CURS

DREPT MARITIM INTENATIONAL

CUPRINS

MODUL 1. NOŢIUNI GENERALE DE DREPT...........................51.2. NOŢIUNEA DE DREPT Şl IZVORUL DE DREPT...................51.2.1. Noţiunea de drept, principiile de drept, sistemul de drept şi ramurile de drept..................................51.2.2. Norma de drept, structura, clasificarea şi ierarhia normelor de drept...........................................7

1.4. ACTUL JURIDIC: CLASIFICARE, MODALITĂŢI..................7ACTUL JURIDIC CIVIL..........................................7Clasificarea actelor juridice civile.........................8Modalităţile actului juridic civil..........................10CAPITOLUL 4. Administraţia publică..........................102.2.1. Administraţia publică centrală de specialitate Structura..................................................102.2.2. Autoritatea judecătoreasca Secţiunea 1. Instanţele judecătoreşti..............................................11

2.3. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA MINISTERULUI LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR ŞI LOCUINŢEI.......................112.3.1. ORGANIZAREA Şl FUNCŢIONAREA AUTORITĂŢII NAVALE ROMÂNE - ANR......................................................13CAPITOLUL 1. Organizarea şi atribuţii principale...........13CAPITOLUL 2. Atribuţii.....................................13

3.2. Relaţiile de muncă.....................................173.2.1. încheierea şi încetarea contractului individual de îmbarcare. Salarizarea, condiţii de muncă şi viaţă la bordul navei......................................................17ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE ÎMBARCARE............17ÎNCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE ÎMBARCARE.............18RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ...................................19RĂSPUNDEREA MATERIALĂ......................................203.2.2. Drepturi şi obligaţii decurgând din contractul individual de muncă şi contractul colectiv de muncă........213.2.3. Timpul de muncă şi odihnă...........................23

3.3.Protecţia muncii şi asigurările sociale.................253.3.1. Normele specifice de protecţia muncii pentru transporturile navale......................................25

MODUL 4. INTRODUCERE ÎN DREPTUL MARITIM.....................344.2. Izvoarele dreptului maritim............................34MODULUL 5. MIJLOACE DE TRANSPORT PE APĂ.....................37

1

5.1. ÎNMATRICULAREA NAVELOR.................................375.1.1. Definiţia şi natura juridică a navei................375.1.2. Clasificarea navelor................................385.1.3. Evidenta înmatriculării navelor.....................385.1.4. Individualizarea navei..............................395.1.5. Clasa navelor. Rolul şi responsabilitatea societăţilorde clasificare. Inspecţia tehnica a navelor. Controlul şi emiterea certificatelor pentru navele aflate în exploatare, construcţie, reconstrucţie.................................39

5.2. Naţionalitatea navelor.................................405.2.1. Naţionalitatea navelor. Condiţiile de obţinere şi de pierdere a naţionalităţii. Dreptul navelor de a arbora pavilionul roman. Pavilioane de complezenta................405.2.2. Transmiterea şi constituirea de drepturi reale asupra navei......................................................415.4.1. Creanţa maritimă....................................41

MODUL 6. PERSONALUL NAVIGANT................................456.1. Echipajul navei........................................456.1.1. Definiţia, structura şi ierarhia echipajului navei..45

6.2. Documentele personalului navigant......................476.2.1. Actele naţionale de identitate pentru personalul navigant...................................................476.2.2. Standardele de instruire, confirmarea competenţei şi eliberarea brevetelor/certificatelor de capacitate pentru personalul navigant maritim................................496.2.2.1. Definiţii.......................................496.2.2.2. Brevete, certificate de capacitate şi atestate. .536.2.2.3. Cerinţe de instruire............................546.2.2.4. Principii care guvernează voiajele costiere.....546.2.2.5. Sancţiuni disciplinare sau penale...............546.2.2.6. Standarde de calitate...........................566.2.2.7. Standarde medicale, eliberarea şi înregistrarea brevetelor/ certificatelor de capacitate şi a atestatelor 576.2.2.8. Reconfirmarea brevetelor/ certificatelor de capacitate...............................................586.2.2.9. Standarde privind utilizarea simulatoarelor.....596.2.2.10. Responsabilitatea companiilor de navigaţie şi operatorilor de nave.....................................596.2.2.11. Acordarea dispenselor..........................606.2.2.12. Instruirea şi evaluarea personalului navigant. .616.2.2.13. Proceduri de control...........................616.2.2.14. Recunoaşterea brevetelor.......................616.2.2.15. Organizarea serviciului de cart................626.2.2.16. Mijloace de comunicaţie........................62

2

6.2.2.17. Dispoziţii finale..............................63MODUL 7. INSTANŢELE MARITIME ŞI FLUVIALE....................657.1. Efectuarea cercetărilor la bordul navelor..............657.1.1. Norme speciale de procedura privind efectuarea cercetărilor la bordul navelor.............................657.1.2. Organe de cercetare penala - atribuţii, competente..65

7.4. Infracţiuni şi contravenţii............................657.4.1. Infracţiunea: definiţie, trăsăturile infracţiunii. Cauze care înlătura caracterul penal al faptei.............657.4.2. Infracţiuni contra siguranţei navigaţiei pe apa, şi contra disciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, alte infracţiuni prevăzute în Codul penal şi legi speciale - săvârşite de personalul navigant al marinei civile.........69I. Infracţiuni contra siguranţei navigaţiei pe apă.......69II. Infracţiuni contra disciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul.............................................70III. Alte infracţiuni....................................71

7.4.3. Contravenţii: definite, regimul juridic. Stabilirea şisancţionarea contravenţiilor în domeniul marinei civile. Reglementari...............................................71

MODUL 8. SIGURANŢA NAVIGAŢIEI...............................758.1. Supravegherea şi controlul navigaţiei civile în porturileşi în apele naţionale navigabile ale României...............758.1.2. Apele naţionale navigabile. Definiţie...............758.1.3. Zona maritima, fluviala şi a altor cai navigabile - definiţie..................................................768.1.4. Reglementarea operaţiunilor care se efectuează numai cu nave sub pavilion român.................................768.1.5. Regimul operaţiunilor de navigaţie în porturi şi în apele naţionale............................................778.1.6. Implementarea standardelor internaţionale pentru siguranţa navelor, prevenirea poluării şi asigurarea condiţiilor de muncă şi viaţă la bordul navelor maritime (Controlul statului portului - PSC/Controlul statului de pavilion - FSC)............................................778.1.9. Pilotajul. Regimul juridic al pilotajului în România. Contractul de pilotaj, definiţie, obligaţiile părţilor. Răspunderea pilotului. Servicii excepţionale executate de pilot......................................................808.1.10. Remorcajul de port şi mare.........................848.1.11. Scoaterea navelor eşuate şi a epavelor scufundate în apele navigabile naţionale sau internaţionale..............84

3

8.1.12. Oprirea de la plecare a navelor. Reţinerea navelor. Reglementari, autoritatea competenta, proceduri............86

8.2. Căutare, asistenţă şi salvare..........................878.2.1. Căutare, asistenta şi salvarea persoanelor pe mare. Reglementare, noţiune, definiţie...........................888.2.2. Căutare, asistenta şi salvarea bunurilor aflate în pericol pe mare. Reglementare, noţiune, definiţie..........888.2.3. Retribuţia pentru asistenta şi salvare, cheltuielile de salvare.................................................88

MODUL 9. PROTECŢIA MEDIULUI.................................919.1. Protecţia mediului, noţiune, definiţie, reglementări. Tipuri de poluare...........................................919.2. Prevenirea poluării. Modalităţi de realizare...........939.3. Pregătirea, răspunsul şi cooperarea în caz de poluare. .949.4. Răspunderea şi consecinţele juridice ale poluării......959.5. Responsabilităţile comandantului şi ofiţerilor de la bordul navei pentru protecţia mediului marin................969.6. Controlul, constatarea şi sancţionarea cazurilor de poluare.....................................................98MODUL 11. TERITORIUL IN DREPTUL INTERNAŢIONAL..............10011.1. Teritoriul terestru, fluvial şi maritim al statului: natura juridică, elementele componente ale teritoriului, modificările teritoriului, limitele teritoriului (frontierele)...........................................................10011.2. Regimul juridic al apelor naţionale navigabile ale României...................................................10211.3. Regimul juridic al apelor interioare, marii teritoriale,zonei contigue, platoului continental şi al marii libere.. .103CAPITOLUL 3. Trecerea inofensiva prin marea teritorială (Art.8-25).....................................................103DREPTUL DE TRECERE INOFENSIVĂ (Montego Bay)...............103L 17/1990 - Reguli aplicabile tuturor navelor străine (Art. 8-16).....................................................105JURISDICŢIA STATULUI RIVERAN..............................106LĂŢIMEA MARII TERITORIALE.................................107ZONE MARITIME ASUPRA CĂRORA STATELE AU DREPTURI SUVERANE..109ZONA CONTIGUĂ.............................................109Zona contiguă a României..................................109ZONA ECONOMICA EXCLUSIVA..................................109Zona economică exclusivă a României în Marea Neagră.......110ZONE MARITIME NESUPUSE SUVERANITĂŢII SAU DREPTURILOR SUVERANEALE STATELOR..............................................112MAREA LIBERĂ..............................................112

4

11.4. Regimul juridic al strâmtorilor internaţionale: principii generale. Regimul juridic al strâmtorilor Marii Negre. Prevederile Convenţiei de la Montreux, 1936........11411.5. Regimul juridic al fluviilor internaţionale: principii generale. Prevederile Convenţiei şi statutului internaţional privind regimul cailor navigabile de interes internaţional, Barcelona, 1921. Regimul juridic al Dunării. Prevederile Convenţiei despre regimul navigaţiei pe Dunăre, Belgrad, 1948..........................................................11411.6. Formalităţi la sosirea/plecarea din port (pentru nava, echipaj şi pasageri, marfa). Autorităţi care executa controlul la sosirea/plecarea din port. Reglementari interne şi internaţionale.........................................116A. Definiţii............................................116B. Prevederi generale...................................117C. Tehnici de prelucrare electronică a informaţiilor....118

Intrarea, staţionarea şi plecarea navei...................118A. Dispoziţii generale..................................118B. Conţinutul şi scopul documentelor....................119C. Documente la intrare.................................122D. Documente la plecare.................................122

5

MODUL 1. NOŢIUNI GENERALE DE DREPT

1.2. NOŢIUNEA DE DREPT Şl IZVORUL DE DREPT

1.2.1. Noţiunea de drept, principiile de drept, sistemulde drept şi ramurile de drept

In sistemul românesc de drept sunt utilizate patrunoţiuni de drept şi anume drept natural, subiectiv, obiectivşi pozitiv.

Dreptul natural reprezintă reguli fundamentale, strânslegate de însăşi raţiunea de a fi a omului şi care au oreprezentare absolută, cum ar fi de exemplu dreptul la viaţă,la onoare, la proprietate.

Spre deosebire de dreptul natural, dreptul subiectivreprezintă aptitudinea unei persoane de a-şi realiza interesulîntr-un cadru determinat de exemplu: dreptul vânzătorului de apretinde preţul pe bunul vândut, dreptul proprietarului de apretinde chiria.

Dreptul obiectiv reprezintă totalitatea normelor juridiceexistente in toate timpurile şi toate zonele, de exemplu:Codul lui Napoleon, Codul lui Hamurapi, Constituţia în vigoareîn acest moment.

Dreptul pozitiv reprezintă o parte din dreptul obiectiv,respectiv acea parte în acţiune din dreptul obiectiv, (ex.:toate normele juridice existente la un anumit moment dat şiaplicabile pe un anumit teritoriu şi care se află în vigoare)

Principiile de drept sunt fie idei generale şi comunetuturor normelor din sistemul juridic, fie specifice uneisingure ramuri de drept. Ele sunt reguli fundamentale,întrucât reflectă ceea ce este esenţial şi hotărâtor însistemul dreptului respectiv. Principiile de drept pot fiformulate direct, în articole de lege speciale, ori pot fideduse pe cale de interpretare.

Principiile de bază ale dreptului sunt idei de bază ce seregăsesc în întreaga legislaţie a ţării. Aceste principii arputea fi formulate astfel:

- principiul democraţiei;- principiul legalităţii;- principiul egalităţii în faţa legii;- principiul separaţiei puterii în stat.

6

Fiind principii ale sistemului de drept, în întregul său,se regăsesc în fiecare ramură de drept însă, fiecare ramură dedrept se caracterizează prin anumite principii specifice.

Dreptul pozitiv nu funcţionează în mod eterogen ci elcrează un sistem bine organizat şi structurat în diviziuni şiramuri de drept.

Sistemele de drept la nivel general sunt la ora actualăîn număr de patru:

- Sistemul dreptului continental: dreptul romanist îşigăseşte esenţa în dreptul roman;

- Sistemul dreptului anglo-saxon îşi găseşte esenţa înobiceiurile locale ce funcţionează în RegatulBritanic( Scoţia) în Australia, în zona engleză din Canada şiîn SUA (Lousiana) au drept continental european.

- Sistemul de drept religios - este un sistem de tipislamic. Sistemul islamic are la baza legii reguli incluse dinCoran.

- Sistemul dreptului tradiţional ce se află în special pecontinentul African

în sistemul european sunt două tendinţe, respectiv una detip francofon cu o lege flexibilă cu posibilitatea de a găsisoluţii dincolo de textul de lege şi cea de a doua de tipbritanic cu o lege mai imperativă.

In România avem Codul Civil din 1864 ce derivă din Codullui Napoleon, iar Codul Comercial Român nu a fost abrogat dela sfârşitul secolului XVIII până în prezent şi care în CARTEAa Ii-a, ce reprezintă partea a doua a codului, ce tratează„DESPRE COMERŢUL MARITIM ŞI NAVIGAŢIUNE"

Sistemul de drept presupune două diviziuni:- Dreptul public- Dreptul privatîn cadrul dreptului public există un raport de

subordonare între stat şi celelalte subiecte de drept,respectiv persoanele fizice şi juridice.

La rândul său dreptul public se divide în mai multeramuri de drept şi anume:

Dreptul constituţional - care are ca obiect de studiuprincipiile ce guvernează organizarea statală, analizaputerilor în stat (puterea legislativă, executivă,judecătorească), drepturile şi îndatoririle fundamentale alecetăţeanului, toate aceste reglementări regăsindu-se înConstituţia statului.

Dreptul administrativ - reprezintă o altă ramură adreptului public şi are ca obiect de studiu modul de

7

reglementare al administraţiei publice centrale şi locale,sistemul contravenţional care are incluse acele fapte careprezintă un pericol social mai redus decât infracţiunea,problematica contenciosului administrativ, respectiv dreptulpersoanelor de a acţiona împotriva actelor şi fapteloradministraţiei publice care-i lezează interesele, etc.

Dreptul financiar fiscal - care are ca obiect analizafondurilor statului, sistemul de taxe şi impozite şi modul deorganizare a Curţii de Conturi.

Dreptul penal - care are o parte generală ce are caobiect de studiu infracţiunea ce reprezintă o faptă săvârşităcu vinovăţie prevăzută de legea penală şi care prezintă ungrad de pericol deosebit prin săvârşirea ei, participanţii lasăvârşirea infracţiunilor, precum şi teoria pedepselor iarpartea specială analizează flecare infracţiune şi pedeapsacorespunzătoare.

Dreptul procesual penal - studiază modul de desfăşurareal proceselor penale în toate cele trei faze ale sale : fazaurmăririi penale, a judecăţii şi a executării pedepsei penale.

Dreptul internaţional public - are ca obiect de studiurelaţiile ce se stabilesc între statele autoritare şi folosescca instrument de lucru „tratatele" şi „convenţiileinternaţionale".

In dreptul privat care aşa cum am arătat este o diviziunea sistemului de drept de asemenea se regăsesc de asemenea maimulte ramuri de drept care cuprind norme de drept cereglementează raporturi de egalitate juridică spre deosebirede dreptul public am văzut că sunt de subordonare, în cadruldreptului privat subordonarea este exclusă părţile fiind egaleîn drepturi şi obligaţii.

Ramurile dreptului privat sunt:Dreptul civil - noţiunea de drept civil se confundă cu

noţiunea de drept privat, cu timpul, odată cu dezvoltarearelaţiilor economice şi sociale anumite raporturi esenţiale auimpus reglementări speciale dense, fapt ce a determinatconstituirea unor ramuri de drept privat speciale. în obiectulde studiu al dreptului civil restrâns se regăsesc : teoriaraporturilor juridice civile şi a actului juridic civil,teoria persoanelor, analiza dreptului de proprietate şi acelorlalte drepturi reale, teoria generală a obligaţiilorcivile, analiza contractelor speciale, teoria succesiunii.

