Universitatea „AL. I. Cuza” - Iaşi Facultatea de Istorie

OPŢIUNI ISTORIOGRAFICE Buletinul Alianţei Studenţilor Români

(membră a Uniunii Naţionale a Studenţilor din România)

Revistă fondată în anul 2000

de Asociaţia Tinerilor Istorici Ieşeni

VII2

2006 IAŞI

SUMAR

ISTORIE VECHE DIMITRIE-OVIDIU BOLDUR, Tafrali, Pârvan, Andrieşescu – în

jurul unei probleme controversate ………………………………

9

ISTORIE MEDIEVALĂ DRAGOŞ IONESCU, Simboluri ale puterii. Luarea în captivitate:

oameni şi odoare (Moldova – secolele XV-XVII) ……………….

18 CONSTANTIN CRĂESCU, Două ipostaze ale delicvenţei în satul

medieval românesc: furtul şi crima ……………………………..

49 IULIAN SÎNZIANU, Soarta unui prinţ pribeag: Ştefan vodă

„Mâzgă” ………………………………………………………...

60 OANA CIOABĂ, Ceremonialul nupţial domnesc în Ţara

Românească şi Moldova (secolele XVI-XVII) …………………..

67 MIHAI-BOGDAN ATANASIU, Patrimoniul heraldic în familia

Cantacuzinilor moldoveni ……………………………………….

98 LUCIAN-VALERIU LEFTER, Câteva imagini de viaţă cotidiană

în satul moldovenesc …………………….………………………

108

ISTORIE MODERNĂ MIRCEA-CRISTIAN GHENGHEA, Al doilea război al ducatelor

Schleswig-Holstein (1864) reflectat de presa română a vremii ...

121 BIANCA MĂRMUREANU, Imaginea misiunii militare franceze

reflectată în presa românească şi în scrierile cu caracter memorialistic (octombrie 1916) ………………………………...

136

ISTORIE CONTEMPORANĂ CĂTĂLIN BOTOŞINEANU, Nicolae Titulescu reflectat în

literatura memorialistică ………………………………………..

145 TAMARA BOTEZ, Vara anului 1940 oglindită în jurnalul

Maximilian Hacman …………………………………………….

162 IULIAN GHERCĂ MUNTEANU, Aspecte din comuna Răchiteni

în primii ani ai comunismului …………………………………...

185

VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ (LUCIAN-VALERIU LEFTER) ……….….. 197 Simpozionul Internaţional Ieremia Movila: Domnul. Familia.

Epoca – 400 de ani de la moartea voievodului (1606-2006), Suceviţa, 30 aprilie – 3 mai 2006 ……………………………….

197 Putna – 540 de ani de la aşezarea temeliei. Colocviile Putnei,

ediţia a III-a, Putna, 9-11 iulie 2006 ……….……………………

198 Simpozionul Naţional Monumentul – tradiţie şi viitor. Ediţia a

VIII-a, Carol I şi monumentele din România, Iaşi, 5-8 octombrie 2006 ……………………………………………………………..

200 CRONICA A.S.R. ………………………………………………… 203 In memoriam Vasile Cristian (MIRCEA-CRISTIAN GHENGHEA) . 204 RECENZII, NOTE BIBLIOGRAFICE ………………………… Maria Magdalena SZÉKELY, Ştefan S. GOROVEI, Maria Asanina

Paleologhina. O prinţesă bizantină pe tronul Moldovei. Carte tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Sfânta Mănăstire Putna, 2006, 290 p. + 128 p. planşe color (Lucian-Valeriu LEFTER); Documente româneşti din arhiva mănăstirii Xiropotam de la Muntele Athos. Catalog, vol. I, editat de Florin MARINESCU, Ioan CAPROŞU, Petronel ZAHARIUC, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2005, 484 p. (Constantin CRĂESCU); Pashalis M. KITROMILIDES, Iluminismul neoelen. Ideile politice şi sociale. Traducere din limba greacă: Olga Cicanci. Cuvânt înainte: acad. Răzvan Theodorescu, Bucureşti, Editura Omonia, 2005, 472 p.+ 9 ilustraţii (Mihai-Cristian AMĂRIUŢEI); Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. VII, Acte interne (1771-1780), editate de Ioan CAPROŞU. Cu un indice întocmit de Mihai-Cristian Amăriuţei, Iaşi, Editura „Dosoftei”, 2005, 852 p. (Lucian-Valeriu LEFTER); „Acta Blasiensia”, III, Şcolile greco-catolice ale Blajului – 250 de ani de credinţă şi cultură – Sesiunea de Comunicări Ştiinţifice Blaj, 8-9 octombrie 2004, Editura Buna Vestire, 2005, 488 p. (Mircea-Cristian GHENGHEA); Codrin Valentin CHIRICA, Republica Moldova între Rusia şi Europa. Traducere de Oana Cogeanu, Iaşi, Editura Helios, 2004, 190 p. (Mircea-Cristian GHENGHEA); Revista de Istorie Socială, VIII-IX, 2003-2004, Iaşi, 2006, 678 p. (Lucian-Valeriu LEFTER)

