Militari din Pannonia în legiunile X Gemina şi XIIII Gemina (secolele II-III p.Chr.)....

•ANALELE ŞTIINŢIFICE

ALEUNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA”

DIN IAŞI(SERIE NOUĂ)

ISTORIE

TOM LIX2013

Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

CUPRINS

Octavian Bounegru, Das Monumentum Ephesenum und die Begrenzung deshistrianischen Zollgebietes ................................................................................. 9

Ionuţ Acrudoae, Militari din Pannonia în legiunile X Gemina şi XIIII Gemina(secolele II-III P.Chr.). Consideraţii prosopografice ........................................ 17

Lucreţiu Mihăilescu-Bîrliba, Les étrangers en Scythie selon les sourcesépigraphiques (fin du IIIe siècle ap. J.-C. – VIe siècle ap. J.-C.) ....................... 33

***Tudor Mandache, Tipologia vârfurilor de săgeţi din Moldova secolelor XIV-XV.

Metodologie, clasificare şi analiză statistică ..................................................... 41Laurenţiu Rădvan, Mihaela Rădvan, Cu privire la organizarea spaţiului urban în

Ţara Moldovei în evul mediu ............................................................................. 61Ştefan S. Gorovei, Contribuţii la genealogia familiilor Tăutu şi Callimachi ............ 99Petronel Zahariuc, Les Relations entre les Principautés Roumaines et le monastère

de Xénophon du Mont Athos .............................................................................. 121Alexandru-Florin Platon, Noua reprezentare a trupului uman la începuturile

modernităţii în Europa de apus: de la corpul organic la corpul mecanic(sec. XVI-XVII) ....................................................................................................... 147

Elena Bedreag, Succesiunea testamentară între voinţa individuală şi cea aneamului în Moldova secolului al XVII-lea ....................................................... 165

Ioan-Augustin Guriţă, Date şi observaţii privitoare la Gavriil Callimachi îndemnitatea de Mitropolit al Thessalonicului ..................................................... 181

Iuliana Stavarachi, Biserica Sf. Nicolae cel Sărac din Muntenimea Iaşilor ............... 201***

Cristian Ploscaru, Confruntări politice şi atitudini faţă de reforma regulamentară înprimii ani ai ocupaţiei ruseşti în Moldova (1828-1830) ............................................ 211

Alexandru Istrati, Despre librării, cabinete de lectură şi cataloage de cărţi. Ce secitea pe vremuri în Ţările Române ..................................................................... 239

Cosmin Mihuţ, Câteva aspecte cu privire la eforturile diplomatice româneşti închestiunea secularizării averilor mănăstireşti (1862-1863) ................................ 253

Gheorghe Iutiş, Dispute cu privire la rolul programelor şcolare reflectate înpublicaţia „Revista Generală a Învăţământului” .............................................. 263

***Cătălin Botoşineanu, Între cariera universitară şi cea politică. Alegerea

senatorului Universităţii din Iaşi în primul deceniu interbelic .......................... 273Alexandra Toader, Cântec pentru tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej. Mihai Beniuc şi

realismul socialist .............................................................................................. 291Cristina Preutu, Tehnici ale propagandei comuniste în România. Noi perspective

de organizare la începutul anilor ’70 ................................................................ 303Ruxandra Alexianu, Etapa de început a conflictelor etnopolitice din Republica

Moldova şi Georgia: radicalizarea conducerilor separatiste ............................ 317

Cuprins

***Mihai Mîrza, Cheltuielile casei marelui vistiernic Toader Palade, după o samă din

anul 1752 ............................................................................................................ 333Ion Donat, Şerban Papacostea, Ţinuturile dintre Carpaţi şi Siret într-o descriere

austriacă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea (VII) ......................................... 409Ancuţa Vlas, Adrian-Bogdan Ceobanu, Contributions documentaires françaises

concernant le mouvement séparatiste de Moldavie (3/15 avril 1866) ............... 429Ionuţ Nistor, Istorie şi propagandă la microfonul Radio România în timpul celui

de-al Doilea Război Mondial. Documente (Gh. I. Brătianu, Th. Capidan, EmilDiaconescu, Silviu Dragomir, C. C. Giurescu, Victor Papacostea) (II) ............ 443

***Recenzii şi note bibliografice ...................................................................................... 483

Sanna Lipkin, Textile–making in Central Tyrrhenian Italy from the Final Bronze Age tothe Republican Period, BAR International Series 2369, Oxford, Archaeopress, 2012, 163p., 44 pl. (Dănuţ Prisecaru); Mic dicţionar de divinităţi. O incursiune în panteonul Dacieiromane. Catalog de expoziţie, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2012, 87 p. (Nelu Zugravu);Oliver Jens Schmitt, Südosteuropa und die Adria im späten Mittelalter, Herausgegebenvon Victor Spinei, Bucureşti-Brăila, Editura Academiei Române, Muzeul Brăilei,Editura Istros, 2012, 418 p. (Laurenţiu Rădvan); La storia di un ri-conoscimento: irapporti tra l'Europa Centro-Orientale e la Penisola italiana dal Rinascimento all'Etàdei Lumi, ed. de Cristian Luca şi Gianluca Masi, Brăila-Udine, Museo di Brăila, IstrosEditrice, Campanotto Editore, 2012, 455 p. (Laurenţiu Rădvan); Mariana Lazăr, „Sprefolosul acestei sfinte case”. Constituirea şi evoluţia domeniului mănăstirii Cotroceni(secolele XVII-XIX), Brăila, Muzeul Brăilei, Editura Istros, 2012, 420 p. (+ o hartă)(Petronel Zahariuc); Identităţile Chişinăului, coord. Sergiu Musteaţă, AlexandruCorduneanu, Chişinău, Editura Pontos, 2012, 224 p. (Iuliana Stavarachi); Mihai Chiper,O societate în căutarea onoarei. Duel şi masculinitate în România (1859-1914), Iaşi,Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2012, 306 p. (Cosmin Mihuţ); Daniel Cain,Diplomaţi şi diplomaţie în Sud-Estul european. Relaţiile româno-bulgare la 1900,Bucureşti, Editura Academiei Române, 2012, 232 p. (Claudiu-Lucian Topor); CarolIancu, Alexandru-Florin Platon (coordonatori), Profesori şi studenţi evrei. Enseignants etétudiants juifs, Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2012, 461 p.(Georgiana Leşu); „Luaţi Duh Sfânt...” – Condica hirotoniilor în diacon şi preot dinArhiepiscopia Iaşilor (1875-1985), ediţie realizată de lect. dr. pr. Daniel Danielescu,tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şiBucovinei, Iaşi, Editura „Doxologia”, 2012, 180 p. (Ioan-Augustin Guriţă); Ministry ofForeign Affairs of Latvia, Ministry of Foreign Affairs of Romania, Honorary Consulateof Latvia in Bucharest, The Romanian Association for Baltic and Nordic Studies, TheRomanian-Latvian Relations. Diplomatic Documents (1918-1958), edited by SiviuMiloiu, Ēriks Jēkabsons, Laima Jēkabsone, Alexandru Ghişa, Târgovişte, EdituraCetatea de Scaun, 2012, 482 p. (Bogdan-Alexandru Schipor); Mihaela Teodor, Anatomiacenzurii. Comunizarea presei din România. 1944-1947, Târgovişte, Editura Cetatea deScaun, 2012, 340 p. (Alexandra Toader); Luminiţa Dumănescu, Familia românească încomunism, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2012, 250 p. (Adrian Viţalaru);Tony Judt (with Timothy Snyder), Thinking the Twentieth Century, London, WilliamHeinemann, 2012, 432 p. (Alexandru-Florin Platon); Alain Besançon, Sainte Russie,Paris, Éditions de Fallois, 2012, 168 p. (Alexandru-Florin Platon); Vasile Munteanu, Paginide etnografie. Studii, articole, comentarii, Iaşi, Editura Palatul Culturii, 2012, 307 p.(Gheorghe Iutiş); O carte – document. Mircea Radu Iacoban, Zece ani de foc. O cronicăa Basarabiei (1990-2000), Iaşi, Editura Junimea, 2012, 747 p. (Ion Toderaşcu).

Abrevieri ..................................................................................................................... 529

Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, s.n., Istorie, LIX (2013), p. 17-31.

