, mai bine spus, ale recunoaºterii incomplete a funcþiei verbaleconstã în obnubilarea limitelor dintre nume ºi verb. Unul ºi acelaºi cuvântpoate fi întrebuinþat pentru ambele pãrþi de vorbire; orice nume este suscep-tibil sã primeascã marca verbului; trãsãturile distinctive ale verbului opereazãmai mult modificându-i conceptul decât caracterizându-i funcþia; mãrciledistinctive ale timpurilor ºi modurilor însoþesc verbul pãstrându-ºi autonomia,iar legãtura cu pronumele este atât de slabã, încât suntem obligaþi sã com-pletãm mental verbul ‘a fi’, inserându-l între pronume ºi aºa-zisul verb, careeste mai degrabã o formã nominalã cu semnificaþie verbalã. De aici rezultãîn mod natural cã relaþiile verbale veritabile se reduc pânã la urmã la relaþiinominale ºi cã amândouã tipurile de relaþii se convertesc una în alta în moda-litãþi foarte variate. Toate cele arãtate mai sus nu-ºi gãsesc poate nicãieri ungrad de realizare mai înalt decât în familia limbilor malaeziene, care, pe deo parte, cu puþine excepþii, suferã de lipsa flexiunii specificã limbii chinezeºi, pe de altã parte, nu resping, precum chineza, cu o resemnare dispreþui-toare, configurarea formelor gramaticale, ci, dimpotrivã, o cautã, o obþinîn mod unilateral ºi, în ciuda acestei unilateralitãþi, îi conferã o eficacitateadmirabilã. Formele corelate în mod sistematic de gramaticieni în ansamblulcoerent al conjugãrilor îºi relevã în mod clar natura nominalã veritabilã ºi,cu toate cã verbul nu poate lipsi din nici o limbã, cine încearcã sã precizezemodalitãþile în care se exprimã cu adevãrat aceastã parte de vorbire în limbilemalaeziene nu poate evita un fel de sentiment al absenþei din aceste limbia verbului. Lucrul acesta este valabil nu doar pentru limba vorbitã în Malacca,a cãrei structurã este în general mult mai simplã decât a celorlalte, ci ºi pentru

VERBUL 241

[261 ]

limba tagalezã, limbã care, fapt caracteristic limbilor malaeziene, este foartebogatã în forme. E demn de remarcat cã în javanezã formele nominale ºicele verbale se schimbã reciproc una într-alta, prin simpla schimbare a litereiiniþiale cu o altã literã din aceeaºi clasã. Acest fapt pare sã fie, la prima vedere,o modalitate de desemnare realmente simbolicã; am arãtat însã în carteaa II-a a tratatului meu despre limba kawi cã aceastã schimbare de literã nueste decât consecinþa tocirii unui prefix de-a lungul timpului. Nu mai insistaici asupra acestei teme, cãci ea va fi tratatã pe larg ºi la locul potrivit încãrþile a II-a ºi a III-a ale scrierii menþionate.

În limbile în care verbul nu deþine nici o marcã distinctivã a adevãrateisale funcþii sau deþine doar una foarte incompletã, el ajunge sã coincidã dela sine, mai mult sau mai puþin, cu atributul, aºadar cu un nume, iar verbulpropriu-zis, care indicã adevãrata poziþie a conþinutului gândirii, trebuierestaurat între subiect ºi atribut sub forma verbului ‘a fi’. Acolo unde unuilucru trebuie sã-i fie atribuitã pur ºi simplu o calitate, aceastã elipsã a verbuluinu este strãinã nici limbilor celor mai evoluate. O întâlnim adesea mai alesîn sanscritã ºi în latinã, dar mai rar în greacã. Când apare alãturi de un verbperfect configurat, acest procedeu nu are de-a face cu caracterizarea verbului,fiind pur ºi simplu o modalitate de construire a propoziþiei. Dimpotrivã,unele limbi care ajung doar cu mult efort sã insereze expresia verbalã însistemul lor conferã acestor construcþii o formã specialã, incluzându-le astfel,într-o anumitã mãsurã, în structura verbului. Astfel, în mexicanã, conþi-nutul ‘(eu) iubesc’ se poate exprima atât prin ni-tlazotla, cât ºi prin ni-tla-zotla-ni. În primul caz avem de-a face cu o combinare a pronumelui verbalcu tema verbului, în al doilea caz cu o combinare similarã, cu adãugareaulterioarã a participiului, în mãsura în care anumite adjective verbale mexi-cane care nu conþin conceptul de acþiune în desfãºurare – acesta fiind singurulelement din care, prin intermediul conexiunii cu cele trei stadii temporale,ia naºtere timpul gramatical propriu-zis1 – pot totuºi sã fie definite drept

242 VERBUL

[262]

1 Urmez aici teoria gramaticienilor greci, dupã pãrerea mea prea deseori ºi penedrept desconsideratã în zilele noastre. Potrivit acestei teorii, orice timp gramaticalconstã în conexiunea unuia dintre cele trei timpuri reale cu unul dintre cele trei stadiide desfãºurare a acþiunii; teza aceasta a fost pusã în luminã într-o manierã excelentã deHarris, în al sãu Hermes, ºi de Reitz [De temporibus et modis verbi Graeci et Latini(n. trad.)], ambele lucrãri din pãcate puþin cunoscute, iar Wolf [cf. Harris, ibidem (n. trad.)]a extins-o, aplicând-o riguros la cele trei aoriste. Verbul este sinteza unui atribut ener-getic (nu a unui atribut pur calitativ) prin intermediul lui ‘a fi’. În atributul energeticrezidã cele trei stadii ale acþiunii, iar în ‘a fi’ cele ale timpului. Dupã pãrerea mea,aceastã tezã a fost fundamentatã ºi doveditã în mod convingãtor de Bernhardi.

[263]

participii în virtutea faptului cã au o semnificaþie activã, pasivã sau reflexivã.În gramatica sa mexicanã1, Vetancurt face din cea de-a doua dintre formelemexicane menþionate mai sus un timp indicând habitudinea. Este evidento opinie greºitã, cãci o asemenea formã nu poate fi un timp în structura ver-bului, cãci ar trebui mai degrabã conjugatã la diferitele timpuri gramaticale,ceea ce nu se întâmplã de fapt. Din definirea mai precisã a semnificaþieiexpresiei respective, oferitã chiar de Vetancurt, reiese clar cã nu este vorbadecât de conexiunea dintre un pronume ºi un nume prin eliziunea verbului‘a fi’. ‘(Eu) iubesc’ este o purã expresie verbalã; ‘(eu) sunt un iubitor’ (adicã:‘sunt obiºnuit sã iubesc’) nu este, la rigoare, o formã verbalã, ci o propoziþie.Limba aplicã însã acestei construcþii, într-o oarecare mãsurã, amprentaverbului, permiþând însã în interiorul ei doar întrebuinþarea pronumeluiverbal. Limba trateazã de asemenea ºi atributul ca pe un verb, alãturându-icuvinte pentru care verbul joacã rolul de regent:

1 2 3 4 5ni-te-tla-namaca-ni

1 2 5 4 3eu (sunt) un vânzãtor ceva cuiva

adicã: ‘sunt obiºnuit sã vând’, ‘sunt vânzãtor’.Limba mixtecã, vorbitã ºi ea în Noua Spanie, distinge cazul în care atri-

butul determinã substantivul, fiind deja inclus în acesta, de cazul în careatributul implicã o expresie verbalã, conferind acestor douã pãrþi de vorbirepoziþii diferite. În primul caz, atributul trebuie sã urmeze dupã substantiv,în cel de-al doilea trebuie sã-l preceadã: naha quadza ‘femeie rea’, quadzanaha ‘femeia este rea’.2

Incapacitatea de a impune în mod direct forma verbului expresiei desti-nate sã redea sinteza fiinþei – incapacitate din care rezultã, în cazurile menþio-nate mai sus, absenþa totalã a unei asemenea expresii – poate conduce deopotrivãla un rezultat contrar, permiþând expresiei sã aparã într-o hainã materialãacolo unde n-ar trebui sã aparã în acest fel. Acest fapt se întâmplã atuncicând unui verb realmente atributiv (‘el merge’, ‘el zboarã’) i se adaugã ‘a fi’sub forma unui verb auxiliar (‘el este mergând’, ‘el este zburând’). Acest expe-dient nu ajutã de fapt deloc la înlãturarea încurcãturii în care se aflã spiritul

VERBUL 243

[264 ]

1 Arte de lengua Mexicana, Mexico, 1673, p. 6.2 Arte Mixteca, compuesta por Fr. Antonio de los Reyes, 1750.

care configureazã limba. Întrucât ºi acest auxiliar trebuie sã aibã forma unuiverb ºi, la rândul sãu, nu poate rezulta decât din conexiunea dintre ‘a fi’ ºiun atribut energetic, ne aflãm astfel mereu în faþa aceleiaºi conexiuni, cusingura diferenþã cã, dacã de obicei ea apare la orice verb, în cazul de faþãea s-a fixat la unul ºi acelaºi verb. Sentimentul necesitãþii unui astfel de verbauxiliar aratã cã, în procesul de formare a limbii, chiar dacã nu a existat forþasuficientã pentru a crea o expresie potrivitã pentru adevãrata funcþie a ver-bului, un concept al acesteia a fost totuºi în permanenþã prezent. Ar fi super-fluu sã încercãm a da alte exemple pentru a ilustra un fenomen care apareatât de frecvent în limbi, fie în cazul configurãrii de ansamblu a verbului, fieîn cadrul unor flexiuni particulare. Voi zãbovi mai degrabã câteva clipe asupraunui caz mai interesant ºi mai rar, ºi anume acela în care funcþia de verb auxiliar(adjoncþiunea lui ‘a fi’) este atribuitã, într-un mod în care restul rãmâneabsolut acelaºi, unei alte pãrþi de vorbire decât verbul însuºi, adicã pronumelui.

În limba neamului yarura, o populaþie care trãieºte pe râul Casanare ºipe Orinoco inferior, întreaga conjugare se formeazã în modul cel mai simplu,combinând pronumele cu particule indicând timpul. Aceste combinaþii consti-tuie ca atare verbul ‘a fi’ ºi, adãugate unui cuvânt ca sufixe, joacã pe lângãacesta rolul unor silabe flexionare. Verbul ‘a fi’ nu deþine deloc un sunet radicalpropriu care sã nu aparþinã pronumelui sau particulelor temporale; ºi, întrucâtprezentul nu deþine o particulã proprie, persoanele acestui timp nu sunt altcevadecât persoanele pronumelui ca atare, care nu se deosebesc de cele ale pro-numelui autonom decât prin aceea cã sunt abrevieri ale acestuia.1 Cele treipersoane ale singularului verbului ‘a fi’ sunt deci que, mé, di2, în traducere

244 VERBUL

[265 ]

1 Între pronumele autonom coddé ‘eu’ ºi caracteristica verbalã corespunzãtoareque, diferenþa se dovedeºte într-adevãr mai pronunþatã. Dar, la acuzativ, pronumeleautonom prezintã forma qua ºi astfel, confruntând pe coddé cu pronumele demonstra-tiv oddé, observãm clar cã sunetul radical al persoanei I constã doar în sunetul c,coddé fiind doar o formã compusã.

2 Informaþiile pe care le avem despre aceastã limbã se datoreazã meticuloaseihãrnicii a eminentului învãþat Hervás. El a avut ideea lãudabilã de a-i ruga pe iezuiþiicare s-au stabilit în Italia, dupã ce fuseserã alungaþi din America ºi din Spania, sãconsemneze în scris informaþiile pe care ºi le mai aminteau despre limbile indigeniloramericani în mijlocul cãrora se aflaserã ca misionari. Hervás a adunat rapoarteleacestora ºi le-a prelucrat acolo unde era necesar, rezultând astfel o serie de gramaticimanuscrise ale unor limbi despre care ne lipsesc încã date din alte surse. Când eramambasador la Roma, am transcris aceastã culegere; prin amabila disponibilitate a dom-nului Bunsen, actualul ambasador al Prusiei la Roma, am mai fãcut încã o confruntareatentã cu manuscrisul depus dupã moartea lui Hervás la Collegio Romano. Relatãrileprivitoare la limba yarura provin de la fostul iezuit Forneri.

literalã: ‘eu’, ‘tu’, ‘el’. La imperfect, acestor silabe li se antepune un ri, rezultândri-que ‘eu eram’ ºi, corelat cu un nume, ui ri-di ‘apa era (prezentã)’; ca verbpropriu-zis, avem însã jura-ri-di ‘el mânca’. Astfel, que semnifica de fapt‘eu sunt’, iar aceastã formã a pronumelui servea pentru a exprima funcþiade verb. Totuºi aceastã corelare a numelui cu particulele temporale nu poatefuncþiona niciodatã în mod autonom: ea face întotdeauna apel la alt cuvânt,care poate fi orice altã parte de vorbire, cu ajutorul cãruia se poate alcãtuio propoziþie. Întrebuinþate autonom, que ºi din nu mai semnificã ‘eu sunt’,‘el este’, în timp ce ui di semnificã ‘aceasta este apã’, iar jura-n-di, cu ajutorulunui n eufonic, semnificã ‘el mãnâncã’. Totuºi, examinatã mai cu atenþie,forma gramaticalã a acestei locuþiuni nu reprezintã un caz de încorporarea verbului ‘a fi’ în pronume, fenomenul despre care vorbesc aici; este vorbamai degrabã despre cazul discutat anterior, cel al omisiunii verbului ‘a fi’ºi al integrãrii sale în combinaþia dintre un pronume ºi un alt cuvânt. Înrest, particula temporalã ri pomenitã mai sus nu este nimic altceva decâtun cuvânt indicând depãrtarea. Ea se opune particulei re, care se prezintãca marcã specificã a conjunctivului. Acest re nu este însã nimic altceva decâtprepoziþia ‘in’, care apare în numeroase limbi americane, unde îºi gãseºteo întrebuinþare similarã. Ea constituie analogul unui gerunziu: jura-re ‘mân-când’, ‘edendo’; acest gerunziu, prin antepunerea pronumelui autonom, primeºtemarca de conjunctiv sau de optativ: ‘sã mãnânc’ sau ‘dacã aº mânca’. În acestcaz, conceptul ‘a fi’ se combinã cu caracteristica modului conjunctiv ºi deaceea, datoritã antepunerii pronumelui autonom, dispar sufixele verbale depersoanã, sufixe care, de regulã, sunt intim asociate cu acesta. În paradigmape care o dã verbului ‘a fi’, Forneri interpreteazã pe re ºi ri-re ca gerunzii aleprezentului ºi ale trecutului ºi le traduce prin ‘dacã aº fi’, ‘dacã aº fi fost’.

În cazuri ca acesta, limba defineºte, aºadar, o formã proprie a pronumelui,cu care conceptul de ‘a fi’ este corelat în mod stabil ºi exclusiv; cazul desprecare vorbim, cel al încorporãrii conceptului ‘a fi’ în pronumele însuºi, nuexistã totuºi în formã purã. Aºa se prezintã lucrurile, chiar dacã în modalitãþidiverse, în limba huaztecã, vorbitã într-o parte din Noua Spanie. ªi în aceastãlimbã pronumele se combinã cu o particulã temporalã (dar numai pronumeleautonome), constituind astfel verbul ‘a fi’. Pronumele se apropie de adevãratulconcept al verbului ‘a fi’ cu atât mai mult cu cât aceste combinaþii, altfel decâtam vãzut în cazul limbii yarura, pot apãrea ºi într-o formã complet izolatã:nânâ-itz ‘eu eram’, tâlâ-itz ‘erai’ etc. La verbul atributiv, persoanele sunt indi-cate prin alte forme pronominale, care se aseamãnã foarte mult cu pronumeleposesiv. Numai cã originea particulei combinate cu pronumele este prea

VERBUL 245

[266 ]

[267 ]

puþin cunoscutã ca sã putem ºti cu certitudine dacã în ea nu este inclus unradical verbal propriu-zis. La ora actualã, ea serveºte oricum, în limbã, la carac-terizarea timpurilor trecutului, a imperfectului în mod stabil ºi exclusiv, acelorlalte timpuri pe baza unor reguli speciale. Locuitorii din munþi, la cares-a pãstrat în mare mãsurã varianta cea mai veche a limbii, cunosc probabilo întrebuinþare mai generalã a acestei silabe, adãugând-o ºi la prezent, ºi laviitor. Uneori ea este ataºatã ºi unui verb, pentru a indica intensitatea acþiuniiºi, în acest sens, ca întãrire (aºa cum, în multe limbi, reduplicarea însoþeºteperfectul, întãrindu-l), este posibil sã fi devenit treptat caracteristica exclusivãa timpurilor trecutului.1

În limba maya, vorbitã în Peninsula Yucatán, cazul despre care vorbimaici se regãseºte în toatã puritatea ºi amploarea lui.2 Aceastã limbã posedãun pronume care, întrebuinþat singur, constituie prin el însuºi verbul ‘a fi’ºi dovedeºte astfel, într-un mod exemplar, o admirabilã preocupare pentrua indica întotdeauna adevãrata funcþie a verbului prin intermediul unui elementspecific, destinat anume acestui scop. Pronumele este, într-adevãr, de douãtipuri. Primul tip poartã în sine conceptul de ‘a fi’, cel de-al doilea nu areaceastã proprietate, ci pe aceea de a se combina cu verbul. Primul tip depronume se divide în douã subtipuri, dintre care primul introduce semnifi-caþia lui ‘a fi’ doar în combinaþie cu un alt cuvânt, pe când al doilea subtipconþine aceastã semnificaþie în sine, în mod nemijlocit. Acest ultim subtip,combinându-se ºi cu particule temporale (care, pentru prezent ºi pentru perfect,lipsesc însã din aceastã limbã), constituie forma perfectã a verbului ‘a fi’. Laprimele douã persoane ale singularului ºi pluralului, aceste pronume se pre-zintã astfel: Pedro en ‘eu sunt Petru’ ºi, tot aºa, prin analogie: ech, on, ex; pede altã parte, avem ten ‘eu sunt’, tech ‘tu eºti’, toan ‘noi suntem’, teex ‘voisunteþi’. În afarã de aceste trei feluri de pronume, nu mai existã un alt pro-nume autonom; cu aceastã funcþie se întrebuinþeazã acel subtip care func-þioneazã ºi ca verb ‘a fi’ (ten). Subtipul de pronume care nu implicã conceptulde ‘a fi’ este întotdeauna afixat ºi en nu are altã întrebuinþare decât cea pecare am menþionat-o. Acolo unde este lipsit de primul tip de pronume, verbulse combinã regulat cu cel de-al doilea tip. Dar, în acest caz, la formele verbului

246 VERBUL

[268]

[269]

1 Noticia de la lengua Huasteca que dá Karlos de Topia Zenteno, Mexico, 1767, p. 18.2 Ceea ce ºtiu despre aceastã limbã am preluat din gramatica manuscrisã a lui Hervás.

Acesta ºi-a alcãtuit gramatica parþial pe baza rapoartelor scrise de fostul iezuit DomingoRodríguez, parþial pe baza gramaticii tipãrite de cãlugãrul franciscan Gabriel de S.Bonaventura (Arte de la lengua maya, Mexico, 1684), pe care a gãsit-o în bibliotecade la Collegio Romano. Am încercat în zadar sã gãsesc aceastã gramaticã în bibliotecamenþionatã. Se pare cã s-a pierdut.

se regãsesc douã elemente (cah ºi ah) alternând dupã anumite reguli care seevidenþiazã atunci când, la analiza verbului, distingem toate celelalte elementecare îl însoþesc de obicei (persoanã, timp, mod etc.). En, ten, cah ºi ah apar,aºadar, în toate formele verbale, dar întotdeauna în aºa fel încât una le excludepe celelalte, de unde rezultã evident cã toate sunt expresii ale funcþiei verbale:nici una nu poate lipsi, dar fiecare face ca întrebuinþarea celorlalte sã fie superfluã.Întrebuinþarea acestor elemente se supune anumitor reguli. En se întrebuin-þeazã doar la verbul intranzitiv, dar chiar ºi aici nu la prezent ºi imperfect,ci doar la celelalte timpuri; ah, cu aceeaºi restricþie, se întrebuinþeazã la verbeletranzitive; cah se întrebuinþeazã la toate verbele fãrã nici o deosebire, însãla prezent ºi la imperfect. Ten nu apare decât la o singurã conjugare, presupusãa fi anomalã. Totuºi, dacã examinãm mai atent lucrurile, constatãm cã tenpoartã cu sine semnificaþia unei habitudini sau a unei stãri de permanenþã,iar formele verbului aparþinând acestei conjugãri primesc, dupã eliziunea luicah ºi ah, terminaþii care servesc în parte ºi la formarea aºa-numitelor gerunzii.Avem deci de-a face în acest caz cu transformarea unei forme verbale înformã nominalã, iar aceastã formã nominalã are nevoie acum de adevãratulverb ‘a fi’ pentru a redeveni verb. În acest sens, formele rezultate coincidîn întregime cu timpul habitudinii din limba mexicanã, pe care l-am men-þionat mai sus. Trebuie sã mai remarc ºi faptul cã, din aceastã perspectivã,conceptul de verb tranzitiv este rezervat doar acelor verbe care joacã realmenterolul de regent în raport cu un obiect situat în exterior. Sunt tratate drept intran-zitive unele verbe active veritabile, precum ‘a iubi’, ‘a ucide’, ca ºi verbele care,asemenea grecescului oijkodomevw, conþin în sine obiectul pe care îl determinã.

Cititorul va fi uimit sã constate cã cele douã subtipuri în care se împarteprimul tip de pronume se deosebesc între ele exclusiv prin prezenþa sauabsenþa unui t antepus. Deoarece acest t se gãseºte tocmai în pronumelecare deþine prin el însuºi o semnificaþie verbalã, rezultã în mod natural presu-punerea cã el constituie sunetul radical al unui verb, aºa încât, ca sã mãexprim mai exact, nu pronumele ar fi cel care se întrebuinþeazã în limbã cufuncþia verbului ‘a fi’, ci, dimpotrivã, verbul ‘a fi’ s-ar întrebuinþa ca pronume.Legãtura indisolubilã dintre existenþã ºi persoanã ar rãmâne, aºadar aceeaºi,dar perspectiva ar fi diferitã. Faptul cã ten ºi celelalte forme care depind deel se întrebuinþeazã deopotrivã ºi ca simple pronume autonome ne estedovedit de rugãciunea Tatãl nostru în limba maya.1 În realitate, ºi eu socotesc

VERBUL 247

[270]

1 Adelung, Mitridates, partea a III-a, secþiunea 3, p. 20, unde Vater nu a recunoscutcorect pronumele ºi a distribuit incorect cuvintele germane în raport cu cele din limbamaya.

cã acest t este un sunet tematic, numai cã nu al unui verb, ci al pronumeluiînsuºi. Pentru aceastã interpretare pledeazã expresia corespunzãtoare persoaneia treia. Aceasta este realmente complet diferitã de primele douã: pentruambele modalitãþi de exprimare a verbului ‘a fi’ avem la singular lai-lo, iarla plural, pentru tipul care funcþioneazã ca verb, avem ob, pentru celãlalttip avem loob. Acest fapt nu s-ar putea explica în nici un fel dacã t ar fi sune-tul tematic al unui verb. Dar, deoarece multe limbi întâmpinã dificultãþiîn a exprima conceptul pur al persoanei a treia ºi în a-l distinge de pronumeledemonstrativ, nu trebuie sã ni se parã surprinzãtor cã primele douã persoanedeþin un sunet tematic care le este specific în mod exclusiv. De fapt, în limbilemaya existã un pronume lai presupus a fi relativ, iar alte limbi americaneposedã sunete tematice care apar la multe sau chiar la toate persoanele pronu-melui. În limba maipurilor, persoana a treia se regãseºte în celelalte douã,prezentând însã un element adiþional diferit, aproape ca ºi cum persoanaa treia ar semnifica în mod originar ‘om’, în timp ce persoana întâi ar semni-fica ‘eu-om’, iar persoana a doua ar semnifica ‘tu-om’. În limba neamuluiachagua, toate cele trei persoane ale pronumelui deþin aceeaºi silabã finalã.Aceste douã populaþii locuiesc amândouã între Rio Negro ºi cursul superioral fluviului Orinoco. În limbile maya, la cele douã tipuri principale de pro-nume, o afinitate foneticã se întâlneºte doar la anumite persoane, pe cândla altele, dimpotrivã, se constatã o mare diversitate. Un t nu se gãseºte nici-odatã într-un pronume afixat. Silabele ex ºi ob de la persoanele a doua ºi atreia plural ale pronumelui, care poartã semnificaþia ‘a fi’, au fost transferateca atare persoanelor corespondente ale altor pronume, care nu poartã aceastãsemnificaþie. Dar, întrucât aceste douã silabe sunt ataºate persoanelor a douaºi a treia singular doar ca simple terminaþii, recunoaºtem cu uºurinþã cã, preluatede la primul tip de pronume, probabil mai vechi, ele servesc pentru celãlaltdoar ca simple mãrci ale pluralului. Cah ºi ah se deosebesc la rândul lor doarprin adãugarea consoanei, iar acesta nu pare un sunet radical veritabil care,combinat cu ah, sã formeze un auxiliar ‘a fi’. Acolo unde cah este încorporatîn mod stabil într-un verb, el poartã cu sine conceptul de intensitate; peaceastã cale este posibil sã se fi ajuns ca limba sã se foloseascã de el pentrua desemna toate acþiunile, întrucât fiecare dintre acestea implicã forþã ºi miº-care. Totuºi, printr-un autentic rafinament, cah s-a pãstrat doar pentru aindica tensiunea continuã a acþiunii durative, aºadar la prezent ºi la imperfect.Faptul cã silaba cah este tratatã realmente ca o temã verbalã este dovedit depoziþia diferitã pe care o ocupã pronumele afixat în formele cu cah ºi cu ah.În formele cu cah, pronumele stã întotdeauna imediat dupã cah, în formele

248 VERBUL

[271]

cu ah pronumele nu stã înaintea acestuia, ci înaintea verbului atributiv. Or,întrucât pronumele este adãugat întotdeauna ca prefix la o temã nominalãsau verbalã, este clar cã, în aceste forme, ah nu este nici una, nici alta, spredeosebire de cah. Astfel, canan ‘a supraveghea’ face la persoana întâi singularprezent canan-in-cah, în timp ce la aceeaºi persoanã a perfectului facein-canan-t-ah. Silaba in este aici pronumele pentru persoana întâi singular,iar t-ul intercalat este un sunet eufonic. Ca prefix, ah deþine în limbã între-buinþãri multiple: este semn caracteristic pentru genul masculin, pentrulocuitorii unui þinut ºi, în fine, pentru numele formate de la verbe active.Din aceastã cauzã este posibil ca ah, pornind de la un substantiv, sã se transformeîntr-un pronume demonstrativ, pentru a ajunge în cele din urmã un afix.Întrucât, datoritã originii sale, este mai puþin adecvat pentru a indica inten-sitatea ºi mobilitatea verbului, rãmâne pe seama sa desemnarea timpurilorgramaticale care se menþin departe de manifestarea nemijlocitã a feno-menului. Când este vorba de verbe intranzitive, aceste verbe au nevoie încãºi mai mult de conceptul pur static de ‘a fi’ pentru a juca rolul de verb ºise mulþumesc astfel cu acel pronume în care conceptul de ‘a fi’ este întot-deauna subînþeles. În acest fel, limba maya desemneazã grade diferite deintensitate a fenomenelor ºi, pornind de aici, îºi configureazã formele deconjugare într-un mod încã ºi mai ingenios decât reuºesc sã o facã limbilefoarte evoluate, care nu urmeazã un drum atât de simplu ºi de natural ºicare nu delimiteazã cu atâta precizie funcþiile diferitelor pãrþi de vorbire.Structura verbului este însã întotdeauna defectuoasã; din ea transpar totuºiclar sentimentul adevãratei funcþii a verbului ºi un efort realmente meticulosde a dota aceastã funcþie cu o expresie adecvatã.

Pronumele afixat din a doua categorie principalã serveºte ºi ca pronumeposesiv pe lângã substantive. Or, faptul de a atribui verbului un pronumeposesiv, de a confunda ‘mâncarea noastrã’ cu ‘noi mâncãm’ trãdeazã o ignoraretotalã a diferenþei existente între nume ºi verb. În limbile care se fac vinovatede aºa ceva, aceasta ni se pare mai degrabã o carenþã a delimitãrii adecvatea diferitelor feluri de pronume. Evident, eroarea este mai puþin gravã atuncicând conceptul însuºi de pronume posesiv nu este conceput în întreaga sarigoare, cum mi se pare cã stau lucrurile în cazul de faþã. În aproape toatelimbile americane, înþelegerea structurii lor are ca punct de plecare, ca sãspunem aºa, pronumele; despãrþindu-se în douã mari ramuri, acesta se rãsu-ceºte, ca pronume posesiv, în jurul numelui, ca pronume regent sau subor-donat în jurul verbului, ºi ambele pãrþi de vorbire rãmân de cele mai multeori asociate cu el. De obicei, limba posedã, în acest scop, ºi forme pronominale

VERBUL 249

[273]

[272]

diferite. Acolo însã unde nu avem acest caz, conceptul de persoanã se coreleazã,nu fãrã incertitudini ºi oscilaþii, cu una sau alta dintre cele douã pãrþi devorbire. Diferenþa dintre cele douã cazuri este bine perceputã, dar nu cuacuitatea formalã ºi cu pertinenþa pe care le reclamã trecerea la desemnareaprin mijloace fonetice. Se întâmplã totuºi uneori ca perceperea acestei distinc-þii sã gãseascã, pentru a se manifesta, o altã modalitate decât separarea netãa celor douã pronume. În limba neamului betoi, care locuieºte de o parteºi de alta a râului Casanare, dar ºi pe cursul inferior al fluviului Orinoco,pronumele, atunci când se asociazã cu verbul în calitate de element regent,ocupã o poziþie diferitã de cea ocupatã de pronumele posesiv pe lângã nume.Pronumele posesiv este antepus, pe când pronumele care însoþeºte persoanaverbului este postpus; diferenþa sonorã constã doar într-o prescurtare produsãde adjoncþiune. Astfel, rau tucu înseamnã ‘casa mea’, dar humasoi-rrù ‘om sunteu’, iar ajoi-rrù ‘eu sunt’. În ultimul exemplu, semnificaþia silabei radicaleîmi este necunoscutã. Aceastã sufixare a pronumelui se petrece însã doaracolo unde acesta se asociazã cu un alt cuvânt, cum ar fi un aorist fãrã deter-minare temporalã specificã. Pronumele formeazã în acest caz, alãturi de cuvân-tul respectiv, un unic complex sonor, ceea ce dã naºtere realmente unei formeverbale. Cãci accentul trece, în astfel de cazuri, de la cuvântul asociat lapronume. Acest fapt reprezintã un fel de semn simbolic pentru mobilitateaacþiunii, cum observãm ºi în limba englezã, unde acelaºi cuvânt bisilabic poatefi întrebuinþat alternativ ca nume sau ca verb, accentul tonic pe ultima silabãindicând forma verbalã. Este adevãrat cã ºi în chinezã transformarea numeluiîn verb ºi, invers, a verbului în nume se realizeazã tot cu ajutorul accentului,dar fãrã o referire simbolicã la natura verbului, deoarece acelaºi accent, fãrãa suferi nici o schimbare, exprimã dubla conversiune, limitându-se sã indicetransformarea cuvântului în partea de vorbire opusã semnificaþiei sale naturaleºi întrebuinþãrii sale obiºnuite.1

Nu mi s-a pãrut potrivit sã întrerup aceastã expunere privitoare la con-jugarea din limba maya, dar aº dori sã menþionez totuºi, în doar câteva cuvinte,o excepþie notabilã. Viitorul se deosebeºte complet în formarea sa de altetimpuri gramaticale. Într-adevãr, el îºi combinã silabele caracteristice cu ten,dar nu poartã niciodatã cu sine nici pe cah, nici pe ah; posedã sufixe proprii,dar renunþã uneori la orice sufix pe parcursul anumitor modificãri suferitede forma sa ºi pare sã respingã mai ales silaba ah. Cãci o eliminã chiar ºiacolo unde aceastã silabã este desinenþa efectivã a temei verbale. Ne-ar lua

250 VERBUL

[274 ]

1 Vezi lucrarea mea Lettre à Monsieur Abel-Rémusat, p. 23.

desigur prea mult timp sã cercetãm mai amãnunþit dacã aceste anomalii îºiau originea în natura sufixelor specifice ale viitorului sau dacã apar din altecauze. Oricare ar fi cauzele, aceastã excepþie nu poate infirma teza schiþatãmai sus. Respingerea lui ah mai degrabã confirmã semnificaþia pe care i-amatribuit-o mai sus, cãci incertitudinea proprie viitorului nu reclamã vitalitateaunui pronume ºi contrasteazã cu un fenomen care s-a produs deja în mod real.

Acolo unde limbile aleg calea de a indica în mod simbolic funcþia verbuluiprin intermediul unei conexiuni mai strânse între modificãrile sale, întot-deauna foarte mobile, ºi radical, chiar dacã nu îºi ating integral scopul propus,avem un indiciu explicit al existenþei sentimentului funcþiei verbale, sugeratde legãtura strânsã cu pronumele. Limbile se apropie astfel în mod treptatde punctul în care pronumele se transformã în persoanã, apropiindu-se astfelde adevãrata formã verbalã, în care punctul esenþial îl constituie indicareaformalã a persoanei (care nu se obþine prin simpla antepunere a pronume-lui autonom). Toate celelalte modificãri ale verbului (cu excepþia modurilor,care þin mai mult de construcþia propoziþiei) pot sã caracterizeze ºi acea partecomponentã a verbului care este prin ea însãºi mai asemãnãtoare cu numeleºi pe care doar funcþia verbalã este capabilã sã o punã în miºcare. Acesta esteîn primul rând motivul pentru care în limbile malaeziene, care prezintã înaceastã privinþã o anumitã asemãnare cu chineza, natura verbului este atâtde puþin vizibilã. Tendinþa fermã a limbilor americane de a afixa într-un felsau altul pronumele conduce aceste limbi pe o cale mult mai riguroasã. Dacãtoate modificãrile verbului sunt conectate efectiv cu silaba radicalã, atunciperfecþiunea formelor verbale se va baza exclusiv pe gradul de sudurã aîmbinãrii, pe eventualitatea ca forþa de instituire proprie verbului* sã sedovedeascã mai energicã prin flexiune sau mai inactivã prin aglutinare.

Conjuncþia

Cu o intensitate egalã cu cea a verbului, formarea corectã ºi eficace aconjuncþiilor se întemeiazã, în limbi, pe activitatea aceleiaºi forþe a spirituluiorientat cãtre formarea limbii, despre care vorbim aici. Cãci, înþeleasã însensul strict al cuvântului, conjuncþia indicã relaþiile pe care le stabilesc întreele douã propoziþii; de aceea, în conjuncþie se realizeazã o dublã concentrare,o sintezã de o complexitate superioarã. Orice propoziþie trebuie înþeleasãca o unitate; aceste unitãþi, la rândul lor, trebuie îmbinate într-o unitate

CONJUNCÞIA 251

[275 ]

[276 ]


de rang superior, iar propoziþia precedentã trebuie sã rãmânã prezentã însuflet pânã când propoziþia urmãtoare oferã determinarea completã a ansam-blului enunþãrii. Construcþia propoziþiei se extinde aici pânã la nivelul frazei,iar conjuncþiile se împart în conjuncþii mai simple, care se limiteazã la com-binarea sau separarea propoziþiilor, ºi în conjuncþii mai complexe, care asigurãdependenþa reciprocã între propoziþii. În scurgerea liniarã ºi continuã sau,dimpotrivã, mai elaboratã, a frazei, gramaticienii greci vedeau deja criteriuldeosebirii dintre stilul simplu ºi stilul mai elevat din punct de vedere artistic.Propoziþiile legate între ele prin simpla adiþionare se succedã în mod nede-finit, fãrã sã ia forma unui ansamblu care între început ºi sfârºit sã se sta-bileascã anumite corelaþii, pe când, dimpotrivã, propoziþiile corelate cu adevãratpentru a forma o frazã se fixeazã ºi se sprijinã reciproc întocmai ca pietrelecare alcãtuiesc o boltã.1 Limbile mai puþin evoluate duc de obicei lipsã deconjuncþii sau se servesc în acest scop de cuvinte adecvate doar parþial ºi carenu sunt destinate exclusiv unei astfel de întrebuinþãri; foarte adesea, acestelimbi lasã propoziþiile sã se succeadã fãrã o legãturã explicitã între ele. Chiarºi propoziþiile dependente una de alta sunt reduse, ori de câte ori este posibil,la o schemã liniarã; urme ale unei astfel de scheme liniare s-au pãstrat chiarºi în limbile ajunse la un înalt nivel de evoluþie. Dacã spunem, de exemplu,în germanã: Ich sehe, dass du fertig bist ‘vãd cã eºti gata’ nu spunem nimicaltceva decât: Ich sehe das: du bist fertig ‘vãd aceasta: tu eºti gata’; doar într-oepocã ulterioarã sentimentul rigorii gramaticale a marcat în mod simbolic,prin inversiunea verbului, dependenþa propoziþiei aflate pe poziþia secundã.

Pronumele relativ

Ceea ce pune cele mai mari dificultãþi pentru interpretarea gramaticalãeste instituirea sinteticã* ce opereazã în pronumele relativ. Douã propoziþiitrebuie corelate în aºa fel încât una dintre ele sã reprezinte pur ºi simpluexpresia unei însuºiri atribuite unui nume din cadrul celeilalte. Cuvântulîn virtutea cãruia aceastã operaþie se desfãºoarã trebuie deci sã fie deopotrivãpronume ºi conjuncþie, trebuie sã reprezinte un nume ºi sã îi þinã locul ºitrebuie sã fie regent al unei propoziþii. Esenþa sa se pierde imediat, în momen-tul în care cele douã pãrþi de vorbire care se combinã ºi se modificã reciprocîn cadrul propoziþiei înceteazã sã mai fie gândite ca un ansamblu inseparabil.

252 PRONUMELE RELATIV

1 Demetrius, De elocutione, §§ 11–13.* Vezi supra, p. 250 (n. trad.).

[277 ]

Relaþia reciprocã dintre cele douã propoziþii reclamã, în fine, ca pronu-mele-conjuncþie (relativul) sã stea la cazul cerut de verbul propoziþiei relative,dar sã rãmânã totuºi, oricare ar fi acest caz, în poziþia de regent în propoziþiaîn fruntea cãreia se aflã. Evident, în acest punct dificultãþile se multiplicã:o propoziþie care conþine un pronume relativ poate fi înþeleasã complet doarprin intermediul altei propoziþii. Conceptului de pronume relativ îi pot cores-punde integral doar limbile în care numele este declinabil. Dar, chiar dacãfacem abstracþie de aceastã cerinþã, în cele mai multe dintre limbile mai puþinevoluate este cu neputinþã sã gãsim o expresie capabilã sã defineascã realmenteacest tip de propoziþie; într-adevãr, pronumele relativ lipseºte efectiv în astfelde limbi. Ele evitã, pe cât posibil, întrebuinþarea pronumelui relativ; acolounde nu pot evita aceastã situaþie, se folosesc, într-un mod mai mult saumai puþin adecvat, de construcþii care þin locul pronumelui relativ.

O astfel de construcþie, care se vãdeºte în fapt foarte ingenioasã, întâlnimîn limba quechua, limba comunã în Peru. Succesiunea propoziþiilor esteinversatã: relativa apare pe primul loc ca enunþare simplã ºi autonomã, iarpropoziþia principalã o urmeazã pe locul secund. În relativã, cuvântul sprecare se orienteazã relaþia respectivã este însã omis, ºi tocmai acest cuvânt,împreunã cu pronumele relativ care îl precedã, este plasat la începutul pro-poziþiei principale ºi la cazul cerut de verbul acestei propoziþii. Aºadar, înloc sã se spunã: ‘omul care are încredere în mila lui Dumnezeu o primeºte’sau ‘ceea ce crezi acum vei vedea cândva revelat în cer’ sau ‘voi merge pedrumul pe care mã îndrumi’, se spune: ‘are încredere în mila lui Dumnezeu,acest om o primeºte’ sau ‘tu crezi acum, aceasta vei vedea cândva revelat încer’ sau ‘tu mã îndrumi, pe acest drum voi merge’. În astfel de construcþii,semnificaþia esenþialã a propoziþiilor relative, ºi anume aceea cã un cuvânttrebuie gândit exclusiv în funcþie de determinarea conþinutã în relativã, estenu doar pãstratã, ci ºi exprimatã, cel puþin parþial, în mod simbolic. Propo-ziþia relativã, asupra cãreia trebuie sã ne îndreptãm mai întâi atenþia, aparepe primul loc ºi, în acelaºi timp, numele pe care îl determinã aceastã relativãeste plasat la începutul propoziþiei principale, chiar ºi atunci când construcþiaprincipalei ar cere, de regulã, sã fie plasat pe altã poziþie. Toate dificultãþilegramaticale produse de aceastã îmbinare sunt însã depãºite. Dependenþareciprocã dintre cele douã propoziþii rãmâne neexprimatã; ingenioasa metodãcare constã în a face ca pronumele sã joace rolul de regent în relativã, subor-donându-l totuºi verbului din principalã, dispare cu totul. În aceste îmbinãrinu existã, aºadar, nici un pronume relativ. Numelui îi este ataºat mai degrabã

PRONUMELE RELATIV 253

[278]

pronumele demonstrativ obiºnuit, uºor de înþeles, de unde rezultã cã limbaa perceput în mod neclar relaþia reciprocã dintre cele douã pronume, pecare a desemnat-o însã pe calea cea mai simplã. Limba mexicanã întrebuin-þeazã în acest context un procedeu mai simplu, dar nu atât de adecvat pentruexprimarea veritabilei valori semantice a propoziþiei relative. Aceastã limbãplaseazã înaintea propoziþiei relative cuvântul in, care þine loc deopotrivã depronume demonstrativ ºi de articol, conectând-o astfel ca atare cu propoziþiaprincipalã.

Cercetare a limbilor flexionare în evoluþia lor

Când un grup etnic conservã în limba sa forþa de instituire sinteticã*capabilã sã se auto-exprime în structura acesteia într-un grad satisfãcãtorºi gãsind întotdeauna expresia adecvatã, rezultã în mod inevitabil o organizarefavorabilã a organismului lingvistic, care va rãmâne neschimbatã în toatepãrþile sale componente. Dacã verbul este riguros construit, datã fiind poziþiasa dominantã în propoziþie, tot aºa va trebui sã fie ºi celelalte pãrþi de vorbire.Aceeaºi forþã capabilã sã fundamenteze gândirea ºi expresia în raporturilelor cele mai corecte ºi mai fecunde va strãbate pãrþile propoziþiei pânã încele mai mici detalii. Aceastã forþã nu poate eºua în realizarea unor sarcinimai simple dupã ce a reuºit sã depãºeascã dificultatea majorã ridicatã desinteza prin care se configureazã propoziþia. Numai cã exprimarea auten-ticã a acestei sinteze nu poate fi proprie decât limbilor flexionare veritabileºi, între acestea, doar acelora care au ridicat flexiunea la nivelul cel mai înalt.Desemnarea obiectelor ºi a relaþiilor dintre ele trebuia sã-ºi gãseascã o expresiecare sã reflecte raportul de cooperare cel mai riguros; unitatea cuvântuluitrebuie, sub influenþa ritmului, sã deþinã stabilitatea maximã, iar propoziþiatrebuie, la rândul ei, sã-ºi asigure libertatea specificã prin separarea clarã afiecãrui cuvânt. Acest organism fericit este, în ansamblul sãu, consecinþanecesarã a acþiunii exercitate în limbã de forþa de sintezã.

În adâncul sufletului, aceastã forþã implicã acordul deplin al gândirii,în miºcarea ei progresivã, cu limba care o însoþeºte. Deoarece a gândi ºi avorbi se completeazã întotdeauna reciproc, funcþionarea lor corectã garanteazão serie de progrese neîntrerupte. În mãsura în care deþine o bazã materialãºi depinde în acelaºi timp de influenþe exterioare, dacã este lãsatã pe seamaei înseºi, limba ajunge sã producã dificultãþi formei interne care opereazã

254 CERCETARE A LIMBILOR FLEXIONARE ÎN EVOLUÞIA LOR

[279]


în ea sau chiar, în lipsa unei acþiuni predominante a acesteia, sã se lase purtatãîn configurãrile sale de jocul întâmplãtor al analogiilor care îi sunt familiare.Dacã este însã strãbãtutã de forþa energeticã interioarã ºi se simte susþinutãde aceasta, limba îºi recapãtã spontan vigoarea ºi acþioneazã din nou potrivitindependenþei sale materiale. Tocmai sub acest aspect natura stabilã ºi inde-pendentã a limbii exercitã un efect binefãcãtor ºi, aºa cum se întâmplã întot-deauna cu orice organism fericit alcãtuit, serveºte ca instrument de inspiraþienoilor generaþii de vorbitori. Reuºita activitãþii spirituale în ºtiinþã ºi în poeziedepinde, pe lângã predispoziþiile imanente ale naþiunii ºi pe lângã configuraþiaspecificã limbii, ºi de variate influenþe exterioare, uneori prezente ºi active,alteori absente, dar, întrucât structura limbii se menþine independentã de astfelde influenþe exterioare, este nevoie doar de un impuls favorabil din afarã pentrua determina poporul cãruia îi aparþine limba respectivã sã recunoascã faptulcã, în limba sa, el deþine un instrument adecvat pentru un nou elan al gân-dirii. Predispoziþiile naþionale se trezesc la viaþã, iar pentru cooperarea lorcu limba începe o nouã perioadã de înflorire. Dacã vom privi comparativistoria popoarelor, vom constata cã rareori întâlnim o naþiune a cãrei literaturãsã fi cunoscut douã perioade de înflorire diferite, independente una de alta.Sub alt aspect, am însã impresia cã suntem obligaþi sã admitem cã aceastãdeschidere a popoarelor cãtre o activitate spiritualã mai elevatã trebuie dedusãdintr-un stadiu istoric în care, atât în privinþa predispoziþiilor lor spirituale,cât ºi în privinþa limbii lor, existau deja, prefiguraþi într-o stare oarecum latentã,germenii unei dezvoltãri viguroase. Oricât de mulþi am presupune cã au fostaezii greci înainte de Homer, este sigur cã limba greacã a fost doar rafinatãde aceºtia, ºi nu configuratã în datele sale originare. Armoniosul ei organism,autentica sa naturã flexionarã, forþa ei de sintezã, într-un cuvânt tot ceea ceconstituie fundamentul ºi nervul structurii sale, aparþinea limbii greceºti,cu siguranþã, de multe secole. Prin contrast, vedem cã au existat popoare careau avut limbi foarte nobile, în care totuºi, dupã ºtiinþa noastrã, nu s-a dezvoltato literaturã de o valoare comparabilã. Motivul acestei situaþii trebuie cãutatîn lipsa unui impuls suficient sau în absenþa unor împrejurãri favorabile. Men-þionez în acest context doar limba lituanianã, care a rãmas fidelã, într-unmod mai fericit decât celelalte limbi surori, grupului lingvistic sanscrit, cãruiaîi aparþine. Expresia pe care o întrebuinþez pentru a defini drept exterioare,întâmplãtoare ori, încã ºi mai bine, istorice influenþele favorabile sau nefavorabileeste perfect justificatã, dat fiind impactul efectiv pe care îl exercitã prezenþasau absenþa acestora. În realitate, acþiunea lor nu poate fi stimulatã decât

CERCETARE A LIMBILOR FLEXIONARE ÎN EVOLUÞIA LOR 255

[280]

[281]

din interior. Este necesar sã se aprindã o scânteie, sã fie ruptã legãtura careîmpiedicã, sã spunem aºa, forþa elasticã a sufletului sã se extindã; acest faptse poate petrece dintr-odatã, fãrã pregãtiri lente anterioare. Adevãrata genezã,care va rãmâne pentru totdeauna de neînþeles, nu devine mai uºor de explicatprin aceea cã împingem tot mai departe în trecut momentul iniþial.

În ceea ce priveºte acordul dintre formarea limbii ºi dezvoltarea gândiriiîn ansamblul ei, am convenit sã vedem un indiciu favorabil în faptul cã înstructura concretã a limbii se gãseºte expresia capabilã sã exprime institu-irea sinteticã*; acest acord ne trimite în cele din urmã spre acea activitatespiritualã care nu-ºi obþine forþa creatoare decât din interior. Dacã o privimexclusiv în efectul sãu retroactiv, lãsând deoparte deocamdatã faptul cã eafurnizeazã în prezent spiritului ceea ce anterior primise ea însãºi de la acesta,constatãm cã structura lingvisticã reuºitã este aceea care conferã energie forþeiintelectuale, claritate ordinii logice, trezind sentimentul a ceva mai profunddecât ceea ce poate fi susþinut prin intermediul simplei analize conceptuale,împreunã cu dorinþa de a scruta acest ceva, trezind intuiþia neclarã a uneirelaþii de reciprocitate între elementul spiritual ºi cel senzorial ºi oferind încele din urmã posibilitatea de a supune sunetele unui tratament ritmic ºimelodic bazat pe o schemã artisticã generalã; toate acestea sunt favorizateacolo unde ele preexistã deja de la sine. Prin efortul convergent al forþelorspiritului, îndreptate în direcþia corectã, se naºte, aºa cum se întâmplã cu oscânteie aprinsã, o activitate de dezvoltare pur spiritualã a gândirii; este suscitatãastfel cu vigoare o structurã lingvisticã favorabilã care, prin însãºi natura ei,dã naºtere filozofiei ºi poeziei. La rândul ei, înflorirea filozofiei ºi a poezieiatestã deopotrivã vitalitatea limbii. O limbã conºtientã de sine se miºcã celmai bine acolo unde i se atribuie un rol predominant; activitatea spiritualãîºi concentreazã ea însãºi cu maximã intensitate forþele ºi dobândeºte ceamai înaltã satisfacþie doar acolo unde, în reflecþia intelectualã sau în evoluþiaculturalã autonomã, îºi atinge deplinãtatea sau înnoadã firele convergenteale cercetãrii ºtiinþifice. Dar ºi în acest domeniu se evidenþiazã în modulcel mai viguros individualitatea intelectualã. O structurã lingvisticã perfecþio-natã, rezultatã din niºte predispoziþii favorabile pe care, la rândul ei, le hrã-neºte ºi le stimuleazã în mod constant, consolideazã principiul vital al limbii,încurajeazã ºi susþine deopotrivã multiplicitatea direcþiilor care se manifestãprin diversitatea caracterelor limbilor aparþinând aceleiaºi familii, diversitatela care ne-am referit mai sus. Cum se poate însã împãca aceastã afirmaþie,


[282]


potrivit cãreia principiul vital care asigurã fecunditatea limbilor se bazeazãîn primul rând pe natura lor flexionarã, cu faptul cã bogãþia de flexiuni esteîntotdeauna mai mare în epocile cele mai timpurii ale limbilor ºi descreºtetreptat odatã cu trecerea timpului? Ne apare cel puþin ciudat faptul cã tocmaiprincipiul care pierde teren trebuie sã fie cel chemat sã susþinã ansamblul.Tocirea flexiunilor este un fapt de netãgãduit. Din diferite motive ºi în diferitestadii de evoluþie, simþul formator al limbii se dispenseazã uneori de ele cunepãsare, alteori se depãrteazã de ele în mod intenþionat; ºi e chiar mai corectsã explicãm fenomenul în cauzã în acest fel decât sã punem totul exclusivpe seama timpului. Deja în formaþiunile declinãrii ºi ale conjugãrii, careau cunoscut cu siguranþã multe pierderi, sunetele caracteristice sunt evidenteliminate cu o lipsã de preocupare cu atât mai mare cu cât conceptul schemeide ansamblu, care atribuie în mod direct fiecãrui caz locul sãu precis, seconsolideazã mai mult. Se pot face astfel, cu mai mult curaj, sacrificii înfavoarea eufoniei ºi se evitã acumularea de mãrci distinctive acolo unde estesuficientã o singurã marcã pentru ca forma respectivã sã nu poatã fi confun-datã cu alta. Dacã impresiile mele nu mã înºalã, aceste schimbãri de sunete,puse de obicei pe seama timpului, se petrec mai puþin în limbile socotiterudimentare decât în cele evoluate, iar acest fenomen poate fi explicat cuuºurinþã. Dintre toþi factorii care influenþeazã limba, cel mai mobil este însuºispiritul uman, ºi cea mai mare parte a transformãrilor pe care le suferã limbase datoreazã viguroasei activitãþi a acestuia. Dar, pe mãsurã ce capãtã o încre-dere sporitã în stabilitatea viziunii sale interioare, spiritul ajunge sã consideresuperfluã o modulare prea atentã a elementelor fonetice. Tocmai din aceastãcauzã, într-o fazã avansatã a evoluþiei lingvistice, asupra limbilor flexionareplaneazã ameninþarea unei alterãri care afecteazã profund însãºi esenþa lor.Cu cât se simte mai matur, cu atât spiritul acþioneazã mai curajos asuprapropriilor conexiuni ºi rupe cu mai multã dezinvolturã punþile pe care leconstruieºte limba în scopul înþelegerii. Acestei dispoziþii i se asociazã atuncicu uºurinþã diminuarea sentimentului de încântare poeticã produs de melo-dicitatea sunetelor. Poezia însãºi porneºte atunci pe cãi interioare, pe parcursulcãrora s-ar putea lipsi fãrã riscuri de acest avantaj. Este vorba, aºadar, detrecerea de la o dispoziþie sufleteascã mai sensibilã la una mai purã ºi maiintelectualã, trecere prin intermediul cãreia limba îºi schimbã configuraþia.Totuºi, cauzele prime ale acestei transformãri nu sunt întotdeauna dintrecele mai nobile. Aspectul rudimentar al organelor fonatoare, mai puþin adecvateunei delimitãri fine ºi clare a sunetelor, un auz prin natura lui mai puþin

CERCETARE A LIMBILOR FLEXIONARE ÎN EVOLUÞIA LOR 257

[283]

[284 ]

sensibil ºi mai puþin exersat din punct de vedere muzical contribuie la indi-ferenþa faþã de principiul sonoritãþii prezent în limbã. În paralel, orientareaprioritar practicã a întrebuinþãrii limbii poate impune abrevieri, eliziuni alecuvintelor de relaþie, elipse de toate tipurile, deoarece, în mãsura în care seare în vedere exclusiv înþelegerea, este desconsiderat tot ceea ce nu este nemij-locit necesar pentru acest scop.

Relaþia dintre spiritul poporului ºi limba acestuia variazã în funcþie deurmãtoarele stadii ale limbii: limba se aflã încã în perioada de gestaþie aformei ei primare ºi, deja configuratã, începe sã serveascã exclusiv uzului vieþiicotidiene. Atâta timp cât, în acea perioadã timpurie, elementele îi apar înîntreaga lor claritate originarã, iar el este preocupat sã le combine, sufletulse implicã intens în forjarea instrumentului care va sta la baza activitãþiisale ºi nu abandoneazã nimic din ceea ce s-ar putea fixa în vederea exprimãriioricãrei nuanþe a simþirii. Prin urmare, are prioritate grija de a se face înþeles,semnificaþia elementelor devine mai obscurã ºi obiºnuinþa uzului lingvisticcedeazã locul unei atitudini neglijente faþã de detaliile specifice structuriilimbii ºi faþã de conservarea riguroasã a sunetelor. În locul plãcerii cu carefantezia îmbinã, inventiv, mãrcile distinctive cu un ritm silabic bogat însonoritãþi, se impune acum principiul comoditãþii înþelegerii, care dizolvãformele, fãcând sã aparã verbele auxiliare ºi prepoziþiile. Acest principiuimpune în acelaºi timp o mai mare transparenþã ca scop prioritar în raportcu celelalte virtuþi ale limbii; cãci aceastã metodã analiticã reduce fãrã îndoialãefortul înþelegerii, ba chiar, în anumite cazuri, amplificã nivelul de rigoareîntr-un mod mai eficace decât ar fi fãcut-o metoda sinteticã. În schimb, dincauza întrebuinþãrii acestor auxiliare gramaticale, flexiunile devin din ce înce mai inutile ºi îºi pierd treptat importanþa pentru simþul imanent al limbii.

Oricare ar fi motivul real, este sigur cã în acest fel limbile flexionareautentice devin mai sãrace în forme, pe care le înlocuiesc frecvent prin cuvintegramaticale; pe aceastã cale, limbile flexionare pot ajunge sã semene în uneleprivinþe cu acele limbi care se deosebesc de familia lor lingvisticã prin prezenþaunui principiu cu totul diferit ºi mai imperfect. Germana noastrã actualãºi limba englezã – ultima într-o mult mai mare mãsurã – ne oferã numeroaseexemple de acest fel, fenomene pe care cred cã nu le putem pune totuºi peseama amestecului acestor douã limbi cu material romanic, deoarece acestamestec nu a exercitat decât o influenþã minorã, dacã nu cumva nulã asuprastructurii gramaticale a limbilor menþionate. Nu cred totuºi cã de aici amputea deduce o obiecþie împotriva tezei cã natura flexionarã exercitã o


[285 ]

influenþã fecundã ºi de duratã asupra limbilor. Presupunând cã ar fi existato limbã sanscritã care, în modul descris mai sus, s-ar fi apropiat de chinezãîn ceea ce priveºte particularitatea acesteia de a renunþa la mãrci care indicãrelaþiile dintre pãrþile de vorbire, diferenþa dintre cele douã limbi ar fi rãmastotuºi covârºitoare. Structura limbii chineze implicã în mod evident, oricarear fi explicaþia pe care am da-o acestui fenomen, o imperfecþiune în confi-gurarea limbii, probabil obiºnuinþa proprie poporului chinez de a izolasunetele, obiºnuinþã la care se adaugã o slabã capacitate a simþului limbii dea cere relaþionarea ºi combinarea acestora. Dimpotrivã, într-o limbã sanscritãca cea pe care am definit-o mai sus, natura autentic flexionarã, împreunã cutoate influenþele sale binefãcãtoare, s-ar fi consolidat pe parcursul nenumãra-telor generaþii ºi ar fi impus propria ei fizionomie simþului limbii. În esenþaei adevãratã, o astfel de limbã ar fi rãmas în mod constant sanscritã. Dife-renþele ar fi constat exclusiv în aspectele de detaliu, care nu ar fi putut ºtergeurmele pe care natura flexionarã le-a lãsat în ansamblul limbii. Mai multîncã, aparþinând unuia ºi aceluiaºi grup etnic, naþiunea ar fi purtat în sineaceleaºi predispoziþii naþionale cãrora li se datoreazã originea celei mai nobilepãrþi din structura limbii ºi ºi-ar fi conceput limba în acelaºi spirit ºi potrivitaceloraºi criterii, chiar dacã, în unele detalii exterioare, limba ar fi corespunsmai puþin acestui spirit imanent. De asemenea, aºa cum se întâmplã cu con-jugarea limbii engleze, s-ar fi pãstrat ºi aici unele flexiuni autentice, carenu ar fi îngãduit spiritului sã se înºele cu privire la adevãrata origine ºi laesenþa specificã a limbii. Cu toate acestea, o cantitate mai redusã de formeºi o structurã simplificatã, rezultate în acest fel, nu fac ca limbile sã devinã,cum tocmai am observat mai sus în cazul englezei ºi al limbii noastre germane,mai puþin capabile de mari performanþe, ci le conferã doar un caracter diferit.E drept, poezia acestor naþiuni este lipsitã din acest motiv de eficacitatea deplinãa unuia dintre elementele ei principale. Dar, dacã la o astfel de naþiune poeziaar decãdea efectiv sau ºi-ar pierde ceva din fecunditate, acest fapt nu ar trebuipus pe seama limbii, cãci ar izvorî din cauze interne mai profunde.

Limbile provenite din latinã

ªi limbile-surori provenite din latinã îºi datoreazã puritatea structuriigramaticale ataºamentului lor ferm – am putea spune chiar indelebil – laorganismul lingvistic autentic care le-a devenit un bun comun. Pentru oevaluare corectã a uimitorului fenomen al apariþiei acestor limbi mi se parede o importanþã capitalã sã punem accent pe faptul cã, în procesul de

LIMBILE PROVENITE DIN LATINÃ 259

[286 ]

reconstrucþie desfãºurat pe ruinele limbii latine, dacã avem în vedere doaraspectul formal al gramaticalitãþii, materialul strãin nu a exercitat o influenþãesenþialã. Limbile originare vorbite în þãrile în care au înflorit noile idiomuriromanice nu par sã fi avut nici o contribuþie în acest proces. În ceea ce priveºtelimba bascã, acest lucru este sigur; este foarte probabil ca el sã fie valabil ºipentru limbile care predominau, la origine, în Galia. Populaþiile migratoarestrãine, aparþinând în cea mai mare parte grupului etnic germanic sau unuigrup înrudit cu germanii, au contribuit la remodelarea limbii latine cu aju-torul unui mare numãr de cuvinte; în schimb, cu greu vom putea gãsi încomponenta gramaticalã vreo urmã cât de cât semnificativã a idiomurilorgermanice. Popoarele nu acceptã cu uºurinþã sã li se modifice forma în caresunt obiºnuite sã-ºi toarne gândirea. Terenul din care s-a nãscut gramaticanoilor limbi a fost de aceea, în primul rând ºi în mod esenþial, cel al limbilorcãzute în ruinã. Însã ruinarea ºi prãbuºirea, dacã urmãrim cauzele care le-auprodus, trebuie cãutate într-o perioadã cu mult anterioarã celei în care acesteaau devenit evidente. Încã din timpurile de glorie ale Imperiului, limba latinãera vorbitã în diferitele provincii altfel decât în Latium ºi în capitalã. Chiarºi în aceste locuri de origine ale naþiunii, putem presupune cã limba popularãprezenta niºte particularitãþi care nu au ieºit la luminã decât mai târziu, dupãdeclinul limbii cultivate comune. Au apãrut, fireºte, abateri de la pronunþiacorectã, solecisme în construcþia propoziþiilor, poate chiar simplificãri aleformelor, înlocuite prin cuvinte auxiliare acolo unde limba cultivatã nu leaccepta sau le accepta doar ca excepþii foarte rare. Particularitãþile popularetrebuie sã fi devenit preponderente, în timp ce limba cultivatã, odatã cudecãderea vieþii publice, nu se mai simþea susþinutã ºi menþinutã pe culmide literaturã ºi de întrebuinþarea publicã oralã.1 Degenerarea limbii în provinciia continuat neîntrerupt, pe mãsurã ce slãbeau legãturile provinciilor cuImperiul.

Acest dublu proces de dezintegrare a atins punctul culminant în urmamigraþiilor popoarelor strãine. Nu mai era vorba acum despre o simplã degra-dare a limbii odinioarã suverane, ci despre o respingere ºi despre o distrugerea formelor ei esenþiale, adesea despre o înþelegere greºitã a acestora, dar toateacestea erau în acelaºi timp însoþite de recursul la noi mijloace capabile sãrestaureze unitatea vorbirii, mijloace create pe baza resurselor existente, deºiadesea combinate între ele într-un mod contradictoriu. Pe parcursul tuturor

260 LIMBILE PROVENITE DIN LATINÃ

[287 ]

[288]

1 Pentru acest punct, ca ºi pentru întregul capitol, cf. foarte interesanta lucrare alui Diefenbach, Über die jetzigen romanischen Schriftsprachen, 1831.

acestor schimbãri, în limba aflatã în declin s-a pãstrat totuºi intact principiulesenþial al structurii sale, distincþia clarã între conceptul lucrului ºi cel alrelaþiei, alãturi de nevoia de a gãsi pentru fiecare expresia specificã, la felcum în popor s-a pãstrat conºtiinþa acestui principiu adânc înrãdãcinatãprintr-o obiºnuinþã secularã. Amprenta acestui principiu a rãmas neºtearsãîn fiecare fragment al limbii; ea n-ar mai fi putut fi ºtearsã nici în cazul încare popoarele nu ar mai fi recunoscut-o. Era în firea lucrurilor ca popoarelesã o caute, sã o descifreze ºi sã o reactiveze în scopul reconstrucþiei. În aceastãuniformitate a noii remodelãri, care decurgea din însãºi natura generalã asimþului imanent al limbii, în corelaþie cu unitatea limbii-mamã, rãmasãnecontaminatã sub aspect gramatical, trebuie cãutatã explicaþia fenomenuluiprin care modul de a proceda al limbilor romanice se menþine identic cusine în zone geografice foarte depãrtate una de alta, manifestându-se adeseaprin potriviri de detaliu neaºteptate. Ceea ce dispare sunt formele, dar nuºi forma, care-ºi revarsã vechiul spirit asupra noilor configuraþii.

Cãci, dacã în aceste limbi moderne o prepoziþie substituie un caz, situaþiaeste diferitã de aceea din limba în care un cuvânt indicã un caz doar prinadãugarea unor particule. Chiar ºi în eventualitatea în care semnificaþia refe-renþialã originarã a cuvântului s-a pierdut, acesta nu ajunge totuºi sã exprimeo relaþie ca atare, deoarece limba în ansamblul ei nu acceptã aceastã moda-litate de exprimare, structura acestui tip de exprimare nu izvorãºte din viziuneainterioarã asupra limbii, care reclamã în mod clar ºi energic o delimitareriguroasã a pãrþilor de vorbire, ºi, în fine, deoarece spiritul naþiunii nu acceptãsã impunã formaþiunilor limbii sale o astfel de strategie. Or, tocmai acestdin urmã caz se verificã perfect în limba latinã. Prepoziþiile alcãtuiau în latinãun ansamblu de asemenea relaþii ºi fiecare dintre ele cerea, potrivit proprieisemnificaþii, un anumit caz; doar împreunã cu acest caz prepoziþia desemnarelaþia respectivã. Aceastã frumoasã concordanþã nu s-a transmis limbilorcare au apãrut în procesul de degradare a limbii latine. Dar sentimentul acesteiconcordanþe, recunoaºterea prepoziþiei ca o parte de vorbire specificã, veri-tabila sa funcþie semnificativã nu au dispãrut; iar aceasta nu este deloc oipotezã arbitrarã. Acest fapt este evident, într-un mod pe care nu-l putemtrece cu vederea, în configurarea de ansamblu a limbii care, chiar dacã arenumeroase goluri în ceea ce priveºte detaliile formale, poartã în sine o ten-dinþã constantã de conservare a formei, rãmânând ea însãºi, în principiulsãu, o limbã nu mai puþin flexionarã decât limba din care derivã. Acelaºifenomen se constatã la întrebuinþarea verbului. Oricât de lacunare ar fi


[289]

formele acestuia, forþa sa de instituire sinteticã* rãmâne totuºi aceeaºi, cãcilimba poartã întipãritã în sine, într-un mod de neºters, separarea numeluide verb. Chiar ºi pronumele, întrebuinþat în numeroase cazuri ºi acolo undeîn limba-mamã nu este exprimat în mod autonom, este simþit ca fiind cores-punzãtor adevãratului concept al acestei pãrþi de vorbire. Dacã, în limbileîn care verbul este lipsit de marcarea persoanelor, pronumele apare înainteaverbului în calitate de concept desemnând lucrurile, în limbile-surori derivatedin latinã pronumele indicã realmente, potrivit propriului concept, persoana,numai cã separatã de verb, altfel decât stau lucrurile în latinã. Cãci insepara-bilitatea verbului ºi a persoanei este o însuºire ereditarã a limbii-mamã, iaraceasta se manifestã ºi în limba-fiicã prin prezenþa anumitor sunete finale cares-au pãstrat. În general, ca în toate limbile flexionare, în limba-fiicã seevidenþiazã mai mult funcþia supletivã a pronumelui; ºi, întrucât aceastã func-þie conduce spre o interpretare exactã a pronumelui relativ, limba este orien-tatã ºi pe aceastã cale cãtre întrebuinþarea corectã a acestuia. Acelaºi fenomentinde sã se producã peste tot. Forma dezmembratã este reconstruitã în modurifoarte diferite, dar spiritul ei vegheazã în continuare asupra noii formaþiuni,dovedind durata aproape indestructibilã a principiului vital care dominãîn familiile de limbi configurate într-un mod autentic gramatical.

În ciuda uniformitãþii modului de a trata materia supusã transformãrii,uniformitate pe care limbile-surori provenite din latinã o manifestã în ansam-blul lor, la baza perspectivei individuale a fiecãreia dintre ele se aflã un prin-cipiu specific. Numeroasele particularitãþi pe care întrebuinþarea limbii lecere imperios trebuie – dupã cum am subliniat mai sus în repetate rânduri –sã fie îmbinate, oricare ar fi modalitãþile concrete ale vorbirii, într-o unitatecare nu poate fi decât individualã, dat fiind faptul cã limba îºi înfige rãdãcinileîn toate fibrele spiritului uman. Prin simplul fapt cã apare o schimbare înprincipiul unitãþii ºi o nouã perspectivã în spiritul unui popor, ia fiinþã onouã limbã; de asemenea, când o naþiune suferã schimbãri radicale care îiafecteazã puternic limba, ea trebuie atunci sã reuneascã elementele modificatesau pe cele noi într-o nouã configuraþie. Am vorbit mai sus de acel momentdin viaþa naþiunilor în care acestora le apare clarã posibilitatea de a orientalimba independent de întrebuinþarea ei în exterior, cãtre edificarea unuicomplex de idei ºi de sentimente. Chiar dacã naºterea unei literaturi, pecare am definit-o aici în esenþa ei efectivã ºi din punctul de vedere al realizãriisale depline, se petrece de fapt doar treptat ºi pornind dintr-un impuls resimþit


[290]


[291 ]

în mod confuz, începutul ei reprezintã întotdeauna un veritabil salt, un elandin interior spre exterior, care tinde cãtre o conlucrare între forma limbiiºi forma individualã a spiritului; din acest elan iradiazã natura autenticã ºipurã a ambelor forme, iar singurul sãu scop este tocmai aceastã iradiere.Modul de dezvoltare a acestui impuls devine parcursul intelectual pe careîl urmeazã naþiunea pânã la sfârºitul procesului de decãdere a limbii sale.Este vorba oarecum despre o nouã etapã în evoluþia limbii, cea a unei coeziunimai elevate a limbii ca unitate; ºi modul în care se raporteazã acest fapt laconfigurarea formei tehnice externe a fost examinat mai îndeaproape anterior,când am avut prilejul sã vorbim despre caracterul limbilor.

Când abordãm trecerea de la limba latinã la limbile romanice modernederivate din ea, trebuie sã distingem foarte clar acest dublu tratament carese aplicã limbii. Douã dintre limbile romanice, reto-romana ºi daco-romana,nu au ajuns sã ia parte la dezvoltarea ºtiinþificã,* fãrã ca prin aceasta sã putemsusþine totuºi cã forma lor tehnicã ar fi rãmas în urmã în comparaþie cu acelorlalte limbi. Dimpotrivã, tocmai daco-romana a pãstrat cel mai bine fle-xiunile limbii-mamã ºi se apropie foarte mult de italianã în ceea ce priveºtemodul în care trateazã aceste flexiuni. Neajunsul trebuie cãutat astfel exclusivîn împrejurãrile exterioare, în absenþa unor evenimente ºi a unor situaþiifavorabile care sã fi provocat elanul necesar pentru întrebuinþarea limbii înscopuri mai elevate.

