Ioan BOLOVAN- Consideraţii istorice şi statistice privind căsătoria în Transilvania între...

CONSIDERAŢII ISTORICE ŞI STATISTICE PRIVIND CĂSĂTORIA ÎN TRANSILVANIA ÎNTRE 1851-1918

IOAN BOLOVAN

Familia, instituţie fundamentală a societăţii omeneşti, cu funcţii multiple. are o determinare istorică

reprezentând un produs al sistemului social, dezvoltându-se şi evoluând în raport cu transformările din societate. 1

Una dintre multiplele coordonate care include şi problematica concret istorică a familiei o constituie căsătoria, deoarece întemeierea şi formarea familiei are loc numai în urma actului căsătoriei (de cele mai multe ori legală, concubinajul neavând proporţii foarte mari). În general, elementele esenţiale pentru cunoaşterea modului de formare a familiei sunt: motivarea căsătoriei, scopul ei, criteriile de alegere ale partenerilor, perioada de încheiere etc. 2 În continuare vom expune doar câteva aprecieri pe marginea evoluţiei numărului de căsătorii din Transilvania între 1851-1918, a mişcării sezoniere a acestora, precum şi consideraţii privind vârsta şi statutul civil al celor ce se căsătoresc. Aprecierile noastre privesc fenomenul căsătoriei în ansamblu, studiile speciale în curs de elaborare sau cercetările viitoare vor aduce cu certitudine informaţii ample despre această problemă. Precizăm că prin Transilvania avem în vedere doar teritoriul fostului Mare Principat Transilvania, iar după reorganizarea administrativă din 1876, teritoriul a 16 comitate (aşa-numita regiune Kiralyhagontul sau Erdely cu 15 comitate + comitatul Sălaj).

tabel nr.l

AN 1851 Nr. 20596

AN 1867 Nr. 22382

AN 1878 Nr. 19719

AN 1889 Nr. 19545

AN 1900 Nr. 22641

Evoluţia numărului căsătoriilor în Transilvania între 1851-1918

1852 1853 1854 1855 1856 19143 16199 15997 16680 18147

1868 1869 1870 1871 1872 29932 26456 24831 23425 24045

1879 1880 1881 1882 1883 23853 21786 22364 21277 23264

1890 1891 1892 1893 1894 18790 21315 23240 21217 21030

1909 1910 1911 1912 1913 26580 27456 30309 26146 26595

1857 1858 1859 1865 1866 17491 15637 16775 16075 17988

1873 1874 1875 1876 1877 25611 23821 24424 21947 19164

1884 1885 1886 1887 1888 1 22917 21538 21300 20865 21465 l

1895 1896 1897 1898 1899 18582 18831 18663 18292 22046

1914 1915 1916 1917 1918 19929 9351 8046 9466 15289

Din tabelul nr. l se observă că, dincolo de ani consecutivi cu un număr apropiat de căsătorii, s-au remarcat şi ani în care numărul căsătoriilor fie a scăzut fie a urcat peste media obişnuită. Încă din a doua jumătate a secolului trecut demografii au stabilit corelaţii clare între variaţia anuală a căsătoriilor şi cadrul socioeconomic şi politico-militar. Astfel s-au identificat ca şi cauze cu influenţă sporită asupra numărului de căsătorii, epidemiile de holeră, războaiele în care monarhia a fost implicată, crizele economice, producţiile agricole etc. Bunăoară, în anii 1851-1852 când preţurile la cereale au fost mai scăzute s-au încheiat foarte multe căsătorii, iar în anii 1853-1855, ca urmare a holerei din 1855 şi a războiului Crimeii, datorită lipsei şi scumpirii cerealelor, mtmănli mariajelor a scăzut. De regulă, în toată monarhia, numărul maxim de căsătorii s-a înregistrat paralel cu

1 Maria Voinea, Familia şi evoluţia sa istorică. Bucureşti, 1980, p. 9. : Sotina Bolovan, Ioan Bolovan, Atitudini privindfonnareafamiliei În societatea românească din nord-vestul Transilvaniei În a doua )umâtate a secolului al XL\"-Iea, în AIIAC XXIX, 1989, p.525.

http://cimec.ro / http://complexulmuzealbn.ro

46 EROS - CASATORIE - FAMILIE

producţii agricole bune şi implicit preţuri scăzute la cereale, fenomen demonstrat şi pentru sfărşitul secolului al XIX-lea.'