Dreptul comercial - ca ramură a dreptului privat are caobiect de studiu analiza faptelor de comerţ, respectiv: teoriacomercianţilor (persoane fizice sau comercianţi), analiza

8

fondului de comerţ, instituţia falimentului, teoria generală aobligaţiilor comerciale, contractele comerciale speciale,analiza titlurilor de valoare.

Dreptul familiei - are ca obiect de studiu analizainstituţiei căsătoriei (a divorţului) analiza dreptului laîntreţinere, instituţia adopţiei şi a ocrotirii speciale aminorului etc.

Dreptul proprietăţii intelectuale - analizeazăinvenţiile, dreptul de autor, mărcile de fabricaţie.

Dreptul transporturilor - analizează contractele detransport(navlosirea) şi toate contractele adiacenteoperaţiunii de transport (conosamentul).

Dreptul asigurărilor - are ca obiect de studiucontractele de asigurare (P&I) mai puţin asigurările sociale.

Dreptul procesual civil - procedura civilă careanalizează modul de desfăşurare a procesului civil în celedouă faze ale sale de judecată propriu-zisă şi executareahotărârilor.

Noţiunea de civil trebuie privită în sensul larg alechivalentului noţiunii de drept privat întrucât dreptulprocesual civil reglementează modul de desfăşurare al tuturorproceselor de drept privat.

Dreptul internaţional privat - are ca obiect de studiuraporturile juridice ce se stabilesc între persoane de dreptprivat, raporturi ce presupun un element de extraneitate. Incazul unui conflict de legi în spaţiul de drept internaţionalprivat se stabileşte legea naţională aplicabilă.

Dreptul comerţului internaţional - studiază în principalanaliza raporturilor economice între subiecţi de drept privatdin state diferite.

1.2.2. Norma de drept, structura, clasificarea şiierarhia normelor de drept

Norma de drept sau juridică reprezintă o regulă deconduită generală, obligatorie şi impersonală a cărei aducerela îndeplinire se realizează de bună voie sau în ultimăinstanţă prin forţa de constrângere a statului. Norma juridicăeste generală pentru că se aplică pentru toate situaţiile careintră sub incidenţa sa şi de regulă pe întreg teritoriul unuistat; este obligatorie pentru că conduita pe care o presupunetrebuie realizată de către destinatarul legii şi esteimpersonală pentru că se aplică tuturor persoanelor saucategoriilor de persoane.

9

Orice normă juridică presupune trei elemente destructură:

- Ipoteză - stabileşte condiţiile, împrejurările,categoriile de persoane

cărora li se cere o anumită conduită; Dispoziţie -stabileşte conduita de urmat;

- Sancţiune - stabileşte consecinţa nerespectăriiconduitei pretinse de

lege.In funcţie de dispoziţie normele juridice pot fi

clasificate în:Imperative - ce impun o anumită conduită, pot fi la

rândul lor onerative, adică impun destinatarului o anumităconduită sau pot fi prohibitive cele care impun abţinerea dela o anumită conduită Dispozitive - permit părţilor să dispunăcu privire la conduita de urmat, această conduită nefiindimpusă automat prin lege iar acestea le rândul lor pot fipermisive, respectiv cele care lasă exclusiv la latitudineapărţilor conduita de urmat sau suspensive cele care iniţiallasă la latitudinea părţilor conduita de urmat dar în măsuraîn care părţile nu aleg o conduită voinţa lor este suplinităde către o lege care impune conduita de urmat.

Ierarhia normelor de drept reprezintă forţa actelornormative. Astfel putem spune că întotdeauna un act normativinferior nu poate şi nu trebuie să contravină unei legisuperioare. Ierarhia actelor normative este următoarea:

Constituţia statului Legile adoptate de ParlamentOrdonanţele de Guvern care ulterior aprobării de către

Parlament devin LegiHotărârile de Guvern date în aplicarea legilor Ordinele

date de miniştri,Dispoziţiile date de funcţionarii instituţiilor publice

Norme Metodologice de aplicareRegulamente.

Toate acestea au forţă juridică de la data publicării lorîn Monitorul Oficial al României sau de la data aducerii lacunoştinţă a actelor administrative. în unele situaţii legilepot intra în vigoare şi la o dată ulterioară prevăzută în modexpres în lege.

1.4. ACTUL JURIDIC: CLASIFICARE, MODALITĂŢIACTUL JURIDIC CIVIL

10

Actul juridic civil este o manifestare de voinţă -unilaterală, bilaterală sau multilaterală, săvârşită cuintenţia de a stabili, modifica sau stinge, potrivit dreptuluiobiectiv, raporturi juridice, cu condiţia ca de existenţaacestei intenţii să depindă însăşi producerea efectelorjuridice.

Clasificarea actelor juridice civile

1. După numărul părţilor - există acte juridice civileunilaterale, bilaterale şi multilaterale;

- Este unilateral actul cu o singură parte.- Este bilateral actul juridic civil care reprezintă

voinţa concordantă a două părţi.- Este multilateral actul juridic civil care ia naştere

prin acordul de voinţă a trei sau mai multe părţi.2. După scopul urmărit la încheierea lor, actele civile

se împart în: cu titlu oneros şi cu titlu gratuit:- Este cu titlu oneros acel act juridic civil în care, în

schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte,se urmăreşte obţinerea altui folos patrimonial. Este unasemenea act contractul de vânzare-cumpărare.

- Este cu titlu gratuit acel act juridic civil prin carese procură un folos patrimonial fără a se urmări obţinereaaltui folos patrimonial în schimb. Ca exemple pot fimenţionate: donaţia, comodatul, împrumutul fără dobândă,mandatul gratuit, depozitul neremunerat, legatul

3. După modul (forma) de încheiere, actele civile seîmpart în: consensuale, formale (solemne) şi reale;

- Sunt solemne sau formale actele pentru validitateacărora legea cere expres respectarea unei forme determinate.Astfel de acte sunt testamentul, donaţia ipoteca, căsătoriaetc.

- Actul consensual este actul juridic civil care seîncheie prin acordul părţilor asupra obiectului, prin simplalor manifestare de voinţă.

- Actul real nu se poate încheia prin simpla manifestarede voinţă, trebuie să aibă loc şi remiterea materială alucrului (predarea lui).

4. După rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutuluilor actele civile se împart în: acte subiective şi actecondiţie;

- Actele juridice subiective sunt actele prin carepărţile stabilesc, în limitele dreptului obiectiv, drepturile

11

şi obligaţiile ce alcătuiesc conţinutul raporturilor lorjuridice, putând deroga de la reglementarea legală, în afarăde cazul când ea are caracter imperativ.

- Actele juridice condiţii sunt acele acte în caresubiectele de drepturi îşi manifestă voinţa ca regulile uneianumite instituţii juridice, aşa cum acestea sunt reglementateîn norme de drept, să le devină aplicabile.

5. După în importanţa (ori gravitatea) lor, se distingactele juridice civile: de conservare, de administrare şi dedispoziţie;

- Sunt acte de conservare actele săvârşite pentrupreîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv civil şi nucomportă decât cheltuieli reduse faţă de valoarea dreptuluipăstrat ori salvat, aşa încât nu pot fi vătămătoare, ci, maidegrabă, sunt utile patrimoniului.

- Actele de administrare sunt actele prin care serealizează o normală punere în valoare a unor bunuri oripatrimonii, deci nu se depăşesc limitele unor exploatărinormale a lor.

Nu trebuie confundat actul de administrare cu actuladministrativ sau cu cel de administraţie.

Astfel de acte sunt: închirierea unui bun în anumitecondiţii, culegerea fructelor, reparaţiile de întreţinere etc.

- Actele de dispoziţie sunt acele acte care depăşescsfera acţiunii de administrare a patrimoniului, precum şiasumarea unei obligaţii, constituirea sau transmiterea unuidrept real ori renunţarea la un drept.

Pentru încheierea unor astfel de acte, persoana trebuiesă aibă deplină capacitate de exerciţiu.

Sunt acte de dispoziţie, spre exemplu, vânzarea-cumpărarea şi donaţia.

6. După efectele lor, actele civile se împart în:constitutive, translative şi declarative;

- Este translativ actul juridic civil care are ca efectstrămutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu înalt patrimoniu, deci se creează o situaţie juridică nouă, fărăa lua fiinţă un drept nou.

Contractul de vânzare-cumpărare este translativ deproprietate.

- Sunt declarative actele juridice civile care au caefect consolidarea ori definitivarea unor drepturi subiectivepreexistente.

- Actul constitutiv şi cel declarativ îşi produc efectelenumai pentru viitor, pe când actul declarativ produce efecte

12

pentru trecut.Publicităţii imobiliare îi sunt supuse numai actele

constitutive şi translative.7. După momentul producerii efectelor lor actele civile

se împart. în: acte între vii şi acte pentru cauză de moarte;- Actele juridice între vii sunt actele în care intenţia

părţilor trebuie să producă efecte încă din timpul vieţii lor,deci nu sunt condiţionate de moartea autorului ori autorilorlor.

Majoritatea actelor sunt intre vii; astfel de acte sunt:vânzarea -cumpărarea, schimbul, locaţiunea, mandatul etc.

- Actele pentru cauză de moarte se săvârşesc înconsiderarea morţii autorilor lor, deci, îşi produc efecteledupă moartea autorilor lor. Ele au menirea, de regulă, sădetermine, în funcţie de acest eveniment, soarta patrimoniuluiori a mior bunuri singulare, aparţinând autorilor lor. Unastfel de act este testamentul.

8. După reglementarea şi denumirea lor legală, se distingactele tipice (numite) şi actele atipice (nenumite);

- Sunt acte tipice (numite) actele care au o reglementareproprie şi o denumire stabilită de lege. Sunt astfel de actecontractele civile şi actele unilaterale.

- Este atipic (nenumit) actul care nu are reglementareaşi denumirea proprii, întrucât părţile pot găsi variate feluride contracte pentru a îmbrăca operaţiile pe care le săvârşesc,fără a fi ţinute să se adapteze neapărat la vreunul dintipurile de contracte numite.

9. După legătura lor cu modalităţile (termen, condiţie,sarcină), se împart, în: acte pure şi simple şi acte afectatede modalităţi;

- Este pur şi simplu actul juridic civil care nu cuprindeo modalitate: termen, condiţie ori sarcină. Unele acte civilesunt incompatibile cu modalităţile este cazul actului deopţiune succesorală (acceptarea ori renunţarea la moştenire)ori acrul de recunoaştere a filiaţiei.

- Este afectat de modalităţi actul juridic civil carecuprinde o modalitate Unele acte civile sunt esenţialmenteacte afectate de modalităţi; cităm, în acest sens: contractulde împrumut, contractul de vânzare cu clauză de întreţinere(în care este prezent termenul), contractul de asigurare,contractul de donaţie cu sarcină.

10. După raportul dintre ele, actele civile se împart înprincipale şi accesorii:

- Este principal actul juridic civil care are o existenţă

13

de sine stătătoare soarta sa nedepinzând de soarta juridică aaltui act juridic Majoritatea actelor juridice este formatădin acte principale

- Este accesoriu acel act juridic a cărui soartă juridicădepinde de soarta altui act juridic, principal Ca acteaccesorii, menţionăm: clauza penală, fideiusiunea (art. 1652Codul civil), gajul, ipoteca convenţională, arvuna.

11. După legătura cu cauza (scopul), distingem întreactele cauzale şi cele abstracte;

Aici este vorba de acte juridice abstracte, cum sunt:obligaţiile C.E.C., cambiile sau conosamentele etc.

- Este cauzal actul juridic a cărui valabilitate implicăanaliza cauzei ori a scopului său; dacă scopul lipseşte, esteimoral ori ilicit, actul juridic cauzal e lovit de nulitate.

- Este abstract actul juridic civil care este detaşat deelementul cauză, valabilitatea sa neimplicând analiza acestuielement.

Astfel de acte sunt cele constatate prin titlurile devaloare, adică prin înscrisuri care încorporează operaţiunijuridice .

12. După modalitatea încheierii lor se disting: actelestrict personale şi actele care pot fi încheiate şi prinreprezentare;

- Este strict personal actul juridic civil care nu poatefi făcut decât personal, fără a putea fi încheiat prinreprezentare. Este cazul testamentului Majoritatea actelorjuridice civile este formată din actele ce pot fi încheiatepersonal, dar pot fi încheiate şi prin reprezentant (mandatarart. 1532 Codul civil).

Constituind excepţia, normele care reglementează actulstrict personal sunt de strictă interpretare şi aplicare.

13. După conţinutul lor deosebim actele patrimoniale decele nepatrimoniale;

- Este patrimonial actul juridic civil care are unconţinut evaluabil în bani. De regulă, sunt asemenea acte celece privesc drepturile reale şi de creanţă. Bunăoară, suntpatrimoniale contractele de vânzare-cumpărare, de donaţie, deîmprumut etc.

- Este nepatrimonial actul juridic civil care are unconţinut neevaluabil în bani. Spre exemplu, este un actnepatrimonial convenţia (înţelegerea) părinţilor unui copildin afara căsătoriei în sensul ca acesta să ia numele defamilie al unuia dintre ei sau numele lor reunite.

14. După modul lor de exercitare, actele civile se împart

14

în: acte cu executare dintr-o dată (UNO ICTU) şi acte cuexecutare succesivă:

- Este cu executarea dintr-o dată actul juridic carepresupune, pentru executarea sa, o singură prestaţie dinpartea debitorului. Acest tip de act se mai numeşte şi cuexecutare imediată sau instantanee.

- Spre deosebire de primul tip de act, a cărui executarese produce într-un singur moment; la actul cu executaresuccesivă, executarea presupune mai multe prestaţii eşalonateîn timp, săptămânal, lunar, anual etc.

Modalităţile actului juridic civil

Prin condiţiile actului juridic civil înţelegemelementele (componentele) din care este alcătuit un asemeneaact.

Condiţii de fond, esenţiale pentru validitatea uneiconvenţii care sunt prevăzute în art. 948 Codul civil şianume:

a) capacitatea de a contracta;b) consimţământul valabil al părţii ce se obligă;c) un obiect determinat; c) o cauză licită.Termenul ca modalitate a actului civilEste un eveniment, viitor şi sigur ca realizare, până la

care este amânată începerea sau încetarea exerciţiuluidrepturilor subiective şi executării obligaţiilor civile.

Condiţia ca modalitate a actului juridic civilEste un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care

depinde existenţa (naşterea ori desfiinţarea) actului juridiccivil.

Sarcina ca modalitate a actului juridic civilEste o obligaţie, de a da, a face sau a nu face ceva,

impusă de dispunător gratificatului în actele cu titlu gratuit- liberalităţi. .

CAPITOLUL 4. Administraţia publică

2.2.1. Administraţia publică centrală de specialitateStructura

Ministerele se organizează numai în subordineaGuvernului.

Alte organe de specialitate se pot organiza în subordineaGuvernului ori a ministerelor sau ca autoritatea

15

administrative autonome.înfiinţareaMinisterele se înfiinţează, se organizează şi

funcţionează potrivit legii.Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot

înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacalegea le recunoaşte aceasta competenta.

Autoritatea administrative autonome se pot înfiinţa prinlege organică.

2.2.2. Autoritatea judecătoreasca Secţiunea 1. Instanţelejudecătoreşti

înfăptuirea justiţiei - Justiţia se înfăptuieşte înnumele legii. Judecătorii sunt independenţi şi se supun numailegii.

Instanţele judecătoreşti - Justiţia se realizează prinCurtea Suprema de justiţie şi prin celelalte instanţejudecătoreşti stabilite de lege. Este interzisa înfiinţarea deinstanţe extraordinare. Competenta şi procedura de judecatasunt stabilite de lege.

Caracterul public al dezbaterilor - Şedinţele de judecatasunt publice, afara de cazurile prevăzute de lege.

Dreptul la interpret - Procedura judiciara se desfăşoarăîn limba romana.

Cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale, precum şipersoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba romana audreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrăriledosarului, de a vorbi în instanţa şi de a pune concluzii, prininterpret; în procesele penale acest drept este asigurat înmod gratuit.

Folosirea cailor de atac - împotriva hotărârilorjudecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public potexercita căile de atac, în condiţiile legii.

Politia instanţelor - Instanţele judecătoreşti dispun depolitia pusa în serviciul lor.

Secţiunea a 2-a. Ministerul PublicRolul Ministerului PublicIn activitatea judiciara, Ministerul Public reprezintă

interesele generale ale societăţii şi apară ordinea de drept,precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.

Ministerul Public îşi exercita atribuţiile prin procuroriconstituiţi în parchete, în condiţiile legii.

16

2.3. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA MINISTERULUI LUCRĂRILORPUBLICE, TRANSPORTURILOR ŞI LOCUINŢEI

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şiLocuinţei este organul de specialitate al administraţieipublice centrale, cu personalitate juridică, în subordineaGuvernului, având sediul în municipiul Bucureşti.

