DUNAREA iN spOCe eIZeNrNA (SFCOLELE X=Xrr):o FRoNTTERA pgnueernl

ALEXANDRU MADGEARU

Pentru lmperiul Roman, Duntrrea I reprezentat frontiera idealtr" o demaroalienet6 intre Oikumene gi Barbaricum. O frontieri nu numai pqlitici gi militari, ci 9imentaltr. Depiqirea ei prin cucerirea Daciei a fost o situalie de exc€ptier. Dealrfel,Imperiul Roman a renuntat destul de repede la ac€st avanpost nord-dunirean.repliind aplrarea exclusiv pe Dunire prin retragerea efectuatl de Aurelian. Dupi275, fortificarea Dunirii s-a intensificat. Au existat doutr mari etape de consolidarea /imes-ului duntrrean prin construirca a numeroase noi fortificatii, la sfErgitulsecolului al III-lea gi la inceputul celui urmitor, iar a doua in prima jumitate asecolului al Vl-lea. I;rae.r-ul Duntrrii de Jos a rezistat destul de mult. Amataromano-bizantini a purat lupte grele cu avarii 9i cu slavii pentru mentinereastiplnirii asupra Duntuii. Importanla contnolului asupra fluviului reiese 9i dinfaptul ci tratatul de pace bizantino-avar din 598 prevedea ca Dunirea si rimintrsub stip6nirea lmperiului. Ciderea limes-ului nu s-a pntrecut brusc, ci a fost unproces relativ indelungat (ceea ce arattr ci lmperiul s-a striduit si menline cat maimult controlul asupra frontierei dunirene).

Flota bizantinl a exercitat un control asupra fluviului chiar gi dupd ce zonaDunirii de Jos a fost pierduttr de Constantinopol. in secolele Vlt-X au existat maimulte imprejureri in care Imperiul Bizantin gi-a aptrrat interesele prin ofensivedesfilgurate la Dundre (vezi maijos)'.

Dunlrea a redevenit frontieri a lmperiului Bizantin prin rtrzboaiele purtate deIoan Tzimiskes in 971 9i apoi de Vasile Il in 1000-1001. Teritoriul recucerit de laBulgaria a fost apoi organizat intr-o themd, care I ctrpiitat denumirea deParadunavon sau Paristrion. A avut oar€ Dunirea aceeagi pozilie in strategia

' Este adcvirat ca Dacia lui Dcccbal sc afla intr-o pozilie inlcrmcdiart lntre civiliz4ia romanaji Earbaicun, &nr cum spunca Eugen Cizek. un regat de tip clenistic, astfcl lncfu cucerirea luiTraian poate fi priviu ca o intcgrare ln lumcs romEol E unui spaliu c€rc ftc€a panc drja dinOikumcne (E. Cizeh L'imoge de l'autre et lcs m.ntality'.s rorvincs aux f'-lV siicles de notrc 2re,in,Cdri€fs muruins d'€tudes litt6raires". 1988, 4, p. 8).

: Vczi A. Madgesru, Continuitate ti discontinuito,e aitwald la Dudrea de Jos in secoleley/-yrrr. Bucure$ti, 1997, alit pentru procesul dc destrimarc a tnes-ului. c6t $i pentru menlincrcaunor forme de dominafie bizantinf, in sccolel€ VII-X.

.,Rcvista istorictr". tom. X. nr. t-2, p.4l-55, 1999

Alexandru Madgearu

generali a lmperiului Bizantin ca 9i in epoca romani? Cu alte cuvinte, a fostDunirea aceeaqi frontieri menlinutit cu tenacitate gi aceeagi limite mentali intredoul lumi? La prima vedere, da. in rcalitate, s€ pot constata unele deosebiri, careevidenliazi atat mutaliile p€trecute in politica militarA a puterii de laConstantinopol, cit 5i un nou mod de a percepe spatiul barbar ;i, respectiv, zonaperiferic| a Romaniei .

Nu vom prezenta aici amtrnuntele organiznrii militare 9i administrative alezonei dunirene in epoca bizantin,r. Ne vom opn asupra unor fapte care scot inevidenli pozilia rcgiunii in conceptia $raregicn a lmpcriului 5i. de asemenea. inuniversul mental al bizantinilor.

Reteaua de castrr. legate prin dnrmuri 9i - in rmele s€ctoare - prin turnuri d€observalie, pe care au dezvoltar-o mmanii la Duntrrea de Jos, avea misiunea de apreveni orice agresiune veniti din Barbaicum. Au fost speculate diferiteleavantaje oferite de tercn gi s-a acondat o atentie sporiti punctelor aflate inapropierea vadurilor. in secolele IV-VI, fortificatiile de pe limes erau ocupate cutrup€ permanente (ale ctror nume le cunoa$tem mai ales din Notitiu DiSnitatum).ln secolul al Vl-lea incepe si se produc6 o modificare in conceplia aplririifrontierei. Se mentin unittlile de frontierl (limitanei sau ripariensis). dar cresterolul trupelor compuse din barbari/ae derati. in acelapi timp. deqi multe fortificaliisunt refecute sau constrsile a fundamentis sub Anastasios gi Justinian, se constate oanumiti neglijare a fiontierei duneren€. Cronicarii vremii o evidenfiazi. Agathiasspunea (exagerind, dar nu prea mult) cl invazia kutrigurilor din 55E/559 a fostposibiln deoarece ei au gtrsit fortificaliile de la Dunire,,pustii" (in sensul ci nuaveau trupe)4.

Realiarei este cl fimzs-ul epocii lui Justinian nu a fost prea eficient, depidensitatea fortificaliilor era marc. Unele dinte oraple de pe frontieri au simlit nevoiasi-qi organizeze singure aplrare4 spre sfiirgitul secolului al Vl-lea. TheophylactSimocatta (Vll. 3) aminte$e o asemenea gardl cetl{eneasca din ornplul Asamum.S-au ridicat chiar fortificalii modeste. cu val de pim6n! de cetre comunidlile locale,precum cea de la Nova eema5. Astfel, secolul al Vl-lea poate fi privit ca o perioadi detranzilie spre viitoarea conceplie shatrgice bizantinl (din secolele IX-XI), bazatA pepreeminenp fo4elor locale - stratiofi *u syrwnarlni bartari. Accste forle locale nuerau insi suficient de putemice pentru a rezista presiunii invadatorilor barbari.Victoriile - atdtea cate au existal in secolul al Vl-lea - au apa4inut armatei de manevre\comiratensis), carc se deplasa acolo unde era nevoie.

r Vezi 5i studiul nostru lre militan' organizotion tf Paradunavon, ,,Byzantinoslavica". 60.t999.2.

I FHDR n. D. 479.5 A. Milcev, S. Angelova, Archaiologitche Ausgrabungen wtd Fonchwgen in der Cegend

,,Kaleto" (Die Festun bcim DorJe Nova-Cema, Regicrungfuezirk Silistru, wiihrend der Jahren1 967 - 1 9t59. Sotra. lg'�l t.

