PRESA, ÎNTRE RISC ȘI SUPORT PENTRU SECURITATEA NAȚIONALĂ

UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI

FACULTATEA de Sociologie și Asistență Socială

MASTER: Studii de securitate

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Profesori Coordonator,

Prof. univ. dr. Cristian Barna

Conf. univ. dr. Darie Cristea

Absolvent Master,

0

Lenuța Nica

ZI

București, iunie 2015

UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI

FACULTATEA de Sociologie și Asistență Socială

MASTER: Studii de securitate

LUCRARE DE DISERTAȚIE

PRESA, ÎNTRE RISC ŞI SUPORT PENTRU SECURITATEA

NAȚIONALĂ

1

Autor,

Lenuța Nica

Coordonatori Ştiințifici,

Prof. univ. dr. Cristian Barna

Conf. univ. dr. Darie Cristea

București, iunie 2015

CUPRINS:

I.Introducere............................................3

II. Metode de analiză folosite..........................6

III.Rolul social al presei în democrație, de la Lippman și

Dewey la noi.................................................8

III.1 Lippman și Dewey despre democrația reprezentativă și

democrația participativă și rolul social al presei în

democrație...................................................8

III.1.1. Lippman: Masele pot doar alege o tabără sau alta; ele sunt insuficient informate............................8III.1.2. Dewey: Comunitatea critică face democrația.......9

III.2 Carențele presei în îndeplinirea rolului social în democrație.................................................10

IV. Starea Presei, Insecuritatea.......................14

2

V. Roluri mass-media în raport cu structurile de

intelligence................................................19

V.1.Presa- sursă pentru OSINT pentru structurile de Intelligence...............................................19V.2. Presa analizează subiecte ce țin de domeniile de securitate națională, inclusiv corupția....................20V.3. Presa și conflictele internaționale- sursă de informațiide securitate..............................................21V.4.Presa- instrument de propagandă........................22V.4. Drumul de la spionarea presei de către servicii de intelligence la contopirea celor două sau ” În dragoste și război este permis orice”..................................22V.4.1. Parte a presei, spionată pentru că ar fi reprezentatriscuri si amenințari la adresa securității..............22V.4.2.Presa- amenințare la adresa securității, prin publicarea de informații strategice și tactice pentru securitatea națională sau internațională.................24V.4.3.Presa – meseria îmbrățișată cu precădere de spionii serviciilor externe de Intelligence......................25V.4.3.1. România zilelor noastre – a avea sau nu agenți subacoperire în mass-media..................................28

V.5. Presa- rol în răspândirea Culturii de Securitate.....29VI. Se va regăsi presa în noua SNAP? Ca vulnerabilitate?31

VII. Aspecte legale privind relația juridică securitate

națională-jurnalist.........................................37

VII.2. Când ar exista riscul ca presa să constituie un risc/amenințare la adresa securității naționale?...........38

VIII. CONCLUZII- Inventariem carențele și propunem soluții

............................................................41

VIII.1 Când presa este suport pentru Securitate? Când este risc/vulnerabilitate? Propuneri............................44

BIBLIOGRAFIE:...........................................47

3

I.Introducere

”Informația înseamnă putere” spunea Sherman Kent în urmă

aproape 70 de ani. Este de înțeles, așadar, setea de

informație de calitate. Această informație este scopul

primordial al mass-media și al serviciilor de intelligence.

Mass-media folosește informația obținută pentru a servi

interesul public, în vreme ce serviciile de intelligence

utilizează informația pentru a-și desfășura activitatea și a

asigura securitatea unui stat, de pildă. Unde intervin

interferări ce disturbă activitățile acestora? Este clar,

pentru asigurarea securității, într-un mediu tot mai nesigur,

este nevoie de informație de calitate, de la surse de

încredere, informație validată, prelucrată cât mai repede cu

putință. Totul, sub presiunea timpului! Până aici, totul sună

cunoscut și pentru un student la jurnalism. Abia acum

drumurile se despart: jurnalistul aduce informația, deseori

prelucrată, la cunoștința opiniei publice, iar lucrătorul din

serviciul de intelligence transformă datele, în informație și

apoi în produs intelligence. El nu va aduce informația la

cunoștința opiniei publice, ci a beneficiarului care este,

deseori, funcționar de rang înalt al statului. O democrație

presupune un stat cu instituții funcționale și o comunitate

informată. Presa furnizează informație. Democrația

participativă presupune implicarea cetățenilor în viața

”cetății” pentru mai binele comun ce va conduce la mai binele

4

statului acelor cetățeni. Cetățenii cu interese comune

formează comunități care generează și dezvoltă opinii

publice, opinii publice extrem de importante pentru un stat.

Ele pot susține sau împiedica anumite politici publice. Se

impune așadar, ca cetățeanul, comunitatea să fie deținători de

cunoaștere critică, pentru că, altfel, ajungem să avem opinie

publică de formă, ceea ce este dezastruos pentru o democrație

și starea de securitate.

Suntem invadați de informație, dar cum o folosim în scop

constructiv, nu distructiv? De unde începe informația, mânuită

cu un interes meschin, să afecteze societatea, implicit

securitatea națională? De ce este atât de importantă

securitatea într-o democrație veritabilă? Care sunt factorii

ce transformă mecanismele de mânuire a informațiilor în risc

sau amenințare pentru securitate? Poate aduce Informația un

spor de securitate? Cum? La urma urmelor, societatea este

depozitarul informațiilor, iar totalitatea ei este formată din

cetățeni, cetățeni care au drept de vot, dar și drept de

securitate. Cum poate fi manipulată o societate? Prin

informație! Cum se poate evita? Prin asimilarea

critică/științifică a informațiilor. Cum se poate realiza

acest deziderat? Prin educație și mass-media, pentru că

acestea două furnizează cea mai multă informație. Voi analiza

însă doar ceea ce cade în sarcina mass-media. Totodată, îmi

propun ca, pe parcursul lucrării, să găsesc răspunsuri la

întrebările: Presa este un risc sau un suport pentru

securitatea națională? În ce condiții reprezină un risc? În ce

5

condiții reprezină un suport? La urma urmei, agenda publică

este, deseori, fixată de mass-media.

Utilitarișii1 John Lock2, John Milton3 sau John Stuart Mill4

vorbeau de presă ca impunând libertatea de exprimare și

opinie. Statul era văzut ca ”dușmanul principal” ce putea

institui cenzura sau limita libertatea de exprimare și opinie.

Aceste idei au condus la consacratele formule ”presa este

câinele de pază al democrației” și ”presa este a patra putere

în stat”5, lansate în epoca frământărilor revoluției franceze

și perpetuate până astăzi. În debutul secolului XX, se produce

o schimbare de paradigmă: tema libertății presei este

înlocuită cu cea a efectelor6 pe care aceasta le produce. Într-

o societate a informației și a cunoașterii, nu este de mirare

că imperiile media din întreaga lume ajung să dețină un rol

extrem de important.

Ipoteza de lucru de la care pornesc cercetarea este: Starea de

securitate a presei, profesionalismul ei determină gradul în care Presa, într-un stat

democratic, este suport sau risc pentru securitatea națională.

Argumentele pe care bazez această ipoteză sunt analizate în

capitolele lucrării:

1 Utilitarismul este teorie morală ce evaluează acțiunile indivizilor, având douădimensiuni esențiale: un criteriu al binelui și al răului, un imperativ moral –maximizează binele, o regulă de evaluare a acțiunii morale conform acestui criteriu.Utilitarismul formulează răspunsuri la întrebări de forma: ce trebuie făcut?/ce trebuie săadmirăm?/ cum e bine să trăim? cu ajutorul unor termeni împrumutați din economie, cum arfi: maximizare (a utilității, a fericirii), profit (obținerea plăcerii).2 Locke, John; Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre toleranță; Ed. Nemira;Bucuresti,1999, p. 52.3 În discursul Areopagitica, disponibil la https://www.dartmouth.edu/~milton/reading_room/areopagitica/text.shtml.4 În lucrarea On Liberty; disponibilă lahttp://www.earlymoderntexts.com/pdfs/mill1859_1.pdf5 După puterile executivă, legislstivă și judecătorească.6Lippmann, Walter, Public Opinion, SUA, Long Island; 1921

6

Presa are un rol social în democrație; ea informează și

generează opinii publice, însă există factori care conduc la

carențe în îndeplinirea acestui rol social (Capitolul III-

Rolul social al presei în democrație, de la Lippman și Dewey

la noi).

Presa însăși trăiește în stare de insecuritate, nu deține

cunoștințe solide despre securitatea națională sau despre

domeniile pe care le acoperă, fapt ce viciază informarea

corectă a publicului. Există mai mulți factori ce generează

starea de insecuritate a jurnalistului (Capitolul IV- Starea

presei, Insecuritatea).

Serviciile Intelligence cu atribuții în securitatea națională

și presa depind de nevoia de a deține informația exclusivă,

validă, importantă. Relația dintre presă și serviciile de

intelligence este de diverse tipuri: de la non-relație la

colaborare, la spionare și ajunge, uneori, la întrepătrundere

(Capitolul V- Roluri mass-media în raport cu structurile de

intelligence).

Analiza acestor argumente conduce, firesc, la întrebarea: Care

sunt varibilele ce plasează presa ca suport, ca risc sau ca vulnerabilitate pentru

securitatea națională? (Capitolul VI- Constituie presa o

vulnerabilitate pentru siguranța națională?) care, coroborată

cu Capitolul VII: Aspecte legale privind relația juridică

jurnalist-securitate națională, genereză Concluzia că presa

poate fi atât risc, cât și suport pentru securitate, în

funcție de mai multe variabile: nivelul de profesionalism al

jurnalistului; siguranța zilei de mâine; starea sa de

insecuritate; abilitatea presei de a se așeza la masa

7

negocierilor cu factorii decizionali pentru găsirea unor

soluții raționale de ieșire din criză a sectorului (într-un

orizont de 7-8 ani); gradul în care afacerile mass-media sunt

predictibile și oneste; gradul în care economia va direcționa

bani curați către presă, prin publicitate etc...

II. Metode de analiză folosite

8

I.1. Metoda observației

Auguste Comte considera Observația, ca una dintre cele patru

metode fundamentale ale cercetării sociologice, alături de

comparație, analiză istorică și experiment.

Observația este importantă pentru cunoașterea realității

înconjurătoare. Metodă deosebit de utilă, observația permite

accesul direct și nemijlocit al cercetătorului la realitatea

socială (obiectul observației) și asigură un grad mare de

obiectivitate și complexitate a imaginii rezultate. Observația

înregistrează comportamente individuale, dar și colective, în

condițiile naturale de desfășurare a lor, în momentul

desfășurării lor. Prezintă avantajul analizei longitudinale a

fenomenelor, comportamentelor, proceselor. Voi apela la

această metodă pentru a observa evoluția mass-media și

factorii care o efectează în îndeplinirea rolului ei social.

Metoda este folosită în Capitolul IV.

I.2. Analiză comparativă

Am putea spune că, în proporție de 90%, nu există cercetare

care să nu ia în considerare și alte cazuri similare. Ne

comparăm cu vecinii, cu cei care sunt ca noi, cu cei care sunt

mai dezvoltați, cu cei care au rezultate mai bune decât noi,

pentru a vedea unde și ce avem de făcut pentru îmbunătățirea

situației. Evident, au existat, există și vor exista diferențe

între indivizi, între grupuri, între comunități, între

culturi, între religii, între țări, între procese și este

normal să fie așa. ”Sociologia comparată nu este o ramură

particulară a sociologiei, este sociologia însăși”, spunea

Durkheim7. Nu putem înțelege societatea în care trăim până când7 Rughiniș, Cosima; Explicația sociologică; Iași; Editura Polirom, 2007, p.131.

9

nu ne comparăm cu ceilalți. ”Cine cunoaște doar o singură

țară, practic, nu cunoaște niciuna”, decreta Lipset (1994,

p.154)8 . Muller-Lyer menționează și comparația fazeologică

prin care se descompune întregul în subdomenii și se compară o

fază de evoluție cu cea imediat următoare, pentru a fi

descoperite liniile directoare ale fenomenului studiat9.

Sursele pe care le-am folosit pentru această analiză

comparativă, folosită cu precădere în Capitolul III și VII

sunt: rapoarte oficiale, ziare, reviste, tabele, analize,

discursuri, legi, referendumuri, strategii, dezbateri. În ceea

ce mă privește, am considerat utilă metoda de analiză

comparativă, point-by-point, pentru a compara, simultan, punctele

de interes pentru analiza efectuată.

I.3. Analiza de conținut

Derivată din teoria comunicării și utilizată cu precădere în

cadrul științelor sociale, metoda analizei de conținut a ajuns

astăzi, când aproape oricine este mai atent la efectul

comunicării decât la efectul a ceea ce are de comunicat, în

sine, să fie folosită la scară largă în activitatea de

intelligence - public, business sau secret. Metoda constă

într-un set de tehnici utilizate ce au ca scop identificarea

obiectivă și sistematică a caracteristicilor de care dispun

mesajele: analiza elementelor textuale, în scopul determinării

semnificației mesajului, scop materializat prin studii de

tendințe, analiză a performanței; evaluarea emitentului prin

identificarea intențiilor, motivațiilor și cencepției sale. În

8 Dușa, Adrian ,Utilizarea arhivelor de date în analiză comparativă,Teza de Doctorat, București;2008.9 Neculau, Adrian, Sociologie generală; ediția a IV-a; Ed Polirom, Iași, 1997, apud,Cristian Barna, România între prieteni și dușmani, Ed. Militară, 2014, p 21.

10

lucrarea de față, am realizat analiza de conținut a

declarațiilor oficiale despre presă și despre ”îmbogățirea” ei

cu atributul de ”vulnerabilitate la adresa securității

naționale”. Metoda ne ajută să aflăm mai multe despre

comunicările analizate, deoarece este sistematică. extragem

informația relevantă interesului nostru de cercetare, după cum

arată10 sociologul Mircea Agabrian.

Analiza de conținut (Capitolele III, V,VI) este utilă, în

demersul meu, dovedindu-se soluția practică pentru trei tipuri

de probleme: cercetarea implică un volum mare de text; un

subiect/mai mulți subiecți trebuie studiați ”la distanță”;

pentru studiul documentelor istorice, al scrierilor unor

persoane decedate, sau al emisiunilor de radio și televiziune,

analize ce au tratat, înainte, tema democrației participative,

a presei, a informației publice

I.4. Metoda scenariilor

Trăim într-o lume a incertitudinilor când avem nevoie de a

privi în viitor pentru a lua cele mai bune decizii în prezent.

Nu dispunem de un software miraculos sau de un glob magic de

cristal și atunci, evident, avem nevoie de tehnici care să ne

ajute să luăm cele mai bune decizii, în funcție de diverși

factori. Pentru început se impune identificarea

incertitudinilor și a elmentelor-cheie care le definesc. Acest

prim pas ne ajută pentru a stabili gradul de neclaritate pe

care anumite decizii sau evenimente le impun astfel încât să

poată fi anticipate eventualele probleme pe care acestea le-ar

crea. Metodă este des folosită de intelligence - public

(atunci când se crează politici publice- sau ar trebui10 Agabrian, Mircea; Analiza de Conținut; Ed Polirom; Iași; 2006.

11

folosită, în cazul în care nu se întâmplă), privat sau secret.

Corelarea elementelor de incertitudine precum și stabilirea

relațiilor dintre ele ne conduc la o viziune de ansamblu care

să ajute la realizarea unor scenarii plauzibile. Pentru

cercetarea mea s-a dovedit utilă în Capitolul VI.

I.5. Metoda prioritizării

Metoda prioritizării (în Concluzii) o voi utiliza pentru

stabilirea valorii relative a alegerilor sau alternativelor

care să ne permită să putem răspunde la întrebarea: ”Ce este

cel mai important pentru ca presa să nu devină risc pentru

securitatea națională”11.

III.Rolul social al presei în democrație, de la Lippman și

Dewey la noi

III.1 Lippman și Dewey despre democrația reprezentativă și

democrația participativă și rolul social al presei în

democrație12

O presă slăbită, neprofesionistă, neinteresantă nu este de

ajutor nici unui stat democratic. Securitatea unui stat are

strânsă legătură cu presa de care societatea este legată prin

toți porii ei. În urmă cu 100 de ani doi mari susținători ai

democrației, cu instrumente diferite – Lippman și Dewey

dezbăteau această problemă democrație-opinie publică- mass-

media, la fel de actuală acum, ca atunci. Apărarea democrației

este o chestiune de siguranță națională.11Barna, Cristian; op cit.12Informații preluate prin intermediul lucrărilor Dewey-Lippmann dezbaterea de astăzi:Comunicare distorsiuni, Agenția reflectorizante, și Democrație Participativă a prof. MARK WHIPPLE,Catedra de Sociologie, Universitatea din Texas, Austin, 2009 și Istoria Comunicării,semnată de Paul Dobrescu, Alina Bârgăoanu și Nicoleta Corbu, Ed. Comunicare.ro,București, 2007.

12

Tema a fost întoarsă pe toate fețele în celebra dezbatere a

anilor 1920, dintre americanii Walter Lippmann și John Dewey13.

Înainte de a vorbi despre opiniile lor diferite este important

de menționat că ambii aveau o preocupare comună: starea

democrației contemporană lor. Unul a fost considera realist al

democrației, iar celălalt, un idealist. Problemele ridicate de

cei doi mari teoreticieni americani par la fel de actuale

astăzi, când globalizarea a comprimat spațiul și a accelerat

timpul.

Ambii sunt direct interesați de bunul mers al democrației,

fiecare are soluția sa, dar, totodată, autorii pun accentul

pe comunicare, mediată sau nu de mass-media, și implicit pe

rolul social al presei.

III.1.1. Lippman: Masele pot doar alege o tabără sau alta; ele

sunt insuficient informate

Lippmann a susținut că masele s-au găsit, în mod natural și

structural, în imposibilitatea de a forma grupuri publice

inteligente, democratice. Lippmann14 a pledat astfel pentru ca

13 John Dewey este autorul unei opere solide și unul dintre fondatoriipragmatismului american. El a acoperit domenii dintre cele mai diverse, de laeducație, psihologie, politică, public, opinie publică, propagandă până laestetică, religie, epistemologie și metafizică. Pe parcursul unei viețiimpresionant de active, a încredințat tiparului nu mai puțin de 37 de volume. Operasa și atașamentul la valorile organizării pluraliste a societății moderne i-au aduspe bună dreptate aprecierea de cel mai important filozof al Americii și de filozoful democrației (Fort,1998). Interesul pentru ideile sale a cunoscut o revitalizare începând cu 1979, anîn care Richard Rorty publică Philosophy and the Mirror of Nature, unde îi prezintă peDewey, Heidegger și Wittgenstein drept filozofii cei mai importanți ai secolului alXX-lea.14 Lippmann este o autoritate de primă mărime în domeniul politologiei, cu peste 20de volume publicate, și unul dintre cei mai proeminenți jurnali ști ai secoluluitrecut. Este suficient să amintim că el a ținut din 1931 până în 1967 o rubricăpermanentă sub titlul Today and Tomorrow, care apărea concomitent în numeroase ziareamericane (la un moment dat, numărul acestora era de 250); este câștigător de douăori al premiului Pulitzer. În statistică, generațiile sunt creditate cu o vârstămedie de 25 de ani; este vorba de vârsta activă, evident. Lippmann a ținut timp deo generație și jumătate o rubrică săptămânală, performanță care nu știm să fi fost

13

masele să aibă, practic, un rol pasiv în procesul democratic,

ca spectatori, mai degrabă decât de participanți, a căror

unică responsabilitate este de a alege între un partid sau

altul, o linie politică sau alta. El argumenta: criza de

rezultate a democrației avea drept cauză nu democrația prea

puțină, ci prea multă. Soluția pentru această criză, a

argumentat el, este de a redistribui inteligență și analiză

critică de luare a deciziilor politice departe de mase, spre

un corp centralizat de elite inteligente. Lippmann a fost un

precursor puternic și important al elitismului democratic. El

susținea că tehnocrații sunt specialiștii care înțeleg

adevarata dimensiune a problemelor societății și că ei sunt

cei mai îndreptățiți să ia decizii în numele comunității.