206

NUMERELE ANTERIOARE …………………………………... 221 ABREVIERI …………………………………………………….. 226

Mihai-Bogdan ATANASIU

PATRIMONIUL HERALDIC ÎN FAMILIA CANTACUZINILOR MOLDOVENI

Conştienţi de faptul că descind din împăraţii Bizanţului, Cantacuzinii moldoveni au cultivat mereu tradiţiile apartenenţei la familia imperială, iar „credinţa în această rudenie şi filiaţie a determinat comportarea şi mentalitatea întregii familii Cantacuzino, care […] a întreţinut mereu vie flacăra originii imperiale”1. Cel mai des întâlnit exemplu al conştiinţei că prin vinele lor curge sânge imperial este folosirea însemnului heraldic al strămoşilor – vulturul bicefal, membrii familiei ţinând în mare cinste această emblemă. Ei vor folosi acest simbol, aşa cum vom arăta în rândurile ce urmează, în pisaniile ctitoriilor lor, pe manuscrisele comandate de ei (marcând totodată legătura întemeiată pe actul ctitoricesc), pe morminte, în sigilii sau chiar pe unele bijuterii, prin el căutându-se a se aminti vechimea, puterea şi valoarea casei2. Nu există urmă de îndoială că „cei care le aplicau (puneau să fie reprezentate) pe felurite obiecte făceau acest lucru cu conştiinţa clară că marchează obiectele cu semnul lor distinctiv, care putea fi citit şi prin care se putea descifra persoana posesorului”3, stema fiind un semn cu folosire unică şi inconfundabilă, un mijloc de identificare a unei persoane (sau a unei familii) care îl deţinea şi îl folosea, şi implicit un mijloc de comunicare4. În cele ce urmează, vom trece în revistă câteva din reprezentările acestui herb folosit de Cantacuzinii moldoveni de-a lungul timpului, emblemă care, utilizată în diverse forme, a străbătut veacurile ajungând până la noi.

Începând enumerarea noastră cu reprezentările din ctitoriile membrilor ilustrei familii, merită amintită stema ce apare în singurul tablou votiv ce ni s-a păstrat (sau singurul care a fost realizat vreodată) în

1 Radu Ştefan Ciobanu, Pe urmele Stolnicului Constantin Cantacuzino, Bucureşti, 1982, p. 27.

2 Istoria vieţii private, coordonatori Philippe Ariès şi Georges Duby, vol. III, De la Europa feudală la Renaştere, traducere de Maria Berza şi Micaela Slăvescu, Bucureşti, 1995, p. 282.

3 Ştefan S. Gorovei, Cu privire la heraldica medievală românească, în ArhGen, II(VII), 1995, nr. 1-2, p. 278.

