UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA “ŞTIINŢE ECONOMICE”

CATEDRA “FINANŢE ŞI BĂNCI”

BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI: ORGANIZARE ŞIFUNCŢIONARE

REFERAT la disciplina universitară „Bazele Activității Bancare”

Autor: student gr FB1352,Andreev Eugenia

Profesor : conf.univ. Micineanu Viorica

Chişinău 2015

C U P R I N S

INTRODUCERE..............................................

.........................................................

..3

Capitolul 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND BANCACENTRALĂ..............4

1.1. Organizarea Băncilor

Centrale.................................................

.........................4

1.2. Funcțiile Băncilor

Centrale.................................................

.................................5

Capitolul 2. ANALIZA ORGANIZĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII BĂNCII

2

NAŢIONALE A

MOLDOVEI.................................................

.............7

2.1. Evoluția Băncii Naționale a

Moldovei.................................................

..............7

2.2. Organizarea Băncii Naţionale a

Moldovei ................................................

........8

2.3. Funcționarea Băncii Naţionale a

Moldovei.................................................

.....11

CONCLUZII ………………….…………………………………………................14

BIBLIOGRAFIE....………………………………………………………………...15

ANEXE....……………..…………………………………………………….….…...16

3

INTRODUCEREActualitatea temei. Economistul şi jurnalistul financiar

britanic Walter Bagehot spunea: „banii nu se conduc singuri”. Acea

organizaţie însărcinată cu păstrarea, administrarea şi

regularizarea cantităţii de rezervă monetară a unei naţiuni este

banca centrală, autoritatea monetară a ţării. O astfel de

instituţie a fost creată, odată cu obţinerea independenţei şi în

Republica Moldova sub denumirea de Banca Naţională a Moldovei.

Astfel în condiţiile unei vulnelarabilităţi social-economice,

Băncii Naţionale a Moldovei i-a revenit un rol important în

procesul de tranziţie la economia de piaţă a Republicii Moldova.

Scopul cercetării. Prin acest referat, am vrut să descoper

ceea ce este, cum acţionează, „cum se mănîncă” Banca Naţională,

dar în primul rînd cum se răsfrîng acţiunile ei asupra vieţii mele

şi a celor din jur. Puţin aş fi înţeles eficienţa activităţii BNM

şi legătura acesteia cu fenomenul de prosperare economică fară o

comparaţie, însăşi, cu noţiunea de banca centrală şi cu structura,

activitatea ei în statele dezvoltate ale lumii.

Sarcinile referatului. În această lucrare am vrut să

evidenţiez, în limita surselor disponibile, modul de organizare şi

funcţionare a Băncii Naţionale a Moldovei, rolul acesteia în

cadrul economiei statului, şi nu în ultimul rînd, tangenţele ei cu

noţiunea de „bancă centrală”.

4

Obiectul investigat. Obectul investigat în referat este BNM,

treapta superioară a sistemului bancar moldovenesc, organism ce

catalizează întreaga activitate economică din ţară.

Subiectul cercetări. BNM este de altfel o instituţia legală,

publică şi autonomă, dar responsabilă faţă de Parlamentul

Republicii Moldova, însă aceasta ar trebui să-şi consolideze înca

şi mai mult independenţa pentru a garanta astfel stabilitatea

economica. Prin activitatea ei se menţin condiţiile necesare unui

nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi al producţiei, cît

şi preţuri interne stabile.

Metodologia cercetării. În procesul de cercetare am utilizat

deducţia, pornind de la informaţia generală privind banca

centrală, ajungînd la o formă a acesteia exprimată prin BNM. Am

analizat atît informaţia din literatura de specialitate, cît şi

datele statistice ale BNM.

Baza informațională. Evidenţiere mai amanunţită a

particularităţilor, structurii şi funcţiilor BNM le-am găsit în

Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din

21.07.95 şi într-un şir de articole din arhivă, iar informaţia

privitor la alte bănci centrale am extras-o din literatura de

specialitate.

.1. ASPECTE TEORETICE CU REFERINŢĂ LA BANCA CENTRALĂ1.1. ORGANIZAREA BĂNCILOR CENTRALE

Analiza sistemelor bancare contemporane evidenţiază că acestea

sunt structurate pe două nivele, respectiv banca centrală şi

băncile de rang secundar, denumite şi bănci de sistem. Rolul

5

băncii centrale rezultă din rolul asupra emisiunii monetare şi din

funcţia de autoritate monetară pe care a preluat-o treptat pe

măsura ce s-a implicat în afacerile statului şi în politica

economică. Însă, e necesară precizarea faptului că în momentul

iniţial al formării băncilor, nu exista o delimitare între

acţiunile băncilor. În perioada convertibilităţii monetare,

activitata de emisiune nu constituia un privilegiu al băncilor

centrale. Identificarea celor două tipuri de bănci s-a înfăptuit,

în timp, prin concentrarea emisiunii de monedă la nivelul unei

singure bănci, banca centrală. Băncile centrale s-au dezvoltat pe

două căi. Una dintre ele este reprezentată de un proces lent de

evoluţie, primul exemplu constituindu-l Banca Angliei, care şi-a

început activitatea ca bancă comercială (formă de societate

privată pe acţiuni) în 1694 , dar a căpătat peste ani puteri şi

responsabilităţi care au transformat-o treptat în bancă centrală.