Dunerca in epoca bizrnlina

Cu toate neajunsurile pe care le constatim in secolul al VIJea" frontieradunireanl a remas un sistem defensiv bine pus la punct, compus din fortificaliisolide (cu caracter mixt, militar gi civil), care au continuat si fie folosite gi reparatepini la finele secolului al Vl-lea gi chiar pini la inceputul cclui urmitor. in celemai multe cazuri, funclia lor militari s-a mentinut pani in anii '90 (atacul avar din593 a fost foarte grav), Destrlmarea limzs-ului s-a pefecut destul de lent qi in maimulte etape. Unele sectoare au rezistat pini in jurul anului 614. Cu alte cuvinte,unele ageziri fortificate au reuqit I supravie{uiasci destul de mult, in pofidanumeroaselor incerclri prin care a trecut zona Dunirii de Jos lncepind cu anii '70

ai secolului al Vl-lea. Practic toate acest€ fortificatii ru suferit distrugeri de-alungul secolului al Vl-lea, dar in cele mai multe cazuri ele au fost reflcute (unelede mai multe ori). Distrugerile finale se constatil in general in jurul anului 614.Unele ageziri (de acum ruralizate) s-au stins treptat. firt a exista un sfiirgit violent.Au existat deci voinla 9i puterea de a mentine cet mai mult viala urbani. Caracterulurban al fortificaliilor din provinciile dunirene se pdstreazi pini in ultimele douldecenii ale secolului al Vl-lea, uneori pinl la inceputul secolului al VIl-lea6. ftinaceasta, fortificatiile de la Dunire au reprezentat cu adevirat o demarcalie neti fa1ide lumea barbari de pe malul stdng al fluviului, o fontierd a civilizaliei, inteleasichiar etimologic (de la civitas).

Aceastl situafie contrasteazf, cu cea pe care o vom intAlni in cazul secoluluial Xl-lea: un numlr de fortificafii care de la bun inceput au avut un aspect mai multrural 9i dintre care unele au fost rapid abandonate.

ln epoca romand gi romani t6rzie, Dunirea a fost aplrati nu numai princetiti, ci $i de cltre o put€micl flote consliluite incl din sec. I d. Chr. (ChsslsFlavia Moesica\. Ea era folositi in operaliuni combinate de ofensivl la nord deDunire. Mai muhe dinhe fortificafiile de pe Jimes-ul dunlrean serveau gi ca porturi(Halmyris, Noviodunum, Carsium, Capidava etc.;t. Fo4a navali bizantinl nu adisplrut de pe Dunlre dupi ciderea linres-ului. O serie de conflicte din secoleleVll-X au implicat participarea flotei militarc bizantine pe Dunire. Misiunea sa erade a opri inaintarca inamicului in direclia capitalei sau de a efectua manevre deinviluire asupra inamicului aflat la sud de Dunlre (bulgarii, rufii lui Sviatoslav).Rizboaiele impotriva Bulgariei purtate de Constantin V (in 756, 763,767) at avuj.succes datorit6 inaintirii flotei bizantine oe Dunire o6ni la Durostorum. S-a vorbitchiar de existenla unui comandament naval bizantin'la Dunire, in secolul al lX-lea,cu sediul la Lykostomon (Chilia sau Vdlcov). Nu existii instr temeiuri suficientepentru a identifica acel Lykostomon menfionat in dedica{ia ,,Lexiconului"patriarhufui Photios. cu localitatea de la gurile Dunirii. in orice caz, o serie de

"Am prczentat pe larg proc€sul dc destrlmare a /iraer-ului in studiul lhe Downfalt rtf theIa* et Danubiaa Latc Ronan Frontier. RRH, 36, 1991 , 34, p. 315-334.

rVezi acum O. Bounegru, M. Zhadade, Its forces navales au Bas-Danubc er dla Mer Noireaur f' Vf siiclcs,Oxford, 1996.

sigilii atestii o anumiti prezenfi militari bizantini la Dunire. in secolele Vlll-lX*

Ultimul caz in care este relabri in mod aminuntit panicipatea fl'cei bizantine la

operafiuni pe Dunire este razboiul din 971 conte lui Sviatmbv- Aonci' ca 9i pe

viemea lui Constantin v, prczenta florci a fo,sr decisivi in clgigilca asediului

oraplui Dristr& mai ales dri nc gindim la cfcctul pe care l-a avut utilizareg

,,focului grecesc".Dupii recuceriree zooei Dudrii dc Jc, lor Tzimiskes a hotirit ca Dunirea

9i oragul Drisra sl fie puse srb prorc4il floci. Aga sc explici de ce la Pdcuiul lui

Soare a fo6t con*uitl imsdir o ccrrc care lvea frmqia de bazi navald' Rolul ei

era de a prevani alle drrlri rus€S'.Dupa 971 , rrni $mr cunccute uEIe r€fcriri spaadice la oper4iuni desf$urate

de floU. Asdet, in l(X6 sau 1047, ea a primit de la impiratul Constantin IX ordinul

sd impiedice rrecerea Dunnrii de cnft triburile pecenege conduse de Tyrach' Au fost

trimise de la Constantinopot 100 de trirernero. Folosirea flotei este alestati 9i in cursul

rizboiului lui Alexios I Comnenul contra pecenegilor, in anul l08E' Ea era

comandati de Gheorghios Euphorbenos 9i avea misiunea si taie rctragerea

pecenegilor'r. in acese imprejurnri a ajuns probabil la Dristsa 9i 'mesajul

ionnndantului flotei imperiale Constantin Dalassenos (droungarios ton ploimon), al

cirui sigiliu a fost publicar recentr2. in ambele cazuri, este vorba de nave trimise de la

Constantinopol, nu de o floti a Dunlrii' Nu mai existo o forld navald stalionald

Wrmanent pe Drmdre, care sd poati preveni incursunile pe care barbarii le puteau

declansa folosindu-se de numeroasele vaduri. Se pare ci misiunea apdririi navale a

Dunirii era incredintati flotei care stationa la Anchialos (Pomorje) sau la

Messembria {Neseblr)rr. in orice caz, atunci cdnd avem informalii despre trimiterea

unei flote la Dunir€, gim ce aceasta era trimisd de la Constantinopol''.in epoca existenlei themei Paradunavon (secolele XI-XII), celebra

thalassocralie bizantini incepea se decadirs 9i nu va mai trece mult timp pen6 la

cedarea controlului asupra mirii vene{ienilor, iar apoi genovezilor. Chiar Alexios I

a fost cel care a fost nevoit si apeleze la ajutorul flotei veneliene pentru a pune

capit agresiunii regatului normand din Sicilia, in l0El-l0E2 Rolul redus al flotei

in apirarea qi menlinerea frontterei dunirene constituie o deosebire insemnati fali de

I Vezi A. Madgearu, Continuitote ..,p.144-149 - cu bibliografia problemer''P. Diaconu, Quelques problimes rclatifs d Ia fonereste byzantine de Pdcuiul lui Soare'

d'apris les demiires fouilles archiob4iquzs, ,,Dacia", NS, 10, 1966,p 3?0"' skylitzes- Kedrenos, FHDR, III, p. 155." Ana Comnena. FHDR, tll, p. 99.'21. Jordanou. Neizdadeni vizantiiski olovi peiati ot Silistro (lll), .,lzveslija na Natodnija

Muzej", Vima, 24 (39), 1988, p. 96, nr. I l .rr H. Ahrweiler, Byuncc et la mer. Lt morhe de guerre la politi4ue et les instilutiont

nariimes de Eyzance aurVI|-XV siicles,Paris. 1966, p. 167'' vezi $i P. Diaconu, oI,. cit.,p.37O.It Vezi H. Ahrwciler, op. cit., p. I l?-130.