Ca o constatare generală, între primii ani postrevoluţionari şi ultimii ani antebelici se remarcă sporirea numărului de căsătorii, lucru firesc în condiţiile dinamicii populaţiei Transilvaniei între cele două limite. Semnificativ în acest sens este şi faptul că între 1900-1913, numărul căsătoriilor din provincie a sporit mereu de la 8.8%o la 9,7%o. De altfeL nu numai că în anul 1911 s-au încheiat cele mai multe căsătorii (30.309), dar şi anii anteriori ai acestui vârf şi cei care au urmat până la declanşarea conflagraţiei au înregistrat un număr masiv de mariaje. Evident, în anii războiului s-au încheiat mult mai puţine căsătorii, reflectând atât lipsurile materiale cât şi mobilizarea pe front a bărbaţilor. Scăderile cele mai drastice ale numărului de căsătorii s-au observat în regiunile care au avut cel mai mult de suferit, respectiv comitatele de la poalele Carpaţilor Meridionali (Sibiu, Făgăraş). 4

Un caz interesant îl reprezintă anul 1918 când s-au consemnat 15.289 de căsătorii. Deşi nu suntem în posesia datelor privind repartizarea căsătoriilor pe luni, credem însă că o bună parte a lor s-au încheiat în lunile noiembrie-decembrie, când războiul luase sfărşit şi oamenii s-au grăbit să reintre în ciclul demografic normal. O bună parte a soldaţilor care s-au întors de pe front au şi contractat rapid căsătorii, fenomen lesne de înţeles nu numai din punct de vedere biologic, dar şi ca un semn al dorinţei lor de a uita de traumele războiului. de a întemeia familii care să dea vietii un alt sens.

În generaL în societăţiÎe tradiţionale, fluctuaţia sezonieră a căsătoriilor era mare, fiind influenţată major de doi factori: a) respectarea nonnelor prescrise de biserică şi care interziceau contractarea de căsătorii în timpul posturilor religioase (se mai acordau totuşi dispense în situapi excepţionale); b) ritmul muncilor agricole, ştiut

fiind că ocupaţia de bază a populaţiei era agricultura. 5

Tabel nr.2 Sezonalitatea căsătoriilor în Transilvania

AN La 100 lAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOI DEC de căsăt.

1865 o

% 20 8 223 2,5 4.3 93 43 42 3 2 46 8,6 13.4 2,2 1877 % 20 1 20 2,3 6,6 96 3 4,1 3 4.5 8,1 15.6 2,6 1885 % 17 6 19 4 2.8 6,7 11,6 3,2 3,5 3,1 44 7,2 17.5 2.7 1910 % 73 18 9 13 3 6 7,2 6,8 45 3 6 48 8 1 17.9 43

Surse: Tamas Farag6, ''Seasonality of Marriages ... ", p. 340: Magyar Statisztikai Evkon_w. els6 (!\folyam - tiszen6t6dike evfolyam, Budapest, 1872-1889.

Pentru a ilustra tendinţele în mişcarea sezonieră a căsătoriilor din Transilvania între revoluţia paşoptistă şi primul război mondial, am selectat câteva eşantioane anuale, reprezentative credem noi pentru a ilustra acest aspect (anii 1865, 1877, 1885 şi 1910). La începutul intervalului se remarcă o anumită polarizarea căsătoriilor pe luni, respectiv februarie (22,3%) - ianuarie (20,8%), octombrie (8,6%) - noiembrie (13,4%) şi o Jună intermediară mai (9,3%). Această repartizare corespunde în linii mari toamnei târzii şi sfărşitului de iarnă când nu prea existau restricţii religioase şi lucrările agricole erau încheiate. După ce toamna, spre finalizarea muncilor câmpului şi iarna în timpul postului Crăciunului avea loc perfectarea legăturii matrimoniale, se putea trece la legalizarea căsătoriei în faţa autorităţilor bisericeşti şi mai apoi laice, şi la desîaşurarea ospăţului. mai ales că se apropia campania agricolă de primăvară. Ori, realizarea unei căsătorii însemna şi o întrerupere temporară a procesului muncii, ceea ce nu era prea ademenitor pentru ţăranul ce trudea pe pământul său pentru a-şi plăti

impozitele către stat şi pentru a asigura supravieţuirea familiei. Aceeaşi frecvenţă pe anotimpuri şi pe Juni se poate identifica şi în mediul rural din Moldova de la mijlocul secolului trecut, dar şi în Ungaria6 Detaşarea Junii mai (9.3%) faţă de celelalte luni de vară sau primăvară este explicabilă dacă avem în vedere că din punct de

3 Konek Sandor, A magyar korona orsz xgainak legujabb nepesedesi mozgalmai, Pest, 1868, p.9,22: Cornel Todea, Contribuţii la cunoaşrerea demografiei istorice a Transilvaniei, în Revista de statistică, 22, 1973, nr.6, p.83 . . j Ibidem. p.RS. 'Tamas Farag6, Seasonality of Afarriages in Hungary from the Eighteenth to the Twentieth Century, în Journal of Family History, vol.19, no.4, 1994, p.333. "!hidem, p.340; Ecaterina Negruţi, Satul moldovenesc în prima jumătate a sec. al XLY-lea. Contribuţii demografice, la~i, 1984, p.76.


ll. Demografia: metodă de reconstituire a familiei 47

vedere religios tocmai trecuse postul Paştelui, iar din cel al lucrărilor agricole se ivise un scurt răgaz între muncile de primăvară şi cele de vară care permiteau încheierea de căsătorii cu tot ceea ce ele implicau.