În cadrul acestui proces evolutiv este greu să spunem cînd a

încetat să mai fie bancă comercială şi a devenit bancă centrală.

În contrast cu Banca Angliei, numeroase bănci centrale aveau acest

statut încă de la începutul activităţii lor ( Sistemul Federal de

Rezerve din SUA creat în 1913).

Deci , în ciuda denumirii lor, băncile centrale nu sunt

„bănci” în sensul băncilor comerciale. Ele sunt instituţii

guvernamentale care nu se procupă de maximizarea profiturilor, ci

de realizarea anumitor scopuri pentru întreaga economie, cum ar fi

prevenirea falimentelor băncilor comerciale sau a şomajului,

menţinerea nivelelor preţului, regularizarea cantităţii de monedă.

Chiar dacă formal băncile centrale sînt conduse de deţinătorii de

capital privat, ele îndeplinesc funcţii guvernamentale şi fac,

aşadar, parte din guvern. De regulă cînd o bancă acţionează ca o6

bancă centrală, adică îşi subordonează acţiunile mai mult

intereselor publice decît intereselor deţinătorilor de stoc, ea

operează ca instituţie publică chiar dacă deţinătorii de stoc sunt

cei care aleg conducătorii ei. Activitatea băncilor centrale,

gestionarea şi execuţia politicii monetare , este coordonată de

anumite organisme, în a căror componenţă se află membrii numiţi

după diverse criterii. Astfel, în funcţie în care alegerea

guvernatorului şi membrii Consiliului de Administraţie depinde de

raportul dintre puterea politică şi banca de emisiune, se poate

stabili gradul de independenţă al băncii centrale. Structurile

băncilor centrale sunt legate astfel de factorii politici ai

ţărilor respective şi de tradiţia acestora. În ţările centralizate

există o unică instituţie, ca bancă centrală, care deţine

sucursalele sau agenţii în regiuni sau departamente, în timp ce în

ţările federale, structura federală se regăseşte şi la nivelul

băncii centrale, în grade diferite. În SUA, Sistemul Federal de

Rezerve menţine o formă mai descentralizată, în sensul că

teritoriul este divizat în districte, la nivelul cărora există o

bancă federală de rezerve, şi al cărei capital este deţinut de

băncile comerciale, membre ale sistemului. Pentru fiecare bancă

afiliată, cota de subscriere este de 6 % din fondurile proprii,

băncile comerciale avînd obligativitatea respectării cotei

rezervei minime obligatorii, ceea ce le conferă dreptul de a

realiza operaţiuni de rescontare. Băncile federale de rezervă au ,

în aparenţă, toate atributele băncii centrale, atît din punct de

vedere al emisiunii cît şi al refinanţării băncilor de sistem.

Pentru realizarea emisiunii monetare, din punct de vedere tehnic,

se apelează la Tezaur, iar pentru aplicarea politicii monetare

7

sunt necesare deciziile Consiliului Guvernatorilor( compus din 7

membri numiţi de preşedinte pentru o perioada de 14 ani).

În majoritatea celorlator ţări, organismul care asigură

execuţia politicii monetare este Consiliul de Administraţie,

condus de un guvernator, numirea membrilor realizîndu-se cu

implicarea în grade diferite a executivului sau parlamentului. În

Japonia, Banca Centrală guvernatorul şi viceguvernatorii sunt

aleşi pe o perioada de 5 ani, de către executiv, dar consilul de

administraţie care defineşte politica monetară este format dintr-

un reprezentant al Ministerului Finanţelor şi un altul, al

Agenţiei de Planificare. În statele din zona Euro, 16 la număr,

Banca Central Europeană este responsabilă pentru administrarea

politicii monetare, ea constînd din:

a) Consiliului Guvernatorilor BCE, alcătuit din membri ai

consiliului director plus guvernatorii băncilor naţionale ce fac

parte din zona euro; b) Consiliul Director BCE ales la fiecare 8

ani şi format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi alţi patru

membri.

1.2. FUNCŢIILE BĂNCILOR CENTRALE

Indiferent de caracterul mai mult sau mai puţin centralizat al

băncilor centrale, acestea exercită funcţii generale, şi uneori

ocazionale, prin care se evidenţiază rolul în cadrul sistemelor

bancare şi al economiilor contemporane. Economiştii enumeră

următoarele funcţii:

1) Funcţia de emisiune. Banca centrala deţine monopolul asupra

emisiunii monetare. În acest domeniu s-au manifestat două

principii: a) principiul băncii, potrivit căruia emisiunea de8

monedă putea fi garantată cu avansuri şi împrumuturi, garantate la

rîndul lor cu activitatea economică reală de producţie şi schimb;

b)principiul încasării metalice, carea avea la bază garantarea cu

piese metalice a emisiunii monetare.

