DESPRE CONCEPTIA STILISTICA A LUI G. IVANESCU(SAU DESPRE JUSTETEA UNEI RECOMANDARI PRIVIND

CERCETAREA STILURILOR)

CRISTINEL MUNTEANU-

* universitatea ,,constantin Br6ncoveanu", piteqti, Carea Bascorului, nr. 24, Romania.

ALIL, t. LIII, 2013, Bucuregti, p. I85_204

in capitolul in care se ocup6 de filozofia limbajului la Giambattista vico,Eugeniu Cogeriu incearc6 sd explice in ce consta dificultatea de a percep.

"o.""iideile acestui gdnditor italian: ,,Stilul lui vico este foarte complfoat, obscur qiadesea incalcit, lectura texteror sale il zdpdceste pe cititorul

-neexperimenti.

Numeroasele repetdri ale aceleiaqi idei cu varialii sinonimice, adicd lipsite decoerenJd terminologicS, ingreuneazdinleleger"u. i,., toate cd gi-a rescris continuuopera [. ..), prezentarea nu devine mai clarf qi mai concis a, aqi cum ne-am agtepta,ci - sub imperiul exuberanlei produsede noile idei - din ce in ce mai metaforica gimai neclarS" (cogeriu 2011: 35r). in consecin!il, la inceputul demersului s6uhermeneutic, E. coqeriu apreciazd cd,, in cazul lui'd. vico,

".1" ,.""ru, sd apeldm

la,,un dublu cadru explicativ": ,,pentru o mai bun6 inlelegere a filozofiei ri*uujuirila vico, problematizdrile acestuia trebuie prezentte intr-un dublu cadruinterpretativ: mai int6i ex negativo,pe fundalul unei scheme a treptelor cunoaqteriilpnyse deLeibniz, gi apoi in manierd pozitivd, in cadrul proprieignoseotogii a iliVico" (ibidem:352).

l. Mutatis mutandis, cele spuse mai sus pot fi aplicate, intr-o anumit6 mbsurd,$i operei qtiinlifice a lui G. Iv[nescu, mdcar p"ri.o unele locuri ale acesteia.Desigur, o asemenea analogie confine o dozd, de exagerare; de altminteri, nu amintenlionat o comparalie intre cei doi savanfiof,ico qi I"vanescu (apropiafi, probabil,qi din punct de vedere temperamental), ciWut de g6nd doar s6 compar uneleaspecte alescrierilor lor qi ale interpretdrilor ce pot fi date acestora.

1.1. intr-adev[r, deqi ,r, prt.* vorbi de o obscuritate de genul celeiinregistrate la Vico, 9i la Ivdnescu intdlnim uneori o inconsecvenfd terminologicd(dup[ cum se poate constata qi din paragrafele despre limbajul poetic, p" .urI l"vom examina aici) qi, pe_alocuri, o exprimare oareium neclirl, trdd6nd' o ugoardlipsi de rigoare sau de ordine (neajunsuri pe care le-au sesizat ori i l"-r,, reprogat qi

186 CRISTINEL MT]NTEANU

allii). Mai mult decdt atAt, textele lui Ivlnescu prezintd in genere numeroase

idei - semdnate entuziast, intr-o manier[ cam neglijentd, dar seduc[toare, totodat[ -insuficient argumentate, ce-qi agteaptd confirmarea ori, din contrS, infirmarea princercet[rile amSnunlite ale altoral.

1.2. Paginile in care Ivdnescu discutl despre limbajul poetic/limba poeticb

cuprind idei, noliuni qi distinc,tii care se artic:uleazd intr-o concepfie stilisticS destul

de solidd, ce oferd, la r6ndu-i, sugestii utile pentru abord6ri ulterioare. Pentru o mai

bunl inlelegere a acestei conceplii, se poate apela, gi in cazul lui Ivinescu, ladublul cadru explicativ de care vorbea Coqeriu, numai c5, de data aceasta. pentru

modul interpretativ ex negativo, propun ca rolul lui Leibniz s[ fie preluat de

Coqeriu insugi. Altfel spus, voi incerca si prezint, pAn[ la un punct, pentru mai

multa claritate, ideile qi intuifiile lui Ivdnescu despre limbajul poetic Ai despre

stilistici prin intermediul teoriei coqeriene - o doctrind lingvisticd mai riguroas[,

mai coerentd gi mai unitard, constituitd gi dezvoltatl pentru a corespunde c6t mai

bine realit[1ii limbajului gi care, in plus, beneficiazd de o terminologie foarte

adecvat*. Ne ajutd gi faptul c5 ambii lingviqti apreciau la fel de mult moqtenirea

Antichitifii, fiind buni cunosc[tori ai ideilor despre limbd qi stil din acea perioadd.

1.3. Agadar, scopul principal al lucr[rii mele este acela de a ardta

insemndtatea gi justefea unei recomandSri ficute de G. Ivinescu pentru lingvisticamodernd cu privire la cercetarea stilurilor. ins6, pentru atingerea scopului, este

nevoie s[ ne raportdm, o) pe de o parte,\a o serie de distinclii esenliale referitoare

la culturd, in general, gi la limbaj, in special, a$a cum le-a formulat clar qi riguros

E. Coqeriu (pe urmele unor mari gdnditori); B) pe de altdparte,la ideile/concepliileclasicilor referitoare la stiluri. Subliniind importanla concepfiei stilisticeivanesciene gi indicdndu-i posibilitElile de dezvoltare, nu trebuie pierdut din vedere

cE suntem datori s6-i relevdm, in acelagi timp, qi limitele (o exigenld exegeticd pe

care E. Coqeriu o numea, in spaniolb, alcances y llmites).

' Iatd, in legdturd cu tema noastri, dar atingAnd problema limbii literare, o atare idee - ca roc

al reflecliilor lui lvdnescu cu privire la limba poeticd romAneascf, , pe cat'e o reproducem in extetts,

in cele ce urmeazS: ,,Putem admite cd. in unele cazuri, termenii rnunlenegti s-au impus in limb;literard. pcntru ca ei aveau valoare poeticd la scriitorii moldoveni, pentru care termenii moldovene;t.

crau in mod fatal banalizali. Putem admite, cu alte cuvinte, ci limbajul poetic al moldovenilor ;dcvenit limbajul normal al tuturor romAnilor, cdnd acest limbaj poetic se recruta din dialectul litera:nruntenesc. Astfel, muntenii spuneau qi spun zapctdo,nor, moldovenii spuneau 9i spun ontcit. notrt

.\zr zdpadd gi ror, adici formele muntene, sunt gi tennenii literari ncutri, caractcristici limbii scrise..rorbite obignuit de citre oamenii de cultur6; ceea cc nu iusemneazl cd omdt;i notrr nu pot apErea i:l

poezie; dimpotriyd, ontat se intdlnegte la Eminescu, care intrebuin)eazi rat qi cuvdntul zdpadd" it:tloLtt.se int6lneqte atdt la el. cAt qi la Alccsandri, preculn gi la alli poeli moldoveni. Conqtiinta artistic.a scriitorilor romAni mai insemnali, dintre 1830 gi 1880, care erau rnoldoveni, a putut detennina. i::

acest caz, alcgerea folmelor muntene ca fapte poetice, ajutdnd prin aceasta alegerea lor ca fapt.

I iterarc comune" (Ivdnescu 2000 : 1 01 ).2 in acest sens. invoc Ai urmltoarea declaralie a lui Eugen Munteanu: ,,Pentru mine, ca lingri..

si ca profesor, lingvistica integralf, cogeriand reprezinti lingvistica pur gi simpiu" (vezi Munteanu E

1008: 57, reprodus qi in Munteanu Cr.2012:296).

DESPRE CONCEPTIA STILISTICA A LUI G. IVANESCU

2. Pentru punctul o, voi avea in vedere o triad[ de distinc]ii (alSturi deconceptele aferente): tipurile de cauze (dup[ Aristotel), cele dotfi, lumi (deosebitede Kant) gi cele trei feluri de logoi (dupb acelaqi Aristotel). Dupd prezentarcaacestora, in ordinea anin\atd, voi insista asupm relafiei sui-generis dintre formd qisubstanld (materie) in cazul obiectelor culturale, cu referire special[ la limbaj qi,incadrul acestuia, la discursuri.

2.l.Dacd,prin,,caltzil' se inlelege 'orice, prin care ceva se produce (ajunge sdfie), se modificd sau se qnuleazd (inceteazd s5 mai fie)', atunci putem fi de acord cuAristotel, care distinge \in Physica,Il,3 qi II, 7) patru ,,canze":

a) cauza eficientdisat motorul proxim - cea care face sau produce ceva, adic[agentul caatare ori autorul acliunii;

b) cauza materialil sa:u materia - cea cu care se face ceva;c) cauzaformald sau esenlq - ideea a ceea ce se face;d) cauzafinald - Cea in vederea cdreia se face ceva (Coqerit 1997: 176).in activitSlile omeneqti, caracterizate prin intenlionalitate, canza finalb (sau

finalitatea/scopul) este determinantd, constituind raliunea prin care motorul proximface ceea ce face. De pildS - ca sd amintim exemplul lui Aristotel - , o casd nu s-arputea rcaliza frrd material gi frrd anumite condilii externe, insS nu acesteaconstituie raliunea casei. Casa existl pentru cd omul o creeazd, pentru ceya, aqadat,cu un anumit scop. Prin urrnare, casa nu este ,produsul" unei necesit[,ti ftzice,exterioare omului insugi. Astfel, devine obligatorie luarea in consideralie adeosebirii nete pe care o face Kant intre lumea libertdlii Si lumea necesitdlii (veziinfra,2.2.); dar deja Aristotel, dupd cum amvdzlt, observase cd motivarea finalistdeste una de un tip special.

2.2.Distinc[ia lui I. Kant (intuit5, anterior, qi de G. Vico) dintre ,,necesitate" qi

,,libertate" este prezentatd de Coqeriu insuqi in felul urm6tor: ,,Obiectele naturaleapar,tin lumii <necesit5,tiil> care e guvernatd de <<cauze>> ce produc anumite <efecte> qi

unde, prin uffnare, constatarea a ceea ce se intdmpld in mod regulat, in anumitecondilii, reprezintd o <lege natlurald>> sau o lege de necesitate empiricd. Obiecteleculturale, in schimb, apd$in lumii specific umane a libert{ii - activit6lilor qi creaflilorlibere ale omului -, unde <faptele> create nu sunt determinate de calJze, ci se producin vederea unei finalitSli gi, ca realizdi obflnute - dacd nu este vorba de<instrumente)) caf,e au qi o finalitate exterioar[ - , coincid cu finalitatea lor; astfel,finalitatea lliadei este llictda insdqi" (Coqeriu 2000: 50-51).

