3

Institutului de Drept i Politici Comunitare (IDPC) al Universit!"ii Babe -Bolyai.

Dreptul i guvernan"a apei în Uniunea European!.

Studii asupra Europei Centrale i de Est

Editor: FLORE POP

Argonaut Cluj-Napoca

4

SERIA: TERRA

Referen"i tiin"ifici: Prof. univ.dr. Liviu-Petru Z pâr!an Conf. univ. dr Gyula Fabian

DREPTUL i guvernan"a apei în Uniunea European! : studii asupra Europei Centrale i de Est / editor : Flore Pop. – Cluj-Napoca : Argonaut, 2013. – 210 p. ; 24 cm. ISBN 978-973-109-458-8

I. POP, Flore (ed.) II. BALACI, Pa"cuIII. MAN, Dorel

Coperta: BAJA FRANCISC

Tehnoredactare: MYROBIBLION

Carte ap rut cu sprijinul financiar al Societ !ii culturale MYROBIBLION

Editura Argonaut Str. Ciuca", nr.5/15 Cluj-Napoca 0746-752191; 0740-139984 e-mail: editura_argonaut@yahoo.com w.w.w.editura-argonaut.ro

Consilier editorial atestat : Emil POP

Editur "tiin!ific acreditat Consiliul Na!ional al Cercet rii #tiin!ifice

33

GEOPOLITICA BAZINULUI TIGRU/EUFRAT: PROBLEMA GESTIUNII APEI #I RAPORTURILE

DINTRE TURCIA, SIRIA #I IRAK

Ecaterina Cepoi, Marius Laz"r

This paper aims to present a brief overview of the complex dynamics generated by difficulties of sharing in a convenient way Tigris and Euphrates’ water by the three riparian countries, Turkey, Syria and Iraq. For each of these countries, the basin water resources offered by Tiger/Euphrates are vital to economic development, agriculture, energy, and common needs of a continuous growing population. In a region characterized by continuous hydro-crisis, water becomes a challenge on which depends not only the functioning of societies but especially their stability. Development of hydropower technology and dam construction projects on Tigris and Euphrates, especially by Turkey, decreased the flow of mentioned two rivers, thus, limiting resources in downstream countries. Developing in an amid tense and often conflicting relationships between the three states, water problem seems to worsen relations between them, while regulatory efforts regarding an equitable distribution of water potential of the two rivers had limited effectiveness without leading to a permanent agreement.

Introducere

Tigrul "i Eufratul sunt legate, de milenii, de dezvoltarea civiliza!iilor din Orientul Mijlociu; la fel ca "i Nilul, în Egipt, apele lor au permis emergen!a "i persisten!a unora dintre cele mai înfloritoare culturi economice "i sociale, a c ror amintire traverseaz imaginarul istoric colectiv al tuturor genera!iilor. Importan!a celor dou fluvii a constat deci în faptul c au fost o surs de via! ce a favorizat structurarea de societ !i umane, dezvoltarea agriculturii, facilitarea transporturilor, a schimburilor de bunuri economice dar "i culturale, în cadrul unui larg areal regional cu o geografie fizic "i o clim adesea foarte dificile.

Odat cu perioada modern , dup constituirea statelor na!ionale în Orientul Mijlociu, la începutul secolului al XX-lea, apa devine tot mai mult o miz deopotriv economic "i geopolitic . Dezvoltarea masiv a industriei, a agriculturii, urbanizarea tot mai vast , în paralel cu explozia demografic , toate fac ca nevoia de ap s fie nu doar necesar ci chiar vital pentru func!ionarea "i chiar supravie!uirea societ !ilor. Mai mult poate decât

34

oricare alt parte a globului, regiunea Orientului Mijlociu sufer de un deficit structural de ap care, dublat cu climatul adesea de"ertic, cu condi!ion rile crescânde aduse de nevoile societ !ilor moderne, fac ca aproape toate ! rile de aici s fie într-o situa!ie ce poate fi numit de „stres hidric”. Marea problem , "i care va fi constant generatoare de conflicte, va surveni atunci când se vor lua în discu!ie modalit !ile "i limitele pe care le are fiecare !ar riveran în a utiliza cursurile de ap transfrontaliere. Datorit mai ales unei legisla!ii interna!ionale înc insuficient instituite, tocmai din incapacitatea de a se ajunge la un consens care s concilieze interesele divergente ale statelor, tenta!ia pentru fiecare !ar este de a încerca o utilizare maximal a poten!ialului oferit de resursele sale hidrice chiar cu riscul de a afecta capacit !ile "i interesele ! rilor din aval. Ca urmare, în Orientul Mijlociu apa ajunge, cel mai adesea, un element ce condi!ioneaz în cel mai înalt grad securitatea na!ional a statelor, integrându-se în sistemul complex al celorlal!i factori: geopolitici, istorici, ideologici, etc., ce fac ca regiunea s fie permanent marcat de instabilitate, rivalit !i, crize "i conflicte. Mai ales dup deceniul "apte, tema „r zboaielor pentru ap ” a devenit o constant a unei mari p r!i din literatura dedicat problemei, ca "i din discursul oficial, la nivel public sau politic.

Într-adev r, o bun parte dintre tensiunile "i crizele care survin acum, chiar dac nu sunt generate în mod exclusiv de problema apelor transfrontaliere sau, în general, a resurselor de ap , ajung tot mai mult s o implice sau chiar s-o instrumentalizeze ca element integrat în diferitele strategii de reglare a raporturilor externe. Este cazul prin excelen! al statutului apelor Iordanului, care a contribuit la agravarea rela!iilor dintre Israel, Iordania "i Siria, la fel cum a fost "i un element ce a motivat, printre altele, lipsa de disponibilitate a statului evreu de a renun!a la teritoriile Cisiordaniei, riverane râului. La fel, Egiptul face fa! în ultimele decenii "i mai ales în ultimii doi ani unei contest ri tot mai intense a statutului actual al Nilului "i al dreptului privilegiat al Cairo-ului de utilizare a apelor acestuia, provenind din partea ! rilor din amonte, mai ales a Etiopiei, care-"i revendic legitimitatea de a construi propriul sistem hidroenergetic pe Nilul Albastru. O astfel de amenajare ar afecta îns debitul din aval al fluviului, cu consecin!e dezastruoase pentru întreg sistemul energetic "i agricol al Egiptului care, chiar "i în condi!iile actuale, nu mai reu"e"te s fac fa! nevoilor reale ale popula!iei ceea ce "i justific , în parte, criza economic "i social ce a dus la valul de contest ri din ultimii ani.

În sfâr"it, este cazul prin excelen! al Tigrului "i Eufratului. Problema gestion rii apelor "i a resurselor energetice, agricole, strategice, ale celor dou fluvii "i a bazinului lor hidrografic a reprezentat un element central în

35

politicile economice ale celor trei ! ri riverane "i a contribuit, în secolul al XX-lea, la condi!ionarea rela!iilor dintre ele, cel mai adesea agravând tensiunile structurale care definesc raporturile dintre Turcia, Siria "i Irak, înc din perioada interbelic . Ca !ar din amonte a ambelor fluvii, Turcia a fost acuzat c exercit un monopol "i c abuzeaz de pozi!ia sa geografic privilegiat pentru a utiliza într-o manier exagerat resursele acestora, f r s ia în considerare necesit !ile "i interesele ! rilor din aval. Mai ales odat cu începerea vastului proiect de dezvoltare al Anatoliei de Sud-Est (GAP), în deceniul al "aptelea, care se continu înc "i în prezent, barajele "i amenaj rile hidrografice au afectat într-o manier semnificativ debitele Tigrului "i mai ales ale Eufratului, ceea ce nu putea decât s provoace reac!ii negative din partea Siriei "i Irakului, care-"i v d astfel afectate propriile lor proiecte hidrotehnologice "i hidroenergetice, tot mai necesare pentru dezvoltarea economiilor "i pentru uzul unor popula!ii tot mai sporite. Beneficiind de un statut de putere militar regional , înt rit de calitatea de membru al NATO "i de aliat al Statelor Unite, "i valorificând ambiguit !ile legisla!iei interna!ionale privind statutul apelor transfrontaliere precum "i lipsa unui instrument eficient de coerci!ie interna!ional , Turcia a încercat astfel s foloseasc cât mai intensiv resursele bazinului Tigru/Eufrat, în conformitate cu pozi!ia sa tradi!ional , ap rat în toate negocierile "i discu!iile la nivel interna!ional, potrivit c reia statutul de ape transfronta-liere al celor dou fluvii semnific faptul c fiecare !ar riveran are dreptul legitim de a le utiliza în conformitate cu propriile lor necesit !i, f r s fie obligatorie respectarea unui partaj conform unor cote prestabilite. În schimb, Siria "i mai ales Irak au pledat mai degrab pentru ideea ca debitele s fie statuate într-o manier precis , care s asigure o cantitate constant de ap ce s nu fie afectat de condi!iile naturale sau mai ales lucr rile din amonte. Mai ales la ini!iativa Turciei, interesat în a atenua opozi!ia "i nemul!umirile vecinilor s i, înc din deceniul "ase se instituie mai multe comitete comune prin care s se încerce concilierea strategiilor proprii "i s se realizeze o cooperare cât mai eficient . Toate aceste comisii, care se vor succeda, în forme "i maniere diferite pân la mijlocul deceniului al nou lea, pentru a se relua, dup 2007, au avut îns rezultate limitate, dincolo de aspectele strict tehnice "i informative ale colabor rilor.

Ceea ce a blocat lipsa unui acord colectiv a fost atât incompatibili-tatea structural dintre interesele fiec rei ! ri cât mai ales persisten!a unor raporturi tensionate, chiar conflictuale, între cele trei ! ri riverane. Rela!iile Turciei cu Siria au fost, în secolul al XX-lea, otr vite de disputa privind provincia Hatay (fosta Alexandretta) "i de strategia Damascului de a se folosi de mi"c rile de rezisten! kurde ca un instrument de presiune

36

împotriva Ankarei. Raporturile dintre Turcia "i Irak, mai pu!in marcate de dispute teritoriale sau ideologice, au fost totu"i afectate, la rândul lor, de problema kurd "i de asumarea unor pozi!ii diferite fa! de situa!ii regionale sau interna!ionale. În sfâr"it, dup deceniul al "aselea, între Siria "i Irak exist o feroce rivalitate ideologic "i geopolitic , dublat de faptul c liderii ambelor sisteme autocratice erau desp r!i!i de o aversiune insurmontabil . Toate acestea au contribuit la blocarea realiz rii unui climat de cooperare real "i eficient , prin care nevoile celor trei state s poat fi armonizate. O relaxare par!ial se va observa abia dup anii 2000, când în cele trei ! ri se produce o schimbare de regim. Guvernarea AK Partisi face ca un element central al noii sale strategii de politic extern a Turciei s fie recuperarea strategic , economic "i diplomatic a spa!iului arab, în special a vecinilor s i, Siria "i Irak. La Damasc, echipa condus de Bashar al-Assad este interesat în primul rând de redresarea economic a ! rii "i de integrarea cât mai eficient a Siriei la nivelul proceselor de globalizare, p strând nealterate bazele regimului dar manifestând o mai mare flexibilitate strategic în plan regional "i interna!ional. Irakul, în schimb, odat c zut regimul Saddam în 2003, va traversa un interval de câ!iva ani de criz profund , care a dus la agravarea degrad rii economice, sociale, a vie!ii cotidiene, afectând "i infrastructura sa hidric "i capacitatea de a utiliza, fie "i m car la nivel func!ional, o bun parte din poten!ialul hidrotehnologic. Dup 2007, cele trei ! ri vor relua dialogul "i vor încerca s pun bazele unui sistem de cooperare mai eficient. Începerea revolu!iei siriene, în 2011, a dus înc o dat la anularea oric rei "anse de consens tripartit; problema gestiunii "i a capacit !ilor de utilizare a apei r mânând deci la fel de acut , ba chiar mult agravat , de degradarea securitar din regiune.

Condi"ion!ri naturale i realit!"i socio-economice: bazinul Tigru/Eufrat i geopolitica apei în Turcia, Irak, Siria

Atât Tigrul cât "i Eufratul î"i au izvoarele în mun!ii din estul Turciei, sursele lor aflându-se doar la o distan! de 30 de km. Dup ce traverseaz Turcia, Siria "i Irakul, cele dou fluvii se unesc, în final, în canalul Chatt al-Arab, în sudul Irakului, care dup 200 de km se vars în Golful Persic.

Eufratul (al-Fur t, în arab sau Fõrat, în turc ) se formeaz din uniunea a doi afluen!i, Karasu (Kara Sou), lung de 450 km, care izvor "te din mun!ii Kargapazari, aproape de Erzurum, "i Murat Nehri (Murat Sou), lung de 650 km, izvorând din muntele Muratbasi, în nordul lacului Van. Din punctul în care cele dou râuri se unesc, Eufratul parcurge o distan! de 2330 de km pân în momentul unirii cu Tigrul, în sudul Irakului. El traverseaz Turcia (455 km), Siria (675 km) "i Irak (1200 km). Debitul total al

37

Eufratului este de 35-37 km3 pe an, dintre care cea mai mare parte (32 km3 – 90 %) este furnizat de Turcia; Siria particip cu 3,5 % – 4 % în vreme ce Irakul nu contribuie cu nimic la resursele fluviului1. În Siria, Eufratul prime"te apele a trei importante râuri (al-Sajour, al-Balikh, al-Khabur) dar care intr , la rândul lor, de pe teritoriul turcesc "i deci sunt luate adesea în considerare "i ca o contribu!ie a Turciei. Dac debitul mediu este în jur de 800 m3/s, la intrarea în Siria, în perioada de flux sc zut, în martie-mai, el poate sc dea pân spre 300 m3/s, în vreme ce, în lunile ploioase de toamn , fluxul poate ajunge chiar "i la 5000 de m3/s.