2) Funcţia de bancă a statului, a administraţiei şi serviciilor

publice- în toate ţările, banca centrală deţine şi administrează

conturile acestora, ale căror solduri figurează în pasivul

bilanţului, şi care, în principiu nu pot fi debitoare. Datorită

intervenţiei de finanţare directă sau indirectă, băncile centrale

îndeplinesc rolul esenţial de consilier şi realizator al

emisiunilor de titluri pentru contul statului. Astfel, băncile

centrale organizează sindicate pentru achiziţia de împrumuturi,

administrează datoria publică şi plata anuală a dobînzilor la

titlurile de stat, toate aceste fiind atribuţiuni atestînd, într-o

măsură considerabilă funcţia de bancă a statului.

3) Funcţia de bancă a băncilor. Această funcţie reuneşte trei

activităţi, strîns corelate între ele, pe care le desfăşoară banca

centrală. În primul rînd, fiecare bancă de rang secundar are in

cont la banca centrală, care nu poate fi debitor, şi pe baza

căruia pot fi realizate viramente şi compensări interbancare. În

al doilea rînd, dacă în procesul compensărilor, anumite bănci au

nevoie de refinanţare, atunci banca centrală poate, în anumite

condiţii să furnizeze resursele necesare, alimentînd piaţa

monetară. Şi într-un final, banca centrală trebuie să utilizeze

intervenţiile pe piaţa monetară pentru a menţine rata dobînzii şi

masa monetară .

4)Funcţia de centru valutar şi de gestionare a rezervei

valutare. Sub această denumire este desemnată o triplă funcţie a

băncii centrale: a) asigurarea, singură sau în concurenţă cu9

băncile de tip secundar, a schimbului de monedă naţională în

devize; b) păstrarea şi gestionarea rezervelor valutare; c)

supravegherea ratei de schimb a monedei naţionale. În toate

ţările, băncile centrale, la concurenţă cu băncile comerciale,

furnizează devize agenţilor solicitanţi în condiţii mult mai

atractive, comparativ cu cele impuse de celelalte bănci. Totodată,

băncile centrale îşi menţin monopolul valutar chiar şi în

practicarea cursurilor libere, întrucît sunt obligate să garanteze

convertibilitatea monedei naţionale în devize, la cursurile

stabilite prin sistemul de cursuri fixe. În acest scop, băncile

apelează la propriile rezerve valutare, apelează la împrumuturi de

la alte bănci centrale, iar în situaţiile critice, procedează la

ajustarea parităţilor, respectiv la subevaluare şi supraevaluarea

anumitor monede.

5) Funcţia prudenţială şi de supravegehere. Astfel banca

centrală exercită controlul asupra băncilor şi instituţiilor de

credit, în scopul asigurării securităţii depozitelor şi al

prevenirii falimentelor bancare. Cîmpul de aplicare al acestor

funcţii este următorul: a) autorizarea exercitării activităţii

bancare, crearea şi transformarea băncilor; b) concentrarea şi

divizarea riscurilor bancare; c) lichidarea şi solvabilitatea

bancară.

Referitor la controlul exercitat de banca centrală în domeniul

înfiinţării băncilor, criteriile în adoptarea deciziilor, sunt,

aproximativ, aceleaşi, în toate ţările şi anume: a) forma juridică

(în general societăţi comerciale); b) capital minim (variabil de

la o ţară la alta); c) importanţa mijloacelor utilizate şi

pregătirea profesională; d) planul de activitate; e) nevoile

economice ale pieţii financiare.10

Pentru a preveni falimentele bancare, banca centrală ar trebui

să acţioneze ca ofertant de împrumut de ultimă instanţă,

împrumutînd banca „nevoiaşă” cînd alte bănci nu pot facae acest

lucru sau nu vor sa-l facă, chiar dacă asta înseamnă abandonarea

temporară a altor atribuţii bancare.

2. ANALIZA ORGANIZĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII BĂNCII NAŢIONALE AMOLDOVEI

2.1. EVOLUŢIA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

Sub denumirea de Banca Naţionala a Moldovei a fost creată prima

bancă înfiinţată în arealul românesc, la 12/24 martie 1857, cu

sediul central la Iaşi şi sucursale la Galaţi şi Bucureşti.

Fondatorul acesteia a fost bancherul prusac F.W. Nulandt, director

al Creditului Mobilier din Dessau. Capitalul iniţial a fost de 10

milioane taleri, împărţiţi în 50.000 acţiuni, din care 45.000 erau

deţinute de Nulandt şi banca din Dessau. Aşa-zis „naţională”, ea

era în realitate o anexă a băncii din Dessau, cu conducerea

efectivă în oraşul german. Banca a obţinut privilegiul de emisiune

de bancnote convertibile la vedere cu valori de la 40 sorocoveţi

în sus şi cu acoperire în aur. Însă BNM nu s-a folosit de acest

drept, motiv pentru care nu a fost şi prima bancă de emisiune. Cu

toate că înfiinţarea ei a fost considerată un succes al

expansiunii capitalului bancar german, viaţa băncii a fost una

extrem de scurtă. Conducerea sa a fost de la început defectuoasă.