Dacã ne referim acum la un caz asemãnãtor, este incontestabil cã o cauzãidenticã stã la baza faptului cã în urma decãderii limbii greceºti nu a apãruto limbã distinctã, cu o nouã specificitate. Cãci procesul de formare a limbiineogreceºti este în multe privinþe foarte asemãnãtor celui specific limbilorromanice. Întrucât aceste remodelãri sunt frecvente în evoluþia naturalã alimbilor, iar ambele limbi-mamã au acelaºi caracter gramatical, aceastã ase-mãnare este uºor de explicat; totuºi diferenþa pe care o constatãm în rezultatulfinal este cu atât mai surprinzãtoare. Ca provincie a unui imperiu aflat îndeclin, expus adesea devastãrilor provocate de invaziile unor popoare strãine,Grecia nu a putut mobiliza acea forþã avântatã ºi fecundã care în Occidenta dat naºtere prospeþimii ºi vigorii unor împrejurãri interioare ºi exterioare,ce vor ajunge sã se concretizeze în forme noi. Dotate cu noi instituþii sociale,favorizate de întreruperea oricãrei legãturi cu un organism statal aflat în plinã


[292]

* Se are aici în vedere faptul cã, în ciuda unei tradiþii scrise de aproximativ treisecole, limba românã nu îºi conturase încã, în momentul în care Humboldt îºi elaboralucrarea, un stil ºtiinþific bine articulat (n. trad.).

descompunere ºi întãrite prin aportul unor grupuri etnice pline de vigoareºi de curaj, naþiunile occidentale ºi-au croit drumuri noi în toate activitãþilespiritului ºi ale caracterului. Noua configuraþie a lucrurilor care a rezultatde aici a avut deopotrivã ca rezultat o îmbinare între sentimentul religios,cel rãzboinic ºi cel poetic, îmbinare care a exercitat asupra limbii cea mairodnicã ºi mai decisivã influenþã. La aceste naþiuni a înflorit o nouã tinereþeînsetatã de creaþie poeticã, iar starea lor a devenit în aceastã privinþã oarecumasemãnãtoare cu cea de la începuturile istoriei, de care ne desparte de altfelîntunericul trecutului. Oricât de justificat ar fi sã punem pe seama acestorrãsturnãri istorice exterioare înflorirea în Occident a limbilor ºi literaturilormoderne, care ºi-au conturat un specific atât de pronunþat, încât au ajunssã rivalizeze cu limba-mamã, totuºi o influenþã dupã pãrerea mea esenþialãa exercitat în acest sens ºi o altã cauzã, pe care am menþionat-o în treacãtºi mai sus (p. 288) ºi a cãrei examinare, datã fiind importanþa ei specialãpentru limbã, îºi gãseºte un loc perfect justificat ºi în seria consideraþiilorde faþã. Transformarea pe care a suferit-o limba latinã a fost incomparabilmai profundã, mai intensã ºi mai bruscã decât cea pe care a cunoscut-o limbagreacã. Transformarea latinei a fost o veritabilã descompunere, pe când ceacare i-a afectat pe greci s-a menþinut doar în limitele unor alterãri disparateºi ale dizolvãrii unor forme izolate. Acest exemplu ilustreazã douã modalitãþiposibile, confirmate ºi de alte fapte din istoria limbajului, de trecere de lao limbã bogatã în forme la una mai sãracã. În primul caz, structura perfectarticulatã a limbii se dezagregã ºi este apoi reconstituitã, dar într-un organismmai puþin desãvârºit. În al doilea caz, limba aflatã în declin suferã doar câtevarãni vindecabile; nu se produce o creaþie absolut nouã, ci limba perimatãîºi continuã existenþa, rãmânând marcatã însã de stigmatele care au desfi-gurat-o. Întrucât, în ciuda fragilitãþii ºi a slãbiciunii sale, Imperiul Bizantina dãinuit încã multã vreme, vechea limbã a supravieþuit ºi ea, oferindu-se caun tezaur la care se putea recurge mereu, ca un canon de la care se putea pornimereu. Nimic nu dovedeºte mai convingãtor diferenþa dintre neogreacã ºilimbile romanice în acest punct decât împrejurarea cã drumul urmat învremurile recente spre a redresa limba neogreacã* a fost întotdeauna cel alunei apropieri cât mai strânse cu putinþã de greaca veche. Ideea unei asemeneaposibilitãþi nu i-ar fi putut veni unui spaniol sau unui italian. Naþiunile


[293]

* Humboldt se referã aici la eforturile unor cãrturari greci, precum AdamantiosKorais (1743–1833), de a forja, pornind de la elina clasicã, o limbã literarã greceascãmodernã, comunã pentru toþi grecii (n. trad.).

romanice s-au vãzut într-adevãr proiectate pe traiectorii noi, iar sentimentulnecesitãþii ineluctabile a acestor traiectorii le-a insuflat curajul de a le neteziºi de a le urma pânã la capãt, în direcþiile adecvate spiritului individual alfiecãreia, o cale de întoarcere nefiind posibilã. Dacã privim însã lucrurile din-tr-o altã perspectivã, tocmai datoritã acestei diferenþe limba greacã se aflãîntr-o situaþie mai favorabilã. O diferenþã considerabilã consistã între limbilecare, ca vlãstare ale unuia ºi aceluiaºi trunchi, pãstreazã o legãturã de rudeniechiar ºi atunci când, urmând calea dezvoltãrii lor interne, se depãrteazã unelede altele, ºi limbile care se înalþã pe ruinele ºi dãrâmãturile altor limbi, cualte cuvinte sub influenþa unor împrejurãri exterioare. În limbile din primagrupã, insensibile la revoluþii violente ºi la amestecuri semnificative cu elementestrãine, este posibil sã se ajungã la o imensã profunzime, pornindu-se, maimult sau mai puþin, de la aceeaºi expresie, acelaºi cuvânt sau aceeaºi formã.Aceste limbi conservã într-adevãr, în mare parte, fundamentele unor ase-menea forme ºi doar ele se pot lãuda cã îºi sunt suficiente lor însele ºi cã deþino coerenþã integral circumscrisã în propriile limite. Limbile-fiice, cum suntlimbile romanice, nu se gãsesc, evident, în aceastã situaþie. Ele se bazeazãîn întregime, pe de o parte, pe o limbã care a încetat sã trãiascã ºi, pe dealtã parte, pe limbi strãine. De aceea, atunci când le cãutãm originea, toateexpresiile lor ne conduc, de cele mai multe ori, de-a lungul unei serii relativscurte de formaþiuni intermediare, spre un domeniu strãin, necunoscut depopor. Chiar ºi în componenta gramaticalã, puþin sau deloc amestecatã cuelemente strãine, coerenþa configurãrii interne, în mãsura în care este efectivprezentã, poate fi pusã în evidenþã doar prin raportare la limba maternã, deve-nitã strãinã. Înþelegerea profundã a acestor limbi ºi chiar impresia pe careo produce în fiecare limbã coeziunea armonioasã internã a tuturor elemen-telor nu sunt de aceea decât pe jumãtate posibile prin ele însele ºi, pentrua putea fi îndeplinite în întregime, e nevoie sã se apeleze la un materialinaccesibil popoarelor care le vorbesc. La ambele tipuri de limbi ne vedemsiliþi sã coborâm la limba mai veche. În modul în care se petrece aceastãregresie percepem exact diferenþa dintre cele douã tipuri de limbi, dacã vomcompara felul în care insuficienþa limbii de a oferi prin sine o explicaþie neconduce, în cazul latinei, spre teritoriul limbii sanscrite, iar în cazul francezeispre cel al limbii latine. Este evident cã, în al doilea caz, transformarea estecondiþionatã într-o mai mare mãsurã de arbitrariul unei influenþe externe,ºi chiar ºi desfãºurarea analogicã naturalã, care se petrece ºi aici, depinde deefectul acestor intervenþii din afarã. Or, tocmai pentru cã nu a devenit


[294 ]

[295]

realmente o limbã propriu-zis nouã, limba neogreacã nu se aflã deloc saudoar într-o mãsurã absolut neglijabilã în situaþia descrisã aici pentru limbileromanice. Neogreaca se poate elibera, de-a lungul timpului, de amesteculcuvintelor strãine, deoarece acestea nu au pãtruns, cu puþine excepþii, adâncîn viaþa sa efectivã, aºa cum s-a întâmplat cu limbile romanice. Fondul eiautentic ºi primar, cel al limbii vechi greceºti, nu poate apãrea ca ceva strãinnici în ochii poporului. Chiar dacã poporul n-ar mai fi în stare sã pãtrundãintegral subtila structurã a limbii vechi, el va trebui sã-i recunoascã aproapetoate elementele ca fãcând încã parte din propria limbã.

Iatã deci o diferenþã considerabilã în ceea ce priveºte natura însãºi a limbii.Exercitã oare aceastã diferenþã o influenþã semnificativã asupra spiritului ºiasupra caracterului naþiunii? Rãspunsul la aceastã întrebare mi se pare maidegrabã îndoielnic. Se poate obiecta pe bunã dreptate cã orice evaluare caredepãºeºte stadiul actual al limbii este strãinã poporului, cã, de aceea, capa-citatea de a se autoexplica pe care o posedã limbile constituite ca organismepure ºi închise în sine rãmâne ºi ea infructuoasã pentru popor ºi cã, pe dealtã parte, orice limbã derivatã dintr-o altã limbã, indiferent pe ce cale, darcu condiþia sã se fi perfecþionat pe parcursul mai multor secole, dobândeºteprin chiar acest fapt o coerenþã suficientã, care exercitã asupra naþiunii oputernicã influenþã. Ne putem imagina într-adevãr cã printre limbile celemai vechi, care ne apar ca limbi-mamã, ar putea exista unele care în realitatesã fie limbi derivate, asemãnãtoare cu limbile romanice; numai cã o analizãatentã ºi riguroasã ne-ar revela cu uºurinþã imposibilitatea de a le explicaexclusiv pe baza fondului propriu. Este însã de netãgãduit faptul cã, în zoneleobscure ºi insondabile în care capãtã formã sufletul ºi se perpetueazã indi-vidualitatea spiritului, rezidã un acord extrem de puternic între þesãtura fonicãa limbii ºi ansamblul gândurilor ºi al sentimentelor. De aceea, nu trebuiesã ne fie indiferent dacã modul de a simþi ºi modul de a gândi s-au între-pãtruns de-a lungul neîntreruptului lanþ al generaþiilor cu aceleaºi sunetestrãbãtându-le cu cãldura conþinutului lor sau dacã aceastã neîncetatã succesi-une de cauze ºi de efecte cunoaºte rupturi violente. De altfel, o nouã coerenþãse constituie ºi în acest ultim caz, iar în limbi, mai mult decât oriunde înfiinþa omului, timpul îºi aratã capacitatea de a vindeca rãnile. Nu trebuiesã uitãm însã faptul cã aceastã nouã coerenþã se reconstituie doar treptat ºicã, înainte ca ea sã devinã stabilã, generaþiile active intervin în seria cauzelorºi a efectelor, acþionând ele însele în calitate de cauze. Nu mi se pare totuºi cutotul lipsit de consecinþe asupra profunzimii spiritualitãþii, asupra intimitãþii


[296 ]

modului de a simþi ºi a vigorii gândirii dacã un popor vorbeºte sau nu o limbãcare se sprijinã în întregime pe ea însãºi sau cel puþin provine dintr-o dez-voltare pur organicã. În zugrãvirea naþiunilor care ilustreazã acest ultim caznu trebuie, aºadar, sã rãmânã necercetat dacã ºi în ce mãsurã echilibrul odatãrupt prin influenþa exercitatã de limbã asupra lor este restabilit în alt mod,adicã, altfel spus, dacã ºi în ce condiþii dintr-o imperfecþiune incontestabilãnu s-a câºtigat o nouã superioritate.

§ 22

Am ajuns acum la unul dintre punctele finale pe care ne-am propus sãle atingem în cercetarea de faþã.

Perspectiva globalã oferitã aici asupra limbajului – ca sã recapitulãm pescurt, în legãturã cu cele ce urmeazã, ceea ce am spus pânã acum – se funda-menteazã în esenþã pe teza cã acesta reprezintã deopotrivã împlinirea necesarãa facultãþii de a gândi ºi dezvoltarea unei aptitudini care caracterizeazã omulca atare. Aceastã dezvoltare nu este totuºi dezvoltarea unui instinct care ºi-arputea gãsi o explicaþie pur fiziologicã. Fãrã a fi un act al conºtiinþei imediate,ºi cu atât mai puþin al spontaneitãþii instantanee sau al libertãþii, limbajulnu poate aparþine totuºi decât unei fiinþe înzestrate cu conºtiinþã ºi cu liber-tate; în aceastã fiinþã limbajul emanã din adâncul, insondabil pentru ea însãºi,al propriei individualitãþi ºi din activitatea forþelor sale interne. Cãci limbajuldepinde de energia ºi de forma prin care ºi în care omul conferã individuali-tãþii sale spirituale de ansamblu, fãrã a avea el însuºi deplina conºtiinþã aacestui fapt, impulsul stimulativ iniþial.1 În virtutea acestei strânse legãturicu o realitate individualã, ca ºi în virtutea altor cauze adiacente, limbajul esteînsã dependent în acelaºi timp de condiþiile care i se impun omului în lume,condiþii care îºi exercitã influenþa chiar ºi asupra actelor sale de libertate. Înlimbaj, în mãsura în care acesta se manifestã efectiv în fiinþa umanã, se distingdouã principii constitutive: simþul imanent al limbii (prin care nu înþelego forþã particularã, ci ansamblul facultãþilor spirituale orientate spre configu-rarea ºi spre întrebuinþarea limbii, aºadar într-o unicã direcþie) ºi sunetul, înmãsura în care acesta depinde de conformaþia organelor fonatoare ºi se funda-menteazã pe ceea ce este moºtenit prin tradiþie. Simþul imanent al limbii

RETROSPECTIVÃ ASUPRA PARCURSULUI CERCETÃRII 267

[297 ]

1 Vezi supra, pp. 2–6, 35, 37–41.

[298]

este principiul dominant: el controleazã limba din interior, dându-i pretutin-deni impulsul decisiv. În sine ºi pentru sine, sunetul ar fi asemãnãtor materieipasive care primeºte formã. Numai cã, pãtruns de simþul imanent al limbii,el este transformat astfel în sunet articulat; din acel moment, cuprinzândîn sine o forþã intelectualã ºi o forþã sensibilã riguros complementare înunitatea lor indivizibilã ºi în constanta lor interacþiune, sunetul articulatdevine adevãratul principiu creativ al limbii, dotat chiar cu o anumitã autono-mie ºi manifestându-se ca atare în neîntrerupta activitate de simbolizare.O lege generalã a existenþei omului în lume este aceea potrivit cãreia acestanu poate institui nimic în exteriorul sãu care sã nu devinã imediat o bazãcu repercusiuni directe asupra sa ºi a creaþiilor sale ulterioare; tot aºa ºi sunetulmodificã, la rândul lui, perspectiva ºi modul de funcþionare a simþului imanental limbii. În loc sã conserve deci pur ºi simplu direcþia urmatã iniþial deforþa originarã, orice nouã creaþie se îndreaptã într-o direcþie rezultatã dincombinarea primeia cu cea trasatã de ceea ce tocmai a fost creat. Deoarecepredispoziþia naturalã pentru limbaj este o trãsãturã universalã a omului ºitoþi oamenii trebuie sã poarte în ei cheia potrivitã pentru înþelegerea tuturorlimbilor, rezultã de la sine cã forma tuturor limbilor trebuie sã fie în esenþãaceeaºi ºi sã ducã întotdeauna la îndeplinirea scopului universal. Diversitateapoate sã consiste doar în mijloacele întrebuinþate ºi sã se manifeste doar înlimitele impuse de realizarea acestui scop. Diversitatea este prezentã în limbiîn multiple ipostaze, ºi nu doar în sunetele ca atare, care nu ar face decâtsã desemneze în moduri diferite unele ºi aceleaºi lucruri; ea afecteazã deo-potrivã întrebuinþarea pe care simþul imanent al limbii o dã sunetelor potrivitcerinþelor impuse de forma limbii, precum ºi viziunea specificã pe care oare simþul limbii asupra acestei forme. Dacã simþul limbii ar acþiona singurºi dacã limbile ar fi simple structuri formale, în ele n-ar trebui sã se poatãproduce decât uniformitate. Cãci simþul limbii ar trebui în acest caz sãpretindã ca în toate limbile sã se instituie o structurã regulatã ºi riguroasã,care nu ar putea fi decât una ºi aceeaºi. În realitate, lucrurile stau cu totulaltfel, pe de o parte datoritã efectului retroactiv al sunetului ºi, pe de altãparte, datoritã faptului cã simþul imanent al limbii nu se poate manifestadecât ca individualitate. Totul depinde în fapt de energia cu care acþioneazãacesta asupra sunetului, fãcând din el expresia vie a gândirii, pânã la cele maifine nuanþe ale acesteia. Aceastã energie nu poate fi peste tot aceeaºi ºi nu poatemanifesta peste tot aceeaºi intensitate, aceeaºi vitalitate ºi aceeaºi grijã faþã deregularitate. Ea nu este nici susþinutã întotdeauna de aceeaºi înclinaþie spre

268 RETROSPECTIVÃ ASUPRA PARCURSULUI CERCETÃRII

[299]

tratarea simbolicã a gândirii ºi de acelaºi gust estetic pentru bogãþia sonorãºi pentru armonie. Totuºi tendinþa simþului imanent al limbii rãmâne con-stant orientatã, în limbi, cãtre identitate, iar autoritatea sa încearcã, într-unfel sau altul, sã readucã pe calea cea dreaptã ºi acele forme care nu se supunflexiunii. Dimpotrivã, sunetul este realmente principiul responsabil pentrucreºterea diversitãþii. Cãci sunetul este dependent de configuraþia organelorfonatoare, pe baza cãreia se formeazã alfabetul, care conþine, dupã cum nearatã o analizã corect efectuatã, fundamentul oricãrei limbi. Sunetul articulatîºi are propriile legi ºi habitudini, fundamentate în parte pe uºurinþa de afi pronunþate, în parte pe eufonie, legi ºi habitudini care instaureazã, desigur,o nouã uniformitate, nu fãrã a da naºtere totuºi, în întrebuinþarea sa specificã,la noi diferenþe. În fine, fiindcã nu avem niciodatã de-a face cu o limbã completizolatã ºi absolut nouã, este obligatoriu ca sunetul articulat sã se îmbine cuelemente reziduale, anterioare sau strãine. În ansamblul tuturor acestor meca-nisme rezidã cauzele necesarei diversitãþi structurale a limbilor umane. Limbilenu pot prezenta aceeaºi structurã, deoarece naþiunile care le vorbesc suntdiferite ºi au condiþii de existenþã diferite.

Examinarea limbajului ca atare trebuie sã evidenþieze o formã care, dintretoate formele imaginabile, corespunde cel mai bine scopurilor acestuia; ºitrebuie sã fie posibilã ºi o evaluare a avantajelor ºi defectelor limbilor existenteîn funcþie de gradul în care fiecare se apropie de o asemenea formã. Urmândaceastã cale, am descoperit cã aceastã formã este în mod necesar aceea carese potriveºte cel mai bine procesului universal al spiritului uman, îi susþinedezvoltarea prin activitatea cea mai regulatã ºi nu se limiteazã la a-i facilitaacordul armonios al tuturor direcþiilor de evoluþie, ci îl trezeºte la viaþã prinefectul ei stimulativ. Activitatea spiritualã nu are însã drept unic scop propriaelevare interioarã. Urmându-ºi calea interioarã, ea tinde în mod necesar ºispre atingerea unui scop exterior, acela de a înãlþa edificiul ºtiinþific al uneiconcepþii asupra lumii ºi de a acþiona din nou mai departe, pornind de laacesta, în mod creator. Am luat în considerare ºi acest aspect, iar rezultatulevident al acestei examinãri a fost constatarea cã o asemenea lãrgire a orizon-tului uman presupune în mod esenþial, dacã nu cumva exclusiv, realizareacea mai completã a formei limbii. Am examinat apoi mai îndeaproape acestaspect ºi am încercat sã pun în evidenþã specificitatea acestei forme tocmai înpunctele în care funcþionarea limbii coincide în mod nemijlocit cu realizareascopurilor sale ultime. Întrebarea referitoare la modul în care limba reuºeºtesã reprezinte gândirea în propoziþia simplã ºi în fraza care îmbinã în interiorul

RETROSPECTIVÃ ASUPRA PARCURSULUI CERCETÃRII 269

[300]

ei mai multe propoziþii a pãrut sã ofere aici soluþia cea mai simplã la sarcinade a o evalua deopotrivã în funcþie de scopurile ei interioare ºi de cele exte-rioare. Pornind de la acest mod de a proceda, a fost însã posibil sã ne îndrep-tãm în acelaºi timp din nou atenþia spre configurarea necesarã a elementelorde detaliu. Nu ne putem aºtepta însã ca o familie de limbi existente sau fieºi numai o singurã limbã din aceastã familie sã corespundã în mod absolutºi în toate punctele cu forma lingvisticã perfectã; sfera experienþei noastrenu ne oferã oricum nici un exemplu de acest fel. Limbile derivate din sanscritãse apropie totuºi cel mai mult de aceastã formã perfectã ºi sunt deopotrivãacele limbi în care formarea spiritualã a speciei umane s-a realizat în modulcel mai fericit pe parcursul celei mai îndelungate serii de progrese. De aceea,putem sã le considerãm drept un punct de referinþã stabil pentru comparareatuturor celorlalte.

Limbile care se abat de la forma pur legitimã

Aceste din urmã limbi nu pot fi descrise cu aceeaºi uºurinþã. Tinzândcãtre aceleaºi obiective ca ºi limbile care reprezintã legitimitatea în formãpurã, dar fãrã sã atingã acest scop în acelaºi grad sau pe o cale la fel de directã,aceste limbi nu au o structurã în care sã predomine o coerenþã la fel de puternicãºi de clarã. Examinând modurile în care se poate realiza constituirea unei pro-poziþii – lãsând la o parte limba chinezã, lipsitã de orice forme gramaticale –,am stabilit mai sus existenþa a trei forme posibile ale limbilor; forma flexio-narã, forma aglutinantã ºi forma încorporantã. Toate limbile deþin în inte-riorul lor una sau mai multe dintre aceste forme; pentru a evalua avantajelelor relative, este important sã ºtim în ce mod limbile au primit acele formeabstracte în interiorul formei lor concrete sau, mai bine spus, sã definimprincipiul care determinã aceastã combinaþie. Aceastã distincþie între formelelingvistice abstracte ºi posibile ºi cele concrete ºi efectiv existente va contribuideja – îmi fac iluzia sã cred – la reducerea ciudatei impresii pe care o avemvãzând cum unele limbi sunt supraapreciate ºi recunoscute ca fiind singurelelegitime, în defavoarea altora, stigmatizate ca imperfecte. Ar fi într-adevãrgreu de contestat faptul cã, între formele abstracte, cele flexionare pot fi defi-nite drept singurele corecte. Aceastã judecatã, valabilã prin extensie ºi pentrucelelalte forme, nu afecteazã însã în aceeaºi mãsurã limbile concrete existente,în care nu predominã exclusiv vreuna dintre formele menþionate, ci, dimpo-trivã, se manifestã cu vigoare o vizibilã tendinþã cãtre forma corectã. Avem

270 LIMBILE CARE SE ABAT DE LA FORMA PUR LEGITIMÃ

[301]

[302]

însã aici de-a face cu un aspect care necesitã o examinare mai atentã, aptãsã ne ofere o justificare.

Este foarte probabil ca cei care stãpânesc mai multe limbi sã fi avut impre-sia cã, în mãsura în care aceste limbi se aflã la acelaºi nivel de dezvoltareculturalã, fiecãreia dintre ele i se cuvin recunoscute merite specifice, fãrãca prin aceasta sã i se poatã atribui uneia sau alteia o superioritate decisivãasupra celorlalte. Or, perspectiva adoptatã în consideraþiile de faþã se aflãîn opoziþie netã cu o astfel de impresie; perspectiva noastrã poate pãrea mul-tora cu atât mai greu de susþinut cu cât efortul consideraþiilor noastre seorienteazã în primul rând spre a dovedi legãtura strânsã ºi indisolubilã dintrelimbi ºi potenþialul spiritual al naþiunilor. Aceeaºi judecatã negativã formulatãcu privire la limbi ar pãrea, aºadar, sã afecteze ºi popoarele. Este nevoie totuºisã facem în acest punct o distincþie mai precisã. Am remarcat deja în paginileanterioare cã avantajele fiecãrei limbi depind în general de energia activitãþiispirituale, dar ºi, într-un mod cu totul special, de propensiunea specificãa acestei energii de a se concentra asupra perfecþionãrii gândirii prin inter-mediul sunetului. O limbã mai puþin desãvârºitã indicã doar cã acþiuneastimulativã exercitatã de naþiune asupra limbii sale este mai redusã, fãrã sãafirme prin aceasta ceva decisiv cu privire la celelalte merite intelectuale alenaþiunii respective. Peste tot pe parcursul cercetãrii noastre am pornit dela structura limbilor ºi, pentru a formula o judecatã asupra acesteia, ne-amlimitat în mod constant la ea însãºi. Or, este incontestabil, dacã vrem sãfim imparþiali, cã aceastã structurã prezintã grade diferite de excelenþã dela o limbã la alta, în sanscritã mai mult decât în chinezã, în greacã mai multdecât în arabã. Oricât am încerca sã cântãrim comparativ diferitele avantajeale acestor limbi, va trebui sã recunoaºtem întotdeauna cã un principiu aldezvoltãrii spirituale le însufleþeºte mai fecund pe unele dintre ele în com-paraþie cu celelalte. Dar a nu voi sã extindem diferitele consecinþe care derivãdin acest fapt asupra efectului retroactiv suferit de spiritul naþiunilor dinpartea limbilor ºi asupra caracteristicilor intelectuale ale popoarelor care le-auformat (în mãsura în care acest lucru stã în puterea omului) ar însemna sãnesocotim toate relaþiile reciproce dintre spirit ºi limbã. În acest sens, per-spectiva pe care am adoptat-o în aceste pagini îºi gãseºte o deplinã justificare.Împotriva acestei perspective s-ar putea totuºi obiecta cã anumite virtuþiale limbii sunt în mãsurã sã cultive anumite laturi intelectuale ºi cã aceleaºipredispoziþii spirituale ale naþiunilor prezintã, în ceea ce priveºte caracterullor mixt ºi constituþia lor naturalã, o diversitate cu mult mai mare decât

LIMBILE CARE SE ABAT DE LA FORMA PUR LEGITIMÃ 271

[303]

cea care ar putea fi determinatã prin mãsurãtori cantitative. Amândouã acesteobiecþii sunt, incontestabil, juste. Numai cã adevãrata virtute a limbilor trebuiecãutatã în forþa lor, care acþioneazã în mod multilateral ºi armonios. Limbilesunt instrumente de care are nevoie activitatea spiritualã, drumuri pe careînainteazã aceasta. De aceea, ele exercitã un efect cu adevãrat binefãcãtordoar atunci când, înlesnind-o ºi însufleþind-o, însoþesc activitatea spiritualãîn toate direcþiile ºi o aduc în acel punct central din care fiecare dintre moda-litãþile sale particulare se dezvoltã în chip armonios. Dacã admitem cu bunã-voinþã cã forma limbii chineze, mai mult poate decât a oricãrei alte limbi,are capacitatea de a exprima gândirea purã ºi cã, tocmai întrucât aceastãlimbã eliminã toate micile sunete de legãturã care ar putea acþiona ca agenþiperturbatori, sufletul se apropie de ea într-un mod mai exclusiv ºi mai ten-sionat, chiar dacã lectura fie ºi doar a câtorva texte chinezeºti ne-ar confirmaaceastã convingere sporind-o pânã la admiraþie, ar fi totuºi foarte greu, chiarºi pentru cei mai înverºunaþi apãrãtori ai acestei limbi, sã se afirme cã limba chinezãîmpinge activitatea spiritualã pânã la veritabilul punct central din care înflo-resc cu aceeaºi fervoare poezia ºi filozofia, cercetarea ºtiinþificã ºi elocinþa.

Aºadar, de oriunde mi-aº porni cercetarea, nu voi putea sã evit prezentareaclarã ºi explicitã a contrastului dintre limbile cu formã pur legitimã ºi celea cãror formã se abate de la legitimitatea purã. Avem de-a face aici, suntprofund convins, pur ºi simplu cu expresia unui fapt de netãgãduit. Nu neso-cotim prin aceasta ºi nu subapreciem prezenþa unor virtuþi specifice chiarºi în limbile care se abat de la legitimitate sau ingeniozitatea structurii lortehnice; ceea ce le tãgãduim este capacitatea de a exercita prin ele înseleasupra spiritului o acþiune deopotrivã regulatã, dar ºi multilateralã ºi armo-nioasã. Departe de mine gândul de a formula o judecatã de condamnarefaþã de orice limbi, nici mãcar faþã de cea vorbitã de sãlbaticii cei mai rudi-mentari. Aº socoti o asemenea judecatã nu doar dezonorantã pentru umanitate,în predispoziþiile sale cele mai specifice, ci ºi incompatibilã cu orice viziunecorectã asupra limbajului, aºa cum rezultã ea din reflecþie ºi experienþã. Cãcifiecare limbã rãmâne întotdeauna o întruchipare a predispoziþiei originarecãtre limbaj; ºi, pentru a fi în stare sã îndeplineascã scopurile cele mai simplela care orice limbã trebuie în mod necesar sã ajungã, este întotdeauna nevoiede o structurã atât de ingenios alcãtuitã, încât observarea acesteia reuºeºteinevitabil sã trezeascã interesul pentru cercetarea ei, ca sã nu mai vorbimdespre faptul cã orice limbã, dincolo de componenta ei deja dezvoltatã, posedãcapacitatea imprescriptibilã de a-ºi consolida flexibilitatea ºi de a înglobaîn forma ei internã idei din ce în ce mai bogate ºi mai rafinate. În tot ceea

272 LIMBILE CARE SE ABAT DE LA FORMA PUR LEGITIMÃ

[304 ]

[305 ]

ce am afirmat pânã acum, am pornit de la presupunerea cã naþiunile suntentitãþi închise în ele însele. Naþiunile pot însã de asemenea asimila o culturãstrãinã ºi, pe aceastã cale, activitatea lor spiritualã are parte de o creºtere carenu se datoreazã limbii lor ºi care, dimpotrivã, ajutã activitatea spiritualã sã-ºilãrgeascã sfera specificã. Cãci fiecare limbã posedã supleþea necesarã pentrua putea cuprinde în sine totul ºi, pornind din interiorul ei, pentru a gãsi larându-i expresia cuvenitã pentru orice lucru. Dar niciodatã ºi în nici o con-diþie limba nu poate constitui pentru om o limitã absolutã. Singura diferenþãconstã în posibilitatea ca punctul de pornire pentru amplificarea ideilor sãrezide în limba însãºi sau în afara ei, cu alte cuvinte ca aceasta sã se implicetotal ºi cu însufleþire în împlinirea acestor obiective sau, dimpotrivã, sã selimiteze la o colaborare mai mult sau mai puþin pasivã.

Or, dacã între limbi existã o astfel de diferenþã, se pune întrebarea caresunt indiciile pe baza cãrora o putem recunoaºte. Poate pãrea un procedeuunilateral ºi neadecvat bogãþiei conceptului faptul cã am cãutat aceastã dife-renþã în însãºi metoda gramaticalã prin care se constituie o propoziþie. Darintenþia mea nu a fost în nici un caz de a o limita la aceastã metodã, cãciea este prezentã, cu siguranþã la fel de viguros, în orice element ºi în oriceîmbinare de elemente. În mod intenþionat m-am întors la drumul care sãmã ducã, pentru a spune aºa, spre fundamentele limbii, a cãror acþiune estela fel de hotãrâtoare pentru dezvoltarea conceptelor. Organizarea logicã aconceptelor, claritatea diferenþierilor dintre ele ºi înfãþiºarea riguroasã a relaþiilordintre ele constituie baza indispensabilã pentru toate manifestãrile activi-tãþii spirituale, chiar ºi pentru cele mai elevate, dar depind – fapt care trebuiesã aparã limpede tuturor – de acele metode diferite, active în limbã. Prinaplicarea metodei corecte, gândirea însãºi se desfãºoarã corect, uºor ºi natural,pe când prin aplicarea altor metode gândirea întâmpinã dificultãþi pe caretrebuie sã le depãºeascã sau cel puþin nu se bucurã de acelaºi ajutor din partealimbii. Aceeaºi dispoziþie a spiritului din care izvorãsc cele trei moduri dea proceda diferite se extinde de la sine ºi asupra formãrii tuturor celorlalteelemente ale limbii, dar numai în construirea propoziþiei apare mai clar decâtoriunde. Apropiindu-ne de sfârºit, sã remarcãm cã tocmai aceste particula-ritãþi s-au dovedit deosebit de potrivite pentru o explicaþie satisfãcãtoare astructurii limbii, împrejurare de o importanþã capitalã pentru o cercetare careîºi propune de fapt sã descopere în elementul cu adevãrat existent ºi istoricrecognoscibil al limbilor forma pe care acestea o pun la dispoziþia spirituluisau în care ele se înfãþiºeazã lãuntric spiritului.

LIMBILE CARE SE ABAT DE LA FORMA PUR LEGITIMÃ 273

[306 ]

§ 23

Structura lingvisticã mai puþin perfectã

Cãile care se abat de la traseul prescris de necesitatea pur legitimã potfi de o varietate infinitã. Limbile cuprinse în acest cadru nu pot fi descriseîn mod exhaustiv ºi nici clasificate pe baza unor principii; ele pot fi cel multcomparate în funcþie de asemãnãrile existente în pãrþile principale ale struc-turii lor. Dar, dacã este corect sã spunem cã structura naturalã depinde pede o parte de o solidã unitate a cuvântului, iar pe de altã parte de o separareadecvatã a pãrþilor de propoziþie, rezultã cã toate limbile despre care vorbimaici trebuie sã-ºi reducã unitatea cuvântului sau libertatea de conexiune aideilor ori sã reuneascã în interiorul lor aceste douã inconveniente. Aici vafi întotdeauna posibil sã identificãm, chiar ºi în compararea celor mai diferitelimbi, o unitate de mãsurã generalã pentru a evalua raportul acestora cudezvoltarea spiritualã. Cercetarea motivelor unor astfel de abateri de laparcursul natural este grevatã de dificultãþi specifice. Este posibil sã urmãrimacest parcurs pe calea conceptelor, dar abaterea se sprijinã pe anumite spe-cificitãþi individuale care, în întunericul care înconjoarã preistoria fiecãreilimbi, pot fi doar presupuse sau intuite. Dacã imperfecþiunea organismuluiprovine exclusiv din faptul cã simþul intern al limbii nu a fost întotdeaunacapabil sã-ºi procure prin sunet o expresie sensibilã, aºa încât forþa configura-toare a sunetului s-a diminuat înainte de a se fi ajuns la perfecþionarea uneiforme, atunci aceastã dificultate survine mai rar, deoarece motivul imper-fecþiunii rezidã în însãºi aceastã diminuare. Cazuri de acest fel se întâlnescînsã doar rareori; existã în schimb alte cazuri, ºi anume cele mai stranii, carenu pot fi explicate în acest fel. Totuºi, dacã nu dorim sã renunþãm la dezvã-luirea structurii limbii în fundamentele ei primare, trebuie sã continuãmneobosit cercetarea pentru a ajunge la momentul în care aceastã structurãa prins rãdãcini în organe ºi în spirit. Mi-ar fi cu neputinþã sã epuizez aiciacest subiect. Mã voi opri de aceea, pentru câteva momente, la douã exem-ple; ca prim exemplu, voi alege limbile semitice ºi, între acestea, în modprioritar, ebraica.

Limbile semitice

Aceastã familie de limbi face parte, evident, din categoria limbilor flexio-nare; mai mult, dupã cum am remarcat mai sus, flexiunea, în aspectul eicel mai propriu, acela prin care se opune îmbinãrii semantice, este cu adevãrat

274 STRUCTURA LINGVISTICÃ MAI PUÞIN PERFECTÃ. LIMBILE SEMITICE

[307 ]

specificã acestor limbi. Ebraica ºi araba îºi dovedesc de altfel ºi virtuþile interneale structurii lor, prima prin opere de un elevat avânt poetic, cea de-a douaprintr-o amplã ºi bogatã literaturã ºtiinþificã, pe lângã cea poeticã. Chiarºi privit în sine, dintr-o perspectivã pur tehnicã, organismul acestor limbinu numai cã nu este inferior oricãrui altuia în ceea ce priveºte rigoarea coeren-þei interne, ingenioasa simplitate ºi inteligenta adaptare a sunetului la conþinu-tul gândirii, dar întrece poate în toate aceste privinþe celelalte limbi. Totuºiaceste limbi deþin douã particularitãþi care nu se numãrã printre cerinþelenaturale ale limbajului ºi care, o putem afirma cu cea mai deplinã siguranþã,cu greu s-ar putea încadra în sfera a ceea ce admite în genere limbajul. Limbilesemitice reclamã în mod absolut, cel puþin în configuraþia lor actualã, pre-zenþa a trei consoane în orice temã lexicalã; în plus, consoana ºi vocala nuconþin împreunã semnificaþia cuvintelor; dimpotrivã, conþinutul semanticºi cel relaþional sunt distribuite în mod exclusiv ºi separat, primul consoanelor,iar cel de-al doilea vocalelor. În prima dintre aceste particularitãþi îºi are origineao constrângere pentru forma cuvântului, cãreia îi preferãm pe bunã dreptatelibertatea prezentã în alte limbi, îndeosebi în cele din familia sanscritã. ªila a doua particularitate gãsim inconveniente pe care nu le comportã flexiu-nea, inconveniente ce apar prin adãugarea unor sunete în mod corespunzãtorsubordonate. Pornind de la aceste aspecte, am convingerea cã limbile semiticetrebuie socotite printre cele care se abat de la parcursul cel mai convenabilal dezvoltãrii spirituale. Dacã încercãm acum sã investigãm motivele acestuifenomen ºi relaþia sa cu predispoziþiile lingvistice naþionale, cu greu am puteaajunge la un rezultat pe deplin satisfãcãtor. S-ar ivi imediat dilema: caredintre cele douã particularitãþi trebuie sã fie consideratã drept motivul deter-minant pentru cealaltã. Este evident cã cele douã limbi se aflã în strânsãlegãturã una cu alta. Amplitudinea silabicã, posibilã prin prezenþa celor treiconsoane, a oferit, ca sã spunem aºa, prilejul ca multiplele relaþii dintrecuvinte sã fie indicate cu ajutorul schimbãrii vocalice; ºi, dacã s-a dorit cavocalele sã fie destinate exclusiv acestui scop, atunci necesara bogãþie desemnificaþii nu a mai putut fi obþinutã decât prin inserarea mai multorconsoane în acelaºi cuvânt. Interacþiunea descrisã aici pare mai degrabã maipotrivitã pentru a explica coeziunea internã a limbii în configuraþia sa actualãdecât pentru a servi ca principiu generic al unei asemenea structuri. Nu estejust sã admitem drept cauzã determinantã primarã indicarea relaþiilor grama-ticale numai cu ajutorul vocalelor, deoarece pretutindeni în limbi semni-ficaþia precedã în mod natural sunetul ºi, de aceea, excluderea vocalelor din

LIMBILE SEMITICE 275

[308]

[309]

actul de semnificare trebuie sã-ºi gãseascã o altã explicaþie. Vocalele trebuiesã fie considerate sub un dublu aspect. Ele funcþioneazã mai întâi ca sunetefãrã de care consoanele nu ar putea fi rostite; în al doilea rând, avem de-aface cu diferenþierea sonorã pe care ºi-o asumã fiecare în cadrul seriilor voca-lice. Sub primul aspect, nu existã vocale, ci un unic sunet vocalic general,apropiat de consoane, sau, altfel spus, nu existã de fapt o vocalã autenticã,ci un sunet neaccentuat indistinct, încã nedezvoltat ca sunet particular. Cevaasemãnãtor se remarcã la consoane, în îmbinarea lor cu vocalele. ªi vocalaare nevoie, pentru a putea fi auzitã, de aspiraþia consonanticã; întrucât doarea are calitatea cerutã de aceastã destinaþie, aspiraþia consonanticã se distingede tonalitãþile ce se opun una alteia prin sonoritãþi diferite într-o serie conso-nanticã.1 Rezultã de aici de la sine cã, în exprimarea conceptelor, vocalelese limiteazã la a se asocia cu consoanele ºi, dupã cum au recunoscut dejacei mai profunzi cercetãtori ai limbajului2, servesc în principal la determi-narea ulterioarã a cuvântului configurat mai întâi de cãtre consoane. Dealtfel, þine de natura foneticã a vocalelor faptul cã ele indicã ceva mai fin,mai penetrant ºi mai interior decât consoanele ºi sunt, ca sã spunem aºa,mai lipsite de corp ºi mai însufleþite. Prin aceasta, vocalele sunt mai adecvatepentru indicarea relaþiilor gramaticale, pentru care le recomandã uºurinþade a fi rostite ºi capacitatea lor de a se asocia. Cu toate acestea, întrebuinþareaexclusiv gramaticalã a vocalelor în limbile semitice este ceva special, unfenomen, cred, unic în istoria limbilor, care reclamã identificarea unei cauzespecifice în stare sã îl explice. Dacã, pentru atingerea acestui scop, dorimpe de altã parte sã pornim de la o structurã bisilabicã a radicalului, aceastãîncercare se va lovi de împrejurarea cã structura bisilabicã a radicalului, oricâtar fi ea de constitutivã pentru stadiul pe care îl cunoaºtem al acestor limbi,

276 LIMBILE SEMITICE

[310]

[310]

1 Aceastã tezã a fost prezentatã în modul cel mai clar ºi mai satisfãcãtor de Lepsiusîn lucrarea sa Paläographie als Mittel für die Sprachforschung, 1834, unde acest învãþataratã diferenþa existentã în scrierea sanscritã între a iniþial ºi h. Eu însumi am recunoscutîn alfabetul buginez ºi în alte alfabete înrudite faptul cã semnul care, în toate prelucãrilelimbilor cãrora le aparþine acest alfabet, este definit ca un a iniþial nu este de fapt ovocalã propriu-zisã, ci indicã mai degrabã o slabã aspiraþie consonanticã, asemãnãtoarecu spiritus lenis din greacã. Toate fenomenele indicate în lucrarea mea (Nouveau JournalAsiatique, 1832, IX, pp. 489–494) pot fi totuºi mai bine ºi mai corect explicate prindisocierile propuse de Lepsius cu privire la acest aspect al alfabetului.

2 Cu modul sãu judicios de a se exprima, Grimm formuleazã aceastã idee în felulurmãtor: consoana conferã o formã cuvântului, vocala îl determinã ºi îl lumineazã(Deutsche Grammatik, 1826, vol. II, p. 1).

nu a fost, probabil, realmente originarã. Dupã cum voi arãta mai pe largîn cele ce urmeazã, la baza stadiului actual s-a aflat probabil, într-o mãsurãmai mare decât obiºnuim astãzi sã presupunem, o structurã monosilabicãa radicalului. Este posibil însã ca particularitatea despre care vorbim sã provinãtocmai de aici ºi din trecerea la formele bisilabice; spre acest monosilabismne-a condus compararea între ele a formelor bisilabice. Aceste forme mono-silabice aveau douã consoane, între care era intercalatã o vocalã. Este posibilca vocala, îngrãditã în acest fel între consoane ºi acoperitã de sonoritateaconsonanticã, sã fi pierdut capacitatea de a se dezvolta autonom în mod con-venabil ºi sã nu fi participat, din aceastã cauzã, la exprimarea conþinutuluisemantic. Manifestându-se mai târziu, necesitatea de a desemna relaþiile grama-ticale a fost probabil cauza din care a izvorât pentru prima oarã dezvoltarearespectivã, iar ulterior a acþionat adãugarea unei a doua silabe, pentru ca flexi-unile gramaticale sã obþinã un mai mare spaþiu de miºcare. Întotdeauna trebuiesã fi existat însã ºi un alt motiv pentru care cuvintele nu se pot termina cuo vocalã liberã; acest motiv trebuie cãutat mai degrabã în conformaþia orga-nelor ºi în specificitatea pronunþiei, decât în viziunea interioarã a limbii.

Mai sigur decât ceea ce am discutat pânã aici ºi mai important pentrudefinirea raportului limbilor semitice cu dezvoltarea spiritului mi se pareînsã faptul cã, la aceste popoare, simþului imanent al limbii i-au lipsit totuºiprecizia ºi claritatea necesare pentru realizarea distincþiei între semnificaþiamaterialã a cuvintelor ºi cea a relaþiilor dintre ele, pe de o parte în vedereaconfigurãrii formelor generale ale vorbirii ºi ale gândirii, pe de altã parte învederea construirii propoziþiei, aºa încât, din aceastã cauzã, apare pericolulca însãºi distincþia clarã între destinaþia consoanelor ºi cea a vocalelor sã slã-beascã. Trebuie mai întâi sã atrag atenþia aici asupra naturii speciale a acelorsunete numite în limbile semitice „radicali“, care se deosebesc însã în modesenþial de sunetele radicale din alte limbi. Deoarece vocalele sunt excluse dinsemnificativitatea materialã, cele trei consoane din radical trebuie sã fie – însens strict – lipsite de vocale, adicã însoþite doar de sunetul indispensabilpentru a fi rostite. În aceste condiþii, consoanelor din radicalul semitic le lip-seºte forma sonorã necesarã pentru a se manifesta în discurs, cãci limbilesemitice nu tolereazã mai multe consoane care sã se succeadã, legate doarprintr-un sunet de sprijin neaccentuat. Prin adãugarea vocalelor, aceste con-soane radicale ajung sã exprime o anumitã relaþie ºi înceteazã astfel sã maifie radicali neangrenaþi în nici o relaþie. Totuºi, acolo unde radicalii apar efectivîn limbã, ei sunt deja veritabile forme lexicale; în configuraþia lor de radicali,


[311]

[312]

acestora le lipseºte încã o componentã importantã pentru realizarea efectivãa formei lor fonetice în vorbire. În acest mod, flexiunea însãºi dobândeºte,în limbile semitice, un sens diferit de cel pe care îl are acest concept în altelimbi, unde radicalul, liber de orice relaþie ºi perceptibil pentru ureche, apareîn interiorul discursului cel puþin ca parte componentã a unui cuvânt. Înlimbile semitice, cuvintele flexionate conþin nu inflexiuni ale sunetelor ori-ginare, ci întregiri în vederea adevãratei forme fonetice. Or, întrucât sunetulradical originar nu poate deveni perceptibil pentru auz, dacã apare, în ansam-blul discursului, alãturi de sunetul flexionat, va avea de suferit distincþia vieîntre expresia conþinutului semantic ºi expresia conþinutului relaþional. Astfel,însãºi relaþia dintre aceste douã expresii devine încã ºi mai strânsã, iar între-buinþarea sunetelor devine, potrivit ingenioasei ºi exactei observaþii a luiEwald, mai adecvatã decât în orice altã limbã, deoarece agilelor vocale le esteataºat elementul mai spiritual, iar consoanelor elementul mai material. Darsentimentul unitãþii necesare a cuvântului, care include deopotrivã conþinutulsemantic ºi pe cel relaþional, este mai intens ºi mai energic dacã elementelefuzionate pot fi separate, conservându-ºi integral fiecare propria autonomie;iar acest fapt este conform scopului limbajului, care separã ºi uneºte fãrãîntrerupere, precum ºi naturii înseºi a gândirii. Numai cã, ºi la o examinarea fiecãrui tip de expresie a conþinutului relaþional ºi a conþinutului semantic,vom constata cã limba nu este lipsitã de un anumit amestec între cele douãtipuri de expresii. Datoritã absenþei unor prepoziþii inseparabile, limba nueste în stare sã exprime o întreagã clasã de desemnãri ale conþinutului rela-þional care sã alcãtuiascã un ansamblu sistematic ºi sã poatã fi reprezentateprintr-o schemã completã. În limbile semitice, aceastã absenþã este parþialcompensatã de faptul cã acestor concepte verbale modificate cu ajutorul pre-poziþiilor le sunt destinate cuvinte speciale. Acest lucru nu poate însã garantao stare de deplinãtate, ºi cu atât mai puþin este capabilã aceastã aparentã bogã-þie sã producã vreo compensaþie pentru dezavantajul constând în aceea cã,întrucât opoziþia respectivã se prezintã într-o formã mai puþin perceptibilã,nici totalitatea nu este nemijlocit evidentã în ansamblul ei, iar vorbitorii pierdposibilitatea de a extinde cu uºurinþã ºi siguranþã sfera propriei limbi prin între-buinþarea anumitor prepoziþii rãmase nefolosite pânã în momentul respectiv.

Nu pot trece aici cu vederea o distincþie care mi se pare importantã pentrudesemnarea diferitelor tipuri de conþinuturi relaþionale. Indicarea cazurilornumelui, în mãsura în care acestea sunt susceptibile de a primi o expresieºi nu sunt diferenþiate pur ºi simplu prin poziþie, se realizeazã prin adiþio-narea de prepoziþii, iar indicarea persoanelor verbului se realizeazã prin

278 LIMBILE SEMITICE

[313]

adiþionarea de pronume. Prin indicarea acestor douã feluri de relaþii, sem-nificaþia cuvântului nu este în nici un fel afectatã; ele sunt expresii ale unorraporturi absolute, cu întrebuinþare generalã. Instrumentul gramatical estereprezentat însã de o adiþiune, ºi anume de adiþionarea acelor litere sau silabecãrora limba le recunoaºte o existenþã autonomã, dar pe care le combinãcu cuvinte doar pânã la un anumit grad de stabilitate. În mãsura în care înacest proces apare ºi o schimbare vocalicã, ea este o consecinþã a aceloradaosuri care nu pot rãmâne fãrã efect asupra formei cuvântului într-o limbãcare deþine reguli precis definite pentru structurarea cuvintelor. Celelalteexpresii corespunzãtoare conþinutului relaþional, care pot consta într-o purãschimbare vocalicã sau, în acelaºi timp, într-o adiþionare de sunete conso-nantice, de exemplu în cazul lui hifil, nifal etc., sau într-o reduplicare a uneiadintre consoanele cuvântului, de exemplu la cea mai mare parte a gradelorde comparaþie, sunt mai înrudite cu semnificaþia materialã a cuvântului,pe care o afecteazã într-o mãsurã mai micã sau mai mare, iar uneori o modificãaproape integral, de exemplu atunci când de la tema lexicalã ‘mare’, prinacest procedeu, este creat verbul ‘a creºte; a educa’. Funcþia originarã ºi prin-cipalã a acestor expresii este aceea de a desemna relaþii gramaticale veritabile,precum diferenþa dintre nume ºi verb, verbele tranzitive sau intranzitive,reflexive ºi cauzative etc. Modificarea semnificaþiei originare, prin intermediulcãreia din teme se dezvoltã concepte derivate, este o consecinþã naturalã aacestor forme, fãrã ca acest fapt sã implice în mod necesar un amestec întreexpresia corespunzãtoare conþinutului relaþional ºi cea corespunzãtoare con-þinutului semantic. Acest aspect este ilustrat ºi de fenomenul analog dinlimbile sanscrite. Numai cã diferenþa totalã între cele douã clase (pe de oparte, clasa afixelor cazuale ºi pronominale, pe de altã parte clasa flexiunilorverbale interne), împreunã cu desemnarea lor diferitã, ne apare în sine sur-prinzãtoare. În aceastã diferenþã se manifestã într-adevãr o anumitã congru-enþã cu diversitatea cazurilor posibile. Acolo unde conceptul nu suferã nicio modificare, conþinutul relaþional este desemnat doar prin mijloace externe;dimpotrivã, acesta este desemnat prin mijloace interne în chiar interiorultemei, acolo unde forma gramaticalã, extinzându-se doar asupra cuvântuluiindividual, îi afecteazã conþinutul semantic. Vocala ia parte acum la contu-rarea delicatei trãsãturi finale ce realizeazã, cum am arãtat mai sus, o modificareulterioarã, mai precisã. În realitate, toate cazurile din cea de a doua clasãsunt de acest tip ºi, ca sã rãmânem la sfera verbului, pot fi aplicate deja lasimplele participii fãrã a mai apela la însãºi forþa actualizatoare a verbului.Acest fenomen se petrece realmente în limba birmanã ºi chiar ºi protezele


[314 ]

verbale din limbile malaeziene contureazã aproximativ acelaºi cerc pe careîl urmeazã limbile semitice în acest tip de desemnare. Cãci, de fapt, toatecazurile de acest tip pot fi reduse la ceva care modificã conceptul ca atare.Acest lucru este valabil în privinþa indicãrii timpurilor, în mãsura în careaceasta se realizeazã prin intermediul flexiunii, ºi nu prin mijloace sintac-tice. În acest fel, indicarea timpurilor marcheazã doar diferenþa dintre realitateºi o incertitudine care nu poate fi încã definitã cu precizie. Mi se pare dim-potrivã ciudat ca tocmai acele relaþii gramaticale care includ cel mai multconceptul nemodificat într-un nou raport, de exemplu cazurile, ºi cele carecontribuie în mod esenþial la constituirea naturii verbale, cum sunt persoa-nele, sunt desemnate într-un mod mai puþin formal; dimpotrivã, aproapeîn contradicþie cu conceptul de flexiune, acestea tind cãtre aglutinare, în timpce relaþiile care modificã însuºi conceptul îºi asumã expresia cea mai formalã.Calea urmatã de simþul lingvistic al naþiunii pare sã fi fost aici nu atât aceeade a separa net conþinutul relaþional de conþinutul semantic, cât mai degrabãde a deriva, organizându-le în mod regulat, conceptele care decurg dinsemnificaþia originarã, potrivit unei segmentãri sistematice a formelor gra-maticale în diferitele lor nuanþe. Dacã lucrurile ar fi stat altfel, natura comunãa tuturor relaþiilor gramaticale nu s-ar fi atenuat, fiind supusã unui tratamentcare îi atribuie douã modalitãþi de expresie diferite. Dacã acest raþionamenteste corect ºi în concordanþã cu faptele, atunci cazul de faþã dovedeºte cumun popor poate sã-ºi trateze propria limbã cu o subtilitate admirabilã ºideopotrivã cu un simþ rar pentru cerinþele reciproce existente între conceptºi sunet, ºi totuºi sã rãtãceascã drumul care este cel mai natural în limbã.Aversiunea limbilor semitice faþã de compunere se poate explica uºor prinîntreaga lor formã, descrisã aici în trãsãturile ei principale. Chiar dacã arputea fi depãºitã dificultatea de a da cuvintelor plurisilabice forma lexicalãadânc înrãdãcinatã în limbã, aºa cum o dovedesc de altfel numele propriicompuse, asemenea cuvinte compuse trebuie totuºi evitate pe cât posibil,întrucât poporul s-a obiºnuit cu o formã lexicalã mai scurtã, care permiteo structurã internã riguros articulatã ºi uºor de priceput.

Limba delaware

În limba delaware din America de Nord predominã, mai mult poatedecât în orice altã limbã, obiºnuinþa de a forma cuvinte noi prin compunere.Elementele acestor structuri compuse conþin doar rareori cuvântul de bazãîn integralitatea lui; doar unele pãrþi din el sau doar anumite sunete intrã

280 LIMBA DELAWARE

[315 ]

[316 ]

în cuvântul compus. Dintr-un exemplu oferit de Du Ponceau1 trebuie chiarsã tragem concluzia cã depinde de vorbitori dacã vor sã combine din frag-mente de cuvinte simple astfel de cuvinte compuse sau chiar fraze întregiprezentate ca un cuvânt unitar: de la ki ‘bun’, wulit ‘bun, frumos, graþios’,wichgat ‘labã’ ºi schis, cuvânt întrebuinþat ca terminaþie cu sens diminutival,se formeazã k-uli-gat-schis ‘mica ºi graþioasa ta labã’, formulã de chemarepentru o pisicuþã. În acelaºi mod, expresii întregi se convertesc în verbe ºisunt complet conjugate. Nad-hol-ineen, structurã formatã de la naten ‘a lua’,amochol ‘barcã’ ºi din pronumele în poziþie subordonatã de persoana întâiplural, care se pune la urmã, înseamnã: ‘ia-ne cu barca’, se înþelege: ‘(du-ne)dincolo de râu’. Din aceste exemple observãm deja cã schimbãrile suferitede cuvintele care alcãtuiesc compusele sunt foarte importante. Astfel, wulit,care în exemplul de mai sus dã uli, în alte cazuri, când în structura compusãnu existã o consoanã precedentã, dã wul, iar când existã o consoanã caresã o preceadã apare varianta ola.2 ªi abrevierile sunt uneori foarte violente.De la awesis ‘animal’, pentru a forma cuvântul pentru ‘cal’, nu este preluatãîn structura compusã decât silaba es. În acelaºi timp, întrucât fragmentelede cuvânt intrã în contact cu alte sunete, apar schimbãri datorate eufoniei,care fac respectivele fragmente încã ºi mai greu de recunoscut. La baza cuvân-tului menþionat mai sus pentru ‘cal’ – nanayung-es –, în afarã de terminaþiaes se aflã doar nayundam ‘a purta o povarã în spate’. G-ul pare intercalat, iarconsolidarea obþinutã prin reduplicarea primei silabe pare aplicatã doar lastructura compusã. Un simplu m iniþial din machit ‘rãu’ sau din medhick‘nociv’ dã cuvântului un sens negativ sau depreciativ.3 Aceste mutilãri alecuvintelor au fost de nenumãrate ori blamate ºi socotite un semn de groso-lãnie barbarã. Ar trebui totuºi sã avem o cunoaºtere mai profundã a limbii

LIMBA DELAWARE 281

1 Prefaþa la lucrarea lui Zeisberger, Grammar of the language of the Lenni Lenapeor Delaware, 1827, 4, p. 20.

2 Transactions of the Historical and Literary Committee of the American PhilosophicalSociety, Philadelphia, 1819, vol. I, pp. 405 ºi urm.

3 Zeisberger, op. cit., observã cã termenul mannitto reprezintã aici o excepþie, cãciprin el se înþelege Dumnezeu însuºi, Spiritul bun ºi mare. Existã totuºi opinia largrãspânditã cã ideile religioase izvorãsc la popoarele necultivate din teama de spiritelerele. De aceea este foarte probabil ca semnificaþia originarã a cuvântului sã fi fostuna de acest fel. Neavând la îndemânã un dicþionar al limbii delaware, nu deþin nicio informaþie privitoare la restul cuvântului. Surprinzãtoare, deºi probabil absolutîntâmplãtoare, este coincidenþa dintre aceastã parte de cuvânt ºi cuvântul aníto ‘idol’din limba tagalezã (v. lucrarea mea despre limba kawi, cartea I, p. 75).

[317 ]

delaware ºi a relaþiilor de înrudire dintre cuvintele ei, pentru a putea stabilidacã în cuvintele contrase silabele tematice sunt realmente distruse sau nucumva mai degrabã conservate. Cã în unele cazuri se petrece în realitatechiar aceastã conservare se vede din urmãtorul exemplu surprinzãtor. Lenapesemnificã ‘om’; lenni, care împreunã cu cuvântul anterior constituie numeleprincipalului trib delaware (Lenni Lenape), are semnificaþia a ceva originar,neamestecat, aparþinând pãmântului din vremuri imemoriale ºi înseamnã,aºadar, ‘comun, obiºnuit’. Cu acest ultim sens, expresia serveºte la desem-narea a tot ceea ce este autohton, dãruit pãmântului de spiritul cel mare ºibun, în contrast cu ceea ce a venit din strãinãtate abia odatã cu oameniialbi. Ape înseamnã ‘a merge pe douã picioare’.1 În lenape sunt, aºadar, cuprinseîn mod foarte exact trãsãturile caracteristice ale autohtonului care mergepe douã picioare. Faptul cã, ulterior, cuvântul capãtã valoarea genericã pentru‘om’ ºi, pentru a deveni nume propriu, îºi anexeazã încã o datã conceptulde ‘originar’ este un fenomen uºor de explicat. În pilape ‘adolescent’, cuvântulpilsit ‘pur, nevinovat’ este combinat cu acea parte din lenape care desemneazãînsuºirea caracteristicã a omului. Deoarece cuvintele reunite în structura com-pusã sunt în cea mai mare parte plurisilabice ºi, la rândul lor, deja compuse,totul depinde de selecþia acelei pãrþi din ele care va fi folositã ca elemental noului compus, fenomen asupra cãruia doar cunoaºterea mai precisã alimbii, realizabilã cu ajutorul unui dicþionar complet, ne-ar putea oferi oclarificare. Se înþelege de la sine cã uzul limbii va include aceste abrevieridupã niºte reguli precise. Aceasta se vede deja din faptul cã, în exemplele pecare le-am dat, cuvântul modificat ocupã ultima poziþie în cadrul compusuluiºi stã întotdeauna dupã elementele care îl modificã. De aceea, procedeul princare se realizeazã aceastã aparentã mutilare a cuvintelor ar merita poate ojudecatã mai puþin asprã ºi nu s-ar dovedi atât de distrugãtor pentru etimo-logie cum ne-am teme la o examinare superficialã. Acest procedeu se aflãîn strânsã relaþie cu tendinþa menþionatã mai sus ca trãsãturã caracteristicãa limbilor americane – legarea de verb ºi de nume a pronumelui prezent într-oformã abreviatã sau încã ºi mai deviantã. Ceea ce tocmai am afirmat desprelimba delaware dovedeºte existenþa unei tendinþe mai generale de reunirea mai multor concepte în cadrul aceluiaºi cuvânt. Dacã vom compara întreele mai multe dintre limbile care indicã relaþiile gramaticale fãrã ajutorul

282 LIMBA DELAWARE

1 Cel puþin aºa înþeleg eu la Heckewelder (Transactions, I, p. 411). În orice caz,-ape este terminaþia caracteristicã pentru ‘fiinþe care merg pe douã picioare’, la felcum -chum este terminaþia pentru ‘patrupede’.

[318]

[319]

flexiunii, servindu-se de particule, vom constata cã unele dintre ele, precumbirmana, cea mai mare parte a limbilor din insulele Mãrilor Sudului ºi chiarmanciuriana ºi mongola, separã particulele de cuvintele pe care le determinãacestea, pe când limbile americane vãdesc dimpotrivã tendinþa de a le îmbina.Aceastã propensiune decurge în mod natural din procedeul încorporãrii,pe care l-am descris mai sus (§ 17); am prezentat acest procedeu ca pe o carenþãºi l-am explicat prin teama simþului limbii de a strânge laolaltã, atât cât arfi necesar pentru înþelegere, elementele constitutive ale propoziþiei.

Pornind de la procedeul prezentat aici, pe care îl urmeazã în formareacuvintelor limba delaware, putem pune în evidenþã încã un aspect. În acestprocedeu se evidenþiazã tendinþa de a prezenta sufletului ca pe ceva întregconceptele corelate în procesul gândirii, consolidând aceastã corelaþie ºi prinsunet, în loc de a i le înºirui unul câte unul. Avem de-a face aici cu o moda-litate picturalã de a trata limba, strict corelatã cu modalitatea figurativã încare sunt tratate conceptele, modalitate care transpare în toate desemnãrilelimbii. Ghinda se numeºte wu-nach-quim ‘nuca mâinii-frunzã’ (de la wumpach‘frunzã’, nach ‘mânã’ ºi quim ‘nucã’), deoarece forþã imaginativã vie a poporuluicomparã frunzele palmate ale stejarului cu o mânã. ªi aici trebuie sã observãmdubla aplicare a legii menþionate mai sus în ceea ce priveºte poziþionareaelementelor: mai întâi a ultimului element, apoi a primelor douã, cãci mâna,formatã oarecum ca o frunzã, apare dupã cuvântul ‘frunzã’, ºi nu invers.De o mare însemnãtate este, evident, capacitatea unei limbi de a cuprindecât mai mult posibil într-un singur cuvânt, în loc sã se serveascã în acestscop de o perifrazã alcãtuitã din mai multe cuvinte. Scriitorul talentat ope-reazã ºi el o atentã distincþie acolo unde limba îi permite o opþiune liberã.Echilibrul corect pe care îl realizeazã în aceastã privinþã limba greacã reprezintãcu siguranþã una dintre marile ei frumuseþi. Ceea ce se aflã în conexiuneîn interiorul unui unic cuvânt se prezintã ºi sufletului ca un ansamblu unitar,cãci cuvintele sunt în limbã ceea ce sunt indivizii în sânul realitãþii. Forþaimaginativã este stimulatã mai puternic de acest ansamblu unitar decât deo alcãtuire care prezintã elementele în mod separat. De aceea, înglobareaîntr-un cuvânt unic este o sarcinã mai cu seamã a forþei imaginative, pecând separarea este mai cu seamã o sarcinã a intelectului. Forþa imaginativãºi intelectul pot chiar ºi în aceastã privinþã sã se afle pe poziþii opuse saucel puþin sã procedeze fiecare potrivit propriilor sale legi, a cãror diversitatese evidenþiazã aici printr-un exemplu clar oferit de limbã. Intelectul cerecuvântului nu numai sã suscite conceptul în mod complet ºi riguros, ci ºi

LIMBA DELAWARE 283

[320]

sã indice în conceptul însuºi relaþia logicã în care apare acesta în limbã ºiîn vorbire. Limba delaware nu rãspunde acestor exigenþe ale intelectuluidecât în felul ei specific, nesatisfãcãtor pentru un simþ al limbii mai elevat.Ea devine însã un simbol viu al forþei imaginative care înºirã imaginile unadupã alta, conservându-ºi astfel o frumuseþe specificã. ªi în limba sanscritãaºa-numitele participii indeclinabile, care servesc astfel deseori la exprimareapropoziþiilor incidente, contribuie în mod substanþial la reprezentarea viea gândirii, ale cãrei pãrþi componente le prezintã simultan sufletului. Întrucâtdeþin mijloace pentru desemnarea gramaticalã, în aceste participii indecli-nabile rigoarea cerutã de intelect se conjugã cu revãrsarea liberã a forþei ima-ginative. Pentru aceastã laturã a lor, participiile nedeclinabile sunt demnede laudã. Dar ele au totuºi ºi o laturã contrarã, atunci când, prin aspectul lorgreoi, încãtuºeazã libertatea necesarã alcãtuirii propoziþiei; metoda lor încor-porantã ne face sã ne gândim la o varietate insuficientã de mijloace care sãofere propoziþiei extensiunea cuvenitã.

Deloc neglijabil mi se pare faptul cã aceastã îndrãzneaþã modalitate figu-rativã de a combina cuvintele caracterizeazã tocmai o limbã nord-americanã,fãrã sã vreau sã trag de aici concluzii sigure asupra caracterului acestor popoareîn opoziþie cu cel al popoarelor meridionale, deoarece în acest scop ar trebuisã avem mai multe date despre ambele grupuri etnice ºi despre istoria lormai timpurie. Cert este însã faptul cã, în discursuri ºi în dezbateri, la popoa-rele din aceste stirpe recunoaºtem o mai mare înflãcãrare a sufletului ºi unelan mai îndrãzneþ al forþei imaginative, în comparaþie cu ceea ce cunoaºtemla popoarele din America de Sud. Este posibil ca la aceasta sã fi contribuitdeopotrivã natura, clima ºi viaþa de vânãtor specificã popoarelor din aceastãparte a Americii, viaþã care presupune lungi incursiuni prin cele mai izolatepãduri. Dacã acest fapt este adevãrat în sine, nu mai puþin adevãrat este cãmarile stãpâniri despotice, în special cea peruanã, care a oprimat cu ajutorulcastei sacerdotale libera dezvoltare a individualitãþii, au exercitat incontestabilo influenþã nocivã, dat fiind cã acele triburi de vânãtori, cel puþin dupãinformaþiile pe care le avem, obiºnuiau sã se asocieze întotdeauna liber uniicu alþii. Mai mult încã, de la cucerirea de cãtre europeni a continentului,cele douã pãrþi ale sale au cunoscut un destin diferit ºi în esenþã decisiv tocmaipentru perspectiva pe care o discutãm aici. Pe coasta nord-americanã, strãiniinou-veniþi din Europa i-au izgonit pe autohtoni spre interior ºi i-au jefuitde posesiunile lor, fãrã sã îi supunã totuºi, întrucât misionarii lor, animaþide spiritul mai liber ºi mai indulgent al protestantismului, nu aveau nimic

284 LIMBA DELAWARE

[321]

în comun cu un regim monahal opresiv, cum a fost cel exercitat sistematicde spanioli ºi de portughezi.

E greu de gãsit un rãspuns la întrebarea dacã, în bogata forþã imaginativãa cãrei amprentã o poartã limbi precum delaware, n-ar trebui sã vedem ºi unindiciu cã în ele s-a conservat o configuraþie caracteristicã copilãriei limbilor,deoarece nu putem distinge cu uºurinþã între efectele trecerii timpului ºiceea ce þine de orientarea spiritualã a naþiunii. Mã limitez în aceastã privinþãsã observ cã este posibil ca acest tip de compunere a cuvintelor, din care, înlimbile noastre de astãzi, nu s-au pãstrat poate, uneori, decât anumite litere,sã fi existat ºi în limbile cele mai frumoase ºi cele mai evoluate, cãci este înfirea lucrurilor sã se porneascã de la elementul cel mai simplu; de-a lungulatâtor secole însã, în care limba s-a transmis neîntrerupt de la o generaþiela alta, semnificaþiile sunetelor originare fireºte cã s-au pierdut.

§ 24

Dintre toate limbile cunoscute, chineza ºi sanscrita se aflã în cea maiputernicã opoziþie, cãci prima lasã orice formã gramaticalã pe seama efortuluispiritului, pe când cea de a doua tinde sã încorporeze în sunet toate formelegramaticale, pânã la cele mai fine nuanþe. În mod evident, diferenþa dintrecele douã limbi rezidã în modalitatea de desemnare, defectuoasã într-una,excelentã în cealaltã. Cu excepþia întrebuinþãrii câtorva particule de care –cum vom vedea în continuare – s-ar putea lipsi, la rigoare, aproape în între-gime, chineza indicã orice formã gramaticalã, în sensul cel mai larg al terme-nului, cu ajutorul poziþiei cuvintelor, cu ajutorul unor cuvinte fixate o datãpentru totdeauna într-o unicã formã ºi cu ajutorul conexiunilor de sens,aºadar cu mijloace a cãror întrebuinþare reclamã un efort interior. Dimpotrivã,sanscrita aºazã în sunetele însele nu doar sensul formei gramaticale, ci ºi confi-guraþia spiritualã a acesteia, raportul ei cu semnificaþia materialã.

În consecinþã, am fi tentaþi sã considerãm la prima vedere cã limbachinezã este cea care se abate cel mai mult de la cerinþa naturalã a limbajuluiºi cea mai imperfectã dintre toate limbile. O asemenea opinie nu rezistãînsã la o examinare mai atentã. Chineza posedã, dimpotrivã, un înalt gradde perfecþiune ºi exercitã asupra facultãþii spirituale o influenþã puternicã,deºi unilateralã. Motivul acestei situaþii poate fi cãutat în dezvoltarea ºtiinþificãtimpurie ºi în bogata literaturã a limbii chineze. Este însã evident cã limba

LIMBA CHINEZÃ 285

[322]

[323]

însãºi, cu funcþia ei de stimulare ºi de susþinere, a contribuit în mod substan-þial la aceste progrese ale culturii. În primul rând, limbii chineze nu i sepoate contesta marea coerenþã a structurii sale. Toate celelalte limbi non-fle-xionare, chiar dacã vãdesc o puternicã înclinaþie spre flexiune, se opresc totuºila jumãtatea drumului, fãrã a-ºi atinge scopul. Abandonând complet acestdrum, chineza reuºeºte sã-ºi ducã la capãt proiectul. În al doilea rând, tocmainatura mijloacelor întrebuinþate în chinezã pentru realizarea înþelegerii atot ceea ce este formal, fãrã a se face apel la suportul unor sunete cu valoaresemanticã, a obligat aceastã limbã sã acorde o atenþie mai strictã diferitelorraporturi formale ºi sã le ordoneze sistematic. În sfârºit, în al treilea rând,distincþia dintre semnificaþia materialã ºi relaþia formalã devine cu atât maiclarã pentru spirit cu cât limba, aºa cum este ea perceputã de auz, se reducemai mult la sunete dotate cu semnificaþie materialã, în timp ce expresiarelaþiilor formale depinde de sunete doar ca un raport ce defineºte poziþiaºi subordonarea acestora. Prin aceastã modalitate aproape generalã de desem-nare a relaþiilor gramaticale fãrã ajutorul sunetelor, limba chinezã se deose-beºte, în funcþie de câtã diversitate permite acordul universal al tuturor limbilorîntr-o unicã formã, de toate celelalte limbi cunoscute. Cel mai clar recu-noaºtem acest caracter al chinezei dacã încercãm sã constrângem oricare dinpãrþile ei componente sã intre în tiparele formale ale altor limbi, cum a fãcut-ounul dintre cei mai mari cunoscãtori ai chinezei, Abel-Rémusat, prezentândo schemã completã a declinãrii chinezeºti1. Este foarte uºor de înþeles cã înorice limbã trebuie sã existe mijloace de a distinge între diferitele relaþii alenumelui. Aceste mijloace nu pot fi însã tratate întotdeauna drept cazuri înadevãratul înþeles al termenului. Limba chinezã nu are absolut nimic decâºtigat, dacã este privitã din aceastã perspectivã. Dupã cum observã foartejust ºi Rémusat la locul citat, avantajul caracteristic al chinezei rezidã, dim-potrivã, în sistemul ei, diferit de al altor limbi, chiar dacã tocmai din cauzaacestui sistem ea este lipsitã de diferite alte avantaje ºi devine într-adevãr,ca limbã ºi ca instrument al spiritului, inferioarã limbilor sanscrite ºi semitice.Absenþa unei desemnãri fonetice a relaþiilor formale nu poate fi totuºi privitãizolat. În acelaºi timp, ba chiar în mod prioritar, trebuie sã avem în vedereefectul reactiv pe care aceastã carenþã îl exercitã în mod necesar asupra spiri-tului, în mãsura în care îl constrânge sã coreleze într-un mod mai subtilaceste relaþii cu cuvintele ºi sã le descopere realmente în interiorul acestora,fãrã sã le insereze artificial în structura lor internã. Oricât de paradoxal ar

286 LIMBA CHINEZÃ

1 Fundgruben des Orients, 1813, III, p. 283.

[324 ]

pãrea, consider cã este dincolo de orice îndoialã faptul cã, în chinezã, tocmaiaparenta absenþã a oricãrei gramatici sporeºte, în spiritul naþiunii, agerimeasimþului capabil sã recunoascã reþeaua formalã a discursului, pe când,dimpotrivã, limbile care încearcã, fãrã a reuºi de fapt, sã desemneze raporturilegramaticale ajung mai degrabã sã amorþeascã spiritul ºi sã întunece simþulgramatical prin confuzia între conþinutul material ºi cel formal.

Aceastã structurã specificã a limbii chineze derivã indubitabil din habitu-dinea articulatorie a poporului chinez încã din epocile cele mai timpurii,din obiceiul de a menþine separate net silabele în rostire ºi dintr-o carenþãîn mobilitatea cu care un sunet acþioneazã asupra altuia modificându-l. Dacãvrem sã explicãm specificitatea spiritualã a formei lingvistice interne, ar trebuisã pornim de la aceastã specificitate senzorialã, cãci nici o limbã nu poateproveni decât din limba popularã necultivatã. Când, în virtutea simþului reflexivºi inventiv al naþiunii, a agerului ºi viului sãu intelect, care ajunge sã prevalezeasupra fanteziei, s-a produs o dezvoltare filozoficã ºi ºtiinþificã a limbii, aceastanu a putut lua altã cale decât aceea care se manifestase efectiv deja prin stilulmai vechi, menþinând separarea sunetelor specificã rostirii populare, darfixând ºi distingând cu precizie ceea ce, în uzul mai elevat al limbii, curãþatde intonaþia ºi de gesturile care vin în ajutorul înþelegerii, era necesar în scopulunei reprezentãri clare a gândirii. Cã o asemenea prelucrare a limbii a începutfoarte devreme este un fapt istoric demonstrat ce apare ºi în urmele – incon-testabile, deºi vagi – de reprezentare figurativã prezente în scrierea chinezã.

Putem afirma în general cã, atunci când spiritul accede la înãlþimea gân-dirii ºtiinþifice, iar în prelucrarea limbii începe sã se manifeste o astfel deorientare, scrierea figurativã nu mai poate fi menþinutã mult timp. La chinezi,acest aspect trebuie sã fi fost de douã ori adevãrat. Ca toate celelalte popoare,chinezii ar fi trebuit sã fie conduºi ºi ei spre scrierea alfabeticã de articulareadiferenþiatã a sunetului. Existã însã o explicaþie a faptului cã, la chinezi, inven-tarea scrierii nu a urmat aceastã cale. Limba vorbitã nu mai contopea suneteleîntre ele, aºa încât o desemnare distinctã a acestora a fost mai puþin necesarã.Dupã modul în care percepea auzul monogramele sunetului, aceste mono-grame au fost imitate ºi în scriere. Îndepãrtându-se de scrierea figurativã,fãrã sã se apropie de cea alfabeticã, chinezii au construit un sistem de semneingenios, produs în mod arbitrar, nu fãrã o anumitã coeziune a semnelorîntre ele – dar o coeziune întotdeauna idealã ºi niciodatã foneticã. Deoareceorientarea spre înþelegere, specificã atât naþiunii, cât ºi limbii, avea prioritatefaþã de plãcerea procuratã de schimbarea sunetelor, aceste semne au devenit

LIMBA CHINEZÃ 287

[325 ]

[326 ]

efectiv mai mult niºte indicii ale conceptelor decât ale sunetelor, numaicã fiecãrui semn îi corespunde întotdeauna un anumit cuvânt, dat fiind cãnoþiunea nu-ºi gãseºte realizarea decât în cuvânt.

