lnstilulul de Cultură al Românilor din Voivodina Zavod za kulturu vojvodanskih Rumuna

*** Societatea I Fundaţia Ro111ână de Etnografie şi Folclor din Voivodina Rumunsko drustvo/Fondacija za Etnografiju i Folklor iz Vojvodine

STUDII ŞI CERCETĂRI Actele Simpozionului "Banatul - trecut istoric şi cultural"

STUDIJE I ISTRAZIVANJA Radovi Simpozijuma "Banat - istorijska i kulturna proslost"

Novi Sad-2008, Reşiţa- 2009, Novi Sad-2010

Editura ICRV - Editura Fundaţiei Zrenianin - Novi Sad

2010

Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina Zrenianin

Editura ICRV Biblioteca Cartea Ştiinţifică

~ „ Colecţia CERCETĂRI

Societatea/Fundaţia Ro1nână de Etnografie şi Folclor din Voivodina

To rac

Editura Fundaţiei Biblioteca Cartea Ştiinţifică

Colecţia SIMPOZIOANE

Seria DOCUMENTE BĂNĂŢENE

Biblioteca Cartea Ştiinţifică a fost înte111eiată în anul 2009

Zrenianin Novi Sad

Biblioteca Cartea Ştiinţifică a fost înten1eiată în unul 1997

Dragoş Lucian Ţigâu

O FAMILIE DE ORĂŞENI NOBILI: IVUL DE CARANSEBEŞ

(SECOLELE XVI-XVII)

Familia !vui de Caransebeş face parte din rândul acelor neamuri nobile bănăţene a căror atestare documentară s-a realizat abia către mijlocul se­

colului al XVI-iea'. Această întârziere se poate explica prin ascensiunea

socială mai lentă şi, mai ales, prin distrugerea masivă a documentelor acelei

perioade. Mărturiile păstrate nu permit decât o reconstituire sumară a as­

pectelor esenţiale din viaţa acestei familii: onomastica, succesiunea gene­

raţiilor, înrudirea cu alte fan1ilii, situaţia etnică şi cea 1naterială, funcţiile

îndeplinite în timp, confesiunile mătiurisite, nivelul de cultură şi mentali­

tăţile. De la mijlocul secolului al XIX-iea, istoriografia a manifestat un in­

teres limitat pentru evoluţia familiei lvul pe timput·cât aceasta a locuit în

Banat (1537-1699)2• Câteva diplomatarii concentrează aproape întreaga

informaţie editată' care, până acum, nu a fost valorificată în vreun studiu

special. În privinţa patronimului - !vui - consemnat sub diverse forme (11111/,

!vuii, Iwol, Jwl, Juul, Jvul, Jwul), acesta este un derivat al numelui Ioan. F arme asemănătoare se regăsesc în spaţiul german (lwo) şi slav (Jve, Ivo )4

•

Numele !vui este menţionat şi în Ţările Române, cu o frecvenţă mai mare în Moldova, fiind purtat de persoane din toate categoriile societăţii'. Această realitate constituie un argument în favoarea ideii că familia bănăţeană !vui

1. De exem1l!t1. f<unilîilc V11ida şi Pcica sli11t consemnate din 1529. respectiv 1534. 2. Primul arbore genealogic, care cuprinde doar ultimdc generat ii ale f<unilici, este cuprins i11 rcrcriuriul lui N:1gy Ivim.

Magyarorsz.'1g cs<1lădai czimcrckkel Cs m:mzcdCkrcndi tăblăkkal, V.. Pcst. 1859, p. 270. /I.foi l<ir/.iu. lorm ca\'alcr de Puşcariu în Date istorice privitoare la h-u11iliile nobile române (voi. li, Sibiu, 1895, p. 170) arata că !vukştii au format o familie renumită. dar care era stinsa în epoca sa.

3. Frigyes Pe.sty. A Sziirfnyi l3;ins<i.g Cs Szoreny vânnegye tortCnetc, III. Budapcst. 1878: ideni. Kn1~~li v:irmeg~ e li.irtCnetc. 111-1 V, Budap.:sl, 1882-1883: Costin Feneşan. Doc11111cn!c medievale bănăjenc { l+l!l--165J I. TimişnanL ]981.

4. Iorgu ltirdan, Dic\ionar al n11mdor de familie rom;îne~ti. l:lueurcşti. 1983. p. 264. 5. L1 sud de Carpa!i sunt rn11i11ti!i in 1484. 1518 ~i 1556 trei . .lvul cu liii lor"· (DRI [ B .. [ ( 12-17-1500). B11ctffl'~ti. llJMi.

p. 309-310; li ( 1501-1525), ]972. p. 325: V { 1551-1565), 1983, p. 76). Din Moldova SC CUIHISC 23 pcr~oan.: d..: conr.li!ie divcr~ă: hoicri. dicci. prcn\i. slugi domnc~ti. c[ /\lcx. I. <.i1m(a. Docunu:nh: pri\ irnl Istoria l{11111;jnici :\. Mnldon1 \"t.'acurilc XIV-XVII ( IJX4-1625). lndi ... -cle rmmclor de 1x:rsmmc. Bucurc~!i. 1995. p. 371-372. 111 1011;1 lla(cgului. la 1 augu~t 1519. trăia u11 ln1l de R<iuşor (Ry,\-Sar). cf lo:in Aurcl Pop. lnsti!11tii m.:di.:\·ak mm;i11.:~1i. A<lunririlc cnczialc şi nobiliare (boiereştii in secolele XIV-XVI, Cit~ Napoca. 1991. p. 65.

Dragoş Lucian Ţigâu

a fost românească. Fără a exclude posibilitatea unei origini sud-dunărene, sugerată tot de numele Ivo-Ivul, este evident că, în perioada analizată aici, familia a trăit şi s-a integrat într-un mediu preponderent românesc'. O în­sen1nare a Universităţii din Tyrnavia, în care apare "Gabriel Ivul Cnranse­besiensis Va/achus" (163 7) este dovada conştiinţei apartenenţei la neamul românesc7•