Lippman era de părere că limitarea naturală a minții umane ar

împiedica o reprezentare realistă a adevărului. Concepea

comunicarea democratică, în primul rând prin intermediul

vederii. O ordine democratică este posibilă în măsura în care

masele sunt capabile de a construi reprezentări vizuale care

aproximează adevărul. El însuși jurnalist cu vastă experiență,

era de părere că presa nu reda informația reală, ci o

interpretare a ei, în funcție de percepția, cunoașterea și

buna-credință a jurnalistului. Lippman vedea Democrația ca un

mijloc pentru atingerea unui scop.

III.1.2. Dewey: Comunitatea critică face democrația

Şi, o vreme, teoria sa a avut întâietate în fața celei

înaintate de John Dewey care a susținut cu tărie participarea

egalată. Michel Curtis îl numea cel mai talentat și influent comentator politic american din secolul alXX-lea (introducere la Lippmann, 1991, p. XI), iar Herbert Altschull (1990, p. 307)îl caracteriza drept Pontiful presei.

14

cetățeanului la afacerile cetății și și-a exprimat încrederea

că masele pot fi inteligente și cu simț critic. Dewey,

filosof, psiholog, pedagog și jurnalist politic american, a

văzut democrația nu numai ca o formă de guvernare, ci ca un

mijloc pentru a perpetua cunoaștere. Nu a pretins că a ar fi

posibil ca publicul să posede toate cunoștințele

disponibile. Ceea ce a promovat, în schimb, a fost un proces

critic și reflexiv de gândire. John Dewey afirma că un public

în cunoștință de cauză este nu numai posibil, ci și necesar

pentru dezvoltarea și progresul a unui stat cu adevărat

democratic, pentru a transmite cunoaștere. Şi el considera

foarte important rolul tehnocraților, al specialiștilor, dar,

susținea Dewey, comunitatea trebuie să aibă ultimul cuvânt,

iar produsele tehnocaților să fie supuse dezbaterilor publice,

punct în care se desparte de Lippman.

Dewey atrăgea atenția că, fără un public participativ,

informat și cu gândire critică, politicul /decidentul își

poate desfășura nestingherit rolul său de control al opiniei.

Nu ar fi ceva dezastruos dacă interesele de profit pecuniare

nu ar fi imense, dar, de dragul acestor interese, nelovindu-se

de o opoziție critică, cei care dețin și diseminează

informația către public o pot falsifica cu ușurință, iar,

acest fapt afectează societatea. Apoi, forța maselor ce dețin

informații deteriorate poate fi cu mai multă ușurință folosită

în slujba celor care doresc și pot avea PUTEREA. Așa se face

că cei care dețin puterea ajung să fie chiar și deținătorii de

imperii media. Publicul ajunge să aibă obiceiuri și să se

teamă de schimbare. Obiceiurile sunt previzibile și ușor de

15

folosit în piață. Publicarea (prin mass-media) reprezintă doar

un pas, iar publicul este, astfel, numai parțial informat.

Înțelesurile pot fi clarificate și adjudecate doar prin

discuții. Dewey atrăgea atenția că lipsa unei gândiri critice

a publicului conduce la o opinie publică, doar cu numele:

”Opinia formată întâmplător, sub conducerea celor care au

drept miză să facă un neadevăr acceptat este opinie publică

doar cu numele... confiscată de interese partizane (...) Cu

cât o împărtășim mai mult, cu atât influența ei este mai

dăunătoare”15. Există, astfel, riscul ca cetățeanul să susțină

ceva ce în realitate contravine interesului său real. Dewey

era de părere că leac pentru bolile democrației este mai multă

democrație, spre deosebire de Lipman care credea că boala

democrației este prea multă democrație.

III.2 Carențele presei în îndeplinirea rolului social în

democrație

Opinia publică este legată prin aproape toți porii ei, de

presă, de comunicare! Atât Lippman, cât și Dewey subliniază

rolul major al mass-media în formarea opiniei publice. Presa

reprezintă, cel puțin, ar trebui să reprezinte, a patra putere

în stat, câinele de pază al democrației, care se folosește de

dreptul la informație, dreptul la opinie și libertatea de

exprimare, toate, în numele interesului public. Presa este

oglinda societății. Am putea spune la fel de bine că

societatea este cea pe care presa a format-o zi de zi,

livrându-i informații tot mai spectaculoase și lipsite de

15 John Dewey; apud Whipple,Mark;Dewey-Lippmann dezbaterea de astăzi: Comunicare distorsiuni,Agenția reflectorizante, și Democrație Participativă; Prelegere, Catedra de Sociologie,Universitatea din Texas, Austin, 2009.

16

consistență. Pentru consumatorul din România, acest fapt este

mai puțin important, primând împărțirea știri bune-știri

proaste. Consumatorul este prea puțin interesat de interesele

trusturilor media ce se află în spatele știrilor ori

campaniilor de presă pe care le consumă permanent16. Publicul

ajunge să nu aibă o gândire critică, după cum a militat Dewey.

Publicul nu are timp pentru asemenea aspecte. Imaginea ajunge

să nu mai aibă legătură cu realitatea. Tocmai de aceea,

Comunicarea ce a câștigat vertiginos teren în viața noastră,

ajunge să se auto-distrugă, necorelând realitatea cu imaginea,

livrând publicului o formă, un ambalaj pe care acesta dorește

să îl vadă/audă, pentru că și-a creat/i-au fost create anumite

obiceiuri/așteptări. Este gravă furnizarea de informații

lipsite de substanță, dar este dezastruos atunci când

informația este falsificată cu bună credință de cel care

deține mijloacele necesare pentru distribuirea informației.

Presa, în proporții îngrijorătoare, a ajuns să aibă ca

preocupare primordială, nu interesul public, ci distracția

publicului/crearea de obiceiuri, calea cea mai facilă,

necesitând cele mai puține resurse. Şi ea este condusă de

elite. Pentru acest entertainment nu este nevoie de

specializare și, astfel, constatăm rarefierea unei categorii

extrem de importante de jurnaliști: cei specializați -

politic/educație/social/justiție/economie/securitate/cultură/e

tc- categorii extrem de importante pentru ca rolul social al

presei să poată fi util.... Poate s-ar impune și o nouă

categorie - Jurnalistul de criză, pentru că situațiile de16 În ultimii ani, această stare începe să sufere modificări conducând la un anumit top de neîncredere generațizată a societății care vede, aproape în spatele oricăreiinformații, un interes ascums, adesea ilicit.

17

criză au ajuns aproape un fapt cotidian. Cât despre

specializare jurnaliștilor, acest proces costisitor nu s-a

bucurat de prea mult interes din partea presei sau a

conducătorilor de instituții media. Dacă la nivel central îi

mai întâlnim, la nivel local sunt o ”rara avis”. De exemplu,

lipsa unor jurnaliști specializați pe probleme de securitate,

în condițiile în care trăim într-o societate a riscului și

amenințărilor, demonstrează ignorarea acestui domeniu, iar

consecința este un public neinformat, care nu înțelege ce

însemna securitatea, și nici măsurile pe care aceasta le

impune. Din nefericire, în ultimii ani, presa ajunge să

amplifice crizele deja existente sau să genereze altele, iar

opinia publică, fără o abordare critică, este ca un burete

care absoarbe această informație fără discernământ. Se impune

ca jurnalistul să se pronunțe în cunoștință de cauză, obiectiv

și echidistant. Riscurile și amenințările s-au amplificat și

din cauza globalizării ale cărei efecte sunt omniprezente.

Internetul și canalele de știri au acum acoperire mondială. Se

transmit informații live, mai ales dacă acolo este un

jurnalist. Bombardamentul info-mediatic, deseori perceput ca

zgomotul informațional constituie un element de bază al

globalizării. Globalizarea multiplică numărul, intensitatea și

frecvența riscurilor de securitate, cu precădere cea non-

militară la nivelul sistemului internațional. Publicul și-a

pierdut încrederea în presă, așa cum reiese din comentariile

ce se regăsesc în Anexa: Percepția consumatorilor de produse media

prinvind gradul de încredere de care se bucură presa în rândul populației.

18

În anii anteriori, politicul dorea să dețină presă, nu se

considera important dacă nu deținea un ziar. Astăzi, după ce a

ajutat masiv la deprofesionalizarea și depopularea mass-media,

Politicul renunță la presă, pentru că se dovedeșe că, tot

lucrând pentru Cineva, nu mai are credibilitate și nici public

și, pe cale de consecință, puterea presei a scăzut dramatic.

Mesajele transmise de media sunt aproape nule ca impact, nu

mai au credibilitate. În plus, dacă analizăm puțin media este

lesne de observat că un articol sau o emisiune se adresează

mai degrabă sus, cuiva care a deranjat acționariatul decât

opiniei publice. Presa, deținută direct sau indirect, prin

intermediari, de Politic17 face agenda acestuia, în funcție de

interesele proprii pentru că depinde de finanțarea patronului.

Finanțarea media la nivelul subzistenței menține jurnalistul

captiv, ușor folosibil. Jurnalismul partizan ajunge să fie o

amenințare pentru întreaga ramură, pentru domeniul JURNALISM.

Mass-media seamănă cu scena politică-taberele, găștile se bat

între ele.

O presă care și-a abandonat rolul poate produce deficiențe

democrației, dacă nu o înțelegem critic. Riscurile de

securitate non-militară au aspecte politice, societale,

economice, ecologice, energetice, ciberbetice etc. Aspectul

politic al riscurilor și amenințărilor se vede în slăbiciunea

unor guverne sau instituții publice ce conduc la ceea ce numim

”stat captiv” expus unor riscuri majore- corupție/crimă

organizată/activități teroriste/slăbirea statului de

drept/etc. Este suficient să privim, fie și numai la nivelul

17 Sau de oameni de afaceri puternici ce au nevoie de politic pentru diversecontracte neprincipiale

19

României: avem cazuri sonore de patroni de media, sau

conducători cercetați și chiar arestați pentru diverse acte:

corupție; șantaj; contracte neprincipiale cu statul18 etc...

Toate acestea ne demonstrează cât de util este ca mass-media

să nu își părăsească rolul său de bază de a servi interesul

public, de a fi câine de pază al democrației, deziderate ce nu

pot fi împlinite dacă informația este deturnată, folosită în

alte interese decât cele declarate, care, deseori, ar putea

reprezenta interese contra securității.

Așadar, la adresa securității naționale, pe lângă amenințări

clasice armate, ne lovim de amenințări non-militare: relații

geostrategice; corupție; instituții ale statului ce

funcționează defectuos; defrișări masive; atacuri cibernetice,

iar lista este imensă. Deși fiecare cetățean este

distribuitor de informație, chiar și printr-un blog,

informația este, în genere, mediată de mass-media. În

condițiile în care julrnaliștii nu dețin o cultură de

securitate națională, nu sunt specializați, cum ar putea ei da18 Conform articolelor publicate la adresele, toate, accesate la 20.05.2014:http://www.dcnews.ro/directorul-general-al-antenei-1-sorin alexandrescu-anchetat-de-dna_323036.html;http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Ce+risca+Antena+3+dupa+ancheta+DNAM;http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/ancheta-dna-privind-vanzarea-realitatea-tv-309286;http://www.mediafax.ro/social/dan-diaconescu-condamnat-definitiv-la-cinci-ani-si-sase-luni-de-inchisoare-cu-executare-mi-au-inchis-televiziunile-mi-au-inchis-partidul-acum-ma-inchid-pe-mine-13928934; http://www.gandul.info/politica/dan-voiculescu-urmarit-penal-pentru-santaj-dna-voiculescu-a-primit-900-000-de-euro-sub-forma-de-contracte-de-publicitate-sub-amenintarea-declansarii-unei-campanii-agresive-de-discreditare-video-12883494; http://www.mediafax.ro/social/dna-sebastian-ghita-pus-sub-control-judiciar-pentru-sprijinirea-unui-grup-infractional-organizat-13840606;http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/ADRIAN+SARBU+SORIN+ROSCA+STANESCU+DOSAR+CREDITE+BRD; http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/exclusiv--elan-schwartzenberg--mandat-de-arestare-internationala-daca-nu-se-prezinta-la-dna--imobilele-sale-de-lux--sub-sechestru-320697.

20

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/exclusiv--elan-schwartzenberg--mandat-de-arestare-internationala-daca-nu-se-prezinta-la-dna--imobilele-sale-de-lux--sub-sechestru-320697



http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/ADRIAN+SARBU+SORIN+ROSCA+STANESCU+DOSAR+CREDITE+BRD


http://www.mediafax.ro/social/dna-sebastian-ghita-pus-sub-control-judiciar-pentru-sprijinirea-unui-grup-infractional-organizat-13840606


http://www.gandul.info/politica/dan-voiculescu-urmarit-penal-pentru-santaj-dna-voiculescu-a-primit-900-000-de-euro-sub-forma-de-contracte-de-publicitate-sub-amenintarea-declansarii-unei-campanii-agresive-de-discreditare-video-12883494



http://www.mediafax.ro/social/dan-diaconescu-condamnat-definitiv-la-cinci-ani-si-sase-luni-de-inchisoare-cu-executare-mi-au-inchis-televiziunile-mi-au-inchis-partidul-acum-ma-inchid-pe-mine-13928934



http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/ancheta-dna-privind-vanzarea-realitatea-tv-309286

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/ancheta-dna-privind-vanzarea-realitatea-tv-309286

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Ce+risca+Antena+3+dupa+ancheta+DNAM

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Ce+risca+Antena+3+dupa+ancheta+DNAM

http://www.dcnews.ro/directorul-general-al-antenei-1-sorin%20alexandrescu-anchetat-de-dna_323036.html

http://www.dcnews.ro/directorul-general-al-antenei-1-sorin%20alexandrescu-anchetat-de-dna_323036.html

mai departe o informație în acest sens, chiar dacă sunt de

bună credință? În plus, jurnalistul, ca orice alt individ

urmează modelul principiului piramidei lui Maslow- întâi își

va asigura satisfacerea nevoilor de bază (existența zilei de

mâine) și apoi a celor spirituale. Ținând, însă, cont de

situația economică a mass-media, deplorabilă, puținii ziariști

de bună-credință au serioase piedici în a trece la nivelul

spiritual al nevoilor. Deși meseria impune echilibru și

echidistanță, ziarul sau televiziunea sau radioul există,

funcționează grație celui care le finanțează. Până la urmă,

tot finanțarea, mai degrabă modul de finanțare generează

riscurile, vulnerabilitățile.

21

IV. Starea Presei, Insecuritatea

Studiul ”Starea sectorului mass-media din România în 2014 –

vulnerabilități și soluții”19, relevă faptul că ”anul 2014 a

fost marcat de adâncirea crizei din mass-media românești.

Afacerile de media au fost lovite, în continuare, de scăderea

vânzărilor și a audiențelor, de problemele legate de

distribuție, de publicitatea din bani publici alocată

discreționar și, mai nou, de interpretările diferite ale

legislației românești în domeniul fiscalității și dreptului

muncii. În anul electoral 2014, derapajele profesionale s-au

înmulțit și ele. Limbajul s-a deteriorat grav, agresivitatea a

19Cercetare realizată de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) în cadrulproiectului Consolidarea Convenției Organizațiilor de Media (COM) și publicată la 4 mai, cuocazia celei de-a doua întâlniri a COM din 2015, fiind disponibilă lahttp://www.cji.ro/wp-content/uploads/2015/05/Mass-media-in-2014.pdf; accesal la20.05.2015.

22

http://www.cji.ro/wp-content/uploads/2015/05/Mass-media-in-2014.pdf

crescut, atât la nivel național, cât și local”. Zonele în care

meseria se practică corect, cât mai aproape de standardele

profesionale, par a fi excepțiile. ”Dacă ar fi să definim cu

un singur cuvânt starea sectorului mass-media în anul 2014”,

se subliniază în Raport. Intervievații participanți la studiu

au declarat că ”principalele pârgii de control sunt

mecanismele economice și folosirea instituțiilor statului ca

organisme de intimidare și represiune”. Un alt Raport, al

Freedom House20, publicat la 15 aprilie 2015, situază presa din

România, pe care o consideră doar parțial liberă, în

clasamentul mondial, la poziția 84, din 199, după țări ca

Ghana, Papua Noua Guinee, Namibia sau Ungaria. Un al treilea

Raport privind starea actuală a presei FreeEx 2014-201521, dat

publicității de către ActiveWatch, relevă, pe lângă părțile

negative privind libertatea de exprimare, și creșterea a

numărului celor care caută surse de informare credibile în

online, alternative la presa tradițională, cum sunt platforme

de mobilizare ale societății civile. Raportul arată că presa

tradițională pierde și mai mult din puțina încredere de care

încă se mai bucură, odată cu cazurile de corupție de la vârful

instituțiilor media.

Coaliția pentru o presă curată a arătat, în 2014, cine conduce

presa din România, la nivelul de acționariat, care este starea

economică și ce jurnaliști sau proprietari de media au fost

20 Disponibil lahttps://freedomhouse.org/sites/default/files/FreedomofthePress_2015_FINAL.pdf;accesat la 20.05.2015.21 Disponibil la http://www.activewatch.ro/Assets/Upload/files/raport%20freeex%202014%20-%202015(1).pdf; accesat la 20.05.2015.

23

acuzați de corupție, șantaj22 etc..., prin documentarea

respectivă, organizația dorind să arate stare de fapt a presei

noastre. Fără a fi exhaustivă, analiza își propune să prezinte

starea în care ne aflăm în acest moment din

perspectiva problemelor judiciare23, a insolvențelor24 și a

acționariatului25. Avem, în România, proprietari de presă,

acționari, directori sau jurnaliști ai unor publicații

instituții media ce se află în atenția organelor de anchetă

penală – DNA/DIICOT, iar alții au pierdut definitiv procese de

calomnie care le-au fost intentate în curțile civile26.

În lume, în 2013, ”mijloacele media de pe întreg cuprinsul

globului ne împărtășeau informații care conțineau, în medie,

25% fapte reale și 75% elemente false sau distorsionate. În

anii ’80 numărul companiilor mari media din lume era de 50,

ceea ce oferea totuși un grad ceva mai mare de libertate a

informației; azi s-a ajuns la șase27. În prezent, însă, cele

șase companii extrem de puternice controlează aproape tot ceea

22Pantazi, Raluca; Cazurile de santaj din presa ultimilor ani. Vezi acuzatiile si ce s-a ales de dosare;HotNews; 31.05.2013, disponibil la http://anticoruptie..ro/stiri-media_publicitate-14912282-cazurile-santaj-din-presa-ultimilor-ani-vezi-acuzatiile-ales-dosare.htm;accesat la 21.05.2015.23 Analiza Starea presei, realizat de organizația România curată; 2015; structurată întrei părți; disponibilă la http://www.romaniacurata.ro/cine-detine-presa-din-romania-cel-putin-in-acte-actionariatul-starea-presei-iii/?utm_source=newsletter&utm_content=Newsletter-127001;http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-i-probleme-judiciare-legate-de-presa-centrala/ și http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-i-probleme-judiciare-legate-de-presa-centrala/, accesate la accesat la 21.05.2015.24Idem, http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-ii-insolventele-din-presa-centrala/; accesat la 21.05.2015.25Idem,http://www.romaniacurata.ro/cine-detine-presa-din-romania-cel-putin-in-acte-actionariatul-starea-presei-iii/?utm_source=newsletter&utm_content=Newsletter-127001-; accesat la 21.05.2015.26 http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-i-probleme-judiciare-legate-de-presa-centrala/ ; accesat la 21.05.2015.27 Cele șase companii care controlează practic informația la nivel global sunt: TimeWarner, Walt Disney, Viacom, Rupert Murdoch’s News Corp., CBS Corporation și NBCUniversal.

