Genealogie dinastică: familia lui Alexandru vodă Lăpuşneanu

•ANALELE ŞTIINŢIFICE

ALEUNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA”

DIN IAŞI(SERIE NOUĂ)

ISTORIE

TOM LX2014

Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

CUPRINS

Dănuţ Prisecaru, Implicaţii sociale ale producerii de materii textile în epocabronzului ............................................................................................................. 11

Iulian Moga, This shall fall upon their children’s children! Some considerationsregarding funerary curse formulas in Roman Imperial Anatolia ...................... 21

Nelu Zugravu, Exempla regum în breviariile latine târzii. Tarquinius Priscus ....... 33Octavian Bounegru, La mission du Marcus Valerius Maximianus pendant les

guerres marcomanniques ................................................................................... 47Violeta-Maria Răileanu, Consideraţii privind ofiţerii de instrucţie din garda

pretoriană din perspectiva izvoarelor epigrafice ............................................... 53

***Andrei Sălăvăstru, Theology, disease and body politic during the Middle Ages and

Early Modern period .......................................................................................... 61Alexandru Pînzar, „Formaţiuni prestatale” în nordul Moldovei. O nouă analiză ..... 79Iulian Marcel Ciubotaru, Eremiţi şi schimonahi în Moldova medievală. Observaţii

cu privire la receptarea canoanelor .................................................................. 91Ovidiu Cristea, Zvonuri, ştiri şi istorie: câteva exemple ............................................ 119Bogdan-Petru Maleon, O dimensiune puţin explorată a vieţii monahale

moldoveneşti în Evul Mediu: producţia şi schimbul de bunuri ......................... 137Daniel Mirea, Theodosie voievod, Dragomir Călugărul şi un document îndoielnic

„din vremea lui Vlad cel Tânăr” ....................................................................... 151Ştefan S. Gorovei, Genealogie dinastică: familia lui Alexandru vodă Lăpuşneanu .. 181Gheorghe Lazăr, Mănăstirea Strâmba şi ctitorii ei. Noi contribuţii documentare ..... 205Cătălina Chelcu, Mărturii documentare despre robie în Moldova (1655-1670) ........ 231Mihai-Bogdan Atanasiu, „Unul din ultimii cavaleri ai secolului al XVII-lea” –

Vasile Bainschi ................................................................................................... 239

***Ioan-Augustin Guriţă, Completări, adăugiri şi îndreptări la biografiile unor

membri ai familiei Callimachi ........................................................................... 247Mihai Mîrza, Din corespondenţa episcopului Ioanichie al Romanului (1747-1769) . 275Iuliana Stavarachi, Consideraţii cu privire la cercetare structurilor socio-spaţiale

din oraşul Iaşi. Mahalaua Muntenimii pănă la 1800. Timp şi spaţiu ............... 307Laurenţiu Rădvan, Mihaela Rădvan, Locuri şi oameni din Iaşi. Consideraţii cu

privire la începuturile Podului Roş ................................................................... 321Sorin Grigoruţă, Din viaţa şi activitatea unui „spiţer” botoşănean: Johann

Gorgias (1768-1841) .......................................................................................... 351Maria Magdalena Székely, Portrete târzii de ctitori în biserici din judeţul Suceava . 369Petronel Zahariuc, Oraşe vechi, oraşe noi, în ţinutul Dorohoi. Catagrafia

locuitorilor din târgurile Dorohoi, Târgul Nou (Mihăileni) şi Săveni din 1831 383

Cuprins

***

Gabriel Leanca, Velléités impériales, occupations militaires et modernité: lesprincipautés de Moldavie et de Valachie à la veille de la construction nationale 413

Simion-Alexandru Gavriş, Grigore Mihail Sturdza:„elefantul tuturor posesorilordin toată lumea” ................................................................................................. 433

Mircea-Cristian Ghenghea, „A fost sau n-a fost?” Evenimentele din martie 1848 dela Iaşi: acţiune boierească sau mişcare revoluţionară? ................................... 455

Ligia Andrada Manole, Preocupările şi intervenţiile ambasadorului StratfordCanning în raport cu Principatele Române (1848-1858) .................................. 475

Irina Gafiţa, Nicolae Ionescu. Profesor al Universităţii din Iaşi ............................... 493Adrian-Bogdan Ceobanu, Din scrisorile personale ale diplomatului Dumitru

Perticari ............................................................................................................. 509Liviu Brătescu, Politică şi simboluri în societatea românească (sfârşitul secolului

XIX – începutul secolului XX). Statuia lui Alexandru N. Lahovary .................. 521Claudiu-Lucian Topor, Sensibilităţi religioase în vremea Marelui Război. Românii,

bulgarii şi moaştele Sfântului Dimitrie .............................................................. 551

***Cătălin Botoşineanu, Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi.

Recrutarea corpului profesoral în primul deceniu interbelic ........................... 557Dorin-Demostene Iancu, Relaţii muzicale româno-germane în perioada interbelică:

cazul muzicienilor George Georgescu şi Richard Strauss ................................ 593Ion I. Solcanu, Mărturia colonelului Dimitrie D. Chirescu privind asasinarea şi

înmormântarea Profesorului N. Iorga, socrul său ............................................. 617Adrian Viţalaru, Anuar diplomatic şi consular 1942 – concretizarea unui proiect

editorial uitat ...................................................................................................... 631

***Paul Nistor, Ridicarea drapelului României la ONU. Activităţi de acomodare ale

diplomaţiei române cu instituţia mondială (1956) ............................................. 641Alexandra Toader, Contribuţia agitaţiei vizuale la amplificarea cultului

personalităţii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ....................................................... 653Marian Hariuc, Istoricul Andrei Oţetea şi noile proiecte istoriografice ale

regimului comunist în anii destinderii ideologice (1956-1960) ....................... 669Cristina Preutu, Premise şi direcţii ale dezvoltării Televiziunii Române în anii '70 .. 697Ruxandra Alexianu, România postdecembristă, „problema Basarabiei” şi evoluţiile

din stânga Nistrului (1990 – martie 1992) ........................................................ 709

***Recenzii şi note bibliografice ...................................................................................... 719

Dan Aparaschivei, Healthcare and Medicine in Moesia Inferior, Iaşi, EdituraUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza” (Bibliotheca Classica Iassiensis IX), 2012,262 p. (Nelu Zugravu); Victor Spinei, Principii martiri Boris şi Gleb. Iconografieşi canonizare, ediderunt Victor Spinei et Virgil Mihailescu-Bîrliba, Brăila,Editura Istros (Bibliotheca Archaeologica Moldaviae, XVII), 2011, 213 p.(Andreea-Daniela Moraru); Grzegorz Jawor, Aşezările de drept valah şi locuitoriilor din Rutenia Roşie în Evul Mediu târziu, traducere Gabriela Gavril-Antonesei,Iaşi, Editura Unuversităţii „Alexandru Ioan Cuza” (Scripta Archaeologica etHistorica Dacoromaniae, IV), 2012, 273 p. (Florin-Viorel Vasilică); Gabriel

Cuprins

Herea, Mesajul eshatologic al spaţiului liturgic creştin. Arhitectură şi icoană înMoldova secolelor XV-XVI, Suceava, Editura Karl A. Romstorfer, 2013, 507 p.(Petronela Podovei); Ionel Cândea, Mănăstirea Măxineni, ediţia a II-a, Brăila,Editura Istros, 2012, 299 p.+152 planşe (Petronela Podovei); Lumea animalelor:realităţi, reprezentări, simboluri, volum îngrijit de Maria Magdalena Székely,Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2013, 534 p. (PetronelZahariuc); Penser le XIXe siècle: nouveaux chantiers de recherché, sous ladirection de Silvia Marton, Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, Iaşi, EdituraUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2013, 315 p. (Cosmin Mihuţ); Gh. Cliveti,Adrian Bogdan-Ceobanu, Adrian Viţalaru, Ionuţ Nistor (ed.), Romanian andEuropean Diplomacy. From Cabinet Diplomacy to the 21st Century Challenges,Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Beit, Casa Editrice Trieste, 434p. (Mihaela Gheorghiu); O istorie ilustrată a diplomaţiei româneşti 1862-1947,ed. Dinu C. Giurescu, Rudolf Dinu, Laurenţiu Constantiniu, Bucureşti, MonitorulOficial, 2011, 344 p. (Ancuţa Vlas); Ion I. Solcanu, Şcoala românească înjudeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail pe durata reîntrupării la Principatele Române(1857-1878), Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2013, 464 + 4 p. (Mircea-CristianGhenghea); Mircea-Cristian Ghenghea, Presă şi naţiune: mişcarea naţională aromânilor din Transilvania (1859-1865) reflectată în presa românească a vremii,Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2014, 306 p. (MihaiCojocariu); Sorin Iftimi, Aurica Ichim, Alexandru Ioan Cuza. Memorabilia, Iaşi,Editura Palatului Culturii, 2013, 203 p. (Cătălin Botoşineanu); Universitatea dinIaşi – Universitatea din Bucureşti. Mobilitate academică (1864-1948), editori IonToderaşcu, Bogdan-Petru Maleon, Cătălin Botoşineanu, Iaşi, Editura Universităţii„Alexandru Ioan Cuza”, 2014, 144 p. (Iulian Marcel Ciubotaru); GabrielConstantinescu, Crime înfiorătoare şi tâlhării îndrăzneţe din a doua jumătate asecolului XIX în România, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2012, 379 p.(Cosmin Mihuţ); Ovidiu Buruiană, Construind opoziţia. Istoria politică aPartidului Naţional Liberal între 1927-1933, Iaşi, Editura Universităţii„Alexandru Ioan Cuza”, 2013, 613 p. (Cătălin Botoşineanu); Ovidiu Buruiană,Liberalii. Structuri şi sociabilităţi politice liberale în România interbelică, Iaşi,Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2013, 692 p. (Andi Mihalache);Vlaicu Bârna, Între Capşa şi Corso, ediţia a III-a adăugită, prefaţă de Z. Ornea,notă asupra ediţiei de Nicolae Bârna, Iaşi, Polirom, 2014, 444 p. (GeorgianaLeşu); Paul Nistor, Propagandă şi politică externă românească în secolul XX,Iaşi, Institutul European, 2013, 353 p. (Ionuţ Nistor); Stan Stoica, Istoriografiaromânească între imperativele ideologice şi rigorile profesionale (1953-1956),Bucureşti, Editura Meronia, 2012, 334 p. (Marian Hariuc); Alastair J. L.Blanshard, Kim Shahabudin, Classics on Screen. Ancient Greece and Rome onFilm, London, Bristol Classical Press, 2011, 264 p. (Florentina-Cristina Gîlcă);Aurelia Vasile, Le cinéma roumain dans la période communiste. Représentationsde l’histoire nationale, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2011, 580 p.(Florentina-Cristina Gîlcă); Zamfira Mihail, 155 de cărţi într-o carte, Chişinău,Editura „Promoteu”, 2010, 530 p. (Ina Chirilă).

Abrevieri ..................................................................................................................... 765

Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, s.n., Istorie, LX (2014), p. 181-204.

Ştefan S. GOROVEI

Genealogie dinastică:familia lui Alexandru vodă Lăpuşneanu*

În amintirea luiGheorghe Pungă (1949-2003)

În ciuda importanţei, mai presus de orice discuţie, pe care, pentru istorianoastră medievală, o are cunoaşterea genealogiilor şi a înrudirilor familiilordomnitoare, cercetările de genealogie dinastică nu au avut şi nu au la noi amploareauşor de constatat în alte locuri. Nu încerc să caut o explicaţie pentru aceastărealitate frustrantă, mă mărginesc doar să observ (exerciţiu de égo-histoire!) că, îndeceniile activităţii mele în domeniul cercetărilor de istorie medievală, genealogiadinastică a constituit o direcţie predilectă, în pofida (sau de-a băţul) aceleia oficiale,interesată mai ales de lupta de clasă, răscoalele şi exploatarea ţărănimii, şi, înacelaşi timp, foarte departe de a şti cât de importante şi căutate erau, în alte spaţiiistoriografice, investigaţiile de acest gen. Tomşeştii1 şi Cantemireştii2, posteritatealui Ştefan cel Mare3 şi strămoşii lui Cuza vodă4, alianţele dinastice ale domnilor dinveacurile XIV-XVI5 (cu reflexe în politica externă), familia lui Petru Rareş6

* Comunicare în şedinţa din 13 mai 2014 a Filialei Iaşi a Comisiei de Heraldică, Genealogie şiSigilografie a Academiei Române, închinată amintirii profesorului Gheorghe Pungă la 65 de ani de lanaşterea sa.1 Contribuţii la genealogia familiei domnitoare Tomşa, în RA, XLVIII (1971), 3, p. 375-390.2 Cantemireştii. Eseu genealogic, în RA, L (1973), 3, p 481-512; reprodus în Dimitrie Cantemir(1673-1723), principe român şi cărturar european, volum tipărit din iniţiativa şi cu binecuvântareaÎ. P. S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, Editura „Trinitas”, 2003, p. 19-53 şi înDinastia Cantemireştilor. Secolele XVII-XVIII, coordonator şi redactor ştiinţific acad. Andrei Eşanu,Editura „Ştiinţa”, Chişinău, 2008, p. 16-46.3 Note istorice şi genealogice cu privire la urmaşii lui Ştefan cel Mare, în SMIM, VIII (1975), p. 185-200.4 Strămoşii cunoscuţi ai principelui Al. I. Cuza, în vol. Cuza Vodă. In memoriam, coordonatori:L. Boicu, Gh. Platon, Al. Zub, Iaşi, Editura „Junimea”, 1973, p. 25-32.5 Alliances dynastiques des princes moldaves (XIVe – XVIe siècles), în Comunicaciones al XVCongreso de las Ciencias Genealogica y Heráldica, Madrid, 19-25 septiembre 1982, II, Madrid,1983, p. 167-178; în limba română: Alianţe dinastice ale domnilor Moldovei (secolele XIV-XVI), înRomânii în istoria universală, II1, coordonatori I. Agrigoroaiei, Gh. Buzatu, V. Cristian, Iaşi,Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, 1987, p. 685-697; reprodus fragmentar şi în Ştefan S. Gorovei,Întemeierea Moldovei. Probleme controversate, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”,1997, p. 131-139.6 Familia lui Petru Rareş, în vol. Petru Rareş, redactor coordonator Leon Şimanschi, EdituraAcademiei, Bucureşti, 1978, p. 266-269.

182 Ştefan S. Gorovei

(cercetare completată ulterior7), Muşatinii în general8 şi apoi Movileştii (cu un lungşir de cercetări, întinse de-a lungul a patru decenii) marchează câteva dintre etapeleacestor investigaţii.