4 Ibidem.

Patrimoniul heraldic în familia Cantacuzinilor moldoveni 99

una dintre ele. Acesta se află în biserica Tălpălarilor din Iaşi, cu hramul Naşterea Maicii Domnului, ctitoria marelui vistiernic al lui Vasile Lupu, Iordache Cantacuzino. Ridicarea edificiului a avut loc concomitent cu Trei Ierarhii domnului amintit deja5, biserica de astăzi ne mai păstrând nici o amintire despre primul ei ctitor, pisania fiind probabil distrusă în timpul restaurării ce a urmat incendiului din anul 18276. Tabloul votiv în care apare acvila bicefală îl reprezintă pe un urmaş al primului ctitor, vornicul Dimitrie Cantacuzino, trăitor între anii 1789-18627 şi pe soţia acestuia, Pulheria Beldiman (fig. 1). Stema familiei mai apare reprezentată şi pe pomelnicul Cantacuzinilor sculptat pe o placă în gropniţa bisericii. Aici sunt îngropaţi membrii ai familiilor Cantacuzino-Paşcanu şi Beldiman, vulturul din stemă purtând în gheara stângă un glob crucifer, iar în cea dreaptă un sceptru, cele două capete fiind acoperite de câte o coroană închisă, iar deasupra lor fiind reprezentată o coroană, de asemenea închisă, de mai mari dimensiuni. Pe pieptul acvilei, în centru, se află un scut ce conţine iniţialele: K(antacuzino) P(aşcanu) (fig. 4).

Biserica din Deleni, ctitorită în anul 1667 de marele vistiernic Toderaşco Iordache Cantacuzino a fost restaurată în anul 1722 de nepotul său, marele vornic Iordache. Acest fapt îl aflăm din inscripţia aşezată de acesta din urmă deasupra uşii pronaosului, inscripţie care posedă „un chenar cu o împodobire de mici acante şi armele Cantacuzinilor susţinute de doi lei (subl. n.)”8.

O altă ctitorie a aceluiaşi mare vistiernic Toderaşco Iordache este, după opinia lui N. Iorga, biserica Vovidenia din Odobeşti. Elementele pe care marele istoric şi-a întemeiat această părere sunt: vulturul bicefal sculptat în chenarul ce înconjoară uşa de la intrare (fig. 6) şi menţionarea,

5 Gheorghe Ghibănescu, Pomelnicul Cantacuzineştilor, în ArhGen, I, 1912,

nr. 1-12, p. 39. 6 Idem, Biserica Tălpălari cu hramul Naşterii Maicii Domnului (Predică ţinută

în ziua de 8 septembrie 1933), Iaşi, 1934, p. 5. 7 Ion Mihai Cantacuzino, O mie de ani în Balcani. O cronică a Cantacuzinilor

în vâltoarea secolelor, traducere de Maria Şerbănescu şi Sabina Drăgoi, Bucureşti, 1996, planşa VI.

8 Gheorghe Balş, Bisericile moldoveneşti din veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea, Bucureşti, 1933, p. 195.

Mihai-Bogdan Atanasiu 100

într-un document din 1697, a unui preot Pavăl, slujind la această biserică, fapt care certifică existenţa ei la această dată9.

O altă pisanie ce conţine blazonul familiei purtând coroana imperială a fost aşezată deasupra intrării în pronaosul bisericii cu hramul Sfinţii Voievozi din Roman. Ea relevă faptul că lăcaşul a fost ridicat de domnul Ştefan al II-lea Tomşa, apoi „răsipindu-să” a fost rezidit de marele spătar Vasile Cantacuzino „nepot dintr-o nepoată de fiică a acestui pomenit domn” în anul 169510, primul fiu al vistiernicului Toderaşco (fig. 5).

Herbul familiei a fost săpat de-a lungul timpului şi pe numeroase pietre de mormânt ale Cantacuzinilor moldoveni, multe dintre acestea ajungând până la noi, şi dintre care exemplificăm aici câteva din secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea. Astfel, în ordine cronologică, menţionăm piatra funerară găsită la Mănăstirea Bisericani, unde ctitori erau şi boierii Cantacuzini11, din al cărei text reiese că sub ea odihnesc trei trupuri şi anume Toderaşco Iordache, Catrina, mama acestuia şi Ioan, cu siguranţă un alt membru al familiei, pe care însă nu l-am putut identifica12.

De la sfârşitul secolului al XVII-lea datează piatra tombală a lui Ioan Cantacuzino, cel mai mic dintre fii vistiernicului Toderaşco Iordache, mort în anul 1692, la vârsta de 28 de ani. În partea superioară a acestei pietre, ce se găseşte la biserica din Bogdana (judeţul Bacău), este sculptată artistic acvila bicefală flancată de doi lei rampanţi13 (fig. 3).