24

http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-ii-insolventele-din-presa-centrala/

http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-ii-insolventele-din-presa-centrala/

http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-i-probleme-judiciare-legate-de-presa-centrala/




http://www.romaniacurata.ro/cine-detine-presa-din-romania-cel-putin-in-acte-actionariatul-starea-presei-iii/?utm_source=newsletter&utm_content=Newsletter-127001



http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-14912282-cazurile-santaj-din-presa-ultimilor-ani-vezi-acuzatiile-ales-dosare.htm


ce urmărim, ascultăm sau citim din ceea ce se petrece pe glob.

Chiar și acele arii înguste din media, care nu depind în mod

direct de cele șase companii, tind să fie asimilate indirect

prin incredibilul lanț al imitării, al constrângerilor și al

corupției”28.

În rândurile următoare privim lucrurile din prisma

jurnaliștilor care lucrează pe teren. Dacă după Revoluție,

mass-media din România a avut o perioadă de explozie, heirupism

și haiducie, în anii 2002-2004 se lovea de intervenții și

control guvernamental brutal când, dacă se primea un telefon

de la cine trebuia, un articol dur nu mai vedea lumina zilei.

Perioada cuprinsă între 2005-2007 a fost una de relativă

normalitate pentru ca, de atunci, instituțiile mass-media să

se alinieze, de bună-voie, de partea cui plătea. Astăzi, presa

ajunge, din observator, instrument al celui care plătește și

devine instrument de influență mai mult decât de informare la

nivelul opiniei publice. Astăzi, un jurnalist nu mai lucrează

undeva, la un radio, publicate, TV, ci pentru Cineva, cel care

deține sau controlează instituția media respectivă.

Am discutat cu peste 20 de jurnaliști de teren pe care i-am

observat atent, de-a lungul ultimilor 10 ani, ale căror voci

nu le regăsim în spațiul dezbaterilor publice, iar concluziile

le redau în rândurile următoare. Jurnalistul trăiește în

insecuritate, la rândul său. Supraviețuiește sub imperiul

fricii: poate acum, după trei luni consecutive, își va primi

salariul; pentru că părinții nu mai au bani, copilul are

nevoi, banca l-a somat să își plătească datoria, el tot sună28Felul in care suntem mintiti si manipulati de mass-media in fiecare zi; 23.11.2012: disponibil lahttp://www.edituradaksha.ro/articles/view/felul-in-care-suntem-mintiti-si-manipulati-de-mass-media-in-fiecare-zi-a8; accesat la 15.05.2015

25

http://www.edituradaksha.ro/articles/view/felul-in-care-suntem-mintiti-si-manipulati-de-mass-media-in-fiecare-zi-a8


la departamentul de contabilitate al publicației, dar nu sunt

bani; poate vor intra niște bani săptămâna viitoare; este

foarte probabil să rămână fără un loc de muncă, iar el știe să

facă doar comunicare și nu are unde se angaja; îi este teamă

de patron și este contraindicat să atragă atenția asupra lui-

sunt ațâția care i-ar putea locul mâine; politicienii sau

oamenii de afaceri îl amenință cu procese atunci când

îndrăznește să scrie ce nu ar fi indicat, chiar dacă nu trec

la fapte, dar vor să îi arate cine contează. La rândul lor,

managerii din mass-media trăiesc în insecuritate: în câteva

luni afacerea va fi pe minus sau va dispărea; publicitatea nu

va mai veni, iar ei sunt somați să plătească chiria pentru

sediu, tiparul, salariile, taxele către stat, distribuția;

produsul lor nu mai este cumpărat pentru că publicul găsește

informația gratis, pe internet, unde nu este nevoie de

deontologie și reguli de respectat; din nou vor avea parte de

controale, chiar dacă ele sunt normale, dar simte teamă pentru

că luna trecută au publicat o anchetă compromițătoare despre

X; au făcut compromisuri sau au încălcat legea și pentru asta,

pot oricând fi anchetați.

Pentru că redacțiile s-au depopulat, acum în loc de 30-40

jurnaliști, o redacție lucrează cu 4-5 oameni; nu mai au

corectori. Trebuie să acopere mai multe domenii, iar unele le

sunt străine; trebuie să aibă cameră de filmat și aparat foto,

să urce știrile pe site, să caute surse, dar nu au bani de

cafea, pentru că sursa va dori să se vadă la un restaurant; nu

au mașină de la redacție, iar a lor nu mai are combustibil sau

s-a stricat. Prea multe competențe duc la incompetență, acolo

26

undea ea a existat. Se ajunge ca o știre a unei agenții de

presă să fie preluată, puțin modifictă, adesea fără citare și,

gata, știrea, făcută din birou, nu de pe teren.

În ultimii doi ani, ziariștii care încă mai rezistă spun că,

din 10 colegi, șase au plecat în altă parte sau au ieșit din

presă - din disperare și saturație de umilință. Unii lucrează

gratis și cer bani, pentru a trăi, părinților. Nu pot face

cursuri pentru că ajung noaptea acasă, după ce au alergat

toată ziua. Nici nu ar avea cu ce să le plătească. În locul

lor vin tineri absolvenți care se descurcă să urce știrile pe

site, dar nu au experiență, nu au surse sau nu cunosc

suficient de bine tainele limbii în care scriu, iar atunci,

produsul este de calitate îndoielnică. Bun și acela, pe lângă

nimic. Oricum, după un an-doi vor pleca și ei. Rar se întâmplă

ca un colectiv redacțional să reziste mai mult de doi ani.

Ziaristul nici măcar nu mai este interesat de drepturile și

îndatoririle sale, de convingerile cu care a pornit la drum.

Se întreabă cum va rezită până luna viitoare. Cum să verifice

informația din trei surse când asta presupune minute la

telefon, plătite de el, bani de cafea la un restaurant, bani

de transport? Ar dori să facă niște cursuri, să se poată muta

în altă parte pentru că nu pot trăi doar cu pasiunea muncii și

apoi, după atâția ani de insecuritate s-au blazat pentru că

treaba merge și așa. Mass-media trăiește ea însăși în

insecuritate și atunci domeniul se impune a fi salvat. Cei

care lucrează în presă au teamă de acțiuni disruptive. Ei cer

imperativ acțiune, dar, devin pasivi și se așteaptă ca cineva

să rezolve problema presei. Sunt conștienți că se impune o

27

politică publică, o strategie de salvare, o modificare a

Codului Muncii care să includă presa la categoria nenormată,

poate anumite scutiri de taxe venite cu controale la pachet.

Însă, toate acestea să le facă cine are putere. Presa a

pierdut-o.

Când presa se confruntă cu o problemă cronică de

sustenabilitate, orice altă discuție devine marginală. Astăzi,

presa este ca un individ care se îneacă, iar noi îi reproșăm

că nu înoată frumos, cu stil, respectând regulile. El va da

brownian din mâini și picioare, disperat să nu se ducă la

fund.

Nu sunt date care să ateste câți jurnaliști sunt în România.

Conform INS, în 2011, în industria media lucrau cca 35.000

persoane, iar din aceștia, potrivit Facultății de Jurnalism și

Ştiințele Comunicării, cca 16-17.000 erau jurnaliști. Dacă

analizăm ritmul concedierilor, plecărilor din media, reiese că

astăzi am avea cam 10-11.000 de jurnaliști.

În 2014 doar 61 posturi TV, membre ARMA29 (Asociația Română

pentru măsurare a audientelor), erau auditate, în condițiile

în care în 2012, CNA (Consiliul Național al Audiovizualului)

spunea, într-un comunicat, că România avea 750 de televiziuni,

633 de posturi de radio30 . Conform unui articol din gândul.info,

în 2014 au dispărut din piață 48 posturi Tv și 19 de Radio.

Conform BRAT31 (Biroul Român de Audit Transmiedia) , în România

există, în 2015, 104 publicații auditate (79- naționale și 24-

29 Lista disponibilă la http://www.arma.org.ro/ro/audiente; accesat la 22.05.2015.30 Cerban,Mădălina; STATISTICĂ: Câte televiziuni și radiouri sunt în România; Mediafax;Dept.Cultură-Media; 24 mai 201231 Lista este disponibilă la http://www.brat.ro/membri; accesat la 21.05.2015.

28

locale). Conform ziare.ro32, găsim 1019 link-uri de

publicații, radiouri.

Publicitatea în media, conform MediaFactBook33 aproape s-a

înjumătățit din 2008 până astăzi. Merită menționat că presa

scrisă a avut un buget de publicitate cu 75 % mai mic în 2014

față de 2008.

Un jurnalist din mass-media locală are un venit net lunar

cuprins între 500 și 1500 lei, iar un jurnalist din media

centrală poate câștiga la de 1200 lei la cca 3000 lei. Pentru

mulți dintre ei, taxele aferente pentru asigurări de sănătate,

șomaj etc... nu au fost virate mai departe, de angajatori,

ceea ce le sporește starea de insecuritate. Nu trebuie însă,

uitat că o parte însemnată a jurnaliștilor ”descurcăreți” și a

patronilor de media au pus umărul pentru că presa să ajungă în

pagul destructurării întrucît au ales în defavoarea

deontologiei.

Un prim pas pentru susținerea mass-media este inițierea, de

către Ministerul pentru Societatea informațională34 , a unei

Ordonanțe de Guvern (OUG). ce propune scăderea la 9% a Taxei

pe Valoarea Adăugată (TVA) pentru toți operatorii de

televiziune din cablu și constituirea unui fond de 5% pentru

încurajarea programelor culturale și educative, inițiată de

Ministerul pentru societatea informațională. OUG35 ar urma să

32 Listă disponibilă la http://ziarero.antena3.ro/press/index/filter/national;accesat la 21.05.2015.33 Disponibil la http://www.mediafactbook.ro/ebook/.34 Badea, Daniel; Grindeanu (MSI): Propunem scăderea TVA la 9% pentru operatorii de televiziune șiconstituirea Fondului audiovizual; Agerpress; 4 iunie 2015.35 Documentul legislativ introduce: ”Capitolul IV 1 Fondul AudiovizualArt. 49, 1. - Pentru asigurarea libertății de informare, a diversității de opiniesi a pluralismului în domeniul serviciilor de televiziune li radio, precum șipentru susținerea programelor informativ-cultural-educative, se constituie FondulAudiovizual.

29

completeze, la intrarea în viguare, Legea audiovizualului nr. 504/202,36

publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002.

Inițiativa, adoptată la 10 iunie 2015, își propune măsuri

pentru sprijinirea domeniului audio-vizual. Este un început,

încă necristalizat. Însă, cum rămâne cu presa scrisă?

Art. 49, 2 - Fondul Audiovizual se formează din colectarea unui procent de 5% dintotalul veniturilor realizate de distribuitorii de servicii care retransmitprograme de televiziune prin rețele de comunicații electronice.Art. 49, 3. - Se reduce la 9% Taxa pe Valoarea Adaugata pentru activitățile deretransmisie de programe de televiziune. Economiile rezultate prin reducerea TVAvor fi direcționate parțial catre Fondul Audiovizual precum și, după caz, pentrusporirea calitatii serviciului audiovizual oferit.Art. 49, 4. - Fondul Audiovizual va fi administrat de către un Consiliu al FonduluiAudiovizual, alcătuit din 7 membri, astfel: 3 reprezentanti ai Consiliului Naționalal Audiovizualului, un reprezentant al Ministerului Culturii, un reprezentant alMinisterului Educației și Cercetarii Stiintifice, un reprezentant al Ministeruluipentru Societatea Informaționala, un reprezentant al Ministerului FinantelorPublice.Art. 49,5. - Organizarea si functionarea Fondului Audiovizual si a ConsiliuluiFondului Audiovizual vor fi aprobate prin Hotarare de Guvern”.36 Legea audiovizualului nr. 504/202, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 534 din 22 iulie2002.

30

V. Roluri mass-media în raport cu structurile de intelligence

Așa cum voi arăta, serviciile de intelligence și mass-media nu

sunt două linii paralele mereu. Ele se mai intersectează,

uneori până la contopire, așa cum procedează servicii de

informații externe, când apelează la ajutorul jurnaliștilor cu

experiență, conexiuni și condei.

V.1.Presa- sursă pentru OSINT pentru structurile de

Intelligence

Mass-media este o sursă importantă de informații pentru

serviciile Intelligence ce au drept scop asigurarea

securității naționale. Prin funcția sa de filtrare și

traducere a mesajului organizațiilor, mass-media se dovedește

a fi extrem de importantă, se arată într-un document postat pe

site-ul Serviciului Român de Informații, lucru dealtfel

valabil oriunde în lume37.

Ținând cont de avalanșa de informații, de necesitatea de a

procesa tot mai multe date, merită să subliniem rolul foarte

important pe care mass-media îl are în furnizarea de date

necesare analiștilor de intelligence. Mass-media constituie,

37TENDINȚE ÎN INTELLIGENCE,https://www.sri.ro/fisiere/studii/TendinteInIntelligence.pdf, accesat la12.05.2015; s.l; s.n; s.a;

31

https://www.sri.ro/fisiere/studii/TendinteInIntelligence.pdf

așadar, o sursă importantă pentru Open Source Intelligence38

(OSINT).

În 1906, sociologul german Georg Siemel vorbea despre secretul

în societate39, idee care a evoluat conducând la ”social

intelligence”.

Sherman Kent este pionierul care integrează sursele deschise

(mediul academic, presa, societatea civilă) în procesul

intelligence. El a fost cooptat, în 1939, de la universitatea

la care preda, pentru a crea o agenție națională de Informații

a SUA. În 1949, el vine cu paradigma ”Cunoașterea este

Putere”, perpetuată până astăzi. A promovat ideea integrării

valorilor democratice în noul domeniu academic (intelligence)

și securizarea libertății civice. Fără a utiliza termenul

OSINT, Kent a susținut antrenarea opiniei publice în procesul

de analiză din surse deschise, ceea ce însemna, în fapt,

înlocuirea propagandei cu dezbaterea publică (...)

În aceeași perioadă, a celui de-al doilea război mondial,

Vannevar Bush, coordonatorul Centrului Integrat de Cercetare,

susținea că procesul de intelligence nu diferă, conceptual, de

procesul mediului concurențial de cerectare sau, am adăuga, al

modului în care se realizează materialele de presă solide, cu38 Potrivit manualului OSINT al NATO, există următoarele categorii de informații:

Datele (Open Source Data/OSD) - emisiuni radio/TV, tipărituri, imagini sausemnale neprelucrate (fotografii, casete, imagini satelit, scrisori personaleetc...);

Informațiile (Open Source Information/OSINF) - sunt date care au fost corelate,procesate, pentru a realiza o informare de interes general; au o arie largăde răspândire: mass-media, cărți, comunicate; informațiile obținute din sursedeschise;

Open Source Intelligence/OSINT) – produse intelligence rezultate din prelucrareași analiza OSD și OSINF pentru a răspunde unei solicitări și care contribuiela elaborarea produsului final integrat, creând informația secretă;

Informațiile obținute din surse deschise - validate (OSINT-V) – suntinformațiile cu un grad ridicat de certitudine.

39Sebe, Gabriel, Revoluția surselor deschise în secolul XXI, expunere în cadrul mesei rotundeSocietate, democrație, intelligence (2010), disponibil la http://www.sri.ro/upload/GSebe.pdf.

32

probe și dovezi. El a influențat cel mai tare conceptul de

”mass-media ca sursă deschisă” pentru procesul intelligence.

În anii 1970, Steven Dedijer a implementat, pentru prima dată

în Europa (în Seudia), primul sistem național de intelligence40

din surse deschise. Susținea că intelligence-ul se impunea a

fi integrat domeniului academic. El vorbea despre

interdisciplinaritatea procesului de intelligence și a a

lansat conceptele de analytic intelligence , fiind recunoscut drept

”părinte” al conceptului modern business intelligence. Acum apare și

social intelligence inspirat de Georg Siemel cu secretul din societate de

la 1906.

În 1990, David Steel, fost ofițer de informații în marina

americană, împreună cu studenți din mai multe universități

americane, a pus bazele proiectului Open Source-Intelligence. El

este și autorul paradigmei smart nation41 ce înseamnă dobândirea

avantajului competitiv prin identitate, valori, potențial de

inovare socială și integrarea intelligence.

Open Source reprezintă totalitatea informațiilor,

cunoștințelor disponibile publicului larg, adică informațiile

publice, la care se adaugă literatura gri42. Sursele deschise au

fost utilizate de mai mulți ani în procesul analitic al

serviciilor de informații. Evoluțiile globale au dezvoltat

legătura dintre Informație și putere, dar și analiza acestei

40Swedish Intelligence Network BISNES (Business Intelligence &Security Network of Sweden),sub forma unei rețele extinse de comunicare, în cadrul căreia au fost invitați săparticipe în cadrul unor sesiuni deschise de comunicare, experți recunoscuți dindomeniul economic și lideri internaționali.41Ccurs OPEN SOURCE INTELLIGENCE, Master Studii de Securitate, Facultatea deSociologie, 2014, Bucuresți, (coordonator: conf. Univ. Dr. Marius Sebe; expert:drd. Cristian Lazăr expert: drd. Daniela Mitu; expert: Raluca Galaon).42 Informații la care putem avea acces, dar nu gratuit, de pildă.

33

problematici. Așa cum spuneam la început, Informația

reprezintă resursa strategică de Putere.

Astfel, se poate afirma că ”informațiile din surse deschise

(OSINT) reprezintă procesul specific de identificare,

culegere, colaționare, procesare și diseminare a informațiilor

din surse deschise”43.

Așadar, mass-media este o sursă importantă de informații

pentru serviciile Intelligence ce au drept scop asigurarea

securității naționale.

V.2. Presa analizează subiecte ce țin de domeniile de

securitate națională, inclusiv corupția

Presa abordează subiecte ce reprezină riscuri sau amenințări

pentru securitatea națională, ceea ce îi sporește rolul, la

nivelul comunității. Riscurile de securitate non-militară au

aspecte politice, sociale, societale, economice, ecologice

etc...

Amenințările de ordin economic sunt strâns legate de prezența

sărăciei și crizele generate de problema asigurării resurselor

pentru populație, dar și de evoluțiile economice negative pe

piața mondială. La nivelul societal, amenințările privesc

nevoia de păstrare a identității unor comunități, minorități

sau națiuni. Riscurile au, de cele mai multe ori, sursa în

interior.

Poluarea accentuată, capacitatea redusă de management al unor

situații de urgență în cazul producerii dezastrelor naturale,

defrișările etc, dar și dimensiunea informațională pot

constitui vulnerabilități sau chiar amenințări. Corupția și43Informațiile Din Surse Deschise – Delimitări Conceptuale, Col. conf. Univ. Dr. Ion CĂLIN,Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I “, Vol 2, Nr 1 (2015).

34

economia subterană, crima organizată, traficul de persoane și

drogurile, pandemiile, siguranța alimentară sunt alte tipuri

de amenințări și riscuri de securitate. Accesul la educație și

sănătate, nedisciminator, accesul la medicamente sunt de

asemenea, riscuri. Globalizarea face ca o mare parte a

riscurilor și amenințărilor să tindă să se transforme în

amenințări cu caracter extins. Toate aceste subiecte sunt

tratate de mass-media.

Articolele de presă aduc în prim-plan corupția/coruperea

structurilor de stat, înăsprirea climatului economic,

defrișările, încălcări ale legislației, tensionări ale

climatului politic, probleme privind accesul la resurse,

sărăcia, crima organizată, terorismul, degradarea ecologică

etc. Prin urmare, cel puțin acest demers al mass-media poate

fi apreciat drept un suport pentru securitatea națională. În

același timp, astfel, este adusă la cunoștința opiniei publice

chestiunea de interes public. Cele de mai sus sunt însă

valabile în situația în care jurnalistul își respectă

principiile. Jurnalismul este o profesie în care cel care o practică difuzează

informații, nu zvonuri, ceea ce. din nefericire, s-a schimbat în ultimii ani.

V.3. Presa și conflictele internaționale- sursă de informații

de securitate

Un alt domeniu în care presa este de un real folos este acela

al conflictelor din întreaga lume.

