Tumuli preistorici din Transilvania. Cercetari arheologice- Tiut Cristina, in " Arheologie si Studii...

Aurora PEŢAN Alexandru BERZOVAN- coordonatori -

ARHEOLOGIE ŞI

STUDII CLASICE

Vol. 1

DACICA2011

© Editura DACICA 2011. Toate drepturile rezervate.

Str. Tudor Arghezi nr. 21020943 Sector 2Bucureşti/RomâniaTel. 0749-114711e-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiArheologie şi studii clasice / coord.: Aurora Peţan, Alexandru Berzovan. –

Bucureşti : Dacica, 2011-2 vol.ISBN 978-606-92296-6-8Vol. 1. - 2011. - ISBN 978-606-92296-7-5

I. Peţan, Aurora (coord.)II. Berzovan, Alexandru (coord.)

902

Coperta: arh. Marian Coman

7

Cuprins

Cuprins

CUVÂNT ÎNAINTE ________________________________________________ 9

ELENA CRISTINA CORDOŞSocietăţi paleolitice. Modele ale habitatului comunităţilor de vânători-culegători ____________________________________________ 11

ANA IGNATFenomenul indo-europenizării. Lingvistică şi arheologie ______________ 24

CRISTINA TIUTTumuli preistorici din Transilvania. Cercetări arheologice _____________ 44

DINU BERETEU, ŞTEFAN TIMOFTEContribuţii la aria de răspândire a grupului Copăceni ________________ 79

RALUCA-ELIZA BĂTRÎNOIULocuirea getică din Muntenia între secolele IV-III î.Hr. Un stadiu al cercetărilor ________________________________________ 96

ALEXANDRU BERZOVAN, COSMIN MIHAIL COATUDescoperiri din a doua epocă a fi erului la pătrunderea Mureşului în Câmpia Aradului (sec. II î.Hr. – sec. I d.Hr.) ___________ 148

IMOLA BODA, CSABA SZABÓNote despre un relief dolichenian de la Mehadia ____________________ 210

BOGDAN-VLAD VĂTAVURegio şi benefi ciari consulari pe frontiera nordică a provinciei Dacia ____________________________________________ 225

AURORA PEŢANOmonimele Istrului. 1. Istrul taurilor ____________________________ 235

44

Cristina TIUT

Tumuli preistorici din Transilvania.

Cercetări arheologice* CRISTINA TIUT

Prehistoric tumuli from Transilvania. The archaeological research (Abstract)

Looking at all the problems I have encountered while writing another article concerning the Early Bronze Age tumulus buries in Transylvania, I considered that a paper analyzing the existing bibliography on this theme was necessary.

With regard to the period that covers the end of the Neolithic and the beginning of Early Bronze Age in Transylvania, one can observe the birth of a new burying ritual, the tumulus graves. This burying knows three different types: the stone built tumulus (spread in Central Transylvania, also known as the Livezile Group), the earth mounds with graves scattered with ochre (the Yamnaya Culture of Indo-Europeans, the oldest tumulus in Transylvania) and the earth mounds with burying in cists (the Schnekenberg and Jigodin Group, in SE Transylvania). The fi rst ones are the most numerous types, so they benefi ted from research and excavation, hitherto I concentrated my study on analyzing the bibliography concerning this group.

The excavations began at the end of XIX century and were continued until present days, reaching their peek in the 70 and 80, when were excavated and identifi ed almost all the cemeteries and isolated tumulus. From that period we have the information concerning the most important and big tumulus necropolis like: Cheile Aiudului, Ampoiţa, Livezile, Izvoarele, and Big Tumulus, that is a very interesting case of funerary architecture. Even though the research covered a lot of space and time, we can say that the documentation and publication of the discoveries is scarce. At the same time, the specialists were concerned with the making of a chronological system adapted to the archeological reality of Roumania. The stone grave tumuli were used in disputes concerning this matter (P. Roman, H. Ciugudean, N. Vlassa, Gh. Lazarovici, I. Andriţoiu), or for defi ning new cultural groups that were meant to cover the void, that represented the Early Bronze Age in Transylvania (H. Ciugudean- Livezile Group, I. Andriţoiu- Şoimuş Group, M. Rotea- Copăceni Group).

The research done after 2000, brought light in this matter, even though the archeologist are still concerned with the chronological and the attribution to

* Coordonator: dr. Florin Gogâltan, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca.

45

Tumuli preistorici din Transilvania | Cercetări arheologice

cultural Groups, they do not ignore the other aspects of this subject, like symbolism, ritualism, religious, spiritual, economic and social ones.

The stone built tumuli represent a phenomenon of great importance for understanding the way of thinking of the Bronze Age human, but the existing bibliography is not enough for learning even the smaller parts of this funerary ritual.

Key-words: chronologie, tumul, bibliography, EBA, cultural aspect.

Acest demers s-a născut în urma dorinţei mele de a realiza o lucrare care să includă toate necropolele tumulare din Transilvania, pentru a analiza un fenomen religios ce apare la un moment dat, se păstrează pe tot parcursul bronzului timpuriu şi dispare subit la începutul bronzului mijlociu. În acest demers m-am lovit de problema bibliografi ei existente, deoarece această realitate arheologică, cu mici execepţii, a fost tratată doar ca un argument de regionalizare şi împărţire a teritoriului podişului Transilvaniei în grupuri culturale şi defi nire a acestora. Metodologia folosită s-a bazat pe identifi carea localităţilor în care s-au descoperit tumuli până acum şi care au fost publicate, astfel au fost identifi cate aproximativ 172 de puncte reprezentând tumuli izolaţi sau necropole tumulare (fi g. 1). Dintre aceştia, foarte puţini au benefi ciat de săpături arheologice, iar majoritatea care au avut această şansă sunt cei cu movile din piatră (fi g. 5, fi g. 6).

Tumulii apar în Transilvania la sfârşit de eneolitic şi început de epoca Bronzului. Primele morminte tumulare aparţin purtătorilor mormintelor tumulare cu ocru. Aceştia s-au aşezat în special în zonele de câmpie din centrul Transilvaniei.

Populaţia locală preia acest rit de la noile popoare cu care intră în contact, însă pe un fond local şi multe infl uenţe de la culturile care se manifestă în zonă în această perioadă, cunoaşte unele mici modifi cări. Astfel, deşi popoarele stepice practicau înmormântarea sub straturi succesive de pământ bătucit, populaţia autohtonă ridică deasupra mormintelor adevărate monumente din piatră.

În sud-estul Transilvaniei, se menţine mantaua din pământ bătucit, însă se observă infl uenţe din zona Moldovei, prin practicarea înhumării în ciste de piatră. Necropolele din zona Munţilor Apuseni sunt aşezate la înălţime, pe interfl uviile râurilor sau la cumpănă de ape. De obicei aceste movile au formă circulară, în zona unde culmile sunt mai late, şi formă elipsoidală în zonele unde culmile sunt prelungi şi înguste. În jurul necropolelor se pot observa unele aşezări Coţofeni sau de epoca bronzului. Ritul predominat este înhumarea, însă apar răzleţ şi morminte de incineraţie. Mormintele de înhumaţie sunt de mai multe feluri: defuncţii pot fi aşezaţi în poziţie chircită,

46

Cristina TIUT

pe o parte sau pe alta, sau oasele scheletului se pot afl a fără conexiune anatomică. Acestea sunt fi e aşezate sub formă de pachet, cu oasele lungi la bază şi craniul deasupra, fi e sub formă de grămadă de oase provenind de la unul sau mai mulţi indivizi. S-a observat că de cele mai multe ori, în cazurile mormintelor principale ale tumulilor, defuncţii sunt aşezaţi fi e sub formă de pachet, fi e este vorba de un mormânt dublu, format dintr-un bărbat şi un copil, amândoi aşezaţi în poziţie chircită.

Inventarul mormintelor nu este bogat, deoarece importanţa movilei, reprezentând statutul defunctului, este dată de amploarea şi complexitatea monumentului în piatră. De cele mai multe ori, mormintele mai importante conţin: fragmente ceramice, podoabe din os, foarte rar obiecte din cupru, cum sunt saltaleoni, pandantive ochelari, ace de păr, inele de tâmplă, brăţări sau cercei. În unele morminte apar râşniţe, care sunt simboluri ale renaşterii, reîncarnării1. De obicei celelalte morminte dintr-un tumul au ca inventar ceramică şi unelte din piatră. S-au descoperit foarte puţine obiecte din metale preţioase: inele de buclă de aur sau cercei de argint. În mantaua şi la baza tumulilor se găsesc urme de cărbune, arsură, fragmente ceramice, care fi e fac parte din materialul aparţinând unei faze anterioare de locuire, fi e a fost transportat din aşezarea defunctului. Probabil că aceste platforme erau amenajate pentru a recrea universul persoanei îngropate. Ritualul funerar presupune o perioadă în care defuncţii erau depuşi pe platforme de lemn sau calcar, un anumit timp, pentru a se descompune organele moi, pentru ca apoi rămăşiţele să fi e aşezate pe solul antic, acoperite cu un strat subţire de pământ, deasupra căruia este realizată construcţia propiu-zisă, din unul sau mai multe straturi de piatră. Se presupune şi practicarea de către aceste comunităţi a banchetelor funerare, având în vedere ofrandele de carne şi ceramica spartă ritual deasupra mormântului, sau deasupra tumulului. Arsura, care se găseşte aproape în toţi tumulii, ar putea reprezenta purifi carea solului înainte de aşezarea defunctului. Un tumul nu avea mai mult de 10 morminte, iar acestea erau fi e simple, fi e duble sau multiple. În unele cazuri se observă o anumită depunere a defuncţilor în raport cu mormântul principal: radial, concentrate într-unul din sferturile tumului. Aceştia pot indica practicarea de sacrifi cii umane. În alte movile s-a avut grijă ca mormintele mai noi să nu le afecteze pe cele anterioare, reprezentând probabil înmormântări familiale, utilizarea tumulului timp de mai multe generaţii. Mormintele de la Balşa-Dumbrăiţa2 şi Cheile Aiudului, T.VII3, prezintă înhumări aproximativ contemporane, defuncţii fi ind fi e aşezaţi în rând, fi e prezentând cam aceeaşi orientare, sau sunt înhumaţi la adâncimi mici. Astfel se poate presupune

1 Rişcuţa et al. 2009, p. 276, nota 63.2 Rişcuţa et al. 2009, p. 257-261.3 Vlassa et al.1986, p. 63.

47


existenţa unei calamităţi sau molime care a dus la stingerea unui număr mare din membrii comunităţii. Ceramica ce apare în cadrul inventarelor acestor morminte este atât grosieră, cât şi fi nă, având un repertoriu de forme ce se circumscrie tuturor manifestărilor Bronzului Timpuriu (Coţofeni, Livezile, Copăceni, Şoimuş, Schneckenberg şi Jigodin).

La rândul lor, şi mormintele de incineraţie sunt de două feluri: cu resturile cinerare depuse direct pe solul antic, sau cu oasele calcinate aşezate în urnă. Trebuie făcută diferenţa între mormintele secundare de factură Wietenberg şi cele din centrul movilei, cele dintâi fi ind mai târzii, şi au fost deobicei aşezate în structura mantalei.