Dacă vin azi cu un studiu despre familia lui vodă Lăpuşneanu, aceasta sedatorează şi faptului că o fostă studentă a Facultăţii noastre şi-a ales ca temă dedoctorat istoria acestui domn privită prin prisma manifestărilor puterii9. Prezentândreferatul de acceptare, am sugerat necesitatea de a se relua cercetarea pentru„limpezirea unor amănunte care ţin de viaţa de familie, prin scrutarea informaţiilorsub unghi genealogic”. M-am temut, atunci, că am propus o soluţie prea severă, aşacă am purces de îndată la această investigaţie.

Familia lui vodă Lăpuşneanu nu a făcut, încă, obiectul unei cercetăriamănunţite şi metodice. În monografia închinată acestui domn10, se află (din motivecare mi-au fost împărtăşite cândva) doar o expunere sumară11; autorul însuşi a fostpreocupat de continuarea cercetării, dând chiar în anul morţii sale o contribuţie12,rămasă, se pare, nedefinitivată şi nepublicată. Este firesc să închin deci munca meaamintirii acestui coleg drag, cu care am împărţit multe bune şi multe grele, castudenţi, mai apoi ca cercetători la ceea ce era pe atunci Institutul de Istorie şiArheologie „A. D. Xenopol” (unde am avut şi o lucrare comună de plan, acumrisipită, se pare, de furtunile ambiţiilor, arivismelor şi frustrărilor de tot soiul).

***

În cercetarea de faţă, mă vor interesa următoarele probleme: data căsătorieilui Alexandru vodă cu Roxanda doamna; ordinea naşterii copiilor; numele atribuitecopiilor (băieţi şi fete). Spun de la început că, dată fiind complexitatea neobişnuităa subiectului, nu am putut construi o expunere metodică şi mai ales primele douăpuncte se află tratate într-o întrepătrundere impusă de izvoare.

Când s-a căsătorit Alexandru Lăpuşneanu? Întrebarea se pune, pentrucă în funcţie de răspunsul obţinut se defineşte statutul pe care l-a avut, la naştere,întâiul fiu al perechii domneşti, viitorul domn Bogdan al IV-lea.

7 Rude şi înrudiri necunoscute ale lui Petru Rareş, în RI, VIII (1997), 7-8, p. 467-476.8 Muşatinii, Bucureşti, Editura „Albatros”, 1976. V. şi Addenda et corrigenda din AIIAI, XV (1978),p. 533-534.9 Anca-Mihaela Tătaru, Gesturi, titluri, locuri şi imagini ale puterii la Alexandru Lăpuşneanu (teză dedoctorat susţinută la 10 septembrie 2013).10 Gh. Pungă, Ţara Moldovei în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu, Iaşi, Editura Universităţii„Alexandru Ioan Cuza”, 1994, p. 286-300 (capitolul IX).11 A fost citită, înaintea apariţiei cărţii, în şedinţa din 8 decembrie 1993 a Filialei Iaşi a Comisiei deHeraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române (cea de-a treia şedinţă de comunicăriorganizată de această instituţie!): Gheorghe Pungă, Familia lui Alexandru vodă Lăpuşneanu –cf. ArhGen, I (VI) (1994), 3-4, p. 328 (la Cronica ştiinţifică).12 Idem, Familia lui Alexandru vodă Lăpuşneanu. Observaţii pe marginea iconografiei, comunicareîn şedinţa din 8 aprilie 2003 a Filialei Iaşi a Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie aAcademiei Române – cf. Buletinul Institutului Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta”, V(2003), 4-6, p. 12.

Genealogie dinastică: familia lui Alexandru vodă Lăpuşneanu 183

Regretatul nostru coleg a intuit existenţa unor neregularităţi, observând că„abia în cursul anului 1556 s-a oficiat cununia lui Alexandru Lăpuşneanu cuRuxandra”, în timp ce izvoarele înregistrează naşterea lui Bogdan în august 1554,iar prezenţa sa în documentele interne „începând cu aprilie 1555”13; totuşi, nu asocotit necesar să-şi adâncească observaţiile. Asupra acestei situaţii stranii a atras,apoi, atenţia şi d-l Constantin Rezachevici: pe Bogdan al IV-lea – scria d-sa în2001 – istoricii l-au „considerat întotdeauna legitim, deşi s-a născut înainte decăsătoria tatălui său cu Ruxandra (1538–1570), fiica lui Petru Rareş, care a avut locabia în ianuarie 1556”14. În sprijinul acestei observaţii, d-sa a adus, ca argumentdecisiv, mărturia lui Eftimie, „cronicarul oficial al lui Alexandru Lăpuşneanu […],cel mai bine informat izvor contemporan”: în cronica acestuia, lui Bogdan „i sespune, de altfel, «copil», adică fiu născut în afara căsătoriei, cum şi era peatunci”15. Aceste susţineri necesită unele lămuriri.

E adevărat că în limba veche cuvântul copil era întrebuinţat pentru adesemna bastardul16. Dar este acesta cazul pasajului din cronica lui Eftimie? Săvedem.

Menţionând naşterea lui Bogdan în august 1554, cronicarul anunţăevenimentul în aceşti termeni: „i s-a născut un copil scump şi prea dorit şi fiupreaiubit, Bogdan voievod”17. Însă acestea sunt cuvintele traducerii româneşti. Înoriginal, fragmentul respectiv sună aşa: rodi sè emú cèdo prisnoe ipr]v]jdel{nnoe i s\ná pr{v]zlüblená, Bogdaná voevoda18. Deci Eftimiefoloseşte o dată cuvântul cèdo şi a doua oară cuvântul s\ná. Nici unul, nici altulnu indică statutul de bastard. Cel dintâi, tradus prin „copil”, este foarte des folositmai ales în pomelnice, pentru a desemna pe copiii celor înscrişi. Dau un singurexemplu, acum la îndemână: Íò Stefaná voevoda i ròditelei ego igospojda ego Axanina i cèdï ihá19. Într-un text slavonesc, statutul de bastardeste indicat prin chiar acest termen, „copil”20. Iată câteva exemple în sprijinulacestei afirmaţii. Despre un anume Ionaşco, se spune, într-un document din 9septembrie 1608, că „n-a fost fiu drept, ci a fost făcut în desfrâu, fără lege, şi a fost

13 Idem, Ţara Moldovei în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu, cit. (supra, nota 10), p. 290. V. şi maideparte, în text, cu privire la motivele întârzierii căsătoriei.14 Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Ţara Românească şi Moldova a.1324-1881, I. Secolele XIV-XVI, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001, p. 691.15 Ibidem, p. 692.16 Cf. Maria Magdalena Székely, Structuri de familie în societatea medievală moldovenească, înArhGen, IV (IX) (1997), 1-2, p. 82-84; eadem, Eseu despre copilărie în Moldova veacului al XVII-lea(sub tipar).17 Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, ediţie revăzută şi completată deP. P. Panaitescu, Bucureşti, Editura Academiei, 1959, p. 125.18 Ibidem, p. 116.19 Elena Linţa, Pomelnicul de la Bisericani, în Rsl, XIV (1967), p. 425.20 Cf. D. Găzdaru, Kopil. Notă în legătură cu nepot din doc[ocumentele] slavo-române, în„Arhiva”, XLVI (1939), 3-4, p. 284.


copil”. Publicat iniţial doar în traducere românească21, documentul respectiv esteazi cunoscut şi în originalul slavon22; pasajul care ne interesează este următorul: nebil s\n] pravïi, ale bil s]tvori bl]dstvom, bez zakona, i bil kopil23.Arătând că Mărica Tăricioară „este fiica lui Buzul, însă făcută copilă”, undocument din iunie 1632 spune: aje est òna d]wa Buzulovi, ale kopilós]tvorenni24; mai departe, în acelaşi act, acolo unde traducerea dă formula „fiindea făcută copilă”, în textul slav găsim: òna kopil] s]tvorenna25. Alte douăexemple, mai vechi şi mai apropiate de epoca lui Eftimie, vin din documentelemunteneşti. La 1540, doi boieri negau altora doi dreptul la stăpânirea unei ocini,întrucât ei ar fi fost – se spune în traducere – „dintr-un moş, copil din flori”; înoriginalul slav găsim òt edin d{du kopil26. Peste patru ani, la 1544, se arată cătrei boieri negaseră legitimitatea naşterii fratelui lor Dumitru, „ci au spus că estecopil” – nu recet kako est kopil27.

Aşadar, cronica lui Eftimie nu poate fi invocată pentru a sprijiniilegitimitatea naşterii lui Bogdan Lăpuşneanu, statutul său de „copil”28.

Şi, cu aceasta, ne întoarcem la întrebarea: când s-a căsătorit AlexandruLăpuşneanu? Întrebarea este periculoasă, întrucât izvoarele de care dispunem parsă dea răspunsuri contradictorii. Le analizăm pe rând.

Trebuie să observ, mai întâi, o ciudăţenie: cronicarul cel apropiat de domn,egumenul Eftimie29, nu suflă un cuvânt despre căsătoria legitimatoare a lui„Alexandru cel Bun şi cel Nou” cu domniţa Roxanda; el spune doar că alături dedomn se afla „preaiubita lui mamă Anastasia, doamna binecinstitoare”30, pentru cadupă trei pagini să anunţe naşterea lui Bogdan: „Fiind în al doilea an al domniei, luiAlexandru voievod i s-a născut un copil scump şi prea dorit şi fiu prea iubit,

21 DIR, XVII/2, Editura Academiei, Bucureşti, 1953, p. 178, nr. 232, cu menţiunea „«copil», aşa înorig.” (p. 178, nota 1). Menţionate fără altă indicaţie, volumele din colecţiile DIR şi DRH aparţinseriei A. Moldova.22 Ioan Caproşu şi Petronel Zahariuc, Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, I, Acte interne(1408-1660), editate de ~, Iaşi, Editura „Dosoftei”, 1999, p. 120-121, nr. 87.23 Ibidem, p. 120.24 DRH, XXI (1632-1633), volum întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi L. Şimanschi, Bucureşti,Editura Academiei, 1971, p. 130, nr. 103.25 Ibidem, p. 131.26 DRH, B. Ţara Românească, IV (1536-1550), volum întocmit în cadrul Seminarului de paleografieslavă condus de Damaschin Mioc, Bucureşti, Editura Academiei, 1981, p. 132-133, nr. 103.27 Ibidem, p. 193, nr. 157. Acest document a fost citat şi de D. Găzdaru, op. cit. (supra, nota 20), cuanul 1545 (aşa cum, de altfel, este datat originalul).28 Cu acest termen, explicându-l, este desemnat şi Bogdan al II-lea (1449-1551) în cronica lui GrigoreUreche: „aşa zic că n-au fost Bogdan vodă ficior cu cununie, ci copil lui Alixandru vodă” cel Bun –Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, ediţie îngrijită, studiu introductiv, indice şi glosar deP. P. Panaitescu, ediţia a II-a revăzută, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, Bucureşti,1958, p. 86.29 Identitatea acestui cronicar a constituit subiectul unei lungi dispute, care azi pare încheiată:Pr. Constantin C. Cojocaru, Pr. Marcel C. Cojocaru, Cronicarul Eftimie de Căpriana şi ucenicul săuIsaia „ot Slatina, Iaşi, Editura „Golia”, 2005.30 Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, cit. (supra, nota 17), p. 124.


Bogdan voievod, în luna august”31. Naşterea lui Bogdan este fixată, aşadar, înaugust 1554.

În schimb, continuatorul cronicii, călugărul Azarie, care a scris cam douădecenii mai târziu32, a putut consemna aceste informaţii: „După trecerea celui de aldoilea an al domniei lui şi-a luat în căsătorie pe doamna binecinstitoare, Roxanda,care era fiica lui Petru voievod cel Bătrân, din care s-au născut Bogdan şi Petru,care au fost bine crescuţi şi daţi să înveţe cărţile şi învăţăturile Ortodoxiei”33.

Al doilea an al domniei înseamnă intervalul septembrie 1553 – septembrie1554; căsătoria s-ar fi realizat, deci, în toamna anului 1554, din septembrie pânăla începutul postului Crăciunului, la mijlocul lui noiembrie. Datat în acest fel, dupăanii de domnie, evenimentul pare plasat corect; dacă Azarie ar fi dat văleatul şiluna, am fi fost în încurcătură, întrucât în alt loc găsim o „poticnire” cronologică.El scrie, de pildă, că Roxanda doamna a murit „în anul 7079 luna noiembrie”, fiindîngropată la Slatina34 şi că Bogdan a domnit singur, fără mama lui, „un an deplin şi4 luni”35. Cum domnia lui Bogdan al IV-lea se sfârşeşte în primăvara lui 1572,răstimpul de un an şi patru luni conduce, pentru moartea Roxandei doamna, latoamna anului 1570. Pe de altă parte, avem şi un document din care se vede căRoxanda doamna era încă în viaţă în vara anului 157036. În adevăr, Grigore Ureche– care a avut la îndemână o istorie pierdută a lui Petru Rareş (ceea ce se vede şi dinalte locuri) – dă, pentru acelaşi eveniment, data de 12 noiembrie 707837, după cefusese regenta fiului său doi ani şi nouă (recte, opt) luni38. Coroborând toate acestedetalii de cronologie, rezultă ca fapt cert că Roxanda doamna a murit la 12noiembrie 1570, ceea ce înseamnă că, în acest caz, pentru a ajunge la văleatul7079, Azarie a folosit stilul de la 1 septembrie39. De această constatare trebuie,probabil, să mai ţinem seama şi în alte cazuri, în discutarea surselor.

31 Ibidem, p. 125.32 Pe la 1574-1575, după opinia lui P. P. Panaitescu (ibidem, p.127).33 Ibidem, p. 140. În textul slav: s]prèje seb{ ’ari’ó (p. 130).34 Ibidem, p. 148.35 Ibidem, p. 149.36 DRH, VI (1546-1570), volum întocmit de I. Caproşu, Bucureşti, Editura Academiei, 2008, p. 749-752,nr. 456.37 Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, ediţie îngrijită, studiu introductiv, indice şi glosar deP. P. Panaitescu, ediţia a doua revăzută, Bucureşti, 1959, p. 194.38 Ibidem, p. 193-194.39 Sistemul cronologic urmat de acest cronicar a mai fost discutat. Ioan Bogdan îi reproşa, în 1909,„lipsa de precizie cronologică şi unele greşeli în date”, între care chiar şi cea a morţii Roxandeidoamna (Ioan Bogdan, Scrieri alese, ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă, EdituraAcademiei, Bucureşti, 1968, p. 441). Şi I. Vlădescu remarca, în 1923, că Azarie „dă prea puţinăatenţie la facerea socotelilor”, conchizând: „Cum calcula el începutul anului, nu-i tocmai uşor deprecizat” (I. Vlădescu, Începutul anului în cronicile moldoveneşti până la Ureche, în ARMSI, s. III,IV (1925), p. 28). Însă credinţa că Azarie ar fi folosit anul de la ianuarie întrucât era ucenic al luiMacarie (ibidem, p. 29) mi se pare neîntemeiată: el scrie pe la 1574-1575, deci tocmai la vremea cândse înstăpânea stilul de la septembrie, cu care el, ca om al Bisericii, era obişnuit, deci unele „poticneli”sunt absolut fireşti. Reluarea discuţiei despre aceste chestiuni nu ar fi, poate, inutilă, întrucât ultimeleluări de poziţie au privit doar actele de cancelarie: Alexandru Nichitici, Începutul anului calendaristic


Cronicile contemporane ne dau, deci, informaţii contradictorii (sau poatedoar aparent contradictorii): ambii cronicari se raportează la al doilea an dedomnie, dar unul pentru a menţiona naşterea pruncului în august 1554, iar celălaltpentru a anunţa căsătoria în toamna aceluiaşi an… Eftimie pare a ne lăsa săînţelegem că trebuie să plasăm căsătoria domnească în 1553, în timp ce Azariespune de-a dreptul că evenimentul s-a petrecut după începutul lunii septembrie1554. Ce trebuie să credem?! Mai avem un izvor în această chestiune; îi va veni şilui rândul.