2.3. io ceea ce priveqte clasificarea logoi-lor la Aristotel, trebuie spus cI oasemenea taxinomie nu exist[ ?ntr-un loc anume din weo lucrare a Stagiritului.Meritul clasificbrii (qi explicirii) acestora ii revine lui E. Cogeriu, intr-un exemplarefort hermeneutic desfEgurat asupra operei filozofului grec. Aqadar, la Aristotel,limbajul semantic (l6gos semantikos) este limbajul in esenla sa (adicd limba caatare), frrd alte determindri ulterioare, in timp ce (1) limbajul apofantic (l6gosapophantiki,s - enun!, judecatS; poate fi ,,adeydrat" sau ,,fals"), (2) limbajul poetic(l6gos poietikds - tzul limbii ca expresie a imaginaliei) qi (3) limbajul pragmatic

187

r88 CRISTINEL MT]NTEANU

(l6gos pragmatik1s - uzul limbii ca form[ de acfiune) sunt, de fapt, tipuri de

dis curs, adicS,,limbaj determinat ulterior"3.2.4. Pornind de la configurarea raportului dintre formd (morphd) 9i

materielsubstantd (h!le), dup[ Aristotel (in Physica,II, 2) qi G. Vico (in Scienza

nuova secunda), Coqeriu admite cd obiectele se pot clasifica in trei clase:

a) obiecte naturale, privite ca substanle care au luat o formS anume, in acest

caz forma (F) fiind determinatb prin substanld (S), altfel spus, o substan![ (organicd

sau anorganic5) anumitl se cristalizeazdintr'lur;r anumit fel (S-+F);b) obiecte matematice sauformale, care sunt forme pure (doar F), indiferente

fa!6 de substanle (cdci obiectele matematice nu au existenf[ in afara congtiinlei

noastre);c) obiecte culturale, in fiinlarea cdrora determinantd este forma, dar numai

prin raportare la substanld, adicd forma alege substanfa convenabilS (F---+S).

La rigoare, clasificarea ii apa(ine Stagiritului, dar Coqeriu are meritul de a o

fi justificat suplimentar, interesat fiind mai ales de specificul obiectelor culturale,in rdndul cdrora se include gi limbajul (Coqeriu 1994: 8,23).

2.4.1. Obiectele culturale sunt, de fapt, forme de conqtiinfd pe care, pentru a

le exterioriza, pentru a le face cunoscute gi altora sau, cu alte cuvinte, pentru a le

face intersubiective, trebuie sd le transpunem intr-o substanfl observabilS prinsimfuri. Oamenii sunt, aqadar, conqtiinle inchise, ce nu pot comunica decdt prinintermediul anumitor substanle

a, substanle care nu sunt insd indiferente sau

intdmpldtoare. Bundoard, grecii antici reprezentau, in sculpturE, femeile, folosind

marrnura de Paros, intrucdt aceasta permite luminii sd p[trundd pdndla aproape un

centimetru, corespunz6nd astfel mai bine ideii pe care ei o aveau despre feminitate;

in schimb, b6rb51ii era.u reprezentali in bronz, deoarece bronzul este materie opac6

gi accentueazS muqchii, contururile etc. in acelaqi fel, piesele muzicale se

compuneau special pentru un anumit instrument (cf. Coqeriu 1994:23;1997:232-233;2000: 50).

2.4.2. Aceleaqi observalii sunt valabile gi in cazul limbajului, unde forma de

congtiin![ (adicd semnificatul) este hotdrdtoare: ,,[...] trebuie sI avertizdm cd

limbajul este, infi-adevdr, expresie cu semnificat, dar cd in limbaj semnificatul qi nu

expresia este determinantul qi c[, prin urnare, expresia existi prin semnificat qi nu

invers; sau, altfel spus, cE semnificatul este finalitate sau fi.rnclie a limbajului, in timpce expresia servegte doar ca instrument al acestei funclii. De aici faptul c5, inprincipiu, instrumentul poate fi unul oarecare. Prin urmare, ar fi mai potrivit s[ se

spun[ cd limbajul este semnificat exprimat, semnificat cu expresie [subl.a.], qi nu

invers" (Co$eriu 1967:138; cf. qi 1996: 90 qi 1997:176-177).

3 Pentru o prezentare in ertenso a concep(iei Stagiritului privind limbajul, vezi Coqeriu 2011:

99-1 50.

'Ai.i 19i peste tot in aceastd lucrare) tennenul de sub.stanlii, a$a cum este intrebuinlat de

Cogeriu. trebuie inteles ca 'materie', gi nu, ir-r sens filozofic, ca 'fiin1a' (conform gt. ottsia).

DESPRE CONCEPTIA STILISTICA A LUI G. IVANESCU

2.4.3. Idelle de mai sus iqi menfin valabilitatea qi in privinla actelorlingvistice concrete. Ardtdnd in ce consti esenfa/specificul literaturii artistice (ca

discurs), prin raportare la alte tipuri de discurs (cum ar fi, de pildi, celjurnalistic5),Coqeriu avertizeazd cd discursurile, ca fapte omeneqti intenlionale, nu se pot definiprin structura lor (ce constituie cauza lor materiald), ci numai prtfl cauza finald,determinant[ in activitdlile umane. Dup[ cum am vdzut deja, in culturS structuratrebuie sd fie intotdeauna in acord cu finalitatea gi nu invers (Coseriu 1990: 91).

2.4.4. insd, dac[ tot ceea ce caracteizeazb cultura in general (vezi supra,2.4.1.) este valabil qi pentru limbaj, atunci - fie cd este vorba de limbd, fie cd este

vorba de discursuri - ren;Jtd c[ substanla nu este indiferentl nici aici. Deqi, inlimbd, ,,in principiu, instrumentul poate fi unul oarecare" (vezi supra,2.4.2.) - cumsuslinea Hjelmslev, indeosebi - Coqeriu a demonstrat (inc6 din 1954, in Forma ysustancia en los sonidos del lenguaje) cd materia sonor6 nu este aleasd laintdmplare. Acelagi lucru se poate afirma qi despre discursuri, chiar dacS ne situ[mintr-un plan mai complex. Bun5oar6, am putea considera stilurile drept substanle(ori expresii) formate in prealabil, de care vorbitorii dispun, deloc intdmpl[tor, infunc{ie de necesitdlile de comunicare. Cred cd in felul acesta trebuie inlelese cele

spuse de Cogeriu intr-o notd de subsol din celebra sa carte Sincronie, diacronie Siistorie [1958]: ,,Critica raliunii pure qi Fenomenologia spiritului sunt opere reuqitegi sub aspect literar pentru cE forma expresiei lor corespunde, chiar in sens

<<subiectiu>, finalitetii lor expresive qi nu ar a.vea aceast6 calitate dacd s-ar prezenta,

de exemplu, in stilul unui roman polifist. In schimb, o istorie a filozofiei ca aceea a

lui B. Russell - pe l6ngd alte lucruri, mai grave - supdrS gi prin stilul ei familiar gi

jurnalistic" (Cogeriu 1997 : 149, nota 49).

2.4.4.l.Insd ceea ce nu este int6mpldtor sau ceea ce este convenabil, sau ceea

ce este potrivit (de obicei) nu echivaleazdntmaidecdt cu ceea ce este necesar, oriesenlial, ori definitoriu. O astfel de constatare generalS este, probabil, cel mai uqorde dovedit in cazul literaturii artistice (ca discurs)6. in mod obiqnuit, se considerd

c[ literatura trebuie realizatd intr-un stil ,,frumos" (cf. beletristicd qi stil beletristic).Or, de vreme ce rostul lfgos-dui poietik6s este acela de a construi lumi posibile (inplan imaginar), devine evident cd o asemenea condilie nu este necesar[ (qi nicimScar proprie literaturii, dacd ludm ,propriul" in acceplie aristotelicd). tntr-adevir, ooper6 literard poate fi scrisd intr-un stil (la o primb vedere) ,,nepotrivit", de exempluin cel administrativ (cum o face, de pi1d6, Kafka; vezi Cogerilu 1994: 157-759),

s in Informacion y literatura [1990] Coleriu ia, la inceput, atitudine impotriva unor lingviqtinotorii precum Charles Hockett, Roman Jakobson sau Teun van Dijk, care au equat in incercdrile lor de a

ardtain ce constE esenla discursului literar, dupd care prezint6 viziunea sa in legdturd cu aceastd temd.6 Dar gi in cazul altor tipuri de discursuri; de pild6, penhu a demonstra cd regulile elabordrii

unei qtiri se intdlnesc qi tn literaturS, Cogeriu face trimitere la un umorist italian care a aplicat celebrele

intrebdri (,Bentagonul interogativ") la primele trei versuri din Divina Commedia a lui Dante: ,,I.lel mezzo

del cammin di nostra vita' (CAnd?), ,,mi ritrovai per una selva oscura" (Cine? [pers. I] + Ce? + Unde?),

,,ch6 la diritta via era smarrita" (De ce?) (Coseriu 1992:185).

i89

190 CRISTINEL MUNTEANU

atSta timp cAt acesta serveqte mai bine finalitdfii interne a discursului respectiv.

Altfel spus, stilul ales poate fi gi el un factor (alituri de alli factori) care s[contribuie la articularea sensului global.