Caracterul ºi originea structurii lingvistice mai puþin perfecte

Se poate, aºadar, afirma cã limba chinezã ºi limba sanscritã constituiecele douã repere stabile în vastul domeniu al limbilor pe care le cunoaºtem,inegale în ceea ce priveºte gradul lor de adecvare la dezvoltarea spiritului,dar egale în ceea ce priveºte coerenþa interioarã ºi realizarea completã a siste-mului lor. Limbile semitice nu pot fi situate în intervalul care separã acestedouã extreme. Prin tendinþa lor clarã cãtre flexiune, ele aparþin unei claseunice, alãturi de limbile sanscrite. Toate celelalte limbi pot fi însã considerateca ocupând poziþii intermediare între cei doi poli, deoarece toate trebuie sãse apropie fie de procedeul urmat de chinezã, care priveazã cuvintele de relaþiilelor gramaticale, fie de procedeul constând în anexarea fermã a sunetelorcare desemneazã asemenea relaþii. Chiar ºi limbile încorporante, precummexicana, se gãsesc în aceastã situaþie, deoarece procedeul încorporãrii nupoate indica toate raporturile ºi, acolo unde acest procedeu nu este suficient,este necesarã întrebuinþarea unor particule, care pot fi anexate cuvântuluide bazã sau pot rãmâne separate de acesta. Dincolo însã de aceste calitãþinegative, ºi anume absenþa oricãrei desemnãri gramaticale ºi absenþa oricãreiflexiuni, aceste limbi, diferite între ele în multe privinþe, nu au nimic în comununa cu alta ºi de aceea pot fi cuprinse doar în mod cu totul aproximativ într-oclasã unicã.

În aceastã privinþã, se pune întrebarea dacã, examinând formarea limba-jului (nu în interiorul unei familii de limbi, ci în general), nu ar trebui sãadmitem existenþa unui progres treptat cãtre un stadiu tot mai desãvârºit.Aplicatã la geneza efectivã a limbajului, aceastã întrebare ne-ar putea ducecu gândul la ideea cã, în diferite epoci de dezvoltare a speciei umane, ar fiexistat doar configuraþii lingvistice succesive, situate pe diferite trepte deevoluþie, fiecare dintre acestea presupunând ºi condiþionând apariþia celeilalte.Chineza ar fi, în acest caz, limba cea mai veche, iar sanscrita cea mai recentã.Este însã posibil ca timpul sã fi conservat forme apãrute în epoci diferite.Am explicat deja în paginile precedente, atât cât era necesar, unul dintrepunctele fundamentale ale concepþiei mele lingvistice, potrivit cãruia limbacea mai perfectã – din punct de vedere strict conceptual – nu trebuie sã fieîn mod necesar ºi cea mai recentã. Din perspectivã istoricã nu putem decide

288 CARACTERUL ªI ORIGINEA STRUCTURII LINGVISTICE

[327 ]

nimic în aceastã privinþã; într-unul din paragrafele urmãtoare ale lucrãriide faþã, când voi vorbi despre apariþia efectivã a limbilor ºi despre amesteculdintre ele, voi încerca totuºi sã precizez cu mai multã rigoare ºi acest punct.Dar, chiar dacã am face abstracþie de ceea ce a existat cu adevãrat, ne putemîntreba dacã limbile care ocupã poziþia intermediarã de care vorbeam apar,una faþã de alta, doar pe baza structurii lor, ca stadii ale unei evoluþiiprogresive sau dacã diversitatea lor ne interzice sã le aplicãm o unitate demãsurã atât de simplã. Pe de altã parte, adevãratã pare aici prima dintreipoteze. Limba birmanã, de exemplu, dispune pentru cea mai mare partea relaþiilor gramaticale de modalitãþi de desemnare foneticã concrete subformã de particule, dar fãrã sã îmbine aceste particule nici între ele, nici cucuvintele de bazã, prin intermediul modificãrilor de sunete; dimpotrivã, dupãcum am arãtat, limbile americane îmbinã elemente obþinute prin abreviereºi conferã cuvântului care se naºte din aceastã îmbinare o anumitã unitatefoneticã. Acest ultim procedeu pare sã fie mai aproape de veritabila flexiune.Dacã însã, comparând birmana cu malaeziana propriu-zisã, vom constata cãprima desemneazã realmente un numãr mai mare de relaþii, acolo unde ceade-a doua conservã absenþa, specificã chinezei, a modalitãþilor de desemnare,iar pe de altã parte, malaeziana trateazã silabele anexate de care dispunerespectând cu grijã atât sunetele acestor silabe, cât ºi pe cele ale cuvântuluide bazã, ne vom afla atunci în situaþia de a nu putea decide cãreia dintrecele douã limbi ar trebui sã-i acordãm întâietate, deºi, dacã am judeca dupãalte criterii, aceastã întâietate i s-ar cuveni, fãrã îndoialã, limbii malaeziene.

Este limpede cã ar fi unilateral sã determinãm în acest fel ºi dupã astfelde criterii stadiile de dezvoltare a limbilor. Dacã, în consideraþiile precedente,am recunoscut pe bunã dreptate o unicã formã ca fiind singura legitimã,aceastã superioritate se bazeazã exclusiv pe aceea cã, în virtutea unei întâlnirifavorabile între un organ bogat ºi rafinat ºi un simþ lingvistic viu ºi intens,ansamblul predispoziþiilor care angajeazã fiinþa materialã ºi pe cea spiritualãa omului pe drumul cãtre limbaj se dezvoltã în sunet în mod integral ºi neal-terat. O structurã lingvisticã formatã în împrejurãri atât de prielnice paresã fi izvorât dintr-o intuiþie exactã ºi dinamicã a raportului dintre vorbire ºigândire ºi a legãturii strânse dintre toate pãrþile componente ale limbii. Înrealitate, o structurã lingvisticã cu adevãrat legitimã este posibilã doar acolounde o astfel de intuiþie, asemenea unei flãcãri dãtãtoare de viaþã, strãbatecu lumina ei formarea limbii. Nu s-ar putea ajunge la o astfel de structurãfãrã a postula existenþa unui principiu al elaborãrii interne, pe care nici o

CARACTERUL ªI ORIGINEA STRUCTURII LINGVISTICE 289

[328]

procedurã mecanicã, acþionând progresiv, nu ar putea sã-l împlineascã. Chiardacã împrejurãri la fel de favorabile nu se întâlnesc peste tot, la toate popoarelese manifestã întotdeauna, în formarea limbii lor, una ºi aceeaºi tendinþã.Toate aspirã spre ceea ce este corect ºi natural ºi, pornind de aici, spre ceeace este mai elevat. Limba este cea care, dezvoltându-se în sânul popoarelorºi împreunã cu ele, conduce de la sine ºi fãrã intervenþia explicitã a acestorala realizarea acestei aspiraþii; este de neconceput ca o naþiune sã desemneze,oarecum intenþionat, de exemplu doar semnificaþia materialã ºi sã excludãrelaþiile gramaticale din sfera desemnãrii prin sunete. Întrucât, de altfel, casã reiau o expresie pe care am folosit-o ºi anterior, omul este mai puþin celcare dã o formã limbajului, cât mai degrabã cel care descoperã în sine spontan,cu bucurie ºi uimire, niºte evoluþii ce par sã izvorascã din ele însele, limbajuleste condiþionat în dinamica lui creatoare de împrejurãrile în care se mani-festã, aºa încât el nu îndeplineºte întotdeauna acelaºi scop, ci, percepându-ºipropria insuficienþã, se simte îngrãdit de o limitã aflatã în afara sa. În ciudaacestui fapt, necesitatea care îl împinge mereu cãtre realizarea scopului lui gene-ral îi dã forþa sã se smulgã, într-un fel sau altul, din aceastã îngrãdire ºi sã seîndrepte spre o configuraþie adaptatã atingerii acestui scop. În acest fel ianaºtere forma concretã a diferitelor limbi omeneºti, care, în mãsura în carese abate de la structura legitimã, conþine întotdeauna, deopotrivã, o partenegativã, care marcheazã limitele activitãþii creatoare, dar ºi o parte pozitivã,care conduce cãtre scopul general ceea ce nu fusese obþinut complet. Parteanegativã poate fi gânditã ca o evoluþie progresivã, mãsuratã în funcþie derealizãrile forþei creatoare a limbii. Partea pozitivã, în care rezidã structuraindividualã, adesea foarte ingenioasã chiar ºi în limbile mai imperfecte, nune îngãduie însã întotdeauna determinãri atât de simple. Întrucât aici avemde-a face, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, cu o conformitate sau, dim-potrivã, cu o abatere de la structura legitimã, trebuie sã ne mulþumim celmai adesea cu evaluarea avantajelor sau a carenþelor limbii respective. Înaceastã – dacã îmi este îngãduit sã mã exprim astfel – modalitate anormalãde producere a limbii, adesea o anumitã parte a limbii este oarecum avantajatãfaþã de celelalte, iar acestui fapt i se datoreazã adeseori trãsãtura caracteristicãa anumitor limbi. Fireºte însã cã adevãrata puritate a principiului just nu sepoate exprima în nici una dintre cele douã pãrþi. Cãci acest principiu reclamãîntr-adevãr un tratament uniform al tuturor pãrþilor componente ºi, în mãsuraîn care ar putea pãtrunde efectiv într-una dintre pãrþi, s-ar revãrsa imediatºi asupra celorlalte. Absenþa unei reale coerenþe interne reprezintã totuºi o


[329]

[330]

caracteristicã a tuturor acestor limbi. Chineza însãºi nu poate atinge în modcomplet o astfel de coerenþã internã, cãci ºi aceastã limbã, în unele cazuri –e drept, nu foarte numeroase – trebuie sã vinã în ajutorul principiului succe-siunii cuvintelor prin întrebuinþarea particulelor.

Dacã limbile mai imperfecte sunt lipsite de adevãrata unitate a unui prin-cipiu care sã-ºi iradieze din interior ºi în mod uniform lumina, procedeuldescris aici, pe care îl urmeazã aceste limbi, implicã totuºi faptul cã fiecaremanifestã o fermã coeziune ºi o unitate care izvorãºte întotdeauna nu atâtdin natura limbajului în general, cât mai degrabã din individualitatea specificãa fiecãrei limbi. Fãrã o unitate a formei, nici o limbã nu poate fi conceputã;vorbind, oamenii îºi concentreazã în mod necesar vorbirea într-o astfel deunitate. Acest fenomen se petrece la orice creºtere interioarã sau exterioarãde care are parte limba. Cãci, potrivit naturii sale celei mai intime, limba con-struieºte o þesãturã coerentã de analogii, în care elementul strãin nu se poateinsera decât printr-o legãturã care îi este proprie.

Consideraþiile formulate aici aratã ce varietate de structuri manifestã pro-ducerea limbajului de cãtre om ºi ne fac în acelaºi timp sã ne îndoim deposibilitatea realizãrii unei clasificãri exhaustive. O asemenea clasificare poatefi realizatã în scopuri precise, dacã alegem drept criteriu de diferenþiere feno-mene specifice care se petrec în limbi; întâmpinãm însã dificultãþi insolubileatunci când, la o cercetare mai aprofundatã, distincþiile operate trebuie sãpãtrundã în configuraþia naturii limbilor ºi în legãtura intimã dintre acesteaºi individualitatea spiritualã a naþiunilor. Stabilirea unui sistem complet alconfiguraþiei ºi al diversitãþii limbilor – chiar dacã o asemenea operaþie nuar întâmpina dificultãþile generale arãtate mai sus – nu ar fi totuºi imposibilã,dat fiind stadiul atins de ºtiinþa limbii. O astfel de activitate ar trebui precedatãde un numãr important de cercetãri, care nu au fost însã nici mãcar începute.Cãci înþelegerea exactã a naturii unei limbi presupune cercetãri mult maisusþinute ºi mai aprofundate decât cele care au fost dedicate pânã acum celormai multe dintre limbi.

Totuºi, ºi în limbi neînrudite din punct de vedere genealogic ºi în punctecare intereseazã în cel mai înalt grad orientarea spiritualã, se regãsesc deosebiricare par sã contureze realmente mai multe clase diferite. Am vorbit mai sus(§ 21) despre importanþa faptului de a da verbului o modalitate de desemnarecare sã îi caracterizeze din punct de vedere formal adevãrata funcþie. Or, tocmaiprin aceastã particularitate se diferenþiazã între ele limbi care, în rest, în ceeace priveºte configuraþia lor de ansamblu, par sã se situeze la acelaºi nivel.

CARACTERUL ªI ORIGINEA STRUCTURII LINGVISTICE 291

[331]

Este firesc sã nu stabileascã nici o distincþie originarã între nume ºi verblimbile cu particule, cum ar putea fi denumite acele limbi care, desemnândefectiv relaþiile gramaticale prin intermediul silabelor sau al cuvintelor, nule înglobeazã prin anexiune sau le anexeazã printr-o legãturã slabã ºi uºorde recunoscut. Chiar ºi atunci când limbile desemneazã unele tipuri particu-lare de nume, acest fapt se întâmplã totuºi doar în relaþie cu anumite concepteºi doar în anumite cazuri, dar nu în sensul unei distincþii realizate în modsistematic. De aceea, nu rareori se întâmplã ca orice cuvânt, fãrã deosebire,sã poatã fi configurat ca verb sau, invers, orice flexiune verbalã sã poatã aveaºi valoare de participiu. Or, limbile care se aseamãnã în aceastã privinþã sedeosebesc totuºi între ele prin altceva, ºi anume prin faptul cã unele nudoteazã verbul cu nici un fel de expresie care sã-i caracterizeze funcþia specificãde realizare a conexiunii enunþiative, pe când altele fac acest lucru cel puþincu ajutorul unor pronume, abreviate sau modificate sonor ºi anexate verbului,menþinând totuºi intactã diferenþa – menþionatã deja de mai multe ori maisus – între pronume ºi persoana verbalã. Primul procedeu apare, de exemplu,în limba birmanã ºi, din câte pot aprecia, în limba siamezã, în maniciurianãºi în mongolã (în mãsura în care aceste limbi nu abreviazã pronumele pânãla a le transforma în afixe), în limbile din insulele Mãrilor Sudului ºi în aproapetoate celelalte limbi malaeziene din arhipelagul occidental. Al doilea procedeueste urmat de limba mexicanã, de limba delaware ºi de alte limbi americane.Adãugând verbului pronumele regent ºi pronumele subordonat ºi încãr-cându-l astfel când cu o semnificaþie concretã, când cu una generalã, limbamexicanã exprimã realmente într-un mod mai spiritual funcþia proprie doarverbului, transferând-o asupra celorlalte componente principale ale propo-ziþiei. În cadrul primului dintre cele douã procedee menþionate, subiectulºi predicatul pot fi corelate doar indicându-se forþa verbalã prin adãugareaverbului ‘a fi’. De cele mai multe ori, ‘a fi’ este adãugat doar mental; ceeace numim verb în limbile care urmeazã acest procedeu este de fapt doarun participiu sau un nume verbal ºi poate fi pe deplin întrebuinþat ca atare,chiar dacã genul verbului, timpul ºi modul îºi gãsesc ºi ele o întrebuinþareexplicitã. Prin mod, în aceste limbi, se înþeleg însã doar cazurile în care suntîntrebuinþate concepte precum ‘a dori’, ‘a se teme’, ‘a putea’, ‘a trebui’ etc.Conjunctivul pur le rãmâne acestor limbi, de regulã, strãin. Instituirea incertãºi dependentã* exprimatã prin conjunctiv fãrã adãugarea unui conceptsecundar de naturã materialã nu poate fi marcatã în mod adecvat în limbi



[332]

[333]

în care simpla instituire actualizatoare nu îºi gãseºte o expresie formalã. Acestaspect al presupusului verb este tratat atunci cu mai multã sau mai puþinãatenþie ºi contopit în unitatea cuvântului. Diferenþa prezentatã aici coincideîntocmai cu aceea dintre dizolvarea verbului într-o perifrazã ºi întrebuinþarealui ca unitate vie. Primul procedeu reflectã mai degrabã ordinea logicã, aldoilea este un procedeu figurativ orientat cãtre simþuri; ºi, pãtrunzând înspecificitatea acestor limbi, avem impresia cã vedem ceea ce trebuie sã sepetreacã în spiritul popoarelor ale cãror limbi urmeazã procedeul perifrastic.Alte limbi, cum sunt cele care cunosc o configuraþie legitimã, se servesc deambele procedee, în funcþie de diferitele împrejurãri. Prin natura ei, limbanu poate renunþa fãrã mari inconveniente la exprimarea prin mijloace figu-rative ºi sensibile a funcþiei verbale. Într-adevãr, chiar ºi în limbile care –s-o spunem deschis – suferã de absenþa efectivã a adevãratului verb, acestinconvenient este diminuat de faptul cã la un mare numãr de verbe naturaverbalã rezidã în semnificaþia însãºi ºi astfel coerenþa formalã este compen-satã în mod material. Dacã la aceasta mai adãugãm, ca în cazul chinezei,faptul cã unele cuvinte, care pot îndeplini ambele funcþii, a numelui ºi averbului, pot primi prin uz marca formalã doar a unuia dintre acestea saucã acele cuvinte îºi pot indica propria valoare prin intonaþie, înþelegem atuncicum a reuºit limba, chiar urmând o altã cale, sã-ºi impunã încã o datã singurãdrepturile.

Structura lingvisticã mai puþin perfectã

Dintre toate limbile care îmi sunt mai îndeaproape cunoscute, nici uneianu îi lipseºte mai mult desemnarea formalã a funcþiei verbale decât limbiibirmane.1 În gramatica sa, Carey observã în mod explicit cã în limba birmanãverbele sunt întrebuinþate aproape exclusiv ca forme participiale, acestea fiind

LIMBA BIRMANÃ 293

1 Numele pe care ºi-l dau birmanii lor înºiºi este mrnmâ, cuvânt care se scrie deobicei mrammâ ºi se pronunþã byammâ (Judson, A dictionary of the Burman language,with explanations in English, 1826). Dacã ni s-ar permite sã explicãm acest nume directprin semnificaþia elementelor sale, vom constata cã desemneazã ‘un neam puternic,robust’. Cãci mran înseamnã ‘iute’, iar mâ ‘a fi robust, puternic, sãnãtos’. Din acestecuvinte autohtone s-au nãscut fãrã îndoialã diferitele variante scrise, întrebuinþatede regulã pentru a denumi poporul ºi regiunea, variante între care barma ºi barmanisunt cele corecte. Carey, A grammar of the Burman language, 1814, ºi Judson, op. cit.,au în vedere de fapt acelaºi sunet, inerent consonantic, pe care îl noteazã însã într-omanierã greºitã, la care astãzi s-a renunþat în general. Cf. ºi Berghaus, Asia, 1832, I,fasc. nr. 8 – Indochina, p. 77, ca ºi Leyden, Asiatick Researches, 1808, X, p. 232.

[334 ]

suficiente, adaugã el, pentru a indica orice concept care trebuie exprimatprintr-un verb. În alt loc, Carey neagã tranºant existenþa în birmanã a oricãruiverb.1 Aceastã particularitate o înþelegem însã pe deplin doar dacã o privimîn relaþie cu restul structurii limbii.

Cuvintele de bazã nu cunosc în birmanã nici o schimbare prin adjuncþiede silabe cu valoare gramaticalã. Singurele schimbãri de litere care se producîn aceastã limbã sunt reprezentate de conversiunea primei litere aspirateîntr-una non-aspiratã, acolo unde o aspiratã este supusã reduplicãrii; deasemenea, de trecerea consoanei surde iniþiale din al doilea cuvânt la o non-as-piratã sonorã atunci când douã cuvinte monosilabice sunt combinate într-ununic cuvânt sau când este repetatã aceeaºi temã lexicalã. ªi în limba tamilã2

k, t (atât ca lingualã, cât ºi ca dentalã) ºi p devin la mijlocul cuvântului g, dºi b. Diferenþa constã doar în faptul cã în tamilã consoana rãmâne surdã, cândeste dublã în centrul cuvântului, în timp ce în birmanã conversiunea se petreceºi atunci când primul dintre cele douã cuvinte de bazã se terminã în consoanã.De aceea, birmana pãstreazã în toate cazurile cea mai stabilã unitate a cuvântului,în virtutea unei mai mari fluiditãþi a consoanei adãugate.3

294 LIMBA BIRMANÃ

[335 ]

1 A grammar of the Burman language, p.79, §1, p. 181 ºi, în special prefaþa, pp. 8–9.Autorul acestei gramatici este Felix Carey, fiul mai mare al lui William Carey, la rândullui profesor pentru limbi indiene la Colegiul din Fort William, învãþat cãruia îidatorãm o serie de gramatici ale unor limbi asiatice. Felix Carey a murit din pãcateîn anul 1822 (Journ. Asiat., III, p. 59). Tatãl sãu i-a urmat în anul 1834.

2 V. la Anderson, Rudiments of Tamul grammar, 1821, în tabelul alfabetului.3 În ambele limbi, litera nu se schimbã în scriere ca urmare a modificãrii suferite

în pronunþare, deºi birmana, spre deosebire de tamilã, deþine semne pentru toateliterele sonore. În birmanã, eventualitatea ca pronunþarea sã se depãrteze de scriereeste frecventã. În scrisoarea mea cãtre dl Jacquet (Extraits d’une lettre de M. le baronG. de Humboldt à M. E. Jacquet sur les alphabets de la Polynésie asiatique, în NouveauJournal Asiatique, 1832, IX, p. 500), cu privire la cele mai importante abateri de acesttip care apar în temele lexicale monosilabice unde, de exemplu, forma scrisã kak sepronunþã ket, am riscat formularea ipotezei cã menþinerea unei scrieri diferite de pro-nunþare are o motivaþie etimologicã; rãmân ºi azi la aceeaºi pãrere. Problema mi separe urmãtoarea: pronunþarea s-a îndepãrtat treptat de scriere, dar, pentru ca aspectuloriginar al cuvântului sã rãmânã uºor de recunoscut, abaterile survenite în rostirenu au mai fost reflectate ºi în scriere. Leyden pare sã fi avut aceeaºi pãrere asupraacestui punct, cãci atribuie (în Asiatick Researches, 1808, X, p. 237) birmanilor o pronun-þie mai delicatã, mai puþin articulatã ºi mai puþin coincidentã cu ortografia actualã alimbii lor decât este cea a populaþiei rukhéng, locuitorii din Aracán (la Judson: rariñ).Dar, având în vedere natura însãºi a problemei, nu este deloc oportun sã credem cãlucrurile ar sta altfel. Dacã, referindu-ne la primul exemplu, nu s-ar fi pronunþat cândvaefectiv kak, aceastã terminaþie nu s-ar fi reflectat nici în scriere. În opera sa Paläographieals Mittel für die Sprachforschung, pp. 6, 7 ºi 89, operã bogatã în remarci pãtrunzãtoare

Structura cuvântului (excepþie fac pronumele ºi particulele gramaticale)se bazeazã, în limba birmanã, pe cuvinte tematice monosilabice ºi pe compuseformate pe baza acestora. Între cuvintele tematice se pot distinge douã clase.Cele din prima clasã indicã acþiuni ºi calitãþi ºi se referã de aceea la mai multeobiecte. Cele din clasa a doua sunt denumiri ale unor obiecte particulare,ale unor fiinþe vii sau ale unor obiecte inanimate. Aºadar, verbul, adjectivulºi substantivul sunt inerente semnificaþiei cuvintelor tematice. Diferenþa men-þionatã mai sus constã la aceste cuvinte doar în semnificaþia, nu ºi în formalor. Astfel, ê ‘a fi rece’, ‘a se rãci’, kû ‘a încinge’, ‘a lega’, ‘a ajuta’, ma ‘a fi puternic,robust, sãnãtos’ nu sunt formate altfel decât lê ‘vântul’, rê (pronunþat yê1),

LIMBA BIRMANÃ 295

ºi în fine observaþii, dl Lepsius a propus, aducând suficiente argumente, un principiupotrivit cãruia nimic nu poate fi reprezentat în scriere dacã nu a existat cândva, într-oetapã anterioarã, în pronunþare. Formularea inversã a acestui raþionament o considermai mult decât îndoielnicã, deoarece existã exemple greu de respins care dovedesccã scrierea, oricât de uºor de priceput ar fi, nu mai reflectã integral pronunþia. Faptulcã în birmanã aceste schimbãri de sunet au apãrut doar atunci când pronunþia a devenitmai neglijentã este demonstrat de o observaþie justã a lui Carey, op. cit., potrivit cãreiaterminaþiile care se abat de la scriere ale cuvintelor monosilabice nu sunt pronunþateclar, ci în mod confuz ºi greu de distins de cãtre auz. Nu rareori, în asemenea cazuri,se întâmplã ca, în pronunþare, sunetul nazal-palatal sã disparã de tot la sfârºitul cuvin-telor. Aºa se explicã de ce silaba notatã în scris thang, folositã la indicarea mai multorrelaþii gramaticale, în pronunþare apare la Carey când theen (unde ee corespunde unuii lung, în op. cit., tabelul de la p. 20), când thee (p. 36, § 105), iar la Hough, An Englishand Burman vocabulary, 1825, apare de obicei the, aºa încât abrevierea pare uneorimai puternicã, alteori mai restrânsã. În alt punct se poate dovedi cu argumente istoricecã scrierea conservã pronunþia unui alt dialect, probabil a unuia mai vechi. Verbul‘a fi’ este notat în scris prin hri, dar este pronunþat de birmani shi. În Arcan se pronunþãîn schimb hi, iar etnia din aceastã provincie este socotitã mai veche ºi mai civilizatãdecât cea a birmanilor (Leyden, Asiatick Researches, 1898, X, pp. 222 ºi 237).

1 Potrivit lui Hough, op. cit., r este pronunþat când ca un r, când ca un y ºi nu paresã existe în aceastã privinþã o regulã sigurã. Klaproth (Asia polyglotta, 1823, p. 369)transcrie cuvântul jî pe baza pronunþiei franþuzeºti, dar nu ne aratã de unde a preluatgrafia cuvintelor birmane. Deoarece pronunþia se abate adesea de la scriere, prefersã scriu cuvintele birmane exact în conformitate cu scrierea originarã birmanã, aºaîncât, pe baza explicaþiilor date la începutul prezentei lucrãri cu privire la transliterareaalfabetului birman, orice cuvânt pe care îl citez sã poatã fi retranspus exact în semnelegrafice birmane. În paranteze dau ºi pronunþia, atunci când este neregulatã ºi acestfapt îmi este cunoscut cu certitudine. În pasajele urmãtoare, sigla H. indicã faptulcã avem de-a face cu pronunþia propusã de Hough. Nu este însã clar dacã, în operasa Asia polyglotta, Klaproth urmeazã scrierea sau pronunþarea. Astfel, pentru ‘limbã’el scrie la, pentru ‘mânã’ lek. Primul cuvânt este însã în scriere hlyâ, în pronunþareshyâ, iar al doilea este în scriere lak, în pronunþare let. Cuvântul pe care Klaproth îldã pentru ‘limbã’ – ma, nu se gãseºte deloc în dicþionarele pe care le am la îndemânã.

[336 ]

[336 ]

[337 ]

‘apa’, lû ‘omul’. Carey a adunat cuvintele tematice care indicã acþiuni ºi calitãþiîntr-un indice alfabetic special, anexat la gramatica sa, ºi le-a tratat întocmaica pe radicalii limbii sanscrite. Pe de o parte, asemenea cuvinte sunt de faptcomparabile cu radicalii limbii sanscrite. Cãci, în configuraþia lor originarã,ele nu aparþin unei anumite pãrþi de vorbire, iar în cadrul discursului nuapar decât împreunã cu particulele gramaticale care le conferã determinareaspecificã a unei anumite pãrþi de vorbire. De la ele sunt derivate ºi numeroasealte cuvinte, fapt care decurge în mod natural deja din tipul de conceptepe care le desemneazã. Pe de altã parte, la o examinare mai atentã, constatãmcã ele au o naturã total diferitã de aceea a radicalilor limbii sanscrite, cãci pebaza tratamentului gramatical aplicat limbii în integralitatea ei cuvinteletematice ºi particulele nu pot apãrea decât în succesiune, fãrã a constituiansambluri lexicale unitare rezultate prin contopirea mai multor elementeºi tocmai de aceea nu se produce îmbinarea simplelor silabe derivate cu suneteletematice. Cuvintele tematice apar astfel în discurs nu ca pãrþi inseparabileale unor forme lexicale unitare, ci, într-adevãr, cu întreaga lor configuraþieneschimbatã; ºi nu este nevoie de nici o separare artificialã a lor de formemai ample rezultate prin contopire. Nici derivarea pe baza acestor cuvintetematice nu este o derivare veritabilã, ci o simplã compunere. În fine, substan-tivele nu au, în majoritatea lor, nimic care sã le deosebeascã de aceste temelexicale ºi nu pot fi, în cea mai mare parte, derivate de la acestea. În sanscritã,cu excepþia unor cazuri rare, cel puþin forma numelor este diferitã de formaradicalului, deºi este incontestabil cã nu toate numele pot fi derivate de laradicali prin intermediul sufixelor unâdi. Presupuºii radicali ai limbii birmanese comportã, aºadar, întocmai ca ºi cuvintele chinezeºti, dar, cuprinºi în struc-tura unitarã a limbii, trãdeazã într-adevãr o anumitã asemãnare cu radicaliisanscritei. Foarte adesea, fãrã a fi deloc modificat, presupusul radical are înplus semnificaþia unui substantiv, în cadrul cãreia semnificaþia lui verbalãspecificã se evidenþiazã mai mult sau mai puþin clar. Astfel, mai semnificã‘a fi negru’, ‘a ameninþa’, ‘a speria’, iar nê ‘planta indigo’ semnificã ‘a rãmâne’,‘a persista’, pauñ ‘soarele’ semnificã ‘a adãuga (în scopul consolidãrii)’, iarapoi ‘a amaneta’ ºi ‘(la animale) ºale, ºold’. Într-un singur caz am gãsit modi-ficarea radicalului ºi desemnarea categoriei gramaticale prin intermediul uneisilabe derivate; cel puþin acesta este singurul caz care, dupã aparenþe, se deose-beºte de simpla compunere. Este vorba despre faptul cã din radicali se formeazãsubstantive (dupã Hough ºi adjective, cf. Voc., p. 20) prin prefixarea lui a,de exemplu: a-châ ‘mâncare’, ‘hranã’, de la cha ‘a mânca’; a-myak (amyet H.)

296 LIMBA BIRMANÃ

[337 ]

[338]

‘supãrare’, de la myak ‘a fi supãrat’, ‘a se supãra’; a-pan ‘o ocupaþie obositoare’,de la pan ‘a respira greu’; chang (châ H.) ‘a aºeza într-o ordine neîntreruptã’.Acest a prefixat este însã la rândul lui eliminat atunci când substantivul intrãîntr-un compus ca unul dintre componentele ultime. Aceastã eliminare sepetrece însã, dupã cum vom vedea mai jos la cuvântul ama, ºi în cazurileîn care a nu este cu siguranþã o silabã derivatã de la un radical. Existã ºisubstantive care, fãrã sã-ºi modifice propria semnificaþie, uneori posedãaceastã protezã, alteori sunt lipsite de ea. Astfel, cuvântul pauñ ‘ºale’, citatmai sus, poate deveni uneori ºi apauñ. Acest a nu poate fi însã echivalat cuo veritabilã silabã derivatã.

În compuse sunt reunite fie douã cuvinte indicând calitãþi sau acþiuni(cuvinte denumite de Carey radicali), fie douã nume, fie, în fine, un numeºi un astfel de radical. Primul caz este întrebuinþat adesea pentru a reda unmod al verbului, de exemplu optativul, corelându-se un concept verbal oarecarecu verbul ‘a dori’. Se poate întâmpla însã ca doi radicali sã fie combinaþiîntr-un compus doar pentru a se obþine modificarea sensului ºi, în acestcaz, respectiva modificare adaugã uneori doar o micã nuanþã de sens; dinsensul fiecãrui radical luat separat nu se poate nici mãcar bãnui cauza carea stat la baza compunerii. Astfel, pan, pan-krâ: ºi pan-kwâ înseamnã ‘a cerepermisiunea’, ‘a ruga’; krâ: (kyâ:) înseamnã ‘a primi o veste’, ‘a da o veste’,ba chiar ‘a fi separat’; kwâ înseamnã ‘a se separa’, ‘a deveni despãrþiþi (dupão legãturã anterioarã)’. La alte compuse, procedeul compunerii este mai uºorde explicat: prach-hmâ înseamnã ‘a pãcãtui împotriva a ceva’ ºi ‘a depãºi’,dar separat prach (prîch) înseamnã ‘a arunca spre ceva’, iar hmâ ‘a rãtãci’,‘a fi pe un drum greºit’ ºi de aici chiar ‘a pãcãtui’. În astfel de cazuri, prin com-punere se obþine o consolidare a conceptului. Cazuri asemãnãtoare se gãsescfrecvent în birmanã ºi aratã clar cã aceastã limbã posedã particularitatea dea forma foarte adesea, pe lângã un radical simplu ºi de aceea monosilabic,un verb compus din doi radicali ºi deci bisilabic, fãrã vreo modificare esenþialãa semnificaþiei, aºa încât radicalul care se adaugã fie redã conceptul celuilaltpur ºi simplu într-un mod diferit, fie se limiteazã doar la a-l reflecta, fie,în sfârºit, adaugã un concept absolut general.1 Voi reveni mai jos asupra

LIMBA BIRMANÃ 297

[339]

[340]

[341]

1 Gramatica lui Carey nu evidenþiazã acest tip de compuse ºi nu îl menþioneazãîn mod special. El rezultã însã de la sine, dacã examinãm cu atenþie vocabularul birman.Judson, op. cit., pare sã facã ºi el referire la aceastã specie de compunere, atunci când,în legãturã cu pañ, observã cã acest cuvânt este întrebuinþat doar în compuse, alãturide cuvinte cu semnificaþie asemãnãtoare. Pentru a fixa un cadru mai precis al situaþiei,prezint în continuare câteva exemple de asemenea cuvinte:

acestui fenomen important pentru structura lingvisticã în general. Uniiradicali de acest tip nu sunt întrebuinþaþi niciodatã separat, chiar dacã suntprimele elemente dintr-un compus. De acest tip este tun., element care apareîntotdeauna alãturi de wap (wet), cu toate cã ambii radicali poartãsemnificaþia compusului, adicã ‘a face plecãciuni respectuoase’. Compusulpoate prezenta ºi ordinea inversatã wap-tu·n·, de data aceasta cu un sensîntãrit: ‘a se târî pe pãmânt’, ‘a se prosterna înaintea celor puternici’. Uneori,radicalii pot fi folosiþi în compuse ºi în aºa fel încât doar o parte a semnificaþieilor este preluatã în compus ºi se neglijeazã faptul cã partea rãmasã dinsemnificaþie se aflã în contrast cu celãlalt element al compusului. Astfel,potrivit observaþiei explicite a lui Judson, hchwat ‘a fi foarte alb’ este întrebuinþat

298 LIMBA BIRMANÃ

chî: ºi chî:-nañ, cu sensul de ‘a cãlãri ceva’ sau ‘a încãleca’; luat singur, nañ (neñ:H.) înseamnã ‘a sãri peste ceva’;

tup (tôk. Dupã Carey o se pronunþã ca în englezescul yoke, dupã Hough ca în engle-zescul go) ºi tup-kwa ‘a îngenunchea’; luat separat, kwa înseamnã ‘a fi scund’;

nâ ºi nâ-hkan. (nâ-gan.) ‘a asculta cu atenþie’, ‘a fi atent’; luat singur, khan. înseamnã‘a lua’, ‘a primi’;

pañ (peñ H.) ºi pañ-pan: ‘a fi obosit’, ‘a fi epuizat’; luat singur, pan: înseamnãacelaºi lucru. Un sens asemãnãtor are la pañ-hrâ:; luat singur, hrâ: (shâ)înseamnã ‘a se retrage’, dar ºi ‘a fi prezent în cantitate redusã’;

rang (yî) ‘a-ºi aminti’, ‘a se concentra asupra a ceva’, ‘a observa’, ‘a medita la ceva’ºi rang-hchauñ care are aceeaºi valoare, dar cu o semnificare mai precisã a con-centrãrii pe ceva anume, pe reliefarea unui anumit lucru; luat separat, hchauñînseamnã ‘a purta’, ‘a þine’, ‘a îndeplini’. La fel ca ºi precedentul este rang-pê;luat singur, pê înseamnã ‘a da’;

hrâ (shâ) ‘a cãuta’, ‘a umbla dupã ceva’ ºi hrâ-kran. (shâ-gyan.), cu aceeaºi semni-ficaþie. Luat singur, kran înseamnã ‘a gândi’, ‘a reflecta’, ‘a chibzui’, ‘a avea intenþia’;

kan ºi kan-kwak ‘a împiedica’, ‘a opri’, ‘a zãdãrnici’; luat singur, kwak (kwet)înseamnã ‘a închide într-un cerc’, ‘a fixa limite’;

chang (chî) ºi chang-kâ: ‘a fi prezent în numãr mare, în exces’. Luat separat, kâînseamnã ‘a lãrgi’, ‘a extinde’, ‘a distruge’;

ram (ran, vocala fiind ca în englezescul pan) ºi ram:-hcha ‘a da un sfat’, ‘a încerca’,‘a cerceta’. Luat separat, hcha înseamnã ‘a reflecta’, ‘a sta la îndoialã’. Luat separatsau legat de hcha, taû înseamnã ‘a sfãtui’, însã nu este întrebuinþat niciodatã separat;pa ºi pa-tha ‘a oferi ceva unui spirit rãu’, ‘a sacrifica’. Luat singur, tha înseamnã‘a face din nou’, ‘a reconstitui’, dar ºi ‘a duce cu sine’, ‘a oferi’.

În aceste exemple am încercat doar sã confrunt între ele cuvinte dotate cu acelaºiaccent. Dacã ar exista posibilitatea – dar despre aceste aspecte instrumentele de lucrude care dispun nu-mi spun nimic – ca ºi cuvinte cu accent diferit sã se afle în relaþieetimologicã, s-ar dovedi cã numãrul cazurilor de asemenea compuse este mai mareºi s-ar putea atunci deduce uneori ºi etimologia unor radicali ale cãror semnificaþiicorespund ºi mai bine cuvântului rezultat prin compunere.

ºi ca element de întãrire alãturi de cuvinte desemnând alte culori. În fine,cât de mare poate fi efectul exercitat de compunere asupra fiecãrui cuvânt com-ponent se poate deduce din ceea ce observã Judson cu privire la mai sus men-þionatul hchauñ, ºi anume cã acest cuvânt primeºte uneori, prin intermediulrelaþiei în care este angrenat, o semnificaþie specialã (a specific meaning).

Acolo unde numele sunt combinate cu radicali, aceºtia din urmã staude obicei dupã primele: lac-tat (let-tat H.) ‘artist’, ‘artizan’, de la lak (let H.)‘mânã’ ºi tat ‘a fi priceput la ceva’, ‘a înþelege ceva’. Aceste compuse dinbirmanã coincid atunci cu cele din sanscritã unde, ca în cazul lui dharmawid,un radical este adãugat la un nume în calitate de ultim component. Adeseaînsã, în aceste structuri compuse se întâmplã ca radicalul sã capete sensadjectival ºi apare atunci un compus doar în mãsura în care limba birmanãtrateazã întotdeauna un adjectiv ca atare doar în relaþie cu substantivul sãu:nwâ:-kauñ ‘vacã bunã’ (de fapt: ‘a fi bun’). Un compus de acest fel, în sensulpropriu al termenului, este lû-chu ‘mulþime de oameni’, de la lû ‘om’ ºi chu‘a se aduna’. La compunerea cu elemente nominale gãsim cazuri în care numeleconstituind ultima componentã se depãrteazã de semnificaþia sa originarãpânã într-acolo, încât devine un sufix cu semnificaþie generalã. Astfel, ama‘femeie’, ‘mamã’1 este abreviat ºi devine ma prin eliminarea lui a; conferãastfel primului element al compusului semnificaþia de ‘mare’, ‘nobil’, ‘prin-cipal’: tak (tet) ‘vâslã’, dar tak-ma ‘vâslã principalã’, ‘timonã’.

Între nume ºi verb nu existã, în limba birmanã, o distincþie originarã.Aceastã distincþie se defineºte doar în vorbire cu ajutorul particulelor alipitela cuvânt; nu este totuºi cu putinþã sã recunoaºtem numele, ca în sanscritã,pe baza anumitor silabe derivative, iar conceptul unei forme de bazã situateîntre radical ºi numele flexionat lipseºte complet în birmanã. Excepþie fac celmult substantivele (menþionate ºi mai sus) formate prin prefixarea unui a.Orice proces de formare gramaticalã a substantivelor ºi a adjectivelor constãîntr-un procedeu clar de compunere, în care ultima componentã conferãprimului un concept mai general, indiferent dacã acest prim element esteun radical sau un nume. În primul caz, numele se nasc din radicali, în al doileacaz mai multe nume sunt reunite într-un concept unic ºi deopotrivã într-osingurã clasã. Ne sare în ochi faptul cã ultimul membru al acestor compusenu ar putea fi considerat un afix propriu-zis, deºi în gramatica birmanã a

LIMBA BIRMANÃ 299

1 Aºa explicã Judson, op. cit., s.v. ma, cuvântul ama. Acestui cuvânt Judson îiatribuie însã doar semnificaþia ‘sorã mai mare’ sau în general ‘sorã’; dupã acest învãþat,cuvântul care înseamnã ‘mamã’ este ami.

[342]

[343]

purtat întotdeauna acest nume. Prin intermediul acþiunii pe care o exercitãasupra sunetelor în interiorul unitãþii cuvântului, afixul veritabil este acelacare transpune componenta semanticã a cuvântului într-o anumitã categoriegramaticalã, fãrã sã îi adauge ceva de ordin material. Acolo unde, ca în limbabirmanã, lipseºte o astfel de acþiune, aceastã transpunere nu se reflectã înmod simbolic în sunet, ci mai degrabã vorbitorul este acela care trebuie são insereze, extrãgând-o din semnificaþia presupusului afix sau din uzul lingvis-tic recunoscut. Trebuie sã avem mereu în vedere aceastã diferenþã faþã desanscritã când facem o evaluare a ansamblului limbii birmane. Aceastã limbãexprimã tot, sau cea mai mare parte, din ceea ce poate fi indicat prin flexiune,dar pretutindeni îi lipseºte veritabila expresie simbolicã prin care forma estetranspusã în limbã, iar apoi, din limbã, se reîntoarce în suflet. De aceea, subtitlul „Formarea numelor“, în gramatica lui Carey sunt regrupate împre-unã cazuri dintre cele mai diferite: nume derivate, nume pur compuse, gerunzii,participii etc.; ºi la urma urmei nu putem critica aceastã regrupare, deoareceîn toate aceste cazuri, prin intermediul unui presupus afix, cuvintele suntreunite sub un unic concept ºi, în mãsura în care limba posedã o unitatea cuvântului, în interiorul unui singur cuvânt. Nu se poate nega nici faptulcã întrebuinþarea constantã ºi recurentã a acestor compuse în spiritul vorbi-torilor face ca ultimele lor componente sã se apropie de aspectul adevãra-telor afixe mai ales atunci când, cum se întâmplã uneori realmente în birmanã,aºa-numitele afixe nu au absolut nici o semnificaþie în sine sau posedã o astfelde semnificaþie doar atunci când sunt autonome, semnificaþie care, în momen-tul transformãrii lor în afixe, nu mai poate fi recunoscutã deloc sau doarîntr-un mod cu totul neclar. Ambele cazuri – dintre care ultimul, datã fiindvarietatea îmbinãrilor de idei, nu poate fi întotdeauna evaluat cu mare pre-cizie, dupã cum ne dãm seama consultând dicþionarul – apar nu rareori înlimbã, deºi nu sunt chiar cele mai frecvente. Aceastã propensiune pentru com-punerea prin afixare este doveditã ºi de faptul cã, aºa cum observam dejamai sus, un numãr important de radicali ºi de nume nu sunt întrebuinþaþiautonom în afara cadrului compunerii, fenomen care se întâlneºte ºi în altelimbi, mai ales în sanscritã. Un afix întrebuinþat în multiple modalitãþi, carecomportã de fiecare datã transformarea în nume a unui radical, respectiv aunui verb, este hkyañ.1 Acest afix reliefeazã conceptul abstract al stãrii, pecare îl conþine în sine verbul, adicã acþiunea gânditã ca lucru: chê ‘a trimite’,

300 LIMBA BIRMANÃ

[344 ]

1 Carey, op. cit., p. 144, § 8, scrie hkrañ ºi nu marcheazã nici un accent pe cuvânt.În ce mã priveºte, am urmat grafia lui Judson.

chê-hkyañ: (chê-gyeñ:) ‘trimitere’. Ca verb de sine stãtãtor, hkyañ semnificã‘a gãuri’, ‘a strãpunge’, ‘a pãtrunde’; între aceste sensuri ºi sensul pe care îlcapãtã ca afix nu se remarcã nici o legãturã. Nu se poate nega însã cã la bazasemnificaþiilor concrete actuale se aflã semnificaþii generale care s-au pierdut.

Tratamentul la care este supus adjectivul îºi poate gãsi explicaþia doarîn cadrul compunerii ºi demonstreazã destul de clar cum limba are mereu învedere acest mijloc în procesul formãrii gramaticale. În sine ºi pentru sine,adjectivul nu poate fi altceva decât radicalul însuºi. El îºi realizeazã condiþiagramaticalã proprie doar în combinaþie cu un substantiv sau când este luatîn poziþie absolutã, caz în care, la fel ca numele, primeºte prefixul a-. Înconexiune cu un substantiv, adjectivul îl poate preceda sau îi poate succedaacestuia, dar în primul caz trebuie sã se uneascã cu substantivul prin inter-mediul unei particule conective (thang sau thau). Cred cã motivul acesteidiferenþe trebuie gãsit în natura compunerii. În cadrul compunerii, ultimulmembru trebuie sã fie de o naturã mai generalã ºi sã-l poatã cuprinde pe primulîn sfera sa mai largã. În cazul combinãrii unui adjectiv cu un substantiv,primul deþine însã o sferã mai amplã ºi are nevoie, de aceea, de un adaosadecvat naturii sale pentru a se putea îmbina cu substantivul. Acestui scopîi corespund acele particule conective despre care voi vorbi mai pe larg încele ce urmeazã; de altfel, pentru a da un exemplu, combinarea nu semnificãatât ‘un om bun’, cât mai degrabã ‘o bunã fiinþã’ sau ‘un om care este bun’,numai cã în birmanã succesiunea acestor concepte este inversã (‘bun careom’). Presupusul adjectiv este tratat astfel întocmai ca un verb; cãci, dacãkauñ:-thang-lû înseamnã ‘omul bun’, atunci primele douã elemente ale com-pusului ar însemna, luate separat, ‘el este bun’. Încã ºi mai evident reiese acestfapt din aceea cã, exact în acelaºi mod, un substantiv poate fi precedat, înloc de un adjectiv, de un verb complet, prevãzut chiar cu cuvântul cãruiaîi este regent. Expresia ‘pasãrea care zboarã în aer’ sunã, potrivit ordinii cuvin-telor în birmanã: ‘aer în a zbura (particulã conectivã) pasãre’. În cazul încare adjectivul urmeazã substantivului, poziþia conceptelor coincide cu ceadin compusele în care un radical apãrând ca ultim membru în compus, deexemplu ‘a poseda’, ‘a cântãri’, ‘a fi demn’, formeazã împreunã cu alte cuvintenume modificate prin intermediul semnificaþiei acestora.

În îmbinarea discursului, relaþiile dintre cuvinte sunt semnalate prinparticule. Este de la sine înþeles cã aceste particule sunt diferite pentru numeºi pentru verb. Totuºi, aceasta nu se întâmplã întotdeauna, numele ºi verbulajung în cele din urmã sã facã parte din aceeaºi categorie. Particula conectivã

LIMBA BIRMANÃ 301

[345 ]

[346 ]

thang este în acelaºi timp adevãrata marcã a nominativului ºi tot ea formeazãindicativul verbului. În scurta locuþiune ñâ-thang pru-thang ‘eu fac’, aceastãparticulã îndeplineºte ambele funcþii, foarte apropiate una de alta. La bazaacestei întrebuinþãri a cuvântului se aflã evident o perspectivã diferitã demodalitatea obiºnuitã de a înþelege formele gramaticale, perspectivã pe carevom încerca sã o detaliem în continuare. Aceeaºi particulã este prezentatãºi ca terminaþie de instrumental, ºi cu aceastã funcþie apare în urmãtoareasecvenþã verbalã: lû-tat-thang hchauk-thang-im ‘casa construitã de un omîndemânatic’. Primul dintre cuvintele sintagmei conþine compusul alcãtuitdin ‘om’ ºi ‘îndemânatic’, cãruia îi urmeazã presupusa marcã a instru-mentalului. În al doilea cuvânt se gãseºte radicalul ‘a construi’, aici cu sensul‘a fi construit’, antepus ca adjectiv substantivului im (ieng H.) ‘casã’, în modularãtat mai sus, prin intermediul particulei thang. Mã pune acum într-o maredificultate întrebarea dacã sensul instrumental a fost încã de la început ima-nent particulei thang sau dacã aceastã funcþie i-a fost atribuitã abia mai târziude teoria gramaticalã, cãci iniþial în primul cuvânt din sintagma citatã existadoar conceptul de ‘om îndemânatic’ ºi îi revenea ascultãtorului sarcina dea adãuga mental relaþia în care acest concept era implicat aici faþã de al doileacuvânt. În mod asemãnãtor, thang apare ºi ca marcã a genitivului. Dacã vomregrupa numeroasele particule care exprimã probabil relaþiile cazuale ale nume-lui, vom vedea clar cã gramaticienii limbii pali, cãrora birmana le datoreazãîn general propria sistematizare ºi terminologia ºtiinþificã, s-au strãduit sãle împartã în cele opt cazuri ale sanscritei ºi ale propriei lor limbi ºi sã constru-iascã astfel o declinare. În sensul strict al termenului, o astfel de declinareeste însã cu totul strãinã unei limbi care întrebuinþeazã presupusele terminaþiicazuale doar cu privire la semnificaþia particulelor, fãrã sã afecteze deloc corpulsonor al numelui. Fiecãrui caz îi sunt atribuite mai multe particule, fiecareexprimând însã nuanþe particulare ale conceptului de relaþie. Unele dintreaceste particule ni le prezintã Carey separat, ca anexã la schema sa de declinare.Unora dintre aceste mãrci cazuale li se asociazã, uneori precedându-le, alteorisuccedându-le, alte particule, care precizeazã încã ºi mai exact sensul relaþieigramaticale. Mai mult, ele vin întotdeauna dupã nume; iar între acestea ºimãrcile cazuale, când acestea sunt prezente, se situeazã desemnarea genuluiºi cea a pluralului. Aceasta din urmã apare, ca toate mãrcile cazuale, ºi lapronume; cãci nu existã pronume specifice pentru ‘noi’, ‘voi’, ‘ei’. Limbasegmenteazã, aºadar, totul potrivit funcþiei semnificative, nu stabileºte nicio conexiune cu ajutorul sunetului ºi respinge astfel în mod vãdit aspiraþia

302 LIMBA BIRMANÃ

[347 ]

naturalã ºi originarã a simþului imanent al limbii de a face din gen, numãrºi caz modificãri fonetice ale cuvântului purtãtor de semnificaþie materialãcare se combinã cu acestea. Semnificaþia originarã a mãrcii cazuale poatefi totuºi circumscrisã doar la unele dintre particule; chiar ºi la marca de pluraltôn: (do H.), aceastã semnificaþie originarã poate fi identificatã doar atuncicând, fãcând abstracþie de accente, încercãm sã o deducem din tô: ‘a mãri’,‘a adãuga’. Pronumele personale apar întotdeauna doar în formã autonomãºi nu funcþioneazã niciodatã, nici modificate, nici abreviate, ca afixe.

Dacã luãm în considerare tema lexicalã ca atare, verbul este recognoscibildoar prin semnificaþia sa materialã. Pronumele care funcþioneazã ca regentîl precedã întotdeauna, arãtând prin chiar acest fapt cã nu aparþine formeiverbului, întrucât rãmâne complet separat de particulele verbale care urmeazãîntotdeauna dupã tema verbalã. Formele verbale pe care le posedã aceastãlimbã se bazeazã exclusiv pe astfel de particule care specificã pluralul, dacãacesta este prezent, modul ºi timpul. O formã verbalã astfel construitã esteuna pentru toate cele trei persoane; iar modalitatea cea mai simplã de aconcepe verbul în ansamblul sãu sau mai degrabã construcþia propoziþieicere ca tema lexicalã sã dea naºtere, împreunã cu forma sa verbalã, unui par-ticipiu care se combinã cu subiectul – rãmânând independent de acesta –prin intermediul verbului ‘a fi’ adãugat mental. Verbul ‘a fi’ este de fapt pre-zent în limbã ºi în mod explicit, dar se pare cã este rareori asumat ca auxiliarîn cadrul expresiei verbale obiºnuite.

Întorcându-ne acum la forma verbalã, constatãm cã marca de plural aderãnemijlocit la tema lexicalã sau la acea parte a cuvântului cu care constituieun întreg unic ºi inseparabil. Trebuie însã remarcat – ºi aici avem un mijlocde a recunoaºte verbul – cã marca de plural din conjugare este complet diferitãde cea care apare în declinare. De obicei, chiar dacã nu întotdeauna, marcade plural monosilabicã kra (kya), întotdeauna prezentã, primeºte, în poziþiaimediat urmãtoare, un al doilea kun, înrudit cu akun ‘deplin’, ‘complet’1;ºi cu acest prilej, limba îºi dovedeºte cele douã caracteristici, aceea de a desemnarelaþia gramaticalã prin intermediul compunerii ºi aceea de a întãri în aceastadin urmã expresia prin adãugarea unui al doilea cuvânt, chiar ºi acolo undear fi fost de ajuns unul singur. Se întâmplã aici ceva neobiºnuit, unui cuvântdevenit afix prin pierderea semnificaþiei originare adãugându-i-se un altulcu semnificaþie cunoscutã.

LIMBA BIRMANÃ 303

[348]

1 Hough transcrie a-kun:. Semnificaþia acestui cuvânt vine de la cea a verbuluikun ‘a duce la capãt’, care este întrebuinþat însã cu sensul ‘a epuiza’.

Modurile se bazeazã în cea mai mare parte, dupã cum am amintit deja,pe combinarea de radicali cu o semnificaþie generalã cu radicali cu semnificaþieconcretã. Astfel, orientându-se pur ºi simplu dupã conþinutul semantic mate-rial, modurile depãºesc complet sfera logicã a formei verbale, iar numãrullor devine relativ nedeterminabil. Mãrcile temporale, cu puþine excepþii, adi-þionându-se ºi ele la verbul propriu-zis, vin dupã cele modale; poziþia mãrciide plural depinde însã de fermitatea cu care este tratatã îmbinarea întreradicalul care indicã modul ºi radicalul concret; în aceastã privinþã, în simþullingvistic al poporului par sã predomine douã orientãri diferite. În câtevacazuri, marca de plural se interpune între cei doi radicali, în cele mai multedintre cazuri însã marca de plural urmeazã dupã cel de al doilea radical. Esteevident cã radicalii care indicã modul sunt, în primul caz, însoþiþi de un senti-ment confuz al formei gramaticale, pe când în al doilea caz amândoi radicalii,prin reunirea semnificaþiilor lor, ajung oarecum sã aibã împreunã valoareaunei teme lexicale unice. În ceea ce numim mod, constituit prin combinareade radicali, se întâlnesc forme cu semnificaþii gramaticale foarte diferite, deexemplu verbe cauzative formate prin adãugarea radicalului ‘a trimite’, ‘a însãr-cina’, ‘a porunci’ ºi verbe a cãror semnificaþie este modificatã în alte limbicu ajutorul prepoziþiilor inseparabile.

Între particulele temporale, Carey enumerã cinci pentru prezent, treideopotrivã pentru prezent ºi preterit, douã aparþinând exclusiv preterituluiºi câteva pentru viitor. Acest cercetãtor defineºte drept forme ale verbuluiflexiunile verbale constituite cu ajutorul particulelor, fãrã sã precizeze totuºidiferenþa de întrebuinþare între cele care desemneazã unul ºi acelaºi timp.Faptul cã între aceste forme se face totuºi o diferenþã este demonstrat defelul în care Carey se exprimã uneori, atunci când afirmã cã douã particuledespre care tocmai vorbise se deosebesc puþin între ele în ceea ce priveºtesemnificaþia. Câteva cuvinte acum despre particula thê; Judson observã cãea indicã faptul cã acþiunea nu a încetat încã sã se desfãºoare la momentulvorbirii. Pe lângã particulele menþionate mai întâlnim ºi altele, în special unapentru trecutul perfect. Propriu-zis, aceste mãrci temporale aparþin indica-tivului, de vreme ce, în sine ºi pentru sine, nu marcheazã nici un alt mod;unele dintre ele servesc însã în realitate ºi la desemnarea imperativului, caremai dispune totuºi ºi de propriile sale particule specifice sau mai poate fiindicat ºi prin simplul radical nemarcat. Judson denumeºte aceste particuleeufonice sau expletive. Dacã le cãutãm în dicþionar, vom gãsi cã cea maimare parte a particulelor sunt în acelaºi timp ºi radicali propriu-ziºi, chiardacã posedã o semnificaþie deloc sau doar vag înruditã; ºi în acest caz, aºadar,

304 LIMBA BIRMANÃ

[349]

[350]

limba recurge la procedeul compunerii pe baze semantice. Pentru atingereaacestui scop al limbii, particulele alcãtuiesc împreunã cu radicalul un cuvântunitar ºi întreaga formã rezultatã trebuie privitã ca un compus. Aceastã unitatea cuvântului nu este însã indicatã printr-o schimbare de litere, excepþie fãcândacele cazuri menþionate mai sus, în care pronunþia converteºte literele surdeîn corespondentele lor non-aspirate sonore. Nici acest fenomen nu este remar-cat cu claritate de Carey; el pare însã sã rezulte din regula generalã formulatãde Hough, ca ºi din grafia întrebuinþatã de acest învãþat, care aplicã aceastãschimbare la toate cuvintele întrebuinþate în acest mod pe post de particule,cum este, de exemplu, particula byî:, devenitã în pronunþie prî: ca marcãa trecutului perfect. Cred cã ºi la viitorul verbelor cauzative constatãm prezenþaunei contrageri a vocalelor aparþinând celor douã cuvinte monosilabice, aºacum rezultã efectiv din limba scrisã. Semnul cauzal chê (radicalul ‘a porunci’)ºi particula a˜. pentru marcarea viitorului dau forma chim..1 Acelaºi feno-men pare sã se întâmple cu particula compusã a viitorului limm.-mang, undeparticula lê se îmbinã cu a˜. rezultând lim·, la care se adaugã o altã particulãpentru viitor, mang. Este posibil ca limba sã prezinte ºi alte cazuri asemã-nãtoare, dar acestea nu pot fi prea numeroase, cãci altfel ar fi trebuit sã leîntâlnim mai des. Formele verbale descrise aici sunt la rândul lor declinabileprin adjoncþiunea mãrcilor cazuale, în aºa fel încât marca cazualã aderãnemijlocit fie la radical, fie la particula care îl însoþeºte. Chiar dacã acestefenomene coincid cu natura gerunziilor ºi a participiilor din alte limbi, vomvedea totuºi mai jos cã limba birmanã trateazã verbele ºi enunþurile verbaleîntr-un mod cu totul particular, ca ºi cum ar fi nume.

Trebuie sã facem distincþia între particulele modale ºi temporale menþio-nate aici, pe de o parte, ºi o particulã, pe de altã parte, care exercitã asupraconstituirii formelor verbale o influenþã esenþialã, dar aparþine totodatã nume-lui ºi joacã un rol decisiv în gramatica ansamblului limbii. Din ceea ce amspus pânã acum, se poate uºor bãnui cã mã gândesc la particula thang, men-þionatã anterior ca marcã a nominativului. Carey a intuit ºi el aceastã distinc-þie. Cãci, cu toate cã prezintã spontan pe thang drept prima dintre particulelecare contribuie la constituirea formelor de prezent ale verbului, o trateazãtotuºi în mod distinct sub numele de particulã conectivã (conective increment).Spre deosebire de alte particule, thang nu opereazã nici o modificare la verb,2

LIMBA BIRMANÃ 305

1 Carey, op. cit., p. 116, § 112, Judson, op. cit., s.v. chimn·.2 Carey, op. cit., spune explicit acest lucru de mai multe ori în gramatica sa, de

exemplu la p. 96, § 34; p. 110, §§ 92–93. Vom vedea însã imediat cât de întemeiatãeste afirmaþia sa potrivit cãreia acest cuvânt nu ar avea în sine nici o semnificaþie.

[351]

fiind mai degrabã lipsitã de importanþã pentru semnificaþia acestuia. Eaindicã însã în ce sens gramatical este luat cuvântul cu care se combinã eaºi, ca sã mã exprim aºa, îi delimiteazã formele gramaticale. La verb, particulathang se integreazã deci nu doar în cuvintele cu un conþinut semantic, ciºi în cele care orienteazã înþelegerea în cadrul combinãrii elementelor în discursºi coincide astfel integral cu conceptul cuvintelor numite în chinezã „cuvintevide“. Acolo unde thang însoþeºte verbul, aceastã particulã se situeazã fieimediat dupã radical, în cazul în care nu mai apare nici o altã particulã, fiedupã celelalte particule. În ambele poziþii, ea poate fi flexionatã prin adiþiona-rea mãrcii cazuale. Aici se evidenþiazã o surprinzãtoare diferenþã: în timpce la declinarea numelui particula thang este doar o marcã a nominativuluiºi nu mai apare ca adiþiune pentru alte cazuri, la declinarea participiului (cãcidoar la participiu putem distinge o formã verbalã) ea îºi menþine, deopotrivã,poziþia. Acest aspect pare sã dovedeascã faptul cã, în ultimul caz, rolul eieste de a indica apartenenþa particulelor la radical ºi, în consecinþã, delimitareaformei participiale. Doar la indicativ thang îºi gãseºte o întrebuinþare regulatã.De la subjonctiv este total exclusã, ca ºi de la imperativ; ºi este de asemeneaabsentã ºi în alte îmbinãri. Dupã pãrerea lui Carey, aceastã particulã serveºtela legarea formelor participiale de cuvântul care urmeazã, ceea ce coincidecu pãrerea mea, în mãsura în care thang constituie o delimitare a acestorforme de cele care le urmeazã. Dacã rezumãm ce am spus pânã aici ºi corelãmaceste afirmaþii cu întrebuinþarea cuvântului la nume, vom constata imediatcã nu este posibil sã dãm fenomenului o explicaþie pe baza teoriei pãrþilorde vorbire ºi cã – întocmai ca în cazul particulelor din chinezã – trebuie sãcoborâm la semnificaþia sa originarã. În acest stadiu primar, thang exprimaconceptele de ‘acesta’ ºi ‘aºadar’ ºi este definitã de Carey ºi de Judson (carenu pun însã în legãturã aceastã semnificaþie cu întrebuinþarea cuvântuluica particulã), pe bunã dreptate, drept pronume demonstrativ ºi adverb. Înambele funcþii, thang produce mai multe compuse în care ocupã primulloc. Chiar ºi la combinarea radicalilor verbali, unde un radical cu semnificaþiamai generalã modificã sensul celuilalt radical, Carey îl menþioneazã pe thangcu sens înrudit ºi cu semnificaþia sa adverbialã originarã, ºi anume sensul‘a corespunde’, ‘a coincide’ (aºadar, ‘a fi la fel’), dar nu o preia în indicelesãu de radicali ºi nu dã, din pãcate, nici un exemplu care sã ilustreze aceastãsemnificaþie.1 Într-un sens asemãnãtor, thang mi se pare cã este întrebuinþat

306 LIMBA BIRMANÃ

[352]

[353]

1 V. Carey, op. cit., p. 115, § 110. Alte pasaje de confruntat mai sunt: pp. 67–74,§ 75; p. 162, § 4; p. 169, § 4; p. 170, § 25; p. 173.

ca instrument de orientare pentru înþelegere. Dacã vorbitorul evidenþiazãanumite cuvinte pe care vrea sã le prezinte ca pe un întreg sau sã subliniezeîn mod special anumite substantive ºi verbe, pune dupã ele ‘acesta’ sau ‘aºadar’ºi îndreaptã atenþia ascultãtorului spre ceea ce se spune, pentru a lega aceastacu ceea ce urmeazã sã se spunã, precum ºi pentru a încheia un discurscomplet, atunci când thang este ultimul cuvânt din propoziþie. În acest caz,explicaþia pe care o dã Carey lui thang, prezentând-o ca pe o particulã careleagã ceea ce precedã de ceea ce urmeazã, nu este exactã ºi de aici pare sãvinã ipoteza lui, dupã care radicalul sau forma verbalã combinatã cu thangare forma unui verb chiar ºi când se gãseºte la sfârºitul unei propoziþii.1

La mijlocul discursului, forma verbalã corelatã cu thang este, dupã pãrereasa, un participiu sau cel puþin o îmbinare în care doar cu greu se poaterecunoaºte verbul veritabil; în schimb, la sfârºitul cuvântului, respectivaconstrucþie este un verb realmente flexionat. Aceastã distincþie mi se parenefondatã. ªi la sfârºitul unei propoziþii forma pe care o discutãm aici estedoar un participiu sau, ca sã vorbim mai exact, doar o formã modificatãprin analogie cu un participiu. Forþa verbalã propriu-zisã trebuie adãugatãmental în ambele poziþii.

Pentru a exprima efectiv aceastã formã verbalã, limba mai dispune totuºide un mijloc, despre a cãrui autenticã naturã nici Carey, nici Judson nu neoferã o explicaþie completã; acest mijloc prezintã o mare asemãnare cu forþaunui verb auxiliar adiþionat. Cãci, dacã se doreºte cu adevãrat ca o propoziþiesã se încheie cu un verb realmente flexionat ºi sã se renunþe la legãtura cuelementul care urmeazã, atunci dupã radical sau dupã forma verbalã, înlocul lui thang, se pune êng (î H.). Se va evita astfel orice ambiguitate carear putea decurge din natura conectivã a lui thang ºi va fi realmente sudatãîntreaga serie de participii succesive; pru-êng va semnifica acum realmente‘(eu etc.) fac’, ºi nu ‘eu sunt fãcând’, pru-prî:-êng ‘eu am fãcut’, ºi nu ‘eu eramfãcând’. Semnificaþia exactã a acestui cuvinþel nu este datã nici de Carey,nici de Judson. Ultimul se mulþumeºte sã spunã cã ar fi echivalent (equivalent)cu hri (shi) ‘a fi’. În acest caz ne apare însã surprinzãtor faptul cã particulaîn discuþie este întrebuinþatã la conjugarea verbului ‘a fi’ însuºi.2 Dupã pãrerealui Carey ºi a lui Hough, aceastã particulã este ºi marcã cazualã pentru genitiv:lû-êng ‘(al) omului’. Judson nu menþioneazã aceastã semnificaþie.3 Dupã

LIMBA BIRMANÃ 307

1 V. Carey, op. cit., p. 96, § 34.2 Vezi Evanghelia dupã Ioan, 21:2: hri-kra-êng (shi-gya-î) ‘(ei) sunt’ sau ‘erau’.3 Carey, op. cit., p. 78, § 1; p. 96, § 37; pp. 44–46. Hough, op. cit., p. 14. Judson,

op. cit., s.v. êng.

[354 ]

cum ne asigurã Carey, aceastã marcã finalã este rareori întrebuinþatã în vorbireºi chiar în scris se gãseºte mai ales în traduceri din limba pali; avem aicide-a face cu o diferenþã care se explicã prin propensiunea limbii birmanespre a corela între ele propoziþiile în discurs, tendinþã contrarã structuriiregulate a frazei, caracteristicã unei limbi derivate din sanscritã. Un motivmai plauzibil care sã explice de ce tocmai în traducerile din pali este preferatacest element auxiliar cred cã putem gãsi ºi în faptul cã limba pali leagã parti-cipiile cu verbul ‘a fi’ pentru a indica diferite timpuri, acþionând în aºa felîncât întotdeauna sã urmeze, cu anumite modificãri sonore, verbul auxiliar.1

Este posibil ca traducãtorii birmani, rãmânând foarte aproape de litera tex-tului tradus, sã fi cãutat un echivalent în limba lor pentru acest verb auxiliarºi sã fi ales în acest scop pe êng. Dar pentru aceasta nu trebuie sã credem cãacest cuvânt a încetat sã mai fie un cuvânt birman autentic sau cã a fostîmprumutat din pali. O transpunere fidelã a formei auxiliare din limba paliar fi fost imposibilã din simplul motiv cã verbul birman nu conþine în sinedesemnarea persoanelor. O particularitate a limbii birmane constã în posi-bilitatea de a întrebuinþa acest cuvânt final dupã toate formele verbale, cuexcepþia celor ale viitorului. Construcþia din limba pali pe care am men-þionat-o pare sã se gãseascã mai ales la timpurile trecutului. Este însã greusã acceptãm cã motivul rezidã în natura particulelor viitorului, cãci acesteaacceptã cu uºurinþã particula thang. Carey, care acordã o lãudabilã atenþiedistincþiei între formele participiale ºi cele ale verbului flexionat, observãcã forma imperativã ºi cea interogativã ale verbului sunt singurele din aceastãlimbã care pãstreazã o oarecare aparenþã verbalã.2 Aceastã aparentã excepþieconstã însã doar în faptul cã formele menþionate nu pot fi combinate cumãrcile cazuale, cu care particulele lor specifice nu s-ar putea combina. Acesteparticule specifice ocupã ultimul loc în forma respectivã, iar particula conec-tivã thang le precedã la verbele interogative, pentru a indica legãtura lor cuparticulele temporale.

O naturã foarte asemãnãtoare cu cea a particulei thang, discutatã maisus, prezintã particula conectivã thau. Întrucât ceea ce mã intereseazã aicieste doar sã prezint caracterul limbii birmane în ansamblul sãu, voi trece acumîn revistã doar punctele în care cele douã particule coincid sau se deosebesc.Existã ºi alte particule conective care, fãrã sã adauge ceva sensului, se ataºeazãformei verbale, înlãturând astfel particulele thang ºi thau din poziþiile lor.

308 LIMBA BIRMANÃ

1 E. Burnouf ºi C. Lassen, Essai sur le Pali, pp. 136–137.2 V. Carey, op. cit., p. 109, § 88.

[355 ]

[356 ]

Unele dintre acestea sunt însã întrebuinþate ºi cu alte prilejuri, ca desemnãriale conjunctivului, ºi doar ansamblul discursului le dezvãluie de fiecare datãdestinaþia.

Succesiunea în care apar pãrþile propoziþiei se prezintã astfel încât maiîntâi apare subiectul, apoi obiectul ºi la urmã verbul: ‘Dumnezeu lumea acreat’, ‘regele generalului sãu a vorbit’, ‘el mie a dat’. Poziþia verbului înaceastã construcþie nu este evident cea naturalã, deoarece în succesiunea ideiloraceastã parte de vorbire se situeazã între subiect ºi obiect. În birmanã, poziþiaspecificã a verbului se explicã prin aceea cã el nu este nimic altceva decâtun participiu care aºteaptã sã fie completat ulterior ºi care poartã în sine ºio particulã a cãrei menire este aceea de a asigura legãtura cu ceea ce urmeazã.Aceastã formã verbalã, care nu configureazã propoziþia cum ar face-o unverb adevãrat, cuprinde în sine tot ceea ce o precedã ºi transferã acest tot asupraa ceea ce urmeazã. Carey observã cã, în virtutea acestor forme, limba poatesã îmbine dupã cum doreºte propoziþiile una cu alta, fãrã sã ajungã la unsfârºit, ºi adaugã cã acest lucru se regãseºte foarte frecvent în toate operelecare sunt autentic birmane. Cu cât cheia de boltã pe care se sprijinã un raþio-nament desfãºurat integral în propoziþii interconectate este împinsã cãtresfârºitul acestuia, cu atât mai mare trebuie sã fie grija limbii de a-ºi încheiaîntotdeauna fiecare propoziþie cu o particulã finalã subordonatã. Limba rãmâneabsolut fidelã acestei forme ºi face în aºa fel ca determinantul sã preceadãîntotdeauna ceea ce trebuie sã fie determinat. Nu se spune totuºi ‘peºteleeste în apã’, ‘pãstorul pleacã cu vitele’, ‘mãnânc orez gãtit în unt’, ci se spune:‘în apã peºtele este’, ‘cu vitele pãstorul pleacã’, ‘cu unt gãtit orez mãnânc’.În acest fel, la sfârºitul oricãrei propoziþii intermediare se pune întotdeaunaun cuvânt care nu aºteaptã dupã sine nici o altã determinare. Mai degrabãse întâmplã de regulã ca determinarea cea mai generalã sã o preceadã pe ceamai restrânsã. Acest fapt este evident mai ales în traducerile din alte limbi.Enunþul din Evanghelia dupã Ioan (21:2), care în Biblia englezeascã sunã:and Nathanael of Cana in Galilee, se contorsioneazã în traducerea în birmanãºi aratã astfel: ‘Galileea a districtului Cana al oraºului cetãþean Nathanael’.