Tigrul (al-Dijla - în arab sau Dicle – în turc ) izvor "te din partea de est a Turciei, lâng lacul Hazar, în mun!ii Taurus. Spre deosebire de Eufrat, Tigrul parcurge doar o distan! extrem de redus din teritoriul Siriei (32 km, servind ca grani! în partea extrem de est cu Turcia); în vreme ce în Turcia traiectoria sa este de 400 de km iar în Irak de 1418 km, pân la unificarea sa cu Eufratul. Ca urmare, resursele sale de ap sunt dobândite în exclusivitate de la afluen!i din Turcia (Batman, Bitlis, Ilõsu, Garzan), care asigur 40 % din debitul total, "i din Irak (Zabul Mare, Zabul Mic, Diyala, Adhaim, Karkheh), acesta contribuind cu 60 %; participarea Siriei este aproape inexistent . Exist mari discrepan!e între diferitele aprecieri privind debitul Tigrului, ce adesea reflect mai degrab partizanatele diferitelor state sau speciali"ti decât o simpl incapacitate de a cuantifica în mod precis situa!ia ca atare. Acest interval se întinde de la 43 km3 pe an pân la 60 km3 pe an; mai mare deci decât al Eufratului, mai ales datorit importantei contribu!ii pe care o aduc afluen!ii irakieni, în primul rând Zabul Mare (între 10 "i 13 km3, de"i acesta, la rândul s u, î"i are izvoarele tot în Turcia)2

Dintre cele trei ! ri care împart bazinul Tigrului-Eufratului, Turcia pare a avea cea mai avantajat pozi!ie din punct de vedere al resurselor naturale, de"i situa!ia sa real este mult mai complicat datorit importan-telor discrepan!e la nivel de dezvoltare "i de utilizare a poten!ialului hidrologic care exist între diferitele regiuni ale ! rii3. Conform estim rilor, cantitatea total anual a apelor de suprafa! este de 95 miliarde de m3 dar din care utilizeaz doar spre 25 miliarde de m3; în cifre absolute, potrivit unei analize din 1992, rezervele totale de ap de suprafa! ar fi de 185.000 de

1 Ünal Özi", Yalçõn Özdemir, „Turkey’s transboundary watercourse and the Euphrates-Tigris basin”, in Mehmet Karpuzcu, Mirat Gürol, Senem Bayar, Transboundary Waters and Turkey, Gebze Institute of Technology, 2009, p. 30. 2 Shahin Mamdouh, „Review and Assessment of Water Resources in the Arab World”, Water International, No. 14, 1989, pp. 206–219. 3 Mehmetcik Bayazit, Ilhan Avci, „Water Resources of Turkey: Potential, Planning, Development and Management”, Water Resources Development, Vol. 13, No. 4, 1997, pp. 443-452.

38

Km3 din care doar 95.000 Km3 ar fi valabili pentru consum4. În cadrul acestuia, bazinul Tigru/Eufrat reprezint cam 50 % din totalul resurselor de unde "i importan!a sa fundamental pentru economia politic turc . Pân spre deceniul "ase îns , Turcia era destul de pu!in interesat în a ini!ia o exploatare la scar larg a poten!ialului hidrologic al celor dou fluvii. Problema se schimb odat cu cre"terea necesit !ilor agricole "i mai ales energetice ale ! rii, pe fondul exploziei demografice "i al industrializ rii crescânde, ambele necesitând cantit !i tot mai mari de ap "i energie. Spre deosebire de ! rile arabe din Golf, Turcia este s rac în petrol sau gaze naturale, pe care este nevoit s le importe, inclusiv electricitate. Aceast dependen! energetic extern , foarte adesea tributar oscila!iilor financiare datorit instabilit !ii pre!urilor "i larg condi!ionat de contextele politice regionale, a motivat, din deceniul al "aptelea, ambi!ia Turciei de a î"i construi propria industrie energetic valorificând într-o manier cât mai larg poten!ialul oferit de cele dou fluvii.

Expresia concret a acestei strategii hidroenergetice, dublat de proiecte agricole "i de dezvoltare "i planificat pentru decenii, este proiectul GAP. În 1972 Turcia, prin intermediul Directoratului General de Stat pentru Lucr ri Hidraulice, ini!iaz un gigantic program de dezvoltare – printre cele mai mari din lume, al bazinului hidrografic Tigru/Eufrat: Programul Regional de Dezvoltare al Anatoliei de Sud-Est (Güneydoglu Anadolu Projesi - GAP). Estimat la 32 miliarde de dolari, din resurse proprii ale Turciei, acoperind o suprafa! de peste 75.000 km2 în cadrul a nou departamente (Adiyaman, Batman, Diyarbakir, Gaziantep, Kilis, Siirt, Mardin, Sanliurfa, Sirnak), el presupune treisprezece subproiecte: "ase pe bazinul Eufratului "i "apte pe cel al Tigrului. 22 de baraje "i 19 hidrocentrale sunt planificate, 14 pe Eufrat "i 9 pe Tigru. Scopurile unui astfel de demers, proiectat a fi dezvoltat pân spre 2025, sunt multiple, atât economice "i sociale cât "i geopolitice.

În primul rând se preconizeaz cre"terea capabilit !ilor de irigare la peste 1.700.000 de hectare, dintre care un milion cu ap provenit de la Eufrat "i restul cu resurse extrase din Tigru; 19 % din suprafa!a total a terenurilor cultivate din Turcia. Capacit !ile de ap necesare pentru acestea sunt preconizate a fi de 22 Km3 pe an; dac toate barajele vor fi realizate "i vor func!iona la capacitatea stabilit , stocând 60 de miliarde de m3 pe an, ele vor produce o limitare a debitului Eufratului, la intrarea în Siria, cu 11 Km3 "i al Tigrului cu 6 Km3, adic o afectare a debitelor totale ale acestor dou fluvii între 17 "i 35 %. Lucr rile de iriga!ie "i de extindere agricol sunt

4 Nurit Kliot, Water Resources and Conflict in the Middle East, Routledge, 1994, p. 110.

39

dublate de ample proiecte de infrastructur : m rirea porturilor din Adana "i Iskenderun, crearea unui aeroport interna!ional la Urfa, construc!ia unei autostr zi care s lege Mardin, Urfa, Gaziantep "i Adana "i, la fel, a alteia care s asigure leg tura cu nordul ! rii "i regiunea M rii Negre. Al doilea scop al GAP este de a produce energie – capacitatea total preconizat a rezulta la sfâr"itul proiectului este de 27 miliarde de kW/h, însemnând 20 % din produc!ia energetic a Turciei5. În sfâr"it, motiva!iile economice se dubleaz cu cele politice "i securitare. Sud-estul Anatoliei a fost "i este înc zona cea mai subdezvoltat a Turciei "i mai ales este populat majoritar de kurzi. Peste 70 % din cei aproape 6 milioane de oameni care locuiesc în regiunea GAP se ocup în mod tradi!ional cu agricultura dar aeasta, în perioada anterioar , avea o productivitate destul de redus din cauza insuficien!ei apei. L rgind suprafe!ele irigabile în regiune, GAP este chemat s dezvolte în mod masiv o agricultur modern "i competitiv , care s asigure nu doar nevoile interne ci "i s produc pentru export; în paralel, el are rolul de a stimula dezvoltarea altor industrii, inclusiv a turismului. Zon cu o veche contestare "i violen!e din partea kurzilor (în deceniile al optulea "i al nou lea conflictul dintre PKK "i autorit !ile turce"ti a f cut peste 30.000 de victime) regiunea a oferit constante "i importante amenin! ri securitare. Ca urmare, integrarea acesteia în circuitul economic "i social are ca inten!ie o limitare a motiva!iilor contest rii kurde ridicând nivelul de trai al acestora (venitul mediu în zona GAP era, ini!ial, de aproape trei ori mai redus decât în partea occidental a Turciei). Prin aceasta se urm re"te sc derea migra!iei spre marile metropole, o sedentarizare func!ional "i implicarea popula!iei autohtone în noile activit !i economice facilitate de GAP ba chiar favorizarea unei deplas ri a kurzilor din regiunile frontaliere spre spa!iile interioare ale GAP. În sfâr"it, un proces de instalare a unor comunit !i turcice, venite din restul ! rii ("i chiar din afara Turciei, precum g g uzi, afgani turcofoni), ar avea rolul de a mai atenua din concentra!ia kurd "i de a asigura o mai mare omogenitate etnic 6.

Pân în 2005, data pân la care exist o statistic oficial oferit de c tre Administra!ia de Dezvoltare Regional a GAP, 8 hidrocentrale erau deja în activitate, producând 18,7 GWh, adic 47,2 % din totalul de 39 GWh reprezentat de energia hidraulic a Turciei. În ce prive"te agricultura, peste 240000 de hectare erau deja irigate în vreme ce alte 142000 erau în construc!ie; în ansamblu îns , doar 13,7 % din totalul preconizat a fi

5 Olcay Ünver, „Southeastern Anatolia Project (GAP)”, Water Resources Development, Vol. 13, No. 4, 1997, pp. 453-483. 6 Françoise Rollan, „Le Tigre et l’Euphrate”, Confluences Méditerranée, N° 51, Vol. 1, 2005, p. 176.

40

valorificat în cadrul GAP era deja func!ional7. Pân în 2007, aproximativ 19,6 miliarde de dolari din fonduri publice au fost deja folosi!i, adic peste 62 % din cheltuielile totale preconizate ini!ial pentru întreg proiectul GAP. Totu"i, avansarea lucr rilor a fost întârziat în raport cu reperele preconizate ini!ial, în primul rând datorit insuficien!ei resurselor. Ca urmare, „sc derea cre"terii medii anuale, "omaj, insuficient for! de lucru calificat , infrastruc-tur neadecvat pentru industrie, educa!ie, s n tate, ap potabil , a apelor uzate "i a de"eurilor, nivel sc zut al educa!iei "i nivel sc zut al acumul rii regionale de capital, toate acestea continu s afecteze regiunea. Aceste probleme au fost "i mai mult agravate datorit cre"terii popula!iei "i a problemelor de mediu ce au rezultat din practicile agricole intensive, iriga!ie excesiv "i necontrolat , drenare insuficient în zonele agricole "i manage-mentul deficitar al apei, al apelor uzate "i de"eurilor în centrele urbane tot mai mari”8. Pentru a compensa aceast r mânere în urm "i încercând s valorifice cre"terea economic vizibil pe care a cunoscut-o Turcia dup venirea noului guvern al AK Partisi, Ankara va reelabora un nou plan de ac!iune, pentru perioada 2008-2012, al c rui scop central era tocmai implementarea de proiecte "i programe prin care s se asigure cre"terea economic în regiune, dezvoltarea social "i crearea de locuri de munc . Pentru aceasta, au fost utiliza!i peste 20 de miliarde de dolari, majoritatea în dezvoltarea infrastructurii: iriga!ie, energie, transport, proiecte sociale.

Importan!a tuturor acestor baraje "i lacuri de acumulare construite masiv de Turcia, în utimele decenii, dep "e"te miza lor pur economic sau social . Ele au o structural semnifica!ie strategic : sunt un instrument prin care Turcia î"i poate demonstra puterea "i capacitatea de a exercita un control aproape total asupra celor dou fluvii. Poten!ialul de acumulare al apei pe care acestea îl au este atât de mare încât Turcia poate stoca în ele întreg debitul Tigrului "i al Eufratului, vreme de un an. A"a cum s-a v zut în 1990, când umplerea lacului barajului Atatürk a dus la sc derea aproape total a apelor Eufratului vreme de o lun , o astfel de posibilitate ar avea efecte dramatice asupra întregii economii, agriculturi "i popula!ii ale Siriei "i Irakului. Este unul dintre motivele pentru care cele dou ! ri din aval s-au sim!it întotdeauna aflate într-o dependen! intolerabil fa! de voin!a Turciei "i au urm rit cu angoase "i îngrijorare vastele proiecte de dezvoltare preconizate de GAP.

7 Republic of Turkey - Ministry of Development - Southeastern Anatolia Project Regional Development Administration, Latest Situation on Southeastern Anatolia Project, June 2006, http://includes.gap.gov.tr/files/ek-dosyalar_en/about-gap/latest-situation.pdf 8 Dogan Altinbilek, Cecilia Tortajada, „The Atatürk Dam in the Context of the Southeastern Anatolia (GAP) Project”, in Cecilia Torajada, Dogan Altinbilek, Asit Biswak (eds.), Impacts of Large Dams: A Global Assessment, Springer, 2012, p. 173.