Aşa cum rezultă din tabelul nr.2, la începutul secolului XX nu se mai conturează discrepanţe atât de mari ca la 1865 în ceea ce priveşte repartiţia căsătoriilor pe luni. Deşi se menţin câteva luni care cumulează un număr mare de mariaje (noiembrie, februarie, martie), totuşi s-a produs o oarecare dispersie a căsătoriilor în restul lunilor. Frapează scăderea ponderii căsătoriilor din luna ianuarie de la 20,8% în 1865 la 7,3% în 191 O şi creşterea celor din luna martie (de la 2,5% în 1865 la 13% în 1910). De asemenea, In luna mai s-a diminuat ponderea căsătoriilor cu 2%, crescând însă în iunie cu 2,5%, ceea ce, corelat cu tendinţele de scădere în ianuarie şi creştere în martie, sugerează două interpretări: fie au intervenit modificări în calendarul lucrărilor agricole

7 fie s-a

micşorat ponderea populaţiei ocupate în agricultură şi pentru care efectuarea de căsătorii într-o perioadă de intense lucrări la câmp nu reprezenta nici o problemă. Şi această din urmă ipoteză este întărită şi de creşterea populaţiei urbane a Transilvaniei intre 1850-191 O, populaţia orăşenească nemaifiind legată de "restricţii" în privinţa realizării căsătoriilor în timpul lucrărilor câmpului.

Sporirea căsătoriilor în luna noiembrie şi dublarea ponderii mariajelor din luna decembrie conturează apariţia unui nou comportament mental şi demografic. Într-o perioadă în care postul Crăciunului cenzurase din plin în secolul XIX încheierea de căsătorii, o breşă s-a realizat ca urmare a introducerii căsătoriei civile în anul 18 94. Pe baza legilor XXXI-XXXIII din 18 94, în Ungaria s-au înfiinţat oficiile de stare civilă ale statului subordonate Ministerului de Interne, creându-se registre noi, mult mai complexe decât registrele parohiale de stare civilă. Statul a dorit ca prin legile din 1894 să pună capăt divergenţelor care s-au manifestat între autorităţi şi biserică, ori chiar între diferitele confesiuni vizavi de consemnarea fenomenelor demografice fundamentale şi judecarea cauzelor matrimoniale. 8 Fiecare cetăţean era obligat să se înregistreze în actele de stare civilă ale statului, iar împlinirea ritualului religios îi rămânea doar ca o opţiune a propriei conştiinţe. Biserica a protestat faţă de aceste măsuri ale statului care-i ştirbeau autoritatea seculară, cerând preoţilor să vegheze ca sătenii să nu se limiteze numai la formalităţile laice, ci să împlinească şi pe mai departe legea bisericească. 9 În acelaşi timp, biserica s-a văzut nevoită să fie mai permisivă cu efectuarea căsătoriilor în timpul posturilor, astfel încât s-au acordat mai uşor dispense în luna decembrie.

Dincolo de evoluţia sezonieră a căsătoriilor pentru întreaga Transilvanie sintetizată în tabelul nr. 2, s-au manifestat variaţii locale influenţate de mediul geografic, statutul socio-profesional şi chiar religia locuitorilor. 10

O astfel de evoluţie sincronică, dar şi cu oscilaţii lunare de la sat la sat o oferă analiza comparativă a 350 de căsătorii din satele Brăişor şi lclod între 1850-1880. 11

Tabel nr.3 Frecvenţa căsătoriilor din Brăişor şi Iclod (%)

Locali- lAN FEB MAR APR MAI IUN IUL AUG SEP OCT NOI DEC tatea Brăişor 8,7 50,7 9,5 2,4 1,6 3,9 0,8 - 0,8 5,5 15,8 -

% lclod 17 8 27,3 1,6 22 3 3 28 22 1 6 3 12.3 23,4 -

Surse: Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Cluj, Colecţia Registrelor parohia le de stare civilă.

Semnificativ pentru modelul traditional, arhaic, de fluctuatie sezonieră a căsătoriilor este absenta totală a mariajelor în luna decembrie: dimensiu~ile medii ale celor două localităţi, controlul şi autoritatea 'deplină a

Specialiştii au constatat creşterea modernizării agriculturii la stărşitul secolului al XIX-lea: ·'Apariţia şi răspândirca plugului de fier modem, a maşinilor de treierat şi a celor de secerat au determinat transformări importante în cultivarea plantelor şi au provocat schimbări în relaţiile agrare ... Durata secerişului, de pildă, s-a redus la jumătate în decurs de trei decenii. La fel s-a diminuat la un slert durata treierişului, numărul zilelor-muncă folosite micşorându-se cu 75%''. Egyed Ak.os, A parasztsag Erdelyben Edelyben a szazadfurdulim, Bukarest, 1975, p.298. K Sorina Bolovan, loan Bolovan, Registrele parohiale de stare civilă din Transilvania - izvoare de demograjie istorică, în Revista arhivelor, seria a lll-a, vol.I, 1995, nr.l-2, Cluj-Napoca, p.51. ° Ca nici pe viitor să nu scape consistoriul din vedere dispoziţiunea de a erua cauzele cari îndeamnă pe unii credincioşi a se mulţumi numai cu căsătoria civilă, cC Protocolul sinodului ordinar şi extraordinar al arhidiecezei greco-orientale române ţinut în anul 1906, Sibiu, 1906, p.27. 10 Tamas Farag6, Seasonality of Marriages ... , p.341. 11 Arhivele Nu(ionale, Direcţia judeţeană Cluj, Fond Registre parohiale de stare civilă, Brăişor 38, Iclod 126.