DuneJcs in cDoca bizantina 45

epoca roman6. Dealtfel, unele dintre vechile porturi nici nu au mai fost utilizate(Capi&va de exemplu). Cetatea de la Pdcuiul lui Soare a fost transformati in a5ezarefortificati firi funcJie naval4 dupi noua ofensivi bizantinl din 1000/1001 (dupn cefusese abandonati infe circa 976 ri 1000/1001)'6. in acel momeng rugii nu maiprezentau nici un pericol (anterior ei desf{guraseri ofensive pe mare qi pe Dunire,folosind mici ambarcatiuni). Pecenegii, chiar devenili ostili, nu erau o putere naval6.Astfel, s-a renun[at la apirarea liniei Dunirii printo floti sta{ionatii pe fluviu. A fost 9iacesta un aspect al declinului general al puterii navale bizantine in secolele XI-X .

Aperarea provinciei dunfuene in vremea. lui Vasile II se baza aproapeexclusiv pe fortificarea malului drept al Dunirii. In aceastii privinti, s-a intreprins oactivitate constructivl considerabilS (care o continua pe cea din vremea lui loanTzimiskes). Cercetiirile arheologice au constatat refacerea mai multor fostefortificalii romane, pe aceleagi amplasamente (Garvln, Hirgova, Capidava 9i altele,mai putin cunoscute prin silptrturi), sau ridicarea altora noi (Picuiul lui Soare,Nufiru). Ese adevirat ce frontiera dunircane bizantine remane incd destul de pulincunoscuti, in comparafie cu limes-ul roman. Aceasta, gi din cauza unui anumitdezinteres al arheologilor bulgari pentru fortificaliile de epoci bizantina. (Situatiaeste diferiti in cazul sectorului iugoslav al frontierei bizantine, unde existi o seriede cercetiri exemplare). ince nu- poate fi elaborati o monografie a frontiereibizantine de la Dunire, fiindcl sectoare intregi rlmAn foarte pufin cunoscute (deexemplu. intre Vidin Si Svi5tov).

Dupi 971, srategia lmperiului a mizat un timp pe prietenia pecenegilor, cucare s-a incheiat un tratat de alianld chiar cu prilejul infringerii lui Sviatoslav.Relaliile cu pecenegii s-au m€ntinut pagnice pin[ in 1027. Gravitatea ataculuipeceneg din 1027 se explici poate, prin efectul de surprizi, care a linut nu numaide atacul in sine, ci 9i de locul pe unde s-a desfilgurat, prin vest (eventual prin a9a-numitul yad al Cunanilor de la Calafat-Vidin). Se gtie cn i-n 1027 a fost afectatithema Bulgari4 adicl zona occidentald a Dunarii de Jos''. Au urmat insi alleatacuri, succedate la intervale scurte, in anii 103zl--1036. Cel mai devastator a fostcel din 1036 (de fapt, in primivara acelui an au avut loc trei invazii)rE. Arheologiaconfirmd dishugerea mai multor fortificalii de pe Dunire 9i din interiorul provincieiParadunavon in anii 1034-1036: Tulcea'', Qarvin (Dinogetia)'", Turcoaia (Troesmis)(cetatea de est)2r, Capidava22, Tzar Asen2r qi altele.

'' P. Diaconu, op. cit., p. 369.It P. Diaconu,Izs Petchinigues au Bas'Danabe. Bucure$ti, 1970. p 40-42tt lbidcrn. o. 4349 .re Ch. Mdnucu-Adamc$eantt, Rapon frn@l asupra locuiii medievale timpuii de la Aegl-ssus'

Tdcea lsecolele X-XV), ,,Peuce", I l, 1995, p. 364. '

!' L Barnca, 5t. Srctln cscu. Din istoria Dobrogei. lll. Bucurcali, 197 | . p 355rl Gh. Manucu-Adsmesleanu, D. Georgescu, Monede bizantine din colectta Georgescu

tsccolelc X-Xlll), ,,Pcvce", 12, l , p. 285-286.!2 P. fli aconu, lzs Pctc hiaigucs ..., p. 44.2r v. Dimoua, Ronnosredaovckovruta krepost do sclo Tur Ascn, Silistrenko' ..Dobrudza".

Vama, 10, 1993, p.65,73,

Alexandru Madgearu

Una dintre urmirile marii invazii pecenege din 1036 a fost abandonareaforrificaliei de la Dervent. Distrusa, ea nu a mai fost ref6cuti2a. Astfel, vadul deacolo, unul dintre cele mai importante in antichitate gi evul mediu, a fost lesatneaparat. (Pe malul opus, cetatea de la Picuiul lui Soare se transformas€ intr-osimph agezare fortificad). A fost un fap foarte grav, fiindci acest vad se afltr la odistanli foarte micl de Drisra, re9€dinla provinciei. O neglijentl incredibili, caredenoti gravitatea situaliei in aceasti provincie periferici, in vr6mea de totalinepisare fa{i de armati $i aperarea statului, carc a caracterizat perioada care aurmat dup[ moartea lui Vasile It. Neglijenp era cu aiiit mai mare cu cat Stim sigurci si Dristra a fost afectate de invaziile in 1034-1036 (edificii incendiate, datate cumonede anonime tip B, emise in intervalul 1028-1034, descoperite in stratul dedf,rimiturl)2r.

Nimic de mirare in aceas0i situalie. Urmasii lui Vasile ll, Constantin Vlll(1025-1028), Roman lll (1028-1034) qi Mihail IV (1034-1041), au neglijat cutotul apirarea statului pi chiar au subminat baza acesteia fiindc[ au abandonatprotejarea propriet{ilor stratiotilor - adici a celor care in epoca impimlilormacedoneni au constituit el€mentul esential al armatei. Mai mult, a fost incurajatldestramarea sistemului stratiotic, prin autorizarea riscumpirf,rii obliga(iilormilitare prin bani. Sumele oblinute au fost folosite mai ales pentru cheltuieli denaturd civill gi doar in mici mtrsuri pentru crearea unei armate de mercenari binepuse la punct26.

Srategia generali a lui Roman l nu s-a bazat pe o analizi lucide a realite$i,ci pe pofta de glorie. Mihail Psellos scria c! el avea ambilia de a cuceri ,,toateptrmanturile barbare de la rlisirit 9i de la apus". dar c6 pe popoarele barbare de laapus ,,nu le prca lua in seami, chiar daci le-ar fi putut ingenunchea lesne; inschimb, de cdte ori igi indrcpta gandurile spre cele de la soare-risare, socotea ceacolo s-ar putea el impune gi gi-ar putea dura o domnie mtrrea1d"2?. NeglijareaPeninsulei Balcanice a ingiduit dezastrul din anii 1034-1036.