Un alt mijloc de a îmbina între ele mai multe propoziþii constã în redu-cerea acestora la pãrþile unui compus în care fiecare propoziþie constituieadjectivul care precedã substantivul. În fraza: ‘Îl preamãresc pe Dumnezeucare a creat toate lucrurile, care este fãrã de pãcat etc.’, fiecare dintre numeroaselepropoziþii secundare este legatã de substantivul care apare abia la urmã, dupãultima dintre ele, cu ajutorul particulei thau, despre a cãrei funcþie am vorbit

LIMBA BIRMANÃ 309

[357 ]

mai sus. Fiecare dintre aceste propoziþii relative precedã, aºadar, substantivulºi este privitã în mod unitar, împreunã cu acesta, ca o sintagmã compusã;verbul (‘preamãresc’) încheie fraza. Pentru a uºura înþelegerea, scrierea birmanãdelimiteazã însã fiecare element al ansamblului compus printr-un semn deinterpunctuaþie. Regularitatea acestei poziþionãri faciliteazã efectiv interpre-tarea structurii perioadei în care, în fraze de tipul descris mai sus, trebuieînaintat doar de la sfârºitul cãtre începutul frazei. Numai cã, atunci cândfraza este ascultatã, atenþia trebuie încordatã la maximum pentru a se puteaafla la care dintre substantive se referã predicatele care le precedã într-un ºirpractic neîntrerupt. E de presupus cã limba vorbitã evitã întrebuinþarea exce-sivã a unor astfel de locuþiuni care se înºirã în numãr mare una dupã alta.

Construcþiei frazei în birmanã nu îi este specific faptul de a prezentafiecare dintre elementele componente delimitându-le cum se cuvine, aºaîncât propoziþia subordonatã sã urmeze propoziþiei regente. Aceastã limbãîncearcã mai degrabã sã cuprindã subordonata în cadrul regentei, iar de aicirezultã cã prima o precedã în mod natural pe cea de a doua. În acest mod,propoziþii întregi sunt tratate ca nume. De exemplu, pentru a spune ‘amauzit cã þi-ai vândut cãrþile’, birmana inverseazã ordinea elementelor în frazã,aºezând pe primul loc ‘cãrþile tale’, urmat de perfectul verbului ‘a vinde’,cãruia îi ataºeazã marca de acuzativ, iar la final alipeºte pe ‘am auzit’.

Dacã analiza întreprinsã de mine aici a reuºit sã traseze corect calea urmatãde limba birmanã în efortul ei de a sintetiza în discurs conþinutul gândirii,constatãm cã, nefiind pe de o parte cu totul lipsitã de forme gramaticale,aceastã limbã nu cunoaºte totuºi, pe de altã parte, procesul de constituirea unor asemenea forme. De aceea, birmana se aflã în fapt la jumãtatea dru-mului între cele douã tipuri de structurã a limbii. Structura originarã a cuvân-tului o împiedicã sã ajungã realmente la crearea de forme gramaticale, aceastãlimbã fãcând parte din grupul de limbi monosilabice vorbite de populaþiiaºezate între China ºi India. Aceastã particularitate a formãrii cuvântuluinu exercitã o influenþã directã asupra structurii mai adânci a acestor limbi,aºa încât sã permitã includerea oricãrui concept în anumite grupuri sonorestrâns legate între ele. Dar, întrucât în aceste limbi monosilabismul nu apareîn mod întâmplãtor, ci este susþinut mai degrabã în mod intenþionat deorganele fonatoare în virtutea tendinþei lor individuale, rezultã cã acestfenomen al monosilabismului este corelat cu emisia separatã a fiecãrei silabe,fapt care, datã fiind imposibilitatea de a contopi cuvintele deþinând o semnifi-caþie materialã cu sufixele indicând concepte de relaþie, afecteazã straturile

310 LIMBA BIRMANÃ

[358 ]

[359 ]

cele mai profunde ale structurii limbii. Leyden afirmã1 cã naþiunile indo-chinezeau preluat o mulþime de cuvinte din limba pali, adaptându-le totuºi pro-nunþiei lor specifice, potrivit cãreia fiecare silabã este rostitã ca un cuvântdistinct. Aceastã însuºire trebuie privitã ca o caracteristicã proprie a acestorlimbi ºi a limbii chineze ºi în cercetarea structurii lor trebuie sã o avemconstant în vedere, ba chiar sã o punem la baza cercetãrii, întrucât oricelimbã porneºte de la sunet. Cu aceastã însuºire este corelatã o a doua caracte-risticã, pe care alte limbi o deþin într-o mãsurã mult mai redusã, ºi anumemultiplicarea ºi amplificarea patrimoniului lor lexical prin intermediul accen-tuãrii diferite a cuvintelor. Limbile chineze sunt cunoscute prin diversitateaaccentelor; unele limbi indo-chineze, mai ales siameza ºi anamita, deþin oatât de mare cantitate de accente, încât urechii noastre îi este aproape cuneputinþã sã le distingã în mod corect. Vorbirea devine astfel un fel de cântecsau de recitativ ºi Low comparã accentele limbii siameze cu o scarã muzicalã.2

Aceste accente produc în acelaºi timp varietãþi dialectale încã ºi mai pronun-þate ºi mai numeroase decât cele pe care le-ar putea produce literele pro-priu-zise; ni se dau asigurãri cã în Anam* fiecare localitate de o oarecareînsemnãtate are propriul ei dialect ºi cã cei care trãiesc în localitãþi învecinatetrebuie, pentru a se înþelege între ei, sã recurgã uneori la limba scrisã.3 Limbabirmanã posedã douã accente de acest tip, unul lung ºi slab, marcat în scriereabirmanã prin douã puncte suprapuse aºezate la sfârºitul cuvântului, ºi unulscurt ºi intens indicat printr-un punct pus sub cuvântul respectiv. Dacã mailuãm în calcul ºi pronunþarea neaccentuatã, vom constata cã unul ºi acelaºicuvânt poate sã aparã în limbã, cu o semnificaþie mai mult sau mai puþindiferitã, într-o triplã configuraþie: pô ‘a opri’, ‘a îngrãmãdi’, ‘a umple în exces’,‘un coº oval ºi lung’; pô: ‘a fixa sau a lega un lucru de altul’, ‘a agãþa’, ‘insectã’,‘vierme’; pôn. ‘a purta’, ‘a aduce’, ‘a instrui’, ‘a înºtiinþa’, ‘a oferi (de exempluun serviciu, o binecuvântare)’, ‘a fi aruncat în ceva sau peste ceva’; ñâ ‘eu’;ñâ: ‘cinci’ sau ‘peºte’. Nu orice cuvânt se preteazã însã la o accentuare atâtde diferitã. Unele vocale finale nu primesc nici unul dintre aceste douã accente,altele primesc doar unul ºi acelaºi accent, ºi în orice caz accentele se potataºa doar la cuvinte care se terminã cu o vocalã sau cu o consoanã nazalã.Aceastã ultimã însuºire demonstreazã clar cã accentele sunt modificãri ale

LIMBA BIRMANÃ 311

1 Asiatick Researches, 1808, X, p. 222.2 A Grammar of the Thai or Siamese Language, 1828, pp. 12–19.* Vechiul nume al Vietnamului (n. trad.).3 Leyden, Asiatick Researches, 1808, X, p. 270.

[360 ]

vocalelor ºi sunt inseparabile de acestea. Atunci când douã cuvinte mono-silabice birmane apar reunite sub forma unui compus, primul cuvânt nu-ºipierde din aceastã cauzã accentul, de unde putem deduce cã pronunþia con-tinuã sã considere silabele drept cuvinte separate inclusiv în compuse. Obiº-nuim sã atribuim aceste accente nevoii limbilor monosilabice de a-ºi mãrinumãrul de conexiuni posibile. Este însã greu de crezut cã avem de-a facecu un procedeu intenþionat. Pare, dimpotrivã, mult mai natural ca acestemultiple modificãri ale pronunþiei sã fi fost, la origine, bazate pe organelefonatoare ºi pe habitudinile fonatoare ale popoarelor, ca silabele, pentru aputea suna în mod distinct, sã se fi prezentat auzului una dupã alta, separatºi cu mici pauze între ele, ºi ca tocmai aceastã habitudine fonatoare sã nufi reclamat formarea unor cuvinte plurisilabice.

Limbile indo-chineze monosilabice, dincolo de orice eventualã înrudireistoricã, au de aceea, prin însãºi natura lor, mai multe însuºiri comune, atâtîntre ele, cât ºi cu limba chinezã. În ce mã priveºte, mã voi limita aici la limbabirmanã, deoarece despre alte limbi nu am la dispoziþie mijloace de informarecare sã-mi ofere date suficiente pentru o cercetare ca aceasta de faþã.1 Trebuiesã fim de acord mai întâi cã limba birmanã nu modificã niciodatã structurafoneticã a cuvintelor tematice pentru a exprima conþinutul relaþional ºi nuface din categoriile gramaticale fundamentul pentru construcþia discursului.Am vãzut mai sus cã aceastã limbã nu distinge categoriile gramaticale în inte-riorul formei originare a cuvintelor, atribuind aceluiaºi cuvânt mai multecategorii, cã ignorã natura realã a verbului, ajungând chiar sã foloseascã unaºi aceeaºi particulã atât ca verb, cât ºi ca nume, pânã într-acolo încât doarsemnificaþia cuvântului, iar acolo unde aceasta nu este suficientã, conexiu-nile discursului ne permit sã deducem despre care dintre cele douã categoriieste vorba. Principiul care decide în birmanã construcþia discursului constãîn a indica ce cuvânt determinã în discurs un alt cuvânt. În aceastã privinþã,birmana coincide perfect cu chineza.2 Ca sã menþionãm o singurã trãsãturã,

312 LIMBA BIRMANÃ

1 Pentru limba siamezã existã, e drept, explicaþiile de importanþã capitalã ale luiLow, care devin încã ºi mai instructive dacã le confruntãm cu excelenta evaluare ascrierii sale formulatã de Burnouf în Nouveau Journal Asiatique, 1829, IV, p. 210.Numai cã Low trateazã pe scurt aproape toate componentele gramaticii ºi se mul-þumeºte cu prea mare uºurinþã, în loc sã formuleze reguli, sã dea doar exemple, fãrãa le analiza deloc în mod corespunzãtor. Pentru limba anamitã dispun doar de lucrarealui Leyden, preþioasã în sine, dar insuficientã din punctul de vedere al lingvisticiiactuale (Asiatick Researches, 1808, X, p. 158).

2 V. lucrarea mea Lettre à M. Abel-Rémusat, p. 31.

[361]

asemenea limbii chineze, birmana deþine printre particulele sale una destinatãexclusiv stabilirii ordinii în cadrul construcþiei ºi, în acest scop, aceastã particulãdesparte ºi în acelaºi timp uneºte elementele; cãci asemãnarea dintre thang dinbirmanã ºi chinezescul tchî cu aceastã întrebuinþare în construcþia discursuluieste prea evidentã pentru a putea fi trecutã cu vederea.1 Pe de altã parte,birmana se deosebeºte în mod semnificativ de chinezã atât în modul în caremarcheazã relaþia de determinare, cât ºi în mijloacele de indicare a acesteirelaþii. În sensul de aici, prin determinare înþeleg douã cazuri care trebuienet distinse unul de altul: cazul în care un cuvânt este subordonat altuia ºicazul în care este completat un concept rãmas, sub anumite aspecte, nede-terminat. Cuvântul trebuie delimitat din punct de vedere calitativ, potrivitextensiunii conformaþiei sale, dar ºi din punct de vedere relativ, potrivitcauzalitãþii sale, în mãsura în care fie depinde de un alt cuvânt, fie, dim-potrivã, determinã el însuºi un alt cuvânt.2 Limba chinezã distinge cu pre-cizie, în modul ei de a construi discursul, cele douã cazuri ºi îl aplicã pefiecare acolo unde acesta este efectiv necesar. Aceastã limbã aºazã cuvântulregent în faþa celui determinat, subiectul înaintea verbului, verbul înainteaobiectului sãu direct ºi, în fine, obiectul direct înaintea obiectului indirect,dacã acesta este prezent. În acest din urmã caz nu se poate spune de faptcã cuvântul aºezat în faþã conþine o completare a conceptului; spunem maidegrabã cã conceptul verbului este completat atât prin intermediul subiec-tului, cât ºi prin intermediul complementului (cuvinte între care verbul sesitueazã), ºi cã, deopotrivã, obiectul direct este completat prin intermediulobiectului indirect. Pe de altã parte, chineza aºazã întotdeauna cuvântul caretrebuie completat înaintea cuvântului care, din perspectiva conceptuluitermenului regent, este încã nedeterminat: adjectivul înaintea substantivului,adverbul înaintea verbului, genitivul înaintea nominativului, urmându-seastfel un procedeu evident contrar celui descris mai sus pentru limbabirmanã. Cãci tocmai acest cuvânt încã nedeterminat, care aici este postpus,

LIMBA BIRMANÃ 313

[362]

[363]

1 V. loc. cit., pp. 31–34.2 În scrierea mea Lettre à M. Abel-Rémusat, pp. 41–42, am definit cazul completãrii

unui concept ca pe o restrângere a acestuia de la o extensiune mai largã la una mairedusã. Ambele expresii („completare“ ºi „restrângere“) denumesc însã aici acelaºifenomen. Cãci adjectivul completeazã conceptul de substantiv ºi, odatã cu fiecareîntrebuinþare concretã, semnificaþia sa mai largã se restrânge la un caz unic. La felse întâmplã ºi cu adverbul, ºi cu verbul. Mai puþin clarã apare situaþia la genitiv. Chiarºi aici însã cuvintele care se aflã în aceastã relaþie sunt privite ca ºi cum, dintre multelerelaþii posibile, s-ar fi limitat la o relaþie unicã ºi precisã.

reprezintã elementul regent ºi, în conformitate cu cazul din birmanã, ar fitrebuit sã fie antepus. Modalitatea de a construi discursul se fundamenteazãdeci în chinezã pe douã mari legi generale, diferite în sine; chineza procedeazãevident în mod judicios, în aºa fel încât relaþia verbului cu obiectul sãu sãfie pusã în evidenþã printr-o poziþionare specialã, deoarece verbul are, înpropoziþie, într-o mãsurã mult mai decisivã decât orice alt cuvânt, calitateade a fi regent. Prima dintre legile menþionate mai sus se aplicã la articulaþiaprincipalã a propoziþiei, cea de-a doua se aplicã la pãrþile secundare aleacesteia. Dacã limba chinezã ar fi copiat cea de a doua lege dupã modelulprimeia, aºa încât adjectivul sã vinã dupã substantiv, adverbul dupã verb ºigenitivul dupã nominativ, în mod cert ar fi avut de suferit armonia con-strucþiei propoziþiei, care decurge tocmai din contrastul existent între celedouã legi, iar poziþionarea adverbului dupã verb nu ar fi permis ca acestasã poatã fi distins clar de obiect; doar datoritã simplei succesiuni în cadrulpropoziþiei ºi datoritã concordanþei între desfãºurarea acesteia ºi evoluþiainternã a simþului limbii acest lucru nu produce nici un prejudiciu. Esenþiala fost sã se stabileascã în mod corect conceptul de regenþã; ºi limba chinezãrespectã cu stricteþe acest concept, cu puþinele excepþii care, în toate limbile,justificã mai mult sau mai puþin abaterile de la regula obiºnuitã a poziþionãriicuvintelor. Limba birmanã nu face aproape nici o distincþie între cele douãcazuri, respectã de fapt o unicã lege de construcþie a discursului, neglijând-otocmai pe cea mai importantã dintre ele. Aceastã limbã se mulþumeºte sãfacã în aºa fel încât subiectul sã stea înaintea obiectului ºi a verbului, lãsându-l,aºadar, pe acesta din urmã sã stea dupã obiect. Prin aceastã inversare, birmanaface sã devinã mai mult sau mai puþin ambiguu faptul dacã, prin antepunereasubiectului, ar fi avut ca scop sã-l reprezinte pe acesta realmente ca parteregentã sau sã-l considere mai degrabã o completare a pãrþilor succesive alepropoziþiei. Obiectul subordonat este tratat, evident, ca o determinare inte-grativã a verbului care, fiind ceva nedeterminat în sine, vine dupã întreagaserie a determinãrilor produse de subiect ºi de obiect ºi încheie astfel propo-ziþia. Faptul cã, la rândul lor, subiectul ºi obiectul, fiecare pentru sine, îºianexeazã în poziþie anterioarã propriile determinãri secundare integrativese înþelege de la sine ºi rezultã limpede din exemplele de mai sus.

Aceastã diferenþã între modalitatea de construcþie birmanã ºi cea chinezãdecurge evident din concepþia despre verb, care este corectã în chinezã, dardefectuoasã în birmanã. Construcþia chinezã relevã existenþa sentimentuluiadevãratei funcþii specifice a verbului. Plasând verbul în centrul propoziþiei,

314 LIMBA BIRMANÃ

[364 ]

între subiect ºi obiect, aceastã modalitate de construcþie exprimã astfel ideeacã verbul ocupã o poziþie dominantã în propoziþie ºi este sufletul întregiiconstrucþii a discursului. Chiar ºi lipsitã de modificãri fonetice în interiorulverbului, construcþia chinezã toarnã în propoziþie, prin simpla lui poziþionare,viaþa ºi miºcarea care îi sunt specifice; ea reprezintã astfel instituirea actuali-zatoare* operatã de simþul limbii sau cel puþin relevã sentimentul interioral acesteia. În birmanã, toate acestea se petrec într-un mod cu totul diferit.Formele verbale oscileazã între verbul flexionat ºi participiu; în privinþa sen-sului lor material, formele verbale se reduc de fapt la participiu ºi nu potajunge la expresia formalã, deoarece limba nu deþine nici o formã pentruverbul însuºi. Cãci nu numai cã funcþia esenþialã a verbului nu îºi gãseºtenici o expresie în limbã, ci constituþia specificã a presupuselor forme verbaleºi evidenta lor asemãnare cu numele sunt fapte care dovedesc cã vorbitorilorînºiºi le lipseºte complet sentimentul viu ºi pãtrunzãtor al adevãratei forþea verbului. Dacã, pe de altã parte, þinem seama de faptul cã limba birmanãcaracterizeazã verbul cu ajutorul particulelor incomparabil mai mult decâtchineza, distingându-l astfel de nume, ne apare cu atât mai surprinzãtor cãîl exclude totuºi din categoria care îi este proprie. Acest lucru nu este doarde netãgãduit, dar prin el se clarificã deopotrivã ºi fenomenul prin care limbabirmanã indicã verbul doar pe baza modificãrilor care pot avea ºi un sensmaterial, fãrã sã trãdeze fie ºi cel mai vag presentiment al unui sens exclusivformal la verb. Limba chinezã se serveºte rareori de acest tip de indicare mate-rialã, se abþine adesea integral de la întrebuinþarea lui, dar recunoaºte în pozi-þionarea corectã a cuvintelor o formã imperceptibil inerentã în discurs. S-arputea spune cã acestei limbi, cu cât dispune mai puþin de o gramaticã externã,cu atât îi este mai imanentã o gramaticã internã. Acolo unde reuºeºte sã trans-parã în limbã, viziunea gramaticalã a chinezei este una logic corectã. Aceastãviziune a introdus în limbã o primã sistematizare ºi a trebuit sã se dezvolteulterior în spiritul poporului prin intermediul întrebuinþãrii unui instru-ment acordat cu mare precizie. La ceea ce am arãtat aici se poate obiectacã nu este un fapt neobiºnuit cã ºi limbile flexionare aºazã verbul dupã obiec-tul lui ºi cã, la fel ca acestea, limba birmanã foloseºte particule specifice pentrua face ca, la nume, cazurile sã rãmânã uºor de recunoscut. Dar, întrucât înmulte alte puncte birmana aratã clar cã nu are la bazã o reprezentare precisãa pãrþilor de vorbire, ci se slujeºte în sintagmele ei exclusiv de modificareacuvintelor în interacþiunea lor, rezultã cã, de fapt, aceastã limbã nu poate

LIMBA BIRMANÃ 315


[365 ]

fi absolvitã de acuzaþia cã posedã o viziune care ignorã adevãrata esenþã aconstituirii propoziþiei. O dovadã în acest sens este ºi imposibilitatea de aîncãlca regula potrivit cãreia aceastã limbã plaseazã întotdeauna aºa-zisulverb la sfârºitul propoziþiei. Acest fapt ne sare cu atât mai mult în ochi cucât ºi în privinþa celei de a doua cauze menþionate mai sus, care determinãaceastã poziþie a verbului, ºi anume aceea constituitã de posibilitarea de alega din nou de forma verbalã o altã propoziþie, ne apare limpede cã limbabirmanã nu este pãtrunsã nici de natura proprie a structurii frazei, nici deforþa verbului, activã în cadrul acestei structuri. Birmana duce o evidentã lipsãde particule care, asemenea conjuncþiilor noastre, îmbinând între ele propo-ziþiile, sã confere frazei viaþã ºi diversitate. Chineza se dovedeºte ºi în aceastãprivinþã mult superioarã limbii birmane, în mãsura în care respectã ºi aicilegea generalã care determinã poziþionarea cuvintelor, fãcând în aºa fel capropoziþia care va fi ulterior mai precis determinatã ºi completatã sã steaînaintea propoziþiei modificate prin intermediul ei, la fel cum genitivul esteantepus nominativului. În birmanã, propoziþiile se succedã, ca sã spunemaºa, în linie dreaptã. Dar, chiar ºi aºa, propoziþiile sunt rareori coordonateprin conjuncþii conective care, asemenea lui und ‘ºi’ al nostru, îi conservã fiecã-reia autonomia. În birmanã, propoziþiile se îmbinã într-un mod care tindemai degrabã sã le contopeascã conþinutul material. Acest fenomen este evidentîn cazul particulei thang, care, aºezatã de obicei la sfârºitul fiecãreia dintrepropoziþiile care se succedã, marcheazã conexiunea propoziþiei anterioare ºio foloseºte în acelaºi timp, întotdeauna, la realizarea înþelegerii propoziþieiimediat urmãtoare. Este mai mult decât evident cã de aici provine o anumitãlipsã de supleþe cãreia i se asociazã inevitabil o monotonie obositoare.

În ceea ce priveºte mijloacele de care dispun pentru a indica ordineacuvintelor în discurs, chineza ºi birmana coincid în mãsura în care amândouãse folosesc în acest scop atât de poziþia elementelor, cât ºi de particule separate.Birmana nu ar avea într-adevãr nevoie de legi atât de stricte privitoare lapoziþie, deoarece numãrul ridicat de particule care indicã relaþiile asigurã înmod acceptabil înþelegerea. ªi totuºi aceastã limbã pãstreazã cu ºi mai maregrijã poziþia cuvintelor, obiºnuitã în trecut, ºi doar într-un singur punct nueste la fel de consecventã în respectarea ordinii, cãci permite ca adjectivulsã fie aºezat fie înainte, fie dupã substantiv. Dar, întrucât aºezarea adjectivuluiînaintea substantivului reclamã întotdeauna adãugarea unei particule necesarepentru determinarea succesiunii cuvintelor, este evident cã poziþionareaadjectivului dupã substantiv trebuie consideratã cea efectiv naturalã; acest

316 LIMBA BIRMANÃ

[367 ]

[366 ]

lucru trebuie vãzut ca o consecinþã a faptului cã adjectivul ºi substantivulconstituie împreunã un compus în care flexiunea cazualã, care nu mai esteatribuitã adjectivului atunci când acesta este antepus, trebuie consideratãca aparþinând exclusiv substantivului, modificat astfel în semnificaþia sa decãtre adjectiv. În compusele ei, atât în cele ale numelui, cât ºi în cele aleverbului, limba birmanã plaseazã de obicei pe primul loc cuvântul care are,de fiecare datã, valoarea unui concept generic, punând pe locul al doileacuvântul care are rolul de a particulariza (în mãsura în care poate fi aplicatla mai multe categorii). Aceastã limbã formeazã astfel modurile verbelorsau creeazã, plasând de exemplu ca prim membru al compusului cuvântul‘peºte’, un mare numãr de nume de peºti etc. Când însã, în alte cazuri, limbapare sã fi apucat pe o cale contrarã, ca atunci când, pentru a desemna diferitefeluri de meºteºuguri, întrebuinþeazã cuvântul general ‘a confecþiona’ plasat,ca al doilea membru al compusului, dupã numele instrumentului, apareîndoiala dacã limba urmeazã de aceastã datã realmente o altã metodã sauconcepe doar dintr-o altã perspectivã ceea ce are de fiecare datã valoareaunui concept generic. La fel trateazã birmana adjectivul în îmbinarea încare acesta vine dupã substantiv, raportându-se la funcþia sa de specificarea conceptului generic. Limba chinezã rãmâne ºi aici fidelã legii ei generale;cuvântul cãruia trebuie sã i se atribuie o determinare mai specialã constituieºi în cadrul compusului ultimul membru. Dacã, într-un mod, desigur, maipuþin natural în sine, verbul ‘a vedea’ este întrebuinþat pentru a forma pasivulsau, mai bine spus, în locul pasivului, atunci acest verb va preceda conceptulde bazã: ‘a vedea, a ucide’, adicã ‘a fi ucis’. Deoarece sunt mai multe lucrurilecare pot fi vãzute, ‘a ucide’ ar trebui plasat de fapt înainte. Poziþionarea inversãindicã însã faptul cã ‘a vedea’ trebuie înþeles ca o modificare a cuvântuluiurmãtor ºi deci ca o condiþie a lui ‘a ucide’; în acest fel, în locuþiunea rezultatã,ciudatã la prima vedere, raportul gramatical este indicat într-un mod subtilºi ingenios. Într-un fel similar se formeazã cuvintele corespunzãtoare pentru‘plugar’, ‘librãrie’ etc.

Limba birmanã ºi limba chinezã coincid prin aceea cã, în construcþialocuþiunilor, amândouã vin cu particulele în ajutorul poziþionãrii. Acestelimbi mai sunt similare ºi prin faptul cã reduc destinaþia anumitor particuleexclusiv la indicarea construcþiei, pânã într-acolo încât aceste particule nuadaugã nimic la semnificaþia materialã. ªi totuºi, tocmai în aceste particulese gãseºte punctul de cotiturã în care limba birmanã abandoneazã caracterulchinezei ºi dobândeºte unul propriu. Preocuparea de a desemna prin concepte

LIMBA BIRMANÃ 317

[368]

mediatoare relaþia în care un cuvânt trebuie sã fie înþeles atunci când seîmbinã cu altul multiplicã numãrul acestor particule, conferindu-le o anumitãcompletitudine, chiar dacã, oricum, nu întru totul sistematicã. Limba mairelevã însã ºi o tendinþã de a alipi aceste particule mai degrabã la cuvântultematic decât la celelalte cuvinte din propoziþie. O veritabilã unitate a cuvân-tului nu se poate totuºi constitui, fie din cauza pronunþiei separate a silabelor,fie datoritã orientãrii de ansamblu a spiritului limbii. Am vãzut însã cã înanumite cazuri acþiunea unui anumit cuvânt produce în cuvântul de careacesta se leagã nemijlocit o schimbare consonanticã; iar la formele verbaleparticulele finale thang ºi êng reunesc într-un tot particulele verbale ºi cuvântultematic. Într-un singur caz apare chiar ºi o îmbinare de douã silabe într-ounicã silabã, care ar putea fi reprezentatã în scrierea chinezã doar printr-omodalitate foneticã, aºadar printr-o modalitat neobiºnuitã. Un sentimental adevãratei naturi a sufixelor se bazeazã ºi pe faptul cã ºi particulele carepot fi considerate adjective determinative, precum mãrcile de plural, nuprecedã niciodatã cuvântul tematic ºi vin întotdeauna dupã acesta. În chinezã,potrivit tipului de particule marcând pluralul, se întrebuinþeazã când una,când cealaltã poziþionare.

Cu cât ne îndepãrtãm mai mult de structura limbi chineze, cu atât seapropie birmana de limba sanscritã. Ar fi însã inutil sã descriem pe larg ceprãpastie separã birmana de sanscritã. Diferenþa dintre ele constã aici nudoar în alipirea mai mult sau mai puþin strânsã a particulelor la cuvântulde bazã. Diferenþa rezultã mai ales din compararea acestor particule cu sufixelelimbii indiene. Particulele din birmanã sunt cuvinte dotate cu semnificaþiela fel ca toate celelalte cuvinte ale limbii, chiar dacã semnificaþia lor s-a ºtersîn cea mai mare parte din memoria poporului. Sufixele sanscrite sunt în mareparte sunete subiective, adaptate pentru indicarea unor relaþii care sunt exclu-siv interne. Deºi limba birmanã pare sã se situeze la mijloc între chinezã ºisanscritã, ea nu poate fi deloc socotitã un punct de trecere de la o limbã laalta. Viaþa fiecãrei limbi se bazeazã pe intuiþia interioarã pe care o are poporulasupra modului de a-ºi înveºmânta gândirea în sunete. Acest mod este însãabsolut diferit la cele trei familii de limbi pe care le-am comparat mai sus.Oricât de mult ar trãda numãrul particulelor ºi frecvenþa întrebuinþãrii loro apropiere progresivã ºi treptatã de metoda indicãrii gramaticale care, por-nind de la vechiul stil al chinezei ºi traversându-l pe cel modern, ar ajungepânã la birmanã, aceastã limbã rãmâne totuºi integral diferitã de chinezãîn privinþa intuiþiei de bazã care, în chinezã, rãmâne în esenþã aceeaºi atât

318 LIMBA BIRMANÃ

[369]

în stilul vechi, cât ºi în cel modern. Chineza se sprijinã exclusiv pe pozi-þionarea cuvintelor ºi pe urmele pe care le lasã forma gramaticalã în interiorulspiritului. Birmana nu se bazeazã, în construcþia discursului, pe ordinea cuvin-telor, cu toate cã se supune cu ºi mai multã fermitate acelei ordini conformemodalitãþii ei de reprezentare. Ea transmite conceptele prin intermediul unornoi concepte ºi este constrânsã la acest procedeu prin propria lege de poziþionarea cuvintelor care, fãrã acest mijloc auxiliar, ar duce la ambiguitate în interpre-tare. Deoarece conceptele mediatoare trebuie sã fie expresii ale formelor gra-maticale, rezultã cã ºi acestea din urmã trebuie sã se evidenþieze în limbã.

Intuiþia formelor nu este însã la fel de clarã ºi de distinctã ca în chinezãºi în sanscritã; nu la fel ca în chinezã, pentru cã, spre deosebire de aceastãlimbã, birmana posedã acele puncte de sprijin reprezentate de conceptelemediatoare care reduc necesitatea ca simþul limbii sã se concentreze cu ade-vãrat; ºi nu la fel ca în sanscritã, deoarece, spre deosebire de aceastã limbã,birmana nu dominã sunetele limbii ºi nu le pãtrunde în profunzime pânãla configurarea unei adevãrate unitãþi a cuvântului ºi a unor forme autentice.Pe de altã parte, nu putem socoti limba birmanã nici în rândul limbiloraglutinante, deoarece ea menþine în pronunþie în mod deliberat silabeleseparate una de cealaltã. Birmana este mai purã ºi mai coerentã în sistemulsãu decât limbile aglutinante, deºi, tocmai din aceastã cauzã, se îndepãrteazãºi mai mult de orice flexiune, care în limbile aglutinante nu decurge totuºidin surse interne, ci este mai degrabã un fenomen accidental.

Sanscrita sau dialectele care provin din ea au intrat mai mult sau maipuþin în contact cu limbile tuturor popoarelor care locuiesc în jurul Indiei;ºi este interesant de vãzut cum, datoritã acestor legãturi, decurgând mai multdin spiritul religiei ºi al ºtiinþei decât din raporturi politice sau din împre-jurãrile vieþii, aceste limbi diferite au ajuns la o anumitã convergenþã. Limbapali, o limbã flexionarã care ºi-a pierdut multe din distincþiile fonetice întreforme, a intrat în contact, în Indochina, cu limbi care coincid în unele puncteesenþiale cu chineza, exact aici manifestându-se, aºadar, cel mai intens contrastdintre prezenþa unei bogate serii de indicare a relaþiilor gramaticale ºi absenþatotalã a acestora. Nu pot împãrtãºi opinia potrivit cãreia limba birmanã arfi suferit, în privinþa fizionomiei ei autentice ºi în privinþa a ceea ce, în ea,provine de la naþiunea însãºi, o remodelare oarecum substanþialã prin inter-mediul limbii pali. Cuvintele plurisilabice au apãrut în ea datoritã proprieisale propensiuni spre compunere, fãrã sã fi avut nevoie în acest sens de mode-lul limbii pali; mai mult încã, întrebuinþarea particulelor, fenomen care se

LIMBA BIRMANÃ 319

[370]

[371]

aseamãnã cu întrebuinþarea formelor gramaticale, este o particularitate careîi aparþine în mod exclusiv. Cunoscãtorii de limbã pali nu au fãcut altcevadecât sã îmbrace pe dinafarã limba birmanã în veºmintele gramaticale aleacelei limbi. Acest fapt se constatã în prezenþa, în gramaticile birmane, aunor multiple mãrci cazuale ºi a unor clase de cuvinte compuse. Ceea cegramaticienii echivaleazã în birmanã cu sanscritul karmadhâraya este înrealitate complet diferit de acesta, cãci adjectivul birman, întotdeauna antepus,are mereu nevoie de o particulã conectivã. Dacã judecãm dupã gramaticalui Carey, avem impresia cã, în ceea ce priveºte verbul, gramaticienii nu auîncercat sã îi aplice propria lor terminologie. Nu se poate nega totuºi even-tualitatea ca, datoritã studierii continue a limbii pali, stilul ºi, prin aceasta,chiar ºi caracterul limbii birmane sã se fi putut schimba ºi sã se poatã schimbaºi mai mult în continuare, în direcþia unei apropieri de limba pali. Formaefectiv materialã a limbilor, bazatã pe sunete, permite o asemenea acþiunedoar în limite foarte precise. Dimpotrivã, intuiþia internã a formei este foarteaccesibilã unei asemenea acþiuni; iar concepþiile gramaticale, ba chiar ºi inten-sitatea ºi vigoarea simþului limbii sunt justificate ºi elevate prin intimitateacu limbi mai perfecte. Acest lucru se repercuteazã asupra limbii în mãsuraîn care aceasta permite uzului sã domine în interiorul ei. În birmanã, aceastãrepercusiune trebuie sã fi fost deosebit de intensã, dat fiind cã pãrþi principaleale structurii ei se apropie deja de sanscritã, numai cã acestor pãrþi le lipseºteîn mod evident faptul de a fi luate în sensul corect, spre care limba în sinenu este capabilã sã le conducã, deoarece ea însãºi nu a izvorât din acest sens.În acest punct, concepþia unei alte limbi le-ar putea veni în ajutor. Pentrurealizarea acestui scop, ar fi necesar ca multiplele particule sã fie acceptatedoar treptat, sã se renunþe la întrebuinþarea mai multor forme gramaticale,sã fie folosit mai des în construcþii verbul auxiliar disponibil etc. Dar chiarºi cel mai meticulos efort de acest tip nu va reuºi niciodatã sã anuleze faptulcã aceastã limbã are totuºi o formã proprie cu totul diferitã; iar rezultatele unuiasemenea mod de a proceda ar suna întotdeauna non-birman, deoarece –ca sã punem în evidenþã doar acest aspect – numeroasele particule prezentepentru una ºi aceeaºi formã nu vor fi folosite la întâmplare, ci îºi vor gãsio aplicaþie bazatã pe nuanþele fine inerente uzului limbii. Mereu vom recu-noaºte, aºadar, cã limbii i-a fost inoculat ceva care îi este strãin.

Potrivit tuturor mãrturiilor, între chinezã ºi birmanã nu pare sã existeo înrudire istoricã. Cele douã limbi par sã aibã în comun doar câteva cuvinte.Nu-mi dau seama totuºi dacã acest punct nu ar avea nevoie cumva de o

320 LIMBA BIRMANÃ

[372]

examinare mai meticuloasã. Ceea ce ne surprinde este marea asemãnarefoneticã a câtorva cuvinte care fac parte tocmai din clasa elementelor grama-ticale. Pun aceste exemple la dispoziþia celor mai profunzi cunoscãtori aicelor douã limbi. Mãrcile de plural la nume ºi la verb sunt în birmanã tôn.ºi kra (pronunþat kya), iar în chinezã, atât în stilul antic, cât ºi în cel modern,sunt toû ºi kyâi; dupã cum am vãzut deja, thang (pronunþat thi) îi corespundelui ti din stilul modern ºi lui tchî din cel antic; hri (pronunþat shi) este verbul‘a fi’, la fel ca ºi chi din chinezã, potrivit lui Rémusat. Morrison ºi Houghscriu ambele cuvinte în felul englezesc, aºadar exact cu aceeaºi formã: she.Cuvântul chinezesc este însã deopotrivã un pronume ºi o particulã afirmativã,aºa încât semnificaþia sa verbalã nu poate proveni decât de aici. Aceastã originenu poate pune însã sub semnul îndoielii înrudirea dintre cele douã cuvinte.În fine, expresia generalã întrebuinþatã în cele douã limbi pentru a desemnaun numãr determinat de obiecte, asemãnãtoare în aceastã privinþã cu Stück‘bucatã’ al nostru, este în birmanã khu ºi în chinezã ko.1 Cu toate cã numãrulacestor cuvinte este redus, ele aparþin tocmai acelei pãrþi din structura celordouã limbi care trãdeazã cel mai mult înrudirea dintre ele; ºi chiar diferenþeledintre gramatica birmanã ºi cea chinezã, oricât de mult ºi de profund ar afectastructura limbii, nu sunt totuºi de tipul celor care ar putea face imposibilãorice înrudire, cum sunt de exemplu diferenþele dintre birmanã ºi tagalezã.

§ 25

În strânsã legãturã cu cercetãrile întreprinse pânã acum se prezintãîntrebarea dacã diferenþa dintre limbile monosilabice ºi limbile plurisilabiceeste una absolutã sau doar una relativã ºi gradualã, cu alte cuvinte dacã respec-tiva formã a cuvintelor contribuie în mod esenþial la configurarea caracteruluilimbilor sau dacã monosilabismul reprezintã doar o fazã de tranziþie de lacare s-au format treptat limbile plurisilabice.

În prima epocã de dezvoltare a lingvisticii, chineza ºi multe alte limbidin sud-estul Asiei erau considerate global drept monosilabice. Mai târziu,au început sã aparã îndoieli în aceastã privinþã; Abel-Rémusat a contestatîn mod explicit aceastã afirmaþie despre limba chinezã.2 Opinia lui Rémusatpãrea însã sã contrasteze prea mult cu evidenþa faptelor; pe bunã dreptate,

STRUCTURÃ PLURISILABICÃ ªI MONOSILABISM 321

[373]

1 V. scrierea mea Über die Kawi Sprache auf der Insel Java, cartea I, p. 253, nota 3.2 Fundgruben des Orients, 1813, III, p. 279.

[374 ]

putem afirma cã ne-am întors astãzi, ºi nu fãrã justificare, la ipoteza maiveche. La baza întregii dispute se aflã mai multe aspecte echivoce ºi de aceeaeste necesar mai întâi sã precizãm în mod convenabil ce înþelegem prin formãmonosilabicã ºi care este criteriul pe baza cãruia distingem limbile monosi-labice de cele plurisilabice. Toate exemplele invocate de Rémusat pentru adovedi plurisilabismul chinezei provin din cazuri de compunere; ºi nu poateexista îndoialã asupra faptului cã structurile compuse reprezintã cu totulaltceva decât un plurisilabism originar. În cadrul compunerii, chiar ºi con-ceptul considerat drept absolut simplu provine în realitate din îmbinareaa douã sau mai multe concepte. Cuvântul rezultat prin compunere nu este,aºadar, niciodatã un cuvânt simplu; iar o limbã nu înceteazã a mai fi mono-silabicã prin aceea cã deþine cuvinte compuse. Factorul esenþial este, evident,prezenþa cuvintelor simple, în interiorul cãrora nu se pot distinge concepteelementare care sã producã un concept compus unitar, dar în care desemnareaconceptului se realizeazã prin îmbinarea sunetelor a douã sau mai multesilabe care nu mai deþin o semnificaþie autonomã. Chiar ºi atunci când gãsimcuvinte care par sã fie de acest fel, este nevoie întotdeauna de o cercetaremai atentã, pentru a verifica dacã nu cumva fiecare silabã nu a avut la origineo semnificaþie proprie, pierdutã ulterior. Un exemplu corect împotriva mono-silabismului unei limbi ar trebui sã dovedeascã prin sine cã toate suneteleunui cuvânt sunt purtãtoare de semnificaþie doar luate împreunã, ca un întreg,ºi nu vãzute separat, fiecare pentru sine. Abel-Rémusat nu a examinat, ladrept vorbind, cu suficientã claritate acest aspect ºi a ignorat de aceea, defapt, în tratatul citat mai sus, configuraþia originarã a chinezei.1 Pe de altã

322 STRUCTURÃ PLURISILABICÃ ªI MONOSILABISM

1 Dl Ampère („De la Chine et les travaux de M. Abel-Rémusat“, în Revue des deuxmondes, 1832, 8, pp. 373–405) a înþeles bine acest lucru. El aminteºte totuºi ºi faptulcã tratatul respectiv dateazã din primii ani dedicaþi de Abel-Rémusat studiului limbiichineze, observând însã cã nici mai târziu savantul nu a abandonat aceastã pãrere.De fapt, Rémusat a fost prea mult înclinat sã considere cã structura limbii chinezeeste mai puþin divergentã de cea a altor limbi decât este ea în realitate. Probabil cãla aceastã pãrere l-au condus ºi ideile ciudate privitoare la chinezã ºi la dificultateade a o învãþa, care predominau în epoca de început a studiilor sale. El nu a înþelesînsã suficient de bine cã absenþa anumitor desemnãri gramaticale mai fine, chiar dacã,indubitabil, în anumite cazuri particulare, poate sã fie inofensivã pentru semnificaþiaca atare, nu este însã lipsitã de urmãri negative pentru posibilitatea de a nuanþa cumai mare precizie gândirea în ansamblul ei. În rest, acest învãþat rãmâne evident celdintâi care a prezentat adevãrata esenþã a limbii chineze. ªi începem sã recunoaºtemcu adevãrat marea valoare a gramaticii sale abia acum, dupã ce a fost tipãritã gramaticaPãrintelui Premare (Notitia linguae Sinicae, 1831), operã merituoasã de altfel ºi aceasta,în felul ei. Compararea acestor douã scrieri ne dovedeºte cât de mare este serviciul

[375 ]

parte, pãrerea lui Rémusat se întemeiazã pe ceva adevãrat ºi corect observat.Rémusat a rãmas de fapt la ideea clasificãrii bipartite a limbilor în mono-silabice ºi plurisilabice, dar scrutãrii lui pãtrunzãtoare îi scapã faptul cã oasemenea clasificare bipartitã nu poate fi luatã în sensul strict în care esteînþeleasã de obicei. Am observat deja mai sus cã o astfel de clasificare bipartitãnu se poate sprijini pe simplul fapt al predominanþei cuvintelor monosi-labice sau plurisilabice ºi cã la baza ei trebuie sã stea ceva mult mai esenþial,ºi anume dubla condiþie a absenþei afixelor ºi a prezenþei particularitãþii depronunþare constând în a menþine separate sunetele silabelor chiar ºi acolounde spiritul uneºte conceptele corespunzãtoare. Cauza absenþei afixelor seaflã realmente în profunzimea spiritului. Cãci, dacã spiritul ar percepe acutraportul de dependenþã al afixului faþã de conceptul de bazã, limba nu arputea în nici un fel sã îi atribuie afixului o valoare sonorã echivalentã, prinintermediul unui cuvânt specific. Fuziunea a douã elemente diferite în cadrulunitãþii cuvântului reprezintã o consecinþã necesarã ºi nemijlocitã a acesteipercepþii. Rémusat a greºit, dupã pãrerea mea, doar atunci când, în loc sãpunã la îndoialã monosilabismul chinezei, nu a încercat mai degrabã sã aratecã ºi celelalte limbi pornesc de la o structurã monosilabicã a radicalului ºiajung la plurisilabism urmând parþial calea, care le este specificã, a afixãriiºi parþial calea, care nu este strãinã nici chinezei, a compunerii, ºi ating efectivacest scop întrucât nu întâmpinã în evoluþia lor, spre deosebire de chinezã,obstacolele despre care am vorbit undeva mai sus (p. 72). Intenþionez acumsã mã înscriu pe acest traseu ºi sã cercetez cu atenþie, urmând firul uneianalize efective, evoluþia câtorva limbi care meritã sã fie luate în considerare.

Oricât ar fi de greu ºi, în parte, chiar imposibil sã urmãrim cuvintelepânã la adevãrata lor origine, o analizã minuþios aplicatã ne conduce totuºi,în cea mai mare parte a limbilor, la teme monosilabice; puþinele cazuri contrare


[376 ]

fãcut studiului de gramatica lui Rémusat (Éléments de la grammaire chinoise, ou principesgénéraux du Kou-wen, ou style antique, 1822). Peste tot în cartea Pãrintelui Premareeste reflectatã individualitatea limbii chineze, pe care cititorul o poate surprinde cuuºurinþã datoritã modului sistematic ºi transparenþei cristaline cu care este tratatã.Lucrarea predecesorului sãu prezintã un material extrem de preþios ºi cuprinde cusiguranþã toate particularitãþile limbii; numai cã autorul nu a putut sã convingã defaptul cã a deþinut o imagine foarte clarã a ansamblului limbii sau cel puþin nu areuºit sã o comunice cititorilor sãi. Cunoscãtorii profunzi ai limbii chineze ar doriprobabil sã vadã acoperite lacunele din gramatica lui Rémusat; acestui învãþat îi vareveni oricum pentru totdeauna marele merit de a fi pãtruns în punctul central alviziunii corecte asupra acestei limbi ºi, în plus, de a fi fãcut accesibil pentru toatãlumea studiul chinezei, cãruia i-a fost adevãratul întemeietor.

nu pot fi socotite dovezi ale existenþei unor teme plurisilabice, deoarece cauzarealã a acestei aparenþe trebuie cãutatã, cu cea mai mare probabilitate, într-oanalizã insuficient de bine condusã cãtre elementele primare. Nici nu ajun-gem însã prea departe dacã tratãm problema drept ceva abstract, considerândcã, în general, orice concept a fost la origine desemnat printr-o unicã silabã.La inventarea limbii, conceptul este impresia pe care obiectul, interior sauexterior, o produce asupra omului, iar sunetul care izbucneºte din pieptulomului datoritã vivacitãþii acestei impresii este cuvântul. Din aceastã cauzã,nu este cu putinþã ca douã sunete sã corespundã uneia ºi aceleiaºi impresii.Dacã ar fi apãrut efectiv douã sunete succedându-se nemijlocit unul altuia,ele ar fi dovedit existenþa a douã impresii produse de unul ºi acelaºi obiectºi ar fi constituit o structurã compusã încã din momentul naºterii cuvântului,fãrã ca prin aceasta principiul monosilabismului sã fi fost lezat. Aceasta seîntâmplã de fapt prin fenomenul de reduplicare, care se petrece în toate lim-bile, dar mai ales în cele mai puþin evoluate. Fiecare dintre sunetele repetateexprimã obiectul în integralitatea lui; prin intermediul repetãrii i se adaugãexpresiei o anumitã nuanþã, fie o simplã întãrire, ca semn al unei mai marivivacitãþi a expresiei încercate, fie un indiciu al caracterului repetitiv al obiec-tului; din aceastã cauzã reduplicarea se petrece de preferinþã la adjective,cãci ceea ce ne surprinde în mod special la calitate este faptul cã ea aparenu ca un scop în sine, ci ca un fel de suprafaþã care se întinde peste tot îninteriorul aceluiaºi spaþiu. În multe limbi, dintre care menþionez aici doarlimbile vorbite în insulele din Mãrile Sudului, reduplicarea aparþine de pre-ferinþã, ba chiar aproape exclusiv, adjectivelor sau substantivelor formatede la acestea, percepute, aºadar, la origine ca adjective. Dacã ne imaginãmînsã desemnarea lingvisticã originarã ca pe o repartizare intenþionatã a sune-telor între obiecte, problema ne apare, desigur, într-o cu totul altã luminã.Grija de a nu atribui aceleaºi semne unor concepte diferite este cauza pro-babilã a faptului cã unei silabe i se adaugã o a doua ºi o a treia silabã absolutindependent de nevoia de a desemna un nou conþinut semantic. Numai cãeste, evident, eronatã aceastã modalitate de a ne imagina lucrurile, în careuitãm complet cã limba nu este mecanismul mort al unui ceasornic, ci ocreaþie vie ºi spontanã, ºi cã primii oameni capabili sã vorbeascã aveau simþurimult mai ascuþite decât noi, fiinþe amorþite de culturã ºi de cunoaºterea bazatãpe experienþa altora. Toate limbile conþin în mod cert cuvinte care, desem-nând prin sunete întru totul identice semnificaþii complet diferite, sunt înstare sã producã ambiguitate. Faptul cã aceasta se petrece însã rareori ºi cã,


[377 ]

[378]

de regulã, fiecãrui concept îi corespunde un sunet modulat în chip diferitnu se datoreazã cu siguranþã comparãrii intenþionate a unor cuvinte dejaexistente, la care vorbitorul nu se putea oricum gândi în acelaºi timp; maidegrabã rezultã din aceea cã atât impresia lãsatã de obiect, cât ºi sunetulprovocat de aceastã impresie erau întotdeauna individuale ºi nici o indivi-dualitate nu coincide perfect cu o altã individualitate. Pe de altã parte,inventarul lexical a fost amplificat desigur ºi prin extinderea desemnãrilor dejaexistente. Pe mãsurã ce omul ajunge sã cunoascã obiecte noi sau sã aprofun-deze cunoaºterea celor vechi, i se prezintã, în urma confruntãrii mai multorobiecte, o diversitate specialã în interiorul asemãnãrii generale; ºi aceastã nouãexpresie producea fireºte un sunet nou, care, îmbinat cu precedentul, deveneaun cuvânt plurisemantic. Dar, chiar ºi în acest caz, concepte legate între ele,împreunã cu sunete legate între ele, nu sunt altceva decât desemnãri aleaceluiaºi obiect. În ceea ce priveºte desemnarea originarã, am putea consideraposibil fie faptul cã vocea, din simpla plãcere senzorialã procuratã de frea-mãtul sunetelor, a adãugat câteva sunete noi lipsite de conþinut semantic,fie faptul cã simple aspiraþii finale au devenit, într-o pronunþare mai regulatã,vocale veritabile. Nu vreau sã contest cã existã în limbi sunete lipsite deorice conþinut semantic, care se menþin doar la nivelul simþurilor; acest lucruse întâmplã însã doar fiindcã semnificaþia lor s-a pierdut. La origine, dinpiept nu izbucneºte nici un sunet articulat pe care sã nu-l fi suscitat o emoþie.

De-a lungul timpului, lucrurile se schimbã în general ºi în ceea ce priveºteplurisilabismul. Nu putem nega prezenþa plurisilabismului în limbile evoluate;controverse suscitã doar prezenþa acestuia în radicali. În afara acestui cadru,în ceea ce priveºte originea plurisilabismului, despre care se poate emite oipotezã globalã ºi se poate argumenta în detalii, acesta se bazeazã pe compu-nere, pierzându-ºi prin aceasta natura sa specificã. Într-adevãr, nu doar pentrucã nu cunoaºtem semnificaþia fiecãrui element component al cuvântului acesteelemente ne apar lipsite de semnificaþie; la baza acestui fenomen se aflã adeseaºi ceva pozitiv. Limba îmbinã mai întâi concepte care se modificã efectiv reciproc.Dupã aceea, la un concept de bazã anexeazã altul, dar numai în mod meta-foric sau punând în valoare doar o parte din semnificaþia acestuia, ca încazul limbii chineze, care, pentru a indica diferenþa între bãtrân ºi tânãr laraporturile de rudenie, întrebuinþeazã cuvântul ‘fiu’ în numele compuse cedesemneazã gradele de rudenie, acolo unde nu conteazã nici descendenþadirectã, nici sexul, ci doar poziþia inferioarã în ierarhia vârstelor. Or, dacãunele dintre aceste concepte, dat fiind gradul lor superior de generalitate,


[379 ]

pot deveni elemente de cuvânt destinate specificãrii altor concepte, limbase va obiºnui uºor sã le foloseascã acolo unde relaþia desemnatã de ele estevagã ºi aproape imperceptibilã sau acolo unde trebuie admis în mod tranºantcã nu subzistã nici o relaþie efectivã, ºi de aceea conþinutul semantic disparede fapt în neant. Acest fenomen prin care limba, urmând calea unei analogiigenerale, preia sunete din contexte în care sunt realmente inerente pentrua le întrebuinþa în alte contexte cãrora le sunt extrinseci, se regãseºte ºi înalte componente ale modului ei de a proceda. Nu se poate nega, de exemplu,cã în multe flexiuni ale declinãrii sanscrite se ascund teme pronominale,dar în unele dintre aceste contexte nu se poate identifica realmente nici unmotiv pentru care tocmai o anumitã temã ºi nu alta a fost atribuitã unuiasau altuia dintre cazuri; nu putem spune nici mãcar cum este posibil în generalca o temã pronominalã sã constituie expresia acestei relaþii cazuale determi-nate. Este plauzibil, desigur, ca ºi, dintre contextele menþionate, în cele careni se par cele mai convingãtoare sã se ascundã conexiuni absolut individualeºi concepute cu fineþe între concept ºi sunet. Aceste conexiuni sunt lipsitetotuºi de o necesitate generalã ºi sunt recognoscibile, chiar dacã nu întâm-plãtor, doar dintr-o perspectivã istoricã, pânã în punctul în care existenþalor se pierde pentru noi. Încorporarea într-o limbã a cuvintelor strãine plu-risilabice nu o mai menþionez aici în mod intenþionat deoarece, dacã tezaprezentatã aici este corectã, înseamnã cã plurisilabismul unor asemeneacuvinte nu este deloc originar, iar absenþa conþinutului semantic în elementelelor individuale rãmâne pur relativã pentru limba în care s-au dezvoltat.

În limbile non-monosilabice existã însã, deºi în grade foarte diferite, oînclinaþie, izvorâtã din concomitenþa unor cauze exterioare ºi interioare, cãtresilabismul pur, fãrã a se þine seama cã acesta îºi are originea, încã recognos-cibilã sau deja obscurã, în fenomenul compunerii. Într-un asemenea caz,limba reclamã o anumitã extensie foneticã pentru a putea exprima conceptesimple ºi face ca în aceastã extensie sã se contopeascã conceptele elementarecorelate în interiorul lor. Pe aceastã dublã cale apare, aºadar, desemnareaunui concept unic prin intermediul mai multor silabe. Cãci, dupã cum limbachinezã opune rezistenþã plurisilabismului, iar scrierea ei, rezultatã în modevident din aceastã rezistenþã, îi consolideazã ºi ea aceastã tendinþã, tot aºaºi alte limbi vãdesc o predispoziþie contrarã. Datoritã plãcerii procurate deeufonie ºi aspiraþiei lor cãtre realizarea unor relaþii ritmice, aceste limbi seorienteazã spre formarea unor ansambluri lexicale mai ample ºi, recurgândla un simþ interior, opereazã ulterior distincþia între simpla compunere, care


[380]

[381]

apare exclusiv prin intermediul discursului, ºi acea compunere care poatefi înþeleasã ca expresie a unui concept simplu cu ajutorul mai multor silabea cãror semnificaþie individualã nu mai este cunoscutã sau nu mai este luatãîn seamã. Dar, întrucât totul în limbã se aflã întotdeauna într-o intimã cone-xiune, ºi aceastã aspiraþie care apare mai întâi ca pur sensibilã se sprijinãpe o bazã mai largã ºi mai stabilã. Cãci tendinþa spiritului de a îmbina con-ceptul cu relaþiile sale în cadrul unitar al unuia ºi aceluiaºi cuvânt contribuieevident la consolidarea acestei aspiraþii; or, dacã este cu adevãrat flexionarã,limba va putea atinge efectiv acest scop; dacã este aglutinantã, se va oprila jumãtatea drumului. Forþa creatoare prin care limba însãºi – ca sã mãfolosesc de o expresie figuratã – face ca din radical sã creascã tot ceea ceaparþine configuraþiei interne ºi externe a formei cuvântului este aici o forþãcare acþioneazã în mod originar. Cu cât aceastã creaþie se extinde mai mult,cu atât aspiraþia va fi mai intensã, cu cât forþa creatoare se epuizeazã mairepede, cu atât nivelul aspiraþiei va fi mai redus. În dimensiunile sferei foneticea cuvântului, care decurg din aceastã aspiraþie, împlinirea acestei aspiraþiispre dobândirea de legi eufonice stabileºte legile necesare. Tocmai limbilemai puþin norocoase în privinþa fuziunii silabelor în cadrul unei unitãþiaranjeazã un mare numãr de silabe una dupã alta, fãrã ritm, cãci împlinireaaspiraþiei cãtre unitate asambleazã în mod armonios doar puþine silabe. Reu-ºita internã ºi cea externã coincid ºi aici strict ºi precis. Prin intermediulconceptelor însele, în unele cazuri se declanºeazã un efort de a le îmbinape unele exclusiv în scopul de a atribui unui concept simplu un semn adecvat,fãrã a se pãstra amintirea fiecãruia dintre conceptele îmbinate. Plurisilabismulcare decurge de aici este în mod natural cu atât mai veritabil cu cât conceptulcompus în acest mod se limiteazã la a-ºi afirma simplitatea.

Între cazurile despre care vorbim aici se evidenþiazã în principal douãclase. În cadrul primei clase, conceptul deja dat prin intermediul unui sunettrebuie sã fie determinat mai precis sau clarificat mai bine cu ajutorul cone-xiunii cu un al doilea concept; cu alte cuvinte, în ansamblul rezultat trebuieevitate incertitudinea ºi indistincþia. În acest mod, limbile îmbinã adeseaunul cu altul concepte cu semnificaþie absolut echivalentã ori diferitã doarprin minime nuanþe sau îmbinã concepte generale cu concepte particulare;în virtutea acestei întrebuinþãri, unele concepte generale sunt adesea fãuritepornindu-se de la concepte particulare, aºa cum, de exemplu, în chinezã,conceptul de ‘a izbi’ se converteºte aproape, în cadrul unor asemenea compuse,în cel de ‘a face’. Din clasa a doua fac parte acele cazuri în care din douã


[382]

concepte diferite se formeazã efectiv un al treilea concept; de exemplu,‘soarele’ este numit ‘ochiul zilei’, iar ‘laptele’ se cheamã ‘apa sânului’. La bazaprimei clase de îmbinãri se aflã o neîncredere în claritatea expresiei între-buinþate sau o intensã aversiune faþã de multiplicarea unor astfel de îmbinãri.Prima clasã nu ar trebui sã se gãseascã decât rareori în limbi foarte evoluate,este însã foarte frecventã în unele limbi care sunt conºtiente de o anumitãindeterminare a structurilor lor. În cazurile care corespund celei de-a douaclase, cele douã concepte care trebuie îmbinate reprezintã descrierea nemij-locitã a impresiei dobândite, cu alte cuvinte, prin semnificaþia lor specificãele constituie cuvântul propriu-zis. În sine ºi pentru sine, amândouã contri-buie la aceastã configurare, dar, deoarece amândouã desemneazã unul ºi acelaºilucru, intelectul le constrânge la o îmbinare foarte strânsã în interiorul formeilingvistice. ªi, întrucât puterea intelectului asupra limbii creºte, iar inter-pretarea originarã dispare în interiorul formei lingvistice, metaforele celemai ingenioase ºi mai plãcute de acest tip îºi pierd influenþa reactivã ºi, înmãsura în care mai pot fi încã recunoscute în mod distinct, nu mai stârnescatenþia vorbitorilor. Ambele clase se gãsesc ºi în limbile monosilabice, cusingura diferenþã cã în aceste limbi nevoia internã de a îmbina conceptelenu poate depãºi propensiunea pentru rostirea separatã a silabelor.

În acest mod trebuie concepute ºi evaluate în limbi fenomenul monosila-bismului ºi cel al plurisilabismului. Vreau acum sã încerc sã ilustrez princâteva exemple acest raþionament general, pe care am preferat sã nu îl întrerupprintr-o enumerare de fapte.

Stilul modern al chinezei posedã deja un numãr semnificativ de cuvintecare sunt alcãtuite din douã elemente, în aºa fel încât combinarea lor nuare alt scop decât formarea unui al treilea concept simplu. La unele dintreaceste cuvinte este chiar evident cã adãugarea celui de-al doilea element,fãrã ca sensului sã i se adauge ceva, a devenit o obiºnuinþã doar pornindu-sede la cazuri în care semnificaþia era realmente prezentã. Extinderea con-ceptelor ºi a limbilor trebuie sã conducã la desemnarea de noi obiecte prinintermediul comparãrii acestora cu altele deja cunoscute ºi la transferul asupralimbilor al procedeului pe care îl urmeazã spiritul în formarea de concepteproprii fiecãreia. Aceastã metodã trebuie sã o înlocuiascã treptat pe cea prece-dentã, care consta în redarea simbolicã a expresiei prin intermediul analogieiprezente în sunetele articulate. Dar ºi metoda precedentã se reîntoarce, într-oetapã foarte avansatã, la popoarele care deþin o mare vioiciune a forþei ima-ginative ºi o acuitate a interpretãrii sensibile; de aceea, mai ales limbile formate


[383]

mai recent posedã un mare numãr de astfel de cuvinte care reprezintã înmod pitoresc ºi sugestiv natura obiectelor. În chineza modernã se evidenþiazã,în aceastã privinþã, o deformare caracteristicã de obicei doar culturilor maitârzii. Descrieri perifrastice mai mult ingenios-ludice decât poetice ale obiec-telor, prin care acestea din urmã sunt adesea tãinuite ca ºi cum ar fi niºteghicitori, dau naºtere în mod frecvent la asemenea cuvinte alcãtuite din douãelemente.1 O altã categorie de astfel de cuvinte ne apare foarte ciudatã laprima vedere; e vorba de cuvinte în care douã concepte, opuse unul altuia,exprimã prin reunirea lor conceptul general care le subsumeazã pe amândouã;aºa sunt, de exemplu, locuþiunile ‘fraþii mai mari ºi cei mai mici’ sau ‘munþiiînalþi ºi cei mai mici’, întrebuinþate pentru a denumi în general ‘fraþii’ ºi,respectiv, ‘munþii’. Ideea de universalitate, prezentã, în asemenea cazuri, înarticolul hotãrât, este indicatã de elemente extreme ºi opuse ºi într-o manierãcare nu admite excepþii. Pânã la urmã, ºi aceastã categorie de cuvinte estemai mult o figurã retoricã decât o metodã de formare a limbii. În schimb,într-o limbã în care expresia, de regulã pur gramaticalã, trebuie plasatã atâtde frecvent, în mod material, în conþinutul discursului, acest tip de îmbinareeste inclus pe bunã dreptate în seria metodelor de formare a limbii. Ici ºicolo, astfel de structuri compuse se întâlnesc de altfel în toate limbile; însanscritã, ele amintesc de structurile sthâwara-ja¡gamam, care apar frecventîn poemele filozofice. În chinezã mai apare însã încã o dificultate, ºi anumeaceea cã, în unele dintre aceste cazuri, limba nu posedã nici un cuvânt pentrua desemna conceptul general simplu ºi trebuie, aºadar, sã se serveascã în modnecesar de aceste expresii perifrastice. Condiþia de vârstã, de exemplu, nupoate fi separatã de cuvântul ‘frate’ ºi de aceea se poate spune doar ‘fratemai mic’ sau ‘frate mai mare’, nu însã ºi ‘frate’ în general. Este posibil caacest fenomen sã decurgã dintr-un stadiu primitiv al lipsei de culturã. Dorinþade a reprezenta în cuvânt într-un mod sugestiv obiectul, împreunã cu însu-ºirile sale, ca ºi absenþa abstractizãrii conduc la neglijarea expresiei generalecare sã subsumeze mai multe elemente diverse; interpretarea individualãsensibilã precedã, producându-i daune, interpretarea generalã prin interme-diul intelectului. Acest fenomen se întâlneºte frecvent ºi în limbile ameri-cane. Dintr-un punct de vedere complet opus ºi chiar printr-un procedeu


[384 ]

[385 ]

1 St. Julien din Paris (Vindiciae philologicae in linguam sinicam, 1830) a atras primulatenþia asupra acestei terminologii a stilului poetic – cum ar putea fi denumitãaceasta –, terminologie care cere un studiu specific ºi detaliat, în lipsa cãruia ne-amînfunda în mari echivocuri.

intelectual cãutat în mod artificial, acest tip de îmbinare a cuvintelor seevidenþiazã în chinezã încã ºi mai mult prin faptul cã ordinea simetricã aconceptelor, dispuse unul dupã altul potrivit unor raporturi precise, este privitãca un avantaj ºi ca un factor de eleganþã a stilului, fenomen asupra cãruiaexercitã o oarecare influenþã ºi natura scrierii chineze, care închide fiecareconcept într-un semn unic. Se urmãreºte, aºadar, intenþionat ca astfel deconcepte sã fie împletite în discurs, iar retorica chinezã ºi-a fãcut o preocuparespecificã din catalogarea conceptelor contrastante în limbã, dat fiind cã niciun raport nu este atât de precis ca cel al opoziþiei pure.1 Stilul chinez maivechi nu face uz de cuvinte compuse, fie pentru cã, probabil, în epocile trecutenu se ajunsese încã la acest procedeu, fapt evident la unele clase din aceeaºicategorie, fie pentru cã acest stil sever, care, în general, avea oarecum oroaresã vinã, prin limbã, în ajutorul intelectului, îl excludea din sfera sa.

Peste limba birmanã pot sã trec mai repede, pentru cã am arãtat dejamai sus, când am descris structura ei în general, cum aceastã limbã formeazãteme plurisilabice pornind de la unele monosilabice, fixând una de alta temecu semnificaþie autonomã sau teme modificatoare.

În limbile malaeziene, dupã separarea afixelor – foarte adesea, s-ar puteaspune de cele mai multe ori –, ceea ce rãmâne este o temã bisilabicã, indi-vizibilã ulterior din perspectiva gramaticalã a construcþiei discursului. Chiarºi acolo unde tema este monosilabicã, ea este reduplicatã adesea, în tagalezãchiar în mod curent. De aceea, nu rareori gãsim referiri la structura bisilabicãa acestor limbi. Din câte ºtiu, o analizã a acestor teme lexicale nu a fost între-prinsã pânã acum. O asemenea analizã am încercat eu; ºi chiar dacã nu amreuºit încã sã ofer o dare de seamã completã asupra naturii elementelor tuturoracestor cuvinte, am ajuns totuºi la convingerea cã în foarte multe cazuri sepoate dovedi cã fiecare dintre cele douã silabe unificate reprezintã, în limbã,o temã monosilabicã ºi cã legãtura dintre ele are o cauzã comprehensibilã.Dacã am reuºit acest lucru, în ciuda mijloacelor auxiliare incomplete ºi a uneicunoaºteri lacunare, pot trage concluzia cã acest principiu are o razã de acþiunemai largã ºi cã aceste limbi plurisilabice au fost la origine monosilabice. Odificultate mai mare presupun, e drept, acele cuvinte care, precum lisà ºi lisay


1 În lucrarea sa Supplément au Dictionnaire chinois–latin du Basil de Gemona, 1818,Klaproth ne-a oferit un asemenea catalog, considerabil mai amplu în comparaþie cucele cunoscute în Europa pânã la el. Acest catalog se distinge de asemenea ºi încomparaþie cu indicele care se gãseºte în gramatica lui Premare (op. cit.) prin observaþiiextrem de preþioase, care aruncã luminã asupra sistemelor filozofice chinezeºti.

[386 ]

din tagalezã, provenite din radicalul lis (v. mai jos), se terminã în simplesunete vocalice; dar ºi acestea vor putea fi, probabil, explicate într-o cercetareviitoare. Ne apare chiar în clipa de faþã evident faptul cã, dacã luãm în con-siderare majoritatea cazurilor, silabele ultime ale temelor bisilabice din limbilemalaeziene nu pot fi socotite sufixe anexate la cuvinte dotate cu conþinutsemantic; în ele pot fi recunoscuþi radicali propriu-ziºi, întru totul identicicu cei care constituie prima silabã. Aceºti radicali se gãsesc în limbã atât caelemente complet separate, cât ºi ca prime silabe în aceste structuri compuse.Temele monosilabice trebuie cãutate însã, în cea mai mare parte, în sferareduplicãrilor.

Din aceastã constituþie a cuvintelor care par la prima vedere bisilabice,dar sunt în realitate reductibile la monosilabism decurge o tendinþã a limbiispre plurisilabism, tendinþã care, dupã cum constatãm din frecvenþa redu-plicãrii, nu este pur intelectualã, ci, în parte, ºi foneticã. Silabele care aparîmpreunã fuzioneazã însã efectiv în cadrul unui cuvânt unitar mai mult decâtîn birmanã, întrucât accentul le leagã una de alta. În birmanã, orice cuvântmonosilabic are accent propriu, pe care îl aduce cu sine în compus. Într-opronunþie care separã distinct ºi perceptibil pentru auz silabele, este imposibilca un cuvânt care tocmai se constituie ca întreg sã posede un accent capabilsã îi þinã laolaltã silabele. În tagalezã, cuvântul plurisilabic are întotdeaunaun accent care îi reliefeazã penultima silabã sau o lasã sã cadã. Fenomenulcompunerii nu are totuºi nici o legãturã cu modificarea literelor.

În cercetãrile mele pe aceastã temã, m-am concentrat în mod prioritarasupra tagalezei ºi a neozeelandezei. Tagaleza prezintã, dupã aprecierea mea,structura lingvisticã malaezianã în toatã amploarea ºi în pura ei coerenþã.A fost important sã includem în cercetarea noastrã limbile vorbite în insuleledin Mãrile Sudului, deoarece structura lor pare sã fie mai arhaicã sau parecel puþin sã conþinã un numãr mai mare de elemente arhaice. În exempleleurmãtoare, luate din tagalezã, am abordat aproape exclusiv acele cazuri încare tema monosilabicã, cel puþin la reduplicare, încã aparþine ca atare limbii.Mult mai mare este, fireºte, numãrul unor astfel de cuvinte bisilabice alecãror teme monosilabice apar doar în structuri compuse, în cadrul cãrorasunt recognoscibile prin semnificaþia lor întotdeauna identicã cu sine. Acestecazuri nu au o valoare probatorie prea mare, în mãsura în care apar de obiceiºi cuvinte în care aceastã egalitate pare sã fie prezentã foarte puþin sau deloc,deºi asemenea aparente excepþii apar probabil doar pentru cã nu este ghicitão conexiune de idei mai îndepãrtatã. Se înþelege de la sine motivul pentru


[387 ]

[388]

care am revenit constant la analiza ambelor silabe, cãci procedeul contrar arfi putut sã indice doar în mod incert natura acestor formaþiuni lexicale. Trebuiesã þinem seama, fireºte, ºi de acele cuvinte care nu îºi au tema originarã înuna ºi aceeaºi limbã, ci în altã limbã, cum se întâmplã în tagalezã, limbã careposedã anumite cuvinte provenite din sanscritã sau din limbile Mãrilor Sudului.

Exemple din limba tagalezã

bag-sàc ‘a arunca ceva cu violenþã la pãmânt’ sau ‘a împinge cãtre ceva’;bag-bàg ‘a ajunge la þãrm’ sau ‘a sparge un ogor (cu plugul)’ (când se referãdeci la o ciocnire sau o izbire violentã); sac-sàc ‘a introduce ceva’, ‘a bãga’,‘a îndesa’, ‘a arunca în ceva’ (apretar embutiendo algo, atestar, hincar); lab-sàc‘a arunca ceva în excremente, în latrinã’, format de la cuvântul citat imediatmai sus ºi de la lab-làb ‘mlaºtinã’, ‘hazna’, ‘latrinã’. Din acest cuvânt ºi dincel imediat urmãtor, as-às, rezultã compusul lab-às ‘semen suis ipsius manibuselicere’.* Din aceastã serie face parte probabil ºi sac-àl ‘a-i apãsa cuiva spatele,mâna, piciorul’, deºi semnificaþia celui de-al doilea element, al-àl, ‘a pili dinþiicu o pietricicã’ se potriveºte mai puþin în acest context, ca ºi sac-yór ‘a prindelãcuste’, exemple la care nu ºtiu cum se explicã al doilea element. Dimpotrivã,în aceastã serie de compuse nu putem include pe sacsì ‘martor’, ‘a mãrturisi’,deoarece cuvântul este fãrã îndoialã acelaºi cu sanscritul sâkshin ºi este posibilsã fi intrat în limbã ca termen juridic odatã cu cultura indianã. Acelaºi cuvânt,cu aceeaºi semnificaþie, se gãseºte ºi în limba malaezianã propriu-zisã.

bac-às ‘urmã’, ‘urmã lãsatã de oameni sau de animale’, ‘semn care rãmânepe corp dupã lacrimi, lovituri etc.’; bac-bàc ‘a îndepãrta sau a pierde coaja’;ás-as ‘a se uza’, întrebuinþat cu referire la haine ºi la alte obiecte.

bac-làs ‘ranã’, ºi anume aceea produsã prin zgâriere; de la ‘bac-bàc’, pecare tocmai l-am citat, ºi las-làs, ‘a îndepãrta frunzele sau þiglele’, întrebuinþatºi pentru distrugerea ramurilor ºi a acoperiºurilor din cauza vântului. Cuvân-tul poate fi ºi bac-lìs, de la lis-lìs ‘a plivi’, ‘a smulge iarba’ (v. mai jos).

às-al ‘uzanþã introdusã’, ‘obicei adoptat’, format de la cuvintele citate maisus às-as ºi al-àl, aºadar prin îmbinarea conceptelor ‘a consuma’ ºi ‘a pili’.

it-ìt ‘a suge’ ºi im-ìm ‘a încuia’, întrebuinþat cu referire la gurã. Din acestedouã elemente a apãrut probabil it-ìm ‘negru’ (în malaezianã: tam), deoareceaceastã culoare poate fi comparatã foarte bine cu ceva absorbit sau încuiat.

tac-lìs ‘a ascuþi’, ºi anume un cuþit cu ajutorul altuia; tac semnificã ‘golireacorpului’, ‘a-ºi face nevoile’, prin reduplicare tac-tàc ‘o cazma mare’, ‘o sapã’


[389]

* În latinã în original: ‘a-ºi scoate sãmânþa cu propriile mâini’ (n. trad.).