Ea a acordat un volum mare de credite pe termen lung unor mari

proprietari funciari, ceea ce contravenea realităţilor economice.

Mai mult, conducerea băncii s-a lansat în afaceri speculative cum

a fost cumpărarea de cămile în contul armatei coloniale britanice

sau obţinerea concesiunii pentru încasarea impozitelor într-o11

provincie din Asia Mică. Aceste operaţiuni au dus la colapsul

băncii. În iunie 1857 intră temporar în stare de faliment, dar îşi

reia activitatea. Banca Naţională a Moldovei a fost declarată

falimentară şi lichidată după numai un an de funcţionare, la 14/26

iunie 1858.

Însă, ca banca centrală din Republica Moldova, Banca Naţională

a fost înfiinţată în anul 1991 la 4 iunie prin decretul

preşedintelui Mircea Snegur. Băncii Naţionale îi revine un rol

important în procesul de tranziţie la economia de piaţă a

Republicii Moldova. Din 1991 şi pînă în prezent au fost elaborate

şi implementate un şir de măsuri eficiente în vederea stabilizării

mediului monetar şi de credit. Cel mai important pas în acest sens

a constituit introducerea în circulaţie la 29 noiembrie 1993 a

monedei naţionale - leul moldovenesc - cu promovarea ulterioară a

unei politici monetare şi de credit antiinflaţioniste. A fost

stopată inflaţia galopantă şi stabilizat cursul  monedei

naţionale. În anul 1993 rata inflaţiei a constituit 2705.7%, în

1994 - 104.6%, în 1995 - 23.8% (cea mai scazută rată în CSI), în

1996 - 15.1%, în 1997-11.2%, în 1998 ca urmare a crizei financiare

din regiune ea a crescut pînă la 18.3%. În 1994, ca rezultat al

diminuării ratei inflaţiei, rata de refinanţare a B.N.M. a devenit

pozitivă în termeni reali.

În anul 1995 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu

privire la Banca Naţională a Moldovei şi Legea instituţiilor

financiare. Conform primei legi, B.N.M. este independentă în

exercitarea atribuţiilor sale, fiind responsabilă faţă de

Parlament. Cea de-a doua lege sus-menţionată are drept scop

crearea unui sector financiar puternic şi competitiv, neadmiterea

riscului excesiv în acest sistem, protejarea intereselor12

deponenţilor. Începand cu anul 1998 Banca Naţională a renunţat la

practica stabilirii cursului oficial de schimb al monedei

naţionale faţă de dolarul SUA la Bursa valutară şi a procedat la

determinarea acestuia ca medie aritmetică simplă a mediilor

ponderate a cursurilor de cumparare şi vînzare a dolarului SUA

contra lei moldoveneşti pe piaţa inter- şi intrabancară.  Faptul a

permis descentralizarea pieţei valutare interne în corespundere cu

practicile ţărilor dezvoltate. Ca urmare a lichidării riscurilor

excesive în bănci şi creării condiţiilor necesare pentru

menţinerea stabilităţii situaţiilor financiare ale acestora, care

se bazează pe acţiunea forţelor de piaţă, începînd cu 1 iulie 2004

a fost înfiinţat sistemul de garantare a depozitelor, care prin

garanţiile sale acoperă circa 90 la sută din depozitele

persoanelor fizice. La sistemul de garantare a depozitelor

participă în mod obligatoriu toate băncile autorizate. Mijloacele

destinate pentru garantarea depozitelor se acumulează din

contribuţiile băncilor, iar statutul legal al sistemului de

garantare a depozitelor asigură independenţa juridică,

operaţională, financiară şi administrativă a acestuia.

De asemenea, în contextul alinierii la standardele

internaţionale, în anul 2006 Banca Naţională a Moldovei a

implementat  un nou sistem automatizat de plăţi interbancare .

Acesta este compus din sistemul de decontare pe bază  brută  în

timp real destinat procesării plăţilor urgente şi de mare valoare

şi sistemul de compensare cu decontare pe bază netă destinat

procesării plăţilor de mică valoare. Astfel, a fost realizată o

infrastructură modernă de plăţi, care a determinat premise

importante pentru prestarea serviciilor de plată de o nouă

13

calitate şi facilitarea efectuării plăţilor fără numerar în

ţară.   

2.2. ORGANIZAREA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

Conform Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-

XIII din 21.07.95, Banca Naţională a Moldovei este instituţia

juridică, legală, publică şi autonomă responsabilă faţă de

Parlament. Principalul obiectiv al BNM este realizarea şi

menţinerea stabilităţii preţurilor. Banca Naţională cooperează cu

Guvernul Republicii Moldova în vederea atingerii obiectivelor sale

şi, în conformitate cu legea, ia măsurile necesare pentru a

implementa această cooperare. BNM informează periodic publicul cu

privire la analizele sale macroeconomice, la evoluţia pieţelor

financiare şi datele statistice, inclusiv cu privire la oferta de

monedă, acordarea de credite, balanţa de plăţi şi piaţa valutară.