Invaziile din 1034-1036 au fost decisive pentru slIbirea frontierei. Decidereamiliare din vremea nedemnilor urma5i ai lui Vasile Il igi gisegte la Dun6re unexemplu elocvent. Chiar dacl unele fortificatii au fost reficute, ele nu au maialcAtuit elementele unui sistem defensiv bine pus la punct, capabil si respingdatacurife. Acest sistem se atomizeazd. Agezirile fortificate devin din ce in ce maimult centre aulonome, care se aperau singure, duptr puterile lor, fire a mai afteptaajutorul puterii imperiale. Unele fortificalii nu mai sunt refecute dupi aceste

r{ P. Diaconu. bs Petchinigues.... p. 44: ldem, Denenr. in Enciclopedia orheologiei Siistorizl vechi a RomlAni?i. Il. Bucuresti. 196. o. 50.'<

Vezi S. Angelova. J ur Ia caractiristique de la ceranique du Haut Moten Age, prnvenant deDrastor (silistra).in vol. Dobrudia. Etudes ethno-culnrelleJ, Soria. 198?, p. 94.

:6 Vezi de ex. G. Ostro go.sky, Histoir. fu t'tat byzantin, Pans. I956, p 346-347,35,f 355.'' Mihail Psellos, Crorografa. t.ad. R. Alexandrcscu. Iafi. 1998. p. 34 (lll, 4), p. 35 (llt. 7).

7 Dunlrea in eDoca bizantid

invazrir. hin efectele lor, invaziile din anii 103r!-1035 marcheaza ceea ce amputea socoti o primd etapd a destfim(trii sistemului defensiv crcat de Tzimiskes5i Vasile II.

A doua etapd de disolulie a aceslui sistem defensiv a fost reprezentata deinstalarea unui grup de 20.000 de pecenegi pe teritoriul Imperiului, in sudulDobrogei gi in nordul Bulgariei actuale (in 1045). Pecenegii condugi de Kegen aufost primiti de implratul Constantin IX, p€ntru c6 ace$tia erau in conflict cu un tribrival, al lui Tyrach. Scopul era dublu: oprirea atacurilor slv6rgite de acegti pecenegi5i folosirea lor ca armtr contra fr4ilor lor de dincolo de Dunlre. Kegen s-acregtinat, a primit titlul de patrikios qi a fost declarat aliat al lmperiului(symmachos). Oamenii lui au fost colonizali, au primit pementuri 9i li s-au acordat,de asemenea, trci fortificatii (neidentificate)2e. Este posibil ca lui Kegen, devenitcre$tin, str-i aparfini sigiliul cu inscripfia loanrcs magistos kai archon Patzintkiat ..., descoperit recent la Silistrar0. in acest ciu, sigiliul ar aresta un rnornent ulteriordin cariera gefului peceneg, cici titlul de magistros era superior celui de patrikios.Termenuf Patzinakia srgercazl, existents unui teritoriu peceneg autonom, aflatundeva la Dunirea de Jos. Fiindcd mai tarziu pecenegii apar ca stipini in nord-estuf Bulgariei. probabil cI acolo poate fi localizati Patzinakia (vezi mai jos).

Colonizarea de foederati barbari a mai fost practicat2t gi in epoca romanltArzie, chiar in aceeagi zoni (carpi, goli). Dar pe atunci, nupele & foederati eruu ofo4i auxiliarl a armatei regulate. La mijlocul secolului al Xl-lea, ace;ti pecenegiau devenit imediat un inamic interior, carc a creat mari probleme in deceniul carc aurmat. Faptul ce s-a apelat la contribufa acestor barbari nesiguri pentru apirareathemei Paradunavon aratil cA situatia sistemului defensiv era foarte dificil5.Cedarea a trei cetilli gi acordarea unui teritoriu autonom evidenliazl rolul efectivincredin{at acestor pecenegi in apirarea provinciei.

Slibiciunea sistemului defensiv de la Dunlrc este evidenliati de trimiterea inajutorul armatei din Paradunavon I unor trupe terestr€ gi navale din alte zone aleImperiului. Invazia pecenegilor lui Tyrach din 1046 (t047) a fost posibiln 9i dincauza nepriceperii comandanlilor - o spune Kekaumenossl. Este vorba de ducelethemei Paradunavon (Mihail), dar 9i de Constantin Arianites 9i Vasile Monachos(ducii de Adrianopole gi, respectiv, Bulgaria), care fuseseri trimi5i in ajutor. latA ci

:* P. Diaconu, Izs Petch6nigues..., p. 44 si R. Florescu, Z. Covacef, Starigrafra Cqidaveiromane tArzii ti feudele timpvii. ..Ponrica '. 2 l-22. 1988-1989. g. 244 sustin distruccrea definitiv, aCaprdavci in 1036. Unele descoperiri monetarc ultenoare arau ins, c6 tocuirca a mii conlinuat penela 104.611041. Vezi G. Custurea, Cotalogul monedelor bizantine anonime descoperite h Copidava..Iontica". 28-29, t995-t996. D. 301.

re Vezi P. Diaconu.l,e s Pctchinigues.... p.57-{li L Barnca. $t. gt€filnescu, 12. cir.,p.t76.''1. Jorda.nov. Sceau d archonte de PATZINAKIA du Xf siicte,,,Etudes Balkaniqucs", 28,

1992. 't., p. 79-82.' ' Kekaumenos, FHDR, l lt, p.23.

nici atunci cAnd erau reunite efectivele mai multor corpuri de armatd nu se puteaapira in mod eficient frontiera dundreani. Dealtfel. potrivit cronicarului Skylitzes,Tyrach a trecut Dunirea atdt de ugor fiindci ,,lipsea orice fel de pazA"".

Un alt caz semnificativ este cel al incercdrii de respingere a invaziei uzilordin 1065. incercare esuatd in ciuda concenulrii unor forte comandate de duciiNikephor Botaneiates 9i^Vasile Apokapes (acesta din urma, aflat in fruntea uneiarmate aduse din orient)''.

A treia etopd a disoluliei sistemului defensiv bizantin de la Dunero estereprezenate de un fenomen totodati militar 9i social-politic: transformarea acelorgreniceri pecenegi instalati de ctrtre impEratul Constantin lX intr-o fo4i o$iliautoritdfii centrale, o fo4i care a provocat sec€siunea provinciei dundrene timp deaproape 20 de ani. Penau epocs respectivd, nu era nimic neobignuit. Imperiul a fostconfruntat cu mai multe mipdri separatiste 5i revolte. care au fost inlbuqite doarprin acliunea hotirati a lui Alexios I Comnenul (l0tl-l I l8). Dupl cum bine s-aobservat, rebeliunea oragelor paristriene a fos un semn al disperlrii popula{iei cares-a vizut lipsiti de protectia autorititii imperiale 9i, totodati, un simptom alslabic iunii acestei autoritilix.