41

Situa!ia Irakului nu este atât de pozitiv ca cea a Turciei, în primul rând datorit condi!iilor geografice "i climatice mai dificile. Chiar dac , statistic, s-ar putea spune c exist o cantitate important de ap (între 90-100 Km3 anual), faptul c peste 40 % din suprafa!a ! rii este constituit din de"ert, afecteaz într-o manier semnificativ capacitatea real de a utiliza eficient aceste resurse "i oblig la un efort sus!inut pentru a asigura o infrastructur de iriga!ii "i de distribuire a apei la nivelul teritoriului. Un rol negativ important îl are aici temperatura ridicat , care produce importante evapor ri la fel ca "i gradul ridicat de salinizare al solului. Peste 90 % din totalul apelor de suprafa! sunt concentrate în Tigru "i Eufrat, laolalt cu afluen!ii lor9.

Istoria teritoriilor mesopotamiene este legat , în cel mai înalt grad, de cele dou fluvii; în antichitate, în sudul Mesopotamiei, la confluen!a Tigrului "i Eufratului, se considera c se afl Eden-ul, paradisul originar. Toate marile civiliza!ii antice din Mesopotamia (summerieni, akkadieni, babilonieni, assirieni) au fost civiliza!ii hidraulice construite în jurul celor dou cursuri de ap . Ele au realizat importante proiecte hidrotehnice, al c ror rol era de a redistribui apa fluviilor sau a afluen!ilor acestora spre regiuni utilizate pentru agricultur . Un astfel de exemplu este canalul Nahrawan, construit de sassanizi în secolul al VI-lea e.n., cu o lungime de peste 300 de km, care prelua ap din Tigru, în apropiere de Samarra, pentru a o dirija spre câmpiile din sud; dup instalarea abbasizilor la Bagdad, în 756 e.n., prin intermediul s u se va asigura alimentarea cu ap a capitalei "i irigarea terenurilor agricole din jurul acesteia. În prima parte a perioadei abbaside, sudul Irakului va cunoa"te o mare dezvoltare agricol , datorit unui vast complex de canale de iriga!ie; sclavii negri (zandj) care lucrau pe planta!iile de aici au reprezentat, mult vreme, o amenin!are pentru capital prin revoltele lor. Acest sofisticat "i eficient sistem de iriga!ii va fi îns treptat neglijat, pe m sura dec derii puterii centrale, dup secolul al X-lea, pentru a fi distrus de c tre mongoli, din a doua jum tate a secolului al XIII-lea; de atunci el nu a mai fost redresat decât par!ial, contribuind la dec derea agriculturii "i la extinderea regiunilor de"ertificate. În perioada otoman , provinciile irakiene prezint pu!in interes pentru Poart , în afara rolului lor strategic de frontier a imperiului în fa!a Persiei "iite. În cele patru secole de domina!ie turc , în afara marilor centre urbane, restul ! rii se afl mai degrab sub autoritatea triburilor decât a administra!iei imperiale; lipsa unui sistem centralizat de administrare "i control face ca agricultura s fie foarte pu!in eficientizat . Situa!ia se va schimba treptat doar din a doua

9 Geopoliticy, Managing the Tigris Euphrates Watershed: The Challenge Facing Iraq, August 2010.

42

jum tate a secolului al XIX-lea odat cu reformele otomane "i mai ales dup formarea statului irakian, în 1920. Principala preocupare este acum cea de a controla debitele celor dou fluvii care în momentele sezonului ploios din Turcia "i din nordul ! rii provocau mari inunda!ii "i daune în aval, mai ales în capital .

Dup revolu!ia din 1958, care a dus la instaurarea republicii, apoi odat cu acapararea puterii de c tre partidul Ba’th, din 1968, Irakul cunoa"te un vast proces de dezvoltare industrial "i agricol , rezultat al unei centraliz ri crescânde a puterii "i administra!iei "i al instituirii unei politici dirijiste. În paralel cu exploatarea petrolului, care r mâne principala surs de energie a ! rii, amenajarea bazinului hidrografic al celor dou fluvii devine o prioritate în primul rând pentru extinderea suprafe!elor agricole "i chiar "i pentru dezvoltarea unui program energetic alternativ. La mijlocul anilor ‘70 deja, jum tate din electricitatea ! rii era produs de hidrocentrale10. La fel, dac în deceniul al "aselea suprafa!a total cultivat era de 6 milioane de ha, în deceniul al "aptelea ea ajunge la 7,6 milioane ha iar în 1988 urc pân la 11,5 milioane ha11. În perioada urm toare îns - "i aceasta începe înc din deceniul opt, odat cu daunele provocate de r zboiul cu Iranul, situa!ia se va agrava continuu datorit distrugerilor provocate de r zboiul din Golf din 1991 apoi de embargoul interna!ional care a blocat accesul la tehnologie "i piese de schimb necesare redres rii sau p str rii infrastructurii hidroenergetice "i, în final, de dezastrul care a succedat c derii regimului Saddam, în 2003. Dup r zboiul din Golf, Saddam Hussein a ini!iat o vast opera!iune de desecare a mla"tinilor din sudul ! rii, între Tigru "i Eufrat, construind mai multe canale de drenare a apelor spre cele dou fluvii. Justificat în mod oficial prin nevoia de a cre"te suprafa!a agricol , ea a fost de fapt o opera!iune pe considerente securitare, pentru a elimina nucleele de rezisten! "iite "i numeroasele grup ri care g seau aici un sanctuar greu de controlat de c tre autorit !i; în 2000, Programul Na!iunilor Unite pentru Mediu considera c aproape 90 % din mla"tini nu mai exist . Ac!iunea a dus la dispari!ia unui ecosistem "i a unui habitat uman unice, cea a civiliza!iei, veche de milenii, a „arabilor mla"tinilor” (ma’dan)12.

10 Christian Gischler, Water Resources in the Arab Middle East and North Africa, Menas Press Ltd, 1979, p. 100. 11 A. Jaradat, Agriculture in Iraq: Resources, Potentials, Constraints, and Research Needs and Priorities, Department of State – Middle East Working Group on Agriculture, Washington DC, October 5-6, 2002, http://www.ars.usda.gov/SP2UserFiles/Place/36450000/Products-Reprints/2002/1107.pdf 12 Hanne Kristine Adriansen, What Happened to the Iraqi Marsh Arabs and Their Land?, Danish Institute for International Studies Working Paper, N° 26, 2004.

43

În afara utiliz rii energetice "i agricole, apa este vital pentru nevoile de consum ale popula!iei. Ca "i restul ! rilor din Orientul Mijlociu "i Africa de Nord, Irakul a cunoscut o explozie demografic , dup deceniile "ase-"apte, care continu "i în prezent în pofida consecin!elor negative aduse de conflictele "i crizele de dup 2003, care au dus la sute de mii de mor!i "i peste dou milioane de refugia!i în interiorul sau exteriorul ! rii. Actualmente, popula!ia irakian este de peste 31 de milioane de locuitori, cu o cre"tere demografic de 2,5 - 3 % pe an, ceea ce înseamn c ritmul ascendent se continu "i c , spre 2020, popula!ia ar putea chiar s ajung spre 40 de milioane. Mai mult, peste 67 % dintre irakieni locuiesc în mediul urban ceea ce înseamn o cre"tere a nevoilor de consum de ap "i de energie. Urbanizarea, adesea necontrolat "i haotic , a dus la l rgirea suburbiilor pu!in supuse unei administra!ii eficiente "i sistematizatoare "i a afectat o parte important din terenurile agricole. De altfel, marile ora"e precum Bagdad sau Mosul s-au confruntat constant cu lipsa de ap chiar dac autorit !ile au construit, în deceniul al optulea, mai multe mari bazine de stocare în jurul capitalei. Dar degradarea infrastructurii, lipsa de fonduri "i contextele socio-politice "i economice tot mai dificile au agravat situa!ia "i dup 1991 problema accesului la ap curent a fost una dintre provoc rile majore, aproape cotidiene, a unei tot mai mari p r!i a popula!iei irakiene. Temperaturile ridicate, anii de secet din 2007-2009, incapacitatea noilor autorit !i de dup 2003 de a fi eficiente, au fost factori ce au f cut ca nemul!umirile populare s devin paroxistice "i s contribuie la între!inerea situa!iei de criz "i violen!e. În 2003, ONU "i Banca Mondial estimau c în viitorii patru ani este nevoie de peste 7 miliarde de euro pentru remedierea principalelor probleme legate reabilitarea infrastructurii "i asigurarea eficient a gestiunii apei13.

Ca "i Irakul, Siria are un deficit de ap în raport cu nevoile sale, care au crescut constant în ultimele decenii pe m sura acceler rii dezvolt rii industriale, agricole, precum "i a exploziei demografice. Aproape 60 % din teritoriul sirian cunoa"te un climat de"ertic sau semi-arid iar capacitatea total a resurselor sale de ap de suprafa! este de aproximativ 34-35 km3 pe an. $ara cunoa"te ceea ce unii speciali"ti numesc un „stres hidric”14. Într-adev r, de"i teritoriul sirian a fost în mod tradi!ional o regiune a c rei economie a fost strâns simbiotic "i dependent de resursele hidrice, apele transfrontaliere care-l traverseaz nu sunt controlate de Siria decât într-o

13 United Nation/World Bank, Joint Iraq Needs Assessment, October 2003, p. 65, http://siteresources.worldbank.org/IRFFI/Resources/Joint+Needs+Assessment.pdf 14 Pierre Berthelot, „L’eau au Moyen-Orient: le cas de la Syrie”, Géoéconomie, N° 60, Vol. 1, 2012, p. 30.

44

m sur redus . În primul rând Eufratul, al c rui debit va fi permanent modificat, în ultimele decenii, pe fondul vastelor amenaj ri hidroenergetice turce"ti, provocând nenum rate crize între cei doi vecini la care se adaug , ca o a doua victim colateral , Irakul. Exist apoi Orontele (numit ‘Assi în Liban), care izvor "te din Liban, traverseaz Siria pe o distan! de 325 de km "i apoi intr în Turcia, v rsându-se în Mediterana pe teritoriul provinciei turce"ti Hatay. $ar de amonte pentru acest fluviu, în raport cu Turcia, Siria a încercat s exercite un monopol asupra lui. În momentul domina!iei sale asupra Libanului, Damasc a impus ! rii vecine un acord prin care apele Orontelui au fost partajate la 90 % pentru Siria "i doar 10 % pentru Liban15. Contrazicând propria sa politic fa! de Eufrat "i Tigru, unde încearc s for!eze Turcia de a accepta un acord de partajare a celor dou fluvii pe baza unor cote fixe "i criticând permanent reducerea debitului datorit amenaj rilor turce"ti, Damascul a manifestat permanent un refuz în a discuta cu Turcia statutul Orontelului, exploatând apele acestuia la maxim, f r s existe o preocupare pentru nivelul s u în momentul intr rii pe teritoriul turcesc (debitul fluviului trece de la 370 milioane de m3 la intrarea pe teritoriul Siriei la doar 170 de milioane de m3 atunci când intr în Turcia).

Atitudinea refractar a Damascului de a accepta o negociere asupra Orontelui a fost motivat "i de faptul c pe teritoriul turcesc fluviul traverseaz provincia Hatay. În perioada otoman ea corespundea sandjak-ul de Alexandretta; aceasta a fost fost trecut, ca "i teritoriul sirian, sub mandat francez, în 1920. Pân în 1925 el are un statut autonom apoi este integrat statului Alep pentru ca ulterior, dup unificarea teritoriilor siriene, în acela"i an, s fac parte efectiv din Siria dar p strându-"i o autonomie administrativ . În 1939, Fran!a îl va atribui Turciei, în ajunul r zboiului mondial, pentru a asigura neutralitatea acesteia. Din acel moment, problema regiunii Hatay învenineaz pân în prezent rela!iile dintre Siria "i Turcia, fiind principalul factor de discordie dintre cele dou ! ri, ad ugându-se ulterior "i disputele privind partajul apei "i diferitele tensiuni geopolitice (problema kurd , alian!ele diferite în momentul r zboiului rece, etc.). Orontele este extrem de important mai ales pentru faptul c traverseaz dou dintre ora"ele majore siriene "i care au un rol central în dezvoltarea economic a ! rii: Hama "i Homs. Vestitele mori de ap din Hama s-au p strat, în parte, înc din perioada medieval , f când parte din patrimoniul cultural universal16.

15 J. K. Cooley, „Middle East Water: Power for Peace”, Middle East Policy, Vol. 1, No. 2, 1992, p. 15. 16 Mohammed Al Dbiyat, „Les norias de Hama sur l’Oronte, un système traditionnel original de l’utilisation de l’eau ßuviale”, in Gestion durable et équitable de l'eau douce en méditerranée: mémoires et traditions, avenir et solutions, Monaco, 2009, pp. 191-210.