Se estimează că, în prezent, mai mult de 10 la sută din

populația lumii trăiește în zone de conflict. Însă puține

trusturi de presă își permit să aibă corespondenți permanenți

pe teren. Astfel, majoritatea reporterilor de front sunt

35

jurnaliști independenți, în permanentă căutare a imaginilor și

fotografiilor în exclusivitate pe care le râvnește orice canal

de știri. Potrivit rapoartelor Institutului Internațional de

Presă, 101 jurnaliști au fost uciși în anul 2010, 102 în 2011,

133 în 2012, 120 în 2013. Comparativ, în anul 1997 bilanțul a

fost de ”numai” 28 de jurnaliști, spunea redactorul-șef al RFI

Internațional, Luca Niculescu într-un interviu acordat în

decembrie 2014, pentru postul național de televiziune, în

cadrul emisiunii Jurnal de Front44. Atunci când, inclusiv, un

serviciu de informații realizează a analiză a unei regiuni, ia

în calcul și informațiile furnizate de media de la fața

locului. O asemenea activitate necesită riscuri enorme pentru

jurnaliști și resurse financiare considerabile pentru

trusturile/instituțiile media, ceea ce atârnă greu în balanță.

Tocmai de aceea, de pildă, RFI a luat decizia de a nu mai

trimite jurnaliști în zonele de conflict ale lumii. Rezultatul

este că nu mai putem afla informații importante de la fața

locului, informații importante, inclusiv pentru structurile de

intelligence ce au ca sarcină apărarea securității naționale.

V.4.Presa- instrument de propagandă

Este suficient să privim la Russia Today și să recunoaștem

tiparul propagandei pe care Rusia o face prin această

instituție media. Tusturile de presă și agențiile

intrenaționale fac agenda publică internațională, suntem

îndreptățiți să spunem. Ele decid ce este o știre de larg

interes sau pot face ca o știre să fie de larg interes, chiar

44 Material disponibil la http://www.tvr.ro/jurnalismul-o-profesie-intre-viata-si-moarte_9555.html#view.

36

dacă asta are în spate propaganda unui stat, a unui grup de

interese legitime sau nu.

Dealtfel, este oportun să privim și în ograda noastră.

Raportul Freex45 al celor de la ActiveWatch arată, analizând

mass-media din România, în perioada 2014-2015: ”Transformarea

presei în instrument de propagandă politică a fost mai

vizibilă ca oricând, mai ales în contextul unui an electoral.

Campania electorală a fost marcată de partizanate fățișe ale

televiziunilor de știri, însoțite de manipulări, dezinformări,

atacuri la persoană și de exploatarea sensibilităților

naționale și religioase. Mass-media au fost din nou folosite

de unii patroni pentru a pune presiune pe justiție. Acțiunile

justiției au expus legăturile corupte dintre mass-media,

mediul politic și cel de afaceri. Unele dintre acestea sunt

specifice crimei organizate. Au apărut noi cazuri de corupție

în presă de care se fac vinovați patroni, administratori de

presă, dar și jurnaliști. Patroni și finanțatori de presă au

fost arestați pe bandă rulantă pentru fapte de corupție sau

evaziune fiscală”46. Evident, asemenea acțiuni pot aduce

atingere securității naționale.

45 Raport disponibil la adresa http://www.activewatch.ro/ro/freeex/publicatii/.46 Libertatea presei în România 2014-2015, Raportul FreeEx 2014-2015 realizat de ActiveWatch, membră a Rețelelor Internaționale Reporteri fără frontiere și IFEX.

37

V.4. Drumul de la spionarea presei de către servicii de

intelligence la contopirea celor două sau ”În dragoste și

război este permis orice”

V.4.1. Parte a presei, spionată pentru că ar fi reprezentat

riscuri si amenințari la adresa securității

În utimii ani au circulat extrem de multe informații cu

privire la supravegherea mai multor jurnaliști sau instituții

media de către servicii de intelligence.

Germania:

În 2006, Serviciul German de Informații Externe (BND) a fost

acuzat că a spionat sistematic mai mulți jurnaliști de

investigații47, așa cum reiese din Raportul48 de 170 de pagini

realizat de fostul judecător la Înalta Curtea Federală,

Gerhard Schäfer: ”În perioada 2005-2006 Guvernul de la Berlin

a fost prins spionându-și ziariștii cei mai incomozi: pe cei

de investigație. BND (Bundesnachrichtendienst) a spionat

jurnaliști și a infiltrat presa, racolându-și informatori din

rândul gazetarilor. Aceștia erau plătiți să raporteze orice

mișcare a incomozilor, să furnizeze copii ale unor articole

înainte de publicare și chiar să recruteze, la rândul lor,

alți colaboratori pentru serviciile secrete”.

Anglia:

47Alexa, Vladimir; Germania isi spioneaza ziaristii, 3 iunie 2006, disponibil la http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-03/germania-isi-spioneaza-ziaristii.html și Fürstenau, Marcel / Weident, Medana, Raportul privind spionarea ziariștilor de către BND;Deutsche Welle; 27.mai 2006; disponibil la http://www.dw.de/raportul-privind-spionarea-ziari%C5%9Ftilor-de-c%C4%83tre-bnd/a-2626899; accesate la 20.05.2015.48Raport diponibil pe site-ul publicațieie germane ”Spiegel” la adresahttp://www.spiegel.de/media/media-13063.pdf, accesat la 11.05.2015.

38

http://www.dw.de/raportul-privind-spionarea-ziari%C5%9Ftilor-de-c%C4%83tre-bnd/a-2626899

http://www.dw.de/raportul-privind-spionarea-ziari%C5%9Ftilor-de-c%C4%83tre-bnd/a-2626899

În 2013, Serviciile britanice de comunicații (GCHQ) i-au

spionat pe jurnaliștii marilor publicații din Regatul Unit și

SUA, monitorizându-le e-mail-urile, arăta fostul consultant

NSA, Edward Snowden. Serviciul GCHQ ar fi interceptat

corespondența online a unor jurnaliști de top ai BBC, Reuters,

The Guardian, New York Times, Le Monde, The Sun, NBC și

Washington Post. De asemenea, GCHQ a plasat ”jurnaliștii de

investigație” în aceeași categorie cu teroriștii sau hackerii,

într-o ierarhie a amenințărilor, potrivit altor documente

secrete ale agențiilor britanice date publicității de Edward

Snowden. Un document confidențial destinat serviciului de

informații al Armatei avertiza că ”jurnaliștii și reporterii

din toate formele de media modernă reprezintă o potențială

amenințare la adresa securității”.

Un purtător de cuvânt al GCHQ a declarat că agenția nu

comentează astfel de aspecte, asigurând în același timp ca

toate activitățile serviciului sunt autorizate și legale49.

Este de remarcat și legea cunoscută ca US Freedom Act, adoptată

la 2 iunie 2015 de Congresul american, act care reduce, pentru

prima dată după atentatele de la 11 septembrie 2001,

capacitatea SUA, prin NSA, de a-și spiona cetățenii, fără

mandat judecătoresc.

Practica și exemplele anterioare arată că jurnaliștii care au

acces la surse și informații de interes ridicat constituie o

sursă de informații. Se ajunge ca ei să fie spionați,

considerați drept amenințări pentru securitatea unui stat sau

49 Toea, Diana; Amenintarea lui Cameron: Ce ar putea pati ziarele care mai publica dezvaluirile lui Snowden, 29 Octombrie 2013; disponibil la http://www.ziare.com/europa/marea-britanie/amenintarea-lui-cameron-ce-ar-putea-pati-ziarele-care-mai-publica-dezvaluirile-lui-snowden-1265084, accesat la 11.05.2014.

39

se poate ajunge la o colaborare pentru interesul național.

Este evident, așadar, că opiniile sunt împărțite în ce

privește acest aspect.

V.4.2.Presa- amenințare la adresa securității, prin publicarea

de informații strategice și tactice pentru securitatea

națională sau internațională

Într-un discurs, din 17 octombrie 2013, ținut în fața

parlamentarilor britanici, premierul Cameron a atras atenția

asupra pericolelor50 publicării acestor scurgeri de informații

secrete, susținând că el preferă să discute direct cu ziarele,

în loc să acționeze în instanță. A atras atenția că publicarea

informațiilor livrate de Edward Snowden afectează securitatea

națională.

Fenomenul WikiLeaks a arătat că acum informațiile secrete,

grație tehnologiei pot ajunge mult mai ușor în spațiul public

și pot aduce daune importante securității naționale sau

internaționale.

În 2010, Wall Street Journal publica un material pe tema

Wikileaks, semnat de L. Gordon Crovitz51, din care spicuim:

”Pe vremuri, oamenii care au dorit ducă documente

confidențiale de securitate în spațiul public erau nevoiți să

apeleze la serviciile unui jurnalist, dacă reușeau, sperând că

editorul să fie de acord cu publicarea informațiilor, mizând

pe echilibrul dintre securitatea națională și dreptul

50 UK launches parliamentary inquiry into Guardian’s NSA leaks; 17 octombrie 2014, Russia Today,disponibil la http://rt.com/news/cameron-guardian-uk-probe-308/, accesat la11.05.2013.51 Crovitz, L. Gordon; WikiLeaks and National Security. We'll have to learn how to cope with technologywe can't control, 14 iunie 2010, The Wall street Journal, disponibil la http://www.wsj.com/articles/SB10001424052748703509404575301770502099014, accesatșa 11.05.2015.

40

publicului de a ști. (...) Acum se pot posta documente direct

și anonim pe un web site numit Wikileaks”. Dar, dezvăluirile

Wikileaks sunt deja de notorietate, iar România nu a fost

scutită.

Tehnologia modernă face din oricine un deținător, furnizor și

distribuitor de informații. Aceasta înseamnă că este imposibil

ca secretele să fie total protejate. WikiLeaks nu poate fi

ștres, dar poate genera Lecții ce trebuie învățate, un exemplu

despre modul în care o instituție media sau un jurnalist poate

ajuta la diseminarea informațiilor secrete privind

securitatea națională la care au apoi acces, inclusiv,

adversarii. Merită subliniată declarația din 2010 a fostului

procuror general al Statelor Unite John Ashcroft52 care a

coordonat ancheta privind atentatul de la World Trade Center

din 2001: ”În SUA, au fost împrejurări când presa a fost

criticată pentru diferite atitudini față de siguranța

națională, mai exact atunci când a publicat informații secrete

privind sistemul de apărare. Uneori presa primește date despre

informații secrete și le deconspiră, ceea ce poate fi de un

real folos pentru teroriști. Acest fapt poate fi o sursă de

tensiune între presă și autorități și am fost critici față de

asemenea fapte, dar n-am condamnat și n-am sancționat asemenea

deconspirări”, a răspuns Ashcroft53.

52 John Ashcroft este în prezent profesor de Drept și consultant al Guvernului SUApe probleme de securitate națională.53

Fost procuror general american: În SUA n-am condamnat presa nici când a dezvăluit informații secrete;Mediafax; Dept Corespondenți; 9 iulie 2010, diaponibil lahttp://www.mediafax.ro/cultura-media/fost-procuror-general-american-in-sua-n-am-condamnat-presa-nici-cand-a-dezvaluit-informatii-secrete-6531201, accesat la11.05.2015.

41

V.4.3.Presa – meseria îmbrățișată cu precădere de spionii

serviciilor externe de Intelligence

Carl Bernstein, câștigător al unui premiului Pulitzer, după ce

a părăsit Washington Post în 1977, a petrecut șase luni pentru

a analiza relația dintre CIA și a presă în anii Războiului

Rece. Concluziile cercetării sale se răgăsesc în articolul

publicat în Rolling Stone la 20 octombrie 197754, în care

prezintă modalitățile de colaborare presă - CIA, inclusiv

apelarea la ofițeri acoperiți. Subiectul colaborării presa—CIA

este tratat, pe larg, și în volumul Undercover Reporting: The

Truth About Deception,55 al lui Brooke Kroeger. Autoarea

pledează pentru o reconsiderare a practicilor jurnalistice,

deplângând faptul că media a ajuns, deseori, la lucreze la

nivel de bârfă/zvon. Autoarea susține că, în mod paradoxal,

cele mai bune anchete jurnalistice au fost, în ultima jumătate

de secol, cele realizate de jurnaliștii sub acoperire.

Autoarea aduce numeroase exemple care îi susțin teoria conform

căreia activitatea jurnaliștilor de investigații, fie și cea

sub acoperire este benefică societății.

În 2014, Wayne MADSEN, jurnalist american de investigații și

autor, cu o experiență de 20 de ani în presă, atrăgea atenția

asupra unor practici contestate ale CIA de a folosi

jurnaliști, practică ce a pus în pericol mai mulți ziariști ce

54Bernstein, Carl; The Cia And The Media; 20 0ctombrie 1977, publicația ”Rolling Stone”,disponibil la http://www.carlbernstein.com/magazine_cia_and_media.php, accesta la11.05.2015.55Kroeger, Brooke (Author), Pete Hamill (Foreword), Undercover Reporting: The Truth AboutDeception; (Medill School of Journalism: Visions of the American Press); EdituraNorthwestern University Press; 1 edition (August 31, 2012) parțial disponibil lahttps://books.google.ro/books?id=ys61DGpIc9EC&pg=PA374&lpg=PA374&dq=journalists+undercover+agents&source=bl&ots=Pxy772Tyqd&sig=szcRv5MzVNRzOeOm4DWYGWyp8o8#v=onepage&q=journalists%20undercover%20agents&f=false.

42

activau în zonele de conflict, prin articolul publicat la data

27.08.2014, sub titlul ”Spioni media au pus toți jurnaliștii

în pericol”56, de către Strategic Culture Foundation: ”Tendința

de creștere a CIA și altor agenții de informații americane de

a ignora interdicții anterioare împotriva folosirii

jurnaliștilor ca agenți pune fiecare reporter legitim din

jurul lumii în pericol. Practica a fost obișnuit în anii 1960

și începutul anilor '70, dar a fost interzisă de către

președinții Gerald Ford și Jimmy Carter. Cu toate acestea, în

timpul Războiului Rece, CIA a început din nou această

activitate, folosind jurnaliștii ca agenți de

informații. Practica a pus o serie de jurnaliști în pericol,

în special cei luați în captivitate de către grupuri de

gherile în timpul războiului civil libanez. Nu este nimic care

să sugereze că a fost întreruptă practica utilizării

jurnaliști că agenți”. Autorul mai spune că jurnaliștii care

lucrează pentru CIA se regăsesc angajați din trecut și prezent

ai: Radio Europa Liberă/Radio Asia Liberă/Alhurra, Radio Sawa, Vocea Americii,

The Washington Post, Internațional Herald Tribune sau publicații controlate de

George Soros.

În noiembrie 2014, presa americană atrăgea atenția că FBI

folosise un agent cu acoperire de fotoreporter într-o

operațiune pentru a afla mai multe despre un adolescent bănuit

că fabrica o bombă. Evenimentul avusese loc în 2007 și a fost

56MADSEN, Wayne; Media spies put all journalists in danger; 27.08.2014; Strategic CultureFoundation, disponibil la ,http://www.strategic-culture.org/news/2014/08/27/media-spies-put-all-journalists-in-danger.html, accesat la 11.05.2015.

43

recunoscut de FBI57. Într- o scrisoare către New York Times58,

directorul FBI James Comey declara că agenția a încercat să

rezolve o serie de amenințări cu bombă și atacuri cibernetice

îndreptate spre un liceu din zona Seattle. El respins

criticile unor metode ale agenției, spunând: "Noi folosim

aceste metode de acoperire uneori pentru a prinde infractori,

dar acționăm responsabil și legal".

Un material interesant, publicat de Historia59, la

04.02.2014, sub semnătura lui Alexandru Popescu60, fost

diplomat, de formație istoric, autor al peste 20 volume,

vorbește romanțat de practica foarte strânsei colaborări

dintre serviciile de Intelligence și mass-media, atrăgând

atenția că aceasta nu a fost încă abandonată: ”(...) profesia

cel mai adesea îmbrățișată de spioni a fost aceea de ziarist,

cu diferite (...) ipostaze în mass media. (..) Mobilitatea

reprezentanților acestei profesii, posibilitățile de penetrare

a celor mai variate medii, ceea ce permitea însușirea unor

secrete de mare importanță pentru serviciile de informații,

57Smith-Spark, Laura; FBI director defends impersonation of AP reporter; 7 noiembrie 2014; CNN;disponibil la http://edition.cnn.com/2014/11/07/us/fbi-associated-press-deception/;accesat la 11.05.2015.58http://www.nytimes.com/2014/11/07/opinion/to-catch-a-crook-the-fbis-use-of-deception.html%3Fref%3Dopinion%26_r%3D1&usg=ALkJrhhlqY5fFIuygFk5LrDtI_zOk3pteg, acesat la 11.05.201559Popescu, Alexandru; Profesia favorită a spionilor: JURNALIST; 14 februarie 2014; Historia,disponibil la http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/profesia-favorit-spionilor-jurnalist; accesta la 15.03.2015.60 Dr. ALEXANDRU POPESCU, autor cu studii publicate în Historia și Ziarul Financiar;istoric, etnolog și diplomat, este autorul a 21 de volume apărute în țară și pestehotare, în domeniile culturii populare, istoriei României și universale, relațiilorculturale, diplomatice și istoriei universale a spionajului: Viena secretă; Academiasecretelor. Intelectualii și spionajul; Agenții mărturisiți. Diplomații și spionajul; Frumoasele agente. Femeile șispionajul; Dicționar universal al spionilor.

44

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/profesia-favorit-spionilor-jurnalist


http://www.nytimes.com/2014/11/07/opinion/to-catch-a-crook-the-fbis-use-of-deception.html%3Fref%3Dopinion%26_r%3D1&usg=ALkJrhhlqY5fFIuygFk5LrDtI_zOk3pteg


http://edition.cnn.com/2014/11/07/us/fbi-associated-press-deception/

constituiau tot atâtea avantaje oferite de această profesie

pentru desfășurarea de activități informative”61.

Alexandru Popescu, în cartea sa, BIOGRAFIILE SECRETE ALE SPIONILOR.

Viața personală a agenților, a redat biografiile a peste 250 spioni62,

printre care am identificat 40 de jurnaliști, iar dintre

aceștia 40, șase au activat și în România:

1. Bourke‐White, Margaret, jurnalistă americană, agentă în

România în Perioda interbelică.

2. Clark, Charles Upson, jurnalist arestat în România pentru

activități informative în timpul Războiului Rece.

3. Gyr, Charles Philippe, jurnalist elvețian, agent german

în România în timpul celui de‐al Doilea Război Mondial.

4. Markham, Reuben H. , jurnalist britanic, agent în

România.

5. Stevens, Frank Edward, jurnalist american, agent OSS în

România.

6. Welthi, Hans, jurnalist elvețian, agent pentru Germania

în România în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Magnat de presă – spion multiplu

Unul din cei mai importanți magnați de presă Robert Maxwell a

fost agent în slujba mai multor state. După război, întreține

legături cu MI6 care îl și finanțează pentru a înființa

Editură științifică, Pergamon Press, spre a recupera, pentru

MI6 oameni de știință germani și articole științifice

importante. Imperiul său media, Maxwell Communication, acoperea

cinci continente . La sfârșitul anilor 1980 ajunge falimentar.61Popescu, Alexandru; op.cit.62Popescu, Alexandru, BIOGRAFIILE SECRETE ALE SPIONILOR. Viața personală a agenților, Ed. Cetateade Scaun, 2014; Întreaga lista este disponibilă și lahttp://www.cetateadescaun.ro/uploads/products_files/ZSXXnPkz01.pdf, accesat la20.05.2015

45

http://www.cetateadescaun.ro/uploads/products_files/ZSXXnPkz01.pdf

Documente făcute publice ulterior decesului său au probat

faptul că Maxwell activase nu numai pentru Marea Britanie

(MI6) și URSS (KGB), ci și pentru Mossad63.

Şefi de agenții, foști jurnaliști

Şi unii dintre șefii unor servicii de informații sau cu

răspunderi în acest domeniu au desfășurat activitate

jurnalistică.