in 1073, stratiolii qi locuitorii oragelor s-au revoltat contra politicii fiscale aimpiratului Mihail VII, aliindu-se cu pecenegii. Impreunl cu acestia, au intreprinsatacuri contra capilralei. ln 1078, rebelii se supun noului implrat Nikephor lll, darulterior cetatea Dristra a continuat st fie stipanid de geful peceneg Tat6s, care arespins asediul organizat de armata bizantinl in 10E8. Nu este aici locul uneiexpuneri aminuntite a evenimentelor". Ne inte.eseazd doar faptul cl ele pun ineviden{i iegirea acestei zone de sub autoritatea efectivi a Bizanlului qi extindereadominafiei pecenegilor de la nord de Dunire asupra unei p64i din themaParadunavon. Teritoriile stlp6nite de Tat6s, Seshlav qi Satza se localizeazi cel maiprobabil in sudul Dobrogei (avem in vedere Dobrogea istorici) 9i in Deliorman.Nordul Dobrogei a continuat str aparfinl efectiv lmperiului'.. Mai recent, unelecercetS,ri numismatice au demonstrat ci la Isaccea a functionat in secolul al XIJeaun atelier monetar, care asigura necesarul de monede pentru Dobrogea. Duperebeliunea din 1073, aceste monede au continuat str fie emise pintr in timpul

I Skylitzcs-Kedrenos. FHDR. Ill. p. 155. Penrru evenimente. vezi L Barnea. $1. $teftrnescu.op. cit.,p. 121-129.

$ Skylitzes Continuatus, FHDR, IIt, p.6l-63: Mihail Artaliares. FHDR, Il l , p.69-?lrL Bamea, $t. $teftncscu, op. cir., p. 133-135. Problcma funcliei delinure dc Vasile Apokapcs inf064l1065 este prcn complcxe p€ntru a fi lratattr aici. Vczi anicolul nostu Unele obsenalii osuproistoriei themei Porudunovon (despre Vasile Apokapes),,,Ponica", 31. 1998, p. 219-2t4.

'" N. S. Tana$oca l"J Mi.xobarbares et les fornwtions politiquet psristriennes du Xf siicle,RRH, 12 , 1973. l , p .80 .

rr Vezi pc larg in l. Bamea. St. $tefancscu. o/r. cn., p. 135-153." Vezi P. Diaconu, Les Petchinigues ..,p,l l2-115.

domnrei lui Nikephor III (1078-1081), dar ele au circulat aproape numai in paneade nord a Dobrogei. Deci, jumdtatea de nord a Dobrogei rimlsese sub autoritateaputerii centrale".

Istoriografia romAneascd a acordat o atenlie deosebitd evenimentelorpetrecute in Paristrion in anii 1073-1091, deoarece N. Iorga gi N. Blnescu au vfuutindiciile unei evolutii cetre forme statale romdnegti in revolta celor trei conducitoriTat6s (zis 9i Chalis), Satza 9i Sesthlavr8. Aceasti teorie a ,,primelor forma{iunistatale romene$ti" amplasate pe intregul cuprins al Dobrogei a cipetat un anumitcaracter ,,oficial", degi izvoarele se opun in mod categoric unora dintre punctele devedere sustinute de lorga 5i Binescu. Teoria nu a fost contestati doar de cltre ceicare, tenden{ios, au ciutat si elimine factorul romdnesc din istoria themeiParadunavonre. Studii temeinice, datorate unor specialigti romani, arati ci teoriaIorga-Bdnescu est€ lipsitd de fundament{. in primul rdnd, interpretarea numeluiTat6s (Tatois) ca o rranscriere a numelui romanesc Tata este neintemeiatd si a fostcontestate de lingvigtiar. Cronicarul Mihail Attaliates spune clar ce acesta eractrpetenia pecenegilor. Supranumele sdu Chalis aminte$te altl etnie tiircice,khvalizii, p€ care un alt izvor bizantin (cronica lui Kinnamos) ii atesti in p6rtiledintre Dunire gi Sava dupi citeva deceniia2.

in 1073 a luat na$tere o secesiune fali de autoritatea centrale a populalieilocale, care era compuse din diferite etnii, de la romini pin6 la pecenegi. Uneleclpetenii pecenege gi-au asumat puterea, creand in Dobrogea un teritoriu care adevenit practic independent, dar care astfel s-a barbarizat din punct de vedere

r7 E. Oberlander-Temovcanu, Un atelier monitaire inconru de la deuxiime moitii du Xfsiicle dans le thime de Parisrioa. RESEE, 21. 1983,3, p.261-270: Gh. Mtrnucu-Adametteanu. Di,nou dcspre monedele bizsntine nmate, din secolul ol Xl-lca, descopeite in DobroSea, ,,Pcuce". 12,1996. p. 321-i76t ldern. Un atelier monenr dobrogean din secolul a! XI-lea...Studii fi cercegri denumisma t i cd . 12 . 1997 (1998 ) .p . l t 9 t 49 .

ttN. lorga, Les premiires cristallisurions dEtar des Rowtnu1 ,,Bulletin de la SectionHistorique'. 58. 1920. l. p 33-46i N. Banescu. L?J premierc timoignages byaontins sur lesRoumains de 0as-Darure, ,.Byzatrinisch-Neugriechische Jahrbrich er". l, 1922, p.28'l-3lO

r" M. Cy6ni, Zur Frage d.er rurnitnischen Staatsbildungen im Xl. Jahrundert in ParistriontArchotsierende Volksnamen und ethnische Wirklichkeit in der .,Alexias" von Anna Komnene). e\trasdin -Archivum Europae Centro-Oricntalis". 9-10, l94l 1944. p. l-106i V. Tipkova-Zaimova. l,apopulotioa du Bds-Dotube et le pouvoir bvaatin 6f -XIf s.), in Actcs du Xf Congris lntemotionald tud.t Bva inet, (Athines, Septembre ,1976), lV, Alhdnes. 1980, p. 332-315.

e C Nertulqscu, Ipo, eza lomaliun or polrhce romdne la Dinare in sec X,1. ..Revista IstoricdRdil|-. 7- 1931- l-2, p. 122-l5l: V. Spinei, Realitdlite etno-politice de lo Dunarea de Jos in,<&e Xl-X in crcnica lui Mihail Sirianul (ll), ,,Revista de istoric", 37, 1984. 2, p. 134. Vezj,ssI pobbrci la l. Barne4 $r. gtcflnesc!, op. cit., p. 139-l4j.

': V. Bogrca, Pagini ittorico-flototLbe, Cluj, 1971. p. 49-50; N. DrAEu\u. Roni i in.txzJt Ii,l-XI|'p bea toponimiei ti a onomasrc?i. Bucuresti, 1933. p. 573-5?5.