45

Alte râuri mai sunt Khabour (afluent al Eufratului), Yarmuk, afluent al Iordanului, care serve"te drept frontier între Siria "i Iordania, Barada (care traverseaz Damasc), Awaj, etc. În plus fa! de aceste ape de suprafa! , Siria are semnificative resurse subterane (între 1,8 "i 2,7 Km3) dar ele au fost, mai ales dup deceniul al optulea, excesiv exploatate ceea ce a afectat capacitatea lor "i a antrenat o poluare crescând a pânzelor freatice17. În ce prive"te capitala, ea este parcurs de râul Barada dar utilizarea în exces a acestuia, mai ales pentru scopuri industriale, a dus la sc derea drastic a nivelului s u "i la afectarea calit !ii sale. De altfel, situa!ia Damascului a fost simptomatic pentru criza profund pe care a cunoscut-o Siria tot mai mult "i care a fost un factor nu lipsit de importan! în exacerbarea nemul!umirilor sociale ce au dus la izbucnirea contest rilor la începutul anului 2011. Într-adev r, cre"terea continu a popula!iei capitalei (peste 3,5 milioane locuitori), datorat atât natalit !ii ascendente cât mai ales fluxului de migra!ie intern , a antrenat o necesitate corelativ în raport cu utilizarea apei dar pe care resursele efective, inclusiv exploatarea intens a apelor subterane, nu o mai pot suplini. Ca urmare, mai ales în cartierele periferice, furnizarea apei a devenit tot mai problematic sporind nemul!umirile sociale, în contextul unei disparit !i tot mai mari în interiorul societ !ii siriene, datorit politicilor agresive de liberalizare dar de care a profitat doar o parte a popula!iei18. La rândul lor, Hama "i Homs, de"i situate pe Oronte, au cunoscut acelea"i probleme legate de alimentarea cu ap , mai ales în noile "i tot mai extinsele suburbii, unde statul a reu"it cu dificultate s implementeze serviciile sociale "i publice. În sfâr"it, Alep, centrul economic al ! rii "i singurul mare centru urban sirian ce nu se afl situat pe cursul vreunui râu – dar fiind alimentat din lacul Assad, s-a aflat într-o situa!ie identic . Toate aceste mari ora"e se afl într-o rivalitate istoric cu Damasc; majoritar sunnite "i adesea marcate de o cultur a independen!ei "i a contest rii capitalei, ele au fost tot mai mult nemul!umite de direc!ionarea privilegiat a resurselor de ap spre Damasc.

Un context politic regional structural tensionat

Dificultatea – aproape imposibilitatea, de a pune bazele unei cooper ri eficiente în privin!a partaj rii echitabile a bazinului hidrografic al Tigrului/Eufratului rezult atât din tenta!iile fiec rei ! ri de a monopoliza la maxim resursele pe care cele dou fluvii "i afluen!ii lor le ofer cât mai ales

17 Nurit Kliot, op. cit., p. 114. 18 Fabrice Balanche, „Damas: chronique d’une pénurie annoncée”, Confluences Méditerranée, N° 58, Vol. 3, 2006.

46

din faptul c Turcia, Siria "i Irak între!in, dup primul r zboi mondial, nenum rate rivalit !i "i tensiuni, geopolitice, economice, strategice, ideolo-gice, competi!ii "i contest ri între regimuri politice "i lideri de stat. În interiorul acestui complex climat regional marcat de aprehensiuni structura-le, problematica apei vine s se adauge în plus ca un element central care justific "i agraveaz disputele; nu de pu!ine ori, ea devine un mijloc de presiune al unui stat asupra altuia sau chiar de represalii.

Astfel, în afara contenciosului teritorial legat de provincia Hatay, rela!iile dintre Turcia "i Siria au fost marcate de o tensiune constant , mai ales dup al doilea r zboi mondial, în jurul a dou mari probleme: situa!ia kurzilor "i cea a partaj rii apei. Problema kurd afecteaz toate ! rile pe teritoriul c rora se afl prezente comunit !ile kurde: Turcia (între 12-20 milioane), Irak (6 milioane), Iran (7 milioane), Siria (2 milioane). E"ecul emergen!ei unui stat kurd, dup primul r zboi mondial (datorat atât disputelor interne dintre fac!iunile kurde cât "i opozi!iei statelor din regiune, Turcia "i Irak, în primul rând), a obligat comunit !ile kurde s se integreze "i acomodeze în interiorul celorlalte state dar în raport cu care ele vor între!ine o rela!ie de distan!are, pe m sura apari!iei unui na!ionalism kurd tot mai activ "i militantist. Astfel, situa!ia kurzilor, care sunt tot mai refractari în a adera "i integra în statele gazd , va deveni o problem colectiv pentru elitele na!ionaliste din ! rile respective, turce"ti, arabe sau iraniene. Foarte adesea, ele vor trece peste rivalit !ile multiple care definesc raporturile dintre statele din regiune pentru a se reg si în jurul aceleia"i preocup ri comune de a bloca orice posibilitate a construc!iei unui stat sau form de independen! kurd ce ar afecta propria lor configura!ie teritorial sau integritate statal . Dar, la fel de adesea, comunit !ile kurde (sau mai degrab grup rile militante) din interiorul unor state (Turcia, Irak) vor fi instrumen-talizate de c tre vecinii lor, pentru a afecta autoritatea "i securitatea din ! rile respective, pe fondul unui peisaj geopolitic regional definit eminamente de un climat de rivalit !i "i concuren!e reciproce.

Este aici cazul prin excelen! al Turciei "i Siriei. Dup deceniul al cincilea, tensiunea dintre cele dou ! ri se agraveaz tot mai mult. Mai întâi, ele se afl în tabere diferite, în contextul r zboiului rece: Turcia este membru NATO "i un aliat apropiat al Statelor Unite în strategia acestora de containment a expansiunii sovietice spre Orientul Mijlociu; din contr , Siria ajunge unul dintre clien!ii privilegia!i ai URSS, primind armament, ajutor economic "i expertiz în probleme legate de ap rare, securitate, dezvoltare, etc. Din deceniul al "aselea, mai ales odat cu ascensiunea la putere a partidului Ba’th (1963), Siria începe s ofere un spa!iu de repliere, antrenament "i azil grup rilor kurde anti-turce"ti (în primul rând PKK –

47

Partia Kakaren-i-Kurdistan: Partidul Muncitorilor din Kurdistan) "i armene (ASALA - Hayastani azatagrut'yan hay gaghtni banak: Armata secret armean de eliberare a Armeniei). Ambele au fost grup ri de inspira!ie marxist-leninist care au realizat nenum rate ac!iuni militare sau teroriste împotriva for!elor armate turce"ti precum "i a diferitelor obiective civile din Turcia. În anii ’80, Damasc ajunge chiar s ofere azil liderului PKK, Abdullah Öcalan, pe fondul loviturii de stat militare din Turcia, în septembrie 1980, în urma c reia noile elite de la Ankara duc o ofensiv masiv împotriva bazelor "i for!elor de rezisten! kurde din sud-estul Anatoliei. În replic , Turcia va justifica adesea restric!iile sale de ap , mai ales în cazul Eufratului, tocmai ca reac!ie la aceast complicitate între Damasc "i opozi!ia kurd . La începutul deceniului nou , în contextul noului climat regional de relativ cooperare ocazionat de participarea comun la ofensiva anti-irakian în cadrul r zboiului din Golf, Damasc "i Ankara semneaz un acord securitar (aprilie 1992), care prevedea în mod expres eliminarea tuturor bazelor grup rilor ce afectau interesele celor dou ! ri, a avut îns o func!ionalitate aproape nul 19. La întâlnirea tripartit din august, acela"i an, între reprezentan!ii Turciei, Siriei "i Iranului, problema kurd a avut un rol central dar pentru fiecare parte ea avea propriile semnifica!ii "i amenin! ri. Dac toate p r!ile au c zut de acord cu opozi!ia fa! de posibilitatea apari!iei unei structuri kurde independente în nordul Irakului (favorizat de rezolu!ia ONU 668, din aprilie 1991 "i de opera!iunea Provide Confort, prin care Irakului i se interzicea acces aerian la nord de paralela 36°), în schimb disputele dintre Siria "i Turcia în jurul PKK au r mas la fel de acute. Turcia afirm acum în mod deschis c orice negociere convenabil privind statutul Eufratului este exclus cât vreme Siria nu opre"te sus!inerea fa! de PKK "i Öcalan. În plus, Ankara este acum la fel de vehement în a critica politica hidrografic a Damascului în privin!a fluviului Oronte, a c rui exploatare este f cut f r nici un interes pentru nevoile Turciei20.

Rela!iile dintre Turcia "i Irak, chiar dac fluctuante, nu sunt marcate de tensiunile structurale care definesc raporturile dintre Damasc "i Ankara. La nivel geopolitic, ambele ! ri s-au reg sit, vreme de decenii, în aceea"i preocupare fa! de militantismul kurd. În Irak, insurec!ia condus de Mustafa Barzani a reprezentat o important amenin!are securitar "i militar , mai ales în prima jum tate a deceniului "apte, când este sus!inut de Iran. Dup revolu!ia islamic din Iran, în 1979, "i începerea r zboiului

19 Fahir Alaçam, „Turkish-Syrian Relations”, Turkish Review of Middle East Studies, Vol. 8, 1994/1995, pp. 1-17. 20 Robert Olson, „Turkey-Syria relations since the Gulf War: Kurds and water”, Middle East Policy, Vol. 5, Issue 2, 1997, p. 172.

48

Iran-Irak, un an mai târziu, rela!iile dintre Turcia "i Irak devin mai flexibile, în m sura în raporturile Ankara-Teheran se r cesc sensibil. Membru al NATO, Turcia reprezenta, pentru liderii iranieni, un avanpost al Occidentului "i deci o amenin!are la adresa republicii islamice, intrat în logica unei ofensive regionale "i a unui discurs "i activism anti-occidental. Ca urmare, în conflictul Irak-Iran, între 1980-1988, Turcia va avea mai degrab o atitudine favorabil fa! de Bagdad, în consonan! cu o larg aliniere, conjunctural , a majorit !ii statelor regionale "i a puterilor occiden-tale, în sprijinirea Irakului în fa!a impactului destabilizator "i al activismului Iranului revolu!ionar. Situa!ia se complic în momentul în care, dup 1992, kurzii din nordul Irakului î"i v d recunoscut o autonomie de c tre Irak, sub presiunea puterilor occidentale, care vegheaz "i la respectarea interdic-!iei aeriene irakiene dincolo de paralela 36°. Aceast libertate relativ , ce permite cre"terea influen!ei partidelor kurde irakiene, Partidul Democratic din Kurdistan "i Uniunea Patriotic a Kurdistanului, acentueaz angoasele securitare ale Turciei, care se teme de intensificarea activismului PKK dinspre Irak; în 1995 "i 1996, armata turc întreprinde mai multe ac!iuni împotriva gherilelor PKK chiar pe teritoriul Irakului21. Ankara se arat refractar la ideea fractur rii Irakului "i la crearea unei regiuni kurde independente. În deceniul al nou lea, rela!iile cu puterea de la Bagdad r mân înc func!ionale "i Turcia particip activ la programul ONU „Petrol contra hran ”, prin care ea prime"te importante livr ri de petrol "i gaze, la pre!uri privilegiate, f r a mai lua în discu!ie largul "i reciproc profitabilul trafic controlat, dinspre partea irakian , chiar de c tre nomenclatura politic "i militar .

În ceea ce prive"te efectiv rela!ia cu Turcia din perspectiva utiliz rii celor dou fluvii, Irakul p streaz acelea"i angoase ca "i Siria, mai ales în privin!a Eufratului. Ini!ierea programului GAP a afectat într-o m sur semnificativ debitele celor dou fluvii; în cazul Eufratului, cantitatea de ap este "i mai mult limitat de propriile proiecte hidrotehnice siriene. Tigrul, care-"i prime"te partea major a debitului pe teritoriul irakian, este mai pu!in afectat de lucr rile turce"ti (sc dere cu 20-25 % a debitului s u la intrarea pe teritoriul irakian) de"i Siria are acum propriile proiecte de a exploata apele Tigrului, chiar "i pe distan!a redus pe care acesta o traverseaz la frontier . Ca urmare, înc din deceniul opt, pus în fa!a consecin!elor proiectului GAP, Irakul a fost nevoit s g seasc solu!ii la sc derea debitelor Eufratului, ce afectau proiectele sale hidroenergetice. Este motivul pentru care autorit !ile irakiene au accelerat "i extins lucr rile la canalul Tharthar (controlat de hidrocentrala din Samarra) care a fost terminat în iulie 1992, imediat dup

21 Funda Keskin, „Turkey’s Trans-Border Operations in Northern Iraq: Before and after the Invasion of Iraq”, Research Journal of Internatõonal Studies, Issue 8, 2008, pp. 59-75.

49

r zboiul din Golf, "i a fost oficializat cu mare fast, considerat de propaganda oficial drept „al treilea fluviu” sau „fluviul Saddam”.

Rela!ia dintre Irak "i Siria a fost, la fel, traversat de nenum rate subiecte de disput "i tensiuni recurente. În primul rând, la nivel politic "i ideologic, mai ales dup deceniul al "aselea, când apare o fractur între cele dou ramuri ale partidului Ba’th ce ajung la putere simultan, în 1963, în cele dou ! ri. La aceasta se adaug aversiunea reciproc dintre cei doi lideri, Hafez al-Assad "i Saddam Hussein, precum "i numeroase strategii divergente în raport cu problemele regionale (problema palestinian , Liban, conflictul Iran-Irak, geopolitici expansioniste concurente, etc.).