Se presupune că aceşti tumuli sunt poziţionaţi la limita dintre două comunităţi, reprezentând atăt o legătură, cât şi o graniţă între ele. Majoritatea movilelor au dimensiuni mici, excepţie face Tumulul Mare de la Tureni4, cu diametrul de 40 m şi înălţimea de 3 m. Necropolele au în jur de 3-6 tumuli, nu sunt foarte mari, în afară de cimitirele de la Ampoiţa-Peret (9 movile)5 şi Cheile Aiudului-Dealul Velii (16 movile)6.

În podişul Transilvaniei, la sfârşitul eneoliticului se stabilesc purtătorii mormintelor tumulare de tip Iamnaia7. Aceştia preferă locurile de şes şi de câmpie, plasându-şi în general atât aşezările, cât şi necropolele, pe terasele I şi a II-a ale râurilor, foarte rar pe terasa a III-a8. Aceşti tumuli au dimensiuni mult mai mari decât cei din grupul vest transilvănean. Mantaua tumulară este făcută dintr-un strat gros şi compact de pământ bine bătucit, sub care se afl ă cista, săpată direct în sol, din lemn (fi g. 7). Ritul de înmormântare este înhumaţia, defunctul era aşezat întins pe spate, cu picioarele formând un romb, orientat est-vest. Datorită amplasării lor în câmp deschis, majoritatea tumulior eneolitici au fost reutilizaţi în perioadă scitică. Mormintele cu ocru nu au nici un inventar, însă materialul bogat ce se găseşte în aceste movile provine din mormintele de factură scitică. Aceste movile indică trecerea comunităţilor de tip Iamnaia prin centrul Transilvaniei, urmând cursul Mureşului, pentru a ajunge în câmpia Tisei.

Al treilea tip de construcţie funerară ce se observă în această perioadă pe teritoriul Transilvaniei este specifi c orizontului Schneckenberg-Jigodin9, constând din înmormântarea în ciste de piatră sub movile uriaşe de pământ.

4 Lazarovici, Kalmar 1986, p. 731-739 ; Lazarovici, Kalmar-Maxim 1992a, p. 997-1009; Lazarovici, Kalmar-Maxim 1992b, p. 949-996; Lazarovici, Maxim 1994, p. 11-35.

5 Ciugudean 1991, p. 79-118; Ciugudean 1989a, p. 237-238.6 Vlassa et al. 1986, p. 59-78.7 Dergacev 1994, p. 121-140 ; Matrosenco 1959, p. 163-158.8 Dergacev 1994, p.121-140.9 Ciugudean 1995b, p. 138-139; Szekely 1956, p. 167; Szekely 1971, p. 398; Szekely 1983,

p. 61-63; Roman et al. 1973, p. 559-565.

48

Cristina TIUT

Dacă necropolele din vestul Transilvaniei sunt de dimensiui reduse, acestea au un număr impresionant de movile, ajungând să depăşească şi 40, cum este cea care se întinde pe teritoriile satelor Ocland, Petreni, Crăciunel şi Sânpaul10 (fi g. 7). Se presupune că în movilele de tip Schneckenberg se practica incineraţia, în timp ce în cele care aparţin grupului Jigodin se observă folosirea înhumaţiei în poziţie chircită11. Mantaua, la fel ca cea a mormintelor tumulare cu ocru, este din pământ bine omogenizat.

Multe dintre aceste necropole au fost analizate în vederea delimitării unor arii de răspândire a manifestărilor culturale specifi ce Bronzului Timpuriu. Analizarea lor într-o formă compactă a adus mai multe informaţii legate de schimbările în mentalitate şi în ideile religioase ce se petrec în perioada bronzului timpuriu. Ritul şi ritualul de înmormântare relevă elemente culturale legate de populaţiile care trec, dar şi de cele care rămân pe teritoriul Transilvaniei, în această perioadă.

Scopul acestei lucrări a fost de a demonstra faptul că, fenomenul tumular a apărut la sfârşit de eneolitic, s-a răspândit în bronzul timpuriu I şi II, în tot podişul Transilvaniei, stingându-se în bronzul timpuriu III, când încep să se observe noile aspecte ce vor defi ni bronzul mijlociu în zonă. Felul în care era percepută moartea era aproximativ la fel peste tot, cu câteva diferenţe, fenomenul tumular răspândindu-se într-o regiune vastă. În analiza acestui eveniment nu ar trebui să constituie un impediment delimitarea unor grupuri culturale specifi ce epocii bronzului, deoarece ritualul funerar este la fel peste tot. Controversele au luat naştere tocmai din încercarea de delimitare şi împărţire în grupuri a unui eveniment complex.

Datorită faptului că, dintre movile, au fost cercetate mai mult cele cu manta din piatră, și despre acestea s-au publicat mai multe lucrări, am ales să întocmesc un istoric al cercetătorilor în cadrul acestor necropole şi o analiză a felului în care un asemenea fenomen a fost tratat până acum de specialişti.

Cercetări întreprinse în tumuli în secolul XIX. Începutul cercetărilor în cadrul necropolelor tumulare poate fi plasat cu precizie în a doua jumătate a secolului XIX d.Hr. Cercetări au loc între anii 1885-1887 şi sunt efectuate de către K. Herepey şi S. Fenichel, în tumulii necropolelor de la Livezile, Izvoarele şi Vălişoara12. K. Herepey întreprinde cercetări în aşezarea de la Cetea-La Pietri. În apropierea staţiunii se afl ă şi o necropolă tumulară, astfel

10 Cavruc 2000, p. 166, pct. 1, p. 136, pct. 1 ; p. 166, pct. 3.11 Ciugudean 1995b, p. 139; Roman et al. 1973, p. 562.12 Ciugudean 1977, p. 43; Ciugudean 1986, p. 67; Ciugudean 1995a, p. 13; Ciugudean 1996,

p. 21-22.

49


că este posibil ca o parte din movile să fi fost cercetate în această perioadă13. K. Herepy întreprinde nişte periegheze în anul 1885 în localitatea Livezile (fostă Cacova), în punctul Cărpiniş, unde investighează doi tumuli şi semnalează alţi cinci tumuli distruşi de căutători şi lucrări agricole14. Singurele cercetări arheologice care pot fi numite cât de cât sistematice, întreprinse în cadrul necropolei de la Livezile-Dealul Sârbului, au fost efectuate la sfârşitul secolului XIX , mai precis în anul 1885, de către Herepey Károly15. El descoperă pe Dealul Sârbului un cimitir tumular alcătuit din trei movile, dintre care una distrusă de căutătorii de comori. Cercetându-le pe cele două rămase, găseşte un inventar constând din vase ceramice, unelte din os şi un pandantiv în formă de ochelari.

În anul 1887 cercetările sunt continuate de S. Fenichel în locul La Cruce, în satul Izvoarele (fost Bedeleu), unde sapă parţial un tumul elipsoidal. În acelaşi an, în hotarul satului Vălişoara, în punctul Gruiul Darului16, acesta observă patru movile şi o cercetează arheologic pe cea mai mare dintre ele. Cea din punctul La Furci sau Dealul Nioarcii a fost identifi cată în acelaşi an de către S. Fenichel, cuprinzând patru movile.

I. Marţian descoperă în vârful Dealului Bela din Dej un fragment de lamă de cuarţit şi 8 tumuli, aşezaţi pe două rânduri, dintr-o epocă neprecizată17. El repertoriază descoperirile din Ardeal până la acel moment, majoritatea scose la iveală prin periegheze efectuate de el, în care include şi cei mai mulți tumuli investigaţi la sfârşitul secolului al XIX-lea d.Hr.

Cercetări efectuate în prima jumătate a secolului XX. În anul 1927, I. Banner, în sinteza lui despre mormintele chircite din Ungaria, aminteşte de cei doi de mai sus şi de rezultatele săpăturilor efectuate de ei în zona Munţilor Trascău18. În anul 1933, H. Schroller încadrează materialele din mormintele investigate de K. Herepy şi S. Fenichel între Furchenstich şi Lisenkeramik, cu unele erori19. În cazul grupului clutural Schneckenberg, acesta nu greşeşte încadrarea cronologică, însă se observă unele mici erori în alte planuri ale monografi ei cum ar fi numirea a unor descoperiri din centrul Transilvaniei ca făcând parte din această aspect: Cetea, Lopadea Nouă, Râmeţi, Livezile, Rădeşti, Sighişoara20. I. Nestor este cel dintâi care afi rmă că

13 Ciugudean 1996, p. 22; Shroller 1933, p. 33-34.14 Ciugudean 1997b, p. 7; Vlassa et al. 1986, p. 59.15 Ciugudean 1997b, p. 7; Gligor 2001, p.23; Vlassa et al. 1986, p. 59.16 Vlassa et al. 1986, p. 59.17 Marţian 1920, p. 17, pct. 225.18 Banner 1927, p. 75-76; Ciugudean 1996, p. 22; Vlassa et al. 1986, p. 59.19 Ciugudean 1996, p. 22; Schroller 1933, p. 33-34; Vlassa et al. 1986, p. 59.20 Ciugudean 1996, p. 22; Schroller 1933, p. 69.

50

Cristina TIUT

în cazul cimitirelor tumulare este vorba de mai multe faze de înmormântări21. În anul 1942, M. Roska adună bibliografi a temei, dar face greşeli, observate de I. Nestor, P. Roman, N. Vlassa22. Roska reia ipoteza că aceste materiale fac parte din Furchenstich şi Lisenkeramik23. Acesta, în repertoriul său cuprinzând descoperirile arheologice din Ardeal, menţionează şi câteva necropole tumulare, unele cu înmormântări în ciste24.

În anul 1941, A. Prox publică cea mai completă monografi e, la acel moment, a grupului cultural Schneckenberg. El face legătura între forme ceramice ale acestui aspect cultural şi materiale din movilele funerare de la Livezile25. Abordează şi problema pusă de Schroller, prin care o serie de localităţi din centrul Transilvaniei ar avea descoperiri de tip Schneckenberg, însă nu este de acord cu acesta26. D. Popescu, în sinteza sa despre epoca timpurie şi mijlocie a Bronzului din Transilvania, apărută în anul 1944, face corelaţii între anumite forme ceramice descoperite în necropola de la Livezile şi cele din mediul Schneckenberg, plasându-le corect, la un nivel de bronz timpuriu27.

În zona Cetea, săpăturile sunt reluate în anul 1943 de către fraţii Berciu28, care efectuează periegheze pe cele trei stânci: Picuiata, Măriuţa şi Boian, în zonă au mai fost efectuate cercetări de I. Glodariu şi V. Moga în 1985.

Cronologia bronzului timpuriu. În această secţiune voi discuta în principal despre importanţa cercetărilor şi contribuţiilor aduse de P. Roman în ceea ce priveşte ritualul tumular, dar şi cronologia epocii bronzului. Contribuţia acestui mare cercetător la realizarea cronologiei epocii bronzului în România, dar şi a bronzului timpuriu din Transilvania, trebuie subliniată. Sistemul său cronologic este încă folosit, poate doar puțin îmbunătăţit de-a lungul timpului, prin contribuţia lui F. Gogâltan la împărţirea celor trei faze ale bronzului timpuriu în două subfaze. Având în vedere că P. Roman s-a ocupat în mod special de această latură a arheologiei preistorice, nu i se poate reproşa lipsa de interes pentru celelate aspecte ale cimitirelor tumulare. În monografi a culturii Coţofeni, el îşi exprimă dezacordul în ceea ce priveşte apartenenţa unor descoperiri tumulare la cultura Coţofeni, respectiv la

21 Ciugudean 1996, p. 22, Nestor 1933, p. 66. 22 Vlassa et al. 1986, p. 59.23 Ciugudean 1996, p. 22, Roska 1941, p. 91; Vlassa et al. 1986, p. 59.24 Roska 1942, p. 33, 86, 312; Vlassa et al. 1986, p. 60.25 Ciugudean 1996, p. 22; Prox 1941, p. 55.26 Ciugudean 1996, p. 22; Prox 1941, p. 13-14.27 Ciugudean 1996, p. 22; Popescu 1944, p. 48.28 Berciu, Berciu 1954, p. 22-23 .