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şiLocuinţei stabileşte politica în domeniul lucrărilor publice,transporturilor şi locuinţei, la nivel naţional, elaboreazăstrategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi dearmonizare a activităţilor de lucrări publice, transport şilocuinţe, în cadrul politicii generale a Guvernului, şiîndeplineşte rolul de autoritate de stat în domeniullucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.

In calitatea sa de autoritate de stat în domeniultransporturilor navale Ministerul Lucrărilor Publice,Transporturilor şi Locuinţei are următoarele atribuţiiprincipale, pe care le exercită direct sau prin organismetehnice specializate, instituţii publice subordonate, unităţicare funcţionează sub autoritatea sa sau societăţi comercialeautorizate:

1. aprobă, potrivit legii, instrucţiuni şi regulamenteobligatorii pentru activităţile specifice navale;

2. aprobă utilizarea căilor navigabile în apelenaţionale şi internaţionale, cu acordul organelor abilitateale Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului deInterne;

3. asigură controlul utilizării resurselor financiarealocate prin bugetul de stat, a resurselor din fondurispeciale pentru dezvoltarea infrastructurilor de transport şia resurselor din credite interne şi externe, al stadiuluiexecutării fizice a lucrărilor de infrastructură şi alcalităţii acestora;

4. emite norme obligatorii de atestare, certificare,licenţiere şi brevetare a personalului care lucrează întransporturi sau care concură la siguranţa traficului şistabileşte condiţiile de suspendare, de retragere sau deanulare a atestatelor, certificatelor, licenţelor saubrevetelor acordate;

5. emite norme obligatorii de siguranţă a traficului întransporturile navale, precum şi în transportul multimodal şicombinat şi supraveghează respectarea acestora;

6. autorizează funcţionarea porturilor;

17

7. emite norme obligatorii pentru efectuareatransporturilor de mărfuri periculoase;

8. asigură certificarea şi omologarea de tip sauindividuală a mijloacelor de transport;

9. asigură, prin reţeaua proprie, controlul medico-sanitar specific siguranţei navigaţiei şi asistenţa medicalăşi psihologică a personalului din transporturi cu atribuţii însiguranţa navigaţiei;

10. stabileşte, potrivit legii, norme şi normativetehnice obligatorii de proiectare, construcţii, reparare şiexploatare a mijloacelor de transport, a porturilor; asigurăsupravegherea aplicării acestor norme şi autorizează agenţiieconomici să efectueze astfel de activităţi;

11. stabileşte, în condiţiile legii, în colaborare cuMinisterul Apărării Naţionale şi cu Ministerul de Interne,potrivit reglementărilor interne şi internaţionale, normeunitare ale activităţilor de intervenţie, de căutare şisalvare a navelor, aeronavelor, a altor mijloace de transport,precum şi a vieţilor omeneşti;

12. elaborează programe de pregătire şi de perfecţionarepentru personalul de siguranţă din transporturi şi organizeazădesfăşurarea acestora;

13. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin actenormative pentru domeniile sale de activitate.

Conducerea Ministerului Lucrărilor Publice,Transporturilor şi Locuinţei este asigurată de ministrullucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor şilocuinţei conduce întreaga activitate a ministerului şi îlreprezintă în raporturile cu celelalte ministere, cu alteautorităţi publice şi organizaţii, precum şi cu persoanejuridice şi fizice din ţară şi din străinătate.

In exercitarea atribuţiilor sale ministrul lucrărilorpublice, transporturilor şi locuinţei emite ordine.

Ministrul lucrărilor publice, transporturilor şilocuinţei este ajutat în activitatea de conducere aministerului de 5 secretari de stat.

In structura organizatorică a Ministerului LucrărilorPublice, Transporturilor şi Locuinţei se organizează şifuncţionează, în subordinea demnitarului, cabinetuldemnitarului.

In structura organizatorică a Ministerului LucrărilorPublice, Transporturilor şi Locuinţei, prevăzută în anexa nr.1, funcţionează direcţii generale şi direcţii. în cadrul

18

acestora, prin ordin al ministrului lucrărilor publice,transporturilor şi locuinţei se pot organiza servicii,birouri, precum şi colective temporare, conform prevederilorart. 9 din Legea nr. 40/1991 cu privire la salarizareaPreşedintelui şi Guvernului României, precum şi a personaluluiPreşedinţiei, Guvernului şi al celorlalte organe ale puteriiexecutive, republicată, cu modificările şi completărileulterioare.

Corpul de control al ministrului, Inspectoratul de statîn construcţii, Inspectoratul de stat în transporturi şiInspectoratul aviaţiei civile se organizează la nivel dedirecţii generale.

Autoritatea Navală Română (aparatul central împreuna cuorganele teritoriale operative - Căpităniile de port şiInspectoratele Tehnice Teritoriale)se află în subordineaMinisterului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.

Centrele de medicină preventivă din subordineaMinisterului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţeireprezintă autoritatea de sănătate publică în transporturicare desfăşoară activităţi de medicină preventivă şi inspecţiesanitară de stat în transporturi şi care colaborează cuunităţile descentralizate ale Ministerului Sănătăţii şiFamiliei, în scopul realizării politicilor şi programelornaţionale de sănătate, al monitorizării stării de sănătate şial organizării statisticii de sănătate în transporturi.

2.3.1. ORGANIZAREA Şl FUNCŢIONAREA AUTORITĂŢII NAVALEROMÂNE - ANR

CAPITOLUL 1. Organizarea şi atribuţii principale

Autoritatea Navală Română - ANR, este organul tehnic despecialitate din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice,Transporturilor şi Locuinţei prin care acesta îşi exercităfuncţia de autoritate de stat în domeniul siguranţeinavigaţiei.

ANR este instituţie publică, cu finanţare extrabugetară,cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul Constanţa.Incintă Port Constanţa nr. 1, judeţul Constanţa, înfiinţată,potrivit Legii 412/2002, prin fuziunea Autorităţii NavaleRomane - A.N.R. cu Regia Autonomă "Registrul Naval Român".

Autoritatea Navală Română - ANR, este organizată şifuncţionează potrivit prevederilor Legii 412/2002 şi ale HG

19

1133/2002 privind organizarea şi funcţionarea ANR, conformcărora are, în principal următoarele atribuţii:

A. aducerea la îndeplinire a obligaţiilor ce revinstatului din acordurile şi convenţiile internaţionale la careRomânia este parte privind domeniul de activitate al ANR;

B. inspecţia, controlul şi supravegherea navigaţieiC. controlul statului pavilionului şi controlul statului

portuluiD. elaborează, avizează şi, după caz, supune spre

aprobare Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şiLocuinţei proiecte de acte normative şi norme obligatoriiprivind:

E. coordonarea activităţilor de asistenţă, căutare şisalvare în apele naţionale navigabile şi a acţiunilor în cazde calamităţi naturale şi sinistru naval

F. protecţia apelor navigabile împotriva poluării decătre nave

G. sancţionarea contravenţiilor, cercetarea evenimentelorşi accidentelor

de navigaţieH. înmatricularea şi evidenţa navelor sub pavilion român

I. evidenţa, atestarea şi brevetarea personalului navigant J.supravegherea tehnică, clasificarea şi certificarea navelor K.alte atribuţii

CAPITOLUL 2. Atribuţii

ANR are următoarele atribuţii:A. Aducerea la îndeplinire a obligaţiilor ce revin

statului din acordurile şi convenţiile internaţionale la careRomânia este parte privind domeniul de activitate al ANR;

B. Inspecţia, controlul şi supravegherea navigaţiei1. efectuează supravegherea navigaţiei, controlul şi

dirijarea traficului de nave în apele naţionale navigabile şiîn porturile româneşti;

2. efectuează inspecţia şi controlul navelor, indiferentde pavilionul acestora, în apele naţionale navigabile şi înporturile româneşti privind respectarea prevederilor legalenaţionale în domeniu şi ale acordurilor şi convenţiilorinternaţionale la care România este parte;

3. exercită inspecţia de stat privind respectareareglementărilor interne şi internaţionale privindtransporturile navale şi în special cele privind transportulmărfurilor periculoase;

20

4. instituie dispozitivele de separare a traficului şipasele obligatorii de intrare-ieşire a navelor din porturi;

5. propune limitele radelor portuare şi a zonelor deancoraj;

6. aprobă intrarea/ieşirea şi mişcarea navelor înporturi;

7. propune, nominal şi pe porţiuni, apele navigabile aleRomâniei;

8. face propuneri privind regulile de navigaţie în mareateritorială, în apele interioare şi în porturile româneşti, înconformitate cu reglementările naţionale şi cu acordurile şiconvenţiile internaţionale la care România este parte;

9. stabileşte necesitatea instalării sau suprimăriisemnalelor de navigaţie, dispune amplasarea dispozitivelor desemnalizare în apele naţionale navigabile şi controleazăfuncţionarea acestora;

10. aprobă efectuarea de operaţiuni portuare în locurisituate în afara limitelor porturilor;

11. supraveghează respectarea de către nave a regimuluijuridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale,al zonei contigue şi al zonei economice exclusive în limitacompetenţelor conferite prin lege, acordând după caz,autorizaţiile necesare;

12. ia măsurile ce se impun în situaţii de pericol,elaborează norme pentru prevenirea lor şi face propuneripentru completarea reglementărilor existente;

13. efectuează inspecţia şi formalităţile desosire/plecare a navelor, confonn prevederilor legale învigoare, eliberând acceptele sau permisele prevăzute de lege;

14. autorizează agenţii economici care desfăşoarăactivităţi de transport naval în apele naţionale navigabile şiîn porturi;

15. face propuneri privind zonele în care pilotajulnavelor este obligatoriu, precum şi regulile de pilotaj şiremorcaj;

16. aprobă organizarea parcurilor reci şi a iernaticelor;17. dispune închiderea porturilor, atunci când condiţiile

de siguranţă a navigaţiei o impun;18. emite avize către navigatori;19. stabileşte personalul minim de siguranţă pentru

navele sub pavilion român şi eliberează certificatul pentruechipajul minim de siguranţă;

20. supraveghează şi controlează din punct de vedere alsiguranţei navigaţiei activităţile de pilotaj, remorcaj şi de

21

legare/dezlegare a navelor în porturi;21. controlează şi supraveghează, din punct de vedere al

siguranţei navigaţiei, activitatea de salvamar, activitatea deagrement nautic, pescuit industrial şi sportiv;

22. avizează lucrările ce se execută în apele naţionalenavigabile şi în zonele maritime şi fluviale;

C. Controlul statului pavilionului şi controlul statuluiportului

1. efectuează controlul statului pavilionului la navelecare arborează pavilionul român;

2. efectuează controlul statului portului la navele carearborează pavilionul altor state şi care se află în apelenaţionale navigabile şi în porturile româneşti;

D. Elaborează, avizează şi, după caz, supune spreaprobare Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şiLocuinţei proiecte de acte normative şi norme obligatoriiprivind:

1. construcţia, întreţinerea şi repararea navelor;2. navigaţia în apele naţionale navigabile;3. siguranţa navigaţiei în porturi sau pe căi sau canale

navigabile;4. atestarea, certificarea şi brevetarea personalului

navigant;5. regulamentele serviciului la bordul navelor,

structura, ierarhia şi atribuţiile funcţiilor la bordulnavelor;

6. aplicarea sau implementarea acordurilor şiconvenţiilor internaţionale din domeniul navigaţiei civile lacare România este parte.

7. orice alte reglementări necesare aducerii laîndeplinire a atribuţiilor ANTR.

E. Coordonarea activităţilor de asistenţă, căutare şisalvare în apele naţionale navigabile şi a acţiunilor în cazde calamităţi naturale şi sinistru naval

1. organizează sistemul de asistenţă, căutare şi salvareîn apele naţionale navigabile, în conformitate cu legislaţiaîn vigoare;

2. elaborează planurile de acţiune de căutare şisalvare;

3. coordonează activităţile de căutare şi salvare avieţii omeneşti, a navelor sau oricăror alte bunuri şiaeronavelor aflate în pericol pe mare şi în apele naţionalenavigabile ale României;

4. întocmeşte actul de confirmare şi aprobă, în

22

condiţiile legii, titlul executoriu pentru cheltuielileefectuate cu salvarea navei, precum şi cu scoaterea, paza şiadministrarea bunurilor salvate şi curăţirea fundului şiluciului apei;

5. în caz de calamităţi naturale participă, împreună cualte organe şi organisme naţionale şi internaţionale, laînlăturarea efectelor acestora, coordonează activităţile deintervenţie specifice şi ia măsurile ce se impun în situaţiide pericol

F. Protecţia apelor navigabile împotriva poluării decătre nave

1. organizează sistemul de prevenire, combatere şilimitare a consecinţelor poluării pe mare şi pe apeleinterioare navigabile;

2. coordonează activităţile de prevenire, combatere şilimitare a consecinţelor poluării apelor de către nave aflateîn apele naţionale navigabile şi coordonează acţiunile deintervenţie pentru depoluare:

3. întocmeşte actul de confirmare şi aprobă titlulexecutoriu pentru cheltuielile efectuate cu depoluarea, încondiţiile legii;

4. controlează modul de predare, de către nave, areziduurilor la instalaţiile destinate acestui scop;

G. Sancţionarea contravenţiilor, cercetarea evenimentelorşi accidentelor de navigaţie

1. cercetează evenimentele şi accidentele de navigaţie încare simt implicate navele în apele naţionale navigabile aleRomâniei, indiferent de pavilionul acestora, precum şi aceleaîn care sunt implicate navele sub pavilion român în marealiberă;

2. încuviinţează expertizele navale, cu excepţia celordispuse de instanţele judecătoreşti sau de organele deurmărire penală, şi efectuează, la cerere sau din oficiu,constatări privind nava, încărcătura şi instalaţiile portuare;

3. aplică sancţiuni contravenţionale persoanele careîncalcă prevederile legale privind navigaţia civilă şiprevederile legale privind poluarea apelor naţionalenavigabile de către nave, dacă faptele acestora nu întrunescelementele constitutive ale unei infracţiuni în conformitatecu prevederile legale în vigoare;

H. înmatricularea şi evidenţa navelor sub pavilion român1. acordă dreptul de arborare a pavilionului român,

dispune prelungirea, suspendarea sau retragerea acestui dreptşi eliberează actele de naţionalitate navelor care au obţinut

23

dreptul de arborare a pavilionului român;2. eliberează permisul provizoriu de arborare a

pavilionului român, dispune prelungirea, suspendarea sauretragerea acestui drept;

3. efectuează înmatricularea şi ţine evidenţa navelorcare arborează pavilionul român, precum şi a navelor aflate înconstrucţie în România;

4. transcrie constituirea, transmiterea sau stingereadrepturilor reale asupra navelor care arborează pavilionulromân, precum şi asupra navelor aflate în construcţie;

5. efectuează, scoaterea din evidenţă a navelor, lacerere sau din oficiu, atunci când navele nu mai întrunesccondiţiile de arborare a pavilionului român;

I. Evidenţa, atestarea şi brevetarea personaluluinavigant

1. organizează sesiuni de examene pentru atestareapersonalului navigant şi pentru obţinerea de către acesta abrevetelor şi a certificatelor de capacitate;

2. acordă, reconfirmă, suspendă şi anulează brevetele,certificatele de capacitate, atestatele şi certificatele deconformitate, personalului navigant român;

3. efectuează înmatricularea şi ţine evidenţapersonalului navigant român;

4. eliberează carnetul de marinar, prelungeştevalabilitatea acestuia şi efectuează operaţiunile deîmbarcare/debarcare a personalului navigant;

5. autorizează societăţile comerciale care desfăşoarăactivităţi de recrutare şi plasare a personalului navigantmaritim şi fluvial român pentru angajare pe nave Carearborează pavilionul român sau străin;

6. stabileşte modul de recrutare, şcolarizare şibrevetare a piloţilor;

7. aprobă programele de pregătire şi perfecţionare pentrupersonalul navigant pentru centrele de pregătire şiperfecţionare în domeniu;

8. avizează programele de pregătire de specialitate aleinstituţiilor de învăţământ care pregătesc personal navigantpentru navigaţia maritimă şi fluvială;

J. Supravegherea tehnică, clasificarea şi certificareanavelor

1. certifică şi monitorizează conformitatea navelor carearborează pavilionul român şi a echipamentelor navelor cunormele tehnice naţionale şi cu prevederile convenţiilorinternaţionale la care România este parte;

24

2. certifică conformitatea companiilor care operează navecare arborează pavilionul român de navigaţie maritimă cuprevederile convenţiilor internaţionale la care România esteparte;

3. asigură supravegherea tehnică privind clasificarea şicertificarea siguranţei construcţiei navelor care arboreazăpavilionul român, în conformitate cu normele tehniceobligatorii de construcţie emise de către MinisterulLucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei sau agreatede acesta;