Proiectele hidrotehnice i hidroenergetice ale celor trei riverani i imposibilitatea unei alinieri colective

Începând mai ales din deceniile cinci-"ase, toate cele trei ! ri riverane ini!iaz ambi!ioase proiecte hidrotehnice, pe fondul unor politici de dezvoltare "i modernizare sistematice, puse în practic de noile elite politice na!ionaliste, fiecare încercând s -"i maximalizeze poten!ialul "i utilizarea resurselor oferite de Eufrat "i Tigru. Rivalit !ile "i disputele vor fi inevitabile "i ele vor contribui "i mai mult la tensiunile structurale care au definit rela!iile dintre cele trei state c ci, pentru fiecare !ar din aval (Siria, Irak), orice afectare a debitelor fluviilor limiteaz capacit !ile proprii de a utiliza eficient apele acestora.

Irakul a început construc!ia de baraje "i de amenaj ri hidrografice înc de la începutul secolului XX, în primul rând cu scopul de a controla debitele celor dou fluvii în sezonul ploios, când inunda!iile afectau, adesea dramatic, o mare parte din centrele urbane situate pe Eufrat "i mai ales Tigru (Bagdad, în special). Astfel de baraje, de deriva!ie, aveau rolul de a direc!iona apele spre canale de irigare; este cazul barajului Hindiya, pe Eufrat (început în 1911) sau din Kut, pe Tigru (1939). În perioada postbelic , prin barajul de la Ramadi (1956), rev rs rile Eufratului au fost direc!ionate spre depresiunile naturale din Abu Dibis "i Habaniya în vreme ce, în acela"i an, prin barajul de la Samarra, apele Tigrului sunt direc!ionate spre depresiunea Tharthar, dând na"tere imensul lac artificial Tharthar (2050 Km2, 120 km lungime "i 48 km l rgime, în dimensiunile sale maxime), legat de Tigru prin canalul Tharthar. Situat în nord-vestul Bagdadului, rolul s u fundamental este de a prelua ap de la Tigru, în sezonul ploios, de a o p stra, pentru ca mai apoi s fie redirec!ionat spre Eufrat sau chiar Tigru, în sezonul secetos22. Odat cu deceniul al "aptelea, Irakul a ini!iat câteva

22 Georges Mutin, „Le Tigre et l’Euphrate de la discorde”, Vertigo. Revue électronique en science de l’environnement, Vol. 4, No. 3, 2003, http://vertigo.revues.org/3869

50

mari proiecte hidroenergetice (barajul Qadisiya – la Haditha, pe Eufrat; barajul Saddam – la Mosul, pe Tigru; barajele Batma "i Dukan – pe Zabul Mic; barajul Bekhme – pe Zabul Mare) dar func!ionarea eficient a acestora depindea în cea mai mare m sur de cantitatea de ap pe care Turcia "i Siria o l sau s intre pe teritoriul irakian. Ca atare, nu doar agricultura putea fi afectat de sc derea debitelor ci inclusiv sistemul energetic al Irakului. În plus de aceast condi!ionare din partea vecinilor, situa!ia irakian era agravat de impactul negativ adus de temperaturile înalte "i climatul de"ertic care accelera evaporarea, mai ales în lacurile de acumulare. La fel, apele celor dou fluvii sunt tot mai mult afectate de salinitatea crescut , rezultat al iriga!iilor intensive "i al insuficientei dren ri a apelor recuperate, ceea ce afecteaz culturile agricole.

Turcia începe s fie interesat de poten!ialul agricol "i energetic al celor dou fluvii abia din deceniul al "aselea, odat cu cre"terea rapid a popula!iei "i mai ales a nevoilor tot mai mari de energie "i a dezvolt rii infrastructurii turistice pe coastele mediteraneene. În contextul unei legisla!ii interna!ionale ambigue "i insuficient clarificate privind statul apelor transfrontaliere, Turcia se va considera legitim s utilizeze într-o manier maxim resursele oferite de Tigru "i de Eufrat, ceea ce nu va întârzia s provoace nemul!umirile "i reac!iile ! rilor din aval. Din incompatibilit !ile strategiilor "i proiectelor hidrografice proprii va rezulta, în deceniile urm toare, o incapacitate de a pune bazele unor acorduri de cooperare sau a unor instrumente institu!ionale colective care s coordoneze eficient "i s armonizeze proiectele celor trei ! ri.

Deja, din momentul în care Turcia începe în 1963 construc!ia primului s u mare baraj pe Eufrat, respectiv barajul Keban, Siria "i mai ales Irak cer ca pe toat perioada lucr rilor debitul fluviului s fie de cel pu!in 350 m3 pe secund . La presiunile donatorilor externi (în special United States Agency for International Development) "i în urma discu!iilor avute, în iunie 1964, cu exper!i irakieni, Turcia accept aceast cantitate dar propune formarea unui Joint Technical Committee (JTC) prin care s se verifice în mod detaliat debitele fiec rui fluviu la intrarea în ! rile respective, s se stabileasc nevoile de iriga!ie ale fiec rei ! ri precum "i analizarea "i compatibilizarea proiectelor energetice "i de dezvoltare în curs sau în perspectiv . În acela"i an, discu!iile dintre reprezentan!ii Siriei "i Turciei se vor centra mai ales în jurul proiectelor celor dou centrale hidroenergetice ce încep acum s fie construite de ele pe Eufrat, Keban "i Tabqa - în cazul Siriei. Un an mai târziu, în 1965, are loc prima întâlnire tripartit turco-siriano-irakian , la Bagdad, aici luându-se în considerare "i proiectul irakian al centralei de la Haditha. Dar, în mod previzibil, diferen!ele de viziune "i interesele divergente devin înc de pe acum vizibile. Delega!ia irakian

51

propune un proiect care, printre altele, inten!iona creearea unui JTC al c rui scop concret era de a supraveghea "i coordona politicile hidrotehnice ale cele trei p r!i; în schimb, Turcia considera c rolul JTC trebuie s fie limitat doar la coordonarea proiectelor centralelor în curs de construc!ie. Întâlnind aici propria op!iune a Turciei, Siria propune ca unul dintre obiectivele JTC s fie analizarea detaliat a nevoilor de iriga!ie ale fiec rei ! ri "i modularea cantit !ilor de ap utilizate în func!ie de aceste repere; mai mult, ambele ! ri consider acum c e posibil "i chiar necesar un proiect prin care s se compenseze eventualele sc deri ale capacit !ii hidrografice a Eufratului prin construc!ia unor canale prin care s primeasc ap preluat din Tigru. Bagdadul va ridica violente obiec!ii (de"i va construi el însu"i, ulterior, acest canal) "i mai ales insist pe politica sa tradi!ional de a se considera separat cele dou fluvii, f r s fie integrate în cadrul unei aceleia"i strategii – tez central a pozi!iei Turciei. În anii urm tori, construc!ia celor trei baraje a oferit ocazia unor întâlniri cu caracter tehnic între exper!i dar abia în octombrie 1972 se ia decizia de a se institui un nou JTC: ca "i mai înainte, întâlnirile nu conduc la încheierea unui acord general privind utilizarea bazinului hidrografic al Tigrului/Eufratului ci doar conchid detaliile tehnice ale noilor construc!ii hidroenergetice.

Terminarea aproape simultan a barajului turcesc la Keban "i a celui sirian la Tabqa, în 1974, a condus la noi complica!ii pentru c vreme de aproape un an debitele Eufratului vor fi drastic controlate "i restrânse pentru a umple lacurile de acumulare corespondente ale acestora. Survenind într-o perioad marcat de o îndelungat secet , ac!iunea celor dou state din amonte a provocat o reac!ie vehement a Bagdadului care acuz Siria pentru nivelul intolerabil de redus al debitelor Eufratului; în replic , Damasc consider c Turcia este culpabil pentru aceast limitare. În fapt, procesul de umplere a lacului de acumulare Assad, corespunzând barajului al-Assad la Tabqa, a avut ca "i consecin! sc derea debitelor Eufratului, afectând astfel nevoile irakiene. Intervenind pe un fundal structural dificil al rela!iilor dintre cei doi vecini ba’thi"ti, aceast disput a dus la o mobilizare militar a Irakului, care-"i afirm chiar diponibilitatea de a ini!ia o ac!iune concret (bombardarea barajului); în replic , Siria va închide spa!iul s u aerian pentru zborurile irakiene, sisteaz zborurile spre Bagdad, trimite o parte din trupele aflate la frontiera cu Israel spre cea cu Irak23. Criza va fi oprit doar la interven!ia Arabiei Saudite care mediaz "i ob!ine livrarea unui surplus de ap dinspre Siria spre Irak.

23 Mary Morris, „Water and conflict in the Middle East: threats and opportunities”, Studies in Conflict & Terrorism, Vol. 20 Issue 1, 1997, pp. 1-13, http://web.macam.ac.il/~arnon/Int-ME/water/WATER%20AND%20CONFLICT%20IN%20THE%20MIDDLE%20EAST%20.htm

52

Barajul de la Keban (1240 MW) avea prin excelen! rolul de a livra electricitate Istanbulului "i Ankarei. Primul mare proiect din cadrul GAP va fi îns cel al barajului de la Karakaya (1800 MW), în aval de Keban, început în 1974 "i încheiat în 1987, dar de aceast dat construc!ia sa "i procesul de acumulare al bazinului au fost lipsite de tensiunile anterioare. Un nou JTC tripartit, strict tehnic, a dus la negocierea unui debit de 500 m3 pe secund al Eufratului la intrarea în Siria. La ini!iativa Bagdadului, are loc în 1980 întrunirea unei Joint Economic Commission, între Irak "i Turcia, propunând "i instituind, pentru prima dat într-un mod consecvent, un JTC permanent, la care se va al tura "i Siria, în 1983. Acesta va func!iona pân în 1993, interval în care vor exista "aisprezece întâlniri. Principalul obiectiv al acestuia era dificila "i aproape insurmontabila necesitate de a stabili într-un mod cât mai eficient "i fidel nevoile de ap fiec rei ! ri. La nivel tehnic, se stabilea o cooperare privind schimburile de date "i informa!ii hidrologice "i meteorologice precum "i despre situa!ia la zi a proiectelor hidroenergetice "i de iriga!ie ale fiec reia dintre cele trei ! ri24.

Totu"i, în pofida aspectelor sale pozitive, noul JTC a e"uat, ca "i celelalte anterioare, în scopurile sale maximaliste, c ci rela!iile politice tensionate dintre cele trei ! ri au contribuit "i mai mult la complicarea discu!iilor referitoare la utilizarea apelor celor dou fluvii. În primul rând, dezacordurile priveau statutul bazinului hidrografic al Tigrului/Eufratului: Turcia r mâne consecvent perspectivei sale de a le considera integrate într-un sistem unic, deoarece ele se unesc, în sudul Irakului, în canalul Chatt al-Arab "i, la fel, prin canalul Tharthar, construit de Irak, apele Tigrului sunt deversate spre Eufrat. Pentru a-"i legitima pozi!ia, Turcia invoc în mod constant articolul 2 al Conven!iei Na!iunilor Unite asupra apei, potrivit c reia „«curs de ap » înseamn un sistem de ape de suprafa! sau subterane constituind, în virtutea unei rela!ii fizice, un întreg unitar "i curgând normal într-un terminus comun”25. Mai apoi, discu!iile au e"uat în privin!a unui consens privind statutul juridic al apelor Tigrului "i Eufratului. Pentru Siria "i Irak, ele trebuie s fie considerate drept „ape interna!ionale” "i deci insistau pentru încheierea unui acord prin care s se legitimeze principiul utiliz rii resurselor lor în func!ie de nevoile fiec rei ! ri deci statuarea unei partaj ri cât mai echitabile care ar fi însemnat, evident, acceptarea unor

24 Aysegül Kibaroglu, „Settling the dispute over water resources in the Euphrates-Tigris river basin”, in J. Bogardi, S. Castelein (eds.), From Conflict to Co-operation in International Water Resources Management: Challenges and Opportunities, UNESCO/IHP/WWAP, 2002, p. 332. 25 Aysegül Kibaroglu, Waltina Scheumann, „Euphrates-Tigris rivers system: political rapprochement and transboundary water cooperation”, in Aysegül Kibaroglu et al. (eds.), Turkey’s Water Policy, Springer-Verlag, 2011, p. 284.

53

concesii de c tre ! rile din amonte. Pentru Turcia, în schimb, Eufratul "i Tigrul nu se integreaz în condi!ia de „ape interna!ionale”, adic fiind doar cele care reprezint o frontier între doi sau mai mul!i riverani, ci ele sunt un sistem transfrontalier, care tranziteaz pur si simplu grani!ele politice comune26. În consecin! , Ankara a fost principial opus principiului unei co-suveranit !i, prin care ! rile din aval s emit condi!ii ! rilor din amonte, "i invers; în schimb s-a ar tat dispus de a negocia "i de a stabili un acord de cooperare prin care s se concilieze nevoile fiec rei ! ri "i cantit !ile de ap corelative.

