Drept procesual penal privind sistemul

procesului penal si ale dreptului procesual penal

Dreptul procesual penal- totalitatea normelor care reglementeaza desfasurarea procesului penal. Potrivit art 1 CPP,normele de procesului penal urmaresc asigurarea exercitarii atributiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor partilor si ale celorlalti participant in procesul penal astfel incat sa fie respectate prevederile Constitutiei, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementari ale Uniunii Europene in materie procesual-penala precum si ale pactelor si tratatelor privitoare la dreptul la care Romania e parte.

Procesul penal este o activitate reglementata de lege, desfasurata de organele judiciare cu participarea partilor, a subiectilor procesuali penali si a celorlalti sub process in scopul constatarii la timp si inmod complet a faptelor care contin infractiuni si justa pedepsire a infractiunilor astfel orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sanu fie trasa la raspundere penala.

Termenul de process – cuv latin “procesus” inaintare,progress, iar in cadrul procesulu penal aceasta natiune indica miscare,actiune, activitate cue trebuie desfasurata pentru aplicarea dreptului penal

Procesul penal este o activitate reglementata de lege si sublinierea acestei trasaturi e determinate de faptul ca legiuitorul in reglementarea pe care o face, precizeaza in cele mai mici amanunte, cum sa se procedeze la rezolvarea cauzelor penale.

Organele judiciare- organe specializate ale statului care realizeaza activitatea judiciara : procurorul,judecatorul de camera preliminara si instantele judecatoresti, organ de cercetare penala,organ de urmarire penala.

Parti participante la desfasurarea procesului penal sunt subiecti procesuali care exercita[ impotriva carora se exercita o actiune judiciara.

Subiectii procesuali – personae fizice sau juridice care au drepturi si obligatii de ordin penal sau civil care se nasc in activitatea procesual penala. Sunt parti in procesul penal, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente.

Subiectii procesuali principali – suspectul si persoana vatamata. Ei au aceleasi drepturi si obligatii ca si partile.

Alti subiecti procesuali- martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, oragnele special de constatare.

Fazele procesului penal – sunt diviziuni ale acestuia in care isi desfasoara activitatea o categorie de organe judiciare in indeplinireaatributiilor. Diviziunea in faze este specifica dreptului procesual penal. Procesul civil se caracterizeaza prin character unitar,intrucatde la inceput pana la sfarsit procesul civil se desfasoara in fata instantei de judecata.

In procesul penal exista 3 faze :

1. Urmarirea penala – in cadrul careia se desfasoara activitatea in vedereab descoperiirii autorului infractiunii, prinderea si administrarea probelor pentru stabiloirea faptei si a vinovatiei

In aceasta faza desfasoara activitati organelle de cercetare penale si procurorul, acesta din urma fiind cel care are rol de organ de supraveghere a intregii urmariri penale si care competent exlusiva de a dispune una din solutiile prevazute de lege la terminarea urmaririi penale

Organ de cercetare si procurer –organe de urmarire penala

2. Judecara- incepe cu sesizarea instantei de judecata prin inaintarea rechizitoriului procurorului si a intregului dosar privind probele administrate si continua cu solutionarea cauzei in conditii de publicitate si contradictorialitate astfel incat

hotararea instantei ramasa definitive sa exprime adevarul cu privire la fapta comisa si gradul de vinovatie al faptuitorului.

In aceasta faza isi desfasoara activitatea instantele de judecata sijudecatorul de camera preliminara.

Judecatorul de drepturi si libertati isi desfasoara activitatea in legatura cu faza de urmarire penala.

3. Punerea in e3xsecutare a hotararii judecatoresti- are drept scop traducerea in viata a hotararii penale

Trecerea procesului penal prin cele 3 faze reprezinta schema sa tipica,insa e posibil ca procesul sa nhu parcurga toate aceste 3 faze- forme atipice ale procesului penal. Urmarirea penala nu poate lipsi niciodata, celelalte 2 da.

Izvoarele dreptului procesual penal

Dreptul penal- o activitate reglementata de lege

Formele specific de exprimare a normelor procesuale penale constituie izvorul formal sau juridic al dreptului procesual penal.

Normele procesuale penale sunt edictate prin lege, pentru dreptul procesul penal legea fiind singurul izvor de drept.

Principalele izvoare ale dreptului procesual penal :

- Constitutia- Cod de Procedura Penala- Codul Penal- Codul de Procedura Civila- Codul Civil

Izvoare de drept procesual penal prin numeroasele dispozitii cu aplicabilitate in cadrul infaptuirii justitiei penale

Sunt izvoare ale dreptului procesual penal si tratatele si conventiileinternational care cuprind si normal procesual penale si prin care diferite state isi acorda reciproc asistenta juridica.

Pentru ca dispozitiile cuprinse in tratate si conventii international sa devina obligatorii, este necesar sa fie ratificate de Parlament si din momentul ratificarii ele capata putere de lege, legea constituind in cele din urma izvor de drept.

In dreptul procesual penal obiectul, cutuma nu constituie izvor de drept.

Principiile fundamentale ale procesului penal

Notiune :

Prin principia fundamentale ale procesului penal se inteleg regulile cu character general in temeiul carora este reglementata intreaga desfasurare a procesului penal de aceea nu pot fi considerate principia fundamentale acele reguli care privesc doar 1 dintre fazele procesului penal.

Codul de procedura penala prevede un titlu special consacrat principiile fundamentale- Titlu 1, in care sunt inscrise urmatoarele principii :

1. Legalitatea procesului penal

2. Separarea functiilor judiciare3. Prezumtia de nevinovatiei4. Aflarea adevarului5. “bis in idem” (autoritate de lucru judecat)6. Obligativitatea punerii in miscare a actiunii penale7. Caracterul echitabil si termenul rezonabil al procesului penal8. Dreptul la libertate si siguranta9. Dreptul de aparare10. Respectarea demnitatii umane si a vietii private11. Limba oficiala si dreptul la interpretare

1. Principiul legalitatii procesului penal :Este consacrat in art 2 CPP, potrivit caruia : “procesul penal sedesfasoara potrivit dispozitiilor prevazute de lege”. Acest principiu exprima urmatoarele cerinte:

a) Activitatea procesual penala nu se poate desfasura decat de organelle judiciare prevazute de lege, in compunerea si in limitele prevazute de lege. Normele care reglementeaza modul de organizare si functionare a organelor juridice, precum si competent lor- sunt norme imperative si nu e ingaduita nicio abatere de la ele

b) Procedura de urmarire si de judecata trebuie sa se desfasoare numai in conditiile si formele prevazute de lege

c) Organelle judiciare trebuie sa respecte drepturile procesuale alepartilor si ale subiectilor procesuali sis a le asigure exercitarea lorPentru a asigura legalitatea in procesul penal, CPP a instituit garantii juridice :1. Ori de cate ori legea nu a fost respectata cu ocazia

dispunerii unui act procesual sau cu ocazia realizarii unui act procedural, exista posibilitatea anularii luiActe procesuale – manifestari de vointa care se dispun si carora le corespund acte proceduraleActe procedurale – acte prin care se pune in aplicare actul procesual

2. Persoanele care au incalcfat legea cu ocazia desfasurarii procesului penal pot fi sanctionate administrative, civil sau penal in raport de gravitatea incalcarii

3. O alta garantie o contituie reglementarea in CPP a unui control intre organelle judiciare care sa asigure descoperireasi inlaturarea oricaror ilegalitati

2. Principiul separarii functiilor juridice – art 3 in procesul penal se exercita urmatoarele functii juridicea) Functia de urmarire penala-organele de urmarire penale b) Functia de dispozitii asupra dreptului si libertatiile

fundamentale ale persoanei in faza de urmarire penala c) Functia de verificare a legalitatii trimiteerii,netrimiterii

in judecata d) Functia de judecata – de catre instanta

Toate functiile judiciare se exercita din oficiu, in afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.

Potrivit acestei principiu, in desfasurarea aceluiasi process penal, exercitarea unei functii cu exceptia functiei de verificare a legalitatii trimiterii, netrimiterii in judecata care este compatibila cu functia de judecata.

3. Pricipiul de nevinovatiei – art 4 CPP,potrivit caruia : “orice persoana este considerate nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr’o hotarare definitiva”.Prezumtia de nevinovatie a fost proclamata la 1789 la Revolutia franceza ca un principiu de aparare si ca o reactie impotriva sistemului inchizitional in care simpla invinuire presupunea vinovatia si-l oblige pe invinuit sa-si dovedeascda nevinovatia.Prezumtia de nevinovatie a fost consacrata de art 11 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala ONU dec 1998, potrivit caruia “orice persoana invinuita de comiterea unei infractiuni este prezumata nevinovata, cat timp

vinovatia sa n-a fost stabilita intr-un process public cu asigurarea garantiei apararii.”Potrivit acestui principiu, suspectul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa, ceea ce inseamna ca nevinovatia sa este prezumata. Prezumtia de nevinovatie poate fi rasturnata prin dovedirea vinovatiei, Organele judiciare care exercita functia deurmarire penala, pentru a-l trimite in judecata pe inculpate, trebuie sa probeze ca infractiunea exista si ca a fost savarsita de aceasta, iar instant de judecata, pentru a-l condamna pe inculpate trebuie sa fie in posesia probelor din care sa reiasa vinovatia sa penala.Suspectul, profitand de prezumtia de nevinovatie, nu are obligatia de a produce nicio proba de nevinovatie, dar, cand oorganele judiciare au strans probe de vinovatie, suspectul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie pentru ca inlaturand probele de vinovatie, opereaza din nou prezumtia denevinovatie.Prezumtia de nevinovatie nu poate fi rasturnata decat prin probe certe de vinovatie, intrucat atunci cand din probele administrative se ajunge la indoiala asupra vinovatiei, prezumtianu e rasturnata si regula este ca “indoiala profita suspectului”,In acest sens, in alin 2 al art 4 se prevede expres ca “dupa administrarea intregului probatoriu orice indoiala in formarea convingerii organelor judiciare se interpreteaza in favoarea suspectului .”

4. Principiul aflarii adevarului- art 5 CPP potrivit caruia “organele judiciare au obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei precum si cu privire la persoana suspecta”. Potrivit alin 2 al art 5 organele de urmarire penala au obligatia de a strange si dea administra probe atat in favoarea cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului.Aflarea adevarului cu privire la faptele ,imprejurarile cauzei inseamna constatarea existentei, inexistentei faptei pt care se desfasoara procesul penal. Aflarea adevarului cu privire la

persoana suspectului – deplina certitudine asupra vinovatiei sau nevinovatiei acestuia.In procesul penal trebuie constatat adevarul obiectiv pentru ca exista pericolul stabilirii de catre organelle judiciare a unui adevar judiciar care sa nu fie conform cu realitatea. Adevarul judiciar care sa nu fie conform cu realitatea concorda cu faptelestabilite prin probe, dar nu cu realitatea obiectiva.Ca o garantie a aplicarii acestui principiu, legea prevede obligatia fiecarui organ juridic in fata caruia se desfasoara cauza de a verifica concordant cu realitatea a concluziilor trasede organul judiciar care a instrumentat anterior cauza, dupa caretrebuie sa traga propriile concluzii.In situatia in care in cursul procesului penal s-au comis erori juridice, acestea fac obiectul unor procedure special prevazute in art 538-542 CPP, procedura intitulata – “procedura repararii pagubei material sau a daunei morale “ in caz de eroare judiciarasau in caz de privare de libertate ori in alte cauze.

5. Principiul ne bis in idem – art 6 CPP, potrivit caruia nicio persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru savarsirea uneiinfractiuni atunci cand fata de acea persoana s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva cu privire la aceeasi fapt, chiar si sub alta incadrare juridical conform acestui principiu,denumitsi “exista autoritate de lucru judecat”, hotararea judecatoreascaramase definitive rezolva proces penal/Pentru a exista autoritate de lucru judecat in materie penala se cere existenta a 2 elemente identice intre care cauza judecata sicauza cue urmeaza a fi solutionata :-identitate de personae-identitate de obiectIn materie civila – tripla identitate :-identitate de personae-identitate de obiect-identitate de cauza

6. Principul obligativitatii punerii in miscare si a exercitarii actiunii penaleCunoscut si ca principiul oficialitatii procesului penal, acest principiu este inscris in art. 7 din CPP, potrivit caruia procurorul este obligat sa puna in miscare si sa exercite actiunea penala din oficiu atunci cand exista probe din care rezulta savarsirea unei infractiuni si nu exista vreo cauza legala de impiedicare. Acest principiu oblige procurorul sa puna in miscare sis a exercite actiunea penala din proprie initiative si independent de vointa persoanei interesate in cauza. In alin 2se prevede ca in cazurile si in conditiile prevazute expres de lege, procurorul poate renunta la exercitarea actiunii penale daca in raport cu conditiile concrete ale cauzei nu exista un interes public in realizarea obiectului acestuia.Inscriind acest principiu, CPP face si o rezerva in dispozitiile alin 3, aratand ca in cazurile expres prevazute de lege procurorul pune in miscare si exercita actiunea penala dupa introducerea plangerii prealabile a persoanei vatamate sau dupa obtinerea autorizarii sau sesizarii organelor competente sau dupaindeplinirea unei alte conditii prevazute de lege. Acest lucru inseamna ca in anumite cazuri legea il impiedica pe procuror de actiona din oficiu si supune activitatea sa initiative persoanelor prevazute de lege, iar aceaste personae capata astfelun drept de a dispune asupra actiunii penale. Aceasta exceptie are character absolut, in sensul ca procurorul nu poate proceda impotriva vointei persoanelor sau organelor competente si aceastasub sanctiunea nulitatii actelor pe care le efectueaza.Garantia juridical a respectarii acestui principiu o constituie instituirea de sanctiuni pentru procurorul care nu-si indeplineste obligatia legala de a pune in miscare si de a exercita din proprie initiative actiunea penala.

7. Principiul caracterului echitabil si al termenului rezonabil al procesului penal- art 8 CPP

“Organele judiciare au obligatia de a desfasura si judeca cu respectarea garantiilor procesuale si ale drepturilor partilor siale subiectiilor procesuali, astfel sa fie constatate la timp si in mod complet faptele care constituie infractiuni si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, iar orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale intr-un termen rezonabil”.

Constatarea la timp a faptelor cue constituie infractiuni se impune intrucat cu cat activitatea de administrare a probelor este mai apropiata de momentul comiterii infractiunii, cu atat informatiile necesare aflarii adevarului vor corespunde realitatii.

Caracaterul complet al activitatii procesuale e necesar pentru cafaptele sa fie cunoscute sub toate aspectele pentru corecta solutionare a cauzei.

Termenul rezonabil al procesului penal sau operativitatea, rapiditatea, claritatea in procesul penal presupune rezolvarea rapida a procesului penal si asigura realizarea scopului procesului penal. Operativitatea procesului penal e impusa prin numeroase reglementari din CPP cum ar fi cele privind termenele in procesul penal sau cele privind disjugerea (separarea) actiunii civile sau cele privind extinderea procesului penal.

8. Principiul dreptului la libertate si siguranta- art 9 CPPPotrivit acestuia, in cursul procesului penal este garantat dreptul oricarei personae la libertate si siguranta. Inviabilitatea persoanei consacrata ca principiul fundamental consta in dreptul fiecarui om de a fi si de a se comporta liber, iar atingerea acestor attribute poate fi facuta numai in cazurilesi conditiile prevazute de lege.Cerintele acestui principiu sunt inscrise in alin 2-5 ale art. 9 CPP. Orice masura privative sau restrictive de libertate se dispune in mod exceptional si doar in cazurile si conditiile prevazute de lege. Orice persoana arestata are dreptul de a fi

informata in cel mai scurt timp si intr-o limb ape care o intelege asupra motivelor arestarii sale si are dreptul de a formula contestatie impotriva dispunerii masurii. Atunci cand se constata ca o masura privativa, restrictive de libertate a celui retinut , arestat. Orice persoana fata de care s-a dispus in mod nelegal o masura privative de libertate are dreptul la repararea pagubei suferite in conditiile prevazute de lege.Garantiile privind libertatea si siguranta persoanei in procesul penal se regasesc in reglementarile privind cazurile in care pot fi dispuse masurile de preventive, organele judiciare competente sa dispuna luarea acestor masuri, durata masurilor si verificareamasurilor de preventie.

9. Principiul dreptului la aparare – art 10 CPPPotrivit acestui principiu, partile si subiectii procesuali principali au dreptul de a se apara ei insusi sau de a fi asistati de avocet. Cerintele acestui principiu sunt prevazute inalin 1, 2,3,4,5,6 ale art 10 CPP, astfel partile subiectii procesuali principali si avocatul au dreptul sa beneficieze de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii. Suspectul aredreptul de a fi informat de indata si inainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectueeaza urmarirea penala si incadrarea juridical a acestuia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de indata despre fapta pentru care s-a pus in miscare impotriva sa si incadrarea juridical a acestuia. Inainte de a fi ascultati suspectului si inculatului trebuie sa li se puna in vedere ca au dreptul sa nu faca nicio declarative.Organele judicare au obligatia de a asigura exercitarea deplina, efectiva a dreptului la aparare de catre partile si subiectii procesuali principali in tot parcursul procesului penal. Dreptul la aparare trebuie exercitat cu buna credinta potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.Garantiile respectarii principiului dreptului la aparare :

a) Legea pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocet sistatutul profesiei de avocet

b) Ascultarea inculpatului sau suspectului in diferite etale ale desfasurarii procesului penal

10. Principiul deminitatii umane si a vietii private-art 11 CPP“Orice persoana care se afla in curs de urmarire panala sau judecata trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. ” Respectarea vietii private, a inviolabilitatii domiciliului si a corespondentei sunt garantate, iar restrangerea exercitarii acestui drept, nu este admisa decat in conditiile legii si daca acesta este necesara. Adoptarea acestui principiu este urmarea aderarii Romaniei la conventia ompotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime inhumane, degradante, conventieadoptata la New Yourk 1984 si la care Romania a aderat in oct 1990.Garantiile privind respectarea deminitatii umane si a vietii private se regasesc in dispozitiile ale CP SI CPP astfel :a) Potrivit art 101 CPP este interzis a se intrebuinta violente,

amenintari sau alte mijloace de constrangere in scopul de a seobtine probe

b) Potrivit art 102 CPP probele obtinute prin tortura nu pot fi folosite in cadrul procesului penal

c) Dispozitiile care reglementeaza suspendarea urmaririi penale sau a judecatii in caz de boala grava a suspectului sau inculpatului constata printr-o expertiza medico-legala

d) Infractiunile ompotriva infaptuirii justitiei cum ar fi tortura sau purtarea abuziva care urmaresc ca subiectii oficiali chemati sa desfasoare procesul penal sa fie trasi la raspundere in cazul in care au incalcat acest principiu

11. Principiul limbii oficiale si al dreptului la interpretare- art 12 CPP

Conform acestui principiu, limba oficiala in procesul penal este limba romana. Cetatenii romani apartinand minoritatilor nationalecu dreptul sa se exprime in limba maternal in fata instantei de judecata, dar actele procedurii se intocmesc in limba romana.Partile si subiectii procesuali care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana ori nu se pot exprima li se asigura in mod gratuity posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului, de a vorbi si de a pune concluzii in instanta prin interpretare. In cadrul procedurilor judiciare se folosesc interpreti autorizati potrivit legii.

Aplicarea legii procesual penale in spatiu sit imp

Aplicarea legii in spatiu :Potrivit dispozitiilor art 13 CPP legea procesual penala se aplica actelor effectuate si masurilor dispuse pe teritoriul Romaniei cu exceptiile prevazute de lege. Prin urmare, aplicarea legii procesual penala e guvernata de principiul teritorialitatii, adica legea procesual penala romana se aplica pe intreg teritoriul tarii, ea nu se aplica pe teritoriul altui stat, precum nici legea straina procesual penala nu actioneaza peteritoriul tarii.Notiunea de teritoriu nu trebuie inteleasa din punct de vedere geographic, ci in sensul notiunii juridice prevazute in CP si anume intinderea de pamant si ape cuprinse intre frontierele cu subsol si spatial aerian precum si marea teritoriala cu solul, subsolul si spatial aerian al acestuia. In completare trebuie avuta in vedere si precizarea expresiei infractiunie savarsita peteritoriul tarii unde sunt incluse si navele si aeronavele romane. In timp cue la aplicarea legii penale in spatiu se are invedere locul savarsirii infractiunii, la aplicarea legii procesual penala intereseaza locul unde se desfasoara activitateaprocesului penal.Exceptii :

a) Recunoasterea hotararii penale pronuntate in strainatate de catre organelle judiciare straine,conform unor norme straine sip e un teritoriul strain sic and aceste hotarari produc efecte pe teritoriul statului nostrum. Pentru a fi recunoscute, hotararile penale pronuntate in strainatate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii cumulative :

1. Hotararea sa aiba character definitive2. Hotararea sa fie pronuntata de organe judiciare

competente3. Hotararea sa nu contravina ordinii noastre de drept

b) In cazul imunitatii de jurisdictie a reprezentantilordiplomatic carora nu li se aplica legea proceasul penalaromana daca acestia comit infractiuni pe teritoriul statuluinostrum

In timp cue aplicarea in spatiu a legii penale are in vedere loculsavarsirii infractiunii la aplicarea legii procesual penalaintereseaza locul unde se desfasoara activitateaa procesuala.

Aplicarea legii procesual penale in timp :

Potrivit dispozitiile art 13 CPP , legea procesual penala se aplica inprocesul penal actelor effectuate si masurile dispuse de la intrareaei in vigoare si pana in momentul iesirii din vigoare cu exceptiasituatiilor prevazute expres in dispozitiile tranzitorii. Prinurmarea, aplicarea in timp a legii procesual penale esye guvernata deprincipiul activitatii al imediatei aplicari, principiu potrivitcaruia legea procesual penala este de imediata aplicare si toateactivitatile se realizeaza in conformitate cu legea in vigoare inmomentul efectuarii actului.

Conform sistemului consonant, momentul intrarii in vigoare este la 3zile de la data publicarii in Monitorul Oficial.

Iesirea din vigoare a legii de procedura se face prin :

- Abrogare totala- Abrogare partiala prin modificare

- Prin ajungere la termen - Prin caderea in desuetudine

Legea procesual penala in principiu nu poate fi retroactive,niciultraactiva, adica o anumita procedura reglementata de legea invigoare nu se aplica actelor procedural anterior intocmite,dupa cum nueste posibila situatia ca o lege iesita din vigoare sa produca efecteprocesuale in continuare, aplicandu-se pentru viitor.

In unele situatii prin exceptie de la regula norma procesual penalapoate fi retroactive. Aceasta exceptie este prevazuta expres si inamanuntit in 255/2013 pentru punerea in aplicare a legii 135/2010privind CPP si sunt prevazute expres in art 3-24 care cuprinddispozitiile privind situatiile tranzitorii. Normele cu characterretroactive si ultraactiv se intalnesc doar in situatii tranzitorii,care reprezinta acele situatii in care se trece de la aplicarea uneilegi la aplicarea altei legi noi sic and pe rolul instantei se fla incurs de solutionare numeroase cause penale.

In cazul concursului de legi procesuale care intervine atunci candraporturile procesuale cad sub consecinta concomitenta a unei legigenerale si a unei legi special se aplica 2 reguli :

a) Legea speciala deroga de la legea generala si se aplica cuprioritate

b) Legea speciala se completeaza in legea generala in toate cazurilesi imprejurarile pe care nu le reglementeaza

Actiunea penala si actiunea civila in procesul penal

Actiunea in justitie :

Orice incalcare a normelor juridice prin savarsirea unui fapt illicit produce un anumit conflict de drept a carui rezolvare nu se face de

catre cel al carui interes a fost lezat, ci de catre organele competente sa aplice legea.

Pentru aducerea conflictului de drept inaintea justitiei trebuie sa existe un mijloc legal care sa poata fi exercitat in conformitate cu dispozitiile legii. Un asemenea mijloc este actiunea in justitie care se desfasoara ca fiind mijlocul si instrumental juridic prin care o persoana este trasa la raspundere in fata instantei judecatoresti pentru a fi obligate sa suporte constrangerea de stat corespunzatoare normei de drept incalcata. Dupa felul raspunderii care urmeaza sa intervina (penala,civila,administrative) si actiunea prin intermediul careia este sesizat organul de justitie poarta denumirea de actiune penala, actiune civila sau actiune contraventionala.

In societatea moderna statul prin organelle sale competente este singurul distribuitor al justitiei, iar actiunea in justitie este mijlocul de a se pretinde sa se faca justitie. Pentru infaptuirea justitiei trebuie sa existe un subiect c are sa sesizeze, instant si un mijloc priin care sa se realizeze tragerea la raspundere a persoanei vinovate de incalcarea normei de drept.

Actiunea penala :

Este mijlocul procesual prin care cel care a savarsit o infractiune este adus in fata instantei, pentru a fi pedepsit conform legii penale. Temiul de fapt al actiunii penale il constituie fapta penala comisa,iar temeiul de drept este norma penala care prevede raspundereapenala si in cazul incalcarii ei,

Obiectul actiunii penale este tragerea la raspundere penala a persoanelor cue au comis infractiuni. Exista obiect al actiunii penaleatata timp cat exista raspunderea juridical a persoanei, iar din momentul in care raspunderea este inlaturata printr-o cauza penala, actiunea penala ramane fara obiect, se stinge.

Subiectii actiunii penale sunt subiecti activi si pasivi. Subiectii active sunt subiectii care pot exercita actiuni penale si titular al

actiunii penale este statul care exercita actiunea penala prin intermediul procurorului.

Momentele desfasurarii actiunii penale:

In vederea realizarii obiectului actiunii penale se desfasoara o multitudine de activitati procesuale care graviteaza in jurul a trei momente principale :

- Punerea in miscare a actiunii penale- Exercitarea actiunii penale- Stingerea actiunii penale1. Punerea in miscare a actiunii penale inseamna efectuarea actului

procesual prevazut de lege prin care se formuleaza invinuirea impotriva unei personae determinate si se declanseaza astfel activitatea de tragere la raspundere penala a acestuia. Actiunea penala se pune in miscare potrivit art 14 alin 2 CPP prin actul de inculpare prevazut de lege.Procurorul ca titular al exercitiului actiunii penale ale obligatia de a pune in miscare actiunea penala prin ordonante in cursul urmaririi penale de indata cue se constata ca existe probeprin care rezulta presupunerea rezonabila ca o persoana a comis oinfractiune si nu exista unul din cazurile care impiedica punereain miscare sau executarea acestuia cazuri prevazute in art 16.Momentul punerii in miscare a actiunii penale nu trebuie confundat cu momentul inceperii urmaririi penale. Intre cele 2 momente exista deosebiri :

a) Punerea urmaririi penale se dispune prin ordonanta de organul de urmarire penala atunci cand actul de sesizare indeplineste conditiile prevazute de lege si se constata ca nu exista vreunul din cazurile prevazute de art 16 cu precizarea ca inceperea urmaririi penale se dispune cu privire la fapta, adica “in rem”. Atunci cand din datele si probele eistente in cauza rezulta indicia rezonabile ca o anumita persoana a savarsit fapta pentru care s-a inceput urmarirea penala, procurorul dispune ca urmarirea penala sa continue fata de aceasta, care dobandeste calitatea de suspect. Prin urmare, inceperea urmaririi penale se

dispune in rem atunci cand exista date,informatii cu privire la existent unei infractiuni.

b) Punerea in miscare a actiunii penale se face “in personam”, adica este necesara cunoasterea persoanei care urmeaza a fi trasala raspunderea penala. De asemenea pentru punerea in miscare a actiunii penale trebuie sa existe probe din care sa rezulte presupunerea rezonabila ca o persoana determinate a savarsit o infractiune.

2. Exercitarea actiunii penale Sustinerea ei in vederea tragerii la raspundere penala a inculpatului. Procurorul exercita actiunea penala in cursul urmaririi penale prin trimiterea in judecata sesizand astfel instanta cu judecata acestuia. In cursul judecatii, exercitarea actiunii penale se efectueaza de catre procuror prin sustinerea invinuirii in fata instantei prin dovedirea vinovatiei inculpatului, prin cererea de condamnare si prin folosirea cailorde atac.Stingerea actiunii penale nu se realizeaza prin simpla exercitare, ci este nevoie de o manifestare formala si expresa devointa din partea organului judiciar in acest sens.In cursul urmaririi penale, actiunea penala se stinge prin clasare sau prin renuntare la urmarirea penala in conditiile prevazute de lege.Procurorul prin ordonanta stinge actiunea penala si dispune solutia clasarii atunci cand :a) Nu se poate incepe urmarirea penala intrucat nu sunt intrunite

conditiile de fond si de forma esentiale ale sesizariib) Exista unul dintre cazurile dintre cazurile prevazute in art

16 CPP

Procurorul prin ordonanta atinge actiuni penale si dispune solutia renuntarii la urmarirea penala potrivit art 18 CPP in cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau inchis de cel mult 7 ani si in raport cu continuntul faptei, cu modul si mijloacele de savarsire, cu scopul urmarit si imprejurarile concrete de savarsire cu urmarile produse sau care s-ar putea produce prin savarsirea infractiunii poate constata canu exista un interes public in urmarirea acesteia. Cand autorul

faptei e cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute invedere si persoana suspectului, conduit avuta anterior comiterii infractiunii si eforturile depuse pentru inlaturarea,diminuarea consecintelor infractiunii.

Procurorul poate dispune ca suspectul, inculpatul sa respecte 1 sau mai multe dintre obligatiile prevazute de art 318 alin 3 de la litera a-d, de asemenea procurorul stabileste prin ordonanta termenul pana la care suspectul, inculpatul urmeaza sa-si respecte obligatiile stabilite sau impuse, termen care nu poate fi mai mare de 6 luni sau 9 luni pentru obligatiile asumante prinacordul de mediere pe care l-a incheiat cu partea civila. In cazul neindeplinirii obligatiilor stabilite, procurorul revoca ordonanta si o noua renuntare la urmarirea penala in aceeasi cauza nu mai este posibila.

In cursul judecatii actiunii penale se stinge prin ramanea definitiva a hotararii de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei, de amanare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de incetare a procesului penal.

Renuntarea la aplicarea pedepsei poate fi dispusa de catre instanta potrivit art 280 CP daca se intrunesc cumulative urmatoarele conditii :

a) Infractiunea comisa prezinta o gravitate redusa avand in vedere natura, intinderea urmarilor produse, mijloacele produse, motivul si scopul urmarit

b) In raport cu persoana infractorului sau conduit avuta anteriorcomiterii infractiunii, precum si cu posibilitatile sale de indreptare,instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse ar fi inoportuna din cauza consecintelor pe care le-ar avea asupra persoanei infractorului.

Cand dispune renuntarea la aplicarea pedepsei instanta aplica infractorului cu avertisment constand in atentionare acestuia asupra conduitei sale viitoare si a consecintelor la care se expune daca mai comite infractiuni. Amanarea aplicarii pedepsei poate fi dispusa potrivit art 83 CP de catre instanta de judecata

cu stabilirea unui termen de suspendare,intrunind cumulative conditiile :

- Pedeapsa stabilita este amenda sau inchisoarea de cel mult 2 ani- Infractorul nu a mai fost anterior condamanat- Infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca

neremunerata in folosul comunitatiiTermenul de supraveghere este de 2 ani si pe perioada acestui termen, persoana fata de care s-a dispus solutia trebuie sa execute obligatiile stabilite de instanta. Instanta dispune solutionarea achitarii atunci cand se constata existent unui caz prevazut de art 16 lit a-d.Instanta dispune solutionarea incetarii procesului penal atunci cand constata existenta unui caz din art 16 lit e-j.

Cazurile care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale :

Actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal in conditiile legii. Pot insa sa apara situatii cand promovarea actiunii penale este impiedicata. Daca aceste impedimente intervin inainte de declansarea actiunii penale, ele au drept efect impiedicarea punerii in miscare a actiunii penale duc la stingere acesteia, adica nu mai poate fi exercitata actiunea penala. Aceste cazuri sunt prevazute in art 16 de la lit a-j :

a) Fapta nu existaInfractiunea este singurul temei al raspunderii penale. Inexistenta faptei presupune si inexistenta actiunii sip e cale de consecinta apare imposibilitatea tragerii la raspunderea penala. Fapta nu exista atunci cand ea nu exista in materialitatea ei, adica nu a fost produsa nicio fapta care sa fiprodus modificari in lumea fizice in lumea materiala

b) Fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatie prevazuta de legeAcest impediment cuprinde 2 situatii difericare care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale. Cand spunem cafapta nu este prevazuta de legea penala inseamna ca fapta exista in mod obiectiv, dar nu figureaza printer faptele prevazute de

legea penala si prin urmare nu e infractiune, astfel incat nu exista temeiul tragerii la raspundere penala.Asemenea fapte sunt prevazute de legea penala sunt considerate faptele de natura disciplinara, civila sau contraventionala precum si faptele care au fost dezincriminate.In situatia in care fapta nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege fapta exista in materialitatea sa constituie infractiune, dar fie nu a fost savarsita de persoana impotriva careia se indreapta actiunea penala, fie a fost comisa de suspectsau incukpat insa nu cu forma de vinovatie prevazuta de lege. Astfel lipsa intentiei in cazul unei infractiuni care se poate comite doar cu intentie, impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii.

c) Nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiuneaEste situatia in care se constata ca urmarea nu este imputabila vreunei personae, cum ar fi moartea naturala precum si situatia in care nu se cunoaste cine este faptuitorul si cauza ramane cu autor necunoscut.

d) Exista o cauza justificativa sau de neimputabilitateCauzele justificative sunt prevazute de CP in art 19-22 si sunt : legitima aparare, starea de necessitate, exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii si consimtamantul persoanei.Cauzele de neimputabilitate sunt prevazute in CP in art 24-31 si sunt : constrangerea fizica, constrangerea morala, excesul neimputabil,minoritatea faptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicatia, eroarea si cazul fortuity.

e) Lipseste plangerea prealabila ,autorizarea sau sesizarea organelor competente sau o alta conditie prevazuta de lege si necesara pentru punerea in miscare a actiunii penaleAcest caz cuprinde mai multe situatii cu reglementari diferite, dar cu efect comun : de a paraliza punerea in miscare a actiunii penale. Lipsa plangerii prealabile a persoanei vatamate este o cauza care inlatura raspunderea penala.Se asimileaza cu o lipsa aplangerii prealabile si introducerea ei de catre o alta persoana decat cea vatamata sau peste termenuk prevazut de lege.

Cand legea prevede pentru punerea in miscare a actiunii penale, autorizarea sau sesizarea organului competent, punerea in miscaresau exercitarea este impiedicata daca nu exista o asemenea sesizare sau autorizare.

f) A intervenit amnistia, prescriptia, decesul suspectului ori a inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului sau inculpatului persoana juridicalAmnistia este prevazuta de CP drept o cauza care inlatura urmarirea penala si prin urmare lipseste de obiect actiunea penala.Amnistia nu produce efecte asupra actiunii civilePrescriptia inlatura raspunderea penala si opereaza in nprivinta tuturor in fractiunilor cu exceptia acelor contra pacii si omenirii care sunt imprescriptibile. Decesul faptuitorului inlatura pe cale naturala raspunderea penala. Decesul persoanei vatamate nu impiedica exercitarea actiunii penale.

g) A fost retrasa plangerea prealabila in cazul infractiunii pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala,a intervenitimpacarea ori a fost incheiat un accord de mediere in conditiilelegii.Retragerea plangerii prealabile opereaza numai in cazul infractiunii pentru care legea penala a prevazut expres necesitatea plangerii prealabile in vederea punerii in miscare a actiunii penale.Impacarea partilor inlatura raspunderea penala in cazurile expresprevazute de legea penala si numai cu privire la acesl suspect sau inculpate cu care persoana vatamata s-a impacat.Pentru a constitui cauza care impiedica exercitarea actiunii penale, atat retragerea plangerii prealabile cat si impacarea trebuie sa fie totala si neconditionata. Impacarea trebuie sa aiba loc in fata organului judiciar si produce efecte numai daca a intervenit pana la ramanerea definitive a hotararii.

h) Exista o cauza de nepedepsire prevazuta de legeSunt cazuri in care CP prevede nepedepsirea sau apararea de pedeapsa a faptuitorului cum ar fi : desistarea, impiedicarea producerii rezultatului, denuntarea faptei inainte de a fi descoperita, tainuirea, favorizarea pentru fapte comise de catre sot sau personae apropiate

Toate aceste cause sunt special de inlaturare a raspunderii penale

i) Exista autoritate de lucru judecatj) A intervenit un transfer de procedure cu un alt stat potrivit

legiiCazurile prevazute in art 16 CPP atrag solutii procesuale in raport cu momentul in care se face constatarea uneia dintre aceste cauzuri, moment care se poate situa in cursul urmaririi penale sau in cursul judecarii, Atunci cand se constata existent uneia dintre cazurile prevazute de art 16 CPP in cursul urmaririipenale, procurorul stinge actiunea penala si dispune prin ordonanta CLASAREA. Daca se constata existent uneia dintre cazurile prevazute de art 16 CPP in cursul judecarii, instanta poate dispune 2 solutii :

- Achitarea inculpatului care se pronunta in cazurile prevazute de art 16 CPP lit a-d, cazuri care constata nevinovatia

- Incetarea procesului penal care se pronunta in cazurile prevazutede art 16 CPP lit e-j care constata inlaturarea raspunderii penale

Continuarea procesului penal la cererea supectului/inculpatului – art 18 CPP

In art 18 CPP,in caz de amnistie, prescriptie, retragere a plangerii prealabile, de existent a unei cause de nepedepsire sau de neimputabilitate ori in cazul renuntarii la actiunea penala, suspectul/ inculpatul poace cere continuare procesului penal pentru a se dovedi nevinovatia asa.

Suspectul/ inculpate poate cere in cursul urmaririi penale continuareaurmarii penale in termen de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanta de solutioonare a cauzei. La o asemenea solicitare, procuroruk e obligat sa continuie urmarirea penala, daca se constata un alt caz de netrimitere in judecata, altul decat cel prevazut in art18, va dispune o asemenea situatie, se va adopta prima solutie de netrimitere in judecata.

Daca instanta a pronuntat incetarea procesului penal pentru ca a constat existent unui caz penal din cele prevazute de art 16 lit e-j si daca incukpatul a cerut continuarea procesului penal si se constataca sunt incidente cazurile prevazute in art 16 lit a-d, instanta va pronunta achitarea.

Daca in urma continuarii procesului penal se constata ca nu sunt incidente cazurile a-d, atunci instanta va pronunta incetarea procesului penal.

Actiunea civila in procesul penal :

Repararea pagubei produsa printr-o fapta ilicita se obtine orin exercitarea actiunii civile in fata instantei civile. Paguba poate fi produsa fi produsa si printr-o infractiune, fiind posibil ca savarsirea unei infractiuni sa produca pe langa urmarile socialemente periculoase si un prejudiciu material sau moral in dauna unei personaefizice sau juridice si in acest caz infractiunea este si sursa unor obligatii civile.

Mijlocul legal prin care persoana pagubita material sau moral cere sa ii fie reparat prejudicial cauzat este actiunea civila care in principal este insitutie a dreptului civil si ea devine insitutie a dreptului penal daca se exercita in cadrul procesului penal, adica persoana prejudiciata o pune in miscare in fata organelor juridice penale.

Potrivit art. 19 CPP, actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal, care are ca obiectiv tragerea la raspundere civila a persoanei responsabile potrivit legii civile pentru prejudicial produs prin comiterea faptei care face obiectul actiunii penale.

Actiunea civila se solutioneaza in cadrul procesului penal daca prin aceasta nu se depaseste un termen rezonabil. Actiunea civila se exercita de catre persoana vatamata sau de succesorii acesteia care seconstituie parte civila impotriva inculpatului si dupa caz, impotriva partii responsabile civilmente.

Cand persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau arecapacitate de exercitiu restransa, actiunea civila se exercita de reprezentantul legal si de procuror.

Conditiile exercitarii actiunii civile in procesul penal :

1. Infractiune trebuie sa fi cauzat un prejudiciu material sau moral2. Intre infractiunea comisa si prejudicial care se cere a fi

reparat trebuie sa existe legatura de cauzabilitate3. Prejudicial sa fie cert,sigur , atat sub aspectul existentei

sale, cat si sub aspectul posibilitatilor de evaluare. Prejudiciul este cert in cazul in care este constat, adica este actual. Poate fi cert si un prejudiciu viitor daca este susceptibil de evaluare. Cand cererea de despagubiri se intemeiaza pe un fapt viitor si nesigur, actiunea civila trebuie respinsa.

4. Prejudiciu sa nu fi fost reparat. Este posibil ca inainte de exercitarea actiunii civile, prejudicial sa fi fost reparat de terte persoane, altele decat inculpatul. In cazul in care prejudicial a fost reparat integral ori partial de terte persoane, carora nu le revine aceasta obligatie, actiunea civila poate fi exercitata sau nu in procesul penal in functie de titulucu care a fost acoperit prejudicial

5. Sa existe manifestare de vointa din partea persoanei juridice saua persoanei fizice cu capacitate deplina de exercitiu de a fi despagubita. Aceasta conditie este realizata prin constituirea departe civila. Constituirea ca parte civila se poate face pe tot parcursul urmaririi penale, iar in cursul judecatii pana la inceperea cercetarii judecatoresti.Constituirea ca parte civila se face in scris sau oral si inn acel ultim caz organelle juridice au obligatia de a consemna aceasta intr-un proces verbal sau dupa caz in incheiere.In cererea de constituire ca parte civila persoana prejudiciata trebuie sa indice natura, intinderea pretentiilor, a motivelor sia probelor pe care acestea se intemeiaza. Daca nu se respecta termenul de constituire ca parte civila sau cererea de constituire nu contine mentiunile prevazute de lege, atunci

persoana vatamata sau succesorii nu se mai pot constitui parte civila in procesul penal, putand introduce actiunea la instanta civila.Pana la terminarea cercetarii judecatoresti, partea civila poate sa indrepte erorile material din cuprinsul cererii, poate marii sau micsora intinderea pretentiilor si poate solicita prin plata unei despagubiri banesti daca repararea in natura nu mai este posibila. In cazul in care un numar mare de persoane, care nu areinterese contrare s-au constituit parte civila, acestea pot desemna o persoana care sa le reprezinte interesele in cadrul procesului penal. Actiunea civila in procesul penal, dar si actiunea civila la instanta civila pentru repararea unui prejudiciu produs prin infractiune este scutita de taxa de timbre.Partea civila poate renunta in tot sau in parte la pretentiile civile formulate pana la terminarea dezbaterilor in apel. Renuntarea se poate face fie prin cerere scrisa, fie oral in sedinta de judecata. Partea civila nu poate reveni asupra renuntarii si nu poate introduce actiunea civila la instanta civila pentru aceleasi pretentii.In cursul procesului penal, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot sa incheie o tranzactie sau un accordde mediere cu provine la pretentiile civile.Inculpatul, cu acordul partii responsabile civilmente, poate recunoaste in tot sau in parte, pretentiile civile si in acest caz instanta oblige la despagubiri in masura recunoasterii,iar inceea ce priveste pretentiile nerecunoscute,se pot administra probe.Conform art 19 CPP, repararea prejudiciului material si moral se face potrivit dispozitiilor legii civile si anume in natura si prin despagubiri banesti.In natura, repararea prejudiciului pagubei se obtine prin :1. Restituirea lucrurilor2. Restabilirea situatiei anterioare comiterii infractiunii3. Desfiintarea totala sau partiala a unui inscris4. Prin orice alt alt mijloc de reparare a unui inscris

Repararea in natura a pagubei cauzate prin infractiune are prioritate fata de repararea prin despagubiri banesti,insa cand prin repararea in natura nu s-a acoperit integral paguba, se acorda in completare despagubiri banesti.

Prin dauna produsa prin infractiune se intelege atat paguba, prejudicial suferit de partea civila cat si folosul,castigul de care partea civila a fost lipsita prin infractiune. Castigul nerealizat trebuie sa fie urmarea directa a comiterii infractiunii si sa nu se datoreze unor cauze neimputabile inculpatului. Despagubirea consta intr-o suma de bani reprezinta valoarea pagubei realizate, adica atat a pierderii sufeirte cat si a folosului de care a fost lipsita partea civila. Despagubireabaneasca poate fi stabilita intr-o suma globala sau in sume platibile periodic. Despagubirea baneasca trebuie calculate in raport cu valoarea integral a pagubei si nu se iau in considerarecriteria subiective cum ar fi situatia materiala a inculpatului sau a victimei. La calcularea despagubirilor se tine seama in cazde culpa comuna a inculpatului si a victimei de gravitatea celor 2 culpe.

In cazul pagubelor aduse avutului personal, particular, valoareapagubei trebuie dovedita si partea civila are dreptul sa foloseasca orice mijloc legal de proba. In cazul avutului public evaluarea pagubelor se face potrivit actelor normative, cu character special in ceea cue priveste calculul valoric al unor bunuri sustrase prin infractiune.

Autorii,instigatorii sau chiar complicii daca sunt trasi la raspundere penala raspund solidar cu autorul pentru paguba pe care au cazat-o prin fapta lor. Raspunderea solidar cu inculpatulpentru intreaga paguba si partea raspunderii civile.

Tainuitorul raspunde solidar numai pana la valoarea bunurilor pe care le-a tainuit, iar favorizatorul raspunde solidar cu autorul numai atunci cand a dat ajutor pentru asigurarea folosului infractiunii si in limitele acestuia.

Dreptul de optiune in exercitarea actiunii civile

Persoana vatamata prin comiterea unei infractiuni are dreptul de a allege valorificarea pretentiilor civile, fie calea civila si actiunea dreptului poarta numele de drept de optiune.

Pentru ca persoana vatamata sa-si poata exercita dreptul de optiune trebuie sa fie deschise in acelasi timp ambele cai, adicatrebuie sa fie declansat procesul penal si in acelasi timp sa existe posibilitatea actiunii civile la instanta civila.

Dreptul de obtiune este irevocabil, in sensul ca persoana prejudiciata odata cue a exercitat dreptul de optiune si a ales una dintre cai nu mai poate parasi calea aleasa pentru a se indrepta spre cealalta. De la caracterul irevocabil al dreptului de optiune exista urmatoarele exceptii :

- Partea civila poate parasi calea penala si se poate adresa instantei civile in urmatoarele cazuri :1. Cand procesul penal a fost suspendat din cauza starii de boala

grava a suspectului/inculpatului constatata prin expertiza medico-legala

2. Cand pein hotarare definitive, instanta lasa nesolutionata actiunea civila

3. Cand, dupa pronuntarea hotararii definitive a instantei penaleasupra actiunii civile, se constata prin probe noi ca prejudicial nu a fost integral acoperit, situatie in care diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni civile la instanta civila

4. Cand prejudicial a carei reparare se cere s-a nascut sau a fost descoperit dupa constituirea ca parte civila

5. Cand s-a dispus de catre procuror o solutie de netrimitere in judecata

- Persoana vatamata sau succesorii acesteia care au pornit actiuneacivila in fata instantei civile pot sa paraseasca aceasta

instanta sis a se adreseze organului judiciar penal pentru urmatoarele cazuri :1. Daca punerea in miscare a actiunii penale a avut loc ulterior

introducerii actiunii civile la instanta civila2. Cand procesul penal a fost reluat dupa suspendare

Parasirea instantei civile nu poate sa aiba loc daca aceasta apronuntat o hotarare chiar nedefinitiva.

Exercitarea actiunii civile la instanta civile

Cat timp nu a fost declansat procesul penal, persoana vatamatasau succesorii acesteia pot sa introduca actiunea civila la instanta civila pentru repararea prejudiciului cauzat prin infractiune si procesul civil se desfasoara dupa normele Codului de Procedura Penala. Dupa punerea in miscare a actiunii penale, adica din momentul in care exista si un proces penal cu privire la aceeasi fapta, judecarea actiunii civile in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvareain prima instanta a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.\Ratiunea acestei reguli numita si “penalul” in Codul Civil se aplica prin necesitatea de a se lua in prealabil o hotarare inpenal careia sa i se conformeze si hotararea instantei civile.Hotararea definitive a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila.Legea limiteaza autoritatea de lucru judecat a hotararii penale pentru instanta civila doar cu privire la 2 aspecte :a) La existent fapteib) La persoana care a savarsit-o

Instanta civila nu este legata de hotararea de achitare sau deincetare a procesului penal in cue priveste existent prejudiciului. Hotararea definitive a instantei civila prin care a fost solutionata actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organelor judiciare penale cu privire laexistent faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatieiacesteia.

Hotararea instantei civile poate insa sa aiba autoritate de lucru judecat in fata instantei penale cu privire la alte chestiuni, cum ar fi cuantumul prejudiciului.

Rezolvarea actiunii civile in procesul penal

Instanta penala se pronunta prin aceeasi hotarare atat asupra actiunii penale, cat si asupra actiunii civile. Solutionarea actiunii civile este influentata de modul in care a fost solutionata actiunea penala, astfel in toate cazurile in care pronunta condamnarea si constata ca infractiunea a cauzat prejudicii materiale,morale, instanta il va oblige pe inculpate la plata despagubirilor civile.

Cand dispune achitarea inculpatului pentru care fapta nu exista sau pentru ca fapta nu a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de lege instanta respinge actiunea civila.

Cand dispune incetarea procesului penal in baza art 16, lit e-j, precum si atunci cand admite acordul de recunoastere a vinovatiei si intre parti nu s-a incheiat o tranzactie privindactiunea civila, instanta lasa nesolutionata actiunea civila in cazul in care mostenitorii sau succesorii in drept ori lichidatorii partii civile nu-si exprima in cel mult 2 luni optiunea de a continua exercitarea actiunii civile pornita de catre partea civila care a decedat.

In toate celelalte cazuri in care instanta dispune achitarea sau incetarea procesului penal, actiunea civila se admite.

Instanta penala poate sa dispuna si disjungerea (despartirea adoua litigii care fusesera unite, spre a le cerceta si solution in mod separate) actiunii civile cand solutionarea acesteia depaseste termenul rezonabil de solutionare a actiunii penale. In acest caz, solutionarea actiunii civile ramane in competenta instantei penale.

Incheierea prin care s-a dispus disjungerea actiunii civile este definitive.

Probele, mijloacele de proba si procedeele probatorii

Notiune, importanta si aprecierea probelor in procesul penal

Procesul penal constituie un proces de cunoastere in care organelle judiciare penale trebuie sa ajunga la aflarea adevarului si in acest scop desfasoara activitati de probatiune in vederea constatarii existentei faptelor, activitati in care organelle judiciare se folosesc de probele obtinute prin mijloace de proba.

Definitia probei este data in art 97 CPP, potrivit caruia constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii,la iddentificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.

Subg aspect functional, proba are in procesul penal un character dublu :

- Proba constituie un element de cunoastere prin intermediul caruiaorganele judiciare afla adevarul

- Proba constituie un instrument de dovedireImportanta probelor in procesul penal consta in faptul ca infaptuirea justitiei penale depinde in principal de sistemul probelor pentru ca din momentul in care s-a declansat procesul penal si pana la solutionarea lui definitive, toate problemele fondului cauzei se rezolva cu ajutorul probelor.Aprecierea probelor este elemental esential al intregii activitati probatorii pentru ca intregul volum de munca depus de organele judiciare se concretizeaza in solutia finala care are la baza aprecierea corespunzatoare a provelor administrate.

In procesul penal modern in general legea nu tarifeaza probele, nu le da o anumita putere probatorie,grad de credibilitate si dreptul modern a introdus teoria liberei aprecieri a probelor.In dreptul nostrum nu se admite sub nicio forma aprecierea proalabila de catre lege a unei probe si aceasta conceptie e consacrata expres in art 103 CPP care prevede ca probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege.Principiul liberei aprecieri a probelor e reflectat in art 103 CPP care prevede ca probele sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare in urma evaluarii tuturor probelor in cauza. Potrivit alin 2 art 103 CPP in luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului,instanta hotaraste motivate cu trimitere la toate probele evaluate si condamnarea sedispune doar atunci cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila.In alin 3 al art 103 CPP se preve ca hotararea instantei nu se poate intemeia in masura determinate pe declarariile instigatorilor ale colaboratorilor,ori ale martorilor protejati,prin urmare organelle judiciare trebuie sa administrezeun ansamblu de probe care sa coroboreze intre ele si sa formeze convingerea ca reflecta adevarul.

Clasificarea probelor :Dupa caracterul lor :a) Probe in acuzare sunt acele probe care servesc la confirmarea

invinuirii,dovedirea vinovatiei suspectului/inculpatului si lastabilirea circumstantelor agravante

b) Probe in aparare au ca obiect inlaturarea invinuirii, dovedirea nevinovatiei suspectului /inculpatului si stabilireacircumstantelor atenuante

Dupa izvoare :

a) Probe imediate sunt acele probe obtinute din prima sursa, dintr-un izvor direct : declaratia unui martor ocular, procesul verbal de examinare a corpurilor delicate,un inscris original

b) Probe mediate / derivate/ secundare sunt acele probe printr-o alta sursa decat cea primara : copia unui inscris, declaratia unui martor care relateaza ce a auzit de la un martor ocular.Probele mediate trebuie verificate mai atent si sunt acceptabile numai in lipsa probelor immediate sau alaturi de acestia.

Dupa legatura lor cu obiectul probatiunii :

a) Probe directe sunt acele probe care dovedesc in mod nemijlocitvinovatia sau nevinovatia infaptuitorului :procesul verbal de prindere a faptuitorului in flagrant, declaratia prin care faptuitorul recunoaste fapta

b) Probe indirect sunt acele probe care nu furnizeaza informatii care pot dovedi in mod direct vinovatia sau nevinovatia faptuitorului. Aceste probe pot sa conduca la anumite concluzii numai in masura in care coroboreaza cu akte probe directe sau indirect.

Obiectul probatiunii reprezinta totalitatea faptelor si imprejurarilor de fapt care trebuie dovedite intr-o cauza penala pentru a putea fi solutionata. Potrivit ar 98 CPP obiectul probatiunii il constituie :

a) Existent infractiunii si savarsirea ei de catre inculpate b) Fapte privitoare la raspunderea civila pentru atunci cand

exista parte civilac) Fapte si imprejurari de fapt de care depinde aplicarea legiid) Orice imprejurare necesare pentru justa solutionare a cauzei

Obiectul probatiunii in latura penala :

Din momentul in care se formuleaza o invinuire impotriva unei persoane trebuie dovedite faptele si imprejurarile de fapt care oconfirma si anume :

1. Existent tuturor elementelor constitutive ale infractiunii

2. Trebuie dovedit cine este autorul faptei si toate persoanele care au participat la comiterea ei si rolul pe care l-au avut in activitatea infractionala

3. Trebuie dovedita forma de vinovatie cu care a fost savarsita fapta precum si premeditarea, scopul

4. Trebuie probate imprejurarile de loc, timp, mijloace in care afost comisa fapta

5. Trebuie dovedite imprejurarile de natura sa asigure justa individualizare a sanctiunilor penale si anume starea de recidiva, imprejurari care constituie agravante sau atenuanteInvinuirea formulate impotriva unei persoane poate fi neintemeiata si atunci trebuie dovedite faptele care duc la constatarea existentei uneia dintre cazurile prevazute de art 16 CPP

Obiectul probatiunii in latura civila :

Pentru dovedirea probatiunilor civile este necesar sa se stabileasca imprejurarile din care rezulta ca paguba a fost produsa prin infractiune,natura si intinderea prejudiciului, valoarea sa, modalitatea potrivita de repararea pagubei. Trebuie dovedite si cheltuielile judiciare effectuate.

Faptele similare,auxiliare si negative :

Exista imprejurari de fapt, fapte care desi nu sunt legate in mod direct de faptul principal pot sa furnizeze informatii care sa ajute la aflarea adevarului intr-o cauza penala.

Faptele auxiliare sunt cele care pot furniza informatii necesare cauzei, cum ar fi : declaratia unei persoane cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea unui martor audiat in cauza.

Faptele similar sunt cele care se aseamana cu faptul principal fara a se afla in legatura directa cu acesta cum ar fi imprejurarea ca infractiunea a fost comisa dupa acelasi modus operandi in care presupusul faptuitor a comis anterior o infractiune asemanatoare.

Faptele negative de regula nu intra in obiectul probatiune pentru ca nu se pot proba. Astfel este imposibil a se dovedi ca o persoana nu a folosit niciodata o arma de vanatoare, nu a condus niciodata un vehicul sau nu a fost niciodata intr-o anumita localitate. Faptele negative se pot proba prin fapte pozitive daca sunt limitate si determinate, astfel se poate dovedi ca o persoana nu a fost intr-o anumita zi si la o anumita ora in localitatea X pentru ca in acel moment se dovedeste ca era in localitatea Y.

Fapte si imprejurari de fapt care nu pot forma obiectul probatiunii :

In materie penala este considerate regula admisibilitatii dovedirii oricaror imprejurari necesare dovedirii cauzei. Sunt insa si fapte inadmisibil de dovedit daca contrazic dispozitiile legale sau sunt contra conceptelor nostre despre lume si societate. Astfel, cand legeaprevede o prezumtie absoluta este interzis a se dovedi faptul contrar cum ar fi existent discernamantului unui minor de 12 ani pe care legeail prezuma inexistent fara posibilitate de contradovedire. Nu pot faceobiectul probatiunii fapte, imprejurari care in conceptia noastra nu sunt posibile, astfel nu se poate admite sa se faca dovada ca moartea unei persoane a fost facuta de fantome, farmece.

Fapte si imprejurari de fapt care nu trebuie dovedite :

1. In cazul prezumtiilor legale relative, cel care invoca prezumtia nu are obligatia dovedirii faptei prezumate, insa partea adverse are dreptuk sa faca contradovada.

2. Faptele evidentiate si cele notorii nu trebuie dovedite, existanddispensa de proba. Faptele notorii sunt cele cunoscute de un cercfoarte larg de persoane si fiind de notorietate publica, nu mai trebuie dovedite. Notorietatea unor fapte poate fi generala sau locala si de aceea dispensa dovedirii lor se apreciaza de la caz la caz in mod concret.

3. Faptele necontestate de cei care participa in cauza penala nu trebuie de regula dovedite,insa in cazul faptelor necontestate care sunt esentiale in solutionarea cauzei, organelle judiciare au obligatia sa faca dovada lor.

Pertinente, concludenta si utilitatea probei

In raport de contributia pe care o au la justa solutionare a cauzei, probele pot fi pertinente, concludente si utile.

Sunt pertinente toate probele care au legatura cu faptele si imprejurarile de fapt cue trebuie dovedite intr-o cauza penala, iar incele care nu se afla intr-o asemenea legtura reprezinta probe nepertinente.

Probele concludente sunt acelea care fiind esentiale in cauza influenteaza asupra solutionarii cauzei. Probele care nu sunt edificatoare se numesc probe neconcludente. Orice proba concludenta este si pertinent pentru ca o proba n-ar putea ajuta la solutionarea cauzei daca n-ar avea legatura cu acea cauza.

Nu orice proba pertienenta este si concludenta, astfel relatiile de dusmanie intre autorul omorului si victim constituie o proba pertinent, dar nu si concludenta.

Proba utila este proba concludenta care nu a fost inca administrate in asemenea conditii incat sa formeze o convingere organului judiciar.Poate devein inutila o proba care desi concludenra, a fost déjà administrate.

Sarcina probei :

Prin sarcina probei se intelege obligatia administrarii probelor, in procesul penal. Potrivit art 99 CPP, in actiunea penala, sarcina probei apartine procurorului, iar in actiunea civila din procesul penal, partii civile si procurorului care exercita actiunea civila in cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu restransa.

Partile din proces si subiectii procesuali principali nu au sarcina probatiunii.

Suspectul / inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu sunt obligati sa-si dovedeasca nevinovatia si au dreptul de nu

contribui la propria acuzare. Persoana vatamata,suspectul, partile au dreptul de a propune organelor judiciare administrare de probe.

Administrarea probelor :

In privinta modului de administrare a probelor trebuie facuta distinctia intre faza de urmarire penala si faza de judacata.

In faza de urmarire penala, organelle de urmarire penala au obligatia de a lamuri prin probe cauza sub toate aspectele si in acest scop strang si administreaza probe atat in favoarea cat si in defavoarea suspectului / inculpatului fie din oficiu, fie la cerere. In cursul judecatii pentru instanta de judecata probele care se administreaza inprima etapa sunt cunoscute si se verifica doar exactitatea lor, ocaizecu care se fac precizari, completari.

Probele noi sunt administrative de instanta la cererea procurorului, apersoanei vatamate sau a partilor. Instanta poate administra probe si din oficiu atat cand considera necesar. Cererea privitoare la administrarea unor probe formulate in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii, se admite sau se respinge numai motivate de catre organelle judiciare. Cererea de administrare a unor probe poate fi :

a) Proba nu este relevanta in raport cu obiectul probatiunii in cauza

b) Se apreciaza ca pentru dovedirea imprejurarile de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probe

c) Se poate respinge. Proba nu este necesara intrucat faptul e notoriu

d) Proba este imposibil de obtinute) Cererea a fost formulate de o persoana neindreptatitaf) Administrarea probei este contrara legii

Deosebit de important in material probatiunii in procesul penal, principiul loialitatii administrarii probelor in art 101 CPP, potrivit caruia este oprit a se intrebuinta violente, amenintari, ori alte mijloace de constrangere, promisiuni precum si indemnuri inscopul de a obtine probe.

De asemenea nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-si aminti si de a relata in modconstient si voluntar faptele care constituie obiectul probei.

Aceasta interdictie se aplica chiar daca persoana ascultata isi da consimtamantul la utilizarea unei asemenea metode de ascultare.

Este interzis organelor judiciare sau altor persoane care actioneazapentru aceasta sa provoace o persoana sa savarseasca sau sa contine savarsirea unor fapte penale in scopul obtinerii de probe.

Probele obtinute prin tortura precum si cele derivate din acestea nupot sa fie folosite in procesul penal si nici cele obtinute nelegal.

Atunci cand actul prin care s-a dispus administrarea unei probe sau prin care proba a fost administrate este lovit de sanctiunea nulitatii, proba este exclusa, adica nu poate fi folosita in procesul penal. Probele derivate se exclude daca au fost obtinute inmod direct prin probele obtinute in mod nelegal.

Mijloacele de proba

Mijloacele de proba sunt caile legale prin care se administreaza probele. In art 7 alin 2 CPP se precizeaza ca proba se obtine prin mijloace de proba admise in legislatia procesual penala. Mijloacele de proba sunt enumerate in art 97 CPP :

a) Declaratiile suspectului/inculpatuluib) Declaratia persoanei vatamatec) Declaratiile partii civile, responsabile civilmented) Declaratia martorilore) Inscrieri, rapoarte de expertiza sau de constatare, procese-

verbale, fotografii si mijloace material de probaf) Orice alt mijloc de proba care nu e interzis de lege

Mijloacele de proba se obtin prin procedee probatorii care reprezinta modalitati legale de obtinere a mijloacelor de proba.

Fiecare mijloc de proba in functie de speficicul lui isi are propriile procedee de administrare, iar respectarea legii cu ocazia administrarii probelor este asigurata prin garantii procesuale.

a) Declaratiile suspectului / inculpatuluiSunt un mijloc de proba dintre cele mai importante intrucat suspectul/ inculpatul cunoaste cel mai bine imprejurarile in carea fost comisa fapta. Cu toate acesxtea importanta marturisirii suspectului/inculpatului nu mai constituie regina probelor si simpla recunoastere nu e un temei probator suficient pentru condamanare.Suspectul/ inculpatul nu e o9bligat sa dea declaratii pentru ca aceste un drept al sau, nu o obligatie.Declaratiile suspectului/inculpatului pot fi extrajudiciare si judiciare. Sunt extrajudiciare atunci cand sunt date in afara procesului penal si in acest caz continutul lor ajunge la cunostinta organelor judiciare prin declaratia unui martor caruiaI s-a destuinuit sau printr-o scrisoare.

Procedura de ascultare a suspectului/ inculpatului art 107-110 CPP

La inceputul primei audieri organelle judiciare adreseaza intrebari suspectului/inculpatului cu privire la nume, prenume, porecla, locul nasterii, studii, precum si adresa unde doreste sa i se comunice actele de procedura sau daca impotriva sa se desfasoara un alt proces penal si daca solicita interpret.

Suspectului/inculpatului ii este comunicat apoi calitatea in care e audiat, fapta prevazuta de legea penala pentru savarsirea careia e suspectat sau pentru care a fost actiunea penala si incadrarea acestuia. Suspectul/inculpatul nu poate fi supus juramantului ca martor si nici nu poate fi obligat sa faca declaratii. In continuare suspectului/inculpatului i se aduc la cunostinta drepturile procesualeprevazute in art 83 CPP si anume :

a) Dreptul de a nu face nicio declaratie pe parcursul procesului penal, atragandu-se atentia ca daca refuza nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratie, aceasta va putea fi folosita ca mijloc de proba impotriva sa

b) Dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care e cercetat

c) Dreptul de a consulta dosarul in conditiile legiid) Dreptul de a avea avocat alese) Dreptul de a propune administrarea de probe pentru a ridica

exceptia si de a pune concluziif) Dreptul de a beneficia gratuity de un interpret g) Dreptul de a apela la un mediator si alte drepturi prevazute de

lege

Suspectului/ inculpatului i se aduc la cunostinta si obligatiile pe care le are :

a) Obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragandu-i-se atentia ca se poate emite un mandate de aducere

b) Obligatia de a comunica in scris in termen de 3 zile orice schimbare a adresei, iar in cazul neindeplinirii acestei obligatii, citatiile raman valabile si se considera ca le-a luat la cunostinta

Drepturile si obligatiile se duc la cunostinta suspectului/inculpatului in cursul urmaririi penale inainte de primaaudiere si i se comunica in scris sub semnatura, iar daca nu poate sau refuza se intocmeste un proces verbal. De asemenea organul judiciar trebuie sa aduca la cunostinta posibilitatea incheierii in cursul urmaririi penale a unui accord ca urmare a recunoasterii vinovatiei in cursul urmaririi penale.

Trecand de la ascultarea propriu-zisa, supectul/inculpatul este lasat sa declare liber tot ceea cue doreste referitor la fapta pentru care e cercetat dupa care i se pot pune intrebari cue pot fi intrebari de precizare, de completare sau de verificare a exactitatii celor declarate. In timpul ascultarii este interzis ca suspectul/inculpatul sa prezinte o declaratie scrisa inainte, insa organul judiciar ii poate permite sa se foloseasca de insemnari,notite cu privire a amanunte mai greu de retinut.

Pentru a putea fi folosite in procesul penal, legea prevede in art 110 CPP,obligativitatea consemnarii in scris a declaratiilor

suspectului/inculpatului. Daca este de accord cu continutul declaratiei scrise, suspectul/inculpatul o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit.

Daca suspectul/inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, organul judiciar trebuie sa consemneze acest lucru in declaratia scrisa

Declaratia scrisa se semneaza de organul de urmarire penala care a procedat la ascultare, iar in cursul judecatii se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier. Declaratia va fisemnata si de avocatul suspectului/inculpatului daca a fost present la audiere si de catre interpret, daca declaratia a fost luata printr-un interpret.

In cursul urmaririi penale, audierea se inregistreaza cu mijloace tehnice (audio,video), iar cand inregistrarea nu e posibila, acest lucru se consemneaza in declaratie cu indicarea motivelor pentru care n-a fost posibila inregistrarea.

De regula, mai multi inculpate in aceeasi cauza se asculta impreuna insa cand organul juridic considera necesar,poate proceda la ascultarea lor separate.

Declaratiile inculpatului/suspectului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt corroborate cu fapte, imprejurari care rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Prin urmare, n-au o forta probatorie deosebita.

In caz de declaratii contradictorii, legea nu stabileste o ordine depreferinta intre declaratiile successive si contradictorii si se va pune temei pe aceea care se coroboreaza cu ansamblul probelor.

b)Declaratiile persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civil

Ascultarea acestor persoane se desfasoara dupa procedura ascultarii suspectului/inculpatului cu unele reguli specific. La inceputul primeiaudieri organul judiciar adreseasa persoanei vatamate intrebarile pentru a stabili situatie sa personala. In continuare persoanei vatamate i se aduc la cunostiinta drepturile si obligatiile :

-dreptul de a fi asistat de un avocat, iar in cazul asistentei obligatorii, dr de a i se desemna un avocat din oficiu -dreptul de a apela la un mediator in cazurile prev de lege -dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica exceptii si de a pune concluzii -dreptul de a fi incunostintata cu privire la desfasurarea procedurii,dr de a formula plangere prealabila si dr de a se constitui parte civila -obligatia de a se prezenta la chemarile org judiciare -obligatia de a comunica orice schimbare de adresa Modul de ascultare si dispozitiile privind consemnarea declaratiilor susp/ inc se aplica in mod corespunzator. Audierea partii civile si a partii responsabile civilmente se face potrivit dispoz privind ascultarea persoanei vatamate. Potrivit art 113 CPP, atunci cand sunt indeplinite conditiile legii referitoare la statutul de martor amenintat sau vulnerabil ori pentru protectia vietii private sau a demnitatii, organul de urmarire penala poate sa dispuna fata de persoana vatamata ori de partea cvila masuri de protective prevazute in art 125-130 CPP car se aplica corespunzator.

c) Declaratiile martorilor art 114-130 CPPIn art 114 CPP este definit martorul ca fiind persoana care are cunostinta despre fapta, imprejurarea de fapt care constituie probe in cauza penala.

Pentru a devein martor este necesar ca o astfel de persoana sa fie chemata in aceasta calitate de catre un organul judiciar penal. Orice pers citata in calitate de martor are urm obligatii : - obl de a se prezenta in fata organul judiciar care a citat-o la locul, ziua si ora aratate in citatie - obl de a depune juramant sau declaratie solemna in fata instantei- obl de a spune adevarul Orice persoana poate fi citata si audiata in calitate de martor asupra unor fapte, imprejurari de fapt care constituie obiectul probatiunii in cauza in care a fost citat. Persoana care se afla intr-o situatie ce pune la indoiala in mod rezonabil capacitatea sade a fi martor, poate fi audiata doar atunci cand organul judiciar constata ca persoana este capabila sa relateze in mod constient fapte, imprejurari de fapt conforme cu realitatea. Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul

judiciar poate dispune la cerere sau din oficiu orice examinare necesara prin mijloacele prevazute de lege. Calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de expert, avocat, mediator sau reprezentantul unei parti cu privire la fapte,imprejurari de fapt pe care persoana le-a cunoscut inainte de a dobandi aceasta calitate. Pot fi audiate in calitate de martor si persoana care au intocmit procese-verbale si anumite organe cum ar fii expertii de stat, ale instit publice, organul de control, comandantii de nave, aeronave.Persoanele care nu pot fi audiate ca martori :

- partile si subiectii procesuali principali - persoane obligate sa pastreze secretul profesional sau

confidentialitatea . Aceste persoane nu pot fi audiate ca martori cu privire la fapte, imprejurari de fapt de care au luat cunostinta in exercitiul functiei sau profesiei. Intra inaceasta categorie preotul, avocatul, medical, farmacistul. Asemenea persoane pot fi audiate atunci cand autoritatea competenta sau persoanele indreptatite isi exprima acordul inacest sens sau atunci cand exista o cauza legala de inlaturarea obligatiei de a pastra secretul sau confidentialitatea (cu privire la boli contagioase doctorul este obl sa nu pastreze secretul, ovocatul in cauzele unor infr grave).

Persoanele care au dreptul de a refuza sa dea declaratii in calitate de martori art 117 : – sotul, ascendentii, descendentii in linie directa precum si fratii si surorile susp/inc – pers care au avut calitatea de sot al susp/inc Daca aceste pers sunt de acord sa dea declaratii atunci lor li se vor aplica dispozitiile privitoare la drepturile si obligatiile martorilor. Aceste persoane sunt scutite de obl de a depune marturie impotriva celorlalti susp/inc in cazul in care declaratia sa nu poate fi limitata decat la acestia din urma.

Procedura de ascultare a martorului La inceputul audierii, martorului i se pun intrebari pentru stabilirea situatiei sale materiale si in acest sens dispozitiile privind intrebarile puse susp sau inculpatului se aplica corespunzator. In continuare i se comunica obiectul cauzei si este intrebat daca este membru de familie sau a fost sot al susp/inc oricelorlalte parti din proces, ori daca se afla in relatii de

prietenie sau dusmanie, ori daca a suferit o paguba in urma savarsirii infractiunii. I se comunica a poi calitatea in care esteaudiat si faptele pentru dovedirea carora a fost propus ca martor dupa care i se aduc la cunostinta urm drepturile si obligatiile : -dreptul de a fi supus masurilor de protectie si de a beneficia de restituirea cheltuielilor primejduite de chemarea sa in fata organului judiciar - obligatia de a se prezenta la chemarea organului judiciar, atragandu-i-se atentiea ca in cazul neindeplinirii acestei obligatia se poate emite impotriva sa mandat de aducere (fortat) - obligatia de a comunica in scris in termen de 5 zile orice schimbare a adresei la care este citat - obligatia de a da declaratii conforme cu realitatea si i se atrage atentia ca legea pedepseste infraciunea de marturie mincinoasa In cursul urmaririi penale, procurorul si in cursul judecatii, presedintele completului solicita martorului depunerea juramantuluisau a decl solemne (pt atei). Textul juramantului este : “jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa saimi ajute Dumnezeu”. Referinta la divinitate se schimba in functie de credinte religioasa a martorului. In timpul depunerii juramantului martorulutine mana dreapta pe cruce sau biblie, cu exceptiile impuse de credinta religioasa. Daca martorul alege sa faca o declaratie solemna, textul acesteia este : “ma oblig ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu” Trecand la audierea propriu-zisa martorul este lasat sa declare totceea ce stie in legatura cu faptele pentru dovedirea carora a fost propus, dupa care i se pot adresa intrebari de control, precizare, completare. Martorului nu i se pot adresa intrebari privind optiuniile relogioase sau circumstante personale, de familie exceptand cazul cand sunt strict necesare pt aflarea adevarului. Consemnarea declaratiei martorului se face potrivit dispozitiilor privind consemnarea declaratiei suspectului sau inculpatului carese aplica in mod corspunzator. In cursul urmaririi penale, audierea martorului se inregistreaza prin mijloace audio-video atunci cand organul de urmarire penala considera necesar ori daca martorul solicita expres si daca inregistrarea este posibila.

Cazuri speciale de ascultare a martorului Audierea martorului minor cu varsta de pana la 14 ani are loc in prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui, repr institutiei careiaii este incredintat minorul spre crestere si educare. Daca aceste persoane nu pot fi prezente sau au calitatea de parti in proces, atunci audierea va avea loc in prezenta unui reprezentant al autoritatii tutelare sau a unei rude cu capacitate deplina de exercitiu. Daca se considera necesar, la cerere sau din aficiu org anului de urmarire penala sau instanta dispune ca audierea martorului minor sa fie facuta cu asistarea unui psiholog. Audiereamartorului minor trebuie sa evite producerea oricarui efect negativasupra starii psihice a acestiua. Martorul minor sub 14 ani nu estesupus juramantului sau declaratiei solemne, dar i se atrage atentiasa spuna adevarul.Potrivit art 308 CPP cand exista riscul ca un martor sa nu mai poata fi audiat in timpul judecatii, procurorul poate sesiza judecatorul de dreptu si libertati in vederea audierii anticipate amartorului. CPP acorda declaratiilor martorilor valoare probanta egala cu a celorlate mijloace de proba pe baza liberei aprecieri a probelor.Aprecierea declaratiilor martorilor se face in functie de numeroase elememente cum ar fi imprejurari referitoare la persoana martorului, sursa din care provine marturia, modul in care au fost percepute faptele.

Protectia martorilor 125-130 CPP (amenintati si vulnerabili) Se refera la protectia martorilor amenintati sau vulnerabili.Organul judiciar acorda statutul de martor amenintat in cazul in care exista o suspiciune rezonabila ca viata, integritatea corporala, libertatea, bunurile sau activitatea profesionala a sa ori a unui membru de familie ar putea fi puse in pericol ca urmare a datelor furnizate organelor judiciare sau ca urmare a declaratiilor sale. In cursul urmaririi penale odata cu acordarea statutului de martor amenintat, procurorul dispune aplicarea uneia sau unora dintre urmatoarele masuri : -supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare - insotirea si asigurarea pazei martorului sau a membrilor familieiin cursul deplasarilor

- protectia datelor de identitate prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna decl sa -audierea martorului fara sa fie prezent prin intermediul mijloacelor audio-video cu vocea si imaginea distorsionata.

Procurorul prin ordonanta sau instanta prin incheiere poate acorda statutul de martor vulnerabil urm cat de pers : -martorul care a suferit o trauma ca urmare a sav infr ori ca urmare a comportamentului ulterior al susp/inc -martorul minor (pana la 18 ani) Procurorul sau instanta pot dispune fata de martorul vulnerabil unadintre masurile de protectie prevazute pentru martorul amenintat care sa aplica in mod corespunzator.

Confruntarea este un procedeu special de obtinere a declaratiilor partilor, sub procesuali principali si martorilor art 131 CPP Dupa ascultarea partilor, a subiectilor procesuali principali si a martorilor se poate constata existenta unor contradictii intre decleratiile acestora si in acest caz se procedeaza la confruntareapentru lamurirea contradictiilor existente. Potrivit art 131 CPP. Confruntarea se face atunci cand exista contradictii intre declaratiile persoanelor audiate in aceeasi cauza si numai daca efectuarea confruntarii e necesara pentru lamurirea cauzei. Prin urmare, nu automat existent unor contradictii duce la confruntare, ci organelle judiciare pot lamuricontradictiile pe baza probelor din dosar.Persoanele confruntate sunt audiate cu privire la fapte in privintacarora declaratiile date anterior se contrazic si in acest sens, vor raspunde la intrebarile adresate de organul judiciar care poateincuviinta ca persoaneleconfruntate sa-si puna reciproc intrebari.Intrebarile formulate si raspunsurile date se consemneaza intr-un proces verbal semnat de persoanele confruntate, de organul de urmarire penala, iar in cursul judecarii de presedintele completului de judecatori si grefier. d)Mijloacele materiale de proba Potrivit art 197 CPP, orice obiecte care servesc la aflarea adevarului si la solutionarea cauzei penale poarta denumirea de mijloace materiale de proba.(lit de specialitate ii numeste martorimuti ai justitiei)

Din cuprinsul art 197 rezulta urmatoarele grupe principale de obiecte care pot fi folosite ca mijloace de proba : a) obiecte care contin o urma a infractiunii : cadavrul sau corpul persoanei vatamate avand urmele lasate de lovire sau actele falsificate b) obiecte care poarta o urma a infractiunii : obiecte pe care au fost imprimate urme de maine, pete de sange, urme de autovehicul c) obiecte care au fost folosite sau au fost destinate sa foloseasca la comiterea infractiunii : arme de foc, chei false, sume de bani date drept mita d) obiecte care sunt produsul infractiunii atat ca rezultat material al faptei (acte falsificate) cat si ca beneficiu obtinut din comiterea infr (lucruri, sume de bani sustrase) e) orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului in cauzapenala : fotografii din care rezulta ca suspectul sau inculpatul secunosteau, obiect care poarta o dedicatie si oferit de victima suspectului. Obiectele din grupele c si d sunt denumite corpuri delicte datoritalegaturii stransa cu savarsirea infractiunii. Obiectele care pot constitui mijloace materiale de proba sunt cautate de organul judiciar si in cazul in care sunt descoperite sunt ridicate, conservate si fixate din punct de vedere procesual (intocmeste verbal unde scrie unde le-a gasit, le descrie)Valoarea probanta a mijloacelor materiale de proba este egala cu a celorlalte mijloace de proba in baza teoriei liberei aprecieri a probelor.

1.Inscrisurile Inscrisurile denumite si mijloace de proba scrise reglementate in art 198-199.Unele acte scrise relateaza fapte, imprejurari de fapt care confirma sau infirma acuzatiile stabilite, circumstantele agravante sau atenuante, caracteristicile persoanelor, partilor dinproces si a subiectilor procesuali principali. Faptele cuprinse in actele scrise sunt probe, iar inscrisurile carele contin sunt mijloace de proba. Potrivit art 198, inscrisurile pot servi ca mijloace de proba daca din continutul lor rezulta fapte, imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului. Inscrisurile pot contine probe privind imprejur anterioare, concomitente sau ulterioare comiterii infractiunii. Inscrisurile pot sa provina de la parti, de la

subiectii procesuali principali – scrisori, acte juridice sau pot proveni de la organele si institutiile de stat – acte de stare civila, diplome, hot judecatoresti, adeverinte. Inscrisurile pot sa fie prezentate de parti sau pot sa fie descoperite sau ridicate prin perchezitie, cercetare la locul faptei. O reglementare aparte in cadrul inscrierilor ca mijloc de proba in procesul penal o constituie procesul-verbal. Prin proces verbal in general, se intelege acel inscris in care organul prevazut de lege consemneaza constatarile facute personal. Procesele-verbale se pot imparti in 2 categorii : a) procese-verbale care au funcție probatorie pe fondul cauzei: procesul-verbal de constatare a infracțiunii b) procese-verbale prin care se dovedește efectuarea unor acte procedurale: procesul-verbal de percheziție, de cercetare la fața locului, de reconstituire

Pot să încheie procese-verbale cu privire la fapte ce constituie infracțiuni organele de cercetare penală și procurorii, instanțele de judecată, precum si organele inspectiilor de stat, ale autoritarilor publice, institutiilor publice, organele de ordine publica si siguranta nationala pentru infractiuni constatate in timpul executarii atributiilor prevazute de lege. Art. 199 CPP in alin 1 si 2 reglementează condițiile de fond și de formă pe care trebuie să le îndeplinească procesele-verbale. Astfel, procesul-verbal trebuie să cuprindă: - data și locul unde este încheiat; - numele și prenumele celui care îl încheie; -calitatea celui care îl încheie; - data si ora la care a inceput si s-a incheiat activitatea consemnata in procesul verbal- numele, prenumele și adresa persoanelor care au fost prezente la intocmirea procesului verbal cu mentiunea calitatii acestora; - descrierea amănunțită a celor constatate; - numele și prenumele persoanei la care se referă procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora- mențiuni prevăzute de lege în cazuri speciale. Procesele-verbale trebuie semnat pe fiecare pagină și la sfârșit decătre cel care le încheie și de persoanele care au luat parte la intocmirea lui, precum si de persoana la care se refera. Daca

vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze se face mentiune despre aceasta si motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna. Procesele-verbale sunt acte oficiale și oriceconsemnare inexata sau contrafacere atrage răspunderea penală pentru infracțiunea de fals în înscrisuri oficiale.

Valoarea probantă :

Înscrisurile, inclusiv procesele-verbale, nu au o valoarea preferențială față de celelalte mijloace de probă. Organul judiciar are deplina libertate de a da sau nu incredere unui inscris, insa este obligat sa arate motivele care au determinat aceasta concluzie – cum ar fi infirmarea lui de catre ansamblul probelor administrate.

Procedee probatorii Procedeele probatorii sunt modalitati legale de obtinere a mijloacelor de proba. A)Cercetarea la fata locului – art 192- 195 CPP Este un procedeu probatoriu care consta in deplasarea organelor judiciare la locul unde s-a savarsit infractiunea, la locul unde s-a produs rezultatul sau la alt loc legat de infractiune in scopul de a se face constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii pentru a se descoperi si fixa urmele infractiunii si pentru a se stabili imprejurarile in care infractiunea a fost savarsita. Organele de urmarire penala efectueaza personal cercetarea la fata locului in prezenta martorilor asistenti,afara de cazul cand aceasta nu e posibil.Instanta de judecata efectueaza cercetarea in fata locului cu citarea partilor in prezenta procurorului si a aparatorului. La urmarirea penala, cand e necesar, partile sunt chemate fara ca neprezentarea lor sa impiedice efectuarea cercetarii.Cu ocazia cercetării la fata locului, se pot efectua și alte acte procedurale: ascultarea părților, a unor martori, un experiment judiciar sau o constatare tehnico-științifică sau medico-legală. Pentru a putea efectua cercetarea la fata locului în bune condiții,

legea dă dreptul organelor judiciare să interzică persoanelor care se află sau vin la locul unde se efectueaza cercetarea, să comunice între ele sau cu alte persoane ori să plece înainte de încheierea cercetării. Fixarea rezultatelor cercetării se face potrivit art 195 într-un proces-verbal de cercetare la fața locului, la care se pot adăuga schițe, scheme, fotografii. Procesul-verbal trebuie sa cuprinda pe langa mentiunile prevazute de art 199 si urmatoarele mentiuni speciale: a) indicarea ordonanţei sau a încheierii prin care s-a dispus măsura; b) numele, prenumele persoanelor prezente şi calitatea în care acestea participă; c) numele şi prenumele suspectului sau inculpatului, dacă este cazul; d) descrierea amănunţită a situaţiei locului, a urmelor găsite, a obiectelor examinate şi a celor ridicate, a poziţiei şi stării celorlalte mijloace materiale de probă Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de către cel care îl încheie şi de către persoanele care au participatla cercetare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze procesul-verbal, se face menţiune despre aceasta, precum şi despre motivele imposibilităţii sau refuzului de a semna.

B) Reconstituirea – art 193-195 Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, dacă găseşte necesar pentru verificarea şi precizarea unor date sau probe administrate ori pentru a stabili împrejurări de fapt ce prezintă importanţă pentru soluţionarea cauzei, poate să procedeze la reconstituirea care consta in reproducerea în întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care s-a comis fapta. Reconstituirea se face în aceleași condiții de timp, de loc și trebuie să evite orice acțiune ce ar constitui infracțiune sau carear vătăma interesele legitime ale părților. Avand in vedere ca prin reconstituire se imita modul de savarsirea a unei infractiuni, nu se poate savarsi o astfel de activitate dacas-ar incalca legea, s-ar produce atingere morale publice sau s-ar crea o stare de pericol pentru viata, sanatatea personaelor. Atunci cand suspetul sau inculpatul se afla intr-o situatie in careasistenta juridica este obligatorie, reconstituirea se va face in

prezenta acestuia asistat de aparator, daca suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să participe la reconstituire, aceasta se efectuează cu participarea altei persoane. Despre efectuarea reconstituirii, despre operatiunile efectuate se incheie un proces-verbal care trebuie sa cuprinda aceleasi date ca si procesul-verbal de cercetare la fata locului, consemnandu-se amanuntit desfasurarea reconstituirii. Procesul-verbal de reconstituire se semneaza in aceleasi conditii ca si proesul-verbalde cercetare la fata locului. Reconstituirea nu trebuie confundată cu experimentul judiciar, pentru că experimentul judiciar este o metodă științifică de cercetare folosită atât în cazul reconstituirii, cât și în alte domenii cum ar fi in cadrul expertizei armei de foc pentru a se stabili modul de functionare a armei sau posibilitatea declansarii accidentale.

C) Perchezitia Percheziția este procedeul probatoriu prin care se caută în anumitelocuri, obiecte sau înscrisuri care pot servi ca mijloace de proba si se ridica in cazul in care sunt descoperite. Perchezitia poate fi domiciliara, corporala, informatica sau a unui vehicul, ea trebuie efectuata cu respectarea demnitatii, fara a constitui o ingerinta disproportionata in viata privata. C.1.Perchezitia domiciliara art 257-263 CPPPercheziţia domiciliară ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană ori la deţinerea unor obiecte sau înscrisuri ce fac obiectul unei infracţiuni şi se presupune că percheziţia poate conduce la descoperirea şi strângerea probelor cu privire la această infracţiune, la conservarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.In alin 2 art 157 ,prin domiciliu se înţelege o locuinţă sau orice spaţiu ce aparţine sau este folosit de o persoană fizică sau juridică. Percheziţia domiciliară poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă. In cursul judecăţii, percheziţia se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de către instanţa învestită cu judecarea cauzei.

Procurorul formuleaza o cerere pe care o inainteaza impreuna cu dosarul cauzei, judecatorului de drepturi si libertati, iar cererease solutioneaza de consiliu in termen de 24 de ore farfa citirea partilor dar cu participarea obligatorie a procurorului.Prin incheiere judecatorul admite cererea cand e intemeiata, incuviinteaza efectuarea perchezitiei si emite de indata mandatul de perchezitie care trebuie sa cuprinda potrivit art 158 alin 7 :a) denumirea instanţei; b) data, ora şi locul emiterii; c) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul depercheziţie; d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăşi 15 zile; e) scopul pentru care a fost emis; f) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziţia; g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reşedinţa ori sediul căreia se efectuează percheziţia, dacă este cunoscută; h) menţiunea că mandatul de percheziţie poate fi folosit o singură dată; Daca in timpul efectuarii perchezitiei se constata ca au fost transferate date, probe sau ca persoanele cautate s-au ascuns in locuri invecinate, mandatul de perchezitie e valabil si pentru aceste locuri, si in aceste cazuri continuarea perchezitiei se incuviinteaza de catre procuror.Daca apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile legii, judecatorulde drepturi si libertati dispune respingerea cererii de efectuarea a perchezitiei domiciliare.Incheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra cererii de încuviinţare a efectuării percheziţiei domiciliare nu este supusă căilor de atac, o noua cerere de efectuare a perchezitiei in acelasi loc poate fi formulata numai daca au aparu sau s-au descoperit fapte sau imprejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii de catre judecator a cererii anterioare. In cursul judecăţii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanţa de judecată poate dispune efectuarea unei percheziţii în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă a inculpatului, precum şi în cazul în care există suspiciuni rezonabile că în locul unde se solicită efectuarea percheziţiei există mijloace materiale de probă ce au legătură cu infracţiunea ce face obiectul cauzei.

Procedura propriu-zisa de efectuare a perchezitiei Percheziţia se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoţit, după caz, de lucrători operativi. Percheziţia domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6,00 sau după ora 20,00, cu excepţia infracţiunii flagrante sau când percheziţia urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră. Inainte de începerea percheziţiei, organul judiciar se legitimează şi înmânează o copie a mandatului emis de judecător persoanei la care se va efectua percheziţia, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsă, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciţiu care cunoaşte persoana la care se va efectua percheziţia. Cand persoana este retinuta sau arestata vafi adusa la perchezitie.In cazul percheziţiei persoanei juridice, mandatul de percheziţie se înmânează reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciţiu care se află în sediu ori este angajat al persoanei juridice respective. Inainte de perchezitie, persoanelor perchezitionate li se solicită,înainte de începerea percheziţiei, predarea de bunăvoie a persoanelor sau a obiectelor căutate. Percheziţia nu se mai efectuează dacă persoanele sau obiectele indicate în mandat sunt predate. Persoanelor perchezitionate li se aduce la cunoştinţă că au dreptul ca la efectuarea percheziţiei să participe un avocat. Dacă se solicită prezenţa unui avocat, începerea percheziţiei este amânată până la sosirea acestuia, dar nu mai mult de două ore de lamomentul la care acest drept este comunicat. In mod excepţional, percheziţia poate începe fără înmânarea copiei mandatului de percheziţie, fără solicitarea prealabilă de predare apersoanei sau a obiectelor, în următoarele cazuri: a) când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă pentru cauză; b) dacă există suspiciunea că în spaţiul în care urmează a se efectua percheziţia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică este pusă în pericol; c) daca exista suspiciunea ca persoana cautata s-ar putea sustrage procedurii.

In cazul în care în spaţiul unde urmează a fi efectuată percheziţianu se află nicio persoană, aceasta se efectuează în prezenţa unui martor asistent. Organul judecatoresc este obligat sa se limiteze la ridicarea doar a obiectelor, inscrisurilor, care au legatura cu fapta, de asemenea obiectele si inscrisurilor a caror circulatie sau detinere este interzisa de lege sau in privinta carora exista suspiciunea ca pot avea legatura cu savarsirea infractiunii se ridica intotdeauna.Organul judiciar care efectueaza perchezitia domiciliara are dreptul sa deschida prin folosirea fortei incaperile, spatiile, mobilierul si alte obiecte in care s-ar gasi inscrisuri, mijloace materiale de proba, urmele infractiunii sau persoanele cautate, in cazul in care posesorul acestora nu este prezent sau nu doreste sa le deschida de bunavoie. La deschiderea fortata organele judiciare trebuie sa evite daunele nejustificate. Organele judiciare pot folosi forta in mod adecvat si proportional pentru a patrunde intr-un domiciliu in urmatoarele situatii: a) daca exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenta armatasau alte tipuri de violenta sau exista un pericol cu privire la distrugerea probelor; b) in cazul unui refuz sau daca nu s-a primit niciun raspuns la solicitarea organelor judiciare de a patrunde in domiciliu. Locul unde se desfasoara perchezitia precum si persoanele, obiectele gasite pot sa fie fotografiate sau inregistrate audio-video -acestea sunt anexate la procesul-verbal de perchezitie si fac parte din acesta. Dupa identificare obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care au fost ridicate si persoanelor prezente pentru a fi recunoscute si insemnate de acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza. Obiectele care nu pot fi insemnate sau pe care nu se pot aplica etichete, sigilii se impacheteaza, se inchid pe cat posibil impreuna, dupa care se aplica sigilii. Obiectele care nu pot fi ridicate se lasa in pastrare celui la carese afla sau unui custode. Probele pentru analiza se iau cel putin in dublu si sesigileaza, iar una dintre probe se lasa celui de la care se ridica. Obiectivele,inscrisurile ridicate sunt atasate la dosar sau pastrate in alt mod, iar urmele savarsirii infractiunii se ridica

si sunt conservate,iar cele care nu sunt atasate la dosar pot fi fotografiate,iar fotografiile se anexeaza la dosar.Mijloacele materiale de proba se pastreaza la organul de urmarire penala sau la instanta pana la rezolvarea definitiva a cauzei. Obiectele care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin. Procesul verbal de perchezitie art 161 CPP consemneaza toate activitatile desfasurate cu ocazia efectuarii perchezitiei domiciliare se consemneaza intr-un proces-verbal care trebuie sa cuprindamentiunile prevazute in art 199 CPP, precum si descrierea amanuntita a activitatii de perchezitie si a inscrisurilor ridicate.Procesul verbal se semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie,de persoana la care s-a efectuat perchezitia,de avocatul acesteia si de persoanele participante la perchezitie. O copie a procesului verbal se da persoana la care s-a efectuat perchezitia.

2.Perchezitia corporala -art 165 CPPConsta in examinarea corporala externa a unei persoane, a cavitatiibucale,nasului , urechilor, parului, imbracamintii, precum si a obiectelor pe care o persoana le are asupra sa sau sub controlul sau la momentul efectuarii perchezitiei. Organele judiciare sau orice autoritate cu atributii in asigurarea ordinii si securitatii publice procedeaza la efectuarea perchezitiei corporale in cazul in care exista o suspiciune rezonabila ca prin efectuare unei perchezitii corporale vor fi descoperite urme ale infractiunii, corpuri delicte sau alte obiectecare prezinta importanta pentru aflarea adevarului in cauza. Perchezitia corporala poate fi dispusa de organelle de urmarire penala si de instanta de judecata.

Procedura de efectuare a perchezitiei corporaleOrganul judiciar trebuie sa ia masuri ca perchezitia sa fie efectuata cu respectarea demnitatii umane. Perchezitia se efectueaza de o persoana de acelasi sex cu persoana perchezitionata. Inainte de inceperea perchezitiei, persoanei perchezitionate i se cere sa predea debunavoie obiectele cautate sidaca obiectele sunt predate nu se mai efectueaza perchezitia, cu

exceptia cazului cand se considera util sa se procedezela aceasta pentru cautarea altor obiecte sau urme. Cu privire la efectuarea perchezitiei se intocmeste un proces-verbal care trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de art 166.Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit de catre cel care il incheie si de celerchezitionat, iar o copie se lasa celui perchezitionat.

Perchezitia unui vehicul-art 167CPP Consta in examinarea exteriorului sau interiorul unui vehicul sau altui mijloc de transport ori a a componentelor acestuia. Conditiile de efectuare sunt aceleasi ca in cazul perchezitiei corporale.

Perchezitia informatica-art 168 CPP Consta in cercetarea, idendificarea, strangerea probelor stocate intr-un sistem informatic, procedeu realizat prin intermediul unor mijloace tehnice. In cursul urmaririi penale judecatorul de drepturi si libertati poate sa dispuna efectuarea unei perchezitii informatice la cerereaprocurorui, atunci cand pentru descoperirea si strangerea probelor estenecesara cercetareaunui sistem informatic. Cererea procurorului se solutioneaza in camera de consiliu fara citarea partilor, dar cuparticiparea obligatorie a procurorului. Daca cererea este intemeiata, atunci judecatorul dispune prin incheiere admitereacererii, incuviinteaza efectuarea perchezitiei si emite de indata mandatul de perchezitie. Incheierea prin care judecatorul se pronunta asupra cererii nu este supusa cailor de atac.Perchezitia se efectueaza in prezenta suspectului/inculpatului sau a unui reprezentat. Se efectueaza de catre un specialist care functioneaza in cadrul organului judiciar sau in afara acestora in prezenta procurorului sau organului de urmarire penala.Rezultatele perchezitiei se consemneaza intr-un proces verbal .Organul de urmarire penala trebuie sa ia masuri ca perchezitia sa fie efectuata astfel incat fapte,imprejurari din viata persoanei a celui la care se efectueaza perchezitia sa nu devina in mod nejustificat publice. In cursul judecatii perchezitia informatica se dispune decatre instanta, iar mandatul de efectuare a perchezitiei se comunica procurorului care procedeaza la efectuarea perchezitiei.

Ridicarea de obiecte si inscrisuri art 169-171 CPPOrganul de urmarire penala si instanta au obligatia sa ridice obiectele si inscrisurile care pot servi ca mijloc de proba in procesul penal. Potrivit art 170 CPP in cazul in care exista o suspiciune rezonobila cu privire la savarsirea unei infractiuni sisunt temeiuri de a crede ca un obiect sau inscris poate servi ca mijloc de proba, organul de urmarire penala sau instanta poate dispune persoana fizice/persoana juridica in posesia careia se aflasa le prezinte si sa le predea sub luare de dovada. Daca obiectul sau inscrisul nu e predate de bunavoie, organul de urmarire penala, prin ordonanta sau instanta, prin incheiere dispune ridicarea silita. Impotriva acestei masuri se poate face plangere de catre persoana interesata.

Expertiza si constatarea – art 172 CPP CPP inscrie in art 172 regula potrivit careia atunci cand pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte, imprejurari care preyinta importanta pentru aflarea adevarului in cauza este necesara opinia unui expert, se dispune de catre organele judecatoreste efectuarea unei expertize. Expertul este persoana fizica care are cunostinte de specialitate intr-un anumit domeniu al stiintei, artei, medicine etc. si care este abilitata official in calitate de expert de a lamuri chestiunicare in procesul penal necesita astfel de cunostinte. In cazuri urgente cand sunt necesare astfel de cunostinte tehnice sau stiintifice se poate recurge la serviciile unui specialist carefunctioneaza in cadrul organelor judiciare sau in afara acestora sicare nu are calitate de expert, situatie in care se efectueaza in cauza in loc de expertiza o constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala. Cazurile in care se poate recurge la efectuarea unei expertize suntdeterminate de lege printr-o formulare larga si anume: cand exista pericol de dispartie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt sau este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei. Cel mai frecvent se intalnesc constatarile tehnico-stiintifice pentru a stabili pozitia autovehiculelor, aderenta partii carosabile, conditiile de vizibilitate, precum si in cazul infractiunilor contra protectiei muncii.

Constatarea o finalizeaza un raport de constatare si daca organul judiciar apreciaza ca e necesara opinia unui expert, va dispune efectuarea unei expertise.Organul de urmarire penala trebuie sa ia masuri ca perchezitia sa fie efectuata astfel incat, faptele, imprejurarile din viata unei persoanei a celui la care se efectueaza perchezitia sa nu devina inmod nejustificat publice.In cursul judecatii, perchezititia informational se dispune de catre instanta din oficiu sau la cererea procurorului care procedeaza la efectuarea perchezitei.

Ridicarea de obiecte si inscrisuri:Organul de urmarire penala sau instanta au obligatia sa ridice obiecte si inscrisuri care pot servi ca mijloc de proba in procesulpenal. Potrivit art 170 CPP, in cazul in care exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea/ savarsirea unei infractiuni siexista temeiuri de a se crede ca obiectele/inscrisurile pot servi ca mijloc de proba, organul de urmarire penala sau instanta pot dispune persoanei fizice/ juridice careia se afla sa le prezinte sis a le predea sub luare de dovada.Daca obiectul/inscrisul nu e predate de bunavoie, organul de urmarire penala. Prin ordonanta sau instanta, prin in cheiere dispune ridicarea silita. Impotriva acestei masuri se poate face plangere de catre persoana interesata.

Clasificarea expertizelor:In raport cu natura probemelor care urmeaza a fi lamurite, organul judiciar poate dispune efectuarea unor expertise :

1. Expertiza criminalistica – poate fi dactiloscopica sau papilara, traseologica, balistica, grafica

2. Expertiza medico-legala – pentru lamurirea probemelor privind moartea violent, violul, examinarea leziunilor si stabilirea numarului de zile de ingriji medicale necesare pt vindecare

3. Expertiza psihiatrica- prin care pot fi lamurite probleme privind tulbararea psihic

4. Expertiza contabila- lamureste aspect privind controlul si evizia contabila

5. Expertiza tehnica

Expertiza poate fi efectuata de experti oficiali din laboratoare sau institutii de specialitate, situatie in care desemnarea

expertului se face de instanta sau de laboratorul de specialitate care comunica organelor judecatoresti numele expertilor desemnati. Partile si subiectii procesuali principali au dreptul sa solicite ca la efectuarea expertizei sa participe ca expert recomandat, autorizat din tara sau strainatate. Nu poate fi desemnat ca expert persoana care se afla intr-unul dintre urmatoarele cazuri de incompatibilitate: a) a fost reprezentatul sau avocatul uneia dintre parti sau al unuisubiect procesual principal, chiar si in alta cauza; b) este ruda sau afin pana la gradul al IV-lea inclusiv al unei dintre parti, subiect procesul principal sau al avocatului acestora; c) a fost martor in cauza; d) este tutor sau curator al uneia dintre parti sau al unui subiectprocesul principal; e) a efectuat in cauza acte de urmarire penala sau a participat la judecata in calitate de procuror; f) exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea sa este afectata; g) a avut calitatea de expert in aceeasi cauza. Expertul are dreptul sa refuze efectuarea expertizei pentru aceleasi motive pentru care martorul refuza sa depuna marturie si poate beneficia de masuri de protectie de care beneficiaza si martorul amenintat.

Intarzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judecatoresti si raspunderea expertului pentru prejudiciul cauzat. Expertul poate fi inlocuit daca refuza sau in mod nejustificat nu finalizeaza raportul de expertiza la termenul fixat.

Procedura de efectuare a expertizei. Organul de urmarire penala sau instanta, prin ordonanta sau incheiere pin dispune efectuarea experizei stabilind: - obiectul expertizei, adica imprejurarea care trebuie lamurita; - intrebarile la care trebuie sa raspunda expertul; - termenul de efectuare a expertizei.

Organul judiciar la un termen pe care il stabileste cheama partile,subiectii procesuali principali si le aduce la cunostinta obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si

le pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii, pot sa ceara modificarea sau completarea acestor intrebari. Dupa efectuarea expertizei constatarile, clarificarile si opiniile expertului sunt consemnate intr-un raport, iar cand sunt mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza si opiniile separate se consemneaza in acelasi raport. Raportul de expertiza se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei si trebuie sa cuprinda: a) partea introductivă, în care se arată obiectivele expertizei, materialul pe baza caruia s-a efectuat expertiza, explicatiile partilorb) partea expozitivă, prin care sunt descrise operaţiile de efectuare a expertizei, a metodele, programele şi echipamentele utilizate; c) concluziile, prin care se expertul răspunde la intrebarile stabilite de organul judiciar .Atunci cand considera ca concluziile raportului de expertiza sunt neclare sau contradictorii, ori intre continutul si concluziile raportului exista contradictii si acestea nu pot fi inlaturate prinaudierea expertului, organul de urmarire penala sua instanta dispune efectuarea unei noi expertize.Expertizele ca mijloc de proba, desi contin opiniile unor specialist, nu au o forta probanta deosebita fata de celelalte mijloace de proba si de aceea aprecierea expertizelor se face prin examinarea tututror probelor administrate in cuaza in baza teoriei liberei aprecieri a probelor.

3.Expertiza medico-legala psihiatrica In cazul infracţiunilor comise de minorii cu vârsta între 14-16 ani, în cazul uciderii sau vătămării copilului nou-născut ori a fătului de către mamă, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa are o îndoială asupra discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârşirii infracţiunii ceface obiectul acuzaţiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Expertiza se efectuează în cadrul instituţiei medico-legale de către o comisie, constituită potrivit legii si după obţinerea consimţământului scris al persoanei ce urmează a fi supusă expertizei. Dacă suspectul sau inculpatul refuză în cursul urmăririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezintă în vederea examinării la

comisia medico-legală psihiatrică, organul de cercetare penală sesizează procurorul sau judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentării la comisia medico-legală psihiatrică. Dacă se consideră că este necesară o examinare complexă, ce necesită internarea medicală a suspectului sau a inculpatului într-o instituţie sanitară de specialitate, iar acesta refuză internarea, comisia medico-legală sesizează organul de urmărire penală sau instanţa cu privire la necesitatea luării măsurii internării nevoluntare. Procurorul poate propune judecătorului de drepturi şi libertăţi luarea aceste masuri pentru maximum 30 de zile, în vederea efectuării expertizei psihiatrice, judecatorul trebuie sa solutioneze propunerea in cel mult 3 de zile de la primirea sesizarii admitand sau respingand propunerea. Impotriva incheierii judecatoresti se poate face contestatie la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanta ierarhic superioara. Măsura internării medicale în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice poate fi prelungită o singură dată, pe o durată de cel mult 30 de zile. Sesizarea se soluţionează de urgenţă, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, după audierea persoanei internate in prezenta aparatorului. Perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o instituţie de specialitate în vederea efectuării expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei.

4.Autopsia medico-legală – 185 CPP Autopsia medico-legală se dispune de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată, în urmatoarele situatii: a) in caz de moarte violentă ori când aceasta este suspectă de a fiviolentă b) când nu se cunoaşte cauza morţii c) cand există o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infracţiune ori în legătură cu comiterea unei infracţiuni. In cazul în care corpul victimei a fost înhumat, este dispusă exhumarea pentru examinarea cadavrului prin autopsie.De asemenea procurorul dispune de îndată efectuarea unei autopsii medico-legaledacă decesul s-a produs în perioada în care persoana se află în custodia poliţiei, a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în

timpul internării medicale nevoluntare sau în cazul oricărui deces care ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului. Autopsia se efectuează în cadrul instituţiei medico-legale si cu ocazia efectuării autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode legale pentru stabilirea identităţii, inclusiv prelevarea deprobe biologice în vederea stabilirii profilului genetic judiciar. Medicul legist care a efectuat autopsia întocmeşte un raport de expertiză, care cuprinde constatările şi concluziile sale. 5.Exhumarea – art 186 CPP Exhumarea poate fi dispusă de către procuror sau de către instanţa de judecată în vederea stabilirii felului şi cauzei morţii, a identificării cadavrului sau pentru stabilirea oricăror elemente necesare soluţionării cauzei. Exhumarea se face în prezenţa organului de urmărire penală.

Expertiza toxicologică Se dispune daca există o suspiciune cu privire la intoxicaţia unei persoane.

Concluziile expertizei toxicologice cuprind constatări de specialitate cu privire la tipul substanţei toxice, cantitatea, calea de administrare, precum şi consecinţele posibile ale substanţei descoperite, cât şi alte elemente care să ajute la stabilirea adevărului.

Examinarea medico-legală a persoanei Se dispune în vederea constatării urmelor şi a consecinţelor unei infracţiuni. Medicul legist care a efectuat examinarea medico-legală întocmeşte un certificat medico-legal sau, după caz, un raport de expertiză care trebuie să cuprindă: descrierea leziunilortraumatice, precum şi opinia expertului cu privire la natura şi gravitatea leziunilor, mecanismul şi data producerii acestora, urmările pe care acestea le-au produs.

Examinarea fizică a unei persoane Presupune examinarea externă şi internă a corpului acesteia, precumşi prelevarea de mostre biologice (pentru gasirea de urme ale infractiunii). Organul de urmărire penală trebuie să solicite, în prealabil, consimţământul scris al persoanei care urmează a fi examinată. In lipsa acestuia judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului, examinarea fizică a persoanei, dacă această măsură este necesară pentru stabilirea unorfapte sau împrejurări care să asigure buna desfăşurare a urmăririi penale ori pentru a se determina dacă o anumită urmă sau consecinţăa infracţiunii poate fi găsită pe corpul sau în interiorul corpuluiacesteia. Judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează cererea de efectuare a examinării fizice în camera de consiliu, prin încheierece nu este supusă niciunei căi de atac. In cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, prelevarea demostre biologice se efectuează din dispoziţia organelor de constatare şi cu consimţământul celui supus examinării. Probele biologice care nu au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate sunt conservate şi păstrate în instituţia unde au fost prelucrate, pe o perioadă de cel puţin 10 ani de la epuizarea căilor ordinare de atac ale hotărârii judecătoreşti.

Metode speciale de supraveghere sau cercetare art 138-154 CPP

Constituie metode speciale se supraveghere sau cercetare: a) interceptarea comunicatiilor sau a oricarui tip de comunicare ladistanta; b) accesul la un sistem informatic; c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice; e) obtinerea datelor privind tanzactiile financiare ale unei persoane) f) retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale; g) utilizarea investigatprilor sub acoperire si a colaboratorilor; h) participarea autorizata la anumite activitati; i) livrarea supravegheata; j) obtinerea datelor generale sau prelucrate de catre furnizorii deretele publice de comunicatii electronice. In alin de la 2 la 12 ale art 138 sunt definite notiunile de interceptareacomunicatiilor sau a oricarui tip decomunicare, date informatice,supravegherea video sau fotografierea, localizarea sau urmarirea prin mijloace tehnice etc.

Supravegherea tehnica consta in utilizarea uneia din metodele prevazute de la lit a) la e). Se diapune de judecatorul de drepturi si libertati atunci cand sunt intrunite cumulativ urm conditii: a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la savarsirea uneia dintre infractiunile enumeratein alin 2 art 139 b) masura sa fie proportionala cu estrangerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind importanta informatiilor si aprobelor care urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii c) probele nu ar putea fi obtinute in alt mod, sau obtinerea lor arprezenta dificultati deosebite in ceea ce priveste ancheta sau ar prezenta pericol pentru siguranta persoanelor sau a unorbunuri de valoare. Masura supravegherii tehnice se poate dispune de catre judecatorulde drepturi si obligatii in cazul urmatoarelor infractiuni prevazute de art 139 :- contra sigurantei nationale - de trafic de droguri, arme, persoane - de terorism - de spalare a banilor, de falsificare a monedelor, instrumentelor de plata - contra patrimoniului

- de falsificare a monedetelor si instrumentelor de plata electronica- de santaj, de viol, de lipsire de libertate - de evaziune fiscala - de coruptie si infractiuni asimilate infractiunilor de coruptie - contra intereselor financiare ale uniunii europene - care se savarsesc prin sisteme informatice - alte infr pt care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare. Inregistrarile efectuate de parti sau de alte peraoane constituiemijloace de proba atunci cand privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Raportul dintre avocat si persoana pe care o asista nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decat daca exista date ca avocatul pregatestesavarsireaunei dintre infr prev in alin 2, art 139.Procedura de emitere a mandatului desupraveghere tehnica-poatefi dispusa pe o durata de cel mult 30 de zile la cererea procurorului de judecatorul de drepturi de libertati. Cererea formulate trebuie sa cuprinda

- indicarea masurilor de supraveghere tehnica care se solicita - Numele, prenumele persoanei impotriva careia se dispune masura- Indicarea probelor sau a datelor din care rezulta suspiciunea

rezonabila cu privire la savarsirea unei infractiuni pentru care se poate dispune masura

- Indicarea faptei si a incadrarii juridiceCererea se solutioneazain aceeasi zi in camera de consiliu fara participarea partilor, in prezenta obligatorie a procurorului. Dacaapreciaza ca cererea este intemeiara, judecatorul prin iNcheiere dispune admiterea cererii si emite mandatul de supraveghere tehnica. Daca apreciaza ca cererea este neintemeiata sau nu iNdeplineste conditiile legii judecatorul dispune prin incheiere respingerea cererii. Incheierea prin care se pronunta judecatorul nu este supusa cailorde atac, iar o noua cerere de incuviintare a aceleasi masuri poate sa fie formulate numai daca au aparut fapte noi.Procurorul poate dispune pe o durata de maxim 48 de ore masurile desupraveghere tehnica atunci cand :a) exista urgenta, iar obtinerea mandatului de supraveghere tehnicada la judecatorul de drepturi si lubertati ar conduce la o intarziere substantiala a cercetarilor sau la pierderea, alterarea,

distrugerea probelor ori ar pune in pericol siguranta persoanei vatamate sau membrilor familiilor acestora. b) sunt indeplinite conditiile prevazute de art 139. Procurorul are obligatia sa sesizeze in cel mult 24 de ore de la expirarea masurii pe ju decatorul de drepturi si libertati in vederea confirmarii masurii, inaintand un proces-verbal de redare aactivitatilor de supraveghe tehnica efectuata in dosarul cauzei. Daca judecatorul apreciaza ca au fost indeplinite conditiile legii,confirma in 24 de ore masura dispusa de procuror, prin incheiere incamera de consiliu, fara citarea partilor. Daca judecatorul apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile legii imfirma masura luata de procuror si dispune distrugerea probelor obtinute in temeiul acestora, intocmindu-se si un proces-verbal in acest sens. Incheierea prin care se pronunta judecatorul nu este supusa cailor de atac. Procurorul pune in executare supravegherea tehnica dispusa de judecator sau la randul sau poate dispune ca aceasta executare sa fie efectuata de organul de cercetare penala sau de lucratori specializati din cadrul politiei ori alte organe specializate din cadrul statului. Procurorul sau organul de cercetare penala intocmeste un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnica, iar la acesta se anexeaza o copie a suportului care contine rezultatul activitatilor de supraveghere.Mandatul de supravehgere tehnica poate fi prelungit pentru motive temeinice de catre judecatorul de drepturi si obligatii, iar fiecare prelungire nu poate dura mai mult de 30 de zile. Durata toatala a masurilor de supraveghere tehnica prinvind aceeasi persoana si aceeasi fapta nu poate depasi 6 luni, cu exceptia masurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere in spatii private care nu poate depasi 120 de zile.Dupa incetarea masurii de supraveghere tehnica procurorul trebuie sa informeze in scris in cel mult 10 zile pe fiecare subiect al unui mandate despre masura de supraveghere tehnica care a fost luata in privinta sa. In termen de 10 zile de la comunicare persoana supravegheata poate sa ceara sa ia la cunostinta de continutul proceselor verbale in care sunt constatate activitatile de supraveghere sis a asculte convorbirile ori sa vizioneze imaginile rezultate din activate de supraveghere.