Ionuţ ACRUDOAE

Militari din Pannonia în legiunile X Gemina şi XIIII Gemina(secolele II-III P.Chr.). Consideraţii prosopografice*

Studiul de faţă va avea în vedere prosopografia militarilor din Pannoniaaflaţi în legiunile X Gemina şi XIIII Gemina, atestaţi în decursul secolelor II-III p.Chr. Investigaţia noastră se va axa pe aspecte de origine (etnică, provincială şi/sauurbană), elemente politico-militare (recrutare, serviciu militar, carieră) sau sociale(statut juridic, statut social, comemoratori). Sursele acestei analize prosopograficesunt strict de natură epigrafică, în principal inscripţii pe piatră, funerare şi votive.

Prosopografia militarilor originari din Pannonia în legiunile X Gemina şiXIIII Gemina va fi realizată în ordinea cronologică redată de sursele epigrafice şiîn mod ierarhic: I. Grade militare superioare (primus pilus, praefectus legionis,centurio); II. Grade militare inferioare (principales – duplicarii şi sesquiplicarii,dar şi immunes); III. Milites; IV. Veterani (atestaţi cu statutul clar de veteranus îninscripţii). Astfel, prosopografia militarilor va urmări fiecare legiune (în ordinenumerică şi alfabetică), fiecare unitate cuprinzând cele patru categorii ierarhice.

Elementele fişei prosopografice sunt următoarele:1. nume complet, filiaţia, tribul şi legiunea/legiunile în care a activat;2. originea militarului respectiv;3. locul descoperirii şi datarea sursei epigrafice;4. vârsta personajului;5. serviciul militar;6. vârsta recrutării (aceasta va fi calculată dacă dispunem de vârsta la deces

şi serviciul militar îndeplinit);7. perioada recrutării (aceasta va fi dedusă prin scăderea perioadei de

serviciu din datarea inscripţiei);8. analiza carierei militarului;9. analogii cu alte surse epigrafice (acolo unde este necesar): menţionarea

individului în mai multe inscripţii, corespondenţa cu persoane care deţineauaceleaşi nomen gentile şi cognomen, prezenţa anumitor ofiţeri sau soldaţi în diverseprovincii;

10. familia militarului sau comemoratorii/dedicanţii acestuia.

* Acest articol a apărut cu sprijin financiar în cadrul proiectului POSDRU 107/1.5/S/78342, cofinanţat deFondul Social European, prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

18 Ionuţ Acrudoae

Legio X Gemina

A. MobilitatePentru a integra militarii din Pannonia care au servit în legiunea X Gemina

într-un context politico-militar concret, vom prezenta, pe scurt, etapele constituirii,dislocarea şi mobilitatea legiunii X Gemina: creată înainte de 59 a.Chr. şi denumităX Equestris pentru serviciu ca infanterie călare în timpul lui Caesar, a fostreformată de Aemilius Lepidus în 44 a.Chr. şi redenumită X Veneria. DupăActium, a fost denumită X Gemina Equestris după ce a primit contingente din altelegiuni, apoi a fost cunoscută doar ca legio X Gemina. În perioada 59 a.Chr.-360p.Chr., unitatea a staţionat la Narbo (Narbonne), Gallia Transalpină (59 a.Chr.),Gallia (58-49), Paetavonium (Rosinos de Vitralis), Hispania (49-48), PeninsulaItalică (48-47), demobilizată în 45 a.Chr., reformată în anul 44 a.Chr., alături deMarcus Antonius în Orient (41-31), cu Marcus Antonius la Actium, în Hispania(30-26), Asturica Augusta (Astorga), Hispania (26-23), Paetavonium (Rosinos deVidrialis), Hispania (23 a.Chr.-63 p.Chr.), Carnuntum (Petronell), Pannonia (63-69p.Chr.), Hispania (69 p.Chr.), Arenacum (Kleve-Rindern), Germania (70-71),Noviomagus (Nijmegen), Germania/Germania Inferior (71-101), Aquincum(Budapesta), Pannonia/Pannonia Inferior (101-120), Vindobona (Viena), PannoniaSuperior (120-360 p.Chr.). Se cunosc vexilaţii ale acestei legiuni în Orient în 360-388 p.Chr.1.

B. Prosopografie

I. Grade militare superioare1. Marcus Aebutius Marci filius Papiria (tribu) Victorinus – centurio

legionis X Geminae, centurio legionis XI Claudiae, centurio legionis XIIIIGeminae, centurio legionis I Minerviae, centurio legionis XXII Primigeniae,centurio legionis XIII Geminae, centurio legionis VII Claudiae, centurio legionis

1 Graham Webster, The Roman Imperial Army of the First and Second Centuries AD, ediţia a treia,Totowa, New Jersey, Barnes & Noble Books, 1985, p. 105; Pierre Cosme, Les légions romaines sur leForum: recherches sur la Colonnette Mafféienne, în „Mélanges de l'Ecole française de Rome.Antiquité”, 1 (1994), nr. 106, p. 172; Paul A. Holder, Exercitus Pius Fidelis: the Army of GermaniaInferior in AD 89, în ZPE, 128 (1999), p. 238 (a primit epitetul pia fidelis Domitiana pentru loialitatefaţă de Domitian în timpul revoltei lui Antonius Saturninus din 89 p.Chr.); J. Gómez-Pantoja, LegioX Gemina, în Yann Le Bohec, Catherine Wolff (eds.), Les légions de Rome sous le Haut-Empire.Actes du Congrès de Lyon (17-19 septembre 1998), De Boccard, Lyon, 2000, p. 169-190 (acesta aanalizat mobilitatea şi personalul legiunii de faţă); J. J. Wilkes, Roman Legions and their Fortressesin the Danube Lands, în Richard J. Brewer (ed.), Roman Fortresses and their Legions, The Society ofAntiquaries, London, 2000, p. 110; Jerome H. Farnum, The Positioning of the Roman ImperialLegions, BAR, Oxford, 2005, p. 21-22; Lawrence Keppie, The Making of the Roman Army fromRepublic to Empire, Routledge, London, 2005, p. 180-181; Mark Hassall, The Army, în Alan K.Bowman, Peter Garnsey, Dominic Rathbone (eds.), The Cambridge Ancient History, vol. XI: TheHigh Empire, A.D. 70-192, Cambridge, Cambridge University Press, 2007, p. 321-322.

Militari din Pannonia în legiunile X Gemina şi XIIII Gemina 19

XV Apollinaris, originar din Poetovio, Pannonia Superior2. Monumentul funerar afost descoperit pe teritoriul oraşului Ancyra (Ankara), Galatia, şi datează din 181p.Chr. Acest militar era înscris în tribul Papiria şi a deţinut postul de centurio înopt legiuni, deci este posibil să fi fost ex equite Romano sau un fiu de notabil3, însăalţi autori consideră că Aebutius Victorinus a promovat ex caliga, adică dinrangurile inferioare ale legiunii4.

Totuşi, detaliile privind vârsta şi perioada servită în armata romană suntconfuze. Astfel, acesta a trăit 63 de ani şi două luni şi a servit numai 14 ani. Dacădăm crezare acestei surse, Aebutius Victorinus a intrat în armată (probabil numitdirect centurio legionis) la 49 de ani, ceea ce pare puţin probabil: fie a intrat pe la18-20 de ani, inscripţia fiind eronată în privinţa anilor de serviciu (putem citi XLIVsau XLV, şi nu XIV, deci un serviciu de 44 sau 45 de ani); fie într-adevăr era dinordinul ecvestru şi a fost numit în legiunea X Gemina prin anul 167 p.Chr. (înintervalul 120-360 p.Chr., această unitate a staţionat la Vindobona, Viena de astăzi,Pannonia Superior5). Este posibil ca transferul acestui personaj în celelalte şaptelegiuni să fi avut loc în contextul războaielor marcomanice; astfel, observăm cătoate aceste unităţi staţionau în provincii de graniţă şi au participat, într-o măsurăsau alta, la conflictul respectiv: 1. legio X Gemina – Vindobona, PannoniaSuperior; 2. legio XI Claudia – Durostorum, Moesia Inferior; 3. legio XIIII Gemina– Carnuntum, Pannonia Superior; 4. legio I Minervia – Bonna, Germania Inferior;5. legio XXII Primigenia – Vetera Castra, Germania Superior; 6. legio XIII Gemina– Apulum, Dacia Apulensis; 7. legio VII Claudia – Viminacium, Moesia Superior;8. legio XV Apollinaris – Satala, Cappadocia. Deoarece monumentul funerar a fostdescoperit la Ancyra, Galatia, provincia vecină Cappadociei, presupunem căAebutius Victorinus decedase în timpul serviciului militar, ocupând postul decenturion în legiunea XV Apollinaris, ultima unitate atestată în sursa epigrafică.Inscripţia îl menţionează doar pe tatăl acestui militar – tot un Marcus, dar sursaeste incompletă în partea de final şi nu cunoaştem comemoratorul saucomemoratorii şi legătura clară cu acest personaj; totuşi, sugerăm un membru defamilie, deoarece vârsta acestuia este menţionată cu exactitate.

2 CIL III, 260 = CIL III, 6761 = IDRE II, 399; Eric Birley, Some legionary centurions, în ZPE, 79(1989), p. 120; Amiram Ezov, The Centurions in the Rhine Legions in the Second and Early ThirdCentury, în „Historia”, 56 (2007), p. 71, 78.3 Yann Le Bohec, L’armée romaine sous le Haut-Empire, Picard, Paris, 1989, p. 45; Stephen JamesMalone, Legio XX Valeria Victrix. Prosopography, archaeology and history, BAR InternationalSeries 1491, Oxford, 2006, p. 144.4 Amiram Ezov, op. cit., p. 71. Cu privire la utilizarea termenului de caligatus şi asocierea acestuia cucenturionii din legiuni sau unităţi auxiliare, a se vedea J. F. Gilliam, Milites Caligati, în „Transactionsand Proceedings of the American Philological Association”, 77 (1946), p. 183-191.5 Graham Webster, op. cit., p. 105; Pierre Cosme, op. cit., p. 172; J. Gómez-Pantoja, op. cit., p. 169-190; J. J. Wilkes, op. cit., p. 110; Jerome H. Farnum, op. cit., p. 21-22; Lawrence Keppie, op. cit., p.180-181; Mark Hassall, op. cit., p. 321-322.

20 Ionuţ Acrudoae

2. Aurelius Vincentius – ex praepositis (sic!) legionis X Geminae, originardin Poetovio – civis Poetavionensis, Pannonia Superior6. Monumentul funerar afost descoperit la Canossa, Aemilia, Regio VIII, şi datează din secolul al III-lea,datorită atestării gentiliciului Aurelius şi a postului de praepositus legionis. Unpraepositus era un ofiţer care avea o comandă extraordinară compusă, de regulă,din unităţi auxiliare şi, uneori, din vexilaţii de legiuni7. Titlul de praeposituslegionis devine comun abia după Diocletian, acesta fiind echivalentul legatului delegiune din secolele I-III p.Chr.8.

Acest ofiţer a trăit 37 de ani şi opt luni, însă nu ştim câţi ani a servit înaceastă legiune. Totuşi, dacă a avansat în acest post din ierarhia inferioară alegiunii, presupunem că a fost recrutat pe la 18-20 de ani, servind între 17 şi 19 ani.Nu putem detalia cariera acestui personaj, deoarece în secolul al III-lea nu se mairespectau etapele obişnuite de promovare din perioada anterioară (confirmat defaptul că Aurelius Vincentius a avut comanda unei întregi legiuni la o vârstă destulde timpurie). Din cadrul familiei acestuia o menţionăm pe sora lui AureliusVincentius, Aurelia Iustina, care a decedat la 26 de ani şi trei luni. Cei doi fraţi suntcomemoraţi de soţul Aureliei Iustina şi, implicit, cumnatul lui Aurelius Vincentius– Flavius Antonianus.

II. Grade militare inferioare1. Salvinius Valentinus – miles, optio legionis X Geminae, originar din

Carnuntum – natus Carnuntum, Pannonia Superior9. Inscripţia funerară a fostgăsită la Roma şi datează cândva în secolul al II-lea. Deoarece dedicantul aregentiliciul Septimius, am putea data sursa epigrafică în vremea lui SeptimiusSeverus (aproximativ 193-211), însă această observaţie este strict ipotetică. Unoptio era un subofiţer cu responsabilităţi specifice, făcea parte din duplicarii(primeau dublul soldei unui soldat obişnuit) şi era al doilea la comanda uneicenturii, după centurio10.

Acest subofiţer a decedat la 30 de ani, a servit 13 ani, prin urmare a fostrecrutat la 17 ani. Nu cunoaştem perioada exactă a încorporării lui Salvinius

6 CIL XI, 1016 (p. 1248, 1251).7 Yann Le Bohec, op. cit., p. 40; Pat Southern, The Roman Army. A Social and Institutional History,Santa Barbara, Denver, Oxford, ABC & Clio, 2006, p. 256; Kate Gilliver, The Augustan Reform andthe Structure of the Imperial Army, în Paul Erdkamp (ed.), A Companion to the Roman Army,Blackwell, Oxford, 2007, p. 196.8 Veg., II, 13. Sursele epigrafice atestă acest post în special din secolul al IV-lea: Foscanus –praepositus legionis primae Martiorum în anul 371 (CIL III, 3653); Ignotus – praepositus legionis VMacedonicae (CIL VI, 32935). Cunoaştem un singur exemplu din vremea Principatului, mai precisdin 177 p.Chr., însă aici este utilizat drept o comandă extraordinară în timpul unui conflict: AulusIulius Pompilius Piso Titus Vibius Laevilius Quadratus – praepositus legionibus I Italicae et IIIIFlaviae (CIL VIII, 2582 = CIL VIII, 18090).9 CIL VI, 3625.10 Graham Webster, op. cit., p. 117; Brian Campbell, The Roman Army, 31 BC-AD 337. ASourcebook, Londra, New York, Routledge, 1994, p. 28; Pat Southern, op. cit., p. 93, 100, 333, 339;Kate Gilliver, op. cit., p. 189.


Valentinus, însă admitem sfârşitul secolului al II-lea sau începutul veaculuiurmător. Această datare pare a fi certificată de prezenţa acestui militar la Romaunde, probabil, aştepta un transfer în garda pretoriană după ce Septimius Severuslicenţiase o mare parte din personalul cohortelor pretoriene şi îl înlocuise cumilitari din legiunile pannonice11. De asemenea, o altă confirmare în acest sensvine din partea comemoratorului, Septimius Valens, candidatus legionis eiusdem,care şi acesta aştepta o promovare la Roma. Totuşi, probabil numai SeptimiusValens a reuşit să obţină avansarea respectivă. Cariera lui Salvinius Valentinus ar fiurmătoarea: 1. miles legionis X Geminae; 2. un post în immunes, apoi unul înprincipales (tubicen, cornicen, bucinator, beneficiarius etc.); 3. optio legionis XGeminae.

III. MilitesPrintre soldaţii simpli din această legiune îl includem şi pe Salvinius

Valentinus – miles legionis X Geminae12, a cărui carieră a fost analizată mai sus.

1. Ulpius Maximus – miles legionis X Geminae, de origine pannonică –natione Pannonicus13. Inscripţia funerară a fost descoperită la Ancyra (Ankara),Galatia, şi datează din 195 p.Chr., deoarece sunt amintiţi consulii din anulrespectiv: P. Iulius Scapula Tertullus Priscus şi Q. Tineius Clemens14. Sursaepigrafică oferă o datare şi mai precisă: a treia zi din nonele lui septembrie, decicinci sau şapte septembrie.

Acest militar a trăit 38 de ani, a servit vreme de 18 ani, deci a fost recrutatla 20 de ani, pe la 177 p.Chr., în ultimii ani ai războaielor marcomanice. Cu toatecă a servit o perioadă destul de lungă, se pare că Ulpius Maximus nu a reuşit săurce pe scara ierarhică a legiunii. În acest caz, presupunem că avea un statut socialinferior, cu o educaţie minimală15. Monumentul funerar aminteşte şi contextuldecesului acestui militar – rediens a Parthia, deci acesta se aflase alături delegiunea X Gemina sau de vexilaţii ale acesteia într-o expediţie parthică începutăde Septimius Severus în această perioadă (mai precis în 194-195) şi continuată în198-199 p.Chr.16. Personajul de faţă a fost comemorat de un moştenitor (heres) alcărui nume nu a fost menţionat, dar credem că era un coleg din legiunea X Gemina.

11 Dio Cass., LXXIV, 1; Scriptores Historiae Augustae, ed. Vladimir Iliescu, București, 1971, Sept.Seu., XVII, 5; Herod., III, 13.12 CIL VI, 3625.13 AE 1941, 166.14 Attilio Degrassi, I Fasti Consolari dell’Impero Romano dal 50 avanti Cristo al 613 dopo Cristo,Edizioni di Storia e Letteratura, Roma, 1952, p. 54.15 Roy W. Davies, Service in the Roman Army, , Edinburgh University Press, Edinburgh, 1989, p. 23.16 Yann Le Bohec, op. cit., p. 204; J. Gómez-Pantoja, op. cit., p. 190 (legiunea X Gemina a trimisvexilaţii şi în timpul campaniei parthice a lui Lucius Verus din 162-166 p.Chr.: CIL VIII, 7050).

22 Ionuţ Acrudoae

2. Iulius Iulianus – miles legionis X (Geminae), originar din pagus Iovis,Pannonia Superior – ex Pannonia Superiore17. Inscripţia a fost găsită la Laodiceaad Mare (Latakia/Al Ladhiqiyah), Syria, şi datează de la sfârşitul secolului al II-leasau din prima jumătate a veacului următor. Unitatea este atestată doar ca legio Xpia fidelis, dar presupunem că era X Gemina şi nu X Fretensis, această din urmănefiind menţionată vreodată cu epitetele respective. Se pare că Iulius Iulianus seafla alături de o vexilaţie a legiunii X Gemina în Syria în timpul unei expediţiiparthice din 198-199, 216-218 sau chiar din 231-233 p.Chr. De asemenea, acestpersonaj servise în cohorta (sau centuria?) a doua a acestei unităţi: ex (centuria) IIprincipe priore.

Iulius Iulianus a trăit doar 25 de ani şi a servit şase ani, deci a fost recrutatla 19 ani. Dacă a decedat în timpul unei campanii din Parthia, presupunem că a fostîncorporat la începutul domniei lui Septimius Severus, la finele principatuluiacestuia sau în vremea lui Severus Alexander, însă nu putem confirma nici una dinaceste ipoteze. Acest militar a fost comemorat de Tullius Secundi(an)us şi deValerius Candidus, moştenitorii săi (heredes) şi, probabil, colegii din aceeaşilegiune.

Legio XIIII Gemina

A. MobilitateAmintim aici câteva cuvinte privind staţionarea şi dislocarea acestei

legiuni, de la creare la dispariţie: constituită de Caesar în anul 57 a.Chr., denumireacurentă a fost preluată după Actium, probabil prin unificarea a două legiuni cuefective reduse. La puţin timp de la constituire, regăsim această unitate în Gallia(57-53 a.Chr.), a fost distrusă în 54 a.Chr. de către eburoni, a fost reformată un anmai târziu de Caesar, învinsă din nou de triburile germanice în 53 a.Chr. Astaţionat în Peninsula Italică (48 a.Chr.), Macedonia (44 a.Chr.), Peninsula Italicădin nou (44 a.Chr.), a dispărut într-un naufragiu (41 a.Chr.), reformată de Octavianîn anul 41, alături de acesta la Actium, dislocată la Poetovio (Ptuj), Illyricum (30a.Chr.-9 p.Chr.), Mogontiacum (Mainz), Germania (10-43 p.Chr.), în diverse locaţiiîn timpul cuceririi Britanniei în intervalul cronologic 43-65 p.Chr., în PeninsulaItalică (66-69), Britannia (69 p.Chr.), Mogontiacum (Mainz), Germania/GermaniaSuperior (70-102), Poetovio (Ptuj), Pannonia/Pannonia Superior (102-106),Vindobona (Viena), Pannonia Superior (106-120), Carnuntum (Petronell),Pannonia Superior (120-405 p.Chr.)18.

17 AE 1994, 1770.18 Graham Webster, op. cit., p. 105; Pierre Cosme, op. cit., p. 172; T. Franke, Legio XIV Gemina, în YannLe Bohec, Catherine Wolff (eds.), op. cit., p. 191-202; J. J. Wilkes, op. cit., p. 112; Jerome H. Farnum, op.cit., p. 23; Lawrence Keppie, op. cit., p. 180-181 (autorul susţine că nu poate fi aceeaşi legiune formată deCaesar în 57 a.Chr., ci este o creaţie a lui Octavian); Mark Hassall, op. cit., p. 321-323.


B. Prosopografie

I. Grade militare superioareDintre ofiţerii superiori ale căror cariere au fost prezentate în secţiunea

dedicată legiunii X Gemina, îl amintim pe Marcus Aebutius Victorinus – centuriolegionis X Geminae, centurio legionis XI Claudiae, centurio legionis XIIIIGeminae, centurio legionis I Minerviae, centurio legionis XXII Primigeniae,centurio legionis XIII Geminae, centurio legionis VII Claudiae, centurio legionisXV Apollinaris19.

1. Marcus Ulpius Titus – centurio legionis II Adiutricis piae fidelis20,centurio legionis I Adiutricis, centurio legionis XIII Geminae, centurio legionis VMacedonicae, centurio legionis XIIII Geminae, originar din Sirmium, PannoniaInferior21. Inscripţia funerară a fost găsită la Opova, Pannonia Inferior, şi dateazădin secolul al II-lea p.Chr. Probabil că acest militar era fiul unui personaj care aservit în armata romană (poate într-o unitate auxiliară), a fost încetăţenit în timpullui Traian (fapt confirmat de praenomen şi nomen gentile Marcus Ulpius) şi s-astabilit la Sirmium în timpul domniei lui Hadrian.

Monumentul epigrafic este fragmentar în partea de final, prin urmare nucunoaştem vârsta acestui ofiţer, anii de serviciu, însă a fost recrutat pe la 18-20 deani. Acest militar este atestat în calitate de centurion în cinci legiuni, menţionatemai sus; de regulă, militarii aveau la dispoziţie şase metode prin care puteau accedela centurionatul unei legiuni: a) din ierarhia inferioară a unităţii, militarul respectivfiind nevoit să parcurgă toate treptele legiunii, de la immunes la posturile dinprincipales, apoi atingând centurionatul; întregul proces dura între 13 şi 20 de ani;b) din cadrul gărzii pretoriene, mai ales dintre corniculares praefecti praetorio,înainte de îndeplinirea celor 16 ani regulamentari; c) dintre pretorieni, dupăsatisfacerea postului de evocatus, aşadar după minimum 16 ani; d) numiţi direct înaceastă funcţie de către o autoritate superioară: legaţi de legiune, prefecţi, tribuni22,împărat; e) numiţi direct în acest post, activând în centurionatul legiunii, apoi fiindtransferaţi în centurionatele cohortelor urbane sau cohortelor pretoriene; f) atuncicând militarii respectivi ajungeau evocati şi activau numai în unităţile din Roma:cohortele urbane şi cohortele pretoriene23. Totodată, existau cazuri în care unii

19 CIL III, 260 = CIL III, 6761 = IDRE II, 399.20 Această legiune a primit epitetele pia fidelis în anul 70 p.Chr. din partea lui Vespasian, probabil pentruloialitate faţă de acesta şi merite pe câmpul de luptă în războiul civil din 68-69; în secolul al II-lea,această unitate a staţionat la Aquincum, Pannonia Inferior (Jerome H. Farnum, op. cit., p. 16-17).21 CIL III, 3259; OPEL IV, 125 (pentru menţionarea cognomen-ului Titus), 180 (pentru gentiliciulUlpius).22 Pentru centurionii numiţi de către un tribun de legiune, a se vedea Michael P. Speidel, TheTribunes’ Choise in the Promotion of Centurions, în ZPE, 100 (1994), p. 469-470.23 Brian Dobson, The Significance of the Centurion and “Primipilaris” in the Roman Army andAdministration, în Aufstieg und Niedergang der römischen Welt, II (1974), nr. 1, p. 403-404; ValerieA. Maxfield, The Military Decorations of the Roman Army, Londra, Batsford, 1981, p. 26-27.

24 Ionuţ Acrudoae

dintre militarii care îndeplineau postul de centurion făceau parte din ordinulecvestru – ex equite Romano24.

Nu ştim care dintre cele şase modalităţi de promovare la centurionat a fosturmată de Ulpius Titus, însă admitem prima variantă din următoarele motive: erafiul unui peregrinus, încetăţenit în timpul lui Traian, confirmat de gentiliciulUlpius; utilizarea lui Titus drept cognomen, şi nu ca praenomen, acest faptcertificând încetăţenirea recentă a acestui personaj. În acest caz, dacă Ulpius Titusa fost recrutat la 18-20 de ani şi a servit între 13 şi 20 de ani pentru a ajungecenturion, fiind numit consecutiv în patru legiuni distincte, presupunem că aveaaproximativ 45 de ani, poate chiar mai mult. Totodată, în intervalul respectiv atrecut printr-o serie complexă de posturi din treptele inferioare ale legiunii (de laimmunes la mai multe funcţii dintre principales). Deoarece inscripţia estefragmentară în partea de final, nu cunoaştem nici un comemorator; însă, dat fiindfaptul că monumentul a fost descoperit în Pannonia Inferior, presupunem că amurit în provincia de origine, comemoratorul/comemoratorii fiind un membru saumai mulţi membri ai familiei acestuia.

2. Titus Flavius Claudia (tribu) Verecundus – centurio legionis XIIIIGeminae, originar din Savaria, Pannonia Superior25. Monumentul votiv a fostdescoperit pe teritoriul oraşului Carnuntum (Petronell de astăzi), PannoniaSuperior, castrul acestei unităţi în intervalul 120-405 p.Chr.26, şi datează dinsecolului al II-lea, poate înainte de Septimius Severus. Legiunea XIIII Gemina esteatestată cu epitetele Martia Victrix („războinică şi victorioasă”), primite din partealui Nero în 62 p.Chr., după victoria din Britannia asupra reginei Boudicca27.

Deoarece inscripţia este votivă, nu cunoaştem prea multe detalii despreFlavius Verecundus: dacă a fost recrutat la 18-20 de ani şi a servit minimum 13-20de ani pentru a fi numit centurio legionis, atunci avea cel puţin 40-45 de ani înmomentul atestării acestei surse epigrafice. Totodată, admitem o recrutareaproximativă, între 120 (momentul transferului unităţii de la Vindobona laCarnuntum, Pannonia Superior) şi 192 p.Chr. (din acest moment, legiunea apare îninscripţii cu supratitlul Severiana). Dat fiind numele acestui militar, presupunem căera urmaşul unui peregrin din Pannonia (Verecundus este un nume tipic pannonicsau illyric) care a fost recrutat sau încetăţenit în vremea dinastiei Flaviene. Prinurmare, Flavius Verecundus a fost promovat în postul de centurio din rangurileinferioare ale acestei legiuni. Cariera acestui ofiţer este următoarea: 1. mileslegionis XIIII Geminae; 2. un post printre immunes legionis XIIII Geminae(tehnician, funcţionar, însă ipotetic); 3. un post sau mai multe posturi în

24 Yann Le Bohec, op. cit., p. 45; Stephen James Malone, op. cit., p. 144.25 CIL III, 4416 (p. 2328,32) = AEA 2006, 8 = AEA 2008, 19 = AEA 2010, 6; OPEL IV, 158 (pentruatestarea cognomen-ului Verecundus).26 Graham Webster, op. cit., p. 105; Pierre Cosme, op.cit., p. 172; T. Franke, op. cit., p. 191-202; J. J.Wilkes, op. cit., p. 112; Jerome H. Farnum, op. cit., p. 23; Mark Hassall, op. cit., p. 321-323.27 Graham Webster, op. cit., p. 105, 107; Jerome H. Farnum, op. cit., p. 23.


principales, în ordinea tesserarius – optio – signifer, sau printr-o ierarhie paralelăcare includea beneficiarius consularis, speculator, cornicularius legati saucornicularius consularis28; 4. centurio legionis XIIII Geminae. Numele FlaviusVerecundus este destul de comun şi apare în mai multe surse epigrafice29, însă niciunul dintre personajele respective nu poate fi identificat cu acest ofiţer. În situaţiade faţă, nu confirmăm soarta personajului după această atestare epigrafică: fie şi-acontinuat cariera militară, avansând în această legiune sau într-o altă unitate; fie adecedat în timpul acestui serviciu, fapt destul de obişnuit în armata romană30.

3. Lucius Septimius Luci filius Papiria (tribu) Marcellinus – centuriolegionis I Adiutricis, (centurio) legionis XIIII Geminae, (centurio) legionis XXXUlpiae Victricis Severianae Alexandrianae, de origine pannonică – nationePannonius, din Poetovio, Pannonia Superior31. Monumentul funerar a fostdescoperit la Lugdunum (Lyon de astăzi), Gallia Lugdunensis, şi datează dinintervalul 222-235 p.Chr., în vremea domniei lui Severus Alexander, deoarece olegiune în care a servit acest ofiţer este atestată cu epitetele SeverianaAlexandriana. Acesta pare a fi urmaşul unui personaj care a activat într-o unitateauxiliară sau într-o legiune, fiind încetăţenit în vremea lui Septimius Severus,stabilindu-se la Poetovio după demobilizare.

Inscripţia oferă mai multe informaţii despre acest ofiţer, însă nu suntmenţionate vârsta la deces şi anii de serviciu militar, însă credem că a fost recrutatpe la 18-20 de ani. Septimius Marcellinus este atestat în calitate de centurion în maimulte legiuni, aşadar ar fi putut fi avansat din ierarhia acestor unităţi, deşi nu esteexclus să fi fost ex equite Romano, având în vedere perioada în care a servit. Astfel,dacă acest personaj a servit cel puţin 25 de ani, în momentul decesului avea între45 şi 50 de ani. Cariera lui Septimius Marcellinus ar fi următoarea: 1. mileslegionis (I Adiutricis?32); 2. un post sau mai multe posturi printre principales(optio, signifer, imaginifer, tesserarius etc.); 3. centurio legionis I Adiutricis;4. centurio legionis XIIII Geminae; 5. centurio legionis XXX Ulpiae Victricis

28 David J. Breeze, The organization of the career structure of the immunes and principales of theRoman Army, în „Bonner Jahrbücher”, 174 (1974), p. 268.29 Dintre aceştia îi menţionăm pe Titus Flavius Verecundus Mogontiaco (?) – eques alae I FlaviaeAugustae Britannicae milliariae civium Romanorum (CIL III, 4576); Titus Flavius VerecundusThamarianus – IIvir iure dicundo, praefectus fabrum (CIL III, 8287e = CIL III, 12678); Titus FlaviusVerecundus – comemoratorul unui centurion care a servit în legiunile VIII Augusta şi II Traiana (CILXIII, 6883); Titus Flavius Verecundus – miles legionis ignotae (CIL XIII, 7713).30 Suet., Gaius, 44 (autorul aminteşte de longevitatea centurionilor); Graham Webster, op. cit., p. 115.31 CIL XIII, 1890; OPEL III, 54 (pentru cognomen-ul Marcellinus); OPEL IV, 70 (pentru nomengentile Septimius); Amiram Ezov, op. cit., p. 73.32 Presupunem că a fost recrutat în această legiune care, în această perioadă, staţiona la Brigetio,Pannonia Superior, provincia natală a acestui personaj (Harvey F. Miller, Legio I Adjutrix, în Greece &Rome, seria a doua, 28 (1981), nr. 1, p. 73-80; Graham Webster, op. cit., p. 104; Pierre Cosme, op. cit., p.172; Barnabás Lörincz, Legio I Adiutrix, în Yann Le Bohec, Catherine Wolff (eds.), op. cit., p. 151-158;J. J. Wilkes, op. cit., p. 105; Jerome H. Farnum, op. cit., p. 15; Mark Hassall, op. cit., p. 323).

