Cercetari arheologice preventive pe traseul Autostrăzii Transilvania. Descoperirile Bronzului...

CERCETĂRI ARHEOLOGICE PREVENTIVE PE TRASEUL AUTOSTRĂZII TRANSILVANIA. DESCOPERIRILE BRONZULUI TÂRZIU DIN

ZONA COMUNEI MARCA, JUDEȚUL SĂLAJ

Cercetări arheologice preventive pe traseul

Autostrăzii Transilvania. Descoperirile Bronzului Târziu din zona

comunei Marca, județul Sălaj

Editura MEGACluj‑Napoca2014

Ioan BEJINARIU, Dan BĂCUEȚ-CRIȘAN, Daniel CULIC

Editura POROLISSVMZalău2014

Tehnoredactare şi copertă: Francisc BAJA

© Autorii, 2014

Editura Mega | www.edituramega.roe‑mail: [email protected]

Editura Porolissvm | www.muzeuzalau.roe‑mail: [email protected]

BIBLIOTHECA MVSEI POROLISSENSIS XVII

5

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE 7

CAPITOLUL I. CADRUL GEOGRAFIC 9

CAPITOLUL II. ISTORICUL ȘI CARACTERUL CERCETĂRILOR 13

CAPITOLUL III. DESCRIEREA SĂPĂTURILOR ARHEOLOGICE, STRATIGRAFIEI 15

CAPITOLUL IV. PREZENTAREA COMPLEXELOR ARHEOLOGICE 171. Situl de la Marca, punctul „Husău” 172. Situl de la Marca, punctul „Sfărăuaș 2” 273. Situl de la Marca „Sfărăuaș 1” 28

CAPITOLUL V. DATE DESPRE HABITAT 29V.1. Locuințe, anexe gospodărești 31V.2. Instalații de foc 33V.3. Gropi 33V.4. Despre complexul nr. 1. Contribuții la studiul problemei așa-numitelor „depozite de vase” din Bronzul Târziu 35

Descrierea inventarului ceramic al Cpx. 1 35

CAPITOLUL VI. INVENTARUL ARHEOLOGIC 41VI.1. Ceramica. Analiza ceramicii 41

Considerații de ordin tehnologic 41Tipologia formelor ceramice 42Tipologia decorului vaselor ceramice 53

VI.2. Alte obiecte din lut ars 57VI.3. Obiecte din piatră 58VI.4. Obiecte din metal 59

CAPITOLUL VII. INDICII ALE ACTIVITĂȚILOR DESFĂȘURATE ÎN AȘEZAREA DE LA MARCA „HUSĂU” 61

CAPITOLUL VIII. MORMÂNTUL DE INCINERAȚIE (CPX. 34 – PL. 54/1–3) DE LA MARCA „HUSĂU” ÎN CONTEXTUL DESCOPERIRILOR CU CARACTER FUNERAR ALE COMUNITĂȚILOR CEHĂLUȚ-HAJDÚBAGOS 63

CAPITOLUL. IX. CONSIDERAȚII FINALE 67Atribuirea culturală și încadrarea cronologică a evoluției așezărilor de la Marca „Sfărăuaș 2” și „Husău” 67Semnificația descoperirilor de la Marca pentru cunoașterea Bronzului Târziu din NV României 72

PREVENTIVE ARCHAEOLOGICAL RESEARCHES ON THE ROUTE OF THE „TRANSYLVANIA” MOTORWAY. DISCOVERIES FROM THE LATE BRONZE AGE IN THE AREA OF MARCA COMMUNE, SĂLAJ COUNTY 79

PLANȘE 87

ANEXA 1. ABREVIERI BIBLIOGRAFICE 145

7

CUVÂNT ÎNAINTE

În ultimul deceniu zona de contact a Sălajului cu Bihorul, situată pe valea Barcăului, acolo unde râul își croiește trecătoare prin prelungirea nordică a Munților Șes a beneficiat de ample săpături arheologice preventive, organizate

pe teritoriul administrativ al ambelor județe. Cercetările, dintre care unele sunt în plină desfășurare, au evidențiat imensul potențial arheologic al zonei, până acum nebănuit, dar totuși așteptat, dat fiind locul strategic al trecătorii de la Marca. Dintre proiectele de cercetare preventivă derulate în zonă, cel dedicat salvării patrimoniului arheologic aflat pe traseul proiectat al Autostrăzii „Transilvania” este fără îndoială cel mai vast. Pe un traseu de peste 400 km, de la vest spre sud-estul Transilvaniei, acest proiect de cercetare a produs deja, pentru zonele investigate, descoperiri de referință, pentru anumite etape particulare ale preistoriei și istoriei antice și medievale. Doar în zona comunei Marca au fost evidențiate stațiuni arheologice necunoscute, începând din paleolitic și continuând pe parcursul unor etape ale epocii bronzului, primei epoci a fierului, până în perioada timpurie a Evului Mediu. Evaluările de teren și săpăturile arheologice pe tronsonul 3C al autostrăzii, în zona Sălajului au vizat un traseu de 7 km și au fost inițiate în anul 2006. Din varii motive, toate independente de implicarea arheologilor au fost întrerupte în repetate rânduri, finalizându-se abia în vara anului 2012.

Limitările impuse de caracterul preventiv al săpăturilor sunt cunoscute specialiștilor. Nu putem însă trece cu vederea că asemenea investiții reprezintă oportunități pentru cercetarea arheologică confruntată în ultimii ani cu o acută lipsă de fonduri necesare abordărilor cu caracter sistematic. Mai ales atunci când investițiile permit cercetarea unor sectoare considerabile din suprafața unor situri arheologice, câștigul științific este asigurat, dacă evident și cercetarea este făcută cu maximă exigență și responsabilitate.

Acest volum valorifică descoperirile din Bronzul Târziu apărute în trei dintre situ-rile cercetate pe acest traseu. Toate cele trei situri se află în hotarul localității Marca, în punctele „Sfărăuaș 1” (cea mai mare parte a descoperirilor din acest loc aparține interva-lului sec. VII–VIII), „Sfărăuaș 2” și „Husău” ultimele cu descoperiri din perioada târzie a epocii bronzului. Echipa de cercetare a fost alcătuită din autorii acestui volum, respectiv Ioan Bejinariu, Dan Băcueț-Crișan și Dan Culic, toți de la Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău, care au realizat și documentația foto, respectiv grafică. Primii doi au luat parte la toate săpăturile preventive desfășurate în zona comunei Marca din 2002 încoace. Documentația cu caracter topografic o datorăm dl. ing. Pavel Vaida. Materialul ceramic rezultat în urma cercetărilor a fost restaurat de către colegul Emanoil Pripon ajutat de

Ioan BEJINARIU, Dan BĂC UEȚ-C RIȘAN, Daniel C ULIC

8

colegele Panc Minorica și Monica Druță. Desenele au fost realizate cu profesionalism de către colega Olga Orțan, iar prelucrarea acestora îi aparține lui Dan Culic. Menționăm și contribuțiile lui Kovács Sándor (prelucrare documentație grafică), respectiv Nicolae Gozman (foto materiale). Tuturor le mulțumim și pe această cale. Datorăm recunoștința noastră și colegilor Florin Gogâltan (Cluj-Napoca), Szentmiklosi Alexandru (Timișoara), Liviu Marta (Satu Mare) pentru prețioasele indicații bibliografice.

Autorii

9

CAPITOLUL I. CADRUL GEOGRAFIC

Localitățile Ip, respectiv Marca sunt situate în partea vestică a Sălajului, pe cur-sul superior al râului Barcău (Pl.1/1). Barcăul, ce-și are obârșia în izvoarele din zona localității Tusa, reprezintă alături de Crasna principalele cursuri de apă

din Depresiunea Șimleului. Pe un traseu de peste 200 km, râul străbate un relief com-plex, de la zona montană de unde izvorăște (alt. max. 863 m) până la câmpia joasă (alt. circa 80 m) unde își unește apele cu cele ale Crișului Repede, pe teritoriul Ungariei, lângă Szeghalom. La fel ca și Crasna, Barcăul și-a creat o depresiune piemontană proprie, sub forma unui culoar larg, asimetric, situat sub nivelul piemontului de la poala Munților Plopiș. Lunca sa este întinsă, parțial cu potențial mlăștinos și terase succesive etajate pe cinci nivele. Climatul zonei este unul temperat-continental de tranziție, tributar maselor de aer vestice, mai umede și relativ mai calde, venite dinspre Oceanul Atlantic. Relieful asimetric, fragmentat și-a pus și el amprenta asupra climatului ceea ce face ca valorile medii anuale cuprinse între 8 – 9o C să scadă vizibil spre zona înaltă, până spre o medie de 6oC. Direcția vânturilor este predominant vestică, grație culoarului Barcăului. Condițiile ecologice speciale ale zonei de luncă, caracterizate prin inundații periodice, umiditatea aerului și oscilațiile de temperatură au favorizat dezvoltarea unei vegetații aparte, cu specii rezistente la efectele de durată ale inundațiilor. Debitul apelor râului variază de la un minim de 0,5 m/sec la un maxim de 15 m/sec după ploile torențiale. Media anuală este însă în jur de 1,5–2 m/sec1.

În zona comunei Marca, cursul râului întâlnește prelungirea nord-vestică a Munților Șes (Plopiș) ceea ce determină o bruscă cotire spre sud-vest unde își croiește drum printr-un defileu îngust și întortocheat, săpat în roca moale a masivului, pentru a-și face loc către zona depresionară, de prăbușire de la Suplacu de Barcău. Fără îndoială, existența acestui loc obligatoriu de trecere de pe valea Barcăului (defileul de la Marca) a influențat evoluția comunităților care au locuit această zonă. Defileul nu reprezenta singurul loc de trecere, fiind dublat, la cel mult 1,5 km spre nord-est de înșeuarea joasă, aflată în punctul de contact a reliefului muntos cu prelungirea deluroasă. Tendința de a controla aceste puncte de acces, cu tot cortegiul de avantaje ce-l oferea este evidențiată de numeroasele fortificații aflate în această zonă, dintre care cea mai veche se datează în perioada Bronzului Mijlociu.

Siturile arheologice vizate de cercetările preventive efectuate în primăvara-vara anului 2012 se află între localitățile Marca și Ip, aproximativ în zona de luncă a Barcăului 1 *** Geografia României, IV, 1992, 41–44; **** Sălaj. Monografie, 1980, 11–35; Morariu, Sorocovschi 1972, 13–71.


10

(Pl. 1 / 2). Până în vremurile recente, Barcăul a avut un traseu sinuos, marcat de repetate mutări ale albiei în partea de luncă, ce are pe acest sector al râului o lățime maximă de peste 1 km. Actualmente, datorită lucrărilor agricole intense din ultimii 50 – 60 de ani, relieful zonei pare uniform, însă în preistorie au existat cu siguranță zone mai înalte, grinduri, relativ ferite de inundațiile mai puțin catastrofale. Pe aceste grinduri s-au întemeiat și dezvoltat așezări. Interesant este că cele mai multe datează din perioada târzie a epocii bronzului, iar acest aspect poate fi pus în legătură și cu un anumit optim climatic, caracterizat printr-un volum redus de precipitații și implicit un debit mai sărac al Barcăului2. Cu ocazia cercetării siturilor afectate de amenajarea autostrăzii, am putut verifica concret acest aspect. După abandonare, așezările au fost acoperite în repetate rânduri de aluviunile depuse în urma inundațiilor, astfel încât astăzi vestigiile de locuire apar la adâncimi de circa 1,00 m și chiar mai mari.

Așezarea de la Marca „Husău” se află actualmente în zona cea mai joasă, de luncă și este tăiată de cursul actual al râului Barcău. Cu ocazia cercetărilor am surprins urmele unui vechi curs al Barcăului, care delimita așezarea către est, spre actuala localitate Ip. Nu putem ști dacă acest curs era sau nu activ în perioada evoluției așezării din Bronzul Târziu, dar ea pare să fi fost amplasată pe un loc mai înalt, într-un meandru al râului. Din cea de-a doua așezare a Bronzului Târziu, cea de la Marca „Sfărăuaș 2” a fost cercetată doar extremitatea sa sudică. Această așezare se afla pe o terasă domoală, cu înclinație sudică, către lunca Barcăului. Teoretic, zona era ferită de inundații, însă partea sa cea mai joasă, de la limita sudică a terasei a fost supusă atât eroziunii cauzate de inundații, dar și nivelurilor mai ridicate ale unor asemenea fenomene naturale. Acest aspect a putut fi sesizat pe parcursul cercetărilor. În acest sector al așezării au fost descoperite puține complexe. Este vorba doar despre gropi, ceea ce sugerează că zona locuită efectiv era mult mai sus, într-un loc ferit de efectele inundațiilor.

Din punct de vedere paleoclimatic, epoca bronzului coincide cu faza sub-boreală, care durează în linii mari până către sfârșitul sec. IX î. Hrs. Este o perioadă mai rece și mai uscată comparativ cu neoliticul. Climatul cunoaște o nouă deteriorare prin sec. al XIV-lea î. Hrs. adică în plină perioadă a Bronzului Târziu3 când evoluează și așezările cercetate de noi pe acest sector al cursului râului Barcău. Vremea este mai rece și uscată, însă fără variații semnificative. Analizele palinologice semnalează o creștere a ponderii speciilor ruderale, specialiștii vorbind despre extinderea zonelor cultivate în detrimentul celor forestiere4

Așezările din perioada târzie a epocii bronzului de pe acest sector al Barcăului, cuprins între localitățile Marca și Ip se află într-o zonă unde trecerea de la etajul de luncă la cel montan al reliefului este foarte rapidă. Accesul facil, deopotrivă la resursele zonei

2 Un fenomen asemănător a fost sesizat și în estul Ungariei în zona Crișurilor, unde așezările culturii Gáva din Bronzul Târziu sunt amplasate în proximitatea cursurilor de apă, la o distanță cuprinsă între 50 și 500 m de acestea: Bόka 2012, 25–27.3 Cârciumaru 1996, 9–23; Gyulai 1993, 18–19; Burroughs 2005, 238, 258–259. După unii climatologi, deteriorarea climei, ce se constată pe parcursul epocii bronzului, se accentuează, pentru emisfera nordică, în speță pentru spațiul european și datorită megaerupției vulcanului de la Thera (Santorini) produsă în perioada secolelor XVII / XVI – lea î. Hrs.4 Ciută 2012, 121–122.

Cercetări arheologice preventive pe traseul Autostrăzii Transilvania

11

joase dar și la cele ale etajelor superioare și-a pus amprenta asupra evoluției comunităților umane din această zonă5. Totodată dezvoltarea lor trebuie să fi fost influențată și de situ-area pe cursul unei importante artere de legătură spre zona Tisei Superioare, în vecină-tatea unui punct obligatoriu de trecere (defileul de la Marca).

5 În decursul vremurilor preistorice există dovezi ale exploatării unor resurse locale. Este vorba despre sursa de cuarțit din zona „Pădurea Jidovului” din localitatea Porț exploatată în paleoliticul superior. Totodată menționăm sursele de bitum, disponibile în aflorismente în zona învecinată la vest, actuala comună Suplacu de Barcău (Bihor) precum și de micașisturile locale de culoare brun-verzuie care au fost utilizate în neoliticul târziu pentru confecționarea uneltelor șlefuite. Toate aceste resurse par să nu mai prezinte interes însă, pentru comunitățile Bronzului Târziu.

13

CAPITOLUL II. ISTORICUL ȘI CARACTERUL CERCETĂRILOR

Descoperirile arheologice din Bronzul Târziu pe care le prezentăm în această lucrare provin în principal din două situri. Este vorba despre cel de la Marca „Sfărăuaș 2”, respectiv cel de la Marca, punctul „Husău”. Alte două com-

plexe arheologice cu materiale din această perioadă au fost descoperite și în situl de la Marca „Sfărăuaș 1” și anume două gropi.

Zona care a făcut obiectul investigației, adică sectorul râului Barcău, cuprins între satele Ip (com. Ip, jud. Sălaj) și Marca (com. Marca, jud. Sălaj) nu se remarcase anterior prin descoperiri arheologice substanțiale, cu o singură excepție și anume un depozit de bronzuri. Depozitul a fost descoperit în primul deceniu al secolului al XX-lea, se pare în malul Barcăului, pe acest sector al râului. J. F. Fetzer, cel care publică prima dată descoperirea menționează șapte celturi întregi și fragmentare, un topor cu aripioare, o seceră și un fragment de brățară ca alcătuind ansamblul depozitului.6 Aceleași piese sunt menționate și de către M. Roska în 19427. Ulterior, pieselor enumerate de cei doi le-au fost alăturate, fără nicio justificare, un fragment dintr-o spadă, respectiv un fragment dintr-o turtă de bronz, care se aflau în colecția MNIT din Cluj-Napoca.8 Presupunem că și aceste ultime două piese ar fi fost descoperite în zona localității Marca, într-un loc necunoscut și apoi, ajunse în colecția muzeului clujean, ar fi fost incluse în mod eronat în componența depozitului de la Marca.9

Primele cercetări de suprafață în această zonă au fost efectuate în anul 2000 de către specialiști de la muzeul din Zalău. Cu această ocazie au fost descoperite materiale arhe-ologice (ceramică, chirpici) în partea de sus a terasei pe care se află stațiunea de la Marca „Sfărăuaș 2” dar nu și în zona vizată de noi în anul 2012.

Proiectul amenajării Autostrăzii „Transilvania” a impus cu necesitate organizarea într-o primă etapă a unei evaluări teoretice a zonelor care urmau să fie străbătute de traseul proiectat. Conform proiectului, traseul autostrăzii urmează să traverseze județul Sălaj de la vest către est pe un traseu de peste 80 km. Zona cuprinsă între localitățile Ip și Marca a fost inclusă în tronsonul 3C al traseului. Cu ocazia primelor evaluări efec-tuate spre sfârșitul anului 2003 în hotarul denumită „Husău” al localității Marca au fost descoperite indicii ale existenței unui sit arheologic. Este vorba despre puține fragmente 6 Fetzer 1910, 69–70.7 Roska 1942, 171, nr. 146.8 Petrescu-Dîmbovița 1977, 63, pl. 53/1–2; Lakό 1983, 80, nr. 48.9 Bejinariu 2008, 71.


14

ceramice, însă atipice. Pe baza acestora situl de la „Husău” a fost încadrat foarte vag în perioada preistorică. În această etapă, în punctele „Sfărăuaș 1”, respectiv „Sfărăuaș 2” nu au fost apărut dovezi ale existenței unor situri arheologice. În cadrul Proiectului Național de cercetare arheologică „Autostrada Transilvania”, pe tronsonul menționat, în zona localității Marca a fost cercetată, între 2006–2008, suprafața afectată de investiție a sitului de la finalul primei epoci a fierului / începutul celei de-a doua epoci a fierului de la Porț „Paliș”.10 Cele două situri din punctul „Sfărăuaș” (numerotate cu 1 și 2) au fost descoperite abia spre sfârșitul anului 2008, în contextul evaluării de teren efectuate în această zonă. Distanța dintre cele două situri este de circa 200 m. Delimitarea precisă a sitului de la Marca „Husău” între km. 2+870 – km. 3+050 ai acestui tronson a fost realizată abia în primăvara anului 2012 cu ocazia evaluării de teren efectuate pe ultimul sector al acestui tronson, către localitatea Ip. Evaluarea de teren a evidențiat în toate cele trei situri, că stratul de cultură apare sub un strat destul de consistent de depuneri aluvi-onare, care pe alocuri atinge și chiar depășește 1 m grosime.

Cercetarea arheologică a celor trei situri a avut un caracter preventiv și s-a desfășurat între lunile aprilie-iulie 2012. Cu mijloace mecanice s-a realizat decopertarea stratului ce suprapune nivelul depunerilor antropice preistorice. Ulterior s-a trecut la nivelarea și răzuirea suprafețelor în vederea delimitării complexelor arheologice. Acestea au fost fotografiate la conturare, apoi secționate în vederea surprinderii eventualelor etape de umplere, iar în final au fost realizate alte instantanee cu materialele arheologice „in situ” și apoi la final, după golirea complexului. S-au realizat desene ale complexelor, respectiv ale profilului rezultat în urma secționării, iar apoi cu concursul topografilor a fost întocmit planul general al suprafețelor cercetate. Au fost întocmite fișe ale complexelor descope-rite, pentru realizarea unei baze de date preliminare a săpăturii arheologice, menite să faciliteze o mai rapidă prelucrare a informației necesare raportărilor periodice și celei finale. Prelucrarea primară a materialului arheologic s-a realizat la fața locului.

Desfășurarea săpăturii arheologice a ținut cont de situația concretă din teren. Întrucât a fost expropriată doar suprafața pe care urmează să fie amenajată autostrada, a fost nevoie să împărțim zona cercetată a siturilor în mai multe suprafețe, despărțite de martori stratigrafici, iar pe măsură ce săpătura era finalizată pe o suprafață, pământul rezultat din decopertarea următoarei era depozitat pe acest loc, pentru a evita eventuale probleme cu proprietarii aflați de-o parte și de alta a autostrăzii. Aceste neajunsuri au prelungit timpul necesar cercetării preventive, fără a ieși totuși din cadrul contractual.

Seceta prelungită pe parcursul celei de-a doua jumătăți a anului 2011, precum și în anul următor a reprezentat o oportunitate pentru desfășurarea în condiții relativ bune a cercetărilor arheologice în această zonă de luncă. Îndeosebi zona „Sfărăuaș” este bogată în izvoare, iar nivelul pânzei freatice este destul de ridicat, aspect constatat cu ocazia evaluării de teren din anul 2008.

10 Bejinariu – Pop 2008, 36–37; Pop – Bejinariu 2010, 99–105.

15

CAPITOLUL III. DESCRIEREA SĂPĂTURILOR ARHEOLOGICE, STRATIGRAFIEI

Situl de la Marca „Husău” se află între km. 2+870 – km. 3+050 ai tronsonului 3C al Autostrăzii „Transilvania”. Pe această lungime, zona afectată de proiect a avut o lățime medie de 50 m, rezultând o suprafață de cercetat de circa 9000 m2.

Zona vizată de lucrările de descărcare de sarcină arheologică se află la circa 200 m nord de cursul actual al Barcăului. Această zonă a fost împărțită în patru suprafețe despărțite de martori stratigrafici cu grosimea de 1 m. În acest sector al sitului a fost surprins un singur strat de depuneri arheologice. Grosimea acestuia nu depășește 0,20–0,30 m și are un aspect cenușiu-negricios, mâlos și este pigmentat cu material arheologic. Peste tot este suprapus de un strat maroniu-lutos, compact care atinge 0,50 / 0,70 m în grosime. În acest strat, pe unele porțiuni apar lentile de nisip fin sau pietriș, dovadă a unor repetate depuneri aluvionare, datorate revărsărilor Barcăului în decursul celor 3 milenii scurse de la încetarea locuirii. Stratul superior (nivelul afectat de lucrările agricole) are o grosime de 0,25 / 0,30 m. Sub stratul de cultură apare sterilul, reprezentat de un sol galben-argilos. Coroborând informațiile obținute din cercetarea preventivă cu observațiile intreprinse în teren, apare evident că situl se întindea mult spre sud-sud-vest, către actuala albie a râului. În malul Barcăului este vizibil un strat de cultură suprapus de circa 1,00 m de aluviuni. Din acest strat provin materiale ceramice similare celor descoperite în sectorul sitului ce a fost cercetat în vara lui 2012.

Așezarea de la Marca, punctul „Sfărăuaș 2” se află între km. 3+782 – km. 3+850 ai acestui tronson al autostrăzii, adică la o distanță de cca. 0,8 km vest de situl de la „Husău”. Cercetarea preventivă a vizat o suprafață de peste 3000 m2. Suprafaţa cercetată se află în zona de contact a unei terase întinse, cu expunere sudică, cu relieful mai jos, al luncii Barcăului. Chiar dacă cursul râului, se află actualmente departe spre sud, această zonă a fost adesea supusă inundaţiilor, care uneori au avut efecte catastrofale, cum a fost cazul celei din anul 1998, în urma căreia s-a produs abandonarea vechiului traseu al căii ferate şi amenajarea altuia, mai sus, la limita superioară a terasei. Cum am constatat pe parcursul cercetărilor, aspectul zonei şi implicit integritatea sitului au avut de suferit atât datorită amenajării vechiului traseu al căii ferate, cât şi datorită pânzei freatice, foarte activă în zonă. Pentru drenarea apei au fost executate în anii agriculturii comu-niste numeroase șanțuri adânci, în care au fost amplasate tuburi de drenaj. În suprafaţa cercetată, stratul de cultură a fost surprins doar spre limita nordică a zonei cercetate.


16

Acesta are o grosime maximă de 0,45–0,55 m, un aspect cenuşiu-lutos, iar către limita estică a suprafeței cercetate, dispare. Stratigrafic, acest nivel suprapune un nivel negru-lutos, steril şi este suprapus de un strat gri-nisipos de provenienţă aluvionară, respectiv de un alt strat galben-sfărâmicios, a cărui parte superioară a fost afectată de lucrările agricole. În martorul lăsat perpendicular pe axul autostrăzii, aproximativ între m. 43 și 45 am putut urmări stratul de cultură, doar pe o lungime de aproximativ 6 m de la latura nordică a suprafeții către mijlocul ei, după care dispare. Zona investigată a sitului a fost împărțită în trei suprafețe, delimitate de martori stratigrafici.

Situl de la Marca „Sfărăuaș 1” se află între km. 4+050 – km. 4+250 ai tronsonului 3C al autostrăzii. Este dispus pe o terasă lină cu înclinație către răsărit. Doar două dintre complexele descoperite aparțin perioadei târzii a epocii bronzului. Ambele au apărut la limita vestică a sitului, dincolo de zona unde se grupau complexele așezării din sec. VII–VIII. Se află la cca. 200 de așezarea din punctul „Sfărăuaș 2” și înclinăm să le punem în legătură cu aceasta.

17

CAPITOLUL IV. PREZENTAREA COMPLEXELOR ARHEOLOGICE

1. Situl de la Marca, punctul „Husău”

Cpx. 1. A fost descoperit pe parcursul evaluării de teren din intervalul martie-aprilie. Constă într-o depunere de vase întregi. Într-o groapă a cărei contur nu a putut fi sesizat foarte bine a fost depus un vas mare pântecos (Î = 0,40 m).

Vasul a fost amplasat cu gura în jos, iar în interiorul său se aflau grupate șapte cești și un vas globular de dimensiuni mai mici. Una dintre cești acoperea gura vasului globular, iar celelalte erau dispuse împrejurul acestuia. Groapa de amplasare a depozitului de vase a fost săpată în stratul de cultură și nu se adâncea până în stratul steril cu aspect galben argilos.

Cpx. 2. Este un complex oval la conturare, apărut în suprafața S1/2012. Dimensiuni: 1,54 m × 1,20 m. Groapa fost delimitată pe baza concentrării de chirpici sfărâmat. Se adâncea de la nivelul de conturare maxim 0,08 m. Inventarul era nesemnificativ și se rezuma doar la mici fragmente ceramice atipice și chirpici.

Cpx. 3. Este vorba despre un complex de formă aproximativ ovală, cu diametrul de 1,18 m × 1,10 m, delimitat printr-o concentrare de chirpici sfărâmat. Se adâncea maxim 0,14 m de la nivelul la care a fost surprins. Inventarul nu este foarte bogat și constă din ceramică foarte fragmentată și bucăți mici de chirpici. Remarcăm un fragment ce provine de la un castron decorat pe zona mediană cu caneluri semicirculare.

Cpx. 4. Este o groapă de formă aproximativ rotundă la conturare. Diametrul măsoară 0,68 m. În profil apare ca un cilindru înclinat, iar pe fund are cam același diametru ca și la conturare. Se adâncea 0,46 m de la nivelul de conturare. Inventar: fragmente ceramice și bucăți de chirpici. Două dintre fragmentele ceramice au un colorit dublu, negru la exterior, respectiv cărămiziu-roșcat la interior.

Cpx. 5. Este o groapă de formă rotundă, cu diametrul la conturare de 0,60 m. Se adâncește doar 0,20 m de la acest nivel și are formă tronconică în profil, cu fundul mai îngust față de gura gropii. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 6. Este un complex de formă aproximativ rotundă la conturare, cu diametrul de 1,40 m. S-a delimitat prin aspectul ceva mai închis al umplerii gropii față de solul înconju-rător. Se adâncea doar 0,10 m. Inventarul gropii consta în foarte puține fragmente ceramice.

Cpx. 7. Acest indicativ desemnează o groapă de formă circulară la conturare și ușor tronconică în profil. Diametrul la nivelul de conturare este de 0,80 m, iar adâncimea maximă de 0,20 m. Inventarul este sărac.


18

Cpx. 8. La conturare acest complex avea o formă rotundă, cu diametrul de 1,00 m și se adâncea doar 0,10 m față de acest nivel. Din groapă provine un fragment de la o piesă de lut (probabil greutate în formă de trunchi de piramidă), precum și trei fragmente ceramice, dintre care unul decorat cu o proeminență conică înconjurată de caneluri semicirculare.

Cpx. 9. Este vorba despre o groapă de mici dimensiuni, cu diametrul la gură de 0,60 m, puțin adâncă (- 0,10 m). Inventarul complexului consta în două fragmente cera-mice și un fragment dintr-o greutate de lut.

Cpx. 10. Este un complex de mari dimensiuni, cu un contur aproximativ patrulater, cu colțurile rotunjite. Dimensiuni la conturare: circa 5,00 m × 5,00 m. Se adâncește față de nivelul de conturare doar 0,20 m, iar aproximativ pe la mijloc, complexul se adâncea suplimentar cu încă 0,10 m. În colțul nord-vestic al complexului a fost surprinsă o groapă de stâlp (Cpx. 10.1) cu diametrul de 0,50 m, care se adâncea foarte puțin față de fundul construcției (circa 0,10 m). Complexul a fost delimitat inițial pe baza grupării materia-lului arheologic. Ulterior, după ridicarea acestuia am putut preciza conturul construcției. În jurul ei a apărut o concentrare de gropi, cinci în total, dintre care două de dimensiuni mai mari, însă toate puțin adânci. Din umplutura complexului a fost recuperat și un mic rest de turnare din bronz. Fragmentele ceramice reprezentau însă principala categorie a inventarului acestui complex. Este vorba mai ales de bucăți ce provin de la vase-cuptor portabile, dar remarcăm și o ceașcă întreagă, precum și un fragment dintr-o rotiță de lut. Din inventarul construcției am recuperat și fragmente de la o vatră de foc, aflate însă în poziție secundară. Nu am identificat amplasamentul instalației de foc în interiorul construcției.

Cpx. 11. Este o groapă de formă ovală la conturare. Diametrul la acest nivel este de 0,60 m × 0,50 m, iar adâncimea de 0,10 m. Inventarul era destul de modest, constând din 10–11 fragmente ceramice, majoritar atipice.

Cpx. 12. Este o groapă de formă oval – alungită, cu diametrul la conturare pe axul lung de 1,40 m, iar pe axul scurt de 0,70 m. Pe una dintre laturi, în interiorul comple-xului a apărut o altă groapă rotundă (Cpx. 12.1) ce se adâncea încă 0,10 m de pe fundul complexului principal. Inventarul complexului este constituit doar dintr-o fusaiolă de formă tronconică.

Cpx. 13. Este vorba despre o groapă cu un contur aproximativ rotund, tronconică în secțiune. Diametrul la conturare era de 0,80 m. De la acest nivel se adâncea 0,18 m. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 14. Acest indicativ desemnează un complex de formă ovală la conturare, cu diametrul mare pe axul est-vest de 2,50 m, iar pe axul scurt de 1,78 m. Se adâncea doar 0,10 m de la nivelul de conturare. Inventarul era sărăcăcios și consta în câteva fragmente ceramice.

Cpx. 15. Complexul are un contur aproximativ oval, cu diametrul pe axul lung de 1,40 m, respectiv de 1,20 m pe axul scurt. Se adâncea 0,36 m de la nivelul de contu-rare. În umplutura complexului au apărut bucăți de lipitură de perete și fragmente ceramice, dintre care unele decorate. O bucată de lut ars pare să provină din bolta unui cuptor.


19

Cpx. 16. Este o groapă de formă rotundă la nivelul de conturare, cu diametrul de cca. 1,40 m. Se adâncea 0,20 m în stratul steril. Inventarul modest, consta din câteva frag-mente ceramice (9–10 bucăți).

Cpx. 17. Complexul avea o formă ovală la conturare. Diametrul mare pe axul est-vest este de circa 1,80 m, iar pe cel scurt de 1,50 m. Se adâncea cca. 0,17 m în stratul steril. Din inventarul ceramic al complexului menționăm câteva fragmente ce provin de la vase-cuptor, precum și două cești parțial întregibile.

Cpx. 18. Este o groapă cu o formă aproximativ rotundă la conturare, tronconică în secțiune. La nivelul de conturare diametrul complexului măsura 1,20 m, iar față de acest nivel se adâncea doar 0,30 m. Inventarul gropii era reprezentat de fragmente cera-mice, provenind de la un vas bitronconic, cu colorit caracteristic, negru-lucios la exte-rior, respectiv maroniu-cărămiziu la interior. Cel mai important element de inventar ce provine din acest complex este un cep de turnare, cilindric, confecționat dintr-o rocă moale, silicoasă. Piesa poartă urme de utilizare într-un mediu incandescent. Tot din acest complex am recuperat un fragment dintr-o greutate confecționată din lut ars.

Cpx. 19. Este vorba despre un complex arheologic, cu contur oval, tronconic în secțiune. Are diametrul de 0,92 m pe axul lung, respectiv 0,74 pe cel scurt. Se adâncea de la nivelul de conturare doar 0,20 m. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 20. Groapa avea cu un contur aproximativ rotund la nivelul la care a fost sesi-zată, iar în secțiune este tronconică. Diametrul la nivelul de conturare măsura 0,80 m, iar adâncimea la care apare fundul complexului este de 0,20 m. Inventarul consta din patru fragmente ceramice și o bucată de perete de lut ars.

Cpx. 21. Complexul are o formă aproximativ patrulateră la conturare. Măsoară pe axul lung (est-vest) 1,02 m, iar pe cel scurt 0,80 m. În profil are o formă tronconică. Se adâncește de la nivelul de conturare 0,30 m. Din umplutura gropii au fost recuperate doar fragmente ceramice, printre care bucăți dintr-un vas cu corp globular, gât cilindric și buza evazată.

Cpx. 22. Groapa are la nivelul la care a fost sesizată un contur aproximativ oval și măsoară pe axul lung 1,30 m, iar pe cel scurt (nord-sud) 1,20 m. Se adâncea de la nivelul la care a fost surprinsă doar 0,15 m. Inventarul gropii se compunea doar din puține frag-mente ceramice.

Cpx. 23. Este o groapă de formă rotundă la nivelul de conturare și aproximativ tron-conică în secțiune. Diametrul măsoară, la acest nivel 0,86 m și se adâncește 0,20 m. Inventarul complexul este relativ bogat și constă din fragmente ce provin de la 1–2 vase de provizii și vase-cuptor portabile, de la cești de diverse forme și străchini cu buza invazată.

Cpx. 24. Este o groapă de dimensiuni reduse, cu contur oval, puțin adâncă (0,10 m). Măsoară la conturare 0,60 m / 0,70 m. Inventarul este reprezentat de câteva fragmente ceramice, majoritar atipice, de mici dimensiuni.

Cpx. 25. Acest complex avea un contur vag trapezoidal, cu colțurile rotunjite. La conturare măsura 1,90 m pe axul est-vest, respectiv 1,60 m pe axul nord-sud. Se adâncea 0,30 m în stratul steril. Din inventarul acestui complex au fost recuperate câteva frag-mente ceramice ce provin de la o ceașcă tronconică cu toarta supraînălțată, precum și


20

câteva bucăți dintr-un vas-cuptor. Au apărut însă și numeroase bucăți dintr-o vatră de foc, groasă de 4–5 cm. Cele trei gropi Cpx. 23–25 reprezintă o grupare de complexe surprinse la limita sudică (spre cursul actual al Barcăului) a suprafeței S II / 2012.

Cpx. 26. Este o groapă cu un contur rotund, cu diametrul de 0,90 m. Se adâncește doar 0,20 m de la nivelul de conturare. Din umplutura ei provin câteva fragmente cera-mice și chirpici sfărâmat. Remarcăm un fragment de la o strachină decorată cu arcade.

Cpx. 27. Reprezintă resturile unei construcții cu un plan aproximativ poligonal. Măsoară circa 5,40 m pe axul est-vest, respectiv 4,80 m pe cel nord-sud, rezultând o suprafață în jur de 26 m2. Fundul locuinței coboară treptat aproape 30 cm față de nivelul de la care s-a conturat. Din inventarul locuinței menționăm câteva fragmente ceramice mărunte, foarte puține decorate, precum și trei bucăți de os.

Cpx. 28. A fost surprins parțial la limita nord-estică a suprafeței S II / 2012. Restul complexului se află în afara zonei afectată de amenajarea autostrăzii. În profilul nordic al suprafeței S II complexul a a fost surprins pe o lungime de 3,70 m. În umplutura sa, care are un aspect pregnant cenușos, apar puține bucăți de chirpici. Se pare că este vorba despre o parte a unei construcții. Inventarul ceramic al părții decopertate a complexului este extrem de sărac. Au fost descoperite puține fragmente ceramice, preponderent atipice.

Cpx. 29. Este o groapă cu un contur aproximativ rotund, cu diametrul de 1,50 m × 1,40 m. Se adâncea în solul steril doar 0,30 m de la nivelul de conturare. Din inventarul gropii provin câteva fragmente ceramice și două bucăți de chirpici.

Cpx. 30. Este vorba despre resturile unei construcții cu un contur poligonal, cu colțurile rotunjite. Pe axul lung (sud-nord) construcția măsoară 4,50 m, iar pe cel scurt 3,44 m. Aproximativ la jumătatea nordică, construcția coboară ușor cu 0,15 m, iar spre extremitatea acestei zone apare o alveolare în interiorul locuinței mai adâncită cu alți 0,10 m. În jumătatea sudică, aproximativ spre axul central a fost surprinsă o groapă de stâlp care se adâncește 0,20 m (Cpx. 30.1) față de nivelul fundului locuinței. Spre nord și nord-est de conturul construcției, la mică distanță de aceasta (maxim 5–6 m) au fost descoperite mai multe gropi. Este vorba despre 8–9 gropi, majoritatea destul de mari (deschidere la gură de 1,5 – 2 m) care se aflau probabil în legătură cu această construcție. Din această construcție provin bucăți ceramice, însă majoritatea foarte mărunte, precum și o cantitate nu prea mare de chirpici și bucăți de la o vatră de foc, ultimele însă rulate în umplutura complexului. Menționăm în acest context și fragmentul unei greutăți de lut piramidală, precum și o daltă din piatră șlefuită.

Cpx. 31. Este o groapă cu un aspect rotund la conturare. Diametrul la acest nivel măsoară 2,10 m. Se adâncește 0,16 m. Din inventarul complexului menționăm câteva fragmente ceramice.

Cpx. 32. Groapa are o formă aproximativ ovală la nivelul la care a fost surprinsă. Măsoară pe axul lung 1,80 m, iar pe cel scurt 1,60 m. Se adâncea de la nivelul de contu-rare 0,20 m. Conținea câteva fragmente ceramice, precum și chirpici sfărâmat.

