O VARIANTĂ A MOTIVULUI DESPRE PACTUL CU DIAVOLUL

Dan PRAHASE

Într-o lucrare anterioară am abordat din mai multe puncte de vedere problema despre motivul pactul cu diavolul. Era vorba atunci despre legenda Muntelui Beneş, care aparţine de Munţii Rodnei. Pescarul Beneş şi soţia sa încheie un pact cu diavolul având drept scop dobândirea de bogăţii si foloase materiale. După expirarea valabilităţii pactului, cei doi oameni dispar brusc iar castelul lor se prăbuşeşte. După un timp, ei (sau doar Beneş într-una din variante) sunt văzuţi de un păstor într-o crăpătură din muntele Beneş, iar pescarul îi spune acestuia că sunt condamnaţi să lucreze pentru diavol1.

Evident, nu vom dezvolta din nou această legendă. Însă, în cele ce urmează, o vom compara cu altă legendă în care apare motivul pactul cu diavolul, legendă relatată în cadrul romanului Ţăranii al scriitorului polonez W. Reymont.

W. Reymont (1867-1925) este unul dintre cei mai de seamă scriitori ai Poloniei. A scris nuvele, romane şi impresii de călătorie. După cum aflăm de la Stan Velea, tetralogia Ţăranii este publicată între 1902-1908 în Tygodnik Ilustrowany (Săptămânalul Ilustrat). În anul 1924 i se acordă Premiul Nobel pentru epopeea Ţăranii2. A fost apreciat de Liviu Rebreanu, autorul care a schimbat cursul istoriei romanului românesc cu Ion (1920). Romanul Ţăranii va fi tradus însă în limba română abia în 19423.

Cele patru părţi ale epopeii (care, evident, tratează despre viaţa ţărănimii poloneze) se intitulează semnificativ: Toamna, Iarna, Primăvara, Vara4•

Întâmplarea despre care vom discuta este povestită la o dacă ţărănească desfăşurată pe timp de iarnă. Femei, fete şi feciori se strâng în casa unui om din sat şi se aşează roată sub lampa din tavan, în mijlocul casei. Femeile îşi iau de lucru: unele se ocupă cu torsul cânepii sau lânii, unele cu cusutul pânzei de in, iar altele cu scărmănatul fulgilor de gâscă, în aşa fel încât

1 Dan Prahase, Legenda Beneşului. Pactul cu diavolul - între istorie, reprezentări folclorice şi literatura cultă, "Arhiva Someşană", 1, Cluj-Napoca, 2002, p. 327-367.

2 Stan Velea, Tabel Cronologic. În W. Reymont, Ţăranii, vol. l, Bucureşti , 1986, p. XLVII-LVII. 3 Idem, Prefaţă. În W. Reymont, Ţăranii, voi. !, Bucureşti , 1986, p. IX.

4 W. Reymont, Ţăranii, voi. 1-IV, Bucureşti , 1986.

253

www.cimec.ro

DAN PRAHASE

să nu se poată spune că se strânseseră acolo degeaba, doar să stea de vorbă. Unii dintre flăcăi împletesc funii de paie. În cele din urmă, oamenii încep să povestească despre felurite întâmplări auzites.

În cazul nostru se vorbeşte despre fapte petrecute - după cum spune povestitorul Rocho, un bătrân şi evlavios pelerin - demult, de la începutul lumii. Eroul întâmplării este un ţăran numit Cazimir. EI trăieşte într-un sat de pe lângă Cracovia şi este un om de neam şi avut: are o casă ca o curte boierească, o moară lângă pârâu, o pădure şi Ianuri întregi. Este un om bun, blajin, drept, cinstit, săritor, toate îi mergeau din plin, avea copii sănătoşi şi nevastă credincioasă6.

Într-o zi îi soseşte la uşă crainicul regelui şi îl cheamă la oaste, deoarece regele pornise război împotriva turcilor care cotropeau ţara. Deşi îi vine greu să-şi lase casa, omul nostru adună pe cei mai voinici feciori şi pornesc la bătălie. Se luptă un an, doi, apoi nu se mai ştie nimic de ei. Alţi oameni se întorseseră deja acasă şi credeau despre Cazimir că fusese ucis sau luat rob. Însă în pragul primăverii, cam când se împlineau trei ani de când plecaseră, Cazimir se întoarce în sat ca un cerşetor: rupt, jerpelit, fără oameni, cai şi căruţe. Ajungând la casa lui, rămâne ca trăsnit: totul era distrus, nici urmă de grajduri, livezi, hambare, casa era arsă şi copiii nicăieri. Îşi găseşte doar nevasta bolnavă şi plânsă. Ce se întâmplase? În timp ce era la război, ciuma îi omorâse copiii, trăsnetul îi lovise şi îi arsese tot, lupii îi mâncaseră cireada, vecinii îi furaseră pământul, alţi oameni răi îi prădaseră bunurile, grânele îi fuseseră distruse de secetă iar grindina îi prăpădise ceea ce mai rămăsese. Omul stă încremenit pe prag, iar seara, când clopotele încep să tragă de vecernie, sare brusc şi începe deodată să blesteme şi să înjure, strigând că Dumnezeu îl părăsise. Ba mai mult, afirmă că se va da de partea necuratuluF.