48 EROS - CĂSĂTORIE - FAMILIE

preoţilor asupra vieţii matrimoniale a determinat respectarea cu sfinţenie a postului Crăciunului. Un comportament similar a fost dezvăluit şi pentru satul moldovean Horodnicul de Jos în prima jumătate a secolului trecut, ceea ce este reprezentativ pentru un orizont mental tradiţional, situat sub cenzura morală a bisericii. 12

Surprinde de asemenea ponderea foarte mare a căsătoriilor din Brăişor în luna februarie (50.7%) şi faptul că în luna martie s-au încheiat mult mai multe căsătorii decât în Iclod. Situat în zona premontană din jurul Huedinului, cu climă mai rece, Brăişorul a avut un calendar al lucrărilor agricole puţin diferit de lclod situat pe valea Someşului.

Compoziţia populaţiei după statutul matrimonial sau starea civilă este rezultatul evoluţiei căsătoriilor, divorţurilor şi deceselor unuia dintre soţi şi are o importanţă deosebită din punct de vedere demografic, în strânsă conexiune cu repartizarea pe sexe şi grupe de vârstă. 13 În vederea observării tendinţelor ce au caracterizat statutul matrimonial al populaţiei Transilvaniei între 1850-191 O, am cuantificat în tabelul nr.4 informaţiile din recensărnânturile încheiate în epocă.

Tabel nr.4

AN

1850

1857

1870

1890 1900 1910

Evoluţia statutului matrimonial al populaţiei Transilvaniei între 1851-1910 (%)

SEX Necăsătoriti Căsătoriti

Bărbati 54 8 41.8 Femei 48 9 41.9 Populatia totală 51 9 41.9 Bărbati 56 9 39.8 Femei 51 4 39.6 Populatia totală 54 1 39.8 Bărbati 55 6 41 1 Femei 49 7 41.3 Populatia totală 52 6 412 Populatia totală 50.5 42 8

Populaţia totală 52 4 41 Populatia totală 52 6 40 7

Văduvi Divortati 34 -92 -62 -3.2 -9 -

6.1 -3.2 o 1 8,8 0.2 6 0.2

6.5 0.1 6,5 0.1 6,4 03

Surse: Magyar Orszagos Leveltăr, Fond EOKL, F.551 Statisztikai tabellăk 1843-1865, 2 cs6m6, f.417: Bevălkerung und Viehstandvon Siehenburgen nach der Zăhlung vom 31 October 1857, Wien, 1859: A Magyar Korona orszagaiban az 1870. ev elejen vegrehajtott nepszam!a/as eredmenyei, Pest, 1871: Magyar Statisztikai Kozlemenyek. Uj sorozat, 1 kotet, Budapest 1902.

Un prim aspect interesant în legătură cu tabelul nr.4 îl reprezintă evoluţia populaţiei necăsătorite din Transilvania între 1850-191 O. Dincolo de fluctuaţiile înregistrate între diferite recensământuri, caracteristica generală a acestei categorii de stare civilă o reprezintă tendinţa de creştere a celibatarilor ajungându-se de la 51,9% în anul 1850, la 52,6% în 1910. Dacă asociem la asemenea tendinţă şi faptul că în intervalul temporal studiat (mai ales între 1890-191 O) s-a redus proporţia populaţiei căsătorite, avem confirmarea derulării în spaţiul transilvan a tranziţiei demografice. Creşterea celibatului şi evoluţia spre o căsătorie târzie paralel cu micşorarea numărului persoanelor căsătorite sunt numai două cauze care au contribuit la scăderea fertilităţii în deceniile premergătoare primului război mondial nu doar în Transilvania, ci şi la alte popoare din monarhia austroungară.14 În Vechiul Regat, între 1899-1912 s-a observat un fenomen invers de dominare a ponderii persoanelor necăsătorite de la 55,1% la 54,5%, concomitent cu saltul grupei căsătoriţilor de la 38,5% la 39,5%. 15 În atari

12 Ec~terina Negruţi, Satul moldovenesc .... p.77; Doru Radosav, Sentimentul religios la români. O perspectivă istorică (sec.XVII-.'Ct), Cluj-Napoca, 1997, p.130; Toader Nicoară, Transilvania la începutun·le timpurilor modeme (1600-1 800). Societate rurală şi

mentalităţi colective, C1uj-Napoca, 1997. 13 Vladimir Trebici, Demografia, Bucureşti, 1979, p.89. 1 ~ L.Fialova, P.Zdenek, P.Veres, Fertility Decline in Czechoslovakia Du ring the Last Two Centuries, în Populat ion Studies, 44, March 1990,p.93. 15 Leonida Colescu, Analiza rezultatelor recensământului general al populaţiei României din 1899, Bucureşti, 1944, p.58; Petru Rilmneantu, Studiu asupra depopulării Banatului. Cauzele depopulării. Rezultatele anchetei demografice În com.Vărădia, jud.Caraş (l). în Buletin eugenie şi biopolitic, VI, 1935, nr.7-9 p.204.