51


eneolitic29, susţinând faptul că, afl ându-se într-o zonă în care au apărut mai multe aşezări aparţinând acestei culturi, necropolele tumulare ar suprapune asemenea aşezări. Într-un alt articol, el reia această idee, plasând tumulii din partea centrală a Transilvaniei în subetapa IIb a bronzului timpuriu30. Această etapă este marcată de maxima expansiune a fenomenului Glina şi Schneckenberg peste Oltenia şi Transilvania. În partea centrală a celei din urmă apar în prima fază importuri culturale Schneckenberg B în aşezări Coţofeni III, fi nale, iar în cea de a doua fază se observă mixturi Schneckenberg cu Strichvriertekeramik. În această perioadă apar mormintele cu construcţii de piatră din Cheile Aiudului şi cele săpate de H. Ciugudean, care suprapun resturi Coţofeni31.

Necropola tumulară de la Dealul Velii, jud. Alba. În anul 1972 N. Vlassa şi M. Takács (angajaţi ai Muzeului din Aiud) încep săpături de suprafaţă în localitatea Vălişoara-Dealul Velii32, unde se identifi că în total 16 tumuli. În zona Poiana Aiudului şi Cheile Velişoarei mai sunt semnalaţi si alţi tumuli şi necropole: Ţâcul Mare (tumul uriaş, plus alţi 4 în apropiere), Ţâcul Mic (2 movile), Pescuţa (1 tumul). În localitatea Trămaş-Râtul Ocnii şi Cumpăna Apelor din comuna Vălişoara au fost semnalaţi şi mai mulţi tumuli33. În anul 1973, N. Vlassa şi M. Takács încep cercetarea sistematică a necropolei de la Dealul Velii, din Cheile Aiudului. Cercetarea continuă şi după moartea lui N. Vlassa în 1985. Acesta afi rmă, la diferite comunicări la care participă34, apartenenţa necropolei la cultura Coţofeni. În anul 1985, în cadrul simpozionului de la Donji Milanovac, sunt prezentate pentru prima dată rezultatele parţiale în urma cercetărilor din necropola tumulară de la Dealul Velii, iar în anul următor sunt publicate35. În studiul publicat în anul 1986, N. Vlassa, M. Takács şi L. Lazarovici aduc unele lămuriri, dar ridică alte semne de întrebare, legate de problema necropolelor funerare din Munţii Trascăului şi Bedeleului. Sunt prezentaţi 3 tumuli din cei 13 cercetaţi, foarte diferiţi ca ritual şi încadrare cronologică. N. Vlassa a cercetat împreună cu M. Takács necropola până în anul 1982, timp în care au fost investigaţi cei 13 tumuli amintiţi mai sus. Ulterior, în perioada 1983-1985, M. Takács

29 Roman 1976, p. 31, 60-61; Vlassa et al. 1986, p. 60.30 Roman 1986, p. 31; Vlassa et al. 1986, p. 60.31 Roman 1986, p. 41.32 Ciugudean 1986, p. 67; Ciugudean 1996, p. 24; Vlassa et al. 1986, p. 60.33 Ciugudean 1995a, p. 13; Vlassa et al. 1986, p. 60.34 Ciugudean 1986, p. 67; Ciugudean 1995a, p. 13; Ciugudean 1996, p. 24; Vlassa et al. 1986,

p. 59-64.35 Ciugudean 1996, p. 26;Vlassa et al. 1986, p. 59-64.

52

Cristina TIUT

investighează şi ultimii 3 tumuli rămaşi din cimitirul tumular36. În perioada săpăturilor sistematice şi a perieghezelor în zonă, N. Vlassa a cercetat literatura de specialitate, descoperind şi analizand şi o serie de materiale mai vechi ce proveneau din zonă.

Lucrarea nu poate fi considerată una relevantă pentru aspectul tumular, deoarece au fost publicaţi doar 3 tumuli, care reprezintă aspecte speciale din necropolă. Importanţa acestor descoperiri pentru relieferea unui fenomen tumular compact, impune necesitatea unei monografi i, care să prezinte necropola sub toate aspectele ei. Articolul denotă aceiaşi concentrare pe defi nirea unui sistem cronologic pentru bronzul timpuriu, reliafată şi la alţi arheologi. N. Vlassa analizează inventarele mai multor morminte, atât din necropola de la Dealul Velii, cât şi din necropolele de la Livezile, Izvoarele sau Cărpiniş, observând astfel 2 faze: una aparţinând culturii Coţofeni, probabil IIIc, adică eneoliticului târziu (aşa cum era defi nit la ora aceea), şi una specifi că Bronzului Timpuriu, unde pe lângă elemente specifi ce Coţofeni, apar carateristici ale culturilor epocii bronzului37. Trebuie menţionat faptul că aceste movile ar trebui tipologizate şi analizate din alt punct de vedere, al construcţiei mantalelor şi a altor elemente ce apar în necropolă. Studiile efectuate după 2000 în necropole tumulare sau movile izolate, care s-au axat pe studierea întregului complex tumular, au reliefat mai multe elemente şi au generat mai multe răspunsuri decât acest studiu. Gh. Lazarovici îşi exprimă în mai multe studii părerea că această necropolă ar putea răspunde tuturor necunoscutelor care există încă legate de apariţia tumulilor în Transilvania, însă publicarea monografi ei este un deziderat păstrat pentru generaţiile viitoare.

Grupul cultural Livezile şi cercetări efectuate de H. Ciugudean. Tot în anul 1972, H. Ciugudean începe o serie de periegheze pe valea Ampoiului: Rimetea, Colţeşti, Izvoarele, Livezile, Geoagiu de Sus, Geoamal, Râmeţ, Cetea, Bucerdea Vinoasă, Ţelna, Gura Ampoiţei, Lunca Ampoiţei, Lunca Meteşului, Zlatna şi Sălciua38. Astfel, în acest an, el investighează arheologic un tumul la Geoagiu de Sus-Cuciu şi 2 movile din hotarul satului Izvoarele39. De asemenea, identifi că un cimitir în localitatea Livezile, în punctul Baia, unde, dintr-un tumul distrus de lucrările din zonă s-a recuperat un craniu uman cu trepanaţie aparţinând unei femei40. Necropola număra 3 tumuli,

36 Vlassa et al. 1986, p. 60.37 Vlassa et al. 1986, p. 63-64.38 Ciugudean 1986, p. 69.39 Ciugudean 1986, p. 67; Ciugudean 1995a, p.13; Ciugudean 1977, p. 43-56; Ciugudean 1996,

p. 24.40 Botezatu et al. 1987; Ciugudean 1979, p. 65; Ciugudean 1996, p. 24; Ciugudean 1997b, p. 8.

53


la care se mai adăugau în vechime încă 3 movile, distruse de drumul care trece de-a lungul crestei. În anul 1972 H. Ciugudean semnalează şi alţi tumuli în zonă: Geoagiu de Sus-Cuciu, un tumul conţinând 7 morminte, un tumul distrus de un crater practicat de căutătorii de comori, exact în centrul său, în zonă se mai afl a un tumul, care avea latura sud-vestică distrusă de eroziunea pluvială41, Gruiul Roşu – o necropolă formată din 5 tumuli (din care doar unul era relativ intact, pe care îl şi cercetează), Geoamal-Măgura, Livezile-Vârful Băii42. În urma sondajelor executate în vara anul 1972 în zona satului Livezile, s-au afl at mai multe informaţii legate de necropolele funerare de aici. O mare parte din necropola de la Izvoarele, Dealul Nioarcii sau La Furci, a fost cercetată de Fenichel la sfârşitul secolului XIX d.Hr., urmele săpăturilor conturându-se prin cratere adânci practicate în centrul tumulilor43. Cu ocazia perieghezelor şi sondajelor efectuate în zonă în perioada anilor 1972-1982, el verifi că şi săpăturile efectuate în secolul XIX d.Hr. de K. Herepey în tumulii din necropola de la Livezile-Dealul Sârbului44. H. Ciugudean sugerează prezenţa unor infl uenţe nordice de tip Jordansmuhl şi Berzesc Kujawski, idee sugerată de N. Vlassa şi combătută vehement de P. Roman45.

Între anii 1979-1988, H. Ciugudean trece la cercetarea exhaustivă a necropolei tumulare de la Ampoiţa-Peret46, care numără 9 movile, una dintre ele nefi ind cercetată din cauza faptului că a fost puternic afectată de lucrările agricole din zonă. În anul 1986, H. Ciugudean atribuie culturii Coţofeni materiale din tumulii din Munţii Trascăului, pe care îi încadrează într-un nou grup cultural, denumit Bedeleu după localitatea Izvoarele (fi g.2). Acest orizont cultural cunoaşte două faze: faza A, cu descoperiri specifi ce Coţofeni Târziu, şi faza B, un orizont post-Coţofeni47. În acelaşi an publică rezultatele obţinute în urma cercetărilor efectuate în aşezările de la Ampoiţa-Peret şi de la Meteş-Pleaşa Înaltă48.

Între anii 1987-1990, H. Ciugudean continuă cercetările în necropolele tumulare din Munţii Trascăului, prin săparea celui de-al doilea cimitir de la Ampoiţa, din punctul Dealul Doştiorului. Totodată identifi că noi movile la Sălciua şi Ţelna49.

41 Ciugudean 1977, p. 43.42 Ciugudean 1986, p. 67; Vlassa et al. 1986, p. 60.43 Ciugudean 1977, p. 44.44 Gligor 2001, p. 24.45 Vlasa et al. 1986, p. 60.46 Ciugudean 1986, p. 67; Ciugudean 1995a, p. 13; Ciugudean 1996, p. 25; Perianu 1989,

p. 239-240; Perianu 1990, p. 241; Ciugudean 2000, p. 14-15.47 Ciugudean 1996, p. 26.48 Ciugudean 1996, p. 26.49 Ciugudean 1996, p. 26.

54

Cristina TIUT

În anul 1991, H. Ciugudean publică rezultatele cercetărilor întreprinse în cimitirul de la Ampoiţa-Peret50. În anul 1992, H. Ciugudean conduce colectivul de cercetare care se ocupă cu săpăturile sistematice din necropola de la Livezile-Baia, acestea sunt continuate până în 199651. În anul 1993 este investigat tumulul puternic afectat52, fi ind pe jumătate distrus de drumul de creastă, iar în anul 1995 s-a trecut la cercetarea celui de al doilea tumul. Între anii 1993-1995 au loc săpături sistematice în situl arheologic de la Livezile, punctul Baia, conduse de către H. Ciugudean53. În anul 1994, în zona localităţii Meteş, la circa 300-400 m sud de aşezarea Coţofeni, pe creasta care coboară sub Vârful Toaca, pe hotarul dintre Meteş şi Poiana Ampoiului, este identifi cat un cimitir tumular, numărând 9-10 tumuli54. Cel mai mare, având diametrul de 15 m şi înălţimea de 2 m, a fost săpat parţial de H. Ciugudean în anul 1994.