Cpx. 33. Groapa are un aspect ușor oval la conturare. Măsoară la acest nivel 1,90 m × 1,70 m și se adâncește 0,20 m. Din umplutura complexului au fost recupe-rate fragmente ceramice confecționate dintr-o pastă cu aspect săpunos, de slabă calitate, câteva fragmente de chirpici și un singur vas parțial întregibil (o ceașcă).


21

Cpx. 34. Este vorba despre un mormânt de incinerație în urnă. Drept urnă a fost folosită partea inferioară a unui vas bitronconic, de dimensiuni medii (Pl. 54/3). Vasul cu resturile umane incinerate a fost acoperit cu fragmente ceramice care provin de la alte trei-patru recipiente, dintre care două cu colorit dublu (Pl.28/1–4). Alături de fragmentele ceramice menționate au apărut și mici bucăți de chirpici. Conturul gropii săpate pentru îngroparea urnei funerare nu a putut fi surprins. Oasele arse din interiorul urnei nu au fost analizate. Pot fi însă ușor recunoscute fragmente de craniu, dinți, coaste precum și resturi de la oasele lungi ale defunctului. În urnă, printre resturile incinerate a fost depusă și o piesă spiralică de bronz. Este vorba mai precis de terminația spira-lică a unui obiect din bronz (Pl. 54/1), despre care vom vorbi mai pe larg în subcapi-tolul destinat analizei descoperirilor de metal. Spirala este realizată din bară de bronz, rombică în secțiune, ce se îngustează spre vârful barei. Tot din interiorul urnei a fost recuperat fundul unui vas decorat la exterior cu un motiv în formă de cruce cu capetele terminate cu cârlige meandrice. Decorul de pe fundul de vas menționat este realizat din împunsături succesive.

Cpx. 35. Este vorba despre un complex un contur vag poligonal. Măsoară 1,82 m pe axul sud-nord și 2,04 m pe cel est-vest. Se adâncește 0,20 m față de nivelul de conturare, iar în jumătatea sudică are o treaptă ce coboară alți 20 cm. Din umplutura complexului am recuperat un fragment dintr-o lespede plată lucrată dintr-o rocă dură (probabil râșniță), chirpici mărunt și fragmente ceramice, printre care o bucată dintr-un vas miniatural.

Cpx. 36. Este o groapă cu contur oval, ce măsoară 1,30 m pe axul lung, respectiv 1,00 m pe axul scurt. Se adâncea doar 10–12 cm de la nivelul la care a fost conturată. Dintre elementele inventarului, puțin spectaculos, remarcăm doar un fragment din partea inferioară a unui vas cu colorit dublu.

Cpx. 37. Este un complex cu contur oval la nivelul la care a fost sesizat. Măsoară aproximativ 2,00 m pe axul nord-sud, respectiv 1,50 m pe axul scurt. Se adâncea 0,30 m de la nivelul la care a fost surprins. Conținea fragmente ce proveneau de la un vas bitron-conic (jumătatea inferioară), cu colorit dublu, precum și bucăți de la un vas-cuptor și câteva fragmente de chirpici.

Cpx. 38. Este o groapă de formă aproximativ rotundă la nivelul de conturare. Măsoară în diametru între 0,90 m și 1,00 m. Se adâncea 0,20 m de la nivelul de conturare. Pe latura sudică are o „treaptă” mai înaltă cu 0,10 m față de fundul gropii. Din umplutura gropii au fost recuperate fragmente ceramice puține, mai ales atipice și puțin chirpici.

Cpx. 39. Complexul cu acest număr era de formă rotundă la nivelul de conturare. Diametrul la gură se situa între 0,90 m – 1,00 m. Se adâncea 0,20 m în stratul steril. Inventarul complexului era nesemnificativ.

Cpx. 40. Groapa cu acest număr avea un contur aproximativ rotund. Diametrul la conturare este de 0,86 m, iar adâncimea maximă, de la acest nivel era de 0,20 m. Groapa conținea fragmente ce proveneau de la două vase de provizii lucrate dintr-o pastă săpu-noasă, cu pereții groși, precum bucăți din lipitura unei vetre de foc.

Cpx. 41. Este o groapă cu aspect oval la conturare, tronconică în secțiune. Măsoară 1,24 m pe axul lung, respectiv 1,00 m pe cel scurt (sud-nord). Se adâncea 0,50 m de la nivelul la care a fost surprinsă. Din umplutura complexului au fost recuperate un


22

fragment dintr-o piesă discoidală, plată, confecționată din lut ars (model de rotiță?), bucăți de chirpici și din lipitura unei vetre, precum și câteva fragmente ceramice.

Cpx. 42. Este groapa care se adâncește cel mai mult de la nivelul de conturare. Adâncimea gropii coboară treptat. Prima „treaptă” este cu 0,20 m mai jos de nivelul de la care s-a conturat, în timp ce la următoarea „treaptă”, groapa se îngustează și are un aspect tronconic în profil, adâncindu-se încă 0,50 m. Nivelul superior al gropii măsoară 1,80 m în diametru, în timp ce nivelul inferior are diametrul de numai 1,00 m, iar pe fund măsoară 1,36 m. Aspectul umpluturii diferă în cele două „etaje” ale gropii. Cel inferior are un aspect negricios-maroniu, cu multă cenușă și cărbune, în timp ce nivelul supe-rior are un aspect negricios-cenușiu, lipsit de cenușă și cărbune. Inventarul complexului consta din ceramică fragmentară.

Cpx. 43. Reprezintă resturile unei construcții cu un contur relativ patrulater. A apărut la circa 6 m de limita estică a așezării, în colțul nord-estic al suprafeței S IV/2012. Pe axul lung (nord-sud) măsoară 5,20 m, iar pe cel scurt 2,60 m / 2,70 m. Se adâncește doar 10 cm de la nivelul de conturare, dar pe latura vestică apare o „albiere” mai adâncă cu alți 10 cm. Spre colțul sud-vestic, în perimetrul așezării apare o groapă, probabil de stâlp. Din interiorul construcției au fost recuperate fragmente ceramice și mici resturi de chirpici. Din fragmentele recuperate a fost reconstituit parțial un vas bitronconic cu gâtul cilindric și buza lățită, evazată. Menționăm totodată un fragment dintr-o greutate de lut, precum și o bucată dintr-o placă de lut, relativ subțire, cu perforații.

Cpx. 44. Este o groapă de formă aproximativ rotundă, cu diametrul la nivelul de contu-rare de 1,00 m. Se adâncea doar 0,20 m în stratul steril. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 45. Este un complex cu un contur aproximativ patrulater, cu colțurile rotunjite. Măsoară 1,90 m pe axul est-vest, respectiv 1,40 m pe cel nord-sud. Se adâncea 0,20 m de la nivelul la care a fost evidențiat. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 46. Este o groapă cu aspect oval la conturare. Diametrul complexului: 1,30 m × 0,90 m. Se adâncea 0,20 m de la nivelul conturării. Inventarul este foarte sărac.

Cpx. 47. Este vorba despre un vas așezat într-o groapă a cărei contur a fost greu de precizat. Vasul a fost depus cu gura în jos, iar în interiorul său a apărut o mică cantitate de oase arse, pietre de râu și un fragment din fundul altui vas. Resturile cinerare nu au fost analizate. Complexul se afla în imediata apropiere a construcției Cpx. 50 (la 4 m NV), respectiv a depunerii de nouă vase întregi (2 m vest de Cpx. 1).

Cpx. 48. Este o groapă cu un aspect rotund la nivelul la care a fost surprinsă și tron-conică în secțiune. Măsoară 1,20 m în diametru și se adâncește maxim 0,40 m de la nivelul de conturare. Groapa conținea fragmente din etajul inferior al unui vas-cuptor, precum și bucăți dintr-un vas mare cu profilul bitronconic, fragmente dintr-o ceașcă și 3–4 bucăți mici de chirpici.

Cpx. 49. Acest indicativ desemnează o grupare compusă din două gropi de stâlp, respectiv resturile unei vetre de foc, aflată în apropierea acestora, însă distrusă din vechime. Gruparea respectivă a apărut la limita sudică a suprafeței S IV, către bancul de nisip al unui curs vechi al Barcăului. Vatra de foc avea o formă ovală, fără amena-jări suplimentare. Măsura 0,50 m × 0,40 m. Cele două gropi de stâlp (Cpx. 49.1–2.) se aflau la vest de vatră. Măsurau fiecare circa 0,30 m în diametru, iar una se adâncea doar


23

0,10 m, iar cea de-a doua până la 0,30 m. În apropierea acestei grupări au apărut câteva fragmente ceramice.

Cpx. 50. Acest complex reprezintă resturile unei construcții cu un plan aproxi-mativ oval. Dimensiuni 3,40 m × 3,10 m. Se adâncea 0,20 m față de nivelul de la care a putut fi surprinsă. În colțul sud-estic a fost surprinsă o groapă de stâlp. Este singura construcție din zona cercetată a sitului de la Marca „Husău” unde am putut surprinde pe nivelul de conturare sau în umplutura complexului o mare cantitate de chirpici, indiciu al unui incendiu care a mistuit obiectivul și a dat consistență lutului bătut pe pereți. Grosimea stratului de chirpici măsoară 10–15 cm. Din umplutura acestei construcții, de sub masa de chirpici au fost recuperate numeroase fragmente ceramice, din păcate însă nerestaurabile, cu excepția unei părți dintr-un vas – cuptor, de mari dimensiuni.

Cpx. 51. Este o groapă cu un contur aproximativ oval la nivelul la care a fost surprinsă. Diametrul este de 1,20 m × 1,00 m. Se adâncește până la 0,40 m. Din inventarul gropii au fost recuperate puține fragmente ceramice.

Cpx. 52. Este un complex cu un plan oval la conturare. Măsura circa 1,40 m pe axul est-vest și 1,20 m pe cel nord-sud. În secțiune are o formă tronconică. Se adâncește 0,40 m de la nivelul la care a fost surprinsă. Conținea fragmente ceramice, chirpici și lipitură de vatră. Fragmentele provin în principal din zona mediană a unui vas cu proeminențe conice înconjurate de caneluri semicirculare, cu caracteristicul colorit dublu al pereților. Alte fragmente aparțin unui vas-cuptor.

Cpx. 53. Groapa are un contur rotund la nivelul de conturare. În diametru măsoară 1,00 m, iar adâncimea maximă de la nivelul de conturare este de 0,20 m. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 54. Groapa are un contur aproximativ oval, cu diametrul de 0,90 m – 1,00 m. Se adâncea în stratul steril doar 0,30 m. Inventarul se compunea din două fragmente cera-mice și 4–5 bucăți din lipitura unei vetre de foc.

Cpx. 55. Este o groapă cu plan aproximativ oval la nivelul de conturare. Măsoară 0,70 m pe axul nord-sud și 0,60 m pe cel est-vest. Se adâncea în stratul steril 0,40 m. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 56. Groapa era de formă ovală la nivelul de conturare. Măsura 0,60 m × 0,70 m și se adâncea 0,20 m. Inventarul este foarte sărac.

Cpx. 57. Groapa avea o formă rotundă la conturare. Diametrul măsoară 0,40 m, iar adâncimea 0,30 m. Fără inventar. Probabil era o groapă de stâlp.

Cpx. 58. Groapă aproximativ ovală la nivelul de la care s-a conturat. Măsura 1,10 m × 1,00 m și se adâncea 0,10 m. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 59. Este vorba despre resturile unei construcții cu un contur aproximativ patru-later, cu colțurile rotunjite. Măsura 3,90 m pe axul lung (est – vest) și 2,20 m pe cel scurt. Construcția se adâncea 0,20 m față de nivelul de conturare, iar la limita sud-vestică apare o alveolare mai adâncă cu 0,40 m față de restul construcției. În jurul resturilor acestei construcții (probabil o locuință), către vest, până la 7 m depărtare de aceasta apare o grupare de 6 gropi, dintre care unele pot fi gropi de stâlp. Ele pot constitui indicii ale existenței unei construcții-anexă, aflată în apropierea locuinței. Inventarul complexului


24

59 nu este foarte bogat și constă mai ales în ceramică fragmentară, foarte puțin chirpici și un fragment dintr-o greutate, probabil piramidală, din lut ars.

Cpx. 60. Acest complex constă într-o grupare de chirpici apărută pe nivelul de contu-rare (–1,10 m) a complexelor din colțul sud-estic al suprafeței S III / 2012. Este vorba despre o suprafață de 0,50 m × 0,40 m pe care au apărut fragmente mari de chirpici cu amprenta lemnelor pe care a fost aplicat lutul. În perimetrul respectiv (colțul sud-estic al suprafeței) au fost surprinse resturile unei construcții (Cpx. 66) și numeroase alte gropi, fie gropi de stâlpi, fie unele de dimensiuni mai mari. După demontarea grupării de chir-pici, sub aceasta au apărut câteva fragmente ceramice ce provin de la 1–2 vase-cuptor, lucrate dintr-o pastă săpunoasă, de slabă calitate.

Cpx. 61. Este o groapă de stâlp, cu diametrul de 0,50 m la nivelul de conturare. De la acest nivel se adâncea în steril doar 0,20 m. Era lipsită de inventar.

Cpx. 62. Complexul avea o formă ovală la conturare, cu diametrul de 1,00 m pe axul nord-sud, respectiv de 0,80 m pe axul est-vest. Se adâncea în steril 0,20 m. În inventarul acestui complex au apărut fragmente ceramice de la 2–3 vase parțial întregibile, precum și fragmente de la un vas-cuptor.

Cpx. 63. După dimensiuni pare să fie vorba despre o groapă de stâlp. Măsura 0,50 m în diametru și se adâncea circa 0,15 m. Din umplerea gropii au fost recuperate puține fragmente ceramice.

Cpx. 64. Este o groapă, se pare cu același caracter ca și complexul anterior. Are un contur oval, cu diametrul de 0,60 m × 0,50 m și se adâncea 0,20 m de la nivelul la care a fost conturată. Menționăm apariția câtorva fragmente ceramice ce provin de la un vas-cuptor.

Cpx. 65. Este o groapă cu un contur aproximativ rotund, care măsoară în diametru circa 1,00 m și se adâncește doar 0,15 m. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 66. Acest indicativ desemnează resturile unei construcții, cu un plan rectan-gular, mai lată pe latura nordică față de extremitatea sudică. În jumătatea nordică a construcției a fost surprinsă o groapă (Cpx. 66.1) cu diametrul de 0,80 m ce se adâncește 0,30 m față de fundul construcției. Pe axul lung (nord-sud) construcția măsura 3,50 m, iar pe cel scurt 2,30 m la extremitatea nordică, respectiv 1,70 m la cea sudică. În apropi-erea construcției, între 3 și 11 m est de aceasta am surprins o grupare de complexe. Este vorba despre 9 gropi, dintre care câteva probabil gropi de stâlp, după dimensiuni. Ca și în alte cazuri, menționate anterior poate fi vorba despre resturile unor anexe gospodărești ale locuinței Cpx. 66. Din resturile acestei locuințe au fost adunate materiale ceramice diverse și câteva fragmente ce provin de la vase – cuptor portabile. Se remarcă un frag-ment ceramic decorat pe interiorul buzei cu un decor imprimat de tip „dinți de lup”, dispus alternativ în două rânduri.

Cpx. 67. Este o groapă de formă rotundă la conturare, apărută la nord-est de locuința Cpx. 66. Măsoară circa 1,50 m în diametru, iar adâncimea maximă este de 0,20 m față de nivelul de conturare. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 68. Este o groapă ovală apărută lângă cea descrisă anterior. La nivelul de contu-rare măsoară 1,70 m × 1,50 m. În secțiune are o formă ușor tronconică și se adâncește 0,20 m. Din umplutura gropii au fost recuperate câteva fragmente ceramice mărunte și o bucată dintr-o râșniță confecționată dintr-o gresie locală.


25

Cpx. 69. Este vorba despre o groapă de stâlp din gruparea apărută în zona locuinței Cpx. 66. Măsoară în diametru 0,60 m și se adâncește 0,15 m de la nivelul la care a fost surprinsă. Groapa era lipsită de inventar.

Cpx. 70. Este o groapă de formă ovală la conturare. Măsoară 0,90 m pe axul est-vest, respectiv 0,80 m pe cel nord-sud. Se adâncea 0,30 m de la nivelul de conturare. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 71. Groapă are un contur oval la nivelul la care a fost evidențiată. Măsoară 0,70 m – 0,80 m la deschidere și se adâncește 0,20 m. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 72. Este o groapă de formă aproximativ rotundă la conturare. Măsura în diametru între 0,90 m și 1,00 m. În secțiune are un profil tronconic. Se adâncea 0,60 m față de nivelul de la care a fost evidențiată. În groapă a fost descoperit un vas de provizii parțial întregibil, precum și câteva fragmente ce provin de la alte vase.

Cpx. 73. Complexul avea un contur rotund la nivelul de evidențiere. În secțiune avea un profil aproximativ cilindric. Se adâncea în stratul steril 0,40 m. Inventarul comple-xului era nesemnificativ.

Cpx. 74. Este o groapă rotundă la conturare, cu diametrul de 1,00 m și adâncimea maximă de 0,40 m. Inventarul complexului era relativ sărac și consta din câteva frag-mente ceramice.

Cpx. 75. Este una dintre gropile cu inventar bogat dintre cele descoperite în suprafața cercetată a sitului de la Marca „Sfărăuaș”. La conturare avea o formă ușor ovală cu diametrul de 0,90 m × 1,00 m. Se adâncea 0,40 m de la nivelul la care a fost contu-rată. În profil avea o formă tronconică cu diametrul maxim pe fundul complexului unde măsoară 0,96 m. Inventarul consta dintr-o bucată de râșniță confecționată din micașist local, precum și fragmente de la două vase parțial întregibile, dintre care unul cu colorit dublu (negru – cărămiziu). Mai apar bucăți de chirpici și alte fragmente ceramice fără conexiune. Inventarul nu a fost depus direct pe fundul gropii, ci cu 10 – 20 cm mai sus de acesta.

Cpx. 76. Este o groapă de formă ovală la nivelul de conturare. Măsura în diametru între 0,80 m și 1,00 m. Se adâncea 0,20 m în solul steril. În umplerea gropii au apărut frag-mente ale unui vas bitronconic, parțial întregibil, caracterizat de același colorit dublu.

Cpx. 77. Este o groapă cu un contur rotund la nivelul la care a fost surprinsă. Chiar pe acest nivel, în interiorul complexului au apărut câteva fragmente ale unui vas-cuptor de mari dimensiuni, cu pereți groși, lucrat dintr-o pastă mâloasă, cu aspect săpunos. De la acest nivel, groapa care are un fund albiat, se mai adâncește încă 0,20 m în steril.

Cpx. 78. Este vorba despre resturile unei construcții cu un plan aproximativ patru-later, apărută în S III / 2012, la circa 2 m est de o altă construcție, Cpx. 59. Era orientată nord-sud cu axul lung pe care măsura 3,70 m. Pe axul scurt construcția avea lățimea de 2,60 / 2,70 m. Față de nivelul de conturare se adâncea 0,30 m, cu precizarea că la extre-mitatea sud-vestică avea o „treaptă” ce se adâncea cu încă 10 cm față de acest nivel. Din inventar fac parte mai ales fragmente ceramice și mici bucăți de lipitură arsă de la pereți.

Cpx. 79. Face parte dintr-o grupare de zece gropi de dimensiuni diferite, grupate către limita nordică a suprafeței S III / 2012, între m. 13 și 34 ai suprafeței. Groapa avea un contur aproximativ oval, cu diametrul de 0,70 m × 0,80 m și se adâncea 0,20 m de


26

la nivelul la care a fost evidențiată. Inventarul său consta în ceramică fragmentară și o bucată de chirpici.

Cpx. 80. Este o groapă de mici dimensiuni, cu diametrul la nivelul de conturare de 0,40 m × 0,50 m. Se adâncea în steril doar 10–12 cm de la acest nivel. În nivelul de umplere au apărut câteva fragmente ceramice și o bucată de lipitură, probabil de la o vatră de foc.

Cpx. 81. Groapa are un contur rotund, cu diametrul de 0,80 m. Se adâncește 0,20 m în steril. Inventarul complexului consta din câteva fragmente ceramice ce provin de la un vas de provizii și un castron.

Cpx. 82. Este o groapă puțin adâncă, măsurând doar 0,30 m de la nivelul la care a putut fi surprinsă. Are un contur oval cu diametrul pe axul lung de 0,80 m, iar pe cel scurt de 0,60 m. Din umplerea gropii au fost recuperate circa zece fragmente ceramice care provin toate de la un vas-cuptor.

Cpx. 83. Este vorba despre o groapă, probabil de stâlp, cu diametrul la nivelul de conturare de aproximativ 0,60 m. Se adâncea de la acest nivel doar 0,20 m. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 84. Este o groapă de formă rotundă la conturare, cu diametrul de 1,00 m. În secțiune are o formă tronconică, cu diametrul maxim pe fundul complexului de 1,10 m. Din acest complex provin câteva fragmente ceramice, dintre care unele cu caracteris-ticul colorit dublu al pereților. În umplerea gropii a mai fost descoperit un fragment dintr-o greutate piramidală din lut ars, precum și o bucată de chirpici.

Cpx. 85. Este o groapă, probabil de formă ovală surprinsă doar parțial, către peretele nordic al suprafeței S III / 2012. Partea care a putut fi cercetată a complexului măsoară circa 0,60 m × 0,60 m, iar adâncimea maximă este de 0,30 m. Conținea puține fragmente ceramice, majoritar atipice.

Cpx. 86. Este o groapă, aproape rotundă la conturare, cu fundul rotunjit. Diametrul la nivelul la care a fost surprinsă măsoară 0,80 m / 0,90 m, iar adâncimea până la care ajunge este de 0,30 m. Din umplutura gropii au putut fi recuperate fragmente cera-mice care pot fi întregite parțial. Interesant este faptul că materialul ceramic nu apare pe fundul gropii, ci chiar la nivelul de conturare a complexului, adică cu 20 cm mai sus de fundul complexului. Acest aspect, în opinia noastră ar putea fi un alt argument care sugerează că mare parte din complexele arheologice au fost puternic erodate în decursul timpului, după abandonarea așezării. Inventarul ceramic recuperat din groapă este destul de numeros comparativ cu alte complexe. Este vorba despre o ceașcă parțial întregibilă, o jumătate dintr-un vas bitronconic, fragmente care provin de la cești joase, etc. Acestora li se alătură chirpici și lipitură, probabil de la o vatră de foc.

Cpx. 87. Este o groapă de formă rotundă la nivelul de conturare. La acest nivel măsoară 1,00 m și se adâncește 0,30 m. Din inventarul gropii provin o serie de fragmente ceramice, dintre care câteva de la o strachină cu buza invazată. Au mai fost recuperate bucăți de chirpici și un fragment dintr-o greutate piramidală lucrată din lut ars.

Cpx. 88. Este o groapă ușor ovală la conturare. Măsoară între 0,70 m și 0,80 m în diametru și se adâncește doar 0,10 m în steril. Inventarul complexului este lipsit de relevanță.


27

Cpx. 89. Este o groapă de mici dimensiuni, cu diametrul la gură de 0,38 m. Se adâncește 0,30 m față de nivelul de conturare. Inventarul este nesemnificativ.

Cpx. 90. Groapa are o formă aproximativ ovală la conturare, cu diametrul de 1,20 m × 1,40 m. Se adâncea în stratul steril cca. 0,30 m. Din inventarul gropii provine o greutate piramidală din lut ars aproape întreagă și câteva fragmente ceramice.

2. Situl de la Marca, punctul „Sfărăuaș 2”Cpx. nr. 1. Este o groapă circulară cu diametrul de circa 0,45 m, surprinsă la baza

stratului de cultură. Se adâncea foarte puţin de la nivelul de conturare (0,22 m), de care se diferenţia prin pigmentaţia cu mult cărbune şi bucăţi de micaşist. Lipsesc alte elemente de inventar.

Cpx. nr. 2. Complexul cu acest număr a fost sesizat în stratul de cultură ca o grupare cu o formă aproximativ ovală de chirpici sfărâmat şi cărbune. Dintre acestea a fost recoltat un singur fragment ceramic şi bucăţi de rocă locală. Sub această grupare s-a conturat o groapă de formă aproximativ circulară, cu diametrul de circa 0,5 m, ce se adâncea circa 0,48 m de la nivelul de conturare. În umplutura ei nu au apărut alte materiale.

Cpx. nr. 3. Acest complex a fost sesizat la baza stratului de cultură, de care se dife-renţia prin pigmentaţia bogată în cărbune si bucăți de chirpici. La conturare avea o formă aproximativ ovală cu diametrul de 1,5 m / 1,6 m, foarte puţin adâncită în stratul de steril. Lipsesc alte elemente de inventar.

Cpx. nr. 4. Iniţial a apărut o grupare de resturi ceramice, destul de fragmentate, la adâncimea de 0,92 m de la actualul nivel de călcare. Sub suprafaţa (0,5 m2) pe care apărea această grupare s-a conturat o groapă ovală cu diametrul mare de 1,40 m, iar cel mic de 1,04 m ce se adâncea încă 0,34 m. A fost unul dintre complexele cu un inventar mai „bogat”. Este vorba despre fragmente ce provin de la un castron mare cu marginea mode-lată cu lobi prelungi, ascuţiţi, respectiv fragmente ale unui vas de mari dimensiuni, cu colorit caracteristic, negru la exterior, maroniu-cărămiziu la interior. Au apărut şi câteva fragmente de la vase decorate cu caneluri late, delimitate de canturi reliefate, dispuse oblic, precum și puține oase, foarte slab conservate.

Cpx. nr. 5. Este o groapă sesizată la baza stratului de cultură, cu un contur aproxi-mativ oval, cu diametrul de 0,96 m –1,06 m. Se adâncea doar 0,06 m de la nivelul de conturare, iar ca și inventar au apărut doar bucăţi de chirpici sfărâmat.

Cpx. nr. 6. Este o groapă cu un contur oval, cu diametrul de 0,86 m × 0,94 m, ce se adâncea în steril maxim 0,18 m, iar drept inventar avea câteva fragmente ceramice şi chirpici sfărâmat.

Cpx. nr. 7. Acest complex consta într-o grupare de fragmente provenind dintr-o insta-laţie de foc (vatră sau cuptor) şi chirpici dislocate şi aflate în poziţie secundară. Printre acestea au apărut și câteva oase. Gruparea s-a conturat pe o suprafaţă de 0,60 m × 0,50 m.

Cpx. nr. 8. Este o groapă de formă ovală, cu diametrul pe axul lung (N-S) de 1,80 m iar pe cel E-V de 1,44 m. De la nivelul de conturare se adâncea doar 0,58 m, iar umplu-tura ei avea un aspect brun-lutos, puternic pigmentat cu chirpici sfărâmat. Din inven-tarul gropii provin şi câteva fragmente ceramice.


28

Cpx. nr. 9. Este o groapă de mici dimensiuni, cu diametrul maxim de 0,54 m, ce se adâncea doar 0,08 m de la nivelul la care a fost surprinsă. Din umplutura gropii, cu un aspect brun-lutos au fost recuperate cîteva fragmente ceramice, unele decorate cu cane-luri, precum şi chirpici sfărâmat.

Cpx. nr. 10. Este o groapă cu aspect oval la conturare, cu diametrul de 1,90 m pe axul est-vest, respectiv 1,40 m pe cel sud-nord. Adâncimea maximă de la nivelul de conturare este de 0,40 m. Din inventarul complexului au fost recuperate câteva fragmente cera-mice, bucăţi de vatră, oase și chirpici.

3. Situl de la Marca „Sfărăuaș 1”Cpx. 53. Constă dintr-o depunere de vase ceramice ce a fost descoperită la limita

nord-estică a zonei investigate a acestui sit. Nu am putut sesiza urma unei gropi. Inițial am crezut că depunerea constă dintr-un singur vas apărut la 1,40 m adâncime, raportat la actualul nivel de conturare. Este vorba despre un vas tronconic cu o toartă, probabil supraînălțată, ruptă însă din vechime. Vasul (Pl. 50/2) măsoară 15 cm în înălțime (fără a considera și toarta ruptă) și avea deschiderea la gură de 18 cm în diametru, iar pe fund diametrul era de doar 9 cm. Pe partea opusă torții vasul avea un orificiu tubular de scur-gere, lung de circa 2,5 cm, dispus imediat sub buza ușor invazată. Acest vas este lucrat din pastă fină, omogenă, bine arsă, cu suprafața netezită. La exterior are o culoare brun-închis, cu mici suprafețe cenușii, iar interiorul este de culoare neagră. Ulterior, în labo-ratorul de restaurare am constatat că în interiorul acestui vas au fost depuse fragmente dintr-un alt vas cu buza dreaptă, cu gâtul cilindric, bombat în zona mediană, unde are și 1 (2?) torți mici. Acest vas are caracteristicul colorit dublu, adică negru-mat la exterior, respectiv cărămiziu-roșcat la interior. Pe zona mediană este decorat cu caneluri (sau mai degrabă fațete) oblice, late de circa 2,5 cm, delimitate una de alta de nervuri reliefate (Pl. 50/1).

Cpx. 59. A fost surprins la fel ca și cel anterior descris în afara grupării comple-xelor așezării din sec. VII–VIII, la limita estică a zonei sitului din punctul „Sfărăuaș 1”. Este vorba despre o groapă de formă ovală, cu diametrul pe axul nord-sud de 1,20 m, respectiv de 0,80 – 0,94 m pe axul est-vest (Pl. 51/1). Complexul a fost surprins la adân-cimea de 1,10 m și se adâncea în sterilul lutos până la 1,34 m. În groapă au fost depuse toate fragmentele unui vas (Pl. 55) de provizii cu înălțimea de 0,63 m și diametrul la gură de 34 cm. Alături de acesta în groapă au mai fost depuse resturile unui vas bitronconic cu 2 (?) torți pe gât, sub buza puțin evazată și decorat sub torți cu grupuri de caneluri orizontale (Pl. 51/2). Tot din inventarul complexului mai provin câteva fragmente de la un vas cu pereții groși (cca. 2 cm), precum și 5–6 bucăți de chirpici.

29

CAPITOLUL V. DATE DESPRE HABITAT

Cercetările arheologice preventive efectuate pe acest sector al văii Barcăului contribuie, cu siguranță, într-o măsură însemnată la cunoașterea unor as-pecte ale vieții comunităților umane ale Bronzului Târziu din estul Bazinului

Carpatic și în particular din zona Tisei Superioare. Acest gen de cercetare are însă anu-mite limite, iar atunci când încercăm să reconstituim imaginea integrală a habitatului acestei perioade ne confruntăm cu una dintre limitări și anume cea spațială. Cercetarea nu poate depăși suprafața strict delimitată de proiectul investițional, iar ca atare viziunea noastră asupra așezării nu poate fi decât una secvențială.

Așa cum spuneam, cele două gropi din Bronzul Târziu apărute la limita estică a sitului de la Marca „Sfărăuaș 1” ar trebui puse în legătură cu așezarea descoperită în punctul „Sfărăuaș 2”. În aceste condiții demersul nostru ia în considerare două situri din Bronzul Târziu cercetate pe acest tronson al Autostrăzii „Transilvania”, în zona localității Marca.

Așezarea din punctul „Husău” se află în zona de luncă a Barcăului11. Spre est, la limita zonei cercetate am avut surprinderea să descoperim o veche albie sau poate un braț al Barcăului care mărginea așezarea în această parte. Pare improbabil ca acest braț sau curs al râului să fi fost activ în perioada când s-a locuit, dat fiind pericolul ridicat de inundații ce ar plana asupra comunității. Mai mult, în malul Barcăului, care actualmente curge la cca. 200 m sud de zona cercetată se poate observa un strat de locuire din care au fost adunate materiale ceramice similare celor descoperite pe parcursul săpăturilor preven-tive. Acest aspect sugerează nu doar întinderea mai mare a așezării, dar și faptul că râul curgea mult mai departe, spre sud de zona locuită. Pe baza acestor observații rezultă că așezarea avea o suprafață de cel puțin 3,5 ha, dar posibil chiar mai mare. Dispersia complexelor arheologice evidențiază că avem de-a face cu o așezare cu o structură risi-pită. Pentru comparație dispunem de câteva date atât din zona văii superioare a Barcăului și Crasnei cât și din zonele învecinate, spre nord-vest. Astfel, așezarea de la Recea (jud. Sălaj), punctul „Valea Sulduba”12 care aparține unei etape mai vechi a Bronzului Târziu avea o structură compactă, cu construcțiile dipuse aproximativ pe două șiruri paralele, iar suprafața efectivă a așezării este de cel puțin 10 ori mai mică decât cea aproximată pentru așezarea de la Marca „Husău”. O altă așezare din Bronzul Târziu, care pe baza ceramicii pare să fi evoluat într-o perioadă contemporană, cel puțin parțial cu așezarea

11 În cazul acestor așezări care astăzi apar în zona inundabilă a unor cursuri de apă deosebit de utile ar fi efectuarea unor prospecțiuni geologice și geomorfologice ce ar permite obținerea unor date utile pentru reconstituirea mediului și aspectului locului pe care a fost întemeiată așezarea – Koόs 1998, 501–506. 12 Bejinariu 2009, 185–186.


30

de la Marca „Husău” a fost descoperită tot pe valea Barcăului, la cel mult 7 km în amonte de aceasta. Este vorba despre așezarea de la Zăuan „Banffytag”. Deși a fost cercetată doar o mică parte din această ultimă așezare, autoarea cercetării (É. Lakό) menționează că în malul Barcăului (care acum curge prin fosta așezare) se poate urmări stratul de cultură pe o lungime de circa 400 m, aflat sub un nivel de aluviune gros de circa 1 m13. Suprafața așezării culturii Suciu de Sus de la Petea-Csengersima a fost aproximată între 15–17 ha, iar cea Lăpuș II – Gáva I, care îi urmează este estimată la 3–3,75 ha14. Alte date compa-rative despre așezările acestei perioade provin din estul Ungariei, din Câmpia Tisei15. Suprafața apreciabilă a unora dintre așezările acestei perioade a Bronzului Târziu suge-rează un potențial spor demografic16, dar probabil are și alte explicații, posibil anticipând apariția marilor așezări fortificate, dispuse însă în locuri strategice. Pentru zona la care ne referim, (cursul superior al Barcăului) acest spor demografic corespunzător perioadei evoluției așezării de la Marca „Husău” poate fi doar presupus, pe baza suprafeței întinse a așezării. Din păcate, el nu poate fi și argumentat pe baze solide, îndeosebi datorită lipsei monumentelor funerare, dat fiind că există o relație strânsă între populația vie și mormintele ei. În mod implicit, lipsa descoperirilor cu caracter funerar și ne referim aici la cimitirul aferent unei așezări, alături de alți factori enumerați mai sus, nu permite aproximarea numărului membrilor unei comunități17.

Suprafața celeilalte așezări din Bronzul Târziu, cea din punctul „Sfărăuaș 2” este mai greu de aproximat, întrucât cercetarea preventivă a vizat doar zona sa sudică, perife-rică, aflată pe traseul proiectat al autostrăzii. În suprafața care a făcut obiectul cercetării noastre nu au fost descoperite resturile niciunei construcții. Din cercetările de teren efectuate este evident că așezarea se întindea către nord, pe o terasă cu lentă înclinare sudică.

Reconstituirea peisajului în care au evoluat comunitățile ce au sălășluit în cele două așezări cercetate de noi este incompletă în lipsa unor date furnizate de cercetările venite dinspre alte discipline (paleo faună și – floră, sol, cărbune, etc.)18. În mod sigur el nu era similar celui din zilele noastre, fie și numai din prisma faptului că a existat un optim climatic ceva mai diferit. Cercetările recente sugerează tot mai mult că în perioada Bronzului Târziu se amplifică transformarea mediului sub acțiunea factorului uman. Un argument ar fi acela că acum apar câteva piese noi de bronz, precum secera și celtul care sunt puse direct în legătură cu activitățile domestice, în contrast cu multe alte obiecte confecționate din bronz, aflate în legătură, mai ales cu sfera exprimării puterii, a poziției în comunitate. Modificările intervenite în peisajul Bronzului Târziu sunt puse și pe seama unei intensificări a pășunatului, în condițiile în care climatul era mai puțin propice agriculturii19. Alegerea locului unei așezări este dictată de diverși factori, unii

13 Bejinariu 2010, 137; Idem 2010 A, 237.14 Marta 2009, 14, 54.15 V. Szabό 2004, 151–152.16 Idem 2004, 170.17 O analiză amănunțită referitoare la anumite criterii de estimare a numărului de locuitori a unei gospodării / așezări preistorice la: Tripkovič 2009, 8–11; Harding 1997, 443- 451.18 Makarowicz – Milecka 1999, 49–70; Ilon 2005, 135–136.19 Larsson 2001, 48–49.


31

poate iraționali, dar în mod sigur vor prima oportunitățile oferite de zonă. În cazul așezărilor cercetate de noi unele dintre aceste avantaje pot fi percepute și astăzi și le-am expus în capitolul referitor la geografia zonei.

V.1. Locuințe, anexe gospodăreștiÎn cadrul sitului de la Marca, punctul „Husău”, dintre cele 90 de complexe desco-

perite, doar a zecea parte este reprezentată de complexe care pot fi încadrate în cate-goria locuințelor. Indicii indirecte ale existenței unor construcții nu lipsesc nici în cazul zonei cercetate a așezării din punctul „Sfărăuaș 2”. Este vorba despre bucăți de chirpici purtând amprenta lemnului pe care a fost aplicat. Bucățile de chirpici apar atât în unele dintre gropile descoperite în această așezare, dar și în stratul de cultură.