Cercetarea şi analiza comparată a ştirilor documentare evidenţiază, aşadar,anumite neregularităţi de … stare civilă, pe care izvoarele încearcă, pare-se, să leascundă într-un mod mai mult sau mai puţin abil. În descifrarea lor, trebuie săpornim de la fapte stabilite pe bază de informaţii sigure (sau pe care le putemsocoti ca atare). Singura informaţie de acest gen este aceea oferită de documentelede cancelarie: „preaiubiţii fii ai domniei mele, Ioan şi Bogdan” sunt menţionaţipentru prima dată la 11 aprilie 155540; cu două zile în urmă ei nu existau41. Doicopii atestaţi în aprilie 1555 presupune naşterea lor – în cazul extrem, când eraugemeni42 – măcar în 1554.

Alături de această informaţie – absolut pozitivă, dar total insuficientă –,aşezăm pe acelea oferite de cronici şi inscripţii şi care par demne de crezare. Astfel,nu avem de ce să ne îndoim de faptul că Bogdan s-a născut în august 1554, dupăcum spune Eftimie, care însă, cum am arătat, nu suflă un cuvânt despre căsătoriapărinţilor săi. Această vreme a naşterii lui Bogdan o sugerează şi menţiunileulterioare despre vârsta sa: izvorul folosit de Grigore Ureche îi dă 15 ani în martie156843, iar episcopul de Cameniţa scrie, în august 1571, că Bogdan „est annorumcirciter decem et octo”44 – deci, după aceste izvoare, ar fi fost născut la 1553; înCronica armenilor din Cameniţa, notându-se sosirea tânărului domn în aceastăcetate la 12 septembrie 1571, se spune despre el că „era tânăr de abia de 17 ani”45,

în cancelaria statului moldovenesc medieval, în „Pergament. Anuarul Arhivelor RepubliciiMoldova”, II (1999), Chişinău, 2001, p. 217-241; Gh. Pungă, Cu privire la începutul anuluicalendaristic în Ţara Moldovei, în Confesiune şi cultură în Evul Mediu. In honorem Ion Toderaşcu,studii reunite de Bogdan-Petru Maleon şi Alexandru-Florin Platon, Iaşi, Editura Universităţii„Alexandru Ioan Cuza”, 2004, p. 187-196.40 DRH, VI, cit. (supra, nota 36), p. 302, nr. 167.41 Ibidem, p. 299, nr. 166.42 Aşa am presupus în Muşatinii, cit. (supra, nota 8), p. 105. Adâncirea cercetării mă determină săpărăsesc această ipoteză.43 Grigore Ureche, op. cit., p. 193: „fiind cocon brudiu Bogdan vodă, de 15 ani, cu toţii l-au rădicatdomn”.44 A. Theiner, Vetera Monumenta Poloniae et Lithuaniae gentiumque finitimarum historiamillustrantia, II, Roma, 1861, p. 762, nr. DCCCIX. Textul continuă cu caracterizarea lui Bogdan:„virtute praeditus et maxime spei iuvenis”.45 H. Dj. Siruni, Mărturii armeneşti despre România extrase din cronica armenilor din Cameniţa.Partea I-a (1430-1611), în ARMSI, s. III, XVII (1936), mem. 14, p. 11.


deci ar fi fost născut în 1554. Se adaugă şi faptul că în 1566 tatăl său îi căutalogodnică46, ceea ce înseamnă că avea atunci măcar 12 ani.

În al doilea rând, nu cred că avem motive să ne îndoim de zisa lui Azarie,cum că Alexandru s-a căsătorit după trecerea celui de-al doilea an de domnie, adicăîn toamna anului 1554. Dar, cu toată certitudinea, un fiu nu se putea naşte în august1554 dintr-o căsătorie încheiată (care se va încheia) abia în septembrie-noiembrie!Ne lovim astfel, în izvoare autentice, de o nepotrivire pentru care trebuie să căutămexplicaţii.

Din izvoarele azi cunoscute, se vede că în cursul anilor 1553 şi 1554Alexandru vodă Lăpuşneanu nu a fost în poziţia de a vorbi în Biserică despredoamna sa. La 21 septembrie 1553, trimitea un dar în bani Mănăstirii Grigoriou„pentru sufletul domnii méle şi pentru sănătatea domnii mele şi pentru sănătateaacei de un trup cu noi şi pentru sufleteasca spăsenie şi pentru sănătate şi spăseniefiilor noştri iarăşi şi pentru sufletul domnii mele”47. E drept că acest text îl avemdoar în traducere, dar aceasta nu poate nici ascunde, nici pune la îndoialăambiguitatea formulelor folosite: cine pot fi „cei de un trup cu noi”, dacă nu fraţii,surorile şi copiii?! Şi ca să nu fie nici un dubiu, emitentul revine asupra acestoradin urmă în formula „pentru sănătatea şi mântuirea fiilor noştri”! Este o declaraţieabia voalată despre existenţa unor copii domneşti încă din septembrie 1553.

După aproape trei luni, la 10 decembrie 1553, o danie la Tazlău eracondiţionată de rugăciuni doar „pentru domnia mea”48, dar la 17 martie 1554,Alexandru voievod întărea trei sate Mănăstirii Sf. Ilie „întru pomenireasfântrăposaţilor părinţi ai noştri şi pentru sănătatea şi mântuirea noastră”49.Referirea la părinţii răposaţi este, pe jumătate, o minciună, întrucât mama sa,Anastasia, era încă în viaţă: va muri abia la 2 mai 1558, cum stă scris pe piatramormântului ei de la Mănăstirea Râşca50! Minciuna era necesară, desigur, pentru a-l acredita pe domn ca fiu legitim al lui Bogdan al III-lea, aşa că ea se va înscrie şiîn însemnarea de danie a unui frumos Tetraevanghel destinat Mănăstirii Xenofon,de unde lipseşte referirea la vreo doamnă care să-i fi stat alături: „pentru cinstea şipentru pomenirea domniei mele şi pentru mântuirea şi curăţirea de păcate a

46 Spre sfârşitul anului 1566, Lăpuşneanu ruga pe regele Sigismund să aibă grijă de băieşii lui,Bogdan şi Petru, „să le fie părinte milostiv” şi „să le găsească amândurora câte o fată, la oameni buni,la cnejii ruteni”, ca să-şi primească miresele „din propriile mâini ale Măriei Voastre” (Ilie Corfus,Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone. Secolul al XVI-lea, Bucureşti,Editura Academiei, 1979, p. 285, nr. 146). Şi Franciscus Forgách de Ghymes (1535-1577),contemporan al evenimentelor, scrie că Lăpuşneanu a lăsat la moartea sa doi fii adolescenţi: „filiosduos reliquit, una cum matre femina, ut inter barbaros ingenio et prudentia non contemnenda, cumadolescentes filios satis florentes…” (Franciscus Forgach, Rerum hungaricarum sui temporiscommentarii, Impensis Joannis Michaelis Landerer, Posonii et Cassoviae, 1788, p. 692). De remarcatcuvintele elogioase despre Roxanda doamna.47 DRH, VI, cit. (supra, nota 36) p. 202, nr. 118.48 Ibidem, p. 203, nr. 119.49 Ibidem, p. 232, nr. 135.50 N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, adunate, adnotate şi publicate de ~, I, Bucureşti, 1905,p. 54, nr. 117.


sfântrăposaţilor părinţi ai domniei mele” (23 aprilie 1554)51. Nici în mai 1554Alexandru Lăpuşneanu nu putea vorbi despre o căsătorie legiuită: pisania pusă laMănăstirea Bistriţa52 îl menţionează numai pe el, singur. Mai mult decât atât:pentru această pisanie a fost ales un anume formular al textului, cu o exprimareimpersonală („s-a zidit … în zilele …”), care nu impune în mod obligatoriumenţionarea doamnei şi a copiilor.

Subliniez încă o dată faptul că izvoarele aduse în discutarea acestui punctsunt toate în raport cu Biserica: acte de danie pentru mănăstiri (Grigoriou, Tazlău,Sf. Ilie), însemnarea dedicatorie a unui Tetraevanghel şi pisania unei bisericimănăstireşti. Avem, deci, toate motivele să acceptăm zisa lui Azarie, fie şi numaiparţial (din prudenţă): cel puţin în perioada septembrie 1553 – mai 1554,Alexandru vodă Lăpuşneanu nu vorbeşte despre o soţie a sa. În schimb, pare a lăsasă se înţeleagă existenţa unor copii.

Pe de altă parte, însă, avem inscripţia ţesută pe un aer (epitaf) dăruitMănăstirii Slatina (deci tot o sursă în raport cu Biserica), încheiată în chip bizar cuo propoziţie menită să dateze darul: „În acest an s-a cununat cu doamna saRoxanda. În anul 7064, luna întâia”53.

Cum trebuie interpretată această ştire?! Dar, mai întâi, cum o datăm? Amarătat deja că Azarie foloseşte anul de la septembrie. Este, oare, şi aici acelaşi stil?„Luna întâia” înseamnă, foarte probabil, luna septembrie54, dar în acest caz văleatultrebuie oare echivalat după acest stil, sau după cel de la ianuarie?! Cu alte cuvinte„anul 7064, luna întâia” înseamnă septembrie 1555, sau septembrie 1556?!

În căutarea unui răspuns, revenim la izvoare: cum împăcăm pe Azarie cuepitaful de la Slatina?! Mi-e greu să accept că unul sau celălalt a minţit ori s-aînşelat. Mai degrabă, fiecare a spus adevărul, dar a dat numai câte o parte dinadevăr şi într-o anumită formă.

Azarie spune: Po pr{teceni vtorago l{ta ‘arstva svoego, s]prèjeseb{ ’ari‘ó blagocástiva Roxandó, d]wi sówi Petrú voevod{Starago55. Dacă aici formula este oarecum ambiguă – „şi-a luat (prin căsătorie)ţariţă” –, în schimb în inscripţia epitafului formula este foarte precisă: Togo l{tav{nca s{ s] g(o)sp(o)jda svoó Rokxanda v l({)to #zx@d m({se)‘a

51 Petronel Zahariuc, Relaţiile dintre Ţările Române şi Mănăstirea Xenofon de la Muntele Athos, înPetronel Zahariuc şi Florin Marinescu, Documente româneşti din arhiva Mănăstirii Xenofon de laMuntele Athos, <volum> editat de ~, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2010, p. 14.52 N. Iorga, op. cit., p. 37, nr. 83.53 Inscripţiile medievale ale României. I. Oraşul Bucureşti, cu studiu introductiv, repertoriucronologic, note explicative, indicaţii bibliografice şi indici, <volum alcătuit de> Alexandru Elian(redactor responsabil), Constantin Bălan, Haralambie Chircă, Olimpia Diaconescu, Bucureşti, EdituraAcademiei, 1965, p. 700, nr. 1034. Am corectat numele doamnei şi am separat datarea, aşa cum e întextul slav.54 V. şi infra, nota 56.55 Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, cit. (supra, nota 17), p. 130,rândurile 14-15.


pe(r)v]56, adică s-a cununat (s-a încununat, mirii şi-au pus cununile în faţaaltarului) cu doamna sa Roxanda. Este ca şi cum ar vrea să sugereze că Roxanda îiera deja doamnă, dar abia acum şi-au pus cununile. Din alăturarea acestor douătexte, mi se pare că trebuie să înţelegem că lucrurile stau cam aşa: în toamna anului1554, Alexandru vodă şi-a luat nevastă, iar în septembrie 7064 s-a cununat cu ea.Ceea ce înseamnă că până atunci a concubinat cu Roxanda, al cărei statut a fostacela de ţiitoare domnească. A durat această perioadă de jenantă neregulă vreme dedoi ani, până în septembrie 1556, sau numai un an, până în septembrie 1555?

Dacă la 26 mai 1554 Alexandru vodă nu avea încă alături o doamnă legiuită,al cărei nume să fie trecut într-un act sau într-o pisanie, în schimb, la 31 august 1556,într-un document care consemnează o danie făcută Mănăstirii Putna, el putea cererugăciuni „pentru sănătatea şi pomenirea şi pentru mântuirea domniei mele şi pentrusănătatea şi pomenirea şi pentru mântuirea Roxandei, doamna domniei mele, şi acopiilor domniei mele şi a părinţilor domniei mele”57. Acest document (care ţine totde raporturile cu Biserica!) mă face să cred că la data respectivă situaţia perechiidomneşti era clarificată: Roxanda era doamna al cărei nume putea fi pomenit ca atareîn slujbe şi rugăciuni. De aceea, sunt înclinat să cred că văleatul de pe epitaful de laSlatina trebuie transpus mai degrabă în A.D. 1555, decât în A.D. 1556, ceea cereduce perioada de situaţie ambiguă la numai un an.

În consecinţă, cronologia „matrimoniului” domnesc ar fi cam aceasta: întoamna anului 1553, vodă a adus-o în iatacul său pe domniţa Roxanda; în august1554 s-a născut Bogdan şi, ca urmare, de îndată, la începutul lunii septembrie,Roxanda a devenit „nevastă” domnească (cam aşa cum a trebuit să fie şi Stana lacurtea lui Bogdan al III-lea, cu mai mulţi copii alături); ea era, astfel, mamărecunoscută a copilului domnesc, care avea să fie legitimat printr-un fel decăsătorie subsecventă. Izvoarele nu lasă să se întrevadă că, în ochiicontemporanilor, Bogdan ar fi fost socotit, vreun moment, un fiu nelegitim, un„copil”. În sfârşit, în septembrie 1555 Alexandru şi Roxanda au putut sta în faţaaltarului, încununându-se ca soţi legiuiţi.

Este, însă, evident că ne aflăm în faţa unei situaţii excepţionale, în caretoate puterile – şi Statul, şi Biserica, şi marea boierime – au trebuit să acţioneze cuprudenţă pentru eliminarea unor piedici a căror existenţă mi se pare, de asemenea,evidentă. Cum aceste piedici nu puteau veni din partea Roxandei, încă o copilă de13–15 ani, nu le putem căuta decât la celălalt mire.