(azadon) devine verb ºi înseamnã ‘a lucra cu aceste unelte’, ‘a sãpa’. Rezultãde aici clar cã acest ultim concept reprezintã de fapt ºi semnificaþia de bazãa radicalului simplu. Lis-lìs, cuvânt care va apãrea ºi mai jos, îmbinã în elconceptele de ‘a distruge’ ºi ‘mic’, ‘a micºora’. Amândouã conceptele se potri-vesc bine cu acþiunea de a ascuþi prin frecare.

lis-pìs, cu prefixul pa ‘a curãþa grãunþele pentru semãnat’, provine dinfrecvent menþionatul lis-lìs ºi din pis-pìs ‘a peria’, ‘a mãtura’, întrebuinþatmai ales cu referire la firimiturile de pâine îndepãrtate cu o perie.

lá-bay ‘un ghem de mãtase, aþã sau bumbac’ (madeja) ºi, de aici, ca verb,‘a depãna’; lá-la ‘a þese covoare’; bay-bay ‘a merge’, în special de-a lungulþãrmului mãrii, aºadar într-o direcþie precisã, ceea ce se potriveºte binemiºcãrii implicate de ‘a depãna’.

tú-lis ‘ascuþiº’, ‘a ascuþi’, întrebuinþat mai ales cu referire la þãruºi maride lemn (estacas) ºi aplicat în javanezã ºi malaezianã la conceptul de ‘a scrie’.1

lis-lìs ‘a distruge, a smulge buruieni rele, nefolositoare’ l-am întâlnit maisus. Conceptul propriu-zis este ‘a micºora’ ºi de aceea potrivit pentru ‘a rãzui’în scopul de a obþine un tãiº. Lisà sunt micile lindini de pãduchi, iar de laconceptele de ‘mic’ sau ‘praf ’ vine ºi întrebuinþarea ua-lìs ‘a curãþa’, care estetermenul generic pentru aceastã activitate. Primul element din tú-lis nu segãseºte în tagalezã nici în formã simplã, nici reduplicatã, îl întâlnim însãîn limbile din Mãrile Sudului, de exemplu în limba tonga: tu (în grafia luiMariner: too) ‘a tãia’, ‘a se ridica’, ‘a sta ridicat’; în neozeelandezã are aceastãultimã semnificaþie, alãturi de cea de ‘a lovi’.

tó-bo ‘a ieºi’, ‘a încolþi’ (nacer), bo-bò ‘a goli ceva’; tó-to are în tagalezãdoar semnificaþii metaforice: ‘a lega prietenie’, ‘a fi paºnic’, ‘a-ºi realiza ointenþie prin cuvânt ºi faptã’. Dar în neozeelandezã to înseamnã ‘viaþã’,‘însufleþire’ ºi, de aici, toto ‘flux’. În limba tonga tubu (în grafia lui Mariner:tooboo) are aceeaºi semnificaþie, de ‘a încolþi’, ca ºi în tagalezã, dar semnificã


[390]

[391]

1 V. scrierea mea „Extraits d’une lettre de M. le baron G. de Humboldt à M. E.Jacquet sur les alphabets de la Polynésie asiatique“, în Nouveau Journal Asiatique, 1832,IX, p. 496. Cuvântul tahitian pentru ‘a scrie’ este papai (Faptele Apostolilor, 15, 20),iar în hawaiiana de pe Insulele Sandwich palapala (Marcu, 10, 4). În neozeelandezãavem tui ‘a scrie’, ‘a coase’, ‘a desemna’. Din informaþiile pe care le-am primit prinscrisori, ºtiu cã Jacquet a fãcut fericita descoperire cã la aceste popoare conceptelede ‘a scrie’ ºi ‘a tatua’ se aflã în strânsã legãturã. Aceastã idee este confirmatã de limbaneozeelandezã. Cãci, în aceastã limbã, în loc de tuinga ‘acþiunea de a scrie’ se spuneºi tiwinga; iar tiwana reprezintã acea parte a semnelor incizate prin tatuare care seprelungeºte de la ochi pânã spre partea lateralã a capului.

ºi ‘a þâºni’. Bu se gãseºte în tonga în cuvântul bubula ‘a se umfla’; tu înseamnã‘a tãia’, ‘a despãrþi’ ºi ‘a sta’. Lui tubu din limba tonga îi corespunde neozeelan-dezul tupu, atât în ceea ce priveºte semnificaþia, cât ºi derivarea. Cãci tuînseamnã ‘a sta’, ‘a sta în picioare’, pe când în pu este prezent conceptulunui corp devenit rotund dupã ce s-a umflat ºi semnificã ‘o femeie însãr-cinatã’. Semnificaþiile ‘cilindru’, ‘puºcã’, ‘trestie’, pe care le atribuie Lee acestuicuvânt, sunt doar derivate. Faptul cã în pu rezidã ºi conceptul a ceva carese sparge, dupã ce a fost umflat, este dovedit de existenþa compusului pu-ao‘revãrsatul zorilor’.

Exemple din limba neozeelandezã

Dicþionarul tagalez al lui Los Santos, ca majoritatea lucrãrilor de acesttip alcãtuite de misionari, în special cele mai vechi, este destinat sã fie exclusivun manual pentru a scrie ºi a predica în aceastã limbã. De aceea, la cuvintesunt date întotdeauna semnificaþiile cele mai concrete, aºa cum sunt ele con-turate prin uzul limbii, ºi rareori se coboarã pânã la semnificaþiile originareºi generale. Chiar ºi sunete foarte simple, aparþinând de fapt radicalilor limbii,poartã foarte adesea semnificaþii ale unor obiecte determinate, ca de exemplupay-pày, care înseamnã ‘omoplat’, ‘evantai’, ‘umbrelã de soare’, semnificaþiiîn care rezidã conceptul de ‘a întinde’. Acest lucru se constatã ºi în sam-pày‘a atârna rufe sau pânzeturi la aer pe o frânghie sau o prãjinã’ (tender), încá-pay ‘a vâsli cu mâinile în lipsã de vâsle’, ‘a face semne de chemare cu mâi-nile’, ºi în alte structuri compuse. Cu totul altfel stau lucrurile în dicþionarulneozeelandez întocmit cu multã iscusinþã de profesorul Lee de la Cambridge,pe baza materialelor culese la faþa locului de Thomas Kendall prin consultareaa doi indigeni. Sunetele cele mai simple deþin semnificaþiile cele mai generale,precum cele de ‘miºcare’, ‘spaþiu’ etc., dupã cum ne putem convinge princonfruntarea articolelor din dicþionar dedicate sunetelor vocalice.1 Câte-odatã rãmânem nelãmuriþi însã cu privire la întrebuinþarea specificã a unorelemente ºi suntem chiar tentaþi sã punem la îndoialã dacã o anumitã extensieconceptualã existã realmente în limba vorbitã sau a fost poate rezultatã dintr-odeducþie abstractã. ªi totuºi, Lee a obþinut cu certitudine informaþiile de laindigeni; ºi nu se poate tãgãdui cã acest lucru ne uºureazã în mod considerabildeducerea originii cuvintelor neozeelandeze.


[392]

1 Articolul a, de exemplu, începe în acest mod: „A signifies universal existence,animation, action, power, light, possession cet., also the present existence, anima-tion, power, light, cet. of a being or thing.“

ora ‘sãnãtate’, ‘creºterea sau restabilirea acesteia’; o ‘miºcare’ ºi, într-unsens foarte special, ‘înviorare’; ra ‘putere’, ‘sãnãtate’, iar apoi ºi ‘soarele’; ka-ha‘tãrie’, ‘o flacãrã care se înteþeºte’, ‘a arde’, ‘însufleþire’ (cu aceastã ultimãsemnificaþie cu referire la flacãrã ca act ºi ca acþiune intensivã); ha ‘expiraþie’.

mara ‘un loc expus la cãldura soarelui’, iar apoi ‘o persoanã aflatã în faþacelui care vorbeºte’, probabil de la strãlucirea feþei, întrebuinþat apoi ºi pentrua desemna semnificaþia ‘a se adresa cuiva’; ma ‘clar’, ‘asemenea culorii albe’;ra, cuvânt menþionat mai sus, pentru ‘soare’; marama înseamnã ‘luminã’ºi ‘lunã’.

pono ‘adevãrat’, ‘adevãr’, po ‘noapte’, ‘regiunea întunericului’, noa ‘liber’,‘dezlegat’. Dacã aceastã derivare este realmente corectã, atunci îmbinareaconceptelor este admirabil de judicioasã.

mutu ‘sfârºitul’, ‘a sfârºi’; nu întrebuinþat ca particulã cu sensul ‘ultimul’,‘la urmã’, tu ‘a sta’.

Exemple din limba tonga

fachi ‘a rupe’, ‘a scrânti’; fa ‘capabil de a fi sau de a face ceva’; chi ‘mic’,în neozeelandezã iti.

loto semnificã ‘mijlocul’, ‘punctul central’, ‘ceea ce este închis în interior’,de unde, neîndoielnic, derivã la modul metaforic ‘suflet’, ‘mentalitate’, ‘tem-perament’, ‘gând’, ‘pãrere’. Cuvântul este acelaºi cu neozeelandezul roto, careare totuºi doar semnificaþia materialã, nu ºi pe cea figuratã, aºadar doar ‘inte-riorul’ ºi, ca prepoziþie, ‘în’. Cred cã pot deriva corect ambele cuvinte dincele douã limbi. Primul element mi se pare a fi neozeelandezul roro ‘creier’.Ro simplu este tradus în dicþionarul lui Lee doar prin cuvântul polisemanticmatter ‘materie’, care trebuie luat mai degrabã în înþelesul de ‘puroi’, ‘materiea unui abces’ ºi care semnificã probabil, la un nivel mai general, ‘orice felde materie vâscoasã conþinutã (în ceva închis)’. Despre al doilea element,to, s-a vorbit deja la cuvântul neozeelandez togo ºi remarc aici doar cã esteîntrebuinþat cu referire la graviditate, aºadar la fiinþa vie închisã în pânteculmatern. În limba tonga, acest cuvânt îmi este cunoscut pânã acum doar canume al unui arbore ale cãrui fructe au o carne vâscoasã, care este întrebu-inþatã pentru a lipi diferite lucruri. ªi în aceastã semnificaþie rezidã conceptulde ‘a adera la ceva’. În tonga însã, expresia pentru ‘creier’ intrã doar parþialîn aceastã sferã de cuvinte. Creierul este denumit uto (la Mariner: ooto). Ulti-mul element component al cuvântului nu este, dupã pãrerea mea, altcevadecât acel to pe care l-am discutat mai sus, cãci adezivitatea se potriveºte


[393]

foarte bine pentru masa creierului. Prima silabã nu este nici ea mai puþinexpresivã pentru descrierea creierului, cãci u înseamnã ‘legãturã’ (a bundle),adicã ‘pachet’. Cred cã regãsesc acest cuvânt ºi în ótac din tagalezã, ca ºi în¨tak din malaezianã, cuvinte ale cãror radicali nu îi voi cãuta aºadar în inte-riorul acestor limbi. Este foarte uºor ca acel k final sã nu fie nici aici, ca ºiîn alte cuvinte malaeziene, un element radical. Ambele cuvinte semnificãdeopotrivã, evident, datoritã egalitãþii materiei, ‘mãduvã’ ºi ‘creier’ ºi suntde aceea distinse adesea, ba chiar de obicei, prin adãugarea lui ‘cap’ sau ‘os’.În limba malgaºã, cuvintele corespunzãtoare sunt, dupã dicþionarul lui Flacourt,oteche ‘mãduvã’ ºi otechendoha ‘creier’, adicã ‘mãduva corpului’, în mãsuraîn care cuvântul loha ‘cap’, potrivit unei modificãri de litere foarte uzuale,este scris doha ºi anexat la un alt cuvânt prin intermediul unui sunet nazal.O altã expresie pentru ‘creier’ este, dupã vocabularul lui Challan, tso ondolaºi, în mod analog, pentru ‘mãduvã’, tsoc, tsoco. Este greu de decis dacã ondolatrebuie sã aparþinã în mod necesar lui tso. Probabil cã doar semnul distinctiva fost omis; în partea malgaºã-francezã a vocabularului citat se gãseºte cuvân-tul ondola, pe care n-am reuºit sã-l explic pânã acum ºi care ar desemnadoar creierul. În vocabularul manuscris întocmit de Jacquet, ‘creierul’ estedenumit tsokou loha, iar Jacquet remarcã în aceastã privinþã cã nu gãseºte cuvintecorespunzãtoare în alte dialecte.1 Eu consider însã cã tsokou ºi variantelecare se gãsesc la Challan nu sunt altceva decât modificãri ale malaezianului¨tak printr-o eliziune a vocalei iniþiale ºi o pronunþare sibilantã a lui t, fiindaºadar echivalent cu oteche de la Flacourt, care aminteºte încã ºi mai multde tagalezul ótac. Dicþionarul manuscris al lui Chapelier, a cãrui consultareo datorez amabilitãþii domnului Lesson, are pentru ‘creier’ cuvântul tsoudoa,în care elementul final doa ‘cap’ îl înlocuieºte pe loa. Regret foarte mult cãnu cunosc cuvântul aºa cum se prezintã el astãzi în relatãrile misionarilorenglezi. Conceptul ‘creier’ apare în Biblie doar în douã locuri din Cartea Jude-cãtorilor în Vulgata latineascã, pe când Biblia englezeascã, dupã care traducmisionarii englezi, prezintã în loc de ‘creier’ cuvântul ‘þeastã’.

Bisilabismul temelor în limbile semitice (ca sã nu luãm în seamã aici numã-rul redus al acelor teme care conþin silabe mai multe sau mai puþine) estede cu totul alt tip decât cel prezentat de mine pânã acum, fiind indisolubillegat de structura lexicalã ºi gramaticalã. Acest bisilabism semitic constituieo parte esenþialã a caracterului acestor limbi ºi nu poate sã nu fie luat înconsiderare ori de câte ori este vorba despre originea lor, despre procesul


[394 ]

[395 ]

1 Nouveau Journal Asiatique, 1833, XI, p. 108, nota 13 ºi p. 126, nota 13.

lor de formare ºi despre influenþele suferite. Totuºi putem considera dreptsigur faptul cã acest sistem plurisilabic se întemeiazã ºi el pe un sistemmonosilabic originar, ale cãrui urme sunt încã recognoscibile în limba actualã.Aceastã tezã a fost recunoscutã de numeroºi cercetãtori ai limbilor semitice,mai cu seamã de Michaelis, dar ºi de alþii înaintea lui, ºi a fost dezvoltatãºi precizatã ulterior de Gesenius ºi de Ewald.1 Existã, spune Gesenius, seriiîntregi de verbe tematice care au în comun doar primele douã consoane tema-tice, a treia fiind complet diferitã; ºi totuºi, aceste verbe coincid în ceea cepriveºte semnificaþia, cel puþin în privinþa conceptelor de bazã. Dupã Gesenius,ar fi exagerat sã reducem toþi radicalii bisilabici la radicali monosilabici, cumvoia Caspar Neumann, învãþat care a murit la Breslau la începutul secoluluitrecut. În cazurile menþionate aici, la baza actualelor cuvinte tematice bisi-labice se aflã, aºadar, radicali monosilabici alcãtuiþi din douã consoane, careinclud între ei o vocalã, radicali la care, în cursul unei reaºezãri ulterioare alimbii, a fost anexatã o a treia consoanã, prin intermediul unei a doua vocale.Klaproth a recunoscut ºi el acest fenomen ºi a prezentat într-un studiu pro-priu câteva dintre seriile indicate de Gesenius2. Acest autor a arãtat într-unmod deopotrivã remarcabil ºi ingenios cum radicalii respectivi, eliberaþi decea de-a treia consoanã ºi reduºi astfel la radicali monosilabici, ajung foarteadesea sã coincidã, parþial sau integral, cu radicali sanscriþi, atât în privinþasonoritãþii, cât ºi a semnificaþiei. Ewald observã cã o comparaþie atentã atemelor ne-ar conduce la rezultate noi, dar adaugã cã, printr-o astfel de etimo-logie, s-ar depãºi limitele epocii cãreia îi aparþin de fapt limba ºi forma semi-tice. Sunt întru totul de acord cu el în acest ultim punct, fiind convins cã oriceformã esenþial nouã pe care chiar ºi un idiom din interiorul aceleiaºi familiide limbi o dobândeºte pe parcursul timpului dã naºtere în fapt unei noi limbi.

În problema privitoare la amploarea procesului de generare a radicalilorbisilabici pornind de la radicali monosilabici, ar trebui mai întâi sã stabilim


[396 ]

1 Gesenius, Haebräisch-deutsches Handwörterbuch über die Schriften des A. T.,durchaus nach alphabetischer Ordnung, 1810–1812, I, p. 132, II, prefaþa, p. XIV. Înmod special, v. detaliata sa lucrare Ausführlisches grammatisch kritisches Lehrgebäudeder hebräischen Sprache mit Vergleichung der verwandten Dialekte, 1817, p. 138, ºiopera lui Ewald, Kritische Grammatik der hebräischen Sprache, 1827, pp. 166, 167.

2 Observations sur les racines des langues sémitiques. Acest tratat constituie un supli-ment la lucrarea lui Merian, Principes de l’étude comparative des langues, 1828, publicatãimediat dupã moartea autorului (25 aprilie 1828). Printr-o întâmplare nefericitã,scrierea lui Merian a dispãrut din comerþ imediat dupã ce a fost publicatã. De aceea,ºi tratatul lui Klaproth a ajuns la puþini cititori, iar o retipãrire a sa ar fi necesarã.

cu precizie pânã unde ar fi bine sã împingem analiza etimologicã. Dacã arrãmâne unele cazuri care nu pot fi reduse la radicali monosilabici – fapt decare nu ne putem îndoi –, cauza ar putea fi totuºi identificatã, ºi anume înabsenþa unor componente care ar putea sã indice seriile în mod complet.Dar, chiar ºi din motive de ordin general, mi se pare necesar sã formulezipoteza cã sistemul de expansiune a tuturor radicalilor cãtre structura bisila-bicã nu a fost precedat nemijlocit de un sistem absolut monosilabic, ci maidegrabã de un amestec de teme lexicale monosilabice ºi bisilabice. Nu neeste îngãduit sã gândim schimbãrile survenite în limbi într-un mod atât deforþat sau cel puþin atât de abstract-teoretic, ca ºi cum un nou principiu deformare, pentru care pânã acum ne lipsesc exemplele, ar fi putut fi impuspoporului (cu alte cuvinte, limbii înseºi). Trebuie sã fi existat indubitabil cazuride acest tip, ºi chiar destul de multe, de vreme ce anumite caracteristici fone-tice au fost generalizate prin intermediul unei reglementãri de ordin grama-tical, cu siguranþã mult mai eficace în suprimarea formelor existente decâtîn introducerea unora noi. Nu doresc nicidecum sã neg existenþa la origineºi a radicalilor bisilabici doar în temeiul tezei generale potrivit cãreia unradical trebuie sã fie întotdeauna monosilabic. Asupra acestui aspect m-ampronunþat limpede în cele precedente. Dacã însã, în consecinþã, explic feno-menul însuºi al bisilabismului prin compunere, aºa încât douã silabe sã con-stituie reprezentarea unificatã a douã impresii, rezultã atunci cã actul compuneriia putut sã existe deja în spiritul celui care rosteºte pentru prima datã cuvântul.Acest lucru este cu atât mai posibil cu cât este vorba despre un grup etnic înzes-trat cu un simþ al flexiunii. În limbile semitice se mai adaugã o a doua împre-jurare importantã. Oricât ne-ar proiecta anularea legii bisilabismului într-oepocã anterioarã actualei structuri a limbilor semitice, persistã totuºi ºi astãzidouã indicii caracteristice, ºi anume faptul cã silaba radicalã spre care neconduce analiza temelor actuale a fost întotdeauna un radical încheiat printr-oconsoanã ºi faptul cã vocala a fost privitã întotdeauna ca fiind indiferentãîn raport cu conþinutul semantic al conceptului. Cãci, dacã vocalele medianear fi avut realmente un conþinut semantic-conceptual, ar fi fost imposibilca acest conþinut sã le fie smuls ulterior. În ceea ce priveºte raportul careintervine între vocale ºi consoane în interiorul rãdãcinilor monosilabice, mi-amformulat deja pãrerea în paginile anterioare.1 Pe de altã parte, ºi prima confi-gurare a limbii ar putea fi fãcutã sã exprime o emoþie dublã prin douã silabeîmbinate între ele. Simþul flexiunii acþioneazã în aºa fel încât cuvântul sã


[397 ]

[398]

1 Cf. pp. 306–315 ale acestei scrieri.

fie vãzut ca un întreg cuprinzând în sine elemente diverse, iar propensiuneade a aºeza indicaþia gramaticalã în sânul cuvântului ar trebui sã-i confereacestuia o amplitudine mai mare. Pe baza motivelor dezvoltate aici, care numi se par deloc forþate, ar fi cu putinþã sã susþinem chiar teza existenþei ori-ginare a unor radicali în mare parte bisilabici. Configurarea identicã a semni-ficaþiei pe care mulþi radicali bisilabici o prezintã în prima lor silabã nu arfi decât dovada identitãþii impresiei principale produse de obiecte diferite.Mi se pare însã mai natural sã admit existenþa radicalilor monosilabici, fãrãsã exclud totuºi prezenþa alãturi de aceºtia a celor bisilabici. Nu pot decâtsã regret faptul cã cercetãrile care îmi sunt cunoscute nu au avansat suficientîn examinarea celei de a treia consoane adãugate primelor douã. Doar aceastãabordare analiticã, desigur extrem de dificilã, ar putea aduce deplinã luminãîn aceastã materie. Dacã vom considera, în plus, ºi toate temele semitice bisi-labice drept teme compuse, vom constata din capul locului cã aceastã compu-nere este de un cu totul alt tip decât cea din limbile pe care le-am trecut înrevistã anterior. În aceste din urmã limbi, fiecare membru al compusuluieste un cuvânt în sine. Chiar dacã, cel puþin în birmanã ºi în malaezianã,sunt frecvente cazurile în care cuvintele nu mai apar separat, ci doar în inte-riorul unor asemenea compuse, acest fenomen nu este altceva decât o conse-cinþã a uzului lingvistic. Nimic nu se opune, în asemenea cuvinte, autonomieilor; ele au fost anterior, cu siguranþã, cuvinte autonome ºi au ieºit din uzdoar pentru cã semnificaþia lor era foarte potrivitã pentru a desemna modi-ficãrile intervenite în interiorul structurilor compuse. Silaba a doua, adãugatãpe aceastã cale la temele limbilor semitice, nu ar fi putut sã reziste separatºi pentru sine, deoarece nu prezenta efectiv, prin vocala care o precedã ºi princonsoana care o urmeazã, forma legitimã a numelor ºi a verbelor. Rezultãde aici limpede cã la baza acestei formãri a temelor bisilabice se aflã, în spiritulpoporului, un procedeu cu totul diferit de cel din chinezã ºi din limbile carei se aseamãnã în aceastã componentã a structurii lor. Nu sunt alãturate purºi simplu douã cuvinte, ci, cu intenþia evidentã de a menþine unitatea cuvân-tului, se formeazã prin extensie un singur cuvânt. ªi în acest punct trunchiullimbilor semitice îºi pãstreazã forma sa mai nobilã, mai potrivitã pentru cerin-þele simþului limbii ºi în mãsurã sã sprijine cu mai multã siguranþã ºi libertateprogresele gândirii. Puþini radicali plurisilabici din limba sanscritã pot fi reduºila radicali monosilabici ºi, potrivit teoriei gramaticienilor indieni, toate cele-lalte cuvinte ale limbii se nasc din aceºtia din urmã. De aceea, limba sanscritãnu cunoaºte nici un alt fel de plurisilabism în afarã de cel produs de combinaþia


[399]

gramaticalã sau de o evidentã compunere. Am menþionat deja mai sus(p. 116) faptul cã gramaticienii merg poate prea departe în aceastã privinþã,deoarece între cuvintele cu origine nesigurã, care nu pot fi derivate în modnatural din radicali, se aflã ºi unele bisilabice, a cãror genezã rãmâne îndoiel-nicã în mãsura în care în ele nu sunt recognoscibile nici derivarea, nici com-punerea. Probabil cã asemenea cuvinte sunt rezultatul compunerii, numaicã, pe de o parte, semnificaþia originarã a fiecãrui element s-a pierdut dinmemoria poporului ºi, pe de altã parte, ºi sonoritatea lor a suferit o tociretreptatã, care le-a fãcut sã parã simple sufixe. Ambele fenomene trebuie sãse fi produs încetul cu încetul prin acþiunea principiului derivãrii sistematicepostulat de gramaticieni.

În unii radicali, compunerea este însã realmente uºor de recunoscut. Astfel,deja Bopp a considerat cã s’arad ‘toamnã’, ‘anotimpul ploios’ este un compusalcãtuit din s’ara ‘apã’ ºi din da ‘care dã’; tot aºa, ºi alte cuvinte de tipul unâdisunt socotite asemenea compuse.1 Conþinutul semantic al cuvintelor intrateîntr-un compus de tipul unâdi este posibil sã se fi schimbat în întrebuinþareatât de mult, atunci când a fost introdusã aceastã formã, încât semnificaþiaoriginarã nu a mai putut fi recunoscutã. Probabil cã spiritul care, în general,impune formarea cu ajutorul afixelor a determinat un tratament asemãnãtorpentru aceste forme. În unele cazuri, sufixele unâdi au încã fizionomie desubstantive, care se bucurã de un statut autonom în limbã. De acest fel suntan.ºa ºi an. ga. Or, potrivit legilor limbilor, nu ar fi posibil ca substantivelesã fie combinate cu un radical în calitate de componente finale ale unui com-pus ºi, din aceastã cauzã, natura acestui procedeu de formare rãmâne pentrutotdeauna enigmaticã. Doar printr-o examinare precisã a tuturor cazurilorparticulare s-ar putea rezolva, probabil, complet aceastã problemã. Acolounde cuvântul, potrivit derivãrii sale naturale, nu poate fi anexat nici radi-calului avut în vedere, nici oricãrui alt radical, dificultatea se rezolvã de lasine, pentru cã într-un asemenea caz în cuvânt nu este prezent nici un radical.În alte cazuri, putem presupune cã radicalul s-a transformat într-un numedoar prin intermediul sufixului a de tip krit. În fine, între sufixele de tipa.n. da, par sã existe multe care, pe bunã dreptate, pot fi incluse în seria sufixelorde tip krit. În realitate, diferenþa dintre cele douã tipuri de sufixe este greude determinat; n-aº ºti sã indic altã diferenþã decât aceea cã – oscilant adeseaîn întrebuinþãrile particulare – sufixele de tipul krit pot fi aplicate la întregiclase de cuvinte în virtutea unui concept general exprimat în mod explicit,


[400]

[401]

1 Ausführliches Lehrgebäude der Sanskrita-Sprache, 1824 ºi 1827, § 646, p. 296.

pe când sufixele de tip unâdi genereazã doar cuvinte individuale a cãrorformare nu poate fi explicatã pornindu-se de la conceptele de bazã. Înprincipiu, cuvintele derivate pe baza sufixelor unâdi nu sunt altceva decâtcuvinte pe care vorbitorii au încercat sã le reducã într-un mod anormal laradicali, întrucât nu admiteau întrebuinþarea sufixelor obiºnuite ale limbii.Peste tot unde acest procedeu de reducere la radical decurge în mod naturalºi unde sufixul respectiv apare destul de frecvent, mi se pare cã nu avem niciun motiv sã nu îl includem în rândul sufixelor de tip krit. De aceea, în ver-siunea latineascã a gramaticii sale sanscrite, ca ºi în cea prescurtatã în germanã,ºi Bopp a urmat metoda de a prezenta în ordine alfabeticã, laolaltã cu sufixelede tipul krit, ºi sufixele unâdi mai uzuale, care îºi pãstreazã mai mult funcþialor de sufixe.

an. da ‘ou’, el însuºi un cuvânt unâdi rezultat din radicalul an. ‘a respira’plus sufixul ºa, a fost probabil, cel puþin la origine, identic cu sufixul omo-nim de tip unâdi. Conceptele ‘hrãnire’ sau ‘figurã rotundã’, provenite dinconceptul de ‘ou’, se potrivesc mai mult sau mai puþin la acele cuvinte formatecu respectivul sufix, care nu ne evocã în minte nici o legãturã cu oul caatare. La cuvântul waran.ºa, semnificaþia de ‘portic închis’ (open portico) rezidãprobabil în conceptul unei pãrþi din ornamentaþia acestui tip de edificiu.Conceptele de ‘rotunjime’ ºi de ‘acoperiº’, date de cele douã elemente alecuvântului respectiv, se disting cu foarte mare claritate în altã semnificaþiea cuvântului, care constã în indicarea unei boli de piele manifestându-seprintr-o erupþie facialã (primples in the face). Aceste concepte au mai primit,fie separat, fie împreunã, ºi alte semnificaþii, pe cea de ‘cantitate’ ºi pe ceade ‘portic deschis’.1 Sufixul de tip unâdi a.n. da se îmbinã, potrivit exemplelor


[402]

1 Cf. W. Carey, A grammar of the Sungskrit language, composed from the works ofthe most esteemed grammarians, 1806, p. 613, nota 168, ºi Wilkins, Grammar of theSanskrita language, 1808, p. 487, nota 863. A. W. v. Schlegel, în Berliner Kalenderfür das Jahr 1831, 1831, p. 65, defineºte cuvântul waranda drept un nume portughezîntrebuinþat pentru a desemna porticurile deschise, foarte rãspândite în India, numepe care englezii le-au preluat în limba lor. ªi Marsden, A dictionary of Malayan languagein two parts, Malayan and English, English and Malayan, 1812, atribuie cuvântuluiechivalent din malaezianã (barÅndah) o origine portughezã. Este însã posibil ca acestlucru sã fie exact? Nu se poate tãgãdui cã waranda este un cuvânt sanscrit autentic.Acest cuvânt apare deja în Amara Kôsha (cap. 6, secþiunea 2, p. 281). Cuvântul aremai multe semnificaþii ºi poate fi justificatã îndoiala dacã semnificaþia de ‘portic’ esterealmente sanscritã. Wilson (A dictionary, Sanskrit and English) ºi Colebrooke (Cósha,or Dictionary of the Sanskrit language, by Amera Sinha: with an English interpretationand annotations, 1808) reþin cuvântul ca atare. Ar fi însã mult prea ciudat ca un cuvânt

care îmi sunt cunoscute, exclusiv cu radicali al cãror sunet final este un -rvocalic ºi preia în aceste cazuri întotdeauna pe gun. a. Am putea deci lua primasilabã (war) drept un nume format de la radical. Aceastã explicaþie este totuºicontrazisã de faptul cã a final din acest nume nu se converteºte, împreunãcu a iniþial din a.n. da, într-un a lung. Ea ne apare totuºi posibilã, pentru cã,altfel poate decât în situaþia originarã, aceastã formaþiune este tratatã într-ofazã ulterioarã a limbii nu ca o structurã compusã, ci ca una derivatã; ºieste întotdeauna mai dificil sã presupunem cã vocabula ‘ou’ ºi omonimulsãu, sufixul de tip unâdi, ar fi fost complet diferite decât sã înþelegem maidegrabã cum a devenit substantivul treptat un sufix, atât ca semnificaþie,cât ºi ca tratament gramatical.

Despre sufixul a.n. ga de tip unâdi s-ar putea spune cam acelaºi lucru cadespre a.¡da, poate chiar cu mai multã îndreptãþire, cãci substantivul a.¡ga‘corp’, ‘a merge’, ‘a miºca’ deþine o semnificaþie încã ºi mai amplã, care sepotriveºte mai bine pentru formarea unui sufix. Nu ar fi incorect sã com-parãm un asemenea sufix cu sufixele noastre germane -thum, -heit etc. Cutoate acestea, Bopp a descompus acest sufix în pãrþile sale constitutive, fãcânddin prima silabã o terminaþie de acuzativ a cuvântului de bazã ºi derivânda doua silabã din ga, într-un mod atât de subtil ºi de adecvat tuturor con-textelor de întrebuinþare a acestui sufix care îmi sunt cunoscute, încât nudoresc sã formulez aici o obiecþie la reconstrucþia propusã de el. Totuºi, în limbakawi ºi în alte câteva limbi malaeziene actuale se întâlneºte o întrebuinþareatât de relevantã a sufixului an. ga, conformã modului obiºnuit de reprezentaredin sanscritã, încât nu cred cã pot trece mai departe fãrã sã fac aici o menþiunespecialã. În Brata Yuddha, poemul în limba kawi despre care voi vorbi pelarg în scrierea mea Über die Kawi-Sprache auf der Insel Java, apar substantivesanscrite de declinarea I cu terminaþiile -anga ºi -angana: pe lângã sura (1, a)‘erou’ (s’ûra) apare ºi suranga (97, a), pe lângã rana (82, b) ‘luptã’ (ran. a) aparºi rananga (83, d) sau ranangana (86, b). Aceste sufixe adiþionale nu par sã


[403]

atât de lung, prezentând absolut aceleaºi sunete, dar cu semnificaþii diferite, sã fi fostun cuvânt obiºnuit în Portugalia ºi în India. Mi se pare de aceea cã acest cuvânt a venitdin India în Portugalia, intrând în limbã. În hindustani, dupã Gilchrist (Hindoostaneephilology, comprising a dictionary English and Hindoostanee…, vol. I., 1825, s.v. balcony,gallery, portico), forma corespunzãtoare ar fi burandu sau buramudu. Este totuºi posibilca englezii sã fi împrumutat denumirea respectivului edificiu de la portughezi. Totuºi,în dicþionarul sãu (A dictionary of the English language, to which are prefixed a Historyof the language and an English grammar, ediþie îngrijitã de H. J. Todd, 1818), Johnsondefineºte acest cuvânt drept „a word adopted from the East“.

aibã nici o influenþã asupra semnificaþiei, cãci comentariul manuscris explicãprin acelaºi cuvânt din javaneza actualã atât cuvintele simple, cât ºi pe celeprelungite. Ca limbã poeticã, limba kawi trebuie sã admitã atât abrevieri,cât ºi prelungiri de silabe, complet lipsite de semnificaþie. Coincidenþa dintreaceste sufixe adiþionale ºi substantivele sanscrite an. ga ºi an. gana, ultimul avândºi o semnificaþie foarte generalã, este totuºi prea neobiºnuitã într-o limbãdestinatã efectiv a fi creatã pe baza sanscritei ca sã nu fim obligaþi sã negândim la ele. Împreunã cu omonimul lor de tip unâdi, aceste sufixe au pututproduce astfel de terminaþii acceptate de armonia silabicã. În javanezaobiºnuitã actualã n-aº putea indica nici un exemplu. Dimpotrivã, anga segãseºte în aceastã limbã, dar cu o micã modificare ºi cu rol de substantiv,pe când în neozeelandezã ºi în limba tonga apare absolut invariabil atât casubstantiv, cât ºi ca terminaþie, aºadar într-un mod care ne poate justificapresupunerea cã ºi aici am avea de-a face cu o origine sanscritã. În javanezãexistã forma hanggê: cu sensul de ‘mod în care se petrece ceva’; ºi împre-jurarea cã acest cuvânt aparþine limbii claselor superioare reprezintã de lasine un indiciu al provenienþei din sanscritã. În limba tonga, forma esteanga ‘dispoziþie a sufletului’, ‘obiºnuinþã’, ‘întrebuinþare’, ‘locul în care seîntâmplã ceva’; în neozeelandezã, acest cuvânt are ºi aceastã ultimã semni-ficaþie, dupã cum se poate constata în structurile compuse, dar are în principalsensul de ‘a face’, în special ‘a lucra în comun’. Aceste semnificaþii coinciddoar cu semnificaþia generalã de ‘miºcare’ din sanscritã; cuvântul sanscritprezintã în plus semnificaþia de ‘suflet’ ºi ‘spirit’. Adevãrata asemãnare întresituaþiile din limbile citate ni se pare cã rezidã în extensiunea conceptului,care poate fi în consecinþã interpretat în diferite moduri. În neozeelandezã,întrebuinþarea lui anga ca ultim membru într-o structurã compusã este atâtde frecventã, încât devine pe aceastã cale aproape o terminaþie gramaticalãpentru substantive abstracte: udi ‘a se învârti’, ‘a se rostogoli’, întrebuinþatºi cu referire la an, udinga ‘o rostogolire’; rongo ‘a auzi’, rongonga ‘acþiuneasau momentul auzirii’; tono ‘a porunci’, totonga ‘poruncã’; tao ‘o suliþã lungã’,taonga ‘bunuri dobândite cu suliþa’; toa ‘un bãrbat viteaz, îndrãzneþ’, toanga‘a obþine prin forþã’, ‘a subjuga’; tui ‘a coase’, ‘a desemna’, ‘a scrie’, tuinga‘scrisul’, ‘tabla pe care se scrie’; tu ‘a sta’, tunga ‘locul unde se stã’, ‘punctulde ancorare al unei corãbii’; toi ‘a se scufunda în apã’, toinga ‘scufundareîn apã’; tupu ‘vlãstar’, ‘a încolþi’, tupunga ‘bunicii’, ‘locul unde a crescut ceva’;ngaki ‘a cultiva pãmântul’, ngakinga ‘o gospodãrie’. Pe baza acestor exempleam putea crede cã terminaþia este nga, ºi nu anga. Însã a iniþial a fost elidat


[405 ]

[404 ]

din cauza vocalei precedente. Totuºi, dupã cum remarcã în mod explicitLee, se spune udi-anga în loc de udinga, iar limba tonga îl menþine pe a ºidupã vocalã, dupã cum dovedesc urmãtoarele exemple: maanga ‘o muºcã-turã’, de la ma ‘a mesteca’, taanga ‘doborârea copacilor’, dar ºi (probabil înmod figurat, pornind de la sunetul ritmic al tactului) ‘cântec’, ‘vers’, ‘poezie’,de la ta ‘a bate’ (coincident ca sunet ºi ca semnificaþie cu cuvântul chinezcorespondent) ºi nofoanga ‘locuinþã’, de la nofo ‘a locui’. Pentru a stabili pânãla ce punct cuvântul manghe ‘a face’ din malgaºã are vreo legãturã cu acestecuvinte, ar fi încã nevoie de o cercetare specificã. Aceastã cercetare ar trebuisã ne conducã la ideea unei înrudiri, deoarece m iniþial, întrebuinþat el însuºiîn acest cuvânt ca auxiliar ºi ca prefix, ar putea fi foarte bine un prefix verbalseparabil de cuvântul de bazã. Froberville1 îl derivã pe magne (ortografiaeste a lui) de la maha aigne sau de la maha angam ºi menþioneazã numeroasemodificãri fonetice ale acestui cuvânt. Pentru cã între aceste forme se gãseºteºi manganou, rezultã cã ºi javanezul mangun ‘a construi’ face parte probabildin aceastã serie.2

În cazul în care s-ar pune întrebarea dacã, dupã ce îndepãrtãm toatesufixele, în sanscritã rãmân doar cuvinte simple monosilabice sau bisilabice,rãspunsul nu poate fi în mod necesar decât unul afirmativ, deoarece în faptni se prezintã cuvinte în care ultima componentã nu poate fi consideratãcu siguranþã un sufix ataºat la un radical. Cu toate acestea, caracterul simplual acestor cuvinte este doar aparent. Ele sunt, incontestabil, structuri compuse,în care semnificaþia fiecãrui element component s-a pierdut.

Fãcând abstracþie de plurisilabismul vizibil, apare întrebarea dacã nu cumvaîn sanscritã existã ºi un altfel de plurisilabism, ascuns. Poate pãrea într-adevãrdificil de decis dacã radicalii care încep cu douã consoane sau cei care se terminãîn consoanã nu au devenit cumva monosilabici pornind de la radicali la ori-gine bisilabici, primii prin procedeul contragerii, ceilalþi prin eliziunea con-soanei finale. Într-o scriere anterioarã3, am exprimat aceastã idee cu referirela limba birmanã. Structura silabicã simplã terminatã cu o vocalã, cãreiamulte limbi din Asia orientalã i-au rãmas în mare parte foarte fidele, pareîntr-adevãr sã fie cea mai naturalã; astfel, structurile care ne apar azi ca fiind


[406 ]

1 Acest învãþat este autorul culegerilor conþinând material despre limbile malgaºemenþionate de Jacquet (Nouveau Journal Asiatique, 1833, XI, p. 102, nota), care seaflã azi la Londra, în posesia fratelui decedatului guvernator Farquhar.

2 Cf. dicþionarul lui Gericke. În vocabularul manuscris al lui Crawfurd, acestcuvânt este tradus prin to adjust, to put right.

3 În Nouveau Journal Asiatique, 1832, IX, pp. 500–506.

monosilabice ar fi putut fi uºor radicali bisilabici într-o limbã anterioarã,care se aflã la baza celei pe care o cunoaºtem azi, sau într-un stadiu primitival limbii de azi. Consoana finalã cu care se terminã radicalul ar fi atunci con-soana iniþialã a unei noi silabe sau a unui nou cuvânt. Cãci aceastã ultimãcomponentã a radicalilor actuali ar fi atunci, potrivit diversitãþii geniuluilimbilor, fie o configurare mai precisã a conceptului de bazã prin intermediulunei modificãri suplimentare, fie o structurã compusã într-adevãr din douãcuvinte autonome. În limba birmanã, de exemplu, s-ar manifesta o structurãcompusã vizibilã, bazatã pe o altã structurã compusã care nu mai poate firecunoscutã astãzi ca atare. Cel mai mult au contribuit la acest rezultat radi-calii care deþin o vocalã simplã, intercalatã între douã consoane egale, unainiþialã ºi una finalã. În sanscritã, dacã facem abstracþie de radicalul dad, lacare lucrurile par sã stea cu totul altfel, aceºti radicali au o semnificaþie carese ataºeazã la expresia rezultatã în urma reduplicãrii, în mãsura în care desem-neazã o ‘miºcare rapidã’ – precum kak, jaj, s’as’ –, o ‘dorinþã’, o ‘poftã’ – calal –, sau ‘a dormi’, o ‘stare care se prelungeºte în mod uniform’ – ca sas.Nu ne putem gândi cã radicalii kakk, khakkh, ghaggh, care imitã sonoritatearâsului, ar fi putut apãrea altfel decât prin reduplicarea întregii silabe. M-aºîndoi însã cã, urmând aceastã cale a analizei, s-ar putea face progrese preamari; ºi este foarte probabil ca o asemenea consoanã, prin care se terminãun radical, sã fi fost la origine realmente un simplu sunet final. Chiar ºi închinezã, limbã care nu cunoaºte, în varietatea mandarinã ºi în cea scrisã, con-soane în poziþie finalã, dialectele provinciale adaugã foarte frecvent asemeneaconsoane finale la cuvintele terminate în vocale.

Dintr-o altã perspectivã, ºi poate cã ºi într-un alt sens, Lepsius1 a susþinutipoteza cã toþi radicalii care în sanscritã se terminã în consoane sunt bisilabici.Necesitatea acestui bisilabism este dedusã dintr-un sistem coerent ºi ingenios,prezentat în opera citatã, potrivit cãruia în sanscritã predominã exclusiv oarticulare silabicã, iar silaba indivizibilã poate produce, în configurarea ulte-rioarã a radicalului, nu o singurã literã, ci, la rândul ei, exclusiv o silabãindivizibilã. Autorul insistã asupra necesitãþii de a considera sunetele flexio-nare doar drept evoluþii organice ale radicalului ºi nu, ca sã spunem aºa, dreptepenteze sau adaosuri arbitrare de litere; iar întrebarea care se pune încontinuare este dacã, de exemplu în bôdhâmi, acest â trebuie considerat vocalafinalã de la budha sau o vocalã care se ataºeazã la radicalul budh doar în modexterior, în cursul conjugãrii. Pentru tema pe care o tratãm aici importantã


[408]

[407 ]

1 Paläographie als Mittel für die Sprachforschung, 1834, pp. 61–74, §§ 47–52,pp. 91–93, notele 25–30 ºi în special p. 83, nota 1.

este mai ales semnificaþia consoanei finale, fie ea aparentã sau efectivã.Ocupându-se pe larg doar de vocalism în prima parte a operei sale, Lepsiusnu se pronunþã deloc asupra punctului care ne intereseazã aici. Mã limitezde aceea sã observ cã, fie ºi dacã nu ne servim de expresia doar aparent figuratã„dezvoltare ulterioarã a radicalului“ ºi vorbim doar despre epentezã ºi îmbi-nare, dintr-o perspectivã corectã rãmâne totuºi exclusã orice fel de arbitra-rietate, deoarece atât îmbinarea, cât ºi epenteza se petrec întotdeauna doarîn conformitate cu ºi în virtutea unor legi organice.

Am vãzut deja anterior cã în unele limbi conceptului concret i se adaugãadesea conceptul sãu generic; aceasta fiind una dintre cãile principale princare în limbile monosilabice pot apãrea cuvinte bisilabice, trebuie sã revinîncã o datã asupra acestui aspect. În toate limbile se gãsesc numeroase exemplepentru acest fenomen, la numele pentru obiecte din naturã care, precumplantele, animalele etc., fac parte în mod evident din clase distincte. În unelelimbi ne întâlnim însã cu un mod neobiºnuit pentru noi al acestei îmbinãria douã concepte; ºi despre acest aspect intenþionez sã vorbesc aici. Este vorbadespre faptul cã nu întotdeauna conceptul generic real în care se încadreazãobiectul concret este întrebuinþat în mod nemijlocit; mai degrabã apare expre-sia pentru un lucru care îºi subordoneazã obiectul în mãsura în care se leagãde acesta prin intermediul unei oarecare asemãnãri generice, de exempluatunci când conceptul de ‘lungime’ este corelat cu cuvintele pentru cuþit,spadã, lance, pâine, rând, sfoarã etc., în aºa fel încât obiectele cele mai diferitesunt puse în aceeaºi clasã doar pentru cã au în comun o proprietate oarecare.Dacã deci asemenea legãturi între cuvinte dovedesc pe de o parte prezenþaunui simþ al ordinii logice, pe de altã parte, încã ºi mai frecvent, în ele semanifestã dinamismul unei forþe imaginative vii; aºa se întâmplã, de exemplu,în birmanã, unde ‘mâna’ serveºte drept concept general pentru a indica toatefelurile de instrumente, de la arma de foc pânã la daltã. În ansamblu, aceastãmodalitate de expresie constã în zugrãvirea obiectelor, uneori pentru uºurareaînþelegerii, alteori pentru îmbogãþirea evidenþei intuitive. În unele cazuri parti-culare, la baza procedeului stã o nevoie realã de clarificare, chiar dacã aceastanu mai este perceptibilã pentru noi. Pretutindeni suntem separaþi de semni-ficaþia originarã a cuvintelor. Ceea ce în toate limbile desemneazã ‘aer’, ‘foc’,‘apã’, ‘om’ etc. nu reprezintã pentru noi, cu puþine excepþii, decât un sunetconvenþional. Ne rãmâne strãin ceea ce a întemeiat acest sunet, adicã viziuneaoriginarã a popoarelor asupra obiectelor, interpretate pe baza proprietãþilorlor specifice care determinau semnul verbal. Tocmai în acest punct poateapãrea însã necesitatea unei clarificãri obþinute prin adãugarea unui concept


[409]

generic. Dat fiind cã, de exemplu, în chinezã, ji ‘soare’ ºi ‘zi’ avea la originesemnificaþia ‘care încãlzeºte’, ‘care lumineazã’, a fost necesar sã i se adaugetseoû, cuvânt indicând un ‘obiect material de formã sfericã’, pentru a facesã se înþeleagã cã nu se au în vedere cãldura sau lumina rãspândite în aer,ci corpul ceresc care lumineazã ºi încãlzeºte. Dintr-un motiv asemãnãtor,a fost posibil ca, prin adãugarea lui tseù, ziua sã fie denumitã, printr-o altãmetaforã, ‘fiu al cãldurii ºi al luminii’. Este foarte ciudat faptul cã expresiilecitate aparþin doar stilului modern al chinezei, nu ºi celui antic, în timp cemodul de reprezentare conþinut de ele, potrivit acestui tip de explicaþie, paresã fie mai degrabã cel arhaic-originar. Acest fapt favorizeazã pãrerea cã astfelde expresii au fost formate cu intenþia de a evita echivocurile care puteauapãrea din întrebuinþarea aceluiaºi cuvânt pentru mai multe concepte saupentru mai multe semne grafice. Este însã cu putinþã ca limba sã fie meta-foric-imitativã chiar ºi într-o epocã deja avansatã a dezvoltãrii sale ºi sã nufi utilizat mai degrabã mijloace asemãnãtoare pentru a atinge scopul principalal înþelegerii, desemnând astfel ziua în alt fel decât prin intermediul unuiconcept înrudit?

Nu pot sã îmi reprim în aceastã privinþã un sentiment de îndoialã pecare l-am mai exprimat foarte adesea atunci când am comparat stilul vechial chinezei cu cel modern. Stilul vechi ne este cunoscut exclusiv din operescrise, în cea mai mare parte cu caracter filozofic. Despre limba vorbitã dinacea epocã nu ºtim nimic. Nu ar trebui oare sã considerãm cã unele, poatechiar multe dintre elementele pe care le atribuim astãzi stilului modern eraudeja în uz în stilul vechi, ca limbã vorbitã? Un fapt pare sã confirme aceastãpresupunere. Stilul mai vechi al lui koù wên conþine, fãrã sã punem la soco-tealã combinaþiile mai multora, un numãr redus de particule, în timp ce stilulmodern al lui kouân hoá conþine un numãr mult mai mare de particule, înspecial dintre cele care marcheazã o determinare ulterioarã a relaþiilor gra-maticale. Ca un fel de al treilea stil, distingându-se în mod esenþial de primeledouã, trebuie considerat stilul istoric, wên tchang; acesta se foloseºte foarteparcimonios de particule, ba chiar se abþine aproape total sã le foloseascã.Totuºi stilul istoric îºi are începutul mai târziu decât cel antic, dar oricumdeja în jurul secolului al II-lea înainte de era noastrã. Dacã avem în vedereprocesul obiºnuit de formare a limbilor, acest tratament divergent al unei pãrþide vorbire, în chinezã de douã ori importantã, cum este cea a particulelorrãmâne inexplicabil. Dacã presupunem însã cã cele trei stiluri nu sunt nimicaltceva decât trei prelucrãri ale aceleiaºi limbi vorbite, realizate în scopuridiferite, atunci acest tratament diferit devine comprehensibil. Frecvenþa mai


[411]

[410]

mare a particulelor caracteriza în mod natural limba vorbitã, care are întot-deauna tendinþa de a se face înþeleasã prin adãugarea de noi elemente ºi carenu respinge în aceastã privinþã nici ceea ce se dovedeºte cu adevãrat inutil.Stilul mai vechi, presupunând prin însãºi materia tratatã un efort de înþele-gere, a diminuat întrebuinþarea particulelor cu funcþie de clarificare, dar agãsit în ele un mijloc excelent de a conferi expunerii, prin intermediul distinc-þiei dintre concepte ºi propoziþii, o dispunere simetricã a expresiei, corespun-zãtoare logicii interne a ideilor. Stilul istoric are, ca ºi cel vechi, aceleaºi motivede a respinge abundenþa particulelor, dar nu vãdeºte aceeaºi tendinþã de ale include în propria sferã în vederea unui scop diferit. Acest stil se adresaunor cititori avizaþi, dar trata teme uºor de înþeles, prezentate sub forma uneinaraþiuni simple. Din aceastã diferenþã este posibil sã decurgã faptul cã scrie-rile istorice renunþau chiar la întrebuinþarea obiºnuitei particule finale (yè),la trecerea de la o materie la alta. Stilul modern al teatrului, al romanelorºi al poeziei populare, întrucât reprezenta cadrul social contemporan ºi intro-ducea limba vorbitã, a trebuit sã adopte întregul dispozitiv al acesteia, aºadarºi întregul ei repertoriu de particule.1

Dupã aceastã digresiune, mã întorc la problema cuvintelor în aparenþãbisilabice apãrute în limbile monosilabice prin ataºarea unei expresii generice.Dacã prin asemenea cuvinte înþelegem expresii pentru concepte simple, laa cãror desemnare ia parte fiecare silabã în parte, dar nu ca atare, ci doarîmbinându-se cu alta, vom vedea cã aceste cuvinte pot apãrea pe douã cãi:în mod relativ, adicã în funcþie de înþelegerea viitoare a cuvântului, sau înmod absolut, în ºi pentru sine. Originea expresiei generice poate dispãreadin memoria naþiunii, iar expresia însãºi poate deveni astfel un element adãugatlipsit de semnificaþie. În acest caz, conceptul cuvântului în ansamblul sãuse bazeazã efectiv pe ambele silabe care alcãtuiesc cuvântul; acest fapt esteînsã pentru noi doar relativ, cãci conceptul nu mai poate fi compus pornindde la semnificaþiile fiecãrei silabe în parte. Elementul ataºat, chiar ºi atuncicând semnificaþia îi este cunoscutã încã, iar întrebuinþarea lui este frecventã,


[412]

[412]

1 Mã bucur sã pot adãuga aici cã dl profesor Klaproth, cãruia îi datorez datelecuprinse în expunerea de mai sus, este de acord cu mine în privinþa îndoielii pe caream exprimat-o cu privire la raporturile dintre diversele stiluri ale chinezei. Pe bazavastei sale erudiþii în problemele limbii chineze, în special ale scrierilor istorice,Klaproth trebuie sã fi adunat un bogat tezaur de observaþii asupra limbii, din caresperãm ca o mare parte sã se verse în noul dicþionar al limbii chineze pe care are degând sã îl publice. Ar fi în acest caz foarte de dorit ºi o sintezã a observaþiilor salegenerale asupra structurii lingvistice chineze, expusã într-o introducere specialã.

poate fi ataºat în mod inconºtient ºi automat la obiecte cu care nu se aflãîn nici o corelaþie, aºa încât devine în cele din urmã lipsit de semnificaþieproprie în cadrul îmbinãrii respective. Conceptul imanent cuvântului caîntreg rezidã atunci efectiv în unificarea ambelor silabe, dar proprietatea saabsolutã constã în aceea cã semnificaþia nu se produce pornind de la reunireasensului fiecãrei silabe în parte. Rezultã de la sine cã ambele tipuri de bisi-labism pot apãrea cu uºurinþã prin trecerea cuvintelor de la o limbã la alta.O clasã specialã a acestor combinaþii, în parte încã explicabile, în parteimposibil de explicat, este impusã vorbirii de uzul unor limbi, ca expedientnecesar pentru corelarea numerelor cu obiectele concrete. Existã patru limbiîn care, dupã cunoºtinþa mea, aceastã lege prezintã o valabilitate extraordinarde extinsã: chineza, birmana, siameza ºi mexicana. Fireºte, exemple de acestfel nu lipsesc din toate limbile, ºi mai ales din limba noastrã. Douã sunt cauzeleconjugate care, dupã pãrerea mea, determinã aceastã întrebuinþare: mai întâianexarea generalã a unui concept generic (despre care tocmai am vorbit)ºi, în al doilea rând, natura specialã a anumitor obiecte subsumate unui numãr,unde, dacã nu este indicat un criteriu de mãsurã real, unitãþile numericetrebuie sã fie create artificial, ca în situaþia în care se spune „patru cãpãþânide varzã pentru un mãnunchi de fân“ sau ca atunci când, printr-un numãrgeneral, sunt, ca sã spunem aºa, anulate elementele de diferenþiere ale obiec-telor enumerate, ca în expresia „patru capete de vite“, prin care se înþeleglaolaltã vaci ºi tauri. În nici una dintre limbile menþionate aceastã întrebu-inþare nu este atât de extinsã ca în birmanã. În afarã de un mare numãr deexpresii fixate realmente pentru anumite clase, vorbitorul poate întrebuinþaîntotdeauna, în acest scop, orice cuvânt din limbã care indicã o similitudinece subsumeazã mai multe obiecte; ºi, în sfârºit, mai existã un cuvânt general(hku), aplicabil tuturor obiectelor de orice fel. Compusul este format în aºafel încât, indiferent de numãrul distincþiilor ataºate, cuvântul concret consti-tuie componenta iniþialã, numãrul pe cea medianã, iar expresia genericãpe cea finalã. Dacã obiectul concret trebuie sã-i fie cunoscut ascultãtoruluiîn vreun fel oarecare, atunci se întrebuinþeazã doar expresia genericã. Astfelde compuse, dat fiind faptul cã devin indispensabile deja prin simpla întrebu-inþare a unitãþii ca articol nehotãrât, trebuie sã aparã foarte adesea în aceastãextensie, în special în dialog.1 Pentru cã multe dintre conceptele generice


1 Sã se compare, pentru toatã aceastã materie, Burnouf, în Nouveau Journal Asiatique,1829, IV, p. 221; Low, A grammar of the Thai, or Siamese Language, 1828, p. 21, pp. 66–70;F. Carey, A grammar of the Burman language, 1814, pp. 120–141, §§ 10–56; Rémusat,Éléments de la Grammaire Chinoise, 1822, p. 50, notele 113, 115 ºi p. 116, notele 309,

[414 ]

[413]


sunt exprimate prin cuvinte la care nu se poate ghici nici o relaþie cu obiecteconcrete sau care, chiar ºi dincolo de aceastã întrebuinþare, au devenit completlipsite de semnificaþie, numeralele sunt considerate în gramatici deopotrivãparticule. La origine, ele sunt însã întotdeauna substantive.

Din problematica pe care am dezvoltat-o aici, atât în ceea ce þine deindicarea relaþiilor gramaticale prin intermediul unor sunete specifice, câtºi în ceea ce priveºte extensiunea silabicã a cuvintelor, rezultã cã, dacã vomconsidera chineza ºi sanscrita ca borne extreme, în limbile plasate între eledouã, atât în limbile care menþin silabele separate una de cealaltã, cât ºi încele care tind sã le îmbine într-un mod imperfect, se manifestã o înclinaþieprogresivã cãtre o indicare gramaticalã mai evidentã ºi cãtre o expansiunesilabicã mai liberã. Fãrã sã trag de aici concluzii privitoare la un progresistoric, sunt mulþumit cã am prezentat aceastã corelaþie în ansamblul ei ºicã i-am expus câteva dintre varietãþile particulare.

310; Leyden, în Asiatick Researches, 1808, X, p. 245. Dacã Rémusat trateazã acestenumerale când se referã la stilul vechi al chinezei, o face probabil din alte motive; cãci,în realitate, ele aparþin stilului modern.

Anexã

RReeppaarrttiiþþiiaa tteerriittoorriiaallãã ººii rreellaaþþiiiillee ccuullttuurraallee aallee sseemmiinnþþiiiilloorr mmaallaaeezziieennee*

Populaþiile neamului malaezian1, dacã avem în vedere teritoriile pe carele locuiesc, organizarea, istoria, dar mai ales limba lor, se aflã într-o relaþiemai specialã decât oricare alt popor de pe pãmânt cu neamuri aparþinândunor culturi diferite. Aceste neamuri locuiesc doar în insule ºi arhipelaguria cãror rãspândire ºi depãrtare una de alta sunt atât de mari, încât acest faptconstituie în sine o dovadã irecuzabilã a dezvoltãrii timpurii a artei navigaþiei.Colonia continentalã întemeiatã de aceste neamuri în Peninsula Malaccaaproape cã nu meritã sã fie menþionatã, de vreme ce a apãrut într-o epocãmai târzie ºi a fost creatã de coloniºti veniþi din Sumatra; cu atât mai puþinmeritã sã fie luatã în discuþie colonizarea încã ºi mai recentã de pe coasteleMãrii Chinei ºi ale Golfului Siam, în Champa2. În nici un alt loc, nici chiarîn cea mai îndepãrtatã antichitate, nu suntem în mãsurã sã dovedim cu oarecarecertitudine prezenþa malaezienilor pe continent. Dacã, dintre aceste neamuri,le punem acum laolaltã pe cele care meritã numele de „malaeziene“ în sens

* În ediþia separatã din 1836, pe care am luat-o ca bazã a traducerii mele (vezi „Notãasupra traducerii“), acest text nu este tipãrit. Am considerat însã foarte util sã îl preiaudin introducerea propriu-zisã la tratatul Über die Kawi-Sprache auf der Insel Java, vol. I–III,Berlin, 1836–1839, unde este tipãrit ca prim capitol (în paranteze drepte am marcatpaginaþia din original). Cititorul român va avea astfel prilejul sã înþeleagã mai bine trimi-terile ºi aprecierile fãcute de Humboldt cu privire la diferitele limbi ºi culturi malaezieneºi polineziene (n. trad.).

1 Sub aceastã denumire îi cuprind, pe lângã populaþia din Malacca, pe locuitoriituturor insulelor din marele Ocean Meridional, ale cãror limbi fac parte, alãturi de mala-eziana în sens mai restrâns, vorbitã în Malacca, dintr-una ºi aceeaºi familie. Despre pronun-þarea acestui nume, vezi cartea I, p. 12, nota 2. [Între secolele al III-lea ºi al XV-lea, înzona de coastã din sudul Vietnamului actual a existat un înfloritor regat cu acest nume,a cãrui culturã a fost influenþatã de cea indianã (n. trad.).]

2 Numele acestui district, care se scrie în moduri foarte diferite, este redat aici potrivitscrierii limbii birmane. V. Judson, A Dictionary of the Burman Language, with Explanationsin English, 1826.

[I ]

strict, întrucât, pe baza unei infailibile cercetãri gramaticale, constatãm cãvorbesc limbi strâns înrudite între ele ºi explicabile una prin cealaltã, atuncivom gãsi aceste popoare, pentru a aminti doar acele puncte în care cercetarealingvisticã gãseºte un material faptic suficient de bine organizat, în Filipineºi mai ales acolo unde limba a atins cea mai amplã ºi mai bogatã disocierea formelor ºi cel mai specific stadiu de dezvoltare, adicã în Java, Sumatra,Malacca ºi Madagascar. Un mare numãr de înrudiri lexicale indubitabile,ca ºi numele însele ale multora dintre ele, demonstreazã însã cã ºi aceste insulesunt locuite de aceeaºi populaþie ºi cã perimetrul lingvistic malaezian în sensstrict se extinde probabil dincolo de toatã partea Oceanului Sud-Asiatic careporneºte din Filipine spre sud, pânã spre coastele occidentale ale Noii Guinee,cuprinzând astfel, spre vest, lanþul de insule care se apropie de coasta orientalãa insulei Java ºi ajungând, dupã ce a traversat apele care scaldã Java ºi Sumatra,pânã la Strâmtoarea Malacca. Nu putem decât sã regretãm faptul cã limbilevorbite în marile insule Borneo ºi Celebes, pentru care de asemenea paresã fie valabil ceea ce tocmai am afirmat, nu pot fi încã evaluate convenabildin punct de vedere gramatical.

La est de perimetrul malaezian propriu-zis, pe care l-am conturat mai sus,pornind din Noua Zeelandã ºi pânã la Insula Paºtelui, iar de aici spre nord,pânã la Insulele Sandwich, ºi spre vest, pânã la Filipine, se întinde o vastãarie locuitã de o populaþie insularã care prezintã cele mai evidente urmeale unei vechi înrudiri cu neamurile malaeziene. Limbile acestor populaþii,dintre care cunoaºtem cu precizie, inclusiv din punct de vedere gramatical,neozeelandeza, tahitiana, sandwiciana ºi limba tonga, vãdesc aceeaºi înrudire,printr-un numãr mare de cuvinte identice ºi prin coincidenþe esenþiale înstructura lor organicã. O înrudire similarã se constatã în privinþa datinilorºi a obiceiurilor, mai ales în mãsura în care cele malaeziene pot fi recunoscuteîntr-o formã purã ºi nealteratã de obiceiuri indiene. Pe baza mijloacelor decunoaºtere pe care le avem la îndemânã – întrucât cercetãrile efectuate asupralimbii din Insulele Mariane nu au fost încã fãcute publice – nu este cu putinþãsã stabilim dacã etniile care locuiesc în zona de nord-vest a acestei pãrþi aOceanului se aseamãnã mai mult fie cu neamurile malaeziene în sens strict,fie cu celelalte din aceeaºi familie sau dacã nu constituie poate o verigã delegãturã între cele douã. Toate aceste grupãri etnice deþin o asemenea orga-nizare socialã, încât am comite o nedreptate dacã le-am exclude din rândulnaþiunilor civilizate. Ele dispun de o constituþie politicã solidã ºi deloc simplã,de reglementãri ºi datini religioase, parþial chiar de un fel de castã sacerdotalã,dovedesc îndemânare în activitãþi variate ºi au navigatori îndrãzneþi ºi pricepuþi.

352 SEMINÞIILE MALAEZIENE

[III ]

[II ]

La multe dintre aceste populaþii gãsim fragmente ale unei limbi sacre, carele sunt astãzi lor însele de neînþeles, iar obiceiul de a reînvia în mod sãrbã-toresc, la anumite ocazii, expresii învechite dovedeºte nu doar bogãþia, vechi-mea ºi profunzimea limbii, ci ºi atenþia acordatã desemnãrii obiectelor,schimbãrile pe care le-a suferit aceasta pe parcursul timpului. Totuºi, acestepopoare au tolerat – ºi parþial încã mai tolereazã – în mijlocul lor obiceiuribarbare, incompatibile cu un comportament civilizat, par sã nu fi ajunsniciodatã în posesia scrierii ºi sunt lipsite din aceastã cauzã de orice formãde culturã scrisã, deºi nu duc lipsã de legende bogate în înþelesuri, de o elocinþãeficace ºi de o poezie în care se disting deja tonalitãþi diferite. Limbile lornu au apãrut în nici un caz prin coruperea sau prin transformarea limbii mala-eziene vorbite în perimetrul ei mai restrâns; credem mai degrabã cã în elepoate fi perceput un stadiu originar ºi mai puþin configurat al malaezienei.

Alãturi de toate neamurile de care am amintit aici împãrþindu-le în douãramuri bine conturate, în unele insule din marele arhipelag meridional segãsesc niºte oameni care, dupã aspect, trebuie încadraþi într-o rasã cu totuldiferitã. Atât malaezienii, în sensul strict al cuvântului, cât ºi popoarele carelocuiesc în partea mai esticã a Mãrilor Sudului aparþin, fãrã nici o îndoialã,aceleiaºi rase umane ºi, dacã ar fi sã distingem cu mai multã precizie culoareapielii, ei constituie, în cadrul general al rasei albe, grupul celor de o nuanþãmai mult sau mai puþin brun-deschisã. Popoarele despre care vorbim aicise aseamãnã însã ºi cu negrii din Africa, datoritã culorii închise a pielii, pãruluiparþial încreþit ºi sârmos, trãsãturilor cu totul speciale ale feþei ºi ale confor-maþiei corpului, cu toate cã, potrivit celor mai credibile mãrturii, se deosebescîn mod absolut esenþial de negri ºi nu pot fi deloc incluºi într-o singurã rasã,alãturi de aceºtia.1 Pentru a-i deosebi de negrii din Africa, scriitorii care s-auocupat de aceste þinuturi i-au numit când „negritos“, când „negri austra-lieni“; ei sunt mai puþin numeroºi. Pe insulele locuite deopotrivã de neamurimalaeziene, cum sunt Filipinele, aceste populaþii distincte trãiesc de obiceiîn centrul insulei, în regiuni muntoase greu accesibile, unde par sã fi fostîmpinºi treptat de populaþia albã, mai numeroasã ºi mai puternicã. Situaþiaaceasta trebuie distinsã cu grijã de cea a populaþiilor haraforas2 sau alafuris,numite în Celebes ºi turajas3, care se gãsesc în Borneo, în Celebes, în Moluce,

SEMINÞIILE MALAEZIENE 353

[IV ]

1 Pentru nuanþele de culoare, cf. Klaproth, Nouveau Journal Asiatique, XII, 1833,p. 240.

2 Vezi Marsden, Miscellaneous Works, 1834, pp. 47–50.3 Acest nume are o formã ºi o sonoritate sanscritã atât de clare, încât nu ne putem

reþine sã considerãm cã avem de-a face cu o denumire datã de neamuri malaeziene

la Mindanao ºi în alte câteva insule. Aceºtia din urmã par sã fi fost ºi eioprimaþi de vecini, dar fac parte din neamurile de culoare brun-deschisã,iar Marsden pune pe seama persecuþiilor suferite din partea musulmaniloralungarea lor de pe coastã. Prin starea de sãlbãticie în care trãiesc, ei seaseamãnã cu rasa neagrã ºi reprezintã o populaþie aflatã pe diferite treptede evoluþie culturalã. Alte insule, unele dintre ele chiar mari, cum sunt NouaGuinee, Noua Britanie ºi Noua Irlandã, ca ºi câteva din Insulele Hebride,adãpostesc, însã doar în interiorul lor, astfel de etnii negroide; iar locuitoriimarelui continent din Noua Olandã* ºi din Terra Van Diemen**, atât câta fost cu putinþã sã-i cunoaºtem pânã acum, aparþin aceleiaºi rase umane.Deºi aceastã rasã prezintã, în cele trei zone de locuire descrise aici, caracte-ristici generale de asemãnare ºi de înrudire, aceasta nu înseamnã totuºi cãa fost îndeajuns de studiatã, astfel încât sã se poatã constata ºi în interiorulei diferenþe etnice esenþiale. Mai cu seamã limbile vorbite de aceste popoarenu au fost supuse unei examinãri care sã satisfacã cerinþele unei cercetãri lingvis-tice temeinice. Pentru a face o evaluare a structurii lor organice ºi gramaticale,avem la dispoziþie doar materialele adunate de misionarul Threlkeld, privi-toare la limba vorbitã de o etnie din New South Wales. Aceastã rasã se deose-beºte pretutindeni de cea mai deschisã la culoare printr-o stare de sãlbãticieºi o lipsã de culturã mai accentuate; diferenþele în aceastã privinþã depindexclusiv de contactele mai mult sau mai puþin intense cu neamuri aparþinândacestei din urme rase. Locuitorii din Noua Olandã ºi din Terra Van Diemenpar sã se gãseascã pe cea mai de jos treaptã de culturã pe care a cunoscut-ospecia umanã vreodatã pe pãmânt. Un fenomen ciudat îl constituie prezenþalaolaltã, chiar ºi în Peninsula Malacca, a rasei deschise la culoare ºi a celeinegre. Populaþia semang***, care locuieºte într-o zonã a munþilor acesteipeninsule, reprezintã, potrivit unor mãrturii absolut sigure, un grup etnic denegroizi cu pãrul sârmos. Întrucât aceºtia se gãsesc în acest singur punctde pe continentul asiatic,1 este incontestabil cã ei au emigrat în acele locuri


[V ]

[VI ]

dezvoltate unor neamuri rãmase încã mai puþin dezvoltate. Aceastã împrejurare ar trebuisã indice deja o diviziune mult mai timpurie a acestei populaþii constituite din douãgrupe diferite.

* Vechiul nume al Australiei (n. trad.).** Vechiul nume al Tasmaniei (n. trad.).

*** Grup etnic de pigmei, vânãtori ºi culegãtori nomazi, care trãiesc în PeninsulaMalacca (n. trad.).

1 Klaproth a dovedit cu acribie ºi cu erudiþie netemeinicia ipotezei dupã care arexista populaþii de rasã neagrã în munþii Kuen Lun (sub 35 grade latitudine nordicã),munþi care separã Tibetul de Buhara Micã, ºi în munþii dintre Anam ºi Cambodgia.Cf. Nouveau Journal Asiatique, 1833, XII, pp. 232–243.

doar într-o epocã mai veche. ªi la rasa mai deschisã la culoare au avut locprobabil mai multe colonizãri, dupã cum par sã demonstreze cu claritateacei orang benua ‘oameni ai pãmântului’ malaezieni.1 Aceste douã eveni-mente demonstreazã doar cã aceleaºi împrejurãri geografice dau naºtere, înepoci diferite, unor evenimente istorice similare ºi nu prezintã, în aceastãprivinþã, nimic surprinzãtor. Este totuºi riscant sã punem pe seama migraþiilorstadiul de dezvoltare culturalã a diferitelor neamuri omeneºti care trãiesc înacest arhipelag. Pentru naþiunile întreprinzãtoare, marea posedã realmenteo forþã care mai degrabã uneºte decât desparte, iar omniprezenþa activilorºi iscusiþilor navigatori malaezieni îºi poate astfel gãsi o explicaþie în cãlãtoriilelor de la o insulã la alta, când mânaþi de propria voinþã cu ajutorul vânturilorregulate, când împinºi de furtuni. Calitãþi precum mobilitatea, agilitatea ºipriceperea în arta navigaþiei îi caracterizeazã nu doar pe malaezienii propriu-ziºi,ci, mai mult sau mai puþin, toatã populaþia de culoare brun-deschisã. Estesuficient sã-i amintim în acest sens pe bugii care trãiesc în Celebes ºi pelocuitorii insulelor din Marea de Sud. Totuºi, dacã ar trebui sã oferim aceeaºiexplicaþie pentru negroizi ºi pentru rãspândirea lor din Noua Olandã pânãîn Filipine ºi din Noua Guinee pânã în Insulele Andamane, ar trebui sã admi-tem cã aceste populaþii, mai mult decât ne putem noi imagina, au decãzutde la un anumit stadiu de civilizaþie, sãlbãticindu-se. Starea lor actualã neîndreptãþeºte suficient sã acceptãm ipoteza, destul de probabilã în sine, cã,în urma unor evoluþii naturale, despre care în Java circulã ºi azi strãvechilegende, un continent locuit de oameni a fost fragmentat în actuala puzderiede insule. Asemenea unor sfãrâmãturi, atât cât este în stare natura umanã sãsupravieþuiascã unor astfel de schimbãri radicale, oamenii au trebuit sã rãmânãpe fâºiile de uscat menþinute încã deasupra nivelului mãrii. Aceste douã expli-caþii – probabil doar îmbinate între ele – pot sã dea seamã într-o oare-care mãsurã de rãspândirea celor douã rase care ne apar astãzi atât dediferite, cu toate cã între risipirea datoratã forþelor naturii ºi reunirea popoa-relor prin intermediul migraþiilor umane trebuie presupus un interval decâteva milenii.

În Tanna, o insulã din Hebride al cãrei nume este însã de origine malae-zianã2, în Noua Caledonie, în Timor, în Ende* ºi în alte câteva insule dominão populaþie pe care, în stadiul actual al cercetãrii, nu ºtim dacã trebuie sã


[VII ]

1 Marsden, Miscellaneous Works, 1843, p. 75. Raffles, „On the Malayan nation, witha translation of its Maritime institutions“, în Asiatick Researches, 1816, XII, pp. 108–110.