Primul director al British Security Service (MI5), Sir Vernon

George Waldegrave Kell (1873 –1942) a fost corespondent de

presă în China. Timothy Trebitsch Lincoln (1872/1879- 1941,

cunoscut ca spionul cameleonic pentru că a spionat în multe

țari a avut diverse ocupații: lider religios, călugăr budist,

membru al Parlamentului britanic, jurnalist. Richard Mcgarrah

Helms este corespondent al agenției United Press la Jocurile

olimpice de la Berlin, ocazie cu care reușește să obțină un

interviu cu Hitler. Ulterior, devine conducător al Agenției

Centrale de Informații a SUA, CIA64. După ce obține o diplomă

universitară în limba arabă și orientalism, Evgheni Primakov

este, din 1953 până în 1962, corespondent de radio și

televiziune în străinătate. În 1962 devine corespondent al

ziarului Pravda în Orientul Apropiat. Ca jurnalist, Primakov

a lucrat ca agent de influențare în acest spațiu. Oficial este

corespondent, apoi redactor-șef adjunct la Radiodofuziunea

sovietică. După reorganizarea KGB (1958-1959), Primakov

accede, în prim-planul activităților informative și de

influențare. În 1970, este numit director adjunct al

63Popescu, Alexandru; Profesia favorită a spionilor: JURNALIST; 14 februarie 2014; Historia,disponibil la http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/profesia-favorit-spionilor-jurnalistm, accesat la 22.05.201564 Idem.

46

Institutului de studii strategice, apoi director al

Institutului de studii orientale. Devine consilier al șefului

KGB, Andropov, și al lui Gorbaciov. Președintele Elțân îl

numește, în 1993 director al SVR, serviciul de informații

externe, urmaș al KGB65.

V.4.3.1. România zilelor noastre – a avea sau nu agenți sub

acoperire în mass-media

România a beneficiat din plin de subiecte pe această temă

strânsă a colaborarii dintre serviciile de Intelligence și

mass-media. Pentru că SRI este un seviciu mai deschis

comunicării publice, întreprinzând activități susținute de

comunicare publică și a imaginii, atunci, cele mai multe

întrebări au fost îndreptate către această înstituție și

răspunsurile vin tot de aici, de la SRI, nu de la alte

servicii de informații. Ori, așa cum am arată literatura de

specialitate, cel mai adesea, statutul de jurnalist și cel de

lucrător in domeniul serviciului de informații externe, din

orice stat sunt aproape compatibile. În fapt, jurnalistul

ajunge, prin natura meseriei sale, să aibă acces la persoane

și informații foarte importante sau chiar poate disemina o

informație care ajută sau nu siguranța națională.

Deși subiectul s-a bucurat de un interes major, odată cu

aruncarea sa pe piață de către jurnalistul Robert Turcescu, în

ciuda tuturor insistențelor, răspunsurile primite din partea

SRI, prin vocea fostului director SRI și a actualului au fost

standard, așa cum reiese din pasajele de mai jos:

13 ianuarie 2015; Ziare.com – interviu

65 Idem.

47

Întrebare: A fost o campanie electorală în mare măsură despre

ofițeri acoperiți din presă, din politică. Totuși, care este

totuși situația din acest punct de vedere?

George Maior: Ofițerii acoperiți sunt un mijloc excepțional al serviciilor de

informații, o armă specifică serviciilor de informații, folosită de toate serviciile pentru

creșterea capabilității de apărare a securității naționale. E păcat că se discută foarte

mult de el. Nu facem nimic în afara unui cadru legal.

24 aprilie 2015 (interviu B1TV, emisiunea Lumini și Umbre

Întrebare: Din perspectivă aceasta cum stați cu ofițerii

acoperiți din presă?

George Maior: Cum stau toate statele democratice europene.

George Maior: Cum stau toate statele democratice europene.

Ofițerul acoperit este o latură specială, o armă specială al

oricărui serviciu de informații, sarcina lui este ca folosind

această calitate să aducă informații de securitate națională

pentru stat.

22.05.2015, București:

Eduard Helvig, director SRI- Vizita masteranzilor programului

Studii de Securitate, la sediul SRI

Eduard Helvig, răspunzând unei întrebări venite din partea unui masterand spunea

că ofițerul de informații își face treaba acolo unde este nevoie, cu respectarea

legilației, fiind un profesionist patriot.

Conform legii LEGII nr. 14 din 24 februarie 1992, privind

organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații

(actualizată la 1 februarie 2014) la ART. 28 regăsim: ”Personalul

operativ al Serviciului Român de Informații își desfășoară activitatea deschis sau

acoperit, în raport cu nevoile de realizare a siguranței naționale. Serviciul Român de

Informații va asigura protecția și încadrarea în alte unități sau compartimente de

48

muncă a personalului operativ care, lucrând acoperit, este deconspirat în

împrejurări ce exclud culpa acestuia”.

Conform Legii Nr. 1/1998 privind organizarea și funcționarea

Serviciului de Informații Externe, regăsim în textul legii:

”Art. 9. (2) Activitatea Serviciului de Informații Externe are caracter de secret

de stat.; Art. 10. - (1) Serviciul de Informații Externe este autorizat să

folosească persoane juridice sub acoperire, înființate în condițiile legii, să utilizeze

metode specifice, să creeze și să dețină mijloace adecvate pentru obținerea,

verificarea, protecția, evaluarea, valorificarea și stocarea datelor și informațiilor

referitoare la siguranța națională”.

De semnalat că precizări clare exită în legislații cu privire

la incompatibilitatea Ofițer de intelligence-magistrat și

ofițer de intelligence-politician. Alte aspecte vizând vreo

incompatibilitate privind ofițerii de intelligence, pe lângă

cele deja menționat, nu se regăsesc în legislație.

V.5. Presa- rol în răspândirea Culturii de Securitate

Obținerea oportună a informațiilor este și trebuie să fie

esențială, la fel ca manipularea și gestionarea informației.

Astăzi se depun eforturi susținute: accentul se pune pe

prevenire. Se spune că este mai bine/ieftin să previi decât

să tratezi. Asta înseamnă că, în societatea democratică,

crește rolul serviciilor de informații. Relația dintre

informație și securitate/putere ar putea fi definită astfel:

Informația reprezintă sursa strategică de Putere/securitate.

Informația este multiplicată în societate prin diverse

mijloace, însă cel mai ”productiv” este mass-media. Reacția

dintre serviciile intelligence și mass-media este adesea

efervescentă, dar mass-media rămâne importantă la nivel

49

strategic pentru România. Ea ajută, chiar conturează sau

dezvoltă opinii ce se rostogolesc ca un bulgăre de zăpadă și

ajung opinii publice. Da, am stabilit, jurnalistul se impune a

fi profesionist pentru că un ziarist informat, echilibrat este

extrem de util societății. El va fi cel ale căror articole

vor fi consultate de analiștii intelligence atunci când

apelează la surse deschise. Pentru a asigura securitatea unei

societăți democratice, statul trebuie să se poată baza pe

societate, iar aici opinia publică este extrem de importantă.

O măsură este durabilă și produce efecte dacă este susținută

de societate, dacă ea înțelege și acceptă că respectiva măsură

o protejează, și nu altfel. Înainte de toate, da Presa trebuie

să dețină cultură de securitate, iar la acest capitol mass-

media are carențe. Cauzele sunt multe și analizate pe

parcursul lucrării.

50

VI. Se va regăsi presa în noua SNAP? Ca vulnerabilitate?

Problema presei ca vulnerabilitate, fie și prin campanii la

comandă, a generat dezbateri aprinse, realmente utile pentru

societatea românească.

La data realizării acestei lucrări, actualul președinte al

României demarase deja consultările pentru realizarea

Strategiei Naționale de Apărare a României (SNAP), care

trebuie finalizată, conform legislației în vigoare, în șase

luni de la preluarea mandatului (decembrie 2014). Se pune

problema: Va fi presa prezentă în SNAP? Daca da, la același

capitol?

Pentru a vedea dacă presa va râmâne sau nu în SNAP, voi apela

la metoda scenariilor și la analiza de conținut a mai multor

declarații apărute în spațiul public. Am urmărit să aflu în ce

măsură, jurnaliștii, politicienii, Președinția66, societatea66 Președintele și consilierii prezidențiali din perioada aparițieie SNAP din 2010,actualul președinte al României, nepronunțându-se încă pe această temă.

51

civilă și Serviciile de informații sunt de acord cu afirmația

că ”presa este o vulnerabilitate la adresa securității

naționale”. Am mers apoi mai departe, cu întrebarea: Dacă este

o vulnerabilitate, trebuie să fie prezentă în SNAP? Pe baza

acestor răspunsuri voi previziona dacă, în noua SNAP, presa va

mai fi prezentă sau nu.

Mai jos sunt redate opinii diferite- de la politicieni,

consilieri prezidențial, jurnaliști, reprezentanți ai

societății civile și cetățeni. Declarațiile integrale se

regăsesc în Anexa nr.3.

Clubul Român de presă, prin Indira Crăsnea (CRP67) reclama că

”incriminarea presei este o obișnuință tristă, ajunsă politică

oficială”68. Indira Crăsnea consideră că presa nu este o

vulnerabilitate și că nu trebuie inclusă în SNAP, deși

recunoaște excepțiile din presă, atrăgănd atenția că în

România se face și presă corectă.

23 iunie 2010-Cristian Tudor Popescu recunoaște gravele

probleme deontologice cu care se confrună presa, dar consideră

că nu este o vunerabilitate ce trebuie inclusă în SNAP69.

La 23 iunie 2010, Andreea Pora, jurnalist la Revista 22,

Romania Liberă, considera că jurnalismul nu mai slujește bine

public considerând că presa este o vulnerabilitate și trebuie

inclusă în SNAP70.

67 Clubul Român de presă68http://www.mediafax.ro/cultura-media/indira-crasnea-crp-incriminarea-presei-este-o-obisnuinta-trista-ajunsa-politica-oficiala-6441470.69Cristian Tudor Popescu: Ceea ce face CSAT este un grav abuz/ Andreea Pora: Avem ziariști șantajiști, nue ceva nou; Adevărul; 23 iunie 2010; disponibil lahttp://adevarul.ro/news/eveniment/cristian-tudor-popescu-ceea-csat-grav-abuz--andreea-pora-avem-ziaristi-santajisti-nu-e-nou-1_50ae52da7c42d5a6639ba70a/index.html; accesat la 14.05.2015.70Idem.

52

http://adevarul.ro/news/eveniment/cristian-tudor-popescu-ceea-csat-grav-abuz--andreea-pora-avem-ziaristi-santajisti-nu-e-nou-1_50ae52da7c42d5a6639ba70a/index.html



La 23 iunie 2013- Radu Moraru, jurnalist, suținea că presa

este o vulnerabilitate și este normală prezența ei în SNAP:

”Aici e foarte dubios și deja ține de interesul național și de

securitate națională și e treaba și a serviciilor secrete și a

CSAT-ului”71.

În aceeași zi (23 iunie 2013), Cătălin Tolontan, redactor-șef

al Gazetei Sporturilor declara:

”(...) Nu puterea presei este un risc pentru siguranța

națională, ci lipsa de putere a presei reprezintă un risc

pentru democrație (...) guvernele statelor europene caută

mijloace de a ajuta presa, însă numai în România lucrurile se

întâmplă exact invers”72. În accepțiunea lui Tolontan, nu

puterea presei reprezintă un risc pentru securitatea

națională, cu lipsa ei de putere; consideră că presa nu are ce

căuta în SNAP.

La 23.02.2015, Jurnalistul Radu Tudor a adresat o scrisoare

deschisă73 Președintelui României prin care solicita ca presa

să nu mai se regăsească în noua SNAP.

Din șase jurnaliști care au luat atitudine, trei consideră că presa nu este o

vulnerabilitate, deși are probleme serioase și că nu are ce căuta în SNAP; doi văd

presa ca vulnerabilitate și consideră necesară prezența ei în SNAP. Un jurnalist

consideră că presa nu este o vulnerabilitate, dar că lipsa ei de putere reprezintă un

risc pentru securitata națională.

Valentin Jucan, membru CNA (Consiliul Național al

Audiovizualului), cere, imperativ, într-o scrisoare deschisă

71Idem.72Idem.73Tudor, Radu; Dle Iohannis, reparati lucrul prost facut de Basescu !, Blog;http://radu-tudor.ro/dle-iohannis-reparati-lucrul-prost-facut-de-basescu/; 23februarie 2015, accesat la 15.05.2015.

53

http://radu-tudor.ro/dle-iohannis-reparati-lucrul-prost-facut-de-basescu/

adresată președintelui Klaus Iohannis74 (la 24.02.2015), ca

presa să rămână în SNAP:

”(...) Fenomenul nu dispare doar prin retragerea menționării

presei din Strategia de Apărare (...) Consider că o discuție

despre eliminarea influențelor politice sau personale asupra

presei trebuie să pornească și de la măsuri care să sprijine

independența mass media. Măsuri fiscale ca reducerea TVA sau

reducerea impozitului pe venit în domeniul presei pot oferi

ocazia redresării presei din România”.

Politicienii, în funcție de apartenența la Putere sau Opoziție, la momentul 2010,

au opinii contrare.

La 23.02.2015, Victor Ponta, primul ministru al României,

declara, pe contul său de Facebook: ”Susțin cu toată

convingerea (ca vicepreședinte al CSAT și cetățean al

României) demersul lui Radu Tudor!”. Nu vede presa ca

vulnerabilitate și consideră că nu trebuie să se regăsească în

SNAP, deși, în ultimul an a reclamat, în repetate rânduri,

partizanatul sau neprofesionalismul din mass-media, însă lasă

impresia că le privește cu îngăduință. Senatorul PSD Titus

Corlatean, membru al delegației române la APCE, cere

(08.10,2010) ca acest organism să ia măsurile necesare

pentru ca autoritățile române să excludă referirile la mass-

media din nouă Strategie Națională de Apărare75. Invocă art 10

74Andronache, Carmen Maria; Un membru CNA, către președinte: presa trebuie să rămână lavulnerabilități. Nu e onorabil, dar e o stare de fapt, Pagina de media; 24 februarie 2015;diaponibil la http://www.paginademedia.ro/2015/02/un-membru-cna-catre-presedinte-presa-trebuie-sa-ramana-la-vulnerabilitati-nu-e-onorabil-dar-e-o-stare-de-fapt/;accesat la 08.06.2015.75Corlatean cere Consiliului Europei excluderea presei din Strategia Nationala de Aparare; Ziare.com; 8.09.2010; disponibil la http://www.ziare.com/titus-corlatean/senator/corlatean-cere-consiliului-europei-excluderea-presei-din-strategia-nationala-de-aparare-1047284,acceasat la 15.05.2015.

54

http://www.ziare.com/titus-corlatean/senator/corlatean-cere-consiliului-europei-excluderea-presei-din-strategia-nationala-de-aparare-1047284


http://www.paginademedia.ro/2015/02/un-membru-cna-catre-presedinte-presa-trebuie-sa-ramana-la-vulnerabilitati-nu-e-onorabil-dar-e-o-stare-de-fapt/


al CEDO, dar și Principiile de la Johanesburg. Adrian Năstase,

fost prim-ministru, spunea, la 23 iunie, 2010, că introducerea

presei în SNAP dovedește o tendință totalitară. Emil Boc,

fost prim-ministru, spunea, la 23 iunie, 2010: ”Ne place sau

nu ne place, este o realitate”76.

Din declarațiile celor patru politicieni putem trage concluzia că cei aflați în Opoziție

politică față de inițiatorii SNAP, nu consideră presa ca vulnerabilitate și văd ca

neavenită prezența ei în SNAP, invocând art 10 al Convenției CEDO și Principiile de la

Johanesburg77. Reprezentanții Puterii politice de la data apariției SNAP consideră că

presa este o vulnerabilitate, iar prezența ei în SNAP este necesară.

Inițiatorii SNAP au luat atitudine, prin vocea fostului președinte al României

(șef al CSAT, organism ce elaborează SNAP) și vocile consilierilor prezidențiali

de la acea dată.

La 04.01.2013- Traian Băsescu, Președintele României78, declara: ”În 2010 am

adoptat o strategie de securitate națională care nu e aprobată

de Parlament, pentru un singur lucru, o afirmație. E trecută

acolo nu la riscuri, ci la vulnerabilități - că unele trusturi

media sunt interesate în discreditarea unor instituții; (...)

sunt trusturi media care reprezintă o amenințare la adresa

securității naționale”. Iulian Fota, fost consilier

prezidențial pe probleme de securitate națională, declara, în

2010: ”Temerile legate de limitarea libertatii presei sunt

nefondate. Facem distincție între un anumit tip de

comportament și instituția ca atare care este mass-media. Este76Boc: Strategia CSAT include campaniile de presă printre vulnerabilități deoarece reflectă realitatea;Ziare.ro; apud Mediafax; disponibil la http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1277306541, acceasat la 15.05.2015.77 La care voi face referire într-un capitol separat al lucrării.78Boga, Bogdana; Basescu revine cu atacul la presa: Unele trusturi media, amenintare la securitateanationala; Ziare.com; 04.01.2013; disponibil lahttp://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-revine-cu-atacul-la-presa-unele-trusturi-media-amenintare-la-securitatea-nationala-1210468; accesat la 10.05.2015.

55

http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-revine-cu-atacul-la-presa-unele-trusturi-media-amenintare-la-securitatea-nationala-1210468


http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1277306541


prima data cand o strategie de aparare nationala ofera un loc

presei, un rol clar in ceea ce tine de controlul democratic al

politicii de securitate nationala. Toate manualele recunosc un

rol presei in politica de securitate. Noi am exprimat aici

niste temeri, dar este posibil ca aceste temeri sa nu se

materializeze”79. Valeriu Turcan-fost purtător de cuvânt ale

Președinției, spunea, la 23 iunie, 2010: ”Paragraful din

Strategie referitor la presă a fost introdus pentru că este o

realitate”80. Peter Ekstein Kovaci, fostul consilier al

prezidențial, spune: ”CSAT-ul a constat că presiunile

exercitate de trusturile de presă asupra deciziei politice

sunt considerate vulnerabilități în Strategia de Apărare – în

special după campania electorală de anul trecut în care

trusturile de presă s-au implicat cu mult peste statutul de

neutralitate”81.

Inițiatorii SNAP din 2010 consideră presa ca o vulnerabilitate pentru securitatea

națională, dar nu toată, ci doar campaniile comandate, conform textului Strategiei.

Iulian Fota își nuanțează poziția, spunând că vulnerabilitățile sunt inventariate,

analizate și poate exista posibilitatea ca temerile să nu se materializeze.

Theodor Meleșcanu, fostul șef SIE care, în 2010 era membru al

Comisiei parlamentare pentru verificare și control a

activității SIE și SRI, declara, la 23 iunie, 2010: ”(...)

Ceea ce ar trebui să facă obiectul - dacă se dorește de către79 Decalarție disponibilă la http://www.ziare.com/media/mass-media/fota-strategia-de-aparare-nu-contine-referiri-negative-fata-de-institutiile-de-presa-1044936;accesat la 10.05.2015.80 Declarație disponibilă la http://www.mediafax.ro/politic/turcan-mentionarea-campaniilor-de-presa-in-strategie-pentru-provocarea-unei-dezbateri-publice-6441516;accesat la 10.05.2015.81 Andronache, Carmen Marua; CSAT: Presa a ajuns pericol național! CTP: E un derapaj antidemocratic!;Pagina de Media; 23.06.2010; disponibil la http://www.paginademedia.ro/2010/06/csat-presa-a-ajuns-pericol-national-ctp-e-un-derapaj-antidemocratic/; accesat la 10.05.2015.

56

președinte - unei preocupări în materie de impact asupra

strategiei naționale și securității sunt manipulările din

presă, informațiile mincinoase, bazate pe interceptări

telefonice, pe alte lucruri. Nu văd de ce o campanie este rea

în sine dacă e bazată pe documente reale, pe informații reale

și reflectă o preocupare a societății. Dacă e vorba de

dezinformare, de manipulare, putem discuta”82. Meleșcanu considera

că introducerea presei ca vulnerabilitate în SNAP constituie un precedent periculos și

că presa nu trebuie să se regăseacă în acest document, însă, admite că în SNAP

merită să se regăsească manipulările din presă, informațiile mincinoase, bazate pe

interceptări telefonice.