În fig. 2.2.1 este prezentată organigrama BNM

Consiliul deAdministraţie

(CA)Componenţa – 5

persoane

Dl DorinDrăguţanGuvernator

Preşedinte alCA

Prin-viceguvernatorVicepreşedinteal CA

Dna Emma TăbîrţăViceguvernatorMembru al CA

Dl Marian MoloşagViceguvernatorMebru al CA

ViceguvernatorMembru al CA

Dl Ancrei Rotaru – director Departament politică monetară şi

Dl Valdimir Ţurcanu – director Departamentul reglementare şi supraveghere

Dna Aurelia Busuioc – director Departamntul operaţiuni valutare şi

Dna Natalia Zabolotnîi – director-contabil şef Departamentul Buget, finanţe

Dna Galina Balanov – controlor general Departamentul audit intern

14

cercetări bancară relaţii externe şi contabilitate

Dna Nina Savin– director Departamentul operaţiuni de piaţă

Dl Alexandru Pein – şef Direcţia juridică

Dna Ludmila Isacov – şef direcţia balanţa de plăţi

Dl Igor Munteanu – director Departamentul sistemul de plăţi (SP)

Dl Eugeniu Prodan – şef Serviciu pază şi securitate

Dna Ecaterina Roibu – şef Direcţia resurse umane

Dl Radu Gajea – director Departamentul tehnologii informaţionale (TI)

Dna Maria Ploşniţă – şef Direcţia operaţiuni cu numerar

Dna Elena Pleşca– şef Secţia Statistică

Director Departamentul logistică, administrare şiprotocol

Sursa: Datele Băncii Naţionale a Moldovei //www.bnm.md

Fig. 2.2.1 Organigrama Băncii Naționale a Moldovei

Din această figură se observă că după Legea nr. 548-XIII din

21.07.1995, cap VI Organizare şi Administrare, Banca Naţională

este formată din departamente, direcţii, servicii şi alte

subdiviziuni şi este condusă de Consiliul de administraţie, format

din cinci membri şi reprezentat actualmente de: a) Guvernatorul

BNM – preşedintele Consiliului de administraţie, Dorin Drăguţanu;

b) Prim-viceguvernatorul BNM –vicepreşedintele Consiliului de

administraţie, Victor Cibotaru; c) Doi viceguvernatori ai BNM: 

Emma Tăbîrţă, Marin Moloşag.

Guvernatorul BNM se numeşte de Parlament, la propunerea

Preşedintelui Parlamentului. La fel şi primul-viceguvernatorul şi

viceguvernatorii Băncii Naţionale sînt numiţi de Parlament, la

propunerea guvernatorului. Fiecare dintre aceştia poate fi propus

Parlamentului pentru numire, în caz de respingere, nu mai mult de

două ori. Candidaţi la funcţiile de administrare BNM pot fi

persoanele care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova, au

15

domiciliul în ţară, au reputaţie ireproşabilă şi o experienţă de

muncă de 10 ani în domeniul financiar şi monetar. Membrii

Consiliului de administraţie se numesc pe termen de 7 ani, iar

expirarea termenului mandatul lor poate fi reînnoit de către

legislativ. Ca şi alţi demnitari de stat, membrii Consiliului sînt

obligaţi să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la

venituri şi proprietate. Totuşi ei nu pot fi reţinuţi, arestaţi

ori traşi la răspundere administrativă sau penală decît la decizia

Procurorului General.

Conform acestei legi atribuţiile Consiliului de administraţie

constau în stabilirea modului de funcţionare a Băncii Naţionale,

examinarea rapoartelor privind situaţia economică şi monetară a

statului cu privire la: a) administrarea şi executarea

operaţiunilor BNM; b) realizarea şi reglementarea politicii

monetare; c) starea sistemului financiar, inclusiv a băncilor; d)

situaţia pieţei financiare şi valutare. Totuşi Consiliul are şi

următoarele împuterniciri : a) adoptă actele normative de aplicare

generală ale Băncii Naţionale; b) stabileşte politica monetară în

stat, inclusiv limitele ratelor dobînzii la instrumentele

politicii monetare, condiţiile de acordare a creditelor, tipul şi

nivelul rezervelor pe care instituţiile financiare sunt obligate

să le ţină la BNM; c) stabileşte politica valutară în stat,

inclusiv modalităţile de determinare a cursului de schimb monedei

naţionale; d) decide asupra modului de eliberare a licenţelor,

autorizaţiilor, permisiunilor, aprobărilor, prevăzute de Legea

instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995; e)

examinează, după caz, rezultatele controalelor efectuate la bănci

şi unităţi de schimb valutar,adoptă hotărоrile aferente acestora;

etc.16

De competenţa guvernatorului ţine responsabilitatea pentru

formularea iniţiativelor în domeniul politicii monetare şi

valutare pentru a fi prezentate Consiliului de administraţie şi de

executarea lor, reprezentarea Băncii Naţionale în relaţiile cu

alte instituţii. În cazul absenţei guvernatorului sau în cazul

imposibilităţii de a-şi îndeplini atribuţiile, acesta va fi

suplinit de primul-viceguvernator, iar în lipsa ultimului - de

unul dintre viceguvernatori. Guvernatorul poate transmite unele

împuterniciri ale sale conducătorilor de subdiviziuni ale BNM.