2 În limba malaezianã, tÅnah înseamnã tocmai ‘uscat’, ‘pãmânt’, ‘sol’.* Actualul nume al acestei insule este Flores (n. trad.).

o considerãm împreunã cu Crawfurd1, o a treia rasã sau, împreunã cuMarsden2, un amestec între cele douã rase menþionate mai sus. Cãci locuitoriiacestor insule se aflã, datoritã conformaþiei corporale, pãrului creþ ºi culoriipielii, undeva la mijloc între rasa brun-deschisã ºi cea neagrã. Dacã o analogiesimilarã se confirmã ºi în privinþa limbilor lor, acest fapt ar pleda atunci înfavoarea ipotezei amestecului. Ar mai rãmâne în principiu încã o problemãimportantã, cãreia însã nu-i putem gãsi, pe baza cunoºtinþelor care ne staula dispoziþie, o rezolvare satisfãcãtoare, ºi anume: pânã la ce punct ar fi pututajunge, în aceste regiuni, amestecurile cele mai vechi ºi cele mai profundeîntre rasa albã ºi rasa neagrã ºi în ce mãsurã s-ar fi putut produce schimbãritreptate în limbã ºi chiar în culoarea pielii ºi în forma pãrului, a cãrui încreþireeste, de altfel, în unele locuri, accentuatã în mod artificial, din înclinaþiaspre împodobire.3 Pentru a estima corect ºi în fizionomia sa purã rasanegroidã, va trebui sã pornim întotdeauna de la locuitorii pãrþii meridionalea marelui continent asiatic, deoarece între aceºtia ºi etniile cu pielea brunãnu se poate imagina nici un contact direct ºi, pe baza condiþiilor lor actuale,este greu de imaginat fie ºi numai posibilitatea unui contact indirect. Cuatât mai surprinzãtor rãmâne însã faptul cã ºi în limba acestor etnii existãanumite cuvinte – nu deþinem însã decât un numãr restrâns de asemeneacuvinte – care trãdeazã o evidentã asemãnare cu cuvinte din limbile vorbiteîn insulele din Mãrile Sudului.

În aceste condiþii geografice ºi în aceste raporturi de vecinãtate mai multsau mai puþin apropiate, unele populaþii malaeziene au asimilat cultura indianãatât de mult, încât nu gãsim poate nicãieri un exemplu asemãnãtor de naþiunecare, fãrã a renunþa la propria autonomie, sã fi fost pãtrunsã într-o mãsurãatât de mare de configuraþia spiritualã a altei naþiuni. În ansamblul sãu, feno-menul este uºor de înþeles ca atare. O mare parte a arhipelagului, ºi anumeaceea mai atrãgãtoare prin climã ºi prin fertilitatea pãmântului, se gãseºtela micã distanþã de marele subcontinent indian; ocaziile de a intra în contactºi punctele de întâlnire nu puteau deci lipsi. Acolo unde acest contact s-a


[VIII ]

1 Foreign Quarterly Review, 1834, nr. 28, art. 6, p. 11.2 Miscellaneous Works, 1834, p. 62.3 Doctorul Meinicke din Prenzlow, de la a cãrui solidã cercetare ºi de la ale cãrui studii

dedicate de mulþi ani acestui aspect al etnografiei aºteptãm pe bunã dreptate un rezultatsemnificativ, ºi-a îndreptat atenþia mai ales asupra ipotezei dacã nu cumva rasa negroidãconstituie baza unicã pentru întreaga populaþie actualã a acestor insule, rasã care s-aschimbat treptat prin amestecul cu emigranþi strãini ºi prin asimilarea noii culturi, aºaîncât ipoteza unei alte origini a grupului etnic malaezian este infirmatã de la sine.

produs, superioritatea unei civilizaþii atât de vechi ºi ajunse la un asemeneagrad de rafinament în toate ramurile activitãþii umane, cum era cea indianã,a atras spre sine naþiuni dotate cu o receptivitate mai activã ºi mai viguroasã.Totuºi a fost vorba despre o transformare mai mult moralã decât politicã.O recunoaºtem în consecinþele ei, adicã în elementele de culturã indianã care,mai ales la anumite neamuri malaeziene, se impun imperios atenþiei noastre.Dar cum a apãrut acest amestec? În jurul acestei întrebãri, la malaezieniiînºiºi circulã – dupã cum vom vedea – doar niºte legende nesigure ºi obscure.Dacã aceastã situaþie ar fi fost determinatã de ample deplasãri etnice ºi demari cuceriri, s-ar fi pãstrat urme evidente ale unor astfel de evenimente.Forþele spirituale ºi morale acþioneazã însã, ca ºi natura însãºi, neobservateºi izbucnesc brusc, dintr-o sãmânþã care se sustrage oricãrei observaþii. Chiarºi felul în care hinduismul a prins rãdãcini la neamurile malaeziene dovedeºtecã acesta, ca forþã spiritualã, a dat un impuls la rândul lui spiritual, a pusîn miºcare fantezia ºi a dobândit forþã datoritã impresiei ºi admiraþiei pecare le-a trezit la popoare capabile sã se cultive. În India, atât cât cunoaºtemdin istoria ºi literatura ei, nu gãsim însã, dupã ºtiinþa mea, nici o menþiunea arhipelagului sud-estic. Chiar dacã se presupunea cã Lankâ* s-ar fi situatmai la sud de punctul pânã la care ajunge Ceylonul, aceasta nu a fost, fãrãîndoialã, decât o ºtire nesigurã ºi obscurã sau pur ºi simplu o presupunerepoeticã. Din arhipelagul însuºi, cum se poate cu uºurinþã înþelege, nu a pornitnimic care ar fi putut exercita o influenþã cât de cât semnificativã asupracontinentului. O influenþã puternicã a exercitat însã India, ºi probabil chiarprin intermediul unor colonii, a cãror intenþie nu era aceea de a consideraîn viitor þara de origine drept adevãrata patrie ºi de a întreþine mai departelegãturi cu aceasta. Cauzele unei astfel de colonizãri pot fi multiple. În celece urmeazã voi încerca sã lãmuresc în ce mãsurã au putut contribui persecu-þiile buddhiºtilor la aceastã stare de lucuri.

Pentru a evalua însã cum se cuvine amestecul de elemente indiene ºimalaeziene, ca ºi influenþa exercitatã de India asupra întregului arhipelagsud-estic, trebuie sã facem distincþie între modalitãþile de exercitare a acþiuniisale, pornind mai ales de la aceea care, oricât de timpuriu ar fi putut începe,s-a prelungit pânã într-o epocã avansatã, lãsând, fireºte, urmele cele mai evi-dente ºi mai inconfundabile. Ca în orice amestec de popoare, ºi aici are influ-enþã nu doar vorbirea limbii strãine, ci ºi, în acelaºi timp, întreaga culturã


[IX ]

[X ]

* Punct geografic greu de localizat cu precizie, la care fãceau referire vechii geografiindieni (n. trad.).

spiritualã care înfloreºte în interiorul ºi cu ajutorul acelei limbi. O influenþãde acest tip apare indubitabil în transferul limbii, al literaturii, al miturilorºi al filozofiei religioase din India cãtre Java. Tema aceasta va fi tratatã pelarg în cuprinsul lucrãrii de faþã, cu o referire mai detaliatã la limbã, aºa încâtaici mã mulþumesc doar sã o menþionez. Aceastã influenþã afecteazã doararhipelagul indian propriu-zis sau perimetrul malaezian în sens restrâns, însãnici pe aceasta în întregime ºi, cu siguranþã, nu în mod uniform. Focarulcentral s-a situat în Java în aºa de mare mãsurã, încât pe bunã dreptate neputem pune întrebarea dacã nu cumva în restul arhipelagului avem de-aface, în mare parte, cu o influenþã indirectã, iradiatã din aceastã insulã. Înafarã de Java, mãrturii clare ºi intacte ale culturii literare indiene mai gãsimdoar la malaezienii propriu-ziºi ºi la bugii din Celebes. O literaturã adevãratãputea sã aparã – ºi anume pe baza aceloraºi motivaþii interne care determinãºi configurarea limbii – doar împreunã cu o scriere deja existentã ºi în uz.De aceea, un moment important în relaþiile culturale din arhipelagulsud-oriental îl constituie faptul cã tocmai perimetrul insulelor pe care l-amdefinit drept malaezian în sens restrâns posedã o scriere alfabeticã, iar aceasta,dacã nu peste tot, cel puþin prin raportare la alte pãrþi. Mai avem aici încão diferenþã care nu trebuie trecutã cu vederea. Scrierea alfabeticã din aceastãparte a lumii este cea indianã. Acest fapt e implicat în mod natural în con-textul cultural din aceste þinuturi, iar în cea mai mare parte a acestor alfabete,cu excepþia, poate, a celui al bugilor, e vizibil ºi prin asemãnarea caracterelor,ca sã nu mai vorbim despre organizarea internã a desemnãrii sunetelor care,întrucât s-ar fi putut adapta ºi ulterior alfabetului strãin, nu ne furnizeazãde altfel nici un argument decisiv. Totuºi doar în Java ºi poate în Sumatraexistã o asemãnare perfectã cu modelul, deºi cu o adaptare la sistemul foneticcel mai simplu al limbii autohtone. Scrierea tagalezã ºi cea folositã de bugise deosebesc atât de mult de cea malaezianã propriu-zisã, încât ar putea ficonsiderate un stadiu din procesul general de inventare a scrierii alfabetice.În Madagascar s-a impus scrierea arabã, aºa cum s-a întâmplat cu cea indianãîn punctul central al arhipelagului. Nu ºtim încã în ce perioadã s-ar fi pututpetrece acest fapt. ªi nici nu existã vreo urmã de scriere autohtonã care sãfi fost înlocuitã cu cea arabã. Întrebuinþarea scrierii arabe la popoarele mala-eziene propriu-zise, fiind evident introdusã mai târziu, nu este de o impor-tanþã decisivã pentru cadrul cultural despre care discutãm. Despre absenþaoricãrei scrieri în insulele din Mãrile Sudului ºi la neamurile de rasã negroidãam vorbit deja mai sus. Urmele hinduismului, pe care le-am avut aici în


[XI ]

vedere, sunt de naturã a fi recunoscute pretutindeni cu uºurinþã ºi în acelaºitimp distinse ca elemente strãine. Nu este vorba aici despre o veritabilã împle-tire ºi cu atât mai puþin despre o fuziune, ci doar despre un mozaic de elementestrãine ºi autohtone. În ceea ce priveºte datinile ºi obiceiurile, în Antichi-tatea indianã se pot recunoaºte clar, în sanscrita care a ajuns pânã la noi,cuvintele strãine care nu ºi-au pierdut încã haina formei lor gramaticale ini-þiale; putem detecta chiar legile care au guvernat aceastã transplantare deelemente de limbã strãine pe teren autohton. Aceasta a fost baza pe cares-a format limba nobilimii ºi a poeþilor din Java, proces strâns legat de transferul,în aceastã insulã, al literaturii ºi religiei indiene. Sunt departe de a crede cãtoate elementele de acest tip au fost acceptate ºi în limba poporului ºi, cuatât mai puþin, de a susþine cã, acolo unde aceasta din urmã posedã cuvinteindiene, le-ar fi primit doar pe aceastã cale. Dacã vom urmãri mai departecele douã tipuri diferite ale influenþei exercitate de cultura indianã, vomvedea cã apar douã întrebãri mai profunde, determinate de împrejurãri con-crete, la care este greu de formulat cu precizie o soluþie. Prima întrebare sereferã la posibilitatea ca întreaga civilizaþie din arhipelag sã fie, în general,de origine indianã. A doua întrebare priveºte eventuala existenþã, chiar înce-pând cu o epocã anterioarã, în literaturã, ca ºi în cea mai recentã ºi mai rafi-natã dezvoltare a limbii, a unor legãturi între sanscritã ºi limbile malaezieneîn sensul cel mai larg, legãturi care pot fi evidenþiate pe baza elementelorde limbã comune.

La prima întrebare aº fi înclinat sã dau un rãspuns negativ. Mi se pareindiscutabil sã fi existat cândva o civilizaþie proprie ºi originarã a rasei brunedin arhipelag. Aceastã rasã se gãseºte încã în partea esticã ºi nu a dispãrut,evident, nici din Java. S-ar putea afirma cã populaþia arhipelagului a pornitdin acel centru unde influenþa Indiei s-a exercitat în mod prioritar ºi s-arãspândit treptat cãtre est, astfel încât caracterul marcat indian a fost asimilatmai puþin în zonele periferice. O astfel de ipotezã este cu atât mai puþinconfirmatã de asemãnãri clare, cu cât tocmai în acele componente care nuse vãdesc a fi mai specific indiene decât altele au fost evidenþiate concordanþesurprinzãtoare cu obiceiurile populaþiilor din centrul ºi estul arhipelagului.Nu vãd de ce am contesta unui grup etnic cum este cel malaezian o organizarecivilã produsã în mod autonom în interiorul sãu, oricare ar fi pânã la urmãcalea urmatã de dezvoltarea populaþiei ºi de evoluþia treptatã a moravurilorcivilizate. Însãºi capacitatea popoarelor care aparþin acestui grup etnic dea asimila hinduismul care li se oferea reprezintã o dovadã în acest sens;


[XII ]

[XIII ]

o dovadã încã ºi mai convingãtoare este modul în care au îmbinat particula-ritãþile proprii cu elementul indian, acesta din urmã pierzându-ºi fizionomiastrãinã. Aceste douã fenomene ar fi trebuit sã rãmânã în mod necesar diferitedacã procesul colonizãrilor indiene ar fi gãsit etniile malaeziene într-o starede sãlbãticie primitivã ºi necultivatã. Vorbind aici despre indieni, mã gândescfireºte doar la grupul etnic de limbã sanscritã, ºi nu la locuitorii subconti-nentului indian în general. În ce mãsurã etniile indigene au intrat în contactcu grupul etnic venit din India ºi au fost poate izgonite de acesta – aceastaeste o problemã în care nu intru acum, cãci mã intereseazã aici doar sã arãtcât de divers era contextul cultural în care se gãseau etniile malaeziene.

A doua întrebare, referitoare exclusiv la limbã, cred cã trebuie sã primeascãun rãspuns afirmativ. În aceastã privinþã, limitele influenþei indiene se lãrgesculterior. Fãrã sã mai menþionãm tagaleza, care conþine un numãr conside-rabil de cuvinte sanscrite pentru a desemna genuri de obiecte foarte diferite,ºi în limba din Madagascar, ca ºi în limbile insulelor din Mãrile Sudului, segãsesc, pânã la nivelul pronumelui, sunete ºi cuvinte care aparþin deopo-trivã ºi sanscritei; de asemenea, ºi gradele de realizare a schimbãrilor fonetice,care pot fi considerate un indiciu comparativ pentru vechimea asimilãrii ele-mentelor sanscrite, sunt diferite ºi în limbile din sfera malaezianã propriu-zisã,limbi în care, precum în javanezã, este vizibilã de altfel ºi o influenþã exercitatãmult mai târziu de limba ºi literatura indianã. Rãmâne acum extrem deproblematic ce explicaþie trebuie sã dãm acestui fenomen ºi ce fel de raportde reciprocitate trebuie sã recunoaºtem între cele douã mari grupuri etnicecare, în aceastã privinþã, se apropie unul de altul. La sfârºitul scrierii de faþãvoi reveni cu mai multe detalii asupra acestei problematici, mulþumindu-mãdeocamdatã cã am atras atenþia asupra influenþei sanscritei asupra limbilordin grupul malaezian, influenþã care se deosebeºte în mod esenþial de ceaexercitatã de cultura spiritualã ºi de literatura preluate ulterior din India deaceste popoare ºi care pare sã se fi exercitat într-o epocã mult mai timpurieºi într-un context etnic diferit. Mã voi opri apoi ºi la limbile raselor negroide;trebuie sã recunosc însã aici, anticipând, faptul cã, dacã în unele dintre acestelimbi, de exemplu în limba papuaºã din Noua Guinee, gãsim unele asemãnãricu cuvinte din sanscritã, aceasta nu dovedeºte în nici un caz vreo legãturãdirectã între indieni ºi autohtonii din acele insule, deoarece asemenea cuvintecomune cu sanscrita ar fi putut fi importate ºi în mod indirect, de cãtrenavigatorii malaezieni, cum s-au petrecut lucrurile în mod evident cu araba(Cartea I, p. 246, p. 251).


[XIV ]

Dacã vom cuprinde acum într-o privire de ansamblu descrierea pe caream încercat sã o facem aici stadiului cultural al marelui arhipelag, vomconstata cã populaþiile malaeziene ne apar – ca sã spunem aºa – prinse întreînrudiri ºi influenþe contrastante. În aceleaºi insule ºi grupuri de insule încare trãieºte, parþial, ºi azi o populaþie aflatã în stadiul cel mai de jos al uma-nitãþii sau în care o asemenea populaþie a existat mãcar în antichitatea tim-purie, o culturã indianã strãveche s-a aclimatizat la condiþiile indigene, ajungândîn acelaºi timp la o minunatã înflorire. Etniile malaeziene ºi-au însuºit aceastãculturã în întreaga ei bogãþie. ªi totuºi, malaezienii sunt înrudiþi din punctde vedere etnic cu locuitorii insulelor din Mãrile Sudului, care, în raportcu aceastã culturã, trebuie socotiþi niºte sãlbatici; ºi este încã discutabil dacãcel puþin limba lor nu este cu totul strãinã de cea a rasei negroide. De acesteetnii rudimentare, malaezienii s-au menþinut separaþi atât prin felul lor parti-cular de a fi, cât ºi prin forma limbii lor, care, în perfecþiunea ei, le aparþinedoar lor ºi se lasã conturatã cu precizie. Acea populaþie a marelui arhipelag,a cãrei prezenþã, potivit stadiului actual al cunoºtinþelor, nu este atestatãpe continentul asiatic, se gãseºte, dacã facem abstracþie de influenþa strãinã,fie într-o stare absolut rudimentarã de sãlbãticie, fie pe treapta de civilizaþieinferioarã proprie începuturilor societãþii umane. Aceastã apreciere este justãmai ales pentru rasa negroidã ºi pentru locuitorii din Mãrile Sudului, darnu are în vedere etniile care trebuie definite drept malaeziene în sens strict,deºi nu existã nici un motiv întru totul suficient de a le atribui acestoradin urmã, în ciuda influenþei indiene, un grad de culturã cu mult mai ridicat.La triburile batta* din Sumatra, în ale cãror mituri ºi în a cãror religie sepoate recunoaºte o neîndoielnicã influenþã indianã, se întâlneºte ºi azi obiceiulbarbar de a mânca, cu diferite ocazii, carne de om. Marele arhipelag se întindede-a lungul întregii coaste a Asiei, depãºind-o spre sud, ºi este mãrginit peambele laturi, la est de America, iar la vest de Africa. Centrul acestui spaþiuse aflã la o distanþã care, privitã chiar ºi din punctele cele mai depãrtate alecontinentului asiatic, pentru navigaþie este mai degrabã modestã. Cele treimari focare ale primei configurãri spirituale a speciei umane, China, Indiaºi þinuturile seminþiilor semitice, ºi-au putut astfel exercita, în diferite epoci,influenþa asupra acestui spaþiu. Influenþa realã a tuturor acestor culturi s-a


[XV ]

* Populaþii din regiunile muntoase ºi împãdurite din interiorul insulei Sumatra, acãror culturã arhaicã prezintã puternice influenþe indo-malaeziene ºi javaneze. La începu-tul secolului al XIX-lea, exploratorii menþionau persistenþa la aceste triburi a unor vechirituri ºi practici antropofage (n. trad.).


resimþit aici relativ târziu. Asupra configurãrii sale originare o influenþã cuadevãrat profundã a exercitat doar India; Arabia, exceptând Madagascarul,despre care persistã încã îndoieli în privinþa coordonatelor temporale, nua avut nici o influenþã, iar China a avut una la fel de nesemnificativã, dacãfacem abstracþie de colonizãrile timpurii. O înrudire a limbii chineze cuidiomurile din Mãrile Sudului, spre care ne-ar putea conduce întrebuinþareaanumitor cuvinte asemãnãtoare unor particule, nu a fost doveditã pânã acum.

O asemenea situaþie ºi astfel de raporturi între popoare ºi între limbi puncercetãrii etnografice ºi lingvistice cele mai importante, dar ºi cele mai dificileprobleme. Nu am aici intenþia sã discut aceste probleme. O astfel de discuþiear putea face obiectul unor observaþii finale, în urma prezentãrii convenabilea faptelor, în mãsura în care ar fi cu putinþã sã ajungem la un rezultatacceptabil în aceastã privinþã. Pentru a începe aceastã expunere a faptelordin punctul pentru care ne stau la dispoziþie date istorice foarte clare ºi foartesigure, voi porni cercetarea, în primele douã cãrþi ale scrierii de faþã, de laepoca în care influenþa indianã a acþionat în modul cel mai profund ºi maienergic asupra formãrii culturii malaeziene. Punctul culminant îl reprezintã,evident, înflorirea limbii kawi, cea mai intimã fuziune între cultura indianãºi cea autohtonã, pe insula care a cunoscut cele mai timpurii ºi mai numeroasecolonizãri indiene. Voi avea în vedere întotdeauna mai ales elementul autoh-ton din aceastã combinaþie lingvisticã, dar îl voi trata constant dintr-o per-spectivã mai largã, în toate raporturile sale de înrudire, urmãrind dezvoltareasa pânã în punctul în care cred cã îi voi gãsi caracterul specific, acolo undeacesta se prezintã în cea mai amplã ºi mai purã înflorire a sa, ºi anume înlimba tagalezã. În cartea a treia mã voi reîntoarce la problemele menþionatemai sus, extinzând cercetarea, atât cât îmi permit mijloacele disponibile, laîntregul arhipelag, ºi voi verifica astfel dacã aceastã cale, îmbinatã cu ceaurmatã în dezbaterea de pânã acum, m-ar putea conduce la o evaluare corectãa condiþiilor etnice ºi de limbã din toate insulele.

[XVI ]

Limbi menþionateºi discutate de Humboldt

aacchhaagguuaa (germ. Achagua) Limbã amerindianã din familia arawak, vorbitã astãzidoar de aproximativ o sutã de vorbitori din zona de graniþã dintre Columbia ºi Venezuela,mai ales în zona Maracaibo.

aannaammiittãã (germ. Anam-Sprache) Nume vechi pentru limba vietnamezã. Face partedin familia de limbi austro-asiatice, grupul mono-khmer, ºi este atestatã în scris începândcu secolul al XVI-lea d. Hr., într-o scriere de origine chinezã. În secolul al XVII-leamisionarii introduc alfabetul latin. Este vorbitã azi de 55 de milioane de persoane,cele mai multe în Vietnam, unde este limbã oficialã.

aarraabbãã (germ. Arabisch) Limbã aparþinând grupului semitic din marea familie delimbi afro-asiatice. Înruditã genealogic ºi tipologic cu limba ebraicã, araba îºi descoperãvocaþia universalã în secolele al VII-lea – al VIII-lea d. Hr., când devine limbã unicãa religiei islamice. Codificatã prin gramatici începând cu secolul al VIII-lea ºi înre-gistratã în scris printr-un alfabet propriu, varietatea cunoscutã sub numele de arabãclasicã a fost nu doar limba Coranului, ci ºi a unei mari ºi prestigioase culturi medievale,cu realizãri de prim rang în literaturã, filozofie, teologie, medicinã, matematicã etc.Ca limbã naþionalã ºi oficialã în numeroase state (Arabia Sauditã, Irak, Egipt, Siria,Iordania, Libia, Tunisia, Maroc, Algeria etc.) ºi întrebuinþatã de peste 150 de milioanede vorbitori nativi, araba vorbitã cunoaºte numeroase dialecte ºi varietãþi regionale.Unitatea culturalã a lumii arabe se bazeazã pe aºa-numita arabã literarã, varietatestandardizatã prin scriere.

bbaassccãã (germ. Vaskisch) Limbã vorbitã astãzi de aproximativ un milion de vorbitorinativi, în special în Þara Bascilor, regiune de graniþã între Spania ºi Franþa. Întrucâtnu este înruditã direct cu nici una dintre familiile de limbi cunoscute, învãþaþii nuau putut ajunge la un consens cu privire la originea ei. Cele mai plauzibile ipotezeconverg spre a fi consideratã singura continuatoare a unei familii de limbi pre-indo-europene, înruditã eventual cu unele limbi caucaziene. Limbã cu o structurã predo-minant aglutinantã, basca l-a preocupat constant pe Humboldt, care i-a dedicat ºicâteva studii speciale.

bbeettooiiaannãã (germ. Betoi) Limbã amerindianã cunoscutã astãzi mai ales sub numelede „tucanoanã“ ºi aparþinând familiei de limbi cu acelaºi nume. Este încã vorbitãde aproximativ 4 000 de persoane în regiunea amazonianã, la graniþa dintre Braziliaºi Columbia.

bbiirrmmaannãã (germ. Barmanisch) Limbã din familia sino-tibetanã, grupul birmano-ti-betan. Este vorbitã în actuala Birmanie – unde este limbã oficialã –, în India ºi în

Bangladesh de aproximativ 30 de milioane de oameni. Varietatea literarã a fost puternicinfluenþatã de sanscritã ºi de limba pali.

bbuuggiinneezzãã (germ. Bugis) Limbã din marea familie austronezianã, grupul indonezian,vorbitã în pãrþile meridionale ale insulelor Celebes ºi în Borneo de aproximativ 3milioane de persoane.

ccaahhiittãã (germ. Cahita) Limbã amerindianã aparþinând grupului uto-aztec. La începu-tul secolului al XVI-lea era vorbitã de peste 200 000 de persoane de-a lungul cursuluisuperior al râurilor Yaqui ºi Mayo ºi de-a lungul cursului mijlociu al râurilor Rio Fuenteºi Rio Petlatlan sau Sinaloa. Este vorbitã astãzi în Guatemala ºi Belize de aproximativ300 000 de persoane.

cchhiiqquuiittãã (germ. Chiquitisch) Limbã amerindianã cu origine încã neclarificatã.Populaþiile care vorbeau aceastã limbã locuiau în trecut în partea sud-esticã a Boliviei,între Chaco (sud), Río Paraguay (est) ºi Río Guapay (vest). Astãzi sunt recenzaþi apro-ximativ 20 000 de vorbitori în regiunea Santa Cruz.

cchhiinneezzãã (germ. Chinesisch) Aparþinând familiei sino-tibetane ºi alcãtuind singurãramura sinicã sau chinezã, este limba cu cei mai mulþi vorbitori nativi (aproximativun miliard). Este limbã oficialã în China, Taiwan, Singapore, Hong Kong. Înregis-tratã în scris printr-o scriere hieroglificã inventatã în urmã cu aproximativ 4 000 deani ºi aflatã încã în uz, chineza prezintã o relativã stabilitate în timp. Specialiºtii distingtotuºi câteva varietãþi istorice: chineza arhaicã (aproximativ 1500 î. Hr. – aproximativ100 d. Hr.), chineza medie (aproximativ 100 d. Hr. – aproximativ 1200 d. Hr.) ºi chinezamodernã (dupã 1200). În toate epocile existenþei sale istorice, chineza a fost limbaoficialã a unor state puternice, limbã de culturã cu o bogatã literaturã ºi limbã delargã circulaþie în spaþiul asiatic, cu iradieri importante în zonele învecinate ale Ocea-nului Indian ºi ale Oceanului Pacific. Este analizatã de Humboldt ca limbã-paradigmãpentru tipul lingvistic izolant (absenþa aproape totalã a flexiunii).

ccoorraa (germ. Cora) Limbã amerindianã aparþinând familiei uto-aztece, vorbitã astãzide aproximativ 15 000 de persoane în statele mexicane Jalisco ºi Nayarit.

ddaaccoo--rroommaannãã (germ. Dako-Romanisch) Prin aceastã sintagmã Humboldt desem-neazã limba românã.

ddeellaawwaarree (germ. Delaware) Limbã amerindianã din familia algonkinã, astãzi pecale de dispariþie. La începutul secolului al XVII-lea era vorbitã în America, pe coastaAtlanticului, între cursul inferior al râului Hudson ºi þinutul Baltimore.

eebbrraaiiccãã (germ. Hebräisch) Aparþinând, ca ºi araba, grupului semitic din mareafamilie de limbi afro-asiatice, ebraica este una dintre cele mai vechi limbi de culturãdin istorie. Iniþial limbã a unor triburi canaaneene din Palestina, devine limba originarãa majoritãþii cãrþilor din Biblie ºi limbã liturgicã a iudaismului primar în primulmileniu î. Hr. Dupã ce a încetat sã mai fie limba curentã a evreilor în urma exiluluibabilonian (secolele al VIII-lea – al VI-lea), ebraica biblicã a supravieþuit exclusivca limbã de cult ºi limbã a erudiþilor, menþinându-ºi o uimitoare unitate ºi stabilitate.Ebraica modernã (ivrit), limbã oficialã a statului Israel (aproximativ 2 milioane devorbitori), s-a constituit în secolul al XX-lea, ca urmare a voinþei politice de a reînviao limbã unicã pentru toþi evreii, pe baza structurii gramaticale a ebraicei biblice ºicu masive aporturi din limbile moderne în vocabular.

364 LIMBI MENÞIONATE ªI DISCUTATE DE HUMBOLDT

ggrreeaaccãã (germ. Griechisch) Limbã din marea familie a limbilor indo-europene, afost adusã în Grecia continentalã actualã, în Creta ºi Cipru, în insulele arhipelaguluigrecesc ºi pe coasta mediteraneeanã a Asiei Mici, începând cu aproximativ 2 000 deani î. Hr., de triburi migratoare indo-europene care vorbeau dialecte foarte apropiate.Greaca arhaicã a cunoscut mai multe varietãþi regionale, dintre care mai importanteau fost dialectele ionian, eolian, arcado-cipriot ºi dorian, fiecare dintre ele purtãtor alunei culturi scrise, pe baza unui alfabet propriu. Dupã perioada clasicã a culturii greceºtiantice (secolele al VI-lea – al IV-lea î. Hr.), varietatea aticã a dialectului ionian s-a impusca limbã comunã a tuturor grecilor, devenind apoi principala limbã de culturã ºi decomunicare curentã în întregul spaþiu mediteraneean ºi în Orientul Apropiat, ca urmarea cuceririlor militare ale lui Alexandru Macedon (secolul al IV-lea î. Hr.). Limbã a uneiculturi literare, filozofice ºi ºtiinþifice superioare ºi a unei civilizaþii de tip urban(elenismul), bazã a culturii clasice europene, greaca a devenit ºi limba primarã a creº-tinismului, asigurându-ºi astfel o istorie continuã ºi pe parcursul Evului Mediu. Cul-tivatã ca limbã de culturã în învãþãmântul european, greaca a fost permanent unmodel ºi o sursã de împrumuturi pentru multe dintre limbile europene naþionalemoderne. Greaca modernã sau neogreaca este vorbitã, ca limbã naþionalã ºi oficialãîn Grecia ºi în Cipru, de aproximativ 10 milioane de persoane.

hhaawwaaiiiiaannãã (germ. Hawaiianisch) Limbã din familia austronezianã, grupul polinezian,vorbitã astãzi de aproximativ 7 500 de persoane în insulele Hawaii. Se presupune cãvorbitorii acestei limbi au migrat aici în secolele al II-lea – al VIII-lea din Insulele Societãþii.

hhiinndduussttaannii (germ. Hondostanisch) Limbã de tip indo-arian, identicã din punctde vedere gramatical cu limba hindi, limbã oficialã în India. Numitã astãzi de obiceiurdu, este limbã oficialã în Pakistan. Formatã pe bazele limbii comune din Pundgeabîn secolul al XI-lea, aceastã limbã a suferit puternice influenþe persane ºi turceºti.Termenul hindustani a fost creat de filologul John Borthwick Gilchrist în primajumãtate a secolului al XIX-lea, pentru a desemna limba care juca în zonã rolul uneilingua franca.

hhuuaazztteeccãã (germ. Huastekisch) Limbã amerindianã aparþinând familiei maya-soque.Înainte de cucerirea spaniolã era vorbitã în regiunea Tampico, de la Rio Tuxpampânã la Sierra Tamaulipas ºi de la coasta Golfului Mexic pânã la Sierra Madre Orien-tale. Astãzi nu mai existã decât aproximativ 70 000 de vorbitori, concentraþi în specialîn statele mexicane San Luis Potosí ºi Veracruz.

jjaavvaanneezzãã (germ. Javanisch) Limbã din familia limbilor austroneziene, grupulindonezian, cea mai rãspânditã limbã din acest grup. Atestatã în scris încã din secolulal IX-lea, a fost puternic influenþatã de sanscritã. Javaneza modernã prezintã o structurãgramaticalã simplificatã în comparaþie cu javaneza veche; vechile împrumuturi dinsanscritã au fost înlocuite prin împrumuturi din arabã. Se disting douã varietãþi: unacultivatã (krama) ºi una popularã (ngoko). Aceastã limbã este vorbitã astãzi de apro-ximativ 70 de milioane de persoane în insula Java (cu excepþia coastei nord-estice,unde dominã limba sundanezã) ºi pe coasta învecinatã a insulei Madura.

kkaawwii (germ. Kawi-Sprache) Limbã scrisã din insula Java, întrebuinþatã în specialde poeþi (< sanscr. kavi ‘poet’) ºi constituitã pe baza vechii javaneze. Atestatã încã

LIMBI MENÞIONATE ªI DISCUTATE DE HUMBOLDT 365

din secolul al IX-lea, aceastã limbã se diferenþiazã de celelalte limbi austronezieneprin mulþimea împrumuturilor lexicale din limba sanscritã (o treime din vocabular).

llaattiinnãã (germ. Lateinisch) Desemnatã adesea de Humboldt prin sintagma römischeSprache ‘limba romanã’, latina este o limbã din familia indo-europeanã, grupul italic,adusã în Italia de triburi indo-europene pe la jumãtatea mileniului al II-lea î. Hr.Odatã cu întemeierea Romei la jumãtatea secolului al VIII-lea î. Hr., latina a devenitprogresiv ºi rapid limba unei mari culturi, însoþind expansiunea politicã ºi civilizatoriea Imperiului Roman. Cultivatã sistematic în ºcoalã ºi prin numeroase gramatici, bazân-du-se pe o bogatã ºi diversã literaturã, latina s-a impus ca una dintre cele mai „perfecte“(i. e. codificate ºi regularizate) limbi din istorie, comparabilã din acest punct de vederecu sanscrita, greaca sau ebraica. Cãtre începuturile erei creºtine, latina s-a impus calimbã universalã a întregului spaþiu mediteraneean, fiind adoptatã, într-o formã saualta, de majoritatea vechilor popoare care trãiau aici, singura limbã pe care latina nua reuºit sã o asimileze fiind limba greacã. Prin influenþe reciproce, latina ºi greacaau conturat împreunã fundamentele clasice ale culturii europene. Încetând sã maifie o limbã popularã vorbitã ºi transformându-se la acest nivel în limbile romanicemoderne (italiana, franceza, spaniola, portugheza, româna etc.), latina a supravie-þuit ca limbã oficialã a creºtinismului occidental, ca limbã de stat ºi ca limbã de culturãîn toate þãrile occidentale pe parcursul întregului Ev Mediu, pânã în zorii epocii moderne.Dupã ce a fost înlocuitã treptat, în funcþiile sale de comunicare (în domeniile admi-nistrativ, literar, filozofic etc.), de limbile literare naþionale moderne, latina a rãmas,ca limbã de culturã, principalul punct de referinþã ºi sursã de inovaþie lexicalã pentrupalierele superioare ale culturii moderne europene (filozofie, ºtiinþã, teologie). Inventatîncã din epoca arhaicã, alfabetul latin se bucurã astãzi de o rãspândire universalã.

lleennnnii lleennaappee Limba desemnatã de Humboldt prin numele sãu amerindian originareste un dialect al limbii delaware, practic dispãrut. În vremea primilor coloniºti euro-peni în America, triburile lenape ocupau regiunea orientalã a Pennsylvaniei ºi regiuneasud-esticã a actualului stat federal New York.

lliittuuaanniiaannãã (germ. Litthauisch) Limbã indo-europeanã aparþinând, alãturi de letonã,grupului baltic. Prezintã numeroase caracteristici arhaice în vocabular ºi morfologie,unele comune cu limbi vechi precum sanscrita, latina sau greaca, fapt care a atrasîn mod prioritar atenþia învãþaþilor din epocile de început ale lingvisticii compara-tiv-istorice. Limbã naþionalã ºi oficialã în Lituania, este vorbitã astãzi de aproximativ3 milioane de persoane.

mmaaiippuurrãã (germ. Maipure) Limbã amerindianã dispãrutã, aparþinând uneia dintrecele mai importante familii lingvistice din America de Sud, cea a limbilor arawak.

mmaallaaeezziiaannãã (germ. Malyisch) Humboldt întrebuinþeazã termenul malaezian pentrua desemna trei realitãþi etnico-lingvistice diferite: a) întreaga familie lingvisticã dincare fac parte ramura occidentalã a limbilor indoneziene ºi ramura orientalã a limbilorpolineziene, b) limbile malaeziene occidentale ºi c) limba malaezianã în sens strict.Limbã aparþinând familiei austroneziene, grupul indonezian, malaeziana propriu-zisãprezintã cele mai vechi atestãri scrise (secolul al VII-lea d. Hr.) dintre toate limbileacestei familii. La origini, a fost vorbitã în peninsula Malacca, în insulele Riau ºi Lingaºi pe coasta orientalã a Sumatrei. Ca limbã de circulaþie, este folositã astãzi în întreaga


Indonezie de aproximativ 125 de milioane de persoane. În lexic existã numeroase împru-muturi din vechea indianã, din arabã, din persanã, din portughezã ºi din neerlandezã.

mmaallggaaººãã (germ. Madecassich) Limbã din familia austronezianã, grupul indonezian,vorbitã azi de aproximativ 10 milioane de persoane. Este atestatã din secolul al XV-leaîn scriere arabã. Prezintã împrumuturi din limbile africane, din arabã ºi din limbileindo-europene. Este limba oficialã în Madagascar.

mmaanncciiuurriiaannãã (germ. Mandschuisch) Denumite ºi limbi tunguse, limbile manciu-riene fac parte din familia altaicã. Cea mai importantã dintre ele este manciurianapropriu-zisã, limbã literarã în Manciuria. Aceste limbi sunt astãzi pe cale de dispariþie,singura excepþie fiind dialectul xibo, vorbit în regiunea Xinjiang din China de apro-ximativ 18 000 de oameni.

mmaassssaacchhuusseettttss (germ. Massachusetts-Sprache) Limbã amerindianã din familia algon-kinã, dispãrutã azi. La începutul secolului al XVII-lea, era vorbitã în America deaproximativ 10 000 de persoane care locuiau în zona din jurul golfului cu acelaºinume ºi în Rhode Island. Este cunoscutã mai ales datoritã Bibliei traduse în aceastãlimbã de misionarul John Eliot, în anul 1663.

mmaayyaa (germ. Maya) Limbã amerindianã din grupul limbilor maya-soque. Suntînregistraþi oficial aproximativ 300 000 de vorbitori, concentraþi mai ales în statelemexicane Yucatán ºi Campeche. Vorbitori de limba maya se mai gãsesc însã ºi în regiu-nile meridionale, pânã în Tabasco, pe platourile Guatemalei, în vestul Hondurasuluiºi în nordul Salvadorului. Pentru a se refugia în faþa expansiunii spaniole, populaþiilenordice, care vorbeau maya clasicã, au migrat spre sud, cãutând adãpost în pãduri.Se considerã azi cã numãrul total al vorbitorilor de limbã maya ar fi de aproxima-tiv 2 milioane. Diferenþele dintre limba maya clasicã ºi yucataneza modernã suntneînsemnate.

mmeexxiiccaannãã (germ. Mexicanisch) Limbã amerindianã din familia uto-aztecã, grupulaztecan. Numitã aici de Humboldt mexicanã ºi denumitã de regulã aztecã, este desem-natã astãzi în patria ei prin cuvintele nahuatl sau nahua, termeni care vin de lanahua-tlatolli ‘vorbire inteligibilã, care sunã corect’. Pânã spre jumãtatea secoluluial XIX-lea, a fost una dintre limbile importante din punct de vedere cultural ale „LumiiNoi“. Dupã ce a fost lingua franca în întregul imperiu aztec, în epoca cuceririi spaniolea fost rãspânditã într-un teritoriu care se întindea de la oraºul Mexico pânã la Tuxla(Veracruz) ºi de la Pachuca (Hidalgo) pânã la Iguala (Guerrero), precum ºi în numeroasealte enclave lingvistice. A cunoscut o scriere proprie ºi o literaturã destul de bogatã.Astãzi mai existã doar aproximativ 650 000 de vorbitori nativi.

mmiixxtteeccãã (germ. Mixtekisch) Limbã amerindianã din familia mixtecanã, grupulotomangue. Este vorbitã astãzi de aproximativ 170 000 de persoane în statul mexicanOxaca ºi în zonele limitrofe din Puebla ºi din Guerrero. Înrudirea sa cu grupul zapateceste încã ºi astãzi o problemã controversatã. Limba mixtecã cuprinde numeroasedialecte, dintre care multe sunt încã necunoscute.

mmoohhiiccaannãã (germ. Mohegans) Limbã amerindianã din familia algonkinã, dispãrutãîntre timp. Mohicanii trãiau în regiunea de la vãrsarea râului Hudson.


mmoonnggoollãã (germ. Mongolisch) Limbã din familia limbilor altaice, care cunoaºtenumeroase varietãþi. S-a scris în aceastã limbã o veche literaturã cu conþinut buddhistîncepând cu secolul al XIII-lea. Este astãzi limba oficialã în Mongolia (aproximativ2 milioane de vorbitori), fiind vorbitã ºi în unele regiuni din China ºi Rusia.

nneeoozzeeeellaannddeezzãã (germ. Neu-Seeländisch) Limbã denumitã adesea maori, aparþinefamiliei limbilor polineziene ºi este vorbitã astãzi de aproximativ 100 000 de persoane,mai ales în Noua Zeelandã.

ppaallii (germ. Pali) Limbã din familia indo-europeanã, ramura indo-arianã, grupulindian; este importantã ca idiom religios, cãci în ea au fost redactate cele mai vechiºi mai importante texte sacre ale buddhismului. Supravieþuieºte astãzi doar ca limbãscrisã ºi limbã liturgicã în Birmania, Thailanda ºi Ceylon (Sri Lanka).

ppaappuuaaººãã (germ. Papua-Sprache) Termen generic folosit de Humboldt pentru adenumi grupul de limbi vorbite de populaþiile ne-malaeziene din Noua Guinee ºidin insulele vecine.

ppeerrssaannãã (germ. Persisch) Limbã din familia indo-europeanã, ramura indo-arianã,grupul iranian, vorbitã astãzi de aproximativ 25 de milioane de persoane în Iran (limbãnaþionalã ºi oficialã) ºi în þãrile învecinate. Limbã a unei vechi ºi prestigioase culturi,persana a cunoscut numeroase varietãþi istorice sau regionale, dintre care cele mai impor-tante sunt urmãtoarele: persana veche (achemenidã), limba oficialã ºi de circulaþie înImperiul Persan (secolele al VII-lea – al IV-lea î. Hr.), persana medie (secolele al III-leaî. Hr. – al VIII-lea d. Hr.), limbã a Imperiului Sasanid, ºi persana modernã (începândcu secolul al IX-lea). În toate epocile evoluþiei sale istorice, persana a exercitat puterniceinfluenþe asupra limbilor învecinate.

ppeerruuaannãã (germ. Peruanisch), v. qquueecchhuuaa.qquueecchhuuaa (germ. Quechua) Limbã amerindianã din familia quechumaran, actual-

mente cea mai rãspânditã dintre limbile indigene ale Americii Latine, vorbitã deaproximativ 6 milioane de persoane, mai ales în Peru ºi Bolivia, unde este limbã oficialãalãturi de spaniolã. A fost limba oficialã ºi limbã de culturã în Imperiul Incaº, careocupa vaste teritorii din actualele state Peru, Bolivia, Ecuador, Chile ºi Columbia. Preluatãºi întrebuinþatã de conchistadorii spanioli ca lingua franca ºi în scopuri misionare, acunoscut o bogatã literaturã. A fost desemnatã de Humboldt ºi cu termenul de peruanã.

rreettoo--rroommaannãã (germ. Rhäto-Romanisch) Limbã romanicã dezvoltatã pe baza roma-nizãrii vechii provincii romane Raetia, reto-romana este una dintre cele patru limbioficiale în Elveþia, alãturi de germanã, francezã ºi italianã. În ciuda eforturilor susþinuteale statului elveþian ºi ale numeroaselor asociaþii locale de vorbitori nativi, aceastã limbãnu mai este vorbitã astãzi decât de aproximativ 35 000 de persoane (recensãmântuldin anul 2000).

ssaannddwwiicciiaannãã (germ. Sandwich-Sprache) Cu acest nume, Humboldt desemna limbahawaiianã, cãci numele iniþial atribuit de englezi insulei Hawaii a fost cel de InsuleleSandwich. V. hhaawwaaiiiiaannaa.

ssaannssccrriittãã (germ. Sanskrit) Humboldt împãrtãºea preþuirea unanimã a contem-poranilor sãi pentru aceastã limbã, socotitã, alãturi de latinã ºi greacã, întruchipareadesãvârºitã a geniului creator al omului. Adjectivul corespondent (germ. sanskritisch)


este folosit frecvent de Humboldt pentru a desemna întreaga familie a limbilor indo-eu-ropene (sau indo-germanice). Sanscrita propriu-zisã este o limbã din marea familiea limbilor indo-europene; aparþinând ramurii indo-ariene, s-a desprins de arianã pela începutul mileniului al II-lea î. Hr., iar câteva secole mai târziu purtãtorii acesteilimbi au ocupat India, punând aici bazele unei mari culturi, a cãrei expresie lingvisticãa fost tocmai sanscrita. Încã din Antichitate s-au conturat douã varietãþi distincte:sanscrita vedicã, limba celor patru cãrþi sacre ale brahmanismului (Rigveda), a comen-tariilor teologice (Brahmana) ºi filozofice (Upaniºad ), respectiv sanscrita clasicã, idiomîn care s-a scris o bogatã literaturã (Panciatantra, Mahabharata, Ramayana). Ambelevarietãþi au fost intens ºi continuu cultivate, prima ca limbã liturgicã, iar a doua ca limbãliterarã ºi savantã, perfecþionându-se deopotrivã prin codificãri succesive ºi ajungândastfel la un înalt grad de regularitate foneticã ºi morfologicã ºi la un vocabular bogatºi nuanþat. Numeroasele gramatici elaborate de-a lungul timpului de gramaticieniiindieni, dintre care cel mai cunoscut este PÅnini (secolele al VI-lea – al V-lea î. Hr.),gramatici elaborate pe principii descriptive ºi normative clare ºi riguroase, au contribuitºi ele la rafinarea sanscritei. Alfabetul sanscritei, numit devanagari (‘scrierea zeilor’),este socotit, cu cele 13 semne vocalice ºi 34 de semne consonantice ale sale, dreptunul dintre cele mai desãvârºite sisteme de scriere inventate vreodatã. Aria de influenþãculturalã ºi lingvisticã a sanscritei este imensã, ea exercitându-se nu doar asupra limbilorindiene medievale ºi moderne, ci ºi asupra limbilor din întregul spaþiu asiatic (limbilesino-tibetane, polineziene etc.). Acest destin istoric de excepþie, alãturi de calitãþileintrinseci ale sanscritei, au trezit în a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea admiraþiaerudiþilor europeni. În 1786, orientalistul englez Sir William Jones (1746–1794) asubliniat asemãnãrile izbitoare dintre sanscritã ºi limbile clasice europene, latina ºigreaca, arãtând cã acestea nu pot fi întâmplãtoare ºi cã nu se pot explica decât printr-oorigine comunã a celor trei limbi (la care se adaugã alte limbi vechi, gotica ºi celtica).Descoperirea de cãtre europeni a sanscritei a contribuit astfel la naºterea gândirii lingvis-ticii moderne, fundamentatã pe principiile studiului comparativ ºi istoric al limbilor.Este analizatã de Humboldt ca model ideal de limbã flexionarã.

sseemmiittiiccãã (germ. das Semitische) Termen generic prin care Humboldt desemneazãfie întregul ansamblu al limbilor aparþinând familiei semitice (ebraica ºi araba, maiales), fie presupusa limbã-mamã a tuturor limbilor aparþinând acestei familii.

ssiiaammeezzãã (germ. Siamesisch) Limbã aparþinând familiei limbilor sino-tibetane,grupul thai. Denumitã adesea ºi thai, siameza este singura limbã din aceastã familiecare a reuºit sã se concretizeze într-o literaturã destul de veche ºi de bogatã (secolulal XIV-lea d. Hr.). Limbã naþionalã ºi oficialã în Thailanda, este vorbitã de asemeneaîn Birmania, China ºi Vietnam (aproximativ 30 de milioane de vorbitori).

ttaaggaalleezzãã (germ. Tagalisch) Limbã aparþinând grupului de limbi austroneziene.Denumitã ºi tagalog, a fost atestatã în scris din secolul al XVI-lea ºi, ca limbã oficialãîn Filipine, este vorbitã astãzi de 40–50 de milioane de persoane.

ttaahhiittiiaannãã (germ. Tachitisch) Limbã aparþinând marii familii austroneziene, grupulpolinezian; vorbitã de aproximativ 60 000 de vorbitori nativi în Polinezia francezã(Tahiti, Moreea, Insulele Societãþii etc.), este întrebuinþatã ca lingua franca de popu-laþiile din întreaga Polinezie centralã. Beneficiind de o ortografie stabilitã de misionari



englezi la începutul secolului al XIX-lea, este întrebuinþatã în diferite publicaþii, maiales confesionale.

ttaammiillãã (sau ttaammuullãã) (germ. Tamulische) Cea mai importantã limbã din familialimbilor dravidiene, limbi care au predominat în subcontinentul indian înainte devenirea aici a indo-arienilor. Posedã o bogatã literaturã datând încã din secolul alIII-lea d. Hr. Este folositã azi de aproximativ 50 de milioane de vorbitori: în India(45 de milioane), Ceylon, Vietnam, Africa de Sud, Malaezia, Singapore, Insulele Fiji,Insulele Mauritius.

tteelliinnggãã (germ. Telingisch) Denumitã ºi tebugu, face parte din familia limbilor dravi-diene, fiind cea mai rãspânditã dintre ele. Este vorbitã de la Madras pânã la nordde Vizagapatam, ocupând bazinele medii ºi inferioare ale râurilor Kistna ºi Godavari.Primele atestãri literare dateazã din secolul al XI-lea. Astãzi, limba telingã sau tebugueste limba oficialã a statului indian Andhra Pradesh ºi este vorbitã de aproximativ55 de milioane de oameni.

ttoonnggaa (germ. Tongisch) Limbã polinezianã aparþinând familiei malaio-polineziene,vorbitã mai ales în insula Tonga; înruditã cu hawaiiana, tahitiana ºi samoana.

yyaarruurraa (germ. Yarura) Limbã vorbitã încã de aproximativ 2 000 de persoane înregiunea amazonianã, pe þãrmurile fluviilor Orinoco ºi Apure, în Venezuela. Numelelocal al acestei limbi dificil de clasificat este pumé.

zzeenndd (germ. Zend ) Termenul zend este o denumire improprie, dar larg rãspânditãîn secolul al XIX-lea pentru a desemna limba Avestei. În realitate, cuvântul nu sereferã la aceastã limbã, ci la explicaþiile (zend ) pe marginea Avestei, adicã la întreagaliteraturã medio-persanã de comentarii ale textelor sacre ale zoroastrismului; de aceea,acest idiom este denumit astãzi mai ales persana avesticã.

Bibliografie generalã

AA.. LLuuccrrããrrii cciittaattee ddee HHuummbboollddtt

Adelung, Johann Cristoph, Mithridates, oder allgemeine Sprachenkunde mit dem VaterUnser als Sprachprobe in bey nahe fünfhundert Sprachen und Mundarten. Fortgesetztund bearbeitet von Johann Severin Vater, Vossische Buchhandlung, Berlin, I–1806,II–1809, III–1816, IV–1817.

Ampère, Jean Jacques, „De la Chine et des travaux de M. Abel-Rémusat“, în Revue desdeux mondes, VIII, 1832, pp. 373–405.

Anderson, Robert, Rudiments of Tamul grammar, combining with the rules of KodunTamul, or the ordinary dialect, an introduction to Shen Tamul, or the elegant dialectof the language, J. M. Richardson, London, 1821.

Anonim, „Nouvelles. Société asiatique“, în Journal asiatique, III, 1823, pp. 57–63.Arcadius, jArkadivou periV tovnwn. Arcadius grammaticus Antiochenus, De accentibus.

E codicibus Parisinis primum edidit Edmund Henr. Barkerus, apud GerhardumFleischerum, Lipsiae, 1820.

Berghaus, Heinrich Karl Wilhelm, Asia Sammlung von Denkschriften in Beziehungauf die Geo- und Hydrographie dieses Erdtheils. Zusammengetragen von H. Berghaus,J. Perthes, Gotha, I–VII, 1832–1835.

Bernhardi, August Ferdinand, Anfangsgründe der Sprachwissenschaft, Frölich, Berlin,1805.

Bernhardy, Gottfried, Wissenschaftliche Syntax der griechischen Sprache, Duncker undHumblot, Berlin, 1829.

Böckh, August, De metris Pindari libri III. Apud J. A. G. Weigel, Lipsiae, 1814.Bopp, Franz, Über das Conjugationssystem der Sanskritsprache in Vergleichung mit jenem

der griechischen, lateinischen, persischen und germanischen Sprache. Nebst Episodendes Ramajan und Mahabharat in genauen metrischen Übersetzungen aus demOriginaltexte und einigen Abschnitten aus den Veda’s. Herausgegeben und mitVorerinnerungen begleitet von Dr. K. J. Windischmann, Andräische Buch-handlung, Frankfurt, 1816.

—, „Analitical comparison of the Sanskrit, Greek, Latin, and Teutonic languages,shewing the original identity of their grammatical structure“, în Annals of theOriental Literature, I, 1820, pp. 1–65.

—, Ausführliches Lehrgebäude der Sanskrita-Sprache. Apud Ferdinandum Dümmler,Berolini, I–III, 1824–1827.

—, „Vergleichende Zergliederung des Sanskrits und der mit ihm verwandten Sprachen.Erste Abhandlung. Von den Wurzeln und Pronominen erster und zweiter Person“,în Abhandlungen der philosophischen Klasse der Königlichen Akademie derWissenschaften zu Berlin aus dem Jahre 1824, 1826, pp. 117–148.

—, „Deutsche Grammatik von Dr. Jakob Grimm. Zweite Auflage. Göttingen in derDietrich’schen Buchhandlung. Erster Theil. 1822. XIX und 1802 S. Zweiter Theil.1826. XII und 1020 S. in 8o“, în Jahrbücher für wissenschaftliche Kritik, 1827,pp. 251–303; pp. 725–759 (recenzie).

—, „Vergleichende Zergliederung des Sanskrits und der mit ihm verwandten Sprachen.Dritte Abhandlung. Über das Demonstrativum und den Ursprung der Casuszei-chen“, în Abhandlungen der philosophischen Klasse der Königlichen Akademie derWissenschaften zu Berlin aus dem Jahre 1826, 1826, pp. 65–102.

—, Grammatica critica linguae sanscritae. Fasc. I et II, quo continentur euphoniaeleges una cum declinationis et conjugationis doctrina. Ex Officina Academica,Berolini, 1829, 1832.

—, „Etymologische Forschungen auf dem Gebiet der Indo-Germanischen Sprachen,mit besonderem Bezug auf die Lautumwandlung im Sanskrit, Griechischen,Lateinischen, Littauischen und Gothischen von Aug. Friedr. Pott. Lengo, im Verlagder Meyerschen Hofbuchhandlung, 1833“, în Jahrbücher für wissenschaftlicheKritik, I, 1834, pp. 81–88; pp. 89–94; pp. 97–99 (recenzie).

—, Kritische Grammatik der Sanskritsprache in kürzerer Fassung, Dümmler, Berlin,1834.

—, Vergleichende Grammatik des Sanskrit, Zend, Armenischen, Griechischen, Lateini-schen, Litthauischen, Gothischen, Altslavischen und Deutschen, I–III, Dümmler,Berlin, 1833–1852.

Burnouf, Eugène, „A grammar of the T’hai or Siamese language by capt. J. Low.Calcutta, „1828. Article de M. Eug. Burnouf“, în Nouveau Journal Asiatique,IV, 1829, pp. 210–228.

Burnouf, Eugène/Lassen, Christian, Essais sur le Pali, ou langue sacré de la presqu’îleau-delà du Gange, avec six planches lithographiées, et la notice des manuscrits palisde la Bibliothèque du Roi, Dondey-Dupré, Paris, 1826.

Buschmann, Johann Karl Eduard, Lehrbuch der englischen Aussprache, Dümmler,Berlin, 1832.

Camaño, Joaquín, De la lengua Chiquita. Manuscris din colecþia Schlözer, Coll. Ling.Fol. 23, Berlin.

Carey, Felix, A grammar of the Burman language. To which is added a list of the simpleroots from which the language is derived, The Mission Press, Serampore, 1814.

Carey, William, A grammar of the Sungskrit language, composed from the works of themost esteemed grammarian. To which are added examples for the exercise of the students,and a complete list of the dhattos, or roots, The Mission Press, Serampore, 1806.

Challan, Abbé, Vocabulaire Malgache, distribué en 2 parties, la 1ère François et Malgache,la 2e Malgache et François, Isle de France, f. ed., 1773.

372 BIBLIOGRAFIE

Chapelier, Louis Armand, Vocabulaire malgache–françois (district nord de Madagascar)par M. Chapelier, nouvellement rédigé, en suivant l ’ordre alphabétique, Berlin, 1830(prelucrare manuscrisã de Eduard Buschmann).

Cicero, Marcus Tullius, Ad Marcum Brutum orator. Ed. Heinrich Meyer, Lehnhold,Lipsiae, 1827.

Colebrooke, Henry Thomas, Cósha, or Dictionary of the Sanskrit language by UmuraSingha, with an English interpretation and annotations, Serampore, 1808 (ed. a II-a:1825).

Crawfurd, John, Dicþionar manuscris javanez-englez trimis lui Humboldt de autorîn anul 1831.

Demetrios Phalereus, De elocutione. Apud Iuntas, Florentiae, 1552; sau DhmhtreivouPeriV eJrmhneia" biblivon. Demetrii de elocutione liber. Curavit Johannes GottlobSchneider, ex bibliopolio Richterio Altenburgii, 1779.

Diefenbach, Lorenz, Über die jetzigen romanischen Schriftsprachen. J. Ricker, Leipzig,1831.

Du Ponceau, Peter Stephen (citat de Eliot 1822, Heckevelder 1819 ºi Zeisberger 1827).Edwards, Jonathan, Observations on the language of the Muhhakaneew Indians. A new

edition with notes by J. Pickering. As published in the Massachusetts historicalcollections, Phelps and Farnham, Boston, 1823.

Eliot, John, A grammar of the Massachusetts Indian language. A new edition with notesand observations by Peter S. Du Ponceau, and an introduction and supplementaryobservations by John Pickering. As published in the Massachusetts historicalcollections. Phelps & Farnham, Boston, 1822.

Ewald, Georg Heinrich August, Kritische Grammatik der hebräischen Sprache ausführlichbearbeitet, Hahn, Leipzig, 1827.

—, Grammatik der hebräischen Sprache des Alten Testamentes, in vollständiger Kürzeneu bearbeitet, Hahn, Leipzig, 1828. Ed. a II-a: 1835.

Flancourt, Étienne de, Dictionnaire de la langue de Madagascar avec un petit recueildes noms & dictions propres des choses qui sont d’une mesme espèce. Plus quelquesmots du language des sauvages de la baye de Saldagne au cap de Bonne Espérance.Un petit catéchisme & les prières du matin & du soir que les missionaires font &enseignent aux néophites & cathécumènes de cette isle, le tout en françois & en cettelangue. I–II, G. Josse, Paris, 1658.

Forneri, Giuseppe Maria, Autor al unui manuscris neidentificat, citat de Humboldtdupã gramatica limbii yarura de Lorenzo Hervás y Panduro.

Forster, Henry Pitts, An essay on the principles of Sanscrit grammar, Press of Ferris,Calcutta, 1810.

Froberville, Barthélemi Huet de, Vocabular malgaº–francez manuscris, în ºapte volume,prelucrat în 1816 de Froberville ºi aflat în posesia lui Sir Robert Tarquhar; citatde Jacquet 1833 ºi împrumutat de Humboldt de la Alexander Johnson.

Gericke, Johann Friedrich Karl, Eerste Gronden der Javaansche Taal, benevens JavaanschLeer- en Leesboek, met eene Woordenlijst ten gebruike bij hetzelve. Ter Lands Druk-kerij, Batavia, 1831.

BIBLIOGRAFIE 373

Gesenius, Friedrich Heinrich Wilhelm, Hebräisch – deutsches Handwörterbuch überdie Schriften des Alten Testaments, durchaus nach alphabetischer Ordnung. MitEinschluß der geographischen Namen, der chaldäischen Wörter beim Daniel und Esraund einem analytischen Anhange. F. C. W. Vogel, Leipzig, I–II, 1810–1812.

—, Kritische Geschichte der hebräischen Sprache und Schrift. Eine philologisch-historischeEinleitung in die Sprachlehren und Wörterbücher der hebräischen Sprache. F. C. W.Vogel, Leipzig, 1815.

—, Ausführliches grammatisch-kritisches Lehrgebäude der hebräischen Sprache mitVergleichung der verwandten Dialekte. F. C. W. Vogel, Leipzig, 1817.

Gilchrist, John Borthwick, Hindoostanee philology, comprising a dictionary English andHindoostanee, also Hindoostanee and English, with a grammatical introduction.I–Manners and Miller, Edinburgh, 1810; II–Parbury, Allen & Co., London, 1825.

Gilij, Filippo Salvatore, Saggio di Storia Americana, o sia Storia naturale, civile, e sacrade’regni e delle provincie Spagnuole di Tarra-ferma nell ’America meridionale, LuigiPerego, Roma, I–IV, 1780–1784.

Gonzales, Diego Pablo, Manual para administrar á los Indios del idioma Cahita lossantos sacramentos segun la reforma de NN. SS. PP. Paulo V. y Urbano VIII, ImprentaReal de Superior Gobierno de Doña Maria de Ribera, México, 1740.

Grimm, Jacob, Deutsche Grammatik, Dieterich, Göttingen, I–1819, II–1826, III–1831,IV–1837.

Harris, Jakob James, Hermes oder Philosophische Untersuchungen über die allgemeineGrammatik. Uebersetzt von Christian Gottfried Swerbeck, nebst Anmerkungenund Abhandlungen von Friedrich August Wolf und dem Uebersetzer. J. J. Gebauer,Halle, 1788.

Haughton, Sir Graves Chamney (ed.), Mánava-Dherma-Sásra, or The Institutes ofMenu. Vol. I, Sanskrit text. Vol. II, Institutes of Hindu law, or The ordinances of Menu,according to the gloss of Cullúca. Comprising the Indian system of duties, religiousand civil. Verbally translated from the original, with a preface by Sir William Jones.A new edition, collated with the Sanskrit text. Cox and Baylis, London, 1825.

Heckewelder, John, „Correspondence between Mr. Heckewelder and Mr. Duponceauon the languages of the America Indians“, în Transactions of the Historical andLiterary Comitee of the American Philosophical Society held at Philadelphia forpromoting useful knowledge, Philadelphia, I, 1819, pp. 351–451.

Hervás y Panduro, Lorenzo, Elementi grammaticali della lingua Yarura. Manuscris,op. nr. 342 din Archivio romano della Compagnia di Gesù din Roma.

—, Elementi della lingua Maya o Yucatana. Manuscris, op. nr. 342 din Archivio romanodella Compagnia di Gesù din Roma.

Homer, Ilias. Nova editio accurata in usum praelectionum academicarum et scho-larum, herausgegeben von Gottfried Heinrich Schäfer, Weigel, Lipsiae, 1819.

Hough, George Henry, An English and Burman vocabulary, preceded by a concise gram-mar in which the Burman definitions and words are accompanied with a pronun-ciation in the English character, S. ed., Serampore, 1825.

374 BIBLIOGRAFIE

Humboldt, Wilhelm von, „Ueber die Aufgabe des Geschichtsschreibers“, în Abhand-lungen der historisch-philologischen Klasse der Königlichen Akademie der Wissens-chaften zu Berlin. Aus den Jahren 1820–1821, 1822, pp. 305–322.

—, „Ueber das Entstehen der grammatischen Formen und ihren Einfluss auf dieIdeenentwicklung“, în Abhandlungen der historisch-philologischen Klasse der König-lichen Akademie der Wissenschaften zu Berlin. Aus den Jahren 1822–1823, 1825,pp. 401–430.

—, Lettre à M. Abel-Rémusat sur la nature des formes grammaticales en général, et surle génie de la langue chinoise en particulier, Imprimerie Royale, Paris, 1828.

—, „Ueber den Dualis“, în Abhandlungen der historisch-philologischen Klasse der König-lichen Akademie der Wissenschaften zu Berlin. Aus dem Jahre 1827, 1830, pp. 161–187.

—, „Ueber die Verwandschaft der Ortsadverbien mit dem Pronomen in einigenSprachen“, în Abhandlungen der historisch-philologischen Klasse der KöniglichenAkademie der Wissenschaften zu Berlin. Aus dem Jahre 1829, 1832, pp. 1–26.

—, „Extraits d’une lettre de M. le baron G. de Humboldt à M. E. Jacquet sur les alpha-bets de la Polynésie asiatique“, în Nouveau Journal Asiatique, IX, 1832, pp. 481–511.

—, Ueber die Kawi-Sprache auf der Insel Java, nebst einer Einleitung über die Verschie-denheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluß auf die geistige Entwicklungdes Menschengeschlechts, I–III, F. Dümler, Berlin, 1836–1839.

—, „Ueber die Verwandschaft des Griechischen Plusquamperfectum, der redupliciren-den Aoriste und der Attischen Perfecta mit einer Sanskritischen Tempusbildung[1838]“, în Wilhelm von Humboldt, Gesammelte Schriften („Akademieausgabe“),Albert Lertzmann (ed.), vol. VI/1, 1907, pp. 58–75.

—, „Ueber das Verbum in den Americanischen Sprachen“, în vol. Jürgen Trabant(ed.), Wilhelm von Humboldt, Über die Sprache. Reden vor der Akademie, Francke,Tübingen, 1994, pp. 82–97.

Jacquet, Eugène Vincent Stanislas, „Mélanges malays, javanais et polynésiens“, înNouveau Journal Asiatique, XI, 1833, pp. 97–160.

Johnson, Samuel, A Dictionary of the English language, in which the words are deducedfrom their originals and illustrated in their different significations by examples fromthe best writers, together with a history of the language and an English grammar.With numerous corrections and with the addition of several thousand words byHenry John Todd, I–II, Longman/Hurst, London, 1818.

Judson, Adoniram, A Dictionary of Burman language, with explanations in English.Compiled from the manuscripts of. A. Judson and of other missionaries in Burmah.Baptist Mission Press, Calcutta, 1826.

Julien, Stanislaus, Vindiciae philologicae in linguam sinicam. Dissertatio prima de qui-busdam litteris sinicis quae nonnunquam, genuina significatione deposita, accusandicasum mere denotant. Conscripsit et exemplis sinice impressis instruxit et illustravitStanislaus Julien, Dondey-Dupré, Paris, 1830.

Klaproth, Julius Heinrich, Supplément au Dictionnaire chinois–latin du P. Basile deGemona [= Basilio da Gemona, Dictionnaire chinois, français et latin. Publié parM. De Guignes, Paris, 1813], Imprimerie Royale, Paris, 1819.

BIBLIOGRAFIE 375

—, Asia polyglota, I. M. Eberhart, Paris, 1823.Lassen, Christian, v. Burnouf/Lassen 1826.Lee, Samuel (ed.), A Grammar and vocabulary of the language of New Zeeland. By

Thomas Kendall, with a preface of Samuel Lee. Published by the Church Missio-nary Society, R. Watts, London, 1820.

Lepsius, Richard, Paläographie als Mittel für die Sprachforschung, zunächst am Sanskritnachgewiesen, Oehmgke, Berlin, 1834.

Leyden, John, „On the languages and literature of the Indo-Chinese nations“, înAsiatick Researches, or Transactions of the Society, instituted in Bengal for inquiringinto the history and antiquities, the arts, sciences and literature of Asia, X, 1808,pp. 158–289.

Los Reyes, Antonio de, Arte de la lengua Mixteca. En casa de Pedro Balli, México,1583.

Los Santos, Domingo de, Vocabulario de la lengua tagala [1703]. Ed. de BalthasarMariano, Sampaloc, 1794.

Low, James, A grammar of the Thai, or Siamese language, Baptist Mission Press,Calcutta, 1828.

Mariner, William, An account of the natives of the Tonga Islands in the South PacificOcean, with an original grammar and vocabulary of their language. Compiled andarranged from the extensive communications of Mr. William Mariner, several yearsresident in those islands. Ed. a II-a, John Martin (ed.), I–II, Murray, London, 1818.

Marsden, William, A Dictionary of Malayan language in two parts, Malayan and English,and English and Malayan. Cox & Baylis, London, 1812.

Merian, Andreas Adolf von, Principes de l ’étude comparative des langues. Suivi d’obser-vations sur les racines des langues sémitiques, par M. Klaproth. Schubart/Heideloff,Paris, 1828.

Michaelis, Christian Benedict, De seminibus bilitteris et significatu vocum Hierogliphico,Halae, 1709.

Morrison, Robert, A Dictionary of the Chinese language, Honorable East India Com-pany’s Press, I–III, Macao, 1815–1823.

Neumann, Caspar, Hoc est Clavis domus Heber, reserans januam ad significatio-nem hieroglyphicam litteraturae hebraicae perspiciendam, Esaia Fellgibell, Bratislava,1712–1715.

Pott, August Friedrich, Etymologische Forschungen auf dem Gebiete der Indo-Ger-manischen Sprachen, mit besonderem Bezug auf die Lautumwandlung im Sanskrit,Griechischen, Lateinischen, Littauischen und Gothischen, Meyer-Buchhandlung,Lemgo, I–II, 1833–1836.

Prémare, Joseph Henry de, Notitia linguae sinicae. Sumptibus Collegii Anglo-Sinici,Mallaccae, 1831.

Reitz, Friedrich Wolfgang, De temporibus et modis verbi Graeci et Latini. Pars I, exofficina Langenheimiana, Lipsiae, 1766.

Raffles, Thomas Stamford, „On the Malayu nation, with a translation of its maritimeinstitutions“, în Asiatick researches, or Transactions of the Society, instituted in Bengal

376 BIBLIOGRAFIE

for inquiring into the history and antiquities, the arts, sciences, and literature of Asia,1816, XII, pp. 102–158.

Rémusat, Jean Pierre, Abel, „Utrum lingua sinica sit vere monosylabica? Disputatiophilologica in qua de grammatica Sinica obiter agitur“, în Fundgruben des Orients,III, 1813, pp. 279–288.

—, Éléments de la grammaire chinoise, ou principes généraux du Kou-wen, ou styleantique, Imprimerie Royale, Paris, 1822.

Rodríguez, Domingo, [citat ca informator de Hervás în Elementi della Lingua Maya,o Yucatana].

San Buenaventura, Francisco Gabriel de, Arte de la lengua maya, Viuda de BernardoCalderón, México, 1684.

Schlegel, August Wilhelm von, Ramayana, id est carmen epicum de Ramae rebus gestis,poetae antiquissimi Valmicis opus. Textum codicibus manuscriptis collatis recensuit,interpretationem latinam et annotationes criticas adiecit Aug. Guil. a Schlegel,vol. I–II, Weber, Bonn, 1829–1838.

—, „Über die Zunahme und den gegenwärtigen Stand unserer Kenntnisse von Indien“,în Berliner Kalender auf das Gemeine Jahr 1831. Herausgegeben von der König-lichen Preußischen Kalender-Deputation, 1831, pp. 3–160.

Schlegel, Friedrich von, Über die Sprache und Weisheit der Indier. Ein Beitrag zur Grün-dung der Alterthumskunde, Mohr und Zimmer, Heidelberg, 1808.

Sophocles, Sophoclis Œdipus Tyrannus et Euripidis Orestes ex optimis exemplaribusemendati. Cura et studio Rich. Fr. Ph. Brunck, praefatio est I. Schweighaeuser,apud Trettel et Würtz, Argentorati et Parisiis, 1779.

Tapia Zenteno, Carlos de, Arte novissima de lengua Mexicana. Por la viuda de JosephBernardo de Hogal, México, 1753.

—, Noticia de la lengua Huasteca. En la Imprenta de la Bibliotheca Mexicana, México,1767.

Vetancurt, Augustin de, Arte de la lengua Mexicana. Dispuesto por orden, y mandatode N. R.mo P. Fr. Francisco Treviuser, apud Trettel et Würtz, Argentorati et Parisiis,1673.

Wilkins, Charles, Grammar of the Sanskrita language, Bulmer & Co., London, 1808.Wilson, Horace Hayman, A dictionary, Sanskrit and English. Translated, emended and

enlarged from an original compilation prepared by learned natives for the Collegeof Fort William, Pereira, Calcutta, 1819.

Wolf, Friedrich August, Prolegomena ad Homerum, sive de operum Homericorum priscaet genuina forma variisque mutationibus et probabili ratione emendandi, vol. I,a libraria Orphanotropei, Halis Saxonum, 1794–1795.

—, Encyclopädie der Philologie. Nach dessen Vorlesungen im Winterhalbjahre1798–1799, herausgegeben und mit einigen literarischen Zusätzen versehen vonS. M. Stockmann, Leipzig, 1831.

Zeisberger, David, Grammar of the language of the Lenni Lenape or Delaware Indians.Translated from the German manuscript of the author by Peter Stephen Du Ponceau,with a preface and notes by the translator, Philadelphia, 1827.