2.4.4.2. $tim, tot de la Aristotel, ci ceea ce este formi la un nivel poate fisubstan{d,/materie la un alt nivel (bunSoard, ca sE ddm exemplul_Stagiritului,sufletul este formb pentru corp, dar este materie pentru inteligen!6)7. Pe de altd

parte, substanfa poate fi format[ (adic6 primeqte o formd) qi re-formati succesiv, de

mai multe ori, la diverse niveluri. Se spune c[ literatura este ,,arta cuv6ntului", insensul cb materia/substanla cu care lucreazd scriitorii este limba insiqi8. Dar - aga

cum intr-o cas[ recunoaqtem mai multe fazelstadli de ,,formare" a materiei utilizatein construclie (lutul ars ia, in prealabil, forma cdrdmizilor, care, apoi, sunt aqezate

intr-o altl form6: planul casei q.a.m.d.) - tot astfel putem identifica intr-un textliterar mai multe ,,form6ri" la care este supusd materia in catzd. Dincolo de stilulindividual (al autorului, cf. Le style c'est I'homme m€me), avem de-a face, mai intdi,cu o substanld lingvisticd formatS (o) idiomatic (ca limb6 istoric[ in toatd

diversitatea ei, sub forma dialectelor, a nivelurilor de limbd gi a stilurilor, deci, intr-un cuv6nt, ca ,,arhitectur6") care, la rdndul s6u, este formati (B) ,,textual" (prindiferite procedee de ,,textualizare"), putdnd s6 apari, pe de o parte, fie in proz[, fiein versuri, pe de altl parte, sub diverse organizdri (conform planului g6ndit de

autor). Sd relinem, deocamdatS, cd stilul ,,colectiv" (inclusiv in ipostaza de ,,stilfunc,tional") este o expresie/substanfd formatd pentru a corespunde in mod imediatunui conlinut.

2.4.4.3. in fine, sd reiter[m ideea c6, deqi actualizarea acestor tipuri de formenu este * la niciun nivel - deloc intdmplStoare, nu formele creeazd natura distinctla unei anumite specii de discurs. Faptul c5 un text se prezint5 sub formb versificatdori in prozd nu schimbi esenla acestuia. insuqi Aristotel observase cd opera luiHerodot pusl in versuri rim6ne tot istorie (vezi Poetica,IX,l45lb). De asemenea,

nici forma simetric6 ori alc[tuirea megtequgitd, care conferd ,,frumusefe" unui textparticular (gi aici putem avea in vedere inclusiv etimonul cuvdntului rom. frumos,adic6 lat. formosus), nu ne garanteazd cd ne afl[m infala unui text poetic. Dup[spusele lui Cogeriu, in acest caz am avea de-a face cu ,,estetica minor6" ce

7 Observalia este foarte importantS, intrucAt ea poate fl constatatd qi la Cogeriu in privin{acon[inutului lingvistic ca atare (vezi Munteanu Cr. 2012: 2526). Daci la un prim nivel semnificatulde limb[ este formd (de congtiin!5), la un alt nivel (cel textual) semnificatul, determinat de desemnare,

devine substinld (adicb semnffiiant) pentrusezls (conlinutul textului/discursului): ,,intr-adevdr, planulsensului este, ca s[ spunem aqa, dublu semiotic, deoarece in acest plan un semnificant gi un semnificat

de limbd constituie o primd serie de rela(ii, urmatd de alt6 serie, in care semnificatul de limbd (princare desemneazd) devine la rdndul s6u 'semnificant' pentru conlinutul textului sau ((sens>.

Semnificatele lingvistice (gi ceea ce ele desemneazd) constituie partea materiald a textului literar,

lrind tocmai partea materiald - <semnificantul> - altui semn, al c6rui <semnihcat> este sensul

textului" (Coqeriu 2000: 241).8 Sunetele/materia sonorl ,,din natur5" ne intereseazd numai in m6sura in care constituie o

substan!5 (deja) format[ I ingvistic.

7 DESPRE CONCEPTIA STILISTICA A LUI G. IVANESCU 191

catactetizeazd activitateapracticd:,,Hablamos, en este caso, de la estdtica menor delo pr5ctico, de la dimensi6n estdtica de todo aquello que hacemos, es decir, delhecho de que alrealizar las cosas entendemos que hay que hacerlas bien de acuerdocon sus norrnas intrinsecas; y esto no implica la universalidad de estos hechos, pues

dstos se mantienen dentro de su particularidad" (Coseriu 1990: 91).

3. in lumina acestor consideralii coqeriene, cred c5 putem examina cu maimult succes conceplia stilistici a lui G. Ivdnescu. Textul de bazd la care mE voiraporta in aceasti disculie il reprezintd Istoria limbii romdne (1980), in carelingvistul ieqean reia gi reconfirmd ideile pe care le-a suslinut in unele articole maivechi. Agadar, putem spune cd avem de a face aici, probabil, cu punctul siu devedere definitiv in aceast6 chestiune. intrucdt cadrul interpretativ a fost deja expus,nu-mi rdmAne decdt s5 prezint, cu minime comentarii, cdteva paragrafe iv6nescienedintre cele mai relevante pentru ceea ce ne intereseaz[.

3.1. FdcAnd critica unor afirmalii apa(indndu-i lingvistului G.V. Stepanov,G. IvSnescu precizeazd, c5, ,,atunci c6nd studiem valorile artistice ale limbii,esenlialul nu este izvorul faptelor lingvistice pe care le adoptS scriitorul,abdt6ndu-se de la normele limbii literare comune, ci scopul cu care le adoptb qi

valoarea, funclia pe care le-o d5" (IvSnescu 2000: 15). Recunoaqtem in acesterdnduri ideea finalitd+ii (causa finalis), pe care, dupl cum se gtie, Iv6nescu nu oaccepta dec6t in cazul limbilor literare/de culturS.

3.2. Nu este foarte clar, de fiecare datd, ce inlelege Ivdnescu prin sintagmalimbd artisticd.Uneoi, poate fi vorba de stilul (funcfional) beletristic, alteori, dediscursul aferent acestuia. Cu toate acestea, distincfiile sale sunt corecte, ca, depild6, atunci c6nd deosebegte ,,[a] limba artistici, care se nagte din tendin(a sprefrumos a omului, de [b] limba artistic[ cu inten{ii realiste qi care deci, descriind orealitate veche, folosegte arhaisme, descriind una popularS, foloseqte elementepopulare dialectale, z:ugrdvind o aristocralie, foloseqte elemente specifice ei, adiclelemente de jargon, zugr6vind strbini, care nu qtiu bine limba, folosegte elementeleschimonosite ale acestei populafii" (ibidem).

3.2.1. Se pare cd prin ,,limba artisticd cu intenlii realiste" IvSnescu are invedere discursul literaturii artistice sau limbajul poetic (l6gos poietikis) aqa cum ilinfelege, mdcar in unele privinle, qi Coqeriu. Pentru cel din urmd (influenlat deVico, Humboldt qi Croce), limbajul poetic reprezintd deplindtatea func{ionali a

limbajului omenesc: pe de o parte, fiindcd scriitorii depdgesc frecvent norrna,utiliz6nd posibilitSlile sistemului cu scopul de a crea fapte lingvistice noi; pe dealtdparte, fiindcd scriitorii actualizeazd in opera lor varietatea internd a unei limbiistorice (cum procedeazd, bun6oar5, Eminescu, Sadoveanu qi alfii, in cazul limbiirom6ne). Or, tocmai in acest ultim sens se refer[ gi Ivdnescu la limba artistic6(: discursul literaturii artistice), ca loc de int6lnire a tuturor tipurilor de varietateinternd : diacronic[, diatopicd, diastraticd gi diafazicS.

3.2.2.in schimb, limba artisticd ndscutd din,,tendin{a spre fiumos a omului"ilustreaz6 ideea ,,esteticii minore" de care vorbea Coqeriu (vezi supra,2.4.4.3.).Iatd,

192 CRISTINEL MUNTEANU

de altfel, pentru completare, un citat edificator, in care Ivanescu se exprimd in

termeni similari: ,,Doar tendinla spre frumos a omului se aplica obiqnuit oricdrei

activit[fi omenegti; tocmai de aceea limbajul poetic ap7\ine_nu numai literaturii,

dar qi limbajului zilnic in momentele in care individul vorbitor este stipdnit de

tendinla rp." ftot o." (ibidem)e.

J.3.^ nluctualia terminoi ogicd limbd artisticd ---+ limbd poeticd '--+ limb-aj

poetic este inlaturata in cele din urm[, autorul optand pentru ultimul termen din

serie: ,,Prin limbd poeticd, sattmai exact pin limbaj poetic,pt'fieminlelege' cum se

fu"" ii, epoca inticd, anumite fapte de limb6, de exemplu anumite cuvinte qi

anumite figuri de stil care nu sdnt ]uzrale 9i apar de obicei numai in poezia solemn[

qi proza poetic6, crednd stilul inalt, solemn. Este vorba de un limbaj specific

iit"rrtorii'poetice sau chiar conversaiiei, cdnd ea devine, mdcat pentru o clip6,

poezie" (ibidem: 16).' S.S.f. in leg6turd cu tipul de limbaj poetic astfel determinat, IvSnescu mai

face cAteva obserialii importante, oper6nd o altd distinclie in interiorul acestuia qi,

in acelagi timp, caracterizflnduJ drept ceva preponderent colectiv: ,,Trebuie s5

distingem douS categorii de limbaj poetic: [a] cel care constE din figurile de stil 9i

tUt ""i care constS d-in cuvinte neuzuale sau mai pufin uzuale, sinonime cu altele,

furrul., care tocmai pentru aceea au fost evitate de poet" (ibidem);,,Dar limbajul

poetic, chiar cel figurat, este in mare parte ceva colectiv, este un aspect special al

unei limbi oarecafe, aspect care se intdlneqte la toli poelii sau numai la unii dintre

ei,, (ibidem). Aqadar, semnaland opozilia limbaj poetic figulat vs limbai poetic

nefigurat,tingvistut ieqean rdmdne in planul limbii: ,,Desigur, in ambele caz:ulri, dar

mai ales in cazullimbajului poetic, esie vorba de o valoare afectivd a unol fapte de

limbd (cuvinte, expresiigi forme gramaticale) rzolate,nu luate infrazil' (ibidem: l7)'

3.3.2. O alta constatare - similarS uneia dintre cele prezente qi la coqeriu

(vezi supra,2.4.4.l.) - este aceea cd nu limbajul impodobit este cel care conferS

valoare estetic[ .*.i op.r" literare, scriitorul putand apela uneori inclusiv la stilul

qtiin{ific: ,,S[ mai ad6ug[m c[ valoarea estetica a unei opere literare nu este dat6

decat in pu.t. d" limbajril poetic pe care il cuprinde ea. S-a remarcat de multe ori c[poezia autentic6 ." poiut"^.."u 9i itt limbajul obignu1t, lipsit de podoabele stilului'

