1© Institutul European din România, 2019

2

4

5

7

8

30 de ani de la căderea Zidului Berlinului Viitorul Uniunii Europene

Proiecte europene

RJEA – ediția de iarnă 2019

Cursuri de formare IER

în acest număr

Ultimii ani par să fie caracterizați de tot mai multe cercetări și articole dedicate viitorului Uniunii Europene. Alături de conferințe și dezbateri intitulate în acest mod sau având în vedere sesiuni dedicate, pare că viitorul UE a devenit un subiect fără de care nu se poate discuta niciun prezent al Uniunii. Alăturarea este de la sine înțeleasă, dat fiind că nu putem înțelege pe deplin impactul politicilor actuale, dacă nu luăm în considerare toți factorii care ar putea avea o incidență asupra viitorului. Prevalează, de asemenea, necesitatea de a anticipa tendințele ce pot avea un cuvânt de spus asupra felului în care evoluează modelul european.

Dacă în urmă cu mai mult timp, întrebarea care descria majoritatea discuțiilor despre Uniunea Europeană viza „mai multă sau mai puțină integrare europeană”, în ultimii ani abordările au devenit mai mult matematice decât narative, fiind supuse reflecției și consultării mai multe tipuri de scenarii.

Viitorul Uniunii Europene

Anul XI, nr. 100 — noiembrie 2019

editorial

În deschiderea prezentării susținute la Iași în acest an, în cadrul unui eveniment de simulare a procesului decizional european, făceam trimitere la sintagma: Institutul European din România – un proiect european de succes. La vremea conferinței, colegii din IER m-au încurajat „să povestesc Institutul” cu inima și mai puțin raportându-mă la date și statistici, pentru că se va cunoaște diferența în rândul audienței. Așa am făcut atunci, așa sper că voi putea face și în rândurile ce urmează.

Fără îndoială că este dificil să folosești cuvintele potrivite atunci când emoția acaparează discursul. Cu toate acestea, realitatea ne aduce mereu într-un plan rațional și, dacă reușim să îmbinăm armonios cele două planuri, nu avem cum să dăm greș.

Pe scurt, povestea Institutului European din România (IER) este una de succes. O spun realizările din acești, deja, 20 de ani de funcționare, o relevă proiectele câștigate și implementate, studiile elaborate, cursurile de formare, orele petrecute în a contura și rafina agenda evenimentelor interne și internaționale organizate, o spun „indicatorii de performanță”, o spun oamenii, dar mai ales experiențele și amintirile lor.

Un proiect ambițios, finanțat inițial prin programul PHARE al Comisiei Europene, Institutul s-a dezvoltat pe parcursul anilor și a ajuns să fie o instituție cu notorietate și tradiție în România. În același timp, a reprezentat un exemplu de sustenabilitate în materie de proiecte finanțate prin fonduri europene. Devenit în mod progresiv un pilon al afacerilor europene, IER a construit, alături de Ministerul Afacerilor Externe, instituția în a cărei coordonare se află de câțiva ani, o platformă de dialog pentru subiectele de actualitate aflate pe agenda europeană. Și-a adus în mod activ contribuția la obiectivul fundamental de a aduce Uniunea mai aproape de cetățenii români.

IER: Primii 20 de ani

opinie

...pag 2

001

...pag 4

© Institutul European din România, 2019 2

editorialIER: Primii 20 de aniInstitutul European din România a avut onoarea de a fi, încă din anul 2000, o parte integrantă a eforturilor concertate din cadrul procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană. Dificil sau ușor, procesul în sine a fost un bun prilej pentru echipa IER de a învăța ce înseamnă cu adevărat afacerile europene, instituțiile și politicile europene și de a-și trasa o foaie de parcurs cu „borne” ambițioase: raportat la unde suntem și unde ne dorim să ajungem. De la programul studiilor de impact din perioada de preaderare la cel dedicat studiilor de strategie și politici după 2007, de la inițierea în afaceri europene la consolidarea capacității instituționale prin programele de formare derulate de IER, inclusiv în contextul Președinției României la Consiliul UE, este o cale pe care am parcurs-o vreme de 20 de ani.

Același drum a fost parcurs de la traducerea acquis-ului comunitar la jurisprudența CEDO și, în curând, a rapoartelor ONU privind drepturile omului, formându-se la nivelul IER o echipă performantă în domeniul traducerii, reviziei și terminologiei. Aceeași călătorie de 20 de ani a fost străbătută și în privința găzduirii opiniilor înalților oficiali ai Comisiei Europene, ai Parlamentului European la București până la dezvoltarea unui forum constant de dialog și cooperare între România și, bunăoară, Polonia, Franța, Suedia, precum și alte state membre UE și până la construirea unei platforme de dezbateri pe toate subiectele de actualitate, adesea sensibile și provocatoare, aflate pe agenda Uniunii Europene.

Au fost și sunt multe momente de referință în istoria IER. Și sunt convinsă că vor urma multe altele în anii care vin. Amintesc acum doar de prezența la București a Prof. Dame Helen Wallace, co-editor al ceea ce ne-am obișnuit să considerăm „Biblia studiilor europene” și anume volumul Policy-making in the EU, tradus în limba română sub egida IER și lansat la București. De asemenea, un moment important l-a reprezentat și contribuția Institutului la procesul de pregătire a Președinției române a Consiliului Uniunii Europene, mandat exercitat în premieră de România în prima jumătate a anului 2019, precum și la organizarea unor evenimente tematice în contextul Președinției. Ce rămâne? Un bun câștigat – experiența dialogului, alăturarea constructivă, la aceeași masă, a expertizei existente la nivel național pe diferite paliere sectoriale, elemente care pot în final contribui la sporirea profilului european al României, atât la Bruxelles, dar nu numai.

Facilitator și mediator imparțial al comunicării între mediul academic și reprezentanții administrației publice și ai Parlamentului, IER a căutat ca, prin studiile coordonate, să fie o platformă de lucru pentru a fundamenta și a susține poziția României în instituțiile și mecanismele europene. De asemenea, rezultatele cercetării au fost disponibile pentru informarea publicului român, dovadă fiind publicarea tuturor materialelor pe site-ul IER, de la începutul anilor 2000 și până în prezent. Vom continua pe aceeași linie.

Revista științifică a IER, Romanian Journal of European Affairs, a dobândit un rol important pe piața editorială europeană. Specialiști în domeniul studiilor europene, al științelor politice și al relațiilor internaționale au contribuit, de-a lungul anilor, la construirea și consolidarea unei publicații înscrise în baze de date relevante și care se află astăzi printre lecturile obligatorii la universități din țară, dar și de peste hotare. Revista IER poartă drept motto un gând semnat de Jean Monnet: „Rien ne se crée sans les hommes. Rien ne dure sans les institutions” (”Nimic nu este creat fără oameni. Nimic nu durează fără instituții.”).

Dacă ar fi să ne gândim la cel mai important „avantaj comparativ” al Institutului? Într-un cuvânt, oamenii, echipa. Și idealul lor că orice construcție temeinică are nevoie nu doar de rațiune și spirit pragmatic, ci și de emoție, pasiune și sentimentul de apartenență la un proiect și față de un colectiv aparte.

Astăzi, la ceas aniversar, le adresez mulțumiri colegilor mei pentru modul în care au contribuit la edificarea spiritului european în România, prin construirea unei instituții durabile și a unui punct de reper în domeniul afacerilor europene: Institutul European din România.

Oana-Mihaela MocanuDirector general a.i.

opinie30 de ani de la căderea Zidului BerlinuluiÎn urmă cu 30 de ani, întreaga lume asista cu uimire la căderea Zidului Berlinului, fără îndoială cel mai cunoscut simbol al Europei postbelice divizate, ce a marcat încheierea de facto a Războiului Rece și începutul sfârșitului pentru Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Momentul istoric a survenit pe fondul unor evoluții ce ar fi părut neverosimile cu doar câțiva ani înainte în lagărul socialist, precum primele alegeri libere organizate în Polonia (iunie 1989) și deschiderea granițelor Ungariei cu Austria (august 1989). Având de gestionat un val nemaiîntâlnit de proteste și acțiuni de contestare a sistemului comunist, autoritățile din Republica Democrată Germană erau în acea perioadă dezorientate și depășite de situație. Evenimentul emoționant produs în noaptea de 9 noiembrie 1989 a deschis nu doar frontiera cu Germania de Vest, dar și calea spre tranziția democratică și transferul pașnic al puterii în foștii sateliți sovietici, cu excepția notabilă și fatidică a României. Astfel, la 10 noiembrie, Todor Jivkov, liderul comunist al Bulgariei din 1954, își anunța retragerea, iar la 17 noiembrie la Praga avea loc „revoluția de catifea”. În Europa bătea vântul schimbării.

Sfârșitul aparent al conflictului ideologic aflat la baza Războiului Rece a impulsionat un val de democratizare care începuse, de fapt, la nivel global în timpul anilor 1970. Căderea Zidului Berlinului în 1989 și destrămarea Uniunii Sovietice în 1991 au pavat drumul spre restabilirea, construirea sau consolidarea unor instituții democratice în Europa Centrală și de Est, dar și în America, Africa Subsahariană sau Asia. La nivel european, poate cel mai semnificativ pas

3© Institutul European din România, 2019

opiniea fost făcut prin reunificarea uneia dintre cele mai importante țări de pe Bătrânul Continent și din (viitoarea) Uniune Europeană (UE): în decembrie 1990, după 45 de ani de separare impusă artificial, Helmut Kohl devenea primul cancelar al Germaniei reunite. Rolul jucat de liderul sovietic Mihail Gorbaciov, ajuns la putere în 1985, în vâltoarea acestor curenți istorici fără precedent merită însă amintit. Pentru prima oară de la căderea Cortinei de Fier, „URSS avea un lider care nu părea sinistru, rudimentar, imperturbabil, senil – sau periculos”1.

Pentru a-și scoate țara din criza economică provocată de competiția din ce în ce mai acerbă cu Statele Unite ale Americii (SUA) în domeniul militar, cel care avea să fie ultimul secretar general al Partidului Comunist al URSS, Mihail Gorbaciov, a promovat o politică de reforme axată pe trei piloni: uskorenie (accelerare), glasnost (transparență) și perestroika (restructurare). Acestea erau menite, pe de o parte, să asigure mai multă legitimitate regimului și, pe de altă parte, să elimine blocajele structurale interne și decalajele de dezvoltare raportat la principalul rival ideologic, economic și geopolitic de peste ocean. Fără a avea rezultatul scontat, ele au consfințit sfârșitul inopinat și neintenționat al monolitului sovietic, produs ca o consecință firească a tentativei de a reforma un sistem ce nu era reformabil. Iar Mihail Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990, într-una dintre ironiile dezirabile ale sorții.

Potrivit istoricului britanic Timothy Garton Ash, greșeala pe care au comis-o europenii în 1989 nu a fost celebrarea valului de schimbări fundamentale ce se conturau în Europa Centrală (inițial) și în țările baltice și în foștii sateliți sovietici (ulterior), ci faptul că au considerat că triumful democrației și al libertății va fi nu doar progresiv, dar și ireversibil (îndreptându-se spre un posibil sfârșit glorios al istoriei)2. Ascensiunea treptată a unor regimuri democratice, dar în esență iliberale, în ultimii ani în Europa a demonstrat contrariul. Alegerile libere și corecte rămân condiția sine qua non a regimurilor democratice, dar ele nu garantează că guvernele rezultate vor fi și capabile, responsabile, integre și dornice să guverneze în spiritul binelui comun3.

La 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, declinul democratic înregistrat în Europa este simptomatic pentru o tendință mai amplă la nivel mondial, surprinsă de Freedom House: raportul Freedom in the World 2019 a semnalat cel de-al 13-lea an consecutiv de regres sub aspectul libertății globale, concluzionând că democrația este în declin4. Dincolo de valori și retorica normativă, democrațiile au prins rădăcini cu succes în Europa și datorită faptului că, în general, s-au descurcat mai bine decât dictaturile în a ridica standardele de viață ale cetățenilor. La ora actuală, efecte transformatoare profunde precum procesul Brexit, afirmarea unor lideri populiști și mutația iliberală a unor țări precum Ungaria, Polonia sau Cehia riscă să pună sub semnul întrebării stabilitatea continentului confruntat cu o relansare economică lentă și creșterea inegalităților interne. Cu toate acestea, predicția sumbră privind triumful autoritarismului iliberal nu este cu nimic mai inevitabilă decât era, în urmă cu trei decenii, triumful democrației liberale. Și este de datoria Uniunii Europene, prin puterea sa normativă, să își asume sarcina deloc ușoară de a împiedica concretizarea celui mai rău scenariu în acest caz.

Una dintre constantele Războiului Rece a fost sprijinul american pentru proiectul unei Europe unite și pentru Alianța Nord-Atlantică (NATO). La 30 de ani de la ridicarea Cortinei de Fier, relația transatlantică nu a părut nicicând mai fragilă, mai tranzacțională și mai puțin ancorată în valori, principii și norme comune decât în mandatul actualului președinte republican Donald Trump. Mai mult, omologul său francez Emmanuel Macron avertiza recent, pledând pentru autonomia strategică a UE într-un limbaj nu tocmai diplomatic, că „NATO se află în moarte cerebrală” și că țările europene nu se mai pot baza pe garanțiile de securitate ale SUA pentru a-și asigura apărarea5. Declarația sa, care a suscitat indignare în mai multe capitale europene și a fost salutată de Rusia, a evidențiat însă cu multă acuratețe tensiunea existentă în prezent între cele două maluri ale Atlanticului pe o serie de dosare internaționale importante.

Vorbind în fața unei mulțimi adunate în portul istoric Gdansk, unde s-a aflat la 4 iunie 2019 pentru a sărbători victoria răsunătoare a „Solidarității” în alegerile parlamentare poloneze din urmă cu 30 de ani, ce au prefațat căderea comunismului în Europa, președintele Consiliului European Donald Tusk a subliniat un aspect mai puțin menționat referitor la evenimentele anului 1989. Tusk a amintit că, în același timp cu alegerile din Polonia, în China erau reprimate în forță protestele studențești din Piața Tiananmen. Au existat atunci două viziuni privind răspunsul autorităților la aspirațiile oamenilor față de libertate și democrație, iar „aceste două viziuni sunt prezente și astăzi în Europa și în lume”, punându-ne în fața „unei dileme ce se aplică, nu numai trecutului, ci și viitorului nostru”6.

Bogdan MureșanServiciul Studii Europene

1 John Lewis Gaddis, The Cold War (Războiul Rece), Penguin Books, Londra, 2005.2 The Guardian, „Democracy is under attack in post-Wall Europe – but the spirit of 1989 is fighting back”, disponibil la: https://www.theguardian.com/com-mentisfree/2019/oct/30/democracy-europe-1989-berlin-wall-velvet-revolutions-populists.3 Fareed Zakaria, „The Rise of Illiberal Democracy”, Foreign Affairs noiembrie/decembrie 1997, disponibil la: https://www.foreignaffairs.com/arti-cles/1997-11-01/rise-illiberal-democracy.4 Freedom House, „Freedom in the World 2019”, raport disponibil la: https://freedomhouse.org/report/freedom-world/freedom-world-2019/democracy-in-retreat.5 The Economist, „Emmanuel Macron warns Europe: NATO is becoming brain-dead”, disponibil la: https://www.economist.com/europe/2019/11/07/emman-uel-macron-warns-europe-nato-is-becoming-brain-dead.6 Euractiv, „Tusk on 1989 anniversaries: Two visions are present also today”, disponibil la: https://www.euractiv.com/section/freedom-of-thought/news/tusk-on-1989-anniversaries-two-visions-are-present-also-today/.

© Arhivele MAE

© Institutul European din România, 2019 4

opinie

Viitorul Uniunii Europene – între calcule complexe și așteptări simple

Ultimii ani par să fie caracterizați de tot mai multe cercetări și articole dedicate viitorului Uniunii Europene. Alături de conferințe și dezbateri intitulate în acest mod sau având în vedere sesiuni dedicate, pare că viitorul UE a devenit un subiect fără de care nu se poate discuta niciun prezent al Uniunii. Alăturarea este de la sine înțeleasă, dat fiind că nu putem înțelege pe deplin impactul politicilor actuale, dacă nu luăm în considerare toți factorii care ar putea avea o incidență asupra viitorului. Prevalează, de asemenea, necesitatea de a anticipa tendințele ce pot avea un cuvânt de spus asupra felului în care evoluează modelul european.

Dacă în urmă cu mai mult timp, întrebarea care descria majoritatea discuțiilor despre Uniunea Europeană viza „mai multă sau mai puțină integrare europeană”, în ultimii ani abordările au devenit mai mult matematice decât narative, fiind supuse reflecției și consultării mai multe tipuri de scenarii. În acest sens, Carta Albă privind Viitorul Europei din 2017 a venit în completarea diferitelor declarații ale liderilor politici europeni sau naționali privind o „Europă a cercurilor concentrice” sau o „Europă a geometriei variabile”.

Între abordarea narativă și cea matematică se află, de obicei, viitorul cetățenilor europeni. Astfel că, la Eurobarometrul special din noiembrie 20181, la întrebarea legată de modul în care privesc viitorul UE, 61% dintre respondenți au afirmat că se simt optimiști cu privire la ce se va întâmpla în Uniunea Europeană. La vremea respectivă, cei mai optimiști se declarau irlandezii, cu o majoritate de 88%, în timp ce grecii aveau un punct de vedere diferit, descriindu-se mai degrabă pesimiști (56%), fiind îndeaproape urmați de francezi cu un scor de pesimism de 50%. România se afla în acest clasament undeva în a doua jumătate, înregistrând un scor de 65% de optimism manifestat de respondenți.

Optimismul înregistrat la Eurobarometrul din toamna anului 2018 a fost pus în fața încercărilor în primăvara lui 2019, pe fondul îngrijorărilor cu privire la alegerile europarlamentare și teama majoră că viitorul proiectului european ar putea fi periclitat de candidații care propuneau formule matematice mai mult în favoarea statelor naționale și mai puțin în sprijinul dezvoltării Uniunii și a consolidării bugetului european. Din fericire, prezența semnificativă la vot a cetățenilor europeni (50,66%) a reușit să contracareze potențialele încercări de destabilizare a instituțiilor europene, aducând în cele din urmă mult mai puțini eurosceptici în Parlament decât era inițial preconizat.

Cu toate acestea, au intervenit și câteva schimbări notabile, dintre care cea mai relevantă a fost cu privire la majoritatea tradițională deținută până la momentul respectiv de Popularii Europeni alături de Socialiștii Europeni. Astfel, după alegerile din mai 2019 au împreună 44,74%2 din numărul total de mandate, fiind nevoie de asocierea cu un alt grup politic european pentru a obține majoritatea necesară adoptării deciziilor.

O primă consecință a schimbării formulei matematice a Parlamentului European a fost observată în procesul de alegere a președintelui Comisiei Europene. Strategia anului 2014, Spitzenkandidat, a devenit istorie odată cu propunerea Ursulei von der Leyen în fruntea executivului european, susținută de către liderii politici naționali, cu precădere de Emmanuel Macron. Având în spate un partid nou, clasat pe locul trei în alegeri (14,38%) și construit în jurul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, președintele francez a fost considerat marele câștigător al negocierilor politice purtate în cadrul reuniunilor Consiliului European premergătoare anunțării nominalizărilor pentru funcțiile de conducere asociate principalelor instituții europene.

Dintr-un calcul matematic ce trebuia să fie destul de simplu s-a transformat repede într-o ecuație cu o necunoscută, dat fiind că nu s-a putut preconiza care va fi rezultatul final al votului din Parlamentul European până la momentul la care a avut efectiv loc. Aleasă cu 9 voturi peste minimul necesar, Ursula von der Leyen a devenit ulterior prima femeie președinte a Comisiei Europene, iar problemele cu adevărat complicate au început să apară ulterior. În urma negocierilor cu reprezentanții statelor membre pentru propunerile de comisari au fost necesare mai multe runde de audieri, având în vedere că unii dintre cei nominalizați au ajuns să fie respinși în comisiile parlamentare, printre care candidații din partea României, Franței și Ungariei. În cele din urmă votul în plenul Parlamentului pentru întregul colegiu a fost stabilit pentru finalul lunii noiembrie, moment în care Comisia a fost confirmată cu o majoritate de 461 de voturi.

Echipa von der Leyen va avea nevoie de viziune, tenacitate, coeziune, răbdare, empatie și capacitatea de a anticipa modificările din societate pentru a face față mandatului de cinci ani pe care îl are în față. Scenariile privind viitorul

1 Eurobarometru Special 479, Octombrie – Noiembrie 2018, pp. 30-31, disponibil la: https://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/index.cfm/Result-Doc/download/DocumentKy/84833.2 Date disponibile aici: https://www.europarl.europa.eu/news/en/press-room/elections-press-kit/0/european-elections-results.

© Institutul European din România, 2019 5

opinieUniunii sunt în cele mai multe dintre cazuri ori realiste ori pesimiste. Puține sunt variantele în care putem vorbi despre scenarii exuberante, deși unii cetățeni s-ar putea aștepta să fie consultați cu privire la astfel de opțiuni. Spre exemplu, un articol3 din The Economist proiectează două scenarii privind dezvoltarea Uniunii Europene.

Primul este considerat a fi moderat pozitiv și are în vedere dezvoltarea unei structuri pe mai multe niveluri, cu un grup de state adunate în jurul nucleului franco-german (Europa cercurilor concentrice). Diverse coaliții formate din cei care își doresc să facă mai mult vor putea să avanseze împreună agenda europeană, dar cooperarea la acest nivel nu ar fi obligatorie pentru toți membrii. În acest sens, s-ar putea adopta un sistem european comun de azil, dar și forme regionale de cooperare precum o uniune a serviciilor digitale, construită de scandinavi și de țările baltice.

Al doilea scenariu este mai degrabă pesimist și prevede o accentuare a declinului Uniunii Europene, pornind de la diviziunile existente în cadrul statelor membre, dar și a amenințărilor externe care sunt mai mult sau mai puțin vizibile. O astfel de situație ar avea un impact negativ asupra monedei euro și ar spori divergențele de ordin economic. De asemenea, ar conduce la discrepanțe tehnologice, iar sprijinul cetățenilor pentru Uniunea Europeană ar tinde să se reducă. Totodată ar crește decalajele de dezvoltare între nordul și sudul Europei, iar provocări precum schimbările climatice nu ar putea fi adresate într-o manieră eficientă. Din păcate, niciunul dintre aceste două scenarii (cu atât mai puțin ultimul) nu poate fi îmbucurător ținând cont de provocările cu care se va confrunta Uniunea Europeană în următorii ani.

Într-un raport4 al Sistemulului european de analiză strategică și politică (ESPAS) privind tendințele globale și influența acestora asupra provocărilor și alegerilor care caracterizează Europa au fost identificate câteva trenduri ce vor avea un impact major asupra dezvoltării Uniunii, precum: schimbările climatice (din cauza încălzirii globale vor fi resimțite efecte atât pe plan economic, cât și în ceea ce privește mediul încojurător); situația demografică (în timp ce Europa se confruntă cu un declin al populației, statele africane înregistrează o creștere semnificativă a numărului de tineri); urbanizarea (două treimi din cetățenii europeni vor trăi în orașe mici și medii, iar acolo unde societatea nu este guvernată corespunzător, acest lucru va duce la poluare, creșterea criminalității și a violenței); consumul de energie (va crește cu aprox. 1,7% per an, ceea ce va conduce și la mai multe emisii de gaze cu efect de seră); conectivitatea: numărul dispozitivelor conectate la internet va crește de 5 ori, iar numărul de pasageri transportați pe calea aerului se va dubla).

Fără a mai menționa dosarul Brexit, care va sta multă vreme de acum înainte pe rafturile decidenților politici, sau aspectele ce țin de migrație ori modalitățile creative de interpretare a democrației în folosul politicienilor cu intenții mai puțin onorabile, Uniunea Europeană are în față un viitor destul de puțin predictibil. Dar cum în astfel de vremuri, oamenii se pot trasforma în lideri vizionari, poate fi și momentul de referință al noului establishment european de a ajuta Uniunea nu doar să rămână în picioare, dar și să proiecteze un far călăuzitor atât pentru cetățenii săi, cât și pentru celelalte continente.

Eliza VașServiciul Studii Europene

3 Reading the cards, The Economist, 14 noiembrie 2019, disponibil online la: https://www.economist.com/europe/2019/11/14/reading-the-cards.4 Global Trends to 2030, Challenges and choices for Europe, European Strategy and Policy Analysis System, aprilie 2019, disponibil la: https://www.iss.europa.eu/sites/default/files/EUISSFiles/ESPAS_Report.pdf

proiecte

IER implementează proiectul „Consolidarea și promovarea poziției României ca actor relevant în cadrul proceselor de luare a deciziilor la nivel european”

În perioada august 2019 – mai 2020, Institutul European din România implementează proiectul „Consolidarea și promovarea poziției României ca actor relevant în cadrul proceselor de luare a deciziilor la nivel european“ cod SIPOCA 400 / cod SMIS2014+ 115759. Proiectul este realizat în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe (lider de proiect), Secretariatul General al Guvernului României și École Nationale d’Administration din Franța.

Proiectul își propune consolidarea și promovarea poziției României ca actor relevant în cadrul proceselor de policy-making la nivel european, prin dezvoltarea unei politici publice în domeniul afacerilor europene, dezvoltarea unor proceduri de lucru eficiente la nivelul ministerelor, consolidarea capacității acestora în domeniul afacerilor europene, elaborarea și implementarea unei strategii de comunicare și realizarea unor analize pe tematici de actualitate, prioritare din domeniul afacerilor europene.

În calitatea sa de Partener 3, Institutul European din România coordonează realizarea a cinci analize tematice. Rolul acestora este de a spori nivelul de fundamentare a poziției României în planul decizional al Uniunii Europene, reprezentanții români beneficiind de pe urma unor analize menite a puncta diferite poziționări în cadrul instituțiilor europene, precum și marje de negociere. Astfel, decidentul va avea la dispoziție nu doar recomandările de poziționare, dar și analiza de ansamblu a domeniului de negociere. Prezentul proiect de cercetare va înlocui astfel, în perioada 2019 – 2020, proiectul de cercetare Studii de strategie şi politici (Strategy and Policy Studies – SPOS).

6© Institutul European din România, 2019

Cele cinci analize tematice sunt realizate fiecare de către o echipă formată din patru experți – cercetători, după cum urmează:

1) Rolul și relevanța studiilor de impact în definirea pozițiilor naționale la nivel UE Cercetarea va ajuta la creșterea capacității Sistemului Național de Gestionare a Afacerilor Europene de a realiza analize ex-ante privind propunerile de actualizare atât a legislației europene aflate în curs de negociere, cât și a legislației deja adoptate, care urmează să fie transpusă la nivel național.

Analiza este realizată de o echipă coordonată de profesorul universitar Iordan-Gheorghe Bărbulescu, Școala Națională de Științe Politice și Administrative.

2) Simplificarea politicii de coeziune post-2020: posibile soluții pentru eficientizarea implementării Analiza tematică va evalua impactul actualei Politici de Coeziune (2014 - 2020) asupra dezvoltării economice regionale și naționale și va explora modalități concrete și pragmatice de simplificare și eficientizare a politicii în următoarea perioadă de programare (2021 - 2027), pornind de la propunerile Comisiei și adaptat la specificul de țară al României, în context european.

Cercetarea este realizată de o echipă coordonată de profesorul universitar Dumitru Miron, Academia de Studii Economice din București.

3) Impactul digitalizării asupra arhitecturii și implementării politicilor europene vizând consolidarea Pieței Interne Analiza va evalua impactul digitalizării asupra implementării politicilor europene vizând consolidarea Pieței Interne. De asemenea, cercetarea va avea în vedere identificarea modalităților de punere în aplicare a inițiativelor europene din sfera Pieței Unice Digitale, adoptate în perioada 2014 - 2019 (Comisia Juncker) în România, respectiv propunerea de măsuri și recomandări privind eficientizarea mecanismelor de fundamentare și de formulare a pozițiilor naționale în domeniul Pieței Unice Digitale.

Cercetarea este realizată de o echipă coordonată de profesorul universitar Adrian Curaj, Universitatea Politehnică din București.

4) Inteligența artificială – impactul la nivel UE asupra productivității companiilor și pieței muncii (Studiu de caz: România) Analiza va evalua impactul implementării soluțiilor de inteligență artificială în România prin raportarea la modificările înregistrate asupra productivității companiilor și pieței muncii. În plus, vor fi identificate principalele demersuri întreprinse la nivel european în domeniul IA și impactul acestora asupra competitivității pieței interne a UE, fiind amintite totodată bune practici în domeniu.

Cercetarea este realizată de o echipă coordonată de profesorul universitar Adina-Magda Florea, Universitatea Politehnică din București.

5) Modalități de aprofundare a Parteneriatului Estic după anul 2020 Analiza tematică va evalua impactul primilor 10 ani de implementare a Parteneriatului Estic și va conține propuneri de scenarii alternative și politici concrete prin care România să poată avea o contribuție importantă în negocierile privind redefinirea PaE în perioada post-2020, pe fondul negocierilor CFM 2021 - 2027.

Cercetarea este realizată de o echipă coordonată de profesorul universitar Mircea Brie, Universitatea din Oradea.

Procesul de cercetare va presupune pentru fiecare analiză tematică organizarea unui workshop tematic al cărui scop este acela de a identifica și de a dezbate cu reprezentanții ministerelor de resort acele elemente de poziționare națională care fac obiectul domeniului specific. Ulterior va avea loc și o dezbatere publică în cadrul căreia vor fi prezentate rezultatele preliminare ale analizei tematice. Acestea vor fi discutate cu potențialii factori interesați iar feedback-ul primit va fi implementat în cadrul versiunii finale a analizei tematice.

Pentru mai multe detalii, a se vedea http://ier.gov.ro/cercetare/proiecte-in-curs-cercetare/.

Mihai SebeServiciul Studii Europene

proiecte

© Institutul European din România, 2019 7

Ediția din decembrie a publicației Romanian Journal of European Affairs aduce în atenția cititorilor atât perspective mai ample, precum impactul celei de-a patra revoluții industriale asupra ordinii mondiale sau procedurile de luare a deciziilor în cadrul Uniunii Europene în domenii cheie, precum și abordări mai punctuale, așa cum ar fi relațiile dintre România și Polonia în context european și regional sau sectorul de tranzit estonian. De asemenea, publicația propune și o recenzie științifică, dedicată volumului Capitalul în România postcomunistă, publicat în 2018 de Florin Georgescu.

Monika Szynol (cercetător asociat la Institute of Political Science and Journalism, University of Silesia) se concentrează asupra impactului probabil al Brexit-ului asupra ajutorului pentru dezvoltare al Uniunii Europene, făcând o distincție subtilă, conform căreia ieșirea Marii Britanii va avea consecințe importante asupra acestei politici, indiferent dacă se va produce cu un acord sau fără. Împreună, statele membre ale Uniunii reprezintă cel mai mare donator de ajutor umanitar din lume, iar contribuția britanică este una semnificativă.

Clara Volintiru (conferențiar universitar la Academia de Studii Economice din București), Maria-Floriana Popescu (lector universitar la Academia de Studii Economice din București), Doru Franțescu (CEO și fondator al VoteWatch Europe) și Melania-Gabriela Ciot (conferențiar la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca) analizează opțiunile divergente ale statelor membre cu privire la politicile din domeniile mediului și energiei. Demonstrând dificultatea construirii consensului între atâtea interese distincte, autorii arată că există o linie de demarcație clară între statele din Europa Centrală și de Est, mai degrabă interesate de interconectivitatea energetică și reticente la politicile de mediu, respectiv cele din vestul continentului. Din acest motiv, instituțiile europene trebuie să găsească soluții și abordări foarte nuanțate pentru a atinge obiectivele comune din aceste domenii.

Propunând o perspectivă mai generală, Florin Bonciu (profesor universitar la Universitatea Româno-Americană și cercetător la Institutul de Economie Mondială), evidențiază strânsele legături cauzale dintre a patra revoluție industrială și ordinea mondială. De-a lungul istoriei, revoluțiile industriale au avut rolul fie de a întări ierarhia mondială (precum prima revoluție industrială, care a afirmat poziția Marii Britanii, sau a treia revoluție industrială, care a consolidat poziția Statelor Unite) sau de a marca schimbarea relativă a distribuției puterii pe arena internațională (precum a doua revoluție industrială, care a accentuat ascensiunea Statelor Unite și depășirea Marii Britanii de către aceasta). A patra revoluție industrială ar putea, astfel, reprezenta sfârșitul hegemoniei americane și posibilitatea de a conduce la o ordine mondială multipolară. Provocările și oportunitățile acesteia sunt însă foarte numeroase, indiferent de poziția din ierarhia globală.

Analizând relațiile româno-polone în contextul apartenenței la Uniunea Europeană, Justyna Łapaj-Kucharska (cercetător la Institute of Political Sciences and Journalism, Faculty of Social Sciences, University of Silesia), utilizează o perspectivă istorică, argumentând că cele două state au un număr important de interese și obiective comune, pe care le pot promova atât în cadre de cooperare bilaterale, cât și multilaterale. Ca parte a mai multor aranjamente geopolitice regionale, cât și în cadrul UE și NATO, Polonia și România, evidențiază articolul, este de așteptat să aibă o colaborare semnificativă.

André Härtel (conferențiar universitar la National University of Kyiv-Mohyla Academy) își propune să răspundă în cercetarea sa la întrebarea cum au reușit statele membre ale UE să ajungă la un consens cu privire la sancțiunile împotriva Federației Ruse, în contextul crizei din Ucraina. Observând cât de variate erau anterior pozițiile statelor membre ale UE cu privire la Rusia, Härtel arată că nici abordările strict raționaliste, nici cele strict normative, nu pot explica consensul cu privire la sancțiuni. Din acest motiv, susține autorul, o explicație eclectică este singura potrivită. Desigur, acesta este un consens foarte fragil, care va fi în mod cert contestat puternic.

În cercetarea lor cu privire la decăderea sectorului de tranzit estonian, Viljar Veebel (cercetător la Baltic Defence College și lector la Estonian School of Diplomacy) și Raul Markus (cercetător asociat la Tallinn University of Technology), subliniază impactul răcirii relațiilor cu Rusia asupra economiei estoniene. Cei doi autori utilizează atât literatura de specialitate, cât și chestionarele, prin care deduc percepțiile oamenilor de afaceri, decidenților politici și cercetătorilor cu privire la aceste evoluții.

Paul Dobrescu (profesor universitar la Școala Națională de Studii Administrative și Politice) și Mălina Ciocea (conferențiar universitar la Școala Națională de Studii Administrative și Politice) propun recenzia lor asupra lucrării semnate de Florin Georgescu (profesor universitar la Academia de Studii Economie din București), despre evoluția capitalului în România post-comunistă, raportându-se la dezbaterile academice cu privire la evoluția istorică a capitalismului.

Articolele integrale sunt disponibile la adresa: http://rjea.ier.gov.ro.

Cititorii noștri sunt invitați să consulte, de asemenea, pagina de Facebook a RJEA, la adresa: https://www.facebook.com/romanian.journal.of.european.affairs/

Ionuț MarcuServiciul Studii Europene

publicații

Romanian Journal of European Affairs – Ediția de iarnă 2019

© Institutul European din România, 2019 8

formare

Pornind de la analiza nevoilor de formare desfășurată de Institutul European din România în ultimul trimestru al anului 2018, au fost identificate două teme de interes pentru angajații din administrația publică: afacerile europene la modul general și maniera în care funcționează Uniunea Europeană din punct de vedere legislativ. De aceea, IER a organizat și livrat în lunile octombrie și noiembrie 2019 două cursuri noi, Introducere în afaceri europene și Sistemul normativ al Uniunii Europene. Cele două cursuri, cu o durată de trei, respectiv două zile, s-au bucurat de un real interes din partea angajaților din administrația publică și nu numai, la ele participând un număr total de 43 de persoane.

Cele două echipe de formatori au primit feedback-ul onest al participanților, evaluare care a fost, într-o proporție covârșitoare, pozitivă. În esență, cursurile au fost așteptate, iar calitatea lor s-a ridicat la standardele participanților. Au fost făcute observații punctuale legate de relevanța unora dintre subiectele incluse în agendă, dar per total, feedback-ul primit ne îndreptățește să continuăm în linia stabilită la începutul anului. În acest moment echipele lucrează la ajustarea conținutului cursurilor, urmând ca în anul 2020 să reprogramăm ambele subiecte cu o frecvență minimă de un curs pe semestru. Cursul Sistemul normativ al Uniunii Europene vine ca un preambul uneori necesar pentru cursul mai vechi Norme și proceduri de tehnică legislativă, care continuă să atragă participanți din tot spectrul administrației publice.

Tot ca urmare a analizei de nevoi din anul 2019, în luna decembrie IER va organiza cursul Prevenirea și combaterea corupției, curs care are drept grup țintă angajații din administrația publică ce activează în domeniul anticorupției și care au responsabilități clare în această zonă. Deși IER are o istorie în organizarea unui astfel de curs, acesta este o nouă variantă, adaptată la ultimele realități ale luptei împotriva corupției, fiind considerat curs pilot pentru noua structură. Acest curs este subvenționat de IER, iar grupul pilot este format din 20 de persoane. Feedback-ul participanților este așteptat cu interes. Ne dorim ca și acest curs să se alăture portofoliului de cursuri al IER și să trezească suficient interes în rândul administrației publice, astfel încât să îl organizăm cu o frecvență de un curs pe trimestru.

Anul 2020 va aduce, pe lângă cursurile deja consacrate sau cele menționate mai sus, două subiecte noi. Pe de o parte, ne dorim să aprofundăm domeniul afacerilor europene, trecând de la cursuri introductive la cursuri care să exploreze în profunzime politici sau practici specifice. Investigarea domeniilor de interes pentru cursul avansat de afaceri europene se realizează de către experții Biroului Formare în colaborare cu participanții și formatorii.

Pe de altă parte, primim din ce în ce mai des solicitări de la persoanele care au participat la cursul Diplomație și Protocol să venim cu informații suplimentare legate de acest domeniu, drept pentru care ne propunem să dezvoltăm un al doilea curs în această direcție, care să răspundă cât mai complet nevoii exprimate.

În anul 2020 și pe viitor vom continua să sprijinim administrația publică în înțelegerea și interpretarea domeniului afacerilor europene prin cursuri cât mai aplicate pe nevoile reale ale participanților și instituțiilor din care provin.

Monica IngeauaBiroul Formare

Cursurile de formare organizate în cadrul Institutului European din România

Redactor-şef: Eliza VașRedactori: Bogdan Mureșan, Mihai Sebe, Ionuț MarcuRevizie RO: Mariana BaraTraduceri RO-EN: Bogdan Mureșan, Mihai Sebe, Ionuț Marcu, Gigi MihăițăGrafica & DTP: Mihai Paraschiv

* Textele publicate în acest Newsletter exprimă opinia autorilor şi nu reprezintă poziţia oficială a Institutului European din România.

ISSN 2065 - 457X

Pentru a primi viitoarele numere ale Newsletterului IER, vă puteţi abona accesând următorul link (click aici).

Institutul European din RomâniaBld. Regina Elisabeta nr. 7-9, RO – 030016, Bucureşti, România

Tel: (+4021) 314 26 96/ 133 / Fax: (+4021) 314 26 66Contact: newsletter@ier.gov.ro

Web: http://ier.gov.ro