Schimbări demografice şi culturale pe durata secolelor I–II p. Chr. în spaţiul nord-vestic al...

AD FINEM IMPERII ROMANI

Studies in Honour of Coriolan H. Opreanu

AD

FIN

EM

IM

PER

II R

OM

AN

I St

udies

in H

onou

r of C

oriol

an H

. Opr

eanu

ISBN 978-606-543-600-8

9 786065 436008

STUDIES IN HONOUR OF CORIOLAN H. OPREANU


• •

ROMANIAN ACADEMYINSTITUTE OF ARCHAEOLOGY AND HISTORY OF ART CLUJ‑NAPOCA

BIBLIOTHECA EPHEMERIS NAPOCENSIS8

I N S T I T U T E O F A RC H A E O LO G Y A N D H I S TO RY O F A RT C LU J ‑ N A P O C A

STUDIES IN HONOUR OF CORIOLAN H. OPREANU


Editors:Sorin Cociș

Vlad‑Andrei LăzărescuMonica Gui

Dan‑Augustin Deac

MEGA Publishing House | Cluj‑Napoca | 2015

• •

DTP: Francisc BAJA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

© Autorii, 2015

Editura Mega | www.edituramega.roe‑mail: [email protected]

SUMAR – SOMMAIRE – CONTENTS – INHALT

ACAD. MARIUS PORUMBLui Coriolan Horaţiu Opreanu la ceas aniversar 11

MICHAEL DAWSONMemories 13

ZACCARIA MARIRicordo 15

LIST OF PUBLICATIONS OF CORIOLAN HORAŢIU OPREANU 17

STUDIES

DAN APARASCHIVEISome remarks concerning the rural vici and their administration in Moesia Inferior Province 27

SORANA ARDELEANUReconstruction proposal for the Roman houses C1 and C2 in Deleu Street, Cluj‑Napoca 45

RADU ARDEVANOn the size of collegia and associations in Roman Dacia 65

DAN BĂCUEȚ-CRIȘANPagans or Christians in the early mediaeval cemetery from Zalău “Valea Răchişorii/Pálvár”? 71

MICHAEL DAWSONPeri‑urban settlement and Roman Dacia 85

DAN-AUGUSTIN DEACGraffiti aus Dacia Porolissensis (I) 101

ALPÁR DOBOSNotes on artefacts with punched decoration discovered in the late row‑grave cemeteries in Transylvania 107

FLORIN DRAȘOVEAN The Transition from the Neolithic to the Copper Age in Banat. Tradition and Innovation 129

CHRISTOPH EGERGuarrazar und seine Bedeutung für eine Archäologie des westgotischen Königtums 145

FLORIN-GHEORGHE FODOREANLandscape archaeology in Dacia: Mapping the Roman discoveries along the road Apulum – Brucla 167

MONICA GUIHow to wear the Ringschnallencingulum in Dacia 175

ZSOLT KÖRÖSFŐI Grave‑looting in the Late Roman age cemetery of Sântana de Mureș/Marosszentanna 191

VLAD-ANDREI LĂZĂRESCU, BOGDAN CIUPERCĂ, ALIN ANTONThe Post‑Černjachovian horizon in Wallachia revisited. A case study for the newly discovered site at Ciorani, Prahova County 211

SABIN ADRIAN LUCAIstoria unei comunități din primul val de neolitizare a teritoriului Transilvaniei 239

ZACCARIA MARILa villa di Traiano ad Arcinazzo Romano alla luce delle recenti ricerche 275

MIHAI MUNTEANU, VASILE ŢOPAThe Archaeometry in the Technical University of Cluj‑Napoca 297

SILVIA MUSTAȚĂ, SORIN COCIȘA Roman bronze basin found at Micia (Mintia, Vețel Commune, Hunedoara County) 301

SORIN NEMETIUne fibule du type Udine – Planis en Transylvanie 311

MAREK OLĘDZKI, ANDRZEJ DUBICKIThe lower Danube in the propaganda of Constantine the Great 315

COSMIN ONOFREI, DRAGOŞ BLAGASome issues regarding the identification of ancient Romula with the urban ghost Malva 323

CLAUDIA RADU, BEATRICE KELEMENEstimating stature for archaeological human remains: a methodological review 331

LIGIA RUSCUDas Amt des Protos Archon in Bithynien und Thrakien 339

IOAN STANCIUSchimbări demografice şi culturale pe durata secolelor I–II p. Chr. în spaţiul nord‑vestic al României 347

EUGEN S. TEODORA Romanian World Heritage linear site? Unsolved issues 373

SCHIMBĂRI DEMOGRAFICE ŞI CULTURALE PE DURATA SECOLELOR I – II P. CHR. ÎN SPAŢIUL NORD-VESTIC AL ROMÂNIEI

Ioan Stanciu

Abstract: (Demographic and cultural changes during the 1st – 2nd centuries AD in north-western Romania): During the time of the Dacian Province (2nd century and the first two thirds of the following century), the north-western territory of Romania was part of the Barbaricum in the vicinity of Dacia Porolissensis. In the Imperial Roman Age, but also in the previous or following periods, this territory evolved as part of the larger region of the Upper Tisa, today an area divided between several states. Thus, in the late Latène period, as well as in the Roman Age, elements of a common evolution can be found such as the Dacian habitation indicated by archaeological data, but also some literary sources with important references to the Marcomannic wars and the immediately following period. In the last two decades and a half, research into the Roman age has progressed (as evidenced by publication rates), while investigations into the late Latène period (essentially, the 1st century BC – 1st century AD or the “classical Dacian epoch”) have stagnated with the exception of a southern segment supported by the upper basins of the small rivers Crasna and Barcău, a segment which is known to demarcate the north-western border of the Kingdom of Decebalus. There are no indications of structured (Dacian) habitation in the area situated between this southern border and, towards the north, the upper segment of the Tisa (where there are known Dacian settlements and fortifications); and the same is true of north-eastern Hungary. In the case of north-western Romania, the horizontal distribution of the vestiges rather suggests a more balanced habitation over the 2nd–1st centuries BC. In the absence of straightforward, principled solutions, it was generally assumed that the appearance of the carriers of the Przeworsk culture in north-western Romania (during the Marcomannic wars, as is often believed) was related to a strong Dacian presence. The analysis of the settlements and earlier cemeteries does not seem to confirm such a tableau. With one potential exception (the settlement in Pericei–Str. Gouţ, in the Şimleu Depression), a case cannot be currently made for a local Dacian horizon in the first half or the first two thirds of the 2nd century. In the immediate vicinity of the segment of Roman border (Porolissum), the earliest settlements or (incineration) cemeteries indicate a stage of habitation which can be dated to the time of the Marcomannic wars. Their material culture is supported by Przeworsk and Dacian compo-nents, regardless of their order. Necropolises such as the ones from Badon–Doaşte and Zalău–Dealul Lupului, the latter only noted, indicate through the weapons in the inventory of some graves the presence of a fighting segment in the population. More recently, it was proposed to date the early phases of the evolution of some northern settlements on the Inferior Someş, such as the ones from Lazuri–Lubi-tag, Csengersima–Petea or Berveni, to the first half of the 2nd century AD. The argument was based on some categories of artefacts, primarily on some strongly profiled fibulae which in the Empire and Dacia were primarily worn in the first half of the 2nd century. For a micro-region situated in the immediate vicinity of the Roman border, such as the one on the upper course of the Zalău valley, a coin from the cemetery at Badon (denarius issued in the AD 182) ascertains a narrower dating for some categories of associated objects which in the origin area of the Przeworsk culture were used also in the previous stage (B2) or in the following one (C1a – C1b or C1b, essentially the first half of the 3rd century). However, such a precise dating can sometimes be unreliable. Presumably as fashion evolved (for instance as new types of fibulae are adopted), whether in the provincial Roman or nearby Barbarian environment, the changes were not always sudden, the duration of the spread of the new custom being conditioned primarily by social and economic factors. Due to this, it is possible that such a dating (stage C1a or B2 / C1) is appropriate for other items in the settlement from Lazuri (bone comb, bronze fibula from the 10 series of O. Almgren), which in the environment of the Przeworsk culture is often tending towards the first half of the 2nd century. In this sense, the value of precise chronological indicators for fibulae produced in the nearby provincial Roman environment and worn primality in the first half of the 2nd century is debatable. Besides the chronology problems, there is the question of the origin and process of structuring this horizon, which in the entire area of the upper Tisa was at the base of the so-called “Bereg” or “Blažice–Bereg” culture in the following period. In the northern and north-western part of this territory, a Celto-Dacian or Dacian population was attested beginning with the 1st century AD, then during the following century, to which at the second half of the 1st century BC were added, in the case of eastern Slovakia at least, the carriers of the Przeworsk culture. Regardless of the timeline (i.e. whether already during the previous period or only starting with the Marcomannic wars), this mixed cultural environment is present in north-western Romania, the Dacian part being illustrated primarily through the hand-made pottery of late Latène tradition. On the backdrop of scarce archaeological data regarding the 1st century AD, we must mention the literary sources on the repeated movements of some populations neighbouring Dacia Porolissensis in the period of the Marcomannic wars

348 Ioan Stanciu

or immediately afterwards. Even if the presence of the carriers of the Przeworsk culture in the north-western part of Romania is now documented archaeologically and through literary information as well, we still need to consider the older hypothesis regarding a north-to-south move of Dacian communities in the area of the Upper Tisa, some of them with an already mixed civilization influenced by the Przeworsk culture. Keywords: north-western territory of Romania, Dacian habitation, beginning of the Roman Imperial Age, artefacts, chronology, Przeworsk culture.

Cunoștinţele de acum cu privire la evoluţia părţii de nord‑vest a României pe durata epocii romane impe‑riale au sporit semnificativ în ultimele două decenii și jumătate, ca urmare a cercetării arheologice de teren, dar și a publicaţiilor care au urmat1. Cu excepţia unui segment geografic aflat mai spre sud, sprijinit pe bazinul superior al râului Crasna, respectiv Depresiunea Șimleului, această observaţie nu poate fi verificată în raport cuperioada Latène târzie (Latène D), în esenţă secolele I a. Chr. și I p. Chr., ca epocă clasică din istoria dacilor.

Interesul mediului românesc de specialitate pentru etapa de început a epocii romane într‑un teritoriu nemij‑locit învecinat provinciei Dacia (Dacia Porolissensis), situaţia Barbaricum‑ului din nord‑vestul României, a fost susţinut cu inconsecvenţă2. În ciuda formulărilor adeseori neclare, datorită importanţeia fost mereu evidenţiată problema precedentele locale. Un excurs care să examineze demersurile celor care dinspre istoria provinciei Dacia au fost preocupaţi de amintitul teritoriu barbar din vecinătate ar fi prea puţin util3. Cel puţin în privinţa spaţiului nord‑vestic al României, nu a existat din această parte un interes constant, așa cum el nu a fost manifestat nici din direcţia specialiștilor preocupaţi de perioada Latène târzie, în cazul celor din urmă cu miza determinării terme‑nilor în care populaţia dacică locală a evoluat în perioada următoare creării provinciei romane. Ideea însușită a fost aceea despre existenţa unei reţele structurate a locuirii dacice pe durata sec. I a. Chr., care evoluează apoi în cursivitate, eventual consolidată și de grupuri evacuate din provincie4. Fără soluţii asumate, în cel mai bun caz s‑a făcut trimitere la stadiul actual al cunoștinţelor, respectiv insuficienţa cercetărilor de teren.

Informaţiile de până acum ne îndreptăţesc să invocăm dacă nu lipsa, atunci raritatea siturilor sau a desco‑peririlor izolate din ultimul interval al perioadei dacice clasice, adică sec. I p. Chr.5. Observaţia pare să fie vala‑bilă pentru bună parte din teritoriul nord‑vestic al României, anume acela situat între două linii de fortificaţii dacice, distruse la cucerirea romană, una spre sud la hotarul nord‑vestic al bazinului transilvănean, cealaltă în nord, pe segmentul superior al Tisei6.

După informaţiile de până acum, remarcând unele microzone încă lipsite chiar de investigaţii la suprafaţa solului ori foarte puţine7, această imagine pune în contrast spaţiul care ne interesează faţă de acela sprijinit pe

1 În afara unei evidenţe exhaustive, pentru o etapă mai recentă sunt de remarcat un catalog al vestigiilor cunoscute până în anul 2000, cu prezentarea rezultatelor unor cercetări pe atunci noi sau mai vechi (MATEI / STANCIU 2000), apoi publicarea monografică a extinselor săpături preventive transfrontaliere de la Csengersima – Petea (GINDELE / ISTVÁNOVITS 2009; GINDELE / ISTVÁNOVITS 2011) şi două sinteze importante cu privire la problematica epocii romane imperiale în întreaga regiune (DUMITRAŞCU 1993; GINDELE 2010). Nu poate fi trecută cu vederea reluarea investigaţiilor în centrul de olărie de la Medieşul Aurit, unde prin măsurători geomagnetice fuseseră identificate până în anul 2011 peste 200 de cuptoare pentru ars ceramica (GINDELE / TEODOR / MARCHIŞ / ONAC 2012).

2 Intervenţiile mai aplicate obiectului acestei discuţii sunt menţionate în unele dintre notele următoare.3 O primă sinteză care examinează complexitatea raporturilor dintre provincia Dacia şi Barbaricum‑ul învecinat, inclusiv cel

nord‑vestic, la OPREANU 1998.4 Preocupările autorului rândurilor de faţă sunt îndepărtate de problematica atât de complicată a epocii Latène în general, dar

examinarea teritoriului care interesează a fost susţinută pe bibliografia de bază care înregistrează siturile sau alte descoperiri din regiune. Eventualele erori de interpretare, indiferent care ar fi ele, urmează a fi corectate de cunoscătorii perioadei, dar o repoziţionare a interesului şi în direcţia acestei regiuni este necesară.

5 Conform cronologiei pentru Barbaricum‑ul central european, sec. I p. Chr. ar trebui să aparţină deja unei etape / faze a epocii romane imperiale timpurii. Respectând cronologia consacrată („epoca dacică clasică”) şi deoarece transformarea Daciei în provincie romană a însemnat un eveniment cu consecinţe importante pentru teritoriul barbar învecinat, este de acceptat ca limită cronologică inferioară a epocii romane imperiale (timpurii) începutul sec. II p. Chr., respectiv răscrucea dintre etapele B2a / B2b în cronologia central‑europeană. De data aceasta cu valabilitate pentru întreg spaţiul central‑european, intervalul corespunzător războaielor marcomanice poate fi înţeles ca dată de început a epocii romane imperiale târzii (etapa C1asau B2 / C1, ca o fază tranzitorie). În privinţa teritoriului nord‑vestic al României această discuţie nu este încheiată. Spre exemplu: STANCIU / MATEI 2004; STANCIU / MATEI 2006, 591–596; OPREANU 2009, 129–132; GINDELE 2010, 128–139.

6 NEMETH / RUSTOIU / POP 2005, 25–57şi figurile 1–2; KOTIGOROSKO 1995, 71–80. Descoperiri funerare dacice din partea nordică a bazinului Tisei superioare succint prezentate la KOTIGOROSKO 1995, 80–82. Pentru cimitirul de la Zemplin: BUDINSKÝ‑KRIČKA / LAMIOVÁ‑SCHMIEDLOVÁ 1990. Un exemplu pentru locuirea dacică din județul Sălaj la POP 2005. După estimări mai vechi sau mai noi, aceasta pare să fie şi situaţia din nord‑estul Ungariei (VISY 1970, 25, 27 şi fig. de la p. 11; ALMÁSSY 2001).