4. efectuează supravegherea tehnică a lucrărilor deconstrucţie a navelor, care urmează să arboreze pavilionulromân şi efectuează certificarea materialelor şi aechipamentelor utilizate la construcţia acestora;

5. asigură supravegherea tehnică şi certificarea întimpul reparării, transformării şi modernizării navelor;

6. efectuează supravegherea tehnică şi certificarea întimpul construcţiei, reparaţiilor şi exploatăriicontainerelor, precum şi a materialelor şi componentelorpentru acestea în conformitate cu prevederile acordurilor şiconvenţiilor internaţionale la care România este parte şi cunormele tehnice proprii;

7. asigură supravegherea tehnică şi eliberareacertificatelor şi documentelor necesare pentru navele carearborează pavilionul român prin care se atestă respectareacerinţelor din convenţiile şi reglementările internaţionale lacare România este parte privind siguranţa navelor şinavigaţiei, ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, integritateamărfurilor transportate, prevenirea poluării;

8. eliberează certificate de tonaj navelor care arboreazăpavilionul român;

9. elaborează şi perfecţionează periodic normele tehnicenaţionale pentru construcţia navelor maritime, navelor denavigaţie interioară şi platformelor de foraj marin, normeletehnice naţionale pentru construcţia containerelor, normeletehnice naţionale privind construcţia şi echiparea navelor înscopul prevenirii poluării mediului, normele tehnice naţionaleconform convenţiilor şi reglementărilor internaţionaleaplicabile navelor, echipamentelor şi instalaţiilor navale,precum şi a prevederilor complementare normelor tehnicenaţionale menţionate;

10. analizează şi aprobă documentaţiile tehnice şi deexecuţie pentru construcţia, repararea, transformarea şimodernizarea navelor, platformelor de foraj, containerelor,

25

precum şi a materialelor şi echipamentelor destinate acestora,pentru care se asigurăsupravegherea tehnică şi certificarea înconformitate cu normele tehnice naţionale mai sus menţionate;

11. verifică şi atestă capabilitatea tehnică alaboratoarelor şi a agenţilor economici, pentru executarea delucrări în domeniul naval, în concordanţă cu normelor tehnicenaţionale şi respectiv cu standardele privind asigurareacalităţii;

12. certifică sistemele pentru asigurarea calităţiidiferiţilor agenţi economici;

13. inspectează, în vederea certificării sistemele demanagement privind operarea în siguranţă a navelor şiprevenirea poluării mediului;

14. asigură, la cerere, supravegherea tehnică pentruconformitate cu documentaţiile de execuţie a materialelor,echipamentelor instalaţiilor şi construcţiilor metalice pentruutilizări în alte domenii decât cel naval, precum şiefectuarea de alte prestaţii specifice domeniilor despecializare ale personalului la solicitarea beneficiarilorinterni şi străini;

K. Alte atribuţii1. reprezintă statul român în organisme internaţionale

din domeniul transporturilor navale, pe bază de mandat,acordat în condiţiile legii;

2. îndeplineşte orice atribuţii specifice ^tabilite prinordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şilocuinţei.

3.2. Relaţiile de muncă

3.2.1. încheierea şi încetarea contractului individual deîmbarcare. Salarizarea, condiţii de muncă şi viaţă la bordulnavei

ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE ÎMBARCARE

Raporturile de muncă ale membrilor echipajelor navelorcare arborează pavilionul român cu angajatorii lor sestabilesc pe baza prevederilor legislaţiei naţionale, aleacordurilor şi ale convenţiilor internaţionale la care Româniaeste parte, precum şi pe baza contractelor colective de muncăşi a celor individuale de ambarcare.

Personalul navigant care urmează a fi încadrat în muncatrebuie sa aibă efectuat examenul medical pentru a se stabili

26

daca starea sănătăţii le permite sa îndeplinească munca ce lise încredinţează, fiind în acelaşi timp şi una din condiţiilede prelungire a valabilităţii carnetului de marinar.

Incadrarea în munca se realizează prin încheierea unuicontract individual de munca. Contractul individual de muncaconform Codului muncii şi Legii nr. 168/1999 se încheie înscris şi va cuprinde clauze privind obligaţia persoaneiîncadrate în munca de a-şi îndeplini sarcinile ce-i revin, curespectarea ordinii şi disciplinei, a legilor, îndatorireaunitarii de a asigura condiţii corespunzătoare pentru bunadesfăşurare a activităţii, de a remunera în raport cu muncaprestata şi de a-i acorda celelalte drepturi ce i se cuvin,precum şi alte clauze stabilite de părţi.

După încadrare angajatorul este obligat sa îi înmânezefisa postului indicându-i-se drepturile şi obligaţiile ce-irevin, sarcinile pe care le are de îndeplinit, precum şinormele de protecţie a muncii.

Contractul de muncă se încheie pe durată nedeterminată.în anumite situaţii, contractul de munca se poate încheia şipe durata determinata, în cazul înlocuirii titularului unuipost care lipseşte temporar de la serviciu şi căruia unitateaeste obligata sa-i păstreze postul, pentru păstrarea uneimunci cu caracter sezonier, precum şi a altor activităţi cucaracter temporar.

La încadrarea în funcţie se va proceda predarea şipreluarea funcţiilor iar acolo unde se impune se încheie şi unproces-verbal al bunurilor materiale şi băneşti de careurmează sa răspundă; predarea-preluarea se face în prezentaunei comisii special constituite daca predătorul lipseşte.

Timpul de lucru şi cel de odihnă, precum şi drepturile şicondiţiile de muncă şi viaţă ce trebuie asigurate la bordulnavelor care arborează pavilionul român se stabilesc de cătreminister, în conformitate cu legislaţia muncii, cu acordurileşi convenţiile internaţionale la care România este parte.

Personalul navigant român se poate ambarca şi pe navecare arborează pavilionul altor state, pe cont propriu sauprin intermediul agenţiilor de personal navigant.

Raporturile de muncă ale personalului navigant decetăţenie română ambarcaţi pe nave care arborează pavilionulaltor state cu angajatorii lor se stabilesc pe bazaprevederilor legislaţiei ţării de pavilion, ale acordurilor şiale convenţiilor internaţionale la care ţara respectivă esteparte (Convenţiile ILO 22, 68, 92, 133, 108, 127, 134, 138,147, 166, 180)3, precum şi, după caz, pe baza contractelor

27

colective de muncă acceptate de Federaţia Internaţională aLucrătorilor din Transporturi (I.T.F.). şi a celor individualede ambarcare.

Pe durata executării contractului personalul navigantbeneficiază de protecţia statului român în conformitate cuprevederile OG 42/1997 cu modificările şi completărileulterioare, a HG 10/1997 privind autorizarea societăţilorcomerciale care desfăşoară activităţi de intermediere pentruangajarea personalului navigant maritim sau fluvial roman penave sub pavilion străin şi a Legii nr. 156 din 26 iulie 2000privind protecţia cetăţenilor români care lucrează înstrăinătate

Promovarea personalului navigant în funcţii superioare seface în raport de condiţiile prevăzute pentru funcţiarespectiva de Convenţia STCW şi prevederile legale naţionale,de calităţile personale, precum şi de rezultatele obţinute înrealizarea sarcinilor, de aptitudinile organizatorice şi deconducere ale celor ce urmează a fi încadraţi în funcţii deconducere. Promovarea se face pe baza de proba practica,examen, organizate de Autoritatea Navala Romana conformprevederilor legale.

Raporturile juridice de muncă sunt acele relaţii socialereglementate prin lege, fundamentate pe contractul individualde muncă.

ÎNCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE ÎMBARCARE

In scopul protecţiei dreptului la munca, garantat prinConstituţie, încetarea contractului individual de munca nupoate interveni decât în condiţiile stabilite limitativ delege.

Codul muncii prevede ca raporturile de munca încetează laexpirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul demunca, prin acordul dintre persoana încadrata în munca şiunitate (acordul părţilor), precum şi prin desfacereacontractului din iniţiativa uneia dintre părţi.

Desfacerea contractului de munca din iniţiativasalariatului nu este condiţionată decât de perioada de preavizce trebuie acordata unitarii.

Contractul de munca mai poate fi desfăcut, din iniţiativaunitarii în unul din cazurile revăzute de art.,130 Codulmuncii, respectiv :

a) unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unorposturi de natura celui ocupat de cel în cauza ca urmare a

28

reorganizării;b) unitatea îşi încetează activitatea;e) persoana nu corespunde, sub raport profesional,

postului în care a fost încadrata;f) în postul ocupat de persoana încadrata în munca este

integrat, pe baza hotărârii organelor competente, cel care adeţinut anterior acel post;

g) persoana încadrata în munca se pensionează pentrulimita de vârsta ori pentru invaliditate de gradul 1 sau 2;

i) persoana încadrata în munca săvârşeşte o abatere gravasau încalcă în mod repetat obligaţiile sale de munca, inclusivnormele de comportare în unitate;

j) cel în cauza este arestat mai mult de 60 de zile;k) persoana încadrata în munca este condamnata definitiv

pentru o infracţiune în legătura cu munca sa. daca condamnareao face necorespunzătoare postului pe care îl deţine;

1) instanţa penala a pronunţat interdicţia de exercitarea profesiei, temporal sau definitiv.

Contractul de munca poate fi desfăcut pe temeiul lit. e,i sau k, în termen de cel mult de la o luna de la constatarea,de către conducătorul unitarii, a împrejurării care constituietemeiul desfacerii.

La desfacerea, din iniţiativa unitarii, a contractului demunca va fi consultat comitetul sindicatului.

Desfacerea contractului de munca, în toate situaţiile, sestabileşte prin dispoziţia scrisa a conducerii unitarii, cuarătarea motivelor, a prevederilor legale pe care seîntemeiază, a termenelor, precum şi a organelor la care măsuraluata se poate ataca.

Dispoziţia de desfacere a contractului de munca secomunica în scris în termen de 5 zile de către unitate. Ea îşiproduce efectele de la data comunicării.

Desfacerea contractului de munca din iniţiativa persoanei(demisia) încadrate în munca se face cu un preaviz de 15 zilelucrătoare; în cazul funcţiilor de conducere, preavizul estede 30 zile. în perioada preavizului aceasta persoana esteobligata sa continue activitatea potrivit programului delucru.

In caz de anulare a desfacerii contractului de munca,unitatea este obligata sa reîncadreze în funcţia avuta pe celcăruia i s-a desfăcut contractul în mod nejustificat şi sa-iplătească pe timpul cit a fost lipsit de salariu din aceastacauza o despăgubire.

Timpul cit o persoana a desfăşurat activitate pe baza

29

unui contract de munca constituie vechime în munca şi alteperioade prevăzute de lege.

Condiţiile în care o persoana încadrata are vechime înmunca, vechime neîntreruptă în munca, vechime neîntreruptă înaceeaşi unitate, vechime în funcţie, meserie sau profesie,precum şi modul de calcul al acestora, stabilite de lege. iardovada se face cu carnetul de munca şi cu alte acte saumijloace de dovada. în condiţiile legii.

Unilatea este obligata sa elibereze persoanelor încadrateîn munca, la încetarea contractului de munca, carnetul demunca, completat cu toate datele la zi.

Salarizarea în domeniul privat se realizează pe baza denegociere în condiţiile Legii nr. 14/1991 privind salarizareace prevede ca pentru munca prestata în condiţiile prevăzute încontractul individual de munca, fiecare persoana are dreptulla un salariu în bani, convenit la încheierea contractului.

Salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile şisporurile la acesta. Salariul de baza se stabileşte pentrufiecare salariat în raport cu calificarea, importanta,complexitatea lucrărilor ce revin postului în care esteîncadrat, cu pregătirea şi competenta profesionala.

Salariile se stabilesc prin negocieri colective sau. dupăcaz, individuale, intre persoanele juridice sau fizice careangajează şi salariaţi sau reprezentanţi ai acestora. înfuncţie de posibilităţile financiare ale persoanei careangajează iar acestea nu pot fi mai mici decât salariul debaza minim pe tara aprobat pentru programul normal de munca.

Plata salariului se face periodic, la intervale de celmult o luna.

Drepturile băneşti cuvenite angajatului se plătescînaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale unitarii.

Salariul nu poate fi urmărit sau reţinut decât încazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

In cazul decesului salariatului, drepturile băneşti carei se cuvin până la data la care s-a produs decesul se plătescsoţului supravieţuitor, copiilor sau părinţilor lui. iar înlipsa acestora se plătesc celorlalţi moştenitori în condiţiiledreptului comun.

In cazul în care, cu ocazia negocierii salariilor apardivergente care nu pot fi soluţionate în termen de 30 de zilecalendaristice, se va aplica sistemul de arbitraj reglementatprin Legea privind soluţionarea conflictelor colective demunca.

30

RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ.

Fiecare salariat trebuie respectarea cu stricteţe adisciplinei şi îndeplinirea exemplara a sarcinilor deserviciu.

Incălcarea cu vinovăţie de către cel încadrat în muncaindiferent de funcţia sau postul pe care-1 ocupa obligaţiilorsale, inclusiv a normelor de comportare, constituie abateredisciplinara, care se sancţionează, după caz, potrivit legii,cu:

a) mustrare;b) avertisment;c) retragerea uneia sau mai multor gradaţii sau trepte de

salarizare pe o perioada de 1-3 luni sau, în cazul celorîncadraţi cu salariul la nivelul de baza, diminuarea acestuiacu 5-10% pe aceeaşi perioada;

d) reducerea salariului şi reducerea indemnizaţiei deconducere pe durata de 1-3 luni, cu 5-10%;

e) retrogradarea în funcţie sau în categoric în cadrulaceleiaşi profesii pe durata de 1-3 luni;

f) desfacerea disciplinara a contractului de munca.Rezulta ca sancţiunile Codului muncii care sunt sancţiuni

disciplinare generale aplicabile oricărui salariat merg panala desfacerea contractului de munca.(art.l00CM)

DECRET Nr. 360 din 2 noiembrie 1976 privind aprobareaStatului disciplinar al personalului din unităţile detransporturi prevede sancţiuni disciplinare specificeaplicabile numai personalului navigant din marina civila iaracestea pot fi:

a) ridicarea permisiei de a ieşi la uscat, în porturilestrăine, pana la 5 zile;

b) reţinerea în cabina pana la 3 zile;c) debarcarea disciplinara de pe nava pe o perioada de 1-

6 luni şi trecerea intr-o funcţie inferioara, corespunzătoarepregătirii profesionale, în aceeaşi localitate;

d) înlocuirea disciplinara din funcţie, având dreptconsecinţa debarcarea de pe nava şi trecerea în alta muncacorespunzătoare pregătirii profesionale, în aceeaşilocalitate;

Ridicarea permisiei de a ieşi la uscat în porturilestrăine, pana la 5 zile, se aplica unui membru din echipajulnavei şi consta în interdicţia, atunci când ceilalţi membri aiechipajului primesc aceasta învoire, de a ieşi la uscat înporturile străine sau în alte locuri din străinătate unde nava

31

a acostat.Reţinerea în cabina pana la 3 zile se aplica unui membru

din echipajul navei şi consta în interzicerea îndeplinirii decătre acesta a serviciilor de cart la bordul navei.

Debarcarea disciplinara de pe o nava pe o perioada de 1-6luni şi trecerea intr-o funcţie inferioara, corespunzătoarepregătirii profesionale, în aceeaşi localitate, se aplica unuimembru din echipajul navei pentru abateri săvârşite la bordulnavei sau legate de activitatea de navigaţie şi are dreptefect interdicţia de a ocupa orice funcţie la bordul naveipentru durata respectiva.

Inlocuirea disciplinara din funcţie, având dreptconsecinţa debarcarea de pe nava şi trecerea în alta muncacorespunzătoare pregătirii profesionale, în aceeaşilocalitate, se aplica unui membru din echipajul navei pentruabateri repetate sau o singura abatere deosebit de grava,săvârşite la bordul navei sau legate de activitatea navigaţieişi are drept efect interdicţia de a ocupa orice funcţie labordul navei.

Organul care a aplicat sancţiunile specifice prevăzute laart. 42 pct. 3 lit. d) va putea dispune ca. după expirareaunei perioade de cel puţin un an, cel sancţionat sa revinăintr-o funcţie care concura la siguranţa navigaţiei civile.

RĂSPUNDEREA MATERIALĂ

Apărarea valorilor materiale şi spirituale ale societăţiireprezintă o îndatorire fundamentala a tuturor oamenilormuncii daca aceasta se face printr-o fapta ce constituieinfracţiune, răspunderea se stabileşte potrivit legii penale.