În anul 1996, A. Gligor efectuează nişte sondaje în necropola tumulară de la Livezile -Dealul Sârbului55. Ambii tumuli sondaţi aveau formă elipsoidală. În acelaşi an, H. Ciugudean investighează arheologic al doilea tumul de la Livezile-Baia, descoperind 3 morminte, dintre care unul de incineraţie56.

H. Ciugudean este principalul specialist ce s-a ocupat de studierea tumulilor de epoca bronzului, din perioda timpurie a sa, în mod special cei afl aţi pe Valea Ampoiului, în judeţul Alba.Totodată trebuie menţionată contribuţia sa la realizarea reporturului judeţului Alba, o mare parte din puncte fi ind azi cunoscute datorită cercetărilor sale. Activitatea sa ştiinţifi că include şi o vastă literatură legată de necropole tumulare şi problema bronzului timpuriu în Transilvania. Dar activiatatea sa este umbrită de tendinţa de a folosi mormintelor tumulare pentru defi nirea unui grup cultural (Livezile) şi stabilirea importanţei acestuia în cadrul bronzului timpuriu. În schimb, este singurul care a scris ceea ce se apropie de o monografi e a ritualului funerar tumular57. Grupul Cultural Livezile a fost defi nit doar pe baza descoperirilor funerare, motiv pentru concentrarea altor specialişti pe dovedirea inexsitenţei unui asemenea grup cultural. Articolele sale relevă o manieră de scris aparte, care poate fi considerată inaccesibilă unor cititori mai neavizaţi.

50 Ciugudean 1996, p. 26.51 Ciugudean 1997b, p. 8.52 Ciugudean 1997b, p. 15.53 Ciugudean 1996, p. 26.54 Ciugudean 1995c, p. 70. 55 Gligor 2001, p. 23.56 Ciugudean 1997c, p. 34.57 Ciugudean 1996, Ciugudean 1997b.

55


Proiectul Sănduleşti-Tureni. În zona Tureni-Cheile Turzii, în anul 1985 se începe un proiect de localizare a vestigiilor arheologice, în cadrul căruia sunt identifi cate cimitire tumulare sau movile izolate. Proiectul Sănduleşti-Tureni58 avea ca obiectiv marcarea, evaluarea şi valorifi carea monumentelor naturale şi arheologice din Cheile Turenilor. Lucrarea a fost comandată de MILMC în vederea asigurării unor studii de fundamentare a rezervelor de calcar care să prevadă întinderea şi localizarea obiectivelor etnoarhelogice, precizarea condiţiilor de eliberare a terenului de sarcină istorică şi a măsurilor de salvare a bunurilor din patrimoniu cultural naţional. Lucrările au fost coordonate de M. Popov şi T. Haroca. Alături de acest proiect, în zonă sunt efectuate lucrări de îmbunătăţiri funciare, efectuate în colaborare cu IEELIF Cluj la Mărtineşti şi Miceşti59. Mormintele tumulare din partea Nordică a Munţilor Apuseni au în general istorie mai nouă, majoritatea fi ind identifi caţi odată cu deschiderea şi construcţia carierei de piatră de la Sănduleşti60. Cercetările au fost începute în anul 1985 şi extinse în anul următor la sud şi nord, în cadrul cercetărilor etnoarheologice româno-engleze. Zona investigată este reprezentată de spaţiul afl at între bazinul Arieşului şi cel al Someşului, de-a lungul văii Racilor (Valea Copăceni şi Valea Tureni) şi văii Micuşului, ambele izvorând din Dealul Feleacului. De la sud spre nord au fost identifi cate o serie de grupări de tumuli sau tumuli izolaţi: Petreştii de Sus- Pă Grădini (3 tumuli), Petreştii de Jos-La Moara Spartă (1 tumul), Tureni-Dealul Ghicenghe (8 tumuli), pe coasta dealului de la Miceşti la Comşeşti s-au identifi cat aproximativ 25 de tumuli răzleţi sau grupaţi în necropole, mai sunt menţionate o serie de movile la Vâlcele şi Făget-Cluj, pomenite şi de N. Vlassa.

În acest an se începe investigarea Tumulului Mare din punctul Tureni-La Furci61 şi a necropolei de la Petreştii De Sus62. Tumulul Mare de la Tureni a fost semnalat în anul 1984, în urma unor periegheze efectuate în zonă de Zoia Maxim, Tudor Soroceanu şi Gheorghe Lazarovici. Necropola are 8 tumuli, 7 dintre ei au fost cartaţi şi uneori prospectaţi în perioada 1985-198663. Începerea săpaturilor sistematice şi de salvare are loc în 1986, ultima campanie fi ind în anul 2005. În total au fost 12 campanii până în acest an. Tot în anul 1986 este organizată cercetarea sistematică a tumulului numit Sulihegy sau de la Stâncile Rotate din cadrul necropolei de la Petreştii de Sus64. În cadrul celei de a 19-a campanii de săpături întreprinse în Tumulul Mare sunt reluate

58 Lazarovici, Kalmar 1986, p. 731-739; Lazarovici, Kalmar Maxim 1992a, p. 997, n. 3.59 Lazarovici, Kalmar Maxim 1992a, p. 997, n. 4.60 Lazarovici, Kalmar 1986, p. 735-738.61 Maxim 1994b, p. 69; Ciugudean 1996, p. 26.62 Ciugudean 1995a, p. 13; Ciugudean 1996, p. 26.63 Maxim 1994b, p. 69; Morariu, Jalobeanu 1986, p. 431-433; Dragomir et al. 1992, p. 919-924.64 Lazarovici et al. 1994, p. 48.

56

Cristina TIUT

şi verifi cate şi cercetările pentru tumulul de la Stâncile Rotate65. În localitatea Borşa, între anii 1986-1987, Gheorghe Lazarovici întreprinde periegheze şi identifi că un şir de tumuli care se continuă până la Răscruci.

În acelaşi an 1991 sunt reluate săpăturile de către Gh. Lazarovici, împreună cu M. Meşter şi Z. Maxim de la MNIT, în colaborare cu Institutul Român de Tracologie, în cimitirul tumular de la Petreştii de Sus-Pă Grădini66. S-au reverifi cat săpăturile din 1986, din tumulul Sulihegy, şi s-au investigat ultimele 2 carouri.

În anul 1992 se publică un număr mai vechi al revistei de specialitate Acta Musei Napocensis, care a întârziat să apară ani la rând, fi ind vorba de numărul ce ar corespunde anilor 1987-1988, 24-25. În acest număr Gh. Lazarovici, alături de Kalmar Maxim, publică un articol referitor la cercetările întreprinse în anii anteriori în necropolele tumulare din jud. Cluj. Repertoriază necropolele tumulare şi tumulii izolaţi identifi caţi şi tratează problema încadrării cronologice şi culturale a tumulilor. Mantaua tumulilor este alcătuită din 3 materiale diferite, astfel: din roci( uneori având o predilecţie vădită spre calcar), din pământ sau loess. Tumulii investigaţi din necropolele de la Petreştii de Sus şi Tureni sunt asemănători cu cei din necropola de la Dealul Velii, ca manieră de construcţii, însă tumulii din pământ (sunt mai numeroşi) ridică probleme de încadrare cronologică. Cei mai vechi tumuli ar aparţine fazei III a Culturii Coţofeni, acceptând posibilitatea prelungirii dăinuirii Coţofeni în zonă într-o fază IV, idee aparţinând lui N. Vlassa. Astfel, aceste două faze ar reprezenta răspândirea cuprului arsenic în Vestul Transilvaniei, Cultura Coţofeni fi ind o etapă mai târzie a epocii cuprului. Caracterul coţofenoid al materialului din tumuli a fost exclus în repetate rânduri de P. Roman, care punea prezenţa ceramicii Coţofeni în tumuli pe baza unor aşezări din zonă aparţinând acestei culturi. Încadrarea sa cronologică este preluată de H. Ciugudean în crearea grupului cultural Livezile, având la rândul lui 2 faze, însă, deşi prezintă o serie de asemănări cu interpretările lui N. Vlassa, sunt diferite în esenţă. Ca motiv al apariţiei acestor tumuli, Lazarovici consideră că nu ar trebui să căutăm cauze doar în lumea nord-pontică sau anatoliană, datorită faptului că sunt construiţi din pietre ar putea să-şi aibă originile în lumea Adriatică, având în vedere că primele construcţii funerare sunt piramidele din Egipt. Însă de atunci s-a dovedit că primele manifestări tumulare din Transilvania aparţin popoarelor stepice, când în tumulii presupuşi scitici, în zona centrală, au

65 Maxim 1994b, p. 48, 69.66 Lazarovici et al. 1994, p. 48.

57


apărut morminte eneolitice presărate cu ocru, aparţinând culturii Iamnaia, tumulii de la Câmpia Turzii67 şi Cipău68.

În anul 1994 apare un alt articol al celor doi cercetători în care sunt prezentate săpăturile întreprinse în cadrul proiectului din anul 1986. Sunt prezentate şi săpăturile efectuate în cadrul necropolei de pe Dealul Ghicenghe şi Tumulul Mare, afl ate într-un stadiu incipient de cercetare.

Ritualuri funerare insolite, contribuţiile lui E. Moldovan la cunoşterea ritualurilor funerare preistorice. E. Moldovan a scris un articol foarte important despre practicarea ritualului descompunerii/ excarnaţiei în cadrul comunităţilor atât preistorice, cât şi în cadrul celor aparţinând epocii fi erului69. Acest ritual presupune lăsarea cadavrului la descompus o anumită perioadă de timp, diferită după caz sau în funcţie de momentele importante ale comunităţii, după care erau înhumate. Pe lângă comunităţile culturii Cucuteni-Tripolie şi ale altor culturi neolitice, el vorbeşte despre practicarea acestui ritual şi de către purtătorii culturii tumulare. Deşi sunt unele dovezi ale practicării acestui ritual, se observă că în cadrul aceleiaşi necropole coexistă morminte cu urme ale practicării lui cu morminte în care nu s-a practicat. Părerea cercetătorului este că depinde de stratifi carea socială a comunităţilor. Pe viitor se aşteaptă clarifi carea unor aspecte ale acestui ritual, prin contribuţiile ce le poate aduce antropologia. Faţă de ceilalţi cercetători ce s-au ocupat de cimitirele tumulare, acesta nu tratează problema încadrării cronologice sau a defi nirii grupurilor culturale aparţinând bronzului timpuriu, ci se ocupă de importanţa evidenţierii unui ritual, destul de greu identifi cabil arheologic. Un lucru este important: că săpăturile vechi nu au benefi ciat de cercetări antropologice efectuate pe oase, cu excepţia celor făcute de M. Perianu pe resturile osteologice provenind din necropola de la Ampoiţa-Peret.

Grupul cultural Şoimuş şi Grupul Cultural Copăceni. Grupul cultural Şoimuş (fi g. 4) a fost prima dată menţionat de I. Andriţoiu. A fost de altfel şi singura perioadă cunoscută din bronzul timpuriu, cercetările începând la sfârşitul anilor 70. Datorită cunoştinţelor limitate, accentul cade şi de data aceasta pe cronologie. Întâi, Andriţoiu tratează probleme care nu au fost încă rezolvate în aceea perioadă, cum este fi nalul culturii Coţofeni. Cultura Coţofeni are legături cu alte fenomene culturale, cum sunt culturile

67 Ciugudean 1995a, p. 13-30, Ciugudean 1997a, p. 44-47, Ferenczi 1965, p. 49-50, Popescu 1968, p. 681, Crişan et al. 1992, p. 117, Vasiliev 1979, p. 22, Vasiliev 1980, p.35.