În 1984, Turcia revine cu un proiect care structureaz , înc o dat , strategia proprie a Ankarei: Planul în trei stagii pentru utilizare optim!, echitabil! "i rezonabil! a cursurilor de ap! transfrontaliere din bazinul Tigru-Eufrat. El propune o analiz cât mai detaliat "i sistematic a resurselor hidrografice "i agricole ale celor trei ! ri, o elaborare a nevoilor de ap pentru sectoarele care o utilizeaz , îndeosebi agricultura "i, pornind de aici s se stabileasc , printr-un acord tripartit, aloca!iile de ap pentru fiecare !ar , în func!ie de nevoile acesteia. #i acum, Siria "i Irak sunt pu!in participative "i r mân fidele cerin!elor lor ca apele celor dou fluvii s fie distribuite efectiv potrivit unor cote fixe. Justificând aceast op!iune, Damasc "i Bagdad se afl , la rândul lor, pe pozi!ii diferen!iate, fiecare utilizând propria logic de motivare a principiului cotelor "i mai ales a stabilirii acestora27.

În foarte mare m sur , multiplele disonan!e dintre cei trei riverani nu rezult doar din diferen!ele de strategii hidrografice ci mai ales din cauza complexelor rela!ii politice. În 1987, pentru prima dat , un acord bilateral de va încheia între Turcia "i Siria, privind situa!ia apelor Eufratului. Rezultat în urma discu!iilor în cadrul unei Comisii Economice Reunite Turco-Siriene, în 17 iulie, Protocolul Chestiunilor Legate de Cooperarea Economic! prevedea la articolul 6 c , în a"teptarea unui acord final între cei trei riverani, Turcia î"i ia angajamentul de a asigura un debit al Eufratului cu o medie anual de 500 m3 pe secund la intrarea pe teritoriul Siriei, adic 15,75 km3 pe secund anual (debitul natural al fluviului, la intrarea în Siria, era de 28 km3). În sfâr"it, un alt acord, între Siria "i Irak, se semneaz în aprilie 1990, în parte ca modalitate comun de a coordona ac!iunile lor în fa!a întreruperii debitului Eufratului ca urmare a activit !ilor la barajul Atatürk. El prevedea o

26 Kevin Freeman, „Water Wars? Inequalities in the Tigris-Euphrates River Basin”, Geopolitics, Vol. 6, No. 2, 2001, pp. 134-135. 27 Mehmet Tomanbay, „Turkey's Approach To Utilization Of The Euphrates And Tigris Rivers”, Arab Studies Quarterly, Vol. 22, Issue 2, 2000, pp. 79-100.

54

reparti!ie a celor 500 m3 pe secund ale apelor Eufratului: 42 % pentru Siria (6,6 km3) "i 58 % pentru Irak (9 km3)28.

Într-adev r, procesul de umplere a bazinului imensului baraj turcesc Atatürk (48 km3), în ianuarie 1990, a motivat una dintre cele mai grave crize între Turcia "i ceilal!i doi vecini. Vreme de o lun , debitul Eufratului a sc zut la 120 m3/s, înc lcându-se acordul cu Siria din 1987. Chiar dac opera!iunea s-a desf "urat în mod inten!ionat iarna, pentru a se atenua la minim necesitatea iriga!iilor, ea a afectat activit !ile Siriei "i Irakului, atât la nivelul capacit !ii de a utiliza apa în scopuri agricole (programul de iriga!ii irakian a fost afectat pe o suprafa! de peste un milion de hectare)29 cât "i în scopuri energetice. Pe de alt parte, Turcia consider c reac!iile vecinilor s i sunt exagerate "i mai degrab retorice, pentru c ea a compensat, în lunile urm toare, debitul sc zut din ianuarie30. Cert e c , înc o dat , criza a revelat aprehensiunile profunde fa! de politica Ankarei "i mai ales a dovedit Damascului "i Bagdadului poten!ialul real pe care-l posed Turcia în a exercita un control asupra celor dou fluvii, considerat ca afectând interesele securitare "i economice ale vecinilor arabi. În replic , Siria "i Irak vor exercita constant presiuni "i vor duce ac!iuni, la nivel regional "i interna-!ional, pentru a bloca finan! rile externe ale programelor hidroenergetice turce"ti. Înc din momentul ini!ierii proiectului barajului Atatürk, datorit influentei campanii interna!ionale, Turcia a fost incapabil s g seasc sus!inere financiar pe lâng institu!iile interna!ionale; tocmai de aceea construc!ia sa s-a realizat, în final, cu resurse strict autohtone. De altfel, deceniul al nou lea va marca "i sfâr"itul întâlnirilor JTC: ultimele negocieri bilaterale (Turcia-Siria, Turcia-Irak) referitoare la partajarea apelor celor dou fluvii vor avea loc în 1993, în vreme ce ultima întâlnire tripartit are loc la Damasc, în 1996. Rela!iile politice reci dintre Turcia "i Siria vor bloca unele proiecte tehnologice neutre, reciproc avantajoase, precum propunerea Turciei, în 1998, de a construi un singur baraj, la frontier , care s substituie proiectele diferite ini!iate de cele dou ! ri, cel sirian de la Tishreen "i cel turc de la Karkemish. Acesta baraj comun ar fi putut furniza mai mult energie decât cele dou , separat, iar atât puterea generat cât "i capacit !ile de irigare adiacente barajului s fie partajate31. Ideea nu este principial respins de Damasc dar liderii sirieni nici nu au dus mai departe proiectul.

28 Gün Kut, „Burning waters: the hydropolitics of the Euphrates and Tigris”, New Perspectives on Turkey, Vol. 9, No. 3, 1993, pp. 1-17. 29 Georges Mutin, Géopolitique du monde arabe, Ellipses, 2001, p. 72. 30 Keith. Hipel, Marc Kilgour, Rami Kinsara, „Strategic Investigations of Water Conflicts in the Middle East”, Group Decision and Negociation, January 2013 31 Ilter Turan, „The Water Dimension in Turkish Foreign Policy”, in A. Kibaroglu et al., op. cit., p. 188.

55

Un rol important în sistarea acestor discu!ii tehnice l-a avut complicata dialectic politic dintre Turcia "i Siria. În primul rând, la mijlocul deceniului al nou lea, Turcia "i Israel ini!iaz o apropiere vizibil , la nivel diplomatic, economic "i mai ales militar, astfel încât în 1996 cele dou ! ri semneaz un acord de cooperare militar care permite în special for!elor aeriene israeliene s se antreneze pe bazele militare "i în spa!iul turcesc. Survenind în urma e"ecului negocierilor dintre Siria "i Israel în privin!a statutului Golanului, aceast alian! a provocat angoase în rândul elitei politice siriene ca "i în restul lumii arabe. Problema kurd r mâne îns principalul subiect de disput între cei doi vecini, cu efecte adiacente asupra discu!iilor referitoare la Eufrat. În 1995, prim-ministrul turc Tansu Çiller "i-a afirmat disponibilitatea de a accepta semnarea unui „acord al apei”, ce garanta un debit de 500 m3 pe secund cu condi!ia ca Siria s renun!e la „protec!ia terori"tilor din PKK”32. În 1996, unul dintre obiectivele acordului militar cu Israel era tocmai de a exercita presiuni asupra Siriei prin care aceasta s înceteze sus!inerea rezisten!ei kurde; pentru Ankara, efortul de a lupta împotriva PKK însemna, dincolo de procesul militar ca atare, "i o implicare financiar de aproape 6-8 miliarde de dolari anual, ceea ce afecta drastic bugetul na!ional "i împiedeca realizarea altor obiective, mai importante. Criza atinge punctul culminant în octombrie 1998, când Turcia comaseaz 10.000 de solda!i la frontiera cu Siria, amenin!ând Damascul cu o ac!iune militar concret îndreptat împotriva bazelor PKK de pe teritoriul sirian. În final, Hafez al-Assad accept s cedeze, probabil dintr-un calcul strategic "i con"tientizând gravitatea unui conflict cu Turcia, la care s-ar fi putut alinia, mai mult sau mai pu!in discret, Israelul, preocupat de orice modalitate prin care s-ar fi atenuat ponderea militar a Siriei. Astfel, pentru prima dat , puterea de la Damasc accept negocierea unei probleme de securitate f r s ia în considerare "i problemele tradi!ionale legate de gestiunea Eufratului33. Prin acordul de la Adana, din 20 octombrie 1998, Siria î"i ia angajamentul de a expulza membrii PKK "i de a închide bazele acestuia, de a nu permite prezen!a lui Öcalan, de a sista orice sprijin pentru cei care amenin! securitatea "i stabilitatea Turciei34. Damascul va respecta aceste promisiuni: scos de pe teritoriul sirian, Öcalan va fi arestat în Kenya, un an mai târziu, "i închis în Turcia.

32 Robert Olson, op. cit., p. 173. 33 Özden Zeynep Oktav, „Water dispute and Kurdish separatism in Turkish-Syrian relations”, The Turkish Yearbook, Vol. XXXIV, 2009, pp. 107-108. 34 Republic of Turkey, Ministry of Foreign Affairs, Minutes of the Agreement Signed by Turkey and Syria in Adana, 20 October 1998, http://www.mafhoum.com/press/50P2.htm

56

De la destindere relativ! la impactul negativ al noilor crize regionale

Dup Protocolul de la Adana, rela!iile dintre Turcia "i Siria au început s devin mai relaxate, permi!ând reluarea discu!iilor "i a negocierilor despre Eufrat, cu finalit !i îns la fel de incerte "i f r impact semnificativ. În august 2001, o delega!ie a Administra!iei de Dezvoltare Regional a GAP a fost primit la Damasc de Organiza!ia General Sirian pentru Dezvoltarea Teritoriului; acordul semnat propunea un schimb de experien! "i cooperare în domenii tehnice precum dezvoltarea rural , proiecte de protec!ia mediului, programe comune de preg tire, schimburi de exper!i "i tehnologie, analizarea impactului negativ adus de utilizarea planurilor de dezvoltare energetice "i hidrologice, etc. Înc o dat îns , dimensiunea real a tuturor acestor proiecte a fost mult restrâns ; ele au facilitat, totu"i, în anii 2000, o proximitate "i o încredere mult mai real "i constructiv între cele dou ! ri. Schimbarea de regim de la Damasc, în 2000, aducând o echip mai pragmatic "i deschis spre o liberalizare controlat , manifestând interes pentru problemele economice, a fost principalul factor care explic noua atitudine regional a Siriei. La fel, în Turcia, venirea la putere a AK Partisi "i a guvernului Erdogan, dup 2003, a produs o schimbare semnificativ în politica extern a republicii, care este interesat de ini!ierea "i intensificarea rela!iilor cu ! rile arabe. #i pentru Turcia, ofensiva diplomatic spre Orientul Mijlociu, adesea calificat drept un „neo-otomanism”, a presupus o esen!ial dimensiune economic . În cadrul acesteia, Siria a reprezentat un factor cheie, c ci relaxarea rela!iilor cu !ara arab cu care între!inea cele mai multe dispute "i rivalit !i ar fi reprezentat tocmai succesul acestei noi politici arabe, ini!iate de ministrul de externe turc Ahmet Davutoglu. Astfel, înc din primii ani ai deceniului, cooperarea în agricultur , energie, s n tate se institu!ionalizeaz , facilitând inclusiv interac!iunile mai sporite dintre reprezentan!i din mediul privat. Conexiunile economice sunt integrate în strategiile generale ale noilor elite politice, interesate de deschiderea spre pie!ele regionale "i globale, "i pentru care tradi!ionalele angoase "i reticen!e geopolitice "i securitare reciproce devin mult mai diluate în fa!a noilor interese capitaliste35. În 2004, un Acord de Liber Schimb este semnat; cooper rile în domeniul agriculturii con!in acum o important latur privind modul în care iriga!iile "i utilizarea resurselor hidrologice ale celor dou ! ri ar putea fi conciliate cu nevoile proprii, în paralel cu programe comune privind optimizarea tehnicilor de

35 Meliha Benli Altunisik, Özlem Tür, „From Distant Neighbors to Partners? Changing Syrian–Turkish Relations”, Security Dialogue, Vol. 37, Issue 2, 2006, pp. 217-236.

57

iriga!ie în scopul prezerv rii calit !ii solului "i a capacit !ii de ap utilizate36. În septembrie 2009, în cadrul vizitei sale la Istanbul, pre"edintele sirian Bashar al-Assad va semna un acord de cooperare strategic cu Turcia, care preconiza inclusiv intensificarea cooper rii în problema apei "i a economiei agricole. Toate acestea au f cut ca volumul schimburilor comerciale s urce de la 796 milioane de dolari, în 2006, la 2,5 miliarde în 201037.