În cazul zonei cercetate a așezării de la Marca, punctul „Husău” complexele cu numerele 10, 27–28, 30, 43, 50, 59, 66 și 78 au fost încadrate în categoria locuințelor. Aparent toate pot fi atribuite categoriei locuințelor de suprafață, deși toate cele nouă se adâncesc puțin în steril, dar nu mai mult de 0,20–0,30 m de la nivelul de conturare. Spunem aparent, deoarece toate indiciile ne determină să credem că aspectul așezării și implicit al locuințelor trebuie să fi fost modificat după abandonare în urma inundațiilor Barcăului. Inundațiile care au spălat zona așezării, au afectat complexele, mai ales nivelul de la care porneau inițial. Așa se explică și faptul că majoritatea gropilor descoperite nu sunt foarte adânci, deși solul în care au fost săpate nu este dificil de excavat. Majoritatea au un plan poligonal (Cpx. 10, 27, 30, 43, 59, 66, 78) dar există și o locuință cu un plan aproape circular (Cpx. 50). În cazul locuinței Cpx. 28 forma exactă nu poate fi preci-zată, dat fiind faptul că nu a fost integral decopertată. Este posibil, ca datorită efec-telor inundațiilor să fi suferit modificări și conturul acestor construcții. În interiorul lor apar și zone ce se adâncesc ceva mai mult (0,10–0,15 m) decât restul suprafeței, însă nu am sesizat dovezi ale delimitării acestor zone printr-un zid. În câteva cazuri au putut fi observate și gropi de par în interiorul construcțiilor sau în imediata lor vecinătate. Diametrul acestor gropi măsoară între 0,40–0,90 m, iar față de fundul locuințelor se adâncesc cel mult 0,20–0,30 m. Suprafața acestor complexe variază între 8 și 25 m2. În opt din cele nouă complexe considerate locuințe a apărut extrem de puțin chirpici. Excepția este reprezentată de locuința Cpx. 50 unde chiar pe nivelul de conturare apare un strat consistent de lut ars, cu amprenta pereților din lemn. Inventarul arheologic mobil descoperit în aceste locuințe este sărac. Doar din locuința Cpx. 10 provine un vas întreg (o ceașcă). În rest este vorba despre ceramică fragmentară, din care în rare cazuri pot fi reconstituite parțial unele vase. Mai apar piese fragmentare din lut ars (greutăți piramidale, rotițe). Tot în locuința 10 a apărut un rest de turnare din bronz. Excepție de la această „sărăcie” a inventarului nu face nici Cpx. 50. Sub stratul de chirpici ars rezultat din incendierea și prăbușirea pereților, inventarul complexului era la fel de modest și lipsit de importanță. Impresia este că, în ciuda incendiului care a mistuit construcția, proprie-tarii au avut vreme să recupereze bunurile din interior. La niciuna dintre locuințe nu am sesizat amenajarea podelei prin lutuială. Totodată, în niciuna dintre cele nouă locuințe nu a fost descoperită vreo instalație de foc „in situ”. Indicii ale existenței acestora nu


32

lipsesc, însă nu sunt foarte concludente. Este vorba mai ales despre bucăți de lipitură de vatră, rulate în umplutura locuințelor (exemplu: Cpx. 10 și 30). Bucăți de vatră mai apar și în umplutura unor gropi. Lipsa instalațiilor de foc din locuințe este greu de explicat, mai ales într-o perioadă cu un climat mai rece.20 Cercetări de antropologie culturală au evidențiat pentru vremurile moderne existența unor practici ce implicau dărâmarea vetrei de foc dintr-o locuință, în anumite cazuri (de pildă, la moartea ultimului membru masculin al unei gospodării).21 Așezarea din Bronzul Târziu de la Suplacu de Barcău, punctul „Lapiș” se află la circa 4 km vest de cea de la Marca „Husău”. Dintre cele patru locuințe descoperite în punctul Lapiș”, doar două au fost cercetate integral. Suprafața acestora era de 6, respectiv 11 m2. Se precizează că într-una dintre locuințe a fost desco-perită o vatră de foc simplă, de formă ovală22. Resturile unei construcții au fost descope-rite și în așezarea amintită anterior de la Zăuan „Banffytag”. Deși nu a fost decopertată integral, construcția pare să fi fost de mari dimensiuni (peste 42 m2) și probabil a fost compartimentată. În interiorul ei a fost descoperită o vatră de foc.23

Suprafața cercetată nu oferă date foarte concludente despre organizarea spațiului în așezarea de la Marca „Husău”. Câteva observații pot fi totuși avansate. Așa cum arătam, imaginea este cea a unei așezări răsfirate. Aparent, densitatea locuințelor este redusă, dacă raportăm aria cercetată la numărul acestora. Cinci dintre aceste complexe apar spre limita estică a zonei cercetate, în apropiere de o fostă albie sau braț al Barcăului, la o distanță cuprinsă între 10 m și 30 m de aceasta. Una singură pare izolată, către marginea vestică, iar alte trei au fost surprinse pe la mijlocul suprafeței care a făcut obiectul cercetării preven-tive. În contrast cu situația generală, cazul concret a patru locuințe (Cpx. 50, 59, 66, 78), descoperite în suprafața S III pare chiar atipic. Cele patru sunt destul de apropiate, dispuse la distanțe cuprinse între cel puțin 2 m și un maxim de 9 m una de alta. Însă nu putem demonstra că toate ar fi fost utilizate concomitent, în același interval de timp. Interesant este că în această zonă au apărut și singurele două gropi cu depuneri de vase întregi. Este vorba despre Cpx. 1, constând într-o depunere de 9 vase întregi, respectiv Cpx. 47 în care a fost depus un singur vas, cu gura în jos, la fel ca și vasul mare al Cpx. 1 sub care erau depuse recipientele mai mici. Cele două depuneri de vase se află la o distanță de 2 m una de alta. În apropierea unora dintre locuințe au apărut grupări de gropi, probabil cu diverse utilități. Așa este cazul Cpx. 30, lângă care a apărut, spre nord o grupare de 8–9 gropi, dintre care unele de dimensiuni apreciabile. Lângă locuința Cpx. 66, spre nord-est, la o distanță cuprinsă între 2 și 8 m de aceasta au fost surprinse patru gropi. Desigur, aceste observații sumare asupra unei zone a așezării nu pot oferi decât o imagine parțială referi-toare la soluțiile de organizare a spațiului locuirii umane. În ultimă instanță, organizarea spațiului intern al așezării poate fi dictată de regulile socio-economice ale grupului social.24

Cercetarea arheologică preventivă a așezării din punctul „Sfărăuaș 2” a surprins o zonă periferică a acesteia unde au apărut doar gropi, mai toate fără un inventar 20 Spre exemplu unele dintre locuințele așezării din Bronzul Târziu de la Recea aveau chiar trei vetre – Bejinariu 2009, 187.21 Stahl 2000, 16.22 Ignat 1984, 9–13. 23 Bejinariu 2010, 137.24 Maran 2006, 10–11; Curta 2006, 258.


33

spectaculos. Rămân în discuție însă cele două complexe din Bronzul Târziu (Cpx. 53 și 59) apărute în afara așezării din perioada sec. VII–VIII, din punctul „Sfărăuaș 1”. Așa cum spuneam, credem că acestea se leagă de așezarea din Bronzul Târziu, din punctul „Sfărăuaș 2”. Ambele reprezintă depuneri de vase. În fiecare dintre cele două gropi, cel puțin un vas a fost depus întreg. Probabil, cele două depuneri marchează limita unei anumite zone25 sau poate periferia așezării din punctul „Sfărăuaș 2”. Situații similare au fost sesizate și în alte situri ale Bronzului Târziu din regiunea Tisei Superioare.26

V.2. Instalații de focO singură instalație de foc in situ a fost descoperită în cuprinsul celor două așezări

din Bronzul Târziu, cercetate pe acest sector al Autostrăzii Transilvania. Este vorba de așezarea de la Marca „Husău” unde o vatră de foc, deteriorată însă din vechime a apărut lângă două gropi de stâlp. Această vatră (Cpx. 49) apare izolată, la limita sud-estică a zonei cercetate, către bancul nisipos al unui curs vechi al Barcăului. Ceea ce mai rămas din vatră avea dimensiunile de 0,50 m × 0,40 m. Resturi ale unor instalații de foc, mai precis fragmente din crusta unei vetre sau cuptor au fost descoperite, relativ grupate, în așezarea de la Marca „Sfărăuaș 2” (Cpx. 7). Sunt însă mult mai numeroase gropile în care apar bucăți din crusta unor instalații de foc, fapt care atestă indirect prezența lor în cuprinsul celor două așezări. Așadar, bucăți din crusta unor vetre de foc au apărut în inventarul Cpx. 10 din situl Marca „Sfărăuaș 2”, precum și în gropile cu numerele 15, 25, 41, 52, 54, 80, 86 din situl de la Marca „Husău”. Inventarul complexului 25 era reprezentat mai ales din fragmente de la o vatră de foc intens utilizată, cu o grosime de 4–5 cm, lucrată din lut în amestec cu nisip fin. Partea superioară (crusta) a vetrei avea un aspect cenușiu-albicios pe o grosime de 1,5 cm dovedind utilizarea timp îndelungat a acesteia. În groapa 15 au apărut fragmente care par să provină din bolta unui cuptor.

V.3. GropiGropile reprezintă categoria cea mai bine reprezentată numeric între complexele

arheologice din așezările Bronzului Târziu cercetate în contexul săpăturilor arheologice preventive, de pe acest tronson al proiectului de infrastructură rutieră. Cu inventar mai modest sau relativ bogat și divers, dar în general puțin adînci (una singură avea o adân-cime maximă de 0,70 m de la nivelul la care s-a conturat) interpretarea acestor complexe nu este foarte clară. Erodarea suprafeței așezării datorită inundațiilor trebuie să fi afectat și modificat implicit și forma acestora. În majoritatea cazurilor, aspectul solului din umplutura gropilor este același, ceea ce ar fi un argument în plus în favoarea ipotezei că așezarea a fost afectată de inundațiile Barcăului, încă la scurt timp după abandonare.

În mai toate așezările Bronzului Târziu cercetate în zona Tisei Superioare au fost descoperite în număr foarte mare complexe de acest gen (în raport cu suprafața cerce-tată). Atenția acordată de cercetători descoperirilor de acest gen a fost diferită, dar în

25 Maran op. cit., 12; Chapman 2000, 118; Stapel 1999, 11.26 Marta op. cit., 59


34

general putem afirma că preocuparea lor s-a răsfrânt mai ales asupra acelor gropi cu un inventar bogat și neobișnuit. Adesea au fost discutate și presupuse funcții ale acestui gen de complexe, fiindu-le atribuite diverse utilități, precum gropi de provizii27, gropi pentru lut folosit la reparația și întreținerea pereților, gropi pentru reziduri, etc.

În cazul gropilor descoperite în cele două așezări din zona comunei Marca, propunem o clasificare în funcție de profilul complexului.

a) Gropile cilindrice în secțiune reprezintă categoria cea mai numeroasă. În general au pereții drepți sau ușor înclinați, iar diametrul pe fund este apropiat sau ceva mai mic comparativ cu diametrul complexului la deschidere. În așezarea din punctul „Husău”, cca. 83 % din gropile descoperite aparțin acestei categorii, iar în așezarea din punctul „Sfărăuaș 2” procentajul atinge 66 %. Evident în cadrul acestei categorii cele mai nume-roase sunt gropile cu un diametru sub 0,50 m, dintre care unele apar în interiorul unor locuințe sau lângă conturul acestora. Sunt lipsite de inventar sau au un inventar nesem-nificativ. Probabil multe dintre acestea sunt gropi de stâlpi. Sărăcia inventarului este o caracteristică generală a gropilor cu secțiune cilindrică. Există însă și excepții, precum Cpx. 86 unde care au fost descoperite și vase parțial întregibile sau Cpx. 4 din așezarea de la „Sfărăuaș 2” unde au apărut foarte multe fragmente ceramice. O situație similară o reprezintă groapa Cpx. 59 din așezarea de la „Sfărăuaș 1” în care a fost depus un vas (fragmentat în prealabil) și bucăți din alte vase.

b) Gropile tronconice în secțiune au apărut doar în așezarea de la Marca „Husău”. Ca și caracteristică principală menționăm că diametrul maxim apare pe fundul comple-xului, în timp ce deschiderea la gură este mai îngustă. Nouă dintre gropile din așezarea menționată prezintă aceste caracteristici. Majoritatea au un inventar compus din cera-mică fragmentară, chirpici, uneori lipitură de vatră. Două dintre ele (Cpx. 68 și 75) au în comun prezența unei râșnițe, alături de alte elemente de inventar, însă ultimul complex (C 75) are un inventar bogat, remarcându-se două vase parțial întregibile. Un indiciu pentru un rol posibil al acestui tip de gropi apare în groapa 72 care conținea fragmente ce se întregesc ale unui vas de provizii. Acest aspect, asociat cu descoperirea unor lespezi de micașist în cele două gropi menționate, indică o posibilă utilizare a acestor complexe ca și gropi de provizii. Interesant este însă că doar cîteva apar relativ aproape de o locuință. Este vorba despre groapa 68 plasată la cca. 8 m nord-est de Cpx. 66, precum și de gropile 48 și 72 apărute la 5 m, respectiv 8 m vest de locuința Cpx. 43. O grupare de patru gropi de acest tip (Cpx. 41- 42, 51–52) a fost surprinsă în suprafața S III la distanță de 20 – 40 m de o grupare de locuințe.

c) Gropi neregulate în secțiune au fost descoperite în așezarea din punctul „Husău” (Cpx. 35 și 38) respectiv în cea din punctul „Sfărăuaș 2” (Cpx. 10). Toate cele trei complexe au un inventar modest, compus din fragmente ceramice și chirpici, iar în Cpx. 35 a apărut și o bucată dintr-o râșniță.

d) Gropi a căror contur nu a putut fi stabilit au fost descoperite în număr de trei în așezarea de la Marca „Husău” (Cpx. 1, 34 și 47), respectiv una singură (Cpx. 53) în stațiunea arheologică din punctul „Sfărăuaș 1”. Toate au în comun, cu excepția gropii 34 care este un complex funerar, depunerea unor vase întregi. Este vorba de câte un vas în 27 Nováki 1983, 57–94; Audouze – Buchsenschutz 1991, 129; Wood 2000, 98–99.


35

cazul complexelor 47 și 53 (ultimul din situl de la „Sfărăuaș 1”) sau mai multe, cum este cazul complexului 1 din așezarea de la „Husău”. Conturul gropilor, în toate aceste cazuri nu a putut fi sesizat, probabil pentru că, după depunerea vasului / vaselor, groapa a fost acoperită imediat cu pământul ce fusese excavat. Situații similare au fost întâlnite și în alte situri cercetate28.

V.4. Despre complexul nr. 1. Contribuții la studiul problemei așa-numitelor „depozite de vase” din Bronzul Târziu

Acest complex reprezintă, de departe, cea mai importantă și interesantă descoperire dintre cele atribuite Bronzului Târziu. Surprinde nu doar ansamblul în sine, compus din nouă vase, ci mai ales faptul că acestea au rămas intacte timp de peste 3000 de ani.

Așa cum spuneam „depozitul de vase” a fost depus într-o groapă a cărei contur nu a putut fi sesizat. Vasul cel mare a fost depus cu gura în jos, acoperind cele șapte cești precum și vasul cu corpul globular. Vasul cu două torți mici, cu corpul globular fusese depus în picioare, iar una dintre cești se afla pe gura lui, în chip de capac. Celelalte șase cești se aflau în jurul vasului globular. După poziția lor, două par să fi fost suprapuse, alte două erau tot cu gura în sus, în timp ce una se afla culcată pe o parte, iar alta apărea cu gura în jos. Nu au apărut alte materiale arheologice (chirpici, oase, etc.) asociate cu depunerea de vase. Pe niciunul dintre vasele depuse nu se observă urme de ardere secun-dară, care să sugereze o prealabilă „purificare”, anterioară depunerii.

Pe planul zonei cercetate a sitului din punctul „Husău”, complexul nr. 1 a apărut în apropierea resturilor construcției Cpx. 50, la circa 2 m nord-vest de aceasta. Interesant este că la alți 2 m spre vest de această depunere a fost surprins complexul nr. 47, constând dintr-un vas întreg, depus tot cu gura în jos, într-o groapă a cărui contur nu a putut fi sesizat.

Descrierea inventarului ceramic al Cpx. 11.Vas aproximativ bitronconic, cu profilul rotunjit. Diametrul maxim al vasului este

pe pântece, iar această zonă împarte recipientul în două părți, dintre care cea inferioară este ceva mai scundă comparativ cu nivelul superior. Buza este ușor evazată, iar sub buză diametrul recipientului se îngustează. Este lucrat dintr-o pastă relativ omogenă în amestec cu cioburi. La exterior are o culoare cărămizie, iar la interior brun-închis. Ambele suprafețe sunt netezite. Arderea nu a fost suficient de profundă. Dimensiuni: Înălțimea (Î) – 0,41 m; diametrul la gură (dg) – 0,315 m; diametrul maxim (dm) – 0,34 m; diametrul pe fund (df ) – 0,14 m. (Pl. 22/2)

2. Vas globular, cu diametrul maxim în zona mediană. Buza evazată este teșită oblic, iar sub buză profilul este ușor sugrumat. În treimea superioară apare o pereche de torți de mici dimensiuni. Aproximativ din zona torților pornesc trei caneluri orizon-tale. Recipientul este lucrat din pastă fină, bine omogenizată, în amestec cu cioburi. Suprafața exterioară este de culoare negru-mat, bine netezită, iar interiorul este gri-gălbui. Dimensiuni: Î – 0,11 m, dg – 0,115 m, dm – 0,155 m, df – 0,055 m. (Pl. 22/1)28 Stapel 1999, 76; Nagy M. 2012, 258.


36

3. Ceașcă joasă cu toarta supraînălțată. Profilul jumătății inferioare este foarte oblic, iar partea superioară este aproape dreaptă. În partea opusă torții, buza vasului este ușor mai arcuită. Pe zona mediană a vasului apar trei mici proeminențe, conice, aplatizate. Fundul este drept. Este lucrată din pastă fină, omogenă, iar drept degresant, ca și în cazul celorlalte vase au fost utilizate cioburi pisate mărunt. Exteriorul este gri, cu aspect mat, bine netezit, în timp ce interiorul are un aspect gri-cărămiziu. Dimensiuni: Î (cu toartă) – 0,065 m, dg – 0,09 m; dm – 0,095 m, df – 0,025 m. (Pl. 23/4)

4. Ceașcă de același tip. La exterior are suprafața de culoare cenușiu-închis, cu aspect mat, iar la interior este brun-închis. Dimensiuni: Î – 0,065 m, dg – 0,074 m, dm – 0,085 m, df – 0,025 m. (Pl. 23/3)

5. Ceașcă de același tip ca și precedentele. În partea opusă torții, buza vasului este mai pregnant țuguiată ca și la exemplarul descris anterior. Pentru stabilitate fundul este ușor împins în interior. Aspectul suprafețelor vasului este similar ceștii nr. 3. Dimensiuni: Î – 0,065 m; dg – 0,09 m; dm – 0,10 m; df – 0,035 m (Pl. 23/5)

6. Ceașcă cu același aspect, dar ceva mai voluminoasă decât precedentele. Are întru-totul caracteristicile celor două anterioare, doar că buza vasului, în partea opusă torții nu este arcuită. Fundul ceștii este modelat la fel ca și la exemplarul nr. 4. Dimensiuni: Î – 0,075 m, dg – 0,095 m, dm – 0,11 m, df – 0,04 m (Pl. 23/2).

7. Ceașcă de același tip. Diferă totuși de celelalte în câteva detalii. Buza e mult răsfrântă la exterior și lățită, iar pe zona mediană nu are proeminențe conice. Partea inferioară este mult mai oblică, iar baza vasului este relativ instabilă. Fundul vasului este la fel ca și la precedentele două cești. La exterior are un aspect cenușiu-închis, cu suprafața bine netezită, mată, iar la interior este brună. Dimensiuni: Î – 0,08 m, dg – 0,093 m, dm – 0,093 m, df – 0,015 m. (Pl. 23/6).

8. Ceașcă cu partea inferioară a corpului tronconică, cu gâtul scurt, buza ușor evazată și toarta supraînălțată. Partea inferioară a corpului reprezintă 2/3 din vas (fără toartă). Fundul este drept. Este lucrată din pastă fină, în amestec cu cioburi mărunțite. La exte-rior are un aspect gri-cărămiziu, cu suprafața bine netezită, iar la interior are o culoare cenușie. Dimensiuni: Î – 0,085 m, dg – 0,06 m, dm – 0,07 m, df – 0,035 m. (Pl. 23/1)

9. Ceașcă aproximativ de același tip. Raportul între cele două etaje ale vasului este mai echilibrat. Fundul vasului este drept. Este lucrată din pastă omogenă, cu cioburi drept degresant. Suprafețele sunt netezite. Atât la interior cât și la exterior are o culoarea brună. Dimensiuni: Î – 0,085 m, dg – 0,065, dm – 0,07 m, df – 0,032 m. (Pl. 23/7)

„Depozitul de vase” descris mai sus a fost depus într-o așezare din perioada târzie a epocii bronzului. Descoperirile de acest fel au atras atenția arheologilor, iar o serie de aspecte izvorâte din observațiile efectuate au fost analizate în cadrul unor lucrări de specialitate. Fenomenul depunerilor de vase din epoca bronzului, apărute în așezări sau izolat, în zona Europei Centrale a fost analizat foarte sintetic de către Andrea Stapel29, cu referiri și la cele câteva descoperiri cunoscute la acel moment din zona României. Depozitele de vase din Bronzul Târziu descoperite în bazinul Tisei (estul Ungariei) au fost analizate de către V. Szabό Gábor cu ocazia publicării depozitului descoperit în localitatea

29 Stapel 1999.


37

Tiszacsege30. Menționăm de asemenea, din zona estică a Bazinului Carpatic contribuțiile materializate în publicarea unor descoperiri de acest tip din Bronzul Târziu apărute la Debrecen31, Battonya32, Igrici33, Tiszapüspöki34, Oszlár35 Nyírmada36, Nyíregyháza37 sau din Slovacia38, etc. Unele dintre aceste descoperiri provin, ca și semnalarea noastră, din cuprinsul unor așezări (Tiszapüspöki39, Oszlár40, Nyírmada41, spre exemplu), în timp ce altele au fost descoperite întâmplător, în contextul unor lucrări. Spre exemplu depozitul de vase de la Igrici a apărut în urma unor lucrări de terasare, fiind observate în apropi-erea depunerii resturile a mai bine de 100 de cuptoare. Deși nu sunt argumente pentru datarea complexului de cuptoare, autorul sugerează ipotetic o posibilă legătură între producția ceramică a cuptoarelor și semnificația acestui depozit42. Din zona vestică a României, dintr-o perioadă contemporană cu unele dintre descoperirile menționate mai sus, amintim depunerile de vase întregi descoperite la Berea (jud. Satu Mare)43, apoi cele din tumulul de la Susani44, respectiv depozitul de cești, recent publicat, din așezarea atri-buită Bronzului Târziu III de la Vlaha (jud. CJ)45. Din perioada târzie a epocii bronzului (grupul cultural Cehăluț – Hajdúbagos) datează o descoperire similară de la Zăuan (jud. Sălaj), compusă din patru căni și cești întregi, cărora li se alătură un vas mare cu profil bitronconic rotunjit, precum și resturi de la alte recipiente și piese din lut ars46.

Așadar, depozitul din așezarea de la Marca „Husău” constă din nouă vase. Toate sunt produse de bună calitate. Este vorba despre trei tipuri de recipiente. Primul este reprezentat de un vas mare care le acoperea pe celelalte, apoi unul de dimensiuni medii, respectiv șapte cești. Ceștile din componența depozitului sunt de două tipuri. Cinci dintre ele aparțin unei variante ce se caracterizează prin corpul scund, cu partea infe-rioară foarte oblică și cu toarta mult supraînălțată (reprezintă aproape ½ din înălțimea vasului). Diametrul maxim al acestora este în zona mediană, unde la patru dintre exem-plarele acestei variante apar câte trei proeminențe conice, aplatizate. Una dintre ceștile acestei variante este lipsită de aceste proeminențe, diferențiindu-se de celelalte și prin

30 V. Szabό 2004 A, 81–113.31 Poroszlai 1984, 75–100.32 Kallay 1986, 159–165.33 Hellebrandt 1990, 93–111.34 V. Szabό 2002, 97, nota 126, fig. 48/1.35 Koόs 2003, 121–128. Din așezarea Bronzului Târziu de la Oszlár sunt menționate alte două depuneri de vase. Una dintre ele constă din 23 de vase depuse deasupra craniului unui vițel, iar cealaltă din 11 străchini miniaturale asociate cu o oală de mari dimensiuni – Kalicz – Koόs 1997, 71.36 Tόth – Marta 2005, 107–143.37 Nagy op. cit., 255–28038 Ožd`áni 1986, 42–49, fig. 9.39 V. Szabό 2002 (katalógus) 25–26, pl. 121–12340 Koόs op. cit. 121.41 Tόth – Marta op. cit., 107–109.42 Hellebrandt op. cit., 107.43 Németi 1969, 57–60.44 Stratan – Vulpe 1977, 33–36, 46. O scurtă trecere în revistă a depozitelor de vase din epoca bronzului descoperite pe teritoriul României la: Vulpe 1996, 525–526. 45 Gogâltan et alii 2011, 168–174, pl. 2/1–6.46 Bejinariu 2001, 160, pl. II–III.


38

modelarea marginii vasului, care este evazată și lățită. Celelalte două cești aparțin unei alte variante, cu corpul înalt, svelt, cu partea inferioară tronconică și gâtul scurt. Dintre vasele ce aparțin acestui depozit se regăsesc în așezarea cercetată la Marca „Husău”, în număr destul de mare, doar ceștile cu corpul jos, aplatizate, atât varianta cu proeminențe pe zona mediană cât și cealaltă, cu buza lățită și lipsită de proeminențe. Ceștile cu toarta supraînălțată reprezintă tipul ceramic cel mai frecvent întâlnit în compunerea depozi-telor de vase din epoca târzie a bronzului47. „Acoperirea” vaselor mai mici cu un reci-pient de dimensiuni mai mari a fost observată și în alte cazuri48. Asupra analogiilor și răspândirii fiecărui tip ceramic din cadrul depozitului, ne vom opri în capitolul destinat analizei formelor și decorului vaselor din așezarea de la Marca, „Husău”.

V. Szabό Gábor distinge pentru Bronzul Târziu din zona Câmpiei Tisei trei tipuri de depozite de vase. Depozitul descoperit în așezarea de la Marca poate fi încadrat în tipul al treilea, caracterizat prin asocierea unui / unor vase mari cu vase mici pentru băut sau mâncat. Acest tip însumează o serie de descoperiri atribuite de autor perioadei pre-Gáva.49 După numărul recipientelor, depozitul de vase de la Marca aparține grupei a II–a după clasificarea A. Stapel, adică un ansamblu compus din 2 până la 10 vase. Această grupă este cea mai bine reprezentată numeric (circa 37,6 %) în zona studiată de autoare pentru perioada UFZ / Bronz recent50.

Semnificația acestor depozite de vase este o problemă pe care autorii ce s-au ocupat cu acest gen de descoperiri au aprofundat-o mai mult sau mai puțin, probabil și în funcție de indiciile dobândite pe parcursul cercetărilor. O interpretare cu caracter general valabil a descoperirilor de acest gen este riscantă51. Cu alte cuvinte nu poate fi exclus nici caracterul profan nici cel sacru al descoperirilor de acest gen. Poate fi vorba despre o motivație practică a îngropării acestor vase de către cei care produceau sau comercia-lizau ceramică. Am văzut că o asemenea ipoteză este enunțată, bunăoară în cazul depo-zitului de la Igrici52. Mult mai mulți sunt însă cei care atribuie acestor depozite de vase o semnificație cultică53. Probabil în aceste vase au fost depuse ofrande de mâncare54 și / sau băutură55, iar îngroparea lor poate fi legată de un posibil cult chtonian. Este însă posibil ca depunerile de vase de acest fel să reprezinte expresia finală a unor practici ceremoniale sau cultice, cu alte cuvinte să fie vorba despre îngroparea rituală a recipientelor în care

47 Vulpe op. cit., 526; Marta 2008, 120.48 Schauer 1996, 406; Stapel op. cit., 85–86, 90–91, nota 383. Această practică a fost semnalată și în cazul unor morminte, cum este cazul mormântului nr. 1 din așezarea Noua de la Cristian, situl III, unde la capul defunctului au fost depuse trei vase, dintre care o strachină, depusă cu gura în jos le acoperea pe celelalte două: Luca et alii 2013, 42–45.49 V. Szabό op. cit. 86–87.50 Stapel op. cit., 103.51 Stapel op. cit., 135.52 Hellebrandt op. cit., 107.53 Schauer op. cit., 406–408; Bukowski 1996, 318.54 În unele cazuri au fost descoperite resturi organice în interiorul unor vase: – Stapel op. cit., 85, 150; Buck 1996, 284.55 Mențiuni despre lichidele aduse zeilor drept ofrandă, sub forma libațiilor, apar în texte vechi, precum cele hittite, din a doua jumătate a mil. II î. Hrs. – Klengel 1996, 562. Exemplificăm și cu pasaje din textele homerice – Odiseea, Cântul XI, 20–45 sau ceva mai târzii – Ovidius, Metamorfoze, Cântul VII, 201–204.


39

s-a servit mâncare sau băutură la aceste ceremonii, semnificând astfel scoaterea lor din folosință56. O asociere de vase de tipul celei din depozitul de la Marca sugerează că putea fi vorba despre un vas mare în care s-a păstrat ceva (probabil un lichid), în timp ce vasul mai mic putea fi folosit pentru împărțirea lichidului între participanți, care apoi era băut sau oferit divinității sub forma unor libații din cele șapte cești. Împărțirea, consumul și / sau oferirea unor băuturi se putea desfășura în cadrul unor ceremonii pe care le putem doar bănui: banchete funerare sau comemorative, serbări care marcau anumite cicluri ale anului, consacrarea sau inaugurarea unor obiective, parafarea unor alianțe, înțelegeri politice57. Există posibilitatea ca numărul de vase (de cești, în cazul depozitului de la Marca) să semnifice numărul de persoane care au luat parte la ceremonia respectivă58. Evident „amprenta” băuturii care s-a păstrat sau servit în acele vase este mai greu de stabilit decât în cazul altor materii organice.

Revenind la depozitul de vase de la Marca „Husău”, câteva aspecte se cuvin a fi reme-morate. Este vorba mai întâi despre faptul că nu am putut preciza un contur clar al gropii de depunere ceea ce sugerează că după plasarea vaselor aceasta a fost umplută la scurt timp. Un alt aspect vizează poziția vaselor, mai precis faptul că vasele mai mici depuse în poziție verticală au fost acoperite cu vasul mai mare depus, de asemenea în poziție verti-cală, însă cu gura în jos59. Una dintre cești, cea mai mare era așezată în chip de capac pe gura vasului globular. Menționam totodată calitatea execuției vaselor, mai ales a vasului globular cu două tortițe, precum și a celor șapte cești. Toate au suprafața foarte bine finisată și sunt etanșe în cazul servirii unui lichid. În acest context, dorim să prezentăm în legătură cu această descoperire și câteva constatări despre capacitatea vaselor aflate în compunerea depozitului. Vasul cel mare are o capacitate de 28–29 l60, în timp ce vasul globular cu două tortițe măsoară 1,1 l. În șase dintre cele șapte cești încape un volum de 100 ml lichid, iar una singură are o capacitate dublă, de 200 ml de lichid. Interesant este că, deși există două tipuri de cești în compunerea depozitului, cu o singură excepție, șase dintre ele au același volum. Volumul dublu al ultimei ar putea sugera prezența la ceremonie a unui personaj cu o poziție superioară față de ceilalți membri? În apropierea depozitului de vase a fost descoperit un alt vas, depus tot întreg și deasemenea cu gura în jos61. Toate aceste constatări ne determină să credem că depozitul de vase descoperit în așezarea de la Marca „Husău” nu este o depunere cu un rost profan, comun. El reprezintă expresia arheologică a actului final al unui eveniment / moment cu semnificații presupus cultice sau în orice caz mai presus de activitățile cotidiene. Faptul că cele două gropi

56 Koόs op. cit., 123–124; Marta 2008, 117.57 Tόth – Marta op. cit., 134.58 Koόs op. cit., 124.59 Două dintre vasele depozitului descoperit la Oszlár au fost depuse cu gura în jos în groapa în care au fost descoperite, în timp ce străchinile au fost depuse în aceeași poziție, dar introduse una în alta – Koόs op. cit., 121. Practica depunerii vaselor cu gura în jos în groapă a fost observată și în cazul unor depozite de vase datate la începutul primei epoci a fierului, precum cel descoperit la Alba Iulia – Monolit: Lascu 2012, 135–136, pl. I/3a. 60 Alte date despre capacitatea unor vase și rolul lor presupus, de recipiente pentru fermentarea berii la Marta op. cit., 119, nota 50.61 Depunerile constând din vase întregi așezate în gropi cu gura în jos sunt considerate ca având o semnificație sacrală – Koόs op. cit., 123; Nagy M. op. cit., 263–264.


40

(Cpx. 1 și 47) sunt apropiate pe un perimetru restrâns, poate în legătură cu construcția Cpx. 50, ne determină să presupunem existența unei zone din așezare destinată unor practici cultice.

Imensa majoritate a complexelor arheologice cercetate în cele două așezări din Bronzul Târziu au un inventar relativ banal, alcătuit din puține resturi ceramice, acom-paniate uneori de fragmente de la diverse piese, chirpici, bucăți de lipitură de vatră, etc. Există totuși câteva complexe care ies din acest „tipar”. Asupra posibilelor semnificații ale unuia dintre ele (Cpx. 1) am stăruit mai sus. Celelalte, la care ne vom referi aparțin tot categoriei depunerilor de vase și avem în vedere doar cazurile în care în gropi au fost depuse cel puțin un recipient întreg.

Tot o descoperire cu un presupus caracter sacru o reprezintă complexul nr. 47. Într-o groapă, a cărui contur a fost mai dificil de sesizat a fost depus un vas întreg, așezat cu gura în jos. Sub acest vas a fost găsită o foarte mică cantitate de oase arse (neanalizate, încă). Alte depuneri de vase întregi întâlnim în singurele două complexe din Bronzul Târziu apărute în situl de la Marca „Sfărăuaș 1”. Este vorba despre complexele 53, respectiv 59. În primul caz este vorba despre depunerea unui vas unicat printre descoperirile ceramice din așezările Bronzului Târziu cercetate în vara anului 2012. Toarta vasului cu „țeavă” de scurgere fusese ruptă din vechime și nu fost depusă odată cu acesta. În interiorul aces-tuia au fost depuse fragmente dintr-un alt vas. În cel de-al doilea complex (Cpx. 59) pe fundul gropii a fost depus un vas întreg, de mari dimensiuni, de asemenea de un tip unic în repertoriul formelor descoperite, iar deasupra acestuia au fost depuse fragmente de la alte două vase.

Nu poate fi sesizată o preferință pentru depunerea unui tip anume de vas, mai mult, în toate cele trei cazuri, constatăm depunerea unor vase unice ca și formă. Depunerile constând dintr-un singur vas (cazul Cpx. 47 și chiar 53), indiferent de poziția acestuia sunt frecvent întâlnite în zona Tisei Superioare pe parcursul Bronzului Târziu62. Probabil, înainte de a fi îngropate, în aceste vase erau depuse anumite ofrande, lichide sau solide, însă dovezi ale acestora nu pot fi sesizate în lipsa unor analize chimice mai complicate. Îngroparea acestor daruri poate fi un indiciu a localizării chtoniene a divinităților sau spiritelor cărora le erau destinate. În acest sens, groapa săpată în pământ nu era altceva decât o poartă de domunicare cu acea lume. Pe de altă parte, să nu uităm că în scrierile antice, există relatări, ale unor ofrande lichide sau solide care erau depuse direct în gropi, fără a mai necesita un vas cu rol de container63. Totodată nu excludem ipoteza, ca aceste depuneri să reprezinte delimitarea unor anumite spații, cu diverse semnificații din zona locuită sau din teritoriul comunitar64.

62 Marta 2007, 4–16; Marta et alii 2010, 12; Nagy M. op. cit., 262; 63 Odiseea, cântul XI, 30–49.64 Marta 2009, 47.

41

CAPITOLUL VI. INVENTARUL ARHEOLOGIC

VI.1. Ceramica. Analiza ceramiciiConsiderații de ordin tehnologicCeramica este categoria cea mai numeroasă a inventarului arheologic descoperit fie

în stratul de cultură, fie în locuințele sau gropile cercetate în siturile Bronzului Târziu de pe acest tronson al Autostrăzii Transilvania. Pot fi diferențiate două specii ceramice pe baza măiestriei execuției, a tratamentului suprafețelor și calității arderii. Eventual putem vorbi și despre o categorie intermediară. Aspectul actual al ceramicii a fost influențat însă foarte mult și de condițiile în care s-a păstrat, nu doar de calitatea execuției. Mediul cu o umiditate pregnantă nu a fost foarte prielnic conservării aceastei categorii de descoperiri.

În general, vasele voluminoase, de mari dimensiuni, dar și vasele – cuptor portabile sunt realizări care aparțin primei specii ceramice, de o calitate inferioară. Recipientele acestei categorii sunt lucrate dintr-o pastă insuficient omogenizată, în amestec cu cioburi sfărâmate. Multe dintre vasele – cuptor portabile au un aspect săpunos al suprafețelor la pipăit, probabil datorită lutului mâlos utilizat. Acest aspect a fost sesizat, mai rar însă și la alte tipuri ceramice. Aspectul săpunos al suprafeței unor vase a fost evidențiat însă doar în cazul unor descoperiri din situl de la „Husău”. Vasele categoriei uzuale au pereții groși, iar acest aspect nu a permis o ardere profundă. Există însă și excepții și ne referim în special la unele exemplare de vase – cuptor care au fost foarte corect și bine arse, dobândind o duritate apreciabilă. La vasele acestei categorii tratarea suprafețelor este mai degrabă superficială, deși nu lipsesc excepțiile (vasul mare din depunerea consi-derată Cpx. 1). Culorile predominante sunt cele închise: de la cenușiu, maroniu până la negru, însă nu lipsesc nici recipientele de culoare cărămizie sau în nuanțe apropiate. Vasele categoriei fine sunt lucrate dintr-o pastă omogenă, utilizându-se drept degresant șamotă, mai rar în asociere cu nisip și paiete de mică. Arderea este de bună calitate și mai ales la vasele cu pereți subțiri s-a obținut o ardere integrală. Suprafețele sunt nete-zite bine, fără a fi lustruite. Acestei specii ceramice îi aparțin mai ales vase din categoria ceștilor, apoi străchini, castroane și mai rar vase voluminoase.

Pentru a rămâne în acest cadru al analizei producției de vase, dorim să ne oprim asupra categoriei ceramicii cu colorit dublu: negru sau nuanțe închise la exterior, respectiv gălbui-cărămiziu-roșcat la interior. Această specie apare în ambele situri ale Bronzului


42

Târziu analizate în această lucrare. Este evident însă că meșterii care au realizat aceste produse ceramice nu stăpâneau încă foarte bine tehnologia65 care să permită obținerea unor recipiente cu aceste caracteristici ale cromaticii suprafețelor. Realizările lor sunt departe de „vârful” atins în cazul ceramicii cu colorit dublu atribuite culturii Gáva, bună-oară. Există însă și excepții, cum este cazul fragmentelor cu colorit dublu descoperite în groapa nr. 9 din situl de la „Sfărăuaș 2”, care nu sunt cu nimic mai prejos decât ceramica Gáva, lipsindu-le doar aspectul metalic al lustrului. Ponderea acestei specii în ansamblul ceramicii descoperite în cele două așezări este însă periferică. În cazul ceramicii desco-perită în cele 90 de complexe cercetate66 ale așezării din punctul „Husău”, ceramica cu colorit dublu reprezintă doar 8,4 % din totalul fragmentelor de vase. Există însă nume-roase complexe în care nu apar deloc fragmente ceramice aparținând acestei specii, după cum există complexe în care ponderea bucăților de vase cu colorit dublu depășește media pe așezare. Bunăoară sunt gropi (Cpx. 18, 34, 52, 75, 77) în care ceramica cu colorit dublu reprezintă între 35 % și 57 % din totalul fragmentelor. Împrejurările care au determinat această situație pot fi diverse, datorându-se nu neapărat unui decalaj cronologic, ci poate și unei practici apropiate conceptului de „depunere selectivă”67. În schimb, în complexele cercetate ale așezării din Bronzul Târziu de la Marca „Sfărăuaș 2” (inclusiv Cpx. 53 și 59 din situl de la „Sfărăuaș 1”) fragmentele ce aparțin unor vase cu colorit dublu constituie 19,2 % din totalul ceramicii descoperite. Majoritatea covârșitoare a fragmentelor cera-mice cu această caracteristică (coloritul dublu) aparțin categoriei ceramicii fine și celei semifine. Ca o notă generală a ceramicii din Bronzul Târziu din cele două situri este calitatea inferioară a produselor în comparație cu ceramica descoperită în alte așezări ale Bronzului Târziu din vecinătatea imediată (Zăuan „Banffytag”, Suplacu de Barcău „Lapiș”). Acest aspect însă se poate datora, așa cum spuneam și influenței condițiilor particulare ale solului în care s-a conservat ceramica.