Li*uui.rt unei poeziipoate s5 fre intocmai cz [subl.n.] "."l.+irr:-" operd gtiinlificd qi

totuqi poezia poate sA fie valoroasi artistic" (ibidem:18)". Totuqi, intr-o notl de

e 5i, ca ad[ugire, citdm o altd, ftazd'.,,[...] limbajul poetic propriu-zis exist[ ca un stil

psihologic-estetic al fmbii literare sau al unui dialect, ca forma cea mai inalta a mdiestriei vorbirii, ca

il-urj-u'.ta, in felul in care irnbracamintea 9i locuinla pot fi opere de artd" (Ivdnescu 2000: 17)'"-*- ide;-;i g.-cog..i" (2000:265), G. Ivdnescu cunoqtea foarte bine vechea culturd elenS qi

problemele siilistice p. .ur. le ridica aceasta: ,,La greci situa{ia era extrem de complicatd, intruc6t

existau mai multe limbi poetice: una a poeziei epice (qi md refer nu numai la cea homeric5, ci qi la cea

de mai tdrziu, din epoca elenisticd), alta apoezieiliriie, qi aha apoeziei dramljice, toate^deosebite de

limba obiqnuitd,aticd,iar mai tdrzi,tde limba comunl din epoca elenisticd" (Ivlnescu 2000: 16)' In

plus, Cogeriu otr.*ur. cd - in anumite imprejur6ri - un dialect poate ajunge s[ func]ioneze ca un

nivel de limbd, iar acesta din urm6 ca un stii (rela1ia manifestdndu-se intotdeauna in ditectial. dialect

+ nivel de limbd + stil,nt qi invers).

DESPRE CONCEPTIA STILISTICA A LUI G. IVANESCU t93

subsol de pe aceeaqi pagin6, Ivinescu exprim[ unele rezerv e: ,jntocmai este oexagerare. [...] limbajul poeziei foloseqte faptele sintactice care apar in graiulobiqnuit, nu o serie de construclii tipice limbii giiin1ifi"",, (ibidem).

Pe de altd' parte, 9i reciproca este valabild, in sensul cd limbajul poetic (adic[stilul sublim) poate fi intdlnit qi in textele qtiin{ifice: ,,Dar un.asemenea limbajpoetic sau nepoetic se gdseqte nu numai in poez-ie, ci qi in operele gtiinlifice (deexemplu, in cele de istorie), c6,ci realitdlile cu care se ocupd omul de gilirla sunt deasemenea urdte sau frumoase" (ibidem). intr-adev6r - adaug eu _ , un istoricprecum Tucidide era plasat de Dionis din Halicarnas in rendul autorilor careilustreaz6 stilul sublim, iar (cu referire la cultura noastrd) oricine poate constata ciscrierile istorice ale lui Bdlcescu, odobescu, Xenopol, Iorga conlin qi paragrafe cuadevlrat poetice (din punct de vedere stilistic).

4. Probabil cd" cea mai interesantd parte a teoriei stilistice iv6nesciene este ceareferitoare la recuperarea qi (parlial) reconsiderarea concepfiei anticilor cu privire lacele hei stiluri: simplu, mediu qi sublim. Lingvistul .o--a, incearcd sd le justificeexistenla q1 d1 p" pozilia lingvisticii moderne, apeland la conceptul de <sistemImgvtstic>": ,,Stilul este o particularitate a vorbirii, nu a sistemului lingvistic , adicd atezaurului de fapte de care dispune o 1imb5, dar iqi are originea intr-un strat special alsistemului lingvistic. Astfel, cele trei stiluri principale discutate aici, stilul normal,ba.ya,l,prozaic, in raport cu care se definesc celelalte dou6 stiluri: stilul poetic, inalt, qistilul wlgar (ironic sau satiric), igi au sursele in insuqi sistemul lingvistic, unde seshatificl aceste trei categorii de fapte lingvistice, diferite prin funcfla lor stilisticd:faptele ,,z.oale, faptele poetice qi faptele r.ulgare" (Iv6nescu )ooo, ts1.

4.1. DupE cum se vede, Iv6nescu vorbegte despre cele trei stiluri utiliz6nd, inputg,o terminologie modificatd: stilur simplu este numit,,stilul r,ulgar (ironic sausatiric)", stilul sublim est-e ,,stilul poetic, inalt", iar stilul mediu este .stilul normal,banal, prozaic". ca manifestare concreti, stilul este, intr-adevir, ,,o partioiaritate avorbirii", dar, luat in qbstracto, el aparline limbii istorice (in acceplie cogerianr).Pe_de alti parte, caprocedee retorice universale de tratare a unui subiect, cele treistiluri fin qi de nivelul individual, mai exact de competenla expresi"a,r- pri",,zonele" l ,,sttafurile lingvistice" de care vorbegte, G. ivdnescu are in vedere,probabil, tocmai varietatea intern[ stilisticd a unei limbi istorice (deoarece , chiaidacd nu are o denumire speciali penku aga ceva, el se referd la ,,bog[!ia de fapteale unei limbi literare sau ale unui dialect"). Din acest motiv, el ia in conside#e

-. 1r Evident, conceptul de <<sistem>> este intrebuinfat de G. Ivdnescu intr-un alt sens dec6t cel pe

care il are in vedere E. Cogeriu in Sistema, norma y habla (1952).12 Reamintesc cE E. Coqeriu distinge trei niveluri ale limbajului qi, implicit, trei tipuri de

competentd lingvistic5: nivelul universal + sun1ary.rea eloculionali 1a qti sa vorbeqti in general, inconformitate cu regulile gAndirii qi cunoagterea lucrurilor), nivelul istorii + cunoa$terea idiomaticd(a qti o anume limb5 istorici) qi nivelul individual -' cunoa$terea expresivd (a qti sb elaborezidiscursuri in situalii determinate). Pentru fiecare dintre ele

"*lrta 1in'u".eaqi ordine) norme decongruenld, corectitudine qi adecvare (sa:u potrivire).

CRISTINEL MTNTEANU

(in treacSt) gi aga-numitele ,,stiluri funcfionale": ,,Desigur, cele trei zone sau straturi

lingvistice distinse mai sus nt eptizeazl toatd bogilia de fapte ale unei limbi

lite-rare sau ale unui dialect. Limba literard mai are gi alte straturi sau stiluri

lingvistice, ca de exemplu stilul savant sau qtiinlific, caracterrzat prin terminologia

qtiinlifica de specialitate, care evitd termenii comuni, stilul oficial, administrativ qi

j*iai., stilul intim-familiar, catacterizatprin termeni familiari etc" (ibidem).- 4.2. Dar, fiindci nu am de g6nd s[-mi arog merite necuvenite, trebuie s5

precizez cI primul cercetdtor care a evaluat conceplia stilistic[ a lui G. Iv6nescu

(evident, de pe o altd pozilie teoreticS dec6t cea adoptatS de mine aici) a fost

regretatul prof.tot $tefan Munteanu, care, printre altele, a 9i insistat (dup[ cum se

observa chiar din titlul articolului sdu: Principii ale cercetdrii limbaiului poetic. O

revenire la conceptele antichitdtrii) asupra demersului recuperator, in planul

stilisticii generale, al mentorului slu. Fie-mi permis - 9i ca o secven!6 in memoriam

pentru cei disparut in anul 2012 - s5 citez in extenso un colaj de citate ivinesciene

comentate de specialistul timigorean: ,,Consecvent cu sine insuqi, G. Iv[nescu se

pronunfd, dup[ aproape doud decenii de la publicarea studiului menfionat llimbapoeticd romineascd. in <Limb[ gi literaturb, vol. II, 1956, p.203 9i 207 , n.n.], in

termeni frri echivoc despre necesitatea revenirii la conceptele Antichitelii (9i ale

clasicismului) in ce priveqte cercetatea stilului: <Studiul stilului unui scriitor

trebuie sd se intoarcd la conceptele stilistice ale Antichit[lii qi ale secolelor al XVII-lea

qi al XV[-lea pe care trebuie s[ c6ut[m a le infelege qi a ni le insuqi>. $i mai

departe: <Stilistiia lingvisticd contemporan6 nu a inleles nimic din stilistica anticd

qi a epocii clasicismuluil>. Acestea au meritul de a fi <determinat stilurile

fundarnentale valabile pentru toate epocile, intrucdt sunt determinate de atitudinile

fundamentale intelectual-afective ale omului fa!6 de realitate 9i deci qi ale

scriitorului fa!6 de realitatea despre carc trateazS e1 in opera de artd>>. (Principiile

studierii limbajului poetic [in ,,Convorbiri literare", nr. 10, 1972, n.n.f). Nu mai

pulin viabil6 ar rSmdne modalitatea celor vechi de a distinge trei varietSli, trei tipuri

de <stil>, linAnd seamS de felul in care continutul operei impune mijloace

diferenliate de expresie poeticS. <Deja filozofii qi stilisticienii Antichit6tii greceqti

au inleies ci faptele de limbd se grupeazb in trei mari categorii stilistice dupd

conlinutul pe care il exprimd ele qi c[ dau nagtere unor variet6fi stilistice: [1] stilul

inalt sau solemn, [2] stilul banal sau normal, tzual, curent, [3] stilul vulgar sau

satiric, ironic. Aceste categorii de stil [citim in continuare] existb in toate

literaturile lumii qi este regretabil cd stilistica din ultimele decenii, care a intors

spatele stilisticii clasice, nu se ocupd deloc cu aceste aspecte ale stilurilor.> lStilullingvistic al poeziei lui Blaga (II), cL, 12, 1972, p. 11, n.n.l" (Munteanu $t. 1987:

76-7T13.

t3 pentnr o expgnere sintetica qi, in general, exactd a concepliei stilistice iv6nesciene, vezi

Cornil6 1995: 6712. De asemenea, trimiteri numeroase la ideile lui Ivdnescu despre stilisticd (ori

poeticd) se gdsesc la Oancea 1999 {vezi, mai ales, p- M9)'

10194

19511 DESPRE CONCEPTIA STILISTICA A LUI G. IVANESCU

4.3. in afard de recomandarea explicitl (chiar sub form[ de reprog) adresatdlingvisticii moderne de a recupera bunurile stilisticii clasice (mai ales in vedereaabordirii corespunzdtoare a discursului literaturii), cred cI mai putem extrage dinspusele lui Ivbnescu cel pufin o sugestie care se poate dovedi utili cercetdtorilor deazi. Din afrmalia cd ,,stilurile fundamentale [sunt] valabile pentru toate epocile,intrucdt sunt determinate de atitudinile fundamentale intelectual-afective aleomului fald de realitate" (vezi supra,4.2.) gi din observa\ia cd literatura artisticSpoate apela, in principiu, gi la stilul gtiinfific, dup[ cum qi operele qtiinlifice potface (9i fac uneori) uz de limbajul poetic (adic[ de stilul sublim/inalt) (vezi supra,3.3. gi 3.3.2.) ar pttea rezulta o ipotezd de lucru, potrivit cdreia cele trei stilurifundamentale (simplu, mediu qi sublim) se regbsesc in fiecare dintre cele trei tipuride discurs (apofantic, po(i)etic qi pragmatic). Dacd ludm in consideralie criteriulunei adecvdri ,,imediate", atunci devine evident cd discursului apofantic i sepotriveqte, ?n primul rind, stilul simplu, discursului po(i)etic, stilul mediu, iardiscursului pragmatic, stilul sublim. Ceea ce vreau sd subliniez ins5 este cd tn toatecele trei tipuri de discurs (ldgoi) pot fi identificate cele trei stiluri (charactdres).