Lipsa documentelor face ca arborele genealogic al familiei să se prezinte trunchiat. Structurat pe cinci-şase generaţii, acesta cuprinde abia 16 mem­bri, din care 12 bărbaţi şi 4 femei. Pentru 12 persoane se poate dovedi cel puţin o legătură de rudenie între ele. În aceste condiţii, cel mai sugestiv mod de prezentare pare a fi evocarea biografiilor, în ordinea generaţiilor. Cei dintâi membri ai familiei sunt atestaţi la 19 iunie 1537, când realizau o tranzacţie imobiliară'. Modul de înşiruire a numelor (Joannes, Nicolaus, Michael Iwol) sugerează că ar fi fost fraţi, însă, în lipsa altor dovezi, se poate afirma doar că erau persoane adulte şi înrudite. Dacă existenţa lui Ioan !vui este menţionată doar în actul din 1537, vieţile lui Nicolae şi Mihai pot fi urmărite până în momentul deplinei lor maturităţi. Cei doi apar con­semnaţi şi în 1564, Mihai pentru ultima dată, iar Nicolae împreună cu fiii săi, Petru şi Ioan'. Amănunte despre familia lui Nicolae lvul se regăsesc în câteva acte din anii 1566, 1581 şi 1592. Primul dintre acestea (ianuarie 1566), îl arată pe Nicolae" alături de soţia Margareta şi de fiii lor. Docu­mentele din 1581 o prezintă pe Margareta ca văduvă (22 aprilie), înconju­rată de trei copii: Magdalena, Petru şi George". Tot pe atunci se preciza că Magdalena era sora lui Petru, văduvă după Nicolae ltali şi recăsătorită cu Francisc Zakan (12 martie)". Absenţa Magdalenei din actele de proprietate redactate la 1564-1566 se explică prin obiceiul generalizat în epocă, de ex­cludere a fetelor şi femeilor de la stăpânirea terenurilor. Această uzanţă l-a

6. in 1586, iezuitul Valentin Lado arăta că în Caransebeş locuitorii ,.to\i sunt români vnrbiml româncşt.;'" lCăH'itori străini despre Ţările Rom<ine, 111, Bucureşti, 1971, p. 121). Acelaşi centru crn v!lzut (1603) ca,,Va!achorum or­piduni" de cronicarul Istvan Szamosk07.i (Mon11menta Hungarinc Historica, Scriptorcs, Budapes~ )(,'\\VIII, 1876.

p. 135; XXIX, 1877, p. 9-10).

7. Mihail P. Dan, Cehi, slovaci şi români în veacurile X\11-XVJ, Sibiu, 1944, p. 268. 8. I lum1uzA1ki, Documente, 11/4 ( 1530-1552). Bucureşti, 1894, p. 118. 9. lbidcm, 11/5 (1552-1575). 1897, p. 543 (sub fonnaJuul). !O.Ibidem, p. 583 (sub fonna lwl). 11. Fr. Pcsty, SzOrCnyi. li. p. 237-238; Magyar TUdo111ă11yosAkadCmia KOnyvltira. KCzirattâr. [>esty Frigycs

gyi.ijtcmCny (l3ibliotecaAcadcmiei Maghiare de Ştiin\c, sccfia ManLL~crisc. Colcc\ia Pcsty FriŢit.'S). mss. 4. ncnu· mcrotat {in conlinunre MrAK). lnlimna\iilc din acest font! documcnt11r mi-m1 fost ofrrite cu mnabilitatc de O. Adrian f\.hlgimL ccrcetălor ştiin!ilic la Wluzcul Banatului Montrm din Rcşi!a.

12. Ibidem. [>csty o arnh'I pc f\.fagda!t:na ca sora mai man: (ntivCrC) a lui Pclru (p. 237).

2

Dragoş Lucian {igllu

determinat pe Nicolae I vul să-şi aleagă şi să-i nominalizeze drept co-pro­prietari doar pe băieţii Petru şi Ioan. În privinţa lui George !vui, se poate afirma că s-a născut după 1564, întrucât actele din acel an nu îl menţio­nează. Astfel, în 1581, el ajunsese, cel mult, la vârsta adolescenţei.

Infonnaţii interesante se regăsesc în testan1entul Margaretei Ordass13 ,

văduva lui Nicolae !vui, redactat la 17 ianuarie 1592. Nobila doamnă îşi lăsa casele, grădinile, fâneţele şi viile adunate împreună cu soţul ci celor patru copii: Petru, Ioan, Magdalena şi Caterina. Petru !vui" era pflrintele unui băiat, Nicolae, iar Magdalena avea cu soţul ei, Francisc Zakan, un fiu numit George. Se remarcă prezenţa, după mulţi ani, a lui Ioan !vui, dar şi lipsa fratelui său mai mic, George, indiciu al dispariţiei sale premature. Diata din 1592 evidenţiază existenţa unei alte fiice, Caterina, care atunci era deja măritată cu Petru Moise şi avea copii. Căsnicia celor doi este amin­tită şi la 20 noiembrie 1602, cu ocazia redactării testamentului Magdalenei Birta", unde Caterina a îndeplinit rolul de martor alături de nepotul ci, Ni­colae !vui.

A treia generaţie este reprezentată de Nicolae !vui. Acesta s-a bucurat de o viaţă îndelungată şi cu multe realizări, care poate fi urmărită docu­mentar pe parcursul a cel puţin 65 de ani. La 25 mai l 635, cu ocazia unei ascultări de martori, se făcea precizarea că Nicolae !vui avea 55 de ani"', semn că anul naşterii sale este 1580. După 1645, acesta poate fi conlimdat cu Nicolae !vui junior (iffiabikJvulj Mik/6s) care a fost tot o persoană no­bilă şi înstărită. Nicolae !vui senior a fost instruit în domeniul dreptului, el îndeplinind, pentru lungi perioade, funcţiile de notar orăşenesc şi jude al nobililor din comitalul Severin. Poziţia sa înaltă în cadrul societăţii reiese şi din faptul că el este primul membru al familiei căruia i se recunoaşte ca­litatea de nobil". Nicolae !vui a murit la o vârstă înaintată, probabil după anul 1650.

Următoarea generaţie cuprinde trei persoane: Nicolae, Petru şi Gabriel lvul. Pritnul dintre aceştia este prezentat cu apelativul junior Ia 7 februarie 1645, cu ocazia încheierii unei tranzacţii în casa nobilului Iacob Fiat 18 • Pre-

13. f..1Tt\K. mss. -1. 14. Se p<1re dl Petru a mai trllil mulii ani. dc{1arccc l<1 :!() <iprilic 1610 se amintea dl!' •'Jvul Mi!dlis Cs hui l'~tcr rCte". 15. C. Feneşan. Documente. p. 128. 16. Ibidem. p. 165. 17. l'rîma 111e111iun<: ~'lprcsii în 1624 (Fr. Pesly. Krass6. IV. p. 280-283). 18. Vezi nula 13.