Societatea civilă are, de asemenea, opinii nuanțate: presa are probleme

deontologice, asumate, dar nu toată, iar introducerea ei în SNAp nu se justifică.

Grupul format din asociațiile ActiveWatch – Agenția de

Monitorizare a Presei Centrul pentru Jurnalism Independent

Asociația Patronală a Editorilor Locali Convenția

Organizațiilor de Media Federația Romană a Jurnaliștilor

MediaSind Patronatul Presei din România Romedia: ”Reamintim

(...) că rolul presei într-o societate democratică este acela

de a informa publicul în legătură cu chestiuni de interes

public. Atunci când jurnaliștii informează publicul, există și

riscul ca instituții ale statului să fie criticate. Riscul ca

jurnaliștii să se înșele și să răspândească informații false este un

risc asumat în orice democrație în virtutea respectării

dreptului la libertatea cuvântului. Este responsabilitatea

82Dădăcuș, Luviu; Meleșcanu: Încadrarea la "vulnerabilități" a campaniilor de presă la comandă, unprecedent periculos; Mediafax; 23,06.2010; disponibil lahttp://www.mediafax.ro/politic/melescanu-incadrarea-la-vulnerabilitati-a-campaniilor-de-presa-la-comanda-un-precedent-periculos-6441296; accesat la10.05.2015.

57

http://www.mediafax.ro/politic/melescanu-incadrarea-la-vulnerabilitati-a-campaniilor-de-presa-la-comanda-un-precedent-periculos-6441296


presei să transmită informații și este dreptul publicului să

le primească și să le evalueze. Politicienii și funcționari

publici au o posibilitatea să contracareze orice informații

eronate transmise de presa”83. Marius Vacarelu84, specialist în

drept public, științe administrative și geopolitică, cadru

didactic la SNSPA reclama, la 24.10. 2013, existența unor

camanii media lipsite de onestitate.

În concluzie, jurnaliștii, politicienii și societatea civilă, recunosc problemele de

onestitate și deontologie cu care se confruntă o parte a mass-media, dar

majoritatea consideră că ramura nu reprezintă o vulnerabilitate pentru securitatea

națională. Cei care au această opinie sunt cu precădere politicieni din opoziția

politică de la acea dată, jurnaliștii și ONG-urile care le apără drepturile. Inițiatorii

susțin SNAP, fostul șef al SIE ar fi și pentru, și contra, iar un membru al autorității

care se ocupă cu reglementarea și restectarea legislației și deontologiei în mass-

media susține că este imperativă păstrarea, în SNAp, a mass-media.

În Anexa Percepția consumatorilor de produse mass-media privind afirmația

”Presa este vulnerabilitate la adresa securității naționale” și gradul de încredere de

care se bucură presa în rândul populației se răgăsesc comentarii ale

unei părți a celor 2059 cititori ai unui articol publicat de

HotNews85, articol ce redă opinia France 24, pe tema opiniei

publice, strategia de apărare și presa, dar și opiniile83Ursulean; Vlad; Strategia Nationala de Aparare a Tarii reprezinta un risc la adresa democratiei; BlogulActiveWatch; 23.06.2010; disponibil lahttp://blog.activewatch.ro/freeex/strategia-nationala-de-aparare-a-tarii-reprezinta-un-risc-la-adresa-democratiei/; accesat la 20.05.2015.84Munteanu, Razvan; Proiectul de la Rosia Montana, o amenintare pentru securitatea națională;Ziare.com; 24 octombrie 2013; disponibil lahttp://www.ziare.com/rosia-montana/proiect/proiectul-de-la-rosia-montana-o-amenintare-pentru-securitatea-nationala-interviu-1263840; accesat la 20.05.2015.85O.V; France24, despre strategia de aparare si presa: Când citesc ziarele, autoritățile dinRomânia vor sa vadă știri bune. Jurnalistii romani sunt cunoscuti ca spun ceea ce cred; HotNews.ro;14,06,2010; disponibil la http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-7581524-france24-despre-strategia-aparare-presa-cand-citesc-ziarele-autoritatile-din-romania-vor-vada-stiri-bune-jurnalistii-romani-sunt-cunoscuti-spun-ceea-cred.htm; accesat la 20.05.2015.

58

http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-7581524-france24-despre-strategia-aparare-presa-cand-citesc-ziarele-autoritatile-din-romania-vor-vada-stiri-bune-jurnalistii-romani-sunt-cunoscuti-spun-ceea-cred.htm



http://www.ziare.com/rosia-montana/proiect/proiectul-de-la-rosia-montana-o-amenintare-pentru-securitatea-nationala-interviu-1263840


cititorilor unui articol prin care ziare.com86 învită cititorii la

o dezbatere pe tema Ai incredere in presa si jurnalisti?. Din nefericire,

marea majoritate a comentatorilor susține, sub diverse forme,

că presa este vulnerabilitate sau risc la adresa securității

naționale, pentru că nu își mai respectă statutul, codul

deontologic, legea, echidistanța etc....

În baza celor de mai sus, ajungem la concluzia că presa

are reale probleme pe care se impune să le rezolve, inclusiv

cu ajutorul unei politici/strategii publice. Cunoscătorii

domeniului securității și cei care monitorizează audio-

vizualul cred că presa, chiar dacă nu este, poate deveni o

vulnerabilitate sau chiar un risc. Dacă ea va fi sau nu

prezentă în noua SNAp, depinde foarte mult de modul de

formulare sau de puterea presei în raport cu acest subiect,

daca ea va genera dezbatere și va beneficia de suportul mai

multor organisme ce-i apără drepturile la nivel național și

internațional. Premise sunt că Presa va avea locul ei în noul

document strategic pentru securitatea națională.

86Dogioiu,Ioana Ene; Ai incredere in presa si jurnalisti? Dezbatere Ziare.com; Ziare.com;07.05.2015, disponibil la http://www.ziare.com/media/jurnalisti/ai-incredere-in-presa-si-jurnalisti-dezbatere-ziare-com-1361781; accesat la 21.05.2015.

59

http://www.ziare.com/media/jurnalisti/ai-incredere-in-presa-si-jurnalisti-dezbatere-ziare-com-1361781


VII. Aspecte legale privind relația juridică securitate

națională-jurnalist

60

România nu are o Lege a presei. Există însă Codul audiovizual87

emis de Consiliul Național al Audiovizualului, însă este

aplicabil ziarișilor și instituțiilor media din domeniul

audio-vizualului, nu și presei scrie și celei on-line. Există

și coduri deontologice al jurnalistului, realizate de Clubul

Român de presă, respectiv Centrul pentru Jurnalism

Independent și Codul Deontologic al Jurnalistului Elaborat de

Convenția Organizațiilor de Media88, asumat și de Centrul

pentru un Jurnalism Independent. Prevederile legale din

convențiile, acordurile la care România este parte au

întâietate în fața legislației naționale. Prin urmare,

articolele 1089 și 11 ale Convenției CEDO vor avea întâietate.

La fel și Principiile Johannesburg.

O sinteză a principalelor principii ce decurg din

jurisprudența CEDO privind libertatea de exprimare poate fi

87Legea audiovizualului nr. 504/2002, actualizată, aplicabilă din octombrie 2014,și Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualmodificată și completată prin deciziile CNA nr. 459/2011 și nr. 141/2013,disponibile la http://www.cna.ro/-Legea-audiovizualului-si-Codul-.html; accesat la21.05.2015.88Disponibil și la http://www.paginademedia.ro/2010/05/codul-deontologic-al-jurnalistului-elaborat-de-conventia-organizatiilor-de-media/; accesat la24.05.2015.89 Art 10 al Convenției Drepturilor Omului: ARTICOLUL 10 Libertatea de exprimare 1.Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept includelibertatea de opinie și libertatea de a primi sau a comunica informații ori ideifără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentularticol nu împiedică Statele să supună societățile de radiodifuziune,cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestorlibertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unorformalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, într-osocietate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională,integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenireainfracțiunilor, protecția sănătății, a moralei, a reputației sau a drepturiloraltora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru agaranta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

61

http://www.paginademedia.ro/2010/05/codul-deontologic-al-jurnalistului-elaborat-de-conventia-organizatiilor-de-media/


găsită în Ghidul juridic pentru ziariști90. O prezentare mai amănunțită a

acestor aspecte juridice se regăsește în Anexa nr.2.

Definiția informației de interes public91 din Legea 544/2000,

articolul 2 lit. b trebuie completată cu textul articolului

13, la Legii 544 care prevede: ”Informațiile care favorizează sau ascund

încălcarea legii de către o autoritate sau o instituție publică nu pot fi incluse în

categoria informațiilor clasificate [secrete] și constituie informații de interes public”.

Art.12 al aceleiași legi specifică ce informații sunt

exceptate de la accesul liber, din care le subliniem pe

primele două: ”A) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și

ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii; B)

informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele

economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor

clasificate, potrivit legii”. Activitățile ilegale, indiferent din ce

domeniu, nu pot fi protejate sub nicio formă, iar publicul are

dreptul să informat cu privire la acestea. Este una dintre

cerințele unei societăți democratice.

Articolul 2 alineatul 1 al Legii nr. 182/2002, privind

protecția informațiilor clasificate prevede: ”Dreptul de a avea

acces la informațiile de interes public este garantat prin lege”. Articolul 3 îl

completează: ”Nicio prevedere a prezenței legi nu va putea fi interpretată în

sensul limitării accesului la informațiile de interes public sau al ignorării

Constituției, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, a pactelor și a celorlalte

tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi și răspândi

informații”.

90 Macovei Monica; Dăgăliță Adriana; Mihai Dan; Ghidul juridic pentru ziariști, ediția III,publicat de ActiveWatch în 2009 , disponibil la www.activewatch.ro91 L.544/2000, completată- art 2. Alin. B): prin informație de interes public seînțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățileunei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de formasau de modul de exprimare a informației;

62

Ca un corespondent al articolului 1392 din Legea nr. 544/2001,

articolul 24 alineatul 5 din Legea nr. 182/200293 prevede: ”Se

interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în

scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la

informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale

vreunei persoane sau lezării altor interese legitime”.

VII.2. Când ar exista riscul ca presa să constituie un

risc/amenințare la adresa securității naționale?

Articolul 1 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională

a României definește conceptul securitate națională, ca fiind:

”starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și politică

necesară existenței și dezvoltării statului național român ca stat suveran, unitar,

independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și a climatului de

exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale

cetățenilor, potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prin

Constituție”94. Infracțiunile contra securițății statului

constituie obiectul ”TITLULUI X : INFRACȚIUNI CONTRA

SECURITĂȚII NAȚIONALE” din Codului Penal95, Partea Sepcială

(art. 394-412). Un jurnalist, prin prisma activițății sale ar

putea intra sub incidența mai multor articole ale codului

penal, pe lângă punctele ce vizează orice cetățean. ART. 404

(Comunicarea de informatii false) al Codului spune: ”Comunicarea sau

răspândirea, prin orice mijloace, de știri, date sau informații false ori de documente

92Legea 544/2000, art 13: Informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritatesau o instituție publică nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate și constituie informații de interespublic.93Legea nr. 51/1991, modificată (în viguare de la 18.03.2014), disponibilă lahttps://www.sri.ro/fisiere/legislatie/Legea51.pdf.94 Disponibilă la https://www.sri.ro/fisiere/legislatie/Legea51.pdf.95 Codul Penal=Legea 286/2009, privind codul penal, modificată și completatăulterior, intrată în viguare la 01.02.2014.

63

falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în

pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani”.

Ziariștii pot intra și sub incidența art 407, ”Divulgarea

secretului care periclitează securitatea națională”: ”(2)

Deținerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce conține informații

secrete de stat, daca fapta pune în pericol securitatea națională, se pedepseste cu

închisoarea de la 5 la 10 ani. (3) Divulgarea, fără drept, a unor documente sau date

care constituie informații secrete de stat, de către cel care ia cunoștință de acestea în

afara îndatoririlor de serviciu, se pedepseste cu inchisoare de la un an la 5 ani”.

Articolele 404 și 407 din Codul Penal pot fi coroborate cu

art. 7, litere 1 și 6 din Legea audiovizualului96, Capitolul I.

”(1) Caracterul confidențial al surselor de informare utilizate în conceperea sau

elaborarea de știri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este

garantat de prezenta lege. (6) Dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă

de instanțele judecătorești numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea

siguranței naționale sau a ordinii publice, precum și în măsura în care aceasta

dezvăluire este necesară pentru soluționarea cauzei aflate în fața instanței

judecătorești, atunci când:a) nu exista sau au fost epuizate măsuri alternative la

divulgare cu efect similar;b) interesul legitim al divulgării depășește interesul legitim

al nedivulgării”.

Art 412, Cod penal, ”Sancționarea tentativei”, prevede: ”(1)

Tentativa la infracțiunile prevazute în prezentul titlu se pedepseste. (2) Se considera

tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si

luarea de masuri in vederea comiterii infractiunilor prevazute in art. 395-397, art.

401-403, (...)”. În capitolul97 ”Libertatea de exprimare – Ghid

96 Legea audiovizualului nr 504/2002, actualizată și modificată, aplicabilă începândcu data de 9 octombrie 201, disponibilă lahttp://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/37503 și http://www.cna.ro/LEGE-Nr-504-din-11-iulie-2002.html; accesat la 24.05.2015.97 Din Ghidul juridic pentru Jurnaliști

64

http://www.cna.ro/LEGE-Nr-504-din-11-iulie-2002.html

http://www.cna.ro/LEGE-Nr-504-din-11-iulie-2002.html

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/37503

pentru aplicarea articolului 10”98 al Convenției Europene a

Drepturilor Omului se argumentează: ”Hotărârile [Curții] din

cazurile ‘Observer și Guardian’ și ‘Bluf!’ stabilesc cel puțin două principii importante.

Primul principiu afirmă că informațiile privind siguranța națională, odată intrate în

spațiul public, nu mai pot fi interzise, retrase și nici autorii diseminării informației

pedepsiți. Al doilea principiu instituie interdicția clasificării necondiționate, a tuturor

informațiilor din domeniul siguranței naționale, ca informații secrete și introducerea,

în acest mod, a unei restricții prealabile asupra accesului la astfel de informații”.

Principiile de la Johannesburg99 statuează că ”Odată ce o

informație a fost făcută accesibilă publicului, fie și prin metode ilegale, orice

justificare făcută în scopul de a opri publicarea ei ulterioară va fi anulată de dreptul

publicului de a cunoaște acea informație” (principiul nr.17) și că

”Nimeni nu poate fi pedepsit pe motive de siguranță națională pentru că a făcut

publice anumite informații dacă (1) dezvăluirea informațiilor nu atinge și nu este

probabil să atingă un interes legitim legat de siguranța națională sau (2) interesul

public în a cunoaște informația depășește atingerea pe care ar putea-o aduce

dezvăluirea informației”.

98 ARTICOLUL 10 Libertatea de exprimare ”1. Orice persoană are dreptul la libertatede exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi saua comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a țineseama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societățile deradiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare. 2.Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fisupusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de legecare, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitateanațională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii șiprevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei, a reputației sau adrepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale saupentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.”, convențiaCEDO, disponibilă la http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf.99 Principiile de la Johanesburg privind securitatea națională, libertatea deexpresie și accesul la informație sunt disponibile la adresahttp://www.article19.org/data/files/pdfs/standards/joburgprinciples.pdf, p.6 adocumentului.

65

http://www.article19.org/data/files/pdfs/standards/joburgprinciples.pdf

VIII. CONCLUZII- Inventariem carențele și propunem soluții

Este sau nu presa o vulnerabilitate? Are ea probleme de

credibilitate? Cum s-a ajuns aici? Așa cum se observă din

opiniile prezentate mai sus, presa este importantă, dar de

mecanismele proprii ține revenirea la statutul pe care îl

66

cere. Presa este, prin produsele sale, un bun de interes

public, chiar dacă (excepție făcând o instituțiile media

publice- SRR/SRTV/AGERPRESS) nu este finanțată din bani

publici. Presa are nevoi financiare, îi este tot mai greu

chiar să existe. Atât timp cât nu deține independența

financiară, există riscul să servească interese care nu sunt

ale opiniei publice. Din păcate, presa pierde și încrederea

opiniei publice, ceea ce o afectează grav. Poate tocmai de

aceea s-ar impune măsuri ale statului care să și ajute media,

nu doar să o incrimineze. Asta, dacă tot ține de securitatea

națională și ar trebui să fie un far călăuzitor al

democrației.

Reiese că da, presa poate manipula opinia publică dacă vrea.

La urma urmelor, toți lucrăm cu informațiile, fie că ne

desfășurăm activitatea în mediul academic, în mass-media, în

serviciile de intelligence etc... În epoca globalizării,

informația pe care o am eu o deține și adversarul, ceea ce

duce la posibilități ridicate de dezinformare și

vulnerabilitate crescută.

Evident, extrem de importante sunt și amenințările non-

militare. Se impune menținută paradigma need to know-need to share.

Una fără alta ridică mari probleme unei societăți

democratice. Faptul că suntem granița UE și NATO trebuie să

constituie un avertisment serios în ce privește importanța

dezvoltării, accelerate, a culturii de securitate la nivelul

publicului.

Avem carențe și în ceea ce privește prezența unor opinii

instruite care să înțeleagă și să traducă, mai departe, pentru

67

public, actrivitățile legate de serviciile de intelligence și

securitate națională. Publicul are nevoie să înțeleagă ce, de

ce și cum face un serviciu de Intelligence. Publicului îi

lipsește cunoașterea critică, iar asta nu este atât vina sa,

cât a celor care l-au educat așa, iar aici o culpă deosebită o

poartă Învățământul și mass-media. Învățământul face totuși

progrese în ultimii ani, mici, dar ele există. Nivelul de

expertiză pe problemele de securitate națională este încă

deficitar, deși, în ultimii ani învățământul, prin colaborarea

cu instituții abilitate, se procupă de acest aspect.

Este contraindicat ca o societate să creadă că, dacă se dau

legi, problema s-a rezolvat. Nici pe departe! Chiar dacă

legile sunt benefice, cea mai mare parte ține de mentalitatea

noastră, iar ele nu pot suplini lipsa culturii într-un domeniu

ori altul100. În realitate, intelligence-ul reprezintă

principalul efort de securitate națională în România, iar

credibilitata unui sistem de securitate națională este în

strânsă corelare cu nivelul de cultură de securitate al

populației și, implicit, de modul în care aceste structuri

colaborează cu societatea civilă.

Presa, decidenții, servicile de intelligence, ONG-urile pot

colabora pentru dezvoltarea culturii de securitate la nivelul

societății, al publicului101. Din ceea ce se observă, de câțiva

ani, SRI întreprinde eforturi în acest sens având o campanie100Putem privi în urmă la cei mai experimentați. În 1935, de pe vremea lui ShermanKent, când s-au pus bazele unui intelligence integrator, SUA a educat mai întâiresursa care ieșea de pe băncile școlii, ale facultății. Odată realizat acestlucru, gâștigul este că omul, deja format, cel puțin la un nivel acceptabil, va fimai util mediului în care va activa- secret intelligence/competitiv-intelligence/bussines-inteligence/ social-untelligence/ mass-media/etc..101 România Înfricoșată, studiu IRES, mai, 2015, disponibil la:

http://www.ires.com.ro/articol/298/romania-infrico-ata.

68

de promovare a activității susținută, dar și de promovare a

imaginii în rândul populației, fapt pe care nu l-am observat

însă la SIE, DGIA sau DGIPI.