Conform articolului 27 al legii mai sus menţionate guvernatorul

şi ceilalţi membri ai Consiliului de administraţie se destituie

din funcţie la propunerea Preşedintelui Parlamentului dacă:

a) devin neeligibili pentru funcţia din Consiliu ; b) au fost

condamnaţi prin sentinţa judecăţii rămasă definitivă; c) au

devenit insolvabili ca proprietari sau au fost declaraţi; d) au

fost descalificaţi sau suspendaţi de autorităţile competente de a

practica în profesie ca urmare a comportării inadecvate.

Membrii Consiliului de administraţie pot fi destituiţi din

iniţiativa guvernatorului în următoarele circumstanţe: a) dacă au

lipsit nemotivat la trei sau mai multe şedinţe consecutive ale

Consiliului; b) dacă nu-şi pot îndeplini atribuţiile din cauza

incapacităţii fizice sau mintale; c) în cazul unei atitudini

necorespunzătoare faţă de muncă ceea ce a cauzat prejudicii

substanţiale intereselor BNM. La rîndul său guvernatorul se

destituie din funcţie de Parlament cu votul a 2/3 din numărul

total al deputaţilor, iar membrii Consiliului de administraţie se

destituie cu majoritatea simplă de voturi (50% + 1) de la numărul

total al deputaţilor. Totuşi conducerea BNM poate demisiona de

bună voie cu condiţia informării în scris a Parlamentului cu trei17

luni înainte, însă timp de un an după eliberarea lor din funcţie

nu pot activa în calitate de conducători ai instituţiilor

financiare.În ceea ce priveşte personalul Băncii Naţionale

guvernatorul angajează şi concediază în modul şi condiţiile

stabilite de Consiliul de administraţie. Aceşti funcţionarii nu au

dreptul să cumuleze funcţii pe baza acordului de muncă, să fie

remuneraţi de persoane fizice şi juridice (cu excepţia onorariilor

pentru publicaţii şi plăţilor pentru predarea la instituţii de

învăţămînt).Aceştia sunt obligaţi să declare orice împrumuturi, cu

excepţia celor primite de la Banca Naţională, iar în ceea ce

priveşte împrumuturilor pe care angajaţii le pot primi de la alte

instituţii financiare, mărimea lor este stabilită de consiliu.

Conform statutului funcţiilor pe care le deţin membrii

Consiliului de administraţie şi alţi funcţionari ai băncii nu pot

reprezenta interese de afaceri comerciale în cazul în care ele

intră în contradicţie cu obligaţiunile lor de serviciu.

O altă obligaţiune a membrilor sau ex-membrilor consiliului

stipulată prin lege este păstrarea secretului profesional, adică

aceştia nu au dreptul decît în cazurile prevăzute de lege să

permită oricărei alte persoane accesul la informaţia ce constituie

secret comercial obţinută în timpul exercitării atribuţiilor sale

la Banca Naţională, să o publice sau să folosească această

informaţie în interes personal. Totuşi aceste informaţii pot fi

prezentate controlului de audit extern, fie la cererea Curţii de

Conturi sau a autorităţilor străine de supraveghere a

instituţiilor financiare şi nu în ultimul rînd cînd însăşi

interesele Băncii Naţionale necesită dezvăluirea acestei

informaţii.

18

Astfel stabilitatea sistemului financiar moldovenesc, bazat

pe principiile pieţei şi eficienţa politicii economice generale a

statului, şi într-o mare măsură bunăstarea social-economcă depinde

de activitatea Bancii Naţionale, dar în primul rînd de atitudinea

şi mangementul aplicat de conducerea de vîrf a instituţiei, de

Consiliul de administraţie al BNM.

2.3. FUNCŢIONAREA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

Conform Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-

XIII din 21.07.95, obiectivul fundamental al Băncii Naţionale este

asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, iar fără

prejudicierea obiectivului său fundamental, ea promovează şi

menţine un sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi

sprijină politica economică generală a statului.

Conform aceluiaşi act legislativ Banca Naţională are

următoarele atribuţii de bază:

a) stabileşte şi implementează politica monetară şi valutară în

stat;

b) acţionează ca bancher şi agent fiscal al statului;

c) întocmeşte analize economice şi monetare şi în baza lor

adresează Guvernului propuneri, aduce rezultatele analizelor la

cunoştinţa publicului;

d) licenţiază, supraveghează şi reglementează activitatea

instituţiilor financiare;

e) acordă credite băncilor;

f) supraveghează sistemul de plăţi în republică şi facilitează

funcţionarea eficientă a sistemului de plăţi interbancare;

g) activează ca organ unic de emisiune a monedei naţionale;19

h) stabileşte, prin consultări cu Guvernul, regimul cursului de

schimb al monedei naţionale;

i) păstrează şi gestionează rezervele valutare ale statului;

î) întocmeşte balanţa de plăţi a statului etc.