7 O oarecare încredere ar trebui să avem chiar în dinamica descoperirilor întâmplătoare, care indică mereu punctele de greutate ale locuirii din câmpia axată pe Someşul inferior: epoca bronzului, epoca romană şi cea medievală timpurie. Pe de altă parte, descoperirile

349Schimbări demografice şi culturale pe durata secolelor I – II p. Chr. în spaţiul nord-vestic al României

– DA B – E – F– C♦

0 50km10 20 30 40

Ecedea

T i sa

Tisa

B a r c ă u

Crişul Repede

T u r

Someş

Someş

Cra

s na

Crasn

a

Zalău

Almaş

Agr

ij

Lă puş

Someşul Mare

So

meşul

Mic

Iza

Vişeu

Tisa

Ier (É

r)

Mlaştina

P. Meseşană

12

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

1415

16

17

18

19

20

21

22

2324

25

26

27

28

29

30?

12a

♦

??

?

?

?

?

?

31

Fig. 1. Situri şi descoperiri dacice din nord‑vestul României datate în sec. I a. Chr. – I p. Chr. sau doar în sec. I p. Chr. (reţeaua hidrografică reconstituită pentru secolul al 18‑lea, vezi http: / / foldepites.wordpress.com / terkepek / .

A – Mlaştină; B – Terenuri inundabile). C – Tezaur monetar cu ultima emisiune de la începutul sec. I p. Chr. D – Aşezare. E – Aşezare fortificată. F – Cetate. Între paranteze este indicată sigla judeţului. / Dacian sites and findings from north‑western Romania dated between the 1st century BC and 1st century AD or just in the 1st century AD (the hydrographical network is reconstituted for the 18th century, see http: / / foldepites.wordpress.com / terkepek / ; A – Sections of land constantly flooded; B – Portions of land flooded for various periods of time). C – Coin hoard with the latest issue of the early 1st century AD. D – Settlement. E – Fortified settlement. F – Fortress. Between brackets is indicated the County. 1 – Bădăcin–Cornet (SJ). 2 – Bădăcin–Dealul Hempului (SJ); 3 – Bogdand–Movilă (SM). 4 – Carei–Bobald I (SM). 5 – Cerişa (SJ). 6 – Corod–Boroş‑Kereszteş (SM). 7 – Ghenci–Lutărie (SM). 8 – Halmăşd–Biserică (SJ). 9 – Lelei–Bagjos (SM). 10 – Marca–Cetate (SJ). 11 – Marca–În sat (SJ). 12 – Marca–Primărie (SJ). 12a – Medieşul Aurit–Şuculeu. 13 – Mirşid–Poguior (SJ). 14 – Mirşid–Sat (SJ). 15 – Nuşfalău–Zovanikertalja (SJ). 16 – Nuşfalău–Hotarul satului (SJ). 17 – Odoreu–Hotarul satului (SM). 18 – Onceşti–Cetăţeauă (MM). 19 – Pericei–Keller‑tag (SJ). 20 – Stârciu–Cetăţuie (SJ). 21 – Stârciu–Valea Ragului (SJ). 22 – Şimleu Silvaniei–Várhegy, Şimleu Silvaniei–Centrul oraşului, Şimleu Silvaniei–Nagy Pista, Şimleu Silvaniei–Str. Spitalului, Şimleu Silvaniei–Str. Oaşului, Şimleu Silvaniei–Măgura / Uliul cel Mic (SJ). 23 – Sacalasău Nou–Dealul Cherecheş (BH). 24 – Şuşturogi–Cetate (BH). 25 – Tăşad–Cetăţeaua (BH). 26 – Biharea–Grădina SA‑Baraj, Biharea–Lutărie, Biharea–Insulă, Biharea–Cetatea de pământ (BH). 27 – Oradea (BH). 28 – Tarcea (BH). 29 – Tiream–Dealul viilor (SM). 30 – Acâş–Togul lui Majtinyi (SM). 31 – Cheud–Dealul Cetate (SJ). 1–3, 5, 6, 7–16, 18–28 – POP ET AL. 2006; POP 2006; POP 2009; SĂŞIANU 1980. 4. 12a – NÉMETI 2001. 7, 17, 29–30 – LAZIN 1981–1982; LAZIN 1990. 31 – POP 2010.

văile superioare ale Crasnei și Barcăului, cu așezări deschise sau întărite și cetăţi care la orizontală gravitează spre Depresiunea Șimleului (fig. 1). Mai spre nord, așezări datate în sec. I a. Chr. – I p. Chr. ca cele de la Bogdand, Corod, Lelei, Tiream (jud. Satu Mare), Tarcea (jud. Bihor) au fost semnalate în urma unor mărunte descope‑riri întâmplătoare, ca urmare datarea lor rămâne cu totul nesigură, mai probabilă fiind o poziţionare timpurie, în perioada Latène C8. În general databile în perioada Latène D sunt așezările de la Acâș–Togul lui Majtinyi,

din sec. I a. Chr. – I p. Chr. sunt foarte puţine ori nesigure ca încadrare cronologică mai precisă chiar din microzone relativ bine cunoscute în urma unor săpături şi mai ales periegheze insistente, cum sunt Câmpiile Careilor, Nirului şi a Ierului (NÉMETI 1999, 17–86; 110–111).

8 NÉMETI 2001, 59. La Odoreu, jud. Satu Mare (fig. 1), a fost efectuat un mic sondaj, cu rezultate nepublicate, care ar indica şi o locuire din sec. I a. Chr. – I p. Chr. (LAZIN 1990, 64 nr. 17).

350 Ioan Stanciu

Carei–Bobald I, eventual și cele de la Ghenci–Lutărie, Medieșu Aurit–Șuculeu, toate în jud. Satu Mare9. Un complex cercetat în așezarea de la Carei–Bobald I poate fi atribuit secolului I p. Chr. cu ajutorul unei fibule de bronz puternic profilate, tipul 19d al grupei III la A. Rustoiu10. Din așezarea de la Lazuri–Lubi‑tag provine o monedă celtică târzie, care încadrează locuirea de acolo în sec. I a. Chr.11.

Din întreg teritoriul nord‑vestic al României este cunoscut un singur tezaur monetar (împreună cu podoabe dacice de argint) ajuns în pământ în partea de început a sec. I p. Chr.12, în schimb descoperiri izolate de monede provin din mai multe locuri, fără excepţie fiind vorba despre emisiuni din ultima treime a secolului amintit13. Că cel puţin o parte dintre ele au fost pierdute abia în perioada următoare, indică spre exemplu tezaurul de la Satu Mare, alcătuit din 158 denari republicani (sec. II–I a. Chr.) și doar o piesă de la Severus Alexander14.

Din punctul de vedere al distribuţiei locuirii, trecând peste observaţia că unele așezări și fortificaţii sunt mai larg datate în secolele I a. Chr. – I p. Chr., comparaţia cu situaţia cunoscută din intervalul cronologic ante‑rior (sec. II–I a. Chr.) susţine câteva constatări interesante (fig. 2). Înainte de toate, sunt evidente precedentele

locuirii intense din sec. I p. Chr., anume în aceeași Depresiune a Șimleului, dar și în microzona Moigradului, cu așezări și cetăţi poziţionate în sec. I a. Chr. (la Moigrad–Măgură așezare fortificată și zonă sacră cu evoluţie din sec. II a. Chr. până în sec. I p. Chr.15). Spre nord, pe Someșul inferior este sigură poziţionarea așezării de la Lazuri–Lubi‑tag în sec. I a. Chr. (eventual atingând chiar veacul anterior). O așezare mai timpurie, cunoscută din imediata vecinătate (Lazuri–Nagy Béla rét), datată cu o fibulă de tip Dux16, poate sugera măcar o continuitate relativă a locuirii din această microzonă, începând cu partea finală a sec. IV sau sec. III a. Chr. și până cândva pe parcursul sec. II sau I a. Chr. Pe versantul nord‑vestic al Culmii Codrului așezările de la Oarţa de Sus și Bicaz (cunoscute în urma unor săpături mai restrânse) indică și ele locuirea zonei deluroase, orientată spre Câmpia Crasnei (acolo altă așezare la Acâș), pe parcursul secolelor III / II–I a. Chr. (fig. 2)17. Din regiunea de câmpie situată mai spre vest au fost semnalate în urma unor periegheze așezările de la Moftinul Mare și Terebești, iar în porţiunea mijlocie a văii Crasnei aceea de la Supuru de Sus, eventual databile în perioada Latène târzie18. Cele mai multe dintre tezaurele monetare cunoscute acum sunt grupate, de asemenea, în regiunea sudică, dar au fost găsite și în Câmpia Ierului și cea a Someșului inferior, iar spre nord‑est în Depresiunea Maramureș (fig. 2). Indiferent dacă la o dată mai timpurie este vorba despre celţi19, celto‑daci, apoi populaţia dacică, răspândirea acestor tezaure corespunde pentru sec. II–I a. Chr. celei a siturilor cunoscute astăzi, iar împreună sugerează pentru spaţiul de câmpie din nord‑vestul României o locuire mai intensă faţă de cea din sec. I p. Chr., oricum definibilă în termeni mai siguri (fig. 1 și 2).

Și mai interesante sunt rezultatele altei comparaţii, între două orizonturi ale locuirii cu aceeași extensie cronologică, respectiv între sec. II–IV p. Chr., pe de o parte, și perioada secolelor II–I a. Chr. și I p. Chr., pe de alta. Indiferent de eventuala mobilitate accentuată a așezărilor din acea vreme, avem de‑a face pe durata epocii romane imperiale cu un număr semnificativ mai mare de situri (așezări, necropole) și descoperiri izolate, așadar cu o imagine a unui habitat distribuit la orizontală în toate microzonele, cu excepţia regiunilor alpine propriu‑zise (fig. 3)20. Rezultatele cercetărilor de teren din ultimele două decenii și jumătate au dovedit deja o prezenţă semnificativă a purtătorilor culturii Przeworsk în spaţiul nord‑vestic al României, cum se crede de

9 NÉMETI 2001, 59.10 NÉMETI 2001, 60. În mediul dacic au fost datate în a doua jumătate a sec. I p. Chr. şi prima jumătate a veacului următor

(RUSTOIU 1997, 52–53).11 LAZIN 1981–1982, 74–75; SĂŞIANU 1980, 132 nr. 69.12 Şimleu Silvaniei – Măgura / Uliul cel mic, cu ultima emisiune cunoscută din vremea lui Augustus, respectiv o piesă emisă la

Lugdunum între anii 2 a. Chr. şi 11 p. Chr. (SĂŞIANU 1980, 168–170 nr. 124.VII; POP ET AL. 2006, 70–75). 13 După datele cunoscute până în anul 1980 (SĂŞIANU 1980): Nero (Tăuteu, jud. Bihor); Vitellius (Borş şi Săcueni, jud. Bihor);

Vespasian (Aştileu, jud. Bihor; Ghenci şi Sanislău, jud. Satu Mare; două piese de la Zalău, jud. Sălaj); Domiţian (Săcueni, jud. Bihor); Nerva (Săcueni, jud. Bihor şi eventual Blaja, jud. Satu Mare).

14 SĂŞIANU 1980, 153 nr. 106.I, cu trimiteri la bibliografie.15 MATEI / POP 2001.16 LAZIN 1981–1982, 75–76, 76 fig. 8.17 Oarţa de Sus–Măgură: KACSÓ 2001, vol. I, 407, cu trimiteri la bibliografie. În aşezare au fost găsite două monede, una din

sec. II a. Chr., cealaltă din secolul următor. Bicaz–Oarză I: STANCIU 1992, 173 nr. 5A.18 NÉMETI 1999, 82 nr. 57.c, 83 nr. 62b, 86 nr. 72 a1.19 După cel mai bun cunoscător al zonei, necropolele şi aşezările celtice din Câmpia Careilor şi a Ierului au fost abandonate spre

sfârşitul sec. II a. Chr. (spre exemplu, NÉMETI 1999, 127–128; NÉMETI 2001, 62).20 MATEI / STANCIU 2000, anexa 19. Harta şi catalogul au fost întocmite după informaţiile disponibile la nivelul anului 2000

(296 locuri distincte de descoperire din 153 localităţi), astăzi cu siguranţă completabile.


Fig. 2. Locuirea teritoriului nord‑vestic al României pe durata secolelor II – I a. Chr. (reţeaua hidrografică reconstituită la nivelul secolului al 18‑lea, vezi http: / / foldepites.wordpress.com / terkepek / .

A – Mlaştină; B – Terenuri inundabile). C – Aşezare (sec. II – I a. Chr.). D – Aşezare (sec. I a. Chr.). E – Aşezare “Latène târzie“. F – Aşezare fortificată (A – sec. II – I a. Chr.; B – sec. II a. Chr. – I p. Chr.; C – sec. I a. Chr.). G – Cetate (sec. I a. Chr.). H – Tezaure monetare cu emisiunea finală în sec. II a. Chr. I – Tezaure monetare databile în cca ultima treime a sec. II şi prima jumătate a sec. I a. Chr. J – Tezaure monetare cu emisiunea finală în sec. I a. Chr. / The habitation of the north‑western territory of Romania during the 2nd – 1st centuries B.C. (the hydrographical network is reconstituted for the 18th century, see http: / / foldepites.wordpress.com / terkepek / ; A – Sections of land constantly flooded; B – Portions of land flooded for various periods of time). C – Settlement (2nd – 1st centuries BC). D – Settlement (1st century BC). E – “Late Latène” settlement. F – Fortified settlement (A – 2nd–1st centuries BC; B – 2nd century BC – 1st century AC; C – 1st century BC). G – Fortress (1st century BC). H – Coin hoards with the latest issue of the early 2nd century BC). I – Coin hoards dating from approx. the last third of the 2nd century and the first half of the 1st century BC. J – Coin hoards with the latest issue of the 1st century BC. Between brackets is indicated the County. 1 – Acâş–Togul lui Majtinyi (SM). 1a – Lazuri–Lubi‑tag (SM). 2 – Bicaz–Oarză I (MM). 3 – Giurtelecu Șimleului–Coasta lui Damian (SJ). 4 – Meseşenii de Sus–Osoiu Măcăului (SJ). 5 – Moigrad–Citera (SJ). 6 – Moigrad–Măgură. 7 – Oarţa de Sus–Măgură (MM). 8 – Pecei–La criptă (SJ). 9 – Recea–Valea Călăbuciu (SJ). 10 – Recea–Valea Sulduba (SJ). 11 – Şimleul Silvaniei–Uliul cel Mic, Şimleul Silvaniei–Observator, Şimleul Silvaniei–Piersecărie, Şimleul Silvaniei–Strada Soarelui (SJ). 12 – Moftinul Mare (SM). 13 – Terebeşti–La hotar (SM). 14 – Supuru de Sus–La Cosmi (SM). 15 – Andrid (SM). 16 – Cadea (BH). 17 – Chilioara (SJ). 18 – Drăgeşti (BH). 19 – Medieşu Aurit (SM). 20 – Moisei (MM). 21 – Nuşfalău (SJ). 22 – Oradea (BH). 23 – Rozavlea (MM). 24 – Săcălăsău Nou (BH). 25 – Săcălăsău Vechi (BH). 26 – Santăul Mare (BH). 27 – Satu Mare. 28 – Sighetu Marmaţiei (MM). 29 – Tăşad (BH). 30 – Tileagd (BH). 31 – Tulgheş (MM). 32 – Turulung (SM). 33 – Văşad (BH). 1–11 – POP 2006; POP 2009. 12–14 – NÉMETI 1999. 15–32 – SĂŞIANU 1980.

– CA B – H– D – E – F – G ♦ – I♦ – J♦

0 50km10 20 30 40

Ecedea

T i sa

Tisa

B a r c ă u

Crişul Repede

T u r

Someş

Someş

Cra

s na

Crasn

a

Zalău

Almaş

Agr

ij

Lă puş

Someşul Mare

So

meşul

Mic

Iza

Vişeu

Tisa

Ier (É

r)

Mlaştina

P. Meseşană

3

1a

4

56

7

8

910

11

2

12

13

14

♦

♦

15

16

♦17

♦18

♦19 ♦

♦21

♦ 22

♦23 20

♦♦♦24

♦

♦♦

25

♦26

♦ 27

♦ 28

♦♦♦

♦♦

29

30

♦31

♦32

♦33

A

B

C

1

?