4.3.1. Pentru l6gos-tl poietik1s, demonstralia a fost frcutd de G. Ivlnescuinsuqi cu privire la literatura rom6nS, atit pentru poezie, c6t gi pentru prozd (veziIvdnescu 2000:725-733). Comentdnd spusele lui Duiliu Zamfresay dupd care - lasfdrqitul secolului al XIX-lea - scriitorul romdn ar fi avut la dispozilie o limb6literar6 perfectS, lingvistul iegean susline cE aceastd afirmafie trebuie inleleas6 nuin sensul ci limba noastrd literarl ar fi fost deja fixatd, ci in sensul cd ea ofereasuficiente ,,posibilitdli de varialie stilisticS" (chiar de dinainte de 1878): ,,Cele doudstiluri artistice fundamentale, cel inalt, distins sau poetic, gi cel ironic-satiric, apoistilul popularizant, ca gi stilurile de caracterizare a personajelor dupS epoca in careau triit gi dupd clasa sociald din care fEceau parte, erau atunci puternicindividualizate, qi ele vor continua a ayea reprezentanli iluqtri qi dupi aceea"(ibidem: 725). in paginile urm6toare, Ivinescu cautd sd dovedeascb acest lucru,ocup6ndu-se de divergi scriitori romdni, fte prozatoi, fie poeli.

$tefan Munteanu remarcd, printre altele, cd aplica\ia stilisticd ivinesciand nueste complet6'. ,,Ar mai fi de observat faptul cd prof. Ivdnescu nu a g6sit loc inliteratura romAnb gi pentru <stilul mediu> din clasificlrile antice. SE fie oareliteratura romdnd privat6 de reprezentanfii acestui stil, pe care cei vechi ilconsiderau o formb elegantd de comunicare artistic[? Se pune apoi intrebarea dacitiparele antice in care limbajul poetic era silit s[ intre potrivit genurilor literare fixe - caqi in celebra <roatd a lui Vergiliu>, imaginatd de stilistica Evului Mediu - nu suntastizi albii prea inguste in care cu greu ar putea incipea o mult mai mare varietatede produclii literare gi deci de stiluri din literatura modern[, cu deosebire dinsecolul nostru" (Munteanu $t. 1987: 80).

Intr-adev6r, dacd ar fi sd luim ca reper canoanele stilisticii antice, nu amputea spune cd G. Ivbnescu a identificat vreun reprezerrtant al stilului mediu inliteratura noastr6. Dacd, in schimb, vom considera - cu exagerdrile de rigoare -

196 CRISTINEL MTINTEANU 12

,,stilul popularizant", identificat gi descris de c[he Iv6nescu (pentru poezie,indeosebi), drept un ,,amestec" (qi) de elemente aparlindnd celorlalte doud stilurimajore, atunci am putea spune c5 ne afldm in fala unui fel de ,,stil mediu", care a

luat naqtere ,,absorbind in stilul inalt limbajul vulgar, grotesc, burlesc, cu expresiitari sau ridicole" (IvSnescu 2000: 726), tocmai din dorinfa de a ocoli limbajulpoetic deja banalizat. Exponentul acestui stil este Arghezi, de care Ivdnescu se

ocupd pe larg: ,,Acest nou stil, popt;Jarizant al liricii noastre, iniliat de Arghezi, se

deosebeqte de cel al veacului trecut tocmai prin elementele neelegante, <<vulgare>>,

absorbite de el. Pe c6nd poezia popularizant6 din veacul trecut pleca de la ceea ce

era <<frumos>>, <<distins>>, <eleganb in poezia gi in lirnba popular[, noul stil popularizant

nu pregetd de a folosi tot ce se gSsegte in graiul popular" (ibidem: 729)14.

4.3.2. Ca sursd de inspiralie pentru o asemenea viziune i-ar fi putut servi luiG. Ivdnescu Tratatul despre stil al lui Demetrios, publicat la Iagi, in 1943, intraducerea lui C. Balmuq. Edilia romAneascd este foarte valoroas5 gi prin uriaqulaparat critic (introducere, note qi comentarii, ocupdnd cam jumdtate din cartea

piopriu-zisd) rcalizat de reputatul filolog clasicist rom6n15. Dupd cum se gtie,

incercdnd s[ gdseascS, in sistemul s6u stilistic, un loc mai potrivit stiluluipredominant al lui Demostene, Demetrios a addtgat la cele trei stiluri (charactdres)existente (simplu, m6re!, elegant - ischnos, megaloprepds, glaphyrds) pe cel de-alpatrulea, cel energic (dein6s), chiar dacd nu a folosit criterii prea convingdtoare. Inoice caz, clasificarea lui Demetrios s-a bucurat de autoritate veacuri de-a rdndul,iar C.Balmuq socoteqte nimerit sd fac[ urm6toarea precizare:,,[...] doi engleji

[sic!], E.A. Abbot qi I.R. Seeley, in manualul lor practic de englezd, EnglishLessons for English People ( I 87 1), confirmd valoarea permanentl a preceptelor luiDemetrios, cAnd intrebuinfeazS termenii <<simplu>, <sublim>>, <gralios> 9i<<vehemenb> pentru a caracteriza rdnd pe r0nd stilul lui Wordsworth, Milton,Tennyson gi Shakespeare" (C. Balmuq, in Demetrios 1943: 14). Aqadar, cei doienglezi, Abbot qi Seeley, pot fi creditali drept precursori (chiar moderni) ai luilv[nescu, prin demersul lor de aplicare a conceptelor stilisticii clasice la studierea

literaturii engleze.

'' Pe de alt5 pafie, lvinescu nu excludea gi o reformare a conceptelor AntichitSlii: ,,Distingerea':nora dintre aceste stiluri [este vorba de ccle trei <stiluri fundamentale>>, qi nu de <stilurile:irnctronale>, la carc G.l. se referisc, de asemenea, n.n.] s-a licut chiar din Antichitate, dar ele rdmAn

sa tle din nou delimitate ;i aprofundate in natura 1or" (lvdnescu 2000: l9). in consecinl[, stilulpopularizant poate constitui dupa aceleagi criterii (vezi supra, 1,1,) un stil aparte, cel de-al

'rarrulea: ,,Exist6 in unele opere literare gi un limbaj popular de caracterizare fErA intenlii satirice sau

.ronice. un lirrbaj popularizant. al prozci, ca cel al 1ui CreangS, limbaj care poate fi considerat drept al

patnrlea strat al limbii literare" (ibidem). in varianta desdvArgit[ de Arghezi, pentru poezie, stilulprrpularizant se evidcn{iazi printr-un ,,aer de exprimare proaspdtd 9i indrazncali" (ibidem:727).

15 in Lstoria lirnbii rontdne, G. lvdncscu face o trimitere (intr-o notd de subsol) la Tratanl lrtiDc.rnetrios, in edilia romAneascd a lui C. Balmug, ca dovadi ca il citise (vezi Ivinescu 2000: 16). Lare1. $tcfan Munteanu apreciazh in mod deoscbit notele ample fumizate de C. Balmug, din care preia

rntbm.ratii rcfcritoare la istoria stilurilor (care coboarl p6.nd 1a Teofrast) gi la conceptul ti prdpoti,'potrivire') specific retoricii greceqti (r,ezi Munteanu $t. 1972: 23 29).

13 DESPRE CONCEPTIA STILISTICA A LUI G. IVANESCU

5. Revenind la ideea exprimatd mai sus (vezi supra,4.3.), ne putem intrebadac6 nu cumva cei vechi, din Antichitatea greco-latind, vor fi ar,rrt gi ei o asemeneaidee, fie gi la nivel de intuilie. Altfel spus, dac6 nu cumva vor fi consemnat gi ei(intr-o formd mai mult sau mai pulin explicitd) distribu{ia celor trei stiluri in cadrulfiecdruia dintre cele trei tipuri de discursuri aristotelice. Sunt semne c5 o astfel depresupunere nu este lipsitS de temei.

5.1. Ca gi in alte dAIi, cand ne ofer5 excelente sinteze ale chestiunilor deretoric6 de pAni la el, Quintilian face o foarte buni prezentare a celor trei stiluri:,,Existd o altd diviziune, tot in trei pdrli, prin care se pare cd putem deosebi corectdiferitele genuri ale elocinlei. S-a stabilit un gen oratoric simplu numit ioyv6E,un aldoilea, amplu qi puternic, denumit &6poE, gi s-a addugat un al treilea gen numit deunii intermediar, de allii inflorit (i se zice dv1rypdq). Natura acestor genuri esteaproximativ urmitoarea: primul gen e considerat cd fintegte sd lImureascd, aldoilea sd migte, al treilea, oricum s-ar numi el, sd delecteze sau sd caqtige simpatiaauditorilor. S-ar prrea cd pentru a ldmuri se cere finele, pentru a cAgtiga simpatiile,bldndele, pentru a miqca, vigoare. Astfel, primul gen, cel simplu, va fi potrivit maiales in naraliune qi in argumentare, degi adeseori prin sine insuqi, chiar fbr6 a fiajutat de celelalte stiluri, are destuli fo46. Genul intermediar recurge mai des lametafore. Mai vesel, datoritd figurilor, e plScut prin digresiunile sale, ingrijit caarmonie, gustat pentru sentenlele sale, desful de lin totuqi, asemenea unui curs deapd transparent, umbrit pe ambele maluri de pdduri inverzite. Iar stilul ultim,capabil sd rostogoleasc6 stdnci, sr <<se infurie impotriva podului> [citat dinVergilius, Eneida, n.n.], sd-gi croiascd o albie, abundent qi nivalnic, va ripi cu elpejudecdtor, chiar dacd acesta i se opune, qi il va constrdnge sd meargd pe unde ilv a tdri" (Quintilian, Art a orat o ricd, XII, 1 0, 5 8-6 1 ).