Tipologia formelor ceramiceTipul I. Vase de provizii În acest tip am inclus recipientele de dimensiuni medii, cu profilul pereților svelt sau

rotunjit. Deschiderea la gură a vaselor acestui tip este aproximativ egală cu diametrul maxim al lor, măsurat pe pântece. Înălțimea acestor vase depășește diametrul maxim al lor. Majoritatea aparțin categoriei ceramicii uzuale, iar doar câteva celei semifine. Au putut fi întregite doar puține exemplare care au o înălțime cuprinsă între 0,40 m – 0,63 m, iar deschiderea la gură are un diametru între 0,30 – 0,35 m. Sub unul dintre vasele acestei categorii (Pl. 22/2) au fost depuse recipientele „depozitului de vase” (Cpx. 1). Unele sunt prevăzute sub buză cu patru proeminențe, probabil cu rol practic de apucători (Pl. 36/1), iar alte două cu un brâu alveolat, dispus deasemenea sub buză sau pe gât (Pl. 24/2). Un exemplar are două torți solide sub buză (Pl. 38/2). Vase de acest tip, probabil utilizate datorită capacității lor pentru păstrarea proviziilor sunt o formă comună unor medii culturale diverse ale Bronzului Târziu. Le întâlnim în proximitatea

65 Anghel 2000, 172; Németi 2010, 282, nota 96.66 Nu am introdus în această statistică și ceramica provenită din stratul de cultură.67 Țârlea 2008, 73–77.


43

celor două situri analizate de noi, în stațiunile arheologice de la Suplacu de Barcău „Lapiș”68, Zăuan „Banffy-tag”69, Crasna „Csereoldal”70, dar și mai departe, la Acâș „Râtul lui Vereș”71, Culciu Mic, Medieșu Aurit72 etc.

Printre recipientele acestui tip se individualizează exemplarul descoperit în Cpx. 59 din așezarea de la Marca „Sfărăuaș 1”. Este vorba despre un vas de mari dimensiuni (peste 0,60 m înălțime) cu fundul foarte îngust în raport cu înălțimea sa. Partea inferi-oară este bitronconică și se continuă cu un gât înalt cilindric, care reprezintă mai bine de 1/3 din înălțimea vasului. Sub buza dreaptă a recipientului este plasat un brâu crestat, bine reliefat (Pl. 55). Un vas aproximativ identic cunoaștem din mediul proto-Gáva din estul Ungariei de la Szentes73, iar alte vase mari, cu un profil asemănător apar în cultura Kyjatice în nord-estul Ungariei74.

Tipul II. OaleReprezintă un tip ceramic confecționat mai ales din pastă grosieră, cu un profil

asemănător primei categorii, dar diferențiindu-se prin dimensiunile mai mici și prin faptul că diametrul maxim se află în zona pântecelui vasului. Există variante cu buza dreaptă și corpul doar ușor rotunjit (Pl. 26/1) sau cu buza ușor arcuită spre exterior și corpul modelat asemănător (Pl. 27/1–2), după cum destul de frecvente sunt exemplarele cu corpul bine rotunjit, pântecos și buza mai lățită și evazată (Pl. 28/1–2). La cele mai multe apare un brâu alveolat dispus sub buza vasului, iar altele au torți, probabil pereche, prinse pe gâtul recipientului. Forma este și ea frecvent întânită în Bronzul Târziu din estul Bazinului Carpatic75.

Tipul IIIVase-cuptor portabileAceste recipiente sunt foarte bine reprezentate numeric, însă din păcate nu prin

exemplare care se pot întregi, pentru a le putea astfel determina dimensiunile și even-tualele variante ale acestui tip. Fragmente din astfel de vase au fost descoperite doar în așezarea de la Marca „Husău”. Provin atât din inventarul unor locuințe cât și din gropi. Sunt lucrate fie dintr-o pastă dură, fie dintr-o pastă cu aspect mâlos, săpunoasă la pipăit. Recipientele de acest tip sunt formate dintr-un cazan cu aspect aproximativ semisferic, fixat de un suport care are în față o deschidere pentru alimentarea focului. Majoritatea fragmentelor care provin de la asemenea vase prezintă urme de ardere secundară, nu doar în zona suportului, ci și pe vasul propriu-zis. Există exemplare prevăzute la partea 68 Ignat op. cit., pl. II/2–3, X/3.69 Bejinariu 2010, pl. 2/370 Bejinariu – Lakό 2000, 161, fig. 2/3, 18/1–3.71 Németi 2010, pl. XXI/2.72 Bader 1978, pl. XLVI/9–10, LIII/8.73 V. Szabό 2002, pl. 88/4.74 Kemenczei 1984, pl. XC/21.75 Grupul cultural Cehăluț – Hajdúbagos: Kacsό 1999, pl. I/4, V/4; descoperiri atribuite perioadei de formare a culturii Gáva: Németi 1990, 40, fig. 7/3; descoperiri Wietenberg IV: Ciugudean 1997, fig. 6/2, 9/10; grupul Igrița: Chidioșan – Emödi 1983, fig. 7/5–6; cultura Suciu de Sus: Kacsό 2005, 52, pl. 5/2, 8/10–11, etc.


44

superioară cu proeminențe masive, probabil cu utilitate practică (Pl. 33/3). La unele fragmente ce provin de la suportul vasului se observă existența unor orificii, probabil pentru o mai bună ventilație pe parcursul arderii.

În culturile epocii bronzului din jumătatea răsăriteană a Bazinului Carpatic, vasele-cuptor portabile sunt utilizate încă de pe la finalul Bronzului Timpuriu, pentru a fi mult mai bine reprezentate numeric în perioada ulterioară a epocii. Vasele de acest fel devin însă mult mai intens folosite în Bronzul Târziu, când sunt documentate în toate mediile culturale din zona menționată76 și mai ales, într-un număr mare în grupul cultural Cehăluț – Hajdúbagos77 și în cultura Suciu de Sus78. Un studiu de arheologie experimen-tală sugerează că, cel mai probabil, aceste vase erau utilizate la gătit, iar timpul necesar pregătirii hranei era mult mai scurt comparativ cu prepararea ei dacă vasul era așezat pe o vatră sau pe pietre drept suport.79 În funcție de contextul apariției acestor recipiente sunt menționate și alte posibile utilizări80

Tipul IVAmforeExemplare ale acestui tip, realizate din pastă semifină și fină au apărut în număr

mare în stratul de cultură și complexele descoperite în ambele așezări ale Bronzului Târziu din zona localității Marca. Corpul lor are un profil bitronconic, cu diametrul maxim la mijloc, în zona de îmbinare a celor două jumătăți. Cele două jumătăți ale corpului acestor vase sunt aproximativ egale. Buza este întotdeauna răsfrântă la exte-rior și cel mai adesea lățită. Câteva dintre vasele acestei categorii au coloritul dublu al suprafețelor. Există și exemplare de mari dimensiuni, cu deschiderea la gură măsurând peste 35 cm în diametru și înălțimi de peste 50 cm, dar există și exemplare mai mici, cu înălțimea de maxim 15 cm, fiind mai apropiate prin aceasta de categoria castroa-nelor, bunăoară. Pe zona mediană a acestor vase apar adesea dispuse proeminențe conice (Pl.29/3, 35/2) uneori înconjurate de caneluri semicirculare (Pl. 38/1) sau oblice (Pl. 42/2). Unele exemplare au dispuse sub buză o pereche de torți (Pl. 51/2). Vase de acest tip sunt documentate în număr mare în descoperiri atribuite grupului Cehăluț-Hajdúbagos81, grupului Igrița82, dar le mai regăsim în mediul Piliny83, în descoperiri ale perioadei proto-Gáva din Câmpia Tisei84. Tipul se transmite și în cadrul repertoriului formelor ceramice ale etapei Lăpuș II – Gáva I, așa cum apar în așezarea cercetată la Petea-Csengersima85.

76 Fischl et alii 2001, 163–193; Idem 2001 A, 125–156 cu o listă a descoperirilor la nivelul cercetărilor de acum mai bine de zece ani. 77 Nagy M. 2005, 82, pl. IX/1–6, X/1–6, etc.; Marta et alii 2010, 30–31.78 Marta 2009, 28; Nagy M.– Scholtz 2009, 239.79 Gucsi 2001, 195–198; Dietrich 2010, 28–32.80 Cavruc et alii 2006, 42–46.81 Ignat 1984, pl. III/4–5, VII/1; Bejinariu – Lakό 2000, 161–162, pl. 20/1–3, 22/4, etc.; Nagy M. 2005, 79, pl. I/3–5, II/1–5; Marta et alii op. cit., 25, pl. 6/6, 30/3–5. 82 Dumitrașcu – Emödi 1980, fig. 11/1; Chidioșan – Emödi 1982,63, fig. 1/1–5. 83 Kemenczei 1984, pl. XVI/4, XXXIV/21.84 V. Szabό 2002, tipul V, fig. 5.85 Marta 2009, typ. plate 5, amphorae 3A.


45

Alături de tipul descris mai sus, care este și cel mai numeros, în așezarea de la Marca „Husău” au apărut fragmente aparținând unei variante diferite (IV a). Este vorba despre vase cu corpul rotunjit sau bitronconic, dar cu gât cilindric sau conic, bine delimitat de corpul recipientului (Pl. 28/4, 34/1). Unul dintre exemplare are buza lățită și evazată. Pe pântece sunt prevăzute cu proeminențe conice, uneori înconjurate de caneluri. Această variantă a tipului amfore apare mai rar decât cel anterior descris în repertoriul ceramicii de tip Cehăluț-Hajdúbagos86, însă îl întâlnim și în alte medii culturale, cum este cazul exemplarului descoperit în așezarea fortificată de la Sântana (j. AR)87. Exemplare cu un profil asemănător se întâlnesc și în descoperiri atribuite perioadei de formare a culturii Gáva.88

Tipul VStrăchini / castroaneVasele acestui tip aparțin speciei ceramicii fine și mai rar intermediare. Diferența

între categoria străchini, respectiv castroane rezidă în raportul dintre înălțimea, respectiv diametrul vasului. În timp ce străchini sunt desemnate de obicei recipientele mai puțin adânci, castroanele au un raport relativ optim între cele două dimensiuni. Dat fiind că exemplarele întregi sau parțial întregite ce provin din cercetarea celor două situri din Bronzul Târziu de pe acest tronson al Autostrăzii sunt puține și o delimitare certă între cele două poate fi subiectivă, am decis să le tratăm împreună. Acest tip este mai puțin omogen, iar în funcție de profilul pereților și modelarea buzei vasului am determinat o serie de variante.

Va. Această variantă include străchinile / castroanele cu buza răsfrântă la exterior. Le întâlnim atât în situl de la Marca „Husău” precum și în cel din punctul „Sfărăuaș 2”. Câteva (Va1) au profilul corpului mai rotunjit și un umăr scurt, care face legătura între corp și buza vasului. Sunt recipiente mai adânci, iar din buză sau de pe corpul vasului pornesc torțile (Pl. 26/2, 27/5). Exemplare asemănătoare au apărut în așezările din Bronzul Târziu de la Crasna89, Suplacu de Barcău90, Acâș91, Nyíregyháza TESCO92, Biharea93, Petea-Csengersima94 Aiud95, etc. O altă subvariantă (Va2) se individuali-zează prin partea inferioară a corpului arcuită oblic, delimitată de gâtul scurt printr-o „carenă”, mai mult sau mai puțin vizibilă. La unele exemplare pe această carenă sunt amplasate patru proeminențe conice ascuțite (Pl. 30/3–4, 52/3, etc.) care, privite de sus, dau impresia de „coif suedez”, cum au mai fost numite străchinile de acest tip. Originea acestui tip poate fi urmărită în timp încă în perioada mijlocie a epocii bronzului, în aria

86 Bejinariu – Lakό op. cit., 161, pl. 7/2; 30/3; Bejinariu et alii 2009, pl. IV/1, V/3.87 Rusu et alii 1996, pl. VI/16; VII/4–6.88 Németi 1990, fig. 13/2; Marta op. cit., typ. plate 5, amphorae 289 Bejinariu – Lakό op. cit., fig. 17/7, 22/3, 31/2.90 Ignat op. cit., pl. IX/391 Németi 2010, pl. XVIII/6, XXII/7. 92 Nagy M. 2007, pl. II/5, IV/5.93 Dumitrașcu- Emödi op. cit., fig. 6/10.94 Marta op. cit., pl. 3/1, 15/10–11.95 Ciugudean 2010, pl. IX/7,9.


46

Otomani-Füzesabony96. În perioada următoare, cea a Bronzului Târziu, străchinile de acest tip, prevăzute sau nu cu proeminențe conice pe corp, le regăsim în medii culturale diverse, cum ar fi: Cehăluț-Hajdúbagos97, Igrița98, în stațiuni ale etapei Wietenberg IV99, în descoperiri atribuite grupului Balta Sărată din Banat100, etc.

Vb. Aceste străchini se diferențiază prin modelarea marginii cu patru lobi. Din așezarea de la Marca „Sfărăuaș 2” provin două exemplare, dintre care unul din stratul de cultură, iar celălalt din Cpx. 4. Un exemplar a fost descoperit în așezarea cercetată în punctul „Husău”. Maniera în care au fost modelați lobii de pe buză nu este identică la toate cele trei vase. Strachina din așezarea de la „Husău” are pereții foarte oblici, iar lobii de pe buză sunt doar puțin reliefați (Pl. 30/5). Unul dintre exemplarele descoperite în cealaltă așezare are corpul rotunjit, iar lobii sunt prelungi, puternic arcuiți spre interi-orul vasului (Pl. 52/4). În fine, ultimul exemplar al acestei variante este o strachină puțin înaltă (17 cm) dar foarte amplă, cu o deschidere la gură de circa 45–50 cm. Marginea este modelată cu lobi masivi, prelungi care vin în prelungirea profilului buzei (Pl. 46/2). Spre deosebire de celelalte două exemplare, această strachină are buza îngroșată la exte-rior. Acest procedeu de modelare a marginii unor vase, mai ales străchini / castroane, dar uneori și alte categorii ceramice este destul de utilizat încă din Bronzul Mijlociu, fiind întâlnit în cazul ceramicii Wietenberg101, Otomani102, Suciu de Sus103, etc. Străchinile cu marginea lobată se întâlnesc însă și în perioada următoare, în descoperiri din diverse medii culturale din zona estică a Bazinului Carpatic104. Exemplarul de mari dimensiuni apărut în Cpx. 4 (Pl. 46/2) al așezării de la Marca „Sfărăuaș 2” își află cele mai bune analogii în gruparea de ceramică nr. 8 din tumulul de la Susani, atât prin maniera de modelare a marginii vasului, dar și prin faptul că lobii sunt decorați prin canelare105. Un vas aproape identic provine din nord-estul Ungariei, de la Mezőcsát – Hörcsögös106, într-un context atribuit perioadei Bz D – Ha A. Exemplare asemănătoare întâlnim și printre descoperirile Gáva timpurii din așezarea de la Nagykállό107.

Vc. În această variantă am inclus străchinile sau castroanele care au marginea arcuită spre interior. Exemplare ale acestei categorii au apărut în ambele situri cercetate pe acest traseu al autostrăzii, în zona localității Marca. Și această categorie este mai puțin omogenă fiind sesizabile cel puțin trei variante de modelare a marginii vaselor. Unele (Vc1) sunt puțin adânci, cu aspect tronconic și au pereții mai mult sau mai puțin înclinați, iar marginea este tăiată drept și doar puțin arcuită spre interior (Pl. 34/4).

96 Máthé 1988, pl. 25/3, 26/3; Kovács 1988, pl. 3/1, 4/5.97 Kovács 1970, pl. 1/14, 7/2,6; Kacsό 1997, pl. I/9, II/5,8; Bejinariu – Lakό 1996, pl. VII/8.98 Dumitrașcu 1994, fig. 32/3.99 Ciugudean 1997, fig. 2/5, 3/5.100 Gumă 1997, LXVIII/13, LXIX/1,14.101 Rotea 1994, pl. II/7,9; Andrițoiu 1992, 37.102 Popescu D. 1956, 121, fig. 74/8–9; Máthé op. cit., 25/6.103 Kacsό 2003, pl. XXV/1,7; Pop D. 2003, fig. 6/2.104 Kacsό 1997, pl. VII/9; Ignat 1984, 9, pl.V/5–6, VI/7; Németi 1990, fig. 13/3; Bulzan et alii 2000, pl. XI/1,17. 105 Stratan – Vulpe op. cit., 48, pl. 15/128–130.106 V. Szabό 2002, 10, pl. 39/1.107 Kemenczei 1982, 82, fig. 9/4 și mai ales 14.


47

Exemplare asemănătoare au apărut în diverse stațiuni ale Bronzului Târziu de pe valea Crasnei sau Barcăului, precum: Cehei108, Doh109, Crasna110, respectiv în alte descoperiri atribuite grupului Cehăluț-Hajdúbagos din nord-estul Ungariei111, precum și în stațiuni ale Bronzului Târziu112 din vestul Transilvaniei propriu-zise.

O altă variantă (Vc2) are formă de calotă, cu pereții înclinați și marginea arcuită spre interior. Diametrul maxim al străchinilor acestei variante nu este la deschidere, ci ceva mai jos, pe „umăr”, acolo unde peretele vasului începe să fie arcuit spre interior. Pe această zonă, unele dintre ele sunt prevăzute cu mici proeminențe conice sau ușor lățite (Pl.33/4, 47/2), iar la altele aceste proeminențe sunt dispuse chiar pe buza vasului. Un fragment dintr-o strachină aparținând acestei categorii are o toartă tubulară care unește buza cu „umărul” vasului (Pl. 43/1). Exemplare ale acestei variante au apărut în ambele situri cercetate la Marca în primăvara – vara anului 2012. Această variantă apare foarte frecvent în Bronzul Târziu din zona Tisei Superioare, mai ales în contexte arheologice ale grupului Cehăluț-Hajdúbagos113, Igrița114, Piliny115 sau în descoperiri din estul Ungariei atribuite perioadei de formare a culturii Gáva116, în Banat în descoperiri atribuite etapei Ha A117, dar nu lipsesc nici din Transilvania118.

Cea de-a treia variantă (Vc3) include străchinile cu buza arcuită mai mult sau mai puțin spre interior, cu corpul foarte înclinat, dar diferențiată de precedentele prin îngroșarea marginii interioare a vasului. Asemenea recipiente au apărut doar în așezarea de la Marca „Sfărăuaș”, în Cpx. 4 (Pl. 47/3). Un exemplar identic cu cel de pe planșa 47/3 provine de la Pericei „Keller-tag”, din complexul C7119, într-un contex atribuit primei faze a culturii Gáva120.

Vd. În fine, ultimul tip este reprezentat prin doar două descoperiri, ambele din Cpx. 4 al așezării de la Marca „Sfărăuaș”. Este vorba despre fragmente ce provin de la străchini cu profilul arcuit sau foarte înclinat, dar care au interiorul marginii decorat cu una sau mai multe caneluri concentrice (Pl. 48/1–2). În mediul Gáva asemenea străchini sunt bine reprezentate121, dar cert este că apar și o etapă mai devreme, în așa numită perioadă proto-Gáva122.

108 Bejinariu – Lakό 1996, 13–14, pl. VI/4–5.109 Bejinariu et alii 2004, pl. VI/3.110 Bejinariu – Lakό 2000, fig. 2/1, 6/8. 7/1, etc.111 Nagy M. 2005, pl. VII/3–5. 112 Popa C.I. – Totoianu 2010, pl. 56/7, 61/1, 70/13; Ursuțiu 2009, 217, pl. 2/1.113 Kacsό 1997, pl. II/1–4; Nagy M. op. cit., 81, pl. VI/4–7; VII/1,6; Idem 2007, pl. VI/8; Marta et alii 2010, 37, tip. 3B, pl. 4/1, 27/2, 37/6.114 Bulzan et alii op. cit., pl. IX/2, XII/8; Chidioșan – Emödi 1983, fig. 5/6; Emödi 2000, p.95, fig. 1/3,5115 Kemenczei 1984, pl. XIII/23,26.116 V. Szabό 2002, fig. 9, tipul XXI A – XXI B; Tόth – Marta 2005, pl. 11/8.117 Gumă 1995, 103–106, pl. III/6,10; VI/19; VII/5,7, 20.118 Popa C.I. – Totoianu op. cit., pl. 65/6, 77/7.119 Bejinariu 2010, 240, pl. 19/1. Exemplare asemănătoare în mediul Gáva: Kemenczei op. cit., pl. CXI/18; Vicze 1996, 32, fig. 15/2.120 Bejinariu op. cit., 242. 121 V. Szabό 1996, 35, fig. 33/5; Rezi – Nagy J.-G. 2009, 94, fig. XVII/80,82, 84–85; XVIII/86; Nagy J.–G. – Körösfői 2010, 135, fig. 7/6.122 V. Szabό 2002, fig. 79/1–2


48

Tipul VICeștiAcest tip ceramic este foarte bine reprezentat atât prin exemplare întregi, cât și

parțial întregibile în așezarea din punctul „Husău”, cât și în cea cercetată în punctul „Sfărăuaș 2”. Au fost descoperite nu doar în inventarul unor gropi, dar și între resturile unor construcții. Ceștile sunt lucrate din pastă de bună calitate, omogenă. Au pereții subțiri și suprafața bine finisată, însă nu lustruită. O serie de variante ale acestui tip au putut fi diferențiate, mai ales în funcție de profilul vasului.

Cele mai numeroase sunt ceștile (VI a) joase, plate cu toarta mult supraînălțată. La exemplarele întregi toarta reprezintă jumătate din înălțimea totală a recipientului. Partea inferioară a corpului este aproximativ tronconică, cu pereții foarte oblici, iar gâtul cilindric este scurt. Zona unde se îmbină cele două jumătăți este bine reliefată și adesea prevăzută cu trei proeminențe conice. Toarta unește de obicei marginea vasului cu zona mediană. Marginea ceștilor acestei variante este dreaptă ori lățită și răsfrântă la exterior. La majori-tatea exemplarelor întregi sau parțial întregibile se observă, pentru o mai bună stabilitate, modelarea fundului printr-o ușoară împingere spre interior. Cești cu aceste caracteristici au apărut doar în așezarea de la Marca „Husău”, cinci exemplare doar în cadrul complexului nr. 1 (Pl. 23/2–6). Această formă apare în numeroase stațiuni ale Bronzului Târziu din nord-vestul României și din nord-estul Ungariei. În zona apropiată așezării de la Marca regăsim cești de acest tip la Zăuan „Banffy-tag”123, Crasna „Csereoldál”124, Suplacu de Barcău125, etc. Consemnăm prezența acestui tip și în descoperiri din zona Careiului126, în descoperiri ale grupului Igrița127, fără a lipsi nici din repertoriul descoperirilor ceramice de tip Suciu de Sus – Lăpuș128. Menționam faptul că acest tip se regăsește adesea și în compunerea unor depozite de vase din această perioadă a epocii bronzului129. O importanță deosebită pentru stabilirea momentului apariției și evoluției acestui tip de cești o are, fără îndoială, stațiunea arheologică din Bronzul Târziu de la Petea-Csengersima. În această stațiune au fost surprinse două etape de evoluție care se succed nemijlocit. Cea mai veche aparține culturii Suciu de Sus, urmată de o etapă Lăpuș II – Gáva I. Tipul acesta de cești (tipul 4 la Marta) apare doar în complexe atribuite fazei târzii a evoluției stațiunii culturii Suciu de Sus de la Petea-Csengersima130, dar într-un număr restrâns, însă devine mult mai frecvent în complexe din nivelul de locuire care-i succede acestuia131.

O altă variantă este reprezentată de două dintre ceștile apărute în depozitul de vase (Cpx. 1 de la Marca „Husău”) în asociere cu cinci dintre ceștile primei variante. Aceste cești (VI b – Pl. 23/1,7) sunt exemplare înalte, cu un profil svelt, cu partea inferioară a

123 Bejinariu op. cit., pl. 3/5; 9/3. 124 Bejinariu – Lakό 2000, 166–167, pl. 15A/1–3.125 Ignat op. cit., pl. VI/6.126 Németi 1990, 41–42, fig. 3/6, 5/8, 6/5, etc.127 Emödi 1997, pl. 9–12, 15.128 Kacsό 1981, 41; Idem 1990, fig. 9/15; Idem 2011, pl. 22/8129 Hellebrandt 1990, fig. 7/1–3; V. Szabό 2004, fig. 11/46–53.130 Marta 2009, 98.131 Idem op. cit., 74.


49

corpului tronconică, gâtul scurt, buza ușor evazată și toarta supraînălțată. Partea infe-rioară a corpului reprezintă 2/3 din vas (fără toartă). Delimitarea între cele două „etaje” ale vasului este vizibil subliniată. Fundul este drept. Câteva cești cu un profil asemănător provin din așezări ale grupului Cehăluț-Hajdúbagos de la Crasna132 respectiv Acâș133, iar un alt exemplar din așezarea de la Suplacu de Barcău „Lapiș”134. Nu lipsesc nici din mediu Suciu de Sus, unde le întâlnim în câteva complexe de la Petea – Csengersima135 sau în așezarea de la Őr136. Totodată vase asemănătoare apar și în unele așezări din mediul Noua, de pe teritoriul Transilvaniei137.

Una dintre variantele de cești bine reprezentate numeric în cadrul celor două așezări ale Bronzului Târziu care fac obiectul acestui studiu monografic se caracterizează prin profilul bitronconic, cu gâtul mai mult sau mai puțin evidențiat și cu marginea vasului ușor răsfrântă la exterior (VI c). Diametrul maxim al acestor cești este în zona mediană, acolo unde, la câteva exemplare, apar patru sau mai multe proeminențe conice (Pl. 34/3, 53/5–6). Acest tip de cești apare în număr mare în Bronzul Târziu pe un spațiu mai larg din zona Tisei Superioare. Forma respectivă se întâlnește foarte adesea în descoperiri de tip Cehăluț-Hajdúbagos138, dar și în repertoriul formelor culturii Suciu de Sus139 sau în descoperiri așa-zise de tip Berkesz din nord-estul Ungariei140. Nu lipsesc nici din Bronzul Târziu din zona Transilvaniei141.

Din complexul nr. 23 provine o ceașcă cu un aspect unic (VI d) printre recipientele acestei categorii descoperite în așezarea din punctul „Husău”. Este un vas de dimensiuni ceva mai mari comparativ cu alte recipiente ale acestui tip ceramic (Î – 8 cm, dg – 14 cm). Are corpul cu aspect globular, cu buza răsfrântă la exterior și toarta probabil puternic înălțată (Pl. 24/1). Pe corp este decorată cu caneluri fine dispuse în ghirlandă. În Bronzul Târziu din zona Tisei Superioare nu cunoaștem analogii pentru acest vas, în schimb, exemplare asemănătoare, nu doar prin prisma formei cât mai ales a decorului sunt foarte frecvente în nordul Banatului românesc, în descoperirile de la Susani142 și Bobda143.

Tipul VIICăniAcest tip include recipiente asemănătoare unor cești, dar diferite de acestea prin

dimensiunile mai mari. Sunt reprezentate printr-un număr restrâns de exemplare.

132 Bejinariu – Lakό 2000, fig. 13B/1.133 Németi 2010, pl. XIV/10.134 Ignat op. cit., pl. X/2.135 Marta op. cit., pl. 38/6, 54/4, 57/5136 Nagy M.– Scholtz 2009, pl. V/7, VI/6, X/1 (o așezare în care alături de ceramică Suciu de Sus apare într-o proporție însemnată ceramică de factură Cehăluț-Hajdúbagos). 137 Székely 2001, fig. 7/2; Popa D. – Boroffka 1996, 59, fig. 7/2. 138 Bejinariu 2010, pl. 3/1,4, 5/2; Ignat op. cit., pl. III/1; Bejinariu et alii 2004, pl. VI/4–5; Nagy M. 2005, pl. V/4–7; etc.139 Bader 1978, 70, pl. XLV/6,10, L/10; Tόth – Marta op. cit., fig. 5/1, 8/1.140 Kemenczei 1984, pl. LVII/1–12. 141 Ciugudean 1994, fig. 1/2. 142 Stratan – Vulpe op. cit., pl. 9/63–65, 70–71 etc. 143 Gumă op. cit., pl. II/ 7–8.


50

Din complexul nr. 47 provine un vas întreg, de forma unei căni cu profilul ușor tron-conic, îngustându-se spre buza vasului. Înălțimea vasului este de 13 cm, diametrul la gură de 16 cm și pe fund de 8 cm. De sub buza vasului pornește o toartă lată care se prinde de pântecele recipientului (Pl. 31/1). Acest tip ceramic nu este foarte comun în peisajul ceramicii Bronzului Târziu din zona la care ne referim. Exemplarul nostru are analogii apropiate în cadrul depozitului de vase de la Igrici144, atribuit perioadei pre-Gáva145. Un recipient similar provine din locuirea atribuită grupului Cugir-Band146 de la Micești (j. AB)147. Căni asemănătoare se regăsesc și în inventarul ceramic al complexului de la Susani148, printre vasele inventarului funerar din necropola de la Gelej 2 (estul Ungariei), atribuită etapei Reinecke D149, dar și în descoperirile atribuite grupului Igrița150. Probabil acestui tip îi aparține și recipientul fragmentar descoperit în Cpx. 62 (Pl. 34/2), precum și un altul din Cpx. 4 al așezării din punctul „Sfărăuaș 2” (Pl. 47/1).

Forme unicatÎn această categorie am cuprins acele vase care reprezintă apariții cu caracter unic

în cuprinsul ceramicii descoperite în cele două așezări ale Bronzului Târziu, din zona localității Marca.

Unul dintre vasele depozitului ceramic (Cpx. 1) descoperit în așezarea din punctul „Husău” reprezintă o apariție cu caracter unic. Este vorba despre un recipient cu corpul relativ globular, cu un gât scurt, marginea teșită oblic și arcuită la exterior. În treimea superioară are două torți mici, iar sub acestea vasul este decorat cu trei caneluri aproxi-mativ orizontale. Diametrul maxim este pe pântecele vasului (Pl. 22/1). Este unul dintre recipientele cu colorit dublu. Vase cu un profil asemănător (dar nu identice!) cunoaștem din așezarea de la Petea – Csengersima, mai precis dintr-un complex aparținând nive-lului de locuire atribuit orizontului Lăpuș II – Gáva I151, orizont datat în etapa Ha A1152, precum și din zona Careiului153 sau din mediul Igrița154. Analogii mai mult sau mai puțin apropiate pentru vasul globular de la Marca „Husău”, decorat cu caneluri orizontale în zona superioară a corpului, provin din mediul Gáva timpuriu din Transilvania155.

Un fragment ceramic descoperit în Cpx. 62 provine de la un recipient foarte plat (înălțimea – 4 cm), cu marginea modelată cu lobi ușor reliefați în prelungirea buzei vasului. Pe fragmentul păstrat apare o toartă mică (Pl. 35/1). După toate aparențele vasul avea o formă mai degrabă ovală, alungită. Pe acest considerent presupunem că

144 Hellebrandt 1990, fig. 8/1–4.145 V. Szabό 2004, 86. M. Hellebrandt plasează descoperirile de la Igrici în etapa Ha A – Hellebrandt op. cit., 106.146 Ciugudean 1994, 35.147 Bălan – Ota 2012, 51–52, pl. X/4.148 Stratan – Vulpe op. cit., pl. 25/206, 26/211–212.149 Kemenczei 1989, fig. 10/2.150 Chidioșan – Emödi 1982, fig. 4/6.151 Marta op. cit., pl. 28/4.152 Idem op. cit., 87–93.153 Németi 1990, fig. 4/5. 154 Chidioșan – Emödi 1982, fig.2/6.155 Ciugudean 2010, pl. XVI/1–2.


51

fragmentul respectiv provine de la o așa-numită „tipsie de pește”, recipiente de formă ovală, puțin înalte. Nu cunoaștem însă exemplare cu marginea lobată, iar cele decorate sunt și ele extrem de rare. Aceste vase apar în mai toate culturile epocii bronzului din estul Bazinului Carpatic156.

În cele două așezări cercetate a fost descoperit un singur fragment ce provine de la o strecurătoare sau de la un așa-zis „protector de flacără” („Flammenschützer”). Este vorba despre un fragment de mici dimensiuni (Pl. 43/4), ceea ce nu ne permite să reconstituim forma aproximativă a recipientului.

Alte două vase cu caracter de unicat provin din același context și anume Cpx. 53 al așezării de la Marca „Sfărăuaș 1”. Primul dintre vase avea o formă tronconică, asemănă-toare unor căni ale tipului VII. Toarta, ruptă din vechime era probabil supraînălțată. Pe partea opusă torții apare un mic tub de scurgere modelat pe peretele vasului, sub buză (Pl. 50/2). Vasul avea înălțimea (cu excepția torții) de 15 cm, diametrul la gură de 18 cm și pe fund de 9 cm. Tubul de scurgere, ușor teșit măsura 2,5 cm. Vasul era lucrat din pastă de bună calitate, omogenă cu suprafața atent netezită.

Vasele cu tub de scurgere, adesea numite și „vase-biberon” apar în estul Bazinului Carpatic încă din neo-eneolitic157. În epoca bronzului și mai ales în perioada timpurie a epocii sunt destul de rar întâlnite158. Există o serie de opinii în legătură cu utilizarea lor159. În zona Depresiunii Șimleului (unde se află și localitatea Marca) singurele vase cu tub de scurgere în contexte arheologice apropiate cronologic de locuirea de la Marca „Sfărăuaș” au fost descoperite în așezarea fortificată atribuită primei epoci a fierului de la Șimleu Silvaniei „Observator”. Este vorba despre patru exemplare (toate diferite tipo-logic de cel descoperit la Marca „Sfărăuaș 1”)160. Deoarece provin din complexe închise, în asociere cu alte tipuri ceramice s-a putut stabili că două dintre ele (cele descoperite în groapa 29 și cel din locuința L10/2001) aparțin celei mai vechi etape de locuire a așezării de la „Observator” datată în a doua jumătate a etapei Ha A2 – începutul etapei Ha B1161. Cel de-al treilea exemplar provine din locuința L5/2002 atribuită etapei urmă-toare de locuire, care este plasată de D. Sana în Ha B1162. Ultimul exemplar (față de care avem dubii legate de încadrarea lui în acest tip ceramic) provine din groapa G 63/2006 datată în etapa Ha B2-B3163. În Bronzul Târziu din Câmpia Tisei, vase cu tub de scurgere (tipul XXXIV la V. Szabό Gábor) sunt cunoscute în mediul Gáva prin câteva descoperiri de la Doboz 164, Poroszlό165 și Biharkeresztes166 toate atribuite perioadei Ha A2-B1. Din

156 Bόna 1975, pl. 148/6; Bader 1978, 49, 72, pl. XXIX/5–6, XLVI/2; Chidioșan 1980, 44, pl. 9/6; Boroffka 1994, pl. 114/13; Gogâltan 1996, 17, etc. 157 Kalmar 1986, 61–70; Iercoșan 1982, 36; Gligor 2009, pl. CXXIX/6; CLV/3–4.158 Băjenaru 2003, 150- 152; Popa C.I. 2005, 100, pl. 4/1–7. 159 Eibner 1973, 185–188; Filipovič 2007, 104–105; Băcueț-Crișan S. 2009, 61–64. 160 Sana 2010, 122 (despre unul dintre recipientele de acest tip – Pl. 95/2 nu se poate afirma cu certitudine, dat fiind starea sa fragmentară, că aparține acestui tip – sublinierea noastră)161 Idem op. cit., 191–192.162 Idem op. cit., 194.163 Idem op. cit., 195.164 V. Szabό 2002, fig. 158/9.165 Idem op. cit., pl. 213/6,9.166 Idem op. cit., pl. 141/12.


52

Transilvania se cunosc câteva exemplare descoperite la Stupini (j. BN)167, Ardud (J. SM) și Vlaha (J. CJ) datate în prima epocă a fierului, aproximativ etapele Ha B2 – Ha B3 / C168. Mult mai numeroase sunt descoperirile de asemenea vase din perioada Câmpurilor de Urne și la începutul Hallstatt-ului din Europa Centrală. Cele mai timpurii apar în etapa Bz D, atingând un vârf al frecvenței aparițiilor în contexte arheologice atribuite etapelor Ha A2 – Ha B1, iar cele mai recente se datează în Ha B3169. De la publicarea monogra-fiei datorate lui C. Eibner, numărul acestor recipiente descoperite în Europa Centrală a crescut. Alte exemplare170 recent publicate, provin din necropola Bronzului Târziu de la Budapesta – „Békásmegyer” utilizată pe parcursul unei perioade mai lungi de timp între Ha A2 până în Ha B2 / B3171. Nu putem încheia această succintă prezentare fără a preciza că niciunul dintre vasele cu tub de scurgere publicate și cunoscute de noi nu seamănă cu exemplarul descoperit în groapa nr. 53 de la Marca „Sfărăuaș 1”.

Așa cum menționam, în interiorul vasului cu tub de scurgere au apărut fragmentele unui alt vas, de asemenea cu caracter de unicat în ansamblul descoperirilor ceramice. Nu au fost depuse toate fragmentele acestui vas, ci doar o parte. Fragmentele provin de la un vas cu partea inferioară a corpului tronconică și cea superioară cilindrică, cu buza dreaptă. Diametrul maxim al vasului apare în zona de îmbinare a celor două jumătăți ale vasului. Pe această zonă sunt dispuse două torți. Vasul este lucrat din pastă de bună calitate și are caracteristicul colorit dublu: negru-mat la exterior, respectiv cărămiziu-roșcat la interior. De sub umărul reliefat care delimitează cele două părți ale vasului pornesc caneluri sau mai bine zis fațete oblice, late de cca. 2,5 cm, delimitate una de alta de nervuri reliefate. Înălțimea vasului depășește 10 cm (cât s-a păstrat), diametrul la gură este de 16,2 cm, iar diametrul maxim de 19 cm (Pl. 50/1). Prototipul acestui tip apare în mediul tumular172 și se transmite în majoritatea grupelor culturale formate pe un fond HGK. Analogii pentru acest vas (tipul XXVI.A.1. la V. Szabό)173 provin din așa-zisa peri-oadă proto-Gáva (Bz D – Ha A1) din Câmpia Tisei, din așezări precum cele de la Polgár „Autostrada M3 – situl 29 „174, Gyoma175, Jánoshida176, Tiszacsege177, Mezőkeresztes și Gelej – 2178. Fragmente de la un vas cu un profil identic provin din așezarea Bronzului Târziu (Bronz D – Ha A1) cercetată recent la Șagu (j. AR)179. Din aceeași zonă, mai precis din umplutura șanțului de apărare a celei de-a treia incinte a așezării fortificate de la Sântana menționăm un alt vas de acest tip180. Mult mai rare sunt aparițiile unor recipi-

167 Crișan 1968, 405- 408.168 Gogâltan et alii 2008, 115, pl. 4/2.169 Eibner op. cit., 175–176.170 Kalicz-Schreiber 2010, 257–258, 290, Typentaf. 10/12–14, 11/1–2.171 Idem op. cit., 296–298172 Dušek 1969, 59, fig. 8/2; Ožd`áni op. cit., fig. 6/5.173 V. Szabό 2002, pl. XIV.174 V. Szabό 2004, fig. 3/5; Idem 2002, fig. 84/6.175 V. Szabό 2002, 5, fig. 17/7176 Idem op. cit., 7, fig. 29/14.177 Idem 2004 A, 82, fig. 5/7. 178 Kemenczei 1989,fig. 6/12, 8/4.179 Sava et alii 2011, 94, fig. 174.180 Gogâltan – Sava 2010, 28, fig. 38


53

ente de acest gen în Transilvania Bronzului Târziu, de unde putem menționa doar unul dintre vasele în care au fost depuse piesele de bronz și aur ale depozitului de la Cugir, depozit atribuit etapei Ha A181.