♦

cele mai multe ori datorată unei mișcări iniţiate în împrejurările războaielor marcomanice, așadar spre înce‑putul ultimei treimi a sec. II p. Chr.21. Grupuri importante aparţinând acestei populaţii s‑au instalat la acea dată în întreaga regiune a Tisei superioare, fenomenul fiind bine ilustrat atât prin conţinutul unui nou orizont cultural specific așezărilor, apoi prin inventarul unor morminte de războinici, descoperite în legătură

21 Mai nou, pentru purtătorii culturii Przeworsk, respectiv situaţia etnică din zona Tisei superioare (inclusiv nord‑vestul României), spre exemplu OPREANU 1998, 69–72, ARDELEANU 2009a şi mai ales OLĘDZKI 1999a, OLĘDZKI 1999b, OLĘDZKI 2001. Mişcările grupurilor de populaţie germanică în apropierea limes‑ului nord‑vestic al Daciei sunt precizate în mai multe rânduri, în principal la Dio Cassius (spre exemplu, un comentariu aplicat tocmai spaţiului nord‑vestic al României la DUMITRAŞCU 1993, 94–98). Este de presupus că evenimente anterioare începutului domniei lui Commodus (anul 180) afectaseră deja provincia Dacia Porolissensis, aşa cum indică o inscripţie din vama de la Porolissum, care precizează refacerea complexului de aici (spre exemplu GUDEA 1994, 371).

352 Ioan Stanciu

sigură cu aceste așezări și, nu în ultimul rând, este precizat în informaţii literare de încredere22. Cel puţin în Slovacia estică, deja la o dată anterioară (probabil începând cu a doua jumătate a sec. I p. Chr.) cimitirul de la Zemplin atestă convieţuirea dacilor localnici cu un grup de populaţie purtătoare a culturii Przeworsk, ajunsă acolo de dincolo de Carpaţii nordici, foarte probabil în urma unei mișcări de colonizare pașnică23. După una dintre păreri, stabilirea noii populaţii (germani răsăriteni / neamuri vandale) în partea nord‑estică a bazinului carpatic, începând cu războaiele marcomanice, a avut drept consecinţe structurarea unui „orizont invaziv”, exprimat atât sub forma locuirii efective, relativ compacte, în regiunile din afara graniţei romane, dar și ca prezenţă mai curând difuză într‑un „spaţiu de penetraţie” (Dacia Porolissensis și câmpia dintre Tisa și Dunăre)24.

0 100km

A B

0 50km

Fig. 3. Descoperiri din epoca romană (sec. II – partea finală a sec. IV p. Chr.) în teritoriul nord‑vestic al României. O evidenţă mai veche (după MATEI / STANCIU 2000).

A – Delimitarea teritoriului studiat. B – graniţa provinciei Dacia Porolissensis. / Sites and findings from the Roman Imperial Age (2nd

century – the final part of the 4th century AD). An old record (after MATEI / STANCIU 2000). A – The boundary of the investigated area. B – Roman Dacia’s (Dacia Porolissensis) border.

După o îndelungată perioadă în care întregul Barbaricum din nord‑vestul României a fost înţeles în litera‑tura de specialitate românească drept spaţiu dominat de prezenţa dacilor liberi, rămâne de văzut dacă într‑adevăr intervenţia purtătorilor culturii Przeworsk în această regiune s‑a produs pe un fond dacic25. Cu alte cuvinte, sunt de supus discuţiei informaţiile arheologice care ar putea să susţină constatarea de mai sus, chiar dacă rezultatele unei astfel de examinări pot fi asumate sub inevitabila constrângere a stadiului de acum al cunoștinţelor (totuși, ca urmare a unor investigaţii susţinute pe durata multor decenii). Problema interesează și în raport cu partea de început a istoriei provinciei romane din vecinătate (două treimi de secol între întemeiere și războaiele marco‑manice), în legătură directă cu intensitatea și specificul locuirii din spaţiul aflata imediat în faţa limes‑ului, și în general cu posibilitatea de a înţelege interacţiunile dintre mediul barbar și cel provincial roman.

Cum s‑a văzut, spre deosebire de regiunile situate mai spre nord, bazinele superioare ale râurilor Crasna și Barcău au fost intens locuite până la cucerirea romană (fig. 1), dată la care fortificaţiile de acolo au fost

22 Spre exemplu GODŁOWSKI 1984, 332–333; GODŁOWSKI 1992a, 66; OLĘDZKI 1999a; OLĘDZKI 2001.23 BUDINSKÝ‑KRIČKA / LAMIOVÁ‑SCHMIEDLOVÁ 1990. Posibil și în regiunea ciscarpatică a Ucrainei, indicat fiind

inventarul unui mormânt de incineraţie de la Malaia Kopanea (KOBAL’ 1997, 40 fig. 10. 41, inclusiv fig. 11), dar el ar putea reprezenta etapa B1 din regiune, aşa‑numitul orizont celto‑dacic (GODŁOWSKI 1994a, 70).

24 OLĘDZKI 2001, 201.25 Mai nou, GINDELE 2000–2004, 71 şi DUMITRAŞCU 2010, 476–480. Desigur, în cazul ambelor exemple este admisă

prezenţa locală a purtătorilor culturii Przeworsk, începând cu ultima treime a sec. II.


distruse, presupunându‑se că cel puțin o parte dintre așezări și‑au încetat și ele existenţa, după o părere grupuri de populaţie civilă fiind colonizate în provincie26. Evidenţe relativ recente ale situaţiei cunoscute de pe această fâșie de teritoriu situată imediat în faţa graniţei romane, la care se adaugă și segmentul superior al văii râului Zalău, nu indicau așezări din epoca romană databile într‑un fel sau altul în prima jumătate sec. II. Este adevărat, în cea mai mare parte informaţiile se datorează unor periegheze ori unor sondaje restrânse27. Mai nou, în discuţie a intrat așezarea de la Pericei–Str. Gouţ (jud. Sălaj), situată nu departe de Șimleu Silvaniei. Rezultatele obţinute în urma investigaţiilor mai restrânse de acolo ar indica două orizon‑turi, ambele databile în epoca romană, cu complexe corespunzătoare, surprinse în relaţie de superpoziţie. Datările au fost susţinute cu ajutorul ceramicii, cel mai vechi (cu poziţionare propusă în prima jumătate a sec. II) fiind caracterizat prin ceramică dacică lucrată cu mâna și la roată, apoi relativ multe importuri de vase romane. Este asemănătoare structura olăriei considerată reprezentativă pentru cele de‑al doilea (datat în ultima treime a sec. II și începutul sec. III), în plus există ceramică cenușie cu decor ștampilat. Deoarece lipsește materialul specific culturii Przeworsk, se crede că pe durata sec. II p. Chr. am avea de‑a face cu comunităţi locale dacice omogene28.

În prima jumătate a sec. II a fost datată și o locuinţă (nr. 4a) din așezarea de la Zalău–Bul. Mihai Viteazul nr. 104–106, în legătură nesigură cu acest complex fiind descoperită o fibulă de bronz aparţinând unei vari‑ante a așa‑numitelor „Augenfibeln” (grupa III Almgren) și un amnar de tip Przeworsk29. În consens cu această datare timpurie, ceramica din complexul amintit ar fi aproape în totalitate „romanizată”30. Totuși, în cazul acestei așezări legătura dintre materialului recoltat și anumite complexe a fost întotdeauna privită cu mari rezerve, deoarece majoritare au fost acolo construcţiile de suprafaţă sau ușor adâncite, determinate mai ales cu ajutorul gropilor de stâlpi, repetatele arături adânci sau alte lucrări bulversând la modul serios suprafaţa întregului sit. De multe ori apartenenţa materialelor la unul sau altul dintre complexe rămâne sub semnul întrebării, în final ele fiind distribuite în funcţie de carourile și secţiunile marcate pe pachete31.

Nu cu prea multă vreme în urmă, în privinţa hotarului provinciei Dacia din vremea împăratului Traiana fost presupus un teritoriu mai extins spre vest (la nord de Mureș), faţă de acela delimitat ulterior de graniţa Daciei Porolissensis32. Ulterior ipoteza a fost reluată33, cu argumentul suplimentar oferit de identificarea unui val de pământ, care pe linia localității Supuru de Sus (jud. Satu Mare) blochează valea râului Crasna, orientat printr‑o linie dublă de șanţuri spre teritoriul barbar34. Între timp, ca urmare a unor cercetări de teren mai noi au intervenit și informaţiile despre două castre romane de pământ amenajate la Zalău–Dealul Lupului / Farkasdomb35. Acestea sunt argumentele indirecte aduse în sprijinul presupunerii că în vecinătatea

26 Spre exemplu, POP ET ALII 2006, 97.27 POP 1997; MATEI / STANCIU 2000. Practic, mediul arheologic local specific primelor două treimi ale sec. II a rămas nedefinit.

În termeni ipotetici, cu privire la întreg teritoriul nord‑vestic al României a fost presupusă o ambianță care cel puțin pe durata primelor decenii după cucerire ar fi trebuit să păstreze un aspect pregnant dacic, alături de pătrunderea progresivă a importurilor și influențelor provinciale (STANCIU 1995, 169).

28 POP / PRIPON / CSOK 2004; POP / PRIPON / ARDELEANU / MARCHIŞ 2009. Autorii cercetării păstrează o anumită rezervă în raport cu interpretările propuse. Cum se ştie, prezenţa fragmentelor ceramice în astfel de complexe este aleatorie, iar rezultate mai sigure ar putea fi obţinute prin cunoaşterea mai multor structuri, respectiv inventare din aşezare. Că lucrurile rămân insuficient clarificate, sugerează şi o trimitere la numeroase „materiale aparţinând ambelor grupuri culturale [dacic şi germanic]” (ARDELEANU 2009b, 56). În urma unei săpături de salvare, o altă aşezare din hotarul aceleiaşi localităţi (Pericei–Polyas‑Debre tag) a fost datată spre mijlocul sec. II, argumentul principal fiind acela al lipsei ceramicii cenuşii fine cu decor ştampilat (MATEI / POP 2005a).

29 MATEI / STANCIU 2000, 488 pl. 307 / 10, 518 pl. 337 / 1.30 GINDELE 2010, 130; GINDELE 2013, 15, 16.31 MATEI / STANCIU 2000, 86. Arăturile adânci sau lucrările de scalificare au bulevarsat solul până la cel puţin 50 cm adâncime

(spre exemplu, MATEI / STANCIU 2000, 167 fig. 33). Locuinţa 4a nici nu a fost înregistrată iniţial ca şi complex separat, planul probabil fiind determinat ulterior, în funcţie de mai multe gropi de stâlpi (MATEI / STANCIU 2000, Anexa 12 / L.4a).

32 Spre exemplu OPREANU 1997; OPREANU 1998, 47–51. Ipoteză contrazisă de I. Bogdan Cătăniciu, deoarece nu sunt cunoscute fortificaţii romane sau materiale tegulare ale trupelor de garnizoană (BOGDAN CĂTĂNICIU 2006, 295).

33 MATEI 2004; MATEI / GINDELE 2006; OPREANU 2011, 125.34 Pe unele segmente cel puţin, cu două faze de construcţie. Datarea în epoca romană pare să fie asigurată, deoarece în şanţuri şi

valuri au fost surprinse urmele unor locuinţe barbare databile în sec. II, chiar începutul acestui veac (?), iar pe suprafaţa burgus‑ului ataşat valului a fost găsită o monedă de la Traian. Ar face parte dintr‑un sistem mult mai amplu, conceput în perioada lui Traian (MATEI / GINDELE 2004; MATEI 2004; MATEI / GINDELE 2006).

35 Parţial suprapuse, datate, cu argumente nu foarte convingătoare, spre începutul sec. II (Zalău I) şi în doua jumătate a sec. II (Zalău II). Sistemul defensiv al castrului II este suprapus de o aşezare barbară plasată în sec. II–III, iar în apropierea aceluiaşi obiectiv au fost cercetate morminte barbare de incineraţie (inclusiv războinici), databile pe parcursul sec. II (MATEI / POP 2005b; MATEI / POP 2006).

354 Ioan Stanciu

Fig. 4. Inventarul (parţial) al locuinţei nr. 1 de la Zalăui–Bul. M. Viteazul 104–106 (desene prelucrate după MATEI/STANCIU 2000).

A – ceramică modelată la roată (A1 – pastă fină, culoare cenuşie; A2 – pastă fină, culoare cărămizie; A3 – pastă semifină, culoare cenuşie; A4 – pastă zgrunţuroasă, culoare cenuşie). B – ceramică lucrată cu mâna (B1 – pastă fină, culoare neagră, suprafaţă lustruită cu grafit; B2 – pastă fină, neagră sau cenuşie; B3 – pastă fină, culoare cărămizie; B4 – pastă semifină, culoare neagră sau cenuşie; B5 – pastă semifină, culoare cărămizie; B6 – pastă grosieră, culoare cenuşie; B7 – pastă grosieră, culoare cărămizie). / Partially ceramic assemblage from the house no. 1/1998 in Zalău–Boulevard Mihai Viteazul 104–106 (drawings prepared after MATEI/STANCIU 2000). A – Wheel‑thrown (A1 – fine fabric, gray colour; A2 – fine fabric, brick red colour; A3 – semifine fabric, gray colour; A4 – coarse fabric, gray colour). B – Hand‑made (B1 – fine fabric, black colour, with graphite polished surface; B2 – fine fabric, black or gray colours; B3 – fine fabric, brick red colour; B4 – semifine fabric, black or gray colours. B5 – semifine fabric, brick red colour; B6 – coarse fabric, gray colour; B7 – coarse fabric, brick red colour).

A1

A2

A3 A4

B1

B6

B7

B2

B3

A122%

A214%

A311%A4

17%

B18%

B23%

B33%

B4

3%

B5

3%

B6 8%

B78%

B4

B5

0 10cm


Fig. 5. Inventarul gropilor 1’ şi 2’ din aşezarea de la Panic–Uroikert (desene prelucrate după MATEI/STANCIU 2000). Pentru siglele care desemnează diversele categorii tehnologice a se vedea fig. 3. / Ceramic inventory from the pits 1’ and 2’ in the settlement from Panic–Uroikert (drawings prepared after MATEI/STANCIU 2000). For the symbol designating different

technological groups see Fig. 3.

G. 1’

A2

G. 2’

—

A3

G. 1’ G. 2’

—

A4

G. 1’ G. 2’—

B1

G. 1’

—

G. 2’

B2

G. 1’

—

G. 2’

B3

G. 1’—

G. 2’

B5

G. 1’

—

G. 2’

B6

G. 1’

—

G. 2’

B7

G. 1’ G. 2’

0 10cm

stanciu

Tăiere

fig. 4

356 Ioan Stanciu

Fig. 6. Ceramică lucrată cu mâna: comparaţie între inventarele gropilor G1’ şi G2’ de la Panic–Uroikert, locuinţa 1a aşezării de la Zalău–Bul. M. Viteazul 104–106 şi material selectat din aşezările de la Hereclean–Dâmbul iazului, Badon–La nove şi din necropola de la Badon–Doaşte (desene prelucrate după MATEI/STANCIU 2000). Pentru siglele care desemnează diverse categorii tehnologice a se vedea fig. 3. / Hand‑made pottery: a comparison of inventories from pits G1’– G2’ in the settlement at Panic–Uroikert, from the house no. 1/1998 in settlement from Zalău–Boulevard M. Viteazul 104–106, and selected material from the settlements in Hereclean–Dâmbul iazului, Badon–La nove, and the cemetery from Badon–La Doaşte (drawings prepared after MATEI/STANCIU 2000). For symbols designating different technological groups see Fig. 3.

Panic–Uroikert G1’– G2’ Badon–DoașteZalău–Bul.