Când paguba a fost cauzata de mai multe persoane,răspunderea fiecăreia se stabileşte ţinându-se seama de măsuraîn care a contribuit la provocarea ei iar daca nu poate fideterminata, răspunderea fiecăreia dintre persoane sestabileşte proporţional cu salariul ei tarifar de încadrarenet, de la data constatării pagubei şi, daca este cazul, şi înfuncţie de timpul lucrat de la ultima inventariere abunurilor.

Obligarea la plata despăgubirilor sau a contravaloriibunurilor, precum şi la restituirea sumelor încasate fărădrept, se face prin decizie de imputare emisa de conducătorulunitarii; când plata sau restituirea urmează a se face deconducătorul unitarii sau cel în cauza poate sa-şi ia unangajament de plata în scris, amândouă constituie titlu

32

executoriu.Răspunderea materiala pentru paguba cauzata unitarii

poate fi stabilita numai în cazurile în care aceasta a fostconstatata în cel mult 3 ani de la data producerii ei, iar încazul restituirii sumelor sau a contravalorii bunurilor oriserviciilor nedatorate, în cel mult un an de la data primiriisumelor sau bunurilor ori de când a beneficiat de serviciinedatorate.

Termenul de emitere a deciziei de imputare este de celmult 60 de zile de la data când cel în drept să emită deciziaa luat cunoştinţa de producerea pagubei.

Decizia de imputare va fi motivata şi va menţionatermenul în care poate fi contestata şi organul competent sa osoluţioneze. Ea se comunica, în termen de 15 zile de laemitere, celui obligat la plata sau restituire şi constituietitlu executoriu din momentul comunicării.

După expirarea acestui termen, prejudiciu se imputa celuivinovat de neluarea măsurii de imputare.

Suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine înrate lunare din salariu, precum şi din orice alte sume ce secuvin persoanei în cauza din partea unitarii la care aceastalucrează în condiţiile legii.

Ratele nu pot fi mai mari de 1/3 din salariul tarifar netlunar, fără a putea depăşi împreuna cu celelalte reţineri pecare le-ar avea cel în cauza, jumătate din acest salariu.

Persoana care considera ca imputarea sau reţinerea a fostfăcută fără temei sau cu încălcarea legii, precum şi cea caredupă ce a semnat un angajament de plata constata ca înrealitate nu datorează parţial sau total suma pretinsa deunitate, se poate adresa cu contestaţie la organuljurisdicţional competent.

Acesta, la cererea persoanei în cauza, ţinând seama deîmprejurări, poate hotărî suspendarea executării până lasoluţionarea litigiului.

3.2.2. Drepturi şi obligaţii decurgând din contractulindividual de muncă şi contractul colectiv de muncă.

Trăsăturile caracteristice ale raportului juridic demuncă reglementat prin normele dreptului muncii.

Raportul juridic de muncă prezintă mai multe trăsăturicaracteristice.

a. Raportul juridic individual de muncă ia naştere prinîncheierea unui contract individual de muncă.

33

b. Raportul juridic individual de muncă are un caracterbilateral, iar persoana care prestează munca este, totdeauna,o persoană fizică. Acest raport se poate stabili între opersoană fizică şi o persoană juridică, sau între douăpersoane fizice (angajat-angajator), dar niciodată întrepersoane juridice.

c. Raportul juridic de muncă are un caracter personal(intuita personae). Munca este prestată de persoana fizică; înconsiderarea pregătirii, aptitudinilor şi calităţilor saleproprii; reprezentarea - care este posibilă în raporturilejuridice civile - este inadmisibilă în raporturile de muncă;desfăşurarea muncii se realizează sub forma unor prestaţiisuccesive, de durată, cu caracter de continuitate; persoanacare prestează munca nu se obligă să pună la dispoziţiaceluilalt subiect rezultatele materializate prin activitateasa cum este cazul, contractului civil de antrepriză - ci sădepună o muncă continuă, prin folosirea repetată a forţei salede muncă.

d. Raportai juridic de muncă se caracterizează printr-unmod specific de subordonare a persoanei fizice faţă decelălalt subiect în folosul căruia aceasta prestează munca.Este adevărat că şi în cadrul unor raporturi juridice civile,mandatarul este obligat să acţioneze în limiteleînsărcinărilor primite de la mandant (art. 1537 din Codulcivil), după cum persoana, care are calitatea de prepus îşidesfăşoară activitatea, în funcţia încredinţată, subconducerea şi potrivit directivelor comitentului. Dar,subordonarea, caracteristică pentru raportul juridic de muncă,reglementată de normele dreptului muncii, implică încadrareaîn colectivul de muncă al unei unităţi determinate, într-oanumită structură organizatorică şi într-o anumită ierarhiefuncţională. în acest cadru organizatoric prestabilit, are locexecutarea muncii, spre deosebire de contractele civile - deantrepriză, de prestări servicii etc. - în baza cărora celcare se obligă să desfăşoare activitatea în folosul altuia îşiorganizează singur munca, fără a se încadra într-un colectivşi fără a se subordona celui cu care a contractat.

Subordonarea implică obligaţia salariatului de a respectadisciplina muncii, această obligaţie având ca o componentăesenţială respectarea programului de lucru. Desfăşurareamuncii are un caracter de continuitate, în cadrul unui numărminim de ore, într-o perioadă determinală. Fără elementul desubordonare nu ar fi cu putinţă unitatea de acţiune acolectivului şi eficienţa activităţii lui.

34

e. Munca trebuie să fie remunerată; salariul reprezintăcontrapreslaţia cuvenită angajatului. Aşa fiind, o muncăgratuită nu poate constitui obiect al unui raport juridic demuncă, în sensul dreptului muncii.

f. O caracteristică importantă a raportului juridic demuncă este asigurarea, prin prevederile legii şi alecontractului încheiat a unei protecţii multilaterale pentrupersoanele care prestează munca, atât cu privire la condiţiilede desfăşurare a procesului muncii, cât şi în ceea ce priveştetoate drepturile ce decurg din încheierea contractuluiindividual de muncă.

Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996(republicată în 1998): "contractul colectiv de muncă esteconvenţia încheiată între patron sau organizaţia patronală, pede o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori înalt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte prin care sestabilesc, clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea,precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturilede muncă".

Conform art. 10 din Legea nr. 130/1996 (republicată)contractele colective de muncă se pot încheia la nivelulunităţii, ramurilor de activitate şi la nivel naţional. Deasemenea, se pot încheia şi la nivelul unor grupuri desocietăţi comerciale şi regii autonome, dacă sunt constituiteasociaţii patronale organizate la acest nivel.

In mod normal, ierarhizarea contractelor colective demuncă este următoarea:

- într-o primă fază, se încheie contractul la nivelnaţional, apoi cele de la nivel de ramură;

- urmează încheierea contractelor colective la nivelulgrupurilor de unităţi în cadrul aceleiaşi ramuri;

- în final, are loc încheierea contractelor colective demuncă la nivelul unităţilor.

Prevederile oricărui contract colectiv la nivel superior,sunt considerate niveluri minime de la care începe negociereacontractelor colective de muncă la nivelele inferioare.

a. Clauze comune tuturor categoriilor de contractecolective de muncă.

Legea reglementează generic clauzele pe care le potcuprinde contractele colective de muncă, şi nu limitează, caprincipiu, libertatea părţilor în acest domeniu.

Obiectul contractului colectiv de muncă priveşte situaţiice se referă direct la raporturile de muncă şi situaţii careau legătură cu raporturile de muncă.

35

Din prima categorie fac parte: salariile de bază,sporurile la salarii, premiile, concediile de odihnă, timpulde muncă, reducerea timpului de muncă pentru cei care lucreazăîn condiţii grele, nocive sau periculoase, munca peste programsau în zilele nelucrătoare, condiţiile de prestare a muncii şiplată a acesteia, protecţia muncii, condiţii de muncă îngeneral, normele specifice de promovare în categorii saufuncţii superioare, echipament de protecţie sau de lucru,drepturile persoanelor, delegate în alte localităţi etc.

Situaţiile care au legătură cu raporturile de muncă, sepot referi la: construirea sau acordarea de locuinţe,transportul personalului nelocalnic, înlesniri în procurareaunor produse (combustibil, mobilă), construirea şi folosireade creşe, grădiniţe etc.

b. Conţinutul contractelor colective de muncă la nivelnaţional.

Legea nu prevede clauzele pe care trebuie să le cuprindăcontractele colective la diferite niveluri, inclusiv cele lanivel naţional. Din acest punct de vedere există principiullibertăţii depline a părţilor privind stabilirea conţinutuluicontractului pe care ele îl încheie, singura limită fiind ceaformulată la art. 8 din Legea nr. 130/1996 (republicată),privind clauzele interzise.

Din examinarea contractelor încheiate la nivel naţionalpe anii 1992-2000 se desprind mai multe concluzii, dintre careuna din ele constă în caracterul cuprinzător, prin intermediullor, dorindu-se să se reglementeze cât mai în amănuntrelaţiile sociale de muncă, drepturile şi obligaţiile celordouă părţi în procesul muncii. Se poate spune că acestecontracte constituie, din punct de vedere al conţinutului lor,un fel de "coduri" de muncă pentru cei cărora li se adresează.De altfel cu mici deosebiri între ele, contractele colectivela nivel naţional conţin capitole asemănătoare cu celeprevăzute de Codul muncii. Astfel, Contractul colectiv demuncă unic la nivel naţional conţine în principal următoarelecapitole (Codul muncii are 11). Aceste capitole sunturmătoarele: -1. "Dispoziţii generale";

- II. "Timpul de muncă";- III. "Condiţii de muncă şi protecţia muncii";- IV. "Salarizarea şi alte drepturi băneşti";- V. "Concedii şi zile libere";- VI. "Contractul individual de muncă";- VII "Formarea profesională";- VIII. "Alte prevederi privind drepturile şi obligaţiile

36

părţilor";- IX. "Dispoziţii finale". Acest contract are 105

articole.Conform actualei reglementării, şi anume Legea nr.

130/1996 (republicată), clauzele contractelor colective demuncă pot fi stabilite numai în limitele şi condiţiileprevăzute de lege (art. 8, alin. 1).

EXECUTAREA CONTRACTELOR COLECTIVE DE MUNCĂDupă încheierea şi intrarea lor în vigoare, contractele

colective de muncă urmează a se executa, ele având putere delege între părţile contractante.

Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelorcontractuale, respectarea drepturilor şi obligaţiilor asumatede cele două părţi.

Articolul 30 din Legea nr. 130/1996 (republicată) prevedecă executarea contractului colectiv de muncă este obligatorieşi că neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract atragerăspunderea celor vinovaţi.

Folosirea generică a termenului de răspundere conduce laconcluzia că, în raport de fapta ilicită, răspunderea poateîmbrăca oricare din formele prevăzute de lege.

Astfel, poate fi penală, dacă fapta ilicită întruneşteelementele constitutive ale unei anumite infracţiuni, civilăsau materială în ipoteza producerii unui prejudiciu etc.Astfel, pentru daunele pricinuite sindicatului, răspundereaunităţii este civilă, ca de altfel, şi răspundereasindicatelor pentru daunele produse unităţii. Nerespectareaclauzelor contractului colectiv de către unul sau mai mulţisalariaţi atrage răspunderea materială a acestora (art. 102 şiurmătoarele din Codul muncii) ori, excepţional, civilă (însituaţia reglementată de art. 103. alin. 2 din acelaşi cod).

Unitatea are o răspundere de drept al muncii (art. 111din Codul muncii, în ceea ce priveşte pagubele cauzatefiecărui salariat).

EFECTELE CONTRACTELOR COLECTIVE DE MUNCĂ. In privinţapersoanelor asupra cărora se răsfrâng efectele contractelorcolective de muncă, în conformitate cu dispoziţiile art. 11alin. 1 din Legea nr. 130/1996 (republicată), clauzele acestorcontracte îşi produc efectele:

a) pentru toţi salariaţii din unitate, în cazulcontractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;

b) pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile care facparte din grupul de unităţi pentru care s-a încheiatcontractul colectiv de muncă la acest nivel;

37

c) pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţiledin ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractulcolectiv de muncă;

d) pentru toţi salariaţii încadraţi în toate unităţiledin ţară, în cazul contractelor colective de muncă la nivelnaţional.

ÎNCETAREA CONTRACTELOR COLECTIVE DE MUNCĂContractul colectiv de muncă încetează:a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării

pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu convinprelungirea aplicării acestuia;

b) la data comasării, divizării, dizolvării sauconstatării falimentului unităţii;

c) prin acordul părţilor.

3.2.3. Timpul de muncă şi odihnă

Contractul colectiv de munca nivelul ramuriitransporturilor - 2002- 2004

(1) prin timp de munca se înţelege orice perioada pedurata căreia cel angajat se afla la dispoziţia celui careangajează, pentru exercitarea activităţii sau a atribuţiilorsale în conformitate cu fisa postului şi/sau sarcinile deserviciu;

(2) prin perioada de repaus se înţelege orice perioadacare nu este inclusa în timpul de munca;

(3) prin repaus zilnic se înţelege ca orice angajat sabeneficieze. în decursul fiecărei perioade de 24 de ore, de operioada de repaus de cel puţin 12 ore consecutiv;

(4) prin repaus săptămânal se înţelege obligaţia ca oriceangajat sa beneficieze, în cursul fiecărei perioade de 7 zile,de o perioada de repaus neîntrerupta, de minimum 36 de ore,cărora li se adăuga cele 12 ore de repaus zilnic, prevăzute lapct. 3 al prezentului articol;

(5) prin munca în ture se înţelege orice mod deorganizare a muncii în echipa şi/sau individual, stabilit prinacordul părţilor semnatare ale contractului colectiv de munca,potrivit căruia cei angajaţi sunt utilizaţi succesiv laaceleaşi posturi de munca, conform ritmului stabilit careantrenează pe lucrători la necesitatea de a presta munca laore diferite pe perioada unei zile şi/sau săptămâni ori lunide activitate.

Durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zisau de 40 de ore pe săptămână.

38

Prin negocieri la nivel de unitate, pentru a pune deacord programul cu cerinţele producţiei, se poate stabili unprogram săptămânal de 36 pana la 44 de ore, cu condiţia camedia lunara sa fie de 40 de ore pe săptămâna, iar programulstabilit sa fie anunţat cu o săptămâna înainte.

In cazurile în care durata normala a timpului de munca sestabileşte potrivit prevederilor de mai sus, durata timpuluide munca zilnic nu poate depăşi 10 ore.

La locurile de munca unde, datorita specificuluiactivităţii, nu exista posibilitatea încadrării în duratanormala a timpului zilnic de lucru se pot stabili formespecifice de organizare a timpului de lucru, după caz, întură, tură continuă, turnus, program fracţionat; locurile demunca la care se aplica aceste forme specifice de organizare,precum şi modalităţile concrete de organizare şi de evidenţă amuncii prestate se stabilesc prin contractul colectiv de muncala nivel de grupuri de unităţi sau unităţi, în sectoarele demunca unde regimul de lucru este influenţat de sezoane, duratatimpului de lucru se stabileşte prin negocieri cu sindicatele,cu condiţia ca media săptămânală sa fie de 40 de ore, iardurata programului zilnic sa nu depăşească 12 ore.

Durata medie a muncii pentm fiecare perioada de 7 zile şilucrător sa nu depăşească 48 de ore, inclusiv orelesuplimentare, pentru o perioada de referinţă de maximum 4 luni(Directiva Consiliului Uniunii Europene nr.93/104/C.E./23.11.1993 privind organizarea timpului de munca,art. 6, pct. 2, şi art. 16, pct. 2).

Pentru unele activităţi, locuri de munca şi categorii depersonal, prevăzute în contractele colective de munca de launităţi, se pot stabili programe de lucru parţiale,corespunzătoare unor fracţiuni de norma, cu o durata atimpului de munca de 6, 4 sau 2 ore pe zi. Drepturilesalariaţilor care lucrează în aslfel de situaţii se acordaproporţional cu timpul lucrat.

La cerere, salariaţii cu program parţial de lucru vor fiîncadraţi în program normal, daca exista posturi vacante şidaca întrunesc condiţiile ocupării acestor posturi.

Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în locuri demunca cu condiţii deosebite şi/sau speciale beneficiază dereducerea duratei normale a timpului de munca sub 8 ore pe zi,în condiţiile prevăzute de lege, şi nu pot efectua oresuplimentare.

Durata reducerii timpului normal de munca şi categoriilede personal care beneficiază de acest program se stabilesc

39

prin contractul colectiv de munca la nivel de grupuri deunităţi şi unităţi.

Orele de începere şi de terminare a programului vor fistabilite prin regulamentul de ordine interioara negociat decătre părţi.

In toate cazurile în care se dovedeşte ca este posibil,cei care angajează şi sindicatele vor purta negocieri pentru afixa orare flexibile de lucru şi modalităţi de aplicare aacestora.