În categoria unicatelor includem și singurul vas miniatural descoperit cu ocazia cercetărilor din anul 2012 pe acest tronson al autostrăzii. Este vorba despre un mic reci-pient (Î – 2,5 cm; dg – 6,3 cm; df – 2,8 cm) ce provine din stratul de cultură al așezării de la Marca „Husău” (Pl. 44/1) și imită o strachină calotiformă cu marginea ușor arcuită spre interior.

Tipologia decorului vaselor ceramiceO primă observație referitoare la decorul vaselor din lut ars descoperite în cele două

așezări ale Bronzului Târziu din zona localității Marca (j. Sălaj) se referă la o certă sărăcie a repertoriului ornamental și a motivelor decorative. Ponderea vaselor nedecorate este destul de mare în ansamblul ceramicii descoperite. Pentru ornamentarea vaselor cera-mice din cele două așezări care au făcut obiectul cercetărilor preventive din anul 2012 s-au folosit câteva tehnici predilecte. Aceste tehnici, în principal constau în aplicații plastice, reliefate, canelare, incizare, impresiuni, etc.

Aplicații plastice (A)Brâiele orizontale prevăzute cu alveole (tip A1) sunt aplicate de obicei în partea

superioară a vaselor categoriei I și II și mai rar la vasele – cuptor portabile (Pl. 38/2). În două cazuri întâlnim însă și brâuri orizontale simple (tip A2), mai mult sau mai puțin reliefate, fără alveole (Pl. 27/4). Sunt dispuse, deasemenea, sub marginea vaselor, la un exemplar aparținând probabil tipului III, respectiv la un recipient al tipului V. Brâiele orizontale alveolate sunt un decor care se regăsește pe multe dintre vasele categoriei de uz comun din estul Bazinului Carpatic în epoca bronzului. În schimb, brâurile orizontale simple, fără alveole sau crestături se întâlnesc mai ales pe ceramica complexului cultural Noua-Sabatinovka-Coslogeni din Bronzul Târziu182.

Proeminențele masive, conice, aplatizate sau late (tip A3) sunt modelate de obicei câte patru în partea superioară a recipientelor categoriei I. La vasele de mari dimensiuni (Pl. 36/1) nu credem că aveau un rol practic (apucători), întrucât nu pot susține greu-tatea unui asemenea vas, fie el și gol.

Proeminențele conice ascuțite (tip A4) sunt dipuse de obicei câte patru pe aceeași linie sau alternativ pe pântecele vaselor bitronconice (tipul IV), la zona de îmbinare a celor două jumătăți (Pl. 37/1, 49/3). Sunt foarte frecvente apariții pe vase ale acestui tip din cadrul grupelor formate pe un fond tumular în estul Bazinului Carpatic. Cel mai adesea apar însă însoțite de caneluri semicirculare sau circulare183 (Pl. 38/1) și în această manieră le găsim nu doar pe recipiente ale tipului IV, ci și pe vase aparținând tipului Va și Vb din cele două așezări de la Marca. Asemenea proeminențe conice sau ușor lățite, de

181 Ciugudean 1997, 100,120, fig. 1/3.182 Florescu 1991, fig. 11/5–6,8–9, Bădău-Wittenberger 1994, pl. XI/2, XIII/2.183 Kovács 1970, pl. 1/14,16, 18–19; Németi 1978, fig. 4/1,4; Kacsό 1997, pl. I/9; II/5–8; Chidioșan – Emödi 1982, fig. 1/1,3; Kemenczei 1984, pl. I/25; III/3–7.


54

mici dimensiuni le întâlnim frecvent și pe străchinile cu buza arcuită spre interior (tipul Vc2) și sunt dispuse fie pe buza vasului, fie puțin mai jos (Pl. 53/1,3, 54/1). Răspândirea lor este în strânsă concordanță cu distribuția acestor tipuri ceramice în medii cultu-rale diferite ale Bronzului Târziu, din zona menționată. Acest gen de proeminențe de mici dimensiuni apar și pe ceștile joase, aplatizate (tipul VI a) dispuse câte trei pe zona maximei circumferințe (Pl.27/6, 29/1). În cazul ceștilor, micile proeminențe conice constituie un element de decor de sine-stătător, fără a se asocia cu alte motive deco-rative. Pe un fragment ceramic descoperit în situl din punctul „Husău” apare o mică proeminență (tip A5), trasă din peretele vasului, înconjurată de o canelură circulară și apoi de un rând de mici impresiuni rotunde (Pl. 30/3). Acest tip de ornament, care apare însă cel mai frecvent sub forma unei / unor alveole înconjurate de puncte a fost analizat de către N. Boroffka. Motivul de felul celui din așezarea de la Marca „Husău” aparține variantei F și este întâlnit în special în cadrul ornamenticii ceramicii din aria Otomani, Piliny și Kyjatice. Majoritatea complexelor în care apare ceramică ornamentată cu aceste motive se grupează în estul Ungariei, respectiv vestul României. Cele mai multe se datează în etapele Bronz B2-C, cu mențiunea că acest element decorativ se perpetuează, într-o măsură mai redusă și în etapele ulterioare Bronzului D, poate și în Ha A184.

Mai rar întâlnite pe vase decât tipul anterior descris sunt proeminențele aplatizate ca niște calote turtite, modelate prin împingerea din interior (tip A6) a peretelui vasului (Pl. 39/2) sau sub forma unor aplicații rotunjite (tip A7, Pl. 25/6). Le întâlnim în două cazuri pe vase ale tipului IV din așezarea de la Marca „Husău”, dar și pe un fragment ceramic aparținând unui tip greu de precizat din așezarea de la Marca „Sfărăuaș 2” (Pl. 49/2). Sunt dispuse fie pe zona mediană a recipientelor, în registre alternative, fie în partea superioară, sub marginea vasului. Asemenea proeminențe calotiforme sunt apariții rare pe ceramica din perioada pre-Gáva din Câmpia Tisei. Le întâlnim uneori pe vase de mari dimensiuni din mediul cultural Igrița185, dar se pare că ulterior, pe ceramica Gáva sunt mai frecvent întâlnite186.

Decorul canelat (B)Ornamentica realizată prin canelare se regăsește pe o serie de produse ceramice

din ambele stațiuni arheologice cercetate pe acest segment al autostrăzii. Putem vorbi despre mai multe tipuri de caneluri, care singure sau în asociere cu alte tehnici decora-tive ornamentează produsele ceramice.

O primă categorie o reprezintă canelurile înguste, de circa 0,5 cm lățime (tip B1) dispuse oblic, în grupuri de câte trei pe pântecele unor amfore (Pl. 42/2). Tot pe un vas de acest tip apar caneluri late (cca. 1,5 cm), dar superficial adâncite (tip B2), succedându-se în plan vertical deasupra pântecelui vasului (Pl. 51/2). Dacă primele două tipuri de caneluri reprezintă apariții rare sau izolate, în cazul nostru, mult mai numeroase sunt grupurile de caneluri înguste (maxim 0,5 cm lățime), dispuse semicircular (tipul B3), de

184 Boroffka 1994, 7–8, nota 18.185 Chidioșan – Emödi 1983, 26, fig. 3/3; Emödi 1997, 493, fig. 3/5. Vasul reprezintă o analogie foarte bună pentru exemplarul descoperit în Cpx. 76 al așezării de la Marca „Husău” (Pl. 39/2).186 Vasiliev et alii 1991, 225, fig.29/16; Ciugudean 1994, 32, fig. 5B/4.


55

obicei în jurul unor proeminențe conice ascuțite (Pl. 27/8, 52/3). Le întâlnim în așezările cercetate în anul 2012 în zona localității Marca, mai ales pe vase ale tipului Va, poate și IV. În Bronzul Târziu din jumătatea estică a Bazinului Carpatic, asocierea celor două componente ale decorului, respectiv tipul A4 + B3 se întâlnește în decorul ceramicii din medii culturale diverse187.

Apropiate ca și aspect de acest tip de caneluri sunt fasciculele realizate din caneluri înguste, semicirculare ce se înlănțuie la partea superioară și se desfășoară sub forma unor ghirlande. Acest gen de decor (tip B4) apare într-un singur caz, pe o ceașcă (Pl. 24/1) și ea de un tip unic în așezarea de la Marca „Husău”. Originea acestui tip de ornament, ghirlande ample realizate din caneluri înguste, se pare că trebuie căutat în manifestările Bronzului Târziu din nord-estul Banatului188.

Unul dintre vasele depozitului ceramic (Cpx.1 de la Marca „Husău”) este împodobit în partea superioară a corpului cu un grup de trei caneluri înguste, dispuse orizontal (Pl. 22/1). Pe o ceașcă din așezarea de la Marca „Sfărăuaș 2” apar caneluri oblice scurte, intercalate cu creste reliefate (Pl. 54/5).

Doar în așezarea din punctul „Sfărăuaș 2” (aici incluzând și cele două complexe descoperite în punctul „Sfărăuaș 1”) apar și alte maniere de realizare a decorului canelat. Este vorba despre caneluri sau mai degrabă fațete, late de circa 2,5 cm, delimitate de creste reliefate (tip B5), dispuse oblic pe pântecul recipientelor (Pl. 50/1, 53/4). Această manieră de realizare a decorului, prin modelarea, probabil cu o spatulă, a unor fațete late, delimitate sau nu de nervuri reliefate este întâlnită și pe ceramica din unele așezări ale Bronzului Târziu cercetate în ultimii ani în Depresiunea Șimleului. Le întâlnim, nu în număr foarte mare în stațiunea de la Zăuan, punctul „Bánffy-tag”189, apoi la Doh „La izvoare”190, Pericei „Keller-tag”191, etc. Acest gen de caneluri sau fațete oblice împodobește, în frecvente cazuri, zona mediană a vaselor bitronconice atribuite grupului Igrița192, precum și produse de același tip descoperite în cadrul complexului de la Susani193. Le regăsim și pe vase din stațiuni ale etapei Ha A din Transilvania194, etapei de formare a culturii Gáva195 ori din etapa Lăpuș II196. Asemănătoare acestor fațete late sunt cele care apar pe două cești. Aspectul unor caneluri late, oblice este mai degrabă sugerat prin reli-efarea unor nervuri oblice pe pântecul ceștilor pentru a crea astfel impresia decorului canelat (tip B6, Pl. 49/1, 52/1). Tot pe vase din așezarea de la Marca „Sfărăuaș 2” apare și un alt tip de caneluri (tip B7) cu o lățime intermediară între primele două. Este vorba despre caneluri cu o lățime de 1–1,5 cm dispuse orizontal pe gâtul unor vase de mari

187 Kemenczei 1968, pl. 7/7; Ožd`áni op. cit. pl. 9; Kovács 1970, pl. 1/16, 8/1; Marta et alii 2010, 231, typ. pl. 4; Boroffka 1999, pl. 3/8, 4/3; etc; Sava et alii op. cit., 92, fig. 171; Nagy M., 2012, pl. 3/4.188 Stratan – Vulpe op. cit., pl. 9/63–65, 70–71; Boroffka 1994, pl. 1/ 2–7; Sava et alii op. cit., 92, fig. 171.189 Bejinariu 2010, pl. 2/4, 5/5.190 Bejinariu et alii 2004, pl. 4/4.191 Bejinariu 2010, pl. 15/1,3, 19/2.192 Chidioșan – Emödi 1982, 77, fig. 1/1,4,6.193 Stratan – Vulpe op. cit., pl. 9/9, 96. 194 Popa C.I. – Totoianu op. cit., pl. 1/7.195 Németi 1990, pl. 1/10, 6/12; Marta 2009, pl. 3/8, 12/12.196 Kacsό 1981, 60, pl. 28/1–3.


56

dimensiuni (Pl. 49/4) sau tot în plan orizontal pe interiorul unor străchini cu marginea arcuită spre interior (Pl. 48/1–2) sau dispuse vertical pe pântecele unor vase (Pl. 54/4).

Decorul incizat și cel realizat prin impresiuniVasele ori fragmentele ceramice cu decor incizat nu sunt foarte numeroase și se regă-

sesc mai ales în stațiunea din punctul „Husău” și mult mai rar în așezarea din punctul „Sfărăuaș 2”. Ornamentele realizate prin intermediul inciziilor fine sau mai late apar mai ales pe vase ale tipului Va și într-un caz pe o ceașcă, respectiv pe o formă unicat. Putem vorbi despre grupuri de trei-patru incizii dispuse în zig-zag pe corpul unor vase (Pl. 30/4, 52/6) într-o manieră des întâlnită pe vase ale grupului Cehăluț-Hajdúbagos197. Decorul realizat dintr-o incizie simplă în zig-zag, continuată în partea inferioară a vasului printr-o altă incizie, amintind de un „Y” (Pl. 44/4) poate fi întâlnit și el pe produse cera-mice din același mediu cultural198, iar situația este valabilă și pentru grupurile de incizii verticale, scurte, intercalate cu proeminențe conice ce împodobesc una dintre ceștile tipului VI c (Pl. 42/1)199. Ornamentul constituit din duble incizii ce se desfășoară pe corpul unor vase, probabil întruchipând spirale (Pl. 43/5) se întâlnește și el adesea pe recipiente ceramice din grupul Cehăluț-Hajdúbagos200, transmis din fondul anterior, cel al Bronzului Mijlociu201. Arcadele înlănțuite, umplute cu hașuri sau puncte, ce se succed pe anumite zone ale vaselor, reprezintă ornamente de certă tradiție Otomani202 care apoi se transmit și sunt des utilizate pentru a împodobi ceramica grupului Cehăluț-Hajdúbagos203. Adesea se regăsesc pe vase din așezări ale etapei Wietenberg IV din vestul Podișului Transilvaniei204. În cazul singurului fragment ceramic decorat cu arcade din stațiunea de la Marca „Husău” (Pl. 43/3) trebuie să remarcăm că spațiul arcadelor este umplut cu grupuri de împunsături simultane (zahnstempellung), tehnică caracteristică fazelor finale ale culturii Wietenberg205. O asemenea asociere nu este unică în mediul Cehăluț-Hajdúbagos și se întâlnește cel puțin în așezarea de la Crasna206, precum și în cea de la Körösszegapáti207. Tot o apariție unică în privința tehnicii decorului este frag-mentul de vas decorat pe gât cu două linii incizate, orizontale și paralele umplute însă cu împunsături succesive, dispuse aerisit (Pl. 27/5). Această tehnică, fără a fi cu totul străină mediului Cehăluț-Hajdúbagos208 se leagă mai degrabă de ornamentica ceramicii

197 Kacsό 1999, pl. VI/3; Bejinariu – Lakό 2000, fig. 24/5, 29/2–3; Bejinariu et alii 2004, pl. V/5; Kovács 1970, fig. 2/6.198 Bejinariu – Lakό op. cit., fig. 28/3.199 V. Szabό 2004, fig. 12/41; Marta et alii 2010, pl. 11/3, 12/4, 32/1,5. 200 Németi 1978, fig. 6/9; Bejinariu – Lakό op. cit., fig. 4/2, 6/4, 13A/3, 13B/2,4.201 Bader 1978, pl. XXII/ 12, XXVII/11; Mathé 1988, pl. 37/3,5; Kacsό 1987, fig. 5/1–2, 13,14,18.202 Boroffka 1999, 114–119.203 Németi op. cit., fig. 1/1, 7/9; Idem 2010, pl. XIII/3,5.204 Ciugudean 1997, fig.1/2, 2/6, etc.205 Chidioșan 1980, 54; Ciugudean op. cit., 78, fig. 14/8,11–12, 16/1.206 Bejinariu – Lakό op. cit., fig. 28/2.207 Nagy 2007 A, pl. X/7.208 Menționăm în acest sens doar pe valea Barcăului, așezarea Cehăluț-Hajdúbagos de la Suplacu de Barcău, „Dealul Roș” unde apar numeroase fragmente ceramice decorate în tehnica împunsăturilor succesive în canal lat– Bejinariu – Fazecaș 2013.


57

acelorași faze târzii ale culturii Wietenberg209. Un alt fragment ceramic este decorat pe fund cu un tip de incizii late (2–3 mm) lustruite, care par să întruchipeze un fel de spirale colțuroase, într-o manieră întâlnită în mediul Wietenberg210 și preluată în cel Cehăluț-Hajdúbagos211. Un decor similar, realizat însă în tehnica împunsăturilor succesive apare pe fundul de vas descoperit în urna mormântului de incinerație, Cpx. 34 (Pl. 54/2).

O apariție interesantă este, fără îndoială vasul foarte jos, cu un corp oval-alungit și cu lobi scurți pe buză nu doar prin prisma formei, absolut unică în ansamblul ceramicii din așezările cercetate pe acest tronson al autostrăzii. Acest recipient (probabil „tipsie de pește”) este unicat și prin decor. Fragmentul ce se păstrează este ornamentat prin intermediul unor incizii late (2–3 mm) atât pe fund, cât și pe pereții vasului (Pl. 35/1). Fundul vasului este demarcat de un oval incizat din care pornesc alte elemente de decor realizate în aceeași tehnică. Este vorba despre „arce de cerc”, tangente la ovalul central sau un ornament în forma unei scări care urcă pe peretele vasului. Deoarece decorul împodobește inclusiv fundul recipientului, ne putem gândi la o altă utilizare a sa, într-o poziție care să pună în valoare ornamentul complex de pe zona inferioară.

Este evident, din cele prezentate mai sus, că anumite tipuri ceramice au analogii pe un plan larg, care adesea depășește spațiul trasat de arheologi pentru răpândirea unei culturi / grup cultural. Acest aspect se datorează, în primul rând, utilității practice a recipientului. Altele în schimb par să fie forme „endemice”, ce se datorează probabil unui gust local. Analogiile citate nu sunt întotdeauna total identice și acest lucru se întâmplă mai ales în cazul ceramicii lucrate cu mâna. În ciuda specializării meșterilor, seriile sunt mai puțin omogene decât în cazul ceramicii lucrate la roata olarului.

VI.2. Alte obiecte din lut arsDin complexele cercetate, precum și din stratul de cultură al așezării de la Marca

„Husău” provin o serie de fragmente de la piese din lut ars, în formă de trunchi de pira-midă, rectangulare în secțiune, cu o perforație orizontală la treimea superioară (Pl. 26/4, 43/2) În nouă dintre complexele cercetate au apărut bucăți de la asemenea obiecte. În trei dintre cazuri, fragmente ce provin de la astfel de greutăți din lut ars au apărut printre resturile unor construcții, iar în celelalte cazuri le întâlnim în inventarul unor gropi. Acest gen de piese sunt confecționate dintr-un lut dur, în amestec cu cioburi și nisip sau pietricele și sunt foarte bine arse. Unele prezintă dovezi de ardere secundară. Două dintre piesele descoperite sunt rupte exact în zona perforației, lipsindu-le partea supe-rioară. Asemenea obiecte în formă de trunchi de piramidă, confecționate din lut ars, masive, perforate în treimea superioară sunt apariții comune în toate culturile epocii bronzului și prima epocă a fierului din estul Bazinului Carpatic. Interpretarea utilității lor este diversă. Anumite descoperiri cu un context concret precizat212 permit consi-derarea acestor piese drept greutăți pentru războiul de țesut vertical, însă fragmentele

209 Soroceanu 1973, 496; Chidioșan op. cit., 81–82; Gogâltan et alii 1992, 10–11.210 Ciugudean 2010, pl. II/9, III/3.211 Kacsό 1999, pl. VIII/3; Marta et alii 2010, pl. 21/3212 Belanová et alii 2007, 426–433.


58

descoperite în așezarea de la Marca „Husău” provin de la piese masive (peste 20 cm în lungime) și grele (în jur de 1 kg). Pentru asemenea piese, contextul descoperirii (mai ales în cazul celor apărute în construcții, în zona instalațiilor de foc) a influențat interpretarea lor drept obiecte folosite în procesul pregătirii hranei213, însă nu lipsesc nici descoperirile de asemenea piese din contexte cu presupus caracter special214 sau ritual215.

Tot din lut ars au fost confecționată alte piese, precum fusaiole, unele de formă tron-conică cu diametrul de 5,5 cm și lungimea de 3 cm, perforate longitudinal (Pl. 45/1). O altă piesă asemănătoare, de formă aproximativ bitronconică, măsoară 4,3 cm în diametru și 3 cm în lungime. Piesa are o perforație longitudinală, care însă nu trece dintr-un capăt într-altul al ei (Pl. 45/2). Dacă pentru primul obiect, utilitatea lui, pe baza analogiilor etnografice, pare sigură, pentru cel de-al doilea este discutabilă, deși se cunosc nume-roase asemenea piese, descoperite mai ales în mediul culturii Wietenberg216.

Nu în ultimul rând, din lut ars au fost confecționate câteva piese circulare, plate, dintre care una prezintă dovada unei perforații pe grosimea sa. Toate cele patru piese de acest fel sunt fragmentare. Diametrul lor poate fi aproximat între 5–7 cm, iar grosimea între 1–1,5 cm. Una dintre ele a fost recuperată dintre resturile unei construcții (Pl. 30/2), două provin din inventarul unei gropi (Pl. 30/1), iar ultima din stratul de cultură (Pl. 44/2). Asemenea rotițe miniaturale, probabil piese cu semnificație simbolică217 sunt cunoscute din descoperiri aparținând unor variate medii culturale ale epocii bronzului din estul Bazinului Carpatic218, inclusiv în perioada târzie a epocii219.

VI.3. Obiecte din piatrăMenționăm, pentru început, descoperirea în trei complexe ale așezării de la Marca

„Husău” a unor fragmente de lespezi din piatră, plate sau cu o față ușor concavă, cu dife-rite grosimi. Aceste fragmente provin de la râșnițe confecționate într-un caz din micașist, o rocă locală, una dintr-o gresie, iar ultima dintr-o rocă bazaltică, dură. Cel puțin unul dintre cele două contexte în care apar râșnițe (Cpx. 75) se remarcă printr-un inventar mai bogat, incluzând două vase parțial întregibile. Acest aspect aduce în discuție posi-bila practică a unor depuneri rituale aflate în conexiune cu măcinatul semințelor, prac-tică sesizată arheologic pe parcursul mai multor epoci ale preistoriei220.

Din complexul Cpx. 30 provine o piesă din piatră de râu, probabil în curs de prelu-crare prin șlefuire, asemănătoare unei dălți.

Din stratul de cultură a fost recuperată o lamă din obsidian, cu secțiunea în formă de trapez. Pe una dintre laturi se observă retușe. Piesa măsoară 7 cm în lungime și 2,6 cm lățimea la bază (Pl. 45/4). O altă lamă (?), confecționată din silex alb-gălbui a fost

213 Kacsό 1981, 68; Lászlό 1994, 55; Lakό – Rad 1988, 86; Dietrich 2010, 26–28. 214 Chidioșan – Ordentlich 1975, 18.215 Pop H. et alii 2007, 359; Virag et alii 2007, 368; Fazecaș et alii 2013, 182.216 Chidioșan 1980, 50; Rustoiu 1995, 61–72.217 Buck 1996, 272–274.218 Schuster 1996, 117–137; Bόna 1992, 73–75.219 Bejinariu 2003, 112; Marta 2009, 46.220 Ciută – Bejinariu 2011, 101–108; Kacsό 2004, 60–61; Marta et alii 2010, 78, fig.7.


59

descoperită tot în stratul de cultură, în secțiunea S 3. Piesa măsoară 6 cm în lungime, respectiv 1,8–2 cm în lățime (Pl. 45/3). Dat fiind că în zona excavată nu au apărut mate-riale arheologice din alte epoci, suntem tentați să punem ambele piese litice în legă-tură cu locuirea din perioada Bronzului Târziu din punctul Marca „Husău”. Utilizarea silexului și obsidianului pentru confecționarea unor categorii diverse de artefacte este relativ bine documentată în unele așezări care evoluează pe parcursul Bronzului Târziu, din zona Tisei Superioare221.

Din inventarul arheologic al complexului Cpx. 18 provine o piesă cilindrică, lucrată dintr-o rocă nisipoasă, nu foarte dură, de o culoare cenușiu-albicios, cu urme de utilizare într-un mediu cu temperaturi înalte. Obiectul măsoară 9,3 cm în lungime, iar diametrul la cele două extremități este de 3,8 cm, respectiv 2,5 cm (Pl. 45/5). Piesa a fost utilizată, în opinia noastră, în procesul turnării unor piese de metal, pentru obținerea unor obiecte cu orificiu de fixare, probabil a unor vârfuri de lance. Artefacte asemănătoare, reali-zate din lut, piatră sau bronz au fost descoperite în așezări222, alături de alte indicii ale activității metalurgice, dar apar și în compunerea unor depozite de bronzuri223.

VI.4. Obiecte din metalPe suprafața cercetată a celor două așezări, însumând peste 1,2 ha au fost descoperite

doar două piese de bronz. Prima provine dintre rămășițele unei construcții (Cpx. 10) cercetată în punctul „Husău”. Este vorba despre un mic rest de turnare aflat în asociere cu inventarul ceramic al acesteia. Cea de-a doua piesă de bronz a fost descoperită alături de resturile cinerare ale unui defunct, în urna singurului mormânt apărut în cuprinsul aceleiași așezări (Cpx. 34). Piesa este confecționată din bară de bronz, cu secțiunea în formă de romb. Bara este rulată, formând patru spire (Pl. 54/1). Fiind vorba despre o piesă fragmentară este foarte de precizat cu siguranță despre ce anume poate fi vorba. Asemenea terminații spiralice întâlnim la unele variante ale apărătoarelor de braț, confecționate din bronz, piese descoperite în estul Bazinului Carpatic, încă din Bronzul Mijlociu, în depozite ale orizontului Hajúsamson-Apa, respectiv Koszider, până în depo-zite atribuite perioadei Bronzului Târziu.224 Nu excludem însă posibilitatea ca piesa să provină de la terminația spiralică a unor brățări de tipul celor întâlnite în depozitul de la Cornuțel225, din Banat, după cum poate fi vorba de capul spiralic a unor ace masive („Wellennadel”) precum cele din depozitul de la Cincu226. Nu este exclus nici ca spirala să provină de la o fibulă masivă de tip passementerie.

221 Kacsό 2003, 118, pl. XXXVII/10; Marta et alii op. cit., 121, pl. 33/2.222 Gogâltan 1999, 127, fig. 39/9; 223 Hansen 1994, 131; Petrescu-Dîmbovița 1977, 65, pl. 57/7; Szentmiklosi – Drașoveanu 2004, 55; Beji-nariu 2007, 33, pl. XIX/113.224 Bόna 1958, 238; Mozsolics 1967, 73–74; Bader 1972, 85–90; Idem 1978, 103; Kacsό 1998, 14; Kobal` 1998, 38–39.225 Stratan 1964, 524, fig. 2/1–2,4.226 Soroceanu 1996, 245, fig. 9/1–3.

61

CAPITOLUL VII. INDICII ALE ACTIVITĂȚILOR DESFĂȘURATE ÎN AȘEZAREA DE LA MARCA „HUSĂU”

O serie dintre artefactele arheologice descoperite oferă indicii despre potențiale activități desfășurate în așezarea Bronzului Târziu, cercetată în această zonă a cursului superior al Barcăului.

Cele câteva lespezi de piatră, cu urme de folosire, descoperite în sectorul cercetat al acestei așezări reprezintă dovezi indirecte despre rolul cultivării plantelor și în particular a cerealelor în dieta uzuală a comunității. Reamintim, în acest context, că așezarea se află în zona de luncă a Barcăului, zonă propice cultivării pământului. În așezare nu au fost descoperite resturi de semințe sau cereale carbonizate. Date certe despre speciile de grâu cultivate pe parcursul Bronzului Târziu în această parte a României provin însă din apropiere, dintr-o descoperire efectuată în așezarea grupului Cehăluț – Hajdúbagos, de la Șimleu Silvaniei, punctul „Observator”. Într-una dintre gropile cercetate în anul 2010 a fost descoperită o cantitate de peste 0,5 kg de semințe carbonizate. În urma analizei s-a stabilit că cea mai mare parte a semințelor de cereale provin de la grâu, specia Triticum dicoccum, în timp ce restul aparțin speciei Triticum monococcum227. Dintr-o altă așezare, de pe valea Crasnei, a grupului Cehăluț – Hajdúbagos, cea de la Tășnad „La sere” a fost analizată o altă cantitate de semințe carbonizate, recoltate dintr-o groapă de provizii localizată la marginea așezării. Analiza a stabilit că majoritatea semințelor aparțin speciei de grâu Triticum dicoccum, în timp ce restul sunt atribuite orzului cultivat228. Predominanța acestor specii se regăsește și în cazul descoperirilor analizate de pe terito-riul Ungariei229. În toate cazurile este vorba despre specii rezistente la climatul mai rece și mai uscat ce caracterizează perioada sub-boreală.

În mod surprinzător, cercetarea arheologică nu a furnizat decât o cantitate extrem de redusă de resturi osteologice, descoperite doar în două dintre complexele așezării din punctul „Sfărăuaș 2”. Situația poate fi pusă pe seama condițiilor specifice solului de luncă, cu umiditate ridicată, care a afectat nu doar starea de conservare a ceramicii, ci mai ales cea a materialului osteologic230. În alte așezări ale Bronzului Târziu, unde condițiile de sol au fost mai prielnice s-au păstrat și recuperat cantități însemnate de

227 Ciută – Bejinariu 2012, 158–159.228 Ciută 2012 A, 64–65.229 Gyulai 1993, 29–30.230 Situație semnalată și în cazul altor situri ale Bronzului Târziu din zona Tisei Superioare: Berendi 2009, 181.


62

oase de animale. Pe baza lor a fost reconstituită ponderea diferitelor specii domestice sau sălbatice în dieta cotidiană a comunităților. Astfel în așezarea atribuită etapei târzii a grupului Cehăluț – Hajdúbagos, de la Nyíregyháza – Oros, pe baza rămășițelor osteo-logice analizate s-a putut stabili predominarea vitelor, urmate de suine, ovicaprine, apoi de cabaline și câini. Vânătoarea este și ea atestată prin resturi de la animale sălbatice, în timp ce o serie de oase indică și completarea dietei pe baza pescuitului231. Această struc-tură a speciilor domestice crescute se regăsește, aproape neschimbată și în cazul așezării cu două etape de locuire de la Petea-Csengersima232

Direct legată de ambele ocupații este prelucrarea fibrelor de natură vegetală și animală. Această ocupație (în particular torsul și poate țesutul) este atestată de fusaiolele descoperite și poate unele dintre greutățile piramidale din lut ars.

Activitatea metalurgică este atestată în mod direct prin descoperirea în așezarea de la Marca „Husău” a cepului de turnare provenit din complexul nr.18, respectiv a restului de turnare din complexul nr. 10. Surprinde lipsa aproape totală a pieselor de metal (cu excepția fragmentului depus în mormântul de incinerație – Cpx. 34), deși suprafața cercetată arheologic este destul de mare. În comparație, din așezarea Bronzului Târziu de la Suplacu de Barcău „Lapiș” (unde a fost cercetată o suprafață mult mai mică) provin cel puțin nouă piese de metal, în principal ace de bronz233. De pe o suprafață de circa 50 m2 cercetată în cazul așezării de la Zăuan „Bánffytag”, provin două piese de bronz, tot ace234. Acele de bronz reprezintă, de altfel, principala categorie a descoperirilor de metal și în cazul altor așezări ale Bronzului Târziu din zona Depresiunii Șimleului, precum cele de la Crasna235, Pericei „Kellertag”236 și Zalău „Valea Miții”237.

231 Marta et alii 2010, 137–164.232 Berendi op. cit., 181, 186.233 Ignat op. cit., 10, pl. XIII/3–11.234 Bejinariu 2010, 137, pl. 4/3.235 Lakό 1987, 78, Pl. II/3–5.236 Bejinariu op. cit., 140, Pl. 18/ 5–8.237 Piese inedite în colecția MJIA Zalău. Săpături cu caracter de salvare executate în anii 1977 – 1978 – cf. Lakό 1980, 31–32.

63

CAPITOLUL VIII. MORMÂNTUL DE INCINERAȚIE (CPX. 34 – PL. 54/1–3) DE LA MARCA „HUSĂU” ÎN CONTEXTUL DESCOPERIRILOR CU CARACTER FUNERAR ALE COMUNITĂȚILOR CEHĂLUȚ-HAJDÚBAGOS

Complexul nr. 34, așa cum menționam mai sus, consta din jumătatea inferioară a unui vas bitronconic în care se afla o cantitate apreciabilă de oase umane arse. Urna cu resturile incinerate a fost acoperită cu fragmente de la alte vase.

Printre oasele arse a fost descoperită o piesă de bronz fragmentară. Este vorba despre terminația spiralică a unei piese, confecționată din bară de bronz, cu secțiunea aproxi-mativ romboidală. Conturul gropii de amplasare a urnei funerare nu a putut fi sesizat. Mormântul de incinerație a apărut în apropierea resturilor unei construcții (Cpx. 30), la 12 m NV de aceasta. Este singurul complex cu caracter funerar sigur, descoperit în așezarea de la Marca – „Husău”. O foarte mică cantitate de oase arse, însă extrem de mărunte a fost descoperită în cadrul complexului Cpx. 47. Oasele arse au fost depuse sub un vas așezat cu gura în jos. Gradul foarte mare de fragmentare a oaselor arse din acest complex face extrem de dificilă o eventuală determinare a lor. Din acest motiv nu am încadrat (pînă la o eventuală analiză a resturilor incinerate) și acest complex în categoria celor funerare.

Raportându-ne la marele număr de situri arheologice atribuite grupului Cehăluț-Hajdúbagos, din nord-vestul României, descoperirile cu caracter funerar sunt foarte puține. Menționăm în acest sens stațiunea arheologică de la Suplacu de Barcău „Lapiș” unde au fost descoperite patru morminte de incinerație238. Nu rezultă foarte clar din materialul informatic publicat dacă cele patru morminte erau amplasate în așezarea cercetată parțial sau în afara acesteia, într-un spațiu funerar. Totodată, puținul mate-rial ilustrat lasă impresia că mormintele aparțin unei etape mai timpurii a Bronzului Târziu comparativ cu așezarea239. În continuare exemplificăm cu cele 1–2 morminte de incinerație în urnă descoperite întâmplător la Sanislău – „Pășune”240, cărora li se adaugă alte 1–2 morminte de incinerație de la Ciumești – „Bostănărie”241 și un alt mormânt de

238 Ignat 1978, 10; Idem 1984., 12, pl. XI–XII.239 Bejinariu 2010, 137, nt. 6.240 Németi 1978, 111, fig.5/3–4; Idem 1996, 33, fig. 9/5; Idem 2009, 208.241 Németi 1969, 62, fig. 2/2, pl. XI/8; Idem 1996, 30, fig. 5; Idem 2009, 206.


64

incinerație în urnă, descoperit la Valea lui Mihai – „str. Breslelor”242. Alte descoperiri cu posibil caracter funerar provin din punctul „Cimitirul catolic”, din localitatea Ciumești243, precum și de la Foeni244, ambele în județul Satu Mare. Probabil, Bronzului Târziu îi aparține și un mormânt de incinerație în groapă (M 123) de la Pișcolt „Nisipărie”. Alături de oasele incinerate, în groapă a mai fost descoperit un fragment de brățară.245 Din nord-estul Ungariei, în zona în care au fost documentate descoperirile grupului Cehăluț-Hajdúbagos se cunosc alături de cimitirul publicat de la Hajdúbagos – „Daraboshegy” (22 morminte)246 și alte descoperiri funerare, precum cele de la Nyíracsád247, necropola de la Sárrétudvati (22 morminte), grupul de trei morminte de la Zsáka și alte morminte desco-perite la Hajdúszoboszlό, Földes respectiv Debrecen (cele din ultimul oraș, incerte)248. Toate aceste morminte din Ungaria sunt de incinerație.

Informația arheologică semnificativă pentru comportamentul funerar a comunităților Cehăluț – Hajdúbagos din Bronzul Târziu este relativ săracă. Descoperirile mai „consis-tente”, și ne referim aici la cele câteva necropole din nord-estul Ungariei au fost efectuate la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX, iar datele despre ele sunt sumare ori s-au pierdut. Pentru nord-vestul României putem vorbi de cel mult 8–10 morminte sigure și alte trei probabile, majoritatea descoperite întîmplător și lipsite de observații substanțiale. Toate mormintele sunt de incinerație, cu depunerea resturilor cinerare într-o urnă, acope-rită adesea cu un alt recipient sau cu fragmente ceramice. Posibil ca în unele cazuri să se fi practicat și încinerația în groapă (Pișcolt – „Nisipărie”). În cazul necropolei de la Hajdúbagos – „Daraboshegy”, cel mai adesea, alături de vasul-urnă și vasul ce a servit drept capac au fost depuse și alte recipiente, mai ales căni cu picior sau cești. În unele morminte, alături de resturile arse ale defunctului au fost depuse și piese de bronz întregi sau fragmente. În cazul necropolei de la Hajdúbagos această practică este pregnantă, însă este necesar să menționăm că descoperirile respective sunt reprezentative pentru etapa timpurie a evoluției acestui grup. Piese de metal depuse în interiorul urnelor sunt semnalate și la Marca „Husău”, Sanislău „Pășune” (o brățară), Valea lui Mihai (brățară și „nasturi” de bronz). Relativa sărăcie a inventarului metalic al mormintelor atribuite grupului Cehăluț – Hajdúbagos, pare să fie o altă notă distinctivă a comportamentului funerar specific comunităților de acest tip.

În unele cazuri, așa cum este evident la Marca „Husău”, resturile arse ale unor defuncți au fost îngropate în interiorul așezării, deși anumite descoperiri din Ungaria evidențiază clar existența necropolelor ca și spații funerare separate de spațiul locuit. Morminte de înhumație sau de incinerație au fost adesea depuse în așezări, începând cu neoliticul249 și continuând în perioadele ulterioare250. Poate fi vorba în aceste cazuri

242 RepBihor 1974, 83, nr. 439; Németi 1996, 34.243 Kacsό 1997, 90.244 Németi 2009, 207.245 Idem 1996, 32.246 Kovács 1970, 27–28.247 Idem op. cit.¸44. J. Németi consideră că este vorba despre o așezare – Németi 2009, 211248 Kovács op. cit. 44–45; Németi op. cit., 211.249 Matei et alii 2003, 247.250 Soroceanu 1984, 437, pl. XII/1; Chidioșan 1980, 23–26.