3

Dragoş Lucian Ţigău

' zenţa sa este pe deplin explicabilă: era căsătorit cu Ana (Anuca) Fiat, acea-sta fiind soră cu Iacob". Căsătoria celor doi a fost binecuvântată cu trei copii: Mihai, Maria şi Barbara". Nicolae Ivul a avut şi un frate mai mic, numit Petru (az e6cze Jvulj Peter), aspect evidenţiat într-un act de zălogire din mai 1645 şi reiterat la 1651 21 • Viaţa lui Nicolae junior poate fi unnărită documentar până în 1657, iar cea a fratelui său Petru până la 21 aprilie 1654.

Un personaj distinct în cadrul familiei este cunoscutul umanist Gabriel !vui. Deşi biografia sa are multe aspecte clarificate, nu i se cunoaşte nici-o legătură sigură de rudenie: Gabriel Ivul s-a născut în Caransebeş (15 martie i 619) şi a trecut în nefiinţă la Casovia/ Kosice (8 aprilie 1678). El s-a bu­curat de o educaţie aleasă, prezenţa sa fiind atestată în· mari centre de cultură precum: Tymavia, Viena şi Casovia". Pentru George Ivul, admis de tânăr în Ordinul iezuiţilor, nu se poate pune problema căsătoriei sau a urmaşilor legitimi.

Ultima generaţie este reprezentată de Mihai şi Petru lvul care au trăit în a doua jumătate a secolului al XVI!-lea şi la începutul celui următor. Mihai Ivul a fost fiul lui Nicolae junior, iar viaţa sa este luminată documentar doar pentru perioada dintre 30 august 1688-9 februarie 1699. În acea decadă, Mihai Ivul era o persoană matură care s-a remarcat alături de alţi nobili prin demersurile în vederea recuperării proprietăţilor şi restabilirii autori­tăţilor comitatense tradiţionale, după îndepărtarea stăpânirii otomane". Mihai era înrudit cu Petru Ivul, cel care la începutul secolului XVIII a con­tribuit la înzestrarea bisericii şi şcolii catolice din Haţeg".

* Patrimoniul imobiliar al familiei este suficient de bine ilustrat documen-

tar. Cunoaşterea sa este necesară întrucât proprietatea asupra pământului era în Evul mediu un element esential al statutului nobiliar. O trecere în re-. . vistă a bunurilor stăpânite în secolele XVI-XVII, precum şi o comparaţie

19. Fr. Pesty, SWrenyi, I, p. 463. 20. Ibidem, p. 469. 21. lhidem, I, p. 469; li, p. 241. Vezi şi notn 13. 22. Dom Radosav, Cultură şi umanism in Banat. Secolul XVII, ·nmişoara. 2003. p. 155-177. · 23. C. Feneşan, Caranscbeşul la începutul celei de-a doua stăpâniri habsburgice ( 1688), în ,.Revista Istorică··. VII. 1996.

nr. 1-2, p. 79: idem, Stăpâni şi supuşi în comitalul Severi nu lui în timpul celei de-a doua ocupaJii habsburgice ( 1688-1699), in „Bnnatica", XIV/2, 1996, p. 176, 178, 179; idem, Crnnîtatu\ Severinului la sfârşitul secolului al XVIJ.Jea. în .. Tibiscum", VII, 1988, p. 211, 219, 222·224.

24. lncob Radu, Istoria vicarintu1ui greco·clltolic nl 1-lajcgu!ui, Lugoj, 1913, p. 233; Adrian Andrei Rusu, Ctitori ~i biserici din Tam lla!cgului piin1i la 1700, Sntu Mare, 1997, p. 220.

4

I I

I I

Dragoş Lucian Ţigâu

cu averea celorlalte familii nobiliare bănăţene relevă câteva particularităţi. Primele proprietăţi consemnate documentar sunt curtea şi locul de casă aflate lângă zidul oraşului Caransebeş, pe care Ioan, Nicolae şi Mihai !vui, împreună cu alte patru persoane, le cumpărau la 19 iunie 1537. Mărturia este foarte târzie faţă de menţiunile similare ale posesiunilor familiilor Mâtnic (1352), Măcicaş (1411), Fiat (1428), Bizere-Găman (1433). Actul de vân­zare-cumpărare sugerează că primii membri ai familiei nu erau prea înstăriţi, fiecărui cumpărător revenindu-i o contribuţie de 4-5 florini din preţul total. În următorii 120 de ani, patrimoniul familial s-a îmbogăţit cu alte 15 proprie­tăţi: case, locuri de casă, fâneţe, pământuri de arătură, livezi şi vii situate în Caransebeş sau lângă acesta. Ca număr al bunurilor imobiliare din aria oraşu­lui, Ivuleştii se pot compara cu familiile Fiat şi Găman (fiecare cu câte 10-12 proprietăţi), devansând neamurile Peica (6-7) şi Vaida (3-4 stăpâniri). Cel mai puternic contrast se observă în privinţa numărului de posesii şi părţi po­sesionare. Familia !vui a stăpânit doar câteva părţi posesionare la Zăgujeni (9 km de Caransebeş, spre Lugoj), ceea ce este insignifiant faţă de numeroa­sele moşii ale familiilor Bizere-Găman (82 de stăpâniri în cinci districte şi trei comitale), Fiat (66), Vaida (60, în patru districte şi cinci comitale) sau Peica (32, în trei districte). Acumularea fondului imobiliar s-a realizat îndeo­sebi prin cumpărare. Rare au fost cazurile în care proprietatea a fost primită fie în contul unei datorii a vânzătorului ( 1609), fie ca dar pentru serviciile prestate de cumpărător (1643, 1651). O unică mărturie, din mai 1645, ilu­strează luarea în zălog a unei pă11i de sat, pentru 26 de florini împrumutaţi unor femei din comitalul Hunedoarei". Documentele lasă să se întrevadă fap­tul că extinderea proprietăţilor s-a realizat treptat şi tentacular, prin achiziţio­narea terenurilor care se învecinau cu cele deja stăpânite. A fost o caracteristică a familiei !vui care, spre deosebire de celelalte familii menţio­nate, nu a avut posesii stăpânite din vechime (ab antiquo perstitisse), nu a primit moşii sub fonnă de nouă danie (nova donationis) care să răsplătească credinţa şi serviciile faţă de autoritatea centrală şi nu a încercat să se înstăpâ­nească asupra altora, sub forma înfrăţirii de moşie (adoptivafi·aternitas). Bo­găţia nlaterială a pern1is 1nembrilor familiei să adopte un trai şi un rang nobiliar. Dacă primii bărbaţi au fost simpli orăşeni, după anul 1600, Nicolae !vui a reuşit să intre în rândul privilegiaţilor. Alegerea sa ca jude al nobililor din comitalul Severin (16 l O) este dovada acestui statut.

25.\1.:1.i llll!U 13.