II. Demografia: metodă de reconstituire a familiei 49

condiţii, modelul demografic al societăţii româneşti extracarpatice se înscrie cu particularităţi proprii şi o oarecare retardare în procesul tranziţiei demografice.

Datele care ne-au fost accesibile ne-au permis să reconstituim compoziţia pe categorii de stare civilă atât a bărbaţilor cât şi a femeilor doar pentru perioada 1850-1870. Diferenţe notabile între cele două sexe apar la grupa populaţiei necăsătorite şi a celei văduve. Astfel, ponderea bărbaţilor necăsătoriţi s-a menţinut în cele două decenii cu circa 5-6% mai mare decât a femeilor, aspect explicabil atât prin numărul superior al naşterilor masculine cât şi prin căsătoria mai timpurie a fetelor decât băieţii. 16 De asemenea. faptul că numărul bărbaţilor văduvi este mai mic cu aproape 6% decât al femeilor văduve este explicabil prin cel puţin două coordonate. Mai întâi. s-a demonstrat în subcapitolul referitor la structura mortalităjii din Transilvania pe sexe că a existat o supramortalitate masculină ce a generat un mare număr de văduve. In al doilea rând, numărul recăsătoririlor la văduvi este vizibil mai mare decât la văduve. Preponderent, bărbaţii s-au recăsătorit mai repede decât femeile şi în nenumărate rânduri, atunci când văduvii nu aveau o vârstă prea înaintată (până pe la 35 de ani), ei contractau căsătorii cu fete june. 17

În general, în mediul rural investigat, bărbaţii se recăsătoreau mai uşor şi după o perioadă mai scurtă de timp decât femeile (văduve sau divorţate) deoarece nu se putea continua multă vreme munca câmpului şi a celei din gospodărie de unul singur. Bărbatul, de regulă, nu ţinea locul unei femei pentru nevoile cotidiene: bucătărie, spălat. creşterea copiilor, îngrijirea grădinii de zarzavaturi şi a coteţului de păsări etc. De altfel, ca şi în vestul Europei, un ansamblu de porecle lansat de comunitate lua în derâdere pe cei care-şi pierdeau masculinitatea în muncile esentialmente feminine. 18 Prin recăsătorie se reînchega grupul parental pe acelaşi loc de muncă în vederea realizării int~grale a funcţiei economice a familiei. În arhivele ecleziastice există numeroase dispense de doliu solicitate de bărbaţi văduvi care-şi motivează cererea prin faptul că nu se poate lucra corespunzător pământul "şi se prăpădeşte gospodăria", ori ·'copiii orfani au rămas pe drumuri" prin neîngrijire adecvată. 19 Şi în Moldova. la sfârşitul secolului al XIX-lea, numărul văduvilor reprezenta 4,2%, iar al văduvelor 9,9%, datorat nu atât mortalităţii mai ridicate a bărbaţilor, cât faptului că bărbaţii văduvi se recăsătoreau mai uşor decât femeile. 20

Statutul matrimonial al celor ce se căsătoresc reflectă nu numai posibilităţile de alegere a partenerului conjuga! în cadrul aceloraşi grupe de vârstă la un moment dat, dar şi anumite structuri mentale, cum ar fi raporturile între bărbaţi şi femei în general, statutul bărbatului şi al femeii în societăţile tradiţionale etc.

Tahel nr.5

BĂRBATI Nec. Văd.

Văd.

Nec. Div. Nec. Div. Văd.

Statutul civil la căsătorie în Transilvania şi Ungaria (1865-1885)

TRANSILVANIA FEMEI 1865 1880 1885

Nec 73 2 72 75.5 Văd. 10 2 10 4 8 6 Nec. Il, 1 9,5 7,9 Văd. 5.5 5.7 5.2 Nec. - 0.9 l.l Div. - 0.8 09 Văd. - 0.4 04 Div. - 0,3 04

UNGARIA 1876-1880 1881-1885

73 76 5 113 92 10 2 9 l 4.8 4.2 02 03 0.2 0.2 0.2 o 3 o 1 02

Surse: Umg Lajos, Magyarorszag nepmozgalma 1880-1885, Budapest, 1888, p.38; Magyar Statisztikai l~vkănyv. 1872-1886.

16 Sorina Bolovan, Ioan Bolovan, A.titlldini privind fonnarea ... , p.531. 17 Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Cluj, Fond Registre parohia le de stare civilă, Apahida, 8/6, Brăişor 38 etc. JK M.Segalen, Menta li te populaire el remariage en Europe occidentale, în val. Marriage and Remarriage in Populations of the Past, ed. hy J.Dupaquier, E.Helin, P.Laslet, M.Livi Bacci and S.Sogner, Academic Press, London, 1981, p.69. 10 Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Cluj, Fond Episcopia greco-catolică de Cluj-Gherla, dosar 310/1857, f3: dosar 418/1857: dosur 241 4/J 859 etc. 20 Ecaterina Negmţi, Satul moldovenesc ... , p.75.


