Fenomenul repatrierii minorilor români – întrecauze şi efecte asupra sistemului local deasistenţă şi protecţie socială a copilului

Truşcă Irina-PetriaUniversitatea din Craiova

Facultatea de Ştiinţe SocialeSpecializarea Sociologie

Being part of an economical and political structure, Romania has overcome intime different problems with the help of other countries, also members of EuropeanUnion, but all the positive aspects of the participation in this union has to come alongwith our reprezentatives assuming responsibility to resolve in a diplomatic manner allproblems we may face with other countries. It’s well known the fact that in severaleuropean countries the Romanian community is bigger then in other, therefore, overthe last decade studies have reported that some of those countries social problemsare in a way or in other connected with Romanian people.

The repatriation of minors has gained over the last fifteen years alarmingdimensions and the solutions that our institutions have found for it aimed diplomaticconsensus between countries and social consensus between national institutions aspartners in the european system. Even though Romania hasn’t got a specific socialsystem, and we can’t include it in one of Europe’s well known social systems, since ourcountry’s public institutions experience has grown over the last decade we can hopefor a better social system in the future, and for a decrease in the number of cases ofrepatriation of minors.

Introducere

Societatea contemporană este supusă unui complex proces de

schimbare în toate domeniile vieţii sociale, astfel - încat,

ritmul în care se dezvoltă acest fenomen al schimbării

influenţează foarte mult felul în care oamenii trăiesc şi se

dezvoltă într-o societate. Dacă Daniel Chirot afirma în una din

1

lucrările sale, “Societăţi în schimbare”, că pentru generaţiile

ce vor veni radiografierea cauzelor ce au determinat schimbări

de la o epoca istorica la alta nu va mai avea aceiaşi

însemnătate ca pentru generaţiile trecute, aceasta afirmaţie s-

a datorat şi faptului că acest fenomen al schimbării nu a avut

numai consecinţe pozitive, ci din contră în ritmul accelerat al

schimbărilor produse individul şi-a pierdut identitatea,

devenind un anonim.

Previziunea acestui sociolog s-a dovedit adevarată, în

contextul în care în cea de-a doua parte a secolului XX

microsociologia a căpătat amploare, iar viziunea sa este

împărtăşită de un număr mare de specialişti din domeniul

ştiinţelor sociale. Un astfel de proces de schimbare socială,

politică şi economică s-a manifestat la nivelul continentului

european prin apariţia unei structuri economice şi politice

încă de la începutul anilor “50. Şi dacă la începutul viitoarei

confederaţi economice şi politice europene se dorea

restabilirea păcii, prosperităţii şi echilibrului de forţe

politice pe continentul european, cele aproape şapte decenii

care s-au scurs de la apariţia ideii acestei construcţii, unice

în lume, au demarat modificări majore în interiorul statelor

raliate la ceea ce astazi poartă numele de Uniunea Europeană.

Modificările produse de această uniune economică şi

politică nu au afectat doar aceste macro sisteme ale

societăţilor, ci treptat modificările din marile sisteme au

afectat viaţa de zi cu zi a oamenilor obisnuiţi, iar ceea ce s-

2

a dorit la început a fi doar o construcţie de înrajutorarea

economică s-a transformat într-o federaţie în care fiecare stat

a renunţat la o mică parte din propria autoritate în vederea

construirii unei guvernări continentale, considerată a fi

singura şansă de a conduce o comunitate globală.

În ceea ce privesc modificările de la nivel macrosocial

din România post decembristă, se poate menţiona că afluxul de

valori şi credinţe din regimul democratic şi din sistemul

capitalist vestic ce au produs modificări, în ţara noastră după

anii “90, au determinat nu numai fenomene pozitive, ci mai

mult, au determinat fenomene cu care societatea românească nu

se mai întâlnise până atunci şi pe care cu greu le putea

controla, în cel mai bun caz, rezolva. Anii “90 nu au

reprezentat doar o luptă cu trecutul, ci şi o luptă cu

viitorul, în contextul în care reprezentanţii epocii socialiste

îngrădeau doritorilor migrarea către alte state, iar anul 1991

a adus cu sine un număr mare al ieşirilor din ţară, “numai

puţin de 11 milioane, aceasta cifră nu a mai fost egalată

niciodată de atunci”1.