5

Dragoş Lucian ţ'igău ..

Despre obligaţiile care grevează aceste proprietăţi se ştie încă foarte puţin. Cu siguranţă, în secolul al XVI-iea, Ivuleştii au suportat "toate dările, taxele şi contribuţiile către fisc, atât cele obişnuite, cât şi cele extraordi­nare, plata ajutoarelor şi venitului cămării (princiare), îndeplinirea orică­ror slujbe, de rând şi orăşeneşti, găzduirea oaspeţilor, dijma şi nona care revin anual fiscului ... "". Este posibil ca în momentul înnobilării sale, Ni­colae !vui să fi obţinut şi suprimarea, parţială sau totală, a acestor obligaţii.

În privinţa modului de stăpânire, nu există mărturii care să ateste rapor­turi conflictuale între membrii familiei. În mod firesc, sub influenţa men­talităţilor epocii, se întrezăreşte tentaţia excluderii femeilor de la stăpânirea bunurilor imobiliare. Aşa a procedat Nicolae !vui cu ocazia unei cumpărări, când a preferat să-i treacă drept co-proprietari pe cei doi băieţi ai săi, nu şi pe sora lor mai mare (1564). O ameliorare a statutului femeii se observă în câteva acte din 1581. La 12 martie, Petru !vui şi sora sa Magdalena cum­părau în părţi egale un fâneţ, iar la 22 aprilie, văduva Margareta Ivul îm­preună cu fiul ei, George, dona fiicei/ surorii Magdalena o curte şi un loc de casă pe strada Ţărmurani din Caransebeş".

În 1658, după ce otomanii au cucerit şi partea montană a Banatului, fa­milia !vui a fost nevoită să se refugieze în Principatul transilvan. Stabiliţi la Haţeg, nobilii !vui au trăit timp de 30 de ani cu speranţa recuperării pro­prietăţilor abandonate. Cele mai active demersuri le-a întreprins nobilul Mihai I vui. El se regăseşte atât în lista proprietarilor caransebeşeni care, la 30 august 1688, revendicau, pentru ei sau alţii, terenurile şi morile din oraş (omnes appertinentias el molendinum), cât şi într-un "Regestrum domino­rum nobilium aut possessorum comitatus Zoriniensis ibidemque districtus Karansebes" redactat câţiva ani mai târziu28 •

. Astfel, familia !vui constituie exemplul tipic pentru categoria nobilimii urbane". Ivuleştii s-au difi:renţiat faţă de nobilimea domenială prin faptul că stăpâneau puţine proprietăţi în perimetrul Caransebeşului sau lângă acesta, de fapt, ei fiind orăşeni înstăriţi care se bucurau şi de unele privilegii

26. Enumerare gcncralli în privilegiul acordat nobililor Fiat de Am1eniş, la 11 mai 1633. cf. C. Feneşan. Documente. p. 160.

27. Fr. Pcsty, SzorCnyi, I, p. 238. Vezi şi nota 13. 28. C. Feneşan, Caransebcşul, p. 79; idem, Comitalul, p. 223, d. XXIV: „Michael quondam lvull filii". 29. Despre elita nobiliară din Caransebeş, vezi Ioan Drăgan, Nobilimea romiincască din Transilvrutia intre imii 1440-

1514, Bucureşti, 2000, p. 32-l-325: mai recent. A. Magina, Op!iuni confCsiona1c în rândul nobilimii din llrnmt {scco-lele XV-XVII), in ,Anuarul Şcolii Doctorale Istorie. Cîviliz..1\it:. Cultură", Univ. Babe:;;-Bolyai din Cll!i Napoca voi. I. 2005, p. 129.

6

Dragoş Lucian Ţ'igâu

nobiliare. Din punct de vedere social, această familie a cunoscut o ascen­siune destul de modestă, având acces la demnităţile din plan local. Din nou, familia lvul face notă aparte în cadrul elitelor din Banatul montan, prin fap­tul că doar pentru doi-trei membri ai acesteia se poate stabili evoluţia unui cursus honorum. De exemplu, timp de câteva decenii, Nicolae lvul a deţinut funcţii diverse: martor la puneri în posesie, notar al Lugoj ului apoi al dis­trictului şi oraşului Caransebeş, jude al nobililor din comitalul Severin. Do­cumentele ilustrează multitudinea activităţilor: redactarea proceselor verbale ale diferitelor tranzacţii imobiliare (vânzări-cumpărări, donaţii, schimburi, între 1638-1641), ale înţelegerilor cu privire la partajarea sau stăpânirea proprietăţilor (1649, 1655), ale proceselor purtate de sfatul orăşe­nesc cu foşti primari ( 1613) ori cele dintre particulari (I 640). Pe lângă aces­tea, Nicolae Ivul a înaintat principilor rapoarte despre opoziţiile faţă de puneri în posesie ( 1624 ), şi aplicarea sechestrului (1641 ), despre mersul proceselor particularilor (1649). În sfârşit, se cunoaşte că Nicolae lvul a fost desemnat să reglementeze o tulburare de posesie (I 636) şi că a luat act de înnobilarea unor particulari ( 1644)'".

Demersuri active, dar puţin ilustrate documentar, a întreprins nobilul Mihai Ivul pentru susţinerea drepturilor nobilimii bănăţene în faţa Curţii de la Viena. El s-a numărat printre semnatarii unor scrisori de protest faţă de ignorarea şi încălcarea vechilor privilegii ale nobilimii severinene în pri­vinţa alegerii comitelui suprem şi a stăpânirii pământului (9 iunie şi 22 iulie 1695)". Mihai Ivul a fost unul dintre partizanii nobilului Petru Măcicaş de Tincova care era exponentul intereselor nobilimii locale. Apare firească de­semnarea (5 august 1698) şi participarea sa efectivă (15 octombrie 1698) la instalarea lui Petru Măcicaş în funcţia de comite supre1n al comitalului Severin". Încrezător în succesul nobilimii bănăţene şi în posibilitatea reve­nirii sale de la Haţeg la Caransebeş, Mihai Ivul îi cerea noului demnitar să convoace o adunare con1itatensă în vederea rezolvării unor proble1ne cu­rente (9 februarie 1699)". Speranţele sale s-au năruit rapid, deoarece prin Tratatul de pace de la Karlowitz (26 ianuarie 1699) s-a stabilit ca întregul Banat să revină sub stăpânire oto1nană.

30.Dipllllll<l de innohilarc din 11 ian. lfH-4 n lhst prezentata autorili'i!ilordin comital (bru1. \'icdxm. comi\il închL~iv celui c;irc iscrika pc ca: .. Nicolaus hml noturius m. p:·. C. Feneşan. Diplome de innnbilan.: şi blaznn dî11 Banat: sccokk XVIXVIL Timişoara. 2007. p. 132, 134.