26 Ionuţ Acrudoae

Severianae Alexandrianae33. Observăm că acest militar a activat în provincia deorigine, sau cel puţin în cazul primelor două legiuni (Brigetio – legio I Adiutrix,respectiv Carnuntum – legio XIIII Gemina34), apoi în Germania Inferior (VeteraCastra – legio XXX Ulpia Victrix35). Acest fapt confirmă recrutarea locală, începutădin timpul lui Hadrian, dar şi faptul că militarii respectivi serveau în legiunile dinpropriile provincii, în acest fel fiind mult mai motivaţi să-şi apere familia şi„patria”. Dacă a servit cel puţin 20 de ani iar sursa epigrafică datează din vremealui Severus Alexander, probabil că Septimius Marcellinus a fost recrutat după 200p.Chr. (poate între anii 200 şi 210), fiind posibil să fi primit cetăţenia romană dinpartea lui Septimius Severus (dovadă fiind numele Lucius Septimius). Totuşi,credem că tatăl său, tot un Lucius, ar fi putut fi încetăţenit în timpul lui SeptimiusSeverus, fiind înscris în tribul Papiria, trib de care aparţineau cetăţenii saucoloniştii stabiliţi la Poetovio. Acest militar este comemorat de familia sa: soţiaAelia Clementina, şi copiii săi – Septimius Marcellus, Septimius Marcellianus şiSeptimia Marcella, toţi fiind moştenitorii decedatului (heredes).

III. Milites1. Lucius Lucianus Festus – miles legionis XIIII Geminae, originar din

Siscia, Pannonia Superior36. Monumentul funerar a fost găsit la Brigetio(Komárom), Pannonia Superior, şi datează din secolul al II-lea, mai precis dinintervalul 131-170 p.Chr. Dacă acest militar a fost recrutat pe la 18-20 de ani şi aservit 22 de ani în această unitate, atunci a murit la cel puţin 40 de ani. Dacă sursaepigrafică datează din 131-170 p.Chr., atunci Lucianus Festus a fost încorporatcândva între sfârşitul domniei lui Traian şi prima jumătate a principatului luiAntoninus Pius. Nu cunoaştem motivul prezenţei acestui soldat la Brigetio, avândîn vedere că legiunea XIIII Gemina staţiona la Carnuntum, însă formulăm maimulte ipoteze: se afla alături de această unitate într-o operaţiune defensivă lagraniţa cu Barbaricum; fusese transferat în legiunea I Adiutrix care rezida laBrigetio37, însă fără ca acest fapt să fie consemnat în inscripţie; fusese demobilizatde curând şi se stabilise în această localitate de graniţă. Comemoratorul lui

33 Pentru unităţile romane care au primit supratitlul Severiana (inclusiv Severiana Alexandriana), a sevedea Jenö Fitz, Honorific Titles of Roman Military Units in the 3rd Century, Budapesta, AkadémiaiKiadó, Bonn, Dr. Rudolf Habelt, 1983, p. 90-140.34 Graham Webster, op. cit., p. 105; Pierre Cosme, op. cit., p. 172; T. Franke, op. cit., p. 191-202; J. J.Wilkes, op. cit., p. 112; Jerome H. Farnum, op. cit., p. 23; Lawrence Keppie, op. cit., p. 180-181;Mark Hassall, op. cit., p. 321-323.35 Graham Webster, op. cit., p. 105, 107; Pierre Cosme, op. cit., p. 172; Paul A. Holder, op. cit., p. 239;Yann Le Bohec, Legio XXX Ulpia, în Yann Le Bohec, Catherine Wolff (eds.), op. cit., p. 71-74; J. J.Wilkes, op. cit., p. 113; Jerome H. Farnum, op. cit., p. 25; Lawrence Keppie, op. cit., p. 184; MarkHassall, op. cit., p 322.36 CIL III, 11029 = RIU II, 566; OPEL II, 140 (atestarea cognomen-ului Festus); OPEL III, 33 (autoriiau reconstituit gentiliciul Lucanius, nu Lucianus).37 Jerome H. Farnum, op. cit., p. 15.


Lucianus Festus era Marcus Ulpius Victor – bucinator legionis eiusdem,moştenitorul decedatului (heres).

2. Valerius Martinus – miles legionis XIIII Geminae, de origine pannonică –natione Pannonius38. Inscripţia funerară a fost descoperită la Roma şi datează de lasfârşitul secolului al II-lea, la câţiva ani de la ascensiunea lui Septimius Severus.Valerius Martinus este atestat mai întâi ca miles cohortis X praetoriae, deci a fosttransferat în garda pretoriană (in praetorium translatus) după ce a servit o perioadăincertă în legiunea XIIII Gemina. În a zecea cohortă pretoriană a activat în centurialui Martialis.

Acest militar a trăit 25 de ani, trei luni şi 15 zile, inscripţia amintind doar ceitrei ani de serviciu în garda pretoriană. Nu ştim câţi ani a servit în legiunea XIIIIGemina, dar dacă fusese recrutat la 18-20 de ani şi a servit trei ani în a zeceacohortă pretoriană, presupunem că a fost legionar între doi şi patru ani. ValeriusMartinus a fost recrutat în această legiune la sfârşitul domniei lui Commodus şi afost transferat în garda pretoriană pe la 193 p.Chr., chiar în primul an alprincipatului lui Septimius Severus (legiunea XIIII Gemina a fost prima care l-arecunoscut ca împărat pe Severus39). Cariera lui Valerius Martinus este următoarea:1. miles legionis XIIII Geminae (aprox. 190-193); 2. miles cohortis X praetoriae(193-196 p.Chr.). Acesta a fost comemorat de Valerius Ianuarinus, optio, probabiltot în a zecea cohortă pretoriană, dar în centuria lui Civis. Deoarece vârsta luiValerius Martinus a fost atestată cu exactitate, presupunem că acest ValeriusIanuarinus era fratele militarului de faţă (cei doi aveau acelaşi gentiliciu). Astfel,comemoratorul era originar din aceeaşi provincie, a fost recrutat într-o legiune dinPannonia (poate chiar XIIII Gemina), fiind transferat în a zecea cohortă pretoriană,dar în altă centurie. Spre deosebire de Valerius Martinus, Valerius Ianuarinus aurcat în ierarhia gărzii pretoriene, ajungând la funcţia de optio.

***

La sfârşitul acestui studiu, rezumăm câteva aspecte statistice: origineamilitarilor, o evidenţă a acestora din cele două unităţi în secolele I-III p.Chr.,analogii cu personaje din celelalte două legiuni prezente în Pannonia în secolele II-III, statutul juridic şi social al militarilor din Pannonia în legiunile X şi XIIIIGemina.

Aşadar, am analizat prosopografia pentru cinci militari din legiunea XGemina: doi ofiţeri (un centurio şi un ex praepositis), un subofiţer (optio) şi treimilites (dintre aceştia, un optio este menţionat şi ca miles legionis). Surseleepigrafice descoperite până acum au consemnat şase personaje din legiunea XIIII

38 CIL VI, 2758.39 Brian Campbell, op. cit., p. 40-41.

28 Ionuţ Acrudoae

Gemina: patru ofiţeri (toţi erau centurioni, dintre care unul a servit şi în legiunea XGemina40) şi doi milites.

În ceea ce priveşte originea acestor militari, vom lua în considerare treicoordonate: a) originea provincială – natione Pannonius; b) origine strictadministrativă – natione/natus/oriundus Pannonia/Pannonia Inferiore/Superiore;c) originea urbană – domo Savaria, Aquincum, Sirmium etc. Astfel, prezentămurmătoarea statistică pentru cele două legiuni: a) natione Pannonius – trei militari;b) ex Pannonia Superiore, pagus Iovis – un singur personaj; c) Poetovio, PannoniaSuperior – patru persoane, Carnuntum, Pannonia Superior – 1, Savaria, PannoniaSuperior – 1, Siscia, Pannonia Superior – 1, Sirmium, Pannonia Inferior – 1.Observăm că ambele unităţi au recrutat exclusiv din Pannonia Superior (cuexcepţia unui ofiţer care era originar din Sirmium, Pannonia Inferior41), deci dinprovincia în care au staţionat în secolele II-III p.Chr., acest fapt confirmândrecrutarea locală, generalizată după domnia lui Hadrian. Chiar dacă au rezidat operioadă îndelungată în Pannonia Superior, sursele epigrafice au atestat un numărfoarte redus de militari din cele două legiuni. Această statistică este confirmatădoar de sursele epigrafice descoperite până acum, procentajul real al militarilor dinPannonia în cele două unităţi fiind, cu siguranţă, mult mai mare. Astfel, un numărconsiderabil de militari care au servit în legiunile respective nu au avut posibilitateasă ridice monumente epigrafice, iar o mare parte din inscripţiile ridicate delegionari s-au pierdut sau nu au fost încă descoperite.

Menţionăm mai jos o statistică cu militarii originari din diverse provincii aleImperiului în legiunile X Gemina şi XIIII Gemina în decursul secolelor I-III p.Chr.

1. Legio X Gemina- Augustus-Caligula: Peninsula Italică – 5 personaje; Hispania Baetica – 3;

Hispania Lusitania – 2; Hispania Tarraconensis – 1;- Claudius-Nero: Gallia Narbonensis – 13 indivizi; Hispania Baetica – 4;

Peninsula Italică – 3; Hispania Lusitania – 1;- Vespasian-Traian: Peninsula Italică – 6 militari; Gallia Narbonensis – 4;

Hispania Tarraconensis – 2; Hispania Baetica – 1; Hispania Lusitania – 1; GermaniaInferior – 1; Vindelicia – 1; Pannonia Superior – 1 (Emona)42; Macedonia – 1;

- Hadrian-sfârşitul secolului al III-lea: Pannonia Superior – 6 legionari;Pannonia în general/natione Pannonius – 143; Noricum – 3; Peninsula Italică – 1;Britannia – 1; Dalmatia – 1; Thracia – 1; Asia – 1; Syria – 144.

40 Este vorba de Marcus Aebutius Victorinus (CIL III, 260 = CIL III, 6761 = IDRE II, 399).41 Marcus Ulpius Titus – centurio legionis XIIII Geminae (CIL III, 3259).42 Apartenenţa acestui oraş la Pannonia este discutabilă, ultimele cercetări demonstrând că făcea partedin Venetia et Histria, Regio X; astfel, nu am inclus Emona ca loc de origine al militarilor dinPannonia.43 Investigaţia de faţă a descoperit doar cinci militari din Pannonia în legiunea X Gemina: patru dinPannonia Superior şi unul din Pannonia, amintit cu expresia natione Pannonius.44 Giovanni Forni, Esercito e marina di Roma Antica. Raccolta di contributi, Stuttgart, Franz SteinerVerlag, 1992, p. 131-132.


2. Legiunea XIIII Gemina- Augustus-Caligula: Peninsula Italică – 30 de militari; Gallia Narbonensis – 7;- Vespasian-Traian: Peninsula Italică – 14 persoane; Gallia Narbonensis – 8;

Germania Inferior – 5; Hispania Tarraconensis – 2; Hispania Baetica, Hispania îngeneral, Alpes Maritimae, Aquitania, Gallia în general, Noricum şi Macedonia –câte un militar de provincie;

- Hadrian-sfârşitul secolului al III-lea: Pannonia Superior – 8 legionari;Pannonia Inferior – 1 (ipotetic din Mursa); Pannonia în general/natione Pannonius– 145; Dalmatia – 3; Thracia – 2; Noricum – 2; Moesia Inferior – 1; Dacia – 146.

În comparaţie cu unităţile analizate mai sus, legiunile I Adiutrix şi IIAdiutrix au recrutat un număr considerabil mai mare de militari din Pannonia, chiardin momentul constituirii acestor legiuni (a doua parte a secolului I p.Chr.):

1. Legio I Adiutrix: cinci persoane încorporate în momentul formăriiacestei unităţi (68-70 p.Chr.) şi 20 de militari atestaţi în inscripţii în secolele II-IIIp.Chr. (între domnia lui Hadrian şi sfârşitul secolului al III-lea)47.

2. Legio II Adiutrix: cinci personaje recrutate în aproximativ 70 p.Chr., treimilitari recrutaţi în intervalul 70-117 p.Chr. şi aproximativ 36 de persoane înintervalul Hadrian-sfârşitul secolului al III-lea48.

Procentajul semnificativ al militarilor din legiunile I şi II Adiutrix esteexplicat prin următoarele observaţii: o atestare epigrafică mult mai mare; orecrutare intensă într-o perioadă de conflict şi o dislocare frecventă în diverserăzboaie din secolele II-III p.Chr. De asemenea, şi în cele două unităţi au fostrecrutaţi militari din provinciile în care au rezidat: în legiunea I Adiutrix –majoritatea din oraşele Pannoniei Superior (Savaria – 7 militari, Poetovio – 2,Sirmium, Pannonia Inferior – 2, Poetovio – 2, Siscia – 1)49, în legiunea II Adiutrix– mare parte din Pannonia Inferior (Sirmium – 6 persoane, Savaria, PannoniaSuperior – 5, Mursa – 4, Aquincum – 2)50.

În ceea ce priveşte statutul juridic al persoanelor din Pannonia în legiunileromane, admitem că toţi militarii erau cetăţeni romani. Astfel, fie erau cetăţeni dinprima generaţie (în special cei care aveau un gentiliciu imperial, deşi unii dintre eierau fii de militari încetăţeniţi anterior51), fie erau urmaşii unor personaje cu originiromane mai adânci, în general cei care nu aveau nomen gentile imperial, aceştia

45 Sursele analizate aici au evidenţiat numai şase militari din legiunea XIIII Gemina: patru dinPannonia Superior, unul din Pannonia Inferior (din Sirmium, nu din Mursa) şi unul din Pannonia –natione Pannonius.46 Giovanni Forni, op. cit., p. 135.47 Ibidem, p. 116.48 Ibidem, p. 118-119.49 Ibidem, p. 116-117.50 Ibidem, p. 118-119.51 Ulpius Maximus – miles legionis X Geminae (AE 1941, 166); Marcus Ulpius Titus – centuriolegionis XIIII Geminae (CIL III, 3259); Lucius Septimius Marcellinus – centurio legionis XIIIIGeminae (CIL XIII, 1890); Titus Flavius Verecundus – centurio legionis XIIII Geminae (CIL III,4416 (p. 2328,32) = AEA 2006, 8 = AEA 2008, 19 = AEA 2010, 6).

30 Ionuţ Acrudoae

fiind fiii sau nepoţii unor persoane care au venit din Peninsula Italică sau dinprovincii puternic romanizate în a doua parte a secolului I sau la începutulsecolului al II-lea p.Chr.

Pornind de la posturile ocupate şi de la modul în care legionarii originari dinPannonia au avansat pe scara ierarhică militară, statutul social al acestor indivizicunoaşte aspecte puţin mai complexe. Dat fiind faptul că unii centurioni au avansatla acest post din structurile inferioare ale legiunii, urmând toate etapeleregulamentare (miles – immunes – principales – centurio legionis), presupunem căau făcut parte din clasele de jos sau de mijloc din Pannonia. Astfel, puţini dintreofiţeri şi subofiţeri erau din ordinul ecvestru (ex equite Romano), dar acest lucru seîntâmplă în special de la sfârşitul secolului al II-lea şi de la începutul veaculuiurmător, atunci când polul de interes politico-militar se mută din zona rhenană înprovinciile dunărene52. În general, milites legionis originari din Pannonia făceauparte din categoriile inferioare ale societăţii provinciale, cu o educaţie minimală(deşi unii au servit aproape întreaga perioadă regulamentară, nu au reuşit săpromoveze nici măcar la gradul de immunis legionis), aceştia intrând voluntar înarmata romană pentru beneficiile materiale pe care nu le-ar fi primit ca simplicetăţeni ai Imperiului.

Tabel 1: Militari din Pannonia în Legio X Gemina

Nume Origine Funcţie Comemoratori Datare SurseMarcusAebutius

Victorinus

Poetovio,PannoniaSuperior

Centurio – Secolul IIp.Chr. (181)

CIL III, 260= CIL III,

6761 =IDRE II,

399Aurelius

VincentiusPoetovio,PannoniaSuperior

Ex praepositis(sic!)

FlaviusAntonianus –

cumnat

Secolul IIIp.Chr.

CIL XI,1016 (p.

1248, 1251)Salvinius

ValentinusNatus

Carnuntum,PannoniaSuperior

Miles, optio SeptimiusValens –

candidatuslegionis

Secolul IIp.Chr.

CIL VI,3625

UlpiusMaximus

NationePannonius

Miles Ignotus – heres Secolul IIp.Chr. (195)

AE 1941,166

IuliusIulianus

ExPannoniaSuperiore,pagus Iovis

Miles TulliusSecundianus şi

ValeriusCandidus –

heredes

Secolul IIp.Chr.