M. Viteazul L. 1Hereclean–Dâmbul iazului Badon–La nove

B1

—

B1 B1 B1 B1

B2 B2 B2 B2 B2

—

B3 B3 B3 B3 B3

—

B4 B4 B4 B4 B4

— — —

B5 B5 B5 B5 B5

— —

B6 B6 B6 B6 B6

— —

B7 B7 B7 B7 B7

stanciu

Tăiere

fig. 5


imediată a limes‑ului sprijinit pe importantul complex de la Porolissum ar fi existat o locuire barbară cu o civi‑lizaţie puternic influenţată de mediul provincial, cel puţin pe durata primei jumătăţi a sec. II p. Chr.36.

Cum deja s‑a văzut, ca dovadă directă a fost în câteva rânduri invocată locuinţa nr. 4a din așezarea de la Zalău–Bul. M. Viteazul, situată la cca 10 km în linie dreaptă faţă de segmentul de graniţă din zona Porolissum37.Dar, se poate conta prea puţin pe un inventar reconstituit, ca expresie a unui ansamblu ceramic local specific primei jumătăţi a sec. II, în esenţă definibil prin prezenţa olăriei romane provinciale.Pentru imaginea olăriei din etapa de început a așezării poate fi avută în vedere ceramica din locuinţa nr. 1, parţial surprinsă în cursul unei cercetări din anul 1998 (secţiunea II), cu material recoltat dintre și de sub bucăţi masive de chirpici ars, cu amprente de scânduri, evident resturile părţii de suprastructură ale unei construcţiidistruse în urma unui incendiu38. La orizontală, complexul (ușor adâncit în raport cu vechiul nivel de călcare) nu era integral păstrat, părţi din el, probabil nesesizate atunci, fiind atinse în urma unor săpături mai vechi. Prezenţa însemnată a ceramicii lucrate cu mâna, spre 40% din totalul materialului recoltat, în cea mai mare parte specifică olăriei vehiculate în cultura Przeworsk, foarte probabil indică etapa cea mai veche a locuirii de acolo. Majoritară este ceramica modelată la roată, în primul rând cu fragmente din vase fine, de culoare cenușie sau cărămizie, în cea mai mare parte – dacă nu cumva în totalitate – importuri provinciale. Nu lipsesc nici fragmentele din oale cu pastă zgrunţuroasă, în schimb nu este atestată ceramica cenușie fină, cu decor ștampilat (fig. 4).

În această privinţă, este necesară comparaţia cu un sit iniţial prezentat ca așezare distinctă, deși imediat învecinată, la cca 100–150 m sud‑vest de locul săpăturii din punctul Zalău–Bul. M. Viteazul 104–106. Este posibil ca în realitate complexele din epoca romană identificate în locul Uroikert (deja în hotarul localităţii Panic) să reprezinte un segment periferic, cel mai vechi, al așezării care și‑a avut punctul de greutate pe terasa văii Zalăului (Zalău–Bul. M. Viteazul 104–106), de fapt spaţiul locuit fiind extins de o parte și alta a actualei șosele Zalău – Satu Mare, așa cum s‑a întâmplat cu locuirea din epoca bronzului (fig. 7)39. La Panic–Uroikert reprezentativă este ceramica din două gropi, care atât în privinţa categoriilor și subcategoriilor tehnologice, dar și a formelor, poate fi suprapusă celei din locuinţa 4a de la Zalău. În cazul ceramicii modelate la roată este din nou de reţinut lipsa ceramicii cenușii fine cu decor ștampilat, prezenţa redusă a celei zgrunţuroase, iar în privinţa vaselor lucrate cu mâna se repetă forme legate de olăria culturii Przeworsk, dar și cele datorate tradiţiei Latène – dacice (fig. 4 și 5).

36 GINDELE 2009, 191–193; GINDELE 2013, 16–19. Eventual, alături de o presupusă prezenţă romană, aceasta argumentată prin prezenţa izolată a cărămizilor, ţiglelor şi olanelor romane (spre exemplu, GINDELE 2009, 191). De fapt, aceste materiale au fost utilizate nu în legătură cu anumite construcţii ce urmau modelul roman, ci – cum se verifică în mai multe rânduri – la consolidarea bazei stâlpilor de lemn, poate şi cu alte scopuri. S‑a făcut trimitere şi la cele două castre de pământ cunoscute mai nou din vecinătate, care puteau să fi fost utilizate pentru antrenamentul unor barbarii locali, aflaţi o vreme sub control militar roman (GINDELE 2009, 191). În afara descoperirilor deja menţionate, sunt aduse în plus şi alte eventuale dovezi în sprijinul unei prezenţe romane efective în teritoriul barbar din nord‑vestul României (GINDELE 2009, 192; GINDELE 2013, 19): posibilă construcţie romană la Şimleu Silvaniei, după informaţii vechi, neverificabile (vezi, cu trimiteri, MATEI / STANCIU 2000, 81 nr. 134 / 249); mai multe piese de metal romane, dar şi obiecte din alte perioade, achiziţionate de vechiul Muzeu Ardelean de la colecţionari din aceeaşi localitate; probabil două altare şi o inscripţie funerară romană la Carei, dar, cum s‑a presupus mai demult, prezenţa lor acolo se datorează unor colecţionari (MATEI / STANCIU 2000, 38 nr. 34 / 53). Spre exemplu, de la Sighetu Marmaţiei (tocmai în Depresiunea Maramureş) sunt semnalate inscripţii romane, dar ştim sigur că ele provin de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, respectiv Porolissum (MATEI / STANCIU 2000, 79 nr. 129). Este curioasă afirmaţia că „influenţa culturii materiale romane în Barbaricum [nord‑vestul României] în perioada războaielor marcomanice şi în cea ulterioară scade foarte mult” (GINDELE 2009, 192). Dar perioada următoare războaielor marcomanice, până aproape de părăsirea provinciei, a fost una de pace şi, din câte se ştie, de accentuare a legăturilor dintre mediul barbar şi provincial, după cum, spre exemplu sugerează chiar continuitatea şi intensificarea prezenţei monedei romane (inclusiv piese găsite în aşezări) în intervalul dintre Marcus Aurelius şi dinastia Severilor (CARDOŞ 2012, 145, 152–156 fig. 2–3 şi tab. 1, 160 tab. 6). Majoritatea tezaurelor şi depozitelor monetare se încheie cu monede din vremea războaielor marcomanice (Marcus Aurelius), posibile subsidii acordate barbarilor (CARDOŞ 2012, 153 fig. 3). O analiză a catalogului întocmit de autorul amintit indică faptul că cele mai multe dintre monedele cunoscute din nord‑vestul României (uşor peste 89% din total) au fost emise în perioada dintre Traian – Philippus I (anii 98 – 249), interval aproape identic duratei de existenţă a provinciei Dacia. În mod evident, o astfel de situaţie indică legăturile dintre acest teritoriu „barbar” şi provincia romană învecinată (SĂŞIANU 1980, 33). Numărul monedelor descoperite, procentajul deţinut din total şi coeficientul dat de numărul pieselor cunoscute din perioada de domnie a unui împărat, indică prelungirea perioadei de circulaţie monetară „mai intensă” dincolo de domnia lui Marcus Aurelius, până în vremea lui Philippus I (244–249). O astfel de tendinţă pare să fie în legătură cu situaţia generală din Dacia, unde poate fi remarcată o serioasă ascensiune începînd cu Septimius Severus (cu momentul de vârf în vremea lui Philippus I), datorată intensificării vieţii economice din provincie (GĂZDAC 2002, 76–79). În altă privinţă, abia spre partea finală a sec. II sau în perioada imediat următoare este lansată în Barbaricum o producţie ceramică locală care preia modelul roman. Este vorba atâta despre olărie destinată bucătăriei, dar şi veselă destinată servirii mesei, ceea ce ar însemna receptarea influenţei romane chiar în viaţa de zi cu zi (pentru ceramica fină ştampilată: FILIP 2008, 72–73, 78–81).

37 GINDELE 2009, 191–193; GINDELE 2013, 16, 18–19.38 MATEI / STANCIU 2000, 87–88, Anexa 13.39 MATEI / STANCIU 2000, 69–70, Anexele 9–10, 12.

358 Ioan Stanciu

În bună parte, aceste observaţii sunt valabile și pentru ceramica așezărilor de la Hereclean–Dâmbul iazului (deocamdată situl cel mai reprezentativ), Badon–La nove, apoi, atâta cât există, din cimitirul de la Badon–Doaște și, de adăugat, necropola (de asemenea morminte plane de incinerație) încă inedită de la Zalău–Farkasdomb (fig. 4–6, 9)40. Este vorba despre situri grupate într‑un spaţiu restrâns, pe cursul superior al văii Zalăului, elementele identitare comune regăsindu‑se nu doar în ceramică, ci și în aspectul construcţiilor sau alte categorii ale inventarului41. Fără îndoială, pentru microzonă ele ilustrează un orizont unitar în privinţa conţinutului, dar și ca poziţionare cronologică. Cel puţin ceramica din complexele analizate susţine urmă‑toarele observaţii42: cu excepţia locuinţei 1 / 1998 de la Zalău (dar inventarul sigur este puţin, oricum parţial), ceramica lucrată cu mâna este preponderentă, cu precădere vase confecţionate din pastă semifină și mai ales grosieră; lipsește complet decorul ștampilat de pe ceramica fină cenușie modelată la roată; cea cu pastă zgrun‑ţuroasă nu există în așezarea de la Hereclean, apare sporadic în complexele de la Panic–Uroikert, în schimb este mai bine reprezentată în locuinţa 1 / 1998 de la Zalău–Bul. M. Viteazul; în întregime, ceramica fină modelată la roată, arsă oxidant sau inoxidant, este de origine provincială, de presupus și situația celei zgrunțuroase, desti‑nată bucătăriei; nu există forme sigure ale veselei din pastă fină care ar putea fi legate de tradiţia olăriei dacice; ceramica neagră fină, lucrată cu mâna și lustruită cu grafit, reprezentativă pentru mediul culturii Przeworsk, apare în toate complexele; partea majoritară a ceramicii lucrate cu mâna, semifină sau grosieră, orientează în aceeași direcţie, în rest sunt forme și ornamente ce pot fi regăsite în ceramica dacică din perioada Latène târzie. În afara repertoriului de forme și a elementelor de decor, ce pot fi regăsite aproape în fiecare dintre complexele supuse discuţiei, se poate conta pe o distribuţie aproape uniformă în elementele sale de bază a categoriilor și subcategoriilor avute în vedere (fig. 10).

Panic–Uroikert

Bul. M. V. 104-106

0 50m

Fig. 7. Poziţionarea săpăturilor de la Zalău–Bul. M. Viteazul 104–106 şi Panic–Uroikert, de fapt în aceeaşi aşezare. / Location of the excavations from Zalău–Bul. M. Viteazul 104–106 and Panic–Uroikert, in fact in the same settlement.

40 MATEI / STANCIU 2000, 28 nr. 9 / 13 (Badon–La nove), 28–30 nr. 9 / 14 (Badon – Doaşte), 48–51 nr. 72 / 133 (Hereclean–Dâmbul iazului); STANCIU / MATEI 2006 (Badon – Doaşte); MATEI / POP / ANDRAS / BĂCUEŢ‑CRIŞAN 2004 (Zalău– Farkasdomb).

41 Câteva precizări la STANCIU / MATEI 2004,756–758.42 În cazul unor astfel de complexe (de multe ori puţin adâncite faţă de nivelul pe care se călca în vechime) şi al unor locuiri succesive

pe aceeaşi suprafaţă, legătura dintre inventarul recoltat şi perioada în care respectiva structură a fost utilizată poate fi mai mult sau mai puţin sigură. Gropile sau locuinţele adâncite discutate aici au fost umplute în momentul în care s‑a renunţat la ele, de aceea presupunem că cioburile din inventarul lor, chiar dacă în parte ar fi fost aduse odată cu pământul din alt loc, indică data finală a existenţei lor (unele construcţii puteau să fi durat câteva decenii). Calculele statistice (proporţii cantitative) în raport cu prezenţa diverselor categorii sau subcategorii în complexe au fost susţinute prin înregistrarea materialului tipic (părţi superioare, funduri, fragmente decorate). Este greu de spus cât de mult se apropie rezultatele de situaţia reală, respectiv structura olăriei utilizate pe o anumită durată.


Referitor la datare, punctele de sprijin nu sunt prea numeroase, indicii mai importante fiind acelea apărute dinspre mormintele cunoscute de la Badon–Doaște. Ceramica din locuinţa 1 de la Zalău–Bul. M. Viteazul nu poate fi încadrată cu ajutorul altor artefacte, iar legătura dintre o Augenfibel și locuința 4a de acolo rămâne cu totul nesigură (fig. 8 / 1). În privinţa fibulei, cu variante regionale, este adevărat că în Imperiu dar și în Barbaricum‑ul central european acestea își au punctul de greutate într‑o perioadă mai timpurie43.Totuși, conform unei constatări mai vechi, în aria răsăriteană a culturii Przeworsk ele au fost purtate pe întreaga durată a sec. II și, sporadic, chiar în prima jumătate a sec. III44. Din stratul de cultură al aceleiași așezări provine o fibulă puternic profilată, păstrată fragmentar (fig. 8 / 2), de alăturat grupei IV nr. 84 Almgren, cu analogii mai potrivite în varianta b la T. Dąbrowska. Probabil uneori imitate în mediul local, astfel de fibule au fost folosite în zona răsăriteană a culturii Przeworsk deja înaintea războaielor marcomanice, dar și în perioada imediat următoare45. În afara vreunui complex au fost găsiţi și doi pinteni, dintre care unul mai bine păstrat (fig. 8 / 4) aparţine unui tip databil în sec. II târziu și prima jumătate a sec. III46. Relativ aceeași încadrare trebuie să‑i revină și umbo‑ului de la fig. 8 / 5 și el fără legătură cu vreun complex din așezare.

Fig. 8. Alte artefacte: bronz (1, 2, 7, 8), argint (9), fier (3–6, 10–12). Zalău–Bul. M. Viteazul 104–106: legătură incertă cu locuinţa 4a (1, 6); caseta 10 / 1977 (2); caseta 13 / 1978, eventual locuinţa 4 (3); secţiunea VII / 1978 (4); secţiunea XLII / 1983 (5). Badon–Doaşte: mormânt distrus, piesa a fost trecută prin foc (9); posibil mormânt distrus (7); mormântul 2 (8); mormântul 3 (11); mormântul 4 (10, 12). După MATEI / STANCIU 2000 şi STANCIU / MATEI 2006. / Other artefacts: bronze (1, 2, 7, 8), silver (9), iron (3–6, 10–12). Zalău–Bul. M. Viteazul 104–106: uncertain relation with the house 4a (1, 6); area 10 / 1977 (2); area 13 / 1978, eventually house 4 (3); trench VII / 1978 (4); trench XLII / 1983 (5). Badon–Doaşte: destroyed grave, the coin was passed by fire (9); possible destroyed grave (7); grave 2 (8); grave 3 (11); grave 4 (10, 12). After MATEI / STANCIU 2000 and STANCIU / MATEI 2006.

Commodus (anul 182)

78

9

10 11

12

0 5cm

(10–12)

Badon–Doaște

Zalău–Bul. Mihai Viteazul 104–106

0 5cm

1

2

3

4

(1–8)

5

6

43 KUNOW 1998; LIANA 1970, 433–435, 468 pl. V; GODŁOWSKI 1992b, 75 fig. 8 / 5.44 PESKAŘ 1972, 73. Piesa de la Zalău reprezintă varianta 2.3.4 la E. Riha, cu unele piese datate la Augst pe întreaga durată a

sec. 2 (RIHA 1979, 69). În nord (Lituania) exemplare ale seriei prusace sunt atestate în etapa B2 / C1 (MICHELBERTAS 1998, 427). Referitor la un amnar găsit într‑o suprafaţă mai mult sau mai puţin corespunzătoare celei a locuinţei 4a (fig. 8 / 6), el este încadrabil tipului Kokowski I.A.2.a (KOKOWSKI 1985) şi, alături de alte variante, databil în etapele B2 şi C1, aşadar pe întreaga durată a sec. II şi ceva din secolul următor, spre exemplu în necropola de la Chmielów Piaskowy (GODŁOWSKI / WICHMAN 1998, 65).