31.C. Ft:no.=ş:m. Stăpâni. p. 178. 179 tvczi la p. 176 scrisoarea tlc p!cnipotcn\ădin 9 ian. 1695): idem. C<1milat11!. p. 211. d. IX.

32.hk:rn. Comitalul. p. 219. 222. d. XX şi XXII. 33.lbîdl.'11\. p. 223-224. d. xxv.

7

Dragoş Lucian Ţigău

Evocarea activităţilor şi funcţiilor determină un interes firesc pentru cer­cetarea unui alt aspect din existenţa familiei, anume gradul de cultură şi instruire. Pentru trei personaje există dovezi ale' cunoaşterii şi utilizării scri­sului. Cele mai lapidare mărturii sunt semnăturile manu propria pe care nobilul Mihai !vui le-a pus pe câteva acte" din 1695-1698. Despre Nicolae I vui informaţiile sunt mult mai generoase, deoarece în calitatea sa de notar orăşenesc, districtual şi comitatens, multe .acte au fost redactate, scrise şi semnate de acesta": Totodată, funcţiile de notar şi jude al nobililor impu­neau cunoaşterea legislaţiei în vigoare, a hotărârilor dietale şi normelor cu­tumiare locale. Pentru buna desfăşurare a proceselor, pentru redactarea actelor şi rezolvarea poruncilor princiare era nevoie de utilizarea fluentă a limbilor latină, maghiară şi română. Un al treilea membru al familiei ilus­trează nivelul foarte înalt de pregătire, cel academic. Din această perspec­tivă, familia studiată aici ocupă, din nou, o poziţie singulară, privilegiată, întrucât niciuna dintre puternicele familii bănăţene nu a dat un intelectual de valoarea lui Gabriel I vui. Acesta a părăsit de tânăr mediul bănăţean. La 18 ani, el a ajuns la Casovia/ Kosice, unde a fost admis în Ordinul iezuit (21 octombrie 163 7), apoi la Universitatea din Tyrnavia/ Trnava". Clasele superioare le-a urmat la Graz şi tot aici i s-a făcut prima tonsura (3 martie 1640)". Studiile sale au fost încununate cu două titluri de doctor în teologie şi filosofie (1650-1654)", care i-au deschis cariera universitară. Gabriel !vui a predat cursuri de matematică, logică, filosofie, polemică, dialectică şi teologie la Universităţile din Kosice şi Viena. A ocupat diverse funcţii academice: îndrumător (studiorum praefectus), profesor (professor ordi­narius), cancelar al Universităţii din Kosice şi decan al facultăţii de teo­.logie din Trnava (1669-1672)", unde a primit titlul de artium magister.

34. Ibidem, p. 222; idem, Supuşi, p. 176, 178. 35.19 apr. 1608: „Nicolaus Juul notarius juratus m.p."; 8 sept 1655: „Nicolaus Juul Judcx Nobilium Comitatus Ze­

oriniensis m.p." (Fr. Pesty, Krass6, IV, p. 250, 352); 14mai 1613: ,,scriptae per Nicolaum Ivu!.juratus notarius oppidi Lugasicnsis m.pra"; 31 mart. 1642 (trei acte): ,.Nicolaus lvul/Juul notarius civitatis Caransebcs m.p." (C. Feneşan. Documente, p. 137, 175-180).

36.Vezi nota 7. Andrei Vcress. Bibliografia română-ungară, I (1473-1780), Bucureşti. 1931, p. 91. 37.D. Radosav, op. cit., p. 163; „1640 Mărz3. Prima Tonsura: Gabriel luul, e Soc. Jesu pracscntatus a R. P. Rcctorc„.

cf Johann Andritsch, Studcntcn und Lehrer aus Ungam und Sicbenbllrgen an dcr Universitlll Graz ( 1586-1782), Graz, 1965, p. 72.

38.D. Radosav, op. cit., p. 164; A. Veri.:ss, op. cit., p. 87; J. Andritsch, op. cit., p. 72. 39.D. Radosav, op. cit., p. 164; A. Vercss, op. cit., p. 91; J. Andritsch, op. cit.. p. 72.

8

Dragoş Lucian Ţ"igl/11

A prezidat numeroase comisii de doctorat". Gabriel !vui este şi co-autorul unui curs de teologie catolică. El a predat şi a scris numai în limba latină, fiind un adept al logicii aristotelice în formă neoscolastică".

Aspectele mai sus menţionate arată, fără dubii, că umanistul Gabriel I vui provenea dintr-un mediu catolic. Există şi alte dovezi care indică faptul că Ivuleştii erau ataşaţi de Biserica romană. În 1645, câţiva nobili catolici din Caransebeş, printre care şi Nicolae lvul, confirmau cu semnăturile lor o scrisoare a franciscanului Ivan Desmanic prin care acesta îşi justifica acti­vitatea misionară din Banat". Peste câteva decenii, Petru !vui a contribuit alături de alţi nobili români la întreţinerea bisericii şi şcolii catolice din Haţeg".

* Evenimentele politico-militare nefaste din anii 1658 şi 1688-1699 au

constrâns familia !vui să părăsească Banatul şi să se stabilească la Haţeg. Generaţiile următoare şi-au păstrat confesiunea catolică şi prestanţa socială. Un Carol lvuly a fost, succesiv, secretar episcopal (1802), vicar general (1816) şi protopop-paroh la Cluj (1819)", în timp ce ruda sa Mate Ivuly a ajuns vice-comite al comitatului Hunedoara (1821)".

În cadrul elitelor bănăţene, familia !vui oferă un exemplu aparte de evo­luţie istorică. Pe parcursul unui secol, familia a acumulat prin cumpărare suficiente proprietăţi care să-i permită accesul în rândul nobilimii. Demni­tăţile administrative şi academice ocupate de I vuieşti apar cu atât mai re­marcabile, cu cât în spatele lor nu stăteau averi, fapte de arme sau tradiţii cărturăreşti deosebite. Din nefericire, ocupaţia otomană a întrerupt ascen­siunea promiţătoare a unei fan1ilii care, la 1640, încă se n1ai considera ro­n1ânească.