Regretatul Gh. Pungă a intuit unele realităţi, fără să insiste în discutarealor. Referindu-se la răstimpul scurs între naşterea lui Bogdan şi cununarea

56 Gh. Pungă, Ţara Moldovei în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu, cit. (supra, nota 10), p. 297, nota 37,presupunea o confuzie între noevrïa şi pr]v\i, ceea ce nu mi se pare posibil. Oricum, luna are maipuţină însemnătate, important este văleatul! Însă controlul pe o fotografie excelentă (CorinaNicolescu, Mănăstirea Slatina, Bucureşti, Editura „Meridiane”, 1966; ediţia a doua, 1967, fig. 36 a)arată că nu există o asemenea confuzie: cuvântul perv] se citeşte cu toată siguranţa, în litere clare şielegant ţesute.57 DRH, VI, cit. (supra, nota 36), p. 366, nr. 198.


părinţilor săi, el scria: „Oficierea cu mare întârziere a căsătoriei s-a datorat,probabil, rezistenţei opuse de Elena Rareş, dar şi de Biserica Moldovei, caretrebuie să nu fi fost de acord cu căsătoria a doi veri primari. După moartea soacreisale şi eşuarea complotului din anul 1555, Lăpuşneanu şi-a consolidat puterea şiprin cununia sa cu Ruxandra”58. Nu ne putem îndoi, desigur, de opoziţia EleneiDespotovna, dar bătrâna doamnă dispăruse mai devreme de pe scena politică,asasinată de noul domn59; tragicul eveniment „a putut avea loc numai în a douajumătate a anului 1553”, după opinia lui Const. A. Stoide60. Prelungireaambiguităţii încă măcar doi ani nu poate fi explicată doar prin presupusa înrudire anoului domn cu viitoarea lui soţie. Când era vorba de capete încoronate, asemeneacauze (chiar reale să fi fost!) deveneau simple pretexte pentru neîncheierea(eventual desfacerea) căsătoriei. Piedica trebuie să fi fost alta.

Încă Émile Picot bănuise că Lăpuşneanu mai avusese o căsătorie, înainteaaceleia cu Roxanda, acceptând un moment ideea că Ionaşco (Ion, Ioan) era născutdin acea căsătorie61. Gh. Pungă a presupus şi el că Ionaşco, menţionat îndocumente începând din aprilie 1555, „trebuie să fi fost doar fiul domnului”62, ceeace ar putea explica schimbarea neaşteptată a poziţiei sale în marea mărturie: cândprimul, când al treilea dintre copii. El a mai observat, în plus, că „în arborelegenealogic tipărit de Despot la 1558 apar doar doi urmaşi («heraclizi») aiRuxandrei: Bogdan şi Petru”63, eliminarea lui Ionaşco de la descendenţa heraclidăfiind un argument convingător (chiar dacă nu decisiv) pentru plasarea acestui fiu înseama unei alte căsătorii64.

Subscriu, astăzi, această opinie şi aduc un argument în plus în sprijinul ei:numele însuşi al acestui fiu. Am ajuns la concluzia că domnii evitau să atribuie

58 Gh. Pungă, Ţara Moldovei în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu, cit. (supra, nota 10), p. 297, nota 37.59 Cronicile slavo-române din sec. XV–XVI publicate de Ion Bogdan, cit. (supra, nota 17), p. 185(Cronica moldo-polonă). Succesiunea evenimentelor în acest paragraf pare a sugera că Alexandru „şi-aluat-o de soţie” pe Roxanda („aceea care fusese după Joldea”) după ce „au sugrumat pe bătrâna soţiea lui Petru voievod”. Această cronică pare a fi singurul izvor relativ la asasinarea Elenei doamna.60 Const. A. Stoide, Frământări în societatea moldovenească la mijlocul secolului al XVI-lea, înAIIAI, XI (1974), p. 68.61 Chronique de Moldavie depuis le milieu du XIVe siècle jusqu’à l’an 1594 par Grégoire Urechi,texte roumain avec traduction française, notes historiques, tableaux généalogiques, glossaire et tablepar Émile Picot, Paris, 1878, p. 386, nota cu *: „Ce passage [în care Ureche spune că Lăpuşneanu aavut cu Roxanda doi băieţi, Bogdan şi Petru] indique que le fils aîné d’Alexandre, Jean, était né d’unpremier mariage”. Însă în alt loc (p. 468, nota cu *) expune altă părere: Roxanda „avait épouséAlexandre Lăpuşneanul vers la fin de l’année 1552. De ce mariage étaient nés cinq fils: Jean, mortaprès le mois d’avril 1559, Bogdan, qui va nous occuper, et qui était déjà né le 9 mai 1555” (urmeazătrimiterea la p. 386) ….62 Gh. Pungă, Ţara Moldovei în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu, cit. (supra, nota 10), p. 290.63 Ibidem, p. 298, nota 42. Pentru acest document, v. şi idem, Cu privire la arborele genealogic al luiDespot vodă, în ArhGen, II (VII) (1995), 3-4, p. 23-38 (v. p. 38).64 De altminteri, şi Azarie pomeneşte doar pe Bogdan şi Petru, dar faţă de omiterea lui Ionaşco s-arputea replica nu doar tardivitatea consemnării, ci şi absenţa lui Constantin, ca şi moartea acestora doiînainte de sfârşitul domniei lui Bogdan al IV-lea.


fiilor lor, născuţi „în purpură”, numele Ion (Ioan)65. În toată istoria Moldovei dinsecolele XIV–XVII, avem numai doi domni cu acest nume: Despot vodă şi Ioan vodăcel Cumplit. Unul era străin, iar celălalt era, în cel mai bun caz, un bastardnelegitimat66. În lumina acestei constatări, mi se pare şi mai evident că Ionaşco eraun fiu dintr-o căsătorie anterioară a domnului, de pe vremea când era doar Petrustolnicul. În pomelnicul Mănăstirii Bistriţa, Alexandru este înscris cu „mama saNastasia” şi urmează câteva nume fără nici o altă precizare: Ion, Maria, Antimia şiAna67. Ipoteza că aceştia ar fi copiii săi dintr-o primă căsătorie – cei la care ar facealuzie documentul din 21 septembrie 1553, evocat mai înainte – nu poate fi exclusă.

În acest caz, deşi era „fiul său adorat”, cum se exprimă un ordin al luiSoliman Magnificul din septembrie 156068, Ionaşco nu avea, ca să spun aşa,vocaţie succesorală la tronul Moldovei şi domnul nu a îndrăznit să-l aducă în sfatînainte de a i se naşte fiul cu drepturi legiuite. Trebuie, deci, să ne întrebăm dacă nucumva Petru stolnicul era încă însurat la vremea când a devenit Alexandru voievod

65 Această constatare aruncă o lumină neaşteptată asupra micului Ion, fiu al lui Petru vodă Rareş,îngropat în biserica nouă a Mănăstirii Probota; tabloul funerar al acestuia, datat 7040 (1532), a permispresupunerea că în acest an s-a realizat pictura bisericii – Sorin Ulea, Portretul lui Ion, un fiu necunoscutal lui Petru Rareş şi data zidirii bisericii Mănăstirii Probota, în SCIA, VI (1959), 1, p. 61-70. S-a arătat,însă, în vremea din urmă, că „numele lui Ion pare a fi mai curând un act de memorie decât argumentulperemptoriu pentru datarea exactă a picturii” (Tereza Sinigalia, Mănăstirea Probota, EdituraAcademiei, Bucureşti, 2007, p. 18). Dacă Ion era un fiu născut din căsătoria cu Maria doamna († 1529),ca şi Bogdan († 1534) – cum am presupus altădată – e de întrebat de ce nu apare şi el în formulacredinţei din marea mărturie a uricelor domneşti?! Chiar şi înmormântarea celor doi copii în bisericidiferite (Bogdan la Sf. Dumitru din Suceava!) este nefirească.

Un alt caz interesant este acela al băieţilor lui Vasile vodă Lupu. Din prima căsătorie, cuTudosca Bucioc, se născuse – înainte de domnie (pe la 1625) – acel Ion (Ioan), domn al Moldovei înproiectele tatălui său şi mort în 1640; din a doua căsătorie, se vor naşte Ştefan, Ioan şi Alexandru.Botezarea celui de-al doilea fiu Ioan reprezintă, oare, doar dorinţa de a relua numele fiului mort decurând? Chestiunea merită aprofundată.66 Sper să pot reveni, cândva, asupra situaţiei copiilor domneşti.67 Damian P. Bogdan, Pomelnicul Mănăstirii Bistriţa, publicat de ~, Fundaţia Regele Carol I,Bucureşti, 1941, p. 87 (textul slav la p. 51). V. şi planşa V, cu reproducerea filei 4r cu aceste ştiri. Întextul iniţial, se află încă o secvenţă – „al cneajnei Maria şi al surorii ei Anghelina” –, pe care StoicaNicolaescu a dat-o sub forma „Kneajna, Maria şi sora ei Angelina” în continuarea celorlalte patrunume (St[oica] Nicolaescu, Documente slavo-române cu privire la relaţiile Ţării Româneşti şiMoldovei cu Ardealul în sec. XV şi XVI. Privilegii comerciale, scrisori domneşti şi particulare dinarhivele Sibiului, Braşovului şi Bistriţei din Ungaria, Texte originale însoţite de traduceri şiadnotaţiuni istorice de ~, Bucureşti, 1905, p. 164). Traducerea potrivită este cea dintâi, întrucât înoriginal se află kn{jnó Marïè i sestró eè Angelinó.

Datând scrierea pomelnicului în vremea lui Ştefan cel Mare, Damian P. Bogdan observa cănumele celor două surori „sunt scrise de aceeaşi mână care scrie şi numele lui Bogdan III şi cele alefamiliei lui” şi se întreba: „Să fi avut Ştefan cel Mare încă o fiică Anghelina pe lângă cea cunoscutăde Maria?” (Damian P. Bogdan, op. cit., p. 28-29). Cred că, de fapt, avem, aici, o înscriere târzie adouă dintre fetele lui Lăpuşneanu (v. şi mai departe, în text). Discuţia ar trebui să ia în consideraredatarea manuscrisului actual al pomelnicului, ceea ce iese din cadrul cercetării de faţă.68 Mustafa A. Mehmed, Documente turceşti privind istoria României, I, 1455–1774, întocmit de ~,Bucureşti, Editura Academiei, 1976, p. 58, nr. 52. În martie şi aprilie 1560, Ionaşco (Ion) ocupă loculîntâi între fiii domneşti.


şi această căsătorie, din care avea copii, nu va fi constituit acea piedică mai greu deînlăturat (din cine ştie ce motive) din calea legalizării legăturii matrimoniale cufiica lui Petru Rareş.

Cu această discuţie, am intrat într-un alt subiect delicat din istoria luiLăpuşneanu: cel al onomasticii princiare. Dacă fiul Bogdan a primit, evident,numele celui socotit a fi tatăl domnului (Bogdan al III-lea), iar ultimul băiat,Constantin, a fost botezat aşa în amintirea nefericitului frate al doamnei Roxanda,mort în martie 1554 de otrava celui care se pregătea să-i devină cumnat69, înschimb trebuie să ne întrebăm ce semnificaţie avea numele dublu al celui de-aldoilea fiu, Mihail-Petru (sau Pătru), cunoscut mai apoi doar ca Petru. Încercând aintra în raţionamentul celui care a dat (aş zice „a distribuit”) numele, am puteapresupune că acest fiu a fost botezat astfel pentru a evoca pe bunicii săi reali. Înacest caz, Mihail ar fi numele soţului Anastasiei, mama lui Alexandru vodă. Soartaacestui fiu domnesc e cunoscută: Petru a murit de ciumă la Constantinopol, prin1575-1576 şi a fost îngropat în biserica Mănăstirii Sf. Maria Pammakaristos, sediulPatriarhiei Ecumenice la acea vreme70.

Câteva ciudăţenii sunt şi în ceea ce priveşte numele unora dintre fetele luivodă Lăpuşneanu. Astfel, pe o „mare perdea” (velikaa zav{sa), datată 17 februarie1561 (7069), ultimii editori au citit aceste nume ale copiilor: fiii Ionaşco, Bogdan şiPetru şi fiicele Theodora, Marga şi Theofana71. Dar Marga este un nume neobişnuitîn Moldova72 şi, oricum, necunoscut onomasticii dinastice73. În acel loc, N. Iorga a

69 Hans Dernschwam, de la ambasada germană din Istanbul, nota în jurnalul său că la 26 martie 1554a murit „des Peter Weyde Sun aus der Mulda, mit namen Constantin, … ein Jungling in 14 Jarngewesen”. Publicând informaţiile din jurnalul lui Dernschwam, N. Iorga le-a interpretat, în chip bizar,ca referindu-se la fiul omonim al lui Lăpuşneanu (N. Iorga, Turcirea lui Constantin Lăpuşneanu, înRI, XIX (1933), 1-3, p. 16-17). Despre moartea lui Constantin „per venenum”, urzită de domnul celnou al Moldovei, era înştiinţat şi Ferdinand de Habsburg, din Constantinopol, la 31 martie 1554: „…de Petri Moldavorum quondam vajvodae filio, nomine Constantino, qui annos natus XIII, servabaturapud Turcam…” (Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II,5, Stabilimentul Grafic I. V. Socec,Bucureşti, 1897, p. 183, nr. LXXVII).70 Cf. Petre Ş. Năsturel, Gh. Pungă, Contribuţii la biografia lui Petru Lăpuşneanu voievod, înArhGen, VII (XII) (2000), 1-4, p. 141-148.71 Inscripţiile medievale ale României. I. Oraşul Bucureşti, cit. (supra, nota 53), p. 730, nr. 1087. Odescriere a acestei perdele la Petre Ş. Năsturel, Străvechile odoare înapoiate de U.R.S.S., în„Mitropolia Banatului”, VII (1957), 10-12, p. 210-211, însă cu inscripţia incompletă (fără numelecopiilor) şi datată „7079 iulie 18” (p. 210).72 Pentru perioada 1384-1625, s-au identificat doar trei cazuri – cf. Alexandru I. Gonţa, Documenteprivind istoria României, A. Moldova, veacurile XIV-XVII (1384-1625). Indicele numelor depersoane, întocmit de ~, ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de I. Caproşu, Bucureşti, Editura Academiei,1995, p. 410-411. Cel mai cunoscut (şi, poate, mai important) caz este acela al unei strămoaşe a luiGheorghe vodă Ştefan, cneaghina Marga, atestată la 1502 – DRH, III (1487-1504), volum întocmit deC. Cihodaru, I. Caproşu şi N. Ciocan, Bucureşti, Editura Academiei, 1980, p. 484, nr. 269.73 În Ţara Românească, una dintre surorile lui Neagoe Basarab, căsătorită cu Marcea postelnicul, apurtat acest nume; Matei vodă Basarab a fost unul dintre urmaşii ei – Nicolae Stoicescu, Dicţionar almarilor dregători din Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVI, Bucureşti, Editura EnciclopedicăRomână, 1971, p. 18.


citit numele Maria74. Iar pe fotografia reprodusă în ultima ediţie şi eu citesc numeleMarïa. Trebuie, deci, să acceptăm că sub lectura „Marga” se ascunde o „Maria”.Explicaţia confuziei este simplă: litera slavă ï a fost interpretată drept g.