Tot în cadrul noii sale politici arabe, Turcia va strânge rela!iile cu Irakul post-Saddam, mai ales dup 2007, odat cu pacificarea relativ a ! rii, dup ani de conflicte interne "i împotriva trupelor str ine "i a noilor for!e politice. În iulie 2008, cei doi vecini semneaz o Declara!ie Politic Comun pentru Stabilirea unui Consiliu Strategic de Cooperare de Înalt Nivel; succesiv acesteia, Consiliul va avea prima întâlnire la Istanbul, în septembrie 2008, adunând mini"tri "i speciali"ti din cele dou p r!i. Un rol esen!ial în aceast apropiere turco-irakian l-a avut reglarea situa!iei grup rii PKK de pe teritoriul irakian. La începutul anului 2008, în replic la ac!iunile ini!iate de acesta împotriva obiectivelor turce"ti, urmate de o repliere pe teritoriul irakian, Turcia va desf "ura o ampl ofensiv militar , inclusiv ini!iind o ac!iune terestr împotriva bazelor PKK din nordul Irakului. În cele din urm , discu!iile cu guvernul irakian condus de Nuri al-Maliki dar "i cu guvernul regional al Kurdistanului irakian au dus la deblocarea crizei; treptat, prezen!a PKK devine tot mai restrâns pe teritoriul irakian. Mai mult chiar, autorit !ile kurde din nordul Irakului încep o apropiere din ce în ce mai mare fa! de Turcia, care devine principalul partener economic al Regiunii autonome, în special în ceea ce prive"te petrolul38. În 2008 înc , rela!iile trilaterale Turcia-guvern federal irakian-guvern kurd irakian erau înc destul de cordiale, lipsite de tensiunile ulterioare care se vor institui între Ankara "i Bagdad, pe de o parte, "i Erbil "i Bagdad, pe de alta, dup 2011. Tocmai aceast apropiere, odat aplanate tensiunile în jurul insurgen!ei PKK, va facilita procesul crescând de cooperare economic , finalizat cu instituirea Consiliului Strategic de Cooperare la Înalt Nivel. În epoc , formarea sa a produs o anumit euforie, fiind v zut ca un prim pas spre o pia! comun în Orientul Mijlociu. Simultan, Consiliul de Cooperare Strategic dintre Turcia "i Siria devine func!ional, în 2009, favorizând mai multe întâlniri la înalt nivel, marcate de acelea"i speran!e în crearea unui

36 Aysegül Kibaroglu, „Cooperation for development: Emerging frameworks for sharing benefits in the Euphrates-Tigris river”, Bo#aziçi Journal, Vol. 20, No. 1-2, pp. 135-152. 37 Aslõ Ilgõt, Rochelle Davis, „The Many Roles of Turkey in the Syrian Crisis”, Middle East Research and Information Project, January 28, 2013, http://www.merip.org/mero/mero012813 38 Soner Cagaptay, Tyler Evans, Turkey’s Changing Relations with Iraq. Kurdistan Up, Baghdad Down, Policy Focus 122, Washington Institute for Near East Policy, October 2012.

58

nou climat regional de securitate "i colaborare multipl , punând cap t istoriei complicate a rela!iilor Siria-Turcia.

Toate acestea vor avea efecte pozitive "i asupra problemelor privind politica hidrografic a celor trei riverani. Deja, în timpul unei conferin!e interna!ionale în Antalya, în martie 2007, Turcia propune Siriei "i Irakului reluarea proiectului de colaborare tripartit , în cadrul tradi!ionalelor JTC, întrerupte dup 1992. Astfel, în perioada urm toare, au loc mai multe întâlniri (Siria, în mai 2007 "i ianuarie 2008, Istanbul, în februarie 2009). În martie 2008, un Institut al Apei este creat la Istanbul, grupând exper!i ai celor trei ! ri riverane, având ca prim scop eficientizarea cooper rii în jurul a trei mari obiective: modernizarea tehnicilor de iriga!ie în regiune, supravegherea securit !ii "i construc!iei barajelor, studierea climatului "i a impactului acestuia asupra cursurilor de ap din regiune39. În octombrie 2009, un Memorandum de În!elegere este încheiat între Turcia "i Irak; el cuprindea 48 de capitole dintre care unul era dedicat chestiunilor privitoare la ap (schimb de informa!ii meteo, de speciali"ti "i tehnologii). În decembrie, un acord asem n tor este semnat cu Siria, cuprinzând o gam mai larg de proiecte: construc!ia unui baraj comun, pe fluviul Oronte; o sta!ie sirian de pompare a apei din Tigru, cu dreptul de a prelua 1,25 km3 anual; politici comune de eficientizare a utiliz rii apelor "i a combaterii secetei, precum "i pentru remedierea calit !ii apei. Totu"i, în pofida acestui climat de destindere, aprehensiunile "i disputele r mân înc prezente. La al cincilea Forum Mondial al Apei, !inut la Istanbul în martie 2009, Turcia "i Siria s-au sincronizat în a cere Irakului o negociere privind utilizarea "i alocarea apelor celor dou fluvii. În replic , Parlamentul irakian a dat o rezolu!ie potrivit c reia orice acord cu vecinii s i trebuie în mod obligatoriu s se fac plecând de la recunoa"terea drepturilor "i necesit !ilor stabilite de Irak în raport cu cantit !ile de ap ale Eufratului "i Tigrului. Pentru a concilia Bagdadul, în iunie 2009, atât Turcia cât "i Siria vor accepta o cre"tere a debitelor pentru a limita efectele secetei din ce afectase dramatic Irakul, în cei doi ani anteriori. În sfâr"it, în septembrie 2009, cele trei ! ri se reunesc pentru o nou discu!ie, în care se stabile"te un nou plan de cooperare, presupunând programe de preg tire comune în probleme legate de ap , partajarea de informa!ii privitoare la clim "i la problemele legate de secet . În semn de deschidere, Turcia se ofer s creasc debitul pe Eufrat de la 500 la 550 m3 pe secund , pentru Irak, timp de o lun 40.

39 Aysegül Kibaroglu, Waltina Scheumann, op. cit., p. 294. 40 Phil Sands, Nizar Latif, „Iraq’s new war is a fight for water”, The National, September 4, 2009, http://www.thenational.ae/news/world/middle-east/iraqs-new-war-is-a-fight-for-water

59

Siria a optimizat în mod vizibil, în ultimii ani, rela!iile sale cu Irakul, în special prin intermedierea Iranului, "i mai ales dup 2008, odat cu redresarea relativ a situa!iei securitare irakiene. Regimul de la Damasc devine mai apropiat fa! de cel din Bagdad, punând între paranteze lunga istorie de rivalit !i din perioada ba’thist precum "i din intervalul mai complicat de dup c derea regimului Saddam, când Siria a ar tat o neglijen! adesea considerat suspect sau chiar complice fa! de militan!ii "i brig zile jihadiste sunnite ce traversau teritoriul s u spre Irak pentru a se al tura insurgen!ei anti-americane "i împotriva noilor autorit !i irakiene.

Pe de alt parte îns , Irakul r mâne marcat de obsesia nevoilor sale de ap "i de faptul c , dincolo de orice realitate politic pozitiv , el este dependent de Turcia "i Siria. Mai grav, lunga perioad de conflicte, mai întâi cu Iranul, apoi distrugerile operate în timpul r zboiului din 1991, lipsurile perioadei de embargo "i dezastrul ce a succedat c derii regimului Saddam, toate acestea au afectat dramatic infrastructura hidraulic "i energetic a ! rii. Înc de dup r zboiul din 1991, Irakul a avut mari dificult !i în a redresa distrugerile f cute de bombardamentele coali!iei, ceea ce a f cut ca în deceniul al nou lea - "i situa!ia s-a agravat în deceniul urm tor, agricultura, poten!ialul energetic "i sistemul de iriga!ii, s decad . Într-o zon marcat de temperaturi extrem de ridicate în timpul verii, lipsa apei curente, a energiei electrice, face via!a aproape imposibil "i între!ine o profund nemul!umire popular ce a contribuit, la rândul ei, în a motiva reac!iile violente ale popula!iei irakiene fa! de situa!ia de dup 2003. Distrugerile care au loc acum "i incapacitatea noilor autorit !i de a redresa infrastructura, agraveaz "i mai mult criza energetic "i poten!ialul agricol. În perioada imediat urm toare anului 2003, se considera c abia jum tate din popula!ia irakian are acces concret la ap potabil 41. Din cele 500 de sta!ii de pompare care distribuie ap spre ferme "i localit !i unde aceasta nu poate ajunge pe c i naturale, doar jum tate erau func!ionale în 2003; ele vor r mâne în mare parte în aceea"i stare, "i în anii urm tori, atât datorit furturilor "i distrugerilor inten!ionate, pe un fond securitar instabil, cât "i limit rii fondurilor destinate acestora42. Abia dup 2004, Ministerul Resurselor de Ap va fi reorganizat, cu ajutor american, dar pân în 2007 redresarea a fost aproape imposibil ; potrivit unor estim ri din epoc , Irakul ar fi avut nevoie de peste 15 miliarde dolari pentru a-"i reconstrui

41 Marwa Daoudy, „Eau et pouvoir: la relation stratégique Irak/Turquie”, Géostratégiques, N° 7, Avril 2005, p. 113. 42 James Glanz, „Iraqis Warn U.S. Plan to Divert Billions to Security Could Cut Off Crucial Services”, New York Times, September 21, 2004, http://www.nytimes.com/2004/09/21/ international/middleeast/21rebuild.html

60

infrastructura de ap 43, deci dublul sumei preconizate, în 2003, de analiza B ncii Mondiale "i a Na!iunilor Unite. De aici, o serie de efecte negative în lan!: afectarea aliment rii cu ap "i energie a localit !ilor, în special a marilor centre urbane, sc derea poten!ialului industrial, prin excelen! hidrofag, degradarea agriculturii. Din cele opt milioane de ha exploatabile, doar între 3 "i 5 milioane sunt efectiv cultivate, de-a lungul anului. Chiar dac sectorul agricol este al doilea ca importan! , dup cel petrolier (în 2009, livr rile de petrol aduceau 95 % din încas rile externe la bugetul de stat), contribu!ia sa la PIB r mâne sub 10 %44.

Cu toate par!ialele încerc ri de redresare, operate de guvernul lui Nuri al-Maliki, mai ales dup 2008, când situa!ia securitar s-a stabilizat "i mai ales Irakul începe s -"i revin financiar, infrastructura hidraulic "i capacitatea de a oferi servicii de ap spre popula!ie "i industrie r mân înc foarte deficitare. Între 2007 "i 2009, !ara a cunoscut o secet sever , care a dus la paroxism criza hidric , atât la nivelul poten!ialului utiliz rii industrial-energetice cât mai ales în ceea ce prive"te consecin!ele pentru popula!ie. Rezervele totale de ap acumulate de c tre cele "ase mari baraje irakiene au sc zut de la 40 Km3 – cât erau în 2006, la doar 10 Km3; Turcia este constant acuzat , deopotriv de lideri "i opinia public irakian , c nu face decât s contribuie "i mai mult la situa!ia catastrofal a ! rii prin refuzul de a ar ta o mai mare flexibilitate fa! de nevoile Irakului "i de a accepta cre"terea debitelor celor dou fluvii45. La rândul lor, autorit !ile turce"ti "i-au motivat acum, în 2009, politica prudent prin condi!ion rile obiective aduse de schimb rile climatice "i sc derea cu peste 45 % a precipita!iilor din bazinul Tigrului "i Eufratului, pe teritoriul turcesc, ceea ce a afectat propriul lor poten!ial hidric. Mai mult, la conferin!a interministerial tripartit , din septembrie 2009, Ankara declar c a eliberat programatic mai mult ap pe Eufrat, afectând propria sa produc!ie energetic la barajul Atatürk, pentru a suplini nevoile vecinilor din aval.

Începerea revolu!iei siriene, în martie 2011, "i transformarea sa treptat într-un r zboi civil, a afectat radical întreaga ordine intern "i regional în raport cu problematicile apei. În primul rând, întreg procesul de apropiere "i de dialog dintre Damasc "i Ankara, în anii anteriori, este de

43 Frederick Michael Lorentz, „Strategic water for Iraq: the need for planning and action”, American University International Law Review, Vol. 24, no. 2, 2008, p. 289. 44 Fabien Depuis, „L’eau: élément indispensable à la reconstruction de l’Irak”, Affaires stratégiques, 20 novembre 2009, http://www.affaires-strategiques.info/spip.php?article2377 45 Claude Patrice, „Le manque d’eau, la nouvelle plaie du peuple irakien”, Le Monde, 04.07.2009, http://www.lemonde.fr/planete/article/2009/07/04/le-manque-d-eau-la-nouvelle- plaie-du-peuple-irakien_1215215_3244.html

61

acum anulat, pe fondul unei rupturi radicale dintre cei doi vecini. Dac ini!ial autorit !ile turce"ti au încercat s -"i asume un rol de mediator în conflict, impermeabilitatea regimului de la Damasc "i mai ales militarizarea crescând a ostilit !ilor a f cut ca Ankara s se distan!eze de puterea sirian "i s devin un sus!in tor politic "i chiar militar al opozi!iei, care-"i instaleaz principalele centre chiar pe teritoriul turcesc. Ca urmare, înc o dat problema apei, prin excelen! cea a Eufratului/Tigrului devine captiva contextului politic. În primele momente, Turcia chiar a amenin!at c va limita debitul Eufratului, în semn de represalii fa! de reac!iile violente ale regimului de la Damasc împotriva rezisten!ei siriene46; fracturarea teritoriului sirian în regiuni controlate fie de putere fie de opozi!ie face îns necesar , poate mai mult ca oricând, posibilitatea de a avea un acces la resurse în ap , pe fondul unor crize umanitare de propor!ii tot mai mari.

Concluzii

Este greu de anticipat care va fi viitorul rela!iilor dintre Turcia, Siria "i Irak în privin!a problemelor legate de cele dou fluvii "i de partajarea apei, în contextul crizei profunde care afecteaz Siria "i, într-o anumit m sur , "i Irakul. Ceea ce se poate afirma, mai întâi de toate, e faptul c distrugerile operate de confrunt rile armate în Siria, afectând cartiere sau ora"e întregi, infrastructura de transport "i distribu!ie a apei, agricultura, provocând sute de mii de refugia!i obliga!i s populeze tabere în situa!ii cel mai adesea insalubre "i lipsite de utilit !i chiar minimale, toate acestea ofer o imagine despre situa!ia dezastruoas a aprovizion rii cu ap într-o !ar aflat deja, de mai mul!i ani, la marginea unei crize hidrice. Alepul ofer aici un exemplu tragic, lipsa de ap curent , uneori chiar rezultat al unei strategii deliberate de a o sista sau distruge infrastructura din cartierele rebele, contribuind la agravarea condi!iei zilnice a unei mari p r!i a locuitorilor.

Irakul, la rândul s u, persist într-o situa!ie deficitar : situa!ia distribu!iei apei, mai ales în marile ora"e, r mâne critic "i atât agricultura cât "i sistemul energetic sunt înc departe de a fi utilizate la poten!ialul lor actual. Stat înc fragil, Irakul este lipsit de capacitatea politic "i financiar de a ini!ia proiecte de anvergur , prin care s se reconstruiasc sau extind infrastructura hidrotehnologic "i energetic . Mai mult, fractura tot mai mare dintre guvernul central de la Bagdad "i administra!ia de la Erbil, care

46 „Turkey rules out cutting water flow to Syria”, Today’s Zaman, 18 November 2011, http://www.todayszaman.com/news-263173-turkey-rules-out-cutting-water-flow-to-syria.html

62

guverneaz regiunea autonom a Kurdistanului irakian, se r sfrânge "i în problema apei. Apropierea dintre Turcia "i autorit !ile kurde, corelativ r celii crescânde dintre Ankara "i Bagdad, face ca Erbil s devin adesea un intermediar privilegiat de dialog "i colaborare, în special în chestiuni de cooperare energetic . În prezent, situa!ia economic "i social a Kurdistanului irakian este, de departe, superioar restului ! rii, inclusiv la nivelul aprovizion rii cu ap "i energie, beneficiind în mare m sur de sprijinul Turciei ca "i al multor state sau institu!ii interna!ionale. Toate acestea nu întârzie în a contribui "i mai mult la distan!a dintre guvernul Erdogan "i guvernul Nuri al-Maliki "i înc nu exist semne pozitive despre posibilitatea unor eficientiz ri a discu!iilor "i cooper rilor dintre cele dou ! ri privind statutul apelor Tigrului "i Eufratului.

Pe de alt parte, Turcia continu s beneficieze de situa!ia sa privilegiat . Avântul economic din perioada guvern rii AK Partisi a permis continuarea lucr rilor la GAP, utilizând resursele proprii, iar statutul de mare putere regional , economic "i militar , pe care Turcia "i-l confirm tot mai mult, ajut la p strarea unui status quo în privin!a bazinului Tigru/Eufrat, avantajos Ankarei, "i pe care vecinii s i din sud nu mai au acum deloc capacitatea de a-l contesta. Totu"i, Turcia con"tientizeaz ca stabilitatea regional , în momentele actuale atât de complicate "i pline de incertitudini asupra întregii securit !i a Orientului Mijlociu, este condi!ionat în mare m sur "i de gradul de acces la ap "i la tot ceea ce aceasta aduce, inclusiv "i mai ales chiar nevoile vitale de supravie!uire cotidian . Ca urmare, dincolo de fracturile politice dintre Ankara "i riveranii s i, Turcia este obligat , pentru propria sa securitate, de a lua în considerare permanent o asigurare, func!ional "i absolut necesar , a nevoilor Siriei "i Irakului. Chiar dac raporturile cu Damascul sunt discreditate iar cele cu Bagdadul distante, Ankara continu s respecte normele stabilite anterior referitoare la debitele celor dou fluvii, cu toate excesele retorice pe care le-a avut, în unele momente, privind posibilitatea de a utiliza restric!ionarea apelor Eufratului ca un instrument de presiune sau ripost împotriva politicilor Damascului. În cele din urm , nu doar din perspectiv umanitar ci efectiv din considerente pragmatice, interesul Turciei este, dincolo de prezervarea cât mai fidel a avantajelor pe care le are din utilizarea Tigrului/Eufratului, "i acela de a asigura emergen!a unui climat regional cât mai stabil, în care regimurile politice s poat deveni parteneri ra!ionali de dialog "i cooperare "i unde crizele socio-economice provocate de ap s fie cât mai pu!in prezente. Îns , problema apei va r mâne la fel de actual "i de critic în primul rând pentru Siria "i Irak; în func!ie de evolu!iile

63

evenimentelor în curs, ea se poate chiar agrava, ceea ce va avea consecin!e tragice, mai ales în rândul popula!iilor din regiune.

Bibliografie

Adriansen Hanne Kristine, What Happened to the Iraqi Marsh Arabs and Their Land?, Danish Institute for International Studies Working Paper, N° 26, 2004.

Al Dbiyat Mohammed, „Les norias de Hama sur l’Oronte, un système traditionnel original de l’utilisation de l’eau ßuviale”, in Gestion durable et équitable de l'eau douce en méditerranée: mémoires et traditions, avenir et solutions, Monaco, 2009, pp. 191-210.

Alaçam Fahir, „Turkish-Syrian Relations”, Turkish Review of Middle East Studies, Vol. 8, 1994/1995, pp. 1-17.

Altinbilek Dogan, Cecilia Tortajada, „The Atatürk Dam in the Context of the Southeastern Anatolia (GAP) Project”, in Cecilia Torajada, Dogan Altinbilek, Asit Biswak (eds.), Impacts of Large Dams: A Global Assessment, Springer, 2012, p. 171-199.

Altunisik Meliha Benli, Özlem Tür, „From Distant Neighbors to Partners? Changing Syrian–Turkish Relations”, Security Dialogue, Vol. 37, Issue 2, 2006, pp. 217-236.

Balanche Fabrice, „Damas: chronique d’une pénurie annoncée”, Confluences Méditerranée, N° 58, Vol. 3, 2006, pp. 91-101.

Berthelot Pierre, „L’eau au Moyen-Orient: le cas de la Syrie”, Géoéconomie, N° 60, Vol. 1, 2012, pp. 29-38.

Cagaptay Soner, Tyler Evans, Turkey’s Changing Relations with Iraq. Kurdistan Up, Baghdad Down, Policy Focus 122, Washington Institute for Near East Policy, October 2012.

Cooley J. K., „Middle East Water: Power for Peace”, Middle East Policy, Vol. 1, Issue 2, 1992, pp. 1-15.

Daoudy Marwa, „Eau et pouvoir: la relation stratégique Irak/Turquie”, Géostratégiques, N° 7, Avril 2005, pp. 99-118.

Depuis Fabien, „L’eau: élément indispensable à la reconstruction de l’Irak”, Affaires stratégiques, 20 novembre 2009, http://www.affaires-strategiques.info/spip.php?article2377

Freeman Kevin, „Water Wars? Inequalities in the Tigris-Euphrates River Basin”, Geopolitics, Vol. 6, No. 2, 2001, pp. 128-140.

Geopoliticy, Managing the Tigris Euphrates Watershed: The Challenge Facing Iraq, August 2010.

Gischler Christian, Water Resources in the Arab Middle East and North Africa, Menas Press Ltd., 1979.

64

Glanz James, „Iraqis Warn U.S. Plan to Divert Billions to Security Could Cut Off Crucial Services”, New York Times, September 21, 2004, http://www.nytimes.com /2004/09/21/international/middleeast/21rebuild.html

Hipel Keith, Marc Kilgour, Rami Kinsara, „Strategic Investigations of Water Conflicts in the Middle East”, Group Decision and Negociation, January 2013

Ilgõt Aslõ, Rochelle Davis, „The Many Roles of Turkey in the Syrian Crisis”, Middle East Research and Information Project, January 28, 2013, http://www.merip.org/ mero/mero012813

Jaradat A., Agriculture in Iraq: Resources, Potentials, Constraints, and Research Needs and Priorities, Department of State – Middle East Working Group on Agriculture, Washington DC, October 5-6, 2002, http://www.ars.usda.gov/SP2UserFiles/ Place/36450000/Products-Reprints/2002/1107.pdf

Keskin Funda, „Turkey’s Trans-Border Operations in Northern Iraq: Before and after the Invasion of Iraq”, Research Journal of Internatõonal Studies, Issue 8, 2008, pp. 59-75.

Kibaroglu Aysegül, „Cooperation for development: Emerging frameworks for sharing benefits in the Euphrates-Tigris river”, Bo#aziçi Journal, Vol. 20, No. 1-2, pp. 135-152.

Kibaroglu Aysegül, „Settling the dispute over water resources in the Euphrates-Tigris river basin”, in J. Bogardi, S. Castelein (eds.), From Conflict to Co-operation in International Water Resources Management: Challenges and Opportunities, UNESCO/IHP/WWAP, 2002.

Kibaroglu Aysegül, Waltina Scheumann, „Euphrates-Tigris rivers system: political rapprochement and transboundary water cooperation”, in Aysegül Kibaroglu et al. (eds.), Turkey’s Water Policy, Springer-Verlag, 2011, pp. 277-300.

Kliot Nurit, Water Resources and Conflict in the Middle East, Routledge, 1994. Gün Kut, „Burning waters: the hydropolitics of the Euphrates and Tigris”, New

Perspectives on Turkey, Vol. 9, No. 3, 1993, pp. 1-17. Lorentz Frederick Michael, „Strategic water for Iraq: the need for planning and

action”, American University International Law Review, Vol. 24, no. 2, 2008, p. 275-299.

Mamdouh Shahin, „Review and Assessment of Water Resources in the Arab World”, Water International, No. 14, 1989, pp. 206–219.

Mehmetcik Bayazit, Ilhan Avci, „Water Resources of Turkey: Potential, Planning, Development and Management”, Water Resources Development, Vol. 13, No. 4, 1997, pp. 443-452.

Mary Morris, „Water and conflict in the Middle East: threats and opportunities”, Studies in Conflict & Terrorism, Vol. 20 Issue 1, 1997, pp. 1-13, http://web.macam.ac.il /~arnon/Int- ME/water/WATER%20AND%20CONFLICT%20IN%20THE%20 MIDDLE%20EAST%20.htm

Mutin Georges, „Le Tigre et l’Euphrate de la discorde”, Vertigo. Revue électronique en science de l’environnement, Vol. 4, No. 3, 2003, http://vertigo.revues.org/3869

65

Mutin Georges, Géopolitique du monde arabe, Ellipses, 2001. Oktav Özden Zeynep, „Water dispute and Kurdish separatism in Turkish-Syrian

relations”, The Turkish Yearbook, Vol. XXXIV, 2009, pp. 93-117 Olson Robert, „Turkey-Syria relations since the Gulf War: Kurds and water”, Middle

East Policy, Vol. 5, Issue 2, 1997, pp. 168-193. Özi" Ünal, Yalçõn Özdemir, „Turkey’s transboundary watercourse and the

Euphrates-Tigris basin”, in Mehmet Karpuzcu, Mirat Gürol, Senem Bayar, Transboundary Waters and Turkey, Gebze Institute of Technology, 2009.

Patrice Claude, „Le manque d’eau, la nouvelle plaie du peuple irakien”, Le Monde, 04.07.2009, http://www.lemonde.fr/planete/article/2009/07/04/le-manque-d-eau-la-nouvelle-plaie-du-peuple-irakien_1215215_3244.html

Republic of Turkey - Ministry of Development - Southeastern Anatolia Project Regional Development Administration, Latest Situation on Southeastern Anatolia Project, June 2006, http://includes.gap.gov.tr/files/ek-dosyalar_en/about-gap/latest-situation.pdf

Republic of Turkey, Ministry of Foreign Affairs, Minutes of the Agreement Signed by Turkey and Syria in Adana, 20 October 1998, http://www.mafhoum.com/ press/50P2.htm

Rollan Françoise, „Le Tigre et l’Euphrate”, Confluences Méditerranée, N° 51, Vol. 1, 2005, pp. 173-185.

Sands Phil, Nizar Latif, „Iraq’s new war is a fight for water”, The National, September 4, 2009, http://www.thenational.ae/news/world/middle-east/iraqs-new-war-is-a-fight-for-water

Mehmet Tomanbay, „Turkey's Approach To Utilization Of The Euphrates And Tigris Rivers”, Arab Studies Quarterly, Vol. 22, Issue 2, 2000, pp. 79-100.

Turan Ilter, „The Water Dimension in Turkish Foreign Policy”, in A. Kibaroglu et al. (eds.), Turkey’s Water Policy, Springer-Verlag, 2011, pp. 179-196.

„Turkey rules out cutting water flow to Syria”, Today’s Zaman, 18 November 2011, http://www.todayszaman.com/news-263173-turkey-rules-out-cutting-water-flow-to-syria.html

United Nation/World Bank, Joint Iraq Needs Assessment, October 2003, p. 65, http://siteresources.worldbank.org/IRFFI/Resources/Joint+Needs+Assessment.pdf

Ünver Olcay, „Southeastern Anatolia Project (GAP)”, Water Resources Development, Vol. 13, No. 4, 1997, pp. 453-483.