FSrd indoialS, modelul teoretic al lui Quintilian este Cicero, care in Deoratore qi, mai cu seam6, in orator (21, 69 gi urm.) fbcuse o descriere a celor treistiluril6 a6t din punct de vedere ,,formal" (de fapt, ,,substanlial", aristotelic vorbind,fiindc6 sunt luate in calcul inventare de mijloace expresive/de expresie)l7, c6t gi dinperspectiv5 ,,funclional6": ,,In addition to this formal classification Cicero also

16 in cultura latin6, cele trei stiluri apar prima datl descrise it Rhetorica ad Herennium (IY,1l-16), scriere atribuitd (o weme) lui Cicero. DupE cum se poate lesne observa, stilurile (saumodurile de expunere) erau desemnate cu diverqi termeni sinonimi, care puteau varia chiar in cadruloperei unui singur teoretician (fie acesta grec sau roman). La Cicero, bundoari, teoria celor trei stilurise prezintd astfel:. genera dicendi - genus grande (stilul inalt), genius medium (stilul mediu) qi genustenue (stibtl simplu) (vezi Cicero 20A7: fi).Tradrcdnd Arta oratoriei a lui Cicero, Traian Diaconescuprecizeazd intr-o not6: ,,Am tradus termenul polisemantic genus cttermenul polisemantic gen, dar,incontext, acest tennen are inleles de stil, direcfie literard sau specie a unui discurs" (ibidem: 134).

17 Demetrios - influen{at de ideile retorice ale lui Aristotel qi ale lui Teofrast (la care a avutacces indirect, prin intermediul peripateticilor gi al stoicilor) -preztntd,ldiscutd stilurile din trei punctede vedere: L dup6 gdndge sau cuprins (didnoia sar prdgmata),2. dupd structura frazei (sltnthesis) 9i3. dupi expresie (lexis). in ultimd instan{6, distincfia tripartit[ a lui Dernetrios se reduce la deosebireape care Teofrast o {Ecuse intre pragmatikds t6pos qi lektikds tdpos (vezi C. Balmuq, in Introducere laDemetrios 1943: 10-1 1).

197

CRISTINEL MU{TEANU t4198

defines the three styles functionally. Identiffing each style with one of the fficiaoratoris,which are similar to the three modes of persuasion identified by Aristotle

(Rhet. l'.2.) _the logical, the ethical, and the pathetic - he argues (69) that de plain

style should be used to instruct (probare), the middle to please and charm

(delectare),and the grand to alouse the emotion s (flectere)" (Wooten 1987: 132)18'

ia fel procedeazdgiQuintilian, sco!6nd in evidenla 9i natura funcfionall a celor trei

stiluri: ,,[...] primui gir e considerat cdlintegte sd ldmureascd, al doilea sd miSte, al

treilea, oricum s-ar numi el, sd delecteze sart sd cdqtige simpatia auditorilor"le'

Deqi - din cele spuse de Quintilian - se infelege cd logosul pragmatic uzeaz!

de toate cele trei stilurigenuri, pieferinJa oratorului trebuie sd meargd spre cel numit

hadrls (amplu qi puteriic): ,,i" u"""u, dacd va fi absolut necesar s[ alegem unul

singur dintre aceste trei genuri, cine va sta la indoialS s6l prefere tuturor pe cel din

,rrri6, "*", de altminteri, e Si cel mai puternic qi cel mai acomodat pentru orice catzd

foarte importantd?- (ibidem, XIL 10,63).S.i. Xatde mare era, in Antichitate, prestigiul unor oratori sau scriitori, incdt

aceqtia ajunseserd sd fie socotili drept personific6ri ori ilustrdri perfecte ale unora

dinire stilurile menlionate. Inversdnd cuvintele lui Buffon, am putea zice cd, in

acea vreme, ar fi foit valabild sentinla Omul este stilul tnsuqi' De altfel, C' Balmuq

noteazd un amanunt surprinzator: vechii greci inventasera chiar qi un verb,

gorgidzein, insemndnd 'i se exprima ca Gorgias' (vezi nota de subsol, in

beietrios-1 943:36).Iat[ ins[ - cu referire la cele trei stiluri - cum scrie Quintilian:

,,Homer i-a dat lui Menelau o elocvenfa concisb dar placutd, cu termeni precigi

(c6ci aceasta inseamnd expresia (care nu gregeqte in cuvinte>, duqman6 a tot ce e

inutil; acestea sunt caHtaliie genului prim. Tot Homer spune c6 din gura lui Nestor

,,.*g.uu vorbe mai dulci ca mierea> 9i, desigur, nu se poate inchipui ceva mai

,g1.iUit. Dar voind el sd arate, in Ulise, culmea oratoriei, ii atribuie o voce

piternica gi o vorbire viguroasi, compardnd-o pentru bogSlia qi avalanga de cuvinte

fu ninsoriie iernii: <Cu-el niciun muritor nu-gi va incerca puterile; oamenii se uitd

la el ca la zew>. Aceast[ vigoare 9i aceastb rapiditate o admir[ Eupolis la Pericle;

iar Aristofan o compard cu fulgerul. Aceasta este adev6rata elocin![" (Quintilian,

Ar t a or at o ri c d, XIl, 64-6 5) -

inca gi mai util perspectivei adoptate aici se dovedeqte a fi Aulus Gellius,

care, in ltioplile atici, face, la r6ndul siu, o sintezi (gi mai concentratd) a

tr[sdturilor cior trei stiluri20, dar care, in plus, sporeqte num5rul ,,personificlrilor"

18 Vezi qi Harry Caplan (intr-o not[ de subsol la Cicero 1954:252153) ',[...] each of the styles

represents a function of-the orator, the plain (subtile) serving for proof Qtrobare),-the middle

(modicuml for delight (delectare), and the ,igo.or. (vehemens) for swaying the hearers {flectere)" '' '-- -]ri,

"ri linit jro** taien eafereiatio est, ut primum d.ocendi, secundum movendi, tertium

illud, utrocumque esf nomine, delectun:di sive, ut alii diunt, conciliandi praestare videatur fficium'in docendo autem acumen, in conciliando lenitas, in movendo vis exigi videatur. Itaque illo subtili

plroi"i"i r"rio narrandi probandique consistet,__estque id etiam detractis ceteris virtutibus suo'seneri plenum (Quintilianus, Institutio oratoria, XII, 10, 59)''- fd lutd rioi.ru ,..p."iiv5: ,,$i in poezie qi in proz6 trei sunt modurile de expunere admise, pe

care grecii le numesc XaparrfipeE- (forme, trdsdturi, caractere) dintre care unul e numit de ei &'6poE

19915 DESPRE CONCEPTIA STILISTICA A LUI G. IVANESCU

stilistice. Gellius aminteqte cele trei personaje legendare (menfionate de Quintilian)pentru a-l completa pe M. Varro, care afirmase cd ,in limba latinb se gdsesc

exemple de aceste feluri de stil in forma desSvirqiti 9i nealteratd, qi anume

Pacuvius are bogSlie de stil, Lucilius simplitate, Terenliu stil temperat" (Noplileatice, YI, !2, 2-14,6). Chiar dac[ sunt personaje (probabil) imaginare, luate dinopera lui Homer, cei trei, Nestor, Menelau gi Ulise, ilustreazd tipuri de oratori, de

vorbitori in public, altfel spus de reprezentanli ai ligos-ului pragmatikds. Inschimb, Pacuvius (poet tragic), Lucilius (poet satiric) qi Terenliu (poet comic) sunt

scriitori intoatdputerea cuvAntului, deci reprezentanti ai ligos-lului poietikds.

Tot A. Gellius ne mai oferS un exemplu cale ne indeamn5 s5 credem cd

impdrlirea in catzd era valabild gi pentru logds-ti apophantik1s: ,lA.cest catacter

tripartit al modului de expunere il gdsim reprezentat qi la cei trei filozofi pe care

atenienii i-au trimis ca delegali la Roma la senat sd le reduci amenda la care fuseserd

impugi pentru devastarea oraqului Oropos. [...] Filozofii trimiqi au fost academicul

Cameade, stoicul Diogene qi peripateticul Critolau. Introdugi in senat, le-a servit ca

interpret senatorul C. Acilius; dar inainte de aceasta ei au linut conferinle in fala unei

asistenJe numeroase, pentru a-gi arita talentul oratoric. Atunci, precum spun Rutiliusgi Polibiu, fiecare din cei trei filozofi au stdrnit admiralie pentru un fel deosebit de

elocin!5. Cameade - spun acegtia - vorbea repede 9i energic, Critolau vorbea fin gi cu

spirit, Diogene mbsurat qi sobru" (ibidem, YI, 72, 2-l 4, 8*10).Nu gtim care vor fi fost subiectele demonstraliilor oratorice ale celor trei

filozofi. Ele ar fi putut avea o teml nu neapdrat ,politic[" (de vreme ce catzaAtenei ar fi urmat sd fie suslinutd in Senat), ci, de pildb, una gtiinfific[ sau

filozofic[. in orice caz, se cuvine sb subliniem faptul cd cei trei elau

exponenfii/conducdtorii unor importante gcoli filozofice (diferite) din Grecia,

ilustrdnd, pesemne, gi stilul practicat pe atunci in comunicatea otald (qi scrisS,

poate) - adicl in ligoslul apophantikds - de citre toli membrii acestor qcoli.

Tabelul pe care l-am intocmit organizeazd sintetic cele redate mai sus.