Dacă ne adresăm documentelor, o găsim pe această domniţă, dar într-oformă neaşteptată. La 20 august 1560, într-un act destinat Mănăstirii Vatoped,alături de băieţii Ionaşco, Bogdan şi Mihail-Pătru, sunt menţionate fetele Tudora şiCneajna şi Theofana (Túdora i Kn{jna i Qeofana)75. S-ar deduce, deci, căMaria este una şi aceeaşi cu Cneajna (nume care, în fond, nu înseamnă decâtdoamnă). În pomelnicul de la Bistriţa, unde sunt menţionate „Cneajna Maria şisora ei, Anghelina”76, avem o primă confirmare a acestei observaţii.

Următoarele menţiuni ale copiilor lui Lăpuşneanu77 se află în inscripţiaaerului de la Mileşevo78 (datat 6 august 1567) şi într-un document emis pentru

74 N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, cit. (supra, nota 50), p. 50, nr. 106. Tot aşa la SerafimIonescu, Dicţionarul geografic al judeţului Suceava, Bucureşti, 1894, p. 313. La acest dicţionar(citându-l, însă greşit, ca fiind al judeţului Neamţ!) a apelat şi N. Iorga pentru a completa o inscripţiela care nu a ajuns, „neavând scară la îndemână” (N. Iorga, op. cit., p. 46, nota 1). Nu ştiu dacăSerafim Ionescu a citit şi tradus singur inscripţiile de la Slatina, sau a avut vreun ajutor. Inscripţiaperdelei din 1561 fusese publicată de iconomul Gh. Carp, revizorul eclesiastic al Mitropoliei, în 1889:Gh. Carp, Copii de pe actele şi inscripţiile găsite la Mănăstirea Slatina, în „Curierul” (Th. Balassan),Iaşi, XVII, 1889, nr. 85, p. 1. Serafim Ionescu (1858-1930) a fost institutor la Fălticeni, lăsândamintirea unui om total devotat şcolii – cf. Cătălin Ciolca, Cartea Fălticenilor – de la A la Z, ediţia aII-a, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura PIM, 2010, p. 125-126.75 DRH, VI, cit. (supra, nota 36), p. 509, nr. 285. În traducere, însă, se dă (p. 511) „Tudora şi CneajnaTeofana”.76 Cf. supra, nota 67.77 Cea dintâi „inventariere” a acestor copii (băieţi şi fete, legitimi, nelegitimi şi pretinşi) o datorăm luiN. Iorga, Pretendenţi domneşti în secolul al XVI-lea, în ARMSI, s. II, XIX (1898), p. 46-55.78 Această foarte frumoasă broderie – deşi semnalată încă din 1902 de L. Stojanović (ЉубомирСтојановић), Стари српски записи и натписи, I, Belgrad, 1902, p. 207-208, nr. 668 (citează şidouă ediţii mai vechi, din 1846 şi 1886) – nu a fost încă studiată de specialiştii noştri. Inscripţia ei afost publicată de mai multe ori: St[oica] Nicolaescu, Documente slavo-române cu privire la relaţiileŢării Româneşti şi Moldovei cu Ardealul în sec. XV şi XVI, cit. (supra, nota 67), p. 275 (comentarii ladocumentul din 7 aprilie „1575”, în care Petru vodă Şchiopul povesteşte despre hiclenia lui VasileBălţatul); Gh. Ghibănescu, Surete şi izvoade, XIX, Iaşi, 1927, p. 69, nr. 48; P. P. Panaitescu, în RI,XIV (1928), 10-12, p. 407 (semnalare a articolului lui L. Mirković, Милешевска плаштаницамолдавског воіводе Александра, în „Прилози за книжевност” (Belgrad), VII, 1927, p. 130-136).Pe marginea aceluiaşi articol al lui L. Mirković, dar fără transcrierea inscripţiei, v. şi Ilie Bărbulescu,Un aer de la Alexandru Lăpuşneanu şi domniţa lui Ruxanda, în „Arhiva”, XXXVI (1929), 3-4,p. 275-276. Astăzi, aerul se află la Mănăstirea Bijela din Pakrac, în Croaţia – cf. Virgil Cândea,Mărturii româneşti peste hotare. Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate,serie nouă, I, Bucureşti, Editura Biblioteca Bucureştilor, 2010, p. 466-467 (cu bibliografie).

După redactarea prezentului studiu, d-na prof. dr. Elka Bakalova, răspunzând rugăminţiimele, a prezentat în cadrul Colocviilor Putnei (11 iulie 2014) comunicarea Un Aër-épitaphiosroumain en Serbie: le don d’Alexandre Lăpuşneanu au monastère de l’Ascension à Miléshévo, în carea atras atenţia asupra faptului că frumoasa broderie a fost reparată în 1801, numele „Martina”aflându-se chiar în respectiva zonă. D-sa a avut amabilitatea să-mi comunice ulterior paginile dinlucrarea lui L. Mirković (Л. Мирковић, Црквени уметнички вез, Штампарија „Привредник”,Belgrad, 1940, p. 23-24) cu aceste detalii. Se arată aici (p. 24, nota 1) că numele Martina reprezintă


Mănăstirea Slatina cu o lună înaintea morţii domnului, la 15 februarie 156879; elene dau ultimul „instantaneu” al familiei lui Alexandru vodă. Iată puse în paralelnumele fiicelor în aceste două izvoare (cele ale aerului de la Mileşevo le las aşacum circulă ele azi în literatura de specialitate):

Aerul Mileşevo Document intern6 august 1567 15 februarie 1568Anghelina AnghelinaTudora TheodoraCneajna Maria-ChineajnaTheofana TheofanaMartina MariicaTheofana ThofanaAnastasica Anastasia80

Prin această lectură în paralel (care confirmă şi ea identitatea Maria =Cneajna), se dezleagă definitiv şi „misterul” celui de-al doilea nume ciudat întrefetele lui Lăpuşneanu, Martina. De datină catolică, acest nume nu avea cum să fiefolosit pentru copiii domneşti şi s-a bănuit de mult că el trebuie citit Maria81. Acumeste şi mai clar că Martina (Martina) nu poate fi, de fapt, decât o lectură greşităpentru Mariica, nume care a putut fi scris, eventual, Marïika (precum în

lectura lui Vladimir Krasić (Красић) din 1886; Mirković îl dă sub forma Mar...a. Exprim şi aici d-neiElka Bakalova întreaga mea gratitudine.79 DRH, VI, cit. (supra, nota 36), p. 579 (textul slav) şi 580 (traducerea românească), nr. 342. În chipciudat, primul dintre băieţi este, aici, un Ioan, separat de Bogdan prin conjuncţia i. Asupraimportanţei acestui document: Gh. Pungă, Un hrisov de la Alexandru Lăpuşneanu şi semnificaţia luiistorică, în Închinare lui Petre Ş. Năsturel la 80 de ani, volum îngrijit de Ionel Cândea, PaulCernovodeanu şi Gheorghe Lazăr, Brăila, Editura „Istros”, 2003, p. 321-329 (comunicare – sub titlulDin nou despre sfatul domnesc al lui Alexandru vodă Lăpuşneanu – în şedinţa din 12 martie 2002 aFilialei Iaşi a Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române: cf. BuletinulInstitutului Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta”, IV (2002), 13, p. 12).80 Prezentă în aceste două liste, ca şi în tabloul votiv de la Slatina (v. mai departe, în text), aceastăAnastasia lipseşte din pomelnicul Mănăstirii Pângăraţi, cunoscut doar după o traducere din 1793, careînregistrează – alături de fiii Bogdan, Petru şi Constantin – doar cinci fete: Cneajna, Mariica,Theofana, Anghelina, Theodora şi Theofana (Grigore G. Tocilescu, Raporturi asupra câtorvamănăstiri, schituri şi biserici din ţară, prezentate Ministerului Cultelor şi al Învăţământului Public,extras din „Analele Academiei Române”, seria II, tomul VIII, secţiunea II, Memorii şi notiţe,Bucureşti, 1887, p. 89). Va fi fost ea, oare, ultima născută, iar pomelnicul original (azi dispărut), scrisînainte de naşterea ei?!81 După L. Stojanović (1902), Stoica Nicolaescu şi Gh. Ghibănescu au dat Martina; P. P. Panaitescu adat Maria. Numele Martina a rămas în sinteza lui Constantin C. Giurescu. Pentru Marica – Ştefan S.Gorovei, Muşatinii, cit. (supra, nota 8), p. 109 şi Gh. Pungă, Ţara Moldovei în vremea lui AlexandruLăpuşneanu, cit. (supra, nota 10), p. 290.


documentul din februarie 1568). Litera ï a putut fi uşor citită drept t, după cum unk slavonesc, făcut din două beţe, e uşor de confundat fie cu un i, fie cu un n82.

Se vede, pe de altă parte, că la 1567 numele Cneajna acopere pe acela alunei Maria. Este, deci, de crezut că aceeaşi secvenţă (cu aceeaşi inconsecvenţă!)trebuie văzută şi prin lectura în paralel a numelor înşirate în actul de la 20 august1560 şi în inscripţia „marii perdele” de la 17 februarie 1561: Teodora (Tudora),Maria (sau Cneajna sau Maria-Cneajna) şi Teofana. Însă odată stabilit acest reper,o altă nelămurire se iveşte: o fiică a lui Lăpuşneanu, numită Teofana, a murittocmai în anul 1561 (7069). Piatra ei funerară, încă păstrată la Slatina, nu are, dinpăcate, dată de lună şi zi83. Suntem siliţi să admitem, cred, că în acest an nu numaică a murit o fiică Teofana, dar s-a şi născut o alta, căreia i s-a dat acelaşi nume, devreme ce o regăsim la 1567 şi 1568.

Această problemă ne aduce la o alta, anume aceea a vârstelor acestordomniţe, dar şi ale fiilor (şi implicit a datelor lor de naştere). În pisania bisericii pecare a ctitorit-o în Liov, la 1559, sunt menţionaţi cei trei băieţi (Bogdan, Petru şiIoan) şi Theodora Cnejna84. Aşa, cel puţin, a citit cel care a copiat pisania.Această lectură ar arăta că nu numai Mariei i s-a spus şi Cneajna, ci şi, înaintea ei,şi Theodorei! Dar în acelaşi timp ne putem întreba dacă vechiul epigrafist atranscris corect şi dacă nu cumva acolo trebuie să citim, de fapt, Theodora şiCnejna, întrucât din celelalte mărturii se vede că după Theodora (Tudora) s-anăscut Cneajna, sau Maria-Cneajna. Acceptând corectura impusă de citirea înparalel a izvoarelor, înseamnă că în 1559 Alexandru vodă şi Roxanda doamnaaveau deja patru copii, dintre care doi băieţi (Bogdan şi Mihail-Petru) şi două fete(Theodora şi Maria-Cneajna); până în august 1560, s-a născut şi cea de-a treia fată,Theofana. În februarie 1561 erau tot numai aceşti cinci copii. Anii naşterii lor nupot fi decât aproximaţi. Căsătoriile lor ar putea fi un indiciu.

Pentru aceste calcule, admitem că un fiu sau o fiică de domn se puteacăsători (ori părinţii se puteau gândi la căsătorie) atunci când avea măcar (sau treceade) 12 ani85. La 12 ianuarie 1569, Bogdan vodă Lăpuşneanu anunţa bistriţenilorcăsătoria surorii sale „Knesnana”, adică Cneajna, programată pentru ziua de 31ianuarie; mirele era „un credincios dintre boierii noştri”86. Ar trebui să admitem cădomniţa era născută cel mai târziu pe la 1557, ceea ce nu contravine celor stabilitedeja cu privire la Maria-Cneajna. Mirele de la 1569, Vasile Bălţatul, este cunoscutdin documentul în care Petru vodă Şchiopul relatează despre hiclenia şi moartea sa,spre sfârşitul anului 157787. De numele acestei domniţe se leagă răscumpărarea

82 Aceste confuzii sunt posibile în descifrarea unor texte deteriorate, atât documente, cât şi inscripţii.Ele pot explica şi „reconstituirea” numelui după refacerea din 1801 a epitafului.83 N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, cit. (supra, nota 50), p. 47, nr. 99.84 P. P. Panaitescu, Fundaţiuni religioase româneşti în Galiţia, în BCMI, XXII (1929), fasc. 59, p. 2.85 Maria Magdalena Székely, Structuri de familie în societatea medievală moldovenească, cit. (supra,nota 16), p. 64-65.86 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV,1, Bucureşti, 1911, p. 633-634, nr. MCLXXX.87 DRH, VII (1571-1584), volum întocmit de Ioan Caproşu, Editura Academiei, Bucureşti, 2012,p. 263-264, nr. 212; aici, numele domniţei este Kin{jna (p. 263; v. şi foto în p. 925), şi nu Chineaja,


Tetraevanghelului dăruit în 1575 de Ioan Golăi ctitoriei sale din Iaşi: ajunsă înPolonia, cartea a fost „dezrobită” câţiva ani mai târziu de mitropolitul Theofan ajutatde Kn{g\n{, d]wi Alexandra voevodi (i) Roxand{ gospojdi88. Recăsătorităcu Apostolache (vistiernic şi apoi comis), ea mai trăia în septembrie 1601, când îşiîngropa la Slatina fiul Dumitraşco; pe piatra funerară, ca şi pe ferecătura pentru capulSfântului Grigore Teologul, numele ei este scris Kn{jna89.

Despre cealaltă Marie, chemată Marica (Mărica), avem, din fericire, câtevainformaţii preţioase.

În februarie 1594, un sol polon, pan Drożyński, scria din Iaşi că a fostprimit de Aron vodă şi a avut ca tălmaci pe propria soră a acestuia, paniOrzechowska, „recunoscută ca soră de hospodarul actual”, care l-a primit la curtepe soţul ei, dându-i bani ca să-şi plătească datoriile, şi şi-a înzestrat şi nepoata,măritată cu pan Czołhański90. Această nepoată a lui Aron Tiranul, care era dejamăritată la 1594, se numea Ana: ea apare la 1611, spunându-şi „Anna, fataMăricăi, nepoata răpousatului Alexandru vodă, giupăneasa giupănului VasileCiolhanschi”; se pare că era văduvă şi se refugiase în Polonia „la priiatinii noştri”,împreună cu copiii ei, „Ionaşco şi Pătraşco şi Mariia”91. Dacă la 1594 Mărica aveao fată deja căsătorită, aplicând criteriul vârstei fetelor nubile (12 ani), am ajunge laconcluzia că ea ar fi fost născută pe la 1569–1570, ceea ce este imposibil. Probabilcăsătoriile s-au făcut, în aceste cazuri, la vârste mai … pline şi pani Orzechowskase va fi născut câţiva ani mai devreme.