Stabilirea orarelor flexibile de lucru nu afecteazădrepturile prevăzute în contractul colectiv de munca.

Orele prestate, la solicitarea patronului, pesteprogramul normal de lucru stabilit în unitate sunt oresuplimentare.

Salariaţii pot fi chemaţi sa presteze ore suplimentarenumai cu consimţământul lor. Ceea ce depăşeşte 120 de ore/ande persoana necesită şi acordul sindicatelor din unitate.

Pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor unorcalamităţi naturale ori ale altor cazuri de forţa majora,salariaţii au obligaţia de a presta munca suplimentara cerutade cel care angajează.

Orele suplimentare se compensează cu timp libercorespunzător.

Orele care nu au putut fi compensate pana la sfârşitullunii se plătesc sub forma de spor.

Munca prestata în intervalul dintre orele 22 şi 6, cuposibilitatea abaterii cu o ora în plus sau în minus fata deaceste limite, este lucru în timpul nopţii.

Pentru persoanele al căror program de lucru se desfăşoarăpe timpul nopţii, durata timpului de munca este mai mica cu oora decât durata timpului de munca prestata în timpul zilei,fără diminuarea salariului de baza şi a vechimii în munca.

Prevederile reducerii nu se aplica salariaţilor carelucrează în locuri de munca cu condiţii deosebite şi/sauspeciale, unde durata timpului de munca este mai mica de 8ore.

La unităţile unde procesul muncii este neîntrerupt saucondiţiile specifice ale muncii o impun, programul de lucrudin timpul nopţii poate fi egal cu cel al zilei. Muncaprestata în timpul nopţii în cadrul unui asemenea program seplăteşte sub forma de spor, daca timpul astfel lucratreprezintă cel puţin jumătate din programul de lucru; de acestspor beneficiază şi salariaţii care lucrează în condiţiideosebite şi/sau speciale, unde durata timpului de muncă este

40

mai mică de 8 ore/zi.In durata normala a timpului de lucru nu intra timpii

consumaţi cu echiparea-dezechiparea la începutul şi sfârşitulprogramului.

3.3.Protecţia muncii şi asigurările sociale

3.3.1. Normele specifice de protecţia muncii pentrutransporturile navale

DREPTUL LA PROTECŢIA MUNCIIDreptul la protecţia muncii se află într-o strânsă

legătură cu dreptul la muncă. Această legătură rezultă înprimul rând din prevederile Constituţiei, care, în art. 38,alin. 1 se referă la dreptul la muncă, iar în alin. 2 alaceluiaşi articol se referă la protecţia socială a munciiinclusiv la securitatea şi igiena muncii. în acelaşi sens,Codul muncii prevede că protecţia muncii face parte integrantădin procesul de muncă.

Obligaţia şi răspunderea pentru realizarea deplină amăsurilor de protecţie a muncii o au - potrivit atribuţiilorce le revin - cei ce organizează, controlează şi conducprocesul de muncă. Respectarea măsurilor de protecţie a munciieste o îndatorire generală a salariaţilor a cărei încălcăriatrage răspunderea juridică-disciplinară, administrativă,materială, civilă sau penală.

Obligaţiile angajatorului (persoană juridică sau fizicăprivind organizarea protecţiei muncii sunt detaliate în art.18 din Legea nr. 90/1996 republicată. Acest text dispune că învederea asigurării condiţiilor de protecţie a muncii şi pentruprevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale,conducerea persoanei juridice şi persoana fizice auurmătoarele obligaţii:

a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şiexecuţie a construcţiilor, a echipamentelor tehnice, precum şila elaborarea tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conformenormelor de protecţie a muncii, prin a căror aplicare să fieeliminate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvireprofesională a salariaţilor şi a altor persoane participantela procesul de muncă;

b) să solicite inspectoratului teritorial de muncăautorizarea funcţionării unităţii din punct de vedere alprotecţiei muncii, să menţină condiţiile de lucru pentru cares-a obţinut autorizaţia şi să ceară revizuirea acesteia în

41

cazul modificării condiţiilor iniţiale în care a fost emisă;c) să stabilească măsurile tehnice, sanitare şi

organizatorice de protecţie a muncii, corespunzătoarecondiţiilor de muncă şi factorilor de mediu specificiunităţii;

d) să stabilească pentru salariaţi şi pentru ceilalţiparticipanţi la procesul de muncă atribuţiile şi răspundereace le revin în domeniul protecţiei muncii, corespunzătorfuncţiilor exercitate;

e) să elaboreze reguli proprii pentru aplicarea normelorde protecţie a muncii corespunzător condiţiilor în care sedesfăşoară activitatea la locurile de muncă;

f) să asigure şi să controleze, prin compartimentespecializate sau prin personalul propriu, cunoaşterea şiaplicarea, de către toţi salariaţii şi participanţii laprocesul de muncă, a măsurilor tehnice, sanitare şiorganizatorice stabilite, precum şi a prevederilor legale îndomeniul protecţiei muncii;

g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesareinformării şi educării salariaţilor şi participanţilor laprocesul de muncă: afişe, pliante, filme, diafilme şi alteleasemenea cu privire la protecţia muncii;

h) să asigure informarea fiecărei persoane, anteriorangajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta esteexpusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor deprevenire necesare;

i) să asigure, pe cheltuiala unităţii, instruirea,testarea şi perfecţionarea profesională a persoanelor cuatribuţii în domeniul protecţiei muncii;

j) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilorşi a profesiilor prevăzute în normele de protecţie a muncii;

k) să angajeze numai persoane care, în urma controluluimedical şi a verificării aptitudinilor psihoprofesionale,corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute;

1) să ţină evidenţa locurilor de muncă cu condiţiideosebite: vătămătoare, grele, periculoase, precum şi aaccidentelor de muncă, bolilor profesionale, accidentelortehnice şi avariilor;

m) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă asistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii demăsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare,reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate îndesfăşurarea proceselor tehnologice;

n) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate

42

de inspectorii de muncă în timpul controlului sau alefectuării cercetării accidentelor de muncă;

o) să asigure realizarea măsurilor stabilite deinspectorii de muncă cu prilejul controalelor şi al cercetăriiaccidentelor de muncă;

p) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă,salariaţii care să participe la efectuarea controlului sau lacercetarea accidentelor de muncă;

r) să nu modifice starea de fapt rezultată din producereaunui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile încare menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori arpericlita viaţa accidentaţilor şi a altor persoaneparticipante la procesul de muncă.

Obligaţiile salariaţilor în domeniul protecţiei munciiNormele de protecţie şi igienă a muncii, măsurile

organizatorice întreprinse de angajator şi de alte organe suntineficiente dacă cei ce participă direct la procesul muncii -salariaţii şi celălalt personal - nu respectă aceste norme şimăsuri. De aceea, în art. 19 din Legea nr. 90/1996(republicată) se prevede că salariaţii au următoareleobligaţii:

a) să-şi însuşească şi să respecte normele de protecţie amuncii şi măsurile de aplicare a acestora;

b) să desfăşoare activitatea în aşa fel, încât să nuexpună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesionalăatât propria persoană cât şi pe celelalte persoaneparticipante la procesul de muncă;

c) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncăorice defecţiune tehnică sau altă situaţie care constituie unpericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;

d) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncăaccidentele de muncă suferite de propria persoană şi de altepersoane participante la procesul de muncă;

e) să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent deproducere a unui accident şi să informeze de îndată peconducătorul locului de muncă;

f) să utilizeze echipamentul individual de protecţie dindotare, corespunzător scopului pentru care a fost acordat;

g) să dea relaţiile solicitate de organele de control şide cercetare în domeniul protecţiei muncii.

Măsuri de protecţie a munciiAvând ca obiectiv îmbunătăţirea condiţiilor de muncă,

prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor

43

profesionale, măsurile de protecţie a muncii se grupează, înfuncţie de natura lor, în mai multe categorii:

a) Măsuri tehnico-organizatorice care vizează:- construirea obiectivelor economice şi reamenajarea

(retehnologizarea) celor existente în concordanţă cu cerinţeleprivind protecţia şi igiena muncii;

- organizarea locului de muncă, asigurarea condiţiilor demediu, de iluminat, diminuarea emisiunilor poluante.

- instructajul salariaţilor. Codul muncii stabileşte, înart. 143 alin. 2, că salariaţii sunt obligaţi să cunoască şisă respecte integral normele de securitate şi de igienă amuncii la locurile unde îşi desfăşoară activitatea.Răspunderea pentru realizarea măsurilor de protecţie a munciio au, potrivit atribuţiilor ce le revin, cei care organizează,conduc, coordonează şi controlează procesele de muncă. înconsecinţă acestora le revine obligaţia realizăriiinstructajului de protecţie a muncii cu personalul salariat.

Instructajul este obligatoriu şi se realizează înrăspunderea patronului (unităţii) şi pe cheltuiala sa:

- instructajul introductiv general - se asigură noilorsalariaţi, celor transferaţi, detaşaţi, precum şi ucenicilor,elevilor şi studenţilor prezenţi în 22 unitate în scop deinstruire profesională;

- instructajul la locul de muncă - aplicabil noilorsalariaţi şi celor care şi-au schimbat locul de muncă saufelul muncii, se realizează spre a fi puşi la curent cuspecificul tehnologiei, utilajelor, riscurilor de accidentare,modul de utilizare a echipamentului de protecţie şi de lucruetc;

- instructajul parţial se asigură periodic, în funcţie despecificul locului de muncă, urmărindu-se readucerea înatenţia salariaţilor a normelor şi regulilor de protecţie amuncii şi prezentarea elementelor noi apărute, a schimbărilordeterminate de retehnologizarea sau, dimpotrivă, de uzurainstalaţiilor, utilajelor şi maşinilor pe care lucrează.

b) Măsuri pentru asigurarea echipamentului de protecţieşi a echipamentului de lucru. Normativul-cadru de acordare şiutilizare a echipamentului individual de protecţie, aprobatprin Ordinul nr. 225/1995 al ministerului muncii şi protecţieisociale, prevede că mijlocul individual de protecţie este celdestinat protecţiei unui singur muncitor şi care este purtatde acesta (pct. 2).

- echipamentul de protecţie - se acordă gratuit învederea prevenirii accidentelor de muncă şi a bolilor

44

profesionale; salariatul suportă contravaloarea lui numai dacăuzura prematură se datorează culpei sale;

- echipamentul de lucru - beneficiază salariaţii carelucrează în locuri de muncă de natură să producă degradareasau uzura prematură a îmbrăcămintei şi încălţămintei proprii.Dacă nu s-a stipulat altfel în contractul colectiv (respectivîn sens mai favorabil), salariaţii suportă 50% din costulechipamentului de lucru.

Normativul-cadru care se aplică în întreaga economienaţională stabileşte criteriile de acordare a echipamentuluiindividual de protecţie în funcţie de:

- factorii de risc (periculoşi sau nocivi);- pericolul de accidentare în muncă său îmbolnăvire

profesională;- sortimentul şi calităţile mijloacelor individuale de

protecţie care se acordă salariaţilor şi tuturor categoriilorde persoane care desfăşoară activităţi în cadrul unităţiirespective (personal de control, personal detaşat, ucenici,elevi sau studenţi care efectuează stagii de practică,vizitatori etc).

Reglementarea concretă a acordării echipamentuluiindividual de protecţie se face de către consiliul deadministraţie al fiecărui agent economic, la propunerea uneicomisii mixte formată din reprezentanţi ai angajatorului şi unreprezentant al organizaţiilor sindicale.

Executanţii unei sarcini de muncă (salariat, ucenic,elev, student etc.) are dreptul de a refuza executareaacesteia dacă nu i se asigură mijloacele individuale deprotecţie necesare prevăzute în normativ, fără ca refuzul săatragă asupra sa măsuri disciplinare.

c) Măsuri pentru asigurarea alimentaţiei speciale. înscopul creşterii rezistenţei organismului salariaţilor carelucrează în condiţii vătămătoare sau periculoase li se acordă,în timpul lucrului, o alimentaţie specială. Finalitateaacestei alimentaţii exclude posibilitatea de a se renunţa saude a se pretinde echivalentul ei bănesc.

d) Măsuri pentru asigurarea examinării medicale. Serealizează atât la încadrarea în muncă dar şi ulterior, deregulă anual. De altfel, prin contractele colective s-austabilit şi obligaţii pentru unităţi (patroni) de a se asiguraşi materialele igienico-sanitare necesare la locurile demuncă.

Accidentul de muncă

45

A. Noţiuni privind accidentul de muncă.Potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 90/1996

(republicată), prin accident de muncă se înţelege vătămareaviolentă a organismului, precum şi intoxicaţia acutăprofesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau înîndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de naturajuridică a contractului în baza căruia se desfăşoarăactivitatea, şi care provoacă incapacitate temporară de muncăde cel puţin 3 zile, invaliditate ori deces.

Potrivit art. 5 din Normele metodologice aprobate prinOrdinul nr. 388/1996 este, de asemenea, accident de muncă:

a) accidentul suferit de elevi, studenţi şi ucenici întimpul efectuării practicii profesionale;

b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinescsarcini de stat sau de interes public, în ţară sau în afaragraniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestorsarcini;

c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate de instituţii autorizate, în timpul şi dincauza îndeplinirii acestor activităţi;

d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a uneiacţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea devieţi omeneşti;

e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a uneiacţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenireaori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public;

f) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut întimpul şi pe traseul normal;

g) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cuprocesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridicesau la adresa persoanei fizice ori în orice alt loc de muncăorganizat de acestea, în timpul programului de muncă;

h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediulpersoanei juridice sau fizice la locul de muncă sau de la unloc de muncă la altul, pentru îndeplinirea îndatoririlor deserviciu,

i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediulpersoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la careeste încadrată victima, sau de la orice alt loc de muncăorganizat de acestea, la o alta persoana juridică sau fizică,pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, pe duratanormală de deplasare.

în situaţiile menţionate la lit. h) şi i), deplasareatrebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul

46

normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiileprevăzute de normele de protecţie a muncii sau de circulaţie,în vigoare;

j) accidentul suferit înainte sau după încetarealucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru,locul de muncă, utilajul sau materialele, dacă schimbaîmbrăcămintea personală, de protecţie sau de lucru, dacă seafla în baie sau în spălător, sau dacă se deplasa de la loculde muncă la ieşirea din incinta persoanei juridice sau fiziceşi invers;

k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare;1) accidentul suferit de angajaţi ai persoanelor juridice

române sau de persoane fizice romane, delegaţi pentruîndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelorţării, pe durata prevăzută în documentul de deplasare.

Deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificatede la traseul programat;

m) accidentul suferit de personalul român care efectueazălucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unorcontracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege,încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, întimpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri decalificare, recalificare sau perfecţionare a pregătiriiprofesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilorde instruire practică (de exemplu: şomerii);

o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţinaturale cum ar fi: furtuna, viscol, cutremur, inundaţie,alunecări de teren, trăsnet (electrocutare) etc, dacă victimase afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinireaîndatoririlor de serviciu;

p) accidentul survenit în timpul vizitelor organizate lao persoană juridică sau fizică în scop profesional;

r) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accidentde muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunereadecesului acesteia;

s) accidentul suferit de o persoană, aflată înîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a uneiagresiuni;

t) accidentul suferit de o persoană care se afla înperioada de probă, în vederea angajării.

B. Comunicarea accidentelor de muncă.Indiferent de natura sa, orice accident de muncă va fi

47

adus la cunoştinţa conducătorului unităţii sau aînlocuitorului acestuia. Obligaţia revine - în măsura în careeste posibil - inclusiv celui accidentat.

Potrivit dispoziţiilor art. 26, din Legea nr. 90/1996(republicată) accidentul de muncă urmat de incapacitatetemporară de muncă ori, după caz, urmat de invaliditate saudeces, precum şi accidentul de muncă colectiv vor ficomunicate de îndată de către conducerea persoanei juridicesau, după caz. de persoana fizică, în calitate de angajator,inspectoratului teritorial de muncă şi, după caz, organelor deurmărire penală competente, potrivit legii.

Răspunderea juridica pentru încălcare NPM

A. Răspunderea juridică a salariaţilor poate fi:1. Disciplinară - Obligaţia de respectare a normelor

legale privind protecţia muncii sub sancţiunea răspunderiidisciplinare rezultă expres din art. 5 alin. 2 lit. d dinLegea nr. 1/1970 privind organizarea şi disciplina muncii şiart. 143, alin. 2 din Codul muncii. Prevederi similare suntcuprinse în contractele colective de muncă. Ca atare,încălcarea cu vinovăţie a obligaţiilor de serviciu cu privirela normele de protecţie a muncii poate antrena răspundereadisciplinară a salariatului respectiv;

2. Materială - în cazul în care, prin încălcarea normelorde protecţie a muncii, se produce un prejudiciu unităţii(patronului).