În ceea ce priveşte autorizarea, reglementarea şi supravegherea

activităţii instituţiilor financiare, acestea se exercită luînd în

consideraţie Principiile de bază ale Comitetului Basel pentru

supravegherea bancară efectivă. Autorizaţiile, inclusiv pentru

tranzacţii cu cote substanţiale din capitalul băncilor, se

eliberează numai dacă Banca Naţională a Moldovei este pe deplin

convinsă că persoanele autorizate vor avea o situaţie financiară

stabilă şi vor activa în conformitate cu cerinţele legale de

prudenţă, inclusiv cerinţele aferente calificării, experienţei,

reputaţiei administratorilor şi proprietarilor acestora. Astfel pe

teritoriul Rerpublicii Modova activează 16 bănci comerciale

licenţiate şi anume: 1) Banca Comercială "Comerţbank" S.A.; 2)

Banca Comercială "Banca Socială" S.A.; 3) Banca Comercială

"Victoriabank" S.A.; 4) Banca comercială "Moldova-agroinbank"

S.A.; 5) Banca Comercială "Moldindconbank" S.A.; 6) Societatea pe

Acţiuni Banca de Economii; 7) Banca Comercială "EuroCreditBank"

S.A.; 8) Banca Comercială "Unibank" S.A.;9) "Banca de Finanţe şi

Comerţ" S.A.; S.A; 10) Banca Comercială "Energbank" S.A.; 11)

Banca Comercială "ProCredit Bank" S.A.; 12) Banca Comercială

Română Chişinău S.A; 13) Banca Comercială "Eximbank - Gruppo

Veneto Banca" S.A.; 14) Banca Comercială "Moniasbanca - Groupe

Societe Generale" S.A.

Reglementarea prudenţială determină indicii maximi şi

poziţiile, care urmează a fi respectate de bănci, cu privire la

activele sale, activele ponderate la risc, elementele20

extrabilanţiere şi la diferite categorii de capital şi rezerve.

Băncile sunt obligate să armonizeze termenele şi dobânzile la

active şi pasive, să nu depăşească poziţiile neasigurate în valută

străină, să menţină resursele lichide în limita exigenţelor

raportate la valoarea activelor sau pasivelor. Sistemele de

control intern ale băncilor sunt îndreptate spre protejarea

intereselor deponenţilor, acţionarilor şi a clientelei prin

asigurarea respectării prevederilor legislaţiei în vigoare,

reglementarea conflictelor de interese, asigurarea folosirii

depline a veniturilor pentru sporirea profiturilor, efectuarea

cheltuielilor autorizate conform destinaţiei, protejarea adecvată

a activelor, înregistrarea corectă a obligaţiunilor.

Dacă să ne referim la balanţa de plăţi, Republica Moldova şi-a

asumat obligaţia faţă de Fondul Monetar Internaţional la aderare

să prezinte sistematic către FMI informaţii despre evoluţia

economiei naţionale, printre care şi documentele statistice

aferente sectorului extern. Asftel în baza Legii cu privire la

Banca Naţională a Moldovei, Direcţia Balanţa de Plăţi a BNM

elaborează Balanţa de Plăţi, care este un cont macroeconomic ce

rezumă în mod sistematizat tranzacţiile rezident-nerezident,

pentru o anumită perioadă de timp. Aferent Balanţei de plăţi ce

conţine fluxuri este întocmit documentul statistic Poziţia

Investiţională Internaţională – un instrument de evaluare a

stocurilor de active şi pasive financiare la sfârşit de perioadă,

vis-a-vis de partenerii străini. Direcţia Balanţa de Plăţi a

Băncii Naţionale este responsabilă, de asemenea, şi de elaborarea

statisticii Datoriei Externe a ţării. Metodologia compilării

Balanţei de plăţi a Moldovei are la bază normele metodologice,

ediţia a V-a, ale Fondului Monetar Internaţional şi se află în21

continuă dezvoltare în corespundere cu evoluţiile economice.

Principiul metodologic principal – dubla intrare – ce asigură

înregistrarea informaţiei despre tranzacţiile internaţionale la

cele două conturi ale balanţei, contul curent şi contul de capital

şi financiar, permite de a analiza evenimentele economice atât

prin statistica sectorului real, cât şi a celui financiar.

Ea conlucrează cu Guvernul în problemele financiare şi

bugetare şi se obligă să explice

Parlamentului sau comisiilor lui permanente politica Băncii

Naţionale, să avizeze proiecte de legi, la cererea acestuia, însă

este un organizm independent.