40. Propositioncs ex 1111h·crsa l11gica. Koln. 1654; Rex Thau111aturgus, Vicnnac. 1654 (A. V..-rcss. 01). cit.. p. 87. nr. 174-175 J: Phil11sophîa ... i'rfll:sidc R.P. G"brit:lc Jvul, Soc. Jcsu, philosophiac Uoctore, t.<iusdcmq. prolCssorconlinario. ncc non p.\. scnion:: consistoriali, Viena 1655: Philosophia Non:lla. Cassoviac. 1661 (ibid..:111. p. 91. 97, nr. 179_ 189): Thcsesct Antithcscs Cmho!icorum & ACtl!lwlicorum. Publicac disscrtationi .... Prneside R. P. Gabriel lvul. Ca.<>sovi<1e. 1667; I li~torica Relatio ... Pracsidc R. P. Gabriele lvul...Anno 1666 dic 25. & 26. Junii. (Cll'.i). 1679 (ibid..:111. p. 108. I 18, nr. 20-1 şi 2191.

-11. Trntatus de Virtutihus Thcologieis et Pocnitentia Dictata a RR. PP. St:mish10 Goseckî ci Gahride lvul Sncictatis Jcsu. 1663 (mss.). c[ D. Rad0sav. Un trntal n..:cunoscut al lui G;ibriel lvul. in .. Banatica"".11. 1973. p. 321-32-1.

-11. Litl< . .'rm.• 111i~-sio11arion1111 tk: I lung:iri;i ci Tr;u1silvmfrt ed. "l"l'ith lstvân-Gyiirgy. li. Budapc5t. 200J. p. 1-152. -13. Vezi nota 2-t -1-1. Bitay Ârp;id. Erddy jc!es katholîkus papjai. in ,.A Katholikus Vîlâg KOn}vd··. 12 Hizct. Kolm:~\·;ir/ Clt~i. 1926. p.

!-12. -15. [} . .icumemc pri\ind Istoria Ro111i\11ici. Colcc!ia E. 1 lumm7A1kî: scrie noua. llJ. llucurc~ti. IW17. p. 17-1. 177. nr. 118:

p. !87-188. nr. 12(1.

9

Nr. crl.

I

2

Dragoş Lucian Ţigău

Genealogia familiei !vui de Caransebeş (secolele XVI-XVII)

Gm<r•lil

"

"'

•v

V

r.-----,------1 !O.\N MllL\I J~l7

NICOl.AF. l~Jî-·ISM

~Mngnr<t• Or<lo" m.an1<15~1

l!>J1-l~l

;\f,>.G(l.\LENA 156-1-1592

l'lITRU

"'f"' :-llCOL\E U8UÎIGJ$

ro A~ r.r.01ua: 1~6J-WIZ l~~I

NICOLAF.Ju11lor l'ETRU c.16Jll-J6Sî 16H-1M'J •Ann..., F!ot

MlllAI Mt.Rl,\ BARrl.\M 16llR-1699

('ATf:R1'.\,\ 1~'>2-16lll .. „T .... " 159l

GADRlf:L n.IM'I

"'· 167M

Patrimoniul imobiliar al familiei !vui în secolele XVI-XVII

Posesia Data Beneficiar Obscrn1!ii

Ziwuicni 1632 Nicolae lvul Stiip;inc<1 pfirli nosesimrnro:

Zli!!uicni de Jos (Pcstv. Krassti. 11/2. o. 289).

I. Părţi ţ>oscsionare în districtul Caransebeş

IO

.!

.!

Nr. crit.

2

3

6

7

8

<)

10

li

12

/)ragoş lucion figâu

11. Proprietflţi în oraşul Caransebeş şi în î111prcjuri111i

Data Propriet1.1ri

19. .

1 .,

7 Ioan. Nic11l:1c şi

1\llll\: :>J \!ihai /tro/

(7-1-11 ian- Mihai.hm! uaric 1564

I

(7-l 4l ian- Nic(1!ac 111'1 uaric 1566

l2ianu.~il2p 1 1 11wrtic 1581 ciru. iru

9 fi;bru:lfiC Nicolae ]\'ul

1609

20 uprilie Nicolae Jnd

1610

1tţian. 1631 Nic11lac Inii

17 martie Nic11lac ln1l

1632

2~ nmrtil' Nicolai.: lnll

163-1

26 marii..: ~ic(llac hu!

16-B

;1prilil.' [1'151 (Cin! ]\"li!

I

."!\ :1;1rili.· l'c11\I !\'Ul

1h5·l

Bunuri stilp<inite

Al Muri de alte pnlru p.:rsoanc, ci cumpăr:1 cu 32 llorini n curte ~iun loc de casă hingă :fd11! oraş11/ui. (I lurmu7.aki. /)ocu1111•11fe, 11/·1, p.11 S). mpn.:ună cu al\1 patru orli~cm, el nm1c penim 20 !1orm1 1 grădină pe strada 7iin11wn11i. Cumpftr:11llri suni Nîct1l:.i.: I\ u! cu liii ~l'iî, ['ctru şi !mm. tl lurmuzaki. Doc11111e111.:. I!/:\. p543.). i\1ălur1 de sn11a şi Im sfu. cump<"ml cu J) I onm o \"IC pc I )<!a 11 !'o/oe. (Ibidem. p.583-58..f), (lllllpăril ll \"IC jlC L"Fliltl /~0/0C. 111\'CCffl CU O <lllil VlC a Sa. lljlOI.

împreună cu sora s:L achizi(iom:azh un l";inc\ !<ing.ă ··aqm .\lv11ud1ori1111„ (i..:ruga oraşului). Pentru fo.:c;ire u pqliti c<ll..: 25 !lorini. (Pcsly. S:vreuyi. n:· p. 237-238: i\·ITAK. f>esly Fn/es f!_\'llfll!-111!11t. mss.4).

•rnncşl..: locui uc cas;l ::ului t'\J1C01al.' ~tclu111gii u1n .1·1r(l{1a /<1r-

11111ra11i, i111;:011tul unei dalllrii dl! 19 llorini. c1111\rm;tatc Îll 1602. Terenul s..: învecina cu ca~ll strămoşească (J\"11/j eos ha:a) ; creditorului.

e. I r

(Ibidem. P·. 239: /\:1TAK. /'e1fr /-"1:111ss . ./) f\.,

lumpf1rf! cu IX llor1111 u11 l;mcJ la l<acon(a, 1angf1 apa { <lr­

fnmari. inVl!cinat spre sud cu liv.1da sti\p:lnit.'t de Nieo!,k' ~i Petru ~)[vui. I J

flbide111.). Lump_;ir:1 cu ~~l 11r1111 un l;mc_ .. _·111!![1 ·. -~"~ 10

·~ . . . - . " "~ ~I .