65

despre un „privilegiu” rezervat anumitor membri ai comunității? Analiza temeinică a dovezilor arheologice, efectuată asupra unui număr mare de descoperiri de acest fel, din zona Dunării de Jos, din intervalul sec. XI – VIII î. Hrs. nu a permis sesizarea unor eventuale criterii pe baza cărora să fi fost selectați acele personaje cărora li se rezerva acest tratament251. Există însă și opinii, conturate în urma unor descoperiri particulare, conform cărora în unele cazuri ar fi vorba despre înmormântări cu caracter „special”252, poate ale unor persoane cu anumite atribuții în comunitate253. Faptul că în mormântul de la Marca a fost depus depus doar o parte a unui obiect de metal se înscrie probabil în cadrul acelorași practici de fragmentare rituală, tratament aplicat nu doar pieselor de metal din depozite, ci adesea și celor din morminte, mai pregnant sesizat în perioada timpurie și veche a câmpurilor de urne254.

251 Ailincăi 2008, 30–31.252 Stapel 1999, 221–229.253 Gogâltan et alii, 2008, 116.254 Nebelsick 1997, 36–41.

67

CAPITOLUL. IX. CONSIDERAȚII FINALE

Atribuirea culturală și încadrarea cronologică a evoluției așezărilor de la Marca „Sfărăuaș 2” și „Husău”

Imaginea evoluției culturale pe parcursul Bronzului Târziu, din zona Tisei Superioare (incluzând aici nord-estul Ungariei, nord-vestul României și zonele limitrofe din Ucraina Subcarpatică și sud-estul Slovaciei) a devenit mult mai coerentă decât în urmă cu trei decenii, câte s-au scurs de la ultima sinteză datorată cercetătorului ungur T. Kemenczei255. Un aport important l-au avut în acest sens cercetările cu caracter preventiv, cum este și cazul celor care au permis descoperirea și cercetarea, fie ea și parțială, a așezărilor din Bronzul Târziu, aflate pe cursul Barcăului, în zona comunei Marca, județul Sălaj. Interpretarea descoperirilor și mai ales încadrarea lor culturală și cronologică nu poate fi făcută decât în contextul mai larg, al cercetării Bronzului Târziu din această zonă și evident prin raportarea la descoperirile mai vechi, majoritatea dintre ele deja invocate în capitolele precedente.

În actualul stadiu al cercetării, începutul perioadei târzii a epocii bronzului în zona Depresiunii Șimleului se plasează după încetarea evoluției cunoscutei așezări a culturii Wietenberg de la Derșida, punctul „Dealul lui Balota”. Constatăm în cadrul ceramicii, categoria arheologică cea mai numeroasă în descoperirile Bronzului Târziu, o schim-bare perfect sesizabilă atât în planul formelor, dar mai ales a decorului, față de produ-sele ceramicii Wietenberg din perioada anterioară. Chiar dacă, la început, mai sunt vizibile o serie de reminiscențe ale stilului Wietenberg, vasele din stațiunile Bronzului Târziu, din jumătatea vestică a Sălajului, poartă amprenta inconfundabilă a stilului Cehăluț-Hajdúbagos.

În capitolul rezervat analizei formelor și decorului ceramicii din cele două așezări ale Bronzului Târziu care fac obiectul acestui studiu am precizat mediul sau mediile culturale unde acestea se regăsesc cel mai frecvent. În general, aria de răspândire a unor forme, dar și motive decorative este mai vastă și, în unele cazuri, depășește zona Tisei Superioare. Mai presus de rolul ceramicii sau ornamentelor sale în conturarea profilului identitar al unor populații256 se situează însă imaginarul unei epoci, ce adesea depășește cadrul îngust zonal sau regional, generând răspândirea unor forme sau ornamente pe spații mult mai ample, cu o semnificație precisă, clară pentru populații aparent diferite257.255 Kemenczei 1984.256 Hodder 1982, 42–48; Popescu A. – Băjenaru 2008, 12–22.257 Metzer-Nebelsick 2012, 72.


68

Studiind în comun formele și decorul ceramicii din așezările de la Marca „Sfărăuaș 2”, respectiv „Husău” nu putea să ne scape faptul că, deși pot fi sesizate o serie de elemente comune în cadrul produselor ceramice din cele două situri, pot fi observate și elemente care regăsesc doar într-una sau alta dintre așezări. Tocmai din acest motiv am socotit necesar să analizăm separat indiciile oferite de fiecare așezare, în contextul demersului de precizare a apartenenței culturale și implicit a cadrului cronologic pe care se înscrie evoluția acestora.

În cazul ceramicii din așezarea de la Marca „Husău” sunt vizibile, într-o anumită măsură, elemente de legătură cu ceramica „clasică” a stilului Cehăluț-Hajdúbagos, așa cum o cunoaștem în zona dintre Crasna și Barcău. Este însă evident că apar și chiar sunt mai numeroase unele forme și chiar ornamente, mai puțin sau deloc caracteristice fondului menționat. Recipiente precum cele ale tipului IV, Va1–2, VIc se numără printre formele tipice, frecvent întâlnite în stațiunile grupului Cehăluț-Hajdúbagos. În privința decorului de sorginte Cehăluț-Hajdúbagos, menționam proeminențele conice înconjurate de caneluri semicirculare ce apar pe străchini ale tipului V, inciziile grupate câte două, închipuind spirale pe corpul unor vase, arcadele umplute cu hașuri, grupurile de incizii dispuse în zig-zag, micile proeminențe conice delimitate de o canelură și înconjurate de impresiuni rotunde, etc. Raportându-ne la întreaga cantitate de ceramică provenită din așezarea cercetată în punctul „Husău”, putem afirma că elementele de tradiție Cehăluț-Hajdúbagos, atât forme ceramice cât și decor sunt destul de diluate, dar ne semnalează foarte bine fondul pe care se „grefează” elementele noi, precum și sensul evoluției.

Multe dintre noile forme ceramice se regăsesc pe un spațiu mai larg, în zona Tisei Superioare și nu numai. Se pare că apariția lor marchează o nouă etapă în procesul de uniformizare culturală care va culmina cu formarea complexului cultural Gáva. Așa este de pildă cazul ceștilor aplatizate, cu toarta supraînălțată (tipul VI a), pe care le regăsim și în alte așezări atribuite unei etape târzii a grupului Cehăluț-Hajdúbagos, dar și în alte medii culturale ale Bronzului Târziu. Tot în acest context al discuției menționăm și puținele exemplare de străchini cu marginea invazată (tipul Vc2) apărute în rândul cera-micii din așezarea de la „Husău”, dar și tendința de impunere a formelor bitronconice. Toate aceste noi elemente sesizate în ansamblul ceramicii vor face „carieră” în perioada evoluției complexului Gáva din zona Tisei Superioare.

În opinia noastră, așezarea de la Marca „Husău” poate fi atașată unei evoluții târzii a grupului Cehăluț-Hajdúbagos, care, mai nou, începe să fie evidențiată în zona Ungariei nord-estice, prin așezări precum cele de la Nyírlugos258, Nyíregyháza – TESCO și stația SHELL259, Nyíregyháza – Oros „Úr Csere”260, dar și în nord-vestul României prin desco-periri mai vechi, precum Suplacu de Barcău „Lapiș”261, Biharea „Cetatea de pământ”262, Zăuan „Bánffytag”263 sau în unele din zona Careiului (Berveni, Carei, Căpleni, etc.)264 ori

258 Nagy M. 2005, 63–105.259 Idem 2007, 121–154.260 Marta et alii 2010, 61–72.261 Ignat 1984, 9–26.262 Dumitrașcu 1994, 101–111.263 Bejinariu 2010, 137–139.264 Németi 1990, 43–47.


69

mai recent cercetate, cum ar fi cele de la Marca „Primăria nouă”265. Toate aceste stațiuni au în comun persistența, într-o anumită măsură, în cadrul ceramicii și a decorului aces-teia a unor certe elemente Cehăluț-Hajdúbagos „clasice”, dar și apariția unor forme noi, precum și debutul timid a noii tehnici de ardere care permite obținerea unui colorit dublu a unor recipiente. În unele dintre aceste stațiuni pot fi surprinse, în cadrul ceramicii, indicii ale unor influențe venite dinspre sud, din zona Banatului266, dar și dinspre nord, din arealul ocupat de comunitățile Suciu de Sus târzii – Lăpuș267. Desigur, constatăm și anumite diferențe între stațiunile menționate, dar acestea se pot datora particularis-mului evoluției locale, influențelor venite din mediile culturale vecine, dar și situării lor pe diferite paliere cronologice ale Bronzului Târziu. În actualul stadiu al cercetărilor credem, că sensul acestei evoluții tinde spre manifestările timpurii ale culturii Gáva. Se cunosc deja o serie de stațiuni arheologice (așezări) în care a fost surprinsă stratigrafic o evoluție unde etapa veche de locuire ce aparține grupului Cehăluț-Hajdúbagos este urmată nemijlocit de o etapă mai recentă, ce aparține însă culturii Gáva. Amintim în acest sens situația din stațiunile de la Pericei „Kellertag”268, Doh „La izvoare”269 (ambele din vestul Sălajului), Nyíregyháza – Oros” Șoseaua estică de centură. Situl 24 / Mega Park”270.

Precizarea limitelor cronologice ale evoluției așezării Bronzului Târziu de la Marca „Husău” nu este foarte simplă, întrucât în acest demers ne putem baza doar pe materi-alul ceramic. Singura piesă de metal, ce provine din mormântul de incinerație (Cpx. 34) este fragmentară și lipsită de relevanță cronologică. Analiza formelor și decorului cera-micii a evidențiat că „amprenta” evoluției „clasice” a grupului Cehăluț-Hajdúbagos este destul de palidă. Acest aspect poate fi coroborat cu apariția câtorva fragmente cera-mice decorate într-o manieră caracteristică fazei finale a culturii Wietenberg (Pl. 27/5, 55/2). Printre cele mai timpurii complexe din așezare se numără Cpx. 30, 42, poate și 34 unde asemenea elemente sunt evidente. Unul dintre tipurile ceramice utile demer-sului de precizare a cronologiei acestui sit este reprezentat de ceștile joase cu toarta supraînălțată (tipul VI a). În așezarea de la Petea – Csengersima, care are două etape evolutive, ceștile de acest tip apar cel mai devreme în complexe atribuite locuirii Suciu de Sus (faza Suciu de Sus IIb – Marta) în asociere cu exemplare ceramice cu colorit dublu (negru la exterior, brun-cărămizie la interior). Devin însă mult mai frecvente pe parcursul etapei următoare, atribuită locuirii Lăpuș II – Gáva I271. Pe această bază putem afirma că respectivul tip ceramic apare în așezarea de la Petea – Csengersima cel mai devreme pe parcursul etapei Bz D și probabil la un moment cronologic apropiat apare și în așezarea de la Marca „Husău”. Complexele (Cpx. 1, 23, 33, etc.) unde au fost desco-perite acest tip de cești aplatizate, cu toartă supraânălțată se numără printre cele mai recente din cadrul acestei așezări. În complexul nr. 23, ceștile tipului VI a se asociază cu

265 Bejinariu – Băcueț-Crișan D. 2007, 223–224.266 Ignat op. cit., pl. VI/7; Bejinariu op. cit. 138, pl. 5/5, 7/2, 9/5–6.267 Kacsό 1987, 75; Dumitrașcu op. cit., 104, 106; Bejinariu op. cit., 138. 268 Bejinariu op. cit., 139–142; Sana 2010, 190269 Bejinariu et alii 2004, 114–118; 270 Nagy M. 2012, 255.271 Marta 2009, 52–53.


70

o ceașcă de un alt tip, decorată cu ghirlande de caneluri într-o manieră tipică celor de pe exemplare similare din cadrul descoperirilor de tip Susani, din nord-vestul Banatului272. În opinia noastră, așezarea de la Marca „Husău” evoluează la sfârșitul etapei a doua a Bronzului Târziu din nord-vestul României și pe parcursul celei de-a treia etape273, adică echivalentul în cronologia central-europeană a finalului etapei Bronz D și prima jumătate a etapei Hallstatt A. Acumulările din ultimele decenii, în sfera datării 14C din zona Tisei Superioare, tind să evidențieze că Bronzul D poate fi datat începând cu a doua jumătate a sec. XIV î. Hrs., iar etapa Hallstatt A1 în sec. XIII î. Hrs274. Așezarea trebuie să fi fost contemporană, cel puțin parțial cu așezările situate în apropiere, pe cursul Barcăului, la Suplacu de Barcău „Lapiș”, respectiv Zăuan „Bánffytag”.

Limitele demersului de precizare a cadrului cronologic și apartenenței culturale a descoperirilor din cealaltă așezare, cea de la Marca „Sfărăuaș 2” (aici incluzând, așa cum am spus și cele două complexe Cpx. 53 și 59 descoperite în zona sitului „Sfărăuaș 1”) sunt determinate de numărul restrâns al complexelor arheologice cercetate. Menționam că săpătura preventivă a vizat doar o zonă periferică a sitului. Ca și în cazul celeilalte așezări, ceramica reprezintă singura categorie pe baza căreia putem fundamenta datarea sitului și apartenența culturală a descoperirilor. În acest sens există o serie de elemente care se regăsesc și în cadrul ceramicii din așezarea de la „Husău”, dar și altele care sunt proprii doar sitului de la „Sfărăuaș 2”. Din stratul de cultură provin o serie de fragmente aparținând unor vase, care prin formă și decor pot fi puse în legătură cu stilul Cehăluț-Hajdúbagos. Este vorba despre câteva fragmente aparținând unor recipiente ale tipului Va2, decorate cu proeminențe conice înconjurate de caneluri semicirculare (Pl. 52/3), cărora li se alătură unele fragmente decorate cu grupuri de incizii (3–4) dispuse în zig-zag pe corpul unor vase (Pl. 52/6). Din complexul nr. 59 provine un vas de tip IV, tip întâlnit și între vasele provenite din așezarea de la „Husău”. Lor li se alătură străchinile cu marginea arcuită spre interior (tip Vc2) precum și fragmente de la cești (tipul VIc) întâlnite în ambele stațiuni.

Dintre tipurile ceramice apărute doar în așezarea de la „Sfărăuaș 2” menționăm stră-chinile cu buza modelată cu lobi prelungi, precum și străchinile atribuite tipului Vc și Vd. Mult mai importante sunt însă noile tendințe sesizate în cadrul decorului. Este vorba despre decorarea unor vase cu fațete late de 2,5 cm, dispuse oblic și delimitate sau nu de creste reliefate (tipul B5). Tot aici se situează și canelurile late, mărginite de nervuri reliefate (tip B6), dipuse fie orizontal pe gâtul unor vase de mari dimensiuni, fie oblic pe pântecele unor recipiente de acest fel. În fine, menționăm și canelurile de dimensiuni medii (lățime 1–1,5 cm, tip B7) orientate vertical pe pântecele unor vase sau orizontal pe interiorul unor străchini ale tipului Vc-d. Această preferință pentru decorul canelat, realizat în maniera menționată mai sus este definitorie pentru o parte a ceramicii din situl de la Marca „Sfărăuaș 2” și nu se regăsește în zona cercetată a așezării din punctul „Husău”. Ceramică decorată cu caneluri (tipurile B 5–7) provine din complexele nr. 4, 9 respectiv 53. Un alt aspect care diferențiază ceramica așezării din punctul „Sfărăuaș 2”

272 Stratan – Vulpe 1977, pl. 9/63–65, 70–71; Boroffka 1994, pl. 1/ 2–7.273 Gogâltan 2001, 196–199; Idem 2005, 376.274 V. Szabό 2005, 159–160.


71

de cea din punctul „Husău” este ponderea mult mai mare a ceramicii cu colorit dublu (negru exterior, cărămiziu-gălbui la interior). În prima așezare, această specie ceramică reprezintă aproape 20 % din totalul fragmentelor descoperite, în timp ce în stațiunea de la „Husău” abia depășește 8 %.

Pe baza celor expuse mai sus, putem afirma, sub rezerva impusă de limitele unei cercetări mai reduse comparativ cu cea din situl „Husău”, că așezarea din punctul „Sfărăuaș 2” evoluează o anumită perioadă de timp în paralel cu prima. Elementele de certă tradiție Cehăluț-Hajdúbagos sunt prezente și în așezarea de la „Sfărăuaș 2” însă tot ca un aspect marginal. Evoluția sa însă, grație caracteristicilor ceramicii din complexele nr. 4, 9, 53 pare să depășească finalul așezării din punctul „Husău”, iar cultural, comple-xele menționate (mai pregnant Cpx. nr. 4) pot fi atribuite unei etape timpurii a culturii Gáva. Contextul descoperirilor și inventarul ceramic, deși mai redus cantitativ, sugerează o situație similară celei din situl de la Pericei „Kellertag”275 și o plasare a descoperirilor de la „Sfărăuaș 2” preponderent pe parcursul etapei Bronz Târziu III, chiar în a doua jumă-tate a sa (echivalentul Ha A2), cu mențiunea că începuturile sale pot fi plasate în etapa anterioară. O datare similară, în etapa timpurie a culturii Gáva este postulată și pentru puținele descoperiri de acest tip ce provin de la Porț „Stația de betoane BECHTEL”276.

Cercetările preventive efectuate în cele două stațiuni ale Bronzului Târziu din punc-tele „Husău” și „Sfărăuaș 2” completează imaginea evoluției comunităților umane ce au locuit această zonă a văii Barcăului, aproximativ în a doua jumătate a mil. II î. Hrs. Până în anul 2012 cunoașterea perioadei târzii a epocii bronzului din zona comunei Marca se baza pe descoperiri puține, provenite fie din cercetări preventive de mică amploare, fie din descoperiri întâmplătoare cum este cazul depozitului de bronzuri descoperit pe malul Barcăului la începutul sec. XX277. Din punctul „Stația de betoane BECHTEL” aflat la nord-vest de cele două așezări provin fragmente ceramice de factură Cehăluț-Hajdúbagos, precum și două complexe cu inventarul compus din fragmente ceramice cu colorit dublu (negru la exterior, cărămiziu la interior)278. Cercetarea preventivă a stațiunii arheologice de la Marca „Corău” a condus la descoperirea câtorva complexe arheologice (gropi) ce datează din această perioadă a epocii bronzului279. Două gropi cu inventar ceramic specific Bronzului Târziu au fost descoperite cu ocazia cercetărilor preventive de la Marca „Primăria nouă”280. Depășind cadrul administrativ al comunei Marca, dar menținându-ne tot în zona limitrofă trecătorii Barcăului, menționăm așezările din Bronzul Târziu de la Suplacu de Barcău „Dealul Roș”281 și „Lapiș”282. Evident nu toate aceste așezări sunt contemporane, evoluția lor plasându-se în etape particulare 275 Bejinariu 2010, 139–142.276 Sana 2010, 191.277 Fetzer 1910, 69–70; Bejinariu 2008, 71.278 Matei / Băcueț – Crișan D. 2008, 239, 242; Sana 2010, 212–213.279 Băcueț-Crișan S. et alii 2012, 246.280 Bejinariu – Băcueț-Crișan D. op. cit., 223–224.281 Fazecaș et alii 2011, 54; Bejinariu – Fazecaș 2013.282 Ignat op. cit. Există două puncte care poartă acest nume (Lapiș) ambele situate pe malul stâng al Barcăului, în zona localității Suplacu de Barcău (jud. BH). Pe ambele locații au fost descoperite dovezi clare de locuire din perioada Bronzului Târziu cu ocazia unor cercetări arheologice. Cele mai recente au fost efectuate în primăvara anului 2013.


72

ale Bronzului Târziu. Probabil importanța strategică a trecătorii de pe cursul Barcăului a avut un anumit rol în polarizarea locuirii pe acest sector al Barcăului, în perioada menționată.

Densitatea mare de locuire, importanța trecătorii ca loc obligatoriu de trecere în rețeaua comunicațiilor supraregionale din zona de contact a Tisei Superioare cu Transilvania propriu-zisă au reprezentat factori determinanți pentru amenajarea pe parcursul Bronzului Târziu sau poate în prima epocă a fierului, a incintei fortificate de la Marca „Iertașul Petacilor”283. Această incintă fortificată, probabil indiciu al unui potențial centru de putere interesat în controlul accesului prin trecătoare era amplasată într-o poziție dominantă față de intrarea în defileu, pe malul stâng al râului Barcău. Suprafața închisă de amenajările defensive din punctul „Iertașul Petacilor” depășește 4,5 ha. La suprafață se observă o incintă rectangulară delimitată de un val și șanț, relativ degradate pe latura de nord-vest, în timp ce pe calea de acces spre platou, elementele defensive au fost suplimentate cu un val semicircular. Din păcate lipsesc alte date suplimentare despre această incintă, despre caracterul ei (așezare fortificată sau fortificație de refugiu), despre perioada când a fost amenajată și a funcționat. În vara anului 1972, în contextul cercetă-rilor arheologice intreprinse în fortificația dacică de pe „Dealul Cetății”, de la Marca, S. Dumitrașcu de la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea realizează un sondaj de amploare redusă și în punctul „Iertașul Petacilor”. Materialul ceramic descoperit, precum și cel provenit din cercetările de suprafață efectuate ulterior nu permit o rezolvare tranșantă284 a problemei perioadei în care a fost folosită această incintă, întrucât apar atât materiale din epoca bronzului (după toate aspectele, probabil din Bronzul Târziu) cât și ulterioare, de factură Gáva.

Semnificația descoperirilor de la Marca pentru cunoașterea Bronzului Târziu din NV României

Odată cu publicarea necropolei de incinerație în urne din estul Ungariei, de la Hajdúbagos, punctul „Daraboshegy”, (com. Hajdú-Bihar), săpată încă în anul 1909, T. Kovács definește un nou grup de descoperiri ale Bronzului Târziu, evidențiat atunci în est-nord-estul Ungariei. Considera că produsele ceramice și decorul lor ilustrează un amestec de elemente Otomani și HGK, cele din urmă având ponderea cea mai impor-tantă. Analiza cronologiei inventarului metalic al mormintelor îi permite să plaseze evoluția necropolei în prima perioadă a Bronzului Târziu (tranziția de la R BB1-BB2) respectiv în perioada a doua a acestei epoci (R BC)285. Același autor considera că pe parcursul celei de-a treia etape a Bronzului Târziu, în zona în care fuseseră documentate arheologic descoperirile grupului Hajdúbagos, acum avem de-a face cu locuiri atribuite

283 Dumitrașcu – Lucăcel 1974, 6–7, fig. 3–5; Sana 2010, 57.284 Considerăm că datarea incintei de la Marca „Iertașul Petacilor” în perioada de timp corespunzătoare etapei Gáva II a evoluției acestei culturi în zona Depresiunii Șimleului este insuficient sprijinită pe argu-mente mai consistente, ci doar pe puținele fragmente ceramice descoperite în periegheze și poate pe aspectul amenajărilor defensive – Sana 2010, 195.285 Kovács 1970, 27–44.


73

grupului cultural Berkesz-Demecser286. Aceste descoperiri și altele din estul și nord-estul Ungariei puneau sub semnul întrebării teoria îndelungatei evoluții a culturii Otomani, până în momentul apariției culturii Gáva, așa cum susțineau până în acel moment o serie de arheologi români287. Alte descoperiri din nord-estul Ungariei, respectiv nord-vestul României aduc noi argumente în sprijinul celor susținute de către T. Kovács. Publicând o serie de materiale arheologice din zona Careiului, dar și altele, descoperite mai la sud, J. Németi le atribuia unor „...noi fenomene culturale locale..”288 datate în Bronzul Târziu, reprezentând în opinia sa „...o verigă de legătură spre marele grup cultural, numit cultura Gáva-Holihrady...”289. Noi materiale, similare acestora sunt publicate la scurt timp tot de către Németi, menționând cu acest prilej că în ciuda faptului că pare evidentă continu-itatea unor elemente ale Bronzului clasic, reunirea lor sub titulatura de „Otomani IV”, așa cum fusese propusă de către T. Bader ar fi eronată, întrucât aceasta nu acoperă și nu reflectă în întregime procesul de sinteză care a condus la geneza culturii Gáva290.

Noțiunea de „grup Cehăluț” a fost utilizată prima dată de către C. Kacsό, în 1987, considerând că aceasta este mai potrivită pentru a desemna evoluția culturală ulteri-oară finalului culturii Otomani din nord-vestul României, decât cea de „fază Otomani IV”. Deși recunoaște existența unor similarități cu descoperirile de tip Hajdúbagos din nord-estul Ungariei, Kacsό socotea improprie folosirea acestei denumiri și pentru comunitățile din nord-vestul României, întrucât evoluția cronologică a lor ar depăși-o pe cea a comunităților din spațiul amintit al Ungariei291. Câțiva ani mai târziu, C. Kacsό aprofundează datele cunoscute despre grupul Cehăluț, menționând că geneza acestuia se produce pe un fond Otomani, pe care se „grefează” elemente HGK și Suciu de Sus. Ipotetic, împarte evoluția grupului în două etape, punând semnul egalității între prima etapă din evoluția sa și descoperirile de tip Hajdúbagos din Ungaria. Este de părere că faza a doua a grupului se regăsește doar în descoperirile de pe cursul superior al Barcăului și Crasnei, în timp ce în perioada amintită, în nord-estul Ungariei așezările Hajdúbagos sunt înlocuite de cele ale culturii Berkesz. Evoluția grupului este plasată în etapele de început (I–II) ale Bronzului Târziu292. Noi descoperiri ale Bronzului Târziu din zona Careiului sunt publicate în 1990 de către J. Németi. Cu acest prilej sintetizează o parte a datelor cunoscute despre descoperirile de tip Cehăluț, pe care le încadrează la „sfârșitul Br. C – prima etapă a Br. D – Reinecke”293. Pe baza analizei ceramicii provenite din cercetări de suprafață sau recuperată din complexe distruse în urma unor lucrări de îmbunătățiri funciare, autorul remarcă pe de o parte „prezența elementelor tradiționale ale grupului Cehăluț.... pe de altă parte, apar pregnant forme de vase, motive ornamentale specifice orizontului ceramicii canelate, regăsite în cultura Gáva-Holyhradi”294. Autorul

286 Idem op. cit., 42–44.287 Rusu 1963, 183; Ordentlich 1970, 97; Horedt 1967, 145–147; Bader 1978, 62. 288 Németi 1978, 120.289 Idem op. cit., 121290 Németi 1982, 46–47.291 Kacsό 1987, 72, nota 60.292 Kacsό 1990, 42–43.293 Németi 1990, 45–46.294 Idem op. cit, 46–47.


74

atribuie aceste descoperiri perioadei de formare a culturii Gáva (Gáva I), dar evidențiază aportul fondului cultural de tip Cehăluț-Hajdúbagos la acest proces. Totodată nu uită să precizeze că nu poate fi susținută anterioritatea grupului cultural Berkesz față de cultura Gáva în zona Careiului, dat fiind faptul că primul nu este documentat cu certitudine295. Într-un studiu publicat în română296 și în germană297, C. Kacsό sintetizează datele cunos-cute despre descoperirile grupului Cehăluț până în anul 1997. Este reiterată plasarea evoluției grupului pe parcursul primelor două faze ale Bronzului Târziu transilvănean.

Din zona limitrofă a Bihorului cu Sălajul, de la Suplacu de Barcău, D. Ignat publică o parte a a materialului arheologic descoperit în punctul „Lapiș” pe parcursul a patru campanii de cercetare. Descoperirile sunt încadrate „...în faza târzie a epocii bronzului (Br. C – Br. D), cvasi-contemporane cu o fază timpurie a grupului Igrița”298.

O serie de descoperiri de pe teritoriul Sălajului, mai precis din jumătatea sa vestică, de pe cursul superior al Crasnei și Barcăului sunt puse în circuitul științific în anii ‚80 de către É. Lakό, arheolog la muzeul din Zalău. Contribuțiile domniei sale se rezumă însă mai ales la valorificarea unor date cu caracter preliminar sau la publicarea unor obiecte de metal din așezările Bronzului Târziu, de la Doh, punctul „La izvoare”299, Crasna, punctul „Csereoldal”300, respectiv Cehei „Misig”301. În esență, autoarea atribuie aceste descoperiri fazei târzii a culturii Otomani (Otomani IV) ceea ce implică accep-tarea acestei noțiuni pentru a desemna descoperiri de genul celor menționate, datate în prima parte a Bronzului Târziu. Ulterior, rezultatele acestor cercetări ale fostei noastre colege au făcut obiectul unor studii mai extinse302. În esență, toate aceste studii înca-drează descoperirile menționate printre cele de tip Cehăluț – Hajdúbagos. Alte desco-periri de această factură, rămase inedite multă vreme sunt publicate de către I. Bejinariu. Este vorba despre cele de la Zăuan, punctele „Dâlma Cimitirului” și „Bánffytag”303. Cele din urmă sunt reluate cu alt prilej, de dată recentă, în context comparativ cu materialele din Bronzul Târziu descoperite în așezarea de la Pericei „Kellertag”304. În câteva dintre aceste studii și articole este abordată implicit și problema evoluției culturale pe parcursul Bronzului Târziu în zona cursului superior al râurilor Crasna, respectiv Barcău.

În ultimii 15 ani, dintre contribuțiile semnificative pentru cunoașterea descoperi-rilor de tip Cehăluț – Hajdúbagos (sau Hajdúbagos / Pișcolt – Cehăluț) din afara zonei Sălajului menționăm repertoriul zonei Careiului întocmit de către J. Németi, unde este prezentată dinamica zonală a siturilor atribuite acestui grup cultural305. În 2008 același autor publică o sumară sinteză a unor aspecte legate de terminologia, respectiv

295 Idem op. cit., 47–48.296 Kacsό 1997, 85–110.297 Kacsό 1999, 85–112.298 Ignat op. cit., 9–13.299 Lakό 1980, 32–34.300 Idem 1987, 77–81.301 Lakό – Rad 1988, 85–89.302 Bejinariu – Lakό 1996, 11–33; Idem 2000, 163–219; Bejinariu et alii 2004, 111–131.303 Bejinariu 2001, 157–174.304 Bejinariu 2010, 135–152; Idem 2010 A, 235–264.305 Németi 1999.


75

începuturile și finalul grupului cultural Cehăluț – Hajdúbagos306. Ulterior, în 2010 sunt publicate alte descoperiri de acest tip de pe cursul mijlociu al Crasnei, din localitatea Acâș (j. SM), sit arheologic cu urme de locuire din trei perioade ale epocii bronzului: Otomani final, Hajdúbagos / Pișcolt – Cehăluț, Pre-Gáva (Gáva I) 307. Din păcate, cu o singură excepție, materialul arheologic ilustrat nu este publicat pe baza asocierii sale în complexe.

Evoluția culturală de pe parcursul Bronzului Târziu din nord-estul Ungariei, în parti-cular a manifestărilor grupului Cehăluț – Hajdúbagos a fost aprofundată în ultima vreme grație valorificării unor descoperiri precum cele de la Nyírlugos308, din câteva puncte aflate în bazinul Crișului Repede309, de la Nyíregyáza – Oros310 sau din alte puncte de pe cuprinsul orașului Nyíregyáza311. Pe baza acestor descoperiri, una dintre concluziile cele mai evidente sugerează, tot mai clar, că evoluția grupului Cehăluț – Hajdúbagos din nord-estul Ungariei, departe de a înceta datorită formării culturii Berkesz, continuă pe coordonate superioare ale Bronzului Târziu, contribuind direct, într-o măsură semnifi-cativă la geneza manifestărilor timpurii ale culturii Gáva.

După această foarte succintă trecere în revistă a celor mai sugestive preocupări referitoare la problematica evoluției grupului cultural Cehăluț – Hajdúbagos este nece-sară o revenire la descoperirile din vara anului 2012 din zona localității Marca. Foarte importante sunt în principal cele din punctul „Husău” și datorită numărului mai mare de complexe arheologice. Acest aspect a permis analiza comparativă a inventarului ceramic și implicit a caracteristicilor acestei categorii, demers util pentru atribuirea culturală a stațiunii, dar și pentru precizarea limitelor cronologice pe care se înscrie evoluția sa, în lipsa altor artefacte utile acestei încercări. În cazul acestei așezări, așa cum subliniam mai sus, ceramica mai păstrează încă amprenta, deși difuză, a stilului „fazei clasice” a formelor și ornamentației Cehăluț – Hajdúbagos. Cea mai mare parte a produselor ceramice ilustrează însă o așezare în evoluție, cu forme noi, cu o ornamentație mai „sobră”, cu noi tehnici de ardere care încă se află într-o fază experimentală. Situația, așa cum spuneam, a mai fost surprinsă și în alte situri din Depresiunea Șimleului, însă la Marca „Husău” este mult mai bine conturată, grație, mai ales, suprafeței întinse care a fost cercetată, dar și numărului mai mare de complexe. În opinia noastră, descoperiri precum cele de la Marca „Husău”, Zăuan „Bánffytag”, Suplacu de Barcău „Lapiș” și „Lapiș / Stația CPF”312, pentru a le enumera doar pe cele mai bine cercetate din această zonă, ilustrează foarte bine sensul evoluției fondului local de tip Cehăluț – Hajdúbagos spre manifestări de tip Gáva. În opinia noastră ele se înscriu încă pe coordonatele evoluției grupului cultural Cehăluț – Hajdúbagos, reprezentând o etapă finală a acestei evoluții, anterioară primelor manifestări de tip Gáva. În alte zone ale teritoriului atribuit acestui grup cultural, materiale ceramice în parte similare sunt reunite sub titulatura de „desco-

306 Idem 2009, 203–221.307 Idem 2010, 265–316.308 Nagy M., 2005, 63–105.309 Nagy M., 2007 A, 25–44.310 Bejinariu et alii 2008, 191–194; Idem 2009, 57–85; Marta et alii, 2010. 311 Nagy M. 2007, 121–154. 312 Săpătură de dată foarte recentă (aprilie – iunie 2013). Material arheologic inedit.


76

periri de tip pre-Gáva”, însă autorul constată că rămâne încă chestionabil dacă ele atestă o fază târzie a grupului Hajdúbagos / Pișcolt – Cehăluț sau mai degrabă reprezintă o fază timpurie a culturii Gáva313.

Compararea inventarului ceramic provenit din cele două așezări cercetate pe acest tronson al Autostrăzii „Transilvania”, în zona localității Marca a permis surprinderea a cel puțin două etape din procesul complex care precede și conduce la apariția manifes-tărilor culturale de tip Gáva. Dacă în cazul ceramicii așezării de la Marca „Husău” avem evidențiate doar premise ale acestui proces, în schimb, o parte a ceramicii descoperite în câteva complexe ale așezării de la Marca „Sfărăuaș 2” pare să dovedească că aceasta se plasează deja pe coordonate ale evoluției de perioadă Gáva. Așa cum sugerează materi-alul ceramic din unele situri atribuite etapei de formare a culturii Gáva (Gáva I), acesta păstrează încă pregnant în acest moment „amprenta” fondului local (de tip Cehăluț – Hajdúbagos în zona dintre Crasna și Barcău sau de tip Suciu de Sus târziu – Lăpuș în zona Câmpiei Someșene). Bunăoară, în cadrul descoperirilor atribuite locuirii de tip Lăpuș II – Gáva I, de la Petea – Csengersima anumite tipuri ceramice, precum străchinile / castroanele cu marginea invazată sunt foarte rar întâlnite. În schimb acest tip devine preponderent în faza dezvoltată a culturii Gáva (Gáva II) din Câmpia someșană314. Acest aspect sugerează că procesul de uniformizare la nivelul ceramicii nu se încheie odată cu prima fază a culturii Gáva, ci continuă cu impunerea în anumite zone a unor forme deloc sau mai puțin caracteristice anterior.

Cercetările efectuate în ultimele două decenii într-o serie de așezări ale Bronzului Târziu din zona Tisei Superioare și regiunile învecinate aduc noi argumente în favoarea ipotezei că evoluția acestei perioade, care culminează cu formarea complexului cultural Gáva – Holihrady se produce preponderent pe baza fondului local. Sunt tot mai multe așezările în care pot fi surprinse diferite etape ale evoluției culturii materiale locale (mai pregnat în cazul ceramicii) către manifestări care se vor impune în perioada culturii Gáva. Este cazul adoptării lente a noii tehnici de ardere în urma căreia rezultă produse ceramice cu binecunoscutul colorit dublu, dar în egală măsură este vorba și despre impu-nerea unor forme ceramice noi (vasele bitronconice, dar mai ales străchinile / castroanele cu marginea invazată) sau a decorului canelat. Răspândirea acestor tehnici noi de ardere care permite obținerea vaselor cu colorit dublu poate să fi corespuns și unor restructurări la nivelul imaginarului religios, care se produce pe spații ample. În câteva dintre așezările mai amplu cercetate a putut fi decelată clar o etapă mai veche aparținând manifestărilor culturale ale Bronzului Târziu de tip Cehăluț – Hajdúbagos sau Suciu de Sus – Lăpuș I, urmată nemijlocit de o etapă recentă de locuire ce aparține deja, prin prisma ceramicii descoperite, fazei timpurii a culturii Gáva. Aporturi „străine” sub forma unor tipuri cera-mice caracteristice altor zone sunt evidente în majoritatea siturilor cercetate. Acestea nu sunt foarte însemnate numeric și nu pot fi interpretate ca expresia unor mutări de populații. Toate aceste ipoteze de lucru se bazează însă mai ales pe observațiile arheo-logice, iar pe viitor este necesară completarea lor cu studii interdisciplinare, menite să pătrundă dincolo de barierele la care se oprește cercetarea arheologică propriu-zisă.

313 Németi 2009, 213–214.314 Marta 2009, 71–72.


77

O ultimă problemă asupra căreia dorim să stăruim în încheierea acestor rânduri vizează un aspect al habitatului Bronzului Târziu din această zonă a văii Barcăului. Așa cum spuneam așezarea din punctul „Husău” dar și zona mărginașă a celei de la „Sfărăuaș 2” se află în zona de luncă, actualmente inundabilă a Barcăului. O situație similară a mai fost raportată în cazul așezării din aceeași perioadă, aflată la mică distanță, în amonte pe firul Barcăului, la Zăuan „Bánffytag”. Nu excludem posibilitatea ca toate aceste așezări să fi fost întemeiate pe unele grinduri mai înalte, situate în zona de luncă, dar această locație nu elimina complet pericolul posibil al unor inundații. Locuirea zonei de luncă pe parcursul Bronzului Târziu, în cazul concret al acestui sector al văii Barcăului a fost foarte recent sesizată și în urma cercetărilor preventive efectuate în așezarea de la Suplacu de Barcău „Lapiș / Stația CPF”315. Cercetările desfășurate în regiunea Crișurilor din Ungaria au evidențiat o situație similară celei din zona noastră și anume prezența așezărilor din Bronzul Târziu, din perioada corespunzătoare evoluției culturii Gáva, atât în zonele joase din proximitatea imediată a cursurilor de apă cât și în zonele mai înalte, ferite de pericolul inundațiilor. Acest aspect, coroborat cu cercetările de paleoclimă dovedește că locuirea zonelor joase, de luncă, în perioada celei de-a doua jumătăți a mileniului II î. Hrs. și mai pregnant spre sfârșitul acestui interval s-a datorat unui optim climatic ce a favorizat acest proces. Este vorba despre un climat mai arid, ce a indus scăderi ale debi-tului cursurilor de apă și evident a permis o anumită predictibilitate a variațiilor bruște ale cursului, de natură a provoca episoade de inundații catastrofale. Ulterior deterio-rarea acestui optim a determinat abandonarea acestor așezări, iar modificarea regimului pluvial și a debitului cursurilor de apă s-a tradus în acoperirea suprafeței așezărilor cu straturi consistente de aluviuni aduse de inundații în decursul secolelor.