AE 1994,1770

52 Dintre militarii care ar fi putut face parte din categoriile superioare ale societăţii romane, îinominalizăm pe Marcus Aebutius Victorinus (CIL III, 260 = CIL III, 6761 = IDRE II, 399), posibil şipe Marcus Ulpius Titus (CIL III, 3259) sau chiar Lucius Septimius Marcellinus (CIL XIII, 1890).


Tabel 2: Militari din Pannonia în Legio XIIII Gemina

Nume Origine Funcţie Comemoratori Datare SurseMarcus Ulpius

TitusSirmium,PannoniaInferior

Centurio – Secolul IIp.Chr.

CIL III, 3259

Titus FlaviusVerecundus

Savaria,PannoniaSuperior

Centurio – Secolul IIp.Chr.

CIL III, 4416(p. 2328,32)= AEA 2006,

8 = AEA2008, 19 =

AEA 2010, 6MarcusAebutius

Victorinus

Poetovio,PannoniaSuperior

Centurio – Secolul IIp.Chr. (181)

CIL III, 260= CIL III,

6761 =IDRE II, 399

LuciusSeptimius

Marcellinus

NationePannonius,Poetovio,PannoniaSuperior

Centurio Aelia Clementina– coniux,SeptimiusMarcellus,Septimius

Marcellianus şiSeptimia

Marcella - filii

Secolul IIIp.Chr. (222-

235)

CIL XIII,1890

LuciusLucianus

Festus

Siscia, PannoniaSuperior

Miles Marcus UlpiusVictor – heres

Secolul IIp.Chr. (131-

170)

CIL III,11029 = RIU

II, 566ValeriusMartinus

NationePannonius

Miles ValeriusIanuarinus –

optio, frater (?)

Secolul IIp.Chr.

(puţin după193)

CIL VI,2758

Soldiers from Pannonia in the X Gemina and XIIII Gemina legions (secondand third centuries AD.). Prosopographical considerations

Abstract

The X and XIIII Gemina legions were created by Caesar during the Gallic War,and were dislocated to several areas of the Empire throughout the first century BC and thefirst century AD. During the second century AD, the two legions were definitivelytransferred to Vindobona and Carnuntum, in the province of Pannonia Superior. This studywill underline the prosopography of the soldiers from Pannonia in these two units, mainlytheir origin, the recruitment and the military career. Also, we will emphasize someanalogies with the other two legions stationed in Pannonia – “legio I Adiutrix” and “legioII Adiutrix”. In this case, we will stress the recruitment pattern.

Keywords: Roman army, legion X Gemina, legion XIIII Gemina, Pannonia, prosopography.

ABREVIERI

AARMSI = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii IstoriceAARMSL = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii LiterareAB = Arhivele BasarabieiACNSAS = Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor SecurităţiiAE = L'Année EpigraphiqueAEA = Annona Epigraphica Austriaca, în „Tyche”, VienaAIR = Arhiva Istorică a RomânieiAIIAC = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie ClujAIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, IaşiAIIC = Anuarul Institutului de Istorie ClujAIINC = Anuarul Institutului de Istorie Naţională, ClujAIIX = Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, IaşiAMM = Acta Moldaviae Meridionalis, VasluiAMN = Acta Musei NapocensisAMR = Arhivele Militare RomâneANB = Arhivele Naţionale, BucureştiANDMB = Arhivele Naţionale. Direcţia Municipiului BucureştiANI = Arhivele Naţionale, IaşiANIC = Arhivele Naţionale Istorice CentraleANV = Arhivele Naţionale, VasluiAO = Arhivele OltenieiAP = Analele PutneiAPH = Acta Poloniae Historica, VarşoviaAR = Arhiva RomâneascăArhGen = Arhiva Genealogică„Arhiva” = „Arhiva”. Organul Societăţii Ştiinţifice şi Literare, IaşiArhMold = Arheologia MoldoveiASRR = Arhiva Societăţii Române de RadiodifuziuneAŞUI = Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, IaşiAUB = Analele Universităţii „Bucureşti”BAR = Biblioteca Academiei RomâneBBR = Buletinul Bibliotecii RomâneBCIR = Buletinul Comisiei Istorice a RomânieiBCMI = Buletinul Comisiei Monumentelor IstoriceBE = Bulletin EpigraphiqueBF = Byzantinische Forschungen, AmsterdamBMI = Buletinul Monumentelor IstoriceBNB = Biblioteca Naţională BucureştiBNJ = Byzantinisch-Neugriechische JahrbücherBOR = Biserica Ortodoxă RomânăBS = Balkan StudiesBSNR = Buletinul Societăţii Numismatice RomâneCA = Cercetări arheologiceCAI = Caiete de Antropologie Istorică

530 Abrevieri

CB = Cahiers balkaniquesCC = Codrul Cosminului, Suceava (ambele serii)CDM = Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhivele Centrale de Stat,

Bucureşti, vol. I-V.CDŢR = Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Statului, Bucureşti,

vol. II-VIII, 1974/2006CI = Cercetări istorice (ambele serii)CIL = Corpus Inscriptionum Latinarum, BerlinCL = Cercetări literareCv.L = Convorbiri literare (ambele serii)„Dacia”, N.S. = Dacia. Nouvelle Série, Revue d'archéologie et d'histoire ancienne, BucureştiDANIC = Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice CentraleDGAS = Direcţia Generală a Arhivelor StatuluiDI = Diplomatarium ItalicumDIR = Documente privind istoria RomânieiDOP = Dumbarton Oaks PapersDRH = Documenta Romaniae HistoricaEB = Études BalkaniquesEBPB = Études byzantines et post-byzantinesEpigrAnat = Epigraphica Anatolica, MünsterGB = Glasul BisericiiHU = Historia UrbanaIDRE = Inscriptions de la Dacie romaine. Inscriptions externes concernant l'histoire

de la Dacie, I-II, Bucarest, 1996, 2000IGLR = Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoperite în România,

Bucureşti, 1976IN = „Ioan Neculce”. Buletinul Muzeului Municipal IaşiISM = Inscripţiile din Scythia Minor greceşti şi latine, Bucureşti, vol. I-III, 1983-1999JGO = Jahrbücher für Geschichte OsteuropasJL = Junimea literarăLR = Limba românăMA = Memoria Antiquitatis, Piatra NeamţMCA = Materiale şi cercetări arheologiceMI = Magazin istoricMM = Mitropolia MoldoveiMMS = Mitropolia Moldovei şi SuceveiMO = Mitropolia OltenieiMOF = Monitorul Oficial al RomânieiNEH = Nouvelles études d’histoireOPEL = Onomasticon provinciarul Europae latinarum, Budapesta-Viena, 1994RA = Revista arhivelorRC = Revista catolicăRdI = Revista de istorieRER = Revue des études roumainesRESEE = Revue des études Sud-Est européennesRHSEE = Revue historique de Sud-Est européenRI = Revista istorică (ambele serii)RIAF = Revista pentru istorie, arheologie şi filologieRIR = Revista istorică românăRIS = Revista de istorie socialăRIU = Die römischen Inschriften Ungarns, Budapest, 1972-1984RITL = Revista de istorie şi teorie literarăRM = Revista muzeelor

Abrevieri 531

RMM-MIA = Revista muzeelor şi monumentelor, seria Monumente istorice şi de artăRRHA = Revue roumaine de l’histoire de l’artRRH = Revue roumaine d'histoireRsl = RomanoslavicaSAI = Studii şi Articole de IstorieSCB = Studii şi cercetări de bibliologieSCIA = Studii şi cercetări de istoria arteiSCIM = Studii şi cercetări de istorie medieSCIV/SCIVA = Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie)SCŞI = Studii şi cercetări ştiinţifice, IstorieSEER = The Slavonic and East European ReviewSMIM = Studii şi materiale de istorie medieSOF = Südost-Forschungen, MünchenSRdI = Studii. Revistă de istorieStAntArh = Studia Antiqua et Archaeologica, IaşiZB = Zeitschrift für BalkanologieZPE = Zeitschrift für Papyralogie und EpigraphikZSL = Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde

Militari din Pannonia în legiunile X Gemina şi XIIII Gemina (secolele II-III p.Chr.)....

Documents

Transcript of Militari din Pannonia în legiunile X Gemina şi XIIII Gemina (secolele II-III p.Chr.)....