BIBLIOGRAFIE 377

BB.. LLiissttaa pprriinncciippaalleelloorr ssccrriieerrii aallee lluuii WWiillhheellmm vvoonn HHuummbboollddtt*

1788–1790 – Über Religion (Despre religie).1789–1801 – Pariser Tagebücher (Jurnale pariziene).1791 – Ideen über Staatsverfassung durch die neue französische Constitution veranlasst

(Idei despre constituþie sugerate de noua Constituþie francezã).—, Über die Gesetze der Entwicklung der menschlichen Kräfte (Despre legile de dezvoltare

a forþelor omului).1792 – Ideen zu einem Versuch, die Gränzen der Wirksamkeit des Staats zu bestimmen

(Idei pentru o încercare de a defini graniþele acþiunii statului).1793 – Theorie der Bildung des Menschen (Teoria educãrii omului).—, Über das Studium des Alterthums, und des Griechischen insbesondere (Despre studiul

Antichitãþii, ºi în special al celei greceºti).1794 – Rezension von Jakobis Woldemar (Recenzie la Jakobis Woldemar).—, Über den Geschlechtsunterschied und dessen Einfluss auf die organische Natur (Despre

deosebirea dintre sexe ºi influenþa acesteia asupra naturii organice).1795 – Plan einer vergleichenden Anthropologie (Plan pentru o antropologie comparatã).—, Über die männliche und weibliche Form (Despre forma masculinã ºi cea femininã).1795–1796 – Über Denken und Sprechen (Despre gândire ºi vorbire).1796–1797 – Das achzehnte Jahrhundert (Secolul al optsprezecelea).1797 – Schema der Künste (Schemã a artelor).—, Über den Geist der Menschheit (Despre spiritul umanitãþii).1798 – Über die Kantische und Fichtesche Philosophie (Despre filozofia kantianã ºi cea

fichteanã).—, Über Göthes Hermann und Dorothea (Despre Hermann ºi Dorothea al lui Goethe).1799 – Musée des Petits Augustins (Muzeul Petits Augustins).1801–1802 – Fragmente der Monographie über die Basken (Fragmente din monografia

despre basci).1801 – Die Vasken, oder Bemerkungen auf einer Reise durch Biskaya und das französische

Baskenland im Frühling des Jahres 1810, nebst Untersuchungen über die vaskischeSprache und Nation und einer kurzen Darstellung ihrer Grammatik und ihresWortschatzes (Bascii sau Observaþii asupra unei cãlãtorii prin Biscaya ºi prin provinciafrancezã Þara Bascilor în primãvara anului 1801, împreunã cu Cercetãri asupranaþiunii ºi limbii basce ºi o scurtã Prezentare a gramaticii ºi vocabularului acesteia).

1806 – Latium und Hellas oder Betrachtungen über das classische Alterthum (Latiumºi Hellas, sau Consideraþii despre Antichitatea clasicã).

1807 – Geschichte des Verfalls und Unterganges der Griechischen Freistaaten (Istoriadeclinului ºi prãbuºirii statelor libere greceºti).

—, Über den Charakter der Griechen, die idealische und historische Ansicht desselben(Despre caracterul grecilor, examinarea idealã ºi istoricã a acestuia).

378 BIBLIOGRAFIE

* Redactatã pe baza ediþiei Academiei din Berlin (Wilhelm von Humboldts Gesam-melte Schriften, vol. I–XVI, ed. Albert Leitzmann, Berlin, 1903–1936) (n. trad.).

1810–1811 – Einleitung in das gesammte Sprachstudium (Introducere în studiul completal limbajului).

1811 – Berichtigungen und Zusätze zum ersten Abschnitte des zweiten Bandes des Mithri-dates über die Cantabrische oder Baskische Sprache (Rectificãri ºi adaosuri la primulcapitol, volumul al doilea din Mithridates, despre limba cantabricã sau bascã).

1812 – Ankündigung einer Schrift über die Vaskische Sprache und Nation, nebst Angabedes Gesichtspunctes und Inhalts derselben (Comunicat cu privire la o scriere desprelimba ºi naþiunea bascilor, împreunã cu o informare despre punctul de vedere ºiconþinutul acesteia).

—, Essai sur les langues du Nouveau Continent (Eseu despre limbile Noului Continent)1812–1814 – Über Sprachverwandschaft (Despre înrudirea dintre limbi).1814 – Über die Bedingungen unter denen Wissenschaft und Kunst in einem Volke

gedeihen (Despre condiþiile în care înfloresc la un popor ºtiinþa ºi arta).—, Betrachtungen über die Weltgeschichte (Consideraþii despre istoria mondialã).1816 – Aeschylos Agamemnon metrisch übersetzt (Agamemnon al lui Eschil tradus în

structuri metrice).—, Bruchstück einer Selbstbiographie (Fragment dintr-o autobiografie).1818 – Betrachtungen über die bewegenden Ursachen in der Weltgeschichte (Consideraþii

despre cauzele care pun în miºcare istoria mondialã).1820 – Über das vergleichende Sprachstudium in Beziehung auf die verschiedenen Epochen

der Sprachentwicklung (Despre studiul comparativ al limbilor în relaþie cu diferiteleepoci ale dezvoltãrii acestora).

1820–1821 – Prüfung der Untersuchungen über die Urbewohner Hispaniens vermittelstder Vaskischen Sprache (Verificare cu ajutorul limbii basce a cercetãrilor despre bãº-tinaºii din Hispania).

1821 – Über den Einfluss des verschiedenen Charakters der Sprachen auf Literatur undGeistesbildung (Despre influenþa caracterului diferit al limbilor asupra literaturii ºiformãrii spirituale).

—, Über die allgemeinsten Grundsätze der Wortbetonung mit besonder Rücksicht aufdie Griechische Accentlehre (Despre principiile cele mai generale ale accentuãrii cuvin-telor, cu o atenþie specialã asupra accentuãrii greceºti).

—, Über die Aufgabe des Geschichtsschreibers (Despre sarcina istoriografului).—, Versuch einer Analyse der Mexikanischen Sprache (Încercare de analizã a limbii

mexicane).1822 – Über das Entstehen der grammatischen Formen, und ihren Einfluss auf die

Ideenentwicklung (Despre apariþia formelor gramaticale ºi influenþa acestora asupradezvoltãrii ideilor).

—, Über die in der Sanskrit-Sprache durch die Suffixa twâ und va gebildeten Verbalformen(Despre formele verbale construite prin sufixele twâ ºi va în sanscritã).

—, Über den Nationalcharakter der Sprachen (Despre caracterul naþional al limbilor).1823 – Inwiefern lässt sich der ehemalige Culturzustand der eingebornen Völker Amerikas

aus den Überresten ihrer Sprachen beurtheilen? (În ce mãsurã poate fi evaluat stadiulcultural din trecut al popoarelor bãºtinaºe din America pe baza fragmentelor rãmasedin limbile lor?).

—, Über das Verbum in den Americanischen Sprachen (Despre verb în limbile americane).

BIBLIOGRAFIE 379

1823–1824 – Über den Zusammenhang der Schrift mit der Sprache (Despre relaþiadintre scriere ºi limbã).

1824 – Über die Buchstabenschrift und ihren Zusammenhang mit dem Sprachbau (Desprescrierea alfabeticã ºi relaþia acesteia cu structura limbii)

1824–1826 – Grundzüge des allgemeinen Sprachtypus (Principii ale unei tipologii generalea limbilor).

—, Lettre à Monsieur Abel-Rémusat sur la nature des formes grammaticales en généralet sur le génie de la langue Chinoise en particulier (Scrisoare cãtre dl Abel-Rémusatdespre natura formelor gramaticale în general ºi despre geniul limbii chineze în special ).

1825 – Über die Bhagavad-Gîtâ. Mit Bezug auf die Beurtheilung der Schlegelschen Ausgabeim Pariser Asiatischen Journal (Despre Bhagavad-Gîtâ. Cu referire la evaluarea înJurnalul asiatic parizian a ediþiei schegeliene).

1825 (aprox.) – Mexikanische Grammatik (Gramaticã mexicanã).1825–1826 – Über die unter dem Namen Bhagavad-Gîtâ bekannte Episode des Mahâ-

Bhârata (Despre episodul din Mahâ-Bhârata cunoscut sub numele de Bhagavad-Gîtâ).1826 – Notice d’une grammaire Japonoise imprimée à Mexico (Notiþã asupra unei

gramatici japoneze tipãrite în Mexic).—, Über den grammatischen Bau der Chinesischen Sprache (Despre structura gramaticalã

a limbii chineze).—, Untersuchungen über die Amerikanischen Sprachen (Cercetãri asupra limbilor

americane).1827 – Erwiderung auf einen Aufsatz von Guido Görres (Replicã la un articol de Guido

Görres).—, Mémoire sur la séparation des mots dans les textes sanscrits (Memoriu asupra separãrii

cuvintelor în textele sanscrite).—, Über den Dualis (Despre dual ).1827–1828 – Geschichte der Abhängigkeit im Menschengeschlechte (Istoria dependenþei

în specia umanã).1827–1829 – Über die Verschiedenheiten des menschlichen Sprachbaues (Despre diferenþele

de structurã dintre limbile omeneºti).—, Von dem grammatischen Baue der Sprachen (Despre structura gramaticalã a limbilor).1828 – An Essay on the best Means of ascertaining the Affinities of Oriental languages

(Eseu despre cele mai bune cãi de a evidenþia înrudirile dintre limbile orientale).—, Lebenslauf 1767–1828 (Autobiografie 1767–1828).—, Über die Sprachen der Südseeinseln (Despre limbile din insulele din Mãrile Sudului).—, Über die Verwandschaft des Griechischen Plusquamperfectum, der reduplicirenden

Aoriste und der Attischen Perfecta mit einer Sanskritischen Tempusbildung (Despreînrudirea dintre mai mult ca perfectul grecesc, aoristele reduplicate ºi perfectele aticeºi formarea timpurilor în sanscritã).

1829 – Anhang zu Rückerts Rezension von Durschs Ghatakarparam (Anexã la recenzialui Rückert la Ghatakarparam a lui Dursch).

—, Über die Verwandschaft der Ortsadverbien mit dem Pronomen in einigen Sprachen(Despre înrudirea dintre adverbele de loc ºi pronume în câteva limbi).

1830 – Rezension von Goethes zweitem römischen Aufenthalt (Recenzie despre cea de-adoua ºedere a lui Goethe la Roma).

380 BIBLIOGRAFIE

—, Über Schiller und den Gang seiner Geistesentwicklung (Despre Schiller ºi parcursuldezvoltãrii sale spirituale).

1830–1835 – Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einflussauf die geistige Entwicklung des Menschengeschlechts (Despre diversitatea structuralãa limbilor ºi influenþa ei asupra dezvoltãrii spirituale a umanitãþii).

1832 – Lettre à Monsieur Jacquet sur les alphabets de la Polynésie Asiatique (Scrisoarecãtre domnul Jacquet despre alfabetele din Polinezia Asiaticã).

1835 – Über die Kawi-Sprache auf der Insel Jawa, nebst einer Einleitung über die Verschie-denheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistige Entwicklungdes Menschengeschlechts (Despre limba kawi din insula Java, împreunã cu o introduceredespre diversitatea structuralã a limbilor ºi influenþa ei asupra dezvoltãrii spiritualea umanitãþii) (Berlin, vol. I–III, 1836–1839).

—, Sokrates und Platon über die Gottheit, über die Vorsehung und Unsterblichkeit (Socrateºi Platon despre divinitate, despre providenþã ºi nemurire).

—, Über das Verhältnis der Religion und der Poesie zu der sittlichen Bildung (Desprerelaþia religiei ºi a poeziei cu educaþia moralã).

CC.. EEddiiþþiiii aallee ooppeerreeii lluuii WWiillhheellmm vvoonn HHuummbboollddtt

Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistigeEntwicklung des Menschengeschlechts. Herausgegeben von Eduard Buschmann,Königliche Akademie der Wissenschaften, Berlin, 1836.

Über die Kawi-Sprache auf der Insel Jawa, nebst einer Einleitung über die Verschiedenheitdes menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistige Entwicklung desMenschengeschlechts. Herausgegeben von Eduard Buschmann, F. Dümmler, vol. I:Erstes Buch, Über die Verbindungen zwischen Indien und Jawa, Berlin, 1836; vol.II, Zweites Buch: Über die Kawi-Sprache; Drittes Buch: Über die MalayischenSprachstamm, Berlin, 1838; vol. III: Über die Malayischen Sprachstamm (con-tinuare), Berlin, 1839.

Wilhelm von Humboldt’s Gesammelte Werke. Herausgegeben von Carl Brandes,vol. I–VII, Reimer, Berlin, 1841–1852.

Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistigeEntwicklung des Menschengeschlechts. Herausgegeben von August Friedrich Pott,Calvary, Berlin, 1876 [ed. a II-a: 1880; retipãrire: Olms, Hildesheim – New York,1974].

Die sprachphilosophischen Werke Wilhelm’s von Humboldt. Herausgegeben von HeymannSteinthal, Dümmler, Berlin, 1883–1884.

Wilhelm von Humboldt’s Gesammelte Schriften. Im Auftrag der Königlichen Preußi-schen Akademie der Wissenschaften, herausgegeben von Albert Leitzmann etalii, vol. I–XVII, Behr, Berlin, 1903–1936 [retipãrire: De Gruyter, Berlin, 1968](= „Akademie-Ausgabe“).

Kleine Schriften. Eine Auswahl aus den geistesgeschichtlichen Aufsätzen. Herausgegebenvon Otto Heuschele, Reclam, Leipzig, 1828.

BIBLIOGRAFIE 381

Wilhelm von Humboldts philosophische Anthropologie und Theorie der Menschenkenntnis.Herausgegeben von Fritz Heinemann, Niemeyer, Halle, 1929.

Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistigeEntwicklung des Menschengeschlechts. Herausgegeben von Ewald Wasmuth, Schnei-der, Berlin, 1935 [retipãrire anastaticã a ediþiei princeps din 1836].

Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistigeEntwicklung des Menschengeschlechts. Herausgegeben von Herbert Nette, Claasen& Roether, Darmstadt, 1949.

Schriften zur Anthropologie und Bildungslehre. Herausgegeben von Andreas Flitner,Frankfurt am Main, 1956.

Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistigeEntwicklung des Menschengeschlechts. Mit einem Nachwort des Verlegers (W. Leh-mann), Dämmler, Bonn, 1960 [retipãrire anastaticã a ediþiei princeps din 1836].

Werke in fünf Bänden. Herausgegeben von Andreas Flitner und Klaus Giel, vol. I–V,Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 1960–1981.

Schriften. Ausgewält von Walter Flemmer, Goldmann, München, 1964.Wilhelm von Humboldt Studienausgabe. Herausgegeben von Kurt Mueller-Vollmer,

Fischer, vol. I–II, Frankfurt am Main, 1970–1971.Schriften zur Sprache. Herausgegeben von Michael Böhler, Reclam, Stuttgart, 1973.Über die Sprache. Ausgewählte Schriften. Herausgegeben von Jürgen Trabant, dtv,

München, 1985.Über die Sprache. Reden von der Akademie. Herausgegeben, kommentiert und mit

einem Nachwort versehen von Jürgen Trabant, Francke, Tübingen, 1994.Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistige

Entwicklung des Menschengeschlechts. Herausgegeben von Donatella di Cesare,Ferdinand Schöningh, Padeborn/München/Wien/Zürich, 1998.

Schriften zur Sprachwissenschaft. Historisch-kritische Ausgabe, herausgegeben von KurtMueller-Vollmer in Zusammenarbeit mit Tilman Borsche, Bernhard Hurch, FransPlank, Manfred Ringmacher, Jürgen Trabant und Gordon Whittaker, FerdinandSchöningh, Padeborn, 1994 ºi urm. [au apãrut primele 2 volume din cele 20prevãzute].

DD.. TTrraadduucceerrii îînn aallttee lliimmbbii aallee uunnoorr ssccrriieerrii ddeesspprree lliimmbbaajj

De l ’origine des formes grammaticales et de leur influence sur le développement des idées,par Guillaume de Humboldt. Opuscule traduit par Alfred Tonnellé, suivi del’analyse de l’opuscule sur la diversité dans la constitution des langues, Franck,Paris, 1959.

O razlièii organizmov èeloveèeskago jazyka po vlijaniju etogo razlièija na umstvennoerazvitije èeloveèeskogo roda. Perev. Petr Spiridonoviè Biljarskij, Akademija Nauk,Sanktpeterburg, 1859.

Linguistic Variability and Intellectual Development. Translated by George C. Buck andFrithjof A. Raven, University of Miami Press, 1971.

Introduction à l ’œuvre sur le kavi et autres essais. Traduction et introduction de PierreCaussat, Seuil, Paris, 1974.

382 BIBLIOGRAFIE

Izbrannye trudy po jazykoznaniju. Perev. Guram Ramišwili, Progress, Moskva, 1985.On language. The Diversity of Human Language-Structure and ist Influence on the Mental

Development of Mankind. Translated by Peter Heath, with an Introduction byHans Aarsleff, Cambridge University Press, Cambridge/New York/New Rochelle/Melbourne/Sydney, 1988.

Sobre la diversidad de la estructura del lenguaje humano y su influencia sobre el desarrolloespiritual de la humanidad. Traducción y prólogo de Ana Agud, Anthropos,Barcelona/Madrid, 1990.

Escritos sobre el lenguaje. Edición y traducción de Andrés Sanchez Pascual, Prólogode José Maria Valverde, Peninsula, Barcelona, 1991.

La diversitá delle lingue. Introduzione e traduzione a cura di Donatella Di Cesare,Premessa di Tullio De Mauro, Laterza, Bari, 1993.

Essays on Language. Edited and translated by Theo Harden and Dan Farrelly, P. Lang,Frankfurt/Berlin/New York, 1997.

On the Diversity of Human Language Construction and its Influence on the MentalDevelopment of the Human Species. Edited by Michael Losonsky, translated byPeter Heath, Cambridge University Press, London/New York, 1999.

Sur le caractère national des langues et autres écrits sur le langage. Traduits, présentéset commentés par Denis Thouard, Seuil, Paris, 2000.

EE.. LLiitteerraattuurrãã sseeccuunnddaarrãã

Aarsleff, Hans, „Guillaume de Humboldt et la pensée linguistique des Idéologues“,în vol. André Joly/Jean Stéfanini (ed.), La grammaire générale. Des modistes auxidéologues, PUL, Villeneuve-d’Ascq, 1977, pp. 217–241.

—, From Locke to Saussure. Essays on the study of language and intellectual history,University of Minnesota Press, Minneapolis, 1985.

—, „Introduction“ la Wilhelm von Humboldt, On language. The Diversity of HumanLanguage-Structure and its Influence on the Mental Development of Mankind.Translated by Peter Heath […], Cambridge University Press, Cambridge/NewYork/New Rochelle/Melbourne/Sydney, 1988, pp. VII–LXV.

Benveniste, Émile, Probleme de lingvisticã generalã. Traducere de Lucia MagdalenaDumitru, vol. I–II, Universitas, Bucureºti, 2000 [vers. orig.: Problèmes de linguis-tique générale, 1966].

Bloomfield, Leonard, Language. With a new Foreword by C. F. Hocket, The Universityof Chicago Press, Chicago/London, 1984 [ed. I: 1933].

Borsche, Tilman, Sprachansichten. Der Begriff der menschlichen Rede in der Sprachphi-losophie Wilhelm von Humboldts, Klett-Cotta, Stuttgart, 1981.

—, Wilhelm von Humboldt, Beck, München, 1990.Brown, R.L., Wilhelm von Humboldt’s Conception of Linguistic Relativity, Mouton,

The Fague/Paris, 1967.Brugmann, Karl/Delbrück, Berthold, Grundriß der vergleichenden Grammatik der

indogermanischen Sprachen, vol. I–V, Trübner, Straßburg, 1886–1900.

BIBLIOGRAFIE 383

Cassirer, Ernst, Philosophie der symbolischen Formen, vol. I-III, WissenschaftilcheBuchgesellschaft, 1973 [ed. I: 1923–1929].

Chomsky, Noam, Syntactic Structures, Mouton, La Haye, 1957.—, Cartesian Linguistics. A Chapter in the History of Rationalist Thought, Harper &

Row, New York/London, 1966.—, The Logical Structure of Linguistic Theory, The Plenum Press, New York/London,

1975.—, Cunoaºterea limbii. Traducere de Alexandra Cornilescu, Ileana Baciu ºi Tatiana

Duþescu Coliban, postfaþã de Alexandra Cornilescu, traducerea notelor de IoanDimitriu, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1996 [vers. orig.: Knowledge of language,1985].

Coseriu, Eugenio, Sprache, Strukturen und Funktionen, Gunter Narr Verlag, Tübingen,1970.

—, Humboldt und die moderne Sprachwissenschaft, în Jörn Albrecht/Jens Lüdtke/HaraldThun (ed.), Energeia und Ergon. Sprachliche Variation, Sprachgeschichte, Sprachty-pologie. Studia in honorem Eugenio Coseriu. Vol. I, Schriften von Eugenio Coseriu(1965–1987), Gunter Narr, Tübingen, 1988, pp. 15–43.

—, „Über die Sprachtypologie Wilhelm von Humboldts. Ein Beitrag zur Kritik dersprachwissenschaftlichen Überlieferung“, în vol. Beiträge zur vergleichenden Lite-raturgeschichte. Festschrift für Kurt Wais zum 65. Geburtstag, Tübingen, 1972,pp. 107–135.

—, „Sprachtypologie und Typologie von sprachlichen Verfahren“, în vol. ManfredFaust (ed.), Allgemeine Sprachwissenschaft, Sprachtypologie und Textlinguistik. Festschriftfür Peter Hartmann, Gunther Narr, Tübingen, 1983, pp. 269–279.

—, Semn, simbol, cuvânt. Versiune româneascã de Eugen Munteanu, în Analele ºtiin-þifice ale Universitãþii Al. I. Cuza – lingvisticã, tom. XXXIX (1993), pp. 5–22.

—, Sincronie, diacronie ºi istorie. Problema schimbãrii lingvistice. Versiune în limbaromânã de Nicolae Saramandu, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1997 [ed. I:1958].

—, Geschichte der Sprachphilosophie, von den Anfängen bis Rousseau . Neu bearbeitetund erweitert von Jörn Albrecht, Francke, Tübingen, 2003 [ed. I: 1969].

—, Teoria limbajului ºi lingvistica generalã. Cinci studii. Ediþie în limba românã deNicolae Saramandu, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1994 [vers. orig.: 1967].

Coºeriu, Eugeniu, Lingvistica integralã. Interviu realizat de Nicolae Saramandu, EdituraFundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1996.

Degérando, Joseph-Marie, „Considérations sur les diverses méthodes à suivre dansl’observation des peuples sauvages“, în Jean Copans/Jean Jamin, Aux origines del ’anthropologie française. Les mémoires de la société des observateurs de l ’homme,Jean-Michel Place, Paris, 1980, pp. 73–109.

De Mauro, Tullio/Formigari, Lia (ed.), Leibniz, Humboldt, and the Origins of Com-parativism, Benjamins, Amsterdam/Philadelphia, 1990.

Di Cesare, Donatella, „Die aristotelische Herkunft der Begriffe érgon und enérgeiain Wilhelm von Humboldts Sprachphilosophie“, în Jörn Albrecht/Jens Lüdtke/Harald Thun (ed.), Energeia und Ergon. Sprachliche Variation, Sprachgeschichte,Sprachtypologie. Studia in honorem Eugenio Coseriu. Vol. II, Das sprachtheoretische

384 BIBLIOGRAFIE

Denken Eugenio Coserius in der Diskussion (1), Gunter Narr, Tübingen, 1988,pp. 26–46.

—, Introduzione, în vol. Wilhelm von Humboldt, La diversitá delle lingue. Introduzionee traduzione a cura di Donatella Di Cesare, Premessa di Tullio De Mauro, Laterza,Bari, 1993, pp. V–XCVI.

—, Einleitung, în vol. Wilhelm von Humboldt, Über die Verschiedenheit des mensch-lichen Sprachbaues und ihren Einfluss auf die geistige Entwicklung des Menschen-geschlechts. Herausgegeben von Donatella di Cesare, Ferdinand Schöningh,Padeborn/München/Wien/Zürich, 1998, pp. 11–131.

Dove, Alfred, Humboldt, în Thomas A. Sebeok, Portraits of Linguists. A BiographicalSource Book fort the History of Western Linguistics, 1746–1963, Volume one: fromSir William Jones to Karl Brugmann. Indiana University Press, Bloomington/London, 1966, pp. 71–101.

Gipper, Helmut/Schmitter, Peter, Sprachwissenschaft und Sprachphilosophie im Zeitalterder Romantik, Gunter Narr Verlag, Tübingen, 1979.

Gadamer, Hans-Georg, Adevãr ºi metodã. Traducere de Gabriel Cercel, Larisa Dumitru,Gabriel Kohn ºi Cãtãlin Peteana, Teora, Bucureºti, 2001 [vers. orig.: Wahrheitund Methode. Grundzüge einer philosophischen Hermeneutik, 1960].

—, „Mensch und Sprache“ (1966), în Hans Georg Gadamer, Gesammelte Werke,Bd. 2, Hermeneutik II. Wahrheit und Methode; Ergänzungen, Tübingen, 1993,pp. 146–156 (trad. rom. de Eugen Munteanu, în Analele ºtiinþifice ale Universitãþii„Al. I. Cuza“ – filozofie, tom. LII–LIII [2005–2006], pp. 257–266).

Grimm, Jacob/Renan, Ernest, Douã tratate despre originea limbajului. Versiuni înlimba românã, cuvânt înainte, introduceri ºi bibliografie de Eugen Munteanu,Editura Universitãþii, Iaºi, 2001.

Hamann, Johann Georg, Schriften zur Sprache. Einleitung und Anmerkungen vonJosef Simon, Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main, 1967.

Haym, Rudolf, Wilhelm von Humboldt. Lebensbild und Charakteristik, Gaertner, Berlin,1856.

Heeschen, Volker, Die Sprachphilosophie Wilhelm von Humboldts (Diss.), UniversitätBochum, 1972.

Heidegger, Martin, Unterwegs zur Sprache, Neske, Pfullingen, 1959.Hennigfeld, Jochen, „Sprache als Weltansicht. Humboldt-Nietzsche-Whorf“, în Zeitsch-

rift für Philosophische Forschung, XXX (1976), pp. 435–451.Herder, Johann Gottfried, Abhandlung über den Ursprung der Sprache. Hrsg. von Hans

Dietrich Irmscher, Reclam, Leipzig, 1975 [ed. I: 1772].Hjelmslev, Louis, Preliminarii la o teorie a limbii. Traducere din limba englezã de

D. Copceac, Centrul de Cercetãri Fonetice ºi Dialectale, Bucureºti, 1967 [vers.orig.: 1953].

—, Die Sprache. Eine Einführung. Aus dem Dänischen übersetzt […] von OtmarWerner, Darmstadt, 1968 [vers. orig.: 1963].

Ivãnescu, Gh., „Die Erzeugung der Rede“, în vol. Horst Geckeler/Brigitte Schlie-ben-Lange/Jürgen Trabant/Harald Weydt (ed.), Logos Semantikos. Studia linguisticain honorem Eugenio Coseriu, de Gruyter & Gredos, Berlin/New York/Madrid,vol. I, 1981, pp. 89–114.

BIBLIOGRAFIE 385

Jerspersen, Otto, Language, its Nature, Development and Origin, G. Allen & Unwin,London, 1922.

Jost, Leonhard, Sprache als Werk und Wirkende Kraft. Ein Beitrag zur Geschichte undKritik der energetischen Sprachauffassung seit Wilhelm von Humboldt, Haupt, Bern,1960.

Kessel, Eberhard, Wilhelm von Humboldt. Idee und Wirklichkeit, Koehler, Stuttgart,1967.

Leibniz, Gottfried Wilhelm, Nouveaux essais sur l ’entendement humain. Chronologieet introduction par J. Brunschwig, Garnier-Flammarion, Paris, 1966 [ed. I: 1765].

Leitzmann, Albert, Wilhelm von Humboldt. Charakteristik und Lebensbild, Niemeyer,Halle, 1919.

Lepschy, Giulio C., Storia della linguistica, vol. III, Il Mulino, Bologna, 1994.Liebrucks, Bruno, Sprache und Bewußtsein. Bd. 2: Sprache. Wilhelm von Humboldt.

Von den Formen „Sprachbau und Weltansicht“ über die Bewegungsgestalten „innererCharakter der Sprachen und Weltbegegnung“ zur dialektischen Sprachbewegung beiWilhelm von Humboldt, Akademische Verlagsgesellschaft, Frankfurt am Main,1964.

John Locke, An essay concerning human understanding. Edited with an Introductionby John W. Yolton, Dutton, London/Dent/New York, 1961 (ed. I: 1690).

Mattoso-Camara, J. jr., Wilhelm von Humboldt et Edward Sapir, în Actes du DixièmeCongrès International des Linguistes (Bucarest, 16 Août–2 Septembre 1967),Éditions de l’Académie de la République Socialiste de Roumanie, Bucarest, 1970,pp. 327–332.

Mattson, Philip, Die Dichtung als Medium der Sprachtheorie. Der poetologische Gehaltvon Wilhelm von Humboldts Sprachphilosophie. Eine historische Studie (Diss.), Wien,1972.

Mauro, Tullio de, Introducere în semanticã. În româneºte de Anca Giurescu, Edituraªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1978 [vers. orig.: 1970].

Meschonnic, Henri, „Humboldt ou le sens du langage“, în vol. Henri Meschonnic(ed.), Le signe et le poème, Gallimard, Paris, 1975, pp. 123–139.

Mounin, Georges, Istoria lingvisticii. Traducere de Constantin Dominte, Paideia,Bucureºti, 1999 [vers. orig.: 1972].

Mueller-Vollmer, Kurt, Poesie und Einbildungskraft. Zur Dichtungstheorie Wilhelmvon Humboldts. Mit der zweisprachigen Ausgabe eines Aufsatzes Humboldts für Frauvon Staël, Metzler, Stuttgart, 1967.

—, Wilhelm von Humboldts Sprachwissenschaft. Ein kommentiertes Verzeichnis dessprachwissenschaftlichen Nachlasses. Mit einer Einleitung und zwei Anhängen,Schöningh, Paderborn/München/Wien/Zürich, 1993.

Navarro-Pérez, Jorge, Sprache und Individuum. Ein Versuch über den Gedanken dernicht mehr zu findenden Einheit in der Sprachphilosophie Wilhelm von Humboldts,Deimling, Wuppertal, 1993.

Oesterricher, Wulf, „Wem gehört Humboldt? Zum Einfluß der französischen Auf-klärung auf die Sprachphilosophie der Romantik“, în vol. Horst Geckeler/BrigitteSchlieben-Lange/Jürgen Trabant/Harald Weydt (ed.), Logos Semantikos. Studia

386 BIBLIOGRAFIE

linguistica in honorem Eugenio Coseriu, de Gruyter & Gredos, Berlin/New York/Madrid, vol. I, 1981, pp. 117–135.

Paul, Hermann, Prinzipien der Sprachgeschichte. Achte, unveränderte Auflage, MaxNiemeyer Verlag, Tübingen, 1968 [ed. I: 1880].

Porzig, Walter, Das Wunder der Sprache. Probleme, Methoden und Ergebnisse der moder-nen Sprachwissenscahft, A. Francke AG Verlag, Bern, 1950.

Rivarol, Discurs despre universalitatea limbii franceze, urmat de Maxime, reflecþii,anecdote, cuvinte de duh. Antologie, traducere, introducere ºi bibliografie de EugenMunteanu, Institutul European, Iaºi, 2003 [vers. orig.: 1784].

Robins, John, Scurtã istorie a lingvisticii. Traducere în limba românã de Dana LigiaIlin ºi Mihaela Leaþ, Polirom, Iaºi, 2003.

Rosén, B. Haiim, „Wilhelm von Humboldts Begriff des Phonems“, în Jörn Albrecht/Jens Lüdtke/Harald Thun (ed.): Energeia und Ergon. Sprachliche Variation, Sprach-geschichte, Sprachtypologie. Studia in honorem Eugenio Coseriu. Vol. II, Das sprach-theoretische Denken Eugenio Coserius in der Diskussion (1), Gunter Narr, Tübingen,1988, pp. 11–17.

Rousseau, Jean-Jacques, Eseu despre originea limbajului. Traducere, introducere, noteºi comentarii de Eugen Munteanu, Polirom, Iaºi, 1999 [vers. orig.: 1781].

Sala, Marius/Vintilã-Rãdulescu, Ioana, Limbile lumii. Micã enciclopedie, Editura ªtiin-þificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1981.

Sapir, Edward, Selected Writings in Language, Culture and Personality. Edited by DavidG. Mandelbaum, University of California Press, Berkeley/Los Angeles/London,1985.

Saussure, Ferdinand de, Curs de lingvisticã generalã. Traducere ºi cuvânt înainte deIrina Izverna Tarabac, Polirom, Iaºi, 1998 [vers. orig.: Cours de linguistique générale,1916].

—, Scrieri de lingvisticã generalã. Text stabilit ºi editat de Simon Bouquet ºi RudolfEngler, cu colaborarea lui Antoinette Weil, traducere de Luminiþa Botoºineanu,Polirom, Iaºi, 2004.

Scharf, H.-W., Das Verfahren der Sprache. Humboldt gegen Chomsky. SchöninghPaderborn/München, Wien/Zürich, 1994.

Scurla, Herbert, Wilhelm von Humboldt. Werden und Wirken, Claassen, Düsseldorf,1976.

Simenschy, Th./Ivãnescu, Gh., Gramatica comparatã a limbilor indo-europene, EdituraDidacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1981.

Steinthal, Heymann, Die Sprachwissenschaft Wilhelm von Humboldts und die HegelschePhilosophie, Dümmler, Berlin, 1848.

—, Der Ursprung der Sprache im Zusammenhang mit den letzen Fragen des Wissens.Eine Darstellung der Ansicht Wilhelm von Humboldts, vergliechen mit Herders undHamanns, Dümmler, Berlin, 1851.

Sweet, Paul Robinson, Wilhelm von Humboldt. A Biography, vol. I–II, Ohio UniversityPress, 1978–1980.

Swiggers, Pierre, „Fonction du langage et typologie linguistique chez Humboldt“,în Studii ºi cercetãri lingvistice, XXXVII (1986), nr. 4, pp. 277–285.

BIBLIOGRAFIE 387

Trabant, Jürgen, Apeliotes oder Der Sinn der Sprache. Wilhelm von Humboldts Sprach-Bild, Fink, München, 1986.

—, Traditionen Humboldts, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1990.—, Europäisches Sprachdenken. Von Platon bis Wittgenstein, C. H. Beck, München,

2006.Vossler, Karl, Positivismus und Idealismus in der Sprachwissenschaft, Winter, Heidelberg,

1904.—, Sprache als Schöpfung und Entwicklung, Winter, Heidelberg, 1905.—, Geist und Kultur in der Sprache, Winter, Heidelberg, 1925.Wald, Lucia/Sluºanschi, Dan, Introducere în studiul limbii ºi culturii indo-europene,

Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1987.Weisgerber, Leo, „Zum Energeia-Begriff in Humboldts Sprachbetrachtung“, în Wir-

kendes Wort, IV (1953–1954), pp. 374–377.—, Die geistige Seite der Sprache und ihre Erforschung, Pädagogischer Verlag Schwann,

Düsseldorf, 1957.—, Die Muttersprache im Aufbau unserer Kultur, Pädagogischer Verlag Schwann,

Düsseldorf, 1957.—, Die Entdeckung der Muttersprache im europäischen Denken, Heliand Verlag,

Lüneburg, 1958.—, Die geschichtliche Kraft der deutschen Sprache, Pädagogischer Verlag Schwann,

Düsseldorf, 1971.Welke, Klaus, „Zur philosophischen und sprachtheoretischen Begründung der Einheit

von Sprache und Denken bei Wilhelm von Humboldt“, în vol. Sprache –Bewußtsein – Tätigkeit. Zur Sprachkonzeption Wilhelm von Humboldts, AkademieVerlag, Berlin, 1986, pp. 9–67.

Wendt, Heinz F., Sprachen, Fischer Bücherei KG, Frankfurt am Main/Hamburg,1961.

Whitney, W. D., The Life and Growth of Language. An Outline of Linguistic Science,New York, 1875.

Wittgenstein, Ludwig, Tractatus logico-philosophicus. Traducere româneascã de MirceaDumitru ºi Mircea Flonta, Humanitas, Bucureºti, 2001 [vers. orig.: 1921].

Whorf, Benjamin L., Language, Thought and Reality. Selected writings of BenjaminLee Whorf, edited and with an Introduction by John B. Carroll, TechnologyPress of Massachusetts Institut of Technology, Cambridge, 1956.

Zöllner, Detlef, Wilhelm von Humboldt. Einbildung und Wirklichkeit. Das bildungs-theoretische Fundament seiner Sprachphilosophie, Waxmann, Münster, 1989.

*** Wilhelm von Humboldt, în Stanford Encyclopedia of Philosophy (http://plato.stanford.edu/entries/wilhelm-humboldt/).

FF.. DDeesspprree HHuummbboollddtt îînn lliimmbbaa rroommâânnãã

Bahner, Werner, „Observaþii asupra metodelor actuale de cercetare a vocabularului (I)“,în Limba românã, 1961, nr. 3, pp. 193–203 [despre conceptul humboldtian al„formei interne“ ºi constituirea teoriilor despre câmpurile semantice].

388 BIBLIOGRAFIE

—, „Observaþii asupra metodelor actuale de cercetare a vocabularului (II)“, în Limbaromânã, X, 1961, nr. 4, pp. 304–311 (despre posteritatea lui Humboldt).

Boboc, Alexandru, „Prolegomene la o filozofie a limbajului. Momente semnificativede la W. von Humboldt la L. Wittgenstein ºi M. Heidegger“, în Secolul 20,nr. 325–327, 1988, pp. 144–160.

Borcilã, Mircea, „Eminescu ºi Humboldt“, în Studia Universitatis Babeº-Bolyai –Philologia, XXXVI (1992), pp. 27–37.

Cobeþ, Doina, „Petru Maller Câmpeanu – gramatician“, în Limba românã, XLI, 1992,nr. 3, pp. 115–121 [ecouri ale operei lui Humboldt la autorul studiat].

Graur Alexandru/Wald, Lucia, Scurtã istorie a lingvisticii. Ediþia a II-a revãzutã ºiadãugitã, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1965 (cap. „Prima generaþie a lingviºtilorcomparatiºti“).

Heidegger, Martin, „Despre gândirea ºi vorbirea nonobiectivatoare“, în Secolul 20,nr. 325–327, 1988, pp. 177–182 [fragmente din Humboldt traduse de ThomasKleininger ºi Gabriel Liiceanu].

Humboldt, Wilhelm von, „Fragmente lingvistice“, în Secolul 20, nr. 325–327, 1988,pp. 161–164 [fragmente traduse de ªtefan Aug. Doinaº].

Iordan, Iorgu, „Lingvistica ºi filologia. Raporturile dintre ele“, în Limba românã, XX,1971, nr. 4, pp. 321–329 [despre Humboldt ca întemeietor al filozofiei limbajului].

Kisch, Ruth/Heinrich Mantsch, „Note asupra teoriei câmpurilor semantice“, în Limbaromânã, XVIII, 1969, nr. 1, pp. 25–31 [despre Humboldt ca precursor al teorieicâmpurilor semantice].

Lozbã, Mihai, „Humboldt despre limba dacoromânã în contextul limbilor romanice“,în Cronica, XXI, 1986, nr. 48, pp. 5, 8 [recenzie a versiunii ruseºti, Ramišwili,1985].

Munteanu, Eugen, Introducere în lingvisticã, Polirom, Iaºi, 2005, cap. „Wilhelmvon Humboldt: limba ca organ configurator al gândirii ºi ca activitate creatoare“,pp. 83–96.

—, „Lecturi humboldtiene“, în Timpul, Iaºi, nr. 1, ianuarie 2004, p. 21 (I), nr. 2,februarie 2004, p. 19 (II), nr. 3, martie 2004, p. 19 (III).

—, „Hans-Georg Gadamer – Limba ca medium al fiinþei umane“, în vol. MihaelaLupu, Eugen Munteanu, Florin-Teodor Olariu, Iulian Popescu (ed.), Signa in rebus.Studia linguistica et semiologica in honorem M. Carpov, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza“, Iaºi, pp. 281–290.

Pamfil, Carmen-Gabriela, „Latina popularã de la baza românei în concepþia luiTimotei Cipariu“, în Limba românã, XXXVI, 1987, nr. 6, pp.173–185 [Hum-boldt studiat de Cipariu].

Pohl, J., „Probleme actuale ale sociolingvisticii“, în Limba românã, XIX, 1970, nr. 4,pp. 283–295 [despre Humboldt ºi Vossler].

Popa, Teodora, „Un strãlucit precursor al lingvisticii moderne: William DwightWhitney“, în Limba românã, XIX, 1970, nr. 3, pp. 189–203 [Humboldt, înte-meietor al lingvisticii generale alãturi de Whitney].

Rosetti, Al., „Actualitatea gramaticii de la Port-Royal“, în Limba românã, XVII, 1968,nr. 4, pp. 287–291.

BIBLIOGRAFIE 389

390 BIBLIOGRAFIE

Wald, Lucia, recenzie la Luigi Rossielo, Linguistica illuminista, Bologna, 1967, înLimba românã, XVIII, 1969, nr. 1, pp. 95–98 (despre Humboldt ca reprezentantal concepþiei lingvistice mentaliste).

—, „Aspecte dialectice în teoria limbii a lui Wilhelm von Humboldt“, în vol. Pro-bleme de lingvisticã generalã, vol. IV, Editura Academiei R.P.R., Bucureºti, 1962,pp. 193–201.

—, „Hasdeu ºi problemele de teorie a limbii“, în Limba românã, XII, 1963, nr. 5,pp. 464–469 (despre influenþa lui Humboldt asupra lui Hasdeu prin intermediulneogramaticilor).

Ablaut = alternanþã vocalicãAbleitungsylbe = silabã derivativãAbwandlung = transformare; flexiuneAbwechslung = variaþieAbwandlungsart = tip de flexiuneAbwandlungsform = formã flexionarãAbweichung = abatere; anomalieAct = actAhnen, das = presimþire, presentimentAnbildung = aglutinareandeuten = a indicaAndeutung = indicareAnfügung = îmbinare (de elemente)Anfügungsgesetz = lege de îmbinareAnlage = aptitudine; predispoziþieAnregung = stimulAnschaulichkeit = plasticitate, transparenþã;

caracter intuitiv; evidenþã intuitivã;capacitate intuitivã

Anschauung = intuiþieAnschliesung = anexare; adãugireArbeit = acþiune; activitateArtikulationsvermögen = capacitate articu-

latorieAssimilationsgesetz = lege a asimilãriiAuffassung = interpretare; perspectivãAusbildung = educaþie; (despre limbã)

cultivareAussage = enunþare

Bahn = itinerar, traseu, parcursBau = structurãbedeuten = a semnifica; a deþine un con-

þinut semantic

Bedeutsamkeit = semnificativitate; capaci-tatea de a semnifica; funcþie semnifi-cativã; semnificaþie

Bedeutung = semnificaþie; conþinut se-mantic

Begebenheit = evenimentBegierde = dorinþãBegriff = concept; noþiuneBegriffsbildung = formare a conceptelorBegriffseinheit = unitate a conceptuluiBeredsamkeit = elocvenþãBeschaffenheit = caracter, constituþie, na-

turã, alcãtuire; caracteristicã, particu-laritate, specificitate

Bestimmung = determinare; definireBestrebung = tendinþãBeugung = flexiuneBeugungsart = tip de flexiuneBeugungsform = formã flexionarãbezeichnen = a desemna; a marcaBezeichnung = desemnareBezeichnungsmittel = mijloc de desemnareBeziehung = relaþieBildsamkeit = plasticitateBildung = formare, configurare; educaþie;

culturãBildungsbetrieb = tendinþã formativã; im-

puls formativBildungsgang = proces formativBildungskraft der Sprachen = forþã confi-

guratoare a limbilorBildungsprinzip der Sprache = principiu

formativ al limbii

Casusendung = terminaþie cazualãCasuszeichen = marcã cazualã

Glosar de echivalenþe terminologicegerman–român

392 GLOSAR DE ECHIVALENÞE

Charakter = caracterCharakteranlage = dispoziþie caractero-

logicãConsequenz = coerenþã

Dasein = existenþãDenkart = mod de a gândiDenkkraft = facultatea de a gândi; facul-

tate intelectualãDenkvermögen = facultatea de a gândiDenkweise = mod de a gândi, concepþieDeutung = indicare; conþinut semantic al

unui sufix

Eigentümlichkeit = caracter specific; spe-cificitate; caracteristicã, particularitate

Einbildungskraft = forþã imaginativãEinerleiheit = uniformitate; unicitateEinrichtung = organizareEinverleibung = încorporareEinverleibungssystem der Sprachen = sis-

temul de încorporare al limbilorEinzelheit = individualitate; particula-

ritateEinzelne, der = individEmpfänglichkeit = receptivitateEmpfindung = simþire, sentiment; percep-

þie; afectivitateEmpfindungsart = mod de a simþiEmpfindungsvermögen = facultate senzi-

tivãEmpfindungsweise = perceptivitate; moda-

litate de a percepe; sensibilitateEndung = terminaþie; desinenþãEntwicklung = dezvoltareErhabenheit = mãreþie; caracter sublimerkennendes Vermögen = facultate cog-

nitivãErscheinung = fenomenErscheinungswelt = lumea fenomenalãErzeugnis = produsErzeugung = producereEvolutionssystem = sistem evolutiv

Flexionssinn = simþ al flexiunii (sau fle-xionar)

Flexionssprachen = limbi flexionareFormenbau = construcþie a formelorFormenbildung = configurare a formelorFormenerzeugung = producere a formelorFormenschöpfung = creare a formelorFormensystem = sistem al formelorFormung = formare

Ganze, das = ansamblu; totalitateGattung = clasã, tip, specieGebrauch = uz; întrebuinþareGedachte, das = ceea ce este gândit; con-

þinut al gândirii; gând; ideeGedanke = gând; idee; conþinut semanticGedankenentwicklung = dezvoltare a ideilorGedankenform = formã a gândirii (sau de

gândire)Gedankengehalt = conþinut al gândirii;

conþinut semanticGedankenverknüpfung = complex de idei;

complex semanticGedankenverschlingung = îmbinare a ideilorGefühl = simþire; sentimentGeist = spiritGeistesanlage = dispoziþie a spirituluiGeistesarbeit = activitate spiritualãGeistesbahn = traseu spiritualGeistesbildung = configurare spiritualãGeisteseigentümlichkeit = specificitate

spiritualãGeisteserhebung = înãlþare spiritualãGeisteserzeugung = producþie a spirituluiGeisteskraft = forþã spiritualãGeistesprodukt = produs al spirituluiGeistesschwung = elan spiritualGeistestätigkeit = activitate a spirituluiGeistesvermögen = facultate a spirituluiGeisteswürdigung = apreciere a valorilor

spiritualeGemüth = sufletGemüthstimmung = dispoziþie sufleteascã

GLOSAR DE ECHIVALENÞE 393

Gemüthsbeschaffenheit = constituþie sufle-teascã; fire

Gepräge = caracteristicã; marcãGesamtbildung = configuraþie de ansambluGeschiedenheit = caracter distinctiv; dis-

tinctivitateGeschlecht = specie; neam; generaþiegesetzmässige Form = formã regulatãGesetzmässigkeit = legitate; caracter legic;

caracter regulat; regularitateGesinnung = convingere; þinutã moralãGesittung = comportament civilizat; civi-

litateGesprochene, das = ceea ce se exprimã prin

vorbire; exprimabilGestalt = formã, configurareGestaltung = formare, plãsmuire; configu-

raþie; paradigmãGewebe = þesãturãGliederung des Satzes = articulare a enun-

þului

Hervorbringung der Sprache = producerea limbajului

Ideenerzeugung = producere a ideilorIndividuum = individ, personalitateinnere Sprachform = formã internã a limbiiInnerliche, das = interioritateIsolierung = izolare

Kennsylbe = silabã distinctivãKennzeichen = marcã distinctivãKraft = forþã

Laut = sunetLautabsonderung = delimitare a sunetelorLautähnlichkeit = asemãnare foneticãLautbehandlung = tratament al sunetuluiLautbeschaffenheit = caracteristicã foneticãLautbezeichnung = desemnare prin suneteLauteigentümlichkeit = particularitate

foneticã (articulatorie); habitudinearticulatorie

Lauterweiterung = expansiune foneticã(sau a sunetului)

Lautform = formã foneticãLautformung = formare a sunetuluiLautganze, das = ansamblu foneticLautgefühl = simþ foneticLautgesetz = lege foneticãLautgewohnheit = habitudine fonatoareLautneigung = tendinþã a sunetuluiLautorgane = organe vocaleLautsystem = sistem foneticLautumformung = transformare foneticãLautumstellung = transpunere a sunetelorLautveränderung = schimbare foneticãLautverbindung = legãturã între sunete;

conexiune foneticãLautverknüpfung = îmbinare de suneteLautverschiedenheit = diferenþiere sonorã

(sau fonicã)Lautverschlingung = împletire de suneteLautverschmeltzung = fuziune a sunetelorLautverstärkung = consolidare a sunetuluiLautverwandschaft = înrudire între sunete;

afinitate sonorãLautzusammenhang = coeziune foneticã

Macht = putereMarkenzeichen = semn distinctivMerkmal = însuºire; caracteristicã

Naturlaut = sunet naturalNebenbestimmung = determinare secundarã

Organisation = organizare

Periode = frazã; perioadãPlanmässigkeit = conformitate cu un scop

Rede = vorbire; discursRedefigur = figurã a discursului; procedeu

retoricRedefügung = construcþie a discursuluiReden, das = vorbire; actul de a vorbiRedensart = locuþiune


Sachbedeutung = semnificaþie referenþialãSatz = enunþ; propoziþieSatzbildung = construcþie a enunþuluiSatzeinheit = unitate a enunþuluiSatzverknüpfung = conexiune enunþiativã;

coerenþã internã a enunþuluischaffen = a creaschöpferische Kraft = forþã creatoareSeele = sufletSeelenregung = tendinþã a sufletului (sau

sufleteascã)Seelenstimmung = dispoziþie sufleteascãSeelentätigkeit = activitate a sufletului (sau

sufleteascã)Selbstbewusstsein = conºtiinþã de sineSelbsttätigkeit = activitate spontanã; spon-

taneitatesetzen = a instituiSetzen, das = instituireSinnesart = mentalitateSprachanlage = facultate a limbajului; pre-

dispoziþie pentru limbajSprachansicht = viziune asupra limbii; con-

cepþie despre limbãSprachbau = structurã lingvisticãSprachbezeichnung = desemnare prin limbã;

desemnare lingvisticãsprachbildende Kraft = forþã de creaþie

lingvisticãSprachbildung = formare a limbilor (sau

a limbii); formare a limbajuluiSprache = limbaj; limbãSprachentstehung = genezã a limbajului;

genezã a limbiiSprachentwicklung = dezvoltare a limba-

jului; dezvoltare a limbiiSpracherfindung = inventare a limbii; in-

ventare a limbajuluispracherschaffender Act = act creator de

limbãSpracherzeugung = producere a limba-

jului; producere a limbiiSprachforderung = cerinþã a limbajuluiSprachform = formã a limbii

Sprachformung = formare a limbiiSprachforschung = cercetare lingvisticãSprachgebiet = domeniu al limbiiSprachgebrauch = întrebuinþare a limbii,

uz lingvisticSprachkraft = forþã a limbii; facultate a

limbajuluiSprachkunde = ºtiinþã a limbii; lingvisticãSprachlaut = sunet al vorbiriiSprachorganismus = organism al limbiiSprachsinn = simþ lingvistic; simþ al limbiiSprachstamm = familie de limbiSprachstudium = studiu al limbilor; cerce-

tare lingvisticãSprachsystem = sistem lingvisticSprachtechnik = tehnicã a limbiiSprachtendenz = tendinþã a limbiiSprachumgestaltung = prefacere a limbiiSprachuntersuchung = cercetare a limbiiSprachverfahren = procedeu al limbiiSprachvermögen = facultate a limbajuluiSprachverschiedenheit = diferenþã între

limbiSprachvollendung = desãvârºire lingvisticãSprachwerkzeug = organ vocal; aparat fo-

natorSprachzergliederung = analizã a limbiiSprachzweck = finalitate a limbajului;

scop al limbiiSprechen, das = vorbire; act de vorbire;

faptul de a vorbiSprechende, der = subiect vorbitorSprechtrieb = instinct al limbajuluiStamm1 = temã (verbalã)Stamm2 = grup etnic; etnieStammlaut = sunet tematicStammsylbe = silabã tematicãStammverwandtschaft = înrudire gene-

alogicãStammwort = cuvânt tematic; temã lexi-

calãStimme = voceStimmung = dispoziþie

GLOSAR DE ECHIVALENÞE 395

Stoff = substanþã, materie; conþinut (mate-rial)

Struktur der Sprache = structurã a limbiiSylbenbau = structurã a silabeiSylbenumfang = amplitudine silabicã

Tätigkeit = activitateThat = faptã, acþiuneTonaufhebung = anulare a accentuluiTongewebe = þesãturã fonicã; structurã

fonicãTreiben = imbold; impuls

Übereinstimmung = consonanþã; concor-danþã

Umänderung = modificare, schimbare;alterare

Umgestaltung = transformareUnterscheidung = distincþie; diferenþãUnterscheidungszeichen = semn distinctiv;

marcã distinctivãUrbild = prototipUrbildung = formaþiune primarãUrform = formã primarãUrlaut = sunet primarUrsprache = limbã originarã

Verbalbegriff = concept verbalVerbalendung = terminaþie verbalãVerbalfunktion = funcþie verbalãVerbindung = relaþie; legãturãVerbindungslaut = sunet de legãturãVerbindungsmittel = mijloc de legãturã;

conectorVerbindungspartikel = particulã conectivãVerfahren = procedeu; mod de a proceda;

procedurãvergleichendes Sprachstudium = studiu

comparativ al limbilorVerhängnis = soartã, fatalitateVerknüpfung = conexiune; îmbinareVerknüpfungsgesetz = lege de îmbinare (a

cuvintelor)Vermenschlichung = umanizare

Vermittlung = mediereVerschiedenheit = diversitateVerschlingung = împletireVerschmeltzung = fuziuneVerstand = intelect; înþelegereverstehen = a înþelegeVerwandlung = transformareVerwandtschaft = înrudire, afinitateVerwebung = þesãturã (a limbii)Vokalabstufung = gradaþie vocalicãVokalverlängerung = alungire a vocaleiVokalwechsel = schimbare vocalicãVölkergestaltung = configuraþie etnicãVölkervertheilung = diviziune etnicãVolkseigentümlichkeit = particularitate

etnicãVolksgeist = spirit al poporuluiVolksstamm = familie etnicã; grup etnic;

seminþie, neamVolksthümlichkeit = etnicitate; caracter

etnicVorschlagssylbe = silabã proteticãVorstellung = reprezentare; ideeVorstellungsweise = mod de reprezentare,

mod de a vedea lucrurile; interpretareVorzeit = preistorie, trecut

Weltanschauung = concepþie despre lume;viziune asupra lumii

Weltansicht = viziune asupra lumiiWeltauffassung = concepere a lumiiWendung = locuþiuneWesen = esenþã, naturãWillkührlichkeit = arbitrarietate; caracter

arbitrarWirken, das = activitateWirksamkeit = activitate; eficacitateWohllaut = eufonieWohllautgesetz = lege a eufonieiWohllautsgefühl = simþ al eufonieiWortausbildung = formare a cuvântuluiWortbau = structurã a cuvântuluiWortbezeichnung = desemnare lexicalã


Wortbildung = formare a cuvântului; for-maþiune lexicalã

Worteinheit =unitate a cuvântuluiWorterfindung = inventare a cuvântuluiWortganze, das = ansamblu lexicalWortgeltung = valoare a cuvântuluiWortstamm = temã lexicalãWortverschmelzung = fuziune a cuvântuluiWortvorrath = inventar lexicalWortzeichen = semn verbalWurzel = rãdãcinã; radicalWurzelbau = structurã a radicalului

Wurzellaut = sunet radicalWurzelstamm = temã radicalã

Zeichen = semn; marcãZeitmaaß = mãsurã silabicãZergliederung = analizãZusammenfügung = îmbinare, asamblareZusammenhang = conexiuneZusammensetzung = compunereZuwachs = expansiune (a formei cuvân-

tului)Zwischensatz = propoziþie intercalatã

abatere 274, 294n, 314, 391; ~de la olege 156; ~de la principiul pur 190;~de la pronunþia corectã 260; ~de lastructura legitimã 290;

abstractizare 103, 108n, 124, 177, 182,329

accent 53, 82n, 151, 161, 167-68, 168n,169, 169n, 170, 170n, 250, 298,300n, 303, 311-12, 331; ~ascuþit 50,170; ~circumflex 49, 170; ~grav 50;~principal 138, 168; ~secundar 168,168n, 169n; ~tonic 250

achagua (limba) 248, 363act 11-12, 79, 82, 90, 91, 95, 99, 139,

231-33, 267, 335; ~creator de limbã232; ~de vorbire 21, 82, 83, 91, 96,100, 105, 107, 111, 140, 169; ~uldesemnãrii 139; ~ul instituirii 53,232, 233, 233n, 234; ~de indicare112; ~ul înþelegerii 98, 99; ~de pro-ducere 63; ~de semnificare 267; ~sin-tetic 233-34; ~verbal 232

activitate 11, 12, 29, 57, 58, 71, 79, 82,89, 90, 91, 101, 119, 131, 140, 187,193, 197, 201, 203, 206, 211, 224,231, 240, 256, 257, 258, 267, 269,291, 357, 391, 395; ~creatoare 9, 12,290, 389; ~intelectualã 11, 78, 89;~interioarã 77, 78, 81, 131, 202, 203,204, 212; ~lingvisticã 23; ~practicã72; ~de simbolizare 268; ~spiritualã60, 76, 83, 86, 119, 206, 209, 214,255, 256, 269, 271, 272, 273, 392;

~a spiritului 81, 82, 97, 129, 139,192, 215, 223, 251, 264, 392; ~spon-tanã 76, 101, 119, 394; ~subiectivã90; ~a sufletului 201, 204, 205, 394;~umanã 57, 60, 79; ~a vorbirii 12

adevãr 91, 95, 99, 143, 219, 222, 229adjectiv 162, 201, 295-96, 299, 301-02,

309, 313, 313n, 314, 316-18, 320,324; ~verbal 242

adverb 306, 313, 313n, 314afectivitate 131, 198, 392afinitate 92, 103, 106, 122, 132, 165,

239, 240; ~dintre concepte 105, 111,130, 133; ~foneticã 157, 248; ~lexicalã53, 130; ~logicã 130; ~a sunetelor 130

afix 144, 249, 292, 299, 300-01, 303,323, 330, 340; ~cazual 279; ~pro-nominal 179

africane (limbi) 367afro-asiatice (limbi) 363-64aglutinare 53, 61, 139, 142-47, 153,

190, 211, 251, 280, 391alafuris (populaþie) 353alfabet 49, 50, 86, 86n, 101-03, 151,

167, 172n, 269, 276n, 294n, 295n,358, 363, 365-66, 369, 380

algebrã 64algonkinã (familie de limbi) 364, 367altaicã (familie de limbi) 367alterare (a sunetelor) 145, 395alternanþã (vocalicã) 163, 391 ~de litere

146 alungire 167; ~a vocalei 165, 395

Indici

aa)) IInnddiiccee aannaalliittiicc ddee tteerrmmeennii ººii ccoonncceeppttee

398 INDICI

americane (limbi) 30, 172n, 182, 191,235n, 245, 248-49, 251, 282-83,289, 292, 329, 379, 380

amerindiene (limbi) 31, 32, 363-68amplitudine 118, 222, 339; ~a cuvân-

tului 107; ~silabicã 275, 399analizã 12-13, 88, 106-07, 135-36, 140,

149, 153, 180, 192, 247, 256, 266,269, 324, 330, 332, 338, 345, 379,396; ~etimologicã 338; ~gramaticalã106; ~a limbii 88, 103, 114, 122, 125,184, 189, 199, 394; ~ºtiinþificã 83

analogie 76, 81, 87, 95, 112, 144, 158n,162, 179, 237, 246, 255, 291, 307,326, 328, 356; ~a conceptelor 111;~de desemnare 112; ~a formelor 151;~a sunetelor 105, 111, 145-46

anamitã (limba) 311, 312nansamblu 11, 13, 16, 17, 21, 55, 65,

106-07, 133, 140, 149, 150, 171,173, 177-78, 201, 208, 261, 278,283, 392; ~al cuvântului 166; ~aldiscursului 309; ~fonetic 62, 393;~lexical 111, 296, 326, 396; ~allimbajului 61; ~al limbii 259, 305,323n; ~al propoziþiei 181; ~sonor150, 167

antichitate 5, 28, 30, 63, 69n, 72-73,124, 229, 351, 361, 369, 378

antropologie 7-8, 28, 378anulare ~a accentului 168, 395; ~a into-

naþiei 168; ~a legii 338aorist 163, 186, 242n, 250, 375, 380aparat fonator 16, 102, 394arabã (limba) 103, 112, 114-15, 127,

211, 271, 275, 360, 363-67, 369arabi 211, 230-31arawak (limbi) 363, 366arbitrarietate 111, 346, 395arcado-cipriot (dialect) 365argumentum temporale 164armonie 60, 65, 73, 105, 116, 118, 163,

166, 207, 209, 211, 223, 269, 314;~silabicã 343

artã 46, 63-65, 69, 70, 76, 127, 206-07,207n, 208, 219, 230-31; ~a istoriei133; ~a navigaþiei 251

articulare 92, 100-02, 112, 149, 345,393; ~a propoziþiei 53, 149, 171, 172;~a sunetului 62, 101, 104

articulaþie 105, 110, 116, 148, 163asamblare 82, 101, 143, 150, 152, 219,

396asiatice (limbi) 51, 294naspiratã 50, 294aspiraþie 50, 60, 102-03, 325; ~conso-

nanticã 276, 176naugment 165-66, 173-74, 236-37austroneziene (limbi) 364-67, 369auz 11, 60, 89, 100, 102-04, 109, 113,

136, 143, 150-53, 157, 160, 167,189, 287, 312

aztecã (limba) 367

bascã (limba) 29, 32, 179, 181, 191,260, 363, 378-79

basci 29, 31, 228, 378betoi (poporul) 250betoianã (limba) 363birmanã (limba) 49-50, 54, 67, 279,

283, 289, 292-97, 294n, 295n, 299,300-302, 305, 308-12, 315, 321,330-31, 339, 344, 346, 349, 351n

birmani 293n, 295n, 308birmano-tibetane (limbi) 363bisilabism 117n, 338bizantini (scriitori) 224buddhism 368bugi (poporul) 355, 358buginezã (limba) 276, 364

cahitã (limba) 174n, 364cantabricã (limba) 378cânt 57, 65cântare 96, 104, 204, 227, 238cântec 58, 194, 203, 205, 311capacitate ~articulatorie (de articulare)

100, 147, 391; ~cognitivã 221; ~crea-

INDICI 399

tivã a limbii 143; ~intelectualã 188,191; ~de a semnifica 100, 109, 110,238

caracter 65, 69, 70, 207, 210, 225-26,230, 264, 288, 358, 378, 391; ~gra-matical 263; ~al limbii 18, 20-21,53-54, 73, 81-82, 117, 123, 127,140, 191-93, 195-98, 200, 203, 210,215, 219, 231, 233n, 235, 242, 256,263, 308, 317, 321, 379; ~al naþiu-nii 55, 119, 124, 169, 170, 193,197-98, 203, 205, 206, 209, 215,226, 266, 284; ~simbolic 145; ~spe-cific 195, 392

caracteristicã 101-03, 131, 149, 160, 191,232, 236, 245, 246

caz 236, 238, 253, 314; ~nominativ 49,146, 181, 302, 305-06, 313-14, 316;~genitiv 182, 302, 307, 313, 313n,314, 316; ~acuzativ 146, 181, 244n,310, 342; ~instrumental 302

cehã (limba) 32celticã (limba) 26, 369celtisticã 19cercetare a limbii (lingvisticã) 16-17, 20,

53, 55-56, 61, 81-82, 84-85, 100,149, 151n, 199, 200, 254, 337, 352,354, 362, 380, 394; ~a discursului120; ~gramaticalã 53

cerinþã a limbajului 17, 55, 141, 189,268, 275, 285, 394

chinezã (limba) 32, 51, 54, 65, 105, 116,136, 147, 171-72, 176, 178, 190-91,234, 241, 150-51, 259, 270-72,285-89, 291, 293, 306, 311-22,322n, 323, 323n, 325-30, 339, 345,347, 348n, 349-50, 350n, 362, 364,379-80

chinezi 259, 287chiquita (limba) 172n, 364civilizaþie 53, 66-70, 75, 355, 357, 359,

361, 365clasicism 2, 5, 27-28, 33

coerenþã ~internã a limbii 55, 265-66,270, 275, 286, 290-91, 293, 331,392, 394; ~a discursului 199; ~a confi-gurãrii limbii 265; ~a sistemului 288

coeziune ~a cuvântului 165; ~foneticã134, 138, 393; ~a formei 220; ~alimbii 263, 265, 275, 291; a sem-nelor 287

comedie 297, 220, 220ncomparaþie (a limbilor) 72, 81, 82, 110,

125, 128, 191, 213, 214comparativ 159complex ~de idei 262, 292; ~semantic

186, 392compunere (lexicalã) 77, 105, 138, 142-44,

146-47, 154, 190, 211, 213, 238,280, 285, 296-97, 298n, 299-301,305, 319, 322-23, 326-27, 331, 338,340, 396

concept 14, 53, 60, 64, 67-69, 84,86-87, 91, 94, 105, 106-07, 111,117, 121-125, 129-156, 159-166,172, 181-185, 191, 195-97, 201, 210,213-216, 221-222, 233, 237, 241,280, 282-84, 288, 292, 294, 296-97,301, 313, 317, 319, 322, 324-30,338, 345-49; ~filozofic despre limbaj11, 15, 23; ~general 329, 340, 346;~gramatical 122, 137, 139, 299, 327;~individual 106, 111, 124, 183; ~ver-bal 121, 127, 156, 162, 238, 278,297

concepþie despre lume 11, 61, 78, 395concordanþã ~între gândire ºi organele

fonatoare 101; ~între facultãþile spiri-tului 185; ~a legilor 119; ~simbolicã143; ~universalã 16, 87

conector 183, 295conexiune ~a conceptelor 123; ~enunþia-

tivã 292; ~a discursului 107, 116;~între fenomene 61

configurare ~a formelor 184, 192, 238,241, 392; ~spiritualã 76, 292

400 INDICI

conjugare 137, 154, 162-63, 165, 179-80,183, 194, 235, 237-38, 239n, 240-41,244, 247, 249, 257, 303, 307, 345

conjuncþie 53, 184, 234, 251-53, 316conjunctiv (modul) 115, 120n, 245, 292,

309consoanã 50, 102-03, 117, 152, 156,

161-62, 167, 174n, 248, 275-79,281, 294, 337-39, 345; ~aspiratã 49;~dentalã 49; ~finalã 152, 154, 164,145-6; ~guturalã 103; ~iniþialã 102,155, 167, 294; ~lingualã 49; ~nazalã49, 311; ~palatalã sonorã 49; ~pala-talã surdã 49, 294; ~simplã 159;~sonorã 152; ~surdã 152; ~ºuierã-toare lingualã 49; ~ºuierãtoare pala-talã 49; ~tematicã 337

consolidare a sunetului 157, 159, 160,393

consonanþã 92-93, 395constituþie sufleteascã a poporului 210construcþie 62, 156, 184, 199, 242-43,

253, 307-09, 313, 317, 330; ~adiscursului 124-25, 191, 193, 198,211, 215, 218n, 312-15, 319, 330,393; ~a formelor 192, 392; ~a frazei150, 310; ~gramaticalã 218; ~a locu-þiunii 317; ~a propoziþiei 149, 173,181, 251-52, 260, 303; ~organicã alimbii 118; ~sintacticã 125

conºtiinþã 113, 123, 136, 188, 194-95,202, 210, 214, 229, 230-31, 261,267; ~imediatã 267; ~individualã 75;~interioarã 71; ~reflexivã a limbii 185;~de sine a limbii 139, 202, 394

conþinut 46, 87, 92, 94, 107, 112, 126,131, 144, 145, 147, 161, 195, 218,219, 220, 329, 347; ~formal 287; ~algândirii 100, 106, 118, 124-25,129-30, 150-53, 169, 182, 199, 217,221, 226, 242, 310, 392; ~general108; ~intelectual 217; ~interior 219;~material 287, 316, 395; ~semantic37, 40, 134, 144, 146, 153, 157,

159, 161-62, 165, 178, 180, 191,205, 233n, 236-38, 275, 277-80,304, 306, 324-26, 331, 338, 340,391-92; ~poetic 211, 216; ~prozastic216; ~relaþional 278-80, 312

cora (limba) 172n, 174n, 364creare ~a formelor gramaticale 310, 329,

392; ~a limbii 76; ~a unei lumi ideale145; ~a silabei distinctive 240; ~atehnicii 210;

creaþie 59, 119, 202, 268, 327; ~a indi-vizilor 78; ~de forme 186; forþa de~~lingvisticã 61, 394; ~a limbii 22, 189;~a naþiunilor (a popoarelor) 58, 78;~poeticã 79, 264; ~în sens propriu ºiabsolut 113; ~spiritualã 76, 79, 223;~a spiritului 220; ~umanã 80; ~vieºi spontanã 324

creativitate 27, 29, 224-25, 264cultivare a limbii 13, 210, 211, 223culturã 53, 63, 66, 67-70, 73, 75, 152,

182, 230-31, 273, 286, 324, 329,332, 351, 351n, 354, 356, 356n,357, 359, 361, 361n, 362-63, 366-69,391; ~artisticã 56; ~clasicã 230; ~lite-rarã 358, 365; ~politicã 56; ~scrisã353, 365; ~spiritualã 211, 360; ~ºtiin-þificã 56, 365

cuvânt ~abstract 130; ~ºi accent 168n,170, 311; acumulare de~ 93; analizãa~ 107; ~autohton 293; ~autonom170; ~auxiliar 260; ~de bazã 85, 109,114, 154, 156, 289, 294, 318, 342,344; ~birman 295, 308, 312; ~bisi-labic 331, 337, 344, 346; ~chinezesc296, 321, 344; clasã de~ 135, 139,155; coeziune foneticã a~ 13; ~com-pus 136, 155, 174, 213, 280, 281,320, 322; ~ºi concept 16, 107, 123,132, 348, 349; ~concret 130, 132,349; constituire a~ 117, 135; ~derivat135, 138, 154, 233, 341; discurs ºi~139; ~enclitic 170; ~ca entitate arti-culatã 92; ~ºi flexiune 122; formare

INDICI 401

a~ 85, 122, 127, 132, 134, 139, 163,188, 193, 283, 310; ~ºi formã 107,108, 117n, 130, 164, 230, 276n, 279;~general 349; ~gramatical 258; ~in-dividual 92, 140, 152, 215, 341;izolare a~ 139, 177; ~împrumutat85, 133, 174n; întrebuinþare a~ 62;~monosilabic 294, 295n, 305, 312,323, 337, 344; ~neozeelandez 334;obiect ºi~ 94, 122, 137; ordine a~316, 319; ~originar 134-35; ~origineobscurã ºi incertã 138, 340; perceperea~ 92; ~plãsmuit de un subiect 91;~plurisilabic 312, 319, 323, 325,326, 331; ~polisemantic 335; produ-cere a~ 134; ~radical 108, 109, 142,153; reguli ºi~ 83, 97; ~de relaþie258; ~sanscrit 40, 49, 138, 341, 343,360; schimbare a~ 99, 148, 315; sem-nificaþie a~ vezi semnificaþie; ~separat153, 154, 156; ~simplu 107, 109,155, 137-38, 281, 322, 343; ~desprijin 170; ~strãin 138, 266, 326,359; ~tahitian 333; ~tematic 117,121, 134-35, 235, 295-96, 318, 337;unitate a~ 62, 143-44, 148-57, 161,165, 167, 170-02, 178, 181, 190,254, 274, 278, 293, 300, 305, 319,323; valoare a~ 213; ~vid 306

daco-romanã (limba) 263, 389dans 64, 204declin ~intelectual 223; ~ al limbii 63,

225, 260-61, 263-64declinare 85, 154, 161, 181, 194, 236,

257, 286, 302-03, 306, 326, 242definiþie 12, 84, 128, 213; ~a actului de

vorbire 82; ~a limbii 82; ~a omului64

delaware (limba) 54, 67, 179-80, 191,280, 281n, 282-85, 292, 364, 366,377

derivare 77, 107-08, 131, 138, 296,334-35, 340

desemna (a) 37, 68, 81, 96, 99, 103,116, 118, 120, 125-26, 132, 134-37,140, 146, 158, 172, 125-26, 132,134-37, 140, 146, 158, 172, 176-78,183, 187, 192, 196, 201, 213-14,232-33, 236, 238, 248, 254, 268,279, 289-90, 292, 296, 299, 304,317, 321, 328-29, 292, 296, 299,304, 317, 321, 328-29, 339, 360;~idei 115, 132; ~conþinuturi generale108, 324; ~obiecte 110, 130, 328,356; ~relaþii (generale) 53, 111, 122,130, 176, 181, 190, 261, 277, 279,287, 303

desemnare 22, 37, 110, 111-12, 115,122-23, 137, 139, 142, 150, 178,187-88, 237, 240-41, 249, 280, 283,285, 287-88, 291, 293, 302, 304,308-09, 325; ~analogicã 111; ~aconceptelor 16, 87, 105, 107, 109,122, 123, 129, 130, 139-41, 147,213, 215, 322, 326; ~a conþinu-turilor de gândire 106; ~a flexiunii190; funcþie de~ 144, 237; ~gra-maticalã 284, 288, 296, 322n; ~ete-rogenã ºi indirectã 233; ~individualã124; ~lexicalã 132; ~lexicalã primitivã;110; ~lingvisticã originarã 324; ~mij-locit imitativã 110; ~nemijlocit imi-tativã 109; ~a obiectelor 88, 94, 106,123, 213, 254; ~prin mijloace fone-tice 250, 286, 289, 358; proces de~106, 121; raporturi de~ 16; ~secun-darã 191; ~simbolicã 110, 237, 242;similitudine de~ 16, 87; ~a stãrilor109.