Din secolul al XIX-lea alte două morminte Cantacuzineşti, aflate în cimitirul din satul Şerbeşti, în imediata apropiere a bisericii ctitorite de Vasile Lupu, conţin însemnul familiei. Primul dintre ele aparţine lui Constantin Cantacuzino şi datează din 8 octombrie 1854, iar cel al doilea, al lui Ilie Cantacuzino, decedat în anul 1859 la Karlsbad, datează din anul 1869, când soţia sa Elena îi aduce rămăşiţele pământeşti în ţară14. Atât

9 C. C. Giurescu, Istoricul podgoriei Odobeştilor din cele mai vechi timpuri până la 1918 (cu 124 de documente inedite – 1626-1864 – şi 3 reproduceri), Bucureşti, 1969, p. 62.

10 Gheorghe Musceleanu, Monumentele străbunilor din România, Bucureşti, 1873, p. 69-70; Gheorghe Balş, op. cit., p. 70-71, 75.

11 Elena Linţa, Pomelnicul de la Bisericani, în RsL, XIV, 1967, p. 444-445. 12 Marele dicţionar geografic al României, vol. I, coordonat de George Ioan

Lahovari, Generalul C. I. Brătianu şi George G. Tocilescu, Bucureşti, 1898, p. 408. 13 Gheorghe Balş, op. cit., p. 562. 14 N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, Bucureşti, 1908, p. 223-224.

Patrimoniul heraldic în familia Cantacuzinilor moldoveni 101

soclul crucii (fig. 2), cât şi piatra mormântului lui Constantin, precum şi monumentul gotic al mormântului lui Ilie, de care se sprijină statuia soţiei sale, sunt împodobite cu secularul însemn al familiei.

Folosirea acestui simbol cu înalt prestigiu heraldic este atestat şi în sigilografia moldovenească. Astfel, cele dintâi impresiuni ce poartă vulturul bicefal sunt ale fraţilor Toma şi Iordache Cantacuzino, ce pot fi găsite pe un act din 2 decembrie 162415. De la Toma se păstrează mai multe impresiuni sigilare, mult mai clare, prima din ele regăsindu-se pe un zapis din 22 decembrie 1625, conţinând într-un scut oval vulturul Cantacuzin, cu sceptrul în gheara dreaptă şi buzduganul în stânga, având între capete o coroană închisă16 (fig. 7). În timp, marele vornic îşi va schimba de câteva ori sigiliul, din care, deşi nu vor mai apare însemnele puterii, iar coroana va fi reprezentată la un moment dat deschisă, vulturul nu dispare17 (fig. 8). Iordache, asemenea fratelui său, va folosi mai multe sigilii, prima impresiune clară găsindu-se pe actul din 25 ianuarie 1630, în care se distinge vulturul bicefal într-un scut oval18 (fig. 9). Alte impresiuni ale sigiliilor marelui vistiernic pot fi întâlnite pe actele din 11 martie 1640 sau cel din 17 septembrie 165619 (fig. 10-11).

Toderaşco Iordache, respectând tradiţia familiei va folosi la randu-i în sigiliul său vulturul bicefal, regăsit în actele ce datează din 25 ianuarie 1655 sau din 8 octombrie 165620 (fig. 12-13). Din generaţia următoare ştim cu siguranţă că Ilie Cantacuzino, fiul lui Toderaşco a deţinut un sigiliu cu însemnele familiei, însă nu s-a păstrat nici un act în care acesta să apară lângă semnătura sa. Despre existenţa lui ştim că va fi folosit după 1710 (data decesului Cantacuzinului) de către soţia sa, Maria Costin, impresiunea sigiliului arătând „vulturul bicefal şi literele Il(ie). C(an)t(acuzino)”21.

Din 1722 datează un alt sigiliu în care este reprezentată acvila bicefală cu o coroană închisă, acesta aparţinând spătarului Iordache

15 Petronel Zahariuc, Observaţii asupra unor sigilii medievale moldoveneşti (I),

în ArhGen, IV(IX), 1997, nr. 1-2, p. 265. 16 Ibidem, planşa I, fig. 16. 17 Vezi şi documentele din 14 mai 1631, 6 decembrie 1638 (ibidem, planşa I,

fig. 17) sau 22 februarie 1639 (ibidem). 18 Ibidem, planşa II, fig. 18. 19 Ibidem, p. 265-266 şi planşa II, fig. 19-20. 20 Ibidem, p. 266 şi planşa II, fig. 21-22. 21 N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, Bucureşti, 1904, p. 215, nr. 31.