La chemarea lui, diavolul se iveşte îndată iar omul, neînţelegând că Domnul Isus vrea să-I ispitească, îi cere necuratului să-I ajute. Acesta din urmă este de acord, dar cu condiţia ca omul să-i dea sufletul. Cad la înţelegere şi fac amândoi un înscris pe care bărbatul îl semnează cu sânge din degetul său arătător.

Din acel moment, lui Cazimir începe din nou să-i meargă bine. El doar poruncea şi muncea puţin, iar diavolul - numit Michalek - se ocupa de toate şi îi adusese alţi diavoli prefăcuţi în argaţi. Doar copii nu poate omul să mai aibă deoarece nu avea binecuvântarea Domnului. Într-o zi, mâniat fiind pe Dumnezeu, Cazimir taie crucea de lângă pădure, azvârle din casă icoanele şi doar plânsetele nevestei îl împiedică să sfărâme chipul Maicii Domnului8.

s Idem, Ţăranii, voi. Il, p. 204-219. 6 Ibidem, p. 219. 7 Ibidem, p. 220-221 . s Ibidem, p. 221-222.

254 www.cimec.ro

O variantă a motivului despre pactul cu diavolul

Anii trec şi bogăţiile îi sporesc. Este făcut curtean de către crai. Începe să-i ba�ocorească pe săraci şi se ţine foarte mândru. Însă, după un timp, vine şi pedeapsa lui Dumnezeu! Se îmbolnăveşte, îi mor vitele din cauza unei molime, casa îi este lovită de trăsnet şi distrusă, grindina îi face praf grânele iar argaţii îl părăsesc. În plus, seceta îi usucă pământurile şi copacii, iar boala i se agravează: i se desface trupul în bucăţi şi îi putrezesc oasele. Îi cheamă în ajutor pe Michalek şi drăcuşorii lui, dar aceştia nu-l puteau sprijini când era vorba de mânia lui Dumnezeu. De fapt, fiindcă omul era al lor, dracii n-aveau nici un interes să-I mai ajute; aşteptau să moară mai repede şi chiar îi suflau în răni ca să i se deschidă şi să-i sporească durerea9.

Într-o noapte de toamnă, o vijelie puternică smulge acoperişul, uşile şi ferestrele casei, iar o întreagă trupă de draci dau buzna spre omul ce trăgea de moarte şi încep să danseze tontoroiul, cu furcile în mâini. Nevasta îl apără cum poate: îl acoperă cu o icoană şi înseamnă pragurile şi ferestrele cu cretă sfinţită, deşi Cazimir rămăsese tot îndărătnic faţă de Dumnezeu. La un moment dat, deoarece se temea că soţul ei va muri neîmpărtăşit, femeia fuge la biserică, dar preotul, auzind că este vorba de un eretic, refuză să-1 ajute şi pleacă să joace cărţi la castel. Disperată, femeia plânge şi cere îndurare la altarul Maicii Domnului. Milostivindu-se de ea, Sf. Fecioară se pogoară din altar şi îi spune că o va ajuta. Se duc împreună la casa lui Cazimir şi, văzând bolnavul, Maica Domnului se hotărăşte să plece la palat spre a-1 aduce pe preot pentru iertarea păcatelor. Îi lasă femeii o mătanie pentru a-1 apăra pe muribund şi porneşte pe jos, prin vânt, ploaie şi noroilO.

Ajungând obosită, bate la uşă şi îl roagă pe preot să vină la căpătâiul suferindului. Acesta, crezând că este vorba doar despre o femeie sărmană şi văzând că afară este timp urât, îi răspunde că n-are timp acum şi că va veni mâine dimineaţă. Apoi joacă în continuare şi se veseleşte. Văzând aceasta, Maica Domnului face semn să vină o caleaşcă de aur, cu cai şi slugi şi se îmbracă în haine domneşti. Atunci preotul o urmează imediat şi sosesc la casa bolnavului. Acolo dracii încercau să-1 răpească de viu pe acesta, iar moartea aştepta în prag. Doar nevasta îl apăra cu icoana şi cu mătania, şi invoca numele Domnului. Având acum preot, Cazimir se spovedeşte, se căieşte de păcate, cere iertare lui Dumnezeu ş!, iertat fiind, îşi dă duhul. Maica Domnului îi închide cu mâna ei ochii, o binecuvântează pe femeie, iar preotului îi cere s-o urmezell .