Revenim, astfel, la ceea ce păruse o nepotrivire: „zaveasa” (perdeaua) din1561 ne dă numele Theodora, Maria şi Theofana; am stabilit deja că această Marieera numită Cneajna, iar documentul din februarie 1568 pune alături aceste douăfete: Maria-Cneajna şi Mariica (despărţite de o Theofana). Nu pot interpreta altfeldecât că, botezându-şi două fete cu acelaşi nume (sau aparent acelaşi92), părinţiile-au deosebit prin supranumele Cneajna dat uneia dintre ele, anume celei mai

cum apare în traducere. Documentul a fost cunoscut şi folosit şi sub anul 1575, având văleatul greşit(7083). Cf. Stoica Nicolaescu, Documente slavo-române cu privire la relaţiile Ţării Româneşti şiMoldovei cu Ardealul în sec. XV şi XVI, cit. (supra, nota 67), p. 269-272, nr. CII. Îndreptarea datei afost sugerată încă din 1936, de Constantin I. Andreescu, Domniţa Cneajna, fiică a lui AlexandruLăpuşneanu, în „Revista Critică”, X (1936), 1, p. 32, nota 4 („documentul nu poate fi decât din1578”). Cu privire la Vasile Bălţatul, v. şi precizările lui V. Lungu, în recenzia la articolul luiConstantin I. Andreescu, publicată în „Cercetări Istorice”, X-XII (1934-1936), 2, 1936, p. 237-238.88 Ioan Bogdan, Scrieri alese, cit. (supra, nota 39), p. 518-519. Bogdan a tradus „domniţa”, dar înlumina celor stabilite mai sus, nu poate fi decât Cneajna. V. şi Ştefan Berechet, Documente slave deprin arhivele ruse, I, Bucureşti, 1920, p.10 şi 16 (nota lui N. Iorga, propunând identificarea cu Maricasau Trofana).89 Inscripţiile medievale ale României. I. Oraşul Bucureşti, cit. (supra, nota 53), p. 520-521, nr. 634 şi598, nr. 816).90 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, S. II.1, Bucureşti, 1893, p. 327-328, nr. CLXVI. Aceste ştiri erautransmise, apoi, de Jan Zamoyski lui Christof Radziwiłł, voievod de Vilna, la 30 martie 1594 (ibidem,p. 334-338, nr. CLXXII).91 DIR, XVII/3, Bucureşti, Editura Academiei, 1954, p. 6-7, nr. 8. Să se observe prenumele copiilorCzołhański: toate trei evocă personaje din spiţa domnească!92 În afară de Maica Domnului, Sinaxarul ortodox mai cuprinde câteva sfinte cu acelaşi nume.


mari. Fata măritată în ianuarie 1569 a rămas să fie cunoscută doar sub numeleCneajna, dar ea este una şi aceeaşi cu Maria de la 1561 şi Maria-Cneajna de la1568. Cealaltă Marie, Mariica (Mărica), este pani Orzechowska, despre care putembănui că era născută de la 1563–1564.

Izvoarele istorice aduc în lumină, pentru anul 1595, două fiice ale lui vodăLăpuşneanu, fără să le dea numele; încerc o identificare a lor. Astfel, despre unadintre ele se spune că a fost căsătorită cu un grec, care atunci dădea târcoaletronului moldovenesc93. Va fi fost, oare, acest grec al doilea soţ al Cneajnei, acelApostolache?! În luna mai a aceluiaşi an, în împrejurările căderii lui Aron Tironul– a cărui soartă încă nu era cunoscută şi se putea crede chiar că el a murit – se aflacă o soră a fostului domn, văduvă după un nobil polon şi care păstra „custodia”principalei cetăţi a ţării, a fost asasinată prin sufocare, împreună cu copiii ei94. Ceacare pare a corespunde descrierii este Maria Orzechowska. A fost, oare, acestasfârşitul vieţii ei?!

Privind tabloul votiv de la Slatina, Iorga observa că „toate fetele [el citeanumele Theofana, Theodora, Mărica, alături de Ruxanda doamna şi de o Anastasia,de care se întreba de n-o fi fiind mama domnului] sunt mici de vârstă”95. Ar însemnacă tabloul votiv a fost pictat într-o vreme când încă nu se născuseră celelalte fete.Imaginea reprodusă de Corina Nicolescu96 (1967) arată următoarea înşirare (de ladreapta la stânga): Constantin, Alexandru voievod, Anastasia, Ruxanda doamna,Theofana, Bogdan, o fată, Petru, o fată, Ionaşco. Dintre aceste zece personaje, doardomnul, doamna şi fiii Bogdan, Petru şi Ionaşco au înălţimi care să sugereze că numai erau copii; Constantin, Anastasia, Theofana şi celelalte două fete sunt mici.

Cel care a orânduit personajele în acest tablou – făcând să alterneze„maturii” şi copiii mici – pare să fi urmat o anumită logică. Înaintea tatălui a pus pefiul cel mai mic (Constantin), iar înaintea mamei pe fiica cea mai mică (Anastasica,ultima şi în înşiruirea de pe aerul de la Mileşevo, şi în documentul din 1568).

93 „Ambiebat Principatum Graecus quidam, qui filiam Alexandri, Bogdani ejus, qui ad SigismundumAugustum se contulerat, sororem germanam in matrimonio habebat”: Reinhold Heidenstein, Rerumpolonicarum ab excessu Sigismundi Augusti, Frankfurt am Main, Typis Johannis Andreæ, 1672, p. 317.94 Claudio Isopescu, Alcuni documenti inediti della fine del Cinquecento, în „Ephemeris Dacoromana.Annuario della Scuola Romena di Roma”, II (1924), p. 497, nr. XXIX: „della morte di Aron et di quelresiduo de Nobili, che era in Moldauia, et in spetie della sorella del detto Palatino suffocata insiemecon li figliuoli, la quale dopo la morte del marito, nobile Polacco, perseueraua in hauere la custodiadella principale fortezza di quella Prouintia”. Comentând ştirea, autorul preciza: „Nelle fonti cheebbia disposizione non potei trovare alcuina notizia al riguardo” (ibidem, p. 472, nota 2). Informaţiapare a fi fost observată şi folosită doar de N. Iorga (cf. Istoria românilor, ediţia a doua, V, volumîngrijit de Constantin Rezachevici, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998, p. 271, nota 73: „Ucidereafetei văduve a lui Alexandru Lăpuşneanu, cu copiii”).95 N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, cit. (supra, nota 50), p. 46. În schimb, pomelniculSlatinei, păstrat într-o traducere târzie, din 1777, dă numele celor patru băieţi (Bogdan, Petru,Constantin, Ionaşco), dar numai numele a trei fete: Anghelina, Theodora şi Theofana – cf. Inscripţiilemedievale ale României. I. Oraşul Bucureşti, cit. (supra, nota 53), p. 325, nr. 284.96 Corina Nicolescu, op. cit., fig. 21 (în ambele ediţii).


Prezenţa acestor copii ar trebui să dateze tabloul votiv în ultimii ani ai domniei luiLăpuşneanu: Constantin nu era născut încă în februarie 1561 (zaveasa); era decifoarte mic de vârstă atunci când, în august 1564, părinţii săi trimiteau la Dionysiouo icoană cu rugăciuni „pentru sănătatea preaiubitului lor fiu”97. S-a născut, foarteprobabil, în exilul care a urmat căderii lui Lăpuşneanu, în 1561, şi a murit în martie157098. Astfel, pictarea tabloului votiv de la Slatina ar putea fi plasată în anii(extremi) 1561-1567 (la 20 decembrie 1567 Ionaşco nu mai este menţionat în mareamărturie99). Deci în aceşti ani fetele Theofana, Theodora, Mărica, şi Anastasia erauîncă mici. Constatarea e în acord cu presupusa dată a naşterii Maricăi.

De altfel, se pare că Roxanda doamna a dat prunci soţului său până aproapede sfârşitul convieţuirii lor. Au avut, în total, trei băieţi şi nouă fete (cele şapteatestate la 1567 şi 1568, Theofana cea moartă la 1561 şi încă una, moartă la 1565 şiîngropată la Slatina, cu piatra funerară păstrată doar fragmentar100). Ar fi, deci,12 copii pentru o convieţuire de 15 ani (1553-1568). Sunt înclinat să cred că ultimelefete s-au născut în 1566 şi 1567. Această presupunere este sugerată de scrisoriletrimise de Alexandru vodă către cetatea Bistriţei din Ardeal, la 3 mai 1566 şi la1 iunie 1567; în amândouă este vorba de boala doamnei Roxanda („quodammorbo”), care pofteşte o dată prune, a doua oară cireşe101. Iar boala având casimptom poftele… Cele două fete pe care le-aş avea în vedere sunt Trofana şiAnastasia.

Am văzut că în august 1567, ca şi în februarie 1568 (deci în preziua morţiidomnului), casa lui Lăpuşneanu număra şapte fete; tabloul votiv de la Slatina nu

97 N. Iorga, Muntele Athos în legătură cu ţările noastre, în ARMSI, s. II., XXXVI (1914), p. 483.Bibliografie la Virgil Cândea, Mărturii româneşti peste hotare. Creaţii româneşti şi izvoare despreromâni în colecţii din străinătate, serie nouă, II, Bucureşti, Editura „Biblioteca Bucureştilor”, 2011,p. 435, nr. 838.98 DRH, VI, cit. (supra, nota 36), p. 709, nr. 431 (3 martie) şi p. 714, nr. 433 (8 martie). V. şi supra,nota 69.99 Situaţia lui Ionaşco nu este prea clară. Din a doua domnie a lui Lăpuşneanu nu avem documente cusfatul domnesc: cel din 20 decembrie 1567 pare a fi primul! Numele lui Ionaşco lipseşte şi de pe aerulde la Mileşevo, din august 1567, şi din marea mărturie a actului din februarie 1568, dar în acesta dinurmă apare numele unui Ioan, înaintea lui Bogdan, Petru şi Constantin, la înşirarea copiilor pentrucare se face dania (DRH, VI, p. 579 şi 580). Dacă documentul din 24 martie 1565 (aşa-zisul testamental lui Lăpuşneanu: Hurmuzaki, Documente, II,1, Bucureşti, 1891, p. 532, nr. CCCCXCV) esteautentic, atunci avem acolo ultima atestare a lui Ionaşco („Iwanasko”). Într-un asemenea caz, moarteaacestui fiu s-ar putea fixa între martie 1565 şi decembrie 1567. Cu privire la „testamentul” din 1565,în care sunt menţionaţi şi fiii Ştefan şi Ilie, evident dinafara căsătoriei cu Roxanda doamna, observ căN. Istvánffy (1535-1615) scrie că la moartea lui Lăpuşneanu au rămas patru copii, „între care doi departe bărbătească, Bogdan şi Ilie” (inter quos duos mares, Bogdanus & Elias) – Historia RegniHungarici, ediţia Köln, 1724, p. 321. Ca şi Forgách (cf. supra, nota 46), Istvánffy are şi el un cuvântfrumos pentru Roxanda doamna: „singularis prudentiæ fæmina”.100 N. Iorga crezuse că ar putea fi Teodora, dar nu se potriveşte: Teodora trăia încă şi la 1567 (aerulpentru Mileşevo), şi la 1568.101 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV,1, cit. (supra, nota 86), p. 612-613, nr. MCXLIV şi p. 619,nr. MCLIX.


înfăţişează decât patru şi toate mici. Trebuie să presupunem că celelalte trei eraudeja ieşite din familie, prin căsătorie?!

Astfel, căutarea vârstelor şi a ordinii naşterilor nu se poate despărţi, cumam mai spus, de urmărirea căsătoriilor. Din păcate, informaţiile sunt, în acest„dosar”, destul de necoerente şi imprecise.

În afară de Cneajna, căsătorită în 1569 cu Bălţatul şi apoi cu Apostolachecomisul, şi de Mărica Orzechowska, pentru celelalte cinci fete lipsesc precizările.O scrisoare trimisă de Jan Zamoyski regelui Ştefan al Poloniei la 6 februarie 1583aduce ştirea că în Moldova se punea la cale căsătorirea Tofanei, fiica răposatuluiAlexandru voievod, cu o rudă a lui Petru vodă Şchiopul102. S-a socotit că aceastăTofana este una şi aceeaşi cu Trofana, atestată documentar câţiva ani mai târziu. S-arcrede că avem de-a face şi aici cu lecturi greşite ale numelui. Această fată cu numestraniu l-a „recunoscut” de frate pe Petru Cazacul, care i-a dăruit bani (7000 detaleri vechi) şi diverse lucruri (mătăsuri, atlas, blănuri) întrucât „n-a luat nimic dela părinţi”103; pentru acest lăsământ din 1592, ea, Trofana Despotowna, avu a sejudeca la Liov104, prin procurator. În august 1598 era în Moldova, la Suceava, şisemna împreună cu sora ei Maria o scrisoare către Jan Zamoyski, rugându-l să-lajute pe pan Czołhański să ajungă la Moscova, ca să încerce a recupera ceea ce mairămăsese din averile duse acolo de fratele lor, Bogdan voievod, fiind ele acum la„mare sărăcie”105. Scrisoarea este semnată „Kniasznia Marya, Trophanna,despotówny”, ceea ce s-a interpretat „prinţesele Maria şi Trofana, fiiceledespotului”. De fapt, dacă identificările propuse anterior sunt corecte, „KniaszniaMarya” trebuie să fie Maria-Cneajna, căsătorită (la această dată) cu Apostolache.