< V, f,ogce. op. cir., p. 35; P. Pavlov, Eeleiki za hokoj liinosri or bAlgarskoto srednovekovne s4.a t*yu rc Ddrdio ptez XI Xlll y.,,,Dobrudla", Vama, 9, 1992, p. 169-112.

politic, ajungand o prelungire a,,imperiului stepelor". Tat6s 9i ceilalli conducetori

locali s-au aliat cu pecenegii goniti de cumani din Moldova 9i Muntenta'Prin luarea puterii de cdtre pecenegi in sudul Dobrogei, frontiera dinte

lumea barbard si lumea bizqntind se eslompeazd aici. Barbarizarea etnica incepuse

deja, prin patrunderea masivl a pecenegilor. Urmele acestora (precum. gi 1l.ecumanilor) ie glsim atet in toponimia dobrogeanl (Peceneaga, Comana 9i altele)*''

cit gi pe cale arheologici. Pandantivele foliforme specifice penlru pecenegi s-au

descopirit in toate pa(ile Dobrogei, in agezirile fortificate 9i in mediul rural*'

Termenul de ,,barbarizare" il socotim Potrivit. dacA este sa judecAm din punctul de

vedere al bizantinilor. Attaliates afirma c5 scilii (adicd pecenegii) le-au impus

locuitorilor din Paristrion ,,modul de viali scitic''s. Este o expresie care ne amintegtede spusele lui Ovidiu despre barbarizarea grecilor din ora;ele Sciliei Minore.

O seami de discutii au fost purtate pe marginea semnificatiei termenului demixobarbaroi aplicat de Attaliates gi Ana Comnena rebelilor de la Dunlre. conduqide Tat6s, Sesthlav gi Satza. Unii cercetitori au inples acest termen ca o referire fiela un mozaic etnic (real), fie la un amestec de populalie bizantini 9i barbari (in

general)t6. Se pare cl opinia cea mai interneiati este aceea ce mli., barbaroi este untermen ,,tehnic" apa4inend vocabularului autorilor savanli, un cuvent care estebinecunoscut in alte contexte istorice (de epoci clasici) 9i care se referd la ocomunitate sau la o persoani cu un statut ambiguu fi intermediar intre civilizatie(elenism) gi barbarieaT. Pentru reprezentanlii elitei intelectuale, Ana Comnena sauMihail Attaliates, rebelii de la Dunire nu puteau fi decat semibarbari, deci inferiori,deci refractari fa ordinea definitorie pentru civiliza{ie. Aceasla, indiferent deoriginea lor enicd. Prin urrnare, zona mixobarbari este o periferie din punct devedere imaginar, nu numai geografic. Ea este mixobarbare nu din cauza unuiprocent mai mic sau mai mare de populalie negreace. ci fiindci ea este situati intre

!3 P. Diaconu. lzs Co unans au Bas-Danube aux Xf et XIf siicle.r. Bucarest, t978,p 26 34l.ldenm CAkva consideralii pe morginea unor toponinice dih dreapla Dund i de Jos (=ona Ostrov'Cochirlent). ,,Pontica . 10, 1977, p. 62.

o'1. Bamea. I>andanri\te din ep<ra leudald tinpurie de la Dinogetia, SCM, 27. 1976' 2.2?5-278iP. Diaconu, Doud wndantive foliforme de bron: de la Pdcuiul lui Soare..Coltura 5i cirilizaliela Dunirea de Jos . Calirasi. 34. 1987. ll3 ll4; L Oberllindcr-Tarnoveanu, Slofrrni an,ice pe razacomunei Mahmudia (jud. Tukea), ,,Peuce".8, 1980. p. 66r T. Papasima. Pandantiy fohaceu descoperirin Dobngea. ..Pontica". 23. 1990. 359-361 (dc la Valea Dacilor. .iud. Constanta: trimiteri fi lacxemplarele de Ia: Garvdn. Histria Targulor. Pdcuiul lui Soatc, Nuf:lru. Mahmudia" Isaccea)i(;h. Manucu-Adame$teu\!. Aspecte ale culturii materiole vechi romAre ti in lumina descoryririlor .le laBucuresti (secolele IX XI), ,.CerceEri arhcologice in Bucure i".4. 1992. p.64 (Nuflru).

" FHDR, l lt, p. -13.'" N Elncscu. Izs duch6s byzattins de Paristrion ( Paradounavon) et de Bulgarie. Brcarest,

1946, p. l0l; P. DiaLonl' l , ks Petchtn?gaes..., p. l0l.rr E. Stenescu. &s ,,Mi.wbarbares" du Bas-Danube au Xf siicle lQuzlques problimes de la

tetutinologie des textes ). ..Nouvelles Etudes d'Histoire".3. 1965. p.45-.19: N S. Tanasoca. (?. cir,p .66-14 .

Duntrrea ln epoca bizantind 5 l

doud lumi. Astfel, Dunirea inceteaze a mai fi o frontieri clard intre Bizant sibarbari. Ea devine o frontierd permeabitd. intre Imperiu gi linuturile de la nord deDunire nu mai este o linie, un limes, ci o zond de tranzilie, o periferie in carepopulalia qi modul de viall al acesteia sunt p€ jumitate barbare.

Imaginea provinciei Paradunavon ca un teritoriu de intr€pltrunder€ acivilizaliei cu barbaria corespunde perfect cu realitatea militare - o frontieri caredin anul 1036 nu mai era capabill si opreasci invaziile barbare qi care sedescompusese intr-o seame de afedri fodificate autonome fafi de puterea centrala.

Restabilirea autoritifii centrale asupra Paristrionului dupl l09l nu a adusdecit ci(iva ani de pac.e. O invazie cumand petrecutl in 1094 a avut efecte serioase,mai ales ci ea a urmerit gi instalarea pe tronul irnperial a unui impostor carecAgtigase increderea cumanilor. Acest Constantin (care se d[dea drept fiu alimpiratului Roman IV Diogenes) a gesit sprijin gi la unii locuitori din imperiu. careau predat cetilile de bunl voies. Cercetirile arheologice gi numismatice audemonstrat cii in 1094 sudul Dobrogei a suferit distrugeri foarte grave, in timp cezona de nord, cu gurile Dunirii, a fost mai feritlae. Doue alte invazii ale cumanilor,in I I l4 qi I 122. au provocat noi distrugeri pe frontiera dunlreaniso.

ln secolul al XII-lea, strategia bizantina a acordat Dunirii o atentie destul demare. dar numai sectorului apusean. aflat in contact cu Ungaria. impiralii loan IIComnen ( l l l8-1143) qi Manuel I Comnen (1143-l IE0) au intrepr ins o act iunesistematice de -respingere a ofensivei maghiare cise sud-est care a caracterizataceastA epoce. In acest scop au fost iniliate mai multe operafiuni militare, care aucondus gi la ofensive la nord de Dunlre (in Banat gi chiar in Transilvania, prinpasurile Carpalilor Orientali). Rizboaiele s-au conjugat gi cu o acliune diplomaticd:atragerca cnezatului rus de Halici intr-o alianlI contra Ungariei. in acest fel, eraasigurati gi aplrarea contra cumanilor (comb6tuli de rugi)5r. De asemenea, a fostconsolidat sistemul de fortificalii dintre Vidin gi Belgrad52. Conflictele cu Ungariaau implicat indeosebi aplrarea ceilor de comunicalie terestre cetre Vidin,Bnnicevo gi Belgrad. Efectul a fost concenttarea aten{iei cdtre sectorul vestic alfiontier€i dunircne. Tocmai de ac€ea gtirile despre sectoarele bulgar qi dobrogean.lc Dunnrii in secolul al XII-lea sunt sporadice. Se poate vorbi de o neglijare a

t .&. Co|tttEna, FHDR, IIl,p. I l3-t t7.'GL iltrqr-Arlancl^nu. .4rp""t" ol" politicii inpdrutului Ale.xios I Comnenul la Dundrea

t Jz h fu tlinelor descoperiri sfragistoe Si numismatice...Revista lstorice'. SN. 6. 1995.lJ : !51-!9