68 Crişan 1974, p. 100-108; Ferenczi 1965, p. 49-50; Lazăr 1995, p. 156, pct. D; Vasiliev 1976, p. 91-92; Vasiliev 1979, p. 21; Vlassa 1965, p. 28; Vlassa 1961, p. 19-26, Vasiliev 1980, p. 35-36.

69 Moldovan 2003, p. 487-497.

58

Cristina TIUT

Baden, Kostolac, Vucedol, elemente specifi ce celei din urmă fi ind îndeosebi întâlnite în aşezări de tip Coţofeni I-II. Analizele făcute pe ceramică au dus la observarea regionalizării culturii în faza sa târzie. Această idee a fost deja propusă de P. Roman, care a observat prin centrele de producţie fragmentarea arealului din Transilvania, formându-se microzone70. Plasarea fi nalului Coţofeni fi e în eneolitic, fi e în epoca Bronzului, a dus la naşterea a două posibilităţi: Coţofeni ca epocă de tranziţie şi Coţofeni ca o etapă a bronzului timpuriu, prezentând paralelism parţial cu Schenckenberg B71. Pătrunderea populaţiilor stepice putea infl uenţa terminarea culturii Coţofeni la date diferite pe tot teritoriul acoperit, astfel în Podişul Transilvaniei să mai continue pentru încă o fază. Această fază ar fi reprezentată de necropolele tumulare din Munţii Apuseni. Acest fenomen ar cunoaşte, la rândul său, 2 etape72. Prima etapă ar fi cel mai bine reliefată de necropola de la Gura Ampoiţei şi cei afl aţi în zona centrală a tumulilor din necropola de la Cheile Aiudului. A doua etapă este reprezentată de tumulii periferici din aceiaşi necropolă, care prezintă unele cracteristici distincte: decăderea calitativă a ceramicii, simplifi carea ornamentală şi execuţia neglijentă, diminuarea repertoriului de forme, apar pe lângă elemente Coţofeni şi alte forme (Schneckenberg, Glockenberg), în inventarul funerar apar: vârfuri de săgeată, pandantive ochelari, bucăţi de cremene în zona capului. Aceste etape pot susţine parţial paralelismul Coţofeni-Scheneckenberg, ambele aparţinând bronzului timpuriu. Cultura Coţofeni este componentă în geneza grupului Şoimuş, care o succede în SV Transilvaniei. Aşezările Şoimuş urmează imediat după cele de tip Coţofeni, nu se observă o cezură între ele73. H. Ciugudean a analizat problema simultaneităţii sau consecutivităţii celor 2 aspecte culturale pe baza unor mostre C14 culese din aşezarea de bronz timpuriu de la Deva74.

Defi nirea acestui grup cultural îl plasează la începutul epocii bronzului, în SV Transilvaniei, pe la 2000/1900 î.Hr., reprezentând sinteza dezvoltării fondului local din perioada de tranziţie, de tip Coţofeni, la care se adaugă infl uenţe venite din est, vest şi sud75. Despre ritul şi ritualul funerar al acestui grup avem puţine date, pot fi identice sau asemănătoare cu cele din grupul Livezile76. În procesul de formare, Şoimuş a preluat probabil şi unele elemente din fondul Schneckenberg B. El este continuat de necropolele tumulare din

70 Andriţoiu 1985, p. 13.71 Andriţoiu 1985, p. 13.72 Andriţoiu 1985, p. 14.73 Andriţoiu 1989, p. 54.74 Ciugudean 2003, p. 104, Gogâltan, Apai 2005, p. 36.75 Andriţoiu 1989, p. 55.76 Andriţoiu 1989, p. 55.

59


Munţii Trascăului şi apoi Copăceni. Toate trei par a constitui faze succesive ale evoluţiei unui reprezentativ complex cultural al bronzului timpuriu intracarpatic77.

Alţi cercetători care se ocupă de epoca timpurie a bronzului şi au adus contribuţii cunoaşterii mai multor elemente aparţinând mediului Şoimuş sunt C.I Popa78 şi N.C. Rişcuţa79. Aceştia consideră că o parte din necropolele tumulare din Munţii Trascăului ar aparţine acestui interval cronologic, însă nu sunt de acord cu succesiunea culturală reliefată de I. Andriţoiu, grupurile Şoimuş şi Copăceni sunt de fapt precedate de grupul Livezile şi aparţin bronzului timpuriu II.

Faţă de folosirea mormintelor tumulare pentru a crea o cronologie a bronzului timpuriu, aici se mai poate observa utilizarea lor în defi nirea unui grup cultural, mai specifi c a ritului şi ritualului funerar a acestui grup. Deoarece grupul Copăceni nu a fost complet defi nit, este greu de acceptat posibilitatea ca o parte din aceste necropole tumulare sa reprezinte specifi cul funerar a unor comunităţi de tip Copăceni, însă având în vedere că unele probleme nu au fost încă rezolvate, astfel încât să existe o soluţie care să fi e accepatată de majoritatea specialiştilor care s-au ocupat de această perioadă (fi nalul culturii Coţofeni, eneolitic sau epoca bronzului?), nici această concluzie nu poate fi în întregime negată.

În anul 1991, în urma cercetării sistematice din aşezarea de la Copăceni, M. Rotea defi neşte un nou grup cultural aparţinând epocii timpurii a bronzului, purtând numele localităţii (fi g. 3) Copăceni80. În anul 1993, M. Rotea investighează un mormânt în presupusa necropolă de la Copăceni şi descoperă 5 schelete81. Materialul prezintă tradiţii Coţofeni şi Schneckenberg cu unele afi nităţi de tip Jigodin. În urma săpăturilor efectuate, el publică câteva articole legate de acest nou grup cultural, în care aminteşte şi existenţa tumulilor la nivel de bronz timpuriu în Transilvania. Se poate identifi ca uşor aceeaşi problemă ca la ceilalţi cercetători de a aminti de necropolele tumulare, în nevoia de a defi ni un nou grup cultural. Grupul Cultural Copăceni, deşi a apărut acum aproximativ 20 de ani, încă ridică semne de întrebare în mediul arheologilor români. M. Rotea identifi că în aşezarea de la Copăceni două nivele de locuire, datate la nivel de bronz timpuriu II. El consideră că înmormântarea în tumuli nu poate să defi nească un aspect cultural de sine

77 Andriţoiu 1995, p. 235.78 Ciugudean 1996, p. 101-102; Andriţoiu 1992, p. 21; Gogâltan, Apai 2005, p. 36.79 Gogâltan, Apai 2005, p. 34-35; Rişcuţa 1998, p.111-139; Rişcuţa, Andriţoiu 2007, p. 21-36.80 Ciugudean 1996, p. 26; Rotea 1993, p. 65-86, Rotea 1995, p. 154-156.81 Rotea 1994, p. 19; Rotea, Wiettenberger 1998, p. 17-23.

60

Cristina TIUT

stătător, ci de fapt ar reprezenta o practică funerară obişnuită, practicată în mai multe manifestări culturale aparţinând bronzului timpuriu82.

Cercetări efectuate în tumuli după anul 2000 şi contribuţiile aduse de N.C. Rişcuţa şi C.I. Popa. În anul 2009 sunt publicate descoperirile arheologice din tumulii de la Balşa şi Mada, jud. Hunedoara83, întreprinse în perioada 1999-2001. Odată cu publicarea acestora se fac unele referiri şi la aspectul fenomenului tumular din munţii Apuseni. Aceste descoperiri sunt singurele din jud. Hunedoara, reprezentând totodată şi cele mai sudice puncte care prezintă construcţii funerare. Faţă de lucrările anterioare, acestea au mai multe date concrete la dispoziţie şi mai puţine speculaţii. Deşi acordă un spaţiu consistent problemei încadrării cronologice şi culturale, nu uită să se ocupe şi de alte elemente importante cum sunt: inventarul funerar, modalitatea de construcţie şi materialul mantalelor, dispunerea mormintelor şi importanţa ritualului şi a ritului funerar, posibilitatea practicării ritualului de excarnaţie şi dovezi în favoarea acestei teorii. Deşi nu este un studiu care să cuprindă un număr impresionant de pagini, în cele aproximativ 40 de pagini cuprinde atât rezultatele noilor cercetări, felul în care aceste rezultate contribuie la elucidarea unor probleme legate de bronzul timpuriu dar şi de fenomenul tumular din Transilvania şi elemente de statut social. O idee ce trebuie menţionată este aceea că autorii articolului consideră că tumulii mai degrabă reprezintă o etapă a bronzului timpuriu clasic, Schneckenberg, Şoimuş, Copăceni, decât o sinteză a aspectelor Coţofeni şi bronz timpuriu, de forma grupului cultural Livezile84. O teorie greu de acceptat, având în vedere că doi cercetători din vechea generaţie, N. Vlassa şi H. Ciugudean sunt convinşi de existenţa a 2 faze în cadrul aspectului tumular, una reprezentând perioada de trecere la epoca bronzului şi cealaltă bronzul timpuriu I. Acaestă idee nu poate fi dovedită ca falsă defi nitiv, astfel în cadrul literaturii temei, această ipoteză ocupă încă un loc important.

În anul 2000, Horia Ciugudean, împreună cu Constantin Inel şi Adrian Gligor efectuează cercetări de suprafaţă pe raza comunei Almaşu-Mare, deoarece în acea perioadă s-a reamenajat drumul Almaşu-Mare-Cib-Cheile Cibului. În punctul Picui a fost localizată o necropolă tumulară conţinând 4 movile aplatizate, dispuse pe culmea lată dintre Valea Cibului şi cea a Glodului85. În hotarul satului Almaş-Suseni, în punctul numit La cruce, în apropierea cimitirului actual al satului, a fost identifi cată o a doua necropolă

82 Rotea 1993, p. 65-86, Rotea 1995, p. 154-156.83 Rişcuţa et al. 2009, p. 257-286.84 Rişcuţa et al. 2009, p. 280.85 Ciugudean et al. 2001, pct. 10.

61


tumulară, numărând 5 tumuli86. Ultima campanie de cercetări a avut loc în anul 2003. Din necropola afl ată în punctul La Cruce a fost investigat arheologic un tumul, în cele 4 campanii succesive. Având în vedere caracterul informativ al rapoartelor arheologice, se poate concluziona că necropola de la Almaşu Mare nu a benefi ciat de o descriere amănunţită a elementelor componente. Astfel, din rapoarte reiese că s-a realizat ridicarea topografi că a zonei care a dus la identifi carea distanţelor dintre movile, după care au fost începute săpăturile la TI (a fost îndepărtat pământul până la mantaua de piatră), s-a identifi cat provenienţa pietrei din manta (doua tipuri de bolovani), urmând ca cercetările să fi e continuate anul următor87. În următoarele două campanii a fost investigat tumulul, prin păstrarea unui martor care împarte movila în două emisfere, sudică şi nordică88. Ultima campanie a reliefat câteva elemente de arhitectură funerară prin aplicarea unor observaţii de stratigrafi e verticală şi orizontală: purifi carea prin foc a nivelului antic de călcare şi prezenţa a două aliniamente concentrice de piatră89. Necropola nu a mai benefi ciat de atunci de investigaţii arheologice, iar rezulateatele mai vechi nu au fost publicate, existând date sub formă de raport de săpătură.