Ieşind din casă, preotul este cuprins de spaimă nemaivăzând caleaşca şi slugile, dar o urmează prin ploaie şi noroi până la troiţă. Acolo Sf. Fecioară se urcă pe altar la vechiul ei loc, având straie albastre, coroană şi fiind înconjurată de îngeri. Abia atunci o recunoaşte preotul şi, foarte speriat,

9 Ibidem, p. 222. JO Ibidem, p. 223-224. n Ibidem, p. 224.

255 www.cimec.ro

DAN PRAHASE

îngenunchează şi îşi cere iertare. Supărată însă pe el, Maica Domnului îi spune că va sta aşa în genunchi veacuri întregi pentru păcatele lui şi va vărsa lacrimi amare până ce va fi iertat. Şi pe loc preotul se preface în stană de piatră. Însă noaptea el plânge mereu şi aşteaptă, cu braţele întinse şi îngenuncheat, iertarea.

În final, povestitorul Rocho mai spune că şi în prezent poate fi văzut preotul împietrit. Se găseşte lângă biserică şi este o mărturie pentru toţi că nimeni nu poate scăpa de pedeapsa lui Dumnezeu12.

Legat de această legendă, se pot scoate în evidenţă câteva aspecte: pactul cu diavolul nu se realizează în cazul de faţă cu scopul de a obţine frumuseţe, tinereţe sau dragostea cuiva, ci se înfăptuieşte datorită disperării care îl cuprinde pe Cazimir; acesta încearcă astfel, prin acest mijloc nebunesc, să se răzbune pe Dumnezeu deoarece socotea că îl părăsise şi, totodată, să-şi refacă gospodăria şi averea. După ce priveşte uluit dezastrul care-I aştepta la întoarcerea din război, omul stă încremenit pe prag şi începe, pe la chindie, să blesteme şi să hulească contra Domnului. Reacţia lui violentă este probabil declanşată de sunetul clopotelor de vecernie. Cuprins fiind de nebunie, el solicită urgent ajutorul necuratului, iar pactul - iscălit cu sângele omului - se încheie pe loc. Astfel, Cazimir se deosebeşte radical de biblicul Iov care îndură răbdător şi supus toate năpastele cu care îl loveşte Satan şi rămâne neclintit în dreapta lui credintă fată de Dumnezeu.

1 1 '

atitudinea nevestei lui Cazimir este remarcabilă. Intr-adevăr, mai întâi ea încearcă să-I oprească pe soţul său să blesteme; îi cade chiar în genunchi. Apoi îl împiedică plângând pe bărbat să nu sfărâme chipul Maicii Domnului. În momentele când soţul ei este muribund, ea îl apără de diavoli cu icoane, cu semne făcute cu cretă sfintită, iar mai târziu şi cu mătania dăruită de Sf. Fecioară.

1

Mai mult, ea merge - în ciuda împotrivirii soţului - la biserică, cere îndurare şi obţine ajutorul Maicii Domnului, fără de care n-ar fi putut fi adus preotul. Aşadar, avem de-a face cu o atitudine opusă celei arătate de soţia lui Iov care, în loc să-I sprijine pe acesta în credinţa lui faţă de Dumnezeu, îi cere să-I blesteme pe Cel-de-Sus după ce Iov fusese lovit de Satan cu bubă rea (Iov (2. 7-9)). Nevasta lui Beneş se face şi ea vinovată de înfăptuirea pactului demonie, deoarece amândoi soţii decid să accepte ajutorul Satanei. surprinde comportamentul lui Cazimir după ce încheie pactul. Supărat că nu mai poate avea copii, el se mai gândeşte noaptea

12 Ibidem, p. 224-225.

256 www.cimec.ro

O variantă a motivului despre pactul cu diavolul

cum va fi când va sosi timpul să ardă în iad, dar demonul Michalek îl linişteşte. Apoi omul taie crucea din pădure, aruncă icoanele şi este aproape să sfărâme chipul Maicii Domnului. Când asupra lui se abat urgiile şi se îmbolnăveşte greu, el îi cheamă tot pe draci în ajutor. Atitudinea aceasta agresivă faţă de Cel-de-Sus se manifestă chiar şi pe patul de moarte, când refuză să-şi lase nevasta să meargă la biserică după preot. Iată până unde ajunsese purtarea omului, sub influenţa pactului semnat cu diavolul! Remarcăm aşadar că, exceptând acele îngrijorări din timpul nopţii, lui Cazimir nici nu-i trece prin minte să încerce să-şi întoarcă din nou faţa către Dumnezeu şi să încerce astfel să-şi apropie mântuirea. Doar interventia decisivă a Maicii Domnului