315 În cazul acestui sit am putut sesiza existența unei grupări de locuințe cu inventar ceramic de tip Cehăluț – Hajdúbagos aflate la baza terasei, la limita cu zona de luncă. Mai mult chiar, un „cartier” al acestei așezări, constând din 1- 2 locuințe și mai multe anexe și gropi a fost amplasat în plină zonă inundabilă, actualmente, la doar 20 m de cursul al Barcăului.

79

PREVENTIVE ARCHAEOLOGICAL RESEARCHES ON THE ROUTE OF THE „TRANSYLVANIA” MOTORWAY. DISCOVERIES FROM THE LATE BRONZE AGE IN THE AREA OF MARCA COMMUNE, SĂLAJ COUNTY

The archaeological discoveries processed in this volume are coming from pre-ventive archaeological excavations carried out in the spring and summer of 2012 on the 3C section of the „Transylvania” Motorway. They are coming

from two Late Bronze Age archaeological sites situated at the north-eastern limit of the administrative territory of the Marca commune, towards the village of Ip. Between the two sites the distance is ca. 0.8 km.

Data about the location, surface and stratigraphy of the sitesThe first site, found in the place named „Husău”, is situated in the floodplain area

of the Barcău river, the actual course of the river being at only 200 m south of the surface preventively researched. The cultural layer has a thickness of 0.20 to 0.30 m and is overlaid by a alluvial deposition layer with a thickness of 0.75 to 1.00 m, fact which demonstrates that this area was repeatedly flooded after the end of the Bronze Age habitation. However, the settled surface in the Late Bronze Age was much bigger, extending south-southeast of the study area as suggested by observations made on the eroded bank of the Barcău. The cultural layer attributed to the Late Bronze Age habi-tation is well visible on both banks of the river being superposed by an alluvial layer ca. 1.00 m thick. Corroborating this data we approximate the extent of the site at ca. 3.5 ha or even more. The second site from the Late Bronze Age is situated in the place named „Sfărăuaș” on a large terrace with southern exposure. Only a small surface was researched from this site, at the southern periphery of the settlement, at the place of contact between the terrace and the floodplain area. The setting of these two settle-ments (especially that from Husău) in the floodplain area is rising questions regarding how safe was living taking into account the danger of potential flooding. This situa-tion is not singular in this section of the Barcău river as we know about other two settlements situated in this low area prone to flooding. The answer lies in the fact that in the Late Bronze Age the climate was colder and drier with a reduced quantity of


80

precipitations, a fact which permitted the habitation in an area otherwise subjected to the danger of flooding.

The archaeological featuresOn the excavated surface (ca. 0.9 ha) of the settlement of Marca – „Husău” 90 archae-

ological features were discovered. The most numerous category is represented by pits of various shapes and dimensions. The features numbered 10, 27–28, 30, 43, 50, 59, 66 and 78 were classified in the category of houses. Apparently, all of them can be classified as surface houses even if all of them are slightly deepening into the sterile layer but no more then 0.20–0.30 m from the identification level. We say apparently because all the clues make us believe that the appearance of the settlement and implicitly of the houses must have been modified after the abandonment of the settlement by the flooding of the Barcău. The floodings that washed the area of the settlement affected the features, especially their upper level. This explains also why most of the pits were not very deep even if the soil in which they were excavated was not difficult to be dug. The majority of houses have a polygonal plan. Only one house has a plan close to circular. Their surfaces vary between 8 and 25 m2. In any of the houses were not found fire installations „in situ” but only rolled pieces of burnt clay from hearths. Also, no traces of the arrangement of the floor were observed. The density of the houses is low (1 house / 1000 m2) and the overall image is that of a settlement with dispersed houses with the exception of four of them (Cpx. 50, 59, 66, 78) grouped on a restrained area at distances of 2 to 9 m between them but there is no certainty that all of them were inhabited concomitantly. Interestingly, in this area were found the only two pits with depositions of whole pots. They are the feature Cpx 1 with a deposition of 9 whole vessels and the feature Cpx 47 where a single pot was deposited, upside down, similar to the big pot in which the smaller vessels were deposited from feature Cpx 1. The two vessel depositions are at a distance of 2 m one from another.

Through the preventive research was identified only the southern periphery of the settlement from the place „Sfărăuaș”. Therefore, only 10 archaeological features were discovered: pits and remains of a fire installation. Most of the features had less specta-cular inventory, maybe with the exception of feature Cpx 4 from which were recovered pottery fragments partially restorable. At ca. 200 m west of the periphery of the settle-ment from „Sfărăuaș”, on the occasion of the research of the Early Medieval settlement, were found two pits (Cpx. 53 și 59) with depositions of pottery from the Late Bronze Age which can be linked to the habitation from the above mentioned point.

In the settlement from „Husau” point was found and a cremation grave (Feature no. 34, Pl.). The funerary urn (the underside of a biconical vessel) were submitted burnt bones and a fragment of a bronze piece. The urn was covered with the remains of other vessels.

About the feature nr. 1. Contributions to the problem of the so-called „vessel depositions” from the Late Bronze Age. „The vessel deposition” was deposited into a pit whose outline could not be noticed.

The big pot was deposited upside down covering both the seven cups and the pot with


81

globular body. The vessel with globular body and two small handles was deposited on foot with one of the cups covering its mouth as a kind of lid. The other six cups were deposited around the globular vessel. By their position, two of them seem to have been overlapped, other two were on foot, one lying on its side and the last one upside down. Other archaeological material (daub, bones, etc) does not have appeared in association with the deposition of vessels. None of the vessels have traces of secondary burning to suggest a „purification” prior to deposition. The deposition from the settlement of Marca „Husău” contains therefore nine vessels, all of good quality. There are three types of containers: a big pot covering the other ones, a pot of medium size and seven cups. The cups from the composition of the deposition are of two types. Five of them belong to a variant characterized by a short body with the lower part very oblique and the handle highly over raised (accounting four almost ½ of the pot’s height). The maximum diameter is at the median area of the cups where, at for of the cups, appear three conical flattened protuberances. One of the items belonging to this variant is lacking protuberances and also has a different shape of the rim which is everted and flattened. The remaining two cups belong to another variant with a high, supple body, truncated lower part and short neck. Among the vessels belonging to this deposition are found in the settlement of Marca „Husău”, in quite a large number, only those from the first variant, the cups with small flattened body, both the variant with protuberances on the median area and the one without protuberances and with flattened rim. The cups with over raised handle represent the ceramic type most frequently found in the composition of Late Bronze Age vessel depositions. The „covering” of small vessels with a container of bigger dimensions was observed also in other cases. The deposition from the settlement of Marca can be assigned to the type 3 of G.V. Szabó’s classification, characterized through the associa-tion of one or more big vessels with small vessels used for drinking or eating. This type sums up a series of discoveries assigned by the author to the Pre-Gáva period. Taking into account the number of containers, the vessel deposition from Marca belongs to the group II of A. Stapel’s classification: an assemblage composed of two up to ten vessels. This group is the most numerous (ca. 37.6%) in the area studied by the author for the UFZ / Late Bronze Age period. The big pot has a capacity of 28–29 litres while the globular vessel with two handles has a capacity of 1.1 litres. In six of seven cups fits a volume of 100 ml of liquid and the seventh one has a double capacity of 200 ml of liquid. It is interesting to observe that, even if two types of cups are present in the composition of the deposition, with a single exception, six of the cups have the same capacity.

The archaeological inventoryPottery represents the most numerous category of the archaeological inventory. One

issue on which we would like to dwell is represented by the category of pottery with double colouring: black or dark nuances on the outside and yellowish-red brick-reddish on the inside. This type is present at both of the Late Bronze Age sites analysed in this book. However, it is obvious that the craftsmen who made these ceramics still not mastered very well the technology allowing the production of containers with these chromatic characteristics of the surfaces. Their achievements are far from the „peak” obtained for


82

double coloured ceramics assigned to the Gáva culture, for instance. There are some exceptions as is the case of double coloured pottery fragments discovered in the pit nr. 9 from the site of „Sfărăuaș 2” which are nothing less than the Gáva pottery, lacking only the metallic aspect of the polishing. The percentage of this type in the ceramic assemblage discovered in the two sites is however peripheral. In the case of the pottery discovered in the 90 features researched at the settlement of „Husău”, the double colo-ured ceramics represent only 8.4% of the total number of pottery fragments. However, there are many features where this type of pottery does not appear at all and also there are features where the percentage of double coloured pottery fragments is bigger then the mean value for the entire settlement. For example, there are pits (Cpx. 18, 34, 52, 75, 77) where the double coloured ceramics account for 35% to 57% of the total number of pottery fragments. The circumstances which led to this situation may be different. They are not necessarily results of a chronological difference but rather results of practices related to the concept of „selective deposition”. Instead, in the features researched in the Late Bronze Age settlement of Marca „Sfărăuaș 2” (including the features Cpx 53 and 59 from the site of „Sfărăuaș 1”), shards belonging to double coloured vessels account for 19.2% of the whole ceramic assemblage. The vast majority of ceramic fragments with double colouring belong to the categories of fine and semi-fine pottery.

Also, of burnt clay were made pieces in the form of a truncated pyramid perforated in the upper part, spindle whorls, miniature wheels etc. Flat querns were made of local stone (micashist) or harder rocks. We mention also the discovery of some flint and obsi-dian blades. A bronze item was found in the feature Cpx 10, in the settlement of „Husău”. It is a casting residue and it’s presence in the settlement along a stone casting spigot in the feature Cpx 18 represent clear indices of bronze manufacturing on this settlement. Another bronze item comes from the single cremation grave discovered in the settle-ments from the point „Husău” (Feature no. 34). It’s about a spiral ending of bronze piece made from a bar with rhombic section (Pl.).

The cultural assignment and the chronology of the discoveries from the Late Bronze Age settlements of Marca „Husău” and „Sfărăuaș”To some extent, in the case of the pottery from the settlement of Marca „Husău”

are visible connection elements with the „classical” pottery belonging to the Cehăluț-Hajdúbagos ceramic style, as we know it in the area between Crasna and Barcău. However, it is obvious that there are present and even more numerous some shapes and even orna-ments little or no characteristic for the above mentioned style. Vessels such as those of the type IV, Va1–2, VIc are between the typical shapes frequently found in settlements of the Cehăluț-Hajdúbagos group. As regards the decoration of Cehăluț-Hajdúbagos origin, we mention conical protuberances surrounded by semicircular grooves which appear on dishes of type V, double incisions forming spirals on the body of some vessels, arcades filled with hatchings, groups of incisions in zigzag, small conical protuberances bounded by a groove and surrounded by round impressions etc. With reference to the total amount of pottery coming from the settlement investigated at „Husău”, we can say that the elements of Cehăluţ-Hajdúbagos tradition, both ceramic shapes and decoration,


83

are quite diluted, but they indicate very well the background on which new elements are „grafted” and the sense of evolution.

Many of the new pottery shapes are found on a larger area in the Upper Tisa region and not only. It seems that their appearance marks a new phase in the process of cultural uniformization ending with the formation of the Gáva cultural complex. This is for instance the case of flattened cups with over raised handle (type VI a) which are found in other settlements attributed to a late phase of the Cehăluţ-Hajdúbagos group, but also in other cultural environments of the Late Bronze Age. In this context of the discus-sion we mention the few examples of dishes with inverted rim (type Vc2) occurring among the pottery from the settlement of „Husău”, and also the tendency of imposing biconical shapes. All these new characteristics observed on the pottery as a whole will make „career” during the evolution of the Gáva cultural complex in the Upper Tisa region. In our opinion, the settlement of Marca „Husău” can be attached to a late phase of the evolution of the Cehăluț-Hajdúbagos group which, recently, is beginning to be evidenced in north-eastern Hungary but also in the neighbouring areas from Romania, approximately the area between the Crasna in the north and the Barcău in the south. All of these sites have in common the persistence, to a certain degree, in the ceramics and its decoration, of some clear Cehăluţ-Hajdúbagos „classical” elements but also the emer-gence of new shapes as well as the timid beginning of new firing techniques which enable to obtain the double colouring of the vessels. In some of these sites can be identified, in the ceramic material, indices of influences coming from the south, from the Banat area and also from the north, from the area occupied by the late Suciu de Sus – Lăpuș communities.

Specifying the chronological limits of the evolution of the Late Bronze Age settle-ment of Marca „Husău” is not very simple, since in this approach we can only rely on the ceramic material, as the metal pieces are few and without chronological relevance. The analysis of pottery shapes and decoration emphasized that the „footprint” of the „classical” evolution of the Cehăluț-Hajdúbagos group is relatively weak. This aspect can be combined with the appearance of a few pottery fragments decorated in a manner characteristic for the final phase of the Wietenberg culture. Among the earliest features found on the settlement are feature no. 30 and 42 where such elements are obvious. One of the pottery types useful for refining the chronology of the site is represented by short cups with over raised handle (type VI a). In the settlement of Petea – Csengersima, which has two phases of evolution, this type of cups occurred at the earliest in features assigned to the Suciu de Sus habitation (the Suciu de Sus IIb phase, after Marta) in asso-ciation with ceramic vessels with double colouring (black on the outside, brown-red brick on the inside), but became more frequent during the next phase, assigned to the Lăpuș II – Gáva I habitation. On this basis, we can say that this ceramic type appears in the settlement of Petea – Csengersima at the earliest during Bz D phase and, probably, at some point close in time, it appears also in the settlement of Marca „Husău”. The archaeological features (Cpx. 1, 23, 33 etc.) where this type of flattened cups with over raised handles were found, are between the most recent from this settlement. In the feature nr 23 the cups of type VI a are associated with a cup of a different type, decorated


84

with garlands of grooves in a manner specific for similar vessels from discoveries of Susani type from north-eastern Banat. In our opinion, the settlement of Marca „Husău” evolved during the second phase of the Late Bronze Age from north-western Romania and probably at the beginning of the third phase which have as equivalents in the Central European chronology the Bronze D and Hallstatt A phases. The settlement must have been contemporary, at least partially, with settlements located nearby, on the Barcău valley, at Suplacu de Barcău „Lapiș” and Zăuan „Bánffytag”.

The reduced number of archaeological features researched for the settle-ment of Marca „Sfărăuaș 2” (including the two features – Cpx 53 and 59 – disco-vered in the area of „Sfărăuaș 1”) imposes limitations to the precision of the chro-nological framework and cultural assignment of the discoveries. As in the case of the other settlement, pottery represents the only category based on which we can establish the dating of the site and the cultural attribution of discoveries. In this regard, there are a number of elements that are also found in the pottery from the settlement of „Husău”, and others that are specific only for the site of „Sfărăuaș 2”. In the cultural layer were found shards belonging to some vessels which, through shape and decoration, may be linked to the Cehăluț-Hajdúbagos style. It is about some fragments, coming from vessels belonging to the type Va2, decorated with conical protuberances surrounded by semicircular grooves, to which we add some fragments decorated with groups of incisions disposed on zigzag on the body of some vessels. From the feature nr 59 is coming a vessel of type IV, a type met also between vessels from the settlement of „Husău”. To them we can add dishes with inverted rim (type Vc2) as well as fragments of cups (type VIc) found on both sites.

Among the ceramic types appeared only in the settlement of „Sfărăuaș 2” we mention the dishes with the rim with prolong lobes as well as the dishes assigned to the types Vc and Vd. But much more important are the new trends noticed in the decoration. It is about the decoration of some pots with facets wide of 2.5 cm, obliquely disposed and delineated or not by nervures in relief (type B5). Also, here are situated the wide grooves bordered by raised nervures (type B6), arranged either horizontally on the neck of large vessels or oblique on the body of vessels of this type. Finally, we mention the medium sized grooves (width 1–1.5 cm, type B7) directed vertically on the body of some vessels or horizontally inside some dishes of the type Vc-d. This preference for the channelled decoration, realized in the above mentioned manner, is characteristic for a part of the pottery assemblage from the site of Marca „Sfărăuaș 2” and is not found in the area researched at the settlement of „Husău”. The pottery with channelled decoration (types B5–7) was found in the features nr 4, 9, and 53. Another element that distinguishes the pottery from the settlement of „Sfărăuaș 2” from that from „Husău” is the far greater proportion of pottery with double colouring (black outside, red brick-yellowish on the inside). In the first settlement this type of pottery represents almost 20% of all the frag-ments discovered, while at „Husău” it barely exceeds 8%.

Based on the above, we can say, subject to the limitations imposed by a smaller area researched if compared to that of „Husău”, that the settlement from „Sfărăuaș 2” evolved a certain period of time in parallel with the first one. Elements of certain


85

Cehăluţ-Hajdúbagos tradition are present in the settlement of „Sfărăuaș 2” but also as a marginal aspect. However, based on the characteristics of pottery from features nr 4, 9 and 53, its evolution seems to surpass the end of the settlement from „Husău”, while culturally, the above mentioned features (especially Cpx 4) can be assigned to an early phase of the Gáva culture. The context of discoveries and the ceramic inventory, although reduced, suggest a similar situation to that from the site of Pericei „Kellertag” and a placement of the discoveries from „Sfărăuaș 2” mainly during the Late Bronze Age III phase, noting that its beginnings can be placed in the previous phase.

The comparison of the ceramic inventory from the two settlements researched on this section of the „Transylvania” Motorway, in the area of Marca commune, allowed the identification of at least two phases of the complex process preceding and leading to the appearance of the cultural manifestations of Gáva type. If for the pottery assemblage from the settlement of Marca „Husău” we only have evidenced premises of this process, instead, some of the pottery discovered within a few features from the settlement of Marca „Sfărăuaș 2” seems to prove that it is placed already on the coordinates of the development of the Gáva period. As suggested by the ceramic material from some sites assigned to the formation phase of the Gáva culture (Gáva I), it still retains strongly at this time the „footprint” of the local fund (of Cehăluţ – Hajdúbagos type in the area between Crasna and Barcău or late Suciu de Sus – Lăpuș in the Someș Plain area). For example, in the case of discoveries assigned to the Lăpuș II – Gáva I phase from Petea – Csengersima, some pottery types like the dishes / bowls with inverted rim are very rarely encountered. Instead, this type becomes very commonly used in the developed phase of the Gáva culture (Gáva II) from the Someș Plain. This aspect suggests that the process of uniformization at the level of pottery assemblages does not end with the first phase of the Gáva culture but continues with the imposition in some areas of some pottery shapes at all or less characteristic previously.

87

PLANȘE

Pl. 1

SFĂRĂUAȘ 2 HUSĂU

râul Barcău

Marca Ip

MARCA

IP


88

010

20

30

40

50

55

-1,30m

-1,10m

C17-1,30m

C3

C9

C8

C7

-1,00m

-1,30m

C10C11

C6

C13

C12

C14

-1,50m -1,30m

C5

C2

C4

0 10 20 30 40 49

10 20 30 40 490

SI/2012

N

1

34

52

1

3

4

5

2

Pl. 2


89

Pl. 3

10

20

30

40

48

SII/2012

-1,00m

C16C26

-1,00m

C28

C19

C18C15

C21

C20

C27

C39

C34 C29C35

C36

C40C38

C32C31 C37

C33C30C22

C24C24

C23-1,00m

-1,00m

-1,00m

0 10 20 30 40 45,5

N

1 3 4

5

1

3

4

5


90

Pl. 4

C1

-1,00m

C64C63

C66 C69C70C67

C68C60

C65

C71

C61

C62

-1,00m

C50C47

C54 C55

C59C78

C58

C88

C44

C57

C56

C53C52

C51

C42

C45C46

C41

-1,10m

-1,10mC79

C80C90

C89

C83

C84

C86

C85C87C81

-1,10m

0 10 20 30 40 47,5

48

40

30

20

10

0

SIII/2012

N

1

3

4

5


91

Pl. 5

2320100

48,5

840

30

20

10

0

curs

ve

chi

al B

arc

ău

lui

-1,10m

C48

C72

C43 -1,10m

-1,20m

curs vechi al Barcăului

-1,10m

C77

C49

C76

C75

C74

C73 ↑

SIV/2012

N

1

3

4

5


92

Pl. 6

-1,50m

-1,62m

C2/2012

A B

A B

N

-1,48m

-1,60m

C3/2012

A B

BA

N

-1,96m

-1,50mC4/2012

A B

A B

N

-1,50m

-1,30m

C5/2012

A B

A B

N

A` B`

C10/2012

-1,60m

-1,50m

-1,50m

-1,30m

B

A

A` B`-1,60m

N

A

B


93

Pl. 7

-1,40mA B

A B

-1,30m

C6/2012

N

-1,20m

A B

A B

-1,00m

C7/2012

N

-1,10m

-1,00mC8/2012

A B

A B

N

A B

A B

-1,00m

-1,10m

C9/2012

N

-1,30m

-1,40mA B

A B

C11/2012

N

A B

A B

-1,40m

-1,30m

-1,50m

C12/2012

N

N

C17/2012

-1,10m

-1,25m

A B

A B

-1,45m

-1,30m

A B

A B

C13/2012

N

A B

A B

C14/2012

-1,40m

-1,30m

N


94

Pl. 8

0,95m

-1,25m

C18/2012

A B

N

A B

A B

A B

-1,20m

-1,00mC20/2012

N

-1,20m

-0,90m

C19/2012

A B

A B

N

-1,30m

-1,00m

C21/2012

A B

A B

N

-1,00m

-1,15m

C22/2012

A B

A B

N

-1,25m

-1,45mA B

A B

C15/2012 -1,10m

N


95

Pl. 9

A B

A B

-1,00m

-1,10m

C24/2012

N

A B

A B

-1,20m

-1,00m

C26/2012 NA

BC27/2012

-1,30m

-1,20m

-1,00m

-1,10m

-1,00m

AB N

-1,20m-1,00m

C16/2012

A B

A BN


96

Pl. 10

44 45 46 47 48

-1,00m

-1,30m

C28/2012

N

A B

A B

-1,00m

-1,30m

C29/2012

N

A B

A B

C23/2012

-1,00m

-1,20m

N

C25/2012 -1,00m

-1,30mA B

A B

N

C34/2012

-1,00m

A B

A B

vas urnă

oase arse

N


97

Pl. 11

N

C32/2012

A B

A B

-1,20m

-1,00m

C33/2012

-1,20m

-1,00m

A B

A B

N

C31/2012

-1,15m

-1,00m

A B

A B

N

-1,00m

A B

A B

C30/2012-1,00m

-1,45m

-1,25m

-1,40m

-1,50m

A` B`

A` B`

N


98

Pl. 12

N

C37/2012

-1,00m

A B

A B

-1,30mA B

A B

-1,00m

-1,10m

-1,20m

C38/2012

N

N

-1,20m

-1,00m

A B

A B

C40/2012

C39/2012

A B

A B

-1,10m

-0,90m

N

N

-1,20m-1,40m

A

A

-1,00m

B

B

C35/2012

A B

A B

C36/2012

-1,00m

-1,10m

N


99

Pl. 13

C45/2012

A

A

N-1,40m

-1,20m

B

B

-1,00m

C47/2012

N

A B

N

-1,20m

-1,40m

C44/2012

A B

A

A

-1,20m

C46/2012

B

B-1,40m

N

-1,50m

-1,00m

A B

A B

C41/2012

N

A

BA

-1,20m

-1,70m

-1,00m

C42/2012

N B


100

Pl. 14

-1,20m

-1,10m

-1,00m

-0,80m

A B

C50/2012

A` B`

B`A`

N

A B

BA

BA -1,50m

-1,20m

C66/2012

-1,00m

N


101

Pl. 15

-1,10m-1,25m

B

B

A

A

-1,10m

-1,50m

-1,30m

-1,20m

C43/2012 N

A

C48/2012

A B

-1,50m

-1,10m

B

N

B

A

B

-1,30m

-1,10mC49/2012 A

↑N


102

Pl. 16

C53/2012

BA

A B

-1,30m

-1,10m

N

A B

C54/2012-1,10m

-1,40m

A B

N

A B

A B

C55/2012-1,10m

-1,30m

N

A B

A B

C57/2012 -1,10m

-1,40m

N

N

C56/2012

A B

-1,10m

-1,30m

A B

C58/2012-1,10m

-1,20m

BA

AB

N

A B

A B

C52/2012-1,10m

-1,50m

N

C51/2012 -1,10m

BA-1,50m

N

A B


103

Pl. 17

A B

A B

-1,30m

-1,70m

-1,10m

C59/2012

N

N

A B

C78/2012 -1,10m-1,20m

-1,40m

-1,50m

A B


104

Pl. 18

C64/2012 -1,10m

-1,30mA B

A B

N

C65/2012 -1,00m

-1,15mA B

A B

N

C60/2012-1,10m

N

A B

C61/2012 -1,00m

-1,20m

N

A B

C62/2012

-1,00m

-1,20mA B

A B

N

A B

C63/2012-1,10m

-1,25m

N

A B

C87/2012

A B

-1,40m

-1,10m

N

C71/2012 -1,00m

-1,20mA B

A B

N

-1,40m

-1,10m

C89/2012

A B

A BN


105

Pl. 19

C67/2012

-1,10m

-1,30m

A B

A B

N

A B

A B

-1,10m

-1,30m

C68/2012

N

C70/2012-1,10m

-1,40mA B

A B

N

A B

A B

-1,70m

C72/2012

-1,10m

N

C90/2012-1,10m

A B

A B

-1,40m

N

-1,50m

-1,10m

A B

A B

C73/2012 N


106

Pl. 20

-1,50m

-1,10m

A B

A B

C74/2012

NA B

A B

-1,30m

-1,10m

C76/2012

N

A B

-1,50m

-1,10m

-1,30m

Fragmentde râșniță

A B

C75/2012

-1,40m

N

C82/2012

BA

BA

-1,10m

-1,40m

N-1,20m

-1,10mC80/2012

A B

A B

N

A B

A B-1,30m

-1,10mC79/2012

N


107

Pl. 21

-1,30m

-1,10m

BA

BA

C77/2012

N

A B

A B

-1,20m

-1,00m

C81/2012

N

-1,20m

-1,00m

A B

A B

C83/2012

N

A B

AB

C84/2012 -1,10m

-1,40m

NA B

A B

-1,10m

-1,40mC85/2012

N

A B

A B

-1,40m

-1,10mC86/2012

N

N

C88/2012

A B

-1,20m

-1,10m

A B


108

Pl. 22

MARCA HUSĂU C15cm

1

2


109

Pl. 23

5cm

MARCA HUSĂU CPX1

1 2

3 4

5 6

7


110

Pl. 24

5cm

MARCA HUSAU C23

1

2

3


111

Pl. 25

MARCA HUSĂU S2 C23

MARCA HUSĂU C29

5cm

1 2

3 4

5

6


112

Pl. 26

MARCA HUSĂU C29

MARCA HUSĂU C305cm

1

2 3

4


113

Pl. 27

5cm

MARCA HUSĂU C30

1 2

3

4 5

6

7 8


114

Pl. 28

MARCA HUSĂU C34

5cm

1

2

3

4


115

Pl. 29

MARCA HUSĂU C33

5cm1

2

3


116

Pl. 30

MARCA HUSĂU C43MARCA HUSĂU C41

5cm

MARCA HUSĂU C42

MARCA HUSAU C42

1 2

3

4

5


117

Pl. 31

5cm

MARCA HUSĂU C 47

MARCA HUSĂU C43

5cm

1

2


118

Pl. 32

MARCA HUSĂU C52

MARCA HUSĂU C30

5cm

MARCA HUSĂU C50

12

3

4 5

6


119

Pl. 33

5cm

MARCA HUSĂU C62

1

2

3

4


120

Pl. 34

5cm

MARCA HUSĂU C62

1

2 3

4


121

Pl. 35

5cm

MARCA HUSĂU C62

1

2


122

Pl. 36

5cm

MARCA HUSĂU C72

1


123

Pl. 37

5cm

MARCA HUSĂU C75

2


124

Pl. 38

5cm

MARCA HUSĂU C75

MARCA HUSĂU C63

1

2


125

Pl. 39

5cm

5cm

MARCA HUSĂU C75

MARCA HUSĂU C76

1

2


126

Pl. 40

MARCA HUSĂU C81

MARCA HUSĂU C86

5cm

1

2

3


127

Pl. 41

5cm

MARCA HUSĂU C86

1

2

3 4

5


128

Pl. 42

5cm

5cm

MARCA HUSĂU C86

1

2


129

Pl. 43

MARCA HUSĂU C90

5cm

MARCA HUSĂU C87

MARCA HUSĂU, S3

1

2

3 4

5


130

Pl. 44

5cm

MARCA HUSĂU, S2

1 2

3

4

5


131

Pl. 45

MARCA HUSAU

S4

S3

S2 C18

S1

S3

5cm

1 2

3 4

5


132

Pl. 46

5cm

MARCA SFĂRĂUAȘ 2, C4

1

2


133

Pl. 47

5cm


1

2

3


134

Pl. 48

5cm


1

2

3

4

5

6

7


135

Pl. 49

5cm

MARCA SFĂRĂUAȘ 2

C10

C8

C9

1

2

3

4


136

Pl. 50

5cm

5cm

MARCA SFĂRĂUAȘ 1, C 53

1

2


137

Pl. 51

-1,10

-1,34

C59

SIV/2012

N

MARCA SFĂRĂUAȘ 1 C59

5cm

1

2

1m


138

Pl. 52

5cm

5cm

MARCA SFĂRĂUAȘ 1

MARCA SFĂRĂUAȘ 2

1 2

34

5 6

7


139

Pl. 53

5cm

MARCA SFĂRĂUAȘ 2

1 2

3

4

5

6


140

Pl. 54

5cm

5cm

1

2

3

MARCA HUSĂU S2, C34

S2


141

Pl. 55

5cm


142

Pl. 56

5cm

1 2

3 4

5 6

7

8

9


143

Pl. 57

- CERAMICĂ

- PIATRĂ

- FRAGMENTE DE VATRĂ ȘI CHIRPIC

- CENUȘĂ, CĂRBUNE

N

1

3

4

5

2

- STRAT BRUN-CENUȘIU

- STRAT GRI-MĂZĂROS

- STRAT DE LUT MARONIU, ALUVIONAR

- STRAT CENUȘIU MÂLOS CU MATERIALE ARHEOLOGICE

- STRAT DE LUT GALBEN-MARONIU, STERIL DIN PUNCT DE VEDERE ARHEOLOGIC

- NORD

- UMPLUTURA DE CENUȘIU-MÂLOS A COMPLEXELOR

145

ANEXA 1. ABREVIERI BIBLIOGRAFICE

1.1. Periodice și seriiAAHung Acta Archaeologica Academiae Scientarum Hungaricae, Budapest.ActaMN Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca.ActaMP Acta Musei Porolissensis, Zalău.AnUnivApulensis Annales Universitatis Apulensis. Series Historica, Alba IuliaAPVLVM Acta Musei Apulensis, Alba Iulia.ArchÉrt Archaeologiai Értesitő, Budapest.ArchPolona Archaeologia Polona, Warsaw.BulCercȘtStud Buletinul Cercurilor Științifice Studențești. Arheologie-istorie-

muzeologie, Alba Iulia.ComArchHung Communicationes Archaeologicae Hungariae, Budapest.CRISIA Crisia. Muzeul Țării Crișurilor, OradeaCronCercArheologice din România

Cronica Cercetărilor Arheologice din România, cIMeC / Institutul Național al Patrimoniului.

Dacia (N.S.) Dacia. Revue d`archéologie et d`histoire anciene, Nouvelle série, București.

DMÉ A debreceni Déri Múzeum Évkönyve, Debrecen.EJA European Journal of Archaeology, London.EphNap Ephemeris Napocensis, Cluj-Napoca.EurAnt Eurasia Antiqua, Berlin.FolArch Folia Archaeologica, Budapest.Marisia Marisia. Studii și materiale-arheologie, Târgu Mureș.Marmatia Marmatia. Arheologie, Baia Mare.MCA Materiale și Cercetări Arheologice, București.MFMÉ Móra Ferenc Múzeum Évkönyve – Studia Archaeologica, Szeged.MMMK A Magyar Mezögazdásig Múzeum Közleményei, Budapest.NyJAMÉ A nyíregiházi Jósa András Múzum évkönyve, Nyíregyháza.OpusArch Opuscula Archaeologica, Zagreb.ŐsLevelek Ősrégészeti Levelek / Prehistoric Newsletter, Budapest.PEUCE Peuce (serie nouă), Studii și cercetări de istorie și arheologie, Tulcea. PZ Praehistorische Zeitschrift, Berlin.RevBistriței Revista Bistriței, Bistrița.SCIV(A) Studii și Cercetări de Istorie veche (și Arheologie), București. SlovArch Slovenská Archaeológia, Bratislava.StudCom Satu Mare Studii și Comunicări Satu Mare. Seria arheologie, Satu Mare.StudComSibiu Muzeul Brukenthal

Studii și Comunicări Muzeul Brukenthal, Sibiu.

SympThrac Symposia Thracologica.TD Thraco – Dacica, București.


146

Terra Sebvs Terra Sebvs. Acta Musei Sabesiensis, Sebeș.Ziridava Ziridava, Arad.AРХАИКА AРХАИКА. Археолошка збирка, Београд.Kapпатика Kapпатика, Ужгород.

1.2. VolumeAmurgul… Amurgul mileniului II a. Chr. în Câmpia Tisei și Transilvania / Das Ende

des 2. Jahrtausendes v. Chr. Auf der Theiß-Ebene und Siebenbürgen. Simpozion / Symposium, Satu Mare 18–19 iulie 2008, L. Marta (Hrsg), StCom Satu Mare, XXVI/I, Satu Mare 2010.

Archäologische Forschungen…

Archäologische Forschungen zum Kultgeschehen in der Jüngeren Bronzezeit und Frühen Eisenzeit Alteuropas. Ergebnisse eines Kolloquiums in Regensburg, 4.–7. Oktober 1993, P. Schauer (Hrsg.), Regensburg 1996.

Aspecte ale epocii bronzului…

Aspecte ale epocii bronzului în Transilvania (între vechile și noile cerce-tări), C.I. Popa, R. Totoianu (autori), Sebeș 2010.

Bronze Age Communities…

Bronze Age Communities in the Carpathian Basin. Proceedings of the International Colloquium from Târgu Mureș 24–26 October 2008, Berecki S., Németh R., Rezi B. (eds.), Bibliotheca Mvsei Marisiensis, Seria Archaeologica I., Cluj-Napoca 2009.

Bronze Age Rites… Bronze Age Rites and Rituals in the Carpathian Basin. Proceedings of the International Colloquium from Târgu Mureș 8–10 October 2010, Berecki S., Németh R., Rezi B. (eds.), Bibliotheca Mvsei Marisiensis, Seria Archaeologica IV., Târgu Mureș 2011.

Bronze Age Tell Settlements…

Bronze Age Tell Settlements of the Great Hungarian Plain, Kovács T., Stanczik I., (eds.) Inventaria Praehistorica Hvngariae I., Budapest 1988.

Bronzefunde aus Rumänien…

Bronzefunde aus Rumänien. Beiträge zur Veröffentlichung und Deutung bronze- und älterhallstattzeitlicher Metallfunde in europäischem Zusamennhang / Descoperiri de bronzuri din România. Contribuții la publicarea și interpretarea descoperirilor de metal din epoca bronzului și din prima vârstă a fierului în context european, T. Soroceanu (hrsg. /ed.), Bistrița, Cluj-Napoca 2005.

Bronzezeit in Ungarn… Bronzezeit in Ungarn. Forschungen in Tell-Siedlungen an Donau und Theiss, W. Meyer-Arendt (Hrsg.), Frankfurt am Main 1992.

Bronzezeitliche Gräberfeld…

Bronzezeitliche Gräberfelder in der Südwestslowakei, M. Dušek (autor), Bratislava 1969.

Cercetarea preventivă… Cercetarea preventivă. Provocarea arheologică a zilelor noastre, S.A. Luca, A. Georgescu, Gh. V. Natea, R.M. Teodorescu, C. Urduzia, C. I. Munteanu, V. Palaghie, A. Luca, Sibiu 2013.

Cercetări privind epoca… Cercetări privind epoca bronzului și prima vârstă a fierului în Transilvania, H. Ciugudean (autor), Bibliotheca Mvsei Apvlensis VII, Alba Iulia 1997.

Constructing Power… Constructing Power. Architecture, Ideology and Social Practice / Konstruktion der Macht. Architektur, Ideologie und soziales Handeln, J. Maran, C. Juwig, H. Schwengel, U. Thaler (Hrsg), 2006.

Cultural and Landscapes…

Cultural and Landscapes Changes in south-east Hungary II. Prehistoric, Roman Period, Barbarian and Late Avar settlement at Gyoma 133 (Békes County Microregion), S. Bököny (ed.), Budapest 1996.


147

Der Nordkarpatische Raum…

Der Nordkarpatische Raum in der Bronzezeit / Spațiul Nordcarpatic în epoca bronzului. Symposium Baia Mare, 7.–10. Oktober 1998, C. Kacsó (Hrsg.), Bibliotheca Marmatia I., Baia Mare 2001.

Florești – Polus Center… Cercetări arheologice preventive la Florești – Polus Center, județul Cluj (2007) / Rescue excavations at Florești – Polus Center, Cluj County (2007). S. Mustață, F. Gogâltan, S. Cociș, A. Ursuțiu (ed.), Cluj-Napoca 2009.

Funerary Practices… Funerary Practices of the Bronze and Iron Ages in Central and South-Eastern Europe. Proceedings of the 9th International Colloquium of Funerary Archaeology, Bistrița, Romania 9th – 11 th, 2008, V. Sîrbu, D. L. Vaida (ed.), Cluj-Napoca 2008.

Gaben an die Götter… Gaben an die Götter. Schätze der Bronzezeit Europas, A. u. B. Hänsel (hrsg.), Berlin 1997.

Geografia României Geografia României (IV), București 1992.Identități culturale… Identități culturale locale și regionale în context european. Studii de

arheologie și antropologie istorică. In memoriam Alexandri V. Matei. H.Pop, I. Bejinariu, S. Băcueț-Crișan, D. Băcueț-Crișan (ed.), Cluj-Napoca 2010.

Kultura Otomani–Füzesabony…

Kultura Otomani–Füzesabony – rozwój, chronologia, gospodarka. Materiały z konferencji archeologicznej, Dukla, 27–28. 11. 1997 / Die Otomani–Füzesabony-Kultur – Entwicklung, Chronologie, Wirtschaft. Materialen der archäologischen Konferenz, Dukla, 27–28. 11. 1997, Krosno 1999.

Mensch und Umwelt… Mensch und Umwelt in der Bronzezeit Europas / Man and Environment in European Bronze Age, B. Hänsel (Hrsg), Kiel 1998.