Mihai-Bogdan Atanasiu 102

Cantacuzino-Paşcanu22, fiul marelui stolnic Iordache, nepot marelui vistiernic al lui Vasile Lupu (fig. 14). Pe soţia spătarului, Ecaterina Palladi, o întâlnim folosind la rându-i un sigiliu asemănător23 (fig. 15), lângă pecetea ei, pe acelaşi act, stând şi cea a fostului mare agă Iordache, fiul său24 (fig. 16).

Enache Cantacuzino din ramura Deleanu a familiei, pecetluieşte un act din 1781 cu un sigiliu ce poate fi considerat ca marcând „începuturile heraldicii moderne”25, el „conţinând vulturul bicefal cu câte o coroană deschisă pe fiecare cap, amplasat într-un scut oval; pentru prima dată apar tenanţii – doi lei rampanţi, care susţin cu o labă scutul, iar cu cealaltă o coroană închisă; în cele patru colţuri sunt gravate iniţialele numelui cu litere latine: En(ache) Ka(ntacuzino)”26 (fig. 17). Unchiul acestuia, fostul mare spătar Iordache Cantacuzino-Deleanu, foloseşte şi el într-o serie de acte, precum cel din 27 noiembrie 177327 sau cel din 15 septembrie 177428, pecetea cu vulturul bicefal în care apar iniţialele: I(orda)k(e) C(an)t(acuzino).

Oprindu-ne aici cu exemplele ce privesc amprentele sigilare ce conţin armele familiei, putem observa, cum pe durata unui secol şi jumătate, toate generaţiile Cantacuzinilor moldoveni (şase arătate aici), au pus lângă semnăturile lor pecetea cu vulturul bicefal, semn care, datorită înaltei poziţii sociale şi a greutăţii cuvântului lor în viaţa politică a ţării, a trecut „prin imitaţie sau rudenie, în sigiliile altor boieri pământeni (majoritatea din familii cu o anvergură politică mult mai restrânsă) sau de origine greacă (din dorinţa de a-şi marca originea şi de a-şi spori norocul)”29.

Reprezentări ale acestui însemn heraldic îl întâlnim şi cu alte prilejuri ca amprentă a familiei, însă nu cu o frecvenţă atât de mare cum ne-am obişnuit. Astfel, găsim că nu doar lăcaşurile de cult ctitorite de ei purtau acest simbol, ci şi casele erau împodobite cu asemenea „acte de identitate”. Deşi nu cunoaştem decât exemplul conacului de la Paşcani, ridicat în secolul al XVII-lea, putem fi siguri că asemenea reprezentări

22 Petronel Zahariuc, op. cit., p. 266 şi planşa II, fig. 23. 23 Ibidem şi planşa II, fig. 24. 24 Ibidem şi planşa II, fig. 25. 25 Ibidem. 26 Ibidem şi planşa II, fig. 26. 27 N. Iorga, Studii şi documente, vol. VII, p. 225-226, nr. 71. 28 Ibidem, p. 227, nr. 75. 29 Petronel Zahariuc, op. cit., p. 264.

Patrimoniul heraldic în familia Cantacuzinilor moldoveni 103

heraldice au împodobit şi casa din Şerbeştii lui Toma, pe cea din Delenii marelui logofăt Iordache, pe cea din Horodnicenii lui Şerban şi mai apoi ai lui Dinu şi ai fiului acestuia, marele vistiernic Enache sau pe cea din Podolenii lui Ioan. Alte ctitorii (dacă le putem numi astfel) ale Cantacuzinilor moldoveni, împodobite cu vulturul bicefal, erau manuscrisele de tot felul pe care le ţineau cu sfinţenie în casele lor, iar armele familiei, prezente pe paginile acestora, realizate, în diferite culori, aveau menirea de a le identifica cu posesorii. Cel mai ilustrativ exemplu în acest sens credem că ne este dat de manuscrisul nr. 86 din Biblioteca Academiei Romane, cunoscut sub numele de Cronograf tradus din greceşte de Pătraşco Danovici30, scris în Moldova în ultima treime a veacului al XVII-lea. Acest manuscris, comandat de Toderaşco Cantacuzino, posedă pe fila 16v, după cuvântul către cititor, stema Cantacuzinilor, ornată în negru, roşu, verde şi galben, închisă într-un cerc înflorat susţinut de doi lei (fig. 19) şi flancată de câteva iniţiale slavone care, citite de la stânga la dreapta dau: „T <od>i<raşco> C<anta>c<uzino> v<el> v<istier> ot M<o>l<davskoi> z<eml>i”31.