Criteriile independenţei politice ale Băncii Naţionale al sun

prezentate în fig.2.3.1

Sursa: Legea cu privire la Banca Nationala a Moldovei nr. 548-XIIIdin 21.07.95// Monitorul Oficial al R.M. nr.56-57/624 din12.10.1995

Fig.1.1.1 Criteriile independenței politice ale Băncii Naționale aMoldovei

22

Politica de credit şi de schimb valutar este doar de competenţa ei

Existenţa unor prevederi legale care să protejeze

banca centrală

Banca Naţională stabileşte nivelul

preţurilor după statutul ei

Independența politică a Băncii Naționale a Moldovei

Nu există membri ai Guvernumul în cadrul Băncii Naţionale

Numirea guvernatorului de către Parlament pe un

termen de 7 ani

Numirea membrilor de către Parlament sau guvernator pe

7 ani

CONCLUZII

În acest referat am făcut cunoştinţe cu organizarea treptei

superioare a sistemului bancar moldovenesc exploarînd Banca

Naţională a Moldovei, care îşi exercită funcţiile începînd cu 4

iunie 1991 prin Decretul Preşedintelui R. Moldova. De altfel am

determinat că:

Printre obligaţiile şi activităţile de bază ale BNM se

regăsesc cele teoretice, caracteritice oricărei alte bănci

centrale şi anume cea de autoritate monetară, bancă a

băncilor şi a statului sau cea de centru valutar.

Obiectivul general al BNM este de a asigura şi menţine

stabilitatea preţurilor, însă aceasta nu înseamnă că banca

nu interprinde nici o masură pentru a combate şomajul şi

recesiunea economică, şi în genere pentru a asigura

condiţiile necesare progresului social-economic al ţării

noastre.

Obiectivele, funcţiile şi în genere modul de organizare ale

instituţiei sunt stipulate în „constituţia băncii”, adică

Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII

din 21.07.95. Aici este strict delimitat că BNM n-

acţionează pe acea direcţie aleasă de guvernator sau

subalternii săi, ci conlucrează împreună cu Guvernul,

răspunzînd direct în faţa Parlamentului. Anume organul

legislativ îşi asumă responsabilitatea pentru a crea un

management cît mai eficient al băncii , numind guvernatorul

23

şi membrii Consiliului de Administraţie, destituindu-i din

funcţie prin vot parlamentar.

Banca Naţională este independentă în exercitarea

atribuţiilor sale stabilite de prezenta lege şi nu va

solicita sau primi instrucţiuni de la autorităţile publice

sau de la orice altă autoritate.

Din statutul Băncii Naţionale, se înţelege că nu am prea

avut acces la careva acte, proiecte de activitate şi stategii care

urmează a fi implementate, însă pe baza legii cu privire la BNM,

statisticii BNM şi literaturii de specialitate am reuşit să-mi

creiez un tablou clar referitor la ceea ce este şi ce prezintă

Banca Naţională a Moldovei. De altfel recomand acest referat

oricarui potenţial bancher sau guvernator de bancă şi tuturor

curioşilor şi iubitorilor de finaţe, dornici să înţeleagă pe scurt

modul de organizare şi funcţionare ale Băncii Naţionale ale

Moldovei.

BIBLIOGRAFIE

I. Acte normative naționale

1. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din

21.07.95// Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 56-57/624 din

12.10.1995

24

II. Lucrări Ştiințifice

2. Kiriţescu,C. Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui.-

Bucureşti: Editura Enciclopedică,1997.- p.406

3. Mayer, T. Banii, activitatea bancară şi economia.- Bucureşti:

Editura didactică şi pedagogică 1993.-p. 589

4. Dardac, N. Monedă şi credit, modulul 2.- Bucureşi: Editura ASE

Bucureşti, 2002.– p.200

5. Dicţionar Enciclopedic Britanica.- Bucureşti: Editura Litera

Internaţional, 2009.- p.660

III.Surse statistice şi de date

6. Despre Banca Naţională a Moldovei// www.bnm.md.

7. Legislaţia Băncii Naţionale a Moldovei// www.bnm.md.

25

ANEXE

Sursă: Mayer, T. Banii, activitatea bancară şi economia- Bucureşti:

Editura didactică şi pedagogică 1993.-P. 179

26

ConsiliulGuvernatorilor

7 membri numiţi de preşedintele SUA şi confirmat de senat

Comitetul Federal al Pieţii Libere

reprezen-membrii tanţiiconsiliului Băncilorguvernatorilor Rezervelor Federale

Numeşte Băncile

Membre(contri-buie cu capital)

Fiecare grup alege un director din cl.A şi B în fiecare district al Rez. Fed

mare mediu mic

BăncileRezervelor Federale (12 active cu 24 sucursale

3 cl.A bancheri3 cl.B afacerişti3 cl.C public

Directorii la fiecare Banca Federală de rezerve

Numesc

Preşedintele, vice-preş. si pe ceilalţi conducători şi angajaţi

alege

Consiliul Federeal de Sfătuire (12 membri)

aprobă salariile

aprobă angajările şi salariile

alege