1

contribuie la obtinerea iertării lui de către Dumnezeu. 1

trebuie remarcată blândeţea şi fermitatea Maicii Domnului. Ea se îndură de rugăminţile şi lacrimile credincioasei femei şi o ajută: vine la ea acasă, îi dă mătania şi apoi îl aduce pe preot (fiind însă întristată de atitudinea acestuia din urmă faţă de cei săraci şi umili). După ce omul moare, îi închide ochii cu mâna ei şi o binecuvântează pe femeie. Pedeapsa preotului este dreaptă dar nu definitivă, deoarece îi este lăsată posibilitatea de a fi, după veacuri întregi de căinţă, iertat. atmosfera creată de diavoli în aşteptarea momentului morţii omului este una terifiantă: pe fondul unei vijelii teribile care distruge casa, dracii dansează în jurul muribund ului cu furcile în mâini. Apoi, la sosirea preotului, demonii încercau să-I răpească pe Cazimir încă de viu, înainte de a-i fi iertate păcatele. În plus, moartea aştepta şi ea în prag, iar afară e întuneric, furtună, noroi şi ploaie. Iată într-adevăr o atmosferă de coşmar, care ne duce cu gândul la unele filme din genul horror şi la romanele gotice. Un exemplu în acest sens ar fi un roman pe care l-am amintit şi când am abordat Legenda Beneşului, şi anume Călugăml, scris de Matthew Gregory Lewis şi publicat în 179613. dacă am amintit de romanul Călugărul, să notăm că în ambele cazuri este vorba despre o pedeapsă aplicată unui slujitor al bisericii care nu şi-a respectat menirea. Sunt însă numeroase şi mari diferenţe, iar cea mai evidentă este faptul că în romanul lui M. G. Lewis este vorba de un călugăr (Ambrosio) care semnează el însuşi un pact cu diavolul, iar aici preotul nu face aşa ceva, doar că este nepăsător la nevoile săracilor. Spre deosebire de Ambrosio care este ucis de diavol, pentru preot ar mai exista, peste veacuri, speranţe de iertare.

13 M. G. Lewis, Călugăml, Bucureşti, 1991 .

257 www.cimec.ro

DAN PRAHASE

ca şi în Legenda Beneşului (menţionăm că am mai analizat şi alte variante ale ei într-un alt studiu14), şi aici întâlnim motivul dracului-slugă: Michalek şi drăcuşorii lui, transformaţi în argaţi, îi refac gospodăria omului şi o fac să prospere. Însă când omul se îmbolnăveşte, ei nu-l mai pot ajuta (fiind vorba de mânia lui Dumnezeu), ba mai mult, îl chinuiesc şi-1 batjocoresc mai tare. în cazul de faţă naraţiunea nu se concentrează pe semnarea pactului în sine, care este doar amintit sub forma unui înscris iscălit cu sânge, ci pe efectele care decurg în urma lui. Spre deosebire de Beneş, care nu acţionează pe faţă împotriva religiei şi bisericii după înţelegerea cu diavolut Cazimir începe să distrugă obiecte de cult (cruce, icoane).

În concluzie, legenda relatată de Reymont în romanul Ţăranii are un aspect moralizator (binele învinge răulr vinovaţii îşi primesc pedeapsa, ilustrarea puterii credinţei în Dumnezeu şi în Maica Domnului, efectele groaznice ale semnării unui pact demonie etc.), iar studiul de faţă, privit din perspectiva tradiţiilor populare referitoare la pactul cu diavolut se doreşte a fi o completare la lucrarea despre Legenda BeneşuluiJs.

A V ARIANT OF THE MOTIF ABOUT THE PACT WITH THE DEVIL

Abstract

In the first part of this work, a legend about the pact with the devii is related. It is included in a novel written by W. Reymont. In the second part of the work, a comparison with the legend of Mount Beneş is being made.

14 Dan Prahase, Câteva variante referitoare la Legenda Beneşului, "Cetatea Rodnei", An II, nr. 13-18, 2005, p. 19-20.

1s Idem, Legenda Beneşului. Pactul . . . , p. 327-367.

258 www.cimec.ro