Acest eveniment, indirect, avea să prevadă, o migraţie

considerabilă a populaţiei României către alte state sub

diverse pretexte. Crizele economice din anii “90 din România au

arătat românilor obişnuiţi cu rutina socialistă o altă faţă a

lucrurilor, lipsa locurilor de muncă şi a banilor necesari1 Doina Olga Stefanescu – “Sociologie”,Editura Humanitas,Bucuresti, 2012.

3

subzistenţei a determinat o migraţie considerabilă a românilor

către alte state. Problemele apărute ca urmare a acestui

fenomen sunt multiple, complexe, şi pornesc de la statutul

cetăţeanului român devenit lucrator într-o ţară străină şi

drepturile acestuia, la fenomene precum migraţia ilegală,

comiterea de acte de devianţă de către cetăţenii români, la

fenomenul repatrierii acestora şi a membrilor familiilor

acestora, până la apariţia unor comportamente discriminatorii

faţă de cetăţenii români, stereotipuri negative şi prejudecăţi.

Printre multe alte subiecte pe care le studiază sociologia

migraţiei se numară şi fenomenul repatrieri cetăţenilor români

şi a familiilor acestora, însă dacă amploarea acestui fenomen a

crescut după anii “90, nu trebuie neglijate şi alte fenomene

asociate fenomenului migraţiei, mai complexe şi uneori mai

grave decât acesta. Unul dintre aceste fenomene este acela al

repatrierii minorilor români din diferite state ale lumii, care

a luat amploare după anii 2000 şi care a necesitat foarte multe

vizite diplomatice în vederea stabiliri unor acorduri

bilaterale între ţara noastră şi restul statelor Uniunii

Europene, şi nu numai.

Complexitatea acestui fenomen este dată chiar de

persoanele implicate direct în acest fenomen, minori cu vârste

cuprinse între 0 şi 17 ani, dar şi de cauzele care au dus la

apariţia acestui fenomen, de persoanele responsabile cu

îngrijirea minorilor, de scăderea alarmantă a vârstei minorilor

găsiţi singuri sau părăsiţi într-un stat cu care ţara noastră

4

are legături diplomatice, de familia care îi aşteaptă sau nu în

ţară, de instituţia care îi va prelua în vederea plasării

acestora într-un centru de specialitate ş.a. Orice proces de

repatriere este considerat a fi unic datorită variabilelor

independente date de fiecare minor. La nivel instituţional nu

există o schema generala pe baza careia sa se desfasoare un

proces de repatriere, insa exista cateva direcţii pe care orice

reprezentat al unei instituţii locale de asistenţă şi protecţie

a copilului trebuie să le respecte în vederea bunei desfăşurări

a acestui proces laborious.

I. Scurt istoric al fenomenului repatrierii

Dimensiunea teoretică a acestui fenomen este subscrisă

sociologiei migraţiei, iar cercetările din această perspectivă

nu sunt derulate doar de sociologii care studiază fenomenele

adiacente migraţiei, ci şi de specialiştii din domeniul

asistenţei sociale şi din diferite organizaţi nonguvernamentale

naţionale şi internaţionale. Însă rapiditatea schimbărilor din

societăţile europene a determinat luarea în plan legislativ a

unor măsuri, de exemplu în cazul Italiei, mult mai complexe,

spre deosebire de restul măsurilor adoptate de celelalte state

membre ale Uniunii Europe, datorită numărului mare al

comunităţilor de romăni din această ţară, dar şi datorită altor

evenimente la care au luat parte cetăţeni români.

5

“Migrația este influențată de o combinație de factori

economici, politici și sociali, fie din țara de origine a

migrantului (factori de respingere - push), fie din țara de

destinație (factori de atracție - pull); din punct de vedere

istoric, se consideră că relativa prosperitate economică și

stabilitate politică din UE au exercitat un efect de atracție

considerabil asupra imigranților. În țările de destinație,

migrația internațională poate constitui un instrument utilizat

pentru a remedia deficite specifice ale pieței forței de muncă.

Cu toate acestea, migrația internațională nu este suficientă

pentru a inversa tendința actuală de îmbătrânire a populației

din multe părți ale UE.”2

Fenomenul prezenţei minorilor neînsoţiti pe teritoriul

statelor europene se manifestă începând cu perioada postum

celui de-al Doilea Razboi Mondial, însă multitudinea de

fenomene ce apar după anii “80 au determinat o evoluţie uşoară

până în anii “90, după care o evoluţie din ce în ce mai

puternică după anii “90 până în prezent, a acestui fenomen.

Există foarte multe variabile care au influenţat această

dinamică, fie ca acestea provin de la nivel macro-social sau

micro-social. Dintre acestea se pot menţiona: unele

caracteristici ale regimurilor socialiste care interziceau

ieşirile din ţară, globalizarea prin mişcarea capitalului,

dezvoltarea şi/sau extinderea pieţelor, dezvoltarea

instrumentelor mass-media, dezvoltarea alianţelor regionale ce

2 www.epp.eurostat.eu/Migration and migration population statistics6

au determinat un flux migrator transnaţional din ce în ce mai

puternic ş.a.

În ceea ce priveşte acest fenomen al repatrierii

cetăţenilor români cu vârsta sub 18 ani de pe teritoriul altor

state s-a manifestat pentru prima dată după anul 1990 însă

acesta a început să reprezinte o adevarată problemă după anul

1998, numărul copiilor identificaţi singuri fiind tot mai mare

motiv, pentru care a fost necesară apariţia unei legislaţii

care să reglementeze revenirea în ţara alături de familie sau

după caz, singuri. Dată fiind intenţia tării noastre de a

deveni parte a unor organizaţii internaţionale - demersurile

realizate în acest sens au reliefat această dorinţă prin

intermediul acordurilor bi sau multilaterale stabilite în

această privinţă.

II. Fenomenul repatrierii minorilor între cauze şi efecte

Aflat pe teritoriul unui alt stat decât acela al cărui

cetăţean este, minorul, neînsoţit de către tutorele legal sau

de către alţi reprezentanţi ai acestuia, intră în atenţia

autorităţilor statului pe teritoriul căruia se află. Demarându-

se procedurile de anchetare socială a situaţiei acestuia, se

stabilesc paşii ce urmează a fi realizaţi în vederea repatriei

în ţara de provenienţă, prin încadrarea acestuia în sistemul de

asistenţă socială al respectivului stat.

7

În România, din punct de vedere legislativ, documentul

la care se face referire în astfel de situaţii este reprezentat

de hotărârea 1443/ 2004, acolo unde sunt menţionate câteva

cadre generale privind demersurile care trebuie întreprinse în

vederea repatrierii unui minor român aflat pe teritoriul altui

stat. Aceste demersuri presupun efectuarea unor anchete sociale

la domiciliul copilului, acordul de repatriere al părinţilor

sau al altor rude care doresc să se ocupe de creşterea şi

îngrijirea acestuia sau al unei instituţi descentralizate a

Direcţiei Generale de Asistenţă şi Protecţie Socială a

Copilului, în cazul în care nu este identifică nicio persoană.

De asemenea, este necesar sa se aplice un plan de intervenţie

şi monitorizare a copilului după revenirea în ţară.

Cauzele care determină părăsirea unei ţări de către

minori, cu sau fară a fi însotiţi de tutorii legali ai

acestora, în favoarea traiului într-un alt stat european sunt

multiple, însă dintre acestea pot fi menţionate: precaritatea

materială sau situaţia financiară deficitară a familiei,

decesul şi dezbinarea familiilor de provenienţă, neglijarea

minorului pe fond afectiv de către reprezentanţii legali ai

acestuia, traficul de persoane, exploatea sexuală-prostituţia,

poveştile de succes legate de experienţe asemănătoare ale altor

indivizi, iar variabilele independente asociate acestui fenomen

pornesc de la lipsa de educaţie a minorilor, la mediul de

provenienţă, la grupul de egali din care fac parte ş.a.

8

Diferenţele existente între cazurile de repatriere ale

minorilor şi cele ale adulţilor vizează prevederi legislative

speciale având în vedere faptul că primii nu au, din

perspectivă legală, capacitate deplină de exerciţiu şi, până la

dobândirea acesteia, sunt reprezentati de un adult care are

obligaţia să îl supravegheze şi să îl reprezinte. În cazul

adulţilor, aceştia sunt responsabili pentru acţiunile lor şi

îşi pot exprima acordul sau dezacordul fără a fi nevoiţi să

ofere explicatii unei altei persoane. Hotararea mai sus

mentionata se aplica tuturor copiilor indiferent pe teritoriul

cărui stat se află. Există totuşi un acord cu prevederi

speciale cu Italia având în vedere că numărul copiilor

identificaţi pe teritoriul acestui stat a crescut alarmant.

Au existat perioade în care au predominat solicitări de

repatriere a copiilor dintr-o anumită ţară: Germania, Italia,

Franţa, însă ponderea cazurilor minorilor români găsiţi

neînsotiţi pe teritoriul statului italian este mai mare decât

în toate celelalte state menţionate anterior.

III. Particularităţii ale procesului de repatriere

În urma cercetărilor realizate în deceniul trecut, prin

parteneriatul public-privat de la nivel regional şi naţional

dintre instituţiile de asistenţă şi protecţie socială a

9

copilului şi organizaţii non-guvernamentale, precum Terres des

Hommes sau Unicef, au fost sesizate anumite situaţii ce trebuie

luate în considerare datorită importanţei nu numai asupra

sistemului social şi a viitoarelor politici publice din cadrul

acestuia, ci şi datorită puternicei influenţe pe care o aduc

imaginii externe a ţării noastre.

Astfel, studiile realizate au evidenţiat faptul că în

Italia, în zona capitalei acesteia, se află grupul cel mai mare

de copii români neînsotiţi dintre grupurile existente în toate

statele membre până la aceea dată ale Uniunii Europene. De

asemenea, cele mai des menţionate zone de provenienţă ale

acestor minori neînsotiti au fost: “Bucureşti, Călăraşi,

Craiova, Galaţi şi Iaşi”3. S-a observat încă de la începutul

anilor 2000 până în prezent faptul că programele, proiectele şi

acţiunile care au fost desfaşurate nu au mizat pe căutarea

permanentă de parteneri de încredere, indiferent de mediul

public sau privat din care ar fi putut aceştia face parte, ci

s-au rezumat doar l-a cautări sporadice.

Specialiştii din acest domeniu prevăd şi o situaţie

deosebită de care ar trebui ca legislaţia din cadrul sistemului

social al fiecărui stat european să ţină cont, aceasta fiind

generată de cunoaşterea căilor legale prin care minorii pot

deveni asistaţi sociali datorită măsurilor legislative

permisive ale unor state europene. Astfel, minorii migrează, cu

sau fără permisiunea părinţilor, în anumite state deoarece au

3 Minorii romani din Italia_FRCCF.pdf - pag 8

10

aflat că pot beneficia de ajutor social din partea

instituţiilor publice ale respectivului stat. În susţinerea

acestei afirmaţii au fost aduse completări date de găsirea

asupra minorilor a actelor necesare acestora pentru stabilirea

pe o anumită perioadă în cadrul centrelor de primire din

diferite state europene. În posesia acestora au fost găsite

acte precum: certificatele de naştere, adresele centrelor

cărora minorii trebuiau să se adreseze, cereri pentru permisul

de şedere, cereri de primire în centre ş.a.

Pe măsură ce evoluează acest fenomen, cu sau fără, o

evoluţie implicită a legislaţiei specifice, apar şi cazuri

diferite de ceea ce se observase până în prezent, mai mult sau

mai puţin cunoscute în ţara noastră, precum prostituţia

persoanelor de sex masculin despre care media din România a

început să dezbată în ultimii ani. Cazurile particulare, în

timp devin adevarăte probleme pentru instituţiile publice

naţionale sau continentale, sunt înlocuite de alte astfel de

cazuri, iar acest ciclu poate fi oprit doar prin găsirea unor

soluţii la nivel european, fiind necesară o îmbunătăţire a

relaţiilor din interiorul parteneriatelor statelor Uniunii

Europene.

IV. Studiu de caz: fenomenul repatrierii minorilor între cauze şi efecte

asupra sistemului local de asistenţă şi protecţie a copilului Dolj

11

Fenomenul repatrierii minorilor a fost de-a lungul

timpului dezbătut, atât în cadrul grupurilor de specialişti

interesanţi de implicaţiile fenomenului migraţiei, cât şi în

cadrul structurilor abilitate din instituţiile publice, fie că

acestea au fost reprezentate de către institutele de cercetare,

al căror scop principal era monitorizarea acestui fenomen, fie,

la nivel înalt, în cadrul comisiilor de specialitate, care pe

baza raporturilor naţionale privitoare la fenomenul repatrierii

au luat decizii legislative ce au afectat relaţiile bilaterale

şi, implicit, modul în care s-au desfăşurat procesele de

repatriere.

Astfel, l-a acest proces vor participa şi alte organizaţii

şi instituţii naţionale precum: Autoritatea Naţională pentru

Protecţia Copilului, Direcţia Generală de Asistenţă şi

Protecţia Socială a Copilului, Ministerul Muncii, Familiei,

Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstince dar şi diferite

fundaţii româneşti cu centre şi în alte state europene. Acest

fenomen este studiat la toate nivelele, dupa cum menţionam

anterior, însă la nivel regional şi local instituţiile care au

scopul de a oferi informaţii cu privire la starea de fapt a

familiei sau rudelor minorului din ţară, precum şi o soluţie în

cazul în care minorul ar dori să se reîntoarcă, sunt Direcţia

Generală pentru Protecţia Copilului existente la nivel judeţean

şi partenerii săi.

Rolul acestora este acela de a investiga în urma unor

anchete sociale sau a unor studii de caz situaţia minorului şi

12

de a găsi soluţii de rezolvare a acestui caz. Ca urmare a

acestor investigaţii locale este trimis un raport la ambasada

ţării pe teritoriul căreia minorul a fost găsit şi se cere

avizul de repatriere al acestuia. Nu a fost elaborată o schemă

teoretică ideală pe care să o respecte, în general, fiecare

caz, însă dialogul dintre instituţiile străine şi cele

naţionale şi locale poate fi repetat în cazul în care nu se

rezolvă cazul după “prima rundă de documente”.

În ceea ce priveste situaţia din judeţul Dolj,

“Compartimentul reabilitare socială în situaţii de abuz,

neglijare, trafic, migraţie şi repatriere a minorilor” de la

nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă şi Protecţie Socială a

Copilului, în anul 2010 l-a acest departament au fost sesizate

45 de cazuri de repatriere, în anul 2011 dintr-un total de 354

de cazuri - 31 au reprezentat cazuri de repatriere a minorilor

din diferite state europene, iar în anul 2012 numărul acestora

a fost de 53 de cazuri. Se constată o variaţie importantă în

numărul de cazuri de la un an la altul, astfel în anii 2010 şi

2012 numărul cazurilor de repatriere a minorilor a crescut

simţitor, astfel în anul 2011, numărul cazurilor nu este unul

de neglijat, însă scade la 31. În ceea ce priveşte

diferenţierea acestora pe criteriul mediului de rezidenţă şi pe

criteriul sexului, managerul compartimentului menţionat

anterior afirma faptul că dacă în anul 2011 au predominat

cazurile de repatriere a minorilor care aveau domiciliul în

13

mediul rural, în anul 2012 s-a sesizat o creştere a numărului

cazurilor minorilor repatriaţi cu domiciliul în mediul urban.

14

Anul urmator, în 2012, în urma rapoartelor anuale de

activitate, din cadrul aceluiaşi compartiment al Directiei

Generale de Asistenţă şi Protecţie a Copilului, dintr-un total

de 680 de cazuri numărul cazurilor de repatriere a fost de 53.

Numărul cazurilor de repatriere a crescut din 2011 în 2012 de

la 31 la 53, observându-se o creştere semnificativă a cazurilor

de repatriere în judeţul Dolj, ale căror cauze pot fi diverse:

de la venituri şi mediul de provenienţă, rural-urban, la tipul

de organizare al familiei şi nivelul de educaţie, sau chiar

lipsa acesteia.

15

16

În anul 2012, dintr-un total de 53 de cazuri de repatriere

ale minorilor sesizate la Direcţia Generală de Asistenţă şi

Protecţia Copilului, şase cazuri au fost ale unor minori de sex

masculin şi în restul cazurilor au fost implicate minore de sex

feminin, dintre care doar trei persoane din mediul rural. În

ceea ce privesc categoriile de vârstă în care acestea au fost

încadrate se menţionează că: în categoria de vârsta 3-6 ani a

fost sesizat un caz, în categoria de vârsta 7-10 ani a fost

sesizat un caz, în categoria de vârsta 11-13 ani au fost

sesizate trei cazuri, iar în ultima categorie de vârsta, 14-17

ani au fost sesizate restul cazurilor.

Diferenţele dintre cei doi ani, 2011, respectiv 2012 sunt

date şi de clasificarea pe grupe de vârsta a numărului de

minori repatriaţi, astfel, în 2011 minori au fost împărţiţi în

două categorii de vârstă, prima categorie fiind cuprinsă între

3 şi 6 ani, iar următoarea categorie de minori fiind cu vârsta

17

cuprinsă între 14 şi 17 ani. Dacă din această structură se

constată o alarmantă prezenţă a minorilor cu vârstă cuprinsă

între 3 şi 6 ani în aceste cazuri de repatriere, în anul 2012

nu numai că această structură va fi mai complexă, dar va

reliefa două noi grupe de vârstă, care se interpun grupelor

prezentate pentru anul 2011 şi care fac trecerea de la grupele

de vârstele situate la extreme.

În concluzie, analizând datele statistice anuale ale

Direcţiei Generale de Asistenţă şi Protecţie socială se

constată o creştere de peste 50% de la anul 2011 la anul 2012

în numărul cazurilor de repatriere, de asemenea, anual valorile

date de sex, mediul de rezidenţă, categoria de vârstă în care

se încadrează minorii se schimbă, însă există, de asemenea, şi

date care se păstrează, date care ne permit să creionăm un

portret al majorităţi persoanelor care sunt repatriate pe

ultimii doi ani în judeţul Dolj. Astfel, persoanele de sex

feminin cu vârsta cuprinsă între 14 şi 17 ani, din mediul rural

deţin ponderea cea mai mare în ceea ce privesc statisticile

locale în cazurile de repatriere. Statisticile de la nivel

european se folosesc de datele trimise la administraţiile

naţionale atunci când întocmesc statisticile pentru întreaga

Uniune Europeană, însă în ultimii ani, datorită unor evenimente

precum mişcărilor sociale, revoltelor sau razboaielor,

agenţiile care studiază fenomenul migraţiei şi respectarea

drepturilor copiilor şi-au focusat atenţia mai mult asupra

minorilor – cetăţeni ai altor state aflate pe continentele

18

învecinate Europei care au fost găsiţi neînsoţiţi în statele

europene.

În ceea ce priveşte Regiunea Sud-Vest Oltenia, judeţul

Dolj se încadrează într-un trend ascendent al cazurile

minorilor români repatriaţi din diferite state ale Uniunii

Europene, din cauza anumitor variabile precum şomajul, sărăcia

şi, în principal, precaritatea materială a cetăţenilor

înregistrându-se anual un număr mare de emigranţi din această

zonă a ţării.

V. Concluzii

Portiţele din legislaţia curentă, încă incompletă, dar

şi “inovaţiile sociale” de care dau dovadă cei care ocolesc

aspectele legislative demonstrează nu doar faptul că la

creşterea fluxului migratoriu se adaugă multi alţi factori ce

nu sunt întotdeauna cuantificaţi de către autorităţile

specializate în rezolvarea acestui fenomen, ci şi faptul că

societăţile aflate într-o perioadă de tranziţie, ca în cazul

României, sunt supuse dezvoltării multor fenomene de mare

importanţă socială care necesită nu doar o atenţie sporită, ci

şi specialiştii necesari rezolvării problemelor apărute,

capitol la care ţara noastră este deficitară.

Existând şansa ca minorii români găsiţi neînsotiţi pe

teritoriul altui stat să fie folosiţi în activităţi ilegale

precum: prostituţia, cerşetoria, traficul de organe, munca

19

ilegală ş.a acest fenomen apare în prim-planul instituţiilor

naţionale abilitate şi prin implicaţia majoră pe care o are

asupra demografiei statului român. În ceea ce priveşte

diminuarea acestui fenomen se remarcă câteva acţiuni care

necesită aplicare, precum:

- dezvoltarea unui mecanism european comun care să permită

identificarea, supravegherea constantă a minorilor care

trec de graniţele unui stat, precum şi dezvoltarea unor

proceduri de intervenţie care urmate ar putea determina

rezolvarea cu o mare uşurinţă a cazurilor minorilor găsiţi

neînsoţiţi pe teritoriul altui stat, decât cel al căror

cetăţeni sunt.

- menţinerea unor relaţii diplomatice permanente, bazate pe

încredere şi pe respectarea responsabilităţilor asociate

statului tuturor partenerilor, în vederea păstrării, şi

întăririi, unui contact direct şi permanent între

intituţiile publice şi private europene în vederea

soluţionării rapide şi corecte a unor astfel de probleme.

- dezvoltarea unor politici sociale prin intermediul cărora

să fie susţinuti minori în vederea continuării educaţiei

prin ajutoare financiare şi campanii de promovare a

efectelor unor decizii de părăsire a instituţiilor

educaţionale asupra nivelului de trai şi al dezvoltării

personale a acestora.

- promovarea parteneriatelor publice-private care există în

prezent în domeniul social şi care vizează susţinerea prin

20

diferite mijloace a minorilor români găsiţi neînsoţiţi în

alte state ale Uniunii Europene, şi nu numai, care au

fost repatriaţi în România.

- realizarea unor workshop-uri în cadrul instituţiilor de

învăţământ de la nivel academic şi nu numai, de către

instituţiile şi organizaţiile care lucrează împreună în

vederea apărării drepturilor şi asigurării protecţiei

minorilor, pentru a face schimb de informaţii legate de

experienţele avute care ar aduce, astfel, la zi

informaţiile predate tinerilor de către profesori.

- sprijinirea instituţiilor şi organizaţiilor prin acordarea

de facilităţi economice, juridice ş.a în vederea

realizării unor intership-uri pentru studenţii care

studiază în cadrul unor facultăţi din domeniul ştiinţelor

sociale pentru ai putea pregăti pe aceştia în munca de

teren, determinâd o supraspecializare a acestora.

- organizarea unui program special în departamentele de

consiliere a fiecărei instituţii educaţionale în vederea

consilierii psihologice a minorilor care au trăit o astfel

de experienţă pentru o mai bună integrare şi dezvoltare în

societate pe viitor a acestora.

Europa a reprezentat în anul 2011 continentul cu cele mai

multe cereri de azil din lume, peste 80% din cererile de la

nivel mondial, iar principalele trei state în care au fost

depuse aceste cereri au fost: Franţa, Germania şi Italia.

Astfel, evenimentele neprăvăzute apărute după anul 2010, precum

21

dezastrele naturale, revoltele armate sau războaiele au

determinat strămutări ale unor grupuri mari de populaţie ceea

ce a afectat definitiv modul în care au fost rezolvate probleme

din domeniul social.

Problema minorilor găsiţi neînsoţiţi pe teritoriul

altui stat, decât acela al cărui cetăţeni sunt determină o

serie de proceduri ce urmează a fi realizate cu scopul de a

permite o soluţionare rapidă a acestui proces de repatriere,

unul dintre cele mai recente fenomene care afectează

politicile sociale, economice, politice, demografice şi de

mediu de la nivelul tuturor statelor Uniunii Europene. La nivel

internaţional acest fenomen a intrat în atenţia unei agenţii a

Organizaţiei Naţiunilor Unite care are ca scop principal

studierea, oferirea de soluţii şi crearea de programe care să

ofere sustenabilitate pe o durată lungă de timp în toate

zonele Europei în care există fenomene asociate migraţiei şi

care afectează dezvoltarea societăţilor, precum şi a membrilor

acesteia.

22

Bibliografie

1. Gordon Marshall – “Oxford - Dicţionar de Sociologie”,

Traducere de Sergiu Bălţătescu, Florin Iacob, Liviu

Serbănescu, Cristian Toader, Editura Univers Enciclopedic,

Bucuresti, 2003.

2. Anthony Giddens – “Sociologie-ediţia IV” - Traducere de

Oana Gheorghiu, -Capitol –“Interactiunea sociala si viata

cotidiana”, Editura All, 2010

3. Minorii romani din Iatlia_FRCCF.pdf

23

4. Asylum levels and trends in industrialized countries –

format pdf (4fdf1b779.pdf) (www.unhcr.org Agentia pentru

refuguati a Organizatiei Natiunlor Unite)

5. The migration and remittances factbook 2011

(www.worldbank.org )

6. Raportul annual 2011 privind situatia azilului in Uniunea

Europeana si activitatile Biroului European de sprijin

pentru azil – format pdf.

7. Unaccompanied minors in the EU – format pdf.

(uam_infografic_a4en.pdf)

8. Protectia minorilor catateni romani neinsotiti aflati in

alte state.pdf – Raport elaborat pentru Romani Criss

9. Inter-agency guiding principles on unaccompanied and

separated children – format pdf (opendocPDF.pdf)

10. www.fra.eu - European Union Agency for fundamental

Rights (FRA) – Developing indicators for the protection,

respect and promotion of the rights of the children in the

European Union - Summary Report

11. Unaccompanied minors in the migration process –

format pdf (sursa: European Agency for the management of

operational cooperation at the external borders of the

member states of the European Union)

12. Migration statistics quarterly report, February 2013

– format pdf (dcp171778_300382.pdf)

13. IOM’s activities on migration data: an overview-

format pdf (IOM_Activities_Overview.pdf)

24

Surse online

14. www.europa.eu – Institution bodies (vizitat la data

de 24.03.2013)

15. www.ori.mai.gov.ro

16. www.antitrafic.com

17. www.iom.int – Organizatia international pentru

migratie

18. www.epp.eurostat.eu/Migration and migration

population statics (11.04.2013)

19. www.cvce.eu – Virtual Centre for knowledge of Europe

(11.04.2013)

20. www.europolitix.com – European politics and policy

(11.04.2013)

21. www.euobserver.com – Articol “Dosar:Migratia

romanilor in Europa

22. www.publications.europa.eu -

23. www.sar.org.ro – Societatea Academica din Romania

25