desinenþã 36, 161, 69, 174, 179, 181,183, 250, 392

devanagari 369dezvoltare ~a artei navigaþiei 351; ~cul-

turalã 198, 202, 271, 355; ~a existenþeiumane 59; ~a facultãþii limbajului93-94; ~a flexiunii 178; ~a forþei active61; ~a forþelor spirituale 61, 68, 81,

402 INDICI

96; ~a gândirii 149-50, 217, 220,256; ~a ideilor 119, 125, 150, 192;~a individualitãþii 284; ~internã alimbii 127, 137, 211; ~istoricã uni-versalã 56; ~a limbajului 56, 188,192, 197; ~a limbii individuale 66,82, 106, 126, 187, 289, 352; ~alingvisticii 321;~naþionalã 89; ~apopulaþiei 359; ~spiritualã 57, 70,74, 77, 79, 221, 320, 271, 274, 275,288; ~a studiului general ºi compa-rativ al limbilor 45; ~a ºtiinþei 70,263, 285; ~a speciei umane 71-72,288;

dialect 55, 82, 162, 201, 205-07, 210,212-13, 295n, 311, 391, 345-67,371

dialog 194, 220, 222-23, 225, 230, 349discurs 11, 12, 16, 83, 85, 87, 107-109,

116, 120-22, 124-25, 130, 132,136-37, 139, 141, 146, 148-52, 168,170, 180-81, 183, 189-91, 193,198-99, 211, 215-18, 225, 227, 229,231, 238, 277-78, 284, 287, 296,301, 306-10, 312-16, 319, 327,329-30, 393

distincþie 62, 66, 81, 85, 109, 115,121-22, 124, 135, 137, 141-03,167n, 171, 187, 193, 204, 211, 214,237, 239n, 250, 261, 270-71,277-78, 283, 286, 291-92, 299, 305,307-08, 314, 326-27, 348-49, 395;~conceptualã 211; ~foneticã 179,319; ~gramaticalã 159

distinctivitate a sunetelor 102-03doric (dialect) 205dramã 72, 220dravidiene (limbi) 370dual 118, 300

ebraicã (limba) 114, 181, 183, 274-75,363-64, 366, 369

educaþie 28, 53, 68, 381, 391egipteanã veche (limbã) 32

e[gklisi" 170elif 103elocinþã 169, 229, 272, 353elocvenþã 225, 391enérgeia 82energie ~a activitãþii spirituale 271; ~a

forþei intelectuale 169, 256; ~a lim-bajului 75, 190, 211, 267-68

englezã (limba) 32, 118, 169, 169n, 250,258-59, 298

englezi 341, 342n, 368-69, 385enunþ 35, 171, 177, 183, 185, 233n,

305, 393-94; ~eliptic 35; ~logic 17enunþare 165, 171, 177, 252-53, 391eolic (dialect) 205ergon 82esenþã 11, 56, 58, 60, 71, 84, 89, 93,

100, 129, 131, 138, 149, 193, 196-98,217, 235, 252, 262, 322n, 395; ~aactului de vorbire 100; ~a limbajului66, 116, 126; ~a limbii 11, 12, 15,82, 83, 85, 98, 138, 189-91, 259; ~aomului 11, 13, 64, 76, 94; ~a naþi-unii 17, 55; ~a poeziei 217, 219; ~asemnificaþiei 134; ~a umanitãþii 75

etnicitate 207n, 395etnie 295, 352, 354, 356, 360-61, 394eu 134eufonie 68, 101, 108n, 113, 127, 153,

156-58, 164-65, 167, 169, 223, 257,269, 281, 326, 395

evrei 31, 218, 364existenþã ~umanã 13-14, 21, 58, 59,

61-62, 64, 66, 72, 74-75, 83-84, 90,93-94, 96-98, 104, 124, 187, 204,216, 245, 268, 392; ~interioarã 55

facultate 96, 137, 211; ~cognitivã 221,392; ~de a gândi 89, 91, 267, 392;~intelectualã 79, 188; ~a limbajului12-13, 68, 91-94, 101, 116, 121,132, 185, 394; ~senzitivã 92, 125,392; ~a spiritului 119, 185, 285, 392;~sufleteascã 177

INDICI 403

familie ~de limbi 61, 82, 87, 112, 114-15,126, 129, 179-80, 186, 192-93, 197,210, 213, 226, 230-31, 241, 256,258, 262, 270, 274-75, 288, 318,337, 351-52, 363-70, 394; ~etnicã66, 74-75, 163, 395

fantezie 60, 68, 71, 73, 107, 119, 123-24,198, 212-13, 258, 287, 357; ~crea-toare 151; ~popularã 179, 181

filolog 5, 26-28, 31filologie 2, 26, 199, 399filozof 5-7, 22, 23, 26-28, 31, 125, 225,

230filozofie 2, 6, 22, 26-27, 76, 214, 222,

256, 272, 363, 366, 378, 385, 388;~indianã 63; ~a limbajului 2, 41,389, 394; ~religioasã 358; ~a ºtiinþeilimbii 45

finalitate 58, 147, 149, 208, 228; ~alimbii 145; ~a flexiunii 146; ~a dis-cursului 218

fino-ugristicã 19fiziologie 13flexiune 53, 61, 116, 117n, 122, 139,

140-41, 143-49, 155-157, 163,171-72, 176, 178, 180-81, 183-86,189, 190, 210, 211, 233, 235, 238,241, 244, 251, 254, 259, 263, 269,274, 278, 279, 280, 283, 286, 288-89,300, 304, 317, 319, 326, 338, 364,391, 392

fonem 36, 86formã 15, 16, 28, 56, 59, 61-66, 72,

76-77, 80, 82, 85-87, 92, 96, 108,117, 120-21, 135-37, 140-41, 155-56,167, 173-75, 179-80, 184, 186,188-89, 190, 192-95, 199, 202-03,208, 211, 213, 215, 218, 222, 229,231, 325-36, 238, 240, 242, 245-47,250-52, 258, 261-63, 270, 288-90,294, 296, 300, 302, 305-06, 310,312, 316, 337, 339, 353, 362,378-79, 393; ~a conþinutului 20; ~aexpresiei 20; ~externã a limbii 128,

187, 198, 210, 219, 220, 224, 228;~flexionarã 161-62, 179, 239n, 270,391; ~foneticã 53, 88, 109, 114-19,121-23, 126-27, 165, 172, 184, 189,212, 239, 393; ~a gândirii 111, 140;~gramaticalã 26, 32, 85, 109, 147,158n, 160, 164, 180, 184, 186,240-41, 245, 279, 280, 285, 302,304, 306, 310, 319, 320; ~internã alimbii 15, 17, 20, 22, 53, 57, 87-88,99, 106, 115, 128, 254, 272, 287,388, 393; ~legitimã 54; ~lexicalã280, 296; ~a sunetelor 128; ~primarã62, 77, 133, 358, 395

formare ~a conceptului 14, 86, 91, 122,124; ~a cuvântului 85, 107, 127,134, 310, 312; ~a limbajului 177,188, 288, 394; ~limbii 60, 85, 86,94, 106, 112-15, 118, 123, 147,172, 196, 207, 211, 219, 235, 240,244, 251, 256, 263, 289-90, 329,347, 394; ~a limbilor 17, 56, 61, 77,141; ~a propoziþiei 176, 178, 233;~a silabei 62; ~a sunetului 150, 164,186, 234, 393

forþã ~configuratoare a limbilor 113;~imaginativã a limbii 188, 186, 203,209, 226, 283-85, 346, 392

frazã 107, 125, 145, 150, 161, 184, 225,252, 269, 281, 308, 310, 316, 393

funcþie 188; ~de desemnare 90, 138, 144,237; ~gramaticalã 234; ~verbalã241, 244, 247, 249, 251

fuziune ~a cuvântului 161; ~a silabelor327; ~a sufixului 144; ~a sunetelor148, 152, 153, 155-56, 194, 379; avocalelor 152, 160n

gândire 11-12, 14, 17, 61, 68, 89-90,113, 116, 118-19, 125, 127, 129,131, 133, 139-41, 146, 149, 150-53,169, 180, 182, 184-85, 188-89, 192,195, 197-98, 203, 217, 254, 256,260, 268-69, 272-73, 275, 277-78,287, 289, 318, 339; ~abstractã 72,

404 INDICI

205, 208; ~concretã 98; ~liberã 88;~purã 191

gen 118, 140, 147, 155, 161, 224, 229,237, 249, 302, 360

genezã a limbii 256, 288, 340, 394geniu 63, 66, 75, 129, 132, 195, 220;

~al limbii greceºti 125; ~al limbilor345; ~al poeþilor 211, 219

germanã (limba) 124, 163, 172n, 211,252, 259, 341, 368

germanice (limbi) 230, 360gerunziu 245, 247, 300, 305goticã (limba) 26, 369gramaticã 6, 30, 32, 85, 108n, 129, 151,

167, 172n, 235n, 244n, 246n, 260,287, 293, 294n, 296, 297n, 300,305, 312, 322n, 323n, 330n, 350;~birmanã 299, 320-321; ~chinezã321; ~clasicã 18; ~externã 315; ~in-ternã 315; ~latinã 19; ~mexicanã 243;~tagalezã 115; ~sanscritã 108, 151n,158n, 239, 341

gramaticieni 21, 29, 107, 108, 180, 194,241, 320, 340; ~greci 168, 169n,170n, 210, 242, 252; ~indieni 108,133, 137-38, 158n, 160, 239n, 339;~latini 168; ~spanioli 172n, 174; ~(ailimbii) pali 302

greacã (limba) 25, 26, 32, 63, 82n, 120,124, 125, 155, 164, 184, 187, 193,196, 211-13, 218, 224,242, 255,264-65, 271, 276n, 283, 365-66,268-89

greci 69, 73-4, 168n, 170, 170n, 184, 199,204-06, 208-09, 218, 220, 224-26,229n, 231, 242, 255, 264, 265n,265, 378

grup etnic 13, 58, 59, 260, 264, 284, 338,352, 354n, 356, 369-60, 394, 395

habitudine 243; ~fonatoare 312, 393haraforas 353hawaiianã (limba) 333n, 368, 370hinduism 35, 73, 58, 359

homeric 73, 86; epoca~ 226; limba~ 187;poezia~ 206

huaztecã (limba) 245

iezuiþi 30, 172, 244n, 246nimagine 71, 82, 94, 101, 103, 119, 151,

199; ~a lumii 21imperativ (mod) 304, 306, 308imperfect (timp) 245-48împletire ~de sunete 152, 393; ~a teme-

lor pronominale 186incaºi 66, 368încorporare 53, 148, 174, 177-78, 181,

183, 184, 186, 190, 245, 283, 288,326, 392; metodã de~ 176, 186

indicare 112, 141, 142, 150, 152, 172,175-76, 178, 181, 202, 235, 238,251, 278, 280, 313, 315, 317-18,391, 392; ~gramaticalã 147, 275-76,278-79, 295, 319, 350

indicativ 120, 302, 306; conþinuturi~145, 147

individ 11-15, 17, 30, 55, 58, 62, 64,71-72, 74-79, 91, 98-99, 140, 188,195, 200, 203-04, 215, 223, 392,393

individual 119, 193, 195, 206; act devorbire~ 12, 82, 96; amprentã~ 203;concept~ 106, 111, 124, 183; con-figurare~ 107, 119; desemnare~ 124;diversitate~ 123; elan~ 84, 263; formã~a limbii 88, 190; limbã~ 82, 103,213; reprezentare~ 18; unitate~150,183

individualitate 12-13, 23, 27-28, 55, 57,60, 64, 69, 75-76, 84, 92, 94-95, 99,106, 136, 152, 195-97, 200, 203-04,207, 209, 214, 256, 266-68, 291,323n, 325, 392

individualizare 16, 87, 138, 188, 205-06,208

indo-chinezã (limba) 311-12indo-europenisticã 19infinitiv 120-21, 236, 240

INDICI 405

institui (a) 18, 59, 92, 110, 233n, 268instituire 138, 233n, 234, 251-52, 254,

262, 292-93, 315, 394; act al~ înlimbã 53, 232-33, 394

instrument 255, 258, 307, 346; ~grama-tical 279; limba ca~ 11, 23, 68, 79,118, 192, 195, 198, 272; ~gramatical279; ~de lucru 160, 160n, 208; ~alsimbolizãrii 238; ~spiritual 196, 286

instumental (mod) 302intelect 89, 90, 111, 116, 119-21, 127,

131, 138, 145, 151, 153, 155-57, 211,216-17, 228, 283-84, 287, 328-30,395

interioritate 65, 71, 94, 123, 160, 203,393

interjecþie 135interlocutor 201, 204, 210intranzitiv 112, 174, 178, 247, 249, 279intuiþie 84, 119, 122, 128, 185-86, 190,

205-06, 208, 220, 256, 289, 318,391; ~a formelor 319; ~intelectualã113; ~interioarã 318; ~meditativã 79;~senzorialã 123-24, 126

inventar lexical 108, 325, 396inventare ~a cuvântului 13, 122, 130,

396; ~a limbajului 9, 114, 394; ~alimbii 17, 177, 234, 394

ionic 210istorie 8, 21, 56, 75, 79, 83, 192, 214,

228, 230, 255, 264, 284, 365; ~lim-bilor 276; ~a limbajului 264; ~uni-versalã 55, 58, 66, 71, 79, 224

istorism 7italianã (limba) 32, 172, 263, 366, 368izolare 14, 53, 74, 139, 393

înrudire 26, 63, 197, 215, 282, 313,320-21, 344, 352, 354, 361-62, 367,380, 395; ~între limbi 87, 321, 379,380; ~genealogicã 87, 231, 394; ~lexi-calã 352; ~între sunete 107, 393

întrebuinþare 35, 62, 88, 99, 103, 114,120n, 126, 130, 132, 159, 162, 183,

205, 211, 227, 276, 293, 304, 347,392; ~a limbii 22, 94, 128, 158, 184,201, 207, 212, 221, 258, 262, 267,394

înþelege (a) 12, 66, 69, 85, 91-92, 105,302, 395

înþelegere 9, 13, 15, 17, 20, 22-23,55-56, 72, 74, 77, 81, 83, 91-92, 96,98-99, 129, 138, 158, 169, 171,174-75, 178-79, 188, 195, 221, 225,257-58, 283, 286-87, 306-07, 316,346-47, 395

japonezã (limba) 32, 380javanezã (limba) 161, 242, 333, 343-44,

360, 361n, 365, 373

kawi (limba) 6, 33, 37-39, 45, 74, 87,114, 242, 281, 321, 342-43, 351,362, 365, 375, 380, 381

kridanta 154-55, 158, 161krit (sufix) 137, 155-56, 158, 340-41

legãturã 11, 53, 55, 63, 71, 75-78, 88-89,101, 111, 114-15, 118, 126-27, 140,144, 148, 150, 155, 158, 169, 180-81,197, 199, 203-04, 208, 210, 219-220,224, 228, 256, 267, 271, 395; ~întresunete 109, 393

lege 10, 20, 59, 64, 68, 88, 105-06, 119,122, 125-126, 129, 138, 152, 162,164-65, 170, 184, 193, 267, 283,316, 341, 346, 378; ~a asimilãrii 159,176, 391; ~de derivare 107-108; ~aeufoniei 108, 112, 156, 169, 327,395; ~foneticã 20, 159n, 393; ~gra-maticalã 120; ~de îmbinare a cuvin-telor 155-56, 391, 395; ~de producere22, 93;

legitate 96, 150, 188, 191, 393lenni lenape (limba) 180, 281-82, 377letonã (limba) 366libertate 27, 35, 58, 99, 100, 125, 127,

145, 188-91, 198, 205, 215-16,

406 INDICI

223-25, 254, 267, 274-75, 284, 339;~de articulare 177; ~a discursului180; ~a fanteziei 212; ~a forþei ima-ginative 209; ~interioarã 201, 208;~a vieþii intelectuale 219; ~a vorbi-torului 168

limbã ~aglutinantã 147, 237, 319, 327;~ca activitate a spiritului 83; ~artifi-cialã 17; cercetare a~ 81; ~clasicã 25,369; cultivare a~ 13; ~cultivatã 66,163, 260; ~derivatã 266; diversitatea ~lor 12, 16, 55, 60, 80, 88, 291;esenþã a~ 15; ~evoluatã 257, 325,328; familie de~ 82, 114, 126, 210;~-fiicã 262, 265; ~flexionarã 143-44,171, 194, 237, 257-58, 262, 274,315, 319, 369; formã originarã a~57; ~individualã 82, 103; ~istoricã15, 18; ~încorporantã 288; învãþarea~ 85; ~liturgicã 364-65, 369; ~logicã17; ~-mamã 230, 261-64, 266; ~ma-ternã 50, 94, 97, 196, 265; ~moartã132-33, 167; ~monosilabicã 310,312, 321-22, 326, 328, 346; ~oficialã363, 367-69; ~naturalã 17; ~naþio-nalã 363; ~necultivatã 66-67; orga-nism al~ 47, 139, 211; ~originarã76-77, 83, 133, 230, 260; origine a~25; ~particularã 17, 65, 88, 94;~plurisilabicã 321, 331; ~poeticã343; ~popularã 260; ~rarã 40; ~ru-dimentarã 267; stadiu primitiv al~136; ~sacrã 353; simþ al~ 104, 110,115-17, 123, 137, 139, 144-45, 147,150-51, 153-55, 164, 166, 171, 179,186, 257, 261, 268-69, 314; sistemfonetic al~ 53; ~-sorã 158, 262; ~strã-inã 85, 94, 265, 357, 359; ~superioarã61; tehnicã a~ 117-18, 211; tendinþãinternã a~ 88; ~universalã 17; ~veche26; ~vie 12, 83; ~vorbitã 50, 347-48;

limbaj cerinþe ale~ 141, 285; desãvârºirea~ 61; esenþã a~ 66; facultate crea-toare a~ 12-13, 68, 93-94, 101, 116,132; instinct al~ 189; organism al~ 10;

~originar 68; origine a~ 12, 201;producere a~ 61, 81-82;

lingua franca 201, 365-59literã 35-6, 49-50, 53, 86n, 103-03,

110-11, 146, 151-56, 165-67, 172n,174n, 235, 279, 285, 294, 249n,308, 311, 345; ~ distinctivã 180;~eufonicã 180; ~finalã 178; ~iniþialã179, 242; ~surdã 305

literaturã 73, 79, 124-25, 128, 194-95,198-99, 208, 225, 229n, 255, 260,262, 264, 357, 358-59, 363-64,367-70; ~chinezã 285; ~ greacã 218,218n, 222, 224; ~indianã 225, 229n,359, 360; ~latinã 213, 366; ~scrisã99

lituanianã (limba) 32, 255, 366locuþiune 120n, 155, 245, 310, 317,

329, 393maghiarã (limba) 32maipurã (limba) 248, 366malaezianã (limba) 87, 112, 118, 163,

167, 190-91, 289, 331-33, 339,341n, 352, 355n

malaio-polineziene (limbi) 370malgaºã (limba) 51, 344, 344n, 373, manciurianã (limba) 283, 367maori 368marcã ~cazualã 302-03, 305-08, 320,

391; ~distinctivã 150, 242, 257-58,393

massachusetts (limba) 179, 367maya (limba) 246-47, 247n, 248-50,

265, 267, 272, 277maya-soque (familie de limbi) 365, 367memorie 93, 107, 132, 227metaforã 35, 67, 126, 143, 170n, 178n,

215, 328, 347metodã 130, 132, 171-72, 174-78, 180,

189-90, 253, 273, 317-18, 328;~analiticã 258, ~comparativ-istoricã19, 31; ~istoricã-deductivã 110; ~deformare a limbii 86, 329; ~grama-

INDICI 407

ticalã 273; ~sinteticã 258; ~de tra-ducere 17-18

mexicanã (limba) 67, 172, 172n, 173,174n, 175n, 176, 177-79, 181-83,242-43, 247, 254, 288, 292, 349,367, 377, 379

mijloc de desemnare 37, 237, 391mimicã 204, 207nmisionari 67, 244n, 284, 334, 363, 369mit 22, 229, 358, 361mixtecã (limba) 243, 367, 376modificare 395; ~a consoanei 102, 152;

~a conþinutului semantic 165; ~acuvântului 109, 130, 152, 315, 317;~a formei 250; ~internã 142, 144,146, 167, 239n; ~a literei 331; ~asemnificaþiei 279; ~a sensului 297; ~asunetului 90, 102, 137, 164, 200,303, 308, 315, 344; ~a verbului 251,305

mohicanã (limba) 180, 367mongolã (limba) 283, 292, 367monosilabism 54, 277, 310, 321, 323-24,

331morfologie 366muzicã 64, 204-05, 207, 207n, 218-19,

222, 227

nahua (limbã) 367nazalitate 102negritos 353neogramatici 20, 389neogreacã (limba) 264, 266, 365neozeelandezã (limba) 331, 333, 333n,

334-35, 343, 352nume 129, 134-35, 172n, 173n, 174,

176, 178, 181-82, 235-38, 239n,241-46, 249-53, 262, 278-79, 286,296-97, 299, 300-02, 305-06, 310,312, 315, 317, 321, 339-40, 342,344; ~compus 325; ~propriu 175,280, 282; ~verbal 292

numeral 350, 350n

obicei 124, 207n, 209, 220, 352-53,359; ~indian 352, 361

obiect 14-16, 81, 88-90, 94-95, 97-98,106, 109-11, 135, 137, 181, 185-86;~al acþiunii 146, 178, 180; ~concret138, 348, 350; ~corporal 122; ~de-semnat 92; ~determinat 173, 175,334; ~direct 179, 313; ~indirect 179,313; ~inanimat 134, 198, 294; ~indi-vidual 122-23, 130, 202, 220; ~alverbului 183

obiectivare 14obiectivitate 13-15, 91, 123, 145, 201;

~afectivã 90optativ 245, 297orang benua 355orator 225, 229-30organ 11, 17; ~configurator al gândirii

9, 11, 89; ~al fiinþei interioare 55organe fonatoare 16, 87, 100-02, 105,

109, 163, 257, 267, 269, 310, 312organe vocale 11, 60, 89, 112, 116organele vorbirii 88, 113organicism 7organism 17; ~al limbajului 10, 13, 45,

47, 56, 61, 63, 66, 77, 139, 148,193-95, 211, 259, 274-75; ~al limbii10, 13, 17, 45, 47, 56, 61, 63, 66,129, 138-39, 148, 172, 185, 193-95,211, 254-55, 259, 274-75

organizare ~internã 200; ~a limbii 181,254, 257; ~spiritualã 199

origine ~a interjecþiilor 135; ~a lim-bajului 9, 12-13, 19, 25, 94-95; ~aplurisilabismului 325

pali (limba) 67, 302, 308, 311, 319-20,363, 368, 372

papuaºã (limba) 360, 368parabazã 220, 220nparadigmã 163, 180, 245, 393participiu 242-43, 279, 292, 300, 303,

305-07, 309, 315; ~indeclinabil 183,284; ~viitor pasiv 159;

408 INDICI

particulã 244, 261, 283, 288-89, 291-92,296, 299, 302-03, 305-07, 309,312-13, 315-18, 335, 347-48, 350,362; ~afirmativã 321; ~conectivã 301,305, 308, 320; ~eufonicã sau exple-tivã 304; ~gramaticalã 295-96; ~mo-dalã 305; ~temporalã 244-46, 304-05,308; ~verbalã 308, 318; ~a viitorului308

particularitate 68, 86, 141, 155, 170,177, 195, 218, 260, 262, 273, 275,291, 308, 323n; ~etnicã 260; ~inte-lectualã 198, 226; ~spiritualã 206,209, 313

pasiv (diatezã) 239, 239n, 240, 243, 317pauzã 53, 112, 151, 312percepþie 18, 91, 94, 132, 203-04, 223,

323, 392; ~elementarã 123; ~internã65, 90; ~lãuntricã 126; ~senzorialã185-86

perceptivitate 90perioadã 220, 310, 393persanã (limba) 26, 118, 366, 368;

~avesticã 370persoanã 123, 134-35, 179, 181, 247;

~pronominalã 179, 244, 248, 251;~a singularului 244; ~a verbului 143,145-46, 175, 179-80, 182-83, 186,244-46, 248-50, 262, 278, 281, 292,303, 308

personalitate 199, 393peruanã (limba) 66, 284, 368plasticitate 212, 391plural 112, 148, 178, 182-83, 246, 248,

281, 302-05, 318, 321plurisilabism 322-23, 325-28, 331, 339,

344poezie 53, 63, 76, 104, 124-25, 201,

203-07, 207n, 211, 215, 216-20,222, 224-29, 229n, 255-57, 259,272, 353, 381; ~dramaticã 229n; ~aevreilor 218; ~a grecilor 218; ~liricã207; ~popularã 248; ~tragicã 207

polineziene (limbi) 32, 351n, 366,368-69

portughezã (limba) 366portughezi 285, 342npredicat 234, 292, 310; ~energetic 234predispoziþie 13, 117, 242, 289, 326,

391; ~naturalã pentru limbaj 268,272; ~a naþiunii 255, 259, 271, 275;~originarã a limbii 68, 94; ~spiritualã255; ~a sufletului 205

prefacere a limbii 60, 141, 183, 187, 394prefix 144, 154-55, 242, 249, 301, 333,

344prefixare 296, 299preistorie 57, 64, 274, 395prepoziþie 134-35, 245, 258, 261, 278,

335; ~inseparabilã 278, 304; ~prefi-xalã 144

preterit 148, 163, 165-66, 304; ~augmen-tat 163, 165, 267; ~multiform 163-66

prezent 246-49, 303-05principiu 113, 127, 133, 140, 161, 195,

240, 261, 267-70, 312, 330, 379;~artistic-creativ 129; ~al comoditãþii258; ~al complementaritãþii 5, 93;~constitutiv 110; ~creator 62, 66; ~alderivãrii sistematice 340; ~al desem-nãrii 140; ~al diviziunii logice 140;~al elaborãrii interne 289; ~explicativ80-81; ~al fecunditãþii ºi regularitãþii230; ~formativ universal 16, 53, 188,391; ~al formãrii limbilor 61, 338;~implicit al vieþii 59; ~însufleþitor224-25; ~al libertãþii 99; ~al monosi-labismului 324; ~naþional interior224; ~originar 111; ~al progresului70; ~al sonoritãþii 258; ~spiritual allimbii 105, 141, 150, 271; ~al suc-cesiunii cuvintelor 291; ~suprem 80,189; ~al totalitãþii 64; ~al umanitãþiiuniversale 69; ~al unitãþii 262; ~vital79, 187, 230-32, 256-57, 262

procedeu 53, 62, 129, 143, 166-67, 172,176, 179, 182, 186, 211, 222, 242,254, 273, 279, 282-83, 289, 291-92,312-13, 319, 328, 330, 332, 339,

INDICI 409

346, 394-95; ~al accentuãrii enclitice170; ~al compunerii 105, 297, 299,305; ~al contragerii 344; ~al defor-mãrii numelor colective 112; ~al de-rivãrii 105; ~figurativ 293; ~intelectual329; ~intern 148; ~al încorporãrii178, 181, 190, 283, 288; ~lingvistic129, 130; ~mecanic 143; ~perifrastic293; ~de reducere la radical 341;~retoric 220, 393

procedurã 150; ~mecanicã 290, 395proces ~de aglutinare a silabelor 146; ~de

articulare 100; ~de constituire aformelor 309-10; ~de deformare alimbii 68, 164, 219, 244, 263, 347;~de degradare a limbii 261; ~dedesemnare 106, 121; ~de dezvoltare57, 77, 187, 188, 212; ~de dezvoltarea spiritului uman 77, 81; ~de dezin-tegrare 260; ~al evoluþiei umane 53,65, 79; ~de formare a popoarelor229; ~de formare a propoziþiei 178;~de formare a prozei 224; ~de gene-rare a radicalilor 337; ~de inventarea limbii 177; ~de inventare a scrierii358; ~de înþelegere 99, 158, 174; ~deorganizare interioarã 147; ~de per-cepere externã 100; ~de reconstrucþie260; ~universal de configurare spiri-tualã 76, 114-15, 166, 184, 212; ~uni-versal al producerii limbajului 82,114, 122-23

producere 392; ~a cuvintelor 134; ~aforþei spirituale 56; ~a ideilor 68,149; ~a limbajului 61, 114, 117, 121;~a limbilor 81, 104, 119-20, 126-27,133, 188, 290

pronume 123, 129, 134-35, 143, 145-46,173-74, 178-79, 180-82, 238, 241,244-49, 279, 281-82, 292, 295, 302,321, 360, 380; ~afixat 248-49; ~auto-nom 244-45, 247, 251; ~demonstra-tiv 244n, 248-49, 254, 306; ~hotãrât175; ~nehotãrât 173, 175; ~personal

175, 183, 303; ~posesiv 182-83, 245,249-50; ~regent 178, 249, 292; ~re-lativ, 53, 183, 233-34, 252-53, 262;~subordonat 181, 292; ~verbal 242-43

pronunþare 50, 105, 156-57, 159, 169,172n, 174n, 260, 277, 294n, 311,321, 323, 351

propoziþie 65, 129, 149, 171, 173, 176,245, 313, 316, 394; articularea~ 149,171-72; ~completã 177; ~compusã183; construcþie a~ 181, 251-52,260, 273, 277, 303, 314, 316; for-mare a~ 233; ~incidentã 284; îmbi-nare a~ 151, 221; ~intercalatã 183,396; ~principalã 253-54; pãrþi ale~176, 189, 254, 274; ~regentã 310;~relativã 184, 253-54, 310; ~secun-darã 309; ~simplã 172, 175, 183,234-35, 269; ~subordonatã 310; uni-tate a~ 171

prototip 395; concept ºi~132; ~al uni-tãþii 221

provensalã (limba) 32prozaism 127, 129prozã 53, 215-20, 223-25, 228-29; ~ar-

tisticã 228; ~latinã 225-26; ~naþio-nalã 227; ~a naþiunilor moderne 226

pumé (limba) 370

quechua (limba) 253, 368quechumaran (limbi) 368

radical 107-08, 108n, 109n, 135, 139, 143,154-55, 158n, 161, 163, 233, 236,248, 251, 276-78, 297-99, 301-02,304-07, 323, 325, 327, 331, 333-34,340-42, 344-46, 396; ~bisilabic 297,337-39, 345; concept~ 207; con-soanã~ 277; ~lexical 85, 106, ~allimbii birmane 296; ~al limbii san-scrite 296, 337, 345; ~monosilabic297, 337-39; ~obiectiv 135-36; ~plu-risilabic 339; ~pur 136; ~semitic 277;silabã~ 137-38, 142, 144, 156, 160-62,

410 INDICI

250-51, 338; sunet~ 134, 136-38,164, 244, 244n, 396; sunet~ radicaloriginar 278; temã~ 145, 396; ~ver-bal 137, 246, 306; vocalã~ 157,162-63, 166-67

receptivitate 113, 357, 392; grad de~ 131;spontaneitate ºi~ 90, 141

reduplicare 36, 160, 163-66, 237, 246,279, 281, 294, 324, 330-32, 345

reflectare a realitãþii 23reflexiv diatezã~ 243; simþ~ 287; verb~

379regularitate 103, 138, 149, 162, 180,

194, 211, 268, 310, 393; ~foneticãºi morfologicã 369; ~a formelor gra-maticale 158; principiu al~ 230; ten-dinþã spre~ 234

regulã 50, 85, 92, 107, 134, 140, 144,154, 167, 179, 246-47, 279, 282,295n, 312n, 316; ~de alcãtuire adiscursului 85; cuvinte ºi~ 11-12,82-83; ~descriptivã 19; ~de formarea cuvintelor 85; ~generalã 305; ~ge-nerativã 22; ~gramaticalã 199, 329;~de îmbinare a cuvintelor 21, 154-55;~a limbii 81; ~logicã 11; ~a pozi-þionãrii cuvântului 314; sistem de~ 97

relaþie 117, 122, 145-49, 167, 170-71,175-76, 179, 182, 189, 206, 215,236-37, 241, 254, 261, 279, 299,302, 313, 318, 326-27, 391, 295;~între cuvinte 21, 275, 277, 301;~cazualã 302, 326; concept de~ 302,310; ~între concepte 273; ~întrecuvânt ºi discurs 130; cuvinte de~258; desemnare a~ generale 53, 111,130, 190, 254; ~de determinare 313;~între elementul spiritual ºi cel sen-zorial 256; ~etimologicã 298; ~for-malã 286; ~între gândire ºi limbã 90;~genealogicã 80; ~gramaticalã 19,275-77, 279-80, 282, 286, 288-90,292, 295n, 302-03, 319, 347, 350;~indirectã 181; ~între limbã ºi acti-

vitatea spiritului 81, 271; ~între limbãºi comunitate 97; ~între limbã ºi facul-tatea formativã 137; ~între pronumeposesiv ºi nume 183; ~între obiect ºiconcept 186; ~între pãrþi de vorbire259; ~între propoziþii 251, 253; ~întrescriere ºi limbã 379; ~senzorialã 135;~spaþialã 123, 135; ~între spiritulpoporului ºi limbã 258; ~de subor-donare 181; ~între sunet ºi impresiasensibilã 87; ~între sunet ºi sem-nificaþie 109, 198; ~între sunete arti-culate 102; ~între sunet ºi obiectuldesemnat; ~între verb ºi obiectul sãu314; ~între vorbire ºi facultatea de avorbi 89

religie 22, 319, 361, 381; ~indianã 359;~islamicã 363;

reprezentare 11, 13-15, 60, 63, 68, 76,85-91, 101, 131, 195, 206, 213, 315,319, 338, 342, 347, 395; capacitatede~ 18; ~a conceptului 150; ~a conþi-nutului gândirii 100, 284, 287; ~figu-rativã 287; forþã de~ 89; ~gramaticalã178; mod de~ 95, 173; ~a obiectelor109, 123, 221; ~a realului 217; ~sen-sibilã 196

retoric figurã~ 329; operã~ 118; pro-cedeu~ 220, 393; prozã~ 217

retoricã ~chinezã 330reto-romanã (limba) 263, 368ritm 60, 93, 118, 127, 150, 205, 214,

220, 254, 258, 327romani 69, 73, 208, 209, 225-26romanice (limbi) 230, 260-61, 263-66,

368romanisticã 19romantism 29rukhéng 294n

samoanã (limba) 370sandwicianã (limba) 352sanscritã (limba) 26, 32, 45, 49, 50,

65-66, 82, 87, 103, 108, 112, 118,

INDICI 411

120-22, 124-27, 133, 135-36, 138,144-46, 151, 151n, 152, 154-55,157, 157n, 158n, 160, 160n, 163-67,167n, 171-72, 176, 178, 181, 183-84,187, 190, 193, 196, 211-14, 225,230, 232, 235-37, 239, 239n, 240-42,259, 265, 270n, 284-285, 288, 296,299-30, 302, 308, 318-20, 329, 332,339, 342-45, 350, 359-60, 363,365-66, 368-69, 379-80

sanscritologie 159nschimbare 107, 262, 395; ~a consoanei

161, 319; ~a cuvântului 141, 281;~datoratã eufoniei 281; ~foneticã 53,105, 159, 360, 393; ~a formei 62;~gramaticalã 166; ~internã 142; ~alimbii 77, 82, 88, 99, 338, 353, 356;~a literei 53, 150, 152-53, 155, 242,294, 305; ~lingvisticã 18, 384, 395;~a sunetului 157, 161, 163, 237,257, 287, 295n; ~vocalicã 148, 158,160, 165, 211, 275, 279, 395

scop 13-14, 27, 59-60, 62, 64, 59, 76,83, 86, 89-90, 105, 118, 126, 164,171, 189, 200, 202, 208, 221, 251,268; ~designativ 112; ~al existenþeiumane 124; ~al înþelegerii 347; ~allimbii 114-16, 142, 270, 272, 305,394; ~ºi mijloace 119; ~natural allimbajului 117-18, 154, 269, 278;~al prozei 217

scriere 12, 50, 73, 82, 98-03, 175, 227,228-29, 276n, 287, 294n, 295n,295, 322, 326, 353, 358, 363, 379;~alfabeticã 287, 358, 379; ~arabã358, 367; ~birmanã 295n, 310-11,351; ~chinezã 287, 318, 330; ~figu-rativã 287; ~hieroglificã 364; ~taga-lezã 358

semang 354semiticã (limba) 54, 82, 115, 117, 117n,

126, 148, 154, 160, 183, 190-91,274-78, 280, 288, 337-39, 361,363-64, 369

semn 49-50, 93, 101, 109, 153, 167,196, 232, 236-37, 288, 294n, 324,384, 396; ~adecvat 327; ~caracte-ristic 249; ~cauzal 305; coeziune a~287; ~al conceptelor individuale 106;~consonantic 369; ~distinctiv 141,149, 175, 208, 393, 395; ~generalvalabil 17-18; ~grafic 295n, 347; ~inci-zat prin tatuare 33; ~de interpunc-tuaþie 310; ~al limbajului 17; ~allucrului 196; ~material al concep-tului 213, 233; ~non-verbal 17;~simbolic 250; sistem de~ 287; ~spe-cific 233; ~verbal 13, 346, 396; ~vo-calic 369; ~unic 330

semnalare 178; ~fonetic 236; ~sonor 237semnifica (a) capacitatea de a~ 100,

109-10, 238;semnificare actul de~ 276;semnificaþie 22, 37, 92, 106, 109, 113,

115-16, 130-31, 134, 142, 144, 146,150, 153, 163, 168, 177, 179-80,186, 197, 208, 235, 246-47, 251,253, 258, 275, 293, 295, 299-01,305-06, 310-12, 322, 325, 328,334-37, 342-46, 348-50, 391; ~activã243; ~adverbialã 306; ~autonomã322, 330; ~de bazã 333; ~concretã292, 301, 304; ~ºi formã 240; ~gene-ralã 198, 238, 292, 299, 304, 306,334, 343; ~gramaticalã 304; ~indi-vidualã 327; lãrgire a~ 135; ~mate-rialã 277, 279, 285-86, 290, 303,317, 355; ~metaforicã 333; modificarea~ 297; ~naturalã 250; ~originarã acuvântului 111, 299, 303, 306, 334,340; ~a particulelor 302; ~pasivã 243;~reflexivã 243; ~referenþialã originarã261, 279, 280, 285. 394; ~a silabeiradicale 250; ~verbalã 241, 247, 296,321

semnificativitate 37, 146, 169, 391;~materialã 277

412 INDICI

siamezã (limba) 292, 311, 312n, 349,369

sibilaþie 102silabã 82n, 102-03, 106, 112, 114-17,

123, 144, 152, 154, 157-65, 168-70,235, 246, 248, 250, 277, 279, 281,287, 289, 292, 294, 296, 310-12,318-19, 322, 324, 326-28, 330-32,336, 339, 342-43, 345, 348, 350;~accentuatã 144, 168; ~aglutinatã146; ~antepusã 144; ~derivatã 296-97;~derivativã 299, 391; ~distinctivã239-40, 393; formare a~ 62, 102;~flexionarã 145-46, 244; ~indivi-zibilã 345; ~proteticã 164-65, 395;~radicalã 137-38, 142, 144, 160-62,166-67, 250-51, 338; segmentare a~102; structurã a~ 136, 396. ~tema-ticã 161, 169n, 282, 394

silabic amplitudine~ 275, 395; armonie~343; articulare~ 345; cadenþã~ 167;extensiune~ 350; interval~ 169n; mã-surã~ 396; reduplicare~ 112; ritm~258; sonoritate~ 112, 127; structurã~344

simbol 150, 384; conceptul de~ 110; ~alforþei imaginative 284; ~al unitãþiiinterne a cuvântului 161

simbolic 145-46, 150; aspect~ 160; carac-ter~ 144-45; concordanþã~ 143; con-þinut~ 161; desemnare~ 237, 342;expresie~ 186, 241, 300; imitaþie~112; indicare~ 152; mod~ 251-53;modificare~ 144; redare~ a expresiei328; referire~ 250; schimbare~ 153,160; semn~ 250; semnificaþie~ 153;sufix~ 145; sunet~ 153; tratare~ a gân-dirii 269

simbolism fonetic 16simbolizare 189, 190, 238, 268; ~ima-

terialã 238simþ ~al articulãrii (sau articulatoriu) 113,

117-18, 122, 146, 148, 153, 164; ~aleufoniei 157, 395; ~(intern sau

imanent) al limbii 102, 110, 115,137, 139, 147, 150, 154-55, 166,176, 186, 257-58, 261, 267-69, 274,277, 284, 303, 394; ~flexionar 148

singular 178, 244, 246, 248-49sino-tibetanã (familie de limbi) 363-64,

369sintezã 9, 33, 35, 74, 86, 147, 233, 242,

251; ~a fiinþei 243; forþã de~ a limbii254-55; ~purã între fapt ºi concept121; limba ca~ 126-27; ~între formainternã ºi cea externã a limbii 128;propoziþia ca~ 254

sistem 20, 22, 101, 103-04, 106, 122,133, 158, 176, 183, 212, 221, 242,286, 291, 319, 338, 345; ~evolutiv177, 192; ~filozofic 330n; ~al fina-litãþilor 58; ~fonetic 51, 53, 109,111-18, 167, 184, 358, 393; ~fle-xionar 186, 211; ~al formelor 211,392; ~de generalizare 108; ~de in-dicare a relaþiilor 170; ~închis 111;~lingvistic 37, 103, 394; ~monosi-labic 337-38; ~plurisilabic 337; ~dereguli 97; ~de semne 287; ~specific106; ~de sunete 103, 129; ~vocalic103

slavisticã 19socialitate 95solecism 260spaniolã (limba) 32, 172, 174, 228, 366,

368spanioli 172, 174-75, 264, 285, 368specificitate 37, 56, 64, 78, 84, 87, 95,

98, 125, 189, 194, 196, 198, 200,217, 391; ~formalã 191, 269; ~inte-lectualã 62, 80-81, 170, 214, 219;~intelectualã a popoarelor 76, 199,223; ~a limbii 18-19, 32, 197, 202,293; ~naþionalã 123-24, 197-98, 204,220, 226; ~a neamurilor greceºti 224;~a pronunþiei 277; ~senzorialã 287;~spiritualã 16-17, 55, 78-80, 88,

INDICI 413

209-10, 212, 214, 287, 392; ~a spi-ritului grec 220; ~umanã 76

spirit (uman) 12, 27, 53, 64, 68-70, 73,77-79, 81-83, 88, 90, 97, 101, 107,115-16, 118-19, 122-24, 126, 128-29,140-43, 145-46, 148, 151-53, 158,170-71, 183-84, 191-93, 221, 257,269, 378, 392; activitate a~ 192;facultãþi ale~ 185; ~formativ al naþi-unii 121; forþe ale~ 185; ~grec 219,220; ~ºi naturã 200; ~(imanent) alnaþiunii 75, 211, 224, 261, 271, 287;legile~ 114; ~al lumii 318; ~obiectiv21; operaþie a~ 186; ~poetic ºi filo-zofic 126; ~al popoarelor 80, 179,185, 194, 258; ~al romanilor 230

spiritus lenis 276nspontaneitate 58, 141, 267; ~a limbii

143; ~a limbajului 58; ~a omului 90stil 74, 210, 213, 217, 218n, 220, 222,

225, 228, 252, 287, 318-21, 328,329n, 330, 347-48, 350n; ~elevat292; ~filozofic 222

stimul 94, 196, 217, 391structurã 19-21, 26, 61, 67-68, 78, 138,

180, 189, 270, 275, 280, 292, 329,342-44; ~de adâncime 22; ~a con-figuraþiei interne 126; ~a cuvântului153-54, 163, 165, 181, 191, 279, 295,310; ~destrãmatã a latinei 77; diver-sitate a~ limbilor 128-29; ~foneticã116, 153, 312; ~a formei fonetice126; ~formalã 268; ~a frazei 125,181, 316; ~gramaticalã 191-93, 232,234, 258-59; ~internã a limbii 81,183; ~legitimã 290; ~a limbii 37, 78,80, 82, 96, 128, 148, 172, 177, 189,192-93, 199, 231-32, 234-35, 241,249, 255, 259, 264, 266, 271-74, 294,310-11, 319-21; ~a limbilor chinezãºi sanscritã 65; ~lingvisticã 54, 61, 80,137, 188, 256, 258, 274, 288-89,293, 298, 331; ~a perioadei 220,310; ~a radicalului 154, 276-77, 323;

~regulatã ºi riguroasã 268, 308; ~rit-micã a cuvintelor 138; ~a silabelorsimple 136; ~a sunetelor 147; ~a ver-bului 120-21, 179, 242-43, 249

studiu (comparativ) al limbilor 8, 16, 19,29, 32, 45, 55, 81, 133, 199, 369,379

subiect 14-15, 91-92, 97-98, 146; ~alacþiunii 146, 179-80, 183; ~grama-tical 175, 234, 240, 242, 292, 303,309, 313-15; ~al verbului 240; ~vor-bitor 136, 145, 394

subiectivitate 13-15, 90-91, 94-95, 124,145, 201

substanþã 57, 83, 85, 87, 89, 92, 123,137, 188, 196, 204, 395; ~concep-tualã 121; ~ºi formã 85-86, 116 ~agândirii 96; ~ºi idee 127; ~indepen-dentã 145; ~a limbii 86, 93, 111, 211;~lipsitã de formã 85; ~a percepþiei18; ~senzorialã 96; ~a vieþii spirituale97

substantiv 155, 173, 233, 243, 249,295-97, 299, 301-02, 307, 309-10,313-14, 316-17, 324, 340, 342-43,350; ~abstract 161, 343; ~colectiv161; ~postpus 182

sufix 137, 140, 142-45, 148, 154, 156,158n, 233, 237-38, 244, 250, 310,318, 331, 340-42, 344, 479; ~adi-þional 342-43; ~ale limbii indiene328; ~propriu 250; ~sanscrite 318;~cu semnificaþie generalã 299; ~spe-cific al viitorului 251; ~verbal 245

sunet ~radical 164, 244, 248, 396;~tematic 248, 294; ~al vorbirii 89-90,104, 394

superlativ 159surdomuþi 100-01ºtiinþã 19, 21, 28, 64, 69-70, 76, 84,

125, 221, 255, 319, 366, 379; ~alimbajului 23; ~a limbii 45, 291,394; ~politicã 26

414 INDICI

taddhita (sufix) 54-56, 158n, 161-62tagalezã (limba) 51, 115, 118, 240, 242,

281n, 321, 330-34, 336, 360, 362,369

tagalog (limba) 369tahitianã (limba) 333n, 352, 370tamilã (limba) 294, 294n, 370tebugu (limba) 370tehnicã 118, 134, 202, 210; ~foneticã

117-18; ~intelectualã 118; ~a limbii22, 37, 53, 117-18, 211, 394

telingã (limba) 152, 370temã 182-83, 217, 330, 332, 345, 358;

~lexicalã 234, 279, 303; ~a verbului242, 303

tendinþã 19, 73, 88, 92, 101, 127, 129,144, 147, 187, 189, 202, 212, 218,226, 233, 251, 269, 282-83, 290,308, 310, 318, 326-27, 348, 391;~de desemnare a unitãþii cuvântului151; ~de diferenþiere 154; ~a limbii60, 64-65, 88, 109, 115, 139, 141;~a sunetului 116; ~formativã 62, 78,127; ~spre flexiune 148, 190, 288;~cãtre forma corectã 270; ~inte-lectualã 212; ~interioarã a formãriilimbii 235; ~spre plurisilabism 331;~spre regularitate 234; ~cãtre unitatea cuvântului 148, 178

teologie 363, 366terminaþie 36, 157, 162-63, 177, 235,

247-48, 282n, 294n, 295n, 343, 392;~de acuzativ 146, 342; ~cazualã155-56, 302, 391; ~gramaticalã 343;~de instrumental 302; ~de nominativ146; ~personalã 237; ~scurtã 138;~cu sens diminutival 281; ~sufixalã144; ~verbalã 155-56, 395

thai (limbã) 311n, 349n, 369, 376timp 135, 139, 145; conceptul de~ 118,

120; ~gramatical 120n, 127, 235,240, 243-44, 247, 249-50, 280, 292,303, 380; ~al habitudinii 247; ~alimperfectului 246; intrare în~ 57;

~trecut 71, 165, 173-74, 246, 308;~verbal 115, 118, 178, 236-38, 241,242n, 243

tonga (limba) 333-35, 343-44, 352, 370tradiþie 83, 268; ~moartã 99; ~oralã 227;

~scrisã 363transcendentalism 7transformare 88, 116, 157-58, 257, 262,

265, 300, 391, 395; ~(internã) acuvântului 134, 142, 148, 250; ~fo-neticã 105, 137, 157n, 158, 393; ~aformei verbale 247; ~gramaticalã 148;~a latinei 264; ~a limbii 22, 99, 139,142, 192, 257, 264; ~a limbii mala-eziene 353; ~moralã 357; ~a numeluiîn verb 250; ~în nume a unui radical300; ~a silabei 159, 162; ~a spirituluinaþional 224; ~a sunetelor 105-06,108, 137, 158; ~a vocalelor 210, 236;~a vocalei în semivocalã 165; ~a vo-calei radicale 157

tranzitiv 178; verb~ 183, 247, 249tratament 237, 263, 280, 290, 301, 340,

347; ~diferenþiat al silabelor 154;~fonetic al cuvântului 156; ~grama-tical 198, 235, 237, 296, 342; ~ritmic256; ~al sunetelor 157, 393

troheu 166tu 134tucanoanã (limba) 363turajas (populaþie) 353

umanitate 14, 28, 47, 55, 73, 95, 272;dezvoltare spiritualã a~ 45, 57, 380-81;drum al~ 62; economie spiritualã a~126; esenþã a~ 75; evoluþie a~ 79;istorie (culturalã) a~ 27, 56, 192;limbi ale~ 21; limite ale~ 124; naturãa~ 61; necesitate internã a~ 61; sferãa~ 67; spirit al~ 378; stadiul cel maide jos al~ 361

umanizare 59, 395unâdi (sufix) 137-38, 158n, 296, 340-43

INDICI 415

uniformitate 115, 119, 187, 214, 261-62,269, 392; ~a facultãþii limbajului132; ~naþionalã 196; ~sonorã 107

unitate a cuvântului 143-44, 148-52,154, 165, 167, 170-72, 178, 181,190, 254, 274, 293-94, 300, 305,318, 396

universalitate 185; ideea de~ 329; ~alimbajului 18

uto-aztec (grup de limbi) 364, 367uz lingvistic (al limbii) 198, 258, 320,

339

verb 53, 127, 154, 160, 162-63, 173, 176,178-79, 183, 190, 233n, 234-51,253-300; ~activ 112, 247; adevãrataesenþã a~ 235; ~atributiv 243, 249;~auxiliar 115, 127, 243-44, 248,258, 303, 307-08, 320; ~birman 308;clase ale~ 114; ~cauzativ 161, 164,166, 167n, 178, 239n, 279, 304-05;~compus 173; conceptul de~ 137;~denominativ 239n; ~deziderativ240n; eliziune a~ 243; forþa actua-lizatoare a~ 280; forþa sinteticã a~235; ~‘a fi’ 127, 237, 242, 245-48;~intensiv 160, 164, 239n; ~intero-gativ 308; ~intranzitiv 112; istoriaformelor flexionare ale~ 162; marcãa~ 241; ~mexican 242; naturã a~121, 235; ~primitiv 236; ~în prin-cipalã 153; trãsãturã distinctivã a~241

vietnamezã (limba) 363viitor 70, 115, 237, 240, 246, 250-51,

304-05, 308; timp~ 246, 305violenþã ~a omului asupra limbii 99; ~care

emanã de la individ 99viziune ~asupra lumii 68, 78, 95, 185-86,

199, 201, 394; ~asupra limbajului88; ~asupra limbii 145, 261, 277

vocabular 85, 130, 132-34, 169n, 199,297n

vocalã 49, 102, 117, 136-37, 148, 156-57,159, 161, 163, 166, 210-11, 236,275-76, 278-79, 305, 337, 344; ~fi-nalã 152, 161, 311, 345; ~iniþialã 103,152, 164-65; ~liberã 277; ~lungã160; ~medianã 161, 338; ~omogenã160; ~originarã 158; ~prelungitã 112;~proteticã 164-65; ~radicalã 157,162-63; ~simplã 159; ~tematicã 236

voce 90, 161, 326vorbire 11, 14, 51, 83, 89-90, 92, 102,

130, 132, 136, 140, 190, 262, 278,291, 299, 304, 308, 311, 393-94; act(individual) de~ 12, 21, 82-83, 91,96, 100, 107, 111, 140, 169, 394;activitate a~ 12; element al~ 101,106; ~dialectalã 204; facultate a~ 92;forþã a~ 60; modalitate a~ 96; ~obiº-nuitã 217; organe ale~ 88, 113; partede~ 134, 184-86, 234-36, 241, 243-45,249-50, 252, 254, 259, 261-62, 296,306, 309, 315, 346; ~ºi gândire 91,139-40, 146, 277, 289, 378, 389; ~ºiînþelegere 98; ~ºi limbã 149, 192,284, 349; ~a limbii strãine 357; lanþal~ 170; simultaneitate a~ 98; unitatea~ 260

vorbitor 12, 14, 90, 99-100, 106-07,125, 134, 136, 145, 161, 168, 171,174n, 182, 187, 196, 201-02, 204,255, 278, 281, 300, 307, 315, 325,328, 341, 349

wisarga 49, 103wriddhi (transformare foneticã) 157,

157n, 158n, 159, 159n, 160-62, 165

xibo (limba) 367

yarura (limba) 244-45, 370, 373-74yucatanezã (limba) 367

zend (limba) 80, 230, 370, 372

416 INDICI

Aachen 33Aarsleff, Hans 7, 382-83Adelung, Johann Christoph 6, 247n, 371Africa 353, 361Africa de Sud 370Agud, Ana 382Alamán 174nAlbrecht, Jörn 384, 388Alcibiade 229Alexandru Macedon 224, 365Algeria 363Amara Kôsha 341nAmerica 7, 29, 30, 66, 244n, 361, 364,

366, 367, 379America de Nord 178, 280America de Sud 51, 284, 366America Latinã 368Ampère, Jean Jacques 322n, 371Anam 311, 354nAndamane, Insulele 355Anderson, Robert 294n, 371Andra Pradesh 370Apure 370Arabia 362Arabia Sauditã 363Aracán 394nArcadius 169n, 371Aristofan 169, 220Aristotel 6, 11n, 221-22, 224Asia 6, 45, 321, 361, 376Asia Micã 365Auerstadt 30Austria 32Avesta 370

Baciu, Ileana 383Bahner, Werner 388Baldinger, Kurt 20Baltimore 364Bangladesh 363Benveniste, Émile 383

Berghaus, Heinrich Karl Wilhelm 294,371

Berlin 2, 5-6, 19, 25-26, 29, 30, 32, 38,40-41, 47, 113, 122, 235, 351n,371-76, 378n, 381, 383, 385-88

Bermeo, Golful 228Bernhardi, August Ferdinand 242n, 371Bernhardy, Gottfried 219n, 371Biblia 309, 367Biester, Johann Erich 26Birmania 363, 368-69Bizantin, Imperiul 264Bloomfield, Leonard 20, 383Boboc, Alexandru 388Böckh, August 207n, 371Bodea, Lidia 41Böhler, Michael 382Bolivia 364, 368Bologna 385, 389Bopp, Franz 2, 19, 32-33, 45, 117n,

120n, 135-36, 146, 151n, 157,157n, 158n, 159, 159n, 162, 166,237-38, 239n, 240n, 340-42, 371

Borcilã, Mircea 388Borneo 352-353, 364Borsche, Tilman 382-83Botoºineanu, Luminiþa 387Bouquet, Simon 387Brahmana 369Brandes, Carl 381Breslau 337Brinckmann, K. G. von 30Brown, R. L. 383Brugmann, Karl 20, 383-84Brunck, Rich. Fr. Ph. 168n, 377Brunschwig, J. 385Buck, C. George 36, 382Buhara 354nBuhara Micã 354Bunsen, C. K. J. von 244Burnouf, Eugène 308n, 312n, 349n,

372, 375

bb)) IInnddiiccee ddee nnuummee pprroopprriiii

INDICI 417

Buschmann, Johann Karl Eduard 37, 38,45, 169n, 174n, 372-73, 381

Cabanis, Pierre Jean Georges 7Camaño, Joaquín 172, 372Cambodgia 354nCambridge 334, 382-83, 388Campe, Joachim Heinrich 25Câmpeanu, Petru Maller 388Cana 309Carey, Felix 293, 293n, 294, 294n, 295n,

296-97, 297n, 298, 300, 300n, 302,304-05, 305n, 306, 306n, 307,307n, 308, 308n, 309, 320, 349n,372

Carey, William 294n, 341n, 372Carpov, Maria 389Carroll, John B. 388Cartagina 230Casanare 244, 250Cassirer, Ernst 22, 383Castilia 172nCastorena 174nCaussat, Pierre 36, 382Caxtil 172nCelebes 352-53, 355, 358, 364Cercel, Gabriel 385Ceylon 357, 368, 370Chaco 364Challan, Abbé 372Champa 351Champollion, Jean-François 33Chapelier, Louis Armand 373China 74, 310, 361-62, 364, 367, 369Chomsky, Noam 21, 383, 387Cicero, Marcus Tullius 168, 373Cipariu, Timotei 389Cipru 364-65Ciubotaru, Mircea 41Cobeþ, Doina 388Colebrooke, Henry Thomas 341n, 373Collegio Romano 244, 246nColomb, Maria Elisabeth 25Columbia 363, 368

Condillac, Étienne Bonnot de 7, 18Confederaþia Rinului 30Cooper, Fenimore F. 180Copans, Jean 384Copceac, D. 385Coran 363Cornilescu, Alexandra 383Coseriu, Eugenio (Coºeriu, Eugeniu) 15,

15n, 21-22, 40-41, 384-87Crawfurd, John 344n, 356, 373Creta 364Croce, Benedetto 21

Dachroeden, Caroline Friederike von 2,26-27

Dahmen, Wolfgang 41David, Jacques Louis 29De Mauro, Tullio 383-84, 385Degérando, Joseph Marie 7, 29Delbrück, Berthold 383Demetrios Phalereus 252n, 373Descartes, René 21Destut de Tracy, A. L. C. 7Di Cesare, Donatella 23, 37, 39-41, 227,

233, 382-84Diderot, Denis 7Diefenbach, Lorenz 260, 373Dimitriu, Ioan 383Dionysios din Halicarnas 220Dohm, Wilhelm von 26Doinaº, ªtefan Aug. 389Dominte, Constantin 386Dove, Alfred 384Du Ponceau, Peter Stephen 180n, 281,

373-74, 377Dumitru, Larisa 385Dumitru, Lucia Magdalena 383Dumitru, Mircea 388Duþescu Coliban, Tatiana 303

Edwards, Jonathan 180n, 373Egipt 363Eliot, John 180, 180n, 367, 373Eminescu, Mihai 388Engel, Johann Jakob 26

418 INDICI

Engler, Rudolf 387Erfurt 2, 27Eschil 32, 35, 379Europa 284, 330nEwald, Georg Heinrich August 117, 278,

337, 337n, 373

Faptele Apostolilor 333Farquhar 344Farrelly, Dan 383Fichte, Johann Gottlieb 6, 28, 31, 222,

378Fiji, Insulele 370Filipine 352-53, 355, 369Flancourt, Étienne de 373Flemmer, Walter 282Flitner, Andreas 381-82Flonta, Mircea 388Flores 355Formigari, Lia 384Forneri, Giuseppe Maria 244-45, 373Forster, Georg 27Forster, Henry Pitts 167, 373Francez, Institutul 164nFrankfurt/Main 33, 371, 381-83, 385-88Frankfurt/Oder 26Franþa 6, 25, 29, 46, 200, 363Frederic II 25-26Frederic Wilhelm II 26Frederic Wilhelm III 29Freiburg 41Froberville, Barthélemi Huet de 344, 373

Gadamer, Hans-Georg 23, 385, 389Galileea 309Geckeler, Horst 385-86Gemona, Basilio da 330, 375Gericke, Johann Friedrich Karl 344, 373Germania 2, 7, 19-20, 26-29, 31, 46Gesenius, Friedrich Heinrich Wilhelm

337, 337n, 373Giel, Klaus 382Gilchrist, John Borthwick 342, 365, 374Gilij, Filippo Salvatore 172n, 374

Gipper, Helmut 7, 385Godavari 370Goethe, Johann Wolfgang 2, 5-6, 27-29,

219, 378, 380Gonzales, Diego Pablo 174, 374Göttingen 2, 26, 372, 374Graecia Magna 69Graur, Alexandru 388Grecia 57, 224, 263-65Greimas, Algirdas Julien 20Grimm, Jacob 2, 19, 32, 163, 276, 372,

374, 385Guatemala 364Guerrero 367

Halle 374, 381, 385Hamann, Johann Georg 6, 22, 26, 385Hameln 228Harden, Theo 383Hardenberg, Karl August von 32Harris, Jakob James 6, 242, 374Haughton, Sir Graves Chamney 238,

238n, 239n, 374Hawaii 365, 368Haym, Rudolf 385Heath, Peter 37, 233, 282-383Hebride, Insulele 354-55Heckewelder, John 282, 374Heeschen, Volker 383Hegel, Georg Wilhelm Friedrich 31Heidegger, Martin 22, 385, 388-89Heidelberg 41, 377, 387Heinemann, Fritz 381Hennigfeld, Jochen 385Hercule 228Herder, Johann Gottfried 6, 7, 22, 25,

27-29, 385, 387Hermes 242, 374Hervás y Panduro, Lorenzo 30, 244n,

246n 373-74, 377Herz, Henriette 26Heuschele, Otto 381Heyne, Christian Gottlob 26

INDICI 419

Hildesheim 381Hitôpadêsa 120, 225Hjelmslev, Louis 20, 385Hocket, C. F. 383Hogal, Joseph Bernardo de 377Homer 27, 57, 224, 255, 374, 377Honduras 367Hong-Kong 364Hough, George Henry 50, 295n, 296,

298, 303n, 305, 307, 307n, 321, 374Hudson 364, 367Humboldt, Alexander Georg von 25-26Humboldt, Alexander von 2, 6, 25-26,

38, 47, 223Humboldt, Karl Wilhelm von 30Humboldt, Maria Elisabeth 25, 28Humboldt, Wilhelm von 2, 3, 5-23,

25-33, 35-43, 46n, 82, 86n, 114n,157n, 158n, 227n, 233n, 236n,263n, 264n, 294n, 333n, 351n,363-64, 366-69, 373-75, 377,381-89, 399

Hurch, Bernhard 382

Iberia 70Ibericã, Peninsula 70nIguala 367Iliada 170Ilin, Dana Ligia 386Incaº, Imperiul 368India 57, 66, 71, 73, 225, 310, 341n,

342n, 357-58, 360-63, 365, 369-70Indian, Arhipelagul 114Indian, Oceanul 364Indochina 293, 319Indonezia 366Iordan, Iorgu 389Iordania 363Ipsen, Gunther 20Irak 363Irmscher, Hans Dietrich 385Ivãnescu, Gh. 3, 85, 387Izaro 228n

Jacobi, Friedrich Heinrich 27Jacquet, Eugène Vincent Stanislas 39,

294n, 333n, 344n, 375, 380Jalisco 364Jamin, Jean 384Java 45, 66, 70, 114, 114n, 321, 342,

351-52, 355, 358-60, 365, 375, 381Jena 28, 30, 41Jespersen, Otto 385Johnson, Samuel 342n, 375Joly, André 383Jones, Sir William 26, 369, 374, 384Jost, Leonhard 385Judson, Adoniram 293-94, 297-99, 299n,

300n, 304, 305n, 306-07, 307n, 351,375

Julien, Stanislaus 329n, 375

Kant, Immanuel 6, 25, 27, 222Kendall, Thomas 334, 375Kessel, Eberhard 385Kisch, Ruth 389Kistna 370Klaproth, Julius Heinrich 31, 295, 330n,

337, 337n, 348n, 353n, 354n, 375,376

Klein, Ernst Ferdinand 26Kleininger, Thomas 389Kohn, Gabriel 385Korais, Adamantios 264Kuen Lun 354nKunth, Gottlob Christian Johann 25

Lankâ 357Languedoc 25Lassen, Christian 308, 372, 375Lavater, Johann Kaspar 27Leaþ, Mihaela 386Lee, Samuel 334-35, 344, 375Leibniz, Gottlieb Wilhelm 6, 26, 384-85Leipzig 31, 373-74, 377, 381, 385Leitzmann, Albert 30, 377n, 381, 385Lepschy, Giulio C. 385

420 INDICI

Lepsius, Richard 158n, 276n, 295n,345-6, 376

Leyden, John 293-95, 311, 311n, 312,350n, 376

Libia 363Liebrucks, Bruno 386Liiceanu, Gabriel 389Linga 366Locke, John 18, 383, 386Londra 2, 32, 344Los Reyes, Antonio de 243, 376Los Santos, Domingo de 334, 376Losonsky, Michael 383Low, James 311-312, 349n, 372, 376Lozbã, Mihai 389Lüdtke, Jens 384, 386Lumea Nouã 66Lupu, Mihaela 389

Madagascar 114, 352, 358, 360, 362,367, 373

Madras 370Madura 365Mahabharata 369Mainz 26Malacca, Peninsula 241, 351, 351n, 352,

354, 354n, 366Malacca, Strâmtoarea 352Mandelbaum, David G. 387Mantsch, Heinrich 389Manu 57, 238Maracaibo 363Mariane, Insulele 352Mariano, Balthasar 376Mariner, William 220, 333, 335, 376Maroc 363Marsden, William 341, 353-56, 376Mattoso-Camara, J. 386Mauritius, Insulele 370Mauro, Tullio de 383-84, 386Mayo 364Mediteranã, Marea 201Meinicke, K. E. 356Mejico 172nMendelssohn, Moses 2, 26

Merian, Andreas Adolf von 337, 376Meschico 173Meschonnic, Henri 386Messico 173Metternich, Klemens von 29Metzeltin, Michael 41Mexic 51Mexic, Golful 365Mexico 172n, 174n, 243n, 246n, 367,

380Mexitli 172nMichaelis, Christian Benedict 337, 376Mindanao 354Moluce, Insulele 353Mongolia 367Moreea 369Morrison, Robert 321, 376Mounin, Georges 21, 386Mueller-Vollmer, Kurt 37, 38, 382, 386Münster 41, 388Munteanu, Eugen 2, 3, 10n, 23, 41,

384-87, 389

Napoleon Bonaparte 29-30Nathanael 309Navarro-Pérez, Jorge 386Nayarit 364Nette, Herbert 381Neumann, Caspar 337, 376New South Wales 354New York 366, 381-83, 385-86, 388Nicolai, Christoph Friedrich 2, 26Niebuhr, B. G. 31Noua Anglie 179Noua Britanie 354Noua Caledonie 355Noua Guinee 354Noua Irlandã 354Noua Olandã 354Noua Spanie 51, 243, 245Noua Zeelandã 352, 368

Occident 63, 74, 230, 263-64Oceania 6, 7Oesterreicher, Wulf 7, 386

INDICI 421

Olariu, Teodor 389Olimp 229Orfeu 57Orinoco 244, 248, 250, 370Osthoff, Hermann 20Oxaca 367

Pachuca 367Pacific, Oceanul 51, 228n, 364, 376Panciatantra 369PÅnini 369Pascual, Andrés Sanchez 382Paºtelui, Insula 352Paul, Hermann 20, 386Peloponeziac, Rãzboiul 229Pennsylvania 336Pericle 229Persan, Imperiul 368Peru 66, 253, 368Peteana, Cãtãlin 385Pickering, John 180n, 373Pindar 27, 207, 208n, 371Plank, Frans 382Platon 6, 222, 381, 387Pohl, J. 389Polinezia 369, 380Popa, Teodora 389Popescu, Iulian 389Porzig, Walter 20-21, 386Pott, August Friedrich 39, 108, 136, 372,

376, 381Pottier, Bernard 21Praga 2, 31Prémare, Joseph Henry de 376Prusia 2, 25, 26, 28-33, 244nPuebla 367

Raffles, Thomas Stamford 355n, 376Ramayana 69, 377Ramišwili, Guram 382, 389Rask, Rasmus Kristian 33Raven, Frithjof A. 36n, 382Reitz, Friedrich Wolfgang 242n, 376

Rémusat, Jean Pierre, Abel 9, 250n, 286,312-313, 321-322, 322n, 323, 323n,349, 350n, 371, 375-76, 379

Renan, Ernst 19, 385Riau 366Rigveda 369Ringmacher, Manfred 382Río Fuente 364Río Guapay 364Río Negro 248Río Paraguay 364Río Petlatlan 364,Río Tuxpam 365Rivarol, Antoine de 25, 386Robins, John 386Rodríguez, Domingo 246, 377Roma 2, 29, 30, 230Roman, Imperiul 260, 266Rosén, B. Haiim 386Rosetti, Al. 389Rossielo, Luigi 389Rousseau, Jean-Jacques 2, 25, 384, 387Rusia 31, 367

Sala, Marius 387Salvador 367San Buenaventura, Francisco Gabriel de

372, 377San Luis Potosí 365Sandwich, Insulele 175, 333, 352, 368Santa Cruz 364Sapir, Edward 21, 386-87Saramandu, Nicolae 384Sasanid, Imperiul 368Saussure, Ferdinand de 20, 383, 387Savigny, F. K. von 31Scharf, H.-W. 387Scharnhorst, Gerhardt von 31Schelling, Friedrich Wilhelm Joseph von

222Schiller, Friedrich 2, 5, 6, 28-29, 33, 46n,

380Schinkel, K. F. von 46nSchlabrendorf, Gustav von 29

422 INDICI

Schlegel, August Wilhelm von 34Schlegel, Friedrich von 6, 30, 31, 160n,

229n, 341n, 377, 380Schleiermacher, Friedrich, Daniel, Ernst

6, 26, 31Schlieben-Lange, Brigitte 385-86Schlözer von 172n, 372Schmitter, Peter 7, 385Schweighaeuser, I. 377Schweighäuser, Gottfried 29Scurla, Herbert 387Sebeok, Thomas A. 384Sfântul Imperiu Roman de Naþiune Ger-

manicã 30Shakespeare, William 220Siam, Golful 351Sicilia 69Sierra Madre Orientale 365Sierra Tamaulipas 365Sieyès, Emmanuel Joseph 7Simenschy, Th. 387Simon, Josef 385Sinaloa 174, 364Singapore 364, 370Siria 363Sluºanschi, Dan 387Societãþii, Insulele 365, 369Sofocle 168Sophocles 377Spania 29, 46, 244, 263Sri Lanka 368Staël, Doamna de 29, 386Stéfanini, Jean 383Stein, Heinrich Friedrich Karl von 31, 36Steinthal, Heymann 19-20, 381, 387Stockmann, S. M. 377Sud-Asiatic, Oceanul 352Sudului, Mãrile 51, 114, 283, 292, 324,

331-33, 353-56, 358, 360-62, 380Sweet, Paul Robinson 387Swiggers, Pierre 387

Tabasco 367Tacitus 226

Tahiti 175, 369Taiwan 364Tampico 365Tanna 335Tapia Zenteno, Carlos de 174n, 175,

175n, 377Þara Bascilor 29, 363, 378Tarabac, Irina Izverna 387Tatãl nostru 247Tegel 2, 22, 25, 28, 32-33, 46nTemistocle 229Terra Van Diemen 354Thorwaldsen, B. 46Thouard, Denis 383Threlkeld, L. E. 354Tibet 354Tilsit 31Timor 355Todd, Henry John 342, 375Tonga, Insulele 228Tonnellé, Alfred 382Trabant, Jürgen 5, 7, 8, 41, 375, 382,

385-87Trier, Jost 20Tunisia 363Tuxla 367

Ullmann, Stephan 20Upaniºad 369

Valverde, José Maria 382Varnhagen, Rahel 26Vater, Johann Severin 247n, 371Venezuela 363, 370Veracruz 365, 367Vetancurt, Augustin de 243, 377Vico, Giambattista 6, 22Viena 2, 31, 41Vietnam 311, 351, 363, 369-370Vintilã-Rãdulescu, Ioana 387Vizagapatam 370Vossler, Karl 21, 387, 389

Wald, Lucia 387-89Wâlmiki 57

INDICI 423

Wasmuth, Ewald 381Waterloo 32Weil, Antoinette 387Weisgerber, Leo 20, 21, 387Welke, Klaus 388Wendt, Heinz F. 388Werner, Otmar 385Weydt, Harald 385-86Whitney, W. D. 388-89Whittaker, Gordon 382Whorf, Benjamin L. 21, 385, 388Wilken 46Wilkins, Charles 160, 341, 377

Wilson, Horace Hayman 341, 377Windischmann, K., J. 371Wittgenstein, Ludwig 387-88Wolf, Friedrich August 27-29, 31, 227,

242n, 374, 377Wyâsa 57

Yaqui 364 Yolton, John W. 386Yucatán, Peninsula 246, 367

Zeisberger, David 180n, 343, 377Zöllner, Detlev 388

Cuprins

Introducere. Humboldt ºi humboldtianismul (Eugen Munteanu) . . . 5

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

Notã asupra traducerii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

Despre diversitatea structuralã a limbilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43

Limbi menþionate ºi discutate de Humboldt . . . . . . . . . . . . . . . . . 363

Bibliografie generalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 371A. Lucrãri citate de Humboldt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 371B. Lista principalelor scrieri ale lui Wilhelm von Humboldt . . . 378C. Ediþii ale operei lui Wilhelm von Humboldt . . . . . . . . . . . . 381D. Traduceri în alte limbi ale unor scrieri despre limbaj . . . . . . 382E. Literaturã secundarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 383F. Despre Humboldt în limba românã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 388

Glosar de echivalenþe terminologice german–român . . . . . . . . . . . 391

Indici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 397a) Indice analitic de termeni ºi concepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . 397b) Indice de nume proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 416

RedactorANDREI ANASTASESCU

TehnoredactorMANUELA MÃXINEANU

DTPDUMITRU OLTEANU

CorectorGEORGETA-ANCA IONESCU

Apãrut 2008BUCUREªTI – ROMÂNIA

Lucrare executatã la „UNIVERSUL“ S.A.

Wilhelm von Humboldt, Diversitatea structurală a limbilor şi influenţa ei asupra umanităţii....

Documents

Transcript of Wilhelm von Humboldt, Diversitatea structurală a limbilor şi influenţa ei asupra umanităţii....