'l 8D... SL Stcffncscu. o2. cir, p. I53-154.-' T f*r*i. tz rtlac bvpntin de Sirmium-serbie au Xf et XIf siic/es, ,,Zbornik Radova

\ :z!*'t4 - -. Bdgrad. 8, 1 4. 2, p. 481-482; G. Moravcsik. 8,\,zanrt.r, and rhe Mag,tars,Br'JAt sgggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggr rtQ l tt-92: P. Daconu. Despre situalia poliica de la Dundrea de Jos in secolul ol{rr',.d. SCIYI lt- l.rl5. t. p. ?9�r30l .

i: v:z Itl ltpri. La hd.rest t du ,utime defensif bvzantin en Serbie au Xf -�XIl siicle.--Strnnr- \S.8.Lri,a2- 1991. p. l6+t85.

aplrtrrii acestei zone, care transpare $i din reprosul acelui barcagiu de la Dunire,

adresat impiratului Manuel, "u piil"lut in(ierii contraofensivei din I1485r.Cumanii erau considerali un inamic mai puJin periculos decat Ungarla.

Revolta Asenegtilor din llE5 a distrus ceea ce mai remesese din sistemuldefensiv bizantin de la Duntrrea de Jos. Fapt semnificativ, r€belii au apelat laajutorul cumanilor de la nord de Dunire, Ia fel cum frcuseri oraqele rlsculate in1073, care se aliaserd cu pecenegii din afara imperiului. Astfel, disparifiadominafiei bizantine la Dunlrea de Jos a fost ultimul moment al unui Eir de faptecare au marcat o treptati destrimarc a sistemului defensiv creat de Ioan Tzimiskesgi Vasile Il. Fortificaliile ridicate de-a lungul Dunirii nu au fost capabile siopr€ascl extinder€a dominaliei centrelor de puter€ de la nord de fluviu (pecenegii,

apoi cumanii), care au actionat in cooperare cu forlele centrifuge inrcrneA fost Dunirea o veritabile frontier6 a civilizatiei bizantine in secolele XI-XII?

in secolul al Vl-lea, provinciile dunirene erau cu adevirat zone urbanizate, profunddeosebite de tinutul barbar de la nord. in schimb, constatim cl thema Paradunavona devenit din ce in ce mai mult o zonl intermediartr intre lumea bizantini si ceabarbari.

Daci facem abstraclie de Dristra (un orag cu adevlrat dezvoltat), ?n aqezirilefortificate de pe frontiera dunlreand nu s-au descoperit pini acum edificii publice.militare sau civile, cu exceptia unei mici biserici de la Garvin. Aceasta era de fapto capeld de mici dimensiuni, care a fost ridicate imediat dupl 971 pentru soldaliicare au refec $i ocupat cetate4 in vremea lui loan Tzimiskes". Se pare ci doar inprimii ani dupi cucerire s-a procedat la o activitate constructiv[ temeinicd, laridicarea unor constructii de piatri, dupl un plan sistematic, care erau folositepentru incartiruirea trupelor (soldalii din armata de manevri - tagmata). Astfel deconstructii s-au descoperit la Garvin gi Capidavass.

Este adevtrrat ci unele mari aseziri nu sunt cunoscute decat foarte sumar(lsaccea, Cemavoda-Axiopolis). La Axiopolis se $ie ca in ultimul deceniu alsecolului al Xl-lea fiin{a o episcopie56 - ceea ce presupune o biserici episcopali dedimensiuni mai mari, adicl o viali uban! dezvolati, de alte propo(ii decitlocuirea modestl inregistrati la Capidava sau Garvin. La fel de adeverat este ctr nucunoagtem nimic sigur despre amplasarea acelei aqeziri care a cunoscut o mare

r 'Kinnamos, FfiDR, l l l , p. 235.svezi P. Diacoou, lJne hformation de Skvlitzes-Cidrlnos d la luntiire de I'archiologie,

RESEE. 7, l969. l, p. 49.55Vezi P. Diaconu, i propos de la culure nati elLe b\ztntine du Bas Dawbe aw X'-Xll'

siicles,in Actcs du XV Congris Intenwtional d'Etudes Byuatines, vol. Iv. Athdnes. 19E0, p. 98.tnEm. Popescu, Nores on the Hittory of Dobroudja Ih the I tth Century: the Bishopric of

Axiopolis.hldem, Christionims Daco-Romano. Florilegium studiorum. Bucureiti. 1994. p. 421-4381P. Daconu. Sur l'org.trisotion ecclisiastiquc dans la rigion du Bas-Danube (demier tiers du Ksiicle -XIf sibcle), in Etudes btzonrines et post-byzontines. ll. Bucuregi, I9l, p. 87.

inflorrr in cpoca uherioari (secolele Xlll-XIV) - VicinasT. Cu toate aceste lipsuri& informape, putem afirma firtr a gregi ca multe dintre agezArile fortificate de oefrontiera dunireane -aveau un aspect mai curdd rural, in ciuda zidurilor de incinticare le inconjurau. In fond, in evul mediu romdnesc sunt cunoscute sate fortificate(este drept, cu valuri de pement, nu cu incinti de piatri)58. Nu putem atribui uncaracter propriu-zis urban unor ageziri compuse din bordeie, care erau construitefirt a respecta nici un plan gi fhri o relea stradaltr bine definitd. Aceastd folmd dehabitat era mai spropiatd de cea speciJicd lumii barbare de Ia nord de Dundre.decdt de civilizalia bizantind propriu-zisd, din interiorul Imperiului. Desigor,intensitatea circulaliei monetare gi existenla unor ateliere me$tesuglre;ti constituietrasituri ale unor agezlri de tip urban. Cu toate acestea, deosebirea dintre agezirilede la Garvdn sau Picuiul lui Soare gi, de exemplu, Varna sau Nesebf,r, este uria$d.Lumea urbani bizantini se termina undeva in sudul Dobrogei (Dristra-Caliacra-Varna). Doar Isaccea, prin pozilia sa deosebiti, precum 9i enigmatica Vicina (maitarziu, insi), pot aspira Ia statutul de adevirate ora$e.

Ora;e sunt considerate 9i fortificafiile de la Nufiru gi picuiul lui Soare (invirtutea func{iei lor militare). Se apreciazi ci fortificaliile bizantine de la Dunire,prin fun_c1ia lor militari, definesc un anumit tip de agezare urbani, 9i anume unamilitari5e. Dacl admitem acest criteriu al funiliei militare, atunci toate asezirilefortificate cercetate pe Dun6re ar trebui considerate orase - ceea ce nu este cazul.fiindc[ unele sunt de dimensiuni cu totul reduse (Tulcea, Dervent, chiar Capidava).Atunci. criteriul de definire a caracterului urban rimAne tot gradul de dezvoltareeconomicd gi urbanistici. Prin activitatea comerciali fi megteiugereascd, agezdrilefbrtificate de la Dunlrea de Jos pot fi socotite orage. Dar tipul lor de habitat estepronuntat rural. Astfel, condilia lor a fost una intermediard intre oragul bizantinpropriu-zis 9i aqezirile de tip rural, iar aceasta este o fateta a caracterului,,mixobarbar" al provinciei bizantine dunirene.

