m

ANTICHITATEAŞI

MOŞTENIREA EI SPIRITUALA

Editura Universităţii «ALLCuza» Iaşi-1993

- 44 -

LATINA MEDIEVALA CA MLIMBA A THADITIBI" ŞI ÎNCEPUTURILE

LIMBILOR LIÎEBABE FUBOPOT MODESK2?

de Bugsn HOHTEAJTO

Deşi a fost întotdeauna de domeniul evidenţei, impor­

tanţa decisivă « lim bii latine îc procesul de conturare»

de fixare şi în oolar procesul de evoluţie a limbilor eu­

ropene moderne oooidentalc, sinteze defin itive asupra aces­

te i teme lipsesc încă» D ificultatea a lcă tu irii lor rezultă

în primul rînd din imensitatea materialului f i lo lo g ic care

ar mai trebui investigat» Cercetătorii care s-au ocupat de

această problemă nu eu ajuns nioi măcar la un acord arânim

în defin ire* exactă a tipului de latină oare » Influenţat

începuturile limbilor literare moderne* fără aâ mai vorbim

de inexistenţa unei te o r ii generala a contactului lingvis­

tic cult» la constituirea căreia tocmai cazul la tin e i post-A

clasice ex putea o fer i un punct de referinţă ideal. In cele

ce urmează* intenţionăm ce» prin confruntarea cîterva din­

tre cele mei importante opinii despre rolu l ş i funcţiile

la tin ei în Evul Mediu european» să formulăm principalele

coordonate ale problemei. ...

Dacă este uşor de observat că varianta care a marcat

începuturile lite ra re moderne nu e fost decît sporadic ş i

în mod nesemnificativ l a ţ i » clasică» c i latine madiavală,

nu tot a t ît de simple par lucrurile cînd se încearcă d e fi-

nlxet, acestui din urmă concept» Diversitatea funcţiilor în­

deplinite în timp» ca ş i complexitatea raporturilor socio­

lingvistice ş i culturale în care s-n a fla t «a angrenată»

îndreptăţesc afirmaţia lu i Bicbard Meister că latina me-

dlevelă nu trebuie considerată n ic i o Xl&bă. soartă, dar

n ici una vie propriu-zisă, o l doar & M formă de viaţă spe-

c la lă a limbajului” 'CMeia« basoadere Lsbessfor®. dex

Sprache"), o -'limbă & tradlţlai^CSb^dltionssprscbe” ) in

Europa medievală^-. în comparaţie cu latina c las icâs la ­

tina medievală apar-a ca o rea lita te lin gv is tică mult mai

puţin unitară, mai profund d ivers ifica tă din punctele de

vedere diatopic, d iastratio ş i d iafasic* în vxeşa ce la ţ i -*

na clasică a fost instrumentul lin gv is tic a l unei cu lturi

urbane re la tiv unitare, pe o durata de ce l mult 4-5 secole,

latina medievală acoperă aproape un mileniu de cultură me­

dievală, în cadrul sâreia ea însăşi a constitu it aproape

singurul factor de unitate. Pe de a ltă parte, în vreme ce

latina oJ«Mioă, opunîndu-ee încă de la o r ig in i la tin e i vor­

bite yJ populare, « manifestat,o tendinţă progresivă de să-

rfiol®, aoountuatâ în primele secole ale erei creş tin ep la ­

tina medievală a primit in permanenţă iL fu x ii din parte*

noilor limbi vexnaculare, ou care a convieţuit în cadrele

aceluiaşi comunităţi lin gv is tice* i r trebui să stai adăugăm

^i f»»ptul oă, în vreme ce latina c lasică a funcţionat aproa-3 f r

pe exclusiv ca limbă scrisă, nefiind vorbită decît în cer­

curi foarte restrânse^, .varianta medievală a la t in e i a func­

ţionat ş i ca limbă de comunicare orală cotidiană. Rostită

ou fonetismul lîm bii materne a c e lo r care o u tilisao , la t i ­

na medievală a fo s t a s tfe l isten» vorbită nu doar în bise­

rică , şcoală ş i un iversităţi, o i ş i în domeniul profan»