50 EROS - CĂSĂTORIE - FAMILIE

Atât eşantioanele cronologice selectate pentru Transilvania, cât şi media anuală pentru Ungaria între 1876-1885 lasă să se întrevadă câteva tendinţe în privinţa statutului matrimonial al celor 2 parteneri la încheierea căsătoriei. Se remarcă în primul rând o uşoară tendinţă de creştere a căsătoriilor protogame (ambii soţi se află la prima căsătorie): în Transilvania de la 73,2% în anul 1865, la 75,5% în anul 1885; în Ungaria, de la 73% pentru sfârştiul deceniul opt, la 76,5% pentru primii cinci ai deceniului nouă. O atare evoluţie poate să sugereze, în opinia noastră. o mai mare libertate de mişcare a soţilor în a-şi alege partenerul (ambii tineri necăsătoriţi) atât în cadrul comunităţii cât şi în satele învecinate.

Desfiinţarea relaţiilor feudale şi construirea unui nou tip de relaţii economico-sociale a fost acompaniată şi de o mai mare mobilitate socială a populaţiei, în contextul care ne interesează această mobilitate a implicat şi o creştere a numărului căsătoriilor exogame în primele decenii postrevoluţionare? Din cercetările efectuate pe baza registrelor parohiale transilvănene s-a conturat clar o proporţie mai mare a căsătoriilor exogame contractate de bărbaţi. Fetele, prin ocupaţia lor preponderent casnică, erau mai puţin expuse unui mariaj extern, unei '·evadări" din orizonul secular rural (de regulă, fetele ce se căsătoresc în afara comunităţii sunt fie servitoare, fie orfane, sau cu o situaţie materială precară). Din 45 de căsătorii exogame consemnate la lclod între 1859-1880, bărbaţii au provenit din exterior în 41 de cazuri, iar femeile în 4; la Asuajul de Jos, în intervalul 1858-1873 s-au efectuat 30 de căsătorii cu bărbaţi din alte sate şi numai 8 în care femeile au venit în sat. Similitudini pot fi detectate şi în spaţiul românesc extracarpatic, de exemplu în satul moldovean Horodnicul de Jos, din 147 de căsătorii exogame între 1802-184 7, în 134 de cazuri bărbaţii provin din alte sate şi numai în 13 mariaje femeile sunt intru se. ::z

O altă tendinţă reflectată în tabelul nr.5 este aceea a scăderii ponderii căsătoriilor între văduvi: în Transilvania de la 10,2% în anul 1865, la 8,6% în anul 1885; în Ungaria între 1876-1885 de la 11,3% la 9,2%. Aceeaşi curbă descrescătoare se observă şi pentru căsătoriile în care unul din parteneri este necăsătorit, iar celălalt este văduv. Pe de o parte, explicaţia unei asemenea evoluţii este dată de reducerea generală a ratei de mortalitate şi restrângerea în timp a numărului de persoane văduve. Pe de altă parte, reducerea mai consistentă a căsătoriilor dintre văduvi şi fete necăsătorite de la 11,1% la 7,9% în Transilvania denotă oarecari mutaţii mentale în sfera ··pieţei matrimoniale". Aproape sigur, avem de-a face cu o "revoltă" a fetelor necăsătorite, un refuz din ce în ce mai mare al acestora de a accepta căsătorii "comandate" de părinţi din interese materiale cu bărbaţi văduvi. Un atare comportament din partea sexului feminin constituie un posibil jalon pe lungul drum al procesului de emancipare a femeii din spaţiul transilvănean în epoca modernă şi contemporană.

Vârsta la căsătorie reprezintă o importantă variabilă demografică influentată de legislatia bisericească şi laică, de practicile şi prejudecăţile populare, de evoluţia relaţiilor socio-economice'etc. În deceni{tl opt al secolului trecut, G.Bariţiu remarcă foarte bine distribuţia pe grupe de vârstă a celor ce se căsătoreau: "Până în anii din urmă. cei mai mulţi tineri se însurau până la etatea de 24 de ani şi cele mai multe tinere, de la 15 până la 20 de ani"23 Într-adevăr, studiile asupra unor microzone din Transilvania în a doua jumătate a secolului trecut confirmă aprecierea lui G. Bariţiu. Astfel, pentru perioada 1850-1870, în Apahida vârsta medie a bărbaţilor la prima căsătorie era de 24,9 ani şi a femeilor de 20,8 ani; în Brăişor, între 1850-1880, bărbaţii aflaţi la prima căsătorie aveau în medie 24,2 ani şi femeile 18,6 ani; în Bălan, în aceeaşi secvenţă temporală, vârsta medie a bărbaţilor se ridica la 24,4 ani, în timp ce a femeilor era de 21, 1 ani; în Gilău, vârsta medie a bărbaţilor la primul mariaj era de 24 de ani, a femeilor de 19,4 ani, în Alunişu de 22 de ani şi respectiv 19,6 ani etc,24 deci diferenţe neglijabile în ansamblu care relevă o anumită constanţă în satele investigate. In general, media de vârstă a bărbaţilor la prima căsătorie în toată Transilvania era de 23-25 de ani, din cauza rigorii legilor militare austriece care interziceau tinerilor încheierea de căsătorii înainte de a se fi prezentat de 3 ori la tragerea sorţi lor pentru serviciul militar. 25

Din lotul de 100 de căsătorii încheiate în satul Goreni între 1843-1890, circa 38% din bărbaţi s-au căsătorit între

'1 Sorina Bolovan, Ioan Bolovan, Atitudini privind formarea ... , p.530.