În anul 2005, N. C. Rişcuţa publică rezultatul unor săpături preventive efectuate în zona satului Roşia Montană din jud. Alba, în anul 200290. Aceste cercetări au dus la identifi carea a două locaţii cu movile funerare Roşia Montană-Islaz şi Zănoaga. Cei doi tumuli din punctul Islaz, prezintă analogii cu cei de la Almaşu Mare şi Cetea, observându-se preferinţa pentru roci locale, în detrimentul calcarului.

Alte descoperiri care nu au fost publicate, rămânând la stadiul de raport arheologic, sunt necropolele tumulare identifi cate pe raza localităţii Cetea. Dar această descoperire a avut parte de o descriere mai amănunţită şi detaliată în cele câteva rapoarte arheologice scrise pentru ea. Siturile arheologice din zona localităţii Cetea sunt cunoscute încă din secolul XIX. O cercetare sistematică a sitului a început în anul 2004, sub conducerea lui Vasile Moga, şi avându-i printre cercetători pe Cristinel Plantos (Muzeul din Alba-Iulia) şi Cristian I. Popa (Universitatea din Alba-Iulia). Săpăturile s-au concentrat în trei zone: Picuiata, Ierboasa şi Măriuţa91, identifi cându-se 4 puncte

86 Ciugudean et al. 2001, pct. 10.87 Ciugudean, Inel 2002, p. 8.88 Ciugudean, Inel 2003, p. 10, Ciugudean Inel 2004, p. 9.89 Ciugudean, Inel 2004, p. 9.90 Rişcuţa 2005, p. 95- 120.91 Moga et al. 2005, pct. 72.

62

Cristina TIUT

cu descoperiri tumulare: La Pietri92, Prăgşorul Mic93, Picuiata94, Vârf95. Ultima campanie a avut loc în anul 2008 şi se speră în continuarea lucrărilor şi în anii următori.

Un alt sit arheologic în care sunt continuate săpăturile este cel de la Tureni-Ghicenghe, mai precis Tumulul Mare. Săpăturile au fost continuate de un colectiv format din Z. Maxim, V. Crişan, L. Săsăran de la MNIT. Trebuie menţionat faptul că şi aceste campanii96 au benefi ciat doar de scurte rapoarte de săpătură, deşi, datorită elementelor de arhitectură funerară ce le prezintă acest tumul, s-a dorit restaurarea lui, cu atât mai mult cu cât zona a fost declarată rezervaţie arheologică. Trebuie menţionat faptul că, deşi este cel mai impresionant monument funerar, Tumulul Mare nu a benefi ciat nici de restaurare, dar nici de un articol, ca să nu mai zicem o monografi e. Ultima campanie de cercetare în acest sit a avut loc în anul 2005.

O lucrare care aduce în prim plan problema tumulilor de bronz timpuriu, este articolul publicat de C.I. Popa în anul 201097. El vorbeşte despre importanţa brăţărilor tip ochelari care apar în cadrul necropolelor tumulare din munţii Apuseni. Acestea s-ar data la fel ca şi contextele funerare din care provin în bronz timpuriu II, aparţinând grupului cultural Copăceni.

În anul 2010, asupra necropolelor şi tumulilor de epoca bronzului s-a concentrat şi articolul scris de R.M. Teodorescu98. Aceasta alcătuieşte un foarte scurt istoric al cercetărilor întreprinse în tumulii de epoca bronzului de pe întreg teritoriul ţării. Pentru zona Transilvaniei se observă carcaterul necuprinzător al lucrării, o seamă de cercetări arheologice mai vechi şi mai noi lipsind, la fel se poate spune şi despre o serie de lucrări, menţionate mai sus, datând din prima jumătate a secolului XX.

Dintre ultimele lucrări care se ocupă de fenomenul tumular din Transilvania trebuie menţionat articolul lui H. Ciugudean apărut în Bronze Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin, Tirgu Mures, 201199. Demersul acestui arheolog este de a crea o lucare de sinteză asupra tuturor manifestărilor tumulare din bronzul timpuriu de pe teritoriul Transilvaniei. În ceea ce priveşte tumulii cu manta din piatră, autorul prezintă toate cercetările

92 Ciugudean 1986, p. 67, 69; Moga et al. 2005, pct. 72 ; Popa et al. 2004 , p. 147-149 ; Popa et al. 2006, p. 181-191.

93 Berciu, Berciu 1945, p. 22; Ciugudean 1986, p. 67, 69; Ciugudean, Moga 1995, p. 72; Popa et al. 2004 , p. 147-149.

94 Berciu, Berciu 1945, p. 22; Ciugudean 1986, p. 67-69 ; Ciugudean 1989b, p. 69; Ciugudean , Moga 1995, p. 72; Moga et al. 2005, pct. 72; Popa et al. 2004 , p. 147-149 ; Popa et al. 2007, pct. 209.

95 Berciu, Berciu 1945, p. 23 ; Ciugudean 1986, p. 67, 69 ; Ciugudean, Moga 1995, p. 72.96 Maxim et al. 2001, pct. 213, Maxim et al. 2002, pct. 228.97 Popa 2010, p. 1-22.98 Teodorescu 2010, p. 29-52.99 Ciugudean 2011, p. 21-50.

63


şi informaţiile obţinute în urma a unui secol de cercetări arheologice. Cu toate acestea, autorul accentuează importanţa cercetărilor întreprinse de el în tumulii afl aţi pe Valea Ampoiului, acestea fi ind baza concluziilor, celorlalte descoperiri fi indu-le acordat un interes secundar. Pe baza acestor date autorul îşi exprimă încă odată părerea că grupul cultural Copăceni reprezintă doar o a doua fază a grupului Livezile.

În loc de concluzii. Lucrarea aceasta scoate în evidenţă faptul că axarea perspectivei asupra a două aspecte ce defi nesc fenomenul tumular – încadrarea culturală şi alcătuirea unui sistem cronologic – au limitat rezultatetele demersului arheologic. Faptul că specialiştii s-au axat pe crearea şi defi nirea unor grupuri culturale care să umple golul ce exista în acea perioadă în loc de epoca timpurie a bronzului, sau pentru că îşi doreau realizarea unui sistem cronologic cât mai bun, încercări deşarte în lipsa unor probe C14, a contribuit la păstrarea întunericului asupra acestui fenomen. Astfel, după aproape un secol și jumătate de cercetări arheologice, informaţiile pe care le avem nu pot clarifi ca chestiunea factorilor care au contribuit la schimbarea radicală a ritualului funerar, iar importanţa religioasă, spirituală, socială, economică, simbolistică a acestor monumente se afl ă in aceiaşi postură. Totodată, s-au scris cel puţin 200 de pagini despre tumulii cu manta din piatră, dar nu avem nici o monografi e adevărată. S-a dorit restaurarea şi reconstituirea unor monumente, care din păcate nu s-au concretizat. În plus, încă există o dispută între specialişti legată de încadrarea cronologică şi culturală a acestor tumuli. Deşi avem articole şi rapoarte de săpătură, statistic vorbind cantitatea de informaţie transmisă în contrast cu paginile scrise reprezintă aproximativ 25% din datele pe care ar fi trebuit să le avem până acum despre oamenii care se afl ă în spatele acestor monumente, în urma cercetării empirice a materialului furnizat de săpăturile înteprinse până acum. O parte din aceste probleme ar putea fi rezolvate printr-o reanaliazare atât a materialului, cât şi a documentaţiei vechilor cercetări arheologice. Bineînţes, o soluţie pe termen lung o reprezintă cercetarea exhaustivă a necropolelor tumulare care au fost sau nu identifi cate.

Bibliografi e

Andriţoiu 1985 I. Andriţoiu, Preliminariile epocii bronzului în sud-vestul Transilvaniei [Préliminaires de l’ âge du bronze dans la sud-ouest de la Transylvanie], Apulum, XXII, 1985, p. 9–15

64

Cristina TIUT

Andriţoiu 1989 I. Andriţoiu, Contribuţii la cunoaşterea Bronzului timpuriu în sud-vestul Transilvaniei. Grupul cultural Şoimuş [Contributions à la connaissance du Bronze ancienne dans le Sud-Ouest de la Transylvanie. Le group culturel Şoimuş], Thraco-Dacica X, 1989, p. 39-56.

Andriţoiu 1992 I. Andriţoiu, Civilizaţia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului [Die Zivilisation der Thraker im Südwesten Siebenbürgens. I. Die Bronzezeit], BiblThrac, II, Bucureşti, 1992.

Andriţoiu 1994 I. Andriţoiu, Istoricul şi stadiul actual al cercetărilor privind epoca Bronzului în Sud-Vestul Transilvaniei, Sargeţia, XXI-XXIV, 1988-1991( 1994), p. 25-31.

Andriţoiu 1995 I. Andriţoiu, Grupul cultural Şoimuş. The Şoimuş cultural Group, în Comori ale epocii bronzului din România, Bucureşti, 1995, p. 234-237.

Banner 1927 J. Banner, A magyarországi zsugoritott temetkezések [Die in Ungarn gefundenen Hockergräber], DolgSzeged, III, 1927, p. 1-122.

Berciu, Berciu

1945 D. Berciu, I. Berciu, Cercetări şi săpături arheologice în judeţele Turda şi Alba, Apulum, II, 1943-1945, p. 1-80.

Botezatu et al.

1987 D. Botezatu, H. Aldea, H. Ciugudean, Consideraţii asupra unui craniu trepanat descoperit la Livezile (jud. Alba) aparţinând culturii Coţofeni (începutul mileniului II î.e.n.), Studii şi cercetări de antropologie, XXIV, 1987, p. 3-7.

Cavruc 2000 V. Cavruc (ed.), Repertoriul arheologic al judeţului Harghita, Sfântu Gheorghe, 2000.

Ciugudean 1977 H. Ciugudean, Noi contribuţii la cercetarea necropolelor tumulare din Munţii Trascăului şi ai Bedeleului [Neue Beiträge zur Untersuchung der Hügelgräber im Trascău-und Bedeleu Gebirge], ActaMN, XIV, 1977, p. 43-56.

Ciugudean 1979 H. Ciugudean, Noi descoperiri arheologice pe teritoriul judeţului Alba (II) [Neue archäologische Forschungen im Kreis Alba (II)], Apulum, XVII, 1979, p. 65-86.

Ciugudean 1986 H. Ciugudean, Grupul tumular Bedeleu şi câteva consideraţii privind epoca timpurie a bronzului în vestul Transilvaniei [The Bedelu tumuls group and the some considerations reagarding the Early Bronze Age in the Western Transylvania], Apulum, XXIII, 1986, p. 67-82.

65


Ciugudean 1989a H. Ciugudean, Cimitirul tumular de la Ampoiţa, Symposia Thracologica, VII, 1989, p.54.

Ciugudean 1989b H. Ciugudean, Noi descoperiri funerare aparţinând culturii Wietenberg, Apulum, XXVI, 1989, p. 69-77.

Ciugudean 1991 H. Ciugudean, Zur frühen Bronzezeit in Siebenbürgen im Lichte der Ausgrabungen von Ampoiţa, jud. Alba, PZ, 66, 1, 1991, p. 79-118.