1~S cil. c.eo.:~ (~'\\Q.. (µ"'~c. ,/~ rc::~d 2..4 flbid<?ml. luV\\

0 .f 1r..V(t.(n,ii1- ""'o (ţv..._.[ ... o. JA~J Lumpi\r<"l cu 1h l1orim llll limc! ta i<aco1·iro. 111\·cc111at c11 IU1~..::ul d.:j11 sliip;inil. I Q. (Ibidem). Cumpflril cu 11 llt1m11 u11 !:mcţ (la 1e111~). ;i\lat. i:mg:ft un au rn11c1 al s:ilt . rlhidemJ. 'nm1rc<1 c:i car pentru scn 1c111c sa1c L!ll pf1111ant 11..: ;1r;il1m\ l\ar· in:i) la Nan)l'i{<I. si!mll !iing:"i 1111 lc1cn d<:.ifl ~1:·1p:i11i1. !Ibidem).

'rmurca <.'fi llar p..:ntn1 ,~·1\·1c111e s:11l· llll 1cin!Tilli11t"1·11,1: 1111 :llunci i:I cumpftril cu 6 l111ri11i Llll 1:l11<:\ imccîual cu 1:~·..:1ilc

11

Dragoş Lucian Ţ'igâu

Funcţii deţinute de membrii familiei în secolele XVI-XVII . Nr.

Numele Funcţia Data sau pcrionda crt.

I Nicolae Juul Notar jurat al comitalului Severin

19 aprilie 1608 (Pcsty, Krass6, IV, p. 250)

ludele nobililor din comitalul Severin 2 Nicolae Ivul (Idem, Szorcnyi, I, p. 325, MTAK, Pcsty Frj,yttitemcny, 20 uprilic 1610

mss. 4).

3 Nicolae lvul Notar jurat al oraşului Lugoj

14 mai 1613 (C.Fcncşan, Doc11111e11re, p,+4-1) L4l.

Dcsenmat st! asiste la o punere în posesie. cu judele no-

4 !Nicolae !vui bililor a redactat raportul privind introducerea în posesie şi

3 iulie-21august1624 opozifia la aceasta (Pesty, Krasso, IV, p. ~ 2.so-2.S3 Desemnat cu al!i nobili să realizeze o introducere "in bcn-

5 !Nicolae Juul !eficiul scutirii, iertării şi libert!ltii" unei case din Lugoj 20 aprilie 1628 (Ibidem, p. 290).

Nicolae !vui lmpreună cu Andrei'livadar raportează principelui depoziţi-

6 ile unor nobili referitoare la un jaf armat 12sept.1635 C.Feneş<m, Documente, p. 168).

Desemnat cu alfi şapte nobili să cerceteze şi să rezolve o 7 Nicolae lvul ulburare d eposesie 6 iunie 1636

(Pesty, Krasso, IV, p. 306).

8 Gabriel Ivul Membru al Ordinului iezuit (Sbcietas Jes11) 21oct.1637-8 apr (A.Veress, Bibliografia,l; p.91). 1678 INOtar al c11stnctu1m Laranseoeş ş1 al comltat~' :sevenn

29 nmrtie 1637, 1639, 20 9 Nicolae !vui

Petţy, Szoreny, I, P. 326-327, Krasso, IV, p. 324; C. oct. 1640, 16 martie 164 I

Feneşan, Documente, pll 172; Diplome, p. 132). - 26 martie 1645, 1647

,Notar aJ oraşrntu Laranseoeş !O martie 1638.31 IO Nicolae lvul {C.Fencşan, Documente, p. 170. 172, 176, 178). mai 1641. 31 martie

1642 uaex nooi î11111 L omilatus Leoriniensis 7 oct. 1648, 27 Jebr.

li Nicolae Juul {Dir. Arh. Nat. Ist. Centrale, fond ,\fi/:rofilme Ungaria. r.

1649, 1654. 8-14 sept. 129, c. 1072: C.Fcncşan, DiJJ/ome. p. 204; PclfL, Krasso, IV, n. 344, 351-352; idem, S=orenyi. I. n. 328). 1655, 1657

.12 Gabriel lvul ro;essor orainoriu.,,.,a viena, apoi m r-.os1cc 1654-1655

(A.Veress, op.cit., p. 87, 91, 97, I 08, 118) 1661-1667

13 Gabriel Ivul '-ance1ar al umvers1ta111 am K.os1ce 115 1umc 1666-1 :i au-{lbidem,p. 108, 118). uust 1667

14 Gabriel !vui ueeanu1 racuiliiţ11 oe 1eo1og1e am 1 mava

1669-1672 (D.R<1dosav, C11/111rii, p. 164) u mt1 nom 1, a iosl uesemnat sa asiste ş1 a part1c1pa1 la 111-

15 ivlihai !vui traducerea lui Petru tvH!cîcaş in func1ia de comite suprem al

5 august. 15 oct. 1698 Scvcrinului tC.Fcncşan, Comîtarul. p. 219, 222, d. XX şi XXII).

12

Draxoş Lucian Ţigciu

REZIME

Porodica gmdskih plemifo: !vui od Karansebefo (vekovi XVI - XVII)

Parodica Ivul ad Karansebesa ubraja seu ana plemicke banatske paro­dice o kojima beleze dokumenti tek ad sredine sesnaestog veka. Sve­docenja koja su se sacuvala dozvoljavaju samo kratku rekonstrukciju sustinskih aspekata zivota ove parodice: onomastika, sukcesija generacija,

srodnost sa drugim porodicama, etnicka i materijalna situacija, funkcije is­punjavane na vreme, priznavanja, nivo kulture i mentaliteti. Patronim !vui

je derivat imena Ioan. Spominje se na celom rumunskom podrucju i nose ga osobe iz svih drustvenih kategorija. Porodicaje zivela i integrisala seu preteZno rumunskoj sredini. Jedna od clanova ove parodice, humanista Gabriel Ivul ce se predstaviti kao „Caransebesiensis Va/ac/111s" (1637), sto je bio dokaz svesti o pripadnosti rumunskom narodu.

Do 1700. godine zabelezeno je 16 osoba ( od kojih 12 muskaraca), gru­pisane u pet, sest generacija. Njihov zivot nije bio u istoj meri osvetljen dokumentarno, tako da se samo u slueaju 12 osoba mofo dokazati najmanje jedna krvna veza izmedu njih. Iz dokumentarnog ug!a, najvise favorizovan bio je piemie Nikolaje lvu, ciji je dug zivot sa puno ostvarenja mogao da se prati u toktt 65 godina.

Patrimoniul imobiliar sastajao se od kuea, parcela, basta i livada pored grada Karansebesa i iz njegove blizine. Vecina dobara su bila stecena ku­povinom. Iz dokumenta proizilazi daje do rasprostranjivanja imovine doslo postepeno, kupovinom terena koji su se graniCili sa onim vec kupljenim.