22 Ibidem; Ecaterina Negruţi, I.Prelipceanu, Date cu privire la evoluţia demografică a unui sat bucovinean în sec. XIX şi .\X, în Suceava. Anuarul Muzeului .Judeţean, 6-7, 1979-1980, p.265; Roman Cressin, Monografia comunei Şanţ. Materiale privitoare la statistica demografică şi economică a comunei, în Sociologie românească, 1, 1936, nr.5, p.14 sq. DApud Ll.Adam, I.Puşcaş, Izvoare de demografie istorică, vol.II, secolul al XIX-lea- 1914. Transilvania, Bucureşti, 1987, p.272; şi în Vechiul Regat la sfiîrşitul secolului al XIX-lea era consenmată o situaţie asemănătoare, bărbaţii căsătorindu-se între 21-25 de ani, iar femeile între 16-20 de ani, cf. Leonida Colescu, Analiza rezultatelor ... , p.59. 24 Sorina Bolovan, Ioan Bolovan, Atitudini privind jom1area ... , p.531; Adriana F1orica Munteanu, Consideraţii privind problema familiei şi a structurii ei de-a lungul secolului al XD(-lea în satele Gilău şi Alunişu (jud.Cluj), în vol. Sabin Manui1ă, Istorie şi

demografie ... , p.l39. 25 Simion Retegan, Realităţi demografice ale satului românesc din nordul Transilvaniei la mijlocul sec. al XIX-lea (Solnocul /nteriur) în vol. Civilizaţie medievală şi modernă românească. Studii istorice, îngrijit de N.Edroiu, A.Răduţiu, P.Teodor, Cluj-Napoca, 1985, p.171.


Il. Demografia: metodă de reconstituire a familiei 51

21-23 de ani, 31% între 24-26 de ani şi 10% între 27-29 de ani; la femei circa 20% se căsătoreau sub 17 ani, 31% între 18-20 de ani şi 29% între 21-23 de ani (mai bine de jumătate din femei încheiau mariaje sub 20 de ani). 26

Fără îndoială, a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primul deceniu al secolului XX a consemnat în Transilvania mutaţii semnificative în ceea ce priveşte fenomenul căsătoriei cu toate componentele ei principale: număr, mişcare sezonieră, structura populaţiei pe grupe de stare civilă etc. Toate aceste elemente inedite care se manifestă în comportamentul matrimonial al populaţiei provinciei reflectă procesul de modernizare a societăţii în general, de destructurare lentă a unor componente demografice ancorate până nu demult în tradiţie şi practici conservatoare.

STATISTICAL AND HISTORICAL CONSIDERATIONS CONCERNING MARRIAGE IN TRANSYLVANIA BETWEEN 1851-1918

(Abstract)

The paper-work tries to reveal a concrete historical facts about marriage: motivations, aims, criteria of selecting parteners, ceremonies and so on.

The author underlines some aspects conceming the number of marriage ceremonies in Transylvania between 1851-1918 and also the periods of the ceremonies, age and social status of the couplcs.

The conclusion is that all the new aspects revealed by this study lead to the process of modemization, to the detach from tradition and conservative practices.

2" I.Maksai, !.Copil, !.Oprea, Schimbări intervenite în comportamentul demografic al populaţiei comunei Batos - jud.Mureş faţă de

situafia demografică din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, în Revista de statistică, 28, 1979, nr.S, p.52 sq.


MOTIVATII ALE CĂSĂTORIEI ÎN MEDIUL RURALUL TRANSILVĂNEAN ,DIN A DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

ADRIANA FLORICA MUNTEAN

"Strategiile familiale, ( ... ), sunt mărturii complexe ale unor condiţii economice şi materiale, culturale şi totodată ideologice" 1 spunea Alain Collomp. Mutaţiile din sfera economicului şi a ideologicului impun redimensionarea modelului tradiţional, familia primind o nouă semnificaţie ce depăşeşte aspectul de unitate economică "pe altarul căreia trebuie sacrificat totul"2

. Fenomenul rămâne însă circumscris în anumite limite cronologice şi arii geografice. Teoretic, diferenţele sunt determinate de frecvenţa căsătoriilor, vârsta partenerilor, motivaţiile încheierii cuplului şi ale disoluţiei lui; verticalizând, tranziţia spre un nou model este iniţiată de inovaţii comportamentale legate de noi nonne de conduită şi "divulgate de alterarea relaţiilor din interior şi de nevoia de evaziune în faţa cuplului legal constituit"3

, în esenţă, a adulterului şi concubinajului, a relaţiilor sexuale prenupţiale şi ilegitimităţii, de o nouă dimensiune în percepţia sexualităţii.