Solul şi împuternicitul surorilor era Bazyl Czołhański, ginerele celeilalteMarii, pani Orzechowska. Pentru ca el să ajungă la Moscova, avea nevoie de unsalvconduct pe care numai regele îl putea da, şi cum regele lipsea, Czołhański afăcut cale întoarsă în Moldova. Explicând acestea lui Ieremia vodă Movilă (deunde deducem că şi acesta era la curent cu afacerea106), Zamoyski îl recomandadomnului pe acest tânăr, rugându-l „să se îngrijească” de el şi de soţia sa, „care setrage din acea domnie” şi cu care el însuşi este înrudit după tatăl ei, Orzechowski,din casa Fredro”107. Înţelegem din aceste informaţii că soţul Măricăi aparţinuse

102 „Matrimonium Tophanae, Alexandri Palatini quondam Valachiae, filiae” (Hurmuzaki-Iorga,Documente, XI, Bucureşti, 1900, p. 151, nr. CCLIII).103 N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, XXIII, Bucureşti, Editura Ministeruluide Instrucţie Publică, 1913, p. 423, nr. CCCXLV.104 Ibidem, p. 422-425, nr. CCCXLV.105 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, S. II.1, cit. (supra, nota 90), p. 474-475, nr. CCLV (Suceava, 10august 1598).106 În iulie 1601, Ieremia vodă Movilă trimitea la Jan Potocki, starostele de Cameniţa, pe „domnul şiprietenul meu milostiv, pe nobilul domn Vasile [Bazyl] Czołhański” în problema ajutorării frateluisău Simion, care pierduse domnia Ţării Româneşti – cf. Irena Sulkowska, Noi documente privindrelaţiile româno-polone în perioada 1589-1622, în „Studii”, XII (1959), 6, p. 95-96. Relaţiileapropiate ale Movileştilor cu urmaşii lui Lăpuşneanu sunt interesante şi poate nu întâmplătoare.107 Ilie Corfus, Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone. Secolul al XVI-lea,Bucureşti, Editura Academiei, 1979, p. 393, nr. 204. Nobilii Orzechowski aparţineau herbului Oksza


unei familii care, chiar dacă nu era din prima linie a nobilimii regatului (nici nuavea cum: rutenii erau ortodocşi!), stătea totuşi în înrudiri, recunoscute ca atare, cuvârfurile clasei politice. Czołhański însuşi cobora dintr-un neam vechi din RusiaRoşie, făcând parte din herbul Sas108, întemeiat în secolul al XIV-lea de Ştefan, fiullui Sas vodă şi nepotul lui Dragoş vodă.

Trofana este purtătoarea unui nume ciudat – şi de data aceasta nu-l mai potnici respinge, nici corecta (cum a fost cazul „Margăi” şi al „Martinei”!) – atestat caatare prin documentele din 1592 şi 1598. Nu-i pot da, deocamdată nici o explicaţie;constat numai că Indicele numelor de persoane arată existenţa câtorva femei careau purtat acest nume109 şi care, după datele documentelor în care apar, trebuie să sefi născut cam la aceeaşi vreme cu fata lui Lăpuşneanu. A fost, deci, o simplă modăonomastică?!

Nu ştiu cine a fost soţul Trofanei. Două surori ale ei au fost căsătorite cufraţii Gaspar (Kasper)110 şi Melchior (Malcher) Paniewski, din herbulGodziemba111. Faptul că fraţii Paniewski112 purtau numele a doi dintre cei trei RegiMagi reflectă o foarte interesantă modă onomastică renascentistă, bine atestată înFranţa tocmai la această vreme113. O fată fusese peţită de Cristofor Zborowski;înţelegând că era un vânător de zestre, Bogdan vodă l-a refuzat şi acest refuz va fi

şi erau, în adevăr, înrudiţi cu familia Fredro – cf. Kasper Niesiecki, Herbarz Poslki, VII, Breitkopfund Hærtel, Leipzig, 1841, p. 133–137 (v. p. 137).108 Seweryn hr. Uruski, Rodzina. Herbarz Szlachty Polskiej, III, Varşovia, 1906 (reeditare anastaticăPoznań, 1995), p. 33.109 Alexandru I. Gonţa, Documente privind istoria României, A. Moldova, veacurile XIV-XVII(1384-1625). Indicele numelor de persoane, cit. (supra, nota 72), p. 704.110 Nu ştiu pe ce s-a întemeiat Ştefan Meteş când a scris că Trofana a fost „soţia de scurtă durată anobilului polon Gaşpar Paniewski” (Ştefan Meteş, Un fiu al lui Alexandru Lăpuşneanu: cneazulConstantin, voievodul de Kiev, în RI, VI (1920), 10-12, p. 258).111 Un Wacław, staroste de Żydacziow, a avut fiu pe Melchior (Malcher), „którego było dwóchsynów, jeden z nich Kasper pojął córkę Alexandra wojewody Wołoskiego, ale z nią dzieci nie miał,drugi Malcher drugą siostrę wojewody Wołoskiego Bogdana r. 1572” – Kasper Niesiecki, HerbarzPolski, VII, Breitkopf und Hærtel, Leipzig, 1841, p. 243 (trimite la „Biel. fol. 644”). Pentru acestecăsătorii, v. şi Seweryn hr. Uruski, Rodzina. Herbarz Szlachty Polskiej, XIII, Varşovia, 1916(reeditare anastatică 1999), p. 193. Ar fi important dacă s-ar putea stabili cel puţin care a fost domniţamăritată în 1572 cu Melchior Paniewski. Nu cunosc lucrări despre genealogia şi istoria acestei familii.112 Este locul să corectez o eroare la a cărei răspândire am contribuit involuntar. Cei doi fraţi care auluat două Lăpuşnence nu sunt Padniewski, (cum am dat în Muşatinii), ci Paniewski, aşa cum au dat şiHasdeu, şi Picot, şi Iorga. Confuzia este totuşi foarte veche – cf. Cronica Moldovei de la Cracovia.Secolul XIII – începutul secolului XVII. Text inedit al unui autor polon anonim, studiu introductiv,ediţie, note şi bibliografie de Constantin Rezachevici, Bucureşti, Editura „Meronia”, 2006, p. 118:„Gaspar Padniavski”.113 Cf. André Jodin, Remarques anthroponimiques sur le culte des Rois Mages pendant laRenaissance, în Cinquième Congrès International de Toponymie et d’Anthroponymie, Salamanca,12–15 avril 1955. Actes et mémoires [= Acta Salmaticensia, Filosofía y Letras, Tomo XI, núm. 1],Salamanca, 1958. În zona cercetată, autorul a constatat cele mai multe atestări (naşteri, morţi,menţiuni în acte diverse) între 1580 şi 1619 (p. 212), de unde concluzia că persoanele respective eraunăscute „en majorité dans la deuxième moitié du XVIe s.” (p. 213).


cauza căderii sale. Care dintre fete114 au fost căsătorite cu fraţii Paniewski şi care afost peţită de Zborowski – încă nu s-a putut afla.

***

Dacă aş încheia aici, am rămâne cu impresia că posteritatea lui Alexandruvodă Lăpuşneanu s-a risipit ori s-a desţărat cu totul şi că ar trebui să-i căutămurmaşii doar printre neamurile nobile polone (polono-rutene). Cred, însă, că putemavea în vedere şi boierimea moldoveană.

Biserica Mănăstirii Slatina a adăpostit multe morminte boiereşti, dispăruteîntre timp şi a căror prezenţă acolo nu a prea fost valorificată. Înţelegem uşor de cea fost îngropat acolo un nepot al lui Lăpuşneanu, Dumitraşco (fiul domniţeiCneajna şi al lui Apostolachi), mort la 26 septembrie 1601. Dar prezenţa luiconstituie un indiciu pentru înţelegerea şi a celorlalte înhumări. Cu mult timp înurmă, am pus în lumină faptul că acolo au fost îngropaţi şi socrii lui Ieremia vodăMovilă, Gheorghe pârcălabul de Hotin şi Cristina pârcălăboaia115; interpretăriulterioare au indicat posibila înrudire a Cristinei cu Lăpuşnenii116 (a ieşit la ivealăchiar şi un fragment din piatra funerară a pârcălabului, mort în 1612117). Dar totacolo a fost îngropat, în septembrie 1657, Vasile Mogâldea, vtori postelnic118, fiulmarelui paharnic Neculai Mogâldea, cunoscut sprijinitor al lui Gheorghe vodăŞtefan. Probabil întru pomenirea acestui fecior, o cruce îmbrăcată în argint şiîmpodobită cu pietre semipreţioase a fost dăruită Slatinei în ianuarie 1658, depărinţii săi119, Neculai Mogâldea şi Grozava120. N. Iorga a sugerat, cândva, o

114 Pentru fiicele lui Lăpuşneanu, v. şi Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor dinŢara Românească şi Moldova a.1324–1881, I. Secolele XIV–XVI, cit. (supra, nota 14), Planşa III3.BOGDĂNEŞTII (3): ramura lui Bogdan III: Cneajna, Marica (Marina), Trofana (Teofana),Teodora (Tudora), Anghelina, Anastasia.115 Ştefan S. Gorovei, Micellanea genealogica. 5. Buzul pârcălab şi Gheorghe pârcălab de Hotin, înAIIAI, XIX (1982), p. 669.116 Maria Magdalena Székely, Înrudirile doamnei Elisabeta Movilă, în De potestate. Semne şi expresiiale puterii în Evul Mediu românesc, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2006, p. 519-524.117 Ibidem, p. 519. Imaginea acestui fragment de piatră funerară la Ştefan S. Gorovei, DoamnaElisabeta Movilă. Contribuţii pentru o biografie nescrisă, în Movileştii. Istorie şi spiritualitateromânească. II. Ieremia movilă. Domnul. Familia. Epoca, carte tipărită cu binecuvântarea Înalt PreaSfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Sfânta Mănăstire Suceviţa , Editura „Muşatinii”,2006, fig. 2.118 Inscripţiile medievale ale României. I. Oraşul Bucureşti, cit. (supra, nota 53), p. 532, nr. 654.119 Ibidem, p. 584, nr. 776.120 În pomelnicul Slatinei, unde Mogâldeştii formează o mică secţiune distinctă („Mogăldea velceaşnic” cu knegine ego şi cu cadi ih: Vasilie, Ionaşco, Grigorie, Irina, Tofana, Todosiia), soţia luiNeculai este numită Alexandra (ibidem, p. 325, nr. 284). Este, deci, posibil ca ea să se fi numit dinbotez Alexandra, dar să fie cunoscută sub numele Grozava. Un asemenea caz de nume dublu, din caredoar unul luat din calendar, se adaugă acelora semnalate deja, în care al doilea prenume este unetnonim; cf. Maria Magdalena Székely, Antroponimie în Moldova medievală: între calendar şi cărţilepopulare, în Confesiune şi cultură în Evul Mediu. In honorem Ion Toderaşcu, cit. (supra, nota 39),p. 197-202.


înrudire a Mogâldeştilor cu Lăpuşnenii121, dar acea sugestie era urmarea unorconfuzii şi înţelegeri eronate122.

Cred, azi, că pot lega pe Mogâldeşti de Lăpuşneni, explicând astfelîngroparea tânărului postelnic Vasile în biserica Mănăstirii Slatina. Un documentdin 1645, care mi-a atras atenţia încă de acum 35 de ani, îi arată pe NeculaiMogâldea şi pe cumnaţii săi, pitarul Vasile Caraiman şi Pavel vornic de gloate,vânzând altui cumnat, pârcălabul de Orhei Ionaşco Rusu, nişte dugheni pe UliţaRusească în Iaşi, „care loc a fost de cumpărătură bunicii lor, Cniajnia” (baba im,Knèjnè)123. Ca orice om, cei trei aveau două bunici; una dinspre tată şi unadinspre mamă. Bunica dinspre tată este cunoscută: era Salomia Jora, soră cuMitrofana, mama cronicarului Grigore Ureche124; ea şi vornicul Ionaşco Mogâldeaau fost părinţii lui Grigore Mogâldea, tatăl lui Neculai Mogâldea125 şi ai surorilorsale. În schimb, nu ne este cunoscută bunica dinspre mamă a acestora, întrucât nuştim cine a fost soţia pârcălabului Grigore Mogâldea. Dacă informaţiadocumentului din 1645 poate fi interpretată în modul cel mai natural (bunică =mama tatălui sau a mamei), atunci trebuie să acceptăm că Grigore Mogâldea a fostcăsătorit cu fata unei anume Cniajnia. Cred că aceasta din urmă trebuieidentificată cu fiica lui Lăpuşneanu. Rămâne de văzut dacă nevasta lui Mogâldeava fi fost fiica lui Bălţatul (cum ar sugera, poate, revenirea prenumelui Vasile launul din nepoţii ei, tocmai acela îngropat la Slatina!) sau a lui Apostolachi. Tăcereadocumentelor, ca şi moştenirea doar a unui loc cu dugheni în Iaşi, pot fi indicii cuprivire la originea domnească a acestei persoane.

Un alt aspect în legătură cu posteritatea lui Alexandru vodă Lăpuşneanuţine de „imaginarul genealogic”126. În 1913, „Gazeta Mazililor şi Răzeşilor” dinBucovina127 a publicat un document datat septembrie 1632 (7141), prin care Moisevodă Movilă (care însă nu domnea la acea vreme!) confirma stăpânirea unei

121 N. Iorga, Inscripţii din bisericile României, I, cit. (supra, nota 50), p. 50.122 Ibidem: Solomon Bârlădeanu „se ţinuse totdeauna de casa lui Gheorghe Ştefan, cu care va fi fostînrudit prin Mogâlde, care şi el arată a fi fost rudă, prin femei, cu Lăpuşnenii”. Trimiterea (la Studii şidocumente, IV, p. 274-275, nr. CVIII) nu are nici o legătură cu această afirmaţie.123 DRH, XXVIII (1645-1646), volum întocmit de Petronel Zahariuc, Marius Chelcu, Silviu Văcaru,Cătălina Chelcu, Bucureşti, Editura Academiei, 2006, p. 26-27, nr. 33.124 Ştefan S. Gorovei, Înrudirile cronicarului Grigore Ureche, în ALIL, XXIV (1973), p. 114-115 ş.a.125 Pentru care v. Petronel Zahariuc, Ţara Moldovei în vremea lui Gheorghe Ştefan voievod (1653-1658), Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2003, p. 429-430. Autorul arată (p. 411,nota 321) că nu a identificat documentul care să probeze că Ionaşco Rusu era ginerele lui GrigoreMogâldea şi cumnat cu Neculai Mogâldea. Aceeaşi piedică am semnalat-o şi eu, atât cu privire laIonaşcu Rusu, cât şi cu privire la Pavel vornicul de gloate (Înrudirile cronicarului Grigore Ureche,p. 114). Documentul din 1645 mi-a atras atenţia tocmai din acest motiv. Cu privire la Ionaşco Rusu,însă, mai este şi transmiterea stăpânirii în satul Ciumuleşti, care prin el ajunge de la Mogâldeştii dinsecolul al XVI-lea la Găneştii din secolul al XVIII-lea.126 Chestiunea nu este înregistrată ca atare de Filip-Lucian Iorga, Strămoşi pe alese. Călătorie înimaginarul genealogic al boierimii române, Bucureşti, Editura „Humanitas”, 2013.127 Pentru care, v. Andi-Marius Daşchevici, Informaţii genealogice în „Gazeta Mazililor şi RăzeşilorBucovineni”, în ArhGen, V (X) (1998), 3-4, p. 129-136. Documentul discutat în continuare lipseştedin acest inventar.


jumătăţi din satul Săpoteni marelui vornic Pavel Albotă şi fratelui său Ion, fiii luiConstantin cneaz de Kiev şi nepoţii lui Alexandru vodă Lăpuşneanu128. Alboteştiisunt, cum se ştie, înaintaşii familiei Flondor129. Remarcat de Ştefan Meteş130, care acrezut că acest Constantin ar putea fi identificat cu cneazul Constantin (Vasile) deOstrog, bine cunoscutul apărător al ortodoxiei din Polonia131, documentul este unfals neîndoielnic, făurit de vreun membru al familiei Flondor în secolul al XVIII-lea(a fost prezentat autorităţilor austriece în 1795). În ultima ediţie, din 1971132, el afost declarat „fals după conţinut, formular şi dată”133.