Colaborarea serviciilor de intelligence cu societatea civilă,

academică și mass-media poate ajuta un sistem de early-warning,

privind securitatea, pe diversele sale paliere. Această

colaborare poate conduce la, de pildă, identificarea unor

tendințe, a unui val de opinie, chiar și când acesta crește

cu 2-3%, fapt ce nu atrage atenția unui neavizat, însă o

persoană avizată poate observa un trend, un val de opinie,

chiar dacă el este mic, dar, dacă viteza lui propagare este

mare, un asemena val de opinie poate genera turbulențe pentru

securitate. Dacă este generat de interese obscure sau nu

este, de asemenea, extrem de important. Ori, asemenea trenduri

și tendințe pot fi observate din mass-media, de exemplu sau

din măsurători sociologice.

La o privire mai atenă putem lesne observa că cele mai

importante amenințări sunt publice, nu neapărat secrete, iar

acest lucru impune o agendă publică a amenințărilor. Există o

sumedenie de agende ce concurează în spațiul public de

stabilirea a amenințărilor și a priorităților, iar pentru ca

ele să ajungă la publicul larg au nevoie de mass-media. Cum

realiteatea ne arată o adevărată întrecere în a menține în

atenția publică teme acide, dezbateri conflictuale, cu

subiecte deja consumate, însă spectaculoase ca formulare,

acestea agende reziduale parazitează dezbaterea publică a

temelor importante. Mass-media este cea care multiplică aceste

agende. Se impune a atrage atenția că aceste agende emergente

69

sunt extrem de importante- cei care activează acum la nivelul

lor, sunt cei care vor controla agenda publică, viitorul

apropiat. O sursă importantă pentru stabilirea agendei

publice o constituie dezbaterile publice, punct în care este

nevoie de colaborare între toate grupurile interesate de temă.

Din nefericire, în ultimii ani, dezbaterile publice au fost

marcate de dependența de scandaluri, șoc, stupefiant,

spectaculos, comercial102. Relația public-privat (grupuri de

interese, uneori legitime, alteori, nu) este tot mai puțin

transparentă și mai consistentă, cu capacitate de influență

tot mai mare.

Când generațiile103 Y și Z ce prezintă avantajul că sunt

neideologizate și nu duc cu ele fantoma vechii Securității vor

purta tricouri inscripționate cu SRI, SIE, DGIA sau DGIPI cu102Așa am putea cataloga informațiile furnizate publicului fie și numai dacă trecemîn revistă titlurile știrilor.103 Generația X= Din această generație fac parte persoanele născute între anii 1965-1979-81. Sunt persoane care au atins perioada maturității în perioade economicedificile, au înclinația să fie mai degrabă antreprenori. Persoanele din Generația Xși-au asumat responsabilitatea de a se educa singure și tind să fie mai puțintradiționaliste decât generațiile de dinainte. Sunt mult mai deprinși cutehnologia, diversitatea și globalizarea decât oricare dintre generațiileanterioare. Generația x prețuiește familia ca valoare și timpul petrecut cuaceasta, este ambițioasă, muncind din greu și valorizează echilibrul dintre muncăși viața personală. Sunt generația recunoscută ca fiind sceptică. Le placetehnologia, uneori referirea la ei fiind ”The Connected Generation”, le placeflexibilitatea și libertatea, au aversiune față de risc.Genarația Y= Generația Y este formată din persoanele născute între anii 1982-2001.Au încredere în instituții și le plac brandurile. Sunt foarte conectați latehnologie, aceștia crescând cu instant messaging, sms-urile și social media. Suntașadar tech-savvy, entuziaști, centrați pe sine, increzători, orientați sprerealizări și au o privire optimist față de viitor și capacitatea lor de a schimbalumea. Vor să evite nereușitele în alegeri (căsătorii care nu au mers, carierenefericite) ale generației de dinaintea lor, așa că vor amâna momentul căsătorieiși își vor concentra atenția pe construirea unei cariere. Sunt cea mai educatăgenerație;Generația Z= este formată din cei care s-au născut după anul 2000. Aptitudinile lorlegate de tehnologie sunt foarte mari, ei crescând cu inovațiile care au loc întimp real. Este prima dată în istorie când copiii/adolescenții știu mai multe decâtadulții despre ceva important pentru societate, așa cum este tehnologia. Suntgenerația care se educă și se informează singură. Folosește online-ul și rețelelesociale pentru a face temele de la școală. Sunt deștepți și orientați business. Îșidoresc să facă lucruri pe cont propriu.

70

aceeași lejeritate cu care poarta tricouri cu alte sigle (FBI,

CIA, NIKE etc...), atunci vom putea considera că barierele de

neîncredere au fost sparte.

Democrația este valoarea pe care o apără atât serviciile de

intelligence, cât și mass-media. Democrația poate funcționa

doar dacă există spațiu public, societate civilă, iar aceste

au opinii, iar aici mă refer la opiniile publice, extrem de

importante atunci când se propune o politică/ strategie/ lege.

Opinia publică poate ajuta sau dărâma o lege. Fără susținerea

publicului, orice măsură stă pe o fundație de nisip mișcător.

Pentru orice serviciu de intelligence este foarte ușor să

lucreze într-un stat totalitar, ermetic, pentru ca are toate

mijloacele asigurate. Dar, în societatea democratică este

dificilă munca unui servicie de intelligence, însă el o apară,

iar pentru asta are nevoie de aliați care, la rândul lor apără

valorile democratice. În Al treilea val, futurologul Alvin Toefler

vorbea descria cu acuratețe ceea ce trăim astăzi104.

104 Alvin Toffler; Al treilea val; Editura: Politica;1983. Teofler spunea: ”Partizaniicelui Al Treilea Val sunt mai greu de caracterizat, dar, aderea, sunt cei maiparticipativi cetățeni ai comunității. Unii stau în fruntea unor mari corporații,în timp ce, alții sunt consumatoriști ce se opun cu înverșunare corporațiilor. Uniisunt absorbiți de preocupări ecologice; alții sunt mai preocupați de problemeprivind rolurile sexelor, viața de familie sau dezvoltarea personalității. Unii seconcentrează aproape exclusiv asupra dezvoltării unor forme alternative de energie;pe alții îi entuziasmează în principal perspectivele de democratizare pe care ledeschide revoluția din domeniul comunicațiilor.Unii provin din rândurile drepteicelui de Al Doilea Val, alții din rândurile stângii – liber-schimbiști și libertari,neosocialiști, feministe și militanți pentru drepturile civile, foști hippy șiexponenți ai unei rectitudini inflexibile. Unii sunt veterani ai mișcării pentrupace; alții n-au participat niciodată în viața lor la vreun marș sau la vreodemonstrație de indiferent ce fel. Unii sunt profund religioși, alții ateiconvinși.Sociologii ar putea să discute la nesfârșit dacă un grup în aparență atâtde amorf constituie sau nu o clasă, iar în cazul unui răspuns afirmativ, ar putea sădiscute mai departe dacă este vorba de nouă clasă a lucrătorilor cu înaltă calificaredin domeniul informațiilor, a intelectualilor și tehnicienilor. Neîndoielnic, mulțidin cei ce formează tabăra celui de Al Treilea Val au studii superioare și facparte din clasa de mijloc. Neîndoielnic că mulți lucrează direct în domeniulproducerii și în cel al difuzării informației sau în sfera serviciilor, astfelîncât, violentând întrucâtva termenul, s-ar putea spune, probabil, că alcătuiesc o

71

În ce privește ”războiul cognitiv” al informațiilor, sursele

deschise, inclusiv mass-media , reprezintă o preocupare majoră

la nivelul serviciilor de intelligence tocmai pentru că pot

ajuta la decelarea de curente, atitudini și opinii ce pot avea

un rol legat de evoluția domeniului de securitate105.

VIII.1 Când presa este suport pentru Securitate? Când este

risc/vulnerabilitate? Propuneri

Pentru starea de securitate națională este necesar ca

serviciile de intelligence și presa să fie aliate sau, dacă

acest lucru este imposibil, să nu se saboteze reciproc, pentru

că vorbim despre democrație, despre un stat puternic de care

fiecare cetățean are nevoie, iar presa este, în ciuda

diverselor alte mijloace de comunicare și tehnologii nou

apărute, cureaua de transmisie în masă a informațiilor. De

aceea se impune ca informațiile să nu fie partizane, cu

interese meschine în spate sau mincinoase pentru a nu ajunge

să creeze o falsă opinie publică un baza unor indicii,

informații eronate ori nereale. Dacă presa deține, la rândul

ei, o cultură de securitate solidă, atunci jurnalistul poate

decela între ce este oportun să furnizeze și sub ce formă.

Pentru că, în ce privește învățământul, acesta a făcut pași

buni în domeniu, prin diversele masterate organizate privind

studiile de securitate și analiza intelligence, iar acest

lucru dă rezultate, timide încă, dar dă, poate ar fi indicat

ca în facultățile de jurnalism să de introducă , în curiculă,clasă. Dar a-i categorisi astfel înseamnă mai degrabă a amesteca lucrurile decât ale clarifica.”105 De exemplu, la nivelul SRI funcționează Centrul de Surse Deschise, structură ceelaborează, pentru beneficiari, analize, evalări/produse intelligence pornind dela dezbaterile think-tank-urilor, publicațiile de specialitate, dar și mass-media,în general, în funcție de subiectul de interes.

72

module specifice. Să spunem că un asemenea demers ar pune o

temelie la formarea viitorulor jurnaliști, dar ce ar fi de

făcut pentru jurnaliștii care activează acum în domeniu? Poate

ar fi bine să luăm în calcul organizarea de cursuri, pentru

care ei să nu fie nevoiți să plătească, așa cum se fac cele de

masterat pentru analiza informațiilor. Trebuie să subliniez că

am observat, în cursul anului trecut, de exemplu, în

publicația Gândul, câteva articole106 de presă realizate cu

respectarea pașilor din analiza de intelligence, respectiv

analiza de conținut107. Nu în ultimul rând presa însăși trăiește

in insecuritate prin jurnaliștii ei, iar mijloacele

tehnologice de transmitere a informației ajung să devanseze,

ca importanță, conținutul informației.

Ipoteza de lucru de la care am pornit cercetarea: Starea de

securitate a presei, profesionalismul determină gradul în care Presa, într-un stat

democratic, este suport sau risc pentru securitatea națională se dovedește a

fi validă, însă incompletă. La finalul lucrării, în urma

analizelor diverselor roluri pe care presa le îndeplinește în

raport cu securitatea națională, se cuvine să tragem linie.

Presa nu mai are doar rolul social de a trasnmite informația

către public; acesta s-a îmbogățit cu efectul pe care ceea ce106POPESCU, Andrei Luca; SUA și RUSIA au bătut palma. Cum s-a ajuns la planul pentru distrugereaarmelor chimice din Siria. ANALIZĂ GÂNDUL; Gândul.info; 14.09.2013; disponibil lahttp://www.gandul.info/international/sua-si-rusia-au-batut-palma-cum-s-a-ajuns-la-planul-pentru-distrugerea-armelor-chimice-din-siria-analiza-gandul-11331786,accesat la 20.05.2015.107Matis Alina; ANALIZĂ GÂNDUL. Ce ar trebui să înțeleagă românii din mesajele lui Biden. CTP analizeazăcele două IMAGINI DE AZI care arată CUM S-A ÎMPĂRŢIT LUMEA; Gândul.info; 21.05.2014; disponibilla http://www.gandul.info/international/analiza-gandul-ce-ar-trebui-sa-inteleaga-romanii-din-mesajele-lui-biden-ctp-analizeaza-cele-doua-imagini-de-azi-care-arata-cum-s-a-impartit-lumea-12642700; accesat la 20.05.2015.

73

http://www.gandul.info/international/analiza-gandul-ce-ar-trebui-sa-inteleaga-romanii-din-mesajele-lui-biden-ctp-analizeaza-cele-doua-imagini-de-azi-care-arata-cum-s-a-impartit-lumea-12642700



http://www.gandul.info/international/sua-si-rusia-au-batut-palma-cum-s-a-ajuns-la-planul-pentru-distrugerea-armelor-chimice-din-siria-analiza-gandul-11331786


comunică presa îl are asupra opinii publice, a cetățeanului, a

votantului. De aceea se pune problema respectării

deontologiei, în România neexistând o lege a presei, în afara

a două-trei coduri deontologice și Legii audiovizualului.

Între cele două, chiar trei tipuri de presă se produc rupturi

masive- audio-vizuală – scrisă - internet. Prima categorie

este cea mai vizibilă și beneficiază de o instituție a

statului care supraveghează actul jurnalistic. A doua

categorie pare ignorată și lăsată să înoate, iar dacă se

salvează este în regulă, dacă nu, cine ar putea fi blamat? A

treia categorie este la început de drum și, probabil, peste 5-

10 ani va rivaliza cu prima categorie. Presa este, putem

spune, ca aerul: ne dăm seama de importanța lui când lipsește

sau e poluat.

Starea de insecuritate a presei este generată, în parte, de

lipsa de predictibilitate, de absența unei legislații unitare,

a unei politici publice de susținere a întregului segment al

presei care abia dacă sare puțin de 11.000 de indivizi.

Inițiativa Ministerului Societății Informaționale (iunie 2015)

este o gură de oxiden pentru segmentul audio-vizual. Însă,

presa înseamnă mai mult. Poate, dacă în urma unui proces

susținut de advocacy, participativitate și dezbateri publice,

presa (care trebuie, imperativ, să se grupeze), Parlamentul,

Gunernul, societatea civilă s-ar așeza la masă și ar căuta

soluții viabile, nu doar de formă, peste cinci ani am putea

vorbi de starea de securitatea a presei, nu de cea de

insecuritate. Măsuri bine-venite ar putea fi luate, pentru o

perioadă limitată de timp (câțiva ani) până ce domeniul se

74

pune pe picioare- scutirea de TVA; facilități pentru

angajator; facilități pentru distribuție etc. Evident,

asemenea măsuri se impun a fi dublate de măsuri de verificare

și control. Atunci când presa trăiește în insecuritate, devine

un risc pentru ea însăși, înainte de toate, dar și pentru

securitatea națională, mai ales dacă informațiile pe care le

diseminează în rândul populației sunt folosite cu alte scopuri

decât cele declarate. Este ușor manipulabilă.

În principiu, intrarea presei în SNAP, chiar și nuanțat, a

atras atenția asupra unui domeniu de importanță deosebită:

mass-media, iar acest lucru ar putea fi folosit pentru

revigorarea domeniului.

Atunci când presa trăiește în securitate, ea poate fi, în

egală măsură un suport pentru securitate – atunci când

constituie sursă pentru OSINT/ când se ocupă de subiecte ca

mediul, instrastructura strategică/privatizările

strategice/corupția/ sistemul de sănătate/ sistemul de

învățământ/ politica externă/ aducerea pe agenda publică a

unor probleme ce trenează/ când vorbește despre abuzuri/ când

analizează trenduri si evoluții putând astfel contrubui la un

sistem early warning (avertizare timpurie)/ când, de ce să nu

spunem, colaborează cu serviciile de intelligence cu atribuții

în securitatea națională- cât și ca vulnerabilitatea,

amenințare- când dezvăluie informații care afectează

securitatea națională/ când servesc interese, altele decât

cele ale opiniei publoce/ când fac propagandă/ când informează

greșit publicul pentru un câștig ascuns (pentru presă sau un

terț)/când controlează opinia publică.

75

Dacă presa deține cultură de securitate și are cunoștință de

legislația care o privește sau ar putea-o viza, atunci presa

ar putea fi un aliat, nu pentru un serviciu sau altul de

intelligence, ci pentru societatea întreagă, pentru

securitatea statului în care activează, de care și ea are

nevoie. Cui ajută o presă în genunchi sau care să nu conteze?

După mai mulți ani de asemenea realitate, se va dovedi că o

democrație fără presă puternică, dar onestă, are reale

probleme de legitimitate.

În concluzie, presa poate fi atât risc, cât și suport

pentru securitate, în funcție de mai multe variabile: nivelul

de profesionalism al jurnalistului; siguranța zilei de mâine;

starea de insecuritatea; abilitatea presei de a se așeza la

masa negocierilor cu factorii decizionali pentru găsirea unor

soluții raționale de ieșire din criză a secorului ( într-un

orizont de 7-8 ani); gradul în care afacerile mass-media sunt

predictibile și oneste; gradul în care economia va direcționa

bani curați către presă, prin publicitate etc... Am observat

însă, că atunci când presa există în stare de securitate, ea

poate fi in egală măsură risc ( prin frunizarea de informații

strategice secrete) sau suport ( prin rolurile amintite pe

parcursul lucrării, inclusiv cel de diseminare a culturii de

securitate în rândul populației). Atunci când presa trăiește

ea însăși în insecuritatea ajunge o vulnerabilitatea pentru ea

însăși și apoi pentru securitatea națională pentru că ea

alimentează opinia publică.

În încheiere, aș dori să mai precizez că, în urma analizei

domeniului securității, din punct de vedere al informațiilor

76

(gradul de acces la informații- public/secret), pare să se

contureze, în viitor, o nevoie de creare a unei zone de

informații sigure, între informațiile deschise și cele secrete

care să producă aut-put atât pentru societate, cât și pentru

organizațiile de intelligence, ținând cont de imensitatea

informațiilor. Dacă acum avem Informații publice sau din surse

deschise și Informații secrete (la care nu putem avea acces),

probabil că, pe viitor, între cele două domenii se va

dezvolta o zonă de Informații sigure/valide la care să aibă acces

atât partenerii din societatea civilă (inclusiv presa) a

structurilor cu atribuții în securitatea națională, cât și

aceste structuri.

BIBLIOGRAFIE:

Volume:1. Agabrian, Mircea, Analiza de Continut, Ed Polirom, 2006.2. Barna, Cristian; România între prieteni și dușmani, Ed. Militară,

2014, p 25.3. Bernstein, Carl; The Cia And The Media; 20 0ctombrie 1977,

publicația Rolling Stone, disponibil la http://www.carlbernstein.com/magazine_cia_and_media.php

4. Călin, Ion; Informațiile Din Surse Deschise – Delimitări Conceptual;Buletinul Universității Naționale de Apărare „Carol I “,Vol 2, Nr 1 (2015)

5. Dobrescu, Paul; Bârgăoanu, Alina; Corbu, Nicoleta; IstoriaComunicării, Ed. Comunicare.ro, București, 2007

6. Dușa, Adrian, Utilizarea arhivelor de date în analiză comparativă, Tezade doctorat,2008

7. I.N. Sava, Studii de securitate, pag.195, Centrul român destudii regionale, 2005

8. Kluckkhohn Florance R., (1940), apud Jackson, Pater,1983; apud Chelcea, Septimiu; Metodologia cercetării sociologice.Metode cantitative și calitative (ediția a III-a, revăzută șiadăugită), București, Editura Economică, 2001/2007

77

http://www.carlbernstein.com/magazine_cia_and_media.php

9. Kroeger, Brooke; Pete Hamill; Undercover Reporting: The TruthAbout Deception (Medill School of Journalism: Visions of theAmerican Press); Editura Northwestern University Press;1 edition (August 31, 2012) parțial disponibil lahttps://books.google.ro/books?id=ys61DGpIc9EC&pg=PA374&lpg=PA374&dq=journalists+undercover+agents&source=bl&ots=Pxy772Tyqd&sig=szcRv5MzVNRzOeOm4DWYGWyp8o8#v=onepage&q=journalists%20undercover%20agents&f=false

10. Lippmann, Walter; Public Opinion, SUA, Long Island; 192111. Locke, John; Al doilea tratat despre cârmuire. Scrisoare despre

toleranță; Ed. Nemira;Bucuresti, 1999, p. 5212. Macovei Monica; Dăgăliță Adriana; Mihai Dan; Ghidul

juridic pentru ziariști, ediția III, publicat de ActiveWatch în2009 , disponibil la www.activewatch.ro

13.Maior, George; Nițu, Ionel; Ars Analytica; EdituraRAO,București, 2013

14. Mihai, Dan; Libertatea de Exprimare și noul Cod Civil; 3 mai,2014, București, editat de AciveWatch

15. Mill, John Stuart; On Liberty, disponibilă la http://www.earlymoderntexts.com/pdfs/mill1859_1.pdf

16. Milton, John; Discursul Areopagitica, disponibil lahttps://www.dartmouth.edu/~milton/reading_room/

areopagitica/text.shtml17. Neculau, Adrian; Sociologie generală, ediția a IV-a, Ed

Polirom, Iași, 1997, apud, Barna,Cristian; România întreprieteni și dușmani, Ed. Militară, 2014, p 21.