Statistic. cifrele ilustrează o abatere sensibilă de la modelul traditional occidental. La nivelul comitatului SătmaL prin eşantioanele analizate între 1850-19104

, au fost contractate 1897 de căsătorii, cu o densitate de :rus de mariaje pe an; căsătoria ce1ibatarilor reprezintă 76,41% din total, ceea a văduvilor şi a văduvelor 6,2%, a căsătoriilor mixte (văduv-celibatară) 5,8% şi celibatar-văduvă 2,4%. Cea mai mare parte a bărbaţilor care contractează prima căsătorie se recrutează din grupa de vârstă 20-24 de ani, partenera lor având o medie între 19 şi 20 de ani: cea de-a doua căsătorie se încheia de către bărbaţi între 37 şi 51 de ani, iar de către femei între 34 şi 41 de ani.

Motivaţiile maritale impuse de către patronajul canonic al Bisericii asupra căsătoriei definesc în esenţă şi principalele ei funcţii: sacramentul, transmiterea averii, ordonarea activităţilor sexuale, locul şi rolul femeii în ierarhia cuplului. Instituţia matrimonia1ă este potrivit dreptului canonic "un contract între un bărbat şi o femeie prin care aceştia hotărăsc să-şi împreuneze întreaga viaţă, să se dăruiască reciproc, exclusiv şi pentru totdeauna. Căsătoria necesită o legătură sexuală şi are ca scop ajutor între soţi, procreerea şi educarea copiilor. În acelaşi timp căsătoria apără de concupiscenţă subordonând legăturile sexuale scopurilor lor fireşti" 5 . Strategiile maritale primesc. dintr-o atare perspectivă, o triplă motivaţie: căsătoria-procreaţie, căsătoria-legitimare a sexualităţii şi

căsătoria-alternativă a revitalizării economiei casnice. Acest registru justificativ şi motivational nu exclude afectivitatea. dar iubirea nu motivează singură încheierea mariajului. În schimb obligativitatea ~eprimării oricărei forme de sexualitate ce nu se supune economiei stricte a reproducerii subordonează şi determină orice alt gen de motivaţie. Discursul ecleziastic, prin trimiterile saturante la păcatul carnal, este cel ce va transforma căsătoria în expresia licită a sexualităţii, echivalentul unei datorii civice conştient asumată.

Problematizând sexul ca motivaţie majoră a mariajului Biserica scapă de sub control cuplul legal constituit. Etica sexuală a acestuia erodează, chiar şi involuntar, morala creştină: dar, fără o demarcaţie clară între infracţiunile la regulile matrimoniale şi deviaţiile în raport cu procreaţia, graniţa dintre licit şi ilicit sexual al cuplului conjuga! este foarte labilă. Aşa încât, comportamentul sexual al cuplului conjuga! intră sub incidenţa unor reglementări stricte. Relaţiile sexuale mari tale sunt interzise în timpul ciclului menstrual sau a sarcinii (cu atât mai mult când copilul mişcă), în timpul zilelor de post de peste săptămână, în posturile mari de peste an. Cuantificate. aceste zile nefaste însumează mai mult de o jumătate de an de abstinenţă. Realitatea comportamentelor dovedeşte însă, că această asceză impusă implică grupuri de indivizi şi nu întreaga colectivitate. Descifrată statistic la nivelul unor localităţi din comitatul Sătmar6, pentru a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-a constatat că fluctuaţia sezonieră a naşterilor variază în funcţie de perioadele sexual prohibite. Abstinenţa din timpul postului Paştelui poate fi descifrată statistic prin cuantumul naşterilor din luna noiembrie, iar a celei din postul Crăciunului prin naşterile lunii iulie. La Botiz, din totalul naşterilor înregistrate între 1850-191 O, 7,13% au avut loc în luna noiembrie şi 9,94% în luna iulie, 272, respectiv 361 de cupluri

1 Alain Collomp, Familii. Locuinţe şi coabitanţi, în Istoria vieţii private, voi. VI, Bucureşti, 1995, p.256 ~ Philippe Aries, Pentnt o istorie a vieţii private, în Istoria vieţii private, voi. V, Bucureşti, 1995, p.19 3 Stefan Lcnmy, Sensibilitate şi istorie în secolul al XVIII-lea românesc, Bucureşti, 1990, p. 98 4 Arhivele Naţionale Satu Mare, Colecţia Matricole parohiale de stare civilă: Agriş, Aciua, Botiz, Adrian, Amaţi, Acâş j Matei Boilă, Ioan M. Bota, Istoria dreptului canonic, Cluj, 1993, p.162 o Arhivele Nationale Satu Mare, Colecţia matricole parohiale de stare civilă: Botiz, Aciua


Ioan BOLOVAN- Consideraţii istorice şi statistice privind căsătoria în Transilvania între...

Documents

Transcript of Ioan BOLOVAN- Consideraţii istorice şi statistice privind căsătoria în Transilvania între...