Alte categorii de obiecte posesoare a acestui însemn heraldic erau anumite documente ale familiei precum şi o serie de bijuterii. Din prima categorie fac parte acele acte de o importanţă deosebită, având aici ca exemplu grăitor actul din 15 iunie 1749, reprezentând testamentul marelui logofăt Iordache Cantacuzino-Deleanu32, ce conţine un vultur bicefal foarte bine realizat, înconjurat de un bogat motiv floral (poate „arborele vieţii”) şi între capetele căruia se poate observa crucea cu care începe redactarea tuturor actelor medievale. Deasupra capetelor şi sub aripi se disting iniţialele testamentarului: I(or)d(ache) K(an)t(acuzino)33 (fig. 18). Din categoria bijuteriilor ce conţin însemnul familiei, d-l Ştefan S. Gorovei a identificat în liste cu asemenea obiecte „«o pajură cu rubinuri» şi «un lefte [medalion] cu pajură cu diamant»”34.

30 Cronograf tradus din greceşte de Pătraşco Danovici, vol. I-II, ediţie îngrijită

şi cuvânt înainte de Gabriel Ştrempel, studiu introductiv de Paul Cernovodeanu, Bucureşti, 1998.

31 Ioan Bianu, Catalogul manuscriselor româneşti, vol. I, Bucureşti, 1907, p. 181-182.

32 Ioan Caproşu, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. V, Acte interne (1741-1755), Iaşi, 2001, p. 376-382, nr. 603.

33 Ibidem, p. 1036. 34 Ştefan S. Gorovei, Cantacuzinii moldoveni, în MI, XVII, 1983, nr. 4, p. 14.

Mihai-Bogdan Atanasiu 104

Fără pretenţia de a fi amintit aici toate reprezentările însemnului heraldic al Cantacuzinilor moldoveni ce au ajuns până la noi, putem spune totuşi că acestea sunt cele mai importante şi reprezentative dintre ele. Textul de faţă, ce adună la un loc, cu titlu de inventar, reprezentările armelor ramurii moldovene a Cantacuzinilor realizate în perioada secolelor XVII-XIX, are menirea de a scoate în evidenţă unul din cele mai importante elemente ale patrimoniului simbolic al unei familii în Evul Mediu – moştenirea însemnului heraldic.

THE HERALDIC PATRIMONY IN THE MOLDAVIAN CANTACUZINO FAMILY

(Summary)

In the Middle Ages, the symbol of a family or person was unique and irreplaceable, being a way to identify the person who wore it and also a way to communicate. This text, that collects an inventory of the weapons used by the Moldavian branch of the Cantacuzino in the 17th – 19th centuries, has the purpose of enlightening one of the most important patrimony elements, symbols of a family in the Middle Ages, the heritage of the heraldic significance. Continuing the traditions belonging to the Byzantine imperial family, the representatives of this great lineage had always the two-headed eagle on all the constructions built, on their manuscripts, graves, stamps, and even on some jewels, all this in order to remind the duration, power and value of this great house.

Patrimoniul heraldic în familia Cantacuzinilor moldoveni 105

Planşa I

1

2 3

1. Tablou votiv din biserica Tălpălari din Iaşi (după Administraţia Casei Bisericii, Biserici cu averi proprii, seria a II-a, cu note şi anexe documentare publicate de Petru Gârboviceanu, Bucureşti, 1910. p. 158); 2. Soclul mormântului lui Constantin Cantacuzino aflat în cimitirul bisericii din Şerbeşti datând de la jumătatea secolului al XIX-lea (foto: Lucian-Valeriu Lefter); 3. Piatra de mormânt a lui Ion (Ioniţă) Cantacuzino aflată la biserica din Bogdana (după Gheorghe Balş, op. cit., p. 562).