La Avignon, de pildă, în secolul a l XIY-lea, toată I ukso

vorbea la tin eşte, inclusiv negustorii ş l s e rv ito x ll âc> 1*

Curia papală*. Gît priveşte lim ite cronologică inferioară,

- 45 -

'majoritatea cercetătorilor consideră că putea vorbi de

la tin ă medievală numai din momentul în care latina vulga­

ră, ca bază a lim bilor romanice, a înoetat să mai consti­

tuie o unitate^, cu alte cuvinte, din momentul con stitu ir ii

lim bilor romanice. într-un f e l , latina msdiivală "moşteneş­

te ” domeniile de u tiliza re ale la tin e i t î r z i i , reprezentînd

din punct d« vedere structural ş i funcţional, o formă in­

termediară între o limbă lite ra ră scrisă ş i o limbă vorbită

C ită vreme latina populară, încă destul de apropiată de la ­

tina clasică, a-constitu it limb** universală a Europei creş­

tin e, nu putem voxbi de o latină medievală* Dar, odată cu

naşterea-limbilor romanice,, latin© încetează să mai f ie o

limba a comunicării curente, pastrîndu-şi însă funcţia de

instrument de comunicare o fic ia lă ş i culturală (administra­

ţi® , biserică, ju s t iţ ie , învăţământ). In vrem® ce latin®

populară evolua, prin d ivers ificare dlatopică, iar latin®

c lasică în forma si c®« .mai. pură încetează să mai funcţio­

neze, se conturează, începînd cu secolul a l II- le® , cînd

latina a în locu it în Occident greaca în ca lita te de limba

a comunităţilor creştine, o nouă variantă lin gv is tică , re­

la t iv stabilă , o medie între latina clasică ş i latina vul­

gară, formă fundamentată în primul rînd pe limba Vulgate!

(care, în ciuda, in ten ţie i lu i Hisronimus de a se păstra oît

mai aproape de canoanele clasice, păstrase din traducerile

la t in eş t i anterioare ale B ib lie i o ad -ăratâ infuzie din

"tra d iţia latinească orală"y, a părinţilor B ise r ic ii ş i a

c o n s iliilo r re lig ioase . Momentul în care această nouă va­

rie ta te lin gv is tică va râmîae, pînă la încercările de reîn­

viere a la tin e i clasice din timpul Benaşterii, unica fo r a i

t. * existenţă a la tin e i în Europa, coincid* aşadar cu ” 1'

t in ;tion du la tin , lacgue vivante*? , ic sensul, desigur,

- 47

de lin .06 \ rb ită unică ş i generală; otm s~« v iza t dej* «a i

sas, latina medievală a fos t &i & limba vorbită* lacepîad

ca acest sr meat (f ix a t do d i f e r i ţ i is to r ic i a i lim bilor ro­

man ice la data variind latre secolele a i V ll- lea ş i a l IX-

loa ), se constituie eeoa ce numim la tisa medievală, care va

funcţiona ca anicâ limbă de cultură a loropei piaă ia sec©- *

le le c£îk1 vor apărea noile limbi lite ra ra naţionaleo Bacă,- Q

p o tr iv it părerii exprimate de H.P.lluller , acceptăm îdeea

că în secolele a l V III~ lea - a l 22-lea procesul de diferen­

ţiere a limbilor romanice era deja încheiat, atonei va tre­

bui să acceptăm faptul că despre o la tină medievală propriu-

zisă nu poate f i vorba decit înoepînd eu secolul a l X-Iea^,

deşi conştientizarea, în mediile cu ltivate, a opoziţie i

dintre o latină vulgară ş i o la tină cultă apăruse de£a în

epoca lu i Oarei ce l Mare5*0. Activitatea culturală a c le r ic i­

lor savanţi de la curtea carolingiană a avat caracterul unei

reîntoarceri deliberate la latina clasică, intenţie oare pune

în lumină ou maximă c larita te marile diferenţe deja existen­

te între idiomurile din sinul la tin e i cu ltivate tîxxit.Saş-

terea limbilor romanice occidentale trebuie p riv ită astfe l

oa un proces simultan con stitu ir ii la tin e i medievale.

Din punctul de vedere a l structurii, latina medievală,

pont* .£1 d e fin ită ea o medie a la tin e i clasice t i s z i i , colo-

r«tă de aporturi de limbaj oral din Vulgata ş i din “ latina

creştină”^ . Dacă pronunţarea la t in e i medievale este încă

plină de necunoscute , ea variind de la o reg ia i# la alta

a Occidentului, în vocabular se poete remarca, drept © tră­

sătură caracteristică a e i , uşurinţe în ortezea de noi uni­

tă ţ i lexicale ş i d isponibilitatea pentzu evo lu ţii saaantlee

*• A8 —

dintre o « l « mai diverse» Caracterul special «1 la tin e i me­

dia va le t acela de limbă de cultură supra-aaţlo«®Xâ, a deter­

minat existenţa î » lexiconul sau a două sisteme semantice

d ife r ite 1^» Unul prim salvei î i aparţin împrumuturile ş i cal­

curile lexicale din limbile populase, încadrate în sistemul

fonetic ş i morfologic latinesc, iar cel de-al doilea n ivel

semantic i e d ude u tilizarea unor termeni, existenţi Iaca• ţ.

din latina c lasică, pentru a desemna r e a lită ţ i medievaleI • ■ v--;V ' ' ■ -■ '

aci* precum subst* oua» stor as ş i satrapae, fo lo s iţ i pen­

tru ® denumi pe funcţionarii rega li» Datorită marii sale

d isp o n ib ilită ţi lexloale ş i semantice, latina medievală a

constitu it deopotrivă un model şi'un mediator între sferele

conceptuale clasica ş i creştină, pe de o parte» ş i universul

semantic a l limbilor de cultură moderne în curs de constitu i­

re , pe de a ltă partaj concepte abstracte sau desemnări ale

unor procese psihologice mai complexe ş i a unor r e a lită ţ i

noi, create de progresele ş t i in ţe i ş i ale f i lo s o f ie i , au

fo s t lex ica liza te în limbile occidentale de cultură f ie prin

împrumut d irect din latină, f ie prin calchiere după modelul

latinesc» Marca specifică a la tin e i medievale, în comparaţie

cu latina clasică, este data, în domeniul lexicu lu i, de mul­

ţimea ca lcurilor semantice ş i lexicala după greacă, preluate

din ^Plg»ta ş i din sc r ie r ile patristice ş i devenite fond cu-

ren*' în uzul s o c ie tă ţ ii culta occidentale în Bvul Mediu» I«s-. 1

tina medievală '£"însemnat astfel factorul dinamic a l au luci­

r i i ş i stab ilizării a ceea ce s-a numit “comunitatea concep­

tuală europeană"14* Fundamentată pe contactul permanent ou

latina ş l greaca, unitatea semantică general europeană este

evidenţiată de relativa uşurinţă de traducere reciprocă1'’*

întx-'O reprezentare sintetică* pate® stIsB&'cfi f4bsuS.

<S< unit&ţi lexicale ş i semantice cojsus tuturor limbilor !/•■

" exexe europene putut constitui* d ife r it în tuns ţie d>

«poci istorica şi de spaţiu geografic* In următoarele sa­

duri î1» prin moştenire din latin® populară &® la bas® idio­

murilor romanice, care includea ş i ^latina creştiaă*1^ ţ

ar sastâ cal* primară de constituire a fondului » nautic şi

lex ica l creştin comun este proprie numai limbilor romanice s

care au ajuns astfel s& aibă în comun majoritatea t«ra*ni~

lor creştin i sssnţi&li* precum denumirile pentru **cr«diaţă~s

MBuma#aeett, *cruc«"*ttîngerw etc .j

2* prin împrumuturi sau calcuri lexical® după latină

în epoca creştinării* procedare.la case au apelat limbii®

noa-romanio© (germana* maghiara* limbile slave occidentale

şi cele scandinavice) j

3* prin împrumuturi sau călcări lexicale apărate îs.

etape d ife r ite ale contactului noilor limbi de sa ltar& ce

latina medievală ş l , . u lte r io r , cu cea savantă| acest, din

urmă proces este cel.care ne interesează a ic i*

Prestig iu l constant a l la tin e i a asigurat* secole de-a

riadul* acel **psyck©logical climate o f borrowiag®^* necesar

transferului semantic* f ie la n ive l popular* f ie * mai ales*

la n ivelu l bilingvismului cult* în cadrul s fere i semantice

creştin* a continuat* în limbile romanice literare* diver­

s ificarea lex ica lă după modelul latinesc* marea majoritate

a "oristianiamelor" întinai ®sdi«vaieiS fiin d preluate ş i

asimilate de lim bile moderne* 0 particu laritate a elemente­

lor lexicale din sfera creştină» observată m l Iu t i i de

- 50

da M.Bonntt1^, ou re fe r ire la latina lu i Grigoire da Touxs,

a fos t tandinţa loz do a deveni omonime cu ele însele, fe ­

nomen manifestat ş i de majoritatea împrumuturilor din la t i -20nă, în uzul lin gv is tio a l Occidentului • Dacă în fa zancxis-

t la n iză r ii" semantice lexemele la tin eş ti oâpătau un sens

nou sau doax o u tiliza re particulară, procesul are un sens

invers în cadrul lim bilor modernet pe lingă semnificaţie

creştină primară, aceste împrumuturi îş i creează semnifica­

ţ i i noi, nerelig ioase, conducînd as tfe l la formarea vocabu­

laru lu i in telectual general a l noilor limbi lite ra re .

în s f îx ş it , împrumutul lex ica l sau transferul semantic

din latina medievală în limbile moderne s-a petrecut ş i în

s fere le la ic e , mai ales după cea de-a doua "revoluţie** a

la tin e i medievale, adică după îmbogăţirea sa semantică în

perioada scolastică, cînd începe constituirea fondului le ­

x ica l ş t i in ţ i f ic ş i f i lo z o f ic modern* Deşi ideologia unul

umanist a l Benaşterii precum Giordano Bruno se opunea pro­

gramatic g în d ix ii scolastice, în limba sc rie r ilo r sale re­

dactate în ita liană au fo s t detectaţi numeroşi "latin ism !21sco la s tic i" , fapt care atestă o dată în plus vigoarea la ­

tin e i medievale în varianta sa scolastică; prin traduceri­

le din greacă ş i arabă, latina scolastică şi-a creat un

imens fond de termeni ş t i in ţ i f i c i ( în drept, medicină, as­

tronomie, matematică) ş i f i lo s o f ic i , care vor f i preluaţi

aproape integral de lim bile lite ra re me rne* Mai mult încă,

latina medievală scolastică a asigurat transferul de con­

cepte ş i de termeni nu doar din greacă, c i ş i dintz-o lim­

bă modernă înfcz-altat ca limbă de comunicare culturală ge-

n*'ra l europeană, latina scolastică, devenită latină savantă,

v» *sxgura difuzarea unor concepte s o i, le x ic a liz a t * ia i -

v1*1 Intr-una din lim bile de cultură noi* In monumental*

sa is to i ie a lim b ii franceze, Perdinand Brunot detectează

la au tor ii ş i traducătorii francezi din seco le le a l X I I I -

l*a - a l XV-laa o adevărată Mfureur d ’ imitex le la t in " ,

fap t care a făcut ca numărul latin ism elor culte in trat* ic

franceză in această epocă să f i * imens, aproape imposibil22da de tarminat cu exactitate « i

Este momentul să amintim că în Ben*şt*re la tina medie­

vală a con stitu it ş i baza a c ţiu n ii de reconstitu ire a unui

‘•sermo latinus ras titu tu s", prin care cărturari precum

Erasmus din Botterdam încercau să reactualizez® modul de

gîndlre ş i de exprimare pur c la s ic , ca ş i a c e le i de consti­

tu ire a unei la tin e savante cara, în secolele a l XYI-lea -

a l X V III- laa , a fo s t u t il iz a tă în mediile univ* „taxe eu­

ropene ş i care & furn izat cea mai mare parte a vocabolaxu-

lu i ş t i in ţ i f i c ş i f i lo s o f ic modern La începuturile e i ,

această la tin ă savantă va prelua din la tina medievală cuvinte

din Vechiul ş i Noul Testament, în versiun ii* b ib lice curente,

din s c r i i t o r i i c re ş tin i ş i din f i l o s o f i * sco lastică , te r­

meni de drept din Dieesta ş i din teo re tic ien i pu rişti a i

B enaşterii, termeni din diverse ş t iin ţe teo re tic * ş i ap lica­

te (a lch im ie, botanică, zoo log ie , f i z ic ă , muzică, astronomic,

matematică) , care vor spori u lter ior cu noi c r e a ţ i i lex ica ­

le , pe măsura progresului f ie c ă re i d iscip line îa parte® Pen­

tru orice etapă în evoluţia lim bilor de cultură codsxnt-,la­

tina medievală, devenită la tin ă savantă, ş i-a păstrat func­

ţia sp ec ifică a unei "roo fing language", limbaj suprapus

oare d irecţioneazâ modalitatea de exprimare a g in d ir i i f i l o -

uofic* ş i ş t i in ţ i f i c * europene, o ri d* c£t* ori aceasta

o* concretizează in tr-o limbă modernă. In p lin clasicism

francez, p o a te .f i c ita t cazul lu i Descarces, a cărui fran­

ceză, în le x ic ş i în sintaxă, datorează enorm modelului

la t in . 26Latina savantă a fo s t terenul pe care termenii ex is­

ten ţ i deja ca u n ită ţi le x ica le sau c e i nou crsar.ţi î ş i f i ­

xau conturul semantic reclamat da r ig o r i le limbajului ş t i in ­

ţ i f i c ş i î ş i particu larizau funcţia term inologică s p e c if i­

că, înainta de a f i p re lu a ţi de lim bile de cuirură moderne, 27Bruno M ig lio r in i a prezentat s in te tic modul d i f e r i t în

care “ tezaurul le x ic a l" a l lim bilor c las ice a fo s t preluat

de lim bile moderne, în funcţie de curentele cu lturale, de

epocă is to r ic a ş i de structură a f ie că re ia ; preluarea de

termeni ş i de concepte a fo s t masivă în lim bile romanic*

occidentale ş i în engleză, destul de puternică în olandezăA

ş i remarcabilă în lim bile scandinavice. Incepînd cu seco le­

le a l XJ.I-lea ş i ai X l I I - le a , cînd daneza, suedeza ş i nor­

vegiana au adoptat a lfabetu l la t in , influenţa la t in e i scrise

asupra acestor limbi a fo s t masivă în domeniul form ării cu­

v in te lo r ş i în l e x ic , . precum ş i în sintaxă; la tina medieva­

lă a în d ep lin it, pentru lim bile scandinavice, în concurenţăpo

cu "germana con tinenta la",funcţia unei “ lim bi suprapuse*' *

In germana ş i maghiară, preluarea neologismelor savante a .

fo s t concurată de succesiv* curente de purism; trebuie re­

marcat însă ca ş i pentru aceste două lim bi la tina medieva­

lă a avut un r o l d ec is iv , furnizînd modele pentru ca lch ie­

rea le x ic a lă . O interacţiune masivă în> le x ic între germană

ş i la t in a a avut loc încă din epoca medievala timpurie2^.

- 53 -

Permanentul contact întră latina medievală ş i germană a lăsat

o amprentă a t ît de adîncă a la t in e i asupra modalităţilor de

compunere lex ica la , a sistemului de adaptare & neologismelor

în germană, în c ît împrumuturi mai t î r z i i din engleză sau

franceză au fos t integrate ca latinisme. Dicţionarele atimo-

logics ale germanei atestă în acest sens c£t da greu este de

s ta b il it etimologia unui neologism al acestei lim bi, oso ilîn -

du-se între latina medievală, franceză, en g lez i, ita lian ă sau

latina modernă, post-renascentistâ* Latina a fo s t fundamentul

t r a d iţ ie i şcolare germane pînă în p lină epocă burgheza.Toate

aceste fapte au putut conduce la concluzia că actualul carac­

ter a l germanei lite ra re este "a resu lt principali^ o f close

lin gu is tic contacts with Latin from tlur Middle Ages to th®

18ttl centur^’^ 0» Exegeţii cdteazâ mii de exemple da unităţi

lex ica l# german# moderna format# după model la tin esc^ "

C ît priveşte limbii# slave, sursa principală în procesul

de cris ta lizase a vocabularului lor intelectual a fo s t, f i e

prin intermediul slavonei^2, fi# în mod d ir «c t , limba greacă.

Începînd cu traducerii# re lig ioase al# lu i C h ir ii ş i Metodiu

ş i al# urmaşilor lor (seco le le a l IX-lea ş i a l X - l«a ), lumea

slavă se racordează la "comunitatea conceptuală «uropeană"prin

intermediul unei mari can tită ţi de împrumuturi de sens,calcu­

r i lex ica le ş i frazeologic® după greacâo Din slavonă, prin

sc r ie r ii# re lig ioase redactate u lterior în lim bile slave mo­

derne, aceste unităţi lex ica le au pătruns ş i în variantei*

lor l i t e r a r e ^ . Pentru acest grup d« limbi, latina a avut doar

o funcţie secundară, f ie ca sursa de împrumuturi ş i modal de

calchiere pentru slavona^, f i e , mai ales în epocile post-renas

centistâ ş i modernă, ca sursa de neologisme s a v â n t E x c e p ţ i e

- 54 -

face, în rîndul lim bilor slave, polona, oara., înoă de7» 1®

o r ig in ii* s&le ca idiom lite ra r , în s$qqX«I« a i XY~l«a -

*1 XVI-lea , a suportat o masivă in fu z ie .da neologisme la ­

tina ş t i.

P o z iţ i i speciala,-interesanta în siaa, din punctul ds ve­

dere al raportării la latina medievală ş l la cea savantă* le

ocupă româna» ş i neogreacă, limbi car® nu s-au a fla t în con­

tact d irect cu latina medievală, decît îs mod sporadic ş i ne­

semnificativ. Elementele primare ale vocabularului in telec­

tual româna ş i le-a dohîndlt prin contact cu modelele slavon

ş i grecesc, în secolele al XVI-le* ş i a l XVXX^X«a,urmîsd ca

abia în secolele a l XVIII-lea ş î a l I H - I se, in special prin,

reprezentanţii Şcolii Ardelene ş î prin urmaşii lo r , să put®»

semnale un contact direct cu latin® savantă, contact car® a

lăsat urme importante în logicul şi îa sintaxa româna* lite ­

rare moderne. Mai mult decît modelul latinesc a înde­

plinit pentru româna lite ra ra modernă, îatr-us mod compara­

b il ou cazul german©! moderne, funcţia de element modelat®

determinant în procesul de adaptare fon©tioâ, morfologică

ş i semantică a neologismelor de origine franceză ş i taliană.

Poziţia specială a lim bii neogreceşti este rezu ltatu l

unui proces d@ re-calcbiere sau d* x«împrumut, după saodtl®

occidentale moderne, a unor unităţi lex ica le care,prin

latină, î ş i aveau originea în greaca lite ra ră comuni.^6®

Citam, în încheierea acestor succinte cc ideraţii, o

amplă ş i exactă definiţie a latinei medievale, conţiaînd,

într-o formă sintetică, principalele ^justificări cui tur a l­

ia toxice care explică importanţa s& decisivă pentru consti­

tuirea ş i evoluţia sp iritua lităţii europene $ "Latina media-

v«l& na « «s t «şadax n ic i o limbă, naţională, s ic i una uni­

versală ş i n ic i cM si o limbă internaţională auxiliară (eine

Internationale H ilfssprache), deşi de-a lungul Evului Mediu,

ş i chiar după acaaa, a îndep lin it toate aceste funcţiuni.Ea

nu a fos t n ic i o lisgua franca ş i n ic i o limbă a b is e r ic ii .

A fo s t o limbă fără comunitate lin gv is tica ş i totuşi deloc

moarta. Latina medievală a fo s t limba unei comunităţi de

id e i, a fo s t limba maternă a Occidentului."*^

Cercetări ana litice ulterioare vor s ta b ili dimensiunileA

exacte ale ponderii la t in e i medievale în complexul proces da

constitu ire a lim bilor de cultură europene.

N O T !

1) In a rtico lu l M itte lla te in ala Iraditionssprache, în "Liber Fior idus. Mi11e 11ate inische ' i;udien, P»Lehm&nn zum 65» Geburtstag", 1950, p . l .

2) Acest fenomen a fo s t observat ş i comentat încă de B. Norden, Die antlka Kunstproaa. I , Leipzig/Berlin,p.l89®

3) Vezi W. de Groot, Idles d’ hier at d'au.iouxd^ul sur l 'h is to ir s de la lângue la tin e . In ^evue des atudes la ţin ssh, T ( I 923)V p • ii!? i . . » le la tin clsssique est la langue des adultas de 1 ’ aristocraţie de Borne".

4) Vezi J.Eagels, Latin vulgaire -roman comun - la tin mldiăval. în "Actele celu i de-al X ll- lea Congres de lin g v is t ică ş i f i lo lo g ie romanică"(Bucureşti, 15-20 ap rilie 1968), Buc., 1970, voi.I.p .123*

5 ) în legătură cu re la tiva unitate a la t in e i vulgare în primele secole ale erei creştine, vezi H.F.Muller. A Chronolog^ of Vulgar Latin . H alle , 1929, passim,Eugenio Coseriu, El llamaclo "Latin Vulgar" y las primeras difarenciationes romances. Montevideo, 1954, o. 152 s i I.F lscher, Latina d un'are ană. Introdu ce re în studiul lim bii române. ■ bucT;'"' 155377^7 • ---------------

6) ffilhelm StisB.Pas Problem der latelnischeg Bioelspraghe. în "Historische V ierte liah ressch rift", 27C1532)» P®36»

7) Joseph Harman. Le la tin vu lgaire. PUF, P a r is ,1967,p*16.8) H.F.Muller, op . c i t . . passim.

9) Sdmund Faral, L*orleataţlon actual i i des ă tudes rg la tives au la tin a ld i lv a l . în "Bevue des <tudes lmtiaaa*1' *X CÎ923), p.26.

- 56 -

10) Vezi Jos.Schri;)n«n, Le la tin chrltien devenu langue oommune 8 în "Bevue des £tudas iaMne s” ,X ÎI( 1934) ,po 114*

11) Pentru conceptul de "la tin ă creştinâ"vazi în special Jos.Schrijnsn, Charakteristik dea altchristiichan Latejln, în seria ^Latinit'âs Christianorum Primaeva", îjîT ijmegsn, 1932,0hristina Mohrmann, ^tudes sur la latin des chrâtiens,III.La tin chrătieh et lituroioue.Soma," 19S?V----------- ---------------------------------

12) Vezi Edmund Parai, a r t .c l t .,p «27 .s l Ludwîg B ialer, Editlng; Saint Colombanus.A.Bgplv, în "Classica at mediaevalis", X2 IIC1961) ,fase .1~2,p. 143•

13) Of. Walter Stach, Wort und Badeutung im m itte la i- terllchen Latain. 11 Deutscjh.es' ArcRiv f!îr~Erforschungdes Mi'feteialters", 9*Jahrgang,1952,p.351: "Im m itte la l- terlichan Lateingebrauch greifen zwai verschiedena semantischa Systeme ineinander, ain organische, das sich yoiscrft, ^sntfaltet, und ein lite ra r is c h -a x t if i- z is lle s , dae v^erse entsteht".

14) Warner Bets, Deutsch und Lateini3ch..Dis Lehnbildungen der althochdeutscfaen Benadlktlner regal', Bonn, 1949»P«9«

15) Cf. A .M eillet, Bsquise d*une h istoire de la langue la ­tine g Paris, 1931» p* 25 i •*c * est parce qu"*'£l y "aderrlira 1». varia ţi apparente des langues modarnes de l eEurope un moaie fond la tin qu 'e lies se laissent tra~ duire exactemeat Ies unes .dane las autresţ car on ne saurait traduir® vraiment £trangâre".

16$ Conceptul de "la tin a creştină" a fos t d e fin it de Jos. Sohrlnnen.Le la tin chrdtien»».,p «97 « prin opoziţie cu latina c lasica, drept '*un sistem coerent de d iferen ţie­r i de natură lex ico log ică , semantică, morfologică, sin­tactică ş i chiar metrică” » Vezi ş i Einar Lofstedt«Late Latin. Oslo/London/Wiesbaden/Paxis/Cambridge Mass•,19591 pTSBŢunde se acceptă ideea că latina creştină deţine numeroase trăsături d iferenţiatoare nu doar fa ţă de la ­tina c la s ică ,c î ş i fa ţă de "latina t î r z ie ” .

18) 0 lungă l is tă de ” cris tian is © «"lexicale ş i semantice vezi la Jos. Sohri^nen, Le la tin oh rltien . . . .p .103-107»

19) Le la tin de Grlgolre de Tours. Paris, 1980,p .243*

20) Vezi Walter Stach, a r t . c l t . . p»335»

21) Nlna Facon.Sulla terminologia f i lo s o fic a in Glordano Bruno, în "Xctele c e lu id e -a l 211-iea iongres Interna­ţional de Lingvistică ş l F ilo log ie Bomanică"(15-20 apri­l ie 1968),Buc ur e ş t i ,1970,v o i. I ,p .946®

22) Ferdinand Brunot,H istoire de la langue frahoaise«prefa- c« de la nouvelle Id ition paf herald Antoine, tome I ,De l ’ lpoaue latine & Benaissance. Paris, 1966, p*569*

- 57

\r>) V#v.t numeroase exemple în ac®3t sens, mai slss pen­tru limba franceză, la B .A rve llle r .Da l*importance du l r t l n scientlfique des XVTÎI Q s iâclJs dansTa'cr^atTon du vocabulaîr'e~rE'echnlgtTeTgrânca i m F * " " me'me 6po'qW‘r i a ' wXx"CongrVso TnFe^aciopal~^e*>Txngu i s~ tica y F ilo log ia Bomânicas. Ac tas**,Madrid, 1968, v o i . I I ,p . 501 ş i urm.

24) Vezi Bruno M lg lio rin l„Pol.ys6mie des latinisme dans ie vocabulairs surop^eFr in vol.Karl-Bichard Bausch, Hans-Mart in ' Sa uger ( ed “ ;. In terlin gu is tlca . Sprachver- g lelch und Ubersgtzung.Fesţschr'if'i: zum 60. Geburtatap; von Marîo- Wandruszka, Max Niemeyar Verlag, Tlibingen,'

25) Hans Goebl.Problems and Perspectlves o f Contact Linguls-tic s from a Bcmance''Scholar ♦ s Poinţ of Wie'w'. "in vo i. PefFeF'iniSfe^^ (ir«land"j," îain "STârEs'on (e d .),Lansuage Contact in Burope.Proceedinga of the WorkingGroups X2~and at th'e XŢŢŢtfa. International Congress of L ingu istics, August 29 - September'4, Tokyo, 1982,Max NismeyQr, Tubingen, 1986, p . l j ^ i -

26) Cf. Antoina M eille t, Les lanques dans 1*Europe nouvelle. Payct,P a r is , 1928 ,p .55T ’*A travers la franţais 'de Des- cartes, on sânt le la tin : on a l'impresion que la pensâa pMlosophique 3e fa is a it chez lu i en la t in " .

27) Latin and Greek as a Besource for Vocabularies of Modern Lang'uages. în Anual! Buileiiin of the Modern Humanities Association", nr.28 (1956), p&ssim*

28) Sture P.Uraland,Some Contact-Linguistlo Structures in Scandinavian L&nguages» in Language Contact Tn îurop6'77 c p

29) Vezi Walter Stach, a r t . c i t . « p. 35 7 ««Pentru numeroase exemple de împrumuturi savante din latina medievală în germană, în această primă etapă a contactului lin gv is ­t ic dintre cel® două limbi, ca ş i pentru modelarea după limba la tin ă a unor noi un ităţi lex ica le germana ,vszi B.Tonnelat,H istoire de la langua allamande. Armând Colin, Paris, 1927* p*7 4 - 7 6 — —

50) Horst H.Munsk®, Wbat Are Mixed Languages?» îa Laa- guage Contact ia gurope. ». ,pT34T""

51) Vszi* da exemplu, comentariul lu i Kretschmer, în voi» Alfrad Gark®.*Sdmuad Iordan ( « d . ) s Binleitang is di a Altcrtumswisssascaaft 5, Leipzig/Berl’InŢ' vblTT7I7S77 p.45, asupra unor Isxema de mare frecvenţă în germana modernă ( Ausdruck la t . axprassio, wisdarholan lat* repetare stcTH care au fos t "macE latainischsn Vor- Bildcn umgedeutet".

52) Aceqstă limbă da cultură nu a fost în prima parte a ex isten ţei sale altceva dscît "sin ia slavische Mcrphsma txavestiextes Grischischs", cum argumentea­ză pa larg A.Issstscaeako, Mythan und Tatsachaa ober dia gntstahung dar rassischen Lîtăraturspracbs, £5

9«

go ii* "VoxSffoatliohttagoa dor Komisaioa ffijtf Llnguistik uad Sommu«ikaitioa3forsch«agM,3 9Wisa, 1975» P*7«

33)Vozl Mixko Doanovid, Oasoxvazioal sulla o r ig la i doi oalohl liaq ia la tio l. în "Archîvum Romanic um'SXV'ÎÎI (1934), p*i33»

34) Vozi exomplo do acoat tip în Pandolo 01toanu(coordţ )» Slava vocho s i slavona românească* Buc., 1975» p*325*

35) Vozi Mixko Doanovid, a x t.c lt .♦.ibidom.

36) V#zi B .M iglioria i, Latin and Giook. . » . passim.

37) Ludwig Biolox, Das M itto lla to in ala Sorachnioblom. în"Loxis", I I (19W »~P*1W *--------- ---- ----- ----- —