,,Stilul $i omul" dupd Quintilian qi Gellius

STIL/GEN

LOGOS

SIMPLUio7v66

(limure$te)

SUBLIMddpde

(mi9cE)

MEDIUtlv0qp6y'pdoos

(delecteazE)

PRAGMATIC Menelau Ulise Nestor

PO(r)ETrC Lucilius Pacuvius Terenliu

APOFANTIC Critolau Cameade Diogene

(plin, abundent), al doilea ioyvdE (delicat, simplu), iar altrerlea ptooe (intermediar). Noi spunem celuidintdi uber (bogat), celui de-al doilea gracilis (simplu) qi celui de al treilea mediouis (mijlociu).Stilul bogat se caracteizeazd prin demnitate qi amplitudine, cel simplu prin farmec qi subtilitate, cel

mijlociu este intermediar intre ele qi catd a avea din insuqirile amAndurora" (Aulus Gellius, Noplileatice, Yl, 12, 2-1 4, l-3).

CRISTINEL MTINTEANU

De altfel, Dionis din Halicarnas, in tratatul sd:u Despre potrivirea cuvintelor,a incercat sb incadreze in fiecare dintre cele trei stiluri diverqi autori, de la poeli qi

istorici pdndla oratori gi filozofi (vezi cap. XXII-XXN). IatI ce personalitdti era-u

considerate a fr reprezentative pentru stilul mediu: ,,[...] dintre poelii meliciStesihor qi Alceu, din r6ndul tragicilor Sofocle; dintre istorici Herodot, din rdnduloratorilor Demostene; iar dintre frlozofr, dupd pirerea mea, Democrit, Platon qi

Aristotel" (cap. XXIV)21.5.3. Am vdztt deja (supra,5.1.) c[ Cicero qi apoi Quintilian at caracterizat

cele trei stiluri qi din perspectivd funclionald, adicd 1u6nd in consideralie funclia lordeterminantd. Rezult[ de aici cd stilurile in catzdpot fi v[zute ca nigte instrumente.

Or, in cazul acestora (ca, de altfel, qi in cazul organelor, in biologie"), esen{a

(forma) se identific[ tocmai cu firnclia pe care o au (cf. Coqeriu 2000: 4445),altfel spus - cu scopul lor imediat. Nu altfel gdndea Aristotel insuqi cdnd aprecia cd

uneori catza formalS se contopegte cu cartza frnald (in Fizica,II,3, l94b 9i II, 7,

198a-b).Considerate (inc6) din punct de vedere material, ca substanfe/expresii (deja)

formate, stilurile - luate izolat - reprezintd niqte posibilit6!ilvirtualitAfi (in sensul

aristotelicului concept dj'namis). in viziunea celor vechi, ele erau similare - ca sd

prelungesc analogia Stagiritului - unor materiale prefabricate intrebuinfate laconstruclia caselor. S-ar putea continua spundnd c5, in principiu, cele trei tipuri de

materiale prefabricate erau astfel proiectate (frcute sd reziste), incdt sd corespund[celor trei iipuri de case23 menite sE serveascb drept addpost oamenilor din cele treimari regiuni climatice: cea fece, cea caldd 9i cea temperatd. tn definitiv, toatdproblemla se reduce la chestiunea adecvdrii/potrivirii (td prepon) 2a : ,,stilurileexpunerii iau naqtere din necesitatea supunerii la obiect a autorului - orator sau

scriitor - , cerinld care se traduce prin subordonarea mijloacelor de exprimare

conlinutului particular al comunic5rii" (Munteanu $t. t972: 26). Doat c[ - simtnevoia si adaug - oamenii moderni, spre deosebire de cei vechi, nu mai au aceeaqi

credinli cu privire la aqa-zisa,,leg[turd intimd qi necesarS" dintre limbaj 9i lucruri,legdturd pe care anticii incercau sd o conserve gi prin intermediul discursurilor.

't Despre cdt de nimeritA era o astfel de repartizare in cazul filozofilor amintili, vezi

comentariul traducitorului Mihail Nasta, dintr-o not6: ,,Ca qi Sofocle sau Demostene, Platon imbin[in expresia literarS elemente foarte diferite qi poate fi considerat un reprezentant al stilului mediu

numai in m[sura in care scrisul sdrt dozeazdin mod aproape inefabil familiaritatea, registrele umile, qi

avdntul exprimdrii sublime (uneori un (patos) lipsit de mdsur6, dupd pirerea aticizanf,lor; vezi qi

Tratatul despre sublim, cap. XII!. Aristotel reprezinld caracterele expresiei temperate (stihimediu),mai ales prin claritatea fuazelor sale (uneori eliptice, mai pulin explicite din punct de vedere

gramatical), totdeauna sobre, folosind expresiile figurate numai pentru a formula clar ceea ce a fost

schitat intr-un enun! anterior" (in Dionis din Halicarnas 1970:297298)-' z21ncunoscut principiu al biologiei spune c[,,func{ia qeeazd organul", idee preluatd, prin

analogie, 9i de stilistica funcliona16 (reprezentatA la noi, in primul rAnd, de Ion Coteanu).23 in imaginea creatd de aceasti analogie, casele pot fi de diverse mlrimi, frindcd pe vechii

greci nu-i interesa cantitatea ori mlrimea, ci calitatea, esenfa ori forma.2a Pentru lamuriri suplimentare despre td prdpon, vezi ampla notd de subsol a lui C. Balmuq, in

Demetrios: 19 43 : 28-30.

16

I

201t7 DESPRE CONCEPTIA STILISTICA A LUI G. IVANESCU

Altminteri, degi erau preocupali de promovarea c6torva modele stilistice,instituind uneori scheme cam rigide, strivechii retori erau foarte conqtien{i de

diversitatea fenomenului stilistic existent incd de pe atunci. Pentru a exprima acestlucru, Quintilian apeleazd la o sugestivb comparalie: ,,Astfel se descoperdnenumdrate specii care se deosebesc ?ntre ele prin anumite nuanfe. La fel, se qtie, ingeneral, cd din cele patru puncte cardinale ale lumii bat patru vAnturi. Totuqi, existlfoarte multe v6nturi intermediare denumite fiecare altfel gi unele proprii unorregiuni sau fluvii" (Quintilian, Arta oratoric d, XII, 1 O, 67 _-68)2s .

6. Am ardtat cd - pentru perioada contemporand - G. Ivdnescu a aplicat(intr-o variant[ ,,adusd la zi") stilistica de tip clasic qi, din acest punct de vedere, ela incercat o sistematizare a stilurilor colective identificate in literatura rom6n[,fdcdnd, deci, o demonstralie pe l|gos-til poietik1s. Existd oare ceva aseminStor,pentru perioada recent[, qi in cazul ligos-til:ui pragmatik1s, respectiv al ligos-tilttiapophantikos?

6.1. Dacd - impreund cu Stelian Dumistr[cel (2006: 47) * considerdm cE

limbajul conversaliei gi cel epistolar formeaz6 discursul privat, care,la rdndul s6u,

laolaltl cu discursul public, se subordoneazd stilului comunicdrii publice gi private(pe care il echivalSm grosso modo ct logosul pragmatic), atunci se poate admite ciDumitru Irimia a procedat intr-o manierd similard (deqi mai pulin explicitb) c6nd aidentificat trei variante stilistice, atdt pentru stilul conversaliei, cdt gi pentru stilulepistolar, variante stilistice care amintesc de cele trei stiluri determinate de cdtre

antici (fbr6 a se suprapune in intregime cu acestea). Astfel, in viziunea lui Irimia,stilul conversaliei se divide in: (i) stilul conversaliei familiare (stilul familiar);(ii) stilul conversa{iei curente (stilul neutru) qi (iii) stilul conversaliei oficiale (stilulsolemn), in timp ce stilul epistolar este imp6(it dupd criterii asem[nitoare,rezult6nd o clasificare aproape identicd: (i) familiar; (i1) oficial (neutru) qi

(111) solemn (vezi Irimia 1999: 126_127 qi 159-160)26.Reflexe ale clasificdrii stilurilor din perspectiva retoricii clasice se pot g[si qi

in excelenta analizd pe care Stelian Dumistr6cel o face, in diacronie, limbajuluiepistolar rom6nesc, pe baza unor scrisori ce ilustreazd diversele ,,registre" ale

2s Stilurile fundamentale igi au originea in calitilile stilului (lddal sau aretai /d-reos) despre care

:e pare ci) a vorbit prima dat[ Teofrast (vezi Demctrios 1943: 54 56, nota lui C. Balmug). Hennogenes:rn Tarsus a multiplicat pdn[ la 20 numdrul acestota (de la 4, cAte propusese ini{ial Teofrast). Cecil W.-.\-ooten

a demonstrat cd sistemul elaborat de Hermogenes este mult mai eficicnt in analiza discursurilor-r:cit cel al lui Cicero, bazat doar pe cele trei stiluri (vezi Wooten I 987: 1 3 1 I 37).

26 Desigur, aici semnalez numai maniera asem5natoare de tratare a problemei, {bri a mai intra:r amdnunte teoretice. Precizcz doar cd, la o primi vedere. judecAnd contemporan lucrurile, relalia dintre:l /irnclionol (oi limbai) Si textldiscurs specializat este ca aceea dintre linthd qi vorbire (disc:urs),

'r:pectand opozilia in abslraclo ys in c'onct'elo. Cu toate acestea, sfera conceptului de <discurs.::cializat> a ajuns astdzi sd interfereze cu cea a <stilului funclional> sau chiar si se suprapund acesteia:

:-rsdturi ale discursului specializat sunt preluate de unii cercethtori in caracterizarea stilului funclional,.rnd. de fapt, unele pafticuladtati discursive nu au cum sd figureze in limbi gi. prin urmare, nici intr-un

. .. nc{ional).