Ciugudean 1993 H. Ciugudean, Câteva consideraţii privind cronologia unor manifestări culturale aparţinând bronzului timpuriu transilvănean [Some considerations regarding the chronology of the Early Bronze Age cultural groups from Transylvania], Apulum, XXVII-XXX, 1990-1993, p. 117-119.

Ciugudean 1995a H. Ciugudean, The Later Eneolithic/Early Bronze Age Tumulus-Burials in Central and South-Western Transylavania (I), Apulum, XXXII, 1995, p. 13-32.

Ciugudean 1995b H. Ciugudean, Manifestări etno-culturale aparţinând bronzului timpuriu transilvănean. Ethno-cultural manifestations of the transylvanian Early Bronze Age, în Comori ale epocii bronzului din România, Bucureşti, 1995, p. 137-147.

Ciugudean 1995c H. Ciugudean, Poiana Ampoiului şi Meteş, în Cronica cercetărilor arheologice, Campania 1994. A XXIX-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Cluj-Napoca, 11-14 mai, 1995, p. 70.

Ciugudean 1996 H. Ciugudean, Epoca timpurie a bronzului în centrul şi sud-vestul Transilvaniei [The Early Bronze Age in Central and South-Western Transylvania], BiblThrac, XIII, Bucureşti, 1996.

Ciugudean 1997a H. Ciugudean, The Later Eneolithic/ Early Bronze Age Tumulus- Burials in Central and South-Western Transylvania(II), Apulum, XXXIV, 1997.

Ciugudean 1997b H. Ciugudean, Cercetări privind epoca bronzului şi prima vârstă a fi erului în Transilvania [Studies on the Bronze and First Iron Age in Transylvania], Blibliotheca Musei Apulensis, VII, Alba Iulia, 1997.

Ciugudean 1997c H. Ciugudean, Livezile, com. Livezile, jud. Alba, punct Livezile-„Baia”, în Cronica cercetărilor arheologice, Campania 1996. A XXXI-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Bucureşti, 12-15 iunie 1997, p. 34-35.

66

Cristina TIUT

Ciugudean 1998 H. Ciugudean, Noi descoperiri cu caracter „stepic” în eneoliticul transilvănean [New descoveries of „steppic” character in the transylvanian eneolithic], Apulum, XXXV, 1998, p. 31-36.

Ciugudean 2003 H. Ciugudean, Noi contribuţii privind bronzul timpuriu din Transilvania [New Contribution about the Early Bronze Age in Transylvania], Apulum, L, 2003, p. 89-122.

Ciugudean 2011 H. Ciugudean, Mounds and Mountains:Burial Rituals in Early Bronze Age Transylvania, în Bronze Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin, (ed. S. Brerecki, R.E. Nemeth, B. Rezi),Târgu-Mureş. 2011, p. 21-50.

Ciugudean, Gligor

2001 H. Ciugudean, A. Gligor, Ampoiţa, com. Meteş, jud. Alba, Punct: „La Pietre”, cod sit: 5595.01, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2000. A XXXV-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Suceava, 23-27 mai, 2001, p. 25-26.

Ciugudean , Inel

2002 H. Ciugudean, C. Inel, Almaşu Mare, com. Almaşu Mare, jud. Alba, Punct: „La Cruce”, cod sit: 2318.01, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2001. A XXXVI-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Buziaş, 2002, p. 33-35.

Ciugudean, Inel

2003 H. Ciugudean, C. Inel, Almaşu Mare, com. Almaşu Mare, jud. Alba, Punct: „La Cruce”, cod sit: 2318.01, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2002. A XXXVII-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Covasna, 2003, p. 32.

Ciugudean, Inel

2004 H. Ciugudean, C. Inel, Almaşu Mare, com. Almaşu Mare, jud. Alba, Punct: „La Cruce”, cod sit: 2318.01, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2003. A XXXVIII-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Cluj-Napoca, 2004, p. 46-47.

Ciugudean, Moga

1995 H. Ciugudean, V.Moga, Repertoriul arheologic al judeţului Alba, Alba-Iulia, 1995.

Ciugudean et al.

2000 H. Ciugudean, A.Gligor, M. Voinaghi, Ampoiţa, com. Meteş. Jud. Alba, cod. Sit: 5595, 04, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1999. A XXXIV-a sesiume internaţională de rapoarte arheologice, Deva, 24-28 mai 2000, p. 14-15.

Ciugudean et al.

2001 H. Ciugudean, C. Inel, A. Gligor, Almaşu Mare, com. Almaşu Mare, jud. Alba, Punct: „Cheile Cibului-Picui, Peştera cu Trei Guri, La Bisericuţă”, „Almaş-La Cuce”, cod sit: 2318.xxx, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2000.A XXXV-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Suceava, 23-27 mai, 2001, p. 25.

67


Crişan 1974 I.H. Crişan, Transilvania la sfârşitul Hallstattului, sec. VI-V î.e.n., în In memoriam Constantini Daicoviciu, 1974, p. 100-108.

Crişan et al. 1992 I.H. Crişan, M. Bărbulescu, E. Chirilă, V. Vasiliev, I. Winkler, Repertoriul arhelogic al judeţului Cluj, Cluj-Napoca, 1992.

Dergacev 1994 V. Dergacev, Epoca bronzului. Perioada timpurie [Early Bronze Age], Thraco-Dacica, XV, 1994, p. 121-140.

Dragomir et al.

1992 N. Dragomir, Gh. Lazarovici, I. Târnovan, Măsurarea rezistivităţii în tumulul de la Tureni [Le mesurage de la résistivité dans le tumulus de Tureni], ActaMN, XXIV-XXV, 1987-1988 (1992), p. 919-924.

Ferenczi 1962 I. Ferenczi, Regeszeti kutatâsok kolozsvárott (I), în Studia..., II, 1962, p. 38-57.

Ferenczi 1965 Şt. Ferenczi, Cimitirul scitic de la Ciumbrud , ActaMN, II, 1965. p. 49-50.

Gligor 2001 A. Gligor, Sondaje arheologice în aşezarea aparţinând Bronzului timpuriu de la Livezile-Dealul Sârbului (jud. Alba), Apulum, XXXVIII, 2001, p. 90-105.

Gogâltan 1994 Fl. Gogâltan, Săpături de salvare la Tureni-Carieră, judeţul Cluj (1985-1986) [Rettungsgrabungen in Tureni-Carieră Kreis Cluj], ActaMN, 26-30, I/2, 1989-1993 (1994), p. 365-387.

Gogâltan 1999 Fl. Gogâltan, Bronzul timpuriu şi mijlociu în Banatul românesc şi pe cursul inferior al Mureşului. I. Cronologia şi descoperirile de metal [Die Frühe und Mittlere Bronzezeit im rumänischen Banat und am Unterlauf der Marosch. Die Chronologie und die Metallfunde], Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, XXIII, Timişoara, 1999.

Gogâltan, Apai

2005 Fl. Gogâltan, E. Apai, Contribuţii privind bronzul timpuriu în Transilvania. I. Noi materiale aparţinând grupului Şoimuş [Contributions concerning the Early Bronze Age period in Transylvania. I. New discoveries belonging to Şoimuş group], în C.I. Popa, G.T. Rustoiu (ed.), Omagiu profesorului Ioan Andriţoiu cu prilejul împlinirii a 65 de ani. Studii şi Cercetări Arheologice, Alba Iulia, 2005, p. 21-49.

Lazarovici 1989 Gh. Lazarovici, Necropola tumulară de la Petreştii de Sus, Symposia Thracologica,VII, 1989.

68

Cristina TIUT

Lazarovici, Kalmar

1986 Gh. Lazarovici, Z. Kalmar, Prospecţiuni şi cercetări arhelogice de salvare pe teritoriul municipiului şi judeţului Cluj, ActaMN, XXII-XXIII, 1985-1986 (1986), p. 731-739.

Lazarovici, Kalmar-Maxim

1992a Gh. Lazarovici, Z. Kalmar-Maxim, Necropolele tumulare din Munţii Petrindului şi Dealul Feleacului [Les nécropoles tumulaires des monts de Petrind et de la colline de Feleac], ActaMN, XXIV-XXV, 1987-1988, (1992), p. 997-1009.

Lazarovici, Kalmar-Maxim

1992b Gh. Lazarovici, Z. Kalmar-Maxim, Săpături arheologice de salvare şi cercetări etnoarheologice în Munţii Petrindului în anul 1986 [Fouilles archéologiques de sauvetage et recherches ethnoarchéologiques dans les Monts de Petrind en 1986], ActaMN, XXIV-XXV, 1987-1988 (1992), p. 949-996.

Lazarovici, Maxim

1994 Gh. Lazarovici, Z. Maxim, Despre necropolele tumulare din Transilvania şi Banat [À propos des necropoles tumulaires de la Transylvanie et du Banat], ActaMN, 31, I, 1994, p. 11-35.

Lazarovici et al.

1994a Gh. Lazarovici, M. Meşter, Z. Maxim, Petreştii de Sus, punct „Pă Grădini” (Munţii Petrindului), jud. Cluj, în Cronica cercetărilor arhelogice, Campania 1993. A XXVIII sesiune naţională de rapoarte arhelogice, Satu-Mare, 12-15 mai, 1994, p. 48.

Lazăr 1995 V. Lazăr, Repertoriul arheologic al judeţului Mureş, Târgu-Mureş, 1995.

Marţian 1920 I. Marţian, Repertoriu arheologic pentru Ardeal, 1920, Năsăud.Matrosenco 1959 A. Matrosenco, Unele rezultate privind perioada veche a

culturii „Iamnaia” din ampani nord-pontice, SCIV, X, I, 1959, p. 163-168.

Maxim 1994a Z. Maxim, Săpături arheologice la Tureni( jud. Cluj), ampania din 1993, ActaMN, XXXI/ 1, 1994.

Maxim 1994b Z. Maxim, Tureni, punct „La Furci”, jud, Cluj, în Cronica cercetărilor arheologice, Campania 1993. A XXVIII-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Satu-Mare, 12-15 mai, 1994, p. 69.

Maxim et al. 2001 Z. Maxim, V. Crişan, L. Săsăran, Tureni, com. Tureni, jud. Cluj, Punct: „Dealul Ghicenghe”, cod sit: 59773.03, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2000. A XXXV-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Suceava, 23-27 mai, 2001. La www.cimec.ro/Arheologie/CronicaCA 2001, pct. 213, 20. 01. 2010, ora 16:43.

69


Maxim et al. 2002 Z. Maxim, V. Crişan, L. Săsăran, Tureni, com. Tureni, jud. Cluj, Punct: „Tumulul Mare” („Dealul Ghicenghe”), cod sit: 59773.03, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2001. A XXXVI-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Buziaş, 2002. La www.cimec.ro/Arheologie/CronicaCA2002, pct. 228, 13. 08. 2009, 10:16 min.

Maxim et al. 2006 Z. Maxim, V. Crişan, M. Wittenberg, Tureni, com. Tureni, jud. Cluj, Punct: „La Furci”, „Tumulul Mare”, cod sit: 59773.06, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2005. A XL-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Constanţa, 31 mai-3 iunie 2006, p. 377-378.

Moga et al. 2005 V. Moga, C. Plantos, C.I. Popa, Cetea, com. Galda, jud, Alba, Punct : „La Pietri”, cod sit : 4393.01, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2004. A XXXIX-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Jupiter-Mangalia, 2005, p. 87-91.