Nagyvárad… Történeti adatok Nagyvárad múltjából, I., J. Emödi (autor), Oradea 2000. Omagiu profesorului Ioan Andrițoiu…

Omagiu profesorului Ioan Andrițoiu cu prilejul împlinirii a 65 de ani. Studii și cercetări arheologice C.I.Popa, G.T. Rustoiu (ed.) Alba Iulia 2005.

RepBihor… Repertoriul monumentelor naturii, arheologice, istorice, etnografice, de arhitectură și artă din județul Bihor, Oradea 1974.

Sarea… Sarea.Timpul.Omul. Catalog de expoziție, V. Cavruc, A. Chiricescu (ed.), Sf. Gheorghe 2006.

Sălaj. Monografie Sălaj. Monografie, București 1980.Scripta praehistorica Scripta praehistorica in Honorem Biba Teržan, M. Blečić, M.Črešnar, B.

Hänsel, A. Hellmuth, E. Kaiser, C. Metzner-Nebelsick (Hrsg.) Situla, 44, Ljubljana 2007.

The Early Hallstatt period…

The Early Hallstatt period (1200 – 700 B.C.) in south-eastern Europe. Proceedings of the International Symposium from Alba Iulia, 10–12 June, 1993, H. Ciugudean, N. Boroffka (ed.), Alba Iulia 1994.

The Gáva Culture… The Gáva Culture in the Tisa Plain and Transylvania / Die Gáva-Kultur in the Theißebene und Siebenbürgen. Symposium Satu Mare 17–18 June / Juni 2011, L. Marta (ed.), StCom Satu Mare, XXVIII/I, Satu Mare 2012.

Utak… Utak a Múltba. Az M3-as Autópálya régészeti leletmentései. Paths into the Past. Rescue excavations on the M3 Motorway, Raczy P., Kovács T., Anders Al. (ed.), Budapest 1997.

Viață privată… Viață privată, mentalități colective și imaginar social în Transilvania, S. Mitu, F. Gogâltan (coord.), Oradea – Cluj-Napoca 1995–1996.


148

Χρόνος... Χρόνος. Beiträge zur prähistorischen Archäologie zwischen Nord-und Südosteuropa. Festschrift für Bernhard Hänsel. C. Becker, M. L. Dunkelmann, C. Metzner-Nebelsick, H. Peter-Röecher, M. Roeder, B. Teržan (Hrsg.) Internationale Archäologie, Studia Honoraria 1, Espelkamp 1997.

1.3. LiteraturăAilincăi 2008 S. C. Ailincăi, The Place of Dead in Early and Middle Iron Age Lower

Danube Area, Funerary Practices..., 9–33.Andrițoiu 1992 I. Andrițoiu, Civilizația tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca

bronzului, Bibl. Thracologica II, București 1992.Anghel 2000 D. Anghel, Influența condițiilor de ardere asupra ceramicii,

BulCercȘtStud, 6, 2000, 171–173. Audouze – Buchsenschutz 1991

F. Audouze, O. Buchsenschutz, Town, Villages and countryside of Celtic Europe, London 1991.

Bader 1972 T. Bader, Apărătorul de braț în bazinul carpato-danubian, StudCom Satu Mare, II, 1972, 85–101.

Bader 1978 T. Bader, Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. Cultura pre-tracică și tracică, București 1978.

Băcueț-Crișan S. 2009 S. Băcueț-Crișan, Considerații privind lingurile-biberon neolitice, AnUnivApulensis. Seria Historica, 13, 2009, 59–68.

Băcueț-Crișan S. et alii 2012

S. Băcueț-Crișan, I. Bejinariu, D. Culic, D. Băcueț-Crișan, H. Pop, Șantierul arheologic Porț, com. Marca, jud. Sălaj. Punct: Corău, în CronCercArheologice din România. Campania anului 2011, 245–247.

Bădău – Wittenberger 1994M. Bădău – Wittenberger, Considerații despre cultura Noua în Transilvania, ActaMN, 31, I, 151–172.

Băjenaru 2003 R. Băjenaru, Die Siedlung von Odaia Turcului und die südlichen Beziehungen der norddonauländischen Frühbronzezeit, în PZ, 78, 2003, 2, p. 140–155

Bălan – Ota 2012 G. Bălan, R. Ota, Situl arheologic de la Micești – Cigaș (mun. Alba Iulia, jud. Alba), APVLVM, series archaeologica et anthropologica, XLIX, 2012, 41–58.

Bejinariu 2001 I. Bejinariu, Late Bronze Age in the Depression of Șimleu, Der Nordkarpatische Raum..., 157–174.

Bejinariu 2003 I. Bejinariu, Epoca Bronzului în Depresiunea Șimleului. Teză de doc-torat (mss.), Alba Iulia 2003.

Bejinariu 2007 I. Bejinariu, Depozitul de bronzuri de la Brâglez (comuna Surduc, județul Sălaj), Cluj-Napoca 2007.

Bejinariu 2008 I. Bejinariu, Descoperiri de bronzuri din Sălaj, în ActaMP, arheologie-istorie-restaurare-geografie, XXX, 2008, 67–77.

Bejinariu 2009 I. Bejinariu, The settlement from Recea – Sulduba valley, Sălaj county. Contributions to the knowledge of Late Bronze Age habitat in north-wes-tern Romania, Bronze Age Communities..., 183–201.

Bejinariu 2010 I. Bejinariu, Repere ale evoluției culturale a nord-vestului României pe parcursul Bronzului Târziu (cursul superior al Crasnei și Barcăului), Identități culturale..., 135–152.

Bejinariu 2010 A I. Bejinariu, Aspects of the Late Bronze Age Cultural Evolution in Northwestern Romania (the Upper Barcău and Crasna rivers), Amurgul..., 235–264.


149

Bejinariu – Băcueț-Crișan D. 2007

I. Bejinariu, D. Băcueț-Crișan, Șantierul arheologic Marca, com. Marca, jud. Sălaj. Punct: Primăria Nouă, în (M. V. Angelescu, F. Vasilescu ed.) CronCercArheologice din România. Campania 2006, cIMeC 2007, 223–224.

Bejinariu – Fazecaș 2013 I. Bejinariu, G. Fazecaș, Materiale ceramice din epoca bronzului desco-perite la Suplacu de Barcău – „Dealul Roș”, județ Bihor, în volum oma-gial Doina Ignat.

Bejinariu – Lakό 1996 I. Bejinariu, É. Lakό, Despre sondajul arheologic de la Cehei „Mesig”, ActaMP, XX, 1996, 11–33.

Bejinariu – Lakό 2000 I. Bejinariu, É. Lakό, Contribuții la cunoașterea Bronzului Târziu din nord-vestul României. Așezarea de la Crasna, ActaMP, XXIII/1, 2000, 163–219.

Bejinariu – Pop 2008 I. Bejinariu, H. Pop, Funerary discoveries dated at the End of the First Iron Age from the South-Eastern Region of the Upper Tisa Basin (Sălaj County, Romania), Funerary Practices..., 35–46.

Bejinariu et alii 2004 I. Bejinariu, É. Lakό, D.V. Sana, Materiale arheologice din epoca bronzu-lui de la Doh (com. Măieriște) jud. Sălaj, ActaMP, XXVI, 2004, 111–131.

Bejinariu et alii 2008 I. Bejinariu, Székely Zs., D.V. Sana, Régészeti ásatások a Nyíregyházát keletről elkerülő úton (26. és 33. lelőhely). Előzetes jelentés, NyJAMÉ, L, 2008, 191–224.

Bejinariu et alii 2009 I. Bejinariu, Székely Zs., D.V. Sana, Săpături arheologice de salvare pe șoseaua de centură a orașului Nyíregyháza. Descoperirile arheologi-ce din epoca bronzului din punctul „Úr-Csere” (26 și 33 Lh.), Marisia. Studii și materiale, arheologie, XXIX, 2009, 57–85.

Belanová et alii 2007 T. Belanová, R. Čambal, S. Stegmann-Rajtár, Die Weberin von Nové Košoriská – Die Webstuhlbefunde in der Siedlung von Nové Košoriská im Vergleich mit ähnlichen Fundplätzen des östlichen Hallstattkulturkreis, Scripta praehistorica, 419–434.

Berendi 2009 E. Berendi¸ The Archaeozoological Description of the Fauna Material, (L. Marta autor) The Late Bronze Age Settlements of Petea-Csengersima, Satu Mare 2009, 181–188.

Bόna 1958 I. Bόna, Chronologie der Hortfunde vom Koszider-Typus, AAHung, IX, 1958, 211–243.

Boroffka 1994 N. Boroffka, Probleme der \Jungbronzezeitlichen Keramik in Ostungarn und Westrumänien, The Early Hallstatt period..., 7–23.

Boroffka 1999 N.G.O. Boroffka, Probleme der späten Otomani-Kultur, Kultura Otomani – Füzesabony..., 113–129.

Bόka 2012 G. Bόka, Changes in the Settlement History of the Late Bronze Age and Iron Age Körös Region Hydrology, Reliefs and Settlement, The Gáva Culture..., 23–33.

Bόna 1975 I. Bόna, Die Mittlere Bronzezeit Ungarn und ihre südöstlichen Beziehungen, Budapest 1975.

Bόna 1992 I. Bόna, Wagen und Wagenmodelle in der Tell-Kulturen, Bronzezeit in Ungarn..., 73–75.

Buck 1996 D.–W. R. Buck, Symbolgut, Opferplätze und Deponierungfunde der Lausitzer Gruppe, Archäologische Forschungen...¸ 271–300.

Bukowski 1996 Z. Bukowski, Kult- und Opferplätze der Bewölkerung der Lausitzer Kultur im Stromgebiet von Oder und Weichsel, Archäologische Forschungen..., 301–333.

Bulzan et alii 2000 S. Bulzan, C. Ghemiș, G. Fazecaș, Săpături de salvare de la Oradea – punctul Salca „Pepinieră”, CRISIA, XXX, 2000, 81–140.


150

Burroughs 2005 W. J. Burroughs, Climatic Change in Prehistory. The End of the Reign of Chaos, Cambridge 2005.

Cavruc et alii V. Cavruc, H. Ciugudean, A. Harding, Vestigii arheologice privind ex-ploatarea sării în epoca bronzului, Sarea..., 41–48.

Cârciumaru 1996 M. Cârciumaru, Paleobotanica (Studii în preistoria și protoistoria României), Iași 1996.

Chapman 2000 J. Chapman, Fragmentation in Archaeology. People, Places and Broken objects in the Prehistory of South-eastern Europe, London – New York 2000.

Chidioșan 1980 N. Chidioșan, Contribuții la istoria tracilor din nord-vestul României. Așezarea Wietenberg de la Derșida, Oradea 1980.

Chidioșan – Emödi 1982 N. Chidioșan, I. Emödi, Grupul cultural Igrița de la sfârșitul epocii bron-zului, CRISIA, XII, 1982, 61–86.

Chidioșan – Emödi 1983 N. Chidioșan, I. Emödi, Descoperiri arheologice din peștera Izbândiș (com. Șuncuiuș) aparținînd grupului cultural Igrița, CRISIA, XIII, 1983, 17–32.

Chidioșan – Ordentlich 1975

N. Chidioșan, I. Ordentlich, Un templu-megaron din epoca bronzului descoperit la Sălacea, CRISIA, V, 1975, 15–26.

Ciugudean 1994 H. Ciugudean, The Hallstatt A period in Central Transilvania, The Early Hallstatt period..., 25–40.

Ciugudean 1997 H. Ciugudean, Considerații privind sfârșitul culturii Wietenberg în Transilvania, Cercetări privind epoca...,65–97.

Ciugudean 2010 H. Ciugudean, The Late Bronze Age in Transylvania (with primary focus on the central and southern areas), Amurgul..., 157–202.

Ciută 2012 B. Ciută, Plant species within the diet of Prehistoric communities from Transylvania, Cluj-Napoca 2012.

Ciută 2012 A B. Ciută, Contributions to the reconstruction of vegetal diet of Cehăluț-Hajdúbagos communities, APVLVM. Series archaeologica et anthro-pologica, XLIX, 2012, 63–68.

Ciută – Bejinariu 2011 E. B. Ciută, I. Bejinariu, Un complex cu depunere rituală aparținând culturii Tiszapolgár descoperit la Leșmir – Dealul lui Kuhn / Kuhnhégy, Terra Sebvs. Acta Mvsei Sabesiensis, 3, 2011, 101–108.

Ciută – Bejinariu 2012 E. B. Ciută, I. Bejinariu, Date arheobotanice privind conținutul unei gropi rituale aparținând grupului cultural Cehăluț-Hajdúbagos, Terra Sebvs. Acta Mvsei Sabesiensis, 4, 2011, 155–167.

Crișan 1968 E. Crișan, Un biberon hallstattian, ActaMN 5, 1968, 405–408.Curta 2006 F. Curta, Apariția slavilor. Istorie și arheologie la Dunărea de Jos în

veacurile VI–VII, Târgoviște 2006.Dietrich 2010 L. Dietrich, „Du bist, was du ißt”. Zu den Kochsitten der Wietenberg-und

Noua-Kultur, Marisia, XXX, 2010, 25–40.Dumitrașcu 1994 S. Dumitrașcu, Biharea (I). Săpăturile arheologice (1973–1980),

Oradea 1994.Dumitrașcu – Emödi 1980 S. Dumitrașcu, I. Emödi, Materiale arheologice de la sfârșitul epo-

cii bronzului și de la începutul epocii fierului descoperite la Biharea, ActaMP, IV, 1980, 47–67.

Dumitrașcu – Lucăcel 1974 S. Dumitrașcu – V. Lucăcel, Cetatea dacică de la Marca (jud. Sălaj), Zalău 1974.

Dušek 1969 M. Dušek, Birituelles Gräberfeld der Karpatenländlischen Hügelgräberkultur in Dolný Peter, Bronzezeitliche Gräberfeld..., 50–81.


151

Eibner 1973 C. Eibner, Die Urnenfelderzeitlichen Sauggefäße. Ein Beitrag zur morpho-logischen und ergologischen Umschreibung, PZ, 48,2, 1973, 144–199.

Emödi 1997 I. Emödi, Descoperiri de la sfârșitul epocii bronzului din Peștera Ungurului, ActaMN, 34, I, 1997, 485–504.

Emödi 2000 I. Emödi, Későbronzkori leletek a Szálka-dombrόl, Nagyvárad..., 95–96.Fazecaș et alii 2011 G. Fazecaș, G. Moisă, D. Marta, N. Tivadar, Istoria comunei Suplacu

de Barcău, Oradea 2011.Fazecaș et alii 2013 G. Fazecaș, D. Marta, A. L. Ignat, M. A. Lie, Șantierul arheologic Suplacu

de Barcău, com. Suplacu de Barcău, jud. Bihor. Punct: Dealul Roșu, CronCercArheologice din România. Campania 2012, 182–183.

Fetzer 1910 J.F. Fetzer, Szilágysági leletekröl, ArchÉrt, u.f., 30, 1910, 69–71. Fischl et alii 2001 Fischl C.P., Kiss V., Kulcsár G., A hordozható tűzhelyek használata a

Kárpát-medencében. I. Középső bronzkor, MΩMOΣ I. „Fiatal Őskoros Kutatók” I. Összejövetelének konferenciakötete, Debrecen, 1997. november 10–13, Debrecen 2001, 163–193.

Fischl et alii 2001 A Fischl C.P., Kiss V., Kulcsár G., Beitrage zur Gebrauch der Tragbarenfeuerherde (Pyraunoi) im Karpatenbecken II. (Spätbronzezeit – Früheisenzeit)¸ Der Nordkarpatische Raum..., 125–156.

Florescu 1991 A.C. Florescu, Repertoriul culturii Noua-Coslogeni din România. Așezări și necropole, Cultură și Civilizație la Dunărea de Jos, Călărași 1991.

Gligor 2009 M. Gligor, Așezarea neolitică și eneolitică de la Alba Iulia – Lumea Nouă în lumina noilor cercetări¸ Cluj-Napoca 2009.

Gogâltan 1996 F. Gogâltan, Iluminatul în preistorie. O posibilă abordare, Viață priva-tă..., 13–23

Gogâltan 1999 F. Gogâltan, Bronzul timpuriu și mijlociu în Banatul românesc și pe cursul inferior al Mureșului. Cronologia și descoperirile de metal, Timișoara 1999.

Gogâltan 2001 F. Gogâltan, The settlement of Cășeiu and some problems concerning the Late Bronze Age in the Center and Northern Transylvania, Der Nordkarpatische Raum..., 191–214.

Gogâltan 2005 F. Gogâltan, Zur Bronzeverarbeitung im Karpatenbecken.Die Tüllenhämmer und Tüllenambosse aus Rumänien, Bronzefunde au Rumänien II..., 343–386.

Gogâltan – Sava 2010 F. Gogâltan, V. Sava, Sântana Cetatea veche. O fortificație de pământ a epocii bronzului la Mureșul de Jos, Arad 2010.

Gogâltan et alii 1992 F. Gogâltan, S. Cociș, A. Paki, Săpături de salvare la Cluj-Becaș, EphNap, II, 1992, 7–17.

Gogâltan et alii 2008 F. Gogâltan, Apai E., Kelemen I., Leben mit den Toten. Ein Ältereisenzeitliches Grab von Vlaha, Kr. Cluj, Funerary Practices...,109–124.

Gogâltan et alii 2011 F. Gogâltan, Németh E.R., Apai E., Eine rituelle Grube bei Vlaha, Gemeinde Săvădisla (Kreis Cluj), Bronze Age Rites..., 163–183.

Gucsi 2001 L. Gucsi, A bronzkori speciális házikerámiák használatának kérdése, MΩMOΣ I. „Fiatal Őskoros Kutatók” I. Összejövetelének konfe-renciakötete, Debrecen, 1997. november 10–13, Debrecen 2001, 195–198.

Gumă 1995 M. Gumă, The end of the Bronze Age and the beginning of the Early Iron Age in south-western Romania, western Serbia and north-western Bulgaria. A short rewiew, TD, XVI, 1–2, 1995, 99–137.

Gumă 1997 M. Gumă, Epoca bronzului în Banat. Orizonturi cronologice și ma-nifestări culturale, Timișoara 1997.


152

Gyulai 1993 F. Gyulai, Environment and Agriculture in Bronze Age Hungary, Budapest 1993.

Hansen 1994 S. Hansen, Studien zu den Metalldeponierungen während der älte-ren Urnenfelderzeit zwischen Rhônetal und Karpatenbecken, U.P.A. 21, Bonn 1994.

Harding 1997 A. Harding, Wie große waren die Gruppenverbände der Bronzezeitliche Welt? Χρόνος..., 443–451.

Hellebrandt 1990 Hellebrandt B. M., Az igrici kerámia depot, CommArchHungariae, 1990, 93–109.

Hodder 1982 I. Hodder, Symbols in action. Ethnoarchaeological studies of materi-al culture, Cambridge 1982.

Horedt 1967 K. Horedt, Problemele ceramicii bronzului evoluat în Transilvania, StComSibiu Muzeul Bruckental, 13,1967, 137–156.

Iercoșan 1982 N. Iercoșan, Un vas-biberon eneolitic descoperit la Ciumești, StCom Satu Mare, V–VI, 1981–1982 (1982), 35–37.

Ignat 1978 D. Ignat, Așezarea neolitică aparținând culturii Criș de la Suplacu de Barcău, CRISIA, VIII, 1978, 9–27.

Ignat 1984 D. Ignat, Așezarea de la sfârșitul epocii bronzului de la Suplacu de Barcău (jud. Bihor), CRISIA, XIV, 1984, 9–26.

Ilon 2005 G. Ilon, Houses of the Late Tumulus / Early Urnfield culture. Based on the excavations at Németbánya, ŐsLevelek, 7, 2005, 135–145.

Kacsó 1981 C. Kacsó, Necropola tumulară de la Lăpuș, teză de doctorat (mss.), Cluj-Napoca 1981.

Kacsó 1987 C. Kacsó, Beiträge zur Kenntnis der Verbreitungsgebietes und der Chronologie der Suciu de Sus-Kultur, Dacia, N.S., XXXI, 1–2, 1987, 51–75.

Kacsó 1990 C. Kacsó, Bronzul Târziu în nord-vestul României, SympThrac, 8, 1990, 41–50.

Kacsó 1997 C. Kacsó, Faza finală a culturii Otomani și evoluția culturală ulterioară acesteia în nord-vestul României, StCom Satu Mare, XIV, 1997, 85–110.

Kacsó 1998 C. Kacsó, Das Depot von Satu Mare, NyJAMÉ, XXXIX–XL, 1997–1998 (1998), 11–31.

Kacsó 1999 C. Kacsó, Die Endphase der Otomani-kultur und die darauffolgende kuturelle Entwicklung im Nordwesten Rumäniens, Kultura Otomani – Füzesabony..., 85–112.

Kacsó 2003 C. Kacsó, Noi descoperiri Suciu de Sus și Lăpuș în nordul Transilvaniei, Marmatia, 7/1, 105–181.

Kacsó 2004 C. Kacsó, Mărturii arheologice, Muzeul Județean Maramureș, seria „Colecții muzeale”, Baia Mare 2004.

Kacsó 2005 C. Kacsó, Contribuții la cunoașterea Bronzului Târziu din nordul Transilvaniei. Cercetările de Bicaz – Igoaie, RevBistriței, XIX, 2005, 51–70.

Kalicz-Schreiber 2010 R. Kalicz-Schreiber, Ein Gräberfeld der Spätbronzezeit von Budapest-Békásmegyer (hrsg. Gábor V. Szabó u. Gábor Váczi)¸Budapest 2010.

Kalicz – Koós 1997 N. Kalicz, J. Koós, Oszlár – Nyárfaszög. Late Bronze Age settlement from the 13th Century B.C.¸Utak..., 71.

Kállay 1986 Á. Sz. Kállay, Későbronzkori edénydepot Battonya határában, ArchÉrt, 111, 1986, 159–165.

Kalmar 1986 Z. Kalmar, Elemente ale culturii Lengyel în nord-vestul României, ActaMP, X, 1986, 61–70.


153

Kemenczei 1968 T. Kemenczei, Adatok a Kárpát-medencei halomsiros kultúra ván-dorlásának kérdéséhez, ArchÉrt, 95, 1968, 159–187.

Kemenczei 1982 T. Kemenczei, Die Siedlungsfunde der Gáva-kultur aus Nagykálló, FolArch, XXXIII, 1982, 73–95.

Kemenczei 1984 T. Kemenczei, Die Spätbronzezeit in Nordostungarn, Budapest 1984.Kemenczei 1989 T. Kemenczei, Bemerkungen zur Chronologie der Spätbronzezeitlichen

Grabfunde im Donau-Theiß zwischenstromgebiet, ComArchHung, 1989, 73–96.

Klengel 1996 H. Klengel, Kultgeschehen und Symbolgut im Textzeugnis der Hethiter, Archäologische Forschungen..., 557–566.

Kobal` 1998 J. Kobal`, Der Depotfund von Chudl`ovo (Kr. Uschgorod, Transkarpaten, Ukraine), NyJAMÉ, XXXIX–XL, 1997–1998 (1998), 33–53.

Koós 1998 J. Koós, Umweltrekonstruktion einer Spätbronzezeitlichen Siedlung in Nordostungarn, Mensch und Umwelt..., 501–506.

Koós 2003 J. Koós, Késö bronzkori edénylelet Északkelet-Magyarrországról, MFMÉ – StudArch, IX, 2003, 121–128.

Kovács 1970 T. Kovács, A Hajdúbagosi bronzkori temetö, FolArch, XXI, 1970, 27–47.Kovács 1988 T. Kovács, Die Bronzezeitliche Siedlung von Sütö – ein kurze uberschicht,

SlovArch, XXXVI, 1, 1988, 119–132.Lakó 1980 É. Lakó, Raport preliminar privind săpăturile de salvare executate în

anii 1978–1979, ActaMP, IV, 1980, 32–35.Lakó 1983 É. Lakó, Repertoriul topografic al epocii bronzului și al hallstattului tim-

puriu în județul Sălaj, ActaMP, VII, 1983, 69–100.Lakó 1987 É. Lakó, Piese de bronz din așezarea de cultură Otomani de la Crasna

(jud. Sălaj), ActaMP, XI, 1987, 77–81.Lakó – Rad 1988 É. Lakó, V. Rad, Raport preliminar de cercetare arheologică la Cehei –

Misig, ActaMP, XII, 1988, 85–89.Larsson 2001 L. Larsson, Society and Nature – forests, trees and lures, ArchPolona,

39, 2001, 37–54.Lascu 2012 I. Lascu, Gropi rituale descoperite în așezarea din prima vârstă a fieru-

lui de la Alba Iulia „Recea”, APVLVM, series archaeologica et anthro-pologica, XLIX, 2012, 73–81.

László 1994 A. László, Începuturile epocii fierului la est de Carpați, Bibl. Thracologica, VI, București 1994.

Luca et alii 2013 S. A. Luca, A. Georgescu, Gh. V. Natea, R.M. Teodorescu, C. Urduzia, C. I. Munteanu, V. Palaghie, A. Luca, Cristian, jud. Sibiu (Autostrada Orăștie-Sibiu, lot 4). Punct: Cristian III, Cercetarea Preventivă..., 35–46.

Makarowicz – Milecka 1999

P. Makarowicz, K. Milecka, Society and Environment. A case study of Early Bronze Age settlement complex from Rybiny, Kujawy, Poland, ArchPolona, 37, 1999, 49–70.

Maran 2006 J. Maran, Architecture, Power and Social Practice – an Introduction, Constructing Power…, 9–14.

Marta 2008 L. Marta, Groapa 154 a așezării din epoca bronzului de la Lazuri. Depunere de obiecte aflate în legătură cu producerea berii preistori-ce?, StCom Satu Mare, seria arheologie, XXIII–XXIV/1, 2006–2007 (2008), 111–129.

Marta 2009 L. Marta, The Late Bronze Age settlement of Petea –Csengersima, Satu Mare 2009.


154

Marta et alii 2010 L. Marta, D. V. Sana, I. Bejinariu, L. Nagy M., Berendi E., The Late Bronze Age Settlement of Nyíregiháza-Oros „Úr Csere”, Satu Mare 2010.

Matei – Băcueț-Crișan D. 2008

Al. V. Matei, D. Băcueț-Crișan, Șantierul arheologic Porț, com. Marca, jud. Sălaj, punct „Stația de betoane Bechtel / La baraj – Barul lui Guti”, (M.V. Angelescu, F. Vasilescu ed.) CronCercArheologice din România. Campania 2007, cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2008, 239–244.

Matei et alii 2003 Al. V. Matei, I. Bejinariu, S. Băcueț-Crișan, D. Gh. Tamba, D. Băcueț-Crișan, D. Sana, Șantierul arheologic Porț, com. Marca, jud. Sălaj. Punct: Corău, (M. V. Angelescu, C. Borș, F. Vasilescu ed.) CronCercArheologice din România. Campania 2002, cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2003, 246–249.

Máthé 1988 M. Sz. Máthé, Bronze Age Tells in the Berettyővalley, Bronze Age Tell settlements..., 27–123.

Metzner-Nebelsick 2012 C. Metzner-Nebelsick, Channelled pottery in Transilvania and beyond – ritual and chronological aspects, The Gáva Culture...,65 – 81.

Morariu – Sorocovschi 1972

T. Morariu, V. Sorocovschi, Județul Sălaj, București 1972.

Mozsolics 1967 A. Mozsolics, Bronzefunde des Karpatenbeckens. Depotfundhorizonte von Hajdúsámson und Kosziderpadlás, Budapest 1967.

Nagy J.-G. – Körösfői 2010 J.-G. Nagy, Zs. Körösfői, Early Iron Age Storage Pit at Porumbenii Mici – Várfele (Harghita county), Amurgul..., 133–152.

Nagy M. 2005 M. Nagy, Késő bronzkori települes Nyírlugos határában, NyJAMÉ, XLVII, 2005, 63–105.

Nagy M. 2007 M. Nagy, Késő bronzkori településrészlet Nyíregyházán, NyJAMÉ, XLIX, 2007, 121–154.

Nagy M. 2007 A M. Nagy, A Hajdúbagos / Cehăluț csoport leletei a Sebes-Körös vidékéről, DMÉ, LXXX, 2007, 25–44.

Nagy M. 2012 M. Nagy L., Neue Beiträge zu spätbronzezeitlichen Gefäßdeponierungen im Oberen Theißgebiet, The Gáva Culture..., 255–280.

Nagy M. – Scholtz 2009 M. Nagy L. – R. Scholtz, A késő bronzkori Felsőszőcs-kultúra települése Őr –Őri-tag lelőhelyen, Bronze Age Communities..., 223–258.

Nebelsick 1997 L. D. Nebelsick, Auf Biegen und Brechen. Ekstatische Elemente bronze-zeitlicher Materialopfer. Ein Deutungversuch, Gaben an die Götter..., 36–41.

Németi 1969 I. Németi, Descoperiri funerare din epoca bronzului în zona Careiului, StCom Satu Mare¸ I, 1969, 57–71.

Németi 1978 I. Németi, Descoperiri de la sfârșitul epocii bronzului în zona Careiului, SCIVA, 29,1, 1978, 99–122.

Németi 1982 I. Németi, Descoperiri arheologice din hotarul orașului Carei, StCom Satu Mare¸V–VI, 1981–1982 (1982), 167–182.

Németi 1990 J. Németi, Contribuții la cunoașterea sfârșitului epocii bronzului din nord-vestul României, SCIVA, 41,1, 1990, 19–54.

Németi 1996 J. Németi, Câteva considerații privind descoperirile funerare din epoca bronzului din nord-vestul României, StCom Satu Mare¸XIII, 1996, 27–55.

Németi 1999 J. Németi, Repertoriul arheologic al zonei Careiului, București 1999.


155

Németi 2009 J. Németi, The Hajdúbagos / Pișcolt – Cehăluț Group, Bronze Age Communities..., 203–221.

Németi 2010 J. Németi, Acâș-Râtul lui Vereș (Veres-rét). The Late Bronze Age settle-ment, Amurgul...,265–316.

Nováki 1983 Gy. Nováki, Régészeti és paleoethnobotanikai adatok a „gabonásvermek” kérdéséhez, MMMK, 1981–1983 (1983), 57–94.

Ordentlich 1970 I. Ordentlich, Die Chronologische Gliederung der Otomanikultur auf dem rumänischen Gebiet und ihre wichtigsten Merkmale, Dacia, N.S., XIV, 1970, 83–97.

Ož`dáni 1986 O. Ož`dáni, Zur Problematik der Entwicklung der Hügelgräberkulturen in der Südwestslowakei, SlovArch, XXXIV, 1, 1986, 5–96.

Petrescu-Dîmbovița 1977 M. Petrescu-Dîmbovița, Depozitele de bronzuri din România, București 1977.

Pop D. 2003 D. Pop, Așezarea din epoca bronzului de la Someș – Uileac, Marmatia, 7/1, 2003, 83–104.

Pop H. et alii 2007 H. Pop, I. Bejinariu, E. Pripon, D. V. Sana, Șimleu Silvaniei, jud. Sălaj, punct: Observator, în (M.V. Angelescu, F. Vasilescu ed.) CronCercArheologice din România. Campania 2006, cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2007, 358–361.

Popa C.I. 2005 C. I. Popa, Modificări culturale la finalul Bronzului timpuriu și înce-putul Bronzului mijlociu în Transilvania, Omagiu profesorului Ioan Andrițoiu..., 51–183.

Popa C.I. – Totoianu 2010 C. I. Popa, R. Totoianu, Noi opinii referitoare la evoluția culturală a Bronzului Târziu în zona centrală și sud-vest transilvăneană, Aspecte ale epocii bronzului..., 171–291.

Popa D. – Boroffka 1996 D. Popa, N. Boroffka, Considerații privind cultura Noua. Așezarea de la Țichindeal, jud. Sibiu, SCIVA, 47,1, 1996, 51–61.

Popescu D. 1956 D. Popescu, Cercetări arheologice în Transilvania (II). Săpăturile de la Vărșand 1949, MCA, II, 1956, 89–152.

Popescu A.-D. – Băjenaru 2008

A.- D. Popescu, R. Băjenaru, Rivalries and Conflicts in the Bronze Age: Two Contemporary Communities in the Same Space, Dacia NS, LII, 2008, 5–22.

Poroszlai 1984 I. Poroszlai, Későbronzkori edény-depot lelet Debrecenből, DMÉ, 1982 (1984), 75–100.

Rezi – Nagy J.-G. 2009 B. Rezi, J.-G. Nagy, Rescue excavations at Chinari „Mociar” (Mureș county), Marisia. Studii și materiale, arheologie, XXIX, 2009, 87–129.

Roska 1942 M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma I. Öskor, Thesaurus antiqui-tatum transsilvanicarum, Kolozsvár (Cluj) 1942.

Rotea 1994 M. Rotea, Contribuția cercetărilor de la Suatu – „Fâneața de Jos”(1991–1993) la cunoașterea etapelor timpurii ale evoluției culturii Wietenberg, ActaMN, 31, I, 1994, 131–150.

Rustoiu 1995 G. Rustoiu, Tipologia „capetelor de băț” aparținând culturilor bronzului mijlociu din România, BulCercȘtStud, 1, 1995, 61–72.

Rusu 1963 M. Rusu, Die Verbreitung der Bronzehorte in Transsilvanien vom Ende der Bronzezeit in die mittlere Hallstattzeit, Dacia, NS, VII, 1963, 197–210.

Rusu et alii 1996 M. Rusu, E. Dörner, I. Ordentlich, Fortificația de pământ de la Sântana-Arad în contextul arheologic contemporan, Ziridava, XIX–XX, 1996, 15–44.


156

Sana 2010 D.V. Sana, Prima epocă a fierului în Depresiunea Șimleului și în zo-nele învecinate. Descoperirile de tip Gáva, Teză de doctorat (mss.), Alba Iulia 2010.

Sava et alii 2011 V. Sava, G.P. Hurezan, F. Mărginean, Șagu. Sit A1_1. O așezare a epocii finale a bronzului la Mureșul de Jos, Cluj-Napoca 2011.

Schauer 1996 P. Schauer, Naturheilige Plätze, Opferstätten, Deponireungfunde und Symbolgut der jüngeren Bronzezeit Süddeutschlands, Archäologische Forschungen...,381–416.

Schuster 1996 C. Schuster, Despre cărucioarele de lut ars din Epoca Bronzului de pe teritoriul României, TD, XVII, 1–2, 1996, 117–137.

Soroceanu 1973 T. Soroceanu, Descoperirile din epoca bronzului de la Obreja (jud. Alba), ActaMN, X, 1973, 493–515.

Soroceanu 1984 T. Soroceanu, Materialen zur Bronze und Hallstattzeit Siebenbürgens (II), ActaMN, XXI, 1984, 433–458.

Soroceanu 1996 T. Soroceanu, Der Bronzedepotfund von Cincu / Groß-Schenk, Siebenbürgen, EurAnt¸ 2, 1996, 241–286.

Stahl 2000 P. H. Stahl, Triburi și sate din sud-estul Europei, București 2000.Stapel 1999 A. Stapel, Bronzezeitliche Deponierungen im Siedlungsbereich.

Altdorf-Römerfeld und Altheim, Landkreis Landshut, Münster – New York – München – Berlin 1999.

Stratan 1964 I. Stratan, O nouă descoperire hallstattiană din Banat, SCIV, XV, 4, 1964, 523–528.

Stratan – Vulpe 1977 I. Stratan, Al. Vulpe, Die Hügel von Susani, PZ, 52, 1, 1977, 28–61.V. Szabó 1996 G. V. Szabó, A Csorva csoport és a Gáva kultúra kutatásának problémái

néhány Csongrad megyei leletgüttes alapjan, MFMÉ – StudArch, II, 1996, 9–109.

V. Szabó 2002 G. V. Szabó, Tanulmányok az Alföld késő bronzkori történetéz. A proto-Gáva periódus és a Gáva-kultúra időszakának emlékei a Tisza-vidéken. PhD értekezés, Budapest 2002.

V. Szabó 2004 G. V. Szabó, Ház, település és településszerkezet a késő bronzkori (BD, HA, HB periódus) Tisza vidéken, MΩMOΣ II. „Őskoros Kutatók” II. Összejövetelének konferenciakötete, Debrecen, 2000. november 6–8, Debrecen 2004, 137–170.

V. Szabó 2004A G. V. Szabó, A tiszacsegei edénydepó. Újabb adatok a Tisza-vidéki késő bronzkori edénydeponálás szokásához, MFMÉ – StudArch, X, 2004, 81–113.

V. Szabó 2005 G.V. Szabό, Polgár határában előkerült késő bronzkori kút feltárása és rekonstrukciόja, ŐsLevelek, 7, 2005, 146–165.

Székely 2001 Zs. Székely, Some Aspects of the Late Bronze Age in South-Eastern Transylvania¸ Der Nordkarpatische Raum...,175–189.

Szentmiklosi – Drașoveanu 2004

Al. Szentmiklosi, F. Drașoveanu, Arta prelucrării bronzului în Banat (mileniul al II-lea în. Chr), Catalogul expoziției, Timișoara 2004.

Tóth – Marta 2005 K. Tóth, L. Marta, Gefäßdepotfund der Felsőszőcs / Suciu de Sus-Kultur in Nyírmada-Vályogvető, NyJAMÉ, XLVII, 2005, 107–143.

Tripkovič 2009 B. Tripkovič, House(hold) continuities in the Central Balkans, 5300 – 4600 BC, OpusArch, 33, 2009, 7–28.

Țârlea 2008 A. Târlea, The concept of „selective deposition”, PEUCE studii și cerce-tări de istorie și arheologie S.N., VI, 2008, 63–132.

Ursuțiu 2009 A. Ursuțiu, Descoperiri aparținând bronzului târziu, Florești – Polus Center..., 203–221.


157

Vasiliev et alii 1991 V. Vasiliev, I. Al. Aldea, H. Ciugudean, Civilizația dacică timpurie în aria intracarpatică a României. Contribuții arheologice: așezarea fortificată de la Teleac, Cluj-Napoca 1991.

Vicze 1996 M. Vicze, The Prehistoric settlement at the site of Gyoma 133, Cultural and Landscapes..., 27–49.

Virag et alii 2007 C. Virag, L. Marta, R. Gindele, Z. Kádás, Șantierul arheologic Tășnad, jud. Satu Mare. Punct: Sere,, în (M.V. Angelescu, F. Vasilescu ed.) CronCercArheologice din România. Campania 2006, cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2007, 365–369.

Vulpe 1996 Al. Vulpe, Deponierungen, Opferstätten und Symbolgut im Karpatengebiet, Archäologische Forschungen...¸ 517–533.

Wood 2000 J. Wood, Food and Drink in European Prehistory, EJA 3. (1), 2000, 89–111.

Филиповиђ (Filipovič) 2007

В. Филиповиђ, Миниjаtуне неолитске посиде са изливником / сиском и њихова улотреьа, АРХАИКA / ARCHAICA, I,1, 2007, 95–108.

Марта (Marta) 2007 Л. Марта, Обряд закопування амфор на поселеннях періоду пізньої броизив Сомешанськіҋ долині, Карпатика / Carpatica, 36, Ужгород 2007, 4–16.

Cercetari arheologice preventive pe traseul Autostrăzii Transilvania. Descoperirile Bronzului...

Documents

Transcript of Cercetari arheologice preventive pe traseul Autostrăzii Transilvania. Descoperirile Bronzului...