Mihai-Bogdan Atanasiu 106

Planşa II

4

5

6

4. Vulturul bicefal sculptat pe pomelnicul Cantacuzinilor din gropniţa bisericii

Tălpălari din Iaşi (foto. Mihai-Bogdan Atanasiu) ; 5. Pisania de deasupra intrării în pronaosul bisericii cu hramul Sfinţii Voievozi din Roman aşezată de marele spătar Vasile Cantacuzino (după Gheorghe Balş, op. cit., p. 75); 6. Vulturul bicefal sculptat în chenarul ce înconjoară uşa de la intrarea în biserica Vovidenia din Odobeşti, ctitoria lui Toderaşcu Iordache Cantacuzino (după C. C. Giurescu, op. cit, p. 62).

Patrimoniul heraldic în familia Cantacuzinilor moldoveni 107

Planşa III

7 8 9

10 11 12

13 14 15

16 17

18 19

7-17. Amprente sigilare şi semnături ale Cantacuzinilor moldoveni (secolele XVII-XVIII) (după Petronel Zahariuc, op. cit, planşele I-II); 18. Vulturul bicefal reprezentat pe testamentul marelui logofăt Iordache Cantacuzino-Deleanu datat 15 iunie 1749 (după Ioan Caproşu, op. cit., p. 1036); 19. Vulturul bicefal reprezentat pe fila 16v a Cronografului comandat de Toderaşco Cantacuzino (după Ştefan S. Gorovei, Cantacuzinii moldoveni, p. 13).

ABREVIERI AECI = Arhiva Episcopiei Romano-Catolice Iaşi

Arheologie, Iaşi AIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A.

D. Xenopol”, Iaşi AIIX = Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”,

Iaşi AMM = Acta Moldaviae Meridionalis, Muzeul Judeţean

„Ştefan cel Mare”, Vaslui ArhGen = Arhiva Genealogică, Iaşi ArhMold = Arheologia Moldovei, Iaşi ARMSI = Academia Română, Memoriile Secţiunii Istorice,

Bucureşti ASRI = Arhiva Serviciului Român de Informaţii,

Bucureşti AŞUI = Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (Serie nouă). Istorie BAR = Biblioteca Academiei Române, Bucureşti BCMI = Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice BOR = Biserica Ortodoxă Română, Bucureşti Carpica = Carpica, Muzeul Judeţean de Istorie „Iulian

Antonescu”, Bacău CDM = Catalogul documentelor moldoveneşti din

Arhivele Centrale de Stat, Bucureşti, vol. 1-4 CDM s. 1 = Catalogul documentelor moldoveneşti din

Arhivele Centrale de Stat, Bucureşti, Supliment 1 CI = Cercetări Istorice, Iaşi CIL = Corpus Inscriptiorum Latinarum, Berlin Cronica.Campania = Cronica cercetărilor arheologice din România.

Campania…, Bucureşti CvL = Convorbiri Literare (ambele serii), Iaşi DANIC = Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale,

Bucureşti

Abrevieri

227

Dacia, NS = Dacia. Revue d’arhéologie et d’histoire ancienne Nouvelle Séries, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti

DIR, A = Documente privind istoria României, A. Moldova, Secolul XVI, vol. 1-4; Secolul XVII, vol. 1-5

DIR, B = Documente privind istoria României, B. Ţara Românească

DJANI = Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi DRA = Documente privind relaţiile agrare DRH, A = Documenta Romaniae Historica, A. Moldova DRH, B = Documenta Romaniae Historica, B. Ţara

Românească IN =Ioan Neculce. Buletinul Muzeului Municipal Iaşi IDR = Inscripţiile Daciei Romane, Bucureşti ISM = Inscriptiones Scythiae Minoris, Bucureşti LL = Limbă şi literatură, Bucureşti MemAnt = Memoria Antiquitatis, Complexul Muzeal

Judeţean Neamţ, Piatra Neamţ MI = Magazin Istoric, Bucureşti MMS = Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Iaşi NRRSCL = Noua revistă română socială, critică, ştiinţifică şi literară, Bucureşti RA = Revista Arhivelor (ambele serii), Bucureşti RC = Revista Culturală, Chişinău RI = Revista istorică (ambele serii), Bucureşti RIR = Revista istorică română, Bucureşti RIS = Revista de Istorie Socială, Iaşi RITL = Revista de istorie şi teorie literară, Bucureşti RsL = Romanoslavica, Bucureşti SCIV(A) = Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi

Arheologie). Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti