nobila și suprema valoare a talmazei - Eco - Tiras

(File și imagini din istoria tălmăzenilor)

NICOLAE GROSU

OAMENII,NOBILA ȘI SUPREMA

VALOARE A TALMAZEI

TALMAZA • 2020

Apariția acestei lucrări a fost posibilă datorită suportului fi nanciar și moral al unor Oameni de omenie, de bună credință, oameni generoși, care s-au implicat la editarea prezentei lucrări istorice care, sper va aduce lumină și bucurie în sufl etele multor tălmăzeni.

Tuturor – recunoștința mea!

Au prezentat poze pentru carte:

Pavel și Valentina SURDUSofi a și Andrei ILIIEugenia GROSUElena CAUȘNEANGrigore PUȘCĂAlexandra CARAUȘSergiu TISTOLValeriu CARAIElena MORGAILOGheorghe NISTORSemion CAISÎN

Victor BĂDULESCUIon HARINLiuba și Mișa GROSUVladimir MOROZOVNatalia JURAVSCHI (Slesarenco)Ana CORCIAC Svetlana GUZGANViorica GODIAC (Cibotarenco)Mihail (Aver.) DELIUMaria (Nic.) PLEȘCA

Agenții economici din sat: Trofi m GROSU, Sergiu PURCAREAN, Averco PRUTEAN, copiii mamelor eroine, care au acceptat și au oferit poze ale mamelor și familiilor lor, Maria BONDARENCO, director al Muzeului de Istorie și Etnografi e din Căușeni.

În acest album monografi c, în capitolul IV, sunt aplicate poze din proiectul Măsurile de adoptare și reziliență la schimbările climatice și dezvoltarea instituțională în Zona Ramsar „Nistrul de Jos”, fi nanțat de Agenția Austriacă de Dezvoltare din fondul programului Austriac de Dezvoltare și Cooperare. Proiectul este implementat de SE BIOTICA și AO EcoContact și vine în susținerea creării Ariei Naturale Protejate de Stat – Parcul Național „Nistrul de Jos”, sporind interesul populației locale pentru oportunitățile de dezvoltare din zonă.

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

Grosu, Nicolae.Oamenii, nobila și suprema valoare a Talmazei: (File și imagini din istoria tălmăzenilor) /

Nicolae Grosu. – Talmaza: S. n., 2020 (Tipogr. „Arconteh”). – 474 p.: fot., il.400 ex.ISBN 978-9975-3404-2-7.

94(478-22)(084)G 88

„Poporul care simulează uitarea paginilor neplăcute din istoria sa, sperînd că şi toată lumea le va uita, se acoperă de ruşine şi riscă să retrăiască toate ororile.”

(Prședintele RF Germane Roman Herzog)

Cei care vor să vadă noua generaţie mai per-spicace, decît sunt ei înşişi, trebuie să dez- vă-luie trecutul cît de şocant n-ar fi fost acesta în ochii celor veniţi pe lume mai tîrziu. Oricît de iubitori de copii am fi , nu trebuie să-i scutim de aceste cunoştinţe nici pe dînşii!

4

CARTE DESPRE IERI ŞI PENTRU MÂINE

N. GROSU: „Oamenii, nobila şi suprema valoare a Talmazei”

Îmi este foarte vie, chiar îmi amintesc în detalii prima impresie pe care am trăit-o atunci, mulți ani în urmă, când dl Nicolae Grosu îmi făcuse un cadou generos – monografi a „Tal- maza: localitate străveche de pe valea “Nistrului de Jos”. Mai ținusem în mâini cărțulii de câteva zeci de pagini despre diferite sate, dar când am văzut o monografi e în două volume am rămas perplex. Uimirea mea a crescut incomparabil după lectura ambelor volume. Am găsit atâta veridicitate, dar și atâta conștiinciozitate în prezentarea materialului științifi c! N-a fost omis nimic ce putea ilustra această localitate și admirabilă palmă de rai. Un model de pedantism științifi c german.

Cartea, apropo, are doi autori – frații Vasile și Nicolae Grosu. În cele la care m-am referit mai sus, bineînțeles, rolul de primă vioară i-a revenit regretatului Vasile Grosu, doctor în științe, aria cercetărilor științifi ce a căruia a fost extrem de amplă. Au fost consultate 1571 de documente arhivistice, sute de materiale științifi ce pentru a expune competent, detaliat istoria culturii materiale și spirituale, modul de viață al străvechii Talmaze. Iar capitolul

„vieții reale” – economice, sociale, culturale a satului – i-a revenit lui Nicolae Grosu. Și ar fi fost greu de găsit o persoană mai nimerită pentru asta, căci dl N. Grosu avea deja acu-mulată o enormă și extrem de variată experiență: exercitase funcțiile de economist-șef și de conducător de gospodărie, de președinte al sovietului sătesc și de primar, apoi de membru al primului Parlament al Republicii Moldova. Asta nemaivorbind de multiplele sale activități publice în sectorul obștesc.

Apoi au apărut altele câteva cărți semnate de N. Grosu și dedicate preponderent Talma-zei. Unele dintre aceste cărți au văzut lumina tiparului și datorită insistenței mele (poate uneori excesive), dar înțelegeam că nu se poate să fi e dat uitării un material factologic, uman, politic, atât de important. Printre care s-ar putea menționa culegerea mai recentă

„Logica vieții”, altele 4 cărți semnate de N. Grosu.Și iată că țin în mână un nou produs spiritual marca Nicolae Grosu, care poartă titlul„Oamenii, nobila și suprema valoare a Talmazei”. Este cam greu să-i clasifi ci genul. Cu o

serioasă doză de convenționalitate am încercat „s-o botezăm” monografi e în imagini. Sau se cere un subtitlu – „Istoria unui sat în imagini”. Important este că accentul în carte se pune pe imagini, fotografi i. Textul este laconic și apare acolo unde-i strict necesar.

Dacă vreți, aceasta este fi lozofi a (sau conceptul) în baza căreia N. Grosu a realizat această carte. Iată cum explică el alegerea acestui concept: „Fotografi a covârșește textul și lasă locul doar de însoțitor al impresiei directe… Fotografi a în calitatea sa de reprezentare vizuală directă a unui subiect sau eveniment, prin conținutul și mesajul ei are un impact mult mai puternic asupra receptorilor, celor ce o văd.” Autorul insistă asupra dreptului la viață a acestui concept: „S-a făcut apel către tălmăzeni să prezinte autorului diverse poze din albu-mele familiale, care neapărat vorbesc despre ceva, făcându-i pe ei coautori ai „monografi ei în fotografi i”. Scopul este ca prin poze concrete să obțin reconstituirea istoriei tălmăzenilor, să vin cu noi evenimente din istoria satului, să prezint mai pe larg personalitățile satului din toate timpurile…”

5

NICOLAE GROSU • OAMENII, NOBILA ȘI SUPREMA VALOARE A TALMAZEI

Consider demne de toată încurajarea scopurile pe care și le-a trasat Nicole Grosu. Și iată de ce. Spuneam că m-am întâlnit mai înainte și mai nou cu astfel de „cărțulii ale istoriei satului”, în 20-30 de pagini ticsite cu fotografi i doar a câtorva familii, practic, lipsite de texte explicative. Ați observat cu siguranță că au apărut și „meșteșugari profesioniști” în a con- fecționa astfel de cărți. Mă rog… În cartea lui N. Grosu „Oamenii, nobila și suprema valoare a Talmazei” sunt colectate și selectate imagini ce oglindesc viața de secole a Talmazei pe tematici separate și destul de variate: perioada secolului XVII – până în 1940, administra- ția, viața economică și culturală a satului, școală; biserica și cimitirele, perioada interbelică (1918-1940); satul în timpul puterii sovietice; foametea din anii 1946-47; represiile și depor-tările; fântânile din sat și de pe moșia lui etc.

Dar spuneam că un rol aparte le revine tălmăzenilor – celor larg cunoscuți și necunoscuți. Să nu uităm că Talmaza a dat lumii pe un om politic important și savant al Statului Român – pe Ștefan Ciobanu, dar și pe unul dintre conducătorii RSS Moldovenești – pe Simion Grossu, față de care satul are atitudinea sa. E un savant de talie mondială tălmăzeanul Valeriu Rudic. Sunt de origine din Talmaza o serie de miniștri, oameni de stat, oameni de cultură, scriitori etc. Citiți cartea și o să vedeți că se merită să se consacre personalităților anume ale acestui sat. Și o să mai găsiți foarte multă îngrijorare, dacă nu teamă, de se vor găsi cei ce trebuie să scrie prin fapte pagina de viitor a Talmazei…

Acea monografi e primită în dar mulți ani în urmă a pus bazele unei prietenii și colaborării strânse între noi, inclusiv în ceea ce se referă la creație. De aceea m-a amărât o notă tristă expusă pe fi nalul cărții „Oamenii, nobila și suprema valoare a Talmazei”. Prin această carte N. Grosu într-un fel își ia rămas bun de la cititori. Pripită și nefondată, după mine, decizie, spun asta pentru că tot N. Grosu m-a ajutat să înțeleg: luptătorii nu recunosc perioadele de autoliniștire și de „pensionare spirituală”.

Valeriu GAJU,fondator și redactor-șef al săptămânalului

„Prier-info”, or. Ștefan Vodă

6

APRECIERE

Volumul lui N.Grosu „Oamenii, nobila și suprema valoare a Talmazei” este un album cu elemente de monografi e, ce întrunește în sine momentele istorice mai importante din viața satului Talmaza.

Este un volum pentru sufl et cum spune autorul, căci este alcătuit cu sufl et și din inimă. Autorul cu o mare osîrdie adună materiale, studiind, scuturînd praful de pe hîrtiile din arhive, colectînd fotografi i și informații de la oamenii din sat, din România, Rusia, Ucraina, America.

Scopul acestuia e să dezvăluie unele aspecte ale vieții satului în diferite perioade istorice, iar cu ajutorul pozelor să trezească și mai mult interesul cititorului de a cunoaște aceste momente din istoria satului natal.

Prin ce mai este unical acest volum? Prin aceea că autorul e martorul și participantul tuturor evenimentelor, este legat direct sau indirect cu tot ce se referă la viața satului. Car- tea „Oamenii, nobila și suprema valoare a Talmazei” s-a născut din trăirea sufl etească a autorului, dintr-o vrere colectivă, manifestată prin sute și sute de fotografi i, de pe care ne vorbesc, ne zîmbesc, fețele celor care au trăit pe acest pămînt, au visat, au luptat, au mun- cit, au contribuit la dezvoltarea satului. Putem spune că este o baladă. Balada unui sat, a satului Talmaza.

Cum spune autorul „...cartea vine să reaprindă candela rațiunii noastre și să facă din nou să vibreze vioara sufl etului rătăcit”.

Maria Vasilache, profesoară, gradul didactic II.IP, Liceul Teoretic „Ștefan Ciobanu”, satul Talmaza.

7

ÎN LOC DE PREAMBUL

Dragă cititorule!Este o mare satisfacție pentru mine să mă prezint: mă numesc Talmaza și, potrivit organi-

zării administrativ-teritoriale a Moldovei sunt un sat în raionul Ștefan-Vodă așezat pe Valea Nistrului de Jos. De cînd stră-strămoșii mei m-au adus în această lume am fost o localitate volnică, n-am aderat la alta similară și nici n-am încorporat alte localități vecine în compo-nența mea, deși se făceau încercări nereușite de cei de la cîrma țării. Sunt recunoscătoare că feciorii mei, acei care țin la onoarea mea, au pătruns în adăncul sufl etului meu, și scuturîn-du-mi hainele, mi-au descris viața mea în măsura posibilităților și mi-au întors numele meu istoric de pe vremurile lui Ștefan cel Mare – TALMAZA.

În izvoarele scrise fi gurez cu prima atestare documentară care vine dintr-un act de stat din anul 7040 (1532), deși existam cu multă vreme mai înainte. Din mica copilărie am fost schinjuită de talpa cazacilor, acea a tătarilor, apoi a turcilor, rușilor, alipindu-mă ba la o formațiune administrativ-teritorială, ba la alta: zemstvă, plață, județ, raion, luîndu-mi de fi ecare dată cîte ceva din bogățiile moșiei mele că nici biata mea populație nu reușea să se înmulțească. Timp de 250 de ani, de la 1532 pînă la 1782, am reușit să-mi adun numai 140 de oameni unindu-i în 35 de gospodării. Am avut de pătimit mult – războaie de tot felul, mici și mari, alipiri și dezalipiri, deportări și abandonări, care fi ecare din ele îmi rupeau de la inima mea sute și mii de sufl ete omenești, aducîndu-mă la ziua de astăzi la o populație numai de 7,0 mii de oameni. Au avut de păcătuit și localnicii mei. Ei singuri își distrugeau cele trei biserici, ba le aprindeau, ba le demolau, călcînd sub picioare sfi ntele sanctuare și mormintele celora ce se odihnesc în acele locuri.

Și totuși am oameni înțelepți, oameni care țin la mine, nu mă părăsesc, cît de greu le-ar fi , au grijă de mine. La cei 488 de ani pe care îi ating în 2020, la toate etapele vieții mele acești oameni rămași la vatra mea, își dau stăruință să mă îmbrace în haine noi, fi e ele nu atît de lucitoare ca acele de la orașe, dar ele îmi încălzesc sufl etul, ei fac ca să fi u mai atrăgătoare și iubită, știută în lume, ca să vină și pe la mine fețe boierești și prietenii, da și copii să mi se întoarcă pe la casele părintești. Eu mă mîndresc cu oamenii mei și văd cum și ei se mîndresc cu mine, cu dragoste și mîndrie vorbesc în lume despre mine. Nu sunt singură, căci am vecine și alte localități, mai în vîrstă decît mine, altele mai tinere, doar am dus aceleași greutăți, însă îndemnîndu-ne una pe alta, nu ne lăsăm să rămănem blestemate.

Deși exist de circa 500 de ani, oamenii mei se străduiesc ca eu să-mi păstrez tinerețea prin fi ecare dintre voi cei ce-mi clădiți țarina, cei ce contribuiți la dezvoltarea mea, ori cei ce mă faceți cunoscută în țară și în lume, fi ind mîndră de aceasta, căci la istoria mea am încrederea că vei contribui cu prisosință. Pe an ce trece voi tinde spre aceea ca să fi u economic mai dez-voltată, cu o infrastructură socială prielnică pentru mine, ca cine va veni la mine în ospeție ori cu altă treabă să spună – Ehe-e că bună gospodină ești tu dragă Talmază, se vede că la cîrma ta ai buni gospodari.

Pentru tine și pentru alți asemeni cu multă considerație și admirație.

TALMAZA, August 2019,

8

CUPRINS

O introducere la cele ce veți viziona și cuvînt către cititor ............................................. 10

Capitolul I. Așezarea geografi că a satului Talmaza ......................................................... 12

Capitolul II. Satul Talmaza în sînul naturii ..................................................................... 18

Capitolul III. Unele crîmpeie din trecutul îndepărtat al satului Talmaza ...................... 36a) Perioada secolul XVII pînă în anul 1940 ................................................................ 38

• Personalități renumite, necunoscute în sat ........................................................ 38• Administrația satului ......................................................................................... 43• Viața economică a satului .................................................................................. 51• Cultura:

– Biserica și cimitirele....................................................................................... 61– Școala ............................................................................................................ 64– Activități culturale ........................................................................................ 70– Comunitatea evreiască din Talmaza .............................................................. 74– Ocrotirea sănătății publice ............................................................................ 77

b) Perioada anilor 1940-1990 ...................................................................................... 78• Instaurarea puterii sovietice(1940 – iulie 1941) ................................................. 78• Revenirea Guvernării române (iulie 1941 – august 1944) .................................. 79• Talmaza în anii de război 1941 – 1945 și consecințele acestuia ......................... 82• Reinstaurarea puterii sovietice(august 1944-1990) ............................................. 89

– Administrația publică locală a satului ........................................................... 89– Foametea din anii 1946-1947 ......................................................................... 91– Represiile și deportările ................................................................................100– Comemorarea celor căzuți pe front în anii 1941-1945 ...................................111– Fîntînile de izvor din sat și de pe moșia lui; ce mărturisesc ele? ..................125

• Viața economică a satului .................................................................................130– Electrifi carea și radiofi carea satului – un factor important

în deșteptarea oamenilor ..............................................................................130– Colectivizarea și producerea colhoznică ........................................................133– Industriile și meseriile ...................................................................................177– Țiganii – conlocuitori ai tălmăzenilor ...........................................................181

• Cultura:– Biserica și cimitirele......................................................................................184– Școlile ...........................................................................................................185– Grădinițele trecutului ...................................................................................226– Activități cultural-artistice ...........................................................................232

• Ocrotirea sănătății publice................................................................................250• Tălmăzenii și evenimentele istoriei sovietice .....................................................254

9


Capitolul IV. Imagini care oglindesc contemporaneitatea satului, perioada de la anul 1991. Independența Republici Moldova. Evoluții sociale și culturale ...........263

• Administrația publică locală în activități .............................................................267• Producerea privată ................................................................................................298• Cultura:

– Bisericele satului și cimitirele ............................................................................312– Școlile ................................................................................................................321– Grădinițele ........................................................................................................339– Bibliotecele .......................................................................................................346– Activități cultural-artistice ...............................................................................353– Muzeele .............................................................................................................372– Meșteșugăritul popular și artizanatul ...............................................................377

• Ocrotirea sănătății ................................................................................................380• Sportul ..................................................................................................................384

Capitolul V. Alte domenii ................................................................................................391– Mamele eroine .......................................................................................................391– Miresele de la Talmaza din trecutul apropiat .......................................................397– Petrecerea la armată .............................................................................................414– Securitatea și ordinea publică ...............................................................................417– Locuri de recreație la Talmaza ..............................................................................422– Mesagerii satului în organele supreme ale țării .....................................................429– Divertismente familiare și colegi de clasă ..............................................................431

Capitolul VI. Oamenii – nobila și suprema valoare a satului Talmaza ..........................449

Capitolul VII. Și într-o pădure frumoasă se găsește uscăciune – satul se stinge ca o lumînare ....................................................................................................................457

Cîte ceva despre autorul cărții și mărturisire la sfîrșit de drum ................................462

Încheiere ............................................................................................................................467

Anexe la Capitolul II – Locuri peisagistice la Talmaza – o comaoră a naturii ..............469

10

O INTRODUCERE LA CELE CE VA URMAŞI CUVÎNT CĂTRE CITITOR

Am scris această carte întru amintirea celor demult trecuți de printre noi, dar și pentru cei care continuă astăzi să îmbogățească și să înfrumusețeze prezentul și viitorul satului Talmaza.

Născîndu-mă cu mai mult de jumătate de veac pe aceste meleaguri de istorie și legendă, am căutat să cunosc trecutul, să iau parte la frămîntările prezentului și prefi gurarea viitoru-lui. Pornind de la ideea că legenda înfrumușețează istoria, că legenda mărește atracția omu-lui spre istorie, am căutat să pun în slujba acestei idei ceea ce ni s-a transmis despre locurile, oamenii și faptele lor de vitegie petrecute pe acest meleag. Alături de obiectele muzeistice și de documente, legende și monumente istorice, pozele au rostul de a face oamenii să cunoască și să îndrăgească istoria baștinei sale, pornind de la cunoașterea istoriei localității. În opinia multor specialiști în mass-media, imaginea covîrșeste textul și-i lasă locul doar de însoțitor al impresiei covîrșitoare, directe, obținute prin impactul unei bune focalizări a tabloului. Fotografi a, în calitatea sa de reprezentare vizuală directă a unui subiect sau eveniment, prin conținutul și mesajul ei, are un impact mult mai puternic asupra receptorilor.

Cu străduință mare pedagogul, cercetatorul și muzeograful, doctorul în ștințe istorice Vasile Grosu a scris cîteva monografi i ce țin de satul natal Talmaza, dar cea mai valoroasă lucrare, care se găsește mereu în capul mesei, este Monografi a în două volume “Talmaza - Localitate străveche de pe Valea Nistrului de Jos”. În ea este expusă detaliat istoria culturii materiale și spirituale, modul de viață al locuitorilor acestei vechi și pitorești așezări basa-rabene. În acest scop au fost răsfoite 1751 de documente arhivistice, culese multe convorbiri verbale cu personalitățile din sat, din afara lui, cu acei care au provenit din satul Talmaza, dar se găsesc pentru totdeauna în afara țării, mai cu seamă cu acei care în anii 1940, 1944 s-au retras în Romănia, dîndu-ne multe informații și poze care au îmbogățit cartea.

În nota sa de autor Domnia sa scrie că este departe de a-și face iluzii că a epuizat întregul material, este sigur că se vor găsi lucruri noi, sub semnul unor idei noi, care pot îmbogăți cele expuse în monografi e.

Pornind de la această relatare și folosindu-mă de numeroasele materiale de arhivă și poze ce țin de satul Talmaza, adunate de autorul V. Grosu și încă neînsușite, dorind ca cele înși-rate în cele două volume ale monografi ei să fi e mai profund citite, am purces la studierea în continuare a modului de viață al tălmăzenilor, refl ectat în materialele de arhivă nedescrise și pozele nepublicate, la acumularea celor contemporane pentru a le aduce cititorului prin imagini din vremuri diferite, din tainele trecutului pînă în prezent. S-a făcut apel către local-nicii satului să aducă autorului diverse poze din albumele familiare, care neapărat, vorbesc despre ceva făcîndu-i pe ei coautori ai monografi ei în poze. Scopul îmi este ca prin unele poze concrete să-i aduc cititorului noi evenimente din istoria satului natal, să-i prezint mai pe larg personalitățile localității din toate timpurile, dar poate și pe ei înșiși, deși multe din ele sunt menționate pe larg în monografi a ce ține de istoria satului, în opera „Logica vieții”, (autor N.G.) sub titlul „Un șirag de piatră rară, Pe moșie revărsată”. S-ă recunoaștem, că cititorul este cel mai dur critic al operelor literare, pe care le citește, și uneori cu indignare spune ceea ce nu-i place. În cazul nostru sper că cititorul, luînd în mîini cartea nouă, în primul rind, fugitiv o răsfoiește și se oprește cu privirea la pozele din ea, le studiază și neapărat își amin-tește, sau își imaginează vremurile și împrejurările în care au fost făcute pozele, își găsește apropiații și cunoscuții săi din viață și totodată, nu este exclus, să se găsească pe el în acele

11


poze, apreceindu-și aportul la acel eveniment la care s-a făcut poza. Unele episoade și imagini pot fi reluate din celelalte publicații, dar este de înțeles că ele nu pot fi rupte din întregul episodului, ele pot fi relatate în alte forme, într-un nou context neștiut de cititor. Autorul speră că pozele vor contribui la o înțelegere mai apropiată a realității și a celor relatate, deo-rece, în opinia autorului, imaginea constituie cel mai bun și cel mai complex document. Sper că eforturile mele vor da rezultatul așteptat în pofi da unor lacune mai mari ori mai mici, de care nici o lucrare de acest tip nu este ferită, căci nimic nu este perfect, însă totul este per-fectibil. Să recunoaștem, că în adîncimea trecutului satului luminează încă taine nepătrunse și necunoscute de contemporani și să aducem mulțumire străbunilor, buneilor și părinților, care de-a lungul vremurilor, cu trudă și sudoare, cu brațe istovite și cu palme bătătorite au încununat această așezare cu fapte admirabile și i-au oferit prețioase monumente, mărturii vii despre însemnătatea pe care Talmaza ca comunitate o are în zonă și care ne determină să fi m motivați să facem tot ce ne stă în putere să le transmitem generațiilor viitoare dorința de a contribui la dezvoltarea lui în continuare.

La drept vorbind, această carte este un album cu elemente de monografi e în copertele căruia se găsește istoria satului Talmaza. Este un volum pentru sufl et, pentru că din inimă, din trăirea sufl etească a autorului s-a născut și dintr-o vrere colectivă, manifestată prin sute și sute de poze prin care au vorbit sute de alte glasuri, vii sau care sunt pămînt. Ea este o baladă. Balada unui sat. Balada satului nostru. „Nu mor cu adevărat decît cei dați uitării”. Să nu uităm pe nimeni și să nu uităm nimic – fi indu-ne crezul pe veacuri. Această carte vine să reaprindă candela rațiunii noastre și să facă iarăși să vibreze vioara sufl etului rătăcit. Generații întregi de tălmăzeni nu cunosc în profunzime viața bunicilor și a părinților, a neamului nostru. S-a așternut un val al uitării peste o parte a istoriei neamu-lui. Acest album cu fotografi i vechi vorbește despre viața strămoșilor noștri așa cum a fost ea, cu bucurii, sau momente mai puțin fericite. Volumul cuprinde 460 pagini cu peste 1600 de fotografi i, fi ind grupate după provenență și la fi ecare, în măsura în care am știut, am trecut date despre subiect, loc, cronologie. Aspectele înfățișate în fotografi ile din prezentul volum sunt deosebit de variate și numeroase, parcurgînd perioade istorice diferite, din secolul al XVIII-lea, din perioada interbelică pînă în zilele noastre. Documentele oferă informații valoroase privind personalitățile, dar și membrii „comunității trecute” Talmaza, precum evenimentele importante din viața de familie (botezul, cununia, aniversări, aspecte din viața școlară, plecarea în armată etc.) și din viața cotidiană a comunității locale (hore, șezători, nedei, hramul etc.). Specialiștii apreciază că fotografi a transmite cele mai naturale emoții și sentimente ale oamenilor.

Totodată, o sursă excepțională de informații din vechime sunt arhivele ofi ciale și cele familiare, documentele și pozele lăsate în amintire de pe toate vremurile care se tăinuesc în lăzile bunicilor și mamelor noastre. Deschideți-le și atent studiați fi ecare hîrtie veche, fi ecare țesătură, vedeți ce se tăinuește în pălămida lăzii și neapărat veți găsi ceva prețios, neștiut pînă acum. Dați-le celor găsite publicitate largă, nu tăinuiți nimic, fi indcă cu plecarea unui om în nemurire se duce în veșnicia neștiută și o părticică a adevărului, a adevăratei istorii. Păstrați-Vă istoria, dragi tălmăzeni, nu o risipiți prin negura anilor, adunați toate mărturi-ile prezenței voastre pe pămînt și transmitețile generațiilor viitoare, ca și ele să facă la fel. Autorul cere iertare pentru repetarea unor fapte, poze sau date istorice pe care le-a consta-tat, recitind materialul scris sau ilustrat în poze. Dar se știe că repetarea este cea mai bună metodă de a fi xa în memoria cititorului cele mai prețioase momente, care multă vreme nu se vor da uitării. Printr-o astfel de inițiativă se aduce un omagiu celor care au ținut vie comu-nitatea tălmăzenilor pe toate timpurile. Cartea este, de fapt, „un arc peste timp” care eluci-dează oamenii, tradițiile și activitățile locuitorilor din satul Talmaza. Nu ne rămîne decît să ne dorim să se afl e și alți entuziaști, car să continue fi rul dăinuirii noastre în timp și în spațiu.

12

CAPITOLUL I. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ A SATULUI TALMAZA

Harta Europei din secolul XIII, unde clar se citește denumirea localităților de pe terito-riul actualei Basarabii pe valea Nistrului de Jos: Tighina, Căușeni, Cojuanca, Cioburciu. Rezultă, că satul Talmaza își ia apariția cu mult mai înainte de cea mai timpurie atestare pe care o cunoaștem, dar sub altă denumire. „...Este bine cunoscut însă, că satele au existat cu mult înainte de data atestărilor” (Eugen Șt. Holban).

13


Arhivele, fi e ele naționale, locale sau personale, tăinuiesc totul ce a creat omenirea pe toate vremurile. Sfîntă să-i fi e activitatea celui, care a spus că nu putem schimba lumea! Să avem curajul de schimba ceea ce poate fi schimbat. Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat. Să avem înțelepciunea de a face o diferență între aceste două lucruri. Imaginea de mai jos reprezintă o hartă territorial-administrativă din secolul XIII, pe care sunt indicate localitățile din valea Nistrului de Jos sub acele denumiri botezate pe acele vremuri de locuitorii acestora. Pe locul, unde ar trebui să fi e inscripția Talmaza, după cum vedem denumirile cunoscute ale altor localități vecine, citim Cojuoanca. La ce ne provoacă această denumire necunoscută a localității. Se prea poate că localitatea noastră a existat cu mult înainte de a fi atestată sub altă denumire, de altfel nici n-ar fi atestată, și acel Gligă Talmazanu a primit acea localitate de la domnitorul de la acea vreme în semn de recunoștință pentru vitegia oștirilor sale în luptele cu năvălitorii de toate ori- entațiile. La acea vreme, satele întemeiate de răzeși, inițial numărau 10-15 gospodării, avănd începutul în așezarea unui cap de familie, care apoi a dat numele lui și satului ce s-a format treptat în jurul conacului lui sau chiar pe moșia lui. Dar aici se cer studieri.

14


Următoarea hartă administrativ-teritorială descoperită pe canalele arhivistice documen- tate ne mărturisește despre alte lucruri cu caracter legendar, adică oamenii vechi vorbeau de acele lucruri, însă nu se argumenta documentar.

Cel mai vechi străbunic după rudenia mamei se numea Ion Ciubotaru și locuia în cătunul Vîrîți de pe malul Nistrului, mai la sud de localitatea Talmaza, azi o mahala a acestui sat, pe drumul spre satul Cioburciu, depistat acesta în baza recensămîntului din anul 1817. La recensămîntul următor el, Ion Ciubotaru, din 1834, apare fi ind cu traiul deja la Chițcani, cu numele Ion VÎRȚAN. Recensămîntul era făcut de cenzori (pisari) ruși. În ziua recensămîn-tului, cînd a fost chestionată familia Ciubotaru acolo în Chițcani se găsea numai bunicuța, din necunoașterea limbii ruse, la întrebarea, cum vă numiți, răspunsul a fost că au venit din satul Vîrîți. Pisarul rus fi xează: „znacit familia VÎRȚAN, tac i napișem: Ion Vîrțan. Așa și au fost întroduși în actele de recensămînt sub numele de VÎRȚAN Ion, pe care toți urmașii îl poartă și astăzi. Despre faptul că fi ința cătunul Vîrîți ne mărturesește cartografi erea din anii 1846-1863. A se vedea harta la locația www.etomesto/map/online/shbert/рядъ ХХХ, лист 7, Бендеры-8, Тирасполь/. Pe hartă destul de bine se vede albia rîului Nistru, curgînd pe lîngă satul Talmaza, unde astăzi se găsește Nistru Chior, format în decembrie anul 1838, cînd rîul Nistru în urma unui cutremur puternic își schimbase cursul croindu-l cu multă vreme

15


înainte. Destul de bine se vede inscripția cătunul Viriți, așezat pe platoul dintre localitățile Talmaza și Cioburciu. De asemenea, de la vremurile acelea din adîncul trecutului citim lacu-rile Kozlișa, Șiulinca, Bătlănița, Șirocoe, rîușorul Știubei și rîul Nistru curgea pe sub sat, unde astăzi este „Nistrul Chor”. Rîul Nistru și-a schimbat defi nitiv cursul în decembrie 1838 în urma acelui cutremur de pămînt.

Vederi din satelit a segmentelor de așezare a localității Talmaza:

16


Vederi din satelit a terenurilor din „Jidran”, „Adana”, „Unghiul boului”.

17


Vederea moșei satului Talmaza din satelit făcută în vara anului 2013

18

CAPITOLUL II. SATUL TALMAZA ÎN SÎNUL NATURII

Moșia unui sat, cît de mic, este o regiune naturală în mijlocul căreia și-a așezat omul locuința. Satul Talmaza, împreună cu moșia ce-i aparține, se afl ă în îmbrățișarea a două landșafturi naturale de luncă și silvostepă. O bună parte din moșia satului se afl ă în lunca Nistrului, care în repetate rînduri și pe toate vremurile a fost și este admirată de mulți călă-tori și vizitatori ai acestor meleaguri.

Vizitatorii și călătorii, venind pe drumul dinspre Grădinița și urcînd ultimul deal înainte de a coborî spre satul Talmaza, se opresc frapați de peisajul impunător al luncii Nistrului. Uluiți de priveliștea acestui landșaft incomparabil, pentru cîteva clipe rămîn înmărmuriți. La orizontul îndepărtat, strălucesc în soare clopotnița de la mînăstirea Noul-Neamț din Chițcani, clădirile orașului Tiraspol, centrul raional Slobodzeia, satul Cioburciu din stînga Nistrului. Și apoi din ce în ce mai aproape descoperînd noi și noi colțuri fermăcătoare ale unui lung lanț de meandre ale albiei vechi a fl uviului Nistru, care brăzdează balta, șerpuind pe lîngă satele Copanca, Leuntea și Talmaza. Frumusețea acestor colțuri ale naturii nu-l lasă indiferent, oferind clipe de relaxare spirituală și morală orecărui călător s-au locuitor al acestei regiuni.

Neomogenitatea landșaftului, reliefului și climei, belșugul și varietatea hranei vegetale a dus la formarea în regiunea satului Talmaza a unei faune destul de bogate. Din cele mai îndepărtate timpuri aici se întîlneau: mistrețul, căprioara, lupul, vulpea, bursucul, jderul, orbetele, nevăstuica, dihorul, veverița, hîrciogul, iepurele etc. Fauna și fl ora din lunca Nis-trului de pe vremuri era foarte bogată și variată.

Terutoriile Plante superioare Reptile Mamifere Păsări

Codrii 924 7 45 138

Plaiul Fagului 814 7 42 138

Pădurea Domnească 638 7 45 150

Prutul de Jos 160 5 34 189

Iagorlîc 749 10 28 122

Nistru Inferior 909 9 45 188

Datele din tabel demonstrează faptul că regiunea din Valea Nistrului de Jos nu este mai săracă în bogății naturale decît cele mai importante rezervații științifi ce. După acest parame-tru teritoriul în care se găsește satul Talmaza, depășește rezervațiile științifi ce ale Moldovei, mai ales în ceea ce privește animalele. În acest teritoriu se găsesc 13 specii de lilieci, numărul total al populației acestora fi ind nu mai mic de 12.000 indivizi.

Nu întîmplător primăria satului Talmaza în septembrie 1995 face un demers către Parla- mentul și Guvernul Republicii Moldova de a acorda bălții nistrene de la Talmaza un statut de zonă protejată de stat, în care ar fi reglaementat vănatul și tăierile în pădurile seculare din balta Nistrului, unde ar fi protejată și albia veche a fl uviului Nistru – „Nistrul Chior”. În scrisoarea de răspuns Guvernul a menționat că susține inițiativa primăriei Talmaza întru crearea unei rezervații speciale a naturii de însemnătate republicană în bazinul acvatic și

19


a pădurilor de pe Valea Nistrului de Jos și însărcinează organele abilitate să pregătească documentația respectivă pentru a fi prezentate Guvernului. Pentru prima dată în Moldova inițiativa creării unei arii protejate a fost lansată nu de autoritățile centrale, ci de cele locale. Anume aceasta a trezit interesul specialiștilor față de regiunea dată, căreia pînă la momentul respectiv nu i s-a acordat nici o atenție. „Atenția” era și este și acuma spre folosirea hapsînă a bogăției naturale din această parte a locului: tăieri ilicite a pădurilor seculare de specii lem- noase tari, cu realizări fabuloase, vînătoarea și pescuitul neautorizat, desecarea rezervoarelor acvatice etc. Numai la Talmaza în ultimii 50 de ani (din anii ’60 ai secolului trecut) au fost tăiate și însușite pentru necesi-tăți agricole 1750 de hectare de pădure seculară de stejar, frasin, plop de specii rare în Europa, uscate 17 gîrle și alte zeci de lacuri acvatice, care cu adevărat prezentau o zonă umedă. La acea vreme pe balta din Talmaza lucrau peste 75 de tractoare puternice cu diverse mecanisme de strămutare și nivelare a solului aduse cu eșalonul din or. Chilia, reg. Odesa, Ucraina.

Această inițiativă a unei primării, cu adoptarea unei decizii concrete privind conservarea diversității biologice din lunca Nistrului de la Talmaza, a provocat nedumerire și a scandali- zat Agenția de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva”, Societatea Vînătorilor și Pescarilor din Moldova. Teritoriul din valea Nistrului de Jos, în care se găsește și satul Talmaza include o varietate biologică remarcabilă și din acest punct de vedere are o importanță europeană. Teritoriul dispune de un potențial esențial din punct de vedere al turismului și businesului recreativ pe baza antreprenoriatului local.

Imagini ale localității Talmaza din diferite puncte:

Centrul satului, cu moșia sa din lunca Nistului, la orizont se vede orășelul Slobodzeea de peste Nistru

20


Alt sector al satului din partea din „sus” spre fabrica de vinuri

21


Centrul administrativ al satuluiTalmaza – Casa de cultură, magazinele, gimnaziul, primăria

22


Intrarea în sat dinspre fabrica de vinuri

23


Vedere a localității Talmaza, partea Vîrîțului și cea din deal privind din satul vecin Cioburciu.În zare se vede „Vîrîțul” și o parte a satului Talmaza din deal.

Strada centrală 27 August din partea din „sus” a satului

Strada centrală 27 August pe sectorul din „deal„ al satului.

24


Încă un sector al satului văzut de pe panta din preajma satului.

O vedere de la fabrica de vinuri spre dumbrava „Tufa”

O vedere spre iazul de pe știubei și pădurea de la „Valea teti” din viile fi rmei „Lion-Gri”.

25


Avem peisage mirifi ce, unde natura a țesut un covor vegetal divers. Cei, care ajung să vadă fața și să simtă sufl etește aceste locuri, rămîn uimiți de cele văzute. Anume la Tal-maza sunt zone-perle ale naturii unicale după bogăția și diversitatea fl orei și faunei cum este „Lunca Talmaza” care include masive forestiere cu numeroase poieni, un lac de 24 hectare, o buclă aproape închisă a albiei vechi a rîului Nistru, care parcă nu demult s-a separat de el. Tot aici se afl ă și lacul Adana care și el prezintă o rămășiță a albiei vechi a rîului Nistru.

Drumurile bine amenajate îmbogățesc aspectul mediului înconjurător. O imagine a trase-ului spre centrul raional Ștefan-Vodă.

Un peisaj dintre satele Talmaza-Leuntina și Copanca. Se vede un fragment al albiei vechi „Nistru Chior”. Pe vremurile de pînă la ’90 pe aceste locuri a fost o zonă excelentă de recreație și de odihnă. În zare,

pe dreapta se vede rezervația peisagistică „Grădina Turcească” și satul Copanca.

Traseul asfaltat spre centrul raional Ștefan-Vodă.

26


Finanțatorii, care prezintă proiecte de fi nanțare AE „Biotica”, specialiști de la Concernul „Apele Moldovei”, primarul de la Talmaza fac observații asupra problemei reabilitării albiei „Nistrului Chior” pentru a-i reîntoarce fl ora și fauna de odinioră.

Traseul din centrul raional spre Talmaza.

27


Albia „Nistrului Chior” din preajma stadionului din Talmaza

Albia „Nistrului Chior” pe o lungime de 34 km este alimentată cu apă direct din fl uviul Nistru grație

implementării unui proiect de cătreA.E. „Biotica” și primăria satului Talmaza

O priveliște plăcută spre sat, însă din cauza unor răufăcători care au defrișat unii arbori, au rămas multe goluri în această frumoasă galerie.

28


Natura și iarna-i frumoasă, pe aceste meleaguri

Nici zăpada adîncă nu le este piedică în căutarea hranei

Peisaje din Adana și Jidran acolo unde rîul Nis-tru a încercat șă-și schimbe curgerea și formează încă o albie – Turunciuc, care se revarasă în Liman.

29


O altă imagine a bătrînului Nistru, care, croindu-și alt

curs, a păstrat porțiunea aceasta de albie, numită de

contemporani Adana – o rezervație peisajistică

naturală bogată.

O privire la Nistrude pe culmea Cioburciului

Bazinul acvatic Adana –bogat în pește, păsări cu o bogată

diversitate biologică.

30


Aici rîul Nistru își desface brațele, albia proprie se duce spre dreapta, brațul nou se duce spre stînga.

Aici apare un nou braț al fl uviului Nistru care preia o bună parte de

apă și o duce în liman pe altă cale – Turunciuc. Vedere de pe malul drept din pădurea Jidranului din Talmaza.

Amarnică le-a fost truda cărînd sute de căruțe și autocamioane cu piatră, care fi ind arun-cate au oprit formarea brațului nou, numit de contemporani Turunciuc. În consecință s-a format un prag de piatră, unde se vede bine o cădere artifi cială de ape, mai cu seamă cînd Nistul este scăzut.

Poza făcută de pe malul stîng din preajma satului Cioburciu. Apa se scurge în Turunciuc peste pragu-rile de piatră, iar Nistrul se duce spre Cioburciu de pe malul drept.

31


Habitatul cunoaște numeroase specii de animale și păsări, printre care multe incluse în Cartea Roșie. Aici sunt căprioarele, mistreții, cerbii, bursucii, epurii, vulpele etc. Teritoriul este folosit pe larg pentru alimentare de către păsările din complexul zonelor umede, care vin aici din Ucraina. Printre ele se observă cu regularitate stoluri de Plegadis falcinellus (o specie rară – un indicator al bălților bine păstrate) în număr de 200-300 de păsări, pelicani, un număr foarte mare de stîrci, bîtlani, egreta albă și cea neagră, rațe. Pe teritoriul aces-tui sector natural se găsesc nu mai puțin de 12 specii de lilieci, numărul total al populației acestora fi ind de peste 12000 de indivizi. Nu întîmplător, pădurea din „Jidran” și „Ungiul boului” de la Talmaza cu suprafața de 1150 ha, cu arbori seculari și poiene, cu lacuri de ape este rezervat ca nucleul Parcului Național „Nistrul de Jos”, loc unde animalele sălbatice, păsările, alte vietăți se găsesc în sînul naturii, unde este interzis vînatul, pescuitul, tăeri de arbori, cositul, prelucrarea solului. Este o liniște fermecătoare a naturii.

Iarna prin zăpadă, vara pe apă – o priveliște fermăcătoare. Cum să împuști în aceste păsări?

În pădurile de la Talmaza locuiesc 12 specii de lilieci Ariciul este destul de răspîndit și cunoscut de toți localnicii

În așteptarea peștișorilor Ceva s-a auzit, cineva mă privește pe ascuns!

32


Mai repede, mai aprope de apă, unde-i peștele? Și-apoi cine ne-a stricat liniștea?

Cîndva pe apa „Nistrului Chior” putea fi văzută această pereche de lebede, Dar a dispărut după o împșcătură.

De ce ai îndreptat camera spre mine? Așa-i că sunt frumos? Nu mă ucide, nu-ți fac nici un rău. Aici este casa mea.

Să încercăm puterile, e vremea să te aperi.

Și aici cineva ne urmăreșteCine-i acolo? Paza bună trece primejdia rea.

33


Nu mă împușca, vînătoarea-i interzisă!

Și ce-ai să-mi faci? Eu sunt sus pe copac.

Și vara și iarna trebuie să fi i cu ochii în patru, tare le mai place vînătorilor cărnița noastră.

U-u-h! De multă vreme n-am fost pe la stînă, deaceea carnea de miel e atît de scumpă.

34


În anul 1969 la Talmaza începe fondarea crescătoriei de fazani pe teritoriul gospodăriei silvice. De la bun început scopul era înmulțirea fazanilor în captivitate și întroducerea lor în fauna pădurilor din republică. Primele păsări au fost prinse din preajmă. În cîțiva ani gos- podăria începe să înfl orească. Anual se creșteau pînă la 70.000 de capete, care asigurau toate pădurile din republică. Fazanii erau vînduți și în regiunele Harkov, Odesa, Dnepropetrovsc, Nicolaiev; 500 de exemplare cumpăra anual Italia, fapt ce aducea un benefi ciu considerabil republicii, dar și sănătății chinuitelor noastre păduri.

De sus ni se vede tot, și nimeni nu ajunje la căsuța noastră. Fiți pe pace, noi de aici nu plecăm.

35


Unde este fauna, întotdeauna se găsește și vînătoarea, fi e autorizată sau braconaj.

36

CAPITOLUL III. UNELE CRÎMPEIEDIN TRECUTUL ÎNDEPĂRTAT AL SATULUI TALMAZA

Temelia existenței noastre contemporane este trecutul nostru. Cu cît mai profund ne vom cunoaște istoria localității noastre, bogăția și oamenii ei, care au activat în acei circa 500 de ani, cu atît mai bogat va fi viitorul ei. Menționăm că cea mai timpurie informație despre existența satului Talmaza ne vine dintr-un act din anul 7040 (1532) în care se spune că: „Gligă Tălmăzeanu de la Talmaza vinde partea sa de ocină din Halița și Mogorești surorii sale Nastasia drept 55 de fl orinți (Documente moldovenești de la Ștefan cel Mare publicate de Mihai Constantinescu, Iași, 1933, pag.63). Trebuie de înțeles, că dacă acel Gligă Tălmăzeanu din localitatea Talmaza este un locuitor al acestei localități, înseamnă că Talmaza la acea vreme de la anul 1532 deja exista cu multă vreme înainte, avea locuitorii săi, avea tot ce ne vorbește de o careva localitate – oameni, case etc. sarcina constă în a răsfoi documentele și a găsi cine a fost acel Gligă Tălmăzeanu și de ce numele lui de familie coincide cu denumirea satului.

Din punct de vedere preistoric regiunea Talmaza este interesantă și enigmatică. Vesti- giile arheologice descoperite în așezări și tumuli, cît și obiectele depistate întîmplător, ne vorbesc despre viața oamenilor pe parcursul a mai multor epoci istorice.Toate acestea ne servesc drept cele mai evidente și convingătoare mărturii că Talmaza din trecutul îndepăr-tat a fost glia strămoșilor noștri, care i-a oploșit, i-a alimentat, i-a consolat și i-a adăpostit de dușmani.

37


Printre știutorii de carte (cititori și cărturari, care știau nu numai să semneze un oare-care document, ei posedau scrisul, cititul etc.) îi găsim în Talmaza pe la anii 1790-1815 în persoana slugitorilor cultului din rîndul celor trimiși și originari ai localității. Printre aceștea au fost preotul Gavriil Handabescu, Ioan Gînju, diaconul Filip Andrieș, dascălul Deomid Popov și Ioan Cucu. Începutul unui învățămînt popular în satul Talmaza datează cu anul 1861, cînd în localitate a fost deschisă o școală parohială, avînd la primul an de învățămînt 15 băeți. Către anul 1900 în școala din Talmaza își făceau studiile 115 elevi. Absolvenții din Talmaza își prelungeau studiile în școlile normale, gimnazii, dînd dovadă de cunoștințe excelente. Printre primii absolvenți ai școlii din Talmaza au fost Filip Grosu, plecat în 1870 pentru a-și continua studiile la Seminarul pedagogic din Bairamcea, Petre Sîrghi, Ion Kiri-enko – la Gimnaziul din Akkerman, Trofi m Grosu la Școala de meserii din Volentiri, Ștefan Ciobanu – la Seminarul pedagogic din Bairamcea etc.

La o adăncime de 10 metri, în cariera de nisip de pe moșia satului au fost descoperite rămășițele scheletului unui mamut, care după concluziile savanților arheologici, aceștea se găseau pe aceste locuri cu 2 milioane și ceva de ani în urmă.

38


A) PERIOADA SECOLUL XVII PÎNĂ ÎN ANUL 1940• PERSONALITĂŢI RENUMITE, DAR NECUNOSCUTE ÎN SAT

La 1856 în sat, cu voința obștii Talmaza, din județul Akkerman, vin cu traiul la permanent două familii, Vasile Kirienko și Ion Pereverzev.

Vasile Kirienko (1827-1900)

Vasile Kirienko, om de înaltă cultură și un bun organizator al obștii țărănești din sat, membru al Cosiliului de Zemstvă al județului Akkerman, consilier al Dumei guberniale, pri-mar al volostei Talmaza (în componența volostei întrau satele Talmaza, Cioburciu, Ermoclia, Popeasca, Răscăieți, Antonești și Purcari cu reședința volostei în Talmaza), aplică un șir de măsuri la amenajarea satului. Au fost reconstruite și aliniate în linii drepte străzile satului, casele care cădeau în strada nou formată erau mutate în alte locuri. Strada centrală, astăzi 27 August, avea în lățime 22 de metri. S-a implicat și a fi nanțat construcția celei de-a treiea biserici din piatră, care a fost deschisă în anul 1876. Epitrop al Școlii de meserii din Volentiri.

La acea vreme în Talmaza activa și o altă personalitate înaltă în județul Akkerman, Dumitru Tîrziu – membru al Consiliului de Zemstvă al Casei de Economii de Credit, inspec-

tor al județului pe problemele de credit, membru al Consiliului deconducere al Casei de Economii de Credit mărunt, însă careva

imagini nu s-au păstrat.

Filip Grosu, născut la Talmaza în familia lui Erofei Grosu (stră-bunelul autorului), după terminarea școlii parohiale din localitate, în anul 1870 își prelungește studiile la Seminarul pedagogic din Bairamcea. Devenind învățător popular, întemeiază școala pri-mară în satul Olănești în care își prelunjește activitatea pe tărîmul învățămîntului. Ulterior este trecut cu lucrul în centrul de județ Akkerman, unde lucrează și-și trăiește viața pînă la vîrsta de 104 ani. Una din fi icele sale, Claudia, se căsătorește cu asisten- tul Universității din Iași Antonie Ablov.Filip Grosu (1856-1960)

Casa construită de V. Kirienko în anii 1850-1856. În ea, după dischiderea și sfi nțirea Bisericii din sat în ziua de 11 mai 1876, cîteva zile au chefăluit clerul biserecesc

în frunte cu Preasfi nțitul Pavel, Episcopul Chișinăului și al Hotinului

39


Anton Ablov (1905-1978), moldovean, specialist în chimia anor-ganică, membru al AȘ din Moldova, Om de emerit în știință, activează la catedrele de chimie anorganică la Institutul Agricol din Chișinău, la Universittea de Stat din Chișinău, director la Institutul de Chimie al AȘ din Moldova, academician.

În anul 1867, la Talmaza în familia lui V. Kirienko se naște feciorul Ion, care după studiile în școala primară locală, își prelungeșete studile la gim-naziul din Akkerman. După termina-rea studiilor adunarea zemstvei Tal-maza îl alege șef al secției militare de cai nr.23 din satul Talmaza, epitrop al Școlii parohiale nr.2 din sat, membru al Consiliului de Zemstvă, membru activ al Căminului Cultural

„Ștefan Ciobanu” din localitate, p o m i -c u l t o r

emerit al Basarabiei, deținător a 4 medalii de argint și 2 de aur la expozițiile internaționale pentru producerea soiurilor noi de fructe. În pomicultura Basarabiei a avut loc o renovare a livezilor vechi cu soiuri noi de înaltă productivitate și calitate. Livada de fructe de 5,5 ha, situată pe malul Nistrului în Jidran, era un incubator de imple-mentare a sorturilor noi de mere și

Ion Kirienco (1867-1940)

40


pere. Fiind devotat și ocupat cu tot sufl etul de livadă, face testament copiilor, în care afară de avere, testează ca să fi e înmormîntat pe hatul mai înalt al livezii, pe malul Nistrului. A fost înmormîntat în cimitirul din centrul satului. Cu regret, nu se cunoaște unde-i mormîntul acestuia.

Ștefan Ciobanu (1883-1950)S-a născut în s. Talmaza în familia lui Nicolai și Nata-

lia Cioban, (Natalia, verișoară de pe tată cu Filip și Trofi m Grosu, buneii autorului). Termină școala primară și gimnaziul din satul natal, în anul 1901 își continuă studiile la Seminarul pedagogic din Bairamcea, urmează studiile la Universitatea din Kiev și după care activează învățător de limba rusă în orașul Jitomir. Revine în Basarabia și se include în viața poli-tică a acesteea, deputat în Duma or. Chișinău, profesor uni-versitar, membru titular al Academiei Române, Om politic de forță, Ministru al Cultelor în Guvernul Republicii Democra-tice Moldovenești, membru activ, vicepreședinte al Academiei Române.

Ștefan Ciobanu și soția sa Anna Schmidt

Un grup de intelectuali basarabeni, luptători pentru Unirea cu Regatul României, de la stînga la dreapta: Ioan Pelivan, Ion Inculeț (în uniforma armatei Imperiului Țarist), Ștefan Ciobanu, arhimandritul Dionisie Erhan și Pantelemon

Halippa, cca. 1917.

Profesorul Ștefan Ciobanu în tinerețe, începutul studenției, anul 1907

41


Fotografi e de familie: în centru – Ștefan Ciobanu, în stînga

lui – ginerele său, ofi țer aviator Alexandru Mancaș și soția aces-

tuia Alla Ciobanu, fi ica profe-sorului; în dreapta lui Ștefan

Ciobanu stă fi ul său, Valeriu și soția profesorului Anna.

Ștefan Ciobanu și soția sa Anna Ioan Pelivan, Ștefan Ciobanu, Ion Buzduganmari politiceni ai Basarabiei, anul 1936

Profesorul Ștefan Ciobanuîn uniformă de demnitar de Stat

De la stînga spre dreapta: Ștefan Ciobanu, Ioan Pelivan, Pan Halipa, Daniel Ciugureanu– făuritorii Marii Uniri a Basarabiei cu România din 1918

42


Un grup de elevi de la Liceul „Aleco

Russo”din Chișinău, între ei profesorul

Ștefan Ciobanu.

43


• ADMINISTRAȚIA SATULUI

Satul Talmaza, ca reședință de voloste (în componența ei se găseau satele Talmaza, Pur-cari Cioburciu, Răscăieți, Ermoclia, Popeasca, Antonești) și plasă, era și sediul numeroase- lor instituții de stat, cum ar fi : primăria, școala, jandarmeria, poșta, notariatul, judecătoria, servicii bancare etc., care avea mulți angajați și unde veneau cu diverse treburi locuitorii din localitățile arondate.

Pe cele mai vechi timpurii satul era condus de starostele (primarul) satului ales de adu-narea satului.

Lista cronologică a primarilor satului Talmaza pe durata începînd cu anul 1850№

Crt. Numele și prenumele Datamențion. Izvorul unde se menționează

1. Pleșca Grigore 1850-59 F.134, inv.2, d.185. p.31, d451, p.1242. Butescu Teodor 1856 F.134, inv.3, d.1553. Sîrghi Ioan 1858 Bas.alb.ved. nr.49 din 21.10.18584. Juravschii Ion 1860 Anțupov, Agrarnîe otn. 1978 pag.1815 Gogu Feodor 1860 F.122, inv.1,d.1286. Juravschii Trofi m 1862 F.122, inv.1, d,1317. Punga Timofei 1863 F.122, inv.1,d.2678. Ciobanu Timofei 1871 F.8,inv.1,d.330, pag. 159. Luchianov Sevastian 1911 Dogovor na usadibu ot 8.11.191110. Gandabescu Gheorghe 1919 F.28, inv.19, d.24011. Luchian Harlampie 1927 F.1480. inv.1, d.19912. Leșan Luca 1928 F. 112, inv.1.d.9002,paj. 413. Pleșca Simion 1929 F. 112, inv.1, d.231, pag. 1214. Barcari Grigore 1929 F.112, inv.1, d. 390 pag.22215. Pleșca Simion 1930 F.112. inv.1, d. 143, pag.1716. Luchian Harlampie 1935 Cuv. Moldovenesc nr.46 din 10.10.193517. Deliu Iosif 1937 F. 112, inv. 1, d. 127, pag.12218. Donțu Vladimir 1940 Informație de la săteni

44


La începutul sec. XX Imperiul Rus a fost marcat de războiul cu Japonia. În acel război au participat mulți moldoveni, cifra exactă este greu de găsit, fi indcă unii istorici ne spun că au fost mobilizați la război 8713 basarabeni, alții relatează că au căzut în acel război apro-ximativ 15,0 mii de soldați basarabeni. Problematica participării basarabenilor la războiul ruso-japonez a fost puțin cercetată. Una din cauzele dezinteresului istoriografi ei față de acest segment ține de faptul că basarabenii, ofi țerii și soldații, n-au participat la război în com-ponența unor unități militare alcătuite după principiul etnic (moldovenești) sau territorial (basarabene), dar au fost încadrați în diferite formațiuni militare începînd de la infanterie și terminînd cu marina. În rîndurile basarabenilor mobilizați la acel război au fost și supuși militări din Talmaza. Cîți și cine sunt aceștea n-a fost posibil de determinat, dar se știe că printre aceea a fost supusul militar Trofi m Grosu(1874-1934), fi ind în vîrsta de 31 ani a fost încorporat cu alți tîlmăzeni la războiul ruso-japonez. Întorcîndu-se la sfîrșit de an 1905 de la război, la peste cîțiva ani de gospodărire în satul natal, ca ferar și tîmplar iscusit de profe-sie (terminase școala de meserii din satul Volentiri), se încădrează la construcția Mănăstirii Noul Neamț din satul Chițcani în calitate de ferar.

Pe tălmăzeni îi găsim în armata rusă în primul război mondial. Printre ei sunt Iova Ple- șca, Toadere Lișiță, Dumitru Cociorvă și alții, iar spre sfîrșitul războiului în armata țarului Nicolai al II-lea îl găsim și pe unter-ofi țerul Nichifor Dogaru, care dovedise după aceasta să miroase începutul revoluției ruse din februarie 1917. Ulterior după demobilizare, fi ind om cărturar cu 2 clase a școlii țariste, ocupă funcția de șef la fi liala Băncii Agricole și Credit din Talmaza.

Document ofi cial al proprietarului Vasilii Kirienko întocmit în anul 1872, care adeverește faptul că el este deținător de o livadă cu suprafața de 2 desetini 1620 stînjeni pătrați în dumbrava Jidran.

45


Unități ale armatei ruse în cadrul războiului ruso-japonez din anii 1904-1905, orașul Port-Artur

Trofi n Grosu cu soția Parascovia (Caluțkii)

În ambele poze, pe dreapta îl vedem pe unter-ofi țerul Nichifor Dogaru, perioada primului păzboi mondial din 1914-1918

Trofi m Grosu (din dreapta) fi ind militar în armata rusă a participat în războiul

ruso-japonez anii 1904-1905.

46


După anul 1812 Basarabia, după vrerea țarului Alexandru I a fost colonizată de nemți, care s-au așezat mai cu seamă în partea de sud, formînd la suta de localități, inclusiv, Chizil (Ștefan-Vodă). Deși nu se permiteau căsătoriile nemților cu alte etnii, feciorul neamțului Eduard Carol Albreht (din mijloc), Grigore (din stînga) și-a luat-o de soție pe o oarecare moldoveanca Ioana din Zaim, viitoarea mamă a lui Vanea Albreht, așezindu-se cu traiul în Talmaza.

Îi imagine doi tălmăzeni participanți la primul război mondial – Toadere Lișiță și Dumitru Cociorvă, viitorii cuscri.

47


Fiind mobilizați la război, într-o unitate militară, ambii au căzut prizonieri în armata germană. După cel de-al doilea război mondial, foștii prizioneri s-au încus-crit. Flăcăul lui Dumitru își ia de soție pe fi ica lui Toa-dere.

În prizonierat T. Lișiță a lucrat în Germania la un fermier 3 ani și ceva, întorcîndu-ce acasă nimerește în tulburările revoluționare din octombrie 1917 în orașul Moscova. Văzuse și brigada de luptă a lui Cotovskii.

Alt participant la primul război din Talmaza a fost Iova Pleșca. Din anul 1944 el a fost iarăși mobilizat pe fronturile celui de-al II-lea război mondial ajungînd cu luptele pînă la Berlin. Dacă, după căderea Berlinului în mai 1945, toți demobilizații căutau să aducă acasă careva trofee scumpe, tălmăzeanul nostru, Iova Pleșca, fi ind din copilărie ferar, a adus în ruczac o nicovală de 2.5 puduri, la care a lucrat pînă la adînci bătrînețe.

În imaginea din stânga același T. Lișiță în calitate de arendaș la via proprie dată în col-hoz în anul 1948, iar în dreapta, așezat e soldatul de infanterie al Armatei române Anton Surdu.

48


Granicerii români la hotarul de pe fl uviul Nistru din preajma satului Talmaza.

Cer alegoric al Tighinei „Adormirea Maicii Domnului”, unde s-a închnat Ștefan Vodă înaintea unei mari bătălii cu turcii

pe care i-a învins. Foto este datată cu 17 mai 1928.

Mina Polevai, ofi țer în Armata română, ulterior director la Școala nr. 2 din Talmaza, deportat de regimul sovietic.

Soldați ai Armatei române, în dreapta Alexei Nistor, tatăl lui Gheorghe Nistor.

49


În anii 1907-1908 se întocmește și se realizează ПЛАНЪ Бессарабской губ. Дачи села ТАЛМАЗЪ privind reorganiza-rea moșiei satului ce se referă repartizarea țăranilor pe tere-nurile arabile și a plantațiilor multianuale. Fiecare țăran primea document de proprietar asupra unei deseatine de teren cu indicațiile corespunzătoare a hotarelor. În imaginea alăturată parcelele de terenuri date în proprietate în „Frasă-nul”. Cu astfel de părcele numite „deseatini” sau „toloacă” se împroprietăreau țăranii și în alte locuri: în „Valea lui Moș”, în „Valea lui Teti”, „Valea Adîncă”, „La Sărături”, „La Cîzîl” și în celelate locuri din moșia satului de 11878 hectare.

Pe acele vremuri, lucru care s-a păstrat pînă după cel de al II-lea război mondial, de către administrația satului se numeau din răndul populației locale pompieri voluntari și pe fațada caselor se întărea o placă pe care se desemna o unealtă de lucru cu care stăpînul casei, în caz de incendiu, era obligat să intervină la stingerea incendiului, fi e căldare, lopată, o trăsură cu cai cu butoiul pe căruță, topor, greblă, scară etc.

Fotografi e din anul 1912, pe dreapta, după stîlpul de telegraf este casa lui V. Kirienko, astăzi, unde a locuitV. Celpan, cea din stînga clădire a fost a lui G. Polișciuc, distrusă în război, astăzi casa a lui Gr. Vremere.

Lîngă gard sunt Dochin Sîrghi și Iliana Creciun.

După război în această clădire, construită pentru primărie, se găsea sovietul sătesc Tal- maza, iar din februarie 1947, prin decizia Comitetului Executiv Căușeni, în această clădire se deschide casa pentru copii orfani, care a funcționat pînă în anul 1950. Ulterior devine clubul nr.1 al satului.

Pimăria pe toate vremurile era un ofi ciu autoritar după biserica satului. Locuitorii satului considerau o onoare participarea acestora în activitățile primăriei, precum și ocazia de a se fotografi eza alături de intelectualitatea satului.

50


Grigore Smirnov, student la Facultatea de fi zică și matema-tică a Universității din Iași, ulterior notar al satului Talmaza. În continuare învîțător, apoi director la Școala nr.1 din Talmaza, deportat în anul 1949.

51


• VIAŢA ECONOMICĂ A SATULUI

Cea mai timpurie îndeletnicire a tălmăzenilor a fost agricultura și creșterea vitelor. Date statistice din anul 1823: 59% de familii, care locuiau în sat, trăiau în sărăcie (nu aveau careva avere mobilă, animale de tracțiune, altă careva avuție care ar permite să-si întrețină familia), alte 16% de locuitori ai satului concentrau în mîinele sale, prin proprietate proprie și arendă de la acei săraci, suprafețe imense de pămînt. Dumitru Pleșca arenda pînă la 300 desiatine, Ion Șchiopu pînă la 200 disetine. Printre cei care mai puțin arendau erau:

Iulian Chiperi Ghiorge Danilescu Constantin Danilescu Ion Kirienko

și alți încă zece gospodari, care arendau de la țărănimea satului suprafețe mari de terenuri agricole.

Comentarii la această poză, primită prin e-mail, aparțin fi icei lui Ion Kirienko, Ecaterina Kirienko din București:

– Aceasta-i este casa noastră din livada din baltă. Ulmii înalți stau ca niște stragieri, șopronul pentru fructe și carul încărcat cu mere pentru a fi trimis la piață. Anul 1938.

52


Cea mai răspîndită forță de tracțiune în gospodăria tălmăzenilor erau boii, cu care se făceau cele mai grele lucrări – aratul de toamnă la o adîncime de pînă la 20 cm, lucrările de transport. Fiecare gospodar avea o pereche de boi cu tot utilajul agricol și căruța.

UUneltele de prelucrare a pămîntului, tata le avea pe toate, prelungește Ecaterina Kirienko. Avea și pluguri și animale de tracțiune – boi și cîteva perechi de cai, mai cu seamă pentru livada din Jidran

53


Albinăritul – o altă ramură veche de ocupație a tălmăzenilor. Deja la 1871 în Talmaza sunt înregistrate 17 prisăci cu un număr total de 647 de stupi, fi ind colectate 5264 kg de miere și 246 kg de ceară.

Gospodarii mai avuți în sat, numaidecît aveau și o pereche de cai. Cei mai înstăriți gospodari, aveau cai de rasă înalți și puternici. După cai și harnașament se aprecia autoritatea gospodarului.

54


INDUSTRIILE ȘI MESERIILE

Ca materie primă pentru industria țesutului din toate timpurile servea la Talmaza cînepa și lîna de oi și se ocupau de această meserie femeile. Gospodarii mai stăruitori scămănau pe văi, pe matcă cînepă:

O plantație de cînepă semănată pentru prelucrare folosită la țesut.

Recoltarea cînepei cu legatul în mănunchiuri pentru a o pune la înmuiat în apă.

Mănunchiurile de cînepă se scot de la muiat după ce s-au afl at acolo 8-10 zile

După uscare bună la soare mănunchirile de cînepă se toacă bine cu melița și cu dărăcitorul, se piaptănă pînă se obține fuiorul. Cu această tehnologie se ocupau mamele noastre pe

tot parcursul anului. Un lucru migălos.

Astfel se scărmănau fi rele de cînepă pînă ce se primea un fuior curat și fi n.

55


Aceasta era ocupația mamelor noastre, mai cu seamă în perioada de iarnă-primăvară, la care și noi copiii, eram de ajutor la făcut țevi, de a aduce o cană cu apă, de a nu lăsa mîța să se urce pe natră ca să doarmă în liniște.

56


După terminarea țesutului pînzele se spălau în cîteva ape, apoi se puneau în știubei la „zolit” (de la cuvîntul rus „zola”) cu cenușă din lemn tare, apoi ce iarăși se spălau și se întindeau la soare astfel deveneau albe-albe. Din pînze se coseau cămașeși lingerie pentru bărbați și femei.

Țesutul pînzelor – urzeala din cînepă, bătiala din bumbac. Din pînza țesută, spălată și albită la soare se cosea lengerie pentru bărbați și femei, pentru copii, camașe etc. Prin anii 1945-46 ața de bumbac nu se găsea, mama a tors fuiorul de cînepă și a țesut din torsătură pînză din care ne-a cusut la toți niște șorți vopsindu-i cu fertură din boz (sambucus ebulus) dîndu-i o culoare neagră. Vai, ce mai rîdeau copii cînd scoteam șorții la scaldat, deoarece vopseua rămînea pe corpul nostru. Eram tărcați.

• OIERITUL

Din toate animalele domestice, cele mai numeroase la toți gospodarii erau oile și caprele. Cine din generația noastră n-a dat la strană oile la muls, n-a fugit cu piciorușele goale de la orele 4 dimineața cînd e atît de dulce somnul.

Cine din generația noastră n-a dat la strană oile la muls, n-a fugit cu piciorușele goale de la orele 4 dimineața cînd e atît de dulce somnul.

La stînă, merge mul-sul oilor unde laptele

se măsoară cu galeata, capacitatea căreia variază

între 10 oca și 8 oca.(1 ocă=1,5 litri)

57


• MORĂRITUL ŞI MORILE DE VÎNT DE ODINIOARĂ

Cea mai răspîndită și una din cele mai vechi industrii la Talmaza a fost morăritul. Prima informație despre prezența la Talmaza a industriei morăritului ne vine de la sfîrșitul secolului XVII. În 1827 în sat existau 8 mori de cai și 5 mori de vînt, în 1871 la Talmaza erau deja 14 mori de vînt și 8 mori de cai, iar în anul 1944 erau 15 mori de vînt și una cu motor.

Baciul stînii știe toate secretele la producer a brînzei, mai cu seamă cît cheag să pună la coagularea laptelui pentru ca ea să fi e potrivită ș-apoi cănd brănza se poate pune în saramură.

Pe lîngă stînă se hrănesc lupii.

Moara lui Iosif Starenco, distrusă de un obuz în vara a.1944 Moara lui Iosif Deliu, a fost arsă după război în vara a. 1944

58


Proprietarii morilor erau: Iocob Ciocanu, Efrem Danilescu, Gheorghe Danilescu, Iosif Deliu, Nichifor Dogaru (ulterior vîndută lui Tihon Butescu), Gavril Donos, Nichita Ple- șca, Simion Pleșca, Sava Poleacov, Damian Sîrghi (Carabulea), Lazăr Sîrghi (Carabulea), Luca Sîrghi (Carabulea), Petrea Sîrghi (Bortică), Iosif Starenco, Trifan Tutunjiu (Șmacher). Tălmăzenii numeau moara după poreclea stăpînului. Pe ultima poză din dreapta al acestui capitol – moara lui Tihon reabilitată și chiar sfi nțită, apoi arsă de tălmăzeni.

Moara lui Nichifor Dogaru, ulterior a lui Tihon Butescu, a funcționat pînă în anii 1956-1960, distrusă de tălmăzeni (vedere în stînga), ulterior reparată de Ș. Zgherdan, sfi nțită de un sobor de preoți ca apoi să fi e totalmente arsă.

Elemente de la morile distruse, cele de lemn au fost luate la foc, petrelor gospodarii le-au găsit altă folosință.

59


• COMERŢUL ŞI COOPERAŢIA

La solicitarea obștii satului Talmaza în anul 1910, în sat se deschide o piață mare de comercializare a tot felul de mărfuri: producție agricolă, animale, obiecte de uz casnic, de meșteșugărit, mărfuri industriale și ale micilor confecționari. Formele de cooperație, la Tal-maza se răspîndesc destul de intensiv. Tonul la toate acestea îl dau băncile locale din sat: Banca populară „Plugarul”, Banca de Economii și credit. Către anul 1938 în sat activau Cooperative de credit, Cooperative de producție, Cooperative agricole, Cooperative de con-sum. Cooperative: „Nadejda”, „Viitorul țăranului”, „Unirea”, „Biruința”.

Cooperativa de consum românească din comuna Talmaza fondată în februarie 1917 la inițiativa preotului Andrei Eșanu, el și președinte. Obișnuit era ca în toate pozele să apară și jandarmii din sat.

60


Un șlep de transportare a mărfurilor pe trafi cul fl uvial pe Nistru spre Akkerman în preajma satului Talmaza

Cooperativa agicolă „Unirea”. În mijloc – preotul Gheorghe Livovschi și președintele cooperativei, el și director la Școala nr.1, Ion Vlad în costum național, anul 1941.

61


• CULTURA

– BISERICA ȘI CIMITIRELE

În toate vremurile cea mai puternică instituție culturală a fost biserica, prin faptul că întreg clerul mirean și monahal prezenta intelectualitatea cea mai puternică din sat și se folosea de cuvîntul moldovenesc atît în vorbă, cît și în scris.

Prima informație despre prezența la Talmaza a unei biserici vine din anul 1793, cînd la Biserica cu Hramul Adormirii Precistei din satul Talmaza preot era Gavriil Handabescu. Aceasta a fost o biserică construită din lemn.

Numai după 19 ani de la darea în exploatare, în anul 1812 biserica de la Talmaza, fi ind din lemn, a ars. Către sfîrșitul anului 1815, în locul bisericii care a ars, a fost înalțată o bise-rică nouă tot din lemn pe temelie din piatră, acoperită, cum se vede din imagine, cu șindrilă. După 60 de ani de funcționare și cea de-a doua biserică din lemn a ars. La acea vreme în sat predominau ulicioarele înguste, care ocoleau ambele biserici fi ind ele construite în mijlocul satului. Și ca să nu se calce în picioare Sfîntul Altar, pe locul lui a fost construit din piatră un

„pristol”, în interiorul căruia au fost conservate toate obiectele bisericești utilizate și închise capital. Cînd se făcuse reorganizarea străzilor acel „pristol” căzuse în mijlocul străzii centrale de astăzi și păstrat pînă în anii ’60 al secolului XX. Cu intensifi carea circulației de transport auto și alte mecanisme, „pristolul”, fi ind în mijlocul străzii, se distruge și strada primește o circulație dreaptă și largă. În amintirea oamenilor, inclusiv a autorului, s-a păs-trat înfățișarea acelui pristol, deaceea cititorului îi prezentăm desenul obiectului întocmit de arhitectul Mihai Grosu, originar al satului Talmaza.

Preotul Andrei Eșanu (1886-1960), (în dreapta) a slujit la Biserica din Talmaza 33 de ani, din 1911 pînă în 1944;Preotul Gheorghe Livovschi, (în stînga) a slugit în biserica din Talmaza ca dascăl, diacon, apoi preot din 1919 pînă în

anul 1944. Ambii preoți în anul 1944, cu schimbarea regimului de putere, s-au retras în România.

62


În anul 1876, în ziua de 11 mai 1876 la Talmaza se sfi nțește solemn cea de-a treia biserică din piatră și primește Hramul Adormirea Maicii Domnului. Biserica a funcționat pînă în 1944, cînd a fost deteriorată în urma războiului. Mai tîrziu biserica a fost demolată.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (în dreapta) făcută din cimitir de peste rîpă

După tradițiile biserecești, persoanele din rîndul clerului cu merite deosebite, după deces se înmormîntau în ograda bisericii. Astfel, chiar în preajma celei de-a treia biserici în ogradă, la 10 metri din partea de nord a clădirii au fost înmormîntați:

1. Andrieș Nicolai, preot, decedat la 8 aprilie 1891 în vîrstă de 76 ani (cruce mare de mar- moră pe postament);

2. Colun Feodor, preot, decedat la 18 august 1919 în vîrstă de 56 ani (cruce de fer, cu ornamente);

3. Harega Gheorghe, preot, decedat la 30 octombrie 1930 în vîrstă de 92 ani (crucea de piatră, voluminoasă);

4. Ciobanu Simion, student, decedat la 31 mai 1923 în vîrstă de 20 ani (cruce de piatră, înaltă);

5. Rusul Vasile, preot, decedat la 1 martie 1892 în vîrstă de 44 ani (crucea din piatră);6. Gandabescu Constantin, diacon, decedat în anul 1905 (crucea din lemn);7. Butescu Grigore, ctitor și epitrop al bisericii (crucea din piatră).

Pe teritoriul bisericii se mai găseau încă căteva cruci. Cu demolarea bisericii au fost dis-truse și crucele, iar mormintele se calcă în picioare și astăzi.

În pozele de mai jos, păstrate în arhivele bisericii, vedem cîteva cruci, instalate pe timpuri la mormintele fețelor biserecești înmormîntate în ograda bisericii, distruse și aruncate.

Cu regret, în acest loc lipsește vreun semn, o piatră macar, care să amintească de cele întîmplate.

63


Din timpuri străvechi satul are trei cimitire, însă se mai cunosc și altele: pe locul com- binatului de deservire a populației, îndeosebi unde era ograda cu atelierele de lemnărie a acestuia, cănd se lărgise teritoriul spre cea de-a treia biserică, ulterior distrusă, au fost desco-perite multe rămășiți umane. Se presipune că pe timpul, cănd se ridicase prima biserică din lemn în apropierea ei se aranjase și cimitirul. Ulterior, peste o sută de ani, cănd se rîdicase cea de-a doua biserică, înmormîntările se făceau mai sus, peste rîpă, unde se găsește cimitirul de azi. În acest cimitir și astăzi se întîlnesc cruci din piatră care mărturesesc de vechimea cimitirului, multe morminte au dispărut, altele sunt pe cale de dispariție. Astfel, a dispărut și aleea de morminte ale ostașilor romăni înmormîntați la între anii 1918-1940.

Imagini cu diverse cruci la mormintele din cimitirul din centrul satului, care mărturesesc de vechimea acestuia ce depășește 400 ani.

Un alt cimitir a fost în cătunul „Vîrîți”, chiar la intrarea în cătun, pe mîna stîngă nea- jungînd la moară. Ulterior înmormîntările s-au făcut mai sus, în cimitirul actual.

64


– ȘCOALA

Conform datelor de arhivă, prima școală la Talmaza a fost școala parohială deschisă la 1 septembrie 1861 într-o clădire construită special în acest scop. Cu instruirea se ocupa dia-conul Cozma Babcenco, care a absolvit Seminarul de teologie din Chișinău. Către 1870 în această școală își făceau studiile 15 băieți. În afară de școala parohială, în 1863 se deschide o școală primară „de o clasă” cu durata studiilor de 2-3 ani. Lecțiile de religie le ducea părintele Varfolomei Harega. Celelalte obiecte erau citite de către învățătorii Constatantn Cazandjiev și Pimen Reznicenco. În 1898 la Talmaza în „Mahalaua rusă” (în Deal) se des-chide cea de-a doua școală parohială. Învățătoare a acestei școli a fost numită Vera Pan-teleeva, iar în calitate de director și învățător de religie – preotul parohial Filip Marcoci. În anul 1903 se pune în funcțiune o școală primară „de două clase” cu durata studiilor de 4-5 ani. În anul 1912 la Talmaza se construiește și se deschide o nouă clădire cu trei săli de clasă, cancelarie și o încăpre pentru librărie (vezi foto). Astăzi această clădire servește ca depozit al gimnaziului local.

Clădire a școlii construită în anul 1912. Pe acest loc anterior era școala primară din partea din vale a satului în care în anii 1898-1900 învățase elevul Ștefan Ciobanu, absolvind-o la vîrsta de 16 ani.

Mina Polevai, învățător, director la Școala nr.2 în anii 1921-1935, în anul 1940 deportat de regimul sovietic.

Chiril Deliu, director la Școala nr. 2 în anii 1935-1940, în anul 1940 deportat de regimul sovietic.

65


Intelectualitatea la Talmaza pînă în anul 1861, cum am menționat anterior, o reprezenta clerul bisericesc venit în localitate. Începînd cu anul 1861 și mai tîrziu, cu deschiderea în sat a ambelor școli primare, numite începătoare, în sat sunt trimiși învățători străini, localnici nu erau. Din anul 1918 pînă în 1944 din 47 de învățători, care lucrase în ambele școli, origi-nari erau numai 10. Cu regret, cu toate căutările nu ne-a reușit să găsim mai multe poze ale învățătorilor de pe acele vremuri.

Maria Vlad, a.n.1902, jud. Orhei, diriginta școlii

pentru copiii mici (grădinița de copii), conducătoare a

„Secției bunelor gospodine” în Căminul Cultural.

Profesoara Ecaterina Polevai (Grosu) cu feciorul Constantin

La 1 septembrie 1922, la școala primară nr.2 este angajată învățătoare absolventa Școlii Normale din Iași Eca-

terina Grosu, ulterior Palevai, unde activează pînă în anul 1944.

Învățătorii de limba rusă Mina și Ecaterina Polevai în orașul Arad,

Romănia, unde și-au trăit viața, fi ind înmormîntați în orașul Timișoara.

Filip Șopoteanu, învățător, șef de studii, școala nr.1, Talmaza (a. 1937-1944),

refugiat în România.

Ion Cociu, originar din Carahasan, învățător

la Școala nr.1 anii 1926-1934, din septem-brie 1926 redactor la revista

„Izvor de viață” din sat.

Ion Vlad, originar din județul Muscel, România, învățător la Talmaza din anul 1925, din 1932-1944

director la școala nr.1

66


Tatăl dnei Maria Vlad, Chirilă Țigulea, era descendentul unui capitan din oastea lui Ște- fan cel Mare, care pentru vitegie în lupte i s-a dat, prin ucaz domnesc, pămînt prin părțile Orheiului. Din anul 1900 familia viitoarei Maria Țigulea s-a stabilit cu traiul în satul Slobo- zia Hanesei, astăzi raionul Ștefan-Vodă.

În imagine un grup de intelectuali ai satului Talmaza, printre ei Ion Vlad, directorul școlii, preotul Andrei Eșanu, alături Maria Vlad, soția directorului, învățători la Școala nr.1.

Corul Școlii nr. 1, conducătorul Corului Ion Vlad, directorul școlii, sus la pupitru, jos între copii în stînga învățătorul Filip Șopoteanu.

67


Profesori (beretele albe și uniforme de înbrăcăminte) de la Școala de meserii din Volentiri (școala profesională) în care învățau și copii din Talmaza.

Forma școlărească obligătoare pentru elevii de la școlile profesionale speciale. În rîndul doi din dreapta, pe locul trei Nadejda Volcov (Slesarenco), viitoare soră medicală de la spitalul din Talmaza.

68


O întrunire a părinților cu intelectualitatea satului la școala nr.1 (anul 1934). Este vizibil portul bărbaților și al femeilor. La bărbați predomină „cartuzul” pe cap, la femei „șalinca” neagră. Se vede și intelectualitatea satului, da și jandarmi de tot felul. Pe copii, după

obișnuința la sat îi așază în genunchi ca să nu fi e umbră pentru vîrstnici.

Guvernatorul Basarabiei în vizită la Școala nr. 1. Cu această ocazie elevii s-au prezentat la școală în haine naționale – cușme de cîr-lan, izmene și camașe albe lunji, încinși cu brîe roșii de lînă, încălțați cu opinci. Îl însoțește pe guverna-tor adjutantul acestuia și învîțătorul Filip Șopo-teanu. În dreapta Nicolai Donțu, originar al satului Talmaza, învățător la Școala nr. 1. În vara anului 1944 s-a retras pentru totdeauna în România. Acti-vînd încă în Talmaza, timp de cîțiva ani a cules tezaurul folcloric din satele Talmaza, Ermoclia și Cioburciu. Vizitîndu-l în anul 2004 în România, ne-a cado- nat pentru prelucrare și publicare acele manuscrise culese în anii 1935-1937. Astăzi avem lucrarea aceasta: Talmaza, Ermoclia, Cioburciu – Tezaur Folcloric. A murit la vîrsta de 93 de ani.

69


În imagine elevi de la Școala nr.1, în mijloc între elevi învățătoarea Alexandra Smirnov (Colun), fi ica preotului din sat Teodor Colun. Apropo, ea a fost și învîțătoarea autorului cărții, anul 1948-1949.

În ambele poze sunt învățătorii de la Școala nr. 1, preotul Andrei Eșanu și ofi țerii jandarmi din Talmaza

În dreapta, Chiril Deliu, originar din Talmaza, învățător la Școala nr.1, din 1927-1940 director la Școala nr. 2, cu fra-tele Vorfolomei Deliu, lîngă ușă soția Deliu (Pleșca) Xenia învățătoare la Școala nr.1, anii 1926-35, apoi transferată la Școala nr.2, unde lucrează pînă în 1944, în martie familia se retraje în România.

70


– ACTIVITĂȚI CULTURALE

În toate vremurile baza culturii în sat erau biserica și școala. Clerul bisericesc și învă- țătorii din sat erau promovatorii culturii în masele largi ale populației în sat. Nu se organiza nici o activitate culturală fără pregătirea și participarea preoților și învăță-torilor din sat. În anul 1927 în sat se fondează „Căminul Cultural din Talmaza”, ulterior fi ind numit Căminul Cultural „Ștefan Ciobanu”, care a funcționat pînă în anul 1944. Căminul cultural avea rostul de a aduna toată obștea, și prin ea, satul să se trezească din starea cezeală în care se afl a. În ultima vreme Căminul Cultural avea patru secții de activitate: Secția culturii sănătății, Secția culturii muncii, Secția culturii minții, Secția culturii sufl etului.

Biblioteca Școlii nr.1, anul 1934, fondul de cărți 2570 volume. În dreapta directorul școlii Ion Vlad, in stînga învățătorul

Filip Șopoteanu

Din anul 1926, sub redacția învățătorului Miclea Popoiu, la Talmaza apare buletinul Asociației învățătorilor din jud. Tighina „Izvor de viață”. În imaginea din dreapta Buletinul Informativ al orașului și județului Tigina petru anul 1935, întocmit de Ion Cociu.

Biblioteca Școlii nr.2, martie 1898 cu 1500 volume.

În anul 1936 în sat apare primul aparat de radio pe batarei

71


În anul 1936 la Talmaza se deplasează o delegație competentă de savanți și specialiști pen-tru a determina dezvoltarea strategică a localității, care la cererea autorităților locale a adus în sat o Echipă Regală studențiască cu sarcina de a uni toți gospodarii locali pentru a trans-forma, cît de puțin, fața satului Talmaza. (Ziarul „Cuvînt moldovenesc” de la 15.08 1937.)

Unde sunt muzicanții, întotdeauna se găsesc și dansatorii, se dansează jocul vechi al moldovenilor „Șaierul”

72


73


74


– COMUNITATEA EVREIASCĂ DIN TALMAZA

Conform datelor statistice de pe vremuri de care dispunem, în anul 1934 componența etnică a populației satului Talmaza constituia: total 7180 persoane, din care moldoveni 6610, evrei 366 persoane, ruși 195, țigani-146 persoane. Majoritatea evreilor locuiau în casele aranjate în centru satului, mai cu seamă pe strada centrală. Cea mai răspîndită ocupație a acestora era tîrguiala, mai puțin meseriile. Tîrguiala, prepoderent, era cu vinul, manufac-tura, bacalia etc. Pe toată strada centrală erau aranjate dughenele și crîșmele evreești și de deobicei, la toate erau beciuri mari pentru păstrarea vinului și altor producte. Multe din ele sunt și astăzi. Proprietarii dughenelor și crîșmelor erau: Haim Bersudski, Ițic Feieștein, Srul Bolteanski, Abram Leib Carasic, Abram Șim, Nuhum Carasic, Bentian Grinberg, Izrail Grin-berg, Abram Șufman, Goldmann Srul și mulți alții. Erau și evrei meseriași, macelari, frezeri, ciasornicari, brutari, negustori etc. În societate cu băștinașii vorbeau moldovenește, între ei, în familie vorbeau în idiș. Copii învățau la școala din sat de rînd cu copii moldovenilor, copiii mai mari îi duceau la „heder” la Căușeni, unde învățau citirea și scrisul evreesc. Un careva Spivac Isaac (Izea), fi ind cu traiul in SUA, într-o publicație cu amintiri despre Talmaza scrie: „... populația evreiască din Talmaza era compusă de aproape o sută de familii, cu tot cu copii depășea numărul de trei sute... nu aveam cu populația băștinașă careva confl icte, ne numindu-le pe acele de la piață. Cîte odată puteai să auzi revoltarea moldoveanului – jida-nii aceștea vor totul pe dejeaba..., tatăl meu avea magazin de manufactură și toată vremea avea cumpărători...”. Casele evrelor erau de o arhitectură atrăgătoare, cu o înfățișare bine potrivită, deaceea, după ce o bună parte de evrei în anul 1941 au fost deportați, casele lor au fost naționalizate și folosite de administrația locală sub școli, farmacie, magazine, sovietul sătesc, club, cîrmuirea colhozului, beciurile erau pe multă vreme depozitele colhozurilor din Talmaza etc.

Fiind numeroși, evreii aveau în sat sinagoga lor în centrul satului pe strada Miciurin de astăzi, pe atunci numită Mihai Kogălniceanu, chiar în preajma Casei de cultură. În timpul războiului ea a fost distrusă ca și alte obiecte din sat, inclusiv biserica ortodoxă. În poza din stînga, de mai sus, pe planul doi, vedem sinagoga evreilor, care a funcționat pînă în anul 1944, în dreapta se vede casa construită pe locul sinagojei de un oarecareM. Vornicevskii, șeful sectorului de producere din „Puica” a gospodăriei de stat „Sovietskaia Moldavia” din Cremenciug.

75


Rămășițele din imaginea din stînga sunt ale casei de locuit a celui mai autoritar evreu din Talmaza, Ioscu Blank, în anul 1941, ca și alți evrei, deportat de români în Trans-nistria. Ulterior în acea casă, avea șapte odăi, multă vreme a fost fi liala școlii medii nr.1 din sat cu biblioteca. Fiind obiect privat, rămășițele acesteia se păstrează și astăzi. În imaginea din dreapta intrarea în beciul lui Nuhum Carasic, sus pe curbă este menționat anul construcției acestuia – 1911. Nu departe de centrul satului sub deal, evreii au avut și cimitirul lor, însă majoritatea celor decedați erau înmormîntați la Cău- șeni, Tighina, se pare, că aici îi îngropau pe evreii săraci, fi indcă după război se păstrează cîteva mor-minte. Astăzi aici nu se mai găsește nimic. Acel cimitir, ca și sinagoga, a dispărut. Soarta evreilor din Talmaza a fost aceeași ca și a tuturor evreilor din Basarabia, fi ind refugiați, deportați, uciși.

Familii evreiești din Talmaza, scoase din case pentru a fi deportați, soldații români în operația de exterminare a populației evreiești din Basarabia, anul 1941.

76


La Talmaza legionarii români, susținuți de persoanele radicale de pe loc, în septembrie 1941 au condamnat la moarte 38 de locuitori ai satului, inclusiv 22 de evrei și 16 activiști sovietici. Cei 22 de evrei au fost împușcați pe loc la marginea satului, unde astăzi este „Anti-grindina”, iar „activiștii” Gheorghe Rezan, Alexandru Polotneanov, Semion Donos, Calestru Băligari, Ion Corciac ș.a., fi ind cercetați cîteva luni au fost eliberați și lipsiți de cetățenia română. Alte familii evreești au fost deportate, altele s-au retras la Tigina.

Evreii, cumpărători cu ridicata, din Talmaza la tîrgul din Căușeni studiază piața.

77


– OCROTIREA SĂNĂTĂȚII PUBLICE

Despre funcționarea spitalului din Talmaza și personalul acestuia în această perioadă de vreme nu se cunosc prea multe, iar poze lipsesc. Pînă în anii 1890-1900 medicul venea la chemare, în sat se găseau agenți sanitari.

Evreii achizitori din Talmaza studiază piața de la Căușeni – cine din gospodarii din Talmaza și-au adus producția la piața din Căușeni și la ce preț comparativ cu cel propus evreilor în sat.

Medicul de voloste în teritoriu la o chemare.

La 1906 găsim că la spitalul din Talmaza medic-șef era un oarecare Doron, apoi la 1910 – Landesman. Se cunoaște că boierița de la Leuntina A.E. Efremova la 28 august 1908 face o declarație Consiliului de Zemstvă Akkerman prin care face o donație de un teren cu supra-fața de 1,5 ha pentru construcția spitalului din Talmaza. De alte poze ce țin de activitatea acestui sector din viața satului Talmaza pînă la anul 1940 nu dispunem, dar documentar ne este cunoscut personalul spitalului pe toată perioada pînă la 1940 și este descris în monografi a “Talmaza Localitate străveche de pe Valea Nistrului de Jos” (autor V.Grosu).

78


B) PERIOADA SOVIETICĂ ANII 1940-1990

• INSTAURAREA PUTERII SOVIETICE (28 IUNIE 1940 – 22 IUNIE 1941)

Din primele zile a instaurăriiputerii sovietice se lichidează administrația anterioară a satu-lui – se închid primăria, postul de jandarmi, școlile, biserica, spitalul, cooperativele, ocolul silvic, magazinele, sinagoga etc. Îndată după ce în Basarabia la sfîrșit de iunie 1940, a fost instuaurată Puterea Sovietică, gazeta „Moldova Socialistă” din 4 iulie 1940 scrie: „La 2 iulie 1940 în satul Talmaza are loc un miting, la care au fost prezenți 800 de țărani și intelectuali. La miting au luat cuvîntul Grigore Barcari, argatul Iosif Cucul, slujbașii Craveț, Smirnov ș.a. În cuvîntările lor „Mulțumesc călduros P(b), guvernului sovietic și iubitului Stalin pen-tru slobodă, bucurie și noroc”. Aplauze, strigăte „Ura!”, „Trăiască marele Stalin!”, „Tră-iască tov. Molotov!”, „Trăiască Armata Roșie puternică!”. Se alege Comitetul vremelnic de conducere a satului Talmaza în schimbul organelor române. În decembrie 1940 președinte al sovietului sătesc Talmaza este numit Elisei Pronoza, născut în anul 1901, iar ca secretar al Sovietului sătesc se întărește Alexandru Volcov, născut în anul 1892.

Clădirea spitalului din Talmaza construit din surse fi nanciare semiprivate și deschis în anul 1916.

Elisei Pronoza, președinte al sovietului sătesc

Volcov Alexandru, secretarulsovietului sătesc

79


– ARESTĂRILE ȘI DEPORTĂRILE

Fiecare regim, fi e țarist, rus, român, sovietic, apoi democratic european, cu venirea la putere tindea să curățe societatea de „elementele” nepotrivite și dușmănoase regimului.

Condamnați la moarte:– Anul 1940: Iacob Barbălată, a. n. 1904– Vladimir Donțu, a. n. 1884– Pavel Rezan, a. n. 1883– Zosim Parșcicov ?– Ion Iațcu, a. n. 1894Condamnați la pedepse privative de libertate și dispărute:– Vasile Orlov a. n.1904– Simion Sobolev ?– Anton Sobolev ?– Anul 1941: Vasile Barbălată a. n.1905– Teodor Barbălată a. n. 1894– Ion Caraman ?– Vasile Cușnerov ?– Gheorghe Dragan ?– Cozma Pleșca ?– Timofei Popov a. n. 1904

În noaptea spre 13 iunie 1941, familia lui Vasile Cușnerov a fost arestată și împreună cu alți cetățeni ai satului Talmaza, a fost deportată în regiunea Aktiubinsk, de acolo capul familiei dus în Siberia. Anastasia avea 5 ani, acolo a rămas fără părinți, fi ind oploșită de o familie de cazaci. Prin stepa dogoritoare în vara anului 1942 a traversat pe jos peste 100 de km însoțită de mătușa, care venise după dînsa pentru a o adoposti la ea, fi ind tot deportată.

• REVENIREA GUVERNĂRII ROMÂNE (IULIE 1941 – AUGUST 1944)

În iunie 1941 securitatea și jandarmeria română arestează 38 de locuitori ai satului Talmaza, evrei și activiști sovietici și îi condamnă la pedeapsa cu moartea, 22 din ei fi ind împușcați în sat, alți 16, fi nd iertați, au fost mult timp persecutați și lipsiți de cetățenia română.

Anastasia Cușnerov (Mazăre)

Fiica lui Toa-dere Donțu,

martor la toate evenimentele

DonțuToadere

DeliuVorfolomei

80


Toadere Donțu, a.n. 1897, capetenia unei organizații bolșevice ilegale condusă de emisari de peste Nistru, apărută în Talmaza în anul 1925, a fost împușcat fără judecată de către ofi -țerul din securitatea română Nastasă Neașcu în septembrie 1941 la gîrla satului, unde astăzi este stadionul. O altă gazdă conspirativă a spionilor sovietici se afl a în casa locuitorului din Talmaza Zosim Parșcicov, care a fost demascată de către siguranța română, iar stăpînul condamnat la moarte și executat.

Către luna august 1941 în sat se restabilesc organele administrative publice românești. Primăria revine în locul „selisovietului” cu un nou primar și Consiliu al primăriei format din persoanele-cheie: preoții, directori de școală, șeful postului și cel al secției de jandarmi. Se întorc în sat la locurile lor de lucru patrioții satului, cei care și-au consacrat viața satului de baștină: învățătorii, medicii, alți funcționari publici, care sub spaima sovieticilor se retraseră temporar în România:

Cu regret, nu dispunem de careva pozele celorlalte personalități, care au slujit satului Talmaza.

Ion Vlad

Andrei Eșanu

Nicolae Donțu

Ghiorghe Livovschii

Mina Polevai

Grigore Smirnov

Ecaterina Polevai (Grosu)

Ecaterina Smirnov

81


Din motive de boală Pancrat Luchian demisionează și primar devine Constantin Enache, a.n. 1875, care acttivează în această funcție numai un an. La început de an 1944, primar devine Grigore Barcari, ulterior deportat de sovietici în Siberia. După reabilitare i s-a inter-zis să se întoarcă cu traiul în Moldova.

Odată cu retragerea regimului sovietic de pe teritoriul Basarabiei, începînd cu iunie 1941 au loc alte represii și condamnări la moarte. În martie 1944 în ajunul instuaurării regimului sovietic, din Talmaza se retrag în România 73 familii cu 220 sufl ete, din care 65 familii cu 200 sufl ete băștinași ai satului. De fapt, din sat s-a retras toată intelectualitatea –capitalul uman de bază al localității.

Primăria comunei Talmaz, plasa Tighina, Județul Tighina. În mijloc primarul Pancrat Luchian

82


Preotul Andrei Eșanu (1886-1960) care a slujit la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Talmaza pe vremuri mărturesea că în martie 1944, fi ind siliți să se retragă în Romănia (Armata Roșie era pe bălțile Talmazei), el și cîțiva slujitori ai bisericii au strîns toate atri- butele biserecești (steaguri, cărți, haine preoțești, cruci, cadelnițe, vase de împărtășire și alte lucruri de cult), le-au împăchetat în saci și le-au ascuns într-o groapă, săpată în cimitir pe cărarea din stînga, la 50 de metri în dreapta. Au astupat-o sub formă de mormînt, punînd o cruce pe ea. Au făcut-o cu speranța că vor reveni cu timpul în sat. Dar n-a fost să fi e. Toți cei retrași în România erau represați și ascunzișul a fost dat uitării. Abia în anii 1955-1956 preotul A. Eșanu mărturisește lui M.Ploșniță, fi ind în vizită la preot, despre acest ascunziș. Acesta temindu-se de represiile NCVD-ului, n-a spus nimănui și numai prin anii 1975-1976, peste 32 de ani de la „înmormîntare”, i-a povestit autorului despre acest ascunzis. N-a fost luată în serios. Nu demult feciorul lui M. Ploșniță a mărturisit despre această legend, însă au trecut 78 de ani, două generații care știau de acel ascuziș s-au dus din viață și locul este greu de găsit.

În imaginea din dreapta: Grigore Barcari,primar pînă în luna august 1944. Deși

în cuvîntarea sa din 2 iulie 1940, cu ocazia ocupației Basarabiei de către bolșevici, spunea:

... mulțumim călduros Partidului bolșevic, Guver-nului Sovietic și iubitului Stalin pentru eliberare, bucurie și fericire cu strigăte URAaaa!, la 6 iulie

1949, peste 9 ani, el cu toată familia a fost depor-tat în Siberia fără dreptul de a se întoarce ulterior

în Moldova și în satul natal Talmaza.

Pancrat Luchian, primaral satului din iulie 1941 pînăîn 1943 întărit de regimul român, a demisionat pe motiv de boală.

• TALMAZA ÎN ANII DE RĂZBOI 1941-1945, CONSECINŢELE RĂZBOIULUI

Talmaza, ca și toate localitățile de pe valea Nistrului, toate suferințele războiului le-a suportat de două ori. Prima confruntare cu grozăviile războiului a fost în vara anului 1941, cînd s-a început războiul și a doua, în vara anului 1944 în rezultatul desfășurării operației militare Iași-Chișinău. La capul de pod Chițcani pe coridorul de 20 km spre satele Copanca, Leuntea, Talmaza, Cioburciu, Răscăeți erau concentrate forțe militare enorm de mari, din care 20 divizii de infanterie (200 mii de soldați), 600 de tancuri, alte forțe militare. Se pre-vedea o lovitură crîncenă, nemții preventiv forțat au evacuat toată populația satului în satele din stepă. În dimineața zilei de duminică, 20 august ofensiva de artilerie îndreptată spre Talmaza a durat timp de 1 oră și 45 minute. În amintirile sale un comandant de oștiri sovietice scrie: „Aceasta a fost nu altceva decît o simfonie, întîi o oră și 45 minute a bătut artileria, aruncătoarele de rachete «Катюша» bat spre Talmaza neîntrerupt, fi ind orientate de la punctul de comandă de pe clopotnița Mănăstirii Noul Neamț din satul Chițcani de la o înălțime de 69 metri, Talmaza se vedea ca în palmă, după ce înaintează tancurile, după ele infanteria.” Satul era prefăcut în foc și ruine.

Șase luni de zile Armata Roșie s-a afl at în bălțile Talmazei, pregătind operația Iași-Chi-șinău. Se pregătea de a opune rezistență și armata germano-română, care intensiv formau liniile frontului. Prima linie mergea de la Copanca, Leuntina, Talmaza, Cioburciu, Răscă-ieț – pînă la liman. Totodată soldații de pe ambele părți ale frontului mai aveau timp să se relaxeze. Din arhivele acelor vremuri sunt diverse poze pe care le prezentăm.

83


De aici de la Chițcani în ziua de 20 august 1944 la orele 8.00 s-a început Operațiunea militară Iași- Chișinău în cel de-al doilea război mondial. Talmaza se afl a în fl angul stîng al frontului armatei N.46 a Armatei Roșii.

Soldații armatei germane ocupă pozițiile de apărare pe linia întîi la Talmaza,

februarie 1944.

În același timp artileriștii (aruncătorii de mine) Armatei Roșii se odihnesc în liniște, Talmaza, martie 1944.

84


Imaginile din stînga și din dreapta sunt făcute în aprilie 1944 în satele Talmaza și Feștelița.

Unui soldat neamț i-a plăcut cușma țăra-

nuui de la Feștelița. Pe verso au indicat

locul și anul.

Soldații nemți se odihnesc înainte de ofensivă. Iulie 1944, Talmaza.

Clipe de relaxare sunt posibile și pet imp de război.

85


Sute de tunuri și aruncătoare de mine, complexe „Katiușa”, susținute de avioanele de luptă băteau spre satul Talmaza. În atac s-au pornit tancurile, apoi în asalt s-a rîdicat infanteria prin bălțile nistrene de la Talmaza forțînd „Iezarul” și „Nistrul Chior”.

Ruptura liniei de apărare a inamicului în satul Talmaza, 20 august 1944, ieșirea din sat

Infanteria însoțită de tancuri urmărește inamicul pe moșia satului spre Kîzîl

Infanteria forțează lacul Iezăr la Talmaza

86


Forțarea lacului Iezar și a Nistrului Chior în ziua de 20 august 1944. După ce frontul forțase totalmente liniile de apărare ale nemților și înaintaseră spre asfi nțit, tălmăzenii s-au întors la satul ars și totalmente distrus. Pe toată moșia satului, mai cu seamă spre marginea lui, cănd veneam dinspre Feștelița, se tăvăleau cadavrele soldaților morți, pe care serviciile respective ale ambelor părți nu reușiseră să le îngroape.

Aceste poze au fost găsite în arhivele serviciilor speciale ale Armatei Roșii, care, după trece-rea frontului peste satele Leun-tea, Talmaza, Cioburciu tempo-rar îngropau cadavrele soldaților Armatei Roșii și lăsîndule neîn-gropate pe ale inamicului, care se descom- puneau sub arșița soarelui din luna august.

Ultimile confruntări în lup-tele pentru Leuntina, Talmaza, Cioburciu.

87


Iată ce scria în jurnalul operațiunilor militare ale armatei 46, participantă la operațiile de eliberare a satelor Talmaza, Cioburciu și Răscăeți:

„... противник в результате артиллерийского огня и налетов авиации понес огромные потери и был выбит с оборонительных позиций в поселениях Талмаз, Чобручу и Раскаецы. Остатки сил вермахта и румынских войск отходили на юг, оказывая незначительное сопротивление. «По показаниям пленных, огнем нашей артиллерии многие подразделения 21 пехотной дивизии почти полностью уничтожены. В районе Талмаза разбиты два дивизиона, переброшенных ранее для подкрепления».В течение дня было уничтожено 2450 солдат и офицеров противника, 22 орудия разного калибра, зенитное орудие, четыре танка, четыре самоходки, три грузовика. В плен было захвачено 2103 человека, в качестве трофеев – 24 орудия, 12 зениток, 115 минометов, 155 пулеметов, 660 винтовок, 115 автоматов, две батареи крупного калибра, пять тракторов, сто лошадей, 18 полевых кухонь, пять складов с боеприпасами и продовольствием.

Cu îndepărtarea frontului spre asfi nțit din Talmaza au fost mobilizați peste 400 de băr- bați. La scurt timp după capitularea României, o parte din cei mobilizați sub diferite motive au fost întorși în sat. Au căzut în luptele pentru eliberarea Europei 139 de tălmăzeni, iar după terminarea războiului în sat s-au întors 171 de tălmăzeni.

Așa arăta satul Talmaza, cînd tălmăzenii s-au întors din evacuare.

Piotr Banicov, (în stînga) cu corpul său a acoperit ambrazura inamicului la un colț de stradă în satul Talmaza, deschizînd drumul de trecere a unităților militare peste Nistru

88


Chior. Astăzi pe locul ambrazurii, pe strada Anatol Sîrghi (fosta Gorki) este ridicat un obe-lisc în memoria eroului.

În poza din mijloc Pantelei Roșca, un fost soldat basarabean din Talmaza, care a fost încorporat, ca și alți tălmăzeni, în Armata Roșie în primăvara anului 1941. Cu luptele a ajuns pînă sub Stalingrad. Din frica, că basarabenii la un moment pot să se predea trupelor românești, toți basarabenii, printre care și 10 tălmăzeni, au fost scoși de pe front și duși în regiunea Costroma la tăiat pădure pentru necesitățile Armatei Roșii. A fost demobilizat în anul 1949. Care a fost soarta celorlalți 8 soldați tălmăzeni nu se cunoaște. Cel de-al 9-lea dizertase de la lucrul din spatele frontului, ulterior, a decedat de moarte bună acasă. În stînga îl vedem pe Gavril Ciolacu, participant la cele două războaie mondiale, fapt puțin știut de tălmăzeni și rămas în umbra istoriei.

În imaginea din stînga este tălmăzeanul Cuzmenco Danil, care fi ind încorporat în Armata Roșie în anul 1941, a mers cu luptele pînă la Stalingrad, Polonia, Kenigsberg, Ungaria, pînă la Berlin. Nefi ind încorporat din Basarabia nu-l găsim în lista tălmăzenilor reîntorși acasă de pe front. Decorat cu medalia „Za Otvagu”.

În stînga este Sergiu Caisîn, care de asemenea fi ind încorporat în primele zile ale răbo-iului a ajuns cu luptele pînă la Stalingrad, iar de acolo pînă la Berlin. S-a întors în sat cu pieptul plin de ordine și medalii, printre care – „Za Otvagu „,”Za vziatie Vienî”, „Za vziatie Berlina” ș. a.

89


• REINSTAURAREA PUTERII SOVIETICE (AUGUST 1944-1990)

– ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ

În locul primăriei a revenit iarăși „selisovietul”.

Lista cronologică a președinților sovietului sătesc în perioada anilor 1940-1990.

№ ort. Numele și prenumele Data mențion. Izvorul unde se manționează

1. Pronoza Elisei 1940 Moldova Socialistă din decembrie 19402. Luchian Pancrat 1941-1943 Regimul român3. Enache Constantin 1943-1944 Regimul român4. Barcari Grigore 1944 Arh. Min. Afac. Inter.F.19,inv.4, d.103385. Pleșca Ioan 1944 AOSPRM F.17,inv.1,d.11, d.28, pag.116. Pereverzev Nicolae 1945-46 ANRM(fi l.Tiraspol)F.286,inv.1, d.8, pag.47. Savcenco Samoil 1946 Ibidem F.522, inv.1, d. 10,pag.468. Hmelnițkii Mihail 1946-47 Ibidem, p.909. Invancenco Grigore 1947 Ibidem F286, inv.1, d.1, pag.1410. Malachi Leonte 1948-49 Ibidem F.522, inv.1, d.36, pag.5,1011. Vașcenco Mihail 1949-50 Ibdem F.520, inv.1, d.25, pag.2912. Țîganaș Ioan 1950-51 Ibidem, F. 522, inv.1,d.45.pag.913. Vașcenco Mihail 1951, 1953-61 Ibidem F.17, inv.1, d.166, pag.22914. Starenco Alexandru 1961-62 AOSPRM, F.17, inv.1, d.270, pag.14915. Gutium Ștefan 1963-67 ANRM9fi l Tiraspol) F.286,inv.1, d144, p.2916. Oltu Leonid 1970-73 Ibidem,d.225,pag.2817. Moraru Ion 1973-80 Ibidem, d286,pag.2818. Grosu Gheorghe II-1980/x Proces – verbalnr.1 din 28.02.8019. Nistor Gheorghe 1980-90 Proces – verbal nr.7 din 31.10.80

Revenind din evacuare în satul distrus și ars, tălmăzenii au purces la restabilirea caselor arse și distruse de obuzele de artilerie și aviație. S-a început curățirea pereților înnegriți de rămășițele arse, de cenușă, prășirea burianului, care crescuse în ogrăzile părăsite timp de jumătate de an. Unica sursă pentru de materiale de construcție și reparație au fost pădurile și stufăria din balta Nistrului. În locul bărbaților mobilizați

pe front toate aceste lucrări le-au revenit femeilor – văduvelor, bărba-ții cărora au căzut pe front, celora, care se afl au încă pe front. Lucrul acesta, de rînd cu mamele, îl făceau și copiii mai mari. Consecințele răz-boiului căzuse și pe umerii lor.

Pleșca Ion, președinte, sovietul sătesc, august 1944-decembrie 1945

Malachi Leonte, președinte, sovietul sătasc 1948-1949 Vașcenco Mihail, președinte,

sovietul sătesc 1953-1961

90


Așa arătau unele căsuțe înjghebate după război din stuf, papură și lemn adus din pădure, unele din ele sau păstrat și pînă astăzi.

Începînd cu primăvara anului 1944 puterea sovietică, pentru a completa locurile de muncă pustii de la făbrici, uzine, mine etc. merge la recrutarea forțată a tinerilor, mai cu seamă a

Starenco Alexandru, președinte sovietul sătesc 1961 – 1962

Moraru Ion, președintesovietul sătesc 1973-1980

Oltu Leonid, președinte,sovietul sătesc 1970-1973

Nistor Ghierghe, președinte,sovietul sătesc 1980-1990

Gutium Ștefan, președinte,sovietul sătesc 1963-1970

Grosu Gheorghe,președintesovietul sătesc febr-oct.1980

91


tinerilor în vîrsta de 15-18 ani la așa numitele „școli profesionale” (FZO), după absolovirea cărora tinerii erau obligați 4 ani să lucreze conform repartizării – la făbrici, uzine, mine, șantiere de construcții. Deja în anul 1947 din Moldova au fost recrutați 36.695 de tineri și trimiși în Donețk, Stalingrad, Voroșilovograd și Rostov. Recrutăți au fost și tinerii de la 17 ani și mai în vîrstă din satul Talmaza. Nu este posibil de ai nominaliza, dar se știe un caz important. În acea perioadă din Talmaza, pe lîngă mulți alți tineri, au fost recrutați și doi frați ai unui oarecare Bolandău Timofte. Ambii au fost repartizați la minele din Donețk. Peste 5 ani, pe paginele gazetei” Moldova Socialistă” apare un material curios, care relatează că frații Balenda, dar nu Bolandău, din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, au repetat succesele minerului sovietic Stahanov, obținînd o productivitate mare la dobăndirea cărbunelui. Unuia din acești doi frați i s-a conferit înaltul titlu de Erou al Muncii Socialiste. Nu se știe mai mult nimic și nici ei nu s-au mai întors în Moldova.

– FOAMETEA DIN ANII 1946-1947 – O TRAGEDIE DE NEUITAT

Nu este nimic mai răscolitor decît scrisorile, pozele și povestirele crude, neredactate, „în stare să zguduie chiar și pietrele”

Spre sfîrșitul anului 1946 o mare parte din populația satului Talmaza nu avea ce mînca, situația ieșise de sub control și se înrăutățea destul de repede. Lucrătorilor organizațiilor și serviciilor de stat, în total 268 de familii, s-a decis să li se dea cîte 500 grame de pîine coaptă pe zi la familie, care peste 3 luni a fost redusă pînă la 350 grame pentru muncitori, iar pentru funcționari la 200 grame. 650 de persoane în iarna anilor 1946-47 erau bolnavi de distrofi e. Oamenii mureau ca muștele prin case, pe străzi, chiar și în drum ducîndu-se de sinestătător spre cimitire.

Colectarea grînelor de la țărani, satul Talmaz, 1947. Din “paiocul” de 200 grame de pîine pe zila familie și cu fertură

(Aceste două imagini au fost descoperite în dosarele de arhivă ce țin de satul Talmaza pentru anii respectivi).

În acele zile grele de iarnă satului i se repartizează 800 kg de făină pentru a fi realizată prin magazinele din localitate, iar la o lună de la aceast ajutor, sovietului sătesc i se pune sarcina de a strînge de la oameni și a preda statului 20 tone de grăunțe. Nu se cunoaște cifra

92


exactă a acelora, care au decedat în anii de foamete 1946-47, nu se ducea o careva evidență ori să se prezinte careva rapoarte, de fapt, organelor de starea civilă li se interzise să mențio-neze cauzele deceselor de distrofi e. În toate registrele civile găsim inscripția „otsev” (cernere prin sită), dar statisticele arată că în acea tragedie în Talmaza au murit 1289 sufl ete.

93


Necătînd la seceta mare, din anii 1945-1946, conform directivelor de stat, sovietul sătesc, forțat, strîngea toate grăunțele de la populația satului. Gospodarii erau siliți să aducă la punctul de colectare norma stabilită de cereale. Tatăl autorului ascunsese în pod după hogeac doi saci cu orz pentru zile negre. Strebocii de la sovietul sătesc au dat de ei, amenin-țindu-l pe tata cu Sibirea i-au luat în spate și au plecat.

Ciulinele de baltă – product alimentar Lipii (turte) din făină din miez de ciuline uscate

Un suport alimentar sporit au fost ciulinele de baltă pe care le găseam cu sacii în Nistru Chior. În iarna a. 1946-1947 pe ghiață se făcea o spărtură și cu o bucată de piele de oaie legată de o prăgină o purtam la fundul spărturii prin apă de unde se scotea o caldare-două de ciulini. Acestea se uscau în cuptor, li se scotea miezul din care la rîșniță se făcea făină.

94


Sute de tălmăzeni plecau cu trenul în Ucraina de Vest, în special, în regiunea Lvov, se spunea că chipurile ei pleacă în Polonia. Obiectele de preț luate din gospodăriile lor le schim-bau pe cartofi , sfeclă și cu desaga plină se întorceau acasă, dacă nu-i jefuiau în drum bandiții.

Iată în astfel de vagoane de marfă, în iarna geroasă a lui 1946-1947 și-aduceau oamenii cîte ceva de măncat. Mulți din aceștea mureau în drum spre casă de frig sau jefuiți.

95


Iată și calculele: cîte 13 kg de grăunțe la fi ecare gospodărie din sat. În gospodărie erau 5-6 sufl ete.

În poza din stînga vedem un paznic pe lanurile de grîu ale colhozului unde era interzis categoric strîngerea spicelor. Lumea înfometată găsea scăpare în spicele strănse, pe care le băteau, iar boabele le fi erbeau la mîncare. În cea de-a doua poză, din dreapta, pentru a-i sălva pe ceilalți din familie, și-a luat „lumea în cap” plecînd în speranța că va găsi ceva de mîncare în scimbul lucrurilor de preț din casă.

96


În imaginile de mai sus sunt două clădiri, care își au istoria lor. Clădirea din dreapta, în anii de foamete 1946-47, mai cu seamă, în iarna acestor ani, servea ca lazaret, în care de pe străzi se adunau toate persoanele istovite, care nu mai aveau putere să se miște și zăceau în stradă, pe sub garduri, adunați în aici se mai încălzeau și se întăreau cu o “iușcă” caldă. În subsolul acestei clădiri (rămășițele căreia mai sunt și astăzi vis-a-vis de primărie) se adunau de pe străzi cadavrele îngețate și roase de cîini, după cre erau transportate la cimitire, de fapt se transformase într-un depozit de cadavre. În clădirea din stînga (astăzi locuiește

Snigorenco) se găsea la acea vreme cantina, la care se hrăneau cei din lazaret și cei care mai puteau de sine stătător să vină să mănînce ori să ia și ceva acasă pentru ceilalți membri de familie.

97


În februarie 1997 primăria satului organizează o conferință consacrată celor 50 de ani și de comemorare a victimelor decedate în acea tragică iarnă 1946-47, la care a participat toată populația satului, oferind din banii și produsele lor proprii o masă de sufl et și pomenire pentru 500 de persoane. Conferința a avut loc sub tutela Bisericii Adormirea Maicii Domnului din sat cu participarea preoților și a corului de bărbați de la Mînăstirea Noul-Neamț din satul Chițcani.

În lipsa unei poze adevărate, am plasat acest rut din Biblie „O femee minunată” pentru a da început expu-nerii unei tragedii asemenătoare. Prin anii 1948-1949, lumea încă nu-și revenise de la urmările foametei, da și colectivizarea forțată a însărăcit lumea în continuare. Bătrînica Ioana Deliu, vecină cu părinții autorului, ca și mulți alți tălmăzeni,

pentru ași potoli foamea, strîngea după recoltarea grîului de pe ogoarele col-hozului „Jdanov” spice de grîu, le bătea acasă, făcea la rîșnița de piatră făină, hrănindu-și cei trei copii. Strînsul spicelor de pe ogoarele colhozu-lui era interzis și se păzea de „streboși”. Pentru că bătrînica avea strînse o torbă de spice a fost ares-tată și condamnată pe un termen de 5 ani, pe care i-a ispășit pe deplin la săpatul canalului „Volga-Don” în

O imagine din cadrul conferinței consacrate semicentenarului de la tragedia foame-tei din anii 1946-1947, desfășurată la Talmaza la inițiativa primarului satului.

Anul 1997, februarie.

98


anii 1948-1953. Întorcîndu-se acasă peste cinci ani, sărmana bătrînică ne povestea despre chinurile suportate.

Tălmăzenii aduc ultimile grăunțe la „hlebopostavca”. Procesul verbal nr. 21 din 6.09 1946, satul Talmaza a îndeplinit planul la 277 chentale din 750, sau cu 37%, președintele sovietului sătesc N.Pereverzev a promis că până la 25.09 planul va fi supraîmplinit.

Deja în luna decembrie 1946 satul Talmaza a îndeplinit planul de predare la stat: grîu cu 101,2%, fîn 96%, cartofi 106%, carne 80%, lapte 96%, ouă 114%, brînză 90%, lînă cu 101%.

Un minut de tăcere în memoria celor decedați de distrofi e, tif în anii 1946-1947. 800 de lumînări aprinse în memoria celor răposați. Cei prezenți au fost acea generație care a gustat

99


amarul pîinii din acei grei ani, povestind pe rînd ieșind la tribună despre suferințele ce le-au suportat. Numeau și dădeau primarului listele cu numele și prenumele celor care murise atunci de ditrofi e, tif, înghețați în stradă sau pierduți în Ucraina de Vest (se vorbea că ei se duc în Polonia).

Nici un document ofi cial privitor la Foametea din anii 1946-1947 nu mărturisește că în Talmaza în acele grele vremuri ar fi avut loc vreun caz de canibalism.

Aici aș dori să aduc un scurt dialog din procesul de judecată asupra unui caz de canibalism în una din localitățile Moldovei:

Întrebare: La interogatoriile anterioare i-ați dat anchetei mărturii contradictorii, într-un caz ați spus că l-ați tăiat pe fi ul Nicolai împreună cu soția, iar în cel de-al doilea că l-a tăiat soția împreună cu tatăl dumneavoastră, ancheta cere de la dumneavoastră mărturii veridice, oneste.

Răspuns: […] Când soția mea a ieșit afară, adică în cealaltă cameră, tata a început să mă convingă să-l tai pe fi ul meu Nicolai și să-l întrebuințăm pentru mâncare, la început eu nu acceptam, iar când soția s-a întors în cameră, i-am povestit despre discuția cu tata în prezența mamei, la care soția și mama au fost de acord, […] tata i-a retezat gâtul copilului, după care noi l-am tăiat în bucăți, l-am fi ert și l-am mâncat împreună, toată familia. Au trecut patru zile, eu împreună cu soția mea și cu tata, în lipsa mamei, ne-am înțeles să o tăiem pe mama și când ea s-a întors în cameră și s-a așezat pe pat, soția a apucat-o de mâini și a doborât-o. […] Am mâncat cu toții și carnea mamei.

Întrebare: Cum a participat tatăl dumneavoastră la omorul mamei?Răspuns: La omorul mamei tata nu a participat deloc, dar când o tăiam el se afl a în

locuință și se uita la noi. După omorul mamei au trecut 7 zile. M-am înțeles cu soția să-l omorâm pe tata […], eu i-am retezat cu cuțitul gâtul și în același fel am întrebuințat o parte din carne în mâncare, iar pe celelalte eu le-am ascuns în zăpadă unde au fost și descoperite.

100


Întrebare: Ce v-a făcut să vă omorâți fi ul, mama și tata?Răspuns: Eu omoram, pentru că nu-mi era de ajuns rația alimentară și întrebuințam

carnea în mâncare.Canibalismul este un fenomen întâlnit în condiții extreme în care starea psihică de supra-

viețuire are o singură sarcină, să facă absolut tot ca să ne țină în viață. Acesta blochează morala, iar regulile sociale nu mai reprezintă un fi ltru pentru comportamente. Oamenii care au fost în stare să recurgă la aceste acte, nu au avut neapărat dereglări psihice, anterior. Totuși, durerea de ceea ce au făcut nu-i va lăsa să trăiască o viață normală, după ce se vor „trezi”.

– REPRESIILE ȘI DEPORTĂRILE

Cu reinstalarea sistemului sovietic în sat, în anii 1945-1949 se desfășoară alt val de con- damnări la moarte, pedepse privative de libertate și deportări, avînd de pătimit 36 familii cu 88 sufl ete.

101


102


În imaginea de mai sus - omenii ridicați în ziua de 6 iulie 1949, mînați la vagoanele de la stația Căușeni. Poza găsită în dosarele tălmăzenilor deportați în Sibirea din arhiva Minis-terului de Interne. Care a fost vina acestor oameni? Seamănă ei oarecu acei chiaburi care se împotriveau colectivizării? Știau acest lucru numai cei din sovietul sătesc Talmaza, care întocmiseră listele la indicațiile celor de sus cu un an în urmă.

103


104


Cea mai răspîndită bucătărie de vară în satele basarabene din toate vremurile. Să fi fost și acestea o motivație a deportărilor din anii 1945-1949? Studiind dosarele deportaților, cu siguranță se poate confi rma că și această latură a fost luată în cosiderație, fi indcă aveau două bucătării - cea din casă pentru iarnă, cea de afară „letneaia.”

105


În imaginile mai jos - unele familii deportate în ziua de 6 iulie 1949. Pozele s-au păstrat la rude, unii din ei dispăruți fără urme acolo în Siberia.

Danileacu Gheorghe a. n. 1888 Danilescu Constantin a. n. 1895 Juravschi (Mereuță) Maria

Ghițman Nichita, condamnat la 10 ani închisoare la 27 iunie

1946, nu s-a întors.

Donțu Iachim (1896 a.n.) condamnat la 6 ani închisoare fi ind jandarm în armata română, 1945

Vremere Lion cu soția Pelagheia

Familia Godiac Radion – deportați toți membrii familiei

Un adăpost temporar a celor deportați în pustietatea Kazahstanului, iulie 1949.

106


Deși tălmăzenii, ca și alți deportați, erau dizlocați în diferite aule de cazaci, copii acelor familii se întîlneau și se întruneau la joacă. Sperăm, că cineva să se recunoască în această poză.

Caragea Afanasie a.n. 1922 și soția Caragea Zinovia a. n. 1923

Vremere Pelagheia, Godiac Fevronea, Pungă Natalia (de la stînga spre dreapta deportate cu familiile în 1949 au nimerit toate în același aul).

107


Antip Vremere în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, după denunțul din Talmaza a fost găsit și arestat la Chișinău fi ind deportat cu toată familia în Siberia.

Barcari Grigore cu familia Ciobanu Nicolai cu familia deportat pe motivul că este nepotul lui Ștefan Ciobanu

Familia Mișa și Liuba Purcărean cu copii Galina și Sașa.

Mihail Juravschii, a.n 1908, condamnat la 8 ani închisoare pentru neachitarea „postăvcii”, soția cu fi ica deportate în Siberia.

Imagine din dosarul penal al lui Mihail.

108


109


110


Cei 74 de tălmăzeni din 22 de familii deportate în 1949 la stația ferată Căușeni au fost repartizați în 11 vagoane pentru a nu nimeri împreună.

Astfel arătăm noi, copiii de la țară din anii 1950-1952. Bătătorite ne erau tălpile, din pri-măvară pînă toamna alergînd descălțați. Găsiți-vă dragi cititori în această poză din acei ani, deși acum cînd citiți cartea veți sub 80 de ani, dar poate și mai mult. Vă puteți considera fericiți că ați scăpat de foamea cea cumplită și deportările sălbatice.

111


Așa ne era copilăria de cîndva - păzeam la harbuzărie și ca să ne treacă vremea mai repede ne zăboveam cu fumatul frunzelor uscate de răsărită, s-au matasă uscată de porumb.

– COMEMORAREA CELOR CĂZUȚI PE FRONT ÎN ANII 1941-1945

Cea mai timpurie poză cu veteranii de război, cetățeni ai satului Talmaza. Din cei 171 reveniți acasă de pe front în poză s-a reușit să se adune undeva la o sută.

112


Pe an ce trecea, rămăneau în viață tot mai puțini veterani. La această masă de sărbă- toare, organizată de sovietul sătesc și cîrmuirea colhozului, îi avem déjà mai puțini. Tot aici îi vedem pe președintele sovietului sătesc Ion Morari, președintele colhozului Victor Spatari și secretarul organizației de partid Gheorghe Nistor.

La spargerea apărării inamicului în luptele de la Talmaza sergenții Piotr Banicov și Mihail Salnicov au acoperit cu corpurile ambrazurile inamicului, rămănînd acolo pe veci.

Obeliscul lui Mihail Salnicov Obelicul lui Piotr Banicov

113


În fotografi a din anul 1978 la obeliscul lui Piotr Banicov cu ocazia zilei de 9 Mai, cu veteranii de război locali și cei care au trecut cu luptele prin satul Talmaza. Printre vete-rani Gheorghe Nistor, secretar al organizației de partid a colhozului Miciurin și locuitorii satului.

Romenskii Anton Petrovici, cavaler deplin al Ordinului „Slava”, erou al Uniunii Sovietice, cetățean de Onoare al satului Talmaza. În ziua de 20 august 1944 grupa aruncătorilor de mine la Talmaza a asigurat forțarea Nistrului

Chior, nimicind poziția inamicului, fapt pentru care a fost decorat cu Ordinul „Slava”, gradul III.

114


O poză cu veteranii de război după depunerea coroanelor de fl ori la mormîntul celor căzuți în luptele pentru eliberarea satului Talmaza.

115


Veteranii de război ai satului Talmaza în ziua de 18 ianuarie 1986 după înmînarea Ordi-nului Marelui Război pentru Apărarea Patriei, gradul II, alături de elevii ambelor școli din Talmaza. În față președintele Sovietului sătesc Gheorghe Nistor.

116


În luptele de la Talmaza și-au pierdut viața 356 de soldați și ofi țeri de ambele părți: 288 din ostași ai Armatei Roșii, 42 ai Armatei Române. Ulterior toate osemintele adunate de pe moșia satului au fost înmormîntate într-un mormînt comun – acolo toți s-au împăcat.

În imagine, din stînga Afanasie Gînj, ultimul din dreapta, Maftei Tîrziu.

Așa arăta primul monument al celor căzuți în Talmaza, cînd în anul 1950 au fost adunate toate osemintele de pe moșia satului într-un singur mormînt în parcul Bisericii din centrul satului. În imagine vicepreșeintele sovietului sătesc Leonid Oltu cu rudele celor înmormîntați în mormîntul comun.

117


Cu ocazia aniversării a 45 de ani de la luptele din august 1944, foștii soldați au revenit la Talmaza și, cum este obiceiul moldovenilor, oaspeții sunt întîmpinați cu pîine și sare.

În imagine Victor Spatari (prședinte colhoz), Gheorghe Nistor (director șc.nr.2), Gheorghe Roșca

(agronom-șef), Ion Moraru (președinte sovietul sătesc), Tudor Pușcă (secretar organizația de partid)

Gheorghe Nistor, președintele Sovietului sătesc la un miting de 9 Mai la mormîntul celor căzuți în luptele pentru satul Talmaza din august 1944.

118


Monument construit în anii 1983-1984 la inițiativa conducerii gospodăriei agricole „Tal- mazskii”, în cinstea ostașilor Armatei Roșii, care au căzut în luptele pentru eliberarea satului Talmaza și a tălmăzenilor, care și-au pierdut viața în acel război pe fronturile din Europa.

La Talmaza azi e sărbătoare, joacă toți – de la micpînă la mare

La monumentul din cenrul satului vedem patru veterani ai celui de-al II-lea Război Mondial. În stînga Alexandru Pleșca, care în anul 1941 a fost mobili-zat în Armata Romănă, în Crimea a fost rănit și demobilizat. În august 1944 a fost mobilizat în Armata Roșie, ajungînd cu luptele pînă la Berlin.

119


În imagine, de la stînga spre dreapta: Leonid Oltu, vicepreședinte al sovietului sătesc, Gheorghe Nistor, secretar al organizației de partid, Ion Morari, președinte sovietul sătesc, în mijloc rudele celor căzuți pe front în Talmaza, în dreapta Gheorghe Roșca, agronom- șef, Victor Spatari, președinte de colhoz.

În imagine personalități cunoscute tălmăzenilor: În primul rînd: Ivan Socolan, doi Cetă- țeni de Onoare ai satului Talmaza I. Vasiliev și A. Romenschi, veterani de război, Eroi ai URSS, în rîndul al doilea: T. Pușcă, Ion Morari, peste doi, V. Spatari, G. Roșca, I. Cărăuș.

120


Feciorul lui Petru Banicov, Gheorghe (al patrulea din stănga), în vizită la Talmaza. În dreapta Ion Morari, Gheorghe Roșca, Ion și Elena Colița,Tudor Pușcă și Nicolae Grosu.

De data aceasta, la sărbătoarea de 9 Mai la tribună numai tălmăzeni – veteranii ai răz-boiului. La tribună Leonid Oltu, președintele sovietului sătesc, Vladimir Șeremet, Gheorghe Roșca, veteranii care mai rămăsese în viață și se mai puteau mișca.

121


Veteranii celui de-al doilea război mondial cu fl ori și coroane se îndreaptă spre memorialul celor 356 de soldați căzuți, fi ind de diferite vîrste, de diferite naționalități și credințe, chiar dacă au luptat pe diferite părți ale frontului, ei au fost adunați de pe cîmpul de luptă și înmor-mîn- tați într-un singur mormănt. 45 de ani au trecut, dar memoria e vie, nu se uită nimic.

Lumea se îndreaptă spre complexul memorial la mormîntul comun al celor căzuți în lup-tele de la Talmaza.

122


După cum am menționat anterior, de pe front s-au întors 171 de tălmăzeni, alți 139 au rămas pe veci în țările europene. La momentul editării acestei cărți în viață n-a mai rămas nici un veteran acestui război. Ultimul a decedat soldatul Afanasie Gînj la vîrsta de 93 de ani. Este difi cil de adunat astăzi poze ale fi ecărui veteran. Autorul a reușit prin mari eforturi proprii să obțină 14 poze ale unor soldați, numele cărora pe vemuri mai puțin se pronunțau, totodată nici ei nu prea dădeu busna la acele activități, care se desfășurau. Aceștia au fost după cum urmează:

Matvei Malachi

Chiril Băligari Petru Pleșca Spiridon Deliu Ion Ceapă

Leonte Iurcu Pantelei Ozarinschii Gheorghe Jidrașcu

123


În imagine, în stînga, vedem o persoană care a avut o altă soartă în anii războiu-lui. Este Alexei Mînăscurtă, încorporat în Armata Română, a căzut prizonier la ruși unde multă vreme s-a afl at în lagărul de pri-zonieri, sub cerul liber, înconjurați cu sîrmă ghimpată cu o pază puternică însoțită de cîini. Ca să-și potolească cît de cît foamea se întindeau cu mîinele printre sîrme și rupeu buruiene, iarbă. Spre iarnă au fost duși la lucru în regiunea Murmansc. Pentru o gură de apă luată din closet își dădea prînzul. A supravețuit toate chinurile din anii ’50 și a revenit acasă la familie.

Tălmăzenii, la fel ca și toată populația Basarabiei, au avut de retrăit mari schimbări poli-tico-administrativ și structurale. Pînă în anul 1918 sub administrația rusă, din martie 1918 pînă în iunie 1940 – sub administrația română, apoi de la 28 iunie 1940 pînă la 22 iunie 1941 sub administrația sovietică, odată cu începerea războiului și pînă la martie 1944, iarăși sub administrația romănă și cu înaintarea frontului spre asfi nțit - iarăși revine pe multă vreme administrația sovietică.

Ignat Țînțar

Teofan Ciobanu

Tudor Horin

Afanasie Gînj

Timofei Luchian Ion Șevcenco

Onofrei Gurduz, participant la asaltul

Berlinului în 1945

124


ATRIBUTE SOVIETICE

125


– FÎNTÎNILE DE IZVOR DIN SAT ŞI DE PE MOŞIA LUI. DESPRE CE MĂRTURESESC ACESTEA?

Fîntînile de izvor au existat cu diferite funcții și de diferite compoziții de-a lungul multor milenii de istorie de-a lungul multor civilizații umane.

Fîntîna adună apă, picătură cu picătură, apă vie care va deștepta sufl etul amorțit și-l va reda Soarelui, Verdelui, Dorului, Eternului.

Pe teritoriul satului, pe toate timpurile au fost săpate și se găsesc și astăzi 117 fîntîni de izvor, alte 13 au fost săpate în afara satului de proprietarii de grăgini, vii, pe moșiile propri- etarilor de terenuri agricole. Majoritatea absolută a fîntînilor poartă numele celora care le-au făcut: Fîntîna lui Buiuvan, făntîna lui Donos, fîntîna lui Dogaru, fîntîna lui Țînțar, fîntîna lui Pungă, fîntîna lui Frunze etc. Fiecare fîntînă își are istoria sa. Săparea lor s-a început cu apariția primilor locuitori ai satului. Multe din ele au durata de 300-400 și mai mulți ani.

În stînga, fosta fîntînă a lui Ananii de pe baltă, unde a fost lagărul pentru studenți, se vede partea din deal a satului. Imaginea din dreapta este făcută la fîntîna Țiganului pînă la reabilitare.

Imaginea din dreapta a fost găsită în arhivele județene Akkerman, prezentînd fîntîna din livada lui Alexandru Caliuțkhii în „Jidran”.

126


Fîntînă cu ciutură de pe strada Mihai Cogîlniceanu, astăzi Miciurin, lîngă casa lui Iosif Deliu („kiabur”), deportat în Siberia în anul 1949. Fîntîna din dreapta este cunoscută, str. 27 August nr. 91.

În poză se văd toate rămășițele scoase dintr-o fîntînă de izvor nu departe de centrul satu-lui. Fiind pe vremuri părăsită, a fost reabilitată, cu aplicarea apeductului, a rămas uitată și scuipată.

127


O poză veche de lăngă biserica „Nașterea Maicii Domnului”. Astăzi totul este distrus și în buruieni. Doar este apeduct, la ce ne-ar folosi izvoarele?

128


În poza din dreapta vedem vestita fîntînă a lui „Buiuvan”, din centrul satului vizavi de piața satului, care pe vremuri asigura cu apă toată populația acestui sector de sat. Astăzi este părăsită.

Fără îndoială, cititorul tălmăzean va recunoaște fîntînile din poze.

129


După curațirea fîntînii urmează sfi nțirea apei și cu această ocazie în ziua de „iarbă verde” se cuvine și o masă cu bucate și un pahar de vin cu vecinii.

Așa arată astăzi fîntîna de la Neamțu, ca și altele, după instalarea apeductului pe tot teritoriul satului. Ce vom face în caz de calamități naturale, sau în cazul dispariției energiei electrice, prăbușirii fîntînilor arteziene după un cutremur de pămînt? Poate atunci vom reveni la fîntîni și le vom curăța.

130


• VIAŢA ECONOMICĂ A SATULUI

Țesutul la stative era cea mai mare ocupație a mamelor și bunicelor noastre și în perioada de după război. Tot ce se avea în casele noastre era țesut de mîinile dibace ale mamelor și bunicelor, iar noi le ajutam să depănăm pe țevile din stuf toată băteala.

– ELECTRIFICAREA ŞI RADIOFICAREA SATULUI – UN FACTOR IMPORTANT ÎN DEŞTEPTAREA OAMENILOR

Procesul de electrifi care și radiofi care din anii 1950 a deschis o epocă nouă în dezvoltarea socio-economică a satului. La acest proces o contribuție deosebită au adus-o oamenii din Talmaza și mai cu seamă cei care au lucrat în acest domeniu.

Lămpile cu gaz (lampant) i-au însoțit pe tălmăzeni în toate vremurile. Toată activitatea omului, fi e cea economică, ori social-culturală, a fost însoțită de lumina lămpilor de gaz (lampant) de toate modelurile.

131


În imaginea alăturată cîțiva bravi bărbați, care în anii 1950-52 au electrifi cat satul, întin-zind sîrmele pe cele 52 străzi și stradele, la cele 2950 de case, la toate obiectele de producere, de menire social-culturală. Prin frig, ploaie, zăpadă, ghiață și glod erau pe linia întîi a frontu-lui ziua și noaptea: Ion Calenic, P. Gratii, Vanea Barbălată.

În sat se construiseră transformatoare de diferite capacități, mii de piloni și sute de kilome-tri de sîrmă au fost instalate pe toate străzile și la toate obiectele.

Transformatoarele electricede pe teritoriul satului Talmaza

132


Radiofi carea satului a început în anii 1948-1950 pînă la electrifi carea lui. Primul nod de radiofi care a fost instalat în edifi ciul unde astăzi este farmacia Zgherdan și se alimenta cu energie de la un generator pe motorină. Unica persoană, care a lucrat pe toată perioada de existență a radioului pe fi re a fost Ecaterina Terihov, iar radiotehnician a fost Mefodii Căisîn.

133


Folosirea radiodifuziunii pe fi re era contra plată, pe abonament de 3 ruble 50 cop. Pentru neachitarea la timp se achita amendă 0,5 cop. pentru fi ecare zi de întîrziere.

Ecaterina Terehov Mifodii Caisîn Radioemițătorul, care deservea tot satul

COLECTIVIZAREA ŞI PRODUCEREA AGRICOLĂ

Colectivizarea a fost o politică de contopire a proprietăților funciare private și a forței de muncă individuală în cooperative numite fi rme agricole colective (în rusă colhoz) și fi rme agricole de stat (sovhoz). Această politică avea ca scop sporirea producției agricole prin punerea agriculturii sub controlul satatului. Avea, de asemenea, și un importamt scop poli-tic, ca un pas înainte către comunism, prin deposedarea culacilor (chiaburilor) de proprietă-țile agricole și funciare și transferarea lor către pătura țăranilor săraci colectiviști.

Colhozul „Stalin”, inaugurat la 09.01.1947, președinte Isac Caisîn, Colhozul „Jdanov”, inaugurat la 10.09.1948, președinte Grigore Ivancenco, Colhozul

„Kotovski”, inaugurat la 11.04.1949, președinte Vasile Sîrbu,Colhozul „Calea spre comunism”, inaugurat la 06.07.1949, președinte Simion Vremere,Colhozul „Kutuzov”, inaugurat la 29.07.1949, președinte Ion Starenco.

134


PRIMII PREŞEDINŢI AI COLHOZURILOR:

Isac Caisîn,c-z „Stalin”

Mihail Vașcenco Pantelei RoșcaFilimon CalenicDumitru PronozaIacov Corciac

Avram Malachi,c-z „Jdanov”

Vasile Sîrbu,c-z „Cotovskii”

Ion Starenco,c-z „Cutuzov”

Primele mecanisme de producere agricolă în colhozurile din Talmaza:

Vestitele la vremea lor primele tractoare în colhozuri: Universal-2 și NATI (108 op), model 1946

135


Toată tehnica agricolă era concentrată în mîinile statului, în așa numitele stații de mașini și tractoare (SMT) și pe contract stația de mașini și tractoare de la Popeasca trimetea teh-nica la îndeplinirea lucrărilor agricole în colhoz contra plată. În imagine prelucrarea solului și semănatul în colhozul Jdanov, anul 1956.

Grebla și cositoarea în tracțiune de cai – cele mai răspîndite agregate agricole în colhoz

136


Prin anii 1949-1950 colhozurile din Talmaza, de altfel și din alte localități, cultivau bum-bac. În afară de lucrările manual - prășitul și recoltarea - la plantațiile de bumbac se mai făcea cîrnitul, care consta în înlăturarea vîrfului de creștere a tulpinei, a ramurilor de rod și a ramurilor vegetative fără rod. Această operație ajuta la coacerea mai rapidă și mai uni-formă a bumbacului. La acest lucrul, cît și la recoltare se folosea munca copiilor de 10-15 ani. Autorul a fost printre copiii, care îndeplineau aceste lucrări.

Brigadierii brigăzilor de cîmp, care pe lîngă alte culturi, cultivau și bumbac.De la stînga: Matfei Caisîn, Filimon Calenic, Iacob Danilescu, Nichifor Maimaș

Treieratul spicoaselor cu batoza la care se foloseau multe brațe de muncă, mai cu seamă ale femeilor și copiilor. Noi, copiii, de obicei îndeplineam lucrările la tras pleava, cel mai col-bos lucru. Se lucra cu „sutca”, de dimineață pînă dimineața. La prînz ne hrăneau – borș cu carne și cîte o hrincă mare de pîine coaptă de gospodinele din sat. Cît de gustos era borșul cu carne, dar și pîinea puhabă! Copilărie de neuitat. Pericolul era acela, că pe noi copiii după miezul nopții ne copleșea somnul, adormind cădeam din picioare și puteam nimeri sub roțile unui transport, de aceea ne ascundeam în scîrta de pae sau sub careva copac.

137


Alte procese la treieratul spicoaselor cu batoza, erau scîrtuitul paielor și vînturatul gră- unțelor cu vînturătoarea de mînă. De la fățare grîul se transporta cu „beztarcile” (căruță cu șaraban voluminos pentru 700-800 kg de grăunțe) la depozitul colhozului. În imaginea din stînga, anul 1952, la brigada de cîmp, brigadier Leonid Pronoza.

Colhoznicii colhozului „Stalin” primesc plata în natură cîte 700 grame de grîu la o zi-muncă (trudozi) pe 6 luni, 1951.

138


Merge scîrtuitul paielor, care se ridicau pe scîrtă cu „volocușca” trasă de o pereche – două de boi, apoi femeile cu furcile le mînau mai departe spre bărbații care arănjau scîrta. Ulterior boii au fost înlocuiți de tractor.

Imagine din anul 1953. Din lipsa de cadre în gospodărie, autorul cărții, paralel cu studi-ile la școala din sat, clasele a VII-IX-a a lucrat socotitor în colhoz, pentru care primeam la 200 „trudozile”. La aceste trudozile primeam pînă la 50 ruble, 40 kg de grîu, ceva răsărită, porumb în știuleți. O imagine de la prășitul porumbului peste „șleah” sub „Kîzîl”. Așa se făcea lucrul la colhoz, cu „grămada”, iar seara socotitorul măsura suprafața prășită de acești 21 prășitori, norma fi ind de 0,30 ha pentru o “trudozi” la prășitul porumbului preventiv cultivat cu tractorul.

139


Conținutul primului carnet de muncă al autorului cărții N. Grosu în colhozul

„Jdanov”, ulterior „Miciurin”

Andrei Pleșca, poza de pe Panoul de Onoare al colhozului „Jdanov”,

anul 1955

Alexandru Morozov, poza în orașul Murmansc,

anul 1955, unde comercializa merele colhozului „Stalin”

Sava Sîrbu, veteran de război și al muncii, unicul cetățean

al Talmazei decorat cu ordinul „Revoluția

din Octombrie”

Iacob Danilescu, veteran al munci din 1949, după

deportarea părinților în Siberia scrie cerere în colhozul

„Stalin” unde lucrează cu abnegație, inclusiv 25 de ani brigadier în sectorul de cîmp.

Petru Budniuc,secretarul organizației de partid din colhozul „Miciurin”în fața tălmăzenilor. Anul 1962.

140


Legumăritul a fost o ramură importantă în economia colhozurilor, mai cu seamă în anii 70-80 ai secolului trecut. Producția globală de legume în anul 1976 a atins volumul de 28.350 tone.

În ambele poze Valerii Carai cu lucrătorii de la răsadnicile (serele) colhozului.

141


În sere este în toi lucrul la plivitul burianului din rasada de roșii. Deși afară încă e frig, în sere se poate lucra la cald.

Gheorghe Nistor, secretarul organizației de partid (în mijloc) în vizita de lucru la gospodăria de sere.

142


Legumicultoarele din brigadalui Leonid Pronoza în serele brigăzii.

Plantarea roșiilor în cîmp, poziția 8-a sub „Fregat”.

Recoltarea roșiilor întotdeauna cerea multe brațe de muncă. La recoltarea în masă a roșiilorîn lunile iulie-august. Pe plan-tațiile de poșii,care ocupau 700-800 ha, lucrau la recoltare pînă la1500-1600 culegători, străngînd 400-450 tone de roșii pe zi.

143


Elevii Școlii nr.1 la recoltarea poșiilor. Anul 1954. În imagini: Serioja Sîrghi, Andrei Belecciu, Colea Bodean, Mișa Deliu, Iașa Malachi, Rebeca Caisîn, Clava Caisîn ș.a.

Din volumul total de roșii recoltate, gospodăria expedia în orașele Uniunii Sovietice pînă la 10,0 mii tone de roșii în stadie inițială de coacere. În imagine, în dreapta Elena Caisîn la procesul de recoltare și ambalare a roșiilor.

144


Roșiile se exportau în fondul unional, în orașele Moscova, Leningrad, Costroma, Uliano-vsc, în Ural, Pribaltica etc. Acest lucru era bine remunerat, totodată nici prea greu, deaceea lucrătoarele se grăbeau să strîngă și să ambaleze cît mai multe lăzi. În spatele legumicultoa-relor președintele colhozului Vladimir Șeremet.

Astfel, căldare după căldare, containerele se umleau unul după altul. În poza din dreapta Liuba Harin (Lișiță).

Pe plantațiile de legume, în perioada de vară-toamnă, la îngrijire și recoltare anual lucrau 1500 de persoane, inclusiv 400 studenți din Udmurtia și instituțiile de învățămînt din Moldova.

Brigada studențiască la recoltarea roșiilor în colhozul Miciurin, anul 1976. În mijloc pe container se vede Liuba Harin (Lișiță)

145


Deseori colhozul Miciurin din Talmaza ocupa locuri de frunte în întrecerea socialistă cîști-gînd diplome și fanionul biruitorului în acele competiții. În imagine șefa secției de ideologie Svetlana Chifa, președintele sindicatelor din agicultură V. Malancea și secretarul organizației de partid a colhozului N. Grosu în momentul totalizării lucrărilor.

EElevii la recoltarea roșiilor, învățătorul Mihail Deliu numără căldările fi ecărui strîngător, norma - un container de fi ecare strîngător. Clasa recolta pe zi pînă la 10 tone de roșii. Clasa condusă de M. Deliu era pe Panoul de Onore al raionului.

146


Brigada condusă de L. Pronoza în fi ecare an obținea indici înalți la producerea legumelor, volumul cărora atingea 4-4,5 mii tone pe an. În anul 1976 i s-a conferit înaltul titlu de Erou al Muncii Socialiste cu înmînarea Ordinului Lenin și Steaua de Aur. În imaginea din dreapta recoltarea roșiilor cu combina în anul 1976, combainer V. Godiac.

Industria mică de prelucrare primară a legumelor în colhoz. În stănga agregatele de treie-rat mazăre verde, în dreapta, secția de consevare a legumelor din colhozul Miciurin.

Recoltarea mecanizată a mazării verzi pentru conservare, colhozul „Miciurin”, anul 1976.

147


O ramura destul de importantă era vităritul. Colhozul avea cca 1200 de vaci, repartizate în trei ferme ce produceau pînă la 4.0 mii tone de lapte pe an. În poza de mai sus lucrătorii de la complexul central de producere a laptelui: Nina Nicolau, brigadierii V. Șarafan și T. Băligari, mulgătoarea E. Dogari, zootehnicianul P. Vrabie, brigadierul V. Carai, furagerul E. Sacară, mulgătoarea M. Erhan, lăcătușul de la frigorifer G. Sacară.

Astfel era tehnologia mulsului la altă fermă, șef Matei Caisîn, unde tot lucrul era manual.Mulsul vacilor cu aparatele predomina la fermele colhozului, de altfel nu ajunjeau

mulgă- toare. Femeile din Talmaza nu doreau să lucreze la ferme, îndeosebi la mulsul vacilor, deaceea pentru a lucra la ferme se aduceau femei și fete din satele vecine Feștelița și Ermoclia.

Mulgătoare de la fermă, participau activ și în activități cultural-artistice. În imagine artiste înainte de prezentare. Printre dansatoare și brigadierul lor Valeriu Carai.

148


De sărbători la ferme se obișnuea organizarea meselor de sărbătoare cu participarea acti-viștilor de la Casa de cultură, sindicate, de la cîrmuirea colhozului. În imagine, printre lucrătorii de la fermă cu ocazia sărbătorii de Anul Nou îi vedem pe A. Pușcă - sindicatele, V. Carai, brigadier la complexul de lapte, T. Ureche de la comitetul de partid, veteranul de război, paznic la complex Mitrea Cîra, zootehnicianul Petru Vrabie și un pețitor de la Casa de cultură.

În imagine secretarul organizației de partid N. Grosu și președintele colhozului V. Șeremet primesc estafeta întrecerii socialiste de la președintele colhozului „Rassvet” V. Railean din satul Semionovca.

O vedere a fermei de vaci a colhozului Miciurin construită în anii 1962-1963, președinte al gospodăriei fi ind Semion Grosu. Ulrerior aceste încăperi au fost acomodate pentru creșterea păsărilor.

149


Pregătirea nutrețului (silozul și fînajul) era o campanie destul de responsabilă, la desfășu-rarea căreia era concentrată toată tehnica specializată a gospodăriei.

Livada de la Talmaza, după asortimentul și calitatea merelor, era bine cunoscută în țară. Roadele înalte au sporit volumul producției. Brigadiera Eugenia Grosu a fost decorată cu Ordinul „Slava Muncii”, gradul trei, iar agronomul-șef Nichfor Luchian a devenit deținător al medaliilor de bronz și argint la Expoziția Unională a Realizărilor Economiei Naționale a URSS (EREN).

150


Agronomul-șef al colhozului Nichifor Luchian și brigadiera Eugenia Grosu la recoltarea merelor.

O grupă de studenți la practică în livada colhozului Miciurin. În mij-

loc studentul Gheorghe Grosu, viitorul agronom în sectorul de vii al colhozului.

La recoltarea merelor în colhoz lucrau pînă la 100 lucrători din Azerbaidjan. În poză îl vedempe secretarul organizației de partid Gheorghe Nistor cu agronomul Nichifor Luchian discutînd cu muncitorii azeri.Anul 1985.

151


La ambalarea merelor pentru exportare în livadă.

Și la recoltarea merelor se foloseau multe brațe de muncă. Cîțiva ani la rînd la recoltare veneau la o 100 de bărbați din Azerbaidjan și studenți de la instituțiile de învățămînt din Moldova. Brigadiera E. Grosu face o totalizare a recoltării merelor.

152


Înainte de a începe recoltarea preotul Dumitru de la Biserica din s. Slobozeia face un parastas. În imagine după sfi nțirea fîntînii din livadă după curățare.

În poză (de la stînga) Valentin Moldavskii, mecanizator, Danil Cheptănari, cavaler al Ordinului „Insigna de Onoare”, Eudochia Pleșca, pomicultoare, Eugenia Grosu, brigadier al brigăzii pomicole, deținătoare a Ordinului „Slava Muncii”

gradul III, în timpul sărbătorii „Așa-s toamnele-n colhoz”

153


Viticultura în condițiile satului Talmaza în toate vremurile a cunoscut o dezvoltare spo-rită. Producerea strugurilor în localitate atingea volumul de 10,0 mii tone. Odată cu pro-curarea butașilor viței de vie pentru noi plantații, gospodăria din sat își avea pepiniera sa producînd pînă la 300,0 mii de butași de sorturi productive.

Plantațiile viticole de odinioară ale colhozului Miciurin

154


Colectivul brigăzii la atelierul de altoit, anul 1968. În brigada de pomicultură lucrau peste o sută de femei tinere și fete mari, care erau capabile de a face altoiri calitative.

În atelierul de altoire primăvara clocotește lucrul. Brigada de pepinierie condusă de Gheorghe Climenco număra peste o sută de fete și femei tinere dibace la altoit. Anii 1968, 1969

155


Colectivul brigăzii viticole, condusă de Sofi a Ilii, (în rîndul doi în centru) la lucrările de legat coardele de vie în uscat.

Lucrul de altoire este în toi, da și jurnalistul de la gazeta raională „Steaua Roșie” nu scapă momentul de a face un material informativ pentru paginile gazetei.

156


Viticultorii în clipele de recreație. Brigada Sofi ei Ilii pregătește hărăgi pentru plantarea butașilor de vie.

Învățătorii de la Școala nr. 2 la legat vița de vie în uscat în colhoz. În imagine Valeriu Sobolev, Iulia Rezan.

157


Moment la legatul corzilor de vie în uscat.

Proprietarul Andrei Ilii și-a adus roada de la cota de vie, soția întrebător privește strugurii –

ce de făcut cu ei, dacă vinul nu se bea?

Directorul sovhozului „Talmazckii” la lecțiile de producere cu elevii de la Școala nr.1

158


Tăiatul viței de vie, Valeriu Carai controlează calitatea tăiatului: încredințază, dar și controlează.

Agronomul-șef de la vii Vicol Margină cu subalternii săi studiază calitatea călirii butașilor altoiți.În imagine Vanea Caburgan, Valeriu Carai, Gheorghe Grosu și Victor Marjină.

159


O privire fermăcătoare aupra plantației viței de vie.

La lucrările în verde la vii. În imagine alături de lucrători sunt Dumitru Cîssa, directorul gospodăriei și Valeriu Carai, brigadier la vii.

160


La culesul poamei de asemenea erau mobilizate toate forțele de muncă din sat, dar și stu-denții și organizațiile bugetare din centrul raional. În poza din stînga Eugenia Mînăs- curtă și Miron Sîrghi, în cea din dreapta elevii de la Școala nr.1 cu conducătorul de clasă Tudor Cițcanean, tot aici și directoarea școlii Nadejda Barcari în vizită la culegători.

161


Colhozul „Miciurin” în anii ’70 începe construcția unui nou complex pentru Școala medie nr.2. În cîteva poze vedem mersul lucrărilor de construcție a obiectului.

162


Colhozul „Miciurin” în anii ’70 construiește fabrica avicolă cu o productivitate de 4000 tone de carne pe an. Ulterior cu reorganizarea procesului de producere cu demonopolizarea de stat și privatizarea, fabrica avicolă, la fel ca și alte 19 făbrici avicole din republică fali-mentează și se distruge totalmente.

Brigada de construcție, anul 1974, la construcția teplițelor. În imagine constructorii tălmăzeni alături de brigadierul Ion Carauș

Aici vedem deja construcția făbricii avicole începute de colhozul Miciurin, preșdinte Victor Spatari.

163


Prima clădire în două niveluri sub magazin universal, construită în Talmaza.

Clădirea administrativă a colhozului„Miciurin”, construită în anii 1961-1962.

Președinte Semion Grosu.

În imagine Avercu Deliu cu soția Anastasia, în prezența martorilor Vanea Deliu și Fedea Ozarenschii semnează o cerere.Eveniment din anii 1970. Cu regret, nimeni, nic copii lui A. Deliun, nici martorulF. Ozarenschii nu-și amintesc acest epizod, cine a făcut poza și cu ce ocazie. Posibil, că mai sunt marturi oculari ai acestei scene și ne vor deschide taina ei.

164


Elevi de la Școala nr. 2 la strînsul merelor în livada colhozului, anul 1987. Fotografi a este oferită de la profesoara Șcerbina Maria. Cu siguranță, fetele din poză se vor recunoaște și-și vor aminti de viață școlărească.

Serbarea aniversării de 50 de ani de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie. Anul 1967. Parada potențialului tehnic al colhozului „Miciurin”. În stînga, pe motocicletă îl vedem pe Danil Cheptănari, privește parada,

Ion Socolan, președintele sindicatelor din colhoz.

Elevii erau antrenați ca brațe de muncă ieftine nu numai la recoltare, dar și la con-strucție.

165


În imagini elevii de la Școala nr.2 participă la construcția propriei școli.

166


Mare lucru nu facem noi la curățarea știuleților, în schimb mai scăpam de lecțiile plicti-sitoare din școală.

Așteptam culesul poamei în fi ecrae an cu nerăbdare. Doar aici ne simțeam copii de la țară, sănătoși și plini de energie. Noi eram viitorul Talmazei.

167


În colhoz lucrau toți, de la mic pînă la cel înstărit: la recoltarea roșiilor, la ferme, la fățare etc. În imagine, copii de rînd cu vîrstnicii curăță știuleții de pănuși la fățarea colhozului.

Nu cunoaștem numele persoanelor din imagine, dar după caii cu hățuri bune și căruța cu șaraban, se vede că stăpînul e un bun gospodar.

168


Pe vremea colhozurilor, gospodăriile din sat anual produceau: cereale – 7,0 mii tone, legume – 20,5 – 24,0 mii tone, struguri - 4,5-5,0 mii tone, fructe – 2,0-2,5 mii tone, lapte – 4,0 mii tone, carne 4,2 mii tone. 656 persoane din toate ramurile gospodăriilor au fost decorate cu ordine și medalii de stat. Printre cei decorați: un Erou al Muncii Socialiste, 3 cavaleri ai Ordinului Lenin, 5 ai Ordinului „Revoluția din Octombrie”, 25 ai Ordinului „Drapelul Roșu de Muncă”, ai Ordinului „Prietenia popoarelor” – 3 ai Ordinului „Insigna de Onoare” – 25 ai Ordinului „Slavă Muncii” de toate nivelurile – 10 persoane, celelalte persoane fi ind decorate cu diferite medalii, inclusiv medalia jubiliară “100 ani de la nașterea lui V. Lenin”.

Secretarul organizației de partid a colhozului “Miciurin” Nicolae Grosu la o festivitate consacrată zilei de 8 martie, anul 1987.

169


ORDINELE ŞI MEDALIILE CONFERITE TĂLMĂZENILOR PENTRU MUNCA SÎRGUINCIOASĂ ÎN DECURSUL ANILOR

„Ordinul Republicii”, deținător Nicolae Grosu

170


Delegații celei de-a X-a conferințe raionale de partid raionul Suvorov.

Secretarul comitetului de partid al Asociației de Mecanizație Evstafi e Cibotarenco înmînează faniolul trecător învingătorului în întrecerea socialistă la recoltarea spicoaselor.

Conducerea raionului Suvorov (Ștefan-Vodă) și conducătorii de

gospodării din raion. Printre aceștea: V. Grec,

F. Pușcă, F Covali.V. Spatari,N. Malachi, A Sandu,

M. Cebanu, M. Cociu.S. Arnaut, I. Cociu ș. a.

171


Serviciul de protecție antigrindină a culturilor agricole la Tlmaza.

Acestea sunt consecințele ploilor cu grindină, deși în sat era serviciul antigrindină, dar fi ind blocat de confl ictul de la Nistru din anul 1992, frontier s-a format nu numai pe uscat, dar și în spațiul aerian și pe apa Nistrului.

Anume această problemă constituie frămîntările fermierului Trofi m Grosu.

172


În orice afacere se cer soluții bine chibzuite. Acest lucru îl cunoaște bine Trofi m Grosu.

De la brigadieri, se cerea să respectăm întocmai și cu cap tehnologiile de producere. De aceiași părer sunt Dănilă Cheptănari și Iachim Donțu într-un dialog cu primarul satului N. Grosu.

173


Necătînd la faptul că, începînd cu anii 1950-52, au fost ridicate barajuri contra inundații-lor de-a lungul Nistrului, revărsările lui rup barajele redicate și inundează lunca. O revărsare mare a Nistrului a fost în aprilie 1969, cănd a fost rupt barajul la gîrla săpată (la moș Izlot) și tot suprafața de la barajul, care întretae lunca, pînă la Chițcani, Merenești, Tighina, a fost inundată. Ulterior aceasta s-a repetat în luna august a aceluiași an, rupîndu-se barajul la Chișcani și inundînd din nou acea parte a luncii Nistrului. În Talmaza, pe atunci au fost inundate cca 200 de case din centru și partea de la stanoște a satului. A doua inundație mare a fost cînd apele Nistrului au rupt barajul sub Jidran în ziua de 2 august 1982, înecînd a doua parte a luncii și casele de pe șes din Vîrîți. A patra inundație mare a fost în vara anului 2008, cînd apa a venit nu direct din Nistru, însă dinspre Știubei, înecînd din nou casele de la Vîrîți și de pe șes.

Recoltarea grîului în colhozul Miciurin

GAZ-51 – automobilul, care a suportat toătă povara colho-zului. Șoferii Ion Carauș Anatol Burlacu, a. 1968

La recoltarea grîului la șturvalul combinei este Costea Burevschii (Cibotarenco), iar cu autocamionul GAZ-51

e Anatol Gogiac.

La recoltarea spicoaselor întotdeuna erau prezente fi gurile principale. De la stînga spre dreapta președintele colhozului “Miciurin” Trofi m Grosu, în centru șoferii Anatol Sîrghi și Victor Prutean, în dreapta autorul Nicolae Grosu, primarul

satului. Anul 1995.

174


Balta Talmazei dincând în când se pre-

face în liman cu o suprafașă de

3,5-4,0 mii hectare.

Tatiana Struț, secretara Consiliului local Talmaza inspectează locurile inundate. Vara anului 2008.

175


Inundația din anul 2008a înecat balta de la Vîrîți.

Gospodării inundate pe sectorul satului Vîrîț în

vara anului 2008.

Imaginile păstrate de la acele trei inundații, care fără îndoială, au rămas în amintirile tălmăze-nilor, ce au avut de pătimit.

176


CRONOLOGIA COMASĂRII COLHOZURILOR DIN TALMAZA ÎN ANII 1947-2000

În fruntea celor cinci colhozuri fondate în Talmaza în perioada colectivizării (1947-1956) pînă la comasarea lor într-o singură gospodărie, au activat 23 de președinți, în 9 ani. După comasarea defi nitivă într-o singură gospodărie (1956-2000), au activat 10 președinți timp de 44 ani.

ORÎNDUIREA CONDUCĂTORILOR GOSPODĂRIEI COLECTIVE DE LA COMASARE (1956) PÎNĂ LA LICHIDARE (2000)

Sava Boltenco Semion Grossu Gheorghe Roșca Victor Spatari Nicolae Grosu

Dumitru CîssaIon CreciunTrofi m GrosuVicol MarginăVladimir Șeremet

177


INDUSTRIILE ȘI MESERIILE

– FABRICA DE PRELUCRARE A STRUGURILOR

– APICULTURA

Într-un concurs de granturi fi nanțat de Uniunea Europeană prin intermediul Programului „Susține- rea Măsurilor de Promovare a Încre-derii”, implimentat de PNUD, Ion Rîu din Talmaza a obținut 10 mii Euro, cu care și-a procurat 100 de stupi, o centrifugă de stors mierea și alte utilage. Astăzi Ion are la 130 de familii și stoarce miere cu galeata. În Talmaza în prezent apicultura este îndeletnicită de circa 70 de gospodă-rii, avănd peste 3000 de familii.

178


Care-i secretul succesului? Să te ții de lucru, să nu fi i hapsîn la strînsul mierii, lasă și albinelor pentru hrană.

Iată vedeți, întreabă Ion, albina îți arată totul, dacă ai făcut o greșală, ea nu iartă nimic.

Ce poate fi mai dulce ca mierea? - Cred că afecțiu-nea de aceea cu ce te ocupi, spune Ion.

179


– CONFECŢIONAREA (OLĂRITUL)

Această meserie la Talmaza a apărut temporar prin anii ’60 și inițiatorul ei a fost băștina- șul tălmăzean Fedor Cociorvă, însă meseria de goncear n-a avut răspîndire în sat.

În aceste poze îl vedem pe meșterul cărzincar din Talmaza Dumitru Munteanu cu soția sa Elena și producția lui.Să facă o comandă la el au venit Isac Rezan și Pavel Surdu. Gospodina Elena, care este un ajutor iscusit, le demonstrează

clienților producția, doar banii de la realizare îi strîngea ea. Samadău iscusit și de nădejde.

– ÎMPLETITUL DIN LOZIE

Acest meșteșug - împletitul din lozie încă din vechime a devenit o îndeletnicire a mai multor meseriași din Talmaza. Cu regret, această meserie a dispărut.

Fedor Cociorvă, meșterul-olar

Fragmente din arhiva fi icei meșterului, Parascovia lucrările olarului – vedem lutul

pregătit pentru viitoarele produse.Numai iscusința și mîinele dibace pot

face aceste vase.

Așa arăta soba primitivă, în care

meșterul ardea vasele.

180


– FIERĂRITUL ŞI TÎMPLĂRIA

Alt două meșteșuguri, fără care tălmăzenii nu-și puteau amenaja gospodăria, au fost fi eră-ritul și tîmplăria. În sat, în toate timpurile, fi erarii și tîmplarii erau oameni întrebați. Fierari iscusiți erau Vasile Cojocaru, Iova Pleșca, Filip Ilii, Nicolai Gînj, Trofi m Belecciu, dar și tîmplarii Petrea Sofonov, Petrea Tanasenco, Ion Pleșca, Toadre Sofonov, Pavel Moiseenco, Alexandru Volcov, Nichita Orlov ș.a. Pentru a face o sapă, un topor sau un cuțit meșteri erau și țiganii, căci în Talmaza, de cînd ne știm, erau mulți.

Filia Ilii – fi erar iscusit Trofi m Belecciu, fi erar și astăzi în sat.

Fierarii colhozului pregătesc inventarul agricol Astfel arăta fi ereria colhozului „Jdanov”, anul 1953.

Trofi m Belecciu în ferăria sa

Astfel arata vatra fi erăriei lui Trofi m Belecciu, a dispărut foiul de odinioară, făcut dintr-o piele

de animal.

Un ungeraș din fi erăria lui Trofi m Belecciu

O poză din vremurile colhoz-nice din arhivele personale. Un fi erar din brigada de tractoare.

181


– ŢIGANII – CONLOCUITARI AI TĂLMĂZENILOR

Din cele mai străvechi vremuri țiganii au fost conlocuitori liniștiți ai tălmăzenilor. Conform datelor statistice numărul țiganilor variază între 200-227 sufl ete. Ocupația le-a fost diferită – de la cerșetori, fi erari, cizmari, lucrul cu ziua la gospodarii din sat ș.a. Deseori veneau la marginile satului țiganii șatrari, de care tălmăzenii trebuiau să-și păzească cotețele de găini, casele. În anii 1953-1954 a avut loc colectivizarea forțată a țiganilor cu atragerea obligatorie la muncă în brigăzile colhozului. Autorul a fost socotitor în brigada, în care lucrau țiganii.

Un fi erar iscusit pe vremuri era Ion Stoica (Tontoi), tălmăzenii își făceau toate lucrările de fi erărie la acest fi erar.Locuia în partea din sus a satului pe lăngă cet. Gorea Belecciu (terezică).

Într-o mahala de țigani din ani 1950-1952. Ar fi format o grupă comletă la una din grădinițele colhoznice de copii.Astăzi țiganii cumpără cele mai bune case ale tălmăzenilor, care-și părăsesc satul.

182


Avem de toate pe lîngă casă, așa-i viața țiganilor. Noi nu suntem romi, fi indcă nu știm graiul, nici alfabetul, din strămoși suntem numiți la Talmaza – țigani și noi ne împăcăm cu aceasta. Nici în școală nu ne învață limba și scrisul romilor, deși avem Abecedarul nostru. Așa ne este soarta.

O tabără de țigani șatrari călă- tori de odinioară pe la Talmaza.

Tot ce avem, totul e în șatră.

Țiganii din Talmaza la un miting din Anenii-Noi, a. 2017 Vai ce copilaș drăguț, admiră baronul țiganilor.

183


Baronul țiganilor Artur Cerari în vizită la țiganii din Talmaza le-a făcut unica îndrumare: Să îvățați! Să învățați și iarăși să învățați! graiul și scrisul romilor, să fi ți demni urmași ai romilor de pe vremuri, ca lumea să nu vă numească țigani. Priviți-ne, suntem noi oare niște țigani murdari și terfoși? Ne apucăm de treabă, realizind proiecte temeinice.

Familia lui Alexei și Natalia Faloș, care a

ieșit cu propunerea de a realiza un proiect

privind studierea graiului și scrisului

romilor.

O întîlnire instruc-tiv-educativă la o cafea cu romii tălmăzeni la primăria satului.

184


• CULTURA SATULUI

– BISERICA

După război, odată cu instaurarea Puterii Sovietice, rolul Bisericii în deșteptarea omului s-a redus, s-au mai corect spus, a dispărut. Biserica din sat a fost distrusă, fi ind distrusă totodată și credința oamenilor. A fost pe multă vreme închisă parohia din sat, care unea oamenii în baza covingerilor religioase într-un colectiv trainic, unde enoriașii se bucurau de susținere, de apărare, de o securitate colectivă, de un ajutor reciproc, de consolidare și edu-cație spirituală.

În imagine avem biserica distrusă nu numai de război, dar și de înșiși tălmăzeni, care executau orbește ordinele brigadierilor – de a demola biserica deteriorată și a încărca piatra pentru construcția fermelor.

185


În rezultatul exploziei a două obuze a fost deteriorat piciorul din față pe stăngă al clopot- niței, alte două proiectile au lovit în peretele de la nord și cupola bisericii. Cu o reparație nu prea mare biserica ar fi fost reanimată. Pe locul Sfîntului Altar în anul 1962, după lichida-rea totală a biserici, a fost săpată fîntîna arteziană exploatată și astăzi. Clopotele, tot după război, au fost vîndute de “selisovet” altor localități, în care bisericile s-au păstrat. În sat rămase un singur clopot care ulterior s-a atîrnat la intrarea în cimitirul din centrul satului.

Fiecare clopot turnat la comandă are își sunetul muzical specifi c și propriu. Pe fi ecare clopot este desenul propriu, pașaportul său – unde, cînd și de cine este turnat. După aceste semne și indici se poate găsi la care biserică sunt cele 7 clopote date s-au vîndute și după canonul bisericesc, biserica, care le folosește, este obligată să le întoarcă bisericii inițial stăpîne, celei din Talmaza.

– ȘCOLILE

ŞCOALA MEDIE DE STUDII GENERALE NR.2

Grigore Pușcă,director la Școala nr. 2, ulterior

Liceul Teoretic „Ștefan Ciobanu”

Clădirea veche a Școlii medii de cultură generală nr.2 din Talmaza

186


Conducerea școlii nr.2, consecutiv:

Jana Moraru 2016 – p/prezent

Ion Starenco,anul 1948-1950

Dumitru Ciobanu 1950-1951

Iurii Cononevski 1952-1954

Ștefan Dutium 1955-1960

Gheorghe Chiperi 1961-1971

Gheorghe Nistor 1970-1975

Ion Colița 1975-1979

Grigore Pușcă 1979-2016

Colectivul de învățători și elevi ai Școlii nr.2, aranjați în coloane pentru a merge la demon-strație cu ocazia sărbătorii de 1 Mai 1976. În spate clădirea veche a școlii construită în anii de după război, obținînd în anul 1966 titlul de școală medie de învățămînt general, directorul ei fi ind Gheorghe Chiperi. Prima promoție de 10 clase a fost în anul 1968. La acea vreme în sat funcționau două școli medii.

187


Leonte Avram Deliu, director adjunct la un careu, anul 1967

Prima promoție a Școlii nr.2 din satul Talmaza, anul 1968. Din anul 1967 elevii nu mai merg la Școala medie nr.1 la o depărtare de 3-4 km pentru a-și continua studiile după 8 clase.

Tînărul matematiciandin Talmaza Mihail Deliu

Valentina Rudic, îvățătoare, mama academicianului Valeriu Rudic.

188


Gheorghe Nistor, directorul Școlii nr. 2, marele matematician

al satului la lecțiile de matematică.

O conducere puternică și reușită a Școlii nr.2: G. Nistor, director,

I. Colța, șef de studii, C. Diacoglo, sef studii știință, M.Șcerbina, șef de

studii educație.

Gheorge Nistor, directorul Școlii nr.2 la un careu, anul 1972.

189


Directorul școlii G. Nistor și A. Popovici diriginte de clasă cu elevii săi.Anul 1972.

Un careu la Școala medienr.2 consacrat

începutului anului de învățămînt 1987.

Soții Leonid Oltu, profesor de artă plastică și Anastasia Oltu, învățătoare la clasele primare

Maria Otean, învățătoare de educație tehnologică

Maria Ursu, învățătoare la clasele primare

190


Învățătoarea de biologie Eugenia Gutium, diriginta clasei cu elevii săi.

La o lecție de matematică cu învățătorul Mihail Deliu

191


Daria Mustea împreună cu discipolii săi

Cari Friedrich Gauss, el însuși cunoscut ca „prinț al matematicii”, numea matematica „regină a științei”

192


În imagine elevii din anii de după război. În spatele elevilor localul școlii primare din par-tea din deal a satului.

Învățători de la Școala nr. 2, mai 1976

193


Fără îndoială, acești elevi, privind fotografi a își vor aminti de viața școlărească de odinioară și de profesoara lor Eugenia Gutium (în foto în răndul doi).

194


O promoție a Școlii medii nr.2, anul 1984. Pe ambele părți ale pozei vedem clădirea nouă a șolii.

Arta militară este una din acele importante discipline, care contribuie la formarea personalităților.Profesorul Dumitru Vremere își cunoaște bine meseria.

195


Numai pozele moștenite ne amintesc de vremurile trecutului, de oamenii de atunci, vedem învățătorii trecuți de multă vreme în lumea celor drepți. Cea de-a treia promoție a școlii de opt ani. În imagine cei 75 de absolvenți, care astăzi și ei

au depășit vîrsta de 70 de ani.

La un revelion de Anul Nou 1989 cu învățătoarea Valentina Surdu.

196


În imagine o altă grupă de învățători de la Școala nr. 2,

ianuarie 1976

Colegele de clasă cînd înainte de examene, 1969: Claudia Rotari, Vera Caburgan, Olga

Deliu, Iulia Baltag, MariaPleșca, Maria Șevcenco

Așa s-a început totul!!! Clasa 1 „a” și 1„б”s-au unit. Anul 1975, Școala nr.2

197


Patru matematiceni puternicide la Școala medie nr.2 din Talmaza: G. Nistor, A. Deliu. A. Ciornîi, S. Gutium.

Soții Daria și Chiril Mustea, veniți din tinerețe din s. Caragași raionul Slobozia, au trăit și au lucrat împreună toată viața la școala din satul Talmaza și în ultimele clipe ale vieții au lăsat testament să fi e înmormîntați

la baștină, alături de părinți.

Colectivul învățătorilor de la Școala nr.2 în repetate

rînduri menționați cu foi turistice colective în

Transcarpatia, Ucraina de Vest.

198


Învățătoaea Daria Mustea la o lecție de însușire a abecedarului.

Cine-s acești trei elevi de clasa întîi? Fără îndoilaă, cei din imagine își vor

aminti multe epizode din anii deșcoală, de învățătoarea lor.

Un careu la început de an de învățămînt, vorbește

directorul școlii medii nr.2 Gheorghe Nistor. Anul 1982.

Un careu la început de an școlar 1982- 1983. La primul sunet se obișnuiasă fi e mulți oaspeți de la sovietul sătesc, direcția învățămînt, gospodăria din localitate. În pozele alăturate îi vedem pe acei, care reprezintă aceste instituții și organizații.

199


Școlii medii nr.2, pentru indici înalți în procesul de învățămînt i se înmînează în anul 1985 Dra-pelul Roșu Tre- cător al Comite-tului raional de partid. În poză primul secretar al CR de partid înmînează drapelul directoru-lui Școlii nr.2 Grigore Pușcă. În prezidiu îl vedem pe un alt tălmăzean Tudor Kovali (Fedor Băligari), secretarul II al CR de partid.

Un careu consacrat sărbătorii de 7 noiembrie. Este intonat Imnul Uniunii Sovietice și după tradiție, toți ocupă poziția „drepți”, iar pionerii ridică mîna dreaptă la chipiu.

În imagini soții Elena și Ion Kolța, eminenți

ai învățămîntului public din Moldova

Maria Vasiliev, conf. univ., dr., șefă Departament Formare Continuă Cadre Didactice, Universitatea Tehnică a Moldovei, absolventă a Școlii medii nr.2 din Talmaza

200


Eminenții învățămîntului public din Moldova Ștefan Șcerbina și Eugenia Gutium

Congresul unional al lucrătorilor din învățămîntul public. Moscova, Kremlin, decembrie 1988.Printre delegați directorul Școlii nr.2 Grigore Pușcă.

Efi mia Belecciu la o lecție de limbă rusă. Tinerii din perioada sovietică cunoșteau bine

această limbă de comunicare.

201


Veseli, zîmbitori, plini de speranțe, așa erau copiii anilor 80. Cîtă frumusețe în uniforma școlărească din acei ani.

Parcă mai ieri a fost această promoție, dar s-au scurs 22 de ani și vârsta lor a depășit 50 de ani.

202


ŞCOALA MEDIE DE ÎNVĂŢĂMÎNT GENERAL NR.1

Școala din partea din vale a satului, care avînd 10 clase cu un număr de 352 de elevi, începînd cu anul școlar 1945-1946 este reor-ganizată în școală de 7 ani, apoi avînd deja 16 complete de clase cu 515 elevi, inclusiv clasa VII-a 14 elevi, prin Hotărîrea Consiliu-lui de Miniștri al RSSM, în anul 1952 este reorganizată în școală medie de studii generale, director fi ind Petru Budniuc, aprobat la 29 martie 1951 de către biroul Comitetului raional al CP(B)M. Partea din stînga a clădirii construită în anii 1900-1901,

În anii 1957-1959 construcția a continuat.

Învățătoarea Eugenia Chiperi (Vremere) cu elevii săi din clasa

a II-a. Anul 1948. Alături de învățătoare,

îmbrobodită, e Ana Albreht (după soț Lungu).

O clasă de elevi de la școala nr.1 anul 1950. Printre elevi directorul școlii Petru Budniuc și învățătorul Pahom Băligari.

203


Una din cele mai strigente probleme ale satului Talmaza, îndată după război, în anul de învățămînt 1944, era lipsa de cadre didactice. În vara anului 1944 au fost trimiși la cursurile de scurtă durată o grupă de tineri capabili din Talmaza. În imagine acei tineri întorși de la acele cursuri: în rîndul întîi de la stînga Grigore Vremere, Eugenia Chiperi, Ion Starenco; în rîndul al doilea, de la stînga: Ghior-ghe Chipei, Al-dra Smirnov, Pahom Băligari, Irina Purcărean (Danilescu); în rîndul al treilea, de la stînga: Nicolai Rezan, Ana Pleșca (Bolandău), Sava Donțu, Leunte Deliu; rîndul patru: Eudochia Ale-xandrov, Anastasia Rezan, Miron Bolandău; ulti-mul rînd: Iulian Caluțchi, Grigore Smirnov, Dumi-tru Ciobanu. Aceștia au fost primii învățători în anii de după război 1944-1945. Cu regret, nici unul din ei nu este în viață.

Situația de promovare a elevilor claselor a IV-a, procesul verbal nr.1 din 4 iunie 1945, la școala nr.1: din 101 elevi înscriși au fost admiși la examen 30 elevi, dintre care s-au prezentat 28 elevi; din 28 au fost promovați 23, iar 5 elevi au rămas repetenți. Restul 73 de elevi au rămas repetenți din cauza nefrecventării.

204


DIRECTORII ŞCOLII NR. 1 DIN SATUL TALMAZA ÎN CONSECVENŢĂ:

Ion Vlad(1932-1944)

Petru Budniuc(1951-1961)

Vasile Grosu (1967-1970)

Iulian Caluțkii (1944-1947)

Dumitru Ciobanu (1961-1962)

Mihail Dombrov (1970-1974)

Anatolie Cucerenco (1980-1982)

Ecaterina Ciobanu (1982-1983)

Nadejda Barcari (1983-1984)

Vladimir Voloh Larisa Lungu

Grigore Smirnov(1947-1949)

Pavel Munjiu(1962-1965)

Dumitru Bolteanco (1974-1979)

Nicolai Luchian(1949-1951)

Gheorghe Peev(1965-1967)

Benone Suveica (1978-1980)

205


În primul an de învățămînt (1945-1946) în cele trei școli începătoare din sat își făceau studiile 616 elevi. La sfîrșit de an au fost promovați în clasele următoare 216 elevi, 300 au rămas repetenți pentru alt an de învățămînt. La studii erau înscriși toți tinerii de la 7 la 14 ani. În sat se desfășurase campania de lichidare a analfabetismul în mijlocul vîrstnicilor. Seara, după lucru, în școli și în club se organizau cercuri de studii. Sarcina era ca adultul să poată scrie și citi – acesta era un lucru politic în masele populare. Se cereau învățători și la acest lucru erau angajate persoane cărturare din sat.

O imagine din ziarul Moldova Socialistă din arhivă.Școala de seară pentru lichidarea analfabetismului în rîndurile teneretului necuprins cu școala după război.

Maftei Caisîn

Leunte Deliu

Miron Bolandău

Eugenia Chiperi (Vremere) De la stînga spre dreapta: Ștefan Gutium,

Dumitru Ciobanu, Vasile Cucerenco

Printre învățătorii mobilizați la lichidarea analfabetismului în partea din vale a satului Talmaza au fost:

206


Pionerii sunt „Întotdeauna Gata!” – avangarda de luptă a comsomolului leninist.

Tinerii învățători: Grigore Vremere,Eugenia Chiperi (Vremere) și Pahom Băligari

207


Pahom Băligari, începînd cu anul 1940, cu instaurarea Puterii Sovietice, devine un mare activist în mijlocul tineretului satului.

Grișa și Jenea Chiperi, s-au cunoscut

demult, școala i-aapropiat și mai tare,

s-au îndrăgostit, căsătorindu-se au

crescut două fete și un băiat. Eugenia a trăit

pînă la vîrsta de 90 de ani.

Cunoscutele noastre învățătoare: de la stînga, Eugenia Istratenco, Valentina Surdu, născută în Siberia, Anastasia Mazăre (Cușnirov), a parcurs peste100 kilometri pe jos cu mătușa ei prin stepa dogoritoare a Kazahstanului în anul 1942, Maria Chițcănean (Osadcii), Ludmila Cucerenco și Raisa Vremere.

208


Ion Calin, Președintele Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești

înmănează Ordinul „Insigna de Onoare” dnei Maria Mihalova, lucrător de partid.

În prezidium Petru Budniuc, președinte al Comitetului Executiv Căușeni,

anterior director la Școala nr. 1 din Talmaza, secretar al organizației de partid, colhozul

Miciurin, satul Talmaza.

Nu le vom numi pe toate, doar pe cîtev a: din stînga în picioare Vera Malachi, Natalia Tistol, Alexandra Guba, mai departe nu-mi sunt cunoscute, apoi Ecaterina Ciobanu, jos Polina Grosu, Elena Deliu (Morgailo)

Clădirea nouă a Școlii medii de

învățămînt general nr.1, satul Talmaza

209


O imagine din anul 1955. Conducătorul clasei a 9-a de la Școala medie nr.1 Serghei

Afanasevici Costin, învățător de matematică, cu elevii săi.

Opt din cei 20 de elevi, nu mai sunt în viață, dar și cei 12, care

mai sunt astăzi, au vîr- sta de peste 80 de ani. În rîndul întîi din stînga Nicolae Grosu, din

dreaptaDumitru Vremere, în răndul doi Raisa Rogai, Elena Gur-duz, Fedor Băligari (Fiodor

Covali), Afanasie Costin, Clava Sîrghi, Clava Caisîn. Pe ultimul

rînd: Clara Lîsenco (Sîrghi), Andrei Corciac, Colea Boghian,

Eudochim Pleșca, Anatolie Malina, Elena Romanova, Eus- tina Pleșca, Sara Cărăuș, Rima

Roșco, Senea Bujujan, Nadea Emilianova, Vasilisa Pleșca.

Prima promoție a Școlii medii nr.1 din Talmaza în primăvara anului 1955. În rîndul doi în dreapta Anton Lișiță, care a devenit capitan maritim de rangul trei.

210


Elevii clasei a IX-a, promoția a doua de la Școala medie nr.1 la o lecție de laborator la chimie. În prim plan Andrei Sofonov, aplecat, Andrei Corciac, în rîndul doi, Eustinia Pleșca, Raisa Rogai, Semion Bujujan, Fedor Băligari,

Eudochim Pleșca, anul 1955.

Absolvente ale primei promoții a Școlii medii nr.1. Au zburat

și de baștină au uitat.