To je bilo karakteristicno za parodicu !vui, koja, za razliku ad osta!ih banatskih plemickih parodica, nije imala imovinu od predaka (ab antiquo

perstitisse), nije do bila posed u obliku poklona (nova donationis) koja na­doknadila poverenje i usluge prema centra!noj vlasti i nije pokusavala da preuzme imovine drugih, u obliku „bratim!jenja poseda" (adoptira/i"ater­

ni1as). Sto se tice nacina vladavine, ne postoje svedocenja o kontliktualnim odnosima izmedu clanova parodice. Pod uticajem mentaliteta iz tog doba. naziralo se iskuSenje iskljuCenja Zena od posedovanja nepokretnih clobara.

13 -----------

Dragoş Lucian Ţigâu

Materijalno bogatstvo je dozvoljavalo clanovima porodice da vod,e rasko,- · san zivot i plemicki rang, Ako su prvi muskarci bili obieni graâai1i, posle 1600. godine, Nikolaje lvul je uspeo da se pridruzi privilegovanim,

Njegovo imenovanje kao sudija plemiea iz okruga Severin (161 O) je dokaz o ovom statutu. Prema tome, porodica !vui predstavljala je tipiean primer za kategoriju gradskih plemifa Ivulesti su se razlikovali od vlaste­linskog gospodarstva zbog toga sto su posedovali malo imovine u Karan­sebesu ili u okolini; zapravo, oni su bili imucni graâani koji su imali i plemicke privilegije. Iz drustvenog ugla, ova porodica je zabelezila vrlo skroman uspon, imajuci pristup svim velikodostojnicima na lokalnom planu: belefoik, sudija plemiea.

Na nivo kulture i obrazovanosti ukazivale su velikodostojne funckije na kojima su se nalazili neki clanovi porodica. Funckije beleznika i sudije na­metnule su poznavanje vafoceg zakonodavstva, odluka testamenta i lokal­nih tradicionalnih normi kao i tecno slufrnje latinskim, madarskim i rumunskim. Humanista Gabriel Ivul ilustruje veoma visok nivo spreme­

akademski. 30 godina bio je profesor na univerzitetima u Becu, Kosice i Trnavi, a na kraju je stekao naziv artium magister. Takoâe, istorijska sve­docenja govore o privrzenosti porodice katolicizmu.

Neslavni politicko - vojni dogadaji iz 1658 i 1688-1699 prekinule su obecavajuci uspeh porodice lvul. Ova porodica bilaje primorana da na­pusti Banat i da se nastani u knefovini Transilvanije, u Hacegu, gde je zi­vela sa nadom da ce povratiti napusteni posed. Generacije osamnaestog i devetnaestog veka izgubile su kontakt sa banatskom sredinom i katolic­kom hijerarhijom.

SUMMARY

Ajamily of city noblemen: lvul ofCaransebesh (XVJ-.XV!l centurie;)

The !vui of Caransebesh family belongs to the noble families of Banat who was mentioned in the documents in the middle of l 6lh century. The testimonies that were kept allow only a sketchy reconstruclion of thc

14

- _____ I ____ -

I

I

-- _____ I ____ -

Dra,Qoş Lucian /'igciu

essential aspccts of the lile or this family: onomastics, successive gcnera­

tions, teh blood rel 0tions with other families, the ethic and.material situa­

tion, the position exerciscd on ti1ne. the confesions, the cultural levei and n1enta lites. "fhe na111e !vui is a derivative of the na1ne Ioan. \vhich is being

mentioned in !he whole Romanian teritory and given to people that bclong

to every social category. The fa1nily lived and integrated in a Ro1nanian so­

ciety. One ofthe family members, the humanist Gabriel !vui present himself

as the „Caransebesiensis Valachus" ( 163 7), this being a testimony of the

fact that \Vas councious of his belonging to Ro1nanian nationality. Until 1700, 16 persons were mentioned ( 12 men), belonging to five or

six generations. Their life was not equally revealed in the documents, and

therefore only for 12 persons blood relations can be determincd. The no­

bleman Nicolae !vui had a long life and many achicvements during 65

years.

The estate patrimony consisted in houses, portions of land, gardens and

meadows situated in the city of Caransebeş and it s surroundings. The fa­

mily came into posession of land by bying it. The documents say that the

extension ofproperties took place gradually, through aqusition oflands that

were situated next to the ones already bought. The lvul family was cha­

racterized by the faci that. unlike other noble families from Banat, they did

not inherit properties (ab antiquo perstitisse), it did not get gifts (nvm do­

nationis) as a form of property that would bc a reward for the faith and

services related to central authority and did not try to came in the possesion

(govern) others through „fraternization of the land" (adoptim.fi·aternitos).

Regarcling the fonn ofgovernn1ent, there are no testi1nonies about the con­

flictual rclations bctween family members. Being inllucnced by thc mcn­

tality of the tin1e, the tentation of excluiding \Vo111611 fron1 O\vning cstate

could be noticed. Due to 1naterial richness, fanrily 1ne1nbcrs could \i\'c a

noble life ancl get a noble rank. First 1nen \Vere sin1ple citizcns, but allcr I 600 Nicolae lrnl managcd to include himsclf in thc group or privikgcd

pcoplc. Thc fact that he was elccted as judge of noblcs spcaks about the

position he: had. ·rhe IYul l~llllÎly îs a typical cxan1ple or thl': urban llllhi\ity.

I 5

Dragoş Lucia11 Ţigău

What made the difference between the !vui family and lordship was the

fact that !vui family had little property in Caransebesh or surrounding areas;

members of this family were wealthy citizens that had noble privileges.

From the social point of view, this family had a very modest ascension, ac­

cesing all the important local dignitaries: notary, the judge of nobles. The

functions that were performed by some members of the family spoke of

the levei of culture and education. The functions of notary and the judge

ofnobles imposed the necesity offamiliarization with the legislation, with

the testament decisions and traditional local rules, and fluency in Latin,

Hnngarian and Romanian. Gabriel !vui ilustrated a high levei of education,

, the academic one. For 30 years he worked as a proffesor in Wien, Kosice

and Tmava and later he was given the title of artium magister. On the other

hand, the historical testimonies speak of the attachment of the family to

Catholicism.

Sad events that tookplace in 1658 and 1688-1699 interrupted the pro­

mising succces of the !vui family. This family was forced to leave Banat

and move to the Principality of Transilvania, in Haţeg, living in hope that

will recover belongins. The generation of the l 8th and l 9th century were

not in touch with Banat and the Catholic hierarchy.

16