Această pretenţie sau fantezie genealogică nici nu a fost luată în seamă deSever Zotta, în studiul pe care în 1933 l-a consacrat familiei Flondor134. În ceea cemă priveşte, am socotit că ar fi „posibilă o înrudire prin femei, prin căsătorie,[a Alboteştilor] cu Muşatinii”135. Există un document care sugerează cel puţin chipulîn care s-a putut imagina, mai târziu, o asemenea înrudire. În martie 1600, o judecatăs-a purtat în faţa lui Ieremia vodă Movilă, între Apostolachi vistierul cu soţia saCneajna, fiica lui Alexandru Lăpuşneanu, şi copiii marelui vornic Petrea Albotă,pentru satul Pătrăşcani din ţinutul Sorocăi. Domniţa spunea că acel sat „este dreaptadanie şi aşezare a unchiului ei, Pătraşco cămănar, de la tatăl ei, Alexandru voievod”,dar nu a putut arăta nici un document; Alboteştii, în schimb, aveau un „privilegiu dedanie şi de miluire de la Iancul voievod şi de întărire de la acest Petru voievod”, aşaîncât Ieremia vodă a trebuit să decidă, împreună cu boierii din sfat, că stăpânirea lorera dreaptă, mai ales că Pătraşco „a fost om fără de copii, scopeţ”136. De la Iancuvodă Sasul (1579–1582) există, în adevăr, un document prin care, la 20 martie 1580se confirmau lui Petrea Albotă (acum mare vatag de Iaşi) stăpânirile sale din stângaPrutului, după „ispisocul de vislujenie ce a avut de la Alexandru voievod” şi „uriculde vislujenie ce a avut de la Bogdan voievod Alexandrovici”, însă între ele nu se aflăşi Pătrăşcanii137; probabil acest sat a fost dăruit separat de Iancu Sasul, obţinând apoipentru el o întărire de la Petru vodă Şchiopul (în a doua sa domnie, din 1582–1591).Judecata cu domniţa Cneajna pentru un sat care fusese „descălecat” de un membru alfamiliei domnitoare poate să fie un indiciu dacă nu al unei înrudiri, cel puţin alsugestiei pentru o pretinsă înrudire.

Pe de altă parte, vornicul Petrea Albotă a fost un slujitor extrem de devotatal Lăpuşnenilor, însoţind în pribegie atât pe Alexandru vodă, cât şi pe fiul său

128 „Gazeta Mazililor şi Răzeşilor Bucovineni”, III (1913), 7-8, p. 114-117.129 Cf. Sever Zotta, Obârşia familiei Flondor, în ArhGen, VI (XI) (1999), 1-4, p. 1-10 (traducere dinlimba germană).130 Ştefan Meteş, Un fiu al lui Alexandru Lăpuşneanu: cneazul Constantin, voievodul de Kiev, cit.(supra, nota 110) p. 258-260.131 Ibidem, p. 259-260. V. şi nota (lui N. Iorga) din p. 260: „Noi ne îndoim…”.132 DRH, XXI, cit. (supra, nota 24), p. 556-557, nr. II (la Documente false).133 Ibidem, p. 557.134 Sever Zotta, Obârşia familiei Flondor, cit. (supra, nota 129).135 Ştefan S. Gorovei, Muşatinii, cit. (supra, nota 8), p. 166.136 DIR, XVI/4, Bucureşti, Editura Academiei, 1952, p. 282, nr. 347.137 DIR, XVI/3, Bucureşti, Editura Academiei, 1951, p. 133, nr. 168.


Bogdan138. De asemenea, el pare să fi fost apropiat şi de Mănăstirea Putna, care,cum se ştie, nu a fost ocolită de mărinimia lui Alexandru şi a Roxandei; acolo, el adăruit un frumos Tetraevanghel, scris în 1569 (pe când era logofăt) şi ferecat în1571 (când era staroste de Cernăuţi)139, poate şi un Zbornic nedatat, dar pe ale căruifile este însemnat atât numele său, cât şi data morţii unui urmaş, Ionaşco Albotă (la6 mai 1623)140. Documentele azi cunoscute tac în privinţa atât a mamei sale (cunume încă neştiut), cât şi a soţiei sale, Sofica. Se poate să fie, şi aceasta, una dinacele tăceri grăitoare…

Généalogie dynastique:la famille du prince Alexandre Lăpuşneanu

Résumé

Après son avènement au trône de Moldavie, en 1552, Alexandre IV, surnomméLăpuşneanu (1552-1561, 1564-1568), fils présumé du prince Bogdan III, épousa la princesseRoxanda, fille de Pierre IV Rareş (1527-1538, 1541-1546) et de sa femme, Hélène Branković.De ce mariage, naquirent au moins 12 enfants, dont l’aîné, le prince Bogdan, est né en août1554. Mais les informations des sources historiques (chroniques, documents, inscriptions)semblent être contradictoires en ce qui concerne la date du mariage même: en 1553, 1554 ou1556?! L’analyse de ces sources conduit l’auteur à la conclusion que le prince Alexandre etla princesse Roxanda ont vécu maritalement entre 1553 et septembre 1555, quand (au moisde septembre) ils purent enfin recevoir la bénédiction de l’Église. Ce retard était dû,semble-t-il, à la situation d’Alexandre, déjà marié lors de son avènement (de ce mariage,naquit au moins un fils). Les enfants nés dans ce laps de temps doivent être considérés commelégitimés, du fait de leur naissance à la Cour.

Plusieurs confusions et incertitudes planent autour des noms et des mariages desfilles d’Alexandre et de Roxanda Lăpuşneanu. L’auteur essaye d’en corriger quelques-uneset d’en éliminer quelques-autres. Pour finir, il met en lumière une possible descendancepar les femmes (dans la famille des boyards moldaves Mogâldea) et aussi un épisode quirelève de l’imaginaire généalogique

Mots-clefs: généalogies dynastiques; Alexandru Lăpuşneanu; Roxanda; mariages princiers;Slatina; Mogâldea; Flondor.

138 Sever Zotta, Obârşia familiei Flondor, cit. (supra, nota 129), p. 4-5. Documentul din 16 februarie1570, citat de Zotta, a fost inclus recent între falsuri: DRH, VI cit. (supra, nota 36), p. 770-775, nr. XII.Discuţia asupra autenticităţii ar merita reluată.139 Claudiu Paradais, Comori ale spiritualităţii româneşti la Putna, colaboratoare la capitolele III.Tezaur, catalog analitic şi IV. Anexe Maria Paradais, Editura Mitropoliei Moldovei şi Sucevei, Iaşi,1988, p. 387-392, nr. 56. Textul slav al însemnărilor de danie la Dimitrie Dan, Mănăstirea şi comunaPutna, Bucureşti, 1905, p. 71.140 Alexandru Pascal, Din istoria scrierii de carte la Mănăstirea Putna în secolele al XV-lea – al XVI-lea(copiştii şi cărturarii sfântului lăcaş), în AP, VIII (2012), 2, p. 75-76.

ABREVIERI

AARMSI = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii IstoriceAARMSL = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii LiterareAB = Arhivele BasarabieiACNSAS = Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor SecurităţiiAE = L'Année EpigraphiqueAIR = Arhiva Istorică a RomânieiAIIAC = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie ClujAIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, IaşiAIIC = Anuarul Institutului de Istorie ClujAIINC = Anuarul Institutului de Istorie Naţională, ClujAIIX = Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, IaşiALIL = Anuarul de Lingvistică şi Istorie Literară, IaşiALMA = Archivum Latinitatis Medii Aevi. Genève.AmAnthr = American Anthropologist, New Series, Published by Wiley on behalf of the

American Anthropological AssociationAMM = Acta Moldaviae Meridionalis, VasluiAMN = Acta Musei NapocensisAMR = Arhivele Militare RomâneANB = Arhivele Naţionale, BucureştiACNSAS = Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor SecurităţiiAMAE = Arhiva Ministerului Afacerilor ExterneANDMB = Arhivele Naţionale. Direcţia Municipiului BucureştiANI = Arhivele Naţionale, IaşiANIC = Arhivele Naţionale Istorice CentraleANSMB = Arhivele Naţionale. Serviciul Municipiului BucureştiANV = Arhivele Naţionale, VasluiAO = Arhivele OltenieiAP = Analele PutneiAPH = Acta Poloniae Historica, VarşoviaAR = Arhiva RomâneascăArhGen = Arhiva Genealogică„Arhiva” = „Arhiva”. Organul Societăţii Ştiinţifice şi Literare, IaşiArhMold = Arheologia MoldoveiASRR = Arhiva Societăţii Române de RadiodifuziuneAŞUI = Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, IaşiATS = Ancient Textile Series, Oxbow Books, Oxford şi OakvilleAUB = Analele Universităţii „Bucureşti”BAR = Biblioteca Academiei RomâneBArchB = Bundesarchiv BerlinBAR int. ser. = British Archaeological Reports, International SeriesBBR = Buletinul Bibliotecii RomâneBCIR = Buletinul Comisiei Istorice a RomânieiBCMI = Buletinul Comisiei Monumentelor IstoriceBCU-Iaşi = Biblioteca Centrală Universitară, Iaşi

766 Abrevieri

BE = Bulletin EpigraphiqueBF = Byzantinische Forschungen, AmsterdamBMI = Buletinul Monumentelor IstoriceBNB = Biblioteca Naţională BucureştiBNJ = Byzantinisch-Neugriechische JahrbücherBOR = Biserica Ortodoxă RomânăBS = Balkan StudiesBSNR = Buletinul Societăţii Numismatice RomâneCA = Cercetări arheologiceCAI = Caiete de Antropologie IstoricăCB = Cahiers balkaniquesCC = Codrul Cosminului, Suceava (ambele serii)CCAR = Cronica cercetărilor arheologice din România, CIMEC, BucureştiCDM = Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhivele Centrale de Stat,

Bucureşti, vol. I-V; supl. I.CDŢR = Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Statului, Bucureşti,

vol. II-VIII, 1974-2006CI = Cercetări istorice (ambele serii)CIL = Corpus Inscriptionum Latinarum, BerlinCL = Cercetări literareCT = Columna lui Traian, BucureştiCv.L = Convorbiri literare (ambele serii)„Dacia”, N.S. = Dacia. Nouvelle Série, Revue d'archéologie et d'histoire ancienne, BucureştiDANIC = Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice CentraleDGAS = Direcţia Generală a Arhivelor StatuluiDI = Diplomatarium ItalicumDIR = Documente privind istoria RomânieiDOP = Dumbarton Oaks PapersDRH = Documenta Romaniae HistoricaEB = Études BalkaniquesEBPB = Études byzantines et post-byzantinesEpigrAnat = Epigraphica Anatolica, MünsterGerión = Gerión. Revista de Historia Antigua, MadridGB = Glasul Bisericii„Hierasus” = Hierasus. Anuarul Muzeului Judeţean Botoşani, BotoşaniHU = Historia UrbanaHUI = Historia Universitatis Iassiensis, IaşiIDRE = Inscriptions de la Dacie romaine. Inscriptions externes concernant l'histoire

de la Dacie, I-II, Bucarest, 1996, 2000IGLR = Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoperite în România,

Bucureşti, 1976IILPecs = Instrumenta Inscripta Latina. Das römische Leben im Spiegel der

Kleininschriften, Pecs, 1991ILAfr = Inscriptions latines d'Afrique (Tripolitaine, Tunisie, Maroc), Paris, 1923ILB = Inscriptiones Latinae in Bulgaria repertae. Inscriptiones inter Oescum et

Iatrum repertae, Sofia, 1989ILLPRON = Inscriptionum Lapidarium Latinarum Provinciae Norici usque ad annum

MCMLXXXIV repertarum indices, Berlin, 1986ILS = Inscriptiones Latinae Selectae, 1892IN = „Ioan Neculce”. Buletinul Muzeului Municipal IaşiISM = Inscripţiile din Scythia Minor greceşti şi latine, Bucureşti, vol. I-III, 1983-1999JGO = Jahrbücher für Geschichte OsteuropasJL = Junimea literară

Abrevieri 767

JRS = The Journal of Roman studies, LondonLR = Limba românăMA = Memoria Antiquitatis, Piatra NeamţMCA = Materiale şi cercetări arheologiceMEF = Moldova în epoca feudalismului, vol. I-XII, 1961-2012, ChişinăuMI = Magazin istoricMM = Mitropolia MoldoveiMMS = Mitropolia Moldovei şi SuceveiMO = Mitropolia OltenieiMOF = Monitorul Oficial al RomânieiNEH = Nouvelles études d’histoireOI = Opţiuni istoriografice, IaşiOPEL = Onomasticon provinciarul Europae latinarum, vol. I-IV, Budapesta-Viena,

1994-2002RA = Revista arhivelorRC = Revista catolicăRdI = Revista de istorieRER = Revue des études roumainesRESEE = Revue des études Sud-Est européennesRHSEE = Revue historique de Sud-Est européenRI = Revista istorică (ambele serii)RIAF = Revista pentru istorie, arheologie şi filologieRIB = Roman Inscriptions of BritainRIR = Revista istorică românăRIS = Revista de istorie socialăRIU = Die römischen Inschriften Ungarns, Budapest, 1972-1984RITL = Revista de istorie şi teorie literarăRJMH = The Romanian Journal of Modern History, IaşiRM = Revista muzeelorRMM-MIA = Revista muzeelor şi monumentelor, seria Monumente istorice şi de artăRRHA = Revue roumaine de l’histoire de l’artRRH = Revue roumaine d'histoireRsl = RomanoslavicaSAI = Studii şi Articole de IstorieSCB = Studii şi cercetări de bibliologieSCIA = Studii şi cercetări de istoria arteiSCIM = Studii şi cercetări de istorie medieSCIV/SCIVA = Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie)SCŞI = Studii şi cercetări ştiinţifice, IstorieSEER = The Slavonic and East European ReviewSJAN = Serviciul Judeţean al Arhivelor NaţionaleSMIM = Studii şi materiale de istorie medieSOF = Südost-Forschungen, MünchenRdI = Revistă de istorieST = Studii Teologice, BucureştiStAntArh = Studia Antiqua et Archaeologica, IaşiTV = Teologie şi viaţa, IaşiZB = Zeitschrift für BalkanologieZPE = Zeitschrift für Papyralogie und EpigraphikZSL = Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde

Genealogie dinastică: familia lui Alexandru vodă Lăpuşneanu

Documents

Transcript of Genealogie dinastică: familia lui Alexandru vodă Lăpuşneanu