Corul Școlii medii nr.1, anul 1954, la acordeon Afanasii Costin, învățător de matematică

211


Același cor școlăresc de la Școala nr.1, dirijor învățătorul de clasele primare Alexei Tistol

După mulți ani este greu să-i numești pe toți din

această poză. Dar cel puțin, numim profesorii:

Ecaterina Ciobanu, Claudia Verhovețki

(Munteanu), Eudochia Alexandrova, Ion

Munteanu, Axenia Balan, Natalia Anghelinici

Diriginta clasei Axenia Balan (Osipov) cu elevii săi. Printre aceștea Liusea Moraru, absolventa facultățți de economie, ingener-șef la centrul de calcul al Ministerului Agriculturii.

212


Cercetătorii roșii pe urmele războiului în vizită la Școala nr.1. Din stînga, Dumitru Bolteanco, directorul Școlii nr.1, Ion Moraru, președintele sovietului sătesc Talmaza.

Tinerii cercetători de la Școala nr.1 - Și noi cunoaștem multe din istoria satului.

213


În rîndul întîi, a treia Ecaterina Ciobanu, peste una, Lucheria Ureche,Vasile Grosu, în rîndul doi, din dreapta: Eudochia Alexandrov, Claudia Verho- vețki, Natalia Anghelinici, Maria Chițcănean și Ion Munteanu.

În anii 60-70 ai secolului trecut exista și se frecventa efectiv și școala serală. În imagine promoția a V-a a tinerimii din Talmaza de la Școala nr. 1, profesorii și elevii care absolvise 10 clase.

214


Pionerii sunt gata întotdeauna, toți în uniforma mult îndrăjită și cu cravata roșie de pioner.

Învățătoarea de limba moldovenească, diriginta de clasă, Zinaida Grosu cu elevii săi.

215


Școlărițele de odinioară, astăzi neapărat ele sunt mame

și bunici grijulii.

După ultimul sunet, cu buchete de fl ori de la elevi și părinți. Cu regret, 6 din aceste învățătoare din poză la momentul editării cărții nu mai sunt în viață: Ecaterina Ciobanu, Maria Dorocanici, Maria Costin, Zinaida Grosu, atalia Anghelinici, Axenia Balan.

216


Au trecut zeci de ani de cînd s-a făcut poza, în care le vedem pe profesoarele Maria Costin (Cibotarenco), Olga Deliu, Eudochia Olaru, Valerii Mănușă, Victor Badulescu, Svetlana Vremere ș.a.

Ultimul sunet în Școala nr.1 din Talmaza, 25 mai 1966. Absolvenții clasei a 10-cea

transmit estafeta absolvenților clasei a 1-a, care fi nisau și ei primul an de învățămînt în

această școală.

Valeriu Rudic, absolvent al Școlii medii nr.1 din Talmaza, sportiv la lupte libere, campion al Institutului de Medicină. Astăzi academician al AȘM.

217


Excursiile întotdeauna fi nisau cu poze în amintire.

Cît de fericit sunt! Acest buchet de fl ori este pentru prima mea învățătoare.

Un careu de deschidere a noului an de învățămînt. Deschide careul directorul școlii Nadejda Barcari.

218


Cît de frumușei și drăguți sunt acești copilași din clasa întîi! Cine și unde sunteți voi astăzi? În imagine Alexei Tistol, cel care a primit clasa, în ultimul rînd îi vedem pe Dumitru Bolteanco, Petru Barcari, Parascovia Spatari

Anul Nou întotdeauna aduce mari bătăi de cap mamelor și elevilor în a găsi costumul potrivit.

219


Revelionul de Anul Nou 1990, clasa a III „B” cu Valentina Roșco, Școala medie nr.1.

Elevii de la școala nr.1 învingători la jocurile militaro-sportive „Zarnița.

220


Absolvenți ai Școlii nr.1 clasa a X „B”, anul 1990: Petrea Tutunjiu, Sașa Grosu, Igori Ermoșca, Vanea Snigorenco, Ion Rusoi și Slavic Vremere.

Un careu cu ocazia primului sunet la Școala nr.1 cu participarea primarului satului

Talmaza, Nicolae Grosu

După primul sunet, învățătoarea Valentina Surdu și părinții cu elevii clasei întîi.

221


Ce rochiță au cusut croitoresele de la casa de deservire numind-o„Fulgușor”, numai bună

pentru revelion.

Fetele din clasa a II „B”, Școala medie nr.1, la hora fetelor, anul 1989.

Elevii clasei a I „B” de la Școala medie nr.1 după primul sunet, anul 1988. Au trecut peste 30 de ani, unde și cine sunteți astăzi copilași?

222


Cu adevărat: La mulți Ani! draji profesori.

223


Cele mai elementare atribute școlărești de pe vremuri: lampa pe „solearcă”, călimara cu stiloul, clopoțelul, sunetul căruia ne chema la lecții și recreație, forma școlărească cu insigna de octombrel și pioner, goarna și toba, cărțile și banca școlărească.

Începutul noului an de învățămînt la Școala nr.1, anul 1993.

224


225


Îi imagine Pavel Surdu, directorul Casei de cultură, Alexei Bugaian, învățător, Isac Rezan și Timofei Chițcanean, învățători.

226


GRĂDINIŢELE DIN TRECUTUL APROPIAT

Aceștea sunt copiii de la grădinițele satului în anul 1970, fi indcă erau și colhoznice. Nu este exlus cazul că cititorii cărții neapărat se vor găsi ei însîși. Astăzi și ei au cîte 54-55 de ani.

Un careu la sfîrșit de an de învățămînt.

227


Ce tot îmi zice dădaca că sunt un neputincios, iată vreau să-mi iau șervetul și cana, însă nițel nu ajung la ele.

Ora prînzului pentru micuți.

Doamna educatoare mereu ne promitea că ne va duce la plaja de la Nistru, dar în fi nal am ajuns tot în covata cu apă. Anul 1970. Grădinița de stat a direcției de învățămînt Suvorov.

228


O baie de soare cu vitamina „D” nicodată nu strică.

229


Sărbătorile de Crăciun și Anul Nou erau mult așteptate de copii. Cîte regine! Și Guguță este, drept că cușma e cam mare.

Matineu de Anul Nou 1998la grădinița nr.4

În imagine „bucătoria” unei grădinițe de copii colhoznice sezoniere, brigada a 4-a de vii, anii 1968-1970. Această „bucătorie” se păstrează și astăzi, avînd peste 50 de ani, dar nițel zdrențuită.

230


Această clădire timp de 40 de ani a fost o fi lială a Școlii medii nr.2 în sectorul satului „Vîrîț”, apoi a devenit pentru multă vreme grădiniță de copii. Din anul 2000 este părăsită.

Aceste două șoproane, păstrîndu-se întocmai ca pe vremuri, serveau locurile de ocupație pentru ambele grupe de copii.

Pînă, și după grădiniță. Bunicuța Feodosia Nistor îndeplinește toate funcțiile de dădacă cu nepoții săi Victor, Vladimir, Vica și Valerii.

231


Orele de ocupație cu doamna educătoare la una din grădinițele de stat.

Cît de gustoși sunt harbujii! Și principalul mănînci cît încape-n burtă, doar brigadirul ne aduce numai ca să

venim la grădiniță regulat ca biata mamă să nu-i spună că nu are cu cine

să ne lese acasă.

Natașa și Vanea Slesarenco la orele de muncă, deja într-o grădiniță modernă

232


– ACTIVITĂŢILE CULTURAL ARTISTICE ŞI DEMONSTRAREA FILMELOR

Activități culturale în sat s-au desfățurat în toate timpurile. Satul a fost și este izvorul talen- telor în toate domeniile culturii – a le găsi, este o măestrie, de care nu toți au parte. Despre această comoară sufl etească ne vorbesc multiplele poze de pe vremuri. Ele se manifes-tau în școlile satului, în cele două cluburi ale satului, la nunți și cumătrii, la colțuri de stradă. În majoritatea cazurilor aceste talente se nășteau în familiile cu tradiții.

Șefa grădiniței Maria Vremere cu Daria Slesarenco. Picii Slesarenco cu mămica în grădină

Picii la recreație cu doamna educatoare Tatiana Burlacu.

233


Duminica la răscrucea străzilor era momentul și locul de a organiza hora după tradițiile vechi ale satului. Acolo se veselea lumea de la mic și mare. Adoua zi se auzea că a fost furată fata cuiva. Poză din arhiva autorului, anul 1958.

În clădirea aceasta (astăzi magazin), de lîngă grădinița nr.1, în anii 1947-1951 a fost Casa de copii orfani, apoi din anul 1952 clubul nr.1 și biblioteca publică, care au

funcționt pînă în august 1967.

Senea Procope, director clubul № 1.

Pavel Surdu, director Casa de cultură din anul 1967

pînă în prezent, conducător artistic, ansamblul folcloric„Craii”, deținător al titlului

„Eminent al culturii”

234


Casa de cultură ofi cial deschisă în august 1967 de Hramul satului.Cînd vorbim de Casa de cultură (o traducere directă din rusă – дом культуры), este mai

potrivit să spunem Cămin cultural ca o instituție înfi ințată în scopul propagării culturii la sate.

Vestiții muzicanți de la Casa de cultură din Talmaza Jora Sîrghi, Petrea Grîșanu cu solistele.

Tinrele talente din ansamblul vocal.

235


Ansamblul de dansatori de la Casa de cultură, acompaniator Anatol Lîsenco. Din stînga: Senea Procope, Nichta Corciac, Goriță Luchian, Mișa Deliu, Valea Malachi, Jenea Deliu, Vasilisa Belecciu...

Talmaza întotdeauna a fost bogată în talente. Taraful de la Casa de cultură, cu care ne mîndream pe timpuri.Dar totu-i trecător. Unii nu mai sunt în viață, alții au plect din sat.

Dansatorii de la Casa de cultură:Gheorghe Cibotarenco, Iliușa Pușcă și Sergiu Tistol.

Iliușa Vasiliev, solist vocalist cu o voce care pătrundea în

inimele tuturora. Prea devreme ne-a părăsit.

236


Taraful din Talmaza în fața Casei de cultură din Ștefan-Vodă, anul 1976. În imagine Mișa Macar, Alexei Tistol, Nicu Cobzari (țiganu), Svetlana Lucian, Pavel Surdu, Petra și Allexei Grișanu, Anatol Lîsenco, Fedea Sîrbu.

În afară de taraf în sat era și o fanfară mare. Cîtă lume era cuprinsă cu activitățile cultural artistice! În acesteaparticipau toate păturile populației satului: învățători, medici, colhoznici, morari și pădurari, președinte de colhoz și cel de sovietul sătesc.

O altă categorie de muzicanți cu aceeași fanfară. Tot aici vedem și angajamentele socialiste ale

colhozului „Miciurin”pentru anul 1962.

237


E sărbătoare mare pe stadionul de la Talmaza, unde s-a improvizat o șcenă din autocamioane tocmai potrivită petru artiștii de la Casa de cultură.

Corul de la Casa de cultură din satul Talmaza, laureat al festivalului republican, menționat în 1967 cu Diploma de gradul I și titlul de „Cor norodnic”, acompaniator Anatol Lîsenco, evoluează la telefestivalul colectivelor coraledin Moldova. Pe lîngă soliști vocali, dansatori, taraf și fanfară la Talmaza mai activa și un cor excelent.

238


Așa era vizita președintelui sovietului sătesc prin sat – cu muzică și zîmbete pe față. Toată infrastructura socială a satului o asigura colhozul.Sovietul sătesc avea cîteva zeci de deputați, un casier-contabil, el și perceptor de impozite, un „Moscvici-408” și o pereche de cai cu căruța.

Comentariile la această poză ar fi de prisos. Ansamblul

vocal de bărbați de odinioară de la Casa de cultură. Cu

mare regret, cinci din aceștea nu mai sunt în viață. Ne rămîne să-i nominalizăm:

Iacob Maimaș, Goriță lucian, Volodea Cristea, Mișa

Caraman, Șuric Slesarenco, Alexei Ochian, Sava Mazăre,

Anatol Lîsenco.

Corul colectivului de învățătoride la Școala nr.2 evoluează la festivalul raional al colectivelor pedagogice. În față declamatorul Maria Pleșca, învățătoare.

239


Corul școlăresc de la Școala nr.2, acompaniator Anatolie Lîsenco, dirijor Chiril Mustea.

Dansatorii învățători de la școala nr. 2 au participat cu succes la festivaluri, ocupînd locuri de frunte în raion.

240


În imagine înfl ăcăratul solist și dansator, directorul școlii nr.2 Grigore Pușcă. Bravo maiestre!

Evoluază, solistul Pavel Surdu, director la Casa de cultură.

Solistca Polina Grosu, acompaniator Anatol Lîsenco

Solist Gheorghe Ghiperi, directorul Școlii nr.2

241


Eudochia Chiperi, o cîntăreață iscusită a doinelor, o voce măreață ca a Mariei Bieșu.

Taraful Casei de cultură Talmaza

Pozele nu cer comentarii

242


Activitățile cultural artistice prezente în toate cele 42 de colective de muncă ale colhozului „Miciurin”.

Brigadierul de la pepinierie Gheorghe Climenco printre muzicanții, care sunt gata să-și prezinte programul artistic.

Solista tarafului de la Casa de cultură Liuba Ciobanu, luscinia de la Talmaza

243


Bravii muzicanți ai Tarafului și solistele estradei de la Casa de cultură din Talmaza.

244


La șezătorile din Talmaza puteți auzi și alte creații populare

orale: cîntece, legende, balade, snoave și bancuri, proverbe și

zicători, amintiri versifcate, semne prevestitoare etc.

Pe timpuri participam cu plăcere la aceste sărbători.

Cu pantalonii rupți în fund și opinci, unanim strigăm:

„Vsea vlasti Sovetam!”,iar nouă furcile, greblele și

lopețile.

245


În imagine Ion Gherman, Victor Sînchetru, Tudor Covali și Dumitru Bolteancu înainte de demonstrație.

Malanca cu uratul la sărbătorile de Anul Nou și Crăciun. Mojoritatea

din echipa malancii sunt lucrătorii ai Casei

de cultură

246


Costumele folosite de artiștii din „Malancă” deveneau de fi care an tot mai diverse și

mai bogate.

247


O repetiție dimineața la„Nistru Chior” cînd se revarsă zorile și se aude bine ciripitul păsărilor.

Chitarele, strunele... Doi tălmăzeni, muzicanți din mica copilărie – Vanea Harin și Lionea Sîrghi.

Și la nunți se cer muzicanți așezați. În poză Jora Sîrghi, Vanea

Harin, Leonea Sărghi.

248


Pe stadionul satului, la inițiativa organizației de partid din colhoz, toamna se organiza sărbătoarea „Toamna de aur”. Fiecare brigadă de producere își amenaja căsuța sa și inscena un careva episod din viața tălmăzenilor. Fie o nuntă a tinerilor, ori una de aur, o petrecere la armată, o șezătoare etc.

Alți muzicanți de la Casa de cultură, fără de care nunta

nu-i nuntă.

În ambele poze colectivul brigăzii pomicole, brigadier Eugenia Grosu sărbătorește o nuntă și

ca la orice nuntă se păstrează toate tradițiile.

249


În ospeție la alt colectiv. În prim plan agronomul-șef Nichifor Luchian face binețe gospo-dinelor de casă. Cîtă veselie, stăruință punea fi ecare colectiv ca la ei să fi e ceva mai bine.

Mai jos, alt colectiv,„sărbătorește” nunta unei pereci de tineri din brigadă, iar președintele colhozului Vladimir Șeremet înmînează un cadou și, cum este primit, și careva parale.

Această frumoasă mireasă a deschis parada sărbătoriimergînd cu trăsura pe străzile satului.

250


Pe lîngă activitățile pe care le desfășurau cluburile, Casa de cul-tură, din anii ’50 desfășura și o altă activitate - derularea fi lmelor. În imaginea alăturată Mișa Badulescu „kinomekanikul”, care a derulat fi lme din anul 1949, timp de 25 de ani. Să vizioneze fi lme la club veneau toți locuitorii satului. Pe acele vremuri ambele clu-buri din sat, apoi și Casa de cultură erau locurile unde locuitorii satului - învățătorii, medicii, fruntea colhozurilor din sat, tinerii și vîrstnicii - se

întîlneau pînă la începutul fi lmului și discutau proble-mele satului.

Aparițiea ulterioară a televizoarelor și telefoanelor a înlocuit aceste frumoase tradiții de sute de ani.

• SPITALUL, CA INSTITUŢIE MEDICALĂ ÎN CARE ERAU INTERNAŢI ŞI TRATAŢI BOLNAVII

În cîteva poze vedem fațada spitalului de sector din Talmaza, obiect destinat tratării bolnavilor în patru secții începînd cu anul 1916. Ulterior, cu toate reorganizările în acest domeniu, spitalul este părăsit și distrus. Un obiect de mare importanță pe vremuri, a devenit obuză pentru comunitate.

251


Spitalul din Talmaza, către anul 1944, devine cel de-al doilea spital din raionul Căușeni... „La ședința Comitetului de Partid raional din 25 februarie 1947 s-a constatat că situația cu îmbolnăvirele epidemice în satul Talmaza este destul de agravată și că e de vină președintele sovietului sătesc tov. Mihail Hmelnițchi. În spital e murdar, lipsește comfort, în saloane e frig, la cantină lipsește pîinea. M. Hmelnițchi este eliberat din funcție și tras la răspundere penală”.

Din anii ’50, din toți lucrătorii medicali de la spitalul Talmaza o găsim pe Nina Soco-lova, felcer, Parascovia Lagutin (Zavolovschi), Nadejda Slesarenco, medic, ulterior medic-șef, Natalia Gheorghiu, ulterior academician, chirurg, medic de talie mondială.

În imagine salonul pentru operațiile necesare pacienților, astăzi un depozit de ocazie

252


Natalia Ghiorghiu, pediatru, medic-șef 1948-1950

Galina Grossu, medic pediatru

Claudia Carauș, medic terapeut

Ludmila Sîrbu și Natalia Albreht, surori medicale

Ludmila Sîrbu, moașă la secția

maternitate

Leonid Bernaz, chirurg, medic-șef, 1972-1975

Soții Sirotenco - Ludmila terapeut și Pavel chirurg – medici la spitalul din Talmaza, anii 1956-1964

Nadejda Slesarenco, sora medicală.

Nina Socolova,felcer

Parascovia Zavolovskii, moașă la maternitatea

din sat

253


Soții Ludmila și Pavel Sirotenco Lucrătorii de la maternitate printer care Șura Borș și Liuda Sîrbu.

Poza făcută în anii de după război. Nu putem indentifi ca toate persoanele, doar doar pe cea de-a doua din stănga, Nadejda Volcov (Slesarenco), tănara soră medicală de la spitalul din Talmaza cu colegele de lucru. În mijloc medicul-șef la spital.

În rîndul doi pe locul patru din nou ovedem pe tînăra soră medicală Nadejda Volcov (Slesarenco). Poza din anul 1948

254


TĂLMĂZENII ŞI EVENIMENTELE ISTORIEI SOVIETICE

RĂZBOIUL DIN AFGANISTAN

În războiul din Afganistan, care a avut loc între anii 1979 și 1989, au participat circa 12500 de soldați moldoveni. Dintre aceștia, 301 și-au pirdut viața, patru au dispărut fără veste, iar alți 257 au fost răniți. Printre soldații participanți la acest război afgan în diferite perioade au fost și 27 soldați tălmăzeni, printre care Anatol Sîrghi, care și-a pierdut viața acolo, fi ind înmormîntat în cimitirul din Talmaza, unii întorși acasă, au murit.

Colectivul spitalului din Talmaza. O găsim și aici pe

sora medicală Nadejda Volcov (Slesarenco). Cu adevărat –

omul își face istoria.

Valeriu Cheptănari, medic-șef, anii 1982-1984

Ion Snigorenco, medic-radiolog

Îi imagine eroii afganului cu

conducerea satului la o ceremonie

consacrată zilei participanților

la războiul din Afganistan,

anul 2019.

255


Ce poate să facă soldatul în momentele de repaos, mai cu seamă într-o țară străină, cu problemele sale istorice tradiționale, și afl ată necontenit în război civil? Să aștepte cu nerăb-dare „dembelul” și să-și păstreze viața. Conducerea de la Kremlin a avut tot timpul inte-resele sale geopolitice în această zona de infl uiență a planetei. În zece ani în Afganistan, cu acest scop, au fost introduși 620 mii de militari și civili, din care numai militari 15 mii și-au pierdut acolo viața.

Sergentul Costantin Tulbea la vahtă în lagărul militar.

256


Îngîndurați și cu speranțe ne privesc acești tălmăzeni, participanți la acele tragic evenimente. În imagine Iura Corciac,

Tonea Sîrghi și Anatol Vremere.

Într-un salt militar cu tot echipamentul de luptă, la noi poziții de foc.

În astfel de rupturi în munți dușmanii-talibani stăteau de pîndă așteptînd cînd vor trece coloanele militare ale sovieticilor.

Iura Corciac Costea Tulbea Anatol Sîrghi, căzut la datorie

257


CATASTROFA NUCLEARĂ DE LA CERNOBÎL

La 26 aprilie 1986, la ora 01.23 noaptea s-a produs o defl agrație la blocul 4 al Centralei Nucleare Electrice de la Cernobîl – cea mai puternică explozie nucleară din istoria omenirii. Peste 3500 de persoane, oameni de rînd și militari din Moldova, inclusiv din satul Talmaza, au fost mobilizați și trimiși la Cernobîl pentru lichidarea consecinților acestei explozii.

Sergentul Ion Ceapă în parte și cu camaradul său de unitate

Un moment de comemorare a celuia, care a fost Anatol Sîrghi.În poză mama și tatăl lui Anatol.

Lichidatorii consecințelor catastrofei nucleare de la Cernobîl

258


Înainte de a îmbrăca hainele antiradiație și a pătrunde în blocul centralei.

Acești soldați din anul doi de slujbă nu știau de pericolul, care le-a curmat sănătatea și

le-a scurtat viața. Ei știeau una: „Sluju Sovetskomu Soiuzu!”

În poze soldații lichidatori din Talmaza – Ion Caisîn și Mișa Gogu în zona interzisă

Incendiul din blocul 4 nu era stins, dar soldații cu riscul vieții au fost trimiși la licidarea consecințelor.

259


REVOLUŢIA DIN UNGARIA

Revoluția Ungară din 1956 împotriva dictaturii bolșevice și ocupației sovietice a început în ziua de 23 octombrie. Nemulțumiți de conducerea țării, studenții au declanșat o demon-strație pașnică, care s-a transformat în revoluție violentă, sfîrșită printr-un masacru comis de trupele sovietice în 10-11 noiembrie 1956. Pierderile de vieți s-au estimat la circa 2500 maghiari și 700 soldați sovietici, alți 200 mii de locuitori au părăsit Ungaria, refugiindu-se în Occident.

În dreapta, în rîndul întîi soldatul Mișa Gogu, care împreună cu Ion Caisîn au fost implicați nemijlocit în zona de 3 km la executarea lucrărilor de lichidare a consecințelor exploziei.

Și la acest eveniment tragic în trupele sovietice se afl au soldați din satul Talmaza. Imaginile de mai jos sergentul superior Vasile Grosu, participant al revoluției din Ungaria.

260


PERICOLUL RĂZBOIULUI NUCLEAR DIN CUBA 1962

Timp de 14 zile, în octombrie 1962, lumea s-a afl at la un pas de un război nuclear. După ce Uniunea Sovietică transportase arme nucleare pe teritoriul Cubei și guvernul american le-a descoperit, omenirea s-a afl at în fața celei mai periculoase confruntări a Războiului Rece. Cea mai mică greșeală de calcul fi e la Kremlin sau la Casa Albă, ar fi putut duce la izbucnirea unui război nuclear între cele două supraputeri ale lumii. Și în acest colț al planetei au ajuns soldații tălmăzeni printre cei cinci mii de soldați, transportați acolo.

Tancurile sovietice pe ulițele or. Budapesta, anul 1956 Sergentul superior Vasile Grosu,serviciul comunicații

În imagine soldatul din Talmaza Iliușa Bodean mobilizat în Cuba printre cei 5500 de soldați sovietici.

În aceste două poze tălmăzeanul, sergentul inferior, Iașa Godiac,

în Cuba

261


CEHOSLOVACIA, AUGUST 1968

În noaptea de 20 spre 21 august 1968, 2000 de tancuri sovietice și 200.000 de trupe, majo-ritatea sovietice, asistate de militari din Bulgaria, Polonia, Ungaria și R.D.G. au invadat Cehoslovacia pentru a pune capăt reformelor democratice inițiate de autoritățile de la Praga. Printre aceștea au fost mobilizăți și soldați din rezervă din Talmaza.

Sute de mii de oameni din orașele Cehoslovaciei au protestat apărîndu-și suveranitatea

Trupele de rezervă erau ridicate la Prut pentru a trece spre Praga prin România. Comandanții de plutoane în rezervă.

Pilotul Anatol Bolandău a căzut la datorie.

Trupele sovietice au invandat Praga, anul 1968.

262


În imagine Anatol Bolandău, soția cu copilul și mama Ana. După absolvirea Școlii medii nr.1 din Talmaza, Anatol absolvește școala superioară de aviație militară cu diploma roșie. Face serviciul în calitate de pilot pe avioane

de vînătoare supersonice. Și-a frînt viața într-o catastrofă aieriană, este înmormîntat în cimitirul-centru din Talmaza.

Submarinul sovietic „Comsomoleț”, care la 7 aprilie anul 1989 a ars răpind viața a 42 de mărinari.

Mărinarul Veaceslav Deliu, matros din

echipajul de rezervă al submarinului sovietic

nuclear ”Comsomoleț”, fi ind transferat în altă unitate înainte de scufundarea

submarinului.

263

CAPITOLUL IV: IMAGINI CARE OGLINDESC CONTEMPORANEITATEA SATULUI, PERIOADA 1991-MAI 2019. INDEPENDENŢA

REPUBLICII MOLDOVA. EVOLUŢII SOCIALE ŞI CULTURALE

INDEPENDENŢA REPUBLICII MOLDOVA. EVOLUŢII SOCIALE ŞI CULTURALE

Începînd cu anul 1991, după destrpămarea Uniunii Sovietice, Republica Moldova devine stat independent. Începe o nouă epocă în dezvoltarea localităților din această țară, inclusiv a satului Talmaza.

Parlamentul, care a adoptat, iar deputații au semnat fi ecare în parte, Declarația privind Independența Republicii Moldova - 27 August 1991

Declarația de independență a Republicii Moldova, semnată de 278 deputați

Deputatul în primul Parlament al RM N. Grosu își pune semnătura sub Declarație.

264


27 Aprilie 1990. Mircea Snegur este ales Președinte al Parlamentului Republicii Moldova de legislatura XII-a.

265


27 August 1991. În Piața Marii Adunări Naționale prin aplauze furtunoase ale sutelor de mii de oameni din toată țara se adoptă Declarația de Independență a Republicii Moldova

266


Decernarea Titlului de „Cetățean de Onare” al raionului Ștefan-Vodă cu ocazia jubileului de 50 de ani de la fondarea raionului, anul 2014.

267


• ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ ÎN ACTIVITĂȚI

Nicolae Grosu,primar, 1990-2003

Alexandru Creciun, primar, 2003-2005

Vladimir Pleșca, primar, 2005-2011

Ion Ursu, primar, 2011-2015

Eugen Prutean, primar, 2015

Ministrul Apărării RM Pavel Creangă (1992-1997) în vizită la Ștefan-Vodă

Conducerea raionului Suvorov (Tudor Pușcă) cu o delegație din Rusia de ziua satului Talmaza.

Locuitorii din Talmaza la o întîlinire cu Deputatul Sovietului Suprem al RSSM pe circumscripția electorală Talmaza Ion

Rusu, prim secretar al CR de partid Suvorov și președintele Comitetului Executiv raional

Suvorov Tudor Pușcă.

Delegația raionului Suvorov la o conferință de partid a CC a PCM. Printre delegați directorul Școlii nr.2 Grigore Pușcă

268


FESTIVITĂŢILE CONSACRATE COMEMORĂRII CELOR CĂZUŢI PE FRONT ÎN ANII 1941-1945

Tudor Pușcă, președintele Comitetului Executiv raional Suvorov cu Ion Rusu, prim-secretar al Comitetului

raional de partid la festivitățile raionale

Președintele raionului Suvorov Tudor Pușcă, secretarul doi al Comitetului Raional de partid Tudor Covali, Alxei Mațcan șiF. Gavaza cu comisarii militari Suvorov la monumental lui Lomachin din Răscăieți

Festivitate consacrată zilei de 9 Mai, la microfon primarul satului Nicolae Grosu, anul 2000.

269


Ansamblul militar Alexandrov în ziua de 9 Mai la monumentul lui Lomachin, Răscăieț. În imagine și Tudor Pușcă, președintele Comitetului Executiv raional Suvorov și Petru Ciolacu, secretarul II al comsomolului Suvorov.

Complexul memorial - mormîntul comun al celor 353 de soldați căzuți în luptele de la Talmaza în ziua de 20 august 1944.În acest mormînt se găsesc osemintele tuturor celora care și-au pierdut viața de pe ambale părți ale frontului: soldați

ai Armatei Sovietice și ai armatei germane.

În fi ecare an de 9 Mai, lîngă acest memorial se adună tălmăzenii pentru a adduce un omagiu celor căzuți lîngă Talmaza.

270


271


Depuneri de fl orilor la mormîntulcelor căzuți în luptele

de la Talmaza în august 1944

Primarul satului Talmaza la mitingul cu ocazia zilei de 9 Mai

272


Depunerea fl orilor la obeliscul lui Petru Banicov. Îdin dreapta primarul Eugen Prutean, secretara Consiliului local Natalia Juravschi, viceprimarul Sergiu Luchian.

273


În anii ’90 ai secolului trecut se implementează două proiecte destinate extinderii gazifi -cării satului. Către anul 2004 satul totalmente este gazifi cat.

Prima etapă de gazifi care s-a desfășurat în partea din deal a satului, anii 1985-1990

274


La aprinderea fl ăcării în sat participă și prim-ministrul Republicii Moldova A. Sangheli, președintele raionului Victor Stoica, șeful sectorului de gaz Tudor Pușcă.

Cu 35-40 ani în urmă pentru a telefona din Talmaza în altă localitate, nemaivorbind de alt raion sau altă Republică Unională, legătura ne-o făceau telefonistele de la stația raională de telefoane din centrul raional Suvorov. Toate serviciile telefonice au fost automatizate.

Cu suportul fi nanciar al Guvernului Republicii Moldova și contribuția popu- lației satului, 68% de case și toți agenții economici din localitate dispun de tele-foane fi xe conectate la Stația Automată de Telefoane dislocată în sat.

Stația Automată de Telefonie din Talmaza

275


Sunt implementate de PNUD în Moldova șase proiecte privind aprovizionarea populației cu apă potabilă de calitate, fi nanțate de Uniunea Europeană și Agenția Austriacă de Dezvol-tare cu contribuția fi nanciară și prin muncă a locuitoilor satului.

Primarul Ion Ursu la o întîlnire cu locuitorii din partea din sus a satului privind începutul implementării proiectului de aprovizionare cu apă în acest sector al satului.

Imagini de la etapele lucrărilor de realizare a proiectului privind construcția apeductului în partea din sus și în centrul satului.

276


Asigurarea cu apă potabilă a locuitorilor din partea de sus a satului a fost posibilă datorită construcției unei noi sonde pentru sustragerea apei nemijlocit pe teritoriul făbricii de vinuri.

277


Lucrări de construcție a rezervorului bde acumulare a apei din centrul satului

278


Președintele Parlamentu-lui austriac cu trei deputați au întreprins o vizită de lucru la Talmaza pentru a vedea cum se însușesc banii Austriei la imple-mentarea celor trei proiecte ce țin de aprovizionarea cu apă potabilă de calitate și conserva-rea diversității biologice în lunca Nistrului din preajma satului Talmaza. În imagine, în mijloc lîngă primar, spicherul austriac și cei trei deputați în stînga aces-tuia.

Consumatorii de apă potabilă contribuie personal la îndeplinirea lucrărilor manuale la instalarea apeductului pe ambele sectoare.

Imagini din exteriorul și interiorul acumulatorului și rezervorului de apă potabilă din centrul satului. Finanțatorii din Austria studiază cum se folosesc banii alocați tălmăzenilor.

279


Pe strada Florilor cu suportul fi nanciar și prin proiectul AE „Biotica” se instalează un nou turn de presiune și acumulare a apei.

Instalarea turnului nou de acumulare a apei. Primarul Eugen Prutean cu prim-secretarulAambasadei Austriei la Chișinău la deschiderea ofi cială a

obiectului pentru exploatare.

Jurnaliștii își cunosc bine meseria și nu scapă momentul potrivit de a face un reportaj.

280


Oaspeții onorabili, după obiceiul moldovenesc, sunt întîlniți cu pîine și sare. În poză, a doua

din dreapta Excelența Sa, Ambasadoarea Austriei

în Moldova.

O poză de onoare cu colaboratorii Ambasadei. Primarull satului Eugen Prutean și directorul executiv al AE „Biotica” Gabriel Mărgineanu.

Excelența Sa, Ambasadoarea Austriei în vizită la Talmaza

în legătură cu darea în exploatare a proiectului de aprovizionare cu apă

potabilă.

281


Iluminarea stradală o importantă activitate a primăriei realizată în cadrul proiectului„Comunitatea mea”, fi nanțat de Programul USAID în Moldova.

Lucrările de iluminare stradală pe străzile 27 August și 1 Mai.

20 localități din Republica Moldova au încheiat acord de colaborare cu USAID IREXîn cadrul Programului „Comunitatea mea”. Procedura de încheiere a acordului de activități comune a USAID-ului

cu primăria satului Talmaza în cadrul Programului „Comunitatea mea”.

282


Imagini de la seminarul instructiv-consultativ și semnarea acordului de activități comune în cadrul Programului.

Încheierea Acordului de colaborare cu USAID IREX în cagrul Programului Comunitatea mea.

Asociația Patronală a Industriei Turismului din Republica Moldova, susținută de GEF, a promovat resursele regenerabile de energie prin instalarea sistemelor de iluminat LED cu panouri fotovoltaice pentru asigurarea permanentă

și automată a iluminării în orele nocturne.

283


Ceremonia de deschidere ofi cială a serviciului Poșta Moldovei.

Un factor important în activitatea primăriei satului este asgurarea calitativă a căilor de comunicație interurbane și în teritoriul localității. Primăria satului Talmaza în ultimii ani acordă o deosebită atenție alocînd fi nanțe din fondul rutier pentru reparația capitală a străzii centrale 27 August și 1 Mai.

Aceasta a fost situația pe strada 1 Mai. datorită unui proiect toată strada a fost reparată capital

284


Lucrările de așezare a asfaltului și a pavajului pe strada centrală 27 August.

Președintele raionului Ștefan-Vodă Iurii Moiseev într-o vizită de lucru la Talmaza.

285


Președintele raionului Iurii Moiseev în dialog cu drumarii.

Așezarea pavajului pe strada centrală.

286


Darea în exploatare a celei de-a doua porțiuni a străzii centrale cu o lungime de 1,5 km, taie lenta (din stînga) Nicolae Molozea,

președintele raionului, Eugen Prutean, primarul satului, Anatol Vremea, deputat în Parlamentul RM.

Simbolul creștinizmului cu chipul Mîntuitorului Isus Hristos inaugurat la întrarea în sat la fabrica de vinuri

Strada Anatol Sîrghi (Goriki) în varianta albă.Locuitorii au ieșit la îndeplinirea lucrărilor manuale.

Aducînd o contribuție esențială la renovarea străzii în varianta albă, în semn de recunoștință, locatarii străzii au așternut o masă pentru toți care au susținut acest eveniment.

Alte șapte străzi și stradele din ambele părți ale satului sunt acoperite în varianta albă pentru asfaltare.

287


Una din cele mai productive forme de activitate a Administrației Publice locale este implicarea populației în procesul decisional, consultările publice, la care se pun în discuție problemele principale ale localității de interes comun:

• Discutarea prealabilă a bugetului primăriei:

Contabilul-șef al primăriei Eugenia Deliu prezentă proiectul de biget pentru anul 2019

Discuție pe marginea bugetului primăriei în comisia de specialitate pentru fi nanțe și buget a Consiliului local.

288


Oare în bugetul primăriei se prevăd bani și pentru mine? Cum vedeți și copiii mei au uitat de mine.

Dezbateri asupra bugetului primăriei pentru anul 2019 cu participarea largă a serviciilor primăriei și a cetățenilor din sat.

289


Bugetul se discută și la nivelul donatorilor internaționali. În imagine la discutarea buge-tului participă ofi țerul Departamentului Finanțe a Programului Comunitatea mea USAID Andrei Cantimir.

Atelierul de examinare a Strategiei de Dezvoltare a satului Talmaza cu participarea fac-torilor interesați din teritoriu, conducători de instituții bugetare, agenți economici.

Alte secvențe din atelierele de lucru privind problemele prioritare ale comunității.

290


291


Strategia de dezvoltare a comunității include și problemele mediului. Primăria este înca-drată în trei proiecte ce țin de Zona Umedă Ramsar, mai cu seamă reabilitarea diversității biologice din albia „Nistru Chior”. În imagine un grup de jurnaliști din domeniul mediului, interesați de problema acestui bazin acvatic de la Talmaza.

O prezentare a situației și a stării albiei vechi a fl uviului Nistru și căillor de soluționare a problemelor în fața jurnaliștilor o face președintele ONG „Renașterea” Nicolae Grosu, preo-cupat de multă vreme de această problem.

De problema albiei vechi a Nistrului Chior sunt preocupați nu numai tălmăzenii, dar și cei ai satelor Grădinița-Leuntina, Copanca, Creminciug. În poză primarii acestor localități la o discuție asupra acestei probleme.

292


– Iată unde este cheia rezolvării problemei și cum ne-a revenit acestor localități albia veche a fl uviului Nistru cu o lungime de 43 km. Cu adevărat, avem o zonă umedă de zeci de mii de hectare, care este nucleul viitorului Parc Național “Nistrul de Jos”, pe care vrem să-l reanimăm, vorbește Nicolae Grosu.

– REANIMAREA ALBIEI VECHI A RÎULUI NISTRU „NISTRU CHIOR”

La ordinea de zi a administrației publice locale permanent se găsesc problemele ce țin de mediu – conservarea diversității biologice în zona Talmaza, reanimarea albiei vechi a fl uviu-lui Nistru „Nistru Chior”, în acest scop fi ind înaintate diferite proiecte. Un partener și un promotor al proiectelor inițiate este Asociația Ecologică „Biotica”. Ultimul proiect ce ține de reanimarea bazinului acvatic „Nistru Chior” a fost

„Măsuri de adoptare și reziliență la schimbările climatice și dezvoltarea instituțională în Zona Ramsar „Nistru de Jos”, fi nanțat de Agenția Austriacă de Dezvoltare.

AŞA ARĂTA BAZINUL ACVATIC „NISTRU CHIOR”

293


294


În baza unui proiect inițiat de A.E. „Biotica” și primăria Talmaza apa din fl uviul Nistru vine direct în balta de la Adana, reabilitînd zona umedă Ramsar.

295


296


297


298


Sarcina este ca Nistrul Chior să fi e plin cu apă și să revină la malurile și adîncimea lui inițială.

• PRODUCEREA ŞI SERVICIILE PRIVATE

Au dispărut cîmpurile colhoznice masive de semănături de odinioară. Prin împroprietă-rirea oamenilor cu pămînt s-a revenit la parcelele private de cîndva. În poză parcelele de terenuri agricole cu diverse culturi.

299


– AGROFIRMA CAP „STA-PRIM”

Trofi m Grosu, proprietarul Agrofi rmei

CAP”STA-PRIM”

300


301


302


– AGROFIRMA SC „SERMAL-COM” SRL

Sergiu Purcarean, proprietarul Agrofi rmei

SC „SERMAL-COM” SRL

303


304


305


– SRL „PAVERGAL-UNIC”

Averco Prutean, director SRL „PAVERGAL” UNIC

306


307


308


309


O vedere în interiorul magazinului „SuperMarket” a antreprenorului Anatol Șcerbina

310


Centrul Comercial din centrul satului.

311


Magazinul „La Natașa”, antreprenor Iulia Sîrghi.

312


• CULTURA

– BISERICILE ȘI CIMITIRELE

Interiorul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, preotul Mihail Toma.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din partea din deal a satului, sau cum spuneau omenii înstăriți din sat, „în deal la ruși”.

313


Preotul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” binecuvântează pruncul

Preotul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” miruiește noul născut. Dumnezeu să te păzească

și cu el să fi i în inimă toată viața.

Întrarea în cel de-al doilea cimitir din partea din deal a satului Talmaza

Noul edifi ciu al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, construcția căreia a început în anul 1989 după proiectele sovietice fără a lua în considerație realitățile vremii și economiei de piață.

314


Construcția celei de-a doua biserici „Nașterea Maicii

Domnului” în partea din vale a satului începută din inițiativa

preotului Foca Timuș cu binecuvîntarea Domnului.

O vedere a Bisericii„Nașterea Maicii Domnului”

Ciata de bărbați „Craii” de la Casa de cultură din

Talmaza cu colinde la sărbătorile de Crăciun și

Anul Nou 2019.

315


Slujba divină consăcrată instalării cupolei pe edifi ciul bisericii și ridicarea Sfi ntei Cruci. Slujba este dusă de Mitropolitul Moldovei și al Chișinăului Preasfi nțitul Vladimir cu partici-parea clerului bisericesc din localitățile din raion și enoriașii din preajma locului.

În ziua de 17 iulie 2017 s-a făcut un nou pas la edifi carea bisericii cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” din s.Talmaza odată cu instalarea clopotelor și a crucilor pe turlele sfîntului lăcaș.

Preasfi nțitul Mitropolitul Vladimir binecuvîntează mersul lucrărilor de construcție a bisericii

Procedura de sfi nțire a cupolei bisericii și a sfi ntei Cruci de către Mitropolitul Vladimir.

316


O mînă de ajutor la ceremonia duhovnicească, mult face! Mi

s-a încredințat să țin aceste lumînări de însuși preotul Foca

pînă la ridicarea cupolei și a Sfi ntei Cruci.

Imagini epocale și emoționante alături de Mitropolitul Vladimir și preoții din localitățile raionului. Anul 2017.

Slujbă divină cu preotul Mihail la inaugurarea complexului memorial la mormîntul comun al celor căzuți în luptele de la Talmaza în ziua de 20 august 1944. Complexul memorial a fost ridicat grație implementării unui proiect fi nanțat de Ambasada Rusiei la Chișinău și Fondul Ecologic Național în anul 2004. În prim plan veteranii de război: Alexei Tistol,

Alexei Mînăscurtă, Eudochim Godorojea, Alexei Bugaian, Alexei Vremere din dreapta, care nu mai sunt în viață.

317


Intrarea în cimitirul din centrul satului construită cu suportul fi nanciar obținut de primărie prin implementarea unui proiect de ecologie în anii 2000-2001.

La întrarea în cimitir de Paștele Blăjinilor se face slijba de divină, pentru pomenirea celor răposați.

Constituția Republicii Moldova prevede libertatea conștiinței, inclusiv a cultelor religi-oase, care sunt libere și se bucură de sprijinul statului, inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armată, în spitale, în penitenciare.

Cel de-al doilea edifi ciu al Bisericii creștinilor baptiști din Centrul satului.

318


Cel de al doilea edifi ciu al Bisericii creștinilor baptiști din partea din Centrul satului.

În imagini activități în biserica baptiștilor creștini din Talmaza.

Credința în Dumnezeu este un factor de apropiere sufl etească a oamenilor.

319


Anume, scufundarea în apa de botez, este esența acestei proceduri a tainei credinței.

Procesul de botez, după care devii milostiv ca și Tatăl nostru, prin fapte nu prin vorbe

320


Nedîndu-ne seama, condamnăm biserica baptistă, că aceasta atrage copiii. Atunci ne întrebăm de ce biserica creștin – ortodoxă nu-i atrage și mulți din ei devin haimanale ale străzii.

Biserica creștină Adventistă de ziua a șaptea. Cine sunt creștinii acestei biserici? Cu regret, și aici nu se cunoaște Legea nr. 15 din 6 martie 1997 privind denumirea corectă a satului de reședință a bisericii: satul Talmaza.

321


– ȘCOLILE

Bine ați venit la Gimnaziul „Anatol Sîrghi”

Colectivul didactic la un început de an de învățămînt ne spune: Bine ați venit!

Așa au hotărît elevii de la Gimnaziul Anatol Sîrghi

să-și întîlnească învățătorii la început de an

Așa sunt întîlniți iubiții învățători la început de an de învățămînt, nu numai cu fl ori, dar și cu „... iubiți învățători...”!

322


O întîlnire cu absolvenții de odinioară ai Școlii medii nr.1

Profesoara Galina Creciun cu elevii săi la început de an de învățămînt

Sărbătoarea de Crăciun și Anul Nou cere o pregătire solidă a

tuturor – a profesoarei,a copiilor, dar și a părinților.

323


Cîtă răbdare și iscusință trebuie să aibă un profesor?! Doamna profesoară îi arată lui Andrian Ciobanu cum se poate de meșterit o fl oare pentru mama.

Victor Badulescu a venit la întîlnirea cu absolvenții clasei cu un sac de cadouri pentru elevii clasei întîi.

Iată așa! Vedeți ce lucruri frumose noi putem face? Acesta este rezultatul lucrului profesoarei care ne-a oferit această poză cu micuții în cadrul orelor de lecții.

324


Vorbesc absolvenții, la microfon Olga Deliu (Rusu), medic pediatru la spitalul raional.

Încă o poză după mulți ani de la absolvire. Altă dată vom fi și mai în vîrstă.

325


Olga Deliu (Rusu) în ospeție la școala pe care a absolvit-o.

Svetlana Vremere (Guzgan) zîmbește cu mîndrie că și ea a absolvit această școală din Talmaza.

Tot aici îl avem pe Victor Badulescu, care și-a păstrat

capacitățile organizatorice încă de pe băncile școlii.

Bravo, Victore, cu așa oameni se organizează și se realizează

multe lucruri bune.

326


Iubiții noștri învățători Anastasia Mazăre, Larisa Moraru, Lucheria Ureche

O întîlnire de neuitat a absolvenților de odinoară la o masă pe malul Nistrului Chior. Cu regret, unii din ei nu mai sunt cu noi astăzi.

327


Vestitul matematician tălmăzean, savant, rector Institutul de Formare

Continuă, Semion Caisîn

O întrunire privind implementarea unui proiect de instruire informațională

Iurie Roșca, tînărul specialist talmazean al aviației civile din Republica Moldova, care dirijează cu trafi cul aerian asigurînd

siguranța acestuia peste 40 de ani.

Vladimir Voloh, directorul Școlii medii nr.1

Mihail Bespalco, absolvental Școlii medii nr.1, zootehnician

Victor Badulescu, absolvent al Școlii medii nr. 1, organizatorul

și promovatorul multor inițiative

328


Alături de bunica care o vedem în toată ziua în școală, doar este învățătoarea noastră. În schimb pe tăticul și bunelul, rar de tot îi vedem.

Prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.907 din 1 septembrie și ordinul nr. 30 de la 3.09.98 al Ministerului Educației și Științei Școala

medie nr.2 din satul Talmaza obține statut de Liceu

Teoretic în numele lui Ștefan Ciobanu.

26 octombrie anul 2012. Manifestare consacrată aniversării a 30-a de la darea în exploatare a edifi ciului Liceului„Ștefan Ciobanu” și a 115 ani de la înfi ințarea școlii din partea din deal a satului. În imagine oaspeții și colectivul

didactic al liceului.

329


Un careu cu ocazia începutului anului nou de învățămînt, vorbește directorul liceului G. Pușcă

Prima promoție a clasei a IX în cadrul Liceului „Ștefan Ciobanu” cu directorul Grigore Pușcă.

Noi nu numai ore de limbă sau matematică avem. Studiem și muzica cu doamna profesoară Ludmila

Pleșca, dar și prezentăm numere artistice.

330


Cea de-a doua promoție a claselor a IX-a de la Liceul „Ștefan Ciobanu”.

O imagine rară cu tot colectivul Liceului Teoretic „Ștefan Ciobanu” în frunte cu directorul G. Pușcă.

331


Secventă din cadrul unei lecții integrate, dirijată de Tatiana Gratii, profesoară de limbă română și profesoara Ludmila Pleșca, profesoară de muzică

Activitate extracurs „În lumea fl orilor” cu Petru Pavlicenco și Galina Cheptănari

332


Eleonora Pușcă, profesoară de istorie la o sărbătoare a discipolilor săi.

O lecție de biologie cu Grigore Pușcă

333


O lecție de istorie înainte de examene

O lecție de informatică cu profesoara Svetlana Vremere

334


În biblioteca liceului, bibliotecară Galina Caejbîrnă

Instruire didactică cu șefa de studii

Iulia Rezan

La o lecție de limba franceză cu Alexandra Rotaru

335


O recreație în sînul naturii, colectivul pedagogic de la Liceul

Teoretic „Ștefan Ciobanu”

La o lecție de limba română cu Lidia Sobolev

La o lecție de istorie cu profesoara Eleonora Pușcă

336


Colo-n vale la fîntîna cu uluc toate fetele se duc. Raisa Vremere și Ludmila Șișibarov

337


Lîngă brad cu profesoara

Trei colegi de lucru în cadrul liceului: Mihail Deliu, Eleonora Pușcă și Tatiana Struț.

Doi absolvenți ai școlii medii nr 2 Talmaza - Emilia Gutium (Roșca), profesoară la Gimnaziul Galata din Chișinău și Sergiu Gutium, matematician,

colaborator științifi c la Academia de Științe a RM.

338


Directorul Liceului Teoretic „Ștefan Ciobanu” Grigore Pușcă își încheie activitatea ca director. Colegii îi aduc sincerele mulțumiri pentru rodnica activitate.

339


GRĂDINIȚELE

... instituții educaționale pentru copii preșcolari

GRĂDINIȚA NR.1

340


341


342


GRĂDINIȚA NR. 2

Și noi vom dansa, uite așa, mîinile cît mai sus. Muzica ! Măi! Mă vedeți? H – Hop! Și așa...

Încercăm să învățăm a dansa după muzică fără coreograf pînă va veni doamna educătoare. Hai mai îndrăzneț!

Cei din grupa m-au lăsat,

în schimb am nimerit în

fotografi e... și mama o să mă

vadă.

343


Ocupații avem și cu părinții, încercăm să rezolvăm exerciții mai complicate, în care rolul mamei e pe prim plan.

Bucuroși că am nimerit și noi aici în fotografi e.

344


GRĂDINIȚA NR. 3

Plasa și exteriorul grădiniței nr.3.

O prezentare artistică în fața mamelor la sărbătorile de Anul Nou și Crăciun.

345


– I-a spune-mi cîte degete am la ambele mîini?, întreabă educatoarea.

Atît de atent se uită copilul din poză la doamna educătoare parcă ar

vrea să-i răspundă – depinde de la care deget începi a număra. După

socotelile mele Dumneata ai 11 degete. Nu crezi?, să le numărăm,

începem de la sfîrșit: Acesta-i al10-lea, al 9-lea, al 8-lea,al 7-lea, al

6-lea, da? șase și plus 5 de lacealaltă mîină = 11

În cadrul grădiniței se desfășoară procesul de formare a Omului din frageda vîrstă preșcolară, iar educătoarele simt această responsabilitate.

Educatoarele în atelierul de lucru al unui proiect.

346


– BIBLIOTECILE

În martie anul 1898 pe lîngă Școala cu 2 clase din Talmaza a fost deschisă o bibliotecă, cu un volum de cărți ce includea 554 denumiri-titluri, alte 416 volume au fost procurate de zemstva județeană. În anul 1927 se fondează Cercul Cultural „Astra”, care la rîndul său fondează în localitate o bibliotecă publică cu Casa de lectură „Ștefan Ciobanu”, care la des-chidere acumulase 1505 de volume.

În octombrie 1943 trei, cei mai reușiți cititori ai bibliotecii publice Vladimir Gandabescu (a citit de la 1 ianuarie 1943, 48 cărți), Sava Bolandău (a citit în același interval 31 cărți) Nichifor Maimaș (a citit 24 cărți) pentru ce au fost menționați cu Diplome de Onoare ale Fundației Culturale Regale „Regele Mihai”.

Iacov Gandabescu Sava Bolandău – cititor înfl ăcărat

Nichfor Maimaș

Instruirea personalului didactic referitor activităților de bază (joaca, cîntatul, desenatul)

cum este interacțiunea socială,ca parte a tranziției spre viața de școlar.

Un proces destul de important în formarea calităților pe care se cere să le obțină un copil

în acei 4 ani de frecventare a grădiniței.

347


Șefa bibliotecii publice nr.1 Tamara Noroșan în salonul fondului de cărți.

Expunerea detaliată a istoriei, culturii, a modului de viață al locuitorilor satului Talmaza este tematica prioritară

a savantului istorician Vasile Grosu, originar al satului, absolvent al școlii de 7 clase nr.1 din localitate.

348


Maria Belecciu cu micii cititori ai bibliotecii publice nr.2

Tehnologiile informaționale s-au infi ltrat îndrazneț în tot mai multe domenii sociale, utilizate și pentru a moderniza bibliotecile publicedin Moldova. Spectrul care cel mai mult a infl uiențat bibliotecarii, a fost scimbarea mentalității, modul în care percep cum trebuie să fi e o bibliotecă modernă.

349


Tamara Noroșan, șefa bibliotecii publice nr.1 cu activiștii bibliotecii după o prezentare literară în fața cititorilor.

350


351


Ocupație ecologică cu micii ecologiști la izvorul de apă.

Într-un ceas bun! Biblioteca publică este o

instituțiede cultură în care se

adună, se organizează și se păstrează fonduri de publicații și manuscrise

pentru a fi folosite decititori.

352


Recreații cu micii cititori în natură în scuarul de la Casa de cultură organizează bibliotecara Tamara Noroșan.

353


– ACTIVITĂŢI CULTURAL ARTISTICE

Sala de 600 de locuri este arhiplină la activitățile cultural artistice, prezentate de colectivele artistice locale.

Colectivul artistic „Craii” de la Casa de cultură Talmaza la o prezentare în Palatul Național din Chișinău.

354


Ansamblul de femei „Freamăt”, una din formațiile artistice de la Casa de cultură din Talmaza.

355


Valentina și Pavel Surdu înainte de prezentare în Palatul Național, Chișinău.

356


Ansamblul folcloric „Craii” de la Casa de cultură Talmaza, participant la festivalul „Persicilor” din Tudora.

Ansamblul „Craii” la concertul consacrat zilei de 8 Martie la Casa de cultură, Talmaza.

Ansamblului vocal de copii „Mugurașii”, conducător artistic Valentina Surdu, acompaniator Radu Purcărean.

357


În scena soliștii vocali de la Casa de cultură Radu Purcarean, Leonid Caeșbîrnă și Viorel Juravschii.

Ansamblul de dansatori „Izvoraș” de la Casa de cultură Talmaza conducător artistic Anatol Cadu.

Prezintă ansamblul de dansatori „Izvoraș” în cadrul concertului de 8 Martie, conducător artistic A. Cadu.

358


Ansamblul vocal de copii „Mugurașii”, conducător artistic Valentina Surdu, acompaniator muzical Radu Purcarean.

Ansamblul vocal de copii „Mugurașii”, conducător artistic

Valentina Surdu.

359


Ambele ansambluri vocale de copii „Mugurașii”, grupa celor mari și celor începători.

O prezentare a Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din satul Talmaza la sărbătorile pascale. În imagineEugen Prutean, primarul satului, Pavel Surdu, director Casa de cultură, preotul paroh Foca Timuș, Tamara Noroșan, bibliotecară,

Elizaveta Pronoza, centrul de artizanat „Arta pănușii”, Tatiana Pușcă, Centrul de artizanat„Zborul Fantaziei”, Elena Caragia, enoriașă.

360


Ansamblul folcloric „Craii” face prezentări în satul Nezavertailovca, raionul Slobodzeia cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și Anul Nou.

361


Ansamblul folcloric „Craii” la festivalul raional Ștefan-Vodă consacrat familiei.

Prezentarea dansatorilor la sărbătoarea„Hramul satului” în ziua de 28 august 2018

Stadionul este inundat de spectatori. Părinții își admiră odraslele.

362


Comentarile ar fi de prisos.

Aceștia-s artiștii dansatori din Talmaza, spune moderatoarea. Să le aplaudăm lor, că au meritat. BRAVO!!!

363


Vasile Ciolacu a cucerit Scaunul Domnitorului.

Ansamblul vocal de copii „Mugurașii” de la Casa de cultură ne dă de știre că sosește primăvara.

Anastasia Bujujan, solista ansamblului „Mugurașii”

364


Ansamblul de dansatori „Izvoraș” a evoluat pe arena internațională devenund potențiali concurenți ai multori colective din alte țări. În imagine „Izvoraș” la festivalul din România.

365


LA SĂRBĂTOAREA VINULUI „AŞA-S TOAMNELE LA ŞTEFAN-VODĂ”

Îmbrăcăminte domnească de odinioară demonstrată de tălmăzeni a fost apreciată cu aplauze de public.

Primarul și viceprimarul în fruntea coloanei din Talmaza

366


367


O poză de totalizare a sărbătorii vinului„Așa-s toamnele

în Ștefan-Vodă”, iar alături avem totalurile juriului.

368


Cîtă atenție și încurajare: Traje-ți, încă, încă oleacă băieți, căutați să nu rupeți frînghia că nu-i a noastră!

Ansamblul vocalde femei de la Liceul Teoretic „Ștefan Ciobanu”

369


Ansamblul „Mugurașii” de la Casa de cultură, conducător artistic Valentina Surdu evoluiază la Televiziunea Națională cu ocazia sărbătorilor pascale. Anul 2018. Printre întrerpreți, în mijloc, istețul și cel mai de treabă cîntăreț, solist al

ansamblului Lucian Surdu. Bravo Luciane, bravo bunicilor, care reușesc să crească astfel nepoții.

370


Așa-s nunțile-n Talmaza! Ansamblul de dansuri „Izvoraș” imitează o nuntă ca-n Talmaza cu toate obiceiurile.

În imaginile alăturate vedem nuntașii, dar și mireasa cu mirele,

nanașii, socrii – cei mari și cei mici, iar dansatorii toți sunt

vornicei și druște.

371


Pavel și Valentina Surdu – 40 de ani împreună pe tărîmul culturii. Au crescut și au aranjat în

viață copii, cresc nepoții și activează productiv pe tărîmul demnei profesii – OM de cultură.

Încheiem acest subtitlu, cum este primit de Anul Nou 2019, cu prezentarea cetei „Craii” de la Talmaza.

372


MUZEELE, MEŞTEŞUGĂRITUL POPULAR ŞI ARTIZANATUL

Acest subtitlu îl deschidem cu o imitație a serbării „La izvor”, (ziua de iarbă verde), băr- bații au curățat fîntîna, iar gospodinele au făcut ordine în jurul fîntînii, au pregătit bucate (deja de post – începutul postului sfi nților Petru și Pavel) și-i invită pe toți la masă. Frag-ment din creația populară a tălmăzenilor.

– MUZEUL LICEULUI „ŞTEFAN CIOBANU” „DIN SUFLET, SUFLET RĂSARE”

Conferința fi nală a proiectului „Generații tinere active pentru trecut” a avut loc la muzeul„Din sufl et, sufl et răsare” din localul Liceului Teoretic „Ștefan Ciobanu” din Talmaza.

La conferință au fost prezentate expoziții reprezentative a 17 muzee din cele 19 existente în localitățile raionului. La Talmaza, la Liceul Teoretic „Ștefan Ciobanu” s-a depus mult sufl et pentru a valorifi ca toate posibilitățile de care dispune populația satului de a prezenta tezau-rul moștenit. Nu întîmplător vîrful prezentărilor l-a ocupat acest muzeu, care la acea vreme trecuse întru-n nou spațiu al edifi ciului liceului.

Eleonora Pușcă, inițiatoarea și promovatoarea ideii de fondare a muzeului „Din sufl et, sufl et răsare”

În camară la mama acasă, cu cîtă stăruință ea așeza toate podoa-

bele, toată zestrea era în casa mare, în cămară.

373


374


375


O trecere în revistă a muzeului „Din sufl et, sufl et răsare” de comisia raională la nivel de conducere a raionului Ștefan-Vodă.

O totalizare a celor vizionate o face vicepreședintele raionului Vasile Gherman.

376


– MUZEUL GIMNAZIULUI „ANATOL SÎRGHI” „LA CASA BUNEILOR”

Muzeul ocupă o odae – casă mare, unde fi gura principală este eroul internaționalist Ana-tolie Sîrghi, numele căruia îl poartă instituția, și ograda impovizată cu obiecte de uz casnic. Activul muzeului a fost reprezentat în anul de studii 2014-2015 de 6 elevi din gimnaziu. În muzeu sunt păstrate exponate preponderent din domeniul etnografi ei, colecționate de la populația din localitate.

6 elevi inițiatorii și promotorii muzeului „Anatol Sîrghi”, în mijloc Nicoleta Vremere.

377


– MEŞTEŞUGĂRITUL ŞI ARTIZANATUL

Centrul de artizanat „Arta pănușii” de la Casa de cultură din Talmaza, conducător și maiestru Elizaveta Pronoza.

Expoziție a Centrului de artizanat „Zborul Fantaziei”, conducător și maiestru Tatiana Pușcă și a Teatrului dramatic„Flori de măr”, conducător Anna Corciac.

378


O expoziție a mîinilor dibace de la Casa de cultură din Talmaza.

379


Articole create de Ana Corciac de la Casa de cultură Talmaza.

380


• OCROTIREA SĂNĂTĂȚII

Sănătate – Starea bună a unui orga- nism, în care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat.

Ion Țîbîrnac, director Centrul de Sănătate Talmaza, medic.

Deschiderea ofi cială a Centrului de Sănătate

din Talmaza.

381


O întrunire a personalului Centrului cu participarea președintelui raionului Ștefan-Vodă Nicolae Molozea.

382


Medicul terapeut Lidia Ciolacu primește pacienții.

383


Colectivul medical al Centrului de Sănătate Talmaza.

384


• SPORTUL LA TALMAZA

Sportul a fost o preocupare permanentă pentru tinerii de la Talmaza. Deși baza sportivă nu este destul de dezvoltată, totuși cele 2 săli sportive, stadionul, școală sportivă, au con-tribuit la pregătirea unor sportive de performanță. Echipele de la Talmaza participau la competițiile sportive, inclusiv cele de fotbal. Unul din sporturile preferate la Talmaza este „Lupta liberă”. La acest capitol merite deosebite a obținut antrenorul Efi m Vremere, care antrenează tinerii din sat timp de 40 de ani, avînd la număr peste 1500 de discipoli, din care 100 au devenit campioni sau premianți ai diferitor competiții republicane și internaționale.

Festivitate dedicată Zilei lurătorilor medicali la Ștefan-Vodă.

Efi m Vremere, antrenor emerit al RM, medalia

„Meritul Civic” (2005), vice-campion European, anul 2002.

Ghenadii Tulbea, maestru Emerit al sportului, vicecampion mondial la lupte,

anul 2003, dublu campion al Europei, anii 2001, 2002.

Valeriu Rudic

385


Luptătorul și învingătorul campionatului universitar la lupte libere Valeriu Rudic, Talmaza.

În ambele poze Nicolai Ciobanu după luptă și în fruntea delegației Republicii Moldova la Jocurile Olimpice din vara 2016 la Rio de Janeiro cu drapelul Republicii Moldova.

Campionatul Mondial, 2003, fi nala disputată de Ghenadii Tulbea la New York.

Pim-ministrul Pavel Filip înmînează drapelul Republicii Moldova talmazeanului Nicolai Ciobanu, membru al

echipei republicane la Jocurile Olimpice din vara anului 2016 de la Rio de Janeiro, Brazilia.

386


În ring Nicolai Ciobanu, multiplu campion național.

Nicolai Ciobanu, purtătorul drapelului Republicii Moldova la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro în vara 2016.

Luptătorul tălmăzean Nicolai Ciobanu în categoria de pînă la 70 kg participă pentru a treia oară la JO de la Riode Janeiro. A prezentat Moldova și la la Jocurile Olimpice

de la Beijing și Londra.

În imagine, arbitrul Efi m Vremere, antrenor Emerit al RM, gradul didactic superior. Printre discipolii săi: Vasile Carajia, campion al URSS, Genadie Tulbea, campion mondial și European, Nicolai Ceban, maestru internațional, campion al Europei, Andrei Prepelița, maestru internațio-nal, campion al Europei, Maxim Perpelița, maestru în sport, Ion Vremere, maestru în sport. Total medalii obținute la campionatele RM – 96, campionatele Europei și mondiale – 23.

387


Valeriu Pădureț, viitorul campion mondial la lupte libere

De aici s-a început sportul cel mare, spune Valeriu Pădureț

388


Inaugurarea ministadionului la Gimnaziul „Ștefan Ciobanu”

Astfel arată terenul sportiv de la gimnaziul „Ștefan Ciobanu”, construit din grantul obținut de primăria satului.

389


Înainte de competiții evoluează ansamblul vocal „Mugurașii”.

Tinerii tălmazeni își încearcă puterileși dibăcia la stadion sub aplauzele sătenilor.

Echipa de fotbal a tălmăzenilor.

390


Trofeele obținute în cadrul competițiilor sportive.

Oamenii își fac istoria. Efi m Vremere și-a făcut istoria sa. A educat peste 1500 de tineri sportive tălmăzeni, din care 100 au devenit campioni de toate nivelurile. La campionatele naționale au fost obținute

96 de medalii, alte 23 de madalii au fost obținute la campionatele Europene și Mondiale. Bravo maestre!

391

CAPITOLUL V: ALTE DOMENII

– MAMELE EROINE

Prutean Anastasia, a născut, a crescut și a educat 9 copii. Onoare și Slava Vouă!

Ababii Varvara, a născut, a crescut și a educat 13 copii. Onoare și Slavă Vouă!

392


Moscalu Maria, a nascut, a crescut și a educat 14 copii. Onoare și Slavă Vouă!

Ozarenschii Eugenia, a născut, a crescut și a educat 12 copii. Onoare și Slavă Vouă!

393


Carajia Marfa, a născut, a crescut și a educat 10 copii. Onoare și Slavă Vouă!

Struț Marta, a născut, a crescut și a educat 9 copii. Onoare și Slavă Vouă!

394


Prutean Vera, a născut, a crescut și a educat 10 copii. Onoare și Slavă Vouă!

Sultan Claudia, a născut, a crescut și a educat 13 copii. Onoare și Slavă Vouă!

395


Ciolacu Vasilisa, a născut, a crescut și a educat 10 copii. Onoare și Slavă Vouă!

Lungu Agafi a, a născut, a crescut și a educat 8 copii. Onore și Slavă Vouă!

396


Rusoi Maria, a născut, a crescut și a educat 9 copii. Onoare și Slavă Vouă!

NOTĂ: Buchetele de fl ori înlocuiesc pozele de care cei apropiați nu dispun.

Vlas Varvara, a născut, a crescut și a educat 9 copii. Onoare și Slavă Vouă!

397


Pronoza Claudia, a născut, a crescut și a educat 9 copii. Onoare și slavă Vouă!

– MIRESELE DIN TRECUTUL APROPIAT DIN TALMAZA

La jubileul de aur al căsniciei lui Alexandru și Olga Bodean. Valentina Mereuțăși Pavel Surdu la înregistrare

398


Mireasa Valentina îmbracă inelul pe mîna mirelui Pavel.

Tinerii însurăței Aurelia și Dumitru Grosu și nuntașii

399


Mireasa Olea (Liolea) Volcov, mirele Petrea Vremere, nănașii Tasea și Nadejda Slesarenco. Anul 1948.

Tinerii însurăței. Mireasa Claudia Sofonov, mirele Serghei Ciapă cu nănașii Grigore și Pașa Cucerenco.

400


O coincidență. În imaginea anterioară mirele și mireasa sunt părinții mirelui. Vova Vremere, mireasa Eugenia, nănașii Dumitru și Raisa Vremere. Anul 1973, după un sfert de secol.

401


Nuntașii la nunta miresei Eugenia și a mireleui Constantin Godiac

Tinerii, mirele Anatolii Godiac, mireasa Feodosia Grosu, nanașii Anastasia și Gavril Malachi.

402


Tinerii însurăței Zinaida și Nicolae Grosu, anul 1965

La o nuntă a moldovenilor deportați în Siberia după toate obiceiurile, anul 1949. Mirele Mișa Purcarean, mireasa Liuba Ciobanu.

403


Mirele Iașa Mereuță, mireasa Nadea Luchian, nanașii Valentina și Pavel Surdu.

Mireasa Valentina, mirele Ion Godiac, Nanașii Zinaida și Nicolai Grosu.

Mirele Colea Ozarenschii și mireasa Anastasia Ceapă.

404


Părinții Tihon și Valentina Leșanu la căsătoria fi icei.

Mireasa Liuba Grosu și mirele Slavic Cuculescu.Nănașii Aurelia și Dumitru Grosu.

405


Tinerii însurăței Lilia și Valentin Ciornîi

Nuntașii de la căsătoria Vioricăi Godiac și a lui Alexandru Șalari.

Nanașii Liuba și Vladimir Saiînsus

406


Aici nunta-i mare. Tinerii Colea și Melania Ivanov, nănașii Petrea și Maria Albreht. Tot aici și soții Leonid și Valentina Bernaz, Vanea și Natașa Albreht, Fedea Pancenco cu soția.

Tinerii Vladimir și Maria Ababii, nănașii Filip și Agafi a Ilii, copiii:

Andrei Gogu, Ana Ilii și Aliona Rudenco.

Tinerii însurăței Colea și Nadejda Beșlic, nanașii Mișa și

Anastasia Burcă

407


Tinerii însurăței Mișa și Nastea Ozarenschii, nanașii Victor și Eugenia Bernaz

Părinții Marfa și Serioja Carajia sărbîtoresc căsătoria fi icei. Cîți vornicei și druște s-au adunat!

408


O nuntă în satul Tîrnauca, raionul Slobodzeia, anul 1971, nănașii tălmăzeni Polina și Vasile Grosu.

Nănașii Iulia și Trofi m Grosu în drum spre mireasă.

409


Nănașii Iulia și Vladimir își fac dătoria.

Tinerii însurăței Gheorghe Pleșca și Maria Vasilache, anul 1971, satul Talmaza

410


Tinerii însurăței Valentina și Grigore

Pușcă, însoțiți de nănașii Elizaveta și

Tudor Pușcă

Tinerii însurăței Elizaveta și Tudor Pușcă cu colegele

de școală.

Tinerii însurăței Valentina și Grigore Pușcă cu nănașii Elizaveta și Tudor Pușcă.

411


Tinerii însurăței Svetlanași Mișa Deliu cu nanașii Valentina și Gheorghe Cucerenco.

Tinerii însurăței Ludmila și Vladimir

Șișibarov cu nănașii Grigore și Valentina Pușcă.

O ceremonie de nuntă, părinții Elizaveta și Tudor Pușcă își mărită fi ica Svetlana. La nuntă participă feciorul lui Petru Banicov (în picioare) Gheorghe,venit la nuntă din orașul Saratov (Rusia). În dreapta Mihai Volontir, artist al poporului din RM.

412


Ceremonia cununiei. Mirele Sergiu Balîc și mireasa Mariana Struț în haine naționale la cununie în Biserică.Preotul le-a legat mîinile tinerilor și le face o trecere prin parterul bisericii.

Nunți moderne.Tinerii însurăței Ion Tulbea și Lilia Ciobanu, nanașii Aliona și Sergiu Pleșca.

Tinerii însurăței Tanea Vremere și Mișa Deliu, nanașii Oxana și Mihail

413


Pe aceste pagini ale cărții sunt plasate 41 de poze cu diferite mirese între anii 1948-2018 - 70 de ani, pe parcursul cărora se văd obiceiurile la ceremoniile de nuntă. Se observă că a dispărut la mireasă fataua cea mare cu diverse înfrumusețări artifi ci-ale puse pe capul ei.

Tinerii însurăței Andrian Pleșca și Olesea Godiac

Este și aceasta o tradiție frumoasă de a duce mireasa în brațe pînă la transport. De obicei, o fac toți mirii, dar nu toți au putere.

414


PETRECEREA ÎN ARMATĂ

Din vremurile trecute, durata serviciului militar în termen în Armata Sovietică era la marină 7 ani, apoi cinci ani, în trupele terestre – 5 ani, ulterior redusă la 3 ani. De aceea plecarea fi ului la armată pentru părinți și rude era o mîhnire mare, însoțită de bocete, iar recrutul fi ind legat cu prosoape era petrecut de rude, prieteni pînă la margena satului. Mîh-nită tare rămănea și iubita.

Anul 1951, e petrecut la armată Iașa Lungu (chirtic). Facem aici o remarcă, una din cele două fetițe de pe brațele băr-batului din dreapta e Nina Verebcian, iar cea din stînga e Dosia Oaserele. Cît de bogate erau familiile! Unde-s și cine-s acești 9 copilași de pe poză? Cei vîrstnici de mult nu mai sunt în viață. O imagine pe care n-am văzut-o niciodată și ea este o surpriză mare pentru autor, care își vede părinții în ochii copilăriei sale. La acea vremea aveam tocmai 13 ani. În rîndul doi din dreapta a treia persoană este mama mea, iar pe ultimul rînd, al doilea din stînga este tatăl meu, îl petrec pe fi nul de botez la armată.

415


Valerii Carai pleacă în armată.Slujbă ușoară îi urau de obicei.

Prietenii îl petrec în armată pe Ion Bolandău, anul 1971.

Anul 1952. Gavril Ploșnițăpleacă la armată.

416


Anatolii Godiac este încorporat în rîndurile Armatei Sovietice. În imagine frații recrutului: Iașa, Ion și Gheorghe. Pe lîngă legăturile cu ștergare recrutului i se mai punea la piept o fl oare de mire sau vornicel. Anul 1957.

Pe Oleg Slesarenco îl petrec în armată toate rudele și o mulțime de copii.

417


– SECURITATEA ŞI ORDINEA PUBLICĂ

Tihon Leșan, maior, milițian de neînlocuit, timp de 25 de ani a făcut serviciul la paza ordinei publice în Talmaza.

Președintele Sovietului sătesc Gheorghe Nistor și milițianul de sector Tihon Leșanu.

Milițianul Tihon Leșan discută cu Filip Carajia.

418


Comisarul raional de poliție Andrei Trofi mov și polițiștii sectorului Talmaza, la o întîlnire publică cu cetățenii sectorului „Vîrîț”, satul Talmaza.

Inaugurarea serviciul antiincendiar cu înzestrarea acestuia cu autămașină cpecială.Deschide ceremonia primarul satului Eugen Prutean.

419


Secvențe de la ceremonia de inaugurare

Inspectoratul de poliție formează în sat sectoare de supraveghere de vecini. De altfel, cînd are loc vreo infracțiune,la întrebările anchetătorului răspunsul e unul: Nu știu, nu am văzut nimic!

Ordinea de protocol este în toate activitățile ofi ciale. Aliniere! Drepți! Aliniere la dreapta! Raport.

420


Cu ocazia deschiderii „Aleiei de Siguranță” în Talmaza colaboratorii de la Comisariatul raional de poliție au organizat întîlniri cu populația satului, inclusiv cu elevii în școli.

Polițiștii de sector printre elevii școlii din Talmaza.

421


Poze de la deschiderea ofi cială a „Aleei de Siguranță” în satul Talmaza.

Întîlnirea comisarului raional de poliție Ștefan-Vodă Andrei Trofi mov cu cetățenii satului Talmaza.

422


LOCURI DE RECREAŢIE LA TALMAZA

Prin anii 1970 colhozul „Miciurin”, președinte Victor Spatari, deschide în dumbrava„Valea Teti” tabăra de odihnă „Ghiocel” pentru elevii din Talmaza. Pe atunci acesta era

amenajată din corturi pentru 100 de copii, fondator al taberei fi ind directorul Școlii nr.2 din Talmaza Gheorghe Nistor.

Directorul taberei „Ghiocel” Gheorghe Nistor primește raportul de la instructorul de pioneri din lagăr privind ordinea și disciplina.

Primind raportul, directorul taberei ordona: Atenție! De ridicat drapelul! Fruntașii, sub imnul Uniunii Sovietice, abordează drapelul, ceilalți stau în poziție de „drepți”.

423


Mai tîrziu, colhozul construiește 20 căsuțe pentru copii, iar numărul copiilor în tabără s-a mărit pînă la 200 de persoane, care se odihneau în trei schimburi.

Cu regret, tabăra „Ghiocel” în perioada de privatizare a fost distrusă. Ulterior Consiliul raional Ștefan-Vodă construiește o tabără modernă „La Dumbrava”.

424


425


Stăpînul acestei zone de recreație Trofi m Grosu este în așteptarea turiștilor și a tălmăzenilor, care doresc să se odihnească.

426


427


428


429


• MESAGERII SATULUI DE ODINIOARĂ ÎN SOVIETUL SUPREM AL RSSM ŞI ÎN SOVIETUL SUPREM AL URSS

Liuba Bolandău

Maria Beșlic

Membrii, delegați ai Congresului Autorităților Publice Locale și Regionale la Consiliul Europii, anii 2000-2003.În imagine G. Rotundu, primar de Soroca, S. Urechianu, primar general de Chișinău, N. Grosu primar de Talmaza.

Maria Băligari

Maria Corciac

Leonid Pronoza

Nicolae Grosu

430


Nicolae Grosu, primarul satului Talmaza, în anii 2000-2004 a fost reprezentant al societății civile din Republica Moldova la Congresul Autorităților Publice Locale și Regionale la Consiliul Europei, Strausburg, Franța.

Îi imagine delegații Republicii Moldova S. Urechianu, N. Grosu. Gh. Rotundu la Congresul Autorităților Publice Locale și Rgionale la Consiliul Europei la una din ședințele Comitetului de Dezvoltare Durabilă

431


• DIVERTISMENTE FAMILIARE, COLEGII DE CLASĂ ŞI CONSĂTENII

Familia este considerată elementul natural și fundamental al societății și reprezintă temelia societății care asigură funcționlitatea și continuitatea poporului.

432


Cîtă fericire, să-ți vezi copiii și nepoții împreună. De această fericire se bucură familia Valentinei și lui Grigore Pușcă.

Familia soților Vera și Ion Prutean – o familie fericită și împlinită.

433


O bogăție sufl etească mare a tuturor generațiilor din familia Verei și Ion Prutean. Astfel de familii sunt o mîndrie a satului și de neam. Probabil, acest dar este dat de la Dumnezeu.

O altă dinastie fericită este cea a familiei lui Andrei și Anastasia Prutean. Nu vom reuși să-I nominalizăm pe toți, dar cei ce vor răsfoi cartea, probabil îi vor recunoaște.

434


Dinastia familiei Alexandru Volcov. În imagine Nadejda Slesarenco (Volcov) cu soțul Evstasii, Olga Vremere (Volcov) cu soțul Petrea, nepoții Oleg, Vladimir, dar parcă-i poți pe toți numi.

În imagine, de la stînga, Liza Pușcă, Tamara Vremere, Natalia Pridvornîi, Ana Sîrghi, Svetlana Deliu, Dașa Tcaciov, Tudor Pușcă, (jos) Mihai Deliu, Sveta Colesnicov, Mișa Deliu.

435


O ceremonie familiară a fraților autorului – Vasile și Dumitru Grosu

436


Familia lui Vladimir Cîmpeanu (Polevai), care la vîrsta de 4 ani, împreună cu părinții Mina și Ecaterina, sub represiile regimului sovietic, s-a retras pentru totdeauna în primăvara anului 1944 în România. În imagine Vladimir Cîmpeanu (medic) la vîrsta de 80 ani.

437


Personalități cunoscute, cu regret, majoritatea din ei nu mai sunt printer noi.

O familie – două destine. În imagine odraslele familiei Grosu: (din stînga) Ecaterina (Grosu) Polevai învățătoare, 93 de ani, Vanea Grosu, colhoznic, 78 de ani, Sofi a (Grosu) Mănușă, silvicultor, 92 de ani, Serghei Grosu, colhoznic,86 de ani. Soarta le-a fost diferită, bărbații fi indu-le persecutați de regimul sovietic în anii 1940-41, cele două surori s-au retras cu traiul în martie 1944 în România pentru totdeauna, activînd după profesiile lor pînă la pensionare.

438


După cum scriia Em. Bucov: Pleacă o mamă în rodom / Bucure-te țară se naște un Om. Aici avem patru nou născuți într-o zi: Tolea Ciornîi cu Axenia, Andrei Gorila cu Nina, Grigore Pușcă cu Valentina și Vladimir Sîrghii cu Galina.

Soții Roman și Vasilisa Ciolacu își sărbătoresc jubileul de 50 de ani de la căsătorie, Autorul și aici își vede mama sa. Ce surprize-mi fac pozele vechi.

439


Cei 14 copiii ai Mariei și a lui Fedea Moscalu, al 14 face poza. În fi ecare an de Paștele Blăginilor se adună la mormîntul părinților din cimitirul centru din Talmaza.

Frații Trofi m și Nicolae Grosu cu soțiile Iulia și Maria.

440


O amintire - după sfîntul botez al creștinismului alături de mămica. Familia Anastasiei Prutean.

Dinastia familiei lui Isidor Vremere: Grigore, Spiridon, Mihail, Emilian, Ecaterina și ParascovIa cu soțiile și bărbații, de asemenea cu nepoții.

441


Alte vremuri am trăit și am lucrat ar spune acuma aceste mult stimate doamne – mame, învățătoare, cîntărețe. Din stînga: Ana Badulescu, Eudochia Chiperi,

Claudia Șcerbina și Eugenia Vremere.Doi colegi: Alexandru Starenco,

Grigore Vremere.

Ana Badulescu cu fi ica Lidia

Andrei Ciolacu, absolvent al Școlii nr. 1, conducător de

gospodărie.Lidia Bădulescu, absolventa Școlii medii nr.1 Talmaza.

Liuba Gorea, absolventă a Școlii nr.1, Departamentul cadre, Parlamentul RM.

Vladimir Cîmpeanu, student la medicină, anul 1958, Timișoara.

Victor Bădulescu cu colegele de clasă

442


Eugenia Deliu, absolventă a Școlii Nr. 1 Talmaza.

Învățătorul de matematică, diriginte Afanasii Costin cu clasa sa.

Valentina și Tihon Leșanu cu familia sa, fi nii și nepoții.

„Odnoclassniki”. Rămănem cu speranța că-i veți recunoaște.

443


Valeriu Mănușă, absolvent al Școlii nr. 1, Talmaza Absolvenții ai Școlii nr. 1, Talmaza: Evstafi i Cibotarenco,activist de partid și de stat, Simion Bujujan, învățător,

Anatolii Malina, electrician, șef rețelele electrice raionale, Tudor Băligari, activist de partid și de stat.

La o masă de Ziua agricultorului, anul 1976.

Maria Vremere, șefa grădiniței de copii. Maria Cibotarenco, învățătoare de chimie.

444


Maria Vasiliev, conf. univ., dr., șefă Departamentul Formare Continuă Cadre Didactice, Universitatea Tehnică a Moldovei.

445


Conf. univ. Maria Vasiliev cu o grupă de diplomanți ai Universității Tehnice a Moldovei.

Ion Ciornîi (în stînga), absolvent al Școlii medii nr.2, diplomat la Ministerul Afacerilor Externe RM, ambasador în Republica Belarus cu soția Ludmila și copii.

446


Mai jos în imagine absolventul Școlii medii nr.1 din Talmaza și Universității de Medicină din Chișinău, Ion Corcan, doctor

habilitat, prorector la Universitatea de Medicinădin Alma-Ata (Kazahstan), în dreapta, fratele său Gheorghe.

Sergiu Pleșca, Președinte Judecătoria Căușeni

Ambasadorul RM Ion Ciornîi în Republica Lituania înmînează Președintelui Republicii scrisoarea de încredere.

Profesorul Gheorghe Nistor cu discipolii săi: Ion Ciornîi, ambasador, Sergiu Gutium, colaborator

științifi c la Academia de Științe RM.,Maria Vasiliev, conf. univ., Universitatea

Tehnică a Moldovei.

447


Colonelul Ion Vlas în fața efectivului, orașul Harcov, Ucraina.

Absolventul Școlii nr. 1, Talmaza Ion Vlas, colonel de miliție, regiunea Harcov, Ucraina.

448


Tălmăzencele Drăgălina Cheptănari și Inga Grișanu – două privighetori ale muzicii de operă.

449

CAPITOLUL VI: OAMENII – CEA MAI ÎNALTĂ VALOARE ȘI NOBILĂ A SATULUI TALMAZA

Bogăția de cea mai înaltă valoare și nobilă a satului Talmaza o constituie oamenii. La toate etapele istorice satul a avut și are parte de oameni gospodari și buni administratori. Școlile din sat au plămădit și au dat societății o întreagă pleadă de oameni remarcabili, cunoscuți în țară și departe de hotarele ei. Performanțele obținute de tălmăzeni sunt rodul muncii a multor generații. Talmaza a devenit cunoscută, afi rmîndu-se la nivel național și internațional, nu numai prin succesele în muncă, dar și prin marile personalități – profesori și savanți, pedagogi, demnitari de stat și politicieni, conducători de gospodării, medici, ingi-neri, agronomi, juriști, sportivi de performanță etc. Aceste personalități, cît și realizările lor, merită să fi e cunoscute de generațile care vin, deoarece ei au fost și sunt acei care au între-ținut și întrețin mereu vie fl acăra cunoștințelor și a istoriei și prin a căror eforturi și sacri-fi cii, propriu zis, s-a zidit și a propășit Talmaza de astăzi. Vor trece anii, decenii și secole, viitoarele generații vor admira personalitățile remarcabile care s-au născut, au fost educați, au învățat în școala din sat.

Ștefan Cioban, profesor universitar, Om politic de forță, Director General

Învățămînt, Ministru al Culturii, Academician, vicepreședinte AȘ,

România

Valeriu Rudic, academician, doctor habilitat, profesor universitar,

dierector Institutul Microbiologie și Biotehnologie A.Ș.M., Om Emerit

al RM, Cetățean de Onoare al raionului Ștefan-Vodă

Semion Grossu, președinte de colhoz, șef direcție, secretar CR PCM,

Președinte Consiliul de Miniștri RM, Prim- secretar al CC PC RSSM

450


Vasile Grosu, pedagog, director de școală, cercetător, muzeograf, doctor în istorie, Cetățean de Onoare al raionului

Avram Malachi, conducător de întreprinderi agricole, deputat

Sovietul Suprem RM

Georghe Chiperi, pedagog, director șc. nr. 2 Talmaza, Învățător Emerit.

Tudor Covali (Băligari), pedagog, lucrător de partid și de stat

Tudor Pușcă, pedagog, lucrător de partid și de stat

Grigore Pușcă, pedagog, director Liceul Teoretic „Ștefan Ciobanu”

Gheorghe Roșca, agronom-șef, conducător de gospodărie agricolă

Simion Caisîn, matematician, rector Institutul de Formare Continuă

Trofi m Grosu, hidroameliorator, conducător de gospodărie, fermier.

Cetățean de Onoare al satului Talmaza

451


Ion Vlas, colonel de miliție, regiunea Harcov, Ucraina

Alexandru Grosu, colonel, trupele de carabineri, Republica Moldova

Vladislav Procopii, locotenent colonel AN, decan Facultatea Științe Militare AM

Valentina Ciapă, consultant principal, Direcția învățămînt general, Ministerul

Educației, Departament Formare Continuă Culturii și Cercetări,

profesor de matematică

Maria Vasiliev, conf. univ., Dr., șef Departament Formare

Continua, Cadre Didactice, Universitatea Tehnică

Liuba Gorila, conf. univ.Universitatea Pedagogică Tiraspol

cu sediul la Chișinău

Vladimir Grosu, jurist, doctor în drept, profesor universitar, facultatea

de drept USM, reprezentant al Guvernului la Comisia Veneția, la CEDO Strausburg, viceministru,

ministru al Justiției

Dumitru Grosu, judecător, Curtea Supremă de Justiție, RM

Mihail Grosu, arhitect or. București

452


Anatol Bolandău, pilot de aviație Vladimir Sîrghi, șef Rețelele Electrice Centru, electrician Emerit CSI

Sergiu Pleșca, Președinte Judecătoria Căușeni

Gheorghe Nistor, pedagog matematician, președintele Sovietului

sătesc Talmaza

Iurie Cheptănari, medic dermatolog la spitalul raional Ștefan-Vodă

Romeo Șcerbina, conf. univ., secretar executiv al Ligii Medicilor din Moldova, membru al Asociației Chirurgilor din RM, medic chirurg

Spitalul Clinic de Urgență Chișinău, Cetățean de Onoare al satului Talmaza

Svetlana Guzgan, Inspector Superior Direcția Învățămînt și Educație, Consiliul Raional Ștefan-Vodă

Olga Rusu (Deliu), medic pediatru Spitalul Raional Ștefan Vodă

Vladimir Baligari, profesor, director adjunct școala profesională,

vicepreședinte raionul Ștefan-Vodă

453


Evstafi i Cibotarenco, lucrător de stat și partid

Iurii Roșca, radionavigator la interprinderea MoldAtsa Aeroport

Inter-Chișinău

Victor Bădulescu, Director GeneralI.S „Radiocomunicații”

Pavel Surdu, director Casa Cultură Talmaza, Eminent al Culturii

Nichifor Luchian, președinte de gospodărie, agronom-șef

Anatol Vlas, președinte de gospodărie, primarul s. Grădinița

Ion Ciornîi, diplomat, ambasador al RM În Republica Lituania, Republica

Belarus, consul al RM în Ucraina

Andrian Pușcă, maior, șef Secția Documentare

Tihon Leșan, maior, polițist de sector

454


Valentin Ciornîi, maior, radiocomunicații,

Armata Națională a RM

Anton Sîrghi, conducător de godpodărie, viceprimar s. Talmaza

Mihail Deliu, pedagog Școala nr. 2, Cetățean de Onoare al s. Talmaza

Valentin Surdu, constructor, șef-șantier or. Tighina

Genadie Tulbea, vicecampion mondial, triplu campion european lupte libere

Nicolai Luchian, pedagog, director șc. nr. 1, școala pedagogică,

viceministru învățămîntul public RSSM

Anton Lișiță, capitan rang III, Flota Maritimă de Nord, Murmansk, Rusia

Leonid Pronoza, brigadier, Erou al Muncii Sociliste

Natalia Pridvornîi, medic Centrul de Sănătate s. Olanești, Cetățean

de Onoare al raionului Ștefan Vodă

Firește, Talmaza își are și mulți alți mesageri, care, fi ecare în felul său, poartă cu onoare cinstea și buna imagine a acestei vechi localități de pe malul Nistrului.

455


– UNELE SECVENŢE DIN BIOGRAFIA ACADEMICIANULUI VALERIU RUDIC

Academicianul Valeriu Rudic și fermierul Trofi m Grosu - Cetățeni de Onoare ai satului Talmaza.

Istoria științei în imagine.

456


Acad. Valeriu Rudic, director Institutul de Microbilogie și Biotehnologii, Conferința Internațională de Biotehnologie, ediția a II-a, Chișinău.

Academicianul Valeriu Rudic la 70 de ani.

457

CAPITOLUL VII: ŞI ÎNTR-O PĂDURE FRUMOASĂ – SE GĂSEŞTE USCĂCIUNE

SATUL SE STINGE CA O LUMÎNARE

Dedic această carte celora, care în pofi da greutăților și vieții complicate din ultimele dece-nii, rămîn la baștină, rămîn la casa părintească. E dureros la inimă și în sufl et să vezi de-a lungul străzilor satului case părăsite. Copii au plecat în lume, iar părinții s-au stins din viață și rămîne biata lor casă în bătaia vîntului și a ploilor pînă și ea dispare de pe pămînt, stin-gîndu-se ca o lumînare. Aducem mai jos cîteva poze cu casele din sat părăsite. E momentul să expun tot aici cititorului și niște versuri de Emilia Plugaru, care mult completează cele relatate mai sus.

458


459


460


461


462


Satul Talmaza, la fel ca și majoritatea localităților rurale din țară, este astăzi ca o lumă-nare cînd îi arde toată parafi na. De situația creată ne mărturisesc datele statistice din ultimii 30 de ani. Numărul populației a scăzut de la 10,5 mii, anii 1985-1990, pînă la 7,0 mii în anul 2018, natalitatea în această perioadă a scăzut de la 270-290 în medie pe an pînă la 70-72 în anul 2018. Se sărbătoreau anual 56-60 de nunți. În cele 2 școli medii și una începătoare la întîi septembrie veneau 8 clase de-a întîia a cîte 30 copii în clasă, în anul 2018 – trei clase a cîte 20-22 elevi, iar școala începătoare a dispărut. În anii 1985-90 în medie pe an se constru-iau 50 case noi, satul creștea în teritoriu, deschizînd anual noi străzi și atingînd numărul de 52 de străzi și stradele.

CÎTE CEVA DESPRE AUTORUL CĂRŢII, ŞI O MĂRTURISIRE LA SFÎRŞIT DE DRUM

Este fi resc ca cititorul să cunoască cîte ceva despre autorul cărții pe care o citește. Și dat fi indcă autorul plătește, în cazul nostru toate cheltuielile legate de editarea cărții, el nu sără-cește pe nimeni, scriind cîteva pagini cu anexarea unor poze despre originea sa, despre moșii și străbunii săi, cât și despre viața sa. Rudele mele, după tată, provin de la un mic proprietar din orașul Cetatea Albă, iar cele după mamă coboară dintr-o familie de gospodari cu numele

Rogai din Tanatari, județul Tighina. Răs- trăbunelul după tată Pantelemon Grosu descinde dintr-o categorie de mici burghegi din orașul Cetatea-Albă. El a avut cinci feciori, dintre care patru s-au căsătorit și au trecut cu traiul în satul Caplani, județul Cetatea-Albă, iar al cincilea fecior Erofei Grosu – străbunicul meu trece să locuiască în satul Talmaza (același județ), unde se căsătorește cu fi ica unui gospodar înstărit Andrei Purcăreanu - Agafi a. Fiica Natalia, a altui fecior al străbunelului, căsătorit la Caplani, Alexei, se căsătorește la Talmaza cu un gospodar – Nicolae Ciobanu, inter-sectîndu-se, astfel, relațiile de rudenie ale familiei Grosu cu cea a viitorului academi-cian și om politic Ștefan Ciobanu. Primul

Părinții autorului, Ion și Maria Grosu, oameni gospodari de la țară, cunoscuți din neamul lor de toți oamenii din sat, care

toată viața și activitatea lor și-au dedicat-o prelucrării pămîntului și educării copiilor.

463


fecior al străbunelului Erofei Grosu, Filip, absolvind școala din Talmaza își continuă studiile în domeniul pedagogiei, fondează școala norodnică din satul Olănești, unde lucrează o vreme, apoi este trecut cu lucrul pe tărîmul pedagogiei la Cetatea-Albă, devine învățător Emerit, lucrănd în acest domeniu pînă la pensionare. A trăit 104 ani. Una din fi icele lui Filip Grosu, Claudia se căsătorește și devine soție a marelui savant chimist, academician la AȘ din Mol-dova Antonie Ablov.

Vasile, cel mai mare fecior din familia părinților, lucrează multă vreme pe tărîmul pedagogiei, învățător de istorie, director de școală, director al Institutului de Arheologie al AȘ din Moldova, doctor, vicedirector la Muzeul de Etnografi e și Istorie Naturală. Dumitru, cel de-al treilea fecior – judecător de profesie, membru al Colegiului Civil la Judecătoria Supremă a Republicii Moldova. Feodosia, sora autorului – croitoreasă de profesie, toată viața a lucrat croitoreasă în satul natal.

Gustul pîinii l-am afl at din frageda copilărie, lucrănd de rînd cu părinții în gospodăria proprie, care avea 5 deseatini de pămînt, mai lua și în arendă la 5-6 deseatine, avea o pereche de cai și o pereche de boi, aveau vacă și oi, porci, păsări de care neapărat îngrijeam noi, copiii. Cînd părinții se duceau la cîmp, tatăl ne lua și pe noi, trei feciori. Duceam calul de căpăstru la cultivarea porumbului și plîngeam pe ascuns, ca să nu mă vadă tata, cănd calul potcovit mă călca pe picioarele goale. Duceam apă de băut prășitorilor și cosașilor. Odată cu colectivi-zarea am trecut cu munca pe ogoarele colhozului de rînd cu vîrstnicii, la cîrnitul plantațiilor de bumbac, apoi la strînsul fulgilor de bumbac, trăgeam grebla cea mare cu picioarele goale pe miriștea ascuțită după ce se străngeau brazdele de spicoase, deavalma cu vîrstnicii lucram la batoză cu „sutca” (24 de ore) la treieratul spicoaselor. Pe noi, băeții, brigadierul ne punea la tras pleava, un lucru foarte colbos și pe după miezul nopții adormeam pe sub scîrtele de paie, un lucru destul de periculos, fi indcă noaptea puteai să fi i călcat de un careva transport. La 14 ani deja lucram socotitor în brigada pomicolă, continînd să învăț în clasele a 7, a 8 și a 9. În anul 1965 am absolvit Facultatea de economie, devenind economist în gospodăria din sat, în pofi da repartizării de Comisia de Stat în raionul Ungheni, m-am întors la baștină începînd să lucrez economist în colhozul din sat. Din copilărie mi s-a insufl at de la tata și turnată în sufl et de mama dragostea de satul natal, de baștină. Acest sentiment era cultivat în familie și el m-a însoțit toată viața. Aici, la Talmaza, am lucrat toată viața mea conștientă pînă la acești peste 80 de ani, refuzînd orice propunere de avansare la posturi de partid și de Stat destul de prestigioase. Și nu am greșit.

Mi-a mai pămas o singură pasiune, una nouă și veche totodată: cunoașterea adevărului despre istoria satului natal, a țării mele Moldova. Acest tărîm mă preocupă de multă vreme și îndeosebi de la proclamarea Independenței Republicii Moldova. În acești ani au apărut mulți istoricieni minciunoși, care tălmăcesc istoria provenirii noastre cum le trăsnește în cap. Și mai periculoși sunt acei, care pe vremea regimului sovietic ne spuneau și scriau una, acuma și-au schimbat instumentele și ne cîntă cu totul alte opere.

O mare virtute este pasiunea profesională, dragostea de meserie, setea de cunoaștere care aduce puterea de muncă și rezistența la insuccese. De aici se nasc ideile, inovațiile. De aici și satisfacția că nu ai trăit degeaba pe lumea asta. Răsplata pentru munca depusă este succesul și izbînda, iar apoi liniștea și odihna pe care le lăsam pe ultimul plan. Cea mai mare bogăție sunt oamenii, care ne-au însoțit pe drumul vieții, amintirile bune care mă fac să retrăiesc bucuriile și frumusețile anilor ce au trecut și nu se mai întorc decît atunci, cînd îi rechemi cu sufl etul și cu inima. Deaceea m-am străduit ca în această culegere de poze să adun cît mai multe imagini ale oamenilor cu care am trăit și am lucrat în acest sat pe parcursul întregii vieți cu diverse generații. Și dacă la drept să te gîndești, în aceste peste 1500 de poze plasate

464


Tatăl autorului Ion (Vanea) Grosu. În imagine autorul Nicolai cu fratele mai mic Dumitru, anul 1954, clasa a VIII-a

465


în culegere am văzut ochii, privirele și zîmbetul a zeci de mii de oameni de pe toate vremu-rile, de toate vîrstele, necătînd la ocupația sau credința lor. Dar ei au fost și sunt adevărați OAMENI ai satului meu natal, ai baștinei mele – Talmaza. La acest sfîrșit de drum mărtu-risesc tălmăzenilor: Am îndeplinit cu sfi nțenie porunca tatălui meu – să nu părăsesc satul, să fi u alături de oamenii lui pe parcursul întregii vieți, de aici și aici să-mi fi e ultimul drum.

DIN ACTIVITĂȚILE DE VIAȚĂ ALE AUTORULUI

NUMELE PRENUMELE Nicolae GrosuANUL NAȘTERII 19 decembrie 1938LOCUL DE MUNCA Asociația Obștească „Renașterea”FUNCȚIA PreședinteADRESA 4238 s. Talmaza, str. 27 August Nr 88 rn. Ștefan VodăTELEFON +373(0242) 41 425, (0242) 41 425, mob. 069691547

Email: [email protected]

ACTIVITĂȚI:1953-1956 Socotitor, brigada pomicolă colhozul „Miciurin”, s. Talmaza1956-1957 Student Colegiul Cooperatist și de Comert or. Chișinău1957-1960 Serviciul militar Armata Sovietică1060-1965 Student, Facultatea de economie, Universitatea de Stat, Institutul Politehnic1965-1974 Economist, economist-șef colhozul „Miciurin”, s. Talmaza1974-1978 Președinte colhozul „Miciurin”, s. Talmaza1978-1980 Economist-șef colhozul „Miciurin”, s. Talmaza1980-1990 Secretar organizația de partid, colhozul „Miciurin”, s. Talmaza1990-2003 Primar s. Talmaza, rnul Ștefan-Vodă

ALTE ACTIVITĂȚI:1990-1994 Deputat, Parlamentul Republicii Moldova1992-2000 Președinte, OO „Masa Rotundă 7:7”, diplomație populară în localitățile din

zona de securitate de pe ambele maluri ale r. Nistru de la Tighina în jos1997-2000 Comitetul pe problemele de confl icte, membru, participarea la training-urile

și conferințele internaționale pe problemele confl ictului de pe Nistru (Albena, Belfast, Chișinău)

1997-2003 Președinte, membru comitetului executiv Asociația Primarilor și a Comunităților RM.

1999-v.a Expert, consultant în proiectul „Conservarea Biodiversității în Ecosistemul Nistrul Inferior”

2000-2004 Membrul-delegat, Congresul Autorităților Publice Locale și Regionale la Consiliul Europei, Strausburg, membru Comitetul pentru Dezvoltarea Durabilă

aprilie-iunie 2002 Instruire în procesul Dezvoltărea Comunitară, BM Kiev2002-2003 Membru, Comitetul Național pentru Implementarea Convenției Arhus,

secretar al Consiliului Consultativ, REC MoldovaIunie-septembrie 2003 Instruire teoretico-practică la informarea ecologică a publicului în cadrul

Convenției Arhus (Borjomi, Georgia)August-septembrie 2003 Consultant, Activitățile de Promovare și Implementare a Convenției de la

Stokholm privind Poluanții Organici și Persistenți în RM pe rnul Ștefan-Vodă Noiembrie-decembrie 2004 Instruire, programul Managementul Confl ictelor și Planifi carea Participativă

(România)

466


Octombrie-noiembrie 2007 Instruire, Programul de Formare în Domeniul Diversifi cării Surselor e Finanțe a ONG-urilor din RM în procesul „Dezvoltarea Durabilității Financiare a Organizațiilor Civile ale RM (PNUD)

REALIZĂRI:Martie-octombrie 1998 Proiect „Dezvoltarea Cetățeniei Locale”. Grant, Fondul European pentru

Libertatea de Exprimare1999-2000 Proiect „Stimularea Activității Creatoare a Membrilor Comunității”. Grant

SOROS-Moldova1999-2000 Proiect „Construcția Gazoductului în s. Talmaza”. Grant FISM2000-2001 Proiect „Prevenirea alunecărilor de teren și valorifi carea izvoarelor subterane”.

Grant FISM2001- Proiect „Transparența în activitatea APL”. Grant FISM2001-2002 Proiect „Reconstrucția Rezervației Naturale Peisajistice Gradina Turcească”.

Grant REC-Moldova2002-2003 Proiect „Reînvierea Bazinului Acvatic “Nistrul Chior”. Grant FEN2003-2004 Proiect „Dezvoltarea Sectorului Asociativ în Comunitățile din Valea Nistrului

de Jos”. Grant Ambasada SUA la Chisinău2003-2004 Proiect „Promovarea Turismului Rural, Ecologic și Cultural în localitățile

din Valea Nistrului de Jos”. Grant REC-Moldova2004-2005 Proiect „Reconstrucția Memorialului și amenajarea teritoriului la mormîntul

celor căzuți în luptele pentru eliberarea s. Talmaza în cel de-al doilea război mondial”. Grant Ambasada Rusiei la Chisinău, FEN

2005-2006 Proiect „Amenajarea teritoriului și plantarea unui scuar verde la Liceul Teoretic „Ștefan Ciobanu” din s. Talmaza”. BM

2005-2006 Proiect „Orientarea profesională a tinerilor din familii dezavantajate în domeniul pisciculturii”. Grant Ambasada Elveției la Chișinău

2007-2008 Proiect „Crearea Centrului Comunitar de asistență socială a persoanelor în etate și situației de risc”. Grant FISM

2009-2010 Proiect „Reparația capitală a sistemului de aprovizionare cu apă potabilă și canalizare în s. Nezavertailovca” (Transnistria). Grant PNUD-Moldova

2010-2011 Proiect „Reparația capitală a apeductului în s.Cioburciu” (Transnistria). Grant Ambasada SUA Chisinău

2011-2014 Proiect „Alimentarea cu apă potabilă a populației s.Talmaza”.Grant PNUD-Moldova

2014-2015 Proiect „Activitățile cultural artistice – o formă accesibilă de apropiere a oamenilor de pe cele două maluri”. Grant PNUD-Moldova

Editarea de monografi i:Anul 2010 N. Grosu „Prezentul trecutului”Anul 2017 N. Grosu „Logica vieții”Anul 2018 N. Grosu „Curcubeul peste Nistru” / „Радуга над Днестром”

Decorații:Medalia „Pentru vitejie în muncă”Medalia „Meritul Civic”Ordin „Insigna de Onoare”„Ordinul Republici”„Cetățean de Onoare” al raionului Ștefan-Vodă

467

ÎNCHIERE

Orice început își are și sfîrșitul său particular și cu cîteva aliniate țin să fi nisez această colecție de poze, care ne vorbesc de apariția satului Talmaza, de viața locuitorilor lui la dife-rite etape din cele mai străvechi timpuri. M-am străduit prin imagini să aduc și pentru alții ceea ce cred eu că a fost realitatea. Desigur, că multe lucruri nu mi s-au reușit, nu am reușit să dezvălui multe taine ale localității, ale oamenilor săi. Aceasta nu mi s-a reușit, fi indcă mulți consăteni sunt închiși în sine, alții nu vor să converseze despre trecutul necunoscut, să ne prezinte careva poze. Dar m-am convins cu adevărat de un fapt foarte regretabil – Tăl-măzenii, mai cu seamă generația ultimilor 50 de ani, nu-și cunosc istoria satului, nu-și cunosc buneii și străbunicii lor, de la cine ei provin. Și mai tragic, copiii, generația de astăzi, nu au imagini cu părinții lor, cu mamele care i-au născut și i-au crescut. Simțindu-se că trăiesc mai bine decît parinții lor, refuză să povestească ceva despre ei. Cu durere am constatat că acestă latură nu se discută în ambele școli, în grădinițe. Puțini sunt în sat, care au citit cărțile ce descriu istoria satului, legendele, baladele și cîntecele de cîndva pe care le cîntau părinții lor, nu mai zic de străbuneii lor. Acei care vor să vadă noua generație mai perspicace, decît sunt ei însuși, trebuie să dezvăluie trecutul cît de șocant n-ar fi fost în ochii celor veniți pe lume mai tîrziu. Cît de iubitori de copii am fi , dar nu trebuie să-i scutim de aceste cunoștințe nici pe dînșii!

Cu toate aceste regrete, vreau să aduc sincere mulțumiri acelora, care cu toată stăruința mi-au acordat ajutor prezentîndu-mi poze din arhivele familiare, din ceea ce li se memorizase din trecut. Printre acei care au îmbogățit cartea cu poze sunt: Pavel și Valentina Surdu, Eugenia Grosu, Sofi a și Andrei Ilii, Grigore Pușcă, Alexandra Cărăuș, Sergiu Tistol, Valeriu Carai, Elena Morgailo, Gheorghe Nistor, rudele și colegii de clasă ai autorului, din sat și din afara lui – Simion Caisîn, Victor Badulescu, Liuba și Mișa Grosu, Vladimir Morozov, Nata-lia Juravschii (Slesarenco), Ana Corciac. Agenții economici din sat: Trofi m Grosu, Sergiu Purcărean, Averco Prutean, copiii mamelor eroine, care au acceptat și au prezentat pozele mamelor și ale familiilor lor, Muzeul de Istorie din Căușeni în persoana dnei Maria Bonda-renco.

E necesar să recunoaștem și să menționăm în realitate atitudinea localnicilor în activită- țile de toate zilele la toate etapele vieții, fi e ele positive sau negative. Însă toate ele împreună au format istoria ai căror interpreți sunt localnicii.

Cu mare încredere țin să spun, că recuperarea trecutului istoric al localității, reabilitarea și reconsiderarea imaginii personalităților născute pe acest meleag, care și-au lăsat amprenta asupra existenței socio-culturale și materiale, se vor bucura de un sprigin permanent din partea autorităților locale, dar și al localnicilor.

Chiar de la începutul acestei culegeri de poze, am pus spre vizionare cîteva scheme car-tografi ce care ne vorbesc că de-a lungul secolelor, pe aceste locuri au existat aici așezări durabile, iar localitățile noi n-au apărut întîmplător. Aici s-a trăit întotdeauna, condițiile naturale au fost favorabile și au existat așezări viabile.

Această carte se vrea să fi e punte de legătură între trecut și viitor. Ea ne oferă ocazia de a refl ecta cu gratitudine la trectulul nostru glorios și de a privi cu o mai temeinică speranță

468


în viitor. Răsfoind cartea, cei contemporani ai evenimentelor își vor reîmprospăta amintirile, iar cei tineri vor descoperi cum a apărut, s-a rîdicat și s-a dezvoltat satul lor, pînă a ajuns un sat mare, o bijuterie în șirul satelor moldovenești. Nu există nici un pic de îndoială, că timpul le va pune pe toate la locul lor. Vor primi după merit cei care și-au dăruit viața în serviciul oamenilor și al țării. La fel și ceilalți – care au dat uitării faptele bune lăsate de predecesorii lor, și cei care nu sunt capabili să lase în urma lor memorie demnă despre ei.

469

ANEXE LA CAPITOLUL II:LOCURI PEISAJISTICE LA TALMAZA – O COMOARĂ A NATURII

O privire asupra terenurilor agricole ale tălmăzenilor din lunca Nistrului, „Volcii cut”. În zare se vede orașul Slobodzeia.

470


Două vederi la desetinele de terenuri arabile ale tălmăzenilor după împroprietărirea oamenelor cu pămînt.În zare se vede centrul raional Slobodzeia.

Un popas turistic în pădurea din „Jidran” la Talmaza.

471


O privire de la fabrica de vinuri spre Leuntina, așa arată „Stinca” tălmăzeană, admirată de reprezentantul Ambasadei Austriei la Chișinău, șeful Biroului de Coordonare, agenția Austriacă pentru Dezvoltare Alexander Karner.

472


473


O vedere peisajistică în Stincă între satele Talmaza și Leuntina. Imaginea este făcută de pe malul Nistrului Chior.

474


Despre ce vrea să ne spună acest cerb, se prea poate își cheamă partenerii demonstrînd că el a învins în luptă.

Un popas turistic în rezervația naturală „Grădina turcească”.

Și bursuci găsim în pădurile de la Talmaza care

înbogățesc fauna locală.

nobila și suprema valoare a talmazei - Eco - Tiras

Documents

Transcript of nobila și suprema valoare a talmazei - Eco - Tiras