45 DĄBROWSKA 1992.46 ARDELEANU 2009b, 58, 61 nr. 15a‑b.

360 Ioan Stanciu

Pentru poziţionarea cronologică a ceramicii din complexul nr. 4 de la Hereclean–Dâmbul iazului contează o fibulă de fier cu piciorul întors pe dedesubt (fig. 9 / complexul 4)47. În cimitirele culturii Przeworsk exemplare asemănătoare, confecţionate din fier, sunt grupate cu precădere în etapa C1a (ultima treime a sec. II – partea de început a sec. III)48. În complexul 1 a fost găsită o limbă de curea tipul JV la K. Raddatz (fig. 9 / complexul 1)49, piesa fiind de alăturat unor exemplare similare care în lumea germanică își au punctul de greutate spre finalul etapei B2

50.Dacă a ajuns în pământ la o dată apropiată celei a emiterii (anul 182), un denar de la Commodus găsit pe

suprafaţa cimitirului de la Badon–Doaște51 indică intervalul imediat următor războaielor marcomanice. Ace de bronz ca cel găsit în mormântul 2 de acolo apar în mormintele de femei ale culturii Przeworsk, cunoscute din etapele B2 și C1, așadar din sec. II și prima jumătate a veacului următor (fig. 8 / 8)52. Este de presupus că în legătură cu înmormântările de acolo se află și o fibulă cu genunchi, variantă a așa‑numitului „tip sarmatic” (fig. 8 / 7). Probabil că exemplarele ca cel de la Badon sunt de factură barbară, în Imperiu fiind cunoscute doar din regiunile de graniţă, de aceea, nu întâmplător, piese foarte asemănătoare au apărut la Porolissum, dar și din regiunile situate mai spre nord, cu datare în a doua jumătate a sec. II și începutul sau prima jumătate a sec. III53.

Garnitura și alte piese de bronz din mormântul nr. 2 de la Badon–Doaște au aparținut unei casete de lemn (import roman)54, cu apariţie relativ frecventă în mormintele de femei ale culturii Przeworsk datate de obicei în etapele B2 / C1 sau C1

55. O paralelă apropiată pentru plăcuțelecasetei de la Badon poate fi găsită într‑un mormânt de la ChmielówPiaskowy, datat prin alte componente ale inventarului în etapa B2 / C1

56. Umbo‑ul din mormântul 3 (fig. 8 / 11) aparţine tipului Zieling E2, cu răspândire în întreaga Germania libera în intervalul etapei B2, când poate fi constatată apariţia lor, dar și pe durata etapei C1a

57. După clasi‑ficarea aceluiași autor, cel din mormântul 4 (fig. 8 / 10) este de alăturat tipului E1, cu exemplare care spre începutul epocii romane imperiale târzii ar apare doar în legătură cu purtătorii culturii Przeworsk, fiind în folosinţă până spre mijlocul sec. III58. Ambele indică componente ale inventarelor funerare încadrabile “orizontului 2” și perioadei de început a “orizontului 2a”, conform clasificării operate de K. Godlowski pentru mormintele de războinici din lumea germanilor liberi, respectiv grupei 5 și parţial 6 (etapa mai timpurie) din evoluţia culturii Przeworsk, corespunzătoare fazelor C1a (B2 / C1) și parţial C1b

59. Mânere de scut ca cel asociat umbo‑ului din M. 4 (fig. 8 / 12), răspândite în întreaga lume germanică, au avut o frec‑venţă remarcabilă în mediul culturii Przeworsk, cele mai multe fiind datate în etapele B2 și C1a, dar nu lipsesc nici din etapa C1b

60.Pentru acest orizont al locuirii cunoscut de pe cursul superior al văii Zalăului ansamblul informaţiilor

de până acum susţine poziţionarea sa cel mai devreme în etapa B2 / C1 (C1a), așa cum a fost delimitată pentru cultura Przeworsk, adică tocmai în vremea războaielor marcomanice. Legăturile atât de puternice cu întreaga ambianţă specifică mediului culturii Przeworsk, confirmă informaţiile literare cu privire la prezenţa unor grupuri ale acestei populaţii în imediata vecinătate a Daciei Porolissensis, vizibilă fiind chiar și componenta lor războinică61. O intervenţie anterioară, fie ea și mai restrânsă, a purtătorilor acestei culturi în această regiune nu

47 MATEI / STANCIU 2000, 518 pl. 337 / 11.48 GODŁOWSKI 1981, 96; GODŁOWSKI / WICHMAN 1998, 55, 97 pl. IV / 3, 114 pl. XXI / 2.49 MATEI / STANCIU 2000, 247 pl. 66 / 5; RADDATZ 1957, 103 şi fig. 2.50 TEJRAL 1992, 455.51 Evident provine dintr‑un mormânt distrus, deoarece moneda a fost trecută prin foc şi a fost în contact cu un obiect de bronz,

aşa cum indică urmele de patină verzuie (MATEI / STANCIU 2006, 593).52 Spre exemplu, KENK 1977, 222; PLEINEROVÁ 1995, 95; GODŁOWSKI / WICHMAN 1998, 66. 53 MĄCZYŃSKA 2003, 309, 314, 319 pl. 10 / 6–11, 12, 14–17; COCIŞ 2004, 103, 334 pl. LXXX / 1221.54 STANCIU / MATEI 2006, 592, 605 pl. III.55 KENK 1977, 221; GODŁOWSKI / WICHMAN 1998, 69.56 GODŁOWSKI / WICHMAN 1998, 67–69, pl. LXI–LXIV.57 ZIELING 1989, vol. 1, 82–83.58 ZIELING 1989, vol. 1, 42–44 şi tabelul 1.59 GODŁOWSKI 1994b. În cronologie absolută, între cca 150 şi o anumită durată de pe parcursul primei jumătăţi a sec. III p. Chr.60 ZIELING 1989, vol. 1, 218–219 şi tabelul 2.61 În primul mormânt de la Badon au fost găsite şi două vârfuri de lance, alături de un cuţit de luptă, iar din cel de‑al treilea provine

de asemenea un vârf de lance, îndoit, alături de un cuţit de fier. De asemenea, sub umbo‑ul din mormântul 4 se aflau două vârfuri de lance (STANCIU / MATEI 2006, 588–590). Cu excepţia cuţitului din mormântul nr. 3, la data publicării aceste materiale nu au fost găsite în depozitul Muzeului din Zalău, dar o informaţie recentă primită de la dl. dr. Horea Pop anunţă reidentificarea lor. Dintre cele 7 morminte cercetate la Zalău–Dealul lupului / Farkasdomb trei conţineau umbouri şi mânere de scut, vârfuri de lance şi de săgeţi, o spadă îndoită şi chiar bucăţi dintr‑o lorrica squamata (MATEI / POP / ANDRAŞ / BĂCUEŢ‑CRIŞAN 2004).


Fig. 9. Inventarele complexelor 1 și 4 ale așezării de la Hereclean–Dâmbul iazului (desene prelucrate după MATEI/STANCIU 2000). Pentru explicaţia siglelor care desemnează categorii tehnologice a se vedea fig. 3. / Ceramic assemblages from the features 1 and 4 of the settlement Hereclean–Dâmbul iazului (drawings prepared after MATEI/STANCIU 2000). For sigla designating different technological groups see Fig. 3.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

%

AB

33.33%

66.67%

010203040506070

80

90

%

B A

20.83%

79.17%

Hereclean–Dâmbul iazului, complexul 1 Hereclean–Dâmbul iazului, complexul 4

A1 —

A2

A3 —

B1

B2

B3

B4

B5

B6

B7

¯

stanciu

Tăiere

fig. 4

362 Ioan Stanciu

a fost atestată până acum62. Inventarul locuinţei 4a din așezarea de la Zalău–Bul. Mihai Viteazul nu poate fi reconstituit măcar în termeni relativi și nici datat cu ajutorul materialului provenit de pe o suprafaţă mai mare în jurul ei și, oricum, recoltat de pe o adâncime pe care pământul a fost bulversat de‑a lungul vremii. Dispare astfel și singura urmă directă în sprijinul unui orizont local din primele două treimi ale sec. II, presupus ilus‑trativ pentru o civilizaţie barbară (dacică) deja supusă unei puternice influenţe romane. Ar putea să fie alta situaţia Depresiunii Șimleului, deocamdată cu unicul reper în insuficient investigata așezare de la Pericei–Str. Gouţ și descoperiri în bună parte inedite.

Panic–Uroikert: groapa 2’

Panic–Uroikert: groapa 1’

Hereclean–Dâmbul iazului: complexul 1

Hereclean–Dâmbul iazului: complexul 4

Zalău–Bul. M. Viteazul: locuinţa 1/1998

0

10

20

30

40

50

60

A1 A2 A3 A4 B1 B2 B3 B4 B5 B6 B7

%

Fig. 10. Distribuţia cantitativă (%) a categoriilor şi subcategoriilor ceramice în complexele analizate în text. / Quantitative distribution (%) of the technological groups from the features mentioned in the text.

În vremea din urmă a fost propusă delimitarea unui orizont premergător războaielor marcomanice și în regiunea de câmpie axată pe Someșul inferior, cazul așezărilor de la Lazuri–Lubi‑tag, Csengersima–Petea și Berveni. Este vorba despre un mediu cultural identic celui ilustrat de locuirea mai timpurie de pe Valea Zalăului, susţinut de aceleași componente, așa cum ilustrează ceramica în primul rând: una de pus pe seama culturii Przeworsk63, cealaltă în legătură cu civilizaţia Latène Târzie din spaţiul Tisei superioare, respectiv mai vechea locuire dacică sau daco‑celtică. În afara ceramicii și a variabilelor determinate de asocierea diverselor categorii în complexe, au fost utilizate în scopul datării relativ puţine alte artefacte, în bună parte semnalate deja într‑un catalog mai vechi64. Din păcate, doar unele dintre ele au fost găsite în complexe din epoca romană, însă oricum ele ilustrează o anumită etapă din evoluţia fiecărei așezări (fig. 11).

Atenţie prioritară a fost acordată unor fibule puternic profilate, cum sunt cele descoperite izolat în așezarea de la Lazuri–Lubi‑tag sau un exemplar din complexul C3 / S13 al așezării de la Csengersima–Petea, a căror

62 Din situl dacic de la Măgura Moigradului, aflat lângă castrul de la Porolissum, a fost semnalat cu multă vreme în urmă un vas de lut cu pastă fină neagră, lucrat cu mâna, care prin formă şi decor aparţine olăriei culturii Przeworsk, oricum este de provenienţă nordică (MACREA / RUSU 1960, 213 fig, 11 / 12; STANCIU 1995, 172). Aparţine unui orizont mai timpuriu, așadar încadrarea sa corespunde celei a așezării în care a fost găsit (ARDELEANU 2009a, 152, 166 fig. 5 / 6, 7). Prezenţa sa într‑un sit din sec. I p. Chr. indică anumite legături ale dacilor cu lumea nordică sau pur şi simplu este un semn al mobilităţii individuale. Din Transilvania şi regiunile învecinate sunt cunoscute şi alte artefacte care orientează în această direcţie (ŁUCZKIEWICZ 2001; OPREANU / ALICU 2006; ARDELEANU 2009a, 152–153).

63 Dinspre mediul românesc de specialitate, deja C. C. Diculescu avea în vedere prezenţa triburilor vandale în partea nord‑vestică a României, sprijinindu‑se pe informaţii literare cu trimitere la evenimente din timpul războaielor marcomanice, dar şi pe mormintele de războinici deja cunoscute pe atunci de la Apa şi Boineşti (DICULESCU 1923, 2–7). Mult mai târziu, analiza unor piese şi practici funerare din cimitirul de la Medieşul Aurit îl îndemna pe K. Horedt să se gândească la purtători ai culturii Przeworsk aflaţi la faţa locului şi nu doar la efectele unor legături dintre aceştia şi lumea dacilor liberi (HOREDT 1973, 91–98; HOREDT 1974, 164; HOREDT 1982, 56). În afara mormintelor de la Apa și Boinești, o evidenţă a vestigiilor din Barbaricum‑ul învecinat la est şi nord‑vest Daciei Porolissensis susținută spre începutul anilor 90’ ai secolului trecut nu înregistra alte eventuale vestigii de pus în legătură cu cultura Przeworsk (DUMITRAŞCU 1993, 110–111). Pentru întâia oară ceramica reprezentativă pentru această cultură a fost remarcată în aşezarea de la Lazuri–Lubi‑tag (STANCIU 1995, 161, 163–164), pentru ca apoi să fie publicate serii întregi de material, provenit din cercetări mai vechi sau mai noi (MATEI / STANCIU 2000; GINDELE 2002–2004; GINDELE 2009; GINDELE 2010; GINDELE / ISTVÁNOVITS 2009).

64 MATEI / STANCIU 2000.


poziţionare cronologică a fost discutată în mai multe rânduri65. Un exemplar întreg de la Acâș (fig. 11 / 3a) și un fragment din piciorul altei piese descoperite la Lazuri (fig. 11 / 3; eventual și un alt fragment din aceeași așezare – fig. 11 / 2) sunt produse romane, cu foarte puţine exemplare cunoscute din teritoriul barbar situat la nord de Carpaţi. În Imperiu punctul lor de greutate se află în a doua jumătate a sec. I și prima jumătate a sec. II, alteori poziţionarea lor a fost restrânsă la sec. I târziu și începutul sec. II, doar uneori fiind împinsă până în al treilea sfert al sec. II. În Barbaricum‑ul central‑european par să fie reprezentative de asemenea pentru moda primei jumătăți a sec. II, dar există și exemplare pentru care a fost propusă datarea în etapa târzie a fazei B2 (adică chiar ușor după mijlocul sec. II). Raritatea lor în aria culturii Przeworsk s‑ar fi datorat unei bariere de gust66. Foarte multe exemplare provin din Dacia, de unde se cunoaște atelierul de la Napoca, posibil un al doilea la Porolissum, cel din urmă în vecinătatea spaţiului care ne interesează. Datările susţinute sunt aceleași, fiind admisă o prelungire a duratei lor în al treilea sfert al sec. II67.

0 5cm

1

2

3

4

5

6

7

8 9

10 11

Lazuri–Lubi-tag Csengersima–Petea

3a

Fig. 11. Artefacte mai timpurii din aşezările de la Lazuri–Lubi‑tag (1–7), Csengersima–Petea (8–11) şi Acâş (toate în jud. Satu Mare). Bronz (2–9, 11), aur (10), os (11). Lazuri: 1 – locuinţa 53. 2 – groapa 115a. 3, 6, 7 – rulate în umplutura unor complexe medievale timpurii. 4, 5 – în afara vreunui complex. 6 – resortul este din sârmă de fier. Csengersima–Petea: 8 – complexul C3 / S13; 9 – complexul 1752; 10 – complexul 294; 11 – complexul 1647. Acâş–Râtul lui Maitini: S. III / 1983. 2–5, după MATEI / STANCIU 2000. 1, 6, după STANCIU / MATEI 2004. 7, piesă inedită. 8–11, după GINDELE / ISTVÁNOVITS 2009 şi GINDELE 2010. / Earliest artefacts from the settlements in Lazuri–Lubi‑tag (1–7), Csengersima–Petea (8–11), and Acâş (all in Satu Mare County). Bronze (2–9, 11), gold (10), bone (11). Lazuri: 1 – house 53. 2 – pit 115a. 3, 6, 7 – by chance in the filling of the early medieval features. 4, 5 – outside any feature. 6 – iron spring. Csengersima–Petea: 8 – feature C3 / S13; 9 – feature 1752; 10 – feature 294; 11 – feature 1647. Acâş–Râtul lui Maitini: trench III / 1983. 2–5, after MATEI / STANCIU 2000.

1, 6, after STANCIU / MATEI 2004. 7, unpublished. 8–11, after GINDELE / ISTVÁNOVITS 2009 and GINDELE 2010.

Un exemplar întreg de la Lazuri poate fi alăturat tipului Almgren 72 / 73 (grupa IV)68, cu multe paralele în Dacia Porolissensis, de unde foarte probabil provine. În Dacia au fost datate în prima jumătate a sec. II, cu maximă răspândire în epoca Traian–Hadrian și începutul domniei lui Antoninus Pius. A fost explicată ca relicvă

65 Sec. I p. Chr. – sec. II timpuriu: OPREANU 2009, 130; OPREANU 2011, 125. Între începutul sec. II şi izbucnirea războaielor marcomanice: GINDELE 2010, 128–131; GINDELE 2013,14–15. Cca. ultima treime a sec. II (începutul fazei C1a): STANCIU / MATEI 2004, 760–761.

66 Pentru toate aceste observaţii: ANDRZEJOWSKI 1992.67 COCIŞ 1995; COCIŞ 2004, 59.68 Iniţial greşit atribuită tipului Almgren IV.69 (MATEI / STANCIU 2000, 59, 517 pl. 336 / 3). Corectura la STANCIU / MATEI

2004, 760 şi OPREANU 2009, 130.

364 Ioan Stanciu

o piesă găsită în castrul de la Turda, ajunsă acolo după anul 16869. Din complexul C3 / S13 de la Csengersima–Petea este cunoscută o piesă din aceeași grupă IV a lui O. Almgren, de alăturat tipului 84 (fig. 11 / 8). Este identic piciorul unui alt exemplar găsit în așezarea de la Lazuri–Lubi‑tag, eventual acesta aparţinând altei variante (fig. 11 / 7). În aria culturii Przeworsk un spaţiu de concentrare a descoperirilor a fost precizat pe malul vestic al Vistulei superioare, fiind datate ușor înaintea războaielor marcomanice, dar și în intervalul imediat următor, cu posibilitatea de a corespunde perioadei de început a expansiunii culturii Przeworsk în direcţie sudică70. Din aceeași așezare, fără context, provine o fibulă de bronz la modul relativ încadrabilă grupei Almgren V, seria 10, oricum cu paralele nordice în arealul culturii Przeworsk, în piese confecţionate din bronz sau fier datate în faza B2b (fig. 11 / 5)71. O altă piesă (Rollenkappefibel), import roman, aproape integral păstrată, a fost găsită în umplutura unui complex medieval timpuriu (fig. 11 / 6). Din Dacia sunt cunoscute relativ puţine exemplare, trei chiar de la Porolissum, în cazul piesei de la Lazuri analogia cea mai potrivită provenind de la Napoca. Cu ajutorul unor paralele de la Zugmantel, a fost propusă datarea fibulelor din Dacia în al treilea sfert al sec. II și începutul sec. III72.

În cazul aceleiași așezări atrage atenţia un pieptene de os lucrat dintr‑o singură bucată (tipul A.I Thomas), a cărui poziţie cronologică corespunde în regiunile nordice etapei B2, însă pot fi constataţi și în etapa de început a epocii romane imperiale târzii73. El provine din complexul 53 (locuinţă) în a cărui umplutură a fost găsită aproape exclusiv ceramică lucrată cu mâna, în proporţie covârșitoare cu analogii în olăria culturii Przeworsk (fig. 11 / 1)74.

Alături de fibula puternica profilată, deja amintită, în complexe cercetate în așezarea de la Csengersima–Petea au fost găsite și alte obiecte. De origine nordică și databil în etapele B2–C1 este un pandantiv de aur cu decor filigranat, descoperit în complexul 29475. O fibulă cu genunchi din complexul 1752 aparţine unui tip frecvent în Dacia, cu un presupus atelier la Porolissum, datate fiind pe durata ultimei treimi a sec. II și primele două decenii ale veacului următor (fig. 11 / 9)76. Pentru exemplarele asemănătoare din nord‑vestul României a fost propusă datarea pe întreaga durată a etapei C1, asemenea situaţiei din aria culturii Przeworsk77.

În legătură cu întreg secolul II și regiunea nord‑vestică a României, informaţiile de până acum nu asigură suficiente puncte de sprijin pentru o etapizare internă mai strânsă și bine argumentată. Unele dintre artefactele ce stau la îndemână au fost găsite izolat, dar oricum trimit la o etapă mai timpurie a evoluţiei locuiriiîn acele situri. O parte însemnată a lor, așa cum chiar ceramica indică, provine din mediul culturii Przeworsk, de aceea o schemă adaptată situaţiei de la faţa locului trebuie să ţină cont de cronologia amintitei culturi. În privinţa întregii regiuni, deocamdată reperul mai important îl asigură cimitirul de la Badon–Doaște, în unul dintre morminte fiind găsit un denar de la Commodus, emis în anul 182. Desigur, piesa are valabilitatea unui terminus postquem, dar este posibil ca unele dintre morminte să fie chiar ceva mai timpurii, în orice caz ar trebui să avem în vedere o comunitate așezată acolo în vremea războaielor marcomanice sau imediat după aceea. Foarte probabil, pe aceeași vale a Zalăului aceeași poziţionare cronologică revine așezărilor învecinate de la Panic–Uroikert (mai probabil este vorba despre un segment al așezării de la Zalău–Bul. M. Viteazul) și Hereclean–Dâmbul iazului, din ultima provenind o fibulă timpurie cu piciorul întors pe dedesubt. Așadar, este de presupus un orizont al locuirii iniţiat

69 Pentru toate aceste observaţii: COCIŞ 2004, 50–51. Datare până în al treilea sfert al sec. II în regiunea Friuli (GUGL 2008, 36). Tot acolo (partea de răsărit a Italiei superioare) unele variante ale tipului Almgren 70 / 73 sunt datate până spre începutul ultimei treimi a sec. II sau chiar în până în partea de început a sec. III (BUORA 2002, 69–70). Fibulă puternic profilată foarte asemănătoare celei de la Lazuri, alături de un fragment din altă piesă, găsite în castrul de la Gilău împreună cu monedă de la Septimius Severus. În acelaşi sit, altă piesă datată cu sigilate din intervalul 150–190. A fost remarcată acolo utilizarea pe durată mai lungă a unor fibule de obicei considerate timpurii (ISAC / COCIŞ 1995, 113, cu trimiteri la ilustraţie).

70 DĄBROWSKA 1992; DĄBROWSKA 1998.71 DĄBROWSKA 1997, 25, 170 pl. XL / morm. 78 / 3; ANDRZEJOWSKI 1998, 56–57, 107, 217 pl. LXVI / morm. 108 / 4, 259

pl. CVIII / 4. Unii autori au încadrat aceste fibule tipului caracterizat prin arcuirea corpului în formă de „S”, de asemenea cu punctul de greutate în etapa B2, fără a lipsi din C1 (PESKAR 1972, 91–92; LIANA 1970, 490–491).

72 A fost atrasă atenţia asupra asemănării cu exemplare din lumea germanică (COCIŞ 2004, 96, 327 pl. LXXIII / 1131). În general, fibulele barbare de acest tip se datează în etapele B2 şi C1a (OLĘDZKI 1998).

73 THOMAS 1960, 56–57. Ca exemple, în cimitirul de la Chorula au apărut doar în faza timpurie a cimitirului, datată până la cca 160 (KENK 1977, 215–216, 373); este şi situaţia din necropola de la Chmielów Piaskowy, unde din cele 7 exemplare doar unul a fost găsit într‑un mormânt databil în etapa B2 / C1 (GODŁOWSKI / WICHMAN 1998, 63).

74 Semnalare la STANCIU / MARTA / STAMATI / VIZAUER 2003, 180.75 ISTVÁNOVITS 2004, 224, fig. 4 / 1; GINDELE / ISTVÁNOVITS 2009, 125, 294 pl 36.76 COCIŞ 2004, 95; GINDELE 2010, 132.77 STANCIU / MATEI 2004, 758–759; GINDELE 2010, 132, 134. Varianta cu buton la cap şi coarda exterioară, aşa cum în

nord‑vestul României este o fibulă de la Doh, jud. Sălaj (MATEI / STANCIU 2000, 45 nr. 60 / 109, 518 pl. 337 / 7) au fost datate mai nou în ultimele două decenii ale sec. II şi în prima jumătate a sec. III, iar răspândirea lor şi a atelierelor în care au fost produse indică originea barbară a acestor artefacte (COCIŞ / BÂRCĂ 2015).


sau stabilizat în vremea războaielor marcomanice, cu punctul de greutate în ultimele două‑trei decenii ale sec. II și în sec. III timpuriu, comparabil etapei C1a din evoluţia culturii Przeworsk.

B1 B2a B2b C1a (B /C )2 1

100•

200•

250••

150

C –C1a 1b C1b

Commodus (a. 182)

C /C1b 2

anii

Fig. 12. Distribuţia cronologică a artefactelor menţionate în text (altele decât ceramica) prin raportare la cronologia internă a culturii Przeworsk (schema preluată după GODŁOWSKI 1994b). / Chronological distribution of the artefacts mentioned in the text (other than pottery) in relation to the internal chronology of the Przeworsk culture (after GODŁOWSKI 1994b).

Pentru o microregiune situată în vecinătatea imediată a graniței romane, așa cum a fost aceea de pe cursul superior al văii Zalăului, moneda de la Badon asigură datarea mai strânsă și pentru unele categorii de obiecte asociate, care în spaţiul de origine al culturii Przeworsk au fost folosite și în etapa anterioară (B2) sau în cea următoare (C1a – C1b sau C1b, în esenţă prima jumătate a sec. III): elemente din garnitura scutului, limbă de curea (așezarea de la Hereclean), acul de bronz cu corpul torsadat (fig. 10). De altfel, datările atât de precise ale unor obiecte, uneori pe durata unor intervale de timp foarte scurte, sunt relative la urma urmei. Este de presu‑puscă în situaţia schimbării portului, cazul fibulelor spre exemplu, modificările intervenite nu au fost întot‑deauna bruște, în interiorul fiecărei comunități durata receptării noii mode fiind condiționată de factori sociali și economici în primul rând. De aceea, este posibil ca o astfel de poziţionare (etapa C1a sau B2 / C1) să revină și

366 Ioan Stanciu

unor materiale din așezarea de la Lazuri (pieptene de os, fibula de bronz din seria 10 a lui O. Almgren), care în mediul culturii Przeworsk de obicei orientează în direcţia primei jumătăţi a sec. II. În același sens, este discuta‑bilă valoarea de indicator cronologic foarte precis a unor fibule care în mediul provincial roman din vecinătate au fost produse și purtate precumpănitor în prima jumătate a sec. II (fig. 11 / 2–4, 7).

Ca urmare, putem spune că informaţiile și argumentele de până acum aduse în sprijinul delimitării unui orizont al locuirii din prima jumătate a sec. II p. Chr. sunt puţine și nu foarte convingătoare. Cercetările inconsecvente din nord‑vestul României pot reprezenta o cauză, dar situaţia trebuie semnalată, cu atât mai mult cu cât precedentele locale pentru locuirea din sec. II în general au rămas obscure. Infiltrări mai timpurii ale purtătorilor culturii Przeworsk în partea de nord‑vest a României, în regiunea Someșului inferior cel puţin, sunt posibile78, în împrejurări premergătoare războaiele marcomanice, rămase neremarcate în izvoarele literare.Dacă viitoarele investigaţii vor garanta locuirea din prima jumătate a sec. II, chiar dacă nu foarte bine struc‑turată și nici la nivelul întregului teritoriu, atunci va trebui să admitem că cel puţin din punctul de vedere al elementelor materiale, ea a fost sprijinită pe două componente: Przeworsk și dacică (indiferent de ordinea lor).

Fără excepţie, acele complexe pentru care a fost propusă o datare mai timpurie, asemenea celor care în termeni mai sigur aparţin perioadei dinspre sfârșitul sec. II, sunt definibile prin ceramică specifică ambelor medii arheologice. În afara problemelor de cronologie, intervine întrebarea în legătură cu originea sau procesul de structurare a acestui orizont, care în întreg spaţiul Tisei superioare ar fi stat la baza așa‑numitei culturi „Bereg” sau „Blažice–Bereg” din perioada următoare79. În partea nordică și nord‑vestică a acestui teritoriu o populaţie celto‑dacică sau dacică este atestată începând cu sec. I a. Chr., apoi pe durata veacului următor, la care în a doua jumătate a sec. I p. Chr. s‑au adăugat, în cazul Slovaciei estice cel puţin, purtători ai culturii Przeworsk80. Indiferent dacă deja în perioada precedentă sau abia începând din vremea războaielor marco‑manice, tocmai acest mediu cultural mixt poate fi constatat și în nord‑vestul României, partea dacică fiind ilustrată prioritar prin olăria lucrată cu mâna, de tradiţie Latène târzie.

Pe fondul penuriei informaţiilor arheologice sau altele cu privire la secolul I p. Chr., sunt de adăugat constatarea de mai sus, dar și anumite precizări ale izvoarelor literare cu privire la repetate mișcări ale unor populaţii în vecinătatea Daciei Porolissensis (perioada războaielor marcomanice sau imediat după aceea)81. Dacă prezenţa purtătorilor culturii Przeworsk în partea de nord‑vest a României este documentată astăzi arheologic și prin informaţii literare82, în continuare trebuie avută în vedere mai vechea ipoteză cu privire la o mișcare dinspre nord spre sud a unor comunităţi dacice din spaţiul Tisei superioare, unele dintre ele cu o civilizaţie deja mixtă, influenţată de cea a culturii Przeworsk83. În această situaţie, fiind indicat cursul probabil în parte chiar mai vechi al unui proces de aculturaţie în domeniul culturii materiale, devine mult mai complicată întrebarea în legătură cu etnicul acestor comunităţi.

În perioada următoare, sub semnul unei culturi materiale relativ omogene ca exprimare, care a evoluat până la răscrucea dintre secolele 4 / 5, separările de ordin etnic devin și mai riscante. În plan etnic și lingvistic, rezultatele unei astfel de integrări rămân cu totul ascunse, deocamdată cel puţin.

Ioan StanciuInstitute of Archaeology and History of Art Cluj‑Napoca

Romanian Academy – Cluj [email protected]

78 GINDELE 2009, 192; GINDELE 2013, 19.79 CSALLÁNY 1966; OLĘDZKI 1999a, 114–132.80 JUREČKO 1983; LAMIOVÁ‑SCHMIEDLOVÁ 1986; BUDINSKÝ‑KRIČKA / LAMIOVÁ‑SCHMIEDLOVÁ 1990;

KOTIGOROSKO 1991; KOTIGOROSKO 1995, 67–108; GINDELE 2013, 12–13.81 Alături de comentarii şi trimiteri la surse: DICULESCU 1923, 1–18; SCHMIDT 1934, 103–105; DUMITRAŞCU 1993,

94–98; DUMITRAŞCU 1997, 307–314, 337–343; OPREANU 1998, 70–71.82 În ceea ce priveşte documentaţia arheologică, există precizări în textul de față, cu trimiteri la bibliografie. Dinspre datele

arheologice la informaţiile literare, spre exemplu comentariile lui K. Horedt şi M. Olędzki la un binecunoscut pasaj din Historia Romana a lui Dio Cassius (HOREDT 1973, 92–93; OLĘDZKI 1999a, 108–109).

83 În vremea lui Commodus, Sabinianus (legatul celor trei Dacii în anul 180) a supus douăsprezece mii de daci „alungaţi din ţara lor de baştină”. Precizarea apare în succesiunea pasajului care se referă la burii cărora le fusese delimitat teritoriul de păşunat în imediata vecinătate a Daciei (de înţeles Dacia Porolissensis), aşadar şi acei daci ar trebui să se afle în apropiere (Cassius Dio, Hist. Romana, LXXII, 3 – după Cassius Dio, Historia Romana III, traducere, note şi indice A. Piatkowski, Bucureşti, 1985, 364). În legătură cu necropola de la Medieşul Aurit, Sever Dumitraşcu se gândea mai demult la o eventuală dislocare a unor daci (costoboci, „daci mari”?) din aria nord‑estică a culturii Lipiţa (DUMITRAŞCU 1972, 682 n. 17; DUMITRAŞCU 1975, 58; DUMITRAŞCU 1993, 108). Referitor la posibila prezenţă în nord‑vestul României a unor grupuri dacice deplasate în timpul războaielor marcomanice din părţile nordice ale bazinului Tisei superioare sau din regiunile apropiate aflate dincolo de Carpaţii nordici: STANCIU 1995, 171; OPREANU 1998, 71–72; OPREANU 2009, 130–132).


BIBLIOGRAFIE

ALMÁSSY 2001 K. ALMÁSSY, New data on the Celto‑Dacian relationship in the Upper Tisza Region. In: E. Istvánovits, V. Kulcsár

(Eds.), International Connections of the Barbarians of the Carpathian Basin in the 1st–5th centuries A.D. Proceedings of the international conference held in 1999 in Aszód and Nyíregyháza (Aszód / Nyíregyháza 2001), 45–55.

ALMGREN 1923 O. ALMGREN, Studien über Nordeuropäische Fibelformen der ersten nachchristlichen Jahrhunderte mit

Berücksichtigung der provinzialrömischen und südrussischen Formen. Mannus Bibl. 32 (Leipzig 1923).ANDRZEJOWSKI 1992 J. ANDRZEJOWSKI, Strongly Profiled Brooches with triangular Foot in the Roman Provinces and in

Barbaricum. In: Probleme der relativen und absoluten Chronologie ab Latènzeit bis zum Frühmittelalter. Materialien des III. Internationalen Symposium: Grundprobleme der frühgeschichtlichen Entwicklung im nördlichen Mitteldonaugebiet, Kraków – Karniowice – 3.–7. Dezember 1990 (Kraków 1992), 111–120.

ANDRZEJOWSKI 1998 J. ANDRZEJOWSKI, Nadkole 2. A Cemetery of the Przeworsk Culture in Eastern Poland. Mon. Arch. Barbarica

5 (Kraków 1998).ARDELEANU 2009a M. ARDELEANU, Istoria timpurie a vandalilor. Surse literare antice şi realităţi arheologice. Marmatia 9 / 1, 2009,

147–170.ARDELEANU 2009b M. ARDELEANU, Pinteni germanici din Barbaricum (sec. II–III p. Chr.). Crisia 39, 2009, 55–73. BOGDAN CĂTĂNICIU 2006 I. BOGDAN CĂTĂNICIU, Întinderea provinciei Dacia în epoca lui Traian. In: E. S. Teodor , O. Ţentea (Eds.),

Dacia Augusti Provincia. Crearea provinciei. Actele simpozionului desfãsurat în 13–14 octombrie 2006 la Muzeul National de Istorie a României, Bucureşti (Bucureşti 2006), 289–298.

BUDINSKÝ‑KRIČKA / LAMIOVÁ‑SCHMIEDLOVÁ 1990 V. BUDINSKÝ‑KRIČKA / M. LAMIOVÁ‑SCHMIEDLOVÁ, A Late 1‑st Century B.C. – 2‑nd Century A.D.

Cemetery at Zemplín. Slovenská Arch. 28 / 2, 1990, 246–344. BUORA 2002 M. BUORA, Kräftig profilierte Fibeln aus Friaul (östliches Oberitalien). In: K. Kuzmová, K. Pieta, J. Rajtár (Hrsg.),

Zwischen Rom und dem Barbaricum. Festschrift für Titus Kolník zum 70. Geburtstag (Nitra 2002), 65–71.CARDOŞ 2012 R. CARDOŞ, Descoperiri monetare romane în Barbaricum‑ul din zona de nord‑vest a României (sec. II–

IV p. Chr.). Marmatia 10 / 1, 2012, 131–163.COCIŞ 1995 S. COCIŞ, Strongly Profiled Brooches with Trapezium Form Foot in the Roman Province of Dacia. Ephemeris

Napocensis 5, 1995, 93–101.COCIŞ 2004 S. COCIŞ, Fibulele din Dacia romană / The Brooches from Roman Dacia. Bibl. Ephemeris Napocensis 3

(Cluj‑Napoca 2004).COCIŞ / BÂRCĂ 2015 S. COCIŞ / V. BÂRCĂ, The “Sarmatian” Brooches (Headknob and full Catchplate Variant, Almgren Group

VII, Series I) in the Dacia Province and the Barbarian Environment of the Tisza River Basin. Dacia 58, 2015, 189–214.

CSALLÁNY 1966 D. CSALLÁNY, Die Bereg‑Kultur. Acta Ant. et Arch. 10, 1966, 87–88.DĄBROWSKA 1992 T. DĄBROWSKA, Die späten kräftig profilierten Fibeln (Almgren Typ 84) in Polen. In: Probleme der relativen

und absoluten Chronologie ab Latènzeit bis zum Frühmittelalter. Materialien des III. Internationalen Symposium: Grundprobleme der frühgeschichtlichen Entwicklung im nördlichen Mitteldonaugebiet, Kraków – Karniowice – 3.–7. Dezember 1990 (Kraków 1992), 103–109.

DĄBROWSKA 1997 T. DĄBROWSKA, Kamieńczyk. Ein Gräberfeld der Przeworsk‑Kultur in Ostmasowien. Mon. Arch. Barbarica 3

(Kraków 1997).DĄBROWSKA 1998 T. DĄBROWSKA, Die kräftig profilierten Fibeln Almgren Gruppe IV, Fig. 74–84 (Trompetenfibeln) – mit

einem Ausblick auf die östlichen Formen. In: J. Kunow (Hrsg.), 100 Jahre Fibelformen nach Oscar Almgren. Forsch. zur Arch. im Land Brandenburg 5 (Wünsdorf 1998), 149–156.

368 Ioan Stanciu

DICULESCU 1923 C. C. DICULESCU, Wandalen und die Goten in Ungarn und Rumänien. Mannus Bibl. 34 (Lepzig 1923).DUMITRAŞCU 1972 S. DUMITRAŞCU, O locuinţă descoperită în staţiunea arheologică „Şuculeu” de la Medieşul Aurit. Apulum 10,

1972, 669–683.DUMITRAŞCU 1975 S. DUMITRAŞCU, Noi consideraţii asupra dacilor liberi de epocă romană din nord‑vestul României. Stud. şi

Comun. (Satu Mare) 3, 1975, 51–59.DUMITRAŞCU 1993 S. DUMITRAŞCU, Dacia apuseană (teritoriul dacilor liberi din vestul şi nord‑vestul României în vremea Daciei

romane) (Oradea 1993).DUMITRAŞCU 1997 S. DUMITRAŞCU, Omnis Barbaria. In: N. Gudea (Hrsg.), Romani şi Barbari la frontierele Daciei romane / Römer

und Barbaren an den Grenzen des römischen Dakiens [Acta Mus. Porolissensis 21] (Zalău 1997), 305–366.DUMITRAŞCU 2010 S. DUMITRAŞCU, Dacia vestică şi nord‑vestică (secolele II–IV). In: D. Protase, Al. Suceveanu, Istoria românilor,

vol. II. Daco‑romani, romanici, alogeni (Bucureşti 2010).FILIP 2008 CR.-C. FILIP, Ceramica ştampilată de la Porolissum. Porolissum. Un complex arheologic daco‑roman la marginea

de nord a Imperiului roman 5 (Cluj‑Napoca 2008).GĂZDAC 2002 CR. GĂZDAC, Circulaţia monetară în Dacia şi provinciile învecinate de la Traian la Constantin I, vol. I–II.

Dissertationes Dacicae I (Cluj‑Napoca 2002).GINDELE 2000–2004 R. GINDELE, Probleme privind ceramica dacică şi germanică din aşezările din nord‑vestul României. Stud. şi

Comun. (Satu Mare) 17–21, 2000–2004, 71–88.GINDELE 2009 R. GINDELE, Aşezarea de epocă romană de la Berveni–Holmoş. Influenţe romane în Barbaricum‑ul din

vecinătatea nord‑vestică a provinciei Dacia. In: O. Ţentea, I. C. Opriş (Eds.), Near and beyond the Roman frontier. Proceedings of a colloquim held at Târgovişte in 16–17 October 2008. The Centre for Roman Military Studies 5 (Bucharest 2009), 187–203.

GINDELE 2010 R. GINDELE, Die Entwicklung der kaiserzeitlichen Siedlungen im Barbaricum im nordwestlichen Gebiet

Rumäniens (Satu Mare 2010).GINDELE 2013 R. GINDELE, Die Problematik der barbarischen Siedlungen im Nord‑Westen Rumäniens zwischen der

Gründung der Provinz Dakien und den Markomannenkriegen. Ephemeris Napocensis 23, 2013, 11–30.GINDELE / ISTVÁNOVITS 2009 R. GINDELE / E. ISTVÁNOVITS, Die römerzeitliche Siedlung von Csengersima–Petea (Satu Mare 2009).GINDELE / ISTVÁNOVITS 2011 R. GINDELE / E. ISTVÁNOVITS, Die römerzeitlichen Töpferöpfen von Csengersima–Petea (Satu Mare 2011).GINDELE / TEODOR / MARCHIŞ / ONAC 2012 R. GINDELE / E. S. TEODOR / I. MARCHIŞ / O. ONAC, Medieşul Aurit, com. Medieşul Aurit. Punct:

Şuculeu. CCA. Campania 2011, 2012, 84 nr. 42.GODŁOWSKI 1981 K. GODŁOWSKI, Kultura przeworska. In: Prahistoria ziem Polskich, vol. V (Wrocław 1981), 57–135.GODŁOWSKI 1984 K. GODŁOWSKI, „Superiores Barbari” und die Markomannenkriege im Lichte archäologischer Quellen.

Slovenská Arch. 32 / 2, 1984, 327–350.GODŁOWSKI 1992a K. GODŁOWSKI, Germanische Wanderungen im 3. Jh. v.Chr.– 6.Jh. n.Chr. und ihre Widerspiegelung in den

historischen und archäologischen Quellen. Peregrinatio Gothica 3, 1991[1992], 53–75.GODŁOWSKI 1992b K. GODŁOWSKI, Die Przeworsk‑Kultur. In: G. Neumann, H. Seemann, Beiträge zum Verständnis der Germania

des Tacitus, Teil II. Abhandl. der Akad. der Wiss. in Göttingen, Philol.‑Hist. Kl. Dritte Folge Nr. 195 (Göttingen 1992), 9–90.

GODŁOWSKI 1994a K. GODŁOWSKI, Die Barbaren nördlich der Westkarpaten und das Karpatenbecken – Einwanderungen,

politische und militarische Kontakte. Specimina Nova 9, 1993 [1994], 65–87.


GODŁOWSKI 1994b K. GODŁOWSKI, Die Chronologie der germanischen Waffengräber in der jüngeren und späten Kaiserzeit.

In: C. von Carnap‑Bornheim (Hrsg.), Beiträge zu römischer und barbarischer Bewaffnung in den ersten vier nachchristlichen Jahrhunderten. Akten des 2. Internationalen Kolloquiums in Marburg a. d. Lahn, 20. bis 24. Februar 1994 (Lublin / Marburg 1994), 169–178.

GODŁOWSKI / WICHMAN 1998 K. GODŁOWSKI / T. WICHMAN, Chmielów Piaskowy. Ein Gräberfelder der Przeworsk‑Kultur im

Świętokrzyskie Gebirge. Monumenta Arch. Barbarica 6 (Kraków 1998).GUDEA 1994 N. GUDEA, Dacia Porolissensis und die Markomannenkriege. In: H. Friesinger, J. Tejral, A. Stupner (Hrsg.),

Markomannenkriege. Ursachen und Wirkungen. Spisy Arch. Ústavu AV ČR Brno 1 (Brno 1994), 371–386.GUGL 2008 C. GUGL, La „kräftig profilierten Fibeln” del Friuli. Uno squarda di insieme. In: M. Buora, S. Seidel (a cura

di), Fibule antiche del Friuli . Cataloghi e monografie archeologiche dei Civici Musei di Udine 9 (Roma 2008), 33–41.

HOREDT 1973 K. HOREDT, Archäologische Deutungen III. Apulum 11, 1973, 83–98.HOREDT 1974 K. HOREDT, Beziehungen zwischen Dakern und Germanen. In: A. Alföldi (Hrsg.), Kurt Tackenberg zum 75.

Geburtstag: von seinen Schülern dargebracht (Bonn 1974), 161–173.HOREDT 1982 K. HOREDT, Siebenbürgen in spätrömischer Zeit (Bukarest 1982).IGNAT / BULZAN 1997 D. IGNAT / S. BULZAN, Roman Imperial period discoveries in the Middle Basin of Barcău river / Descoperiri de

epocă romană în Bazinul Mijlociu al râului Barcău. In: N. Gudea (Hrsg.), Romani şi Barbari la frontierele Daciei romane / Römer und Barbaren an den Grenzen des römischen Dakiens [Acta Mus. Porolissensis 21] (Zalău 1997), 487–523.

ISAC / COCIŞ 1995 D. ISAC / S. COCIŞ, Fibule din castrele romane de la Gilău şi Căşeiu. O analiză în context stratigrafic. Ephemeris

Napocensis 5, 1995, 103–138.ISTVÁNOVITS 2004 E. ISTVÁNOVITS, Settlements of the Imperial Age in the Upper Tisza Region. Stud. Zvesti Arch. Ústavu 36,

2004, 219–228.JUREČKO 1983 P. JUREČKO, Príspevok k riešeniu problematiky osídlenia východného Slovenska v dobe rímskej. Hist. Carpatica

14, 1983, 277–384.KACSÓ 2011 C. KACSÓ, Repertoriul arheologic al judeţului Maramureş, vol. I–II (Baia Mare 2011).KENK 1977 R. KENK, Studien zum Beginn der jüngeren römischen Kaiserzeit in der Przeworsk Kultur dargestellt am Beispil

der Gräberfelder von Chorula und Spicymierz. Ber. RGK 58, 1977, 161–446.KOBAL’ 1997 J. V. KOBAL’, Kultura przeworska na Ukrainie Zakarpackiej. Wiadomości Arch. 53, 1993–1994 [1997], 31–56.KOKOWSKI 1985 A. KOKOWSKI, Die Feuerstahlwerkzeuge der Przeworsk‑Kultur. In: A. Kokowski (réd.), Mémoires Archéologiques

(Lublin 1985), 109–127.KOTIGOROSKO 1991 V. G. KOTIGOROŞKO, Antichităţile dacice din zona Tisei superioare. Thraco‑Dacica 12 / 1–2, 1991, 115–132.KOTIGOROSKO 1995 V. KOTIGOROSKO, Ţinuturile Tisei Superioare în veacurile III î.e.n. – IV e.n. (Perioadele La Tène şi romană).

Bibl. Thracologica XI (Bucureşti 1995).KUNOW 1998 J. KUNOW, Die Hauptserie der Augenfibeln: Gruppe III, Fig. 45–54. In: J. Kunow (Hrsg.), 100 Jahre Fibelformen

nach Oscar Almgren. Forsch. zur Arch. im Land Brandenburg 5 (Wünsdorf 1998), 93–118. LAMIOVÁ‑SCHMIEDLOVÁ 1986 M. LAMIOVÁ‑SCHMIEDLOVÁ, Beitrag zur Problematik der älteren römischen Kaiserzeit im oberen

Theißgebiet auf Grundlage der Grabungsergebnisse in Zemplín. In: B. Chropovský (Hrsg.), Urzeitliche und frühhistorische Besiedlung der Ostslowakei in Bezug zu den Nachbargebieten (Nitra 1986), 245–250.

370 Ioan Stanciu

LAZIN 1981–1982 GH. LAZIN, Descoperiri dacice din sec. III î.e.n. – I e.n. în judeţul Satu Mare. Stud. şi Comun. (Satu Mare) 5–6,

1981–1982, 69–81.LAZIN 1990 GH. LAZIN, Civilizaţia dacică în sec. II î.e.n. – I e.n. în nord‑vestul României. Sympozia Thracologica 8, 1990,

62–67.LIANA 1970 T. LIANA, Chronologia względna kultury przeworskiej we wczesnym okresie rzymskim. Wiadomości Arch. 35,

1970, 429–491.ŁUCZKIEWICZ 2001 P. ŁUCZKIEWICZ, Zum Problem der frühesten germanischen Waffenfunde südlich der Karpaten. In: E. Istvánovits,

V. Kulcsár (Eds.), International Connections of the Barbarians of the Carpathian Basin in the 1st–5th centuries A.D. Proceedings of the international conference held in 1999 in Aszód and Nyíregyháza (Aszód / Nyíregyháza 2001), 25–44.

MACREA / RUSU 1960 M. MACREA / M. RUSU, Der dakische Friedhof von Porolissum und das Problem der dakischen

Bestattungsbräuche in der Spätlatènzeit. Dacia 4, 1960, 201–229.MĄCZYŃSKA 2003 M. MĄCZYŃSKA, Die sogennanten „sarmatischen” Fibeln in Mittel‑ und Osteuropa. In: C. von Carnap‑

Bornheim (Hrsg.), Kontakt – Kooperation – Konflikt. Germanen und Sarmaten zwischen dem 1. Und dem 4. Jahrhundert nach Christus. Internat. Koll. des Vorgesch. Seminars der Phlipps‑Universität Marburg, 12.–16. Februar 1998 (Neumünster 2003), 303–332.

MATEI 2004 AL. V. MATEI, Elemente de fortificaţie romane – val şi şanţ de apărare – descoperite în Barbaricum la Supurul de

Sus (jud. Satu Mare). O posibilă frontieră a provinciei Dacia din timpul împăratului Traian? In: Studia historica et archaeologica in honorem magistrae Doina Benea (Timişoara 2004), 253–259.

MATEI / STANCIU 2000 AL. V. MATEI / I. STANCIU, Vestigii din epoca romană (sec. II – IV p. Chr.) în spaţiul nord‑vestic al României

(Zalău – Cluj‑Napoca 2000).MATEI / POP 2001 AL. V. MATEI / H. POP, Măgura Moigradului – zona sacră (sec. I î.Hr.) şi aşezarea dacică fortificată (sec. I d.Hr.).

In: V. Crişan, G. Florea, G. Gheorghiu, E. Iaroslavschi, L. Suciu (Eds.), Studii de istorie antică. Omagiu profe‑sorului Ioan Glodariu (Cluj‑Napoca 2001), 253–277.

MATEI / POP 2005a AL. V. MATEI / H. POP, Pericei, com. Pericei, jud. Sălaj. Punct: Polyas‑Debre Tag. CCA. Campania 2004, 2005,

264–265 nr. 168.MATEI / POP 2005b AL. V. MATEI / H. POP, Zalău, jud. Sălaj. Punct: Valea Mâţii – Dealul Lupului. CCA. Campania 2004, 2005,

411–413 nr. 246.MATEI / POP 2006 AL. V. MATEI / H. POP, Castre romane de marş descoperite la Zalău–Dealul Lupului (jud. Sălaj). In: O. Ţentea / I.

C. Opriş (Eds.), Near and beyond the Roman frontier. Proceedings of a colloquim held at Târgovişte in 16–17 October 2008 (Bucharest 2009), 171–180.

MATEI / POP / ANDRAS / BĂCUEŢ‑CRIŞAN 2004 AL. V. MATEI / H. POP / M. ANDRAS / D. BĂCUEŢ-CRIŞAN, Zalău, jud. Sălaj. Punct: Dealul Lupului. CCA.

Campania 2003, 2004, 375–378 nr. 214.MATEI / GINDELE 2004 AL. V. MATEI / R. GINDELE, Fortificaţia romană de pământ de tip burgus de la Supurul de Sus, jud. Satu Mare.

Acta Mus. Porolissensis 24, 2004, 283–309.MATEI / GINDELE 2006 AL. V. MATEI / R. GINDELE, Sistemul defensiv roman din nord‑vestul Daciei descoperit prin cercetările arheo‑

logice de la Supurul de Sus (jud. Satu Mare) şi pe baza documentaţiei din izvoarele scrise. In: E. S. Teodor, O. Ţentea (Eds.), Dacia Augusti Provincia. Crearea provinciei. Actele simpozionului desfășurat în 13–14 octombrie 2006 la Muzeul National de Istorie a României, Bucureşti (Bucureşti 2006), 181–206

MICHELBERTAS 1998 M. MICHELBERTAS, Die römerzeitlichen Fibeln in den baltischen Staaten. In: J. Kunow (Hrsg.), 100 Jahre

Fibelformen nach Oscar Almgren. Forsch. zur Arch. im Land Brandenburg 5 (Wünsdorf 1998), 425–432.NEMETH / RUSTOIU / POP 2005 E. NEMETH / A. RUSTOIU / H. POP 2005, Limes Occidentalis. Die Befestigungen im westen Dakiens vor

und nach der römischen Eroberung. Ethnische und kulturelle Interferenzen im 1. Jts. v. Chr. – 1. Jts. n. Chr. 8 (Cluj‑Napoca 2005).


NÉMETI 1999 J. NÉMETI, Repertoriul arheologic al zonei Careiului. Bibl. Thracologica 28 (Bucureşti 1999).NÉMETI 2001 J. NÉMETI, Descoperiri din Latène‑ul târziu din judeţul Satu Mare. In: V. Crişan, G. Florea, G. Gheorghiu,

E. Iaroslavschi / L. Suciu (Eds.), Studii de istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Glodariu (Cluj‑Napoca 2001), 57–70.

NÉMETI / GINDELE 1997 J. NÉMETI / R. GINDELE, Beiträge zur Geschichte des Careigegend im 2.–4. Jahrhundert n.Chr. / Contribuţii

la istoricul zonei Careilor în secolele II–IV p. Chr. In: N. Gudea (Hrsg.), Romani şi Barbari la frontierele Daciei romane / Römer und Barbaren an den Grenzen des römischen Dakiens [Acta Mus. Porolissensis 21] (Zalău 1997), 599–703.

OLĘDZKI 1998 M. OLĘDZKI, Rollenkappenfibeln der östlichen hauptserie Almgren 37–41 und die Varianten Fig. 42–43.

In: J. Kunow (Hrsg.), 100 Jahre Fibelformen nach Oscar Almgren. Forsch. zur Arch. im Land Brandenburg 5 (Wünsdorf 1998), 67–84.

OLĘDZKI 1999a M. OLĘDZKI, The Upper Tisza Basin in the Roman period. Remarks on settlement and cultural changes. In:

J. Tejral (Hrsg.), Das mitteleuropäische Barbaricum und die Krise des römischen Weltreiches im 3. Jahrhundert, Spisy Arch. Ústavu AV ČR Brno 12 (Brno 1999), 105–136.

OLĘDZKI 1999b M. OLĘDZKI, Zu den Trägern der Przeworsk‑Kultur aufgrund schriftlicher und archäologischer Quellen.

Ethnogr.‑Arch. Zeitschr. 40, 1999, 43–57.OLĘDZKI 2001 M. OLĘDZKI, The Przeworsk culture in the Upper Tisza Basin. Ethnogr.‑Arch. Zeitschr. 42, 2001, 195–210.OPREANU 1997 C. H. OPREANU, Dakien und die Iazygen während der Regierungs Trajans / Dacii şi iazigii în vremea lui Traian.

In: N. Gudea (Hrsg.), Romani şi Barbari la frontierele Daciei romane / Römer und Barbaren an den Grenzen des römischen Dakiens [Acta Mus. Porolissensis 21] (Zalău 1997), 269–290.

OPREANU 1998 C. H. OPREANU, Dacia romană şi Barbaricum (Timişoara 1998).OPREANU 2009 C. H. OPREANU, The chronology and cultural identity of the interaction zones over the frontiers of Roman

Dacia. In: O. Ţentea / I. C. Opriş (Eds.), Near and beyond the Roman frontier. Proceedings of a colloquim held at Târgovişte in 16–17 October 2008 (Bucharest 2009), 129–150.

OPREANU 2011 C. H. OPREANU, The Barbarians and Roman Dacia. War, Trade and Cultural Interaction. In: E. C. De Sena,

H. Dobrzanska (Eds.), The Roman Empire and Beyond: Archaeological and Historical Research on the Romans and Native Cultures in Central Europe. BAR Intern. Ser. 2236 (Oxford 2011).

OPREANU / ALICU 2006 C. H. OPREANU / D. ALICU, Raporturi culturale între regatul dacic şi lumea germanică nordică în secolul I p. Ch.

In: C. Gaiu, C. Găzdac (Eds.), Fontes Historiae. Studia in homorem Demetrii Protase (Bistriţa / Cluj‑Napoca 2006), 491–497.

PESKAŘ 1972 I. PESKAŘ, Fibeln aus der römischen Kaiserzei in Mähren (Praha 1972).PLEINEROVÁ 1995 I. PLEINEROVÁ, Opočno. Ein Brandgräberfeld der jüngeren und späten Kaiserzeit in Nordwestböhmen

(Kraków 1995).POP 1997 H. POP, The repertoire of discoveries from the Roman age beyond the limes on the territory of Sălaj county

(2nd–4th centuries AD) / Repertoriul descoperirilor de epocă romană din afara limesului pe teritoriul judeţului Sălaj. In: N. Gudea (Hrsg.), Romani şi Barbari la frontierele Daciei romane / Römer und Barbaren an den Grenzen des römischen Dakiens [Acta Mus. Porolissensis 21] (Zalău 1997), 457–486.

POP 2005 H. POP, Stadiul cercetării epocii dacice în vestul şi nord‑vestul României, cu specială privire la judeţul Sălaj. Stud.

şi Comun. (Satu Mare) 22–I, 2005, 107–116.POP 2006 H. POP, Fortificațiile dacice din vestul și nord‑vestul României (Cluj‑Napoca 2006).POP 2009 H. POP, Aşezări dacice din vestul şi nord‑vestul României (sec. II î. Chr. – I d. Chr.) – cu specială privire la

Depresiunea Şimleului (Cluj‑Napoca 2009).

372 Ioan Stanciu

POP 2010 H. POP, O nouă fortificaţie dacică descoperită la Cheud (jud. Sălaj). In: H. Pop, I. Bejinariu, S. Băcueţ‑Crişan,

D. Băcueţ‑Crişan (Eds.), Identităţi culturale locale şi regionale în context european. Studii de arheologie şi antro‑pologie istorică. In memoriam Alexandri V. Matei (Cluj‑Napoca 2010), 301–309.

POP ET AL. 2006 H. POP / I. BEJINARIU / S. BĂCUEŢ-CRIŞAN / D. BĂCUEŢ-CRIŞAN / D. SANA / ZS. CSOK, Şimleu

Silvaniei. Monografie arheologică (I). Istoricul cercetărilor (Cluj‑Napoca 2006).POP / PRIPON / CSOK 2004 H. POP / E. PRIPON / ZS. CSOK, Dacians at the North Western Frontier of Dacia 2nd Century A.D. In: L. Ruscu,

C. Ciongradi, R. Ardevan , C. Roman, C. Găzdac (Eds.), Orbis Antiquus. Studia in honorem Ioannis Pisonis (Cluj‑Napoca 2004), 687–703.

POP / PRIPON / ARDELEANU / MARCHIŞ 2009 H. POP / E. PRIPON / M. ARDELEANU / I. MARCHIŞ, Pericei, com. Pericei, jud. Sălaj. Punct: Str. Gouţ,

nr. 767. CCA. Campania 2008, 2009, 169–171 nr. 64.RADDATZ 1957 K. RADDATZ, Der Thorsberger Moorfund. Gürtelteile und Körperschmuck. Offa‑Bücher 13 (Neumünster

1957).RIHA 1979 E. RIHA, Die römischen Fibeln aus Augst und Kaiseraugst. Forschungen in Augst 3 (Augst 1979).RUSTOIU 1997 A. RUSTOIU, Fibulele din Dacia preromană (sec. II î.e.n. – I e.n.). Bibl. Thracologica 22 (Bucureşti 1997).SCHMIDT 1934 L. SCHMIDT, Geschichte der deutschen Stämme bis zum Ausgang der Völkerwanderung. Die Ostgermanen

(München 1934).SĂŞIANU 1980 A. SĂŞIANU, Moneda antică în vestul şi nord‑vestul României / Ancient Coinage in Western and North‑Western

Romania (Oradea 1980).STANCIU 1992 I. STANCIU, Descoperiri din a doua jumătate a mileniului I î.H. şi mileniul I d.H. în judeţul Maramureş.

Ephemeris Napocensis 2, 1992, 169–191.STANCIU 1995 I. STANCIU, Contribuţii la cunoaşterea epocii romane în bazinul mijlociu şi inferior al râului Someş. Ephemeris

Napocensis 5, 1995, 139–226.STANCIU / MARTA / STAMATI / VIZAUER 2003 I. STANCIU / L. MARTA / I. STAMATI / V. VIZAUER, Lazuri, com. Lazuri, jud. Satu Mare. Punct: Lubi tag.

CCA. Campania 2002, 2003, 177–182 nr. 110.STANCIU / MATEI 2004 I. STANCIU / A. V. MATEI, Sondajul din aşezarea de la Bocşa –„La Pietriş” (com. Bocşa, jud. Sălaj). Contribuţii

la determinarea etapei de început a epocii romane imperiale târzii în nord‑vestul României. In: L. Ruscu, C. Ciongradi , R. Ardevan, C. Roman, C. Găzdac (Eds.), Orbis Antiquus. Studia in honorem Ioannis Pisonis (Cluj‑Napoca 2004), 755–778.

STANCIU / MATEI 2006 I. STANCIU / A. V. MATEI, Un cimitir din perioada de început a epocii romane imperiale târzii în nord‑vestul

României (Badon – „Doaşte”, com. Hereclean, jud. Sălaj). In: C. Gaiu, C. Găzdac (Eds.), Fontes Historiae. Studia in homorem Demetrii Protase (Bistriţa / Cluj‑Napoca 2006), 587–607.

TEJRAL 1992 J. TEJRAL, Die Probleme der römisch‑germanischen Beziehungen unter Berücksichtigung der neuen Forschungs‑

ergebnisse im niederösterreichisch‑südmährischen Thayaflußgebiet. Ber. RGK 73, 1992, 377–468.THOMAS 1960 S. THOMAS, Studien zu den germanischen Kämmen der römischen Kaiserzeit. Arbeits‑ u. Forschber. Säschs.

Bodendenkmalpfl. 8, 1960, 54–215.VISY 1970 ZS. VISY, Die Daker am Gebiet von Ungarn. Móra Ferenc Múz. Évk. 1, 1970, 5–29.ZIELING 1989 N. ZIELING, Studien zu germanischen Schilden der Spätlatène‑ und der römischen Kaiserzeit im freien

Germanien, vol. 1–3. BAR Intern. Ser. 505 (Oxford 1998).

Schimbări demografice şi culturale pe durata secolelor I–II p. Chr. în spaţiul nord-vestic al...

Documents

Transcript of Schimbări demografice şi culturale pe durata secolelor I–II p. Chr. în spaţiul nord-vestic al...