CRISTINEL MT'NTEANU 18

comunicerii. cercetflnd modul in care au evoluat strategiile de ,,textualizare" ale

acestei forme de exprimare, stelian DumistrScel (2006: 73 qi 76) face referire - incomentarea textelor episiotare - la ,,stilul mediu" qi la,,stilul gfrrril"21 .--*

ii. i" """u'". privegte logosul apofantic, o anumitd inr6urire a

,"to.iJiy.titirii";l tiu.i"" ir"r* slabS ins6) este posibild in cazul clasificSrii

tripartite a discursurilor qtiintifice, propusd de Daniela Rovenla-Frumuqani (deqi

#ou.., declar6 c6 doar a simplificat ilasificbrile mai complexe aparlindnd altor

specialigti) in baza unui criteriu enunliativ. Astfel, discursul qtiinlific noatg .1L

li specializar (adresat numai specialigtilor domeniului respectiv); ii) didact;c qi iii)

ie'vulgarizar) (Rovenla-Frumuqani 1995: 3l-32). Se cuvine s[ remarc6m c[

aceastb clasificare este 6cutd avdnd in vedere mai ales receptorul pe calg ilvl-Zeazd

fiecare tip de discurs, gi mai pulin obiectul (care, evident,.r[m6rre acelaqi in fiecare

.-1. Ori**, o astfel dL imparlire (criticabil6i) presupune li gxi{qnJaunei diferenlieri

stilistice, chiar dacS u""u.tu nu merge pe linia vechilor stiluri' Pe de alt[ parte' in

func1ie de personalitatea oamenilor de qtiinla (ca19, u1e^ori, se pot entuziasma in

it;;;"r lucruri ce ii lasi indiferenli pe oamenii obiqnuili) qi in tunclie de ,,sim!ul"

ioi tingvlstic, textele qtiinlifice pot actualiz a - mdcat pe alocuri - toate cele trei

stiluri fundamentale.

7. Meritul lui G. Ivanescu este acela de aft ardtat cd principiile qi conceptele

antice ori clasice sunt inc[ operante nu doar in cadrul unei stilistici diacronice, ci 9i

in cadrul unei stilistici sincionice. in plus, lingvistul ieqean a sugerat, in opinil

noastr6, valabilitatea acestor elemente nu doar in cadrul unei stilistici literare' ci qi

in cadrul unei stilistici funcfionale (sau, mai exact, in cadru1 unei lingvistici

textuale funcfionale). N-ar fi lipsiti de interes "".".tur"u

stilurilor colective28 in

textele in caie, la prima vedere, ele nu ar aYea ce ciuta. Textele/discursurile,

-oA"Ut" de causa finalzs impusS de autor, au cdteodat[ acest-dar de a reinvesti cu

noi funclii (adesea ifemere) siilurile a c6ror menire ,,funclional[", stabiliti ab initio

(gi in virrute a cdroraau fost ,,formate"), era cu totul alta'

BIBLIOGRAFIE

Aristotel 1966 : Aristotel, Fizica, fiaducere 9i note de N.l' Barbu, studiu introductiv' note' indice

tematic Ai indice i..-inotogl" de Pavel Apostol, studiu alalitic ai note de Alexandru Posescu'

Bucuregti, Editura $tiinlifi c6'

Cicero1954:[Cicero]AdC.Herennilm,Derationedicendi(RhetoricaadHerennium),withanEnglish Translation by Harry Caplan, London, William Heinemann Ltd'

,7 Desp.e contribufia lui Stelian Dumistracel la cercetarea limbajului epistolar, (qi) prin rapofiare

la clasici, am vorbit pe larg in comuni catea De la Demetrios la stelian Dumistrdcel cu privire la tratarea

stilului,4imbajului epistolaipe care am sus{inut-o in cadrul r.rnei mese rotunde (Teatralitatea discursului'

stilisticd sifrazeotogie,lalJnversitatea,,vasile Alecsandri" din Bac6u, Facultatea de Litere' 23 noiembrie

Z01Z), prilejuitd de-omagierea Profesorului la implinirea a75 de anl-" --" ri H. acestea ,,d-"il""rf"" sau nu, deqi um vdzut cL gi cele trei stiluri fundamentale (simplu,

mediu qi sublim) erau/sunt, de asemenea, funclionale'

19 DESPRE CONCEPTIA STILISTICA A LUI G. IVANESCU 203

Cicero 2OO7 : Cicero, Arta oratoriei, editie bilingv[, text latin qi traducere, lnso{ite de studiu

introductiv, note qi indice de Traian Diaconescu, Bucureqti, Editura Saeculum Vizual.Comild 1995 : Georgeta ComitA, Manual de stilisticd,Baia Mare, Editura Umbria.

Coqeriu 1967 : Eugeniu Coqeriu, Limbajul qi inlelegerea existenliald a omului actual 11967l, in

Eugeniu Coqeriu, Omul qi limbajul sdu. Studii de filozofie a limbajului, teorie a limbii St

lingvisticd generald, antologie, argument, note, bibliografie gi indici de Dorel Finaru, Iaqi.

Editura Universit[lii,,Alexandru Ioan Cuza" din Iagi, 2009,p. 135-160.

Coseriu 1990 : Eugenio Coseriu, Informaci1n y literatura [1990], in Eugenio Coseriu, Oscar Loureda

Lamas, Lenguaje y discurso, Pamplona, EIINSA, 2006, p. 85-99.

Coseriu 1992 : Eugenio Coseriu, Competencia lingiiistica. Elementos de la teoria del hablar, Madrid

Editorial Gredos.Cogeriu 1994 : Eugen Cogeriu, Prelegeri qi conferinle (1992-1993), ca supliment al publica{iei

,,Anuar de lingvisticd qi istorie literard" (Iaqi), Seria A. LingvisticS, t. XXXII, 1992-1993.

Coqeriu 1997 - Eugeniu Cogeriu, Sincronie, diacronie qi istorie. Problema schimbdrii lingvistice

versiune in limba romdni de Nicolae Saramandu, Bucureqti, Editura Enciclopedic[.Co$eriu 2000 = Eugeniu Coqeriu, Leclii de lingvisticd generald, traducere din spaniolb de Eugenit

Bojoga, cuvdnt-inainte de Mircea Borcil6, Chigin6u, Editura ARC.Cogeriu 20ll -- Eugeniu Cogeriu, Istoria filozofiei limbajului. De la inceputuri pdnd la Rousseau

edilie nou6, augmentatl de Jdrn Albrecht, cu o remarcd preliminarb de Jtrgen Trabant

versiune romdneascd qi indice de Eugen Munteanu gi Midilina Ungureanu, cu o prefa!6 liedilia romdneasc[ de Eugen Munteanu, Bucweqti, Editura Humanitas.

Demetrios 1943 : Demetios, Tratatul despre stil,tradtcere, introducere, comentar de C. Balmug, Iaq

Tipografia Alexandru A. ferek.Dionis din Halicarnas 1970 : Dionis din Halicamas, Despre potrivirea cuvintelor, traducere gi nott

de Mihail Nasta, notild introductivd de D.M. Pippidi, in Arte poetice. Antichitatea, culegert

ingrijiti de D.M. Pippidi, Bucureqti, Editura Univers, p.227-303.Dumistrdcel 2006 - Stelian Dumistrdcel, Limbajul publicistic romdnesc din perspectiva stilurilot

funclionale, Iagi, Editura Institutul European.

Gellius 1965 : Aulus Gellius, Nop!ile atice,traducere: David Popescu, introducere qi note: I. Fischer

Bucureqti, Editura Academiei.Irimia 1999 : Dumitru lt'rmia, Introducere in stilisticd, Iaqi, Editura Polirom.Ivinescu 2000 : G. Ivinescu, Istoria limbii romdne [1980], edilia a II-a, ingrijirea ediliei, indice dt

autori gi indice de cuvinte: Mihaela Paraschiv, Iagi, Editura Junimea.

Munteanu Cr. 2012 = Cristinel Munteanu, Lingvistica integrald coSeriand. Teorie, aplicalii S

intertiuri,Iagi, Editura UniversitAfli ,,Alexandru loan Ctza" .

Munteanu E. 2008 : Eugen Munteanu ,,O lecturd integrald Si atentd, <cu creionul in mdnd>, t

scrierilor lui Coseriu este calea cea mai directd Si mai sigurd cdtre profesionalizare" (intervil

despre Eugenio Coseriu qi lingvistica integral[ realizat de Cristinel Munteanu), in ,,Limbrrom6n[" (Chiqindu), anul XVII, nr. 9 10, p. 55-66.

Munteanu $t. 1972: $tefan Munteatv, Stil Si expresiyitate poeticd,Btcuregti, Editura $tiintific5.Munteanu $t. 1987 : $tefan Munteanu, Principii ale cercetdrii limbajului poetic. O revenire lt

conceptele antichitdlii, in ,,Analele qtiinlifice ale Universit5lii <tAlexandru Ioan Cuzu dir

Iaqi" (serie notfi), Omagiu profesorului G. Ivdnescu, Sec{iunea IIIe. Lingvistici, t. XXXIIp.76-81.

Oancea 1999: Ileana Oancea, Lingvisticd romanicd Si lingvisticd generald. Interferenle, Timiqoara

Editura Amarcord.

Quintilian 1974 : M. Fabius Quintilianus, Arta oratoricd (traducere de Maria Hetco), vol. I-IIIBucuregti, Editura Minerva.

Pseudo-Longinus 1970 : [Pseudo-Longints,] Tratatul despre sublim, traducere $i note de C. Balmuq

notilI introductivd de D.M. Pippidi, in Arte poetice. Antichitatea. Culegere ingrijitd d

D.M. Pippidi, Bucuregti, Editura Univers, p. 305-362.

CRISTINEL MUNTEANU

Roven{a-Frumugani 1995: Daniela Roven{a-Frumusani, semiotica discur'sului stiinlilic' Bucuregti'

Editura $tiin1ific6.wooten 1987 - Herntogenes' on T1;pes uJ'Styte, translated by Cecil w. wooten, chapel Hill and

London. The University of North Carolina Press'

ON G. IVANESCU'S STYLISTIC VIEW

(oRoNAJUSTRECOMMENDATIONREGARDINGTHESTUDYoFSTYLES)

ABSTRACT

lnthispaperlaimatevaluatingG.Ivdnescu,sstylisticconception,pointingtobothitscorrectness and possibilities, as well as to i-ts limits. Sincc thc Romanian linguist did not always express

himself clearly enough, we have resoded to Eugenio coseriu's linguistic theory as an interpretatiYc

frame ex-negativo. Atthe same time, I thought it proper to bring into light.our foretururers' conception

conceming the three types of styles theorizeJin Antiquity: the plain, the middle and the grand.

Keywords:G.lvdnescu,Coseritt,rhetoric,styles,Antiquity,functionalsry*llsllcs'

20204