Este posibilă însă şi o altă ipoteză şi anume caunitatea, obligată la despăgubiri faţă de o persoanăprejudiciată, să recupereze daunele de la salariatul vinovat;

3. Contravenţională - intervine în situaţia cândîncălcarea normelor de protecţie a muncii constituiecontravenţie, sancţionată în conformitate cu reglementările învigoare (de regulă, cu amendă). Contravenţia este definită cao fapta ce prezintă pericol social mai redus decâtinfracţiunea, faptă care este prevăzută de lege, decret saualte acte normative şi care a fost săvârşită cu vinovăţie(ari. 1 din Legea nr. 32/1968);

4. Penală - potrivit Legii nr. 90/1996 (republicată),încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la protecţia munciiatrage răspunderea penală în următoarele cazuri:

- neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute dedispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii, de cătrepersoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locul

48

de muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent deproducere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvireprofesională. Această faptă constituie infracţiune şi sepedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

- neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute dedispoziţiile legale referitoare la protecţia muncii, de cătrepersoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri lalocurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit, dacă prinaceasta se creează posibilitatea producerii unui accident demuncă sau de îmbolnăvire profesională. Această faptăconstituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6luni la 3 ani sau cu amendă.

- nerespectarea de către orice persoană a măsurilorstabilite cu privire la protecţia muncii, dacă prin aceasta secreează un pericol iminent de producere a unui accident demuncă sau de îmbolnăvire profesională. Această faptăconstituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3luni la un an sau cu amendă.

- nerespectarea de către orice persoană a măsurilorstabilite cu privire la protecţia muncii, la locurile de muncăce prezintă un pericol deosebit, dacă prin aceasta se creeazăposibilitatea producerii unui accident de muncă sau deîmbolnăvire profesională. Această faptă constituie infracţiuneşi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cuamendă.

- repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şiutilajelor anterior eliminării tuturor deficienţelor pentrucare s-a dispus oprirea acestora. Această faptă constituieinfracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2ani sau cu amendă.

B. Răspunderea juridică (patrimonială) de drept al munciia unităţii (patronului) pentru prejudicii cauzate salariaţilorprin accidentele de muncă sau îmbolnăviri profesionale.

Temeiul juridic al acestei răspunderi îl constituie art.111 alin. 1 din Codul muncii: "unitatea este obligată, încondiţiile legii, să despăgubească pe salariat în situaţia încare acesta a suferit, din culpa unităţii, un prejudiciu întimpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu", coroborat cuart. 187 din cod în sensul că se aplică pentru întregire şiprevederile dreptului comun.

Unitatea răspunde atunci când nu a luat măsurile deprotecţie a muncii stabilite prin lege sau contractulcolectiv.

49

Salariatul căruia i s-a creat o incapacitate temporară demuncă sau o invaliditate, pe lângă drepturile de asigurărisociale, se poate îndrepta cu acţiune în daune împotrivaunităţii aflată în culpă, în vederea acoperirii integrale aprejudiciului pe care 1-a suferit. Acţiunea poate introdusănumai după stabilirea drepturilor de asigurări sociale şiexclusiv pentru diferenţa dintre cuantumul acestora şivaloarea integrală a prejudiciului.

Răspunderea unităţii (patronului) este de drept almuncii, izvorând din contractul individual de muncă, respectivdin existenţa unei clauze de securitate în favoareasalariatului.

In condiţiile actuale, se poate aprecia că unitatearăspunde atât pentru prejudiciul patrimonial, cât şi pentrucel moral (când poate fi echivalat în bani).

Se asimilează salariaţilor persoana detaşată, cea careîndeplineşte sarcini de stat sau obşteşti, precum şi elevii,ucenicii şi studenţii care fac practică profesională.

Deoarece unitatea se află, în cazul unui accident demuncă sau boli profesionale, pe teren contractual, esteprezumată în culpă şi va răspunde pentru:

- faptele organului său de conducere;- faptele unui prepus (prepuşi).Potrivit regulilor din dreptul comun, prezumţia de culpă

poate fi înlăturată dacă se probează forţa majoră, faptulterţului sau, ceea ce este posibil, însăşi fapta victimei (asalariatului în cauză).

Dacă salariatul este păgubit ca urmare a comiterii uneiinfracţiuni săvârşită de persoanele care au calitatea de organsau de prepus al unităţii, răspunderea acesteia va fidelictuală. Art. 111 alin. 1 din Codul muncii este aplicabilexclusiv raporturilor juridice născute din încheierea,executarea, modificarea şi încetarea contractului de muncă,dar nu şi în cazul săvârşirii unei fapte penale.

Clauza de securitate în favoarea salariatului trebuieînţeleasă şi interpretată într-un sens larg în concordanţă cuprevederile constituţionale privind protecţia socială. Caurmare, unitatea va răspunde şi pentru accidentul de muncă sauboala profesională determinată de o cauză imprevizibilă.

C. Răspunderea juridică de drept civil (delictuală saucontractuală) a unităţii (patronului).

Salariaţii aflaţi în voiaj care au suferit un accident demuncă, ori au contractat o boală profesională se pot îndreptacu acţiune numai împotriva unităţii care este parte în

50

contractul lor de muncă.In situaţia când accidentul de muncă sau boală

profesională sau produs datorită unei fapte penale salariatulva putea chema unitatea în proces ca parte civilmenteresponsabilă (delictual). Şi ucenicii, elevii şi studenţiiaflaţi în practică, cei care îndeplinesc sarcini de stat sauobşteşti, militarii care muncesc, persoanele care execută opedeapsă prin muncă - dacă au fost accidentaţi ori s-auîmbolnăvit - pot, la fel, să cheme unitatea în proces potrivitnormelor răspunderii civile delictuale.

Plata despăgubirilor - ca mod de reparare a prejudiciilorproduse persoanelor fizice prin accidente de muncă sauîmbolnăviri profesionale - se poate efectua fie într-o sumăglobală, fie prin plăţi periodice.

a) Despăgubirile se acordă în funcţie de evaluareapagubelor în momentul la care se face această evaluare. Odatăstabilite, plata lor se întoarce în trecut, de la momentulsăvârşirii faptei păgubitoare.

b) Culpa comună determină reducerea despăgubirilor înraport cu măsura în care salariatul a contribuit prin fapta sala producerea prejudiciului respectiv.

3.3.3. Reglementări privind prevenirea şi stingereaincendiilor Ordonanţa nr. 60 din 28 august 1997 privindapărarea împotriva incendiilor aprobata prin Legea Nr.212/1997, cu modificările şi completările ulterioare4 prevedecă apărarea împotriva incendiilor a vieţii oamenilor, abunurilor şi a mediului constituie o problemă de interespublic, la care trebuie să participe, în condiţiile legii,autorităţile administraţiei publice centrale şi locale,persoanele juridice şi fizice române, precum şi celelaltepersoane juridice sau fizice care desfăşoară activităţi ori seaflă în tranzit, după caz, pe teritoriul României.

Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblulintegrat de masuri tehnice şi organizatorice, precum şi deactivităţi specifice, planificate şi realizate potrivitprezentei ordonanţe, în scopul de a asigura identificarea,evaluarea, controlul şi combaterea riscurilor de incendiu,informarea cetăţenilor asupra acestora, precum şi intervenţiaoperativa pentru salvarea şi acordarea ajutorului pentrupersoanele aflate în pericol, stingerea incendiilor şilimitarea efectelor acestora.

Obligaţii generalePersoanele fizice şi juridice sunt obligate sa respecte

51

în orice împrejurare normele de prevenire şi stingere aincendiilor şi sa nu primejduiască, prin deciziile şi faptelelor, viata, bunurile şi mediul.

Orice persoana care observa un incendiu are obligaţia dea anunţa prin orice mijloc pompierii, primarul sau politia,după caz, şi sa ia masuri, după posibilităţile sale, pentrulimitarea şi stingerea incendiului.

în caz de incendiu, orice persoana are obligaţia de aacorda ajutor, când şi cat este raţional posibil, semeniloraflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativaori la solicitarea victimei, a autorităţilor administraţieipublice sau a reprezentanţilor acestora, precum şi apompierilor.

Obligaţiile armatorului, utilizatorului şi salariaţilorArmatorul are următoarele obligaţii principale:a) sa stabilească, prin dispoziţii scrise,

responsabilităţile şi modul de organizare privind apărareaîmpotriva incendiilor în unitatea sa, sa le actualizeze ori decate ori apar modificări şi sa le aducă la cunoştinţasalariaţilor, utilizatorilor şi oricărei persoane interesate;

b) sa asigure identificarea şi evaluarea riscurilor deincendiu din unitatea sa şi sa justifice autorităţilorcompetente ca masurile de apărare împotriva incendiilor suntcorelate cu natura şi nivelul riscurilor;

c) sa obţină avizele şi autorizaţiile de prevenire şistingere a incendiilor, prevăzute de lege;

d) sa întocmească şi sa actualizeze permanent lista cusubstanţele periculoase, clasificate astfel potrivit legii,utilizate în activitatea sa sub orice forma, cu menţiuniprivind: proprietăţile fizico-chimice, codurile deidentificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şimediu, mijloacele de protecţie recomandate, metode de prim-ajutor, substanţe pentru stingere, neutralizare saudecontaminare;

e) sa elaboreze instrucţiunile de apărare împotrivaincendiilor şi sa stabilească sarcinile ce revin salariaţilor,pentru fiecare loc de munca;

f) sa verifice că, atât salariaţii, cât şi persoanele dinexterior, care au acces în unitatea sa, primesc, cunosc şirespecta instrucţiunile necesare privind masurile de apărareîmpotriva incendiilor;

g) sa stabilească un număr de persoane cu atribuţiiprivind punerea în aplicare, controlul şi supraveghereamăsurilor de apărare împotriva incendiilor;

52

h) sa asigure mijloacele tehnice corespunzătoare şipersonalul necesar intervenţiei în caz de incendiu, precum şicondiţiile de pregătire a acestora, corelat cu naturariscurilor de incendiu, profilul activităţii şi mărimeaunitarii;

i) sa asigure întocmirea planurilor de intervenţie şicondiţiile pentru ca acestea sa fie operaţionale în oricemoment;

j) sa asigure contactele, înţelegerile, angajamentele,convenţiile şi planurile necesare corelării, în caz deincendiu a acţiunii forţelor şi mijloacelor proprii cu

cele ale unităţilor de pompieri militari şi cu aleserviciilor de urgenta ce pot fi solicitate în ajutor; sapermită accesul acestora în unitatea sa în scop derecunoaştere, de instruire sau de antrenament şi sa participela exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţieorganizate;

k) sa asigure şi sa pună în mod gratuit la dispoziţiaforţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice, echipamentelede protecţie individuala, substanţele chimice de stingere caresunt specifice riscurilor care decurg, din existenta şifuncţionarea unitarii sale, precum şi medicamentele şiantidotul necesare acordării primului ajutor;

1) sa prevadă fondurile necesare realizării masurilor deapărare împotriva incendiilor şi sa asigure, la cerere, platacheltuielilor efectuate de alte persoane fizice sau juridicecare au intervenit pentru stingerea incendiilor în unitateasa;

m) sa stabilească şi sa transmită, către utilizatoriiproduselor rezultate din activitatea unitarii sale, precum şicătre terţii interesaţi, regulile şi masurile de apărareîmpotriva incendiilor, specifice acestora, corelate curiscurile previzibile la utilizarea, manipularea, transportul,depozitarea şi conservarea produselor respective.

Utilizator este orice persoana care foloseşte un bunaflat în proprietatea altei persoane, în baza unei convenţiiori prin punerea acestuia la dispoziţie pentru utilitatepublica, în mod gratuit.

Utilizatorul are următoarele obligaţii principale:a) sa cunoască şi sa respecte masurile de apărare

împotriva incendiilor, stabilite şi date, sub orice forma, depatron, proprietar, producător sau furnizor, după caz;

b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru careau fost realizate, dotările pentru apărarea împotriva

53

incendiilor, asigurate de patron, proprietar sau deproducător;

c) sa respecte normele de apărare împotriva incendiilor,specifice activităţilor pe care le organizează sau ledesfăşoară, în care caz utilizatorului îi revin, în modcorespunzător, şi obligaţiile prevăzute la art. 19

Fiecare salariat indiferent de natura angajării, are înprocesul muncii următoarele obligaţii principale:

a) sa respecte regulile şi masurile de apărare împotrivaincendiilor, aduse la cunoştinţa, sub orice forma, de patronsau de persoanele desemnate de acesta;

b) sa utilizeze, potrivit instrucţiunilor date de patronsau de persoanele desemnate de acesta, substanţelepericuloase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şiechipamentele de lucru;

c) sa nu efectueze manevre şi modificări nepermise alemijloacelor tehnice de protecţie sau de intervenţie pentrustingerea incendiilor;

d) sa comunice, imediat patronului ori persoanelorîmputernicite de acesta orice situaţie pe care esteîndreptăţit sa o considere un pericol de incendiu, precum şiorice defecţiune sesizata la sistemele de protecţie sau deintervenţie pentru stingerea incendiilor;

e) sa coopereze cu salariaţii desemnaţi de patron, atâtcat şi permit cunoştinţele şi sarcinile sale, în vederearealizării masurilor de apărare împotriva incendiilor;

f) sa acorde ajutor, atât cat este raţional posibil,oricărui alt salariat aflat intr-o situaţie de pericol.

SancţiuniIncălcarea normelor cu privire la prevenirea şi stingerea

incendiilor constituie contravenţii daca nu au fost săvârşiteîn astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, saconstituie infracţiuni, şi se sancţionează cu amenda:

a)de la 500.000 lei la 1.000.000 lei,b) de la 1.000.000 lei ;a 5.000.000 lei,c) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei,Contravenţiile la nonnele de prevenire şi stingere a

incendiilor, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.Sancţiunile contravenţionale se aplica persoanelor fizice

sau juridice, după caz.Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se

fac de către personalul unitarii de pompieri militari cuatribuţii de îndrumare, control, intervenţie şi constatare a

54

încălcărilor legii în domeniul prevenirii şi stingeriiincendiilor, anume desemnat de comandantul CorpuluiPompierilor Militari, precum şi de alte organe abilitate delege.

55

PARTEA A II-A. DREPT MARITIM

MODUL 4. INTRODUCERE ÎN DREPTUL MARITIM

4.2. Izvoarele dreptului maritim

IZVOARELE DREPTULUI INTERNAŢIONAL PUBLIC în măsura încare, în raporturile dintre state, o practică deşi repetată,şi constantă, nu este acceptată de state ca reprezentând onormă juridică, această practică rămâne o simplă uzanţă,moralei ori curtoaziei internaţionale, aşa cum este de exempluprotocolul diplomatic.

Cutuma este izvorul cel mai vechi al dreptuluiinternaţional. Materii întregi ale acestuia s-au format pecale cutumiară (dreptul diplomatic, dreptul mării, legile şiobiceiurile războiului). Pe măsura codificării dreptuluiinternaţional şi a creşterii numărului tratatelorinternaţionale, cutuma pierde din importanţa pe care a avut-oîn trecut, în formarea şi evoluţia istorică a acestui drept.

In doctrină s-au exprimat şi opinii controversate înlegătură cu factorul timp, ce reprezintă un elementconstitutiv al cutumei. Crearea unei cutume necesită, mai alesîn trecut, o practică îndelungată, constând din acte repetateşi cu caracter de uniformitate, care să ducă la consolidareacutumei. în prezent însă, când ritmul evoluţiei relaţiilorinternaţionale s-a accelerat şi nevoile reglementării juridicedevin adesea urgente, timpul şi-a diminuat însemnătatea înprocesul formării unei cutume.

Intr-un timp relativ scurt s-au format o serie de normecutumiare în dreptul aerian şi în dreptul spaţial, cum ar filibertatea de trecere a obiectelor spaţiale prin spaţiulaerian al altor state, admiterea sateliţilor de recunoaştere;în dreptul mării cât priveşte platoul continental, zonaeconomică exclusivă, libertatea cercetării ştiinţifice, careîn dreptul mării, ulterior, au fost codificate prin Convenţiadin 1982.

Ţinând seama de faptul că şi cutuma reprezintă o formă deexprimare a acordului de voinţă al statelor, rezultă că îngeneral statele care nu au consimţit la crearea unei regulicutumiare, nu pot fi obligate la respectarea unei astfel denorme.

în ceea ce priveşte câmpul de aplicare al cutumei, se

56

face distincţia între cutuma generală şi regională sau locală.Generalitatea regulilor se poate înţelege în două feluri

diferite: ori în ceea ce priveşte obiectul - de exempludeterminarea competenţelor statelor - sau în ceea ce priveştecâmpul de aplicare.