Moldovan 2003 E. Moldovan, Referire la practicarea excarnaţiei în preistoria românească. Privire specială asupra Bronzului timpuriu din sud-vest transilvănean, Marisia, XXVII, 2003, p. 487-497.

Morariu, Jalobeanu

1986 V.V. Morariu, M. Jalobeanu, Prospectarea magnetică a tumulilor, ActaMN, 22-23, 1985-1986 (1986).

Nestor 1933 J. Nestor, Der Stand der Vorgeschichtsforschung in Rumänien, BerRGK, 22, 1932 (1933), p. 11-181.

Perianu 1989 M. Perianu, Date antropologice privind materialul osteologic din tumuli „Bedeleu” din cimitirul de la Ampoiţa (judeţul Alba), Symposia Thracologica, 7, 1989, p. 239-240.

Perianu 1990 M. Perianu, Necropola Bronzului timpuriu de la Ampoiţa (jud. Alba), Thraco-Dacica, XI, 1990, 241-247.

Pescaru et al. 2001 A. Pescaru, N.C. Rişcuţa, V. Ferencz, R. Pavel, C.I. Popa, Balşa, Galbina, Mada, com. Balşa jud. Hunedoara. Punct: Balşa-Peştera „Dosul Dobârlesei”, „Dumbrăiţa”, Galbina-„Piatra Brăţii”, Mada-„Pleaşa Mică”, „Chiciorele”, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2000. A XXXV-a sesiune naţională de rapoarte arheologice Suceava, 23-27 mai 2001, Bucureşti, 2001, p. 32-33.

Popa 2010 C. I. Popa, Între podoabe, statut social şi simbolistică. Pandantivele-ochelari din bronzul transilvănean,[ Beetwen Ornaments, Social Status and Symbolism. Spectacle-Shaped Pendants from the Transylvanian Bronze Age], Apulum XLVII, 2010, p. 1-22

70

Cristina TIUT

Popa et al. 2004 C.I. Popa, C. Plantos, V. Deleanu, Raport privind cecetările arheologice de la Cetea( com. Galda de Jos, jud. Alba), Patrimoniu Apulense, IV, 2004, p. 147-149.

Popa et al. 2006 C.I. Popa, C. Plantos, E. Kolbe, T. Rabslber, V. Deleanu, R. Totoianu, V. Ştefu, Raport de cercetare arheologică pe şantierul Cetea-La Pietri. Campania 2005,[Report of archeological research on Cetea- La Pietri Site], Patrimonium Apulense,V-VI, 2006, p. 181-191.

Popa et al. 2007 C.I. Popa, C. Plantos, R. Totoianu, O. Ghenescu, Cetea, com. Galda de Jos, jud. Alba, punct La Pietri, cod sit : 4393.01, în Cronica cercetărilor arheologice, Campania 2006. A XLI-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Tulcea, 29 mai-1 iunie, 2007. La www.cimec.ro/Arhelogie/CronicaCA 2006, pct. 209.

Popescu 1944 D. Popescu, Die frühe und mittlere Bronzezeit in Siebenbürgen, Bucureşti, 1944.

Popescu 1968 D. Popescu , Săpăturile arheologice din Republica Socialistă România în anul 1967, SCIV, XIX/ 4, 1968, p. 672-698.

Prox 1941 A. Prox, Die Schneckenbergkultur, Kronstadt (Braşov), 1941.Rişcuţa 1998 N.C. Rişcuţa, Archaeological Discoveries Concerning the

Early Bronze Age at Deva, în The Early and Middle Bronze Age in the Carpathian Basin, Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia, p. 111-139.

Rişcuţa 2005 N.C. Rişcuţa,Descoperiri arheologice din zona Roşia Montană(jud. Alba),[Découverte archéologiques dans la zone Roşia Montana (department Alba)], în Sargeţia, XXXIII, 2005, p. 95-120.

Rişcuţa, Andriţoiu

2007 N.C. Rişcuţa, I. Andriţoiu, Istoricul cercetărilor, repertoriul descoperirilor şi aria de răspândire a grupului cultural Şoimuş [L’historique de récherches, le répértoire des découvertes et l’aire de diffusion du groupe culturel Şoimuş], Apulum, XLIV, 2007, p. 21-36.

Rişcuţa et al. 2009 N. C. Rişcuţa, C.I. Popa, I.V. Ferncz, Cercetări arheologice la Balşa şi Mada (jud. Hunedoara) şi câteva observaţii privind necropolele tumulare din Munţii Apuseni[ Archaeological Researches in Balşa and Mada ( Hunedoara County) and a Few Observations Concerning Tumular Necropolises From the Apuseni Mountains], Apulum, XLVI, 2009, p. 257-286.

71


Roman 1976 P. Roman, Cultura Coţofeni [Die Coţofeni Kultur], Bucureşti, 1976.

Roman 1986 P.I. Roman, Perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul României [Période ancienne de l’âge du bronze sur le territoire de Roumanie], SCIVA, 37, 1, 1986, p. 29-55.

Roman et al. 1973 P. Roman, P. Iános, Cs. Horváth, Cultura Jigodin. O cultură cu ceramică şnurată în estul Transilvaniei [Die Jigodin Kultur Siedlungen mit schnurverzierter Keramik im Osten Siebenbürgens], SCIV, 24, 4, 1973, p. 559-574.

Roska 1941 M. Roska, Az aeneolithikum kolozkorpádi I, jellegű emlékei Erdélyben [Die aeneolithischen Funde von der Gattung Kolozskorpád I in Erdély (Siebenbürgen)], KözlKolozsvár, I, 1941, p. 44-99.

Roska 1942 M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma I. Őskor [Archäologisches Repertorium von Siebenbürgen I. Urzeit], în Thesaurus antiquitatum transsilvanicarum, Tom I. Praehistorica, Kolozsvár (Cluj), 1942.

Rotea 1993 M. Rotea, Contribuţii privind bronzul timpuriu în centrul Transilvaniei [Contributions a l’étude du Bronze Ancien dans la Transylvanie Centrale], Thraco-Dacica, XIV, 1993, p. 65-86.

Rotea 1994 M. Rotea, Copăceni, jud. Cluj, punct „La Moară”, în Cronica cercetărilor arheologice, Campania 1993. A XXVIII-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Satu-Mare, 12-15 mai, 1994, p. 19.

Rotea 1995 M. Rotea, Grupul Copăceni. The Copăceni Group, în Comori ale epocii bronzului din România, Bucureşti, 1995, p. 154-158.

Rotea, Wittenberger

1998 M. Rotea, M. Wittenberger, The ritual complex of inhumation belonging to the Early Bronze Age from Copăceni – La Moară (Cluj county), ActaMN, 35/I, 1998, p. 17–23.

Schroller 1933 H. Schroller, Die Stein- und Kupferzeit Siebenbürgens, în Vorgeschichtliche Forschungen, 8, Berlin, 1933.

Székely 1956 Z. Székely, Cercetările şi săpăturile de salvare executate de muzeul regional din Sf. Gheorghe în anul 1955 [Predohranitelnie rascopki, proizvedennie v 1955 godu oblasnim muzeem Sfântu Gheorghe], MCA, III, 1956, p. 149-159.

Székely 1971 Z. Székely, Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei [Novelles données sur l’âge du bronze dans le Sud-Est de la Transylvanie], SCIV, 22, 3, 1971, p. 387-400.

72

Cristina TIUT

Székely 1983 Zs. K. Székely, Contribuţii la dezvoltarea culturii Schneckenberg în judeţul Covasna [Contribution to the Development of Schneckenberg Culture in Covasna Region], Aluta, XIV-XV, 1982-1983(1983), p. 61-67;

Teodorescu 2010 R. M. Teodorescu, Istoricul cercetărilor privind înmormântările tumulare din eneoliticul fi nal şi epoca bronzului pe teritoriul României, în BAM, V.1, 2010, p. 29-52;

Vasiliev 1976 V. Vasiliev, Grupul scitic din Transilvania, FI, Bistriţa, IV, 1976, p. 91-105.

Vasiliev 1979 V. Vasiliev, Pumnalele akinakes din Transilvania, ActaMN, XVI, 1979, p. 21-37.

Vasiliev 1980 V. Vasiliev, Sciţii agatârşi pe teritoriul României [Die Skythen-Agathyrsen auf dem Gebiete Rumäniens], Cluj-Napoca, 1980.

Vlassa 1961 N. Vlassa, O contribuţie la problema epocii scitice în Transilvania: cimitirul de la Cipău „Gară” [Contributions à la connaissance de l’époque scythique en Transylvanie: le cimitière scythique de Cipău „Gară” ], Apulum, IV, 1961, p. 19-49.

Vlassa 1965 N. Vlassa, Cercetări arheologice în regiunile Mureş-Autonomă Maghiară şi Cluj [Archäologische Forschungen in den Regionen Mureş-Autonomă Maghiară und Cluj], ActaMN, II, 1965, p. 19-38.

Vlassa et al. 1986 N. Vlassa, M. Takács, Gh. Lazarovici, Mormintele tumulare din Banat şi Transilvania din perioada eneolitică târzie, ActaMN, XXII-XXIII, 1985-1986( 1986), p. 59-78.

Lista ilustraţiilor:

Fig. 1. Harta cu răspândirea tumulilor în Transilvania.Fig. 2. Harta cu aria de răspândire a unor manifestări din Bronzul Timpuriu: 1) Grupul tumular din Munţii Apuseni, 2) Grupul cultural Jigodin, 3) Cultura Schneckenberg (după H. Ciugudean).Fig. 3. Copăceni (după M. Rotea)Fig. 4. Harta ariei de răspândire a grupului cultural Şoimuş (după I. Andriţoiu).Fig. 5. Diagramă reprezentând tipologizarea tumulilor în funcţie de materialul din care este alcătuită mantaua şi răspândirea lor în Transilvania.Fig. 6. Diagramă reprezentând gradul diferit în care au fost cercetaţi tumulii.Fig. 7. Diagramă reprezentând categoria tumulilor cu manta din pământ.

73


Fig.

1. H

arta

cu

răsp

ândi

rea

tum

ulilo

r în

Tran

silv

ania

.

74

Cristina TIUT

Fig.

2. H

arta

cu

aria

de

răsp

ândi

re a

uno

r man

ifes

tări

din

Bro

nzul

Tim

puri

u:

1) G

rupu

l tum

ular

din

Munţii

Apu

seni

, 2) G

rupu

l cul

tura

l Jig

odin

, 3)

Cul

tura

Sch

neck

enbe

rg (d

upă

H. C

iugu

dean

).

75


Fig.

3. C

opăc

eni (

după

M. R

otea

).

76

Cristina TIUT

Fig.

4. H

arta

ari

ei d

e ră

spân

dire

a g

rupu

lui c

ultu

ral Ş

oim

uş (d

upă

I. A

ndriţo

iu).

77


Fig. 5. Diagramă reprezentând tipologizarea tumulilor în funcţie de materialul din care este alcătuită mantaua şi răspândirea lor în Transilvania.

Fig. 6. Diagramă reprezentând gradul diferit în care au fost cercetaţi tumulii.

78

Cristina TIUT

Fig. 7. Diagramă reprezentând categoria tumulilor cu manta din pământ.

Tumuli preistorici din Transilvania. Cercetari arheologice- Tiut Cristina, in " Arheologie si Studii...

Documents

Transcript of Tumuli preistorici din Transilvania. Cercetari arheologice- Tiut Cristina, in " Arheologie si Studii...