18. Sebe, Gabriel; Revoluția surselor deschise în secolul XXI,expunere în cadrul mesei rotunde Societate, democrație,intelligence (2010), disponibil la http://www.sri.ro/upload/GSebe.pdf

19. Rughiniș, Cosmina; Explicația sociologică; Iași; EdituraPolirom, 2007

20. Teofler, Alvin; Al treilea val; Editura: Politica;198321. Whipple, Mark; Dewey-Lippmann dezbaterea de astăzi:

Comunicare distorsiuni, Agenția reflectorizante, și Democrație Participativă ;prelegere, Catedra de Sociologie, Universitatea dinTexas, Austin, 2009

Documente:(Portalul legislativ, disponibil lahttp://legislatie.just.ro/Public/Acasa prezintă intreaga

78

http://legislatie.just.ro/Public/Acasa

https://books.google.ro/books?id=ys61DGpIc9EC&pg=PA374&lpg=PA374&dq=journalists+undercover+agents&source=bl&ots=Pxy772Tyqd&sig=szcRv5MzVNRzOeOm4DWYGWyp8o8#v=onepage&q=journalists%20undercover%20agents&f=false



legislație actualizată, la zi, a României, inclusiv legislațiaconsultată pentru lucrarea de față.)

1. Analiza Starea presei, realizată de organizația România curată;2015; structurată în trei părți; disponibilă lahttp://www.romaniacurata.ro/cine-detine-presa-din-romania-cel-putin-in-acte-actionariatul-starea-presei-iii/?utm_source=newsletter&utm_content=Newsletter-127001;http://www.romaniacurata.ro/starea-presei-i-probleme-judiciare-legate-de-presa-centrala/

2. Analiza MediafactBook, Romania, 2014, disponibilă la http://www.mediafactbook.ro/ebook/

3. Cod deontologic al jurnalistului, disponibil lahttp://media.hotnews.ro/media_server1/document-2009-10-25-6353156-0-codul-deontologic-unic.pdf

4. Codul Penal5. Codul civil6. Legea audiovizualului7. Convenția Drepturilor Omului (art 10), disponibil la

http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf:8. Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a

conținutului audiovizual, modificată și completată prindeciziile CNA nr. 459/2011 și nr. 141/2013

9. Legea Nr. 1/1998 privind organizarea și funcționareaServiciului de Informații Externe

10. Legea 544/2000 privind accesul la informații publice,modificată prin Legea nr. 371/2006, publicată înMonitorul Oficial, Partea I, nr. 837 din 11 octombrie2006

11. Legea nr. 14 din 24 februarie 1992 privindorganizarea și funcționarea Serviciului Român deInformații

12. Legea nr. 182/2002, privind protecția informațiilorclasificate

13. Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională aRomâniei

14. Lista presă scrisă auditată BRAT, disponibilă la http://www.brat.ro/membri

15. Listă instituții media din România; disponibilă la http://ziarero.antena3.ro/press/index/filter/national

16. Listă presa audio-vizual, membre ARMA, disponibilă la http://www.arma.org.ro/ro/audiente

79

http://www.arma.org.ro/ro/audiente

http://ziarero.antena3.ro/press/index/filter/national

http://www.brat.ro/membri

http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf

http://www.mediafactbook.ro/ebook/






17. Manualului OSINT al NATO, disponibil lahttp://www.oss.net/dynamaster/file_archive/030201/ca5fb66734f540fbb4f8f6ef759b258c/NATO%20OSINT%20Handbook%20v1.2%20-%20Jan%202002.pdf

18. Noul Cod Civil19. Principiile de la Johannesburg, disponibil la

(www.article19.org).)20. Raportul Freedom Of The Press 2015; disponibil la

https://freedomhouse.org/sites/default/files/FreedomofthePress_2015_FINAL.pdf

21. Raportul Libertatea presei în România 2014-2015; realizat deActive Watch, membră a Rețelelor Internaționale Reporterifără Frontiere și IFEX; disponibil lahttp://www.activewatch.ro/Assets/Upload/files/raport%20freeex%202014%20-%202015(1).pdf

22. Raportul realizat de fostul judecător la ÎnaltaCurtea Federală, Gerhard Schäfer, privind BND dinGermania; diponibil pe site-ul publicațieie germane Spiegella adresa http://www.spiegel.de/media/media-13063.pdf,accesat la 11.05.2015

23. Strategia Națională de Apărare, disponibilă lahttp://ccpic.mai.gov.ro/docs/Strategia_nationala_de_aparare.pdf, accesat la 11.05.2015

24. Studiul Starea sectorului mass-media din România în 2014 –vulnerabilități și soluții, diponibil lahttp://www.cji.ro/wp-content/uploads/2015/05/Mass-media-in-2014.pdf

25. Studiu IRES; România Înfricoșată; mai, 2015, disponibil

la:

http://www.ires.com.ro/articol/298/romania-infrico-ata

26. Studiul TENDINŢE ÎN INTELLIGENCE, disponibil la https://www.sri.ro/fisiere/studii/TendinteInIntelligence.pdf, accesat la 12.05.2015;

27. Suport de curs OPEN SOURCE INTELLIGENCE, curs, MasterStudii de Securitate, Facultatea de Sociologie, 2014,Bucuresți, (coordonator: conf. Univ. Dr. Marius Sebe;expert: drd. Cristian Lazăr expert: drd. Daniela Mitu;expert: Raluca Galaon)

Articole de presă

80





http://www.activewatch.ro/Assets/Upload/files/raport%20freeex%202014%20-%202015(1).pdf

http://www.activewatch.ro/Assets/Upload/files/raport%20freeex%202014%20-%202015(1).pdf



1. UK launches parliamentary inquiry into Guardian’s NSA leaks; 17octombrie 2014, Russia Today, disponibil lahttp://rt.com/news/cameron-guardian-uk-probe-308/,accesat la 11.05.2013

2. Alexa, Vladimir; Germania isi spioneaza ziaristii, AM Press, 3iunie 2006, disponibil la http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-06-03/germania-isi-spioneaza-ziaristii.html

3. Crovitz, L. Gordon; WikiLeaks and National Security. We'll have tolearn how to cope with technology we can't control, 14 iunie 2010, TheWall street Journal, disponibil lahttp://www.wsj.com/articles/SB10001424052748703509404575301770502099014, accesat la 11.05.2015

4. Fürstenau, Marcel / MADSEN, Wayne; Media spies put all journalistsin danger; 27.08.2014; Strategic Culture Foundation,disponibil la,http://www.strategic-culture.org/news/2014/08/27/media-spies-put-all-journalists-in-danger.html, accesat la11.05.2015

5. Popescu, Alexandru; Profesia favorită a spionilor: JURNALIST; 14februarie 2014; Historia, disponibil lahttp://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/profesia-favorit-spionilor-jurnalist; accesta la 15.03.2015

6. Smith-Spark, Laura; FBI director defends impersonation of AP reporter;7 noiembrie 2014; CNN; disponibil lahttp://edition.cnn.com/2014/11/07/us/fbi-associated-press-deception/; accesat la 11.05.2015

7. Toea, Diana; Amenintarea lui Cameron: Ce ar putea pati ziarele care maipublica dezvaluirile lui Snowden, 29 Octombrie 2013; disponibil lahttp://www.ziare.com/europa/marea-britanie/amenintarea-lui-cameron-ce-ar-putea-pati-ziarele-care-mai-publica-dezvaluirile-lui-snowden-1265084, accesat la 11.05.2014

8. Andreescu Crișan; CEO Antena 1, Sorin Alexandrescu, anchetat de DNA.Ce spune trustul; DCNews, 30.05.2013, disponibil lahttp://www.dcnews.ro/directorul-general-al-antenei-1-sorin-alexandrescu-anchetat-de-dna_323036.html;

9. Ciocan, Otilia; Dan Diaconescu, CONDAMNAT DEFINITIV la cinci ani șișase luni de închisoare cu executare: "Mi-au închis televiziunile, mi-au închispartidul, acum mă închid pe mine"; Mediafax; 4.03.2015,disponibil la http://www.mediafax.ro/social/dan-diaconescu-condamnat-definitiv-la-cinci-ani-si-sase-luni-

81

http://www.mediafax.ro/autor/otilia-ciocan





http://www.dcnews.ro/directorul-general-al-antenei-1-sorin-alexandrescu-anchetat-de-dna_323036.html

http://www.dcnews.ro/directorul-general-al-antenei-1-sorin-alexandrescu-anchetat-de-dna_323036.html





de-inchisoare-cu-executare-mi-au-inchis-televiziunile-mi-au-inchis-partidul-acum-ma-inchid-pe-mine-13928934;

10. Departamentul Social : Dan Voiculescu, urmărit penal pentrușantaj. DNA: Voiculescu a primit 900.000 de euro sub formă de contracte depublicitate sub amenințarea declanșării unei campanii agresive dediscreditare; Mediafax; 3.07.2014, disponibil lahttp://www.gandul.info/politica/dan-voiculescu-urmarit-penal-pentru-santaj-dna-voiculescu-a-primit-900-000-de-euro-sub-forma-de-contracte-de-publicitate-sub-amenintarea-declansarii-unei-campanii-agresive-de-discreditare-video-12883494;

11. Departamentul Social :Sebastian Ghiță s-a prezentat la DNAPloiești. Măsura controlului judiciar, prelungită cu încă 60 de zile pentruacesta; Mediafax; 17.04.2015, disponibil lahttp://www.mediafax.ro/social/dna-sebastian-ghita-pus-sub-control-judiciar-pentru-sprijinirea-unui-grup-infractional-organizat-13840606;

12. Averi cu bani din credite obținute ilegal. Nume sonore într-un dosarinstrumentat de DIICOT; Digi 24; 15.05.2015; ora 9.03;disponibil lahttp://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/ADRIAN+SARBU+SORIN+ROSCA+STANESCU+DOSAR+CREDITE+BRD;

13. Gherghuț Ondine; Elan Schwartzenberg, mandat de arestareinternațională dacă nu se prezintă la DNA. Imobilele sale de lux, subsechestru; Românial Liberă; disponibil lahttp://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/exclusiv--elan-schwartzenberg--mandat-de-arestare-internationala-daca-nu-se-prezinta-la-dna--imobilele-sale-de-lux--sub-sechestru-320697;

14. Pantazi, Raluca; Cazurile de santaj din presa ultimilor ani. Veziacuzatiile si ce s-a ales de dosare; HotNews; 31.05.2013, disponibilla http://anticoruptie..ro/stiri-media_publicitate-14912282-cazurile-santaj-din-presa-ultimilor-ani-vezi-acuzatiile-ales-dosare.htm

15. Felul in care suntem mintiti si manipulati de mass-media in fiecare zi;23.11.2012: disponibil lahttp://www.edituradaksha.ro/articles/view/felul-in-care-suntem-mintiti-si-manipulati-de-mass-media-in-fiecare-zi-a8; accesat la 15.05.2015

16. Interviu acordat de jurnalistul Luca Niculescu pentruemisiunea TVR Jurnal de Front, 06.10, 2014; disponibil la

82




















http://www.tvr.ro/jurnalismul-o-profesie-intre-viata-si-moarte_9555.html#view

17. Fost procuror general american: În SUA n-am condamnat presa nicicând a dezvăluit informații secrete; Mediafax; Dept. Corespondenți;9.07.2010, disponibil la http://www.mediafax.ro/cultura-media/fost-procuror-general-american-in-sua-n-am-condamnat-presa-nici-cand-a-dezvaluit-informatii-secrete-6531201, accesat la 11.05.2015

18. Buzas, Alexandra; Indira Crasnea (CRP): Incriminareapresei este o obișnuință tristă, ajunsă politică oficială; Mediafax;23.06.2010, disponibil la http://www.mediafax.ro/cultura-media/indira-crasnea-crp-incriminarea-presei-este-o-obisnuinta-trista-ajunsa-politica-oficiala-6441470

19. Cristian Tudor Popescu: Ceea ce face CSAT este un grav abuz / AndreeaPora: Avem ziariști șantajiști, nu e ceva nou; Adevărul; 23. 06.2010;disponibil lahttp://adevarul.ro/news/eveniment/cristian-tudor-popescu-ceea-csat-grav-abuz--andreea-pora-avem-ziaristi-santajisti-nu-e-nou-1_50ae52da7c42d5a6639ba70a/index.html

20. Tudor; Radu; Dle Iohannis, reparati lucrul prost facut de Basescu !;Blogul personal; 23.02.2015, disponibil la http://radu-tudor.ro/dle-iohannis-reparati-lucrul-prost-facut-de-basescu/

21. Andronache, Carmen Maria Andronache; Un membru CNA,către președinte: presa trebuie să rămână la vulnerabilități. Nu e onorabil,dar e o stare de fapt, Pagina de Media; 24.02.2015; disponibilla http://www.paginademedia.ro/2015/02/un-membru-cna-catre-presedinte-presa-trebuie-sa-ramana-la-vulnerabilitati-nu-e-onorabil-dar-e-o-stare-de-fapt/

22. Boga, Bogdana; Basescu revine cu atacul la presa: Unele trusturimedia, amenintare la securitatea nationala; Ziare.com; 04.01.2013;disponibil lahttp://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-revine-cu-atacul-la-presa-unele-trusturi-media-amenintare-la-securitatea-nationala-1210468

23. Pecheanu, Gabriel; Turcan: Menționarea campaniilor de presă înStrategie, pentru provocarea unei dezbateri publice; Mediafax;23.06.2010; disponibil lahttp://www.mediafax.ro/politic/turcan-mentionarea-campaniilor-de-presa-in-strategie-pentru-provocarea-unei-dezbateri-publice-6441516

83

http://www.mediafax.ro/politic/turcan-mentionarea-campaniilor-de-presa-in-strategie-pentru-provocarea-unei-dezbateri-publice-6441516















http://www.mediafax.ro/cultura-media/indira-crasnea-crp-incriminarea-presei-este-o-obisnuinta-trista-ajunsa-politica-oficiala-6441470



24. Andronache, Carmen Marua; CSAT: Presa a ajuns pericolnațional! CTP: E un derapaj antidemocratic!; Pagina de Media;23.06.2010; disponibil lahttp://www.paginademedia.ro/2010/06/csat-presa-a-ajuns-pericol-national-ctp-e-un-derapaj-antidemocratic/

25. Dădăcuș, Luviu; Meleșcanu: Încadrarea la "vulnerabilități" acampaniilor de presă la comandă, un precedent periculos; Mediafax;23,06.2010; disponibil lahttp://www.mediafax.ro/politic/melescanu-incadrarea-la-vulnerabilitati-a-campaniilor-de-presa-la-comanda-un-precedent-periculos-6441296

26. Ursulean; Vlad ; Strategia Nationala de Aparare a Tariireprezinta un risc la adresa democratiei; Blogul ActiveWatch;23.06.2010; disponibil lahttp://blog.activewatch.ro/freeex/strategia-nationala-de-aparare-a-tarii-reprezinta-un-risc-la-adresa-democratiei/

27. Munteanu; Razvan ; Proiectul de la Rosia Montana, o ameninșarepentru securitatea nașională; Ziare.com; 24.09.2013; disponibilla http://www.ziare.com/rosia-montana/proiect/proiectul-de-la-rosia-montana-o-amenintare-pentru-securitatea-nationala-interviu-1263840

28. O.V; France24, despre strategia de aparare si presa:Când citesc ziarele, autoritățile din România vor sa vadă stiri bune . Jurnalițtiiromâni sunt cunoscuți ca spun ceea ce cred; HotNews.ro; 14,06,2010;disponibil la http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-7581524-france24-despre-strategia-aparare-presa-cand-citesc-ziarele-autoritatile-din-romania-vor-vada-stiri-bune-jurnalistii-romani-sunt-cunoscuti-spun-ceea-cred.htm

29. Dogioiu,Ioana Ene; Ai incredere in presa si jurnalisti? DezbatereZiare.com; Ziare.com; 07.05.2015, disponibil lahttp://www.ziare.com/media/jurnalisti/ai-incredere-in-presa-si-jurnalisti-dezbatere-ziare-com-1361781

30. Codul Deontologic al Jurnalistului Elaborat de Convenția Organizațiilorde Media; Pagina de Media; 31.05.2010; disponibil lahttp://www.paginademedia.ro/2010/05/codul-deontologic-al-jurnalistului-elaborat-de-conventia-organizatiilor-de-media/#sthash.mXGr65YR.dpuf;http://www.paginademedia.ro/2010/05/codul-deontologic-al-jurnalistului-elaborat-de-conventia-organizatiilor-de-media/

84




http://www.paginademedia.ro/2010/05/codul-deontologic-al-jurnalistului-elaborat-de-conventia-organizatiilor-de-media/#sthash.mXGr65YR.dpuf











http://www.ziare.com/colaboratori/razvan-munteanu/

http://blog.activewatch.ro/freeex/strategia-nationala-de-aparare-a-tarii-reprezinta-un-risc-la-adresa-democratiei/

http://blog.activewatch.ro/freeex/strategia-nationala-de-aparare-a-tarii-reprezinta-un-risc-la-adresa-democratiei/

http://blog.activewatch.ro/author/vlad/




http://www.paginademedia.ro/2010/06/csat-presa-a-ajuns-pericol-national-ctp-e-un-derapaj-antidemocratic/

http://www.paginademedia.ro/2010/06/csat-presa-a-ajuns-pericol-national-ctp-e-un-derapaj-antidemocratic/

31. POPESCU, Andrei Luca; SUA și RUSIA au bătut palma. Cum s-aajuns la planul pentru distrugerea armelor chimice din Siria. ANALIZĂGÂNDUL; Gândul.info; 14.09.2013; disponibil lahttp://www.gandul.info/international/sua-si-rusia-au-batut-palma-cum-s-a-ajuns-la-planul-pentru-distrugerea-armelor-chimice-din-siria-analiza-gandul-11331786

32. Matis Alina; ANALIZĂ GÂNDUL. Ce ar trebui să înțeleagă româniidin mesajele lui Biden. CTP analizează cele două IMAGINI DE AZI care aratăCUM S-A ÎMPĂRŢIT LUMEA; Gândul.info; 21.05.2014; disponibilla http://www.gandul.info/international/analiza-gandul-ce-ar-trebui-sa-inteleaga-romanii-din-mesajele-lui-biden-ctp-analizeaza-cele-doua-imagini-de-azi-care-arata-cum-s-a-impartit-lumea-12642700

33. Corlatean cere Consiliului Europei excluderea presei din StrategiaNationala de Aparare; Ziare.com; 8.09. 2010; disponibil lahttp://www.ziare.com/titus-corlatean/senator/corlatean-cere-consiliului-europei-excluderea-presei-din-strategia-nationala-de-aparare-1047284

34. Boc: Strategia CSAT include campaniile de presă printre vulnerabilitățideoarece reflectă realitatea; Ziare.ro; apud Mediafax; disponibilla http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1277306541

35. http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/ancheta-dna-privind-vanzarea-realitatea-tv-309286;16.12.2013;

36. http://www.nytimes.com/2014/11/07/opinion/to-catch-a-crook-the-fbis-use-of-deception.html%3Fref%3Dopinion%26_r%3D1&usg=ALkJrhhlqY5fFIuygFk5LrDtI_zOk3pteg, accesat la11.05.2015

37. https://www.sri.ro/fisiere/studii/TendinteInIntelligence.pdf

85




http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/ancheta-dna-privind-vanzarea-realitatea-tv-309286;16.12.2013













PRESA, ÎNTRE RISC ȘI SUPORT PENTRU SECURITATEA NAȚIONALĂ

Documents

Transcript of PRESA, ÎNTRE RISC ȘI SUPORT PENTRU SECURITATEA NAȚIONALĂ