Aceasta este situatia pe care ne-o dezvdluie arheologia. Cum sd explicimatunci mirturia at6t de diferitd din vechea cronici rusd? Cele 80 de orase care ar fiexistat la Dunire inci de pe vremea lui Sviatoslavm (deci pulin inaintea recuceririilui Tzimiskesl) sunt probabil o crealie rezultati din hipertrofierea lumii bizantine gia tinuturilor dunarene in imaginarul rusesc.

r7 Potrivir utrirnei iporeze, esre posibil ca Vicina si se fi aflat pe o insula inghilitl de apeleDuirii. Vezi M. Botzan, Pour ktcaliser Vicina: histoite er milieu giogrophiqve, RESEE, 30, 1992,t-Zp.6l--t3.

53 Cazul cel mai bine cunoscut este cel al satului Coconi. din secolel€ XIV-XV. situat in zonalaufui Mosti$ea. Vezi N. Constantinescu. Coconi. [Jn sat din CA,npia RomAhA in epoca lui Mirceac€l Sdrrdn. Bucurcgi, 1972. Pentru ctimologia cuvantului sat din fossatum vezi in special V. Bogrea,op. cir..p.25G259.

i'M, D. Matei, Probleme frrndarhenlale ale gerazei vielii urbane medierate in l.oraRomAncascd a Munteniei t{ Tara RonAneoscd a Moldorvi,.,Revista&lsmne,',40.1981,3,p,227-228.

"'1. Bamea. gr. 9ief6nescu. op. crr., p. l l-14.

Alexandru Madgeani t 4

Condilia semi-urbani qi semi-barbari a agezirilor de pe malul drept alDunlrii a inlesnit funclia lor de medierc a schimburilor economice qi culturale culumea pur barbari de la nord, tot aga cum slIbiciunea frontierci a inl€snit contacteleqi schimburile de populalie dintrc cele doul maluri ale Dunirii. Daci nu a existat odominalie bizantinl la nord de fluviu, in schimb a existat o iradiere economice $iculturali. manifestat?i in Ohenia, Muntenia gi Moldova, precum gi in Banat 9i chiarmai departe, in Transilvania. Pltrunder€a monedelor bizantine'o dovedegte qi om[soar6. Este de observat c[ pitrunderea monedelor bizantine nu I fost stdnjenitede consolidarea dominaliei curnanilor, in secolul al XII-leao'. Era vremea in cate, inciuda ofensivelor lui loan Il Comnen pi mai ales Manuel I Comnen (contraungurilor), puterea bizantinl la Dunlre era labili.

Precarilatea stdpdnirii bizantine la Dundre in secolul al XII-lea a fovorizatevolujia convergenfi a comunitdlilor de pe cele doud maluri ale Dundrii. La sud,deteriorarea condi{iilor de via(i a apropiat habitatul de acolo de cel nord-dunirean.Barbariz.arca a devenil din ce in ce mai accentuati. Frontiera fiind slab pizitd.circula[ia persoanelor putea fi foarte u$oara. Nu ar fi exclus ca in perioadele dificiledin punct de vedere economic ai militar, sI fi exrstat deplasiri de populalie de peun mal pe cel alt.

Cert este ci atunci cind izvoarele vor deveni mai numeroase. ele ii vor amintipe romini in tot spatiul care ficuse parte din thema Paradunavon, pani spre MunliiBalcani ({idici nu doar in Dobrogea).

Autoritatea imperiului in provincia Paradunavon a awt de multe ori desuferit. Cu toate &cestea, nu putem admite opinia exageratii exprimatii de VasilkaTipkova-Zaimova, cum cE acea$e zone de frontieri,,ne faisait pratiquement paspartie du vrai territoirc d'Eru"62. Provincia Paradunavon a fost o periferie, dar operiferie a statului ti a civilizatiei bizantine.

THE DANUBE IN THE BYZANTINE PERIOD (IOth-I2th CENTURIES):A PERMEABLE FRONTIER

Abstract

The Byzantine frontier was not so well defended as the Roman /lmes. Someof the fortified settlements of the loth-l2th centuries were soon abandoned andeven the importanf ford of Dervent was left without defense after 1036. It was easy

'' Pcntru dspendirea monedclor bizaniinc ?n Muntcnis si Oltcni8 duDa lot t. vezi D. Ciobotea.Circulalia monetafi in Olrenia in prcajna constituirii starlllut leudol independent fara Romtin ascd(sec. X-XJV), ..Arhivele Oltcnici", SN. 2. 19E3. p. ?,+_86: Gh. Mlnucu-Adame$eanu . Aspecte alepoliticri.... p.359-3(f1 E. Oberldnder,Timoveanu, Numismotic Hisrorical Renark on the B\zantineCoin Ho-ards from the l2th Century at the lnwcr Danuhe,RESEE,30, l92, l-2, D. 4l-60." V. Tepkova-Zaimov + Ia population.... p.336.

io pen€trate the frontier. The sources about the inroads of 103,t-1036, lM7 and1065 are testifying the weakness of the defensive system of the provinceParadunavon. A major differcnce between the Byzantine and the Roman frontierwas the absence of a permanently stationed flee( on the Danub€. The naval forceswere brought from Constantinople or from Messembria and Anchialos, only whenit was a danger beyond the Danube. The defense of Paradunavon was based on thefonified settlements restored or built by Tzimiskes and Basil IL The alliance withthe Petchenegs was regarded in 971 as a way to ensure the frontier, but this peopleattacked the Danubian area several times after 1027 .

The defensive system established by Basil II was disintegrated by theBarbarian inroads and also by the unrest of the local population allied with thePetchenegs. An important group of Petchenegs was settled in Paradunavon in 1045;they became after an intemal enemy. The way of life umed into a"Mixobarbarian" one, a kind of civilization at the crossroad of Byzantium and theBarbaricum. In fact, the frontier was not a line, arcal limes, but a gray zone, aperiphery where the population and the way of life were semi-barbarian. Therepeated inroads emphasized this evolution and, rnoreover, the rebellion of 1073against the central power led to the extension of the Petcheneg domination south ofthe Danube up to 1091. In the next century the Cumans caused other majordestructions. They were not regarded as the main enemy, because of the long warsbetween Byzantium and Hungary. In this way, the attention tumed to the Westernsector of the Danubian frontier.

The fortifired settlernents on the Danube had semi-rural features. The peoplelived in huts and there were no street network and public buildings, except a smallchapel at Garvdn, built just after 97 | . The single r€al town was Dristra. The way oflife was more alike to that of the North-Danubian area than with the proPerByzantine one. The weakness of ihe frontier and the "mixobarbarian" type ofcivilization improved the contacts across the frontier and the convergent evolutionof the communities of the two banks of the Danube.