Condiţiile de aplicare a cutumelor generale pot fiformulate sub două aspecte principale.

In primul rând se consideră că nu este necesar pentru caun stat să fie legat de cutumă să fi participat princomportarea sa la formarea acesteia. în acest sens, seintenţionează că treburile cutumiare ale dreptului mării aufost constituite în sec. XVII şi XVIII în principal de cătrestatele europene dar considerate ca opozabile tuturorstatelor.

In al doilea rând s-a susţinut că nu trebuie ca statul săfi acceptat expres (teoria acordului tacit).

Referitor la cutumele regionale sau locale care leagă ungrup de state sau chiar numai două state, participareastatelor la formarea acestor tipuri de cutumă este mai strictădecât în cazul cutumelor generale.»

In esenţă diferenţa esenţială între cutumele generale şicutumele regionale sau locale, în ceea ce priveşte câmpul lorde aplicare, ar părea să rezide în faptul că, cutumelespeciale nu pot fi aplicate decât statelor care au participatefectiv la formarea lor. Această participare permite să sedetermine sfera statelor respective şi deci gradul despecialitate a cutumei în cauză.

Un fenomen nou în legătură cu formarea cutumei rezidă înparticiparea organizaţiilor internaţionale la acest proces deformare a cutumei.

Această participare se manifestă prin acte care deşiemană de la organele organizaţiilor reprezintă în ultimăanaliză poziţia adoptată de către satele membre. Aşadar, estevorba de o nouă cale de manifestare a consimţământuluistatelor în procesul cutumiar.

S-ar putea afirma că, o rezoluţie ar conţine o opiniejuridică colectivă şi instantanee, în loc de a fi expresiaunor acte unilaterale răspândite în spaţiu şi în timp. înplus, opinia juridică precede practica în loc de a o urma caîn cazul cutumei tradiţionale. însă, ca să exprime o opiniejuridică, rezoluţiile organizaţiilor internaţionale trebuie săfie adoptate cu o foarte mare majoritate de voturi, fărăopoziţie semnificativă.

Rezoluţiile trebuie să conţină o formulare abstractă şi

57

generală sau să fie întărite de o serie de alte rezoluţiiconvergente care să formuleze aceeaşi regulă.

Pe lângă acestea este indispensabilă existenţa uneipractici care să confirme şi să întărească aceste rezoluţii,ceea ce permite atestarea existenţei regulii cutumiare.

Ca exemplu de rezoluţii ale Adunării Generale a O.N.U.care au impulsionat formarea unor reguli cutumiare de dreptinternaţional pot fi citate:

- Declaraţia universală a drepturilor omului [Rezoluţia217 (III), 1948];

- Declaraţia cu privire la acordarea independenţeiţărilor şi popoarelor coloniale [Rezoluţia 15144 (XV), 19601;]

- Declaraţia privind suveranitatea permanentă asupraresurselor naturale [Rezoluţia 1803 (XVII), 1962];

- Declaraţia relativă la eliminarea tuturor formelor dediscriminare rasială [Rezoluţia 1904 (VIII), 1963];

- Carta drepturilor şi îndatoririlor economice alestatelor [Rezoluţia 3281 (XXIX), 1974].

O altă problemă o constituie cutuma şi codificareadreptului internaţional.

Fiind caracterizată prin incertitudine, cutuma nu permitesă se ajungă la o fixare clară a regulilor sale din punct devedere al întinderii acesteia, precum şi în ceea ce priveşteconţinutul şi durata sa, precum şi al momentului apariţiei şidispariţiei sale.

Ca urmare, în cadrul O.N.U. s-a procedai şi continuă săse procedeze la o operă susţinută de codificarea dreptuluiinternaţional prin convenţii internaţionale având ca obiectdomenii importante ale acestuia.

Se pot reţine astfel 4 convenţii asupra dreptului măriiadoptate în 1958, la Geneva, privind marea teritorială şi zonacontiguă, platoul continental, marea liberă, pescuitul şiconservarea resurselor vii ale mării libere, înlocuite cuConvenţia asupra dreptului mării, care cuprinde totalitateaaspectelor acestui drept, adoptată în 1982, Convenţia asuprarelaţiilor diplomatice (1961) şi Convenţia asupra relaţiilorconsulare (1963), Convenţia asupra reprezentării statelor laorganizaţiile internaţionale (1975) şi Convenţia asuprasuccesiunii statelor la tratate (1978).

In privinţa codificării dreptului internaţional, se potmenţiona existenţa unor trăsături caracteristice care odiferenţiază de codificarea internă, şi anume:

- codificarea în dreptul internaţional nu pune pe un planinferior cutuma, care subzistă ca factor formativ al dreptului

58

internaţional, fiind situată pe plan egal cu tratatele şi decinu transformă structura acestui drept;

- codificarea trebuie însoţită, potrivit art. 13 dinCarta O.N.U., de o dezvoltare progresivă a dreptuluiinternaţional. Participarea statelor noi la codificareadreptului internaţional accentuează procesul de înnoire adreptului internaţional, de stabilire a unor reguli noi;

- codificarea dreptului internaţional nu înlătură cutuma.Aceasta se substituie numai parţial cutumei existente sau maiexact i se suprapune dar ea nu este totală.

In afara tratatului şi cutumei ca izvoare principale aledreptului internaţional, există şi izvoare secundare saumijloace auxiliare pentru determinarea, precizarea şiinterpretarea regulilor de drept. Art. 38 din Statutul CurţiiInternaţionale de Justiţie (CU) se referă la "hotărârilejudecătoreşti şi doctrina celor mai calificaţi specialişti îndrept internaţional public ai diferitelor naţiuni, ca mijloaceauxiliare de determinare a regulilor de drept".

Hotărârile instanţelor judiciare şi arbitraleinternaţionale (ale CU), ale Curţii de la Luxemburg şi aletribunalelor internaţionale arbitrale, nu au propriu-zis unrol creator în procesul normativ, însă ele pot servi ca mijlocde constatare şi de interpretare a unor norme de dreptinternaţional invocate de părţile în litigiu. în acelaşi senspot fi menţionate şi sentinţele tribunalelor internaţionale dela Nurnberg (1946) şi Tokio (1948) privind sancţionareacrimelor de război, a crimelor contra păcii şi umanităţii.

Doctrina de drept internaţional este constituită atâtdin lucrările specialiştilor de drept internaţional, cât şiale organizaţiilor ştiinţifice internaţionale cum sunt:Asociaţia de Drept Internaţional, Institutul Internaţional deDrept Spaţial, lucrări care au ca obiect şi elaborarea unorproiecte de codificare a diferitelor probleme de dreptinternaţional. în această categorie pot fi incluse şilucrările Comisiei de Drept Internaţional a O.N.U. Doctrina,nu are însă funcţie creatoare de drept, ci are rolul de aconstata, sistematiza sau interpreta Dreptul internaţional.

59

MODULUL 5. MIJLOACE DE TRANSPORT PE APĂ

5.1. ÎNMATRICULAREA NAVELOR

5.1.1. Definiţia şi natura juridică a navei

ORDONANŢĂ nr. 42 din 28 august 1997 privindtransporturile navale defineşte nava ca fiind : „navelemaritime şi fluviale de orice tip, propulsate saunepropulsate, care navighează la suprafaţă sau în imersie,destinate transportului de mărfuri şi/sau de persoane,pescuitului, remorcajului sau împingerii, aparate plutitoarecum ar fi: drage, elevatoare plutitoare, macarale plutitoare,graifere plutitoare şi altele asemenea, cu sau fâră propulsie,precum şi instalaţiile plutitoare care în mod normal nu suntdestinate deplasării sau efectuării de lucrări speciale, cumar fi: docuri plutitoare, debarcadere plutitoare, pontoane,hangare plutitoare pentru nave. platforme de foraj şi alteleasemenea, farurile plutitoare, ambarcaţiunile mici şi celedestinate activităţilor de agrement."

Se considera ca fac parte din navă instalaţiile, maşinileşi motoarele care asigură propulsia navei sau produc o altăacţiune mecanică, împreună cu mecanismele şi mijloacelenecesare transmiterii acestei acţiuni, toate echipamentelenecesare navigaţiei, diferitelor manevre, siguranţei navei,salvării vieţii umane, prevenirii poluării, comunicaţiilor,igienei şi exploatării potrivit destinaţiei navei, precum şiproviziile.

Codul comercial reglementează ca fac parte din vas şi:ambarcaţiunile, uneltele, instrumentele, armele, muniţiile,proviziile şi, în general, toate lucrurile destinate uzuluisău permanent, chiar când ar fi oarecare timp separate de vas.

Codul comercial prevede prin art. 490 ca vasele suntbunuri mobile.

Deşi nava este un bun mobil, datorita valorii ridicate aacesteia nava este protejata din punct de vedere juridic ca şicum ar fi un bun imobil iar acest lucru rezulta din faptul caeste supus transcrierii intr-un registru public ţinut deAutoritatea Navala Romana prin căpităniile de port.

Natura juridică a navei:- este un bun mobil;- este un bun supus transcrierii intr-un registru public

60

fiind protejat din punct de vedere juridic ca un bun imobil;- este mijlocul de navigaţie utilizat pentru realizarea

activităţii de transport şi a altor servicii pe apă;- se împart pe categorii şi pe tipuri de nave.Astfel din punct de vedere juridic se poate defini nava

ca fiind un bun mobil ce este supusă transcrierii într-unregistru public şi reprezintă un mijlocul de navigaţieutilizat pentru realizarea activităţii de transport şi a altorservicii pe apă ce poate fi clasificat pe categorii şi tipuride nave.

De asemenea orice navă trebuie să aibă actele de bordcerute de reglementările naţionale, precum şi pe celeprevăzute în convenţiile internaţionale la care România sauţara de pavilion este parte.

Se recunosc ca valabile actele de bord şi brevetele şicertificatele echipajelor, daca sunt eliberate de autorităţilecompetente respectiv societăţile de clasificare recunoscuteale ţării de pavilion navelor sub pavilion străin şiechipajelor acestora.

Dreptul de vizită, inspecţie, intervenţie şi de a efectuacercetări la bordul unei nave străine se exercită potrivitconvenţiilor internaţionale.

5.1.2. Clasificarea navelor

O.G.nr.42/1997 privind transporturile navale clasificanavele în trei categorii respectiv:

a) nave de categoria I: - navele cu propulsie propriedestinate transportului de mărfuri şi/sau de persoane,remorcării sau împingerii, cu o putere mai mare de 136 KW,navele ftră propulsie care au o capacitate de încărcare maimare de 10 tone, aparatele şi instalaţiile plutitoare cu undeplasament mai mare de 15 tone;

b) nave de categoria a n-a: - celelalte tipuri de nave,inclusiv ambarcaţiunile mici;

c) nave de agrement: - velierele şi iahturile, indiferentde deplasament, construite şi echipate pentru călătorii delungă durată, precum şi cele destinate activităţilor sportiveşi de agrement.

Clasificarea navelor în cele doua categorii este necesarapentru cunoaşterea constituirii sau a transmiterii de drepturireale asupra navelor, pentru stabilirea actelor de bord pe

61

care trebuie să le posede precum şi pentru a se efectuaevidenţa navelor în registre matricole sau de evidenta.

Clasificarea navelor pe categorii nu trebuie confundatacu clasificarea navelor pe tipuri care reprezintă împărţireanavelor în: cargouri, vrachiere, petroliere, nave RO-RO,container, pasagere, etc.

5.1.3. Evidenta înmatriculării navelor

Evidenta navelor se face prin înscrierea unui registruţinut de autoritatea statului competent.

Inmatricularea se poate face printr-un singur registrusau mai multe, ţinute de autorităţile maritime sau căpităniileportului de înmatriculare în funcţie de reglementărilefiecărei tari.

In conformitate cu OG nr.42/1997 privind transporturilenavale evidenta navelor se tine după cum urmează:

a)- pentru navele în construcţie se ţine de cătrecăpităniile de port în a căror zonă de activitate se aflăşantierul naval, în registrul de evidenţă a navelor înconstrucţie.

b)- pentru navele care au obţinut dreptul de arborare apavilionului român de către căpităniile de port stabilite deAutoritatea Navală Română:

- navele de categoria I, în registrele matricole alenavelor de categoria I;

- navele de categoria a Ii-a şi navele de agrement, înregistrele matricole ale navelor de categoria a Ii-a.

După înregistrarea în registrul matricol al navelor decategoria I, o navă de categoria I se înscrie şi în registrulde evidenţă centralizată ţinut de către Autoritatea NavalăRomână.

In cazul contractelor de închiriere de tip bare-boat sauleasing pentru nave care arborează pavilion român, încheiateîntre proprietari români şi operatori români sau străini oriîntre operatori, operatorul care exploatează efectiv navatrebuie să solicite, cu acordul proprietarului, eliberareaunui nou act de naţionalitate în care, pe lângă numeleproprietarului, să fie menţionat şi numele acestuia. Noul actde naţionalitate se eliberează cu condiţia depuneriiprealabile a actului de naţionalitate iniţial, care sepăstrează la Autoritatea Navală Română.

Noul act de naţionalitate este valabil pe perioadaderulării contractului sau până la solicitarea în scris a

62

proprietarului privind anularea acestuia.După expirarea sau anularea actului de naţionalitate

acesta se depune la Autoritatea Navală Română care restituieproprietarului actul de naţionalitate iniţial Actul denaţionalitate iniţial se înapoiază armatorului după înscriereamenţiunilor în registrul căpităniilor de port şi în registrulcentralizat al Ministerului Transporturilor şi după predareaactului de naţionalitate emis pe numele operatorului.

La cererea de înscriere în registrul de evidenţă se voranexa actele de dobândire, inclusiv actul de radiere aînscrierilor anterioare, dacă este cazul, actul de constatarea stării tehnice a navei, cu caracteristicile ei, iar la celecu motor şi fotografiile navei.

Scoaterea din evidenţă a navelor se face prin menţionareaîn registru a cauzelor care au determinat-o, cum ar fipierderea naţionalităţii române, dezmembrarea, pierderea naveiîn urma unui naufragiu, incendiu, eşuare sau alte împrejurări.

In caz de pierdere a naţionalităţii române, transcriereatransmiterii de proprietate nu se poate face decât dupăpredarea la căpitănia portului a certificatului denaţionalitate română şi a celorlalte acte de bord.

Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupranavelor şi echipamentelor plutitoare, precum şi stingereaacestor drepturi, care nu sunt transcrise în evidenţele deînmatriculare nu sunt opozabile faţă de terţi.

Căpităniile de port stabilite de Autoritatea NavalaRomana eliberează certificate privind menţiunile cuprinse înregistrele matricole şi pe cele de evidenţă, la cererea celorinteresaţi.

5.1.4. Individualizarea navei

Navele, aparatele şi instalaţiile plutitoare cu propulsieproprie, de categoria I, se individualizează printr-un numepropus de proprietar şi aprobat de Autoritatea Navală Română.

Navele, aparatele şi instalaţiile plutitoare iarăpropulsie, de categoria I, se individualizează printr-un numărde înmatriculare acordat de Autoritatea Navală Română.

Navele de categoria a Ii-a şi navele de agrement seindividualizează printr-un număr acordat de căpitănia portuluide înmatriculare. La solicitarea proprietarului şi cu acordulcăpităniei portului de înmatriculare, navele de categoria aIi-a şi navele de agrement pot purta şi un nume.

Numele navei sau numărul prin care navele se

63

individualizează se înscrie pe corpul navei, în mod vizibil,pe ambele borduri şi în pupa navei şi, după caz, şi pesuprastructura acesteia. In pupa navei se înscrie şi numeleportului de înmatriculare.

Numele navei sau numărul prin care nava seindividualizează se înscrie şi pe colacii, plutele, bărcile şişalupele de salvare cu care este echipată aceasta.

în cazul navelor maritime un alt element de identificareeste numărul şi indicativul navei dat de OrganizaţiaInternaţională Maritimă (numărul 1MO) care nu se modificaindiferent de schimbările de proprietate intervenite.

Totodată se mai pot considera printre elementele deidentificare şi caracteristicile navei (lungime - LOA, lăţime,pescaj, înălţime, tipul şi puterea maşinii, etc).

5.1.5. Clasa navelor. Rolul şi responsabilitateasocietăţilor de clasificare. Inspecţia tehnica a navelor.Controlul şi emiterea certificatelor pentru navele aflate înexploatare, construcţie, reconstrucţie

Clasa navei reprezintă aptitudinea navei de a fi în bunastare de navigabilitate, fapt atestat de Certificateleacordate de o societate de clasificare recunoscuta sau decătre autoritatea navala. De regula certificatele se acorda peo perioada de cinci ani cu obligativitatea efectuării uneirevizii anuale. Clasa unei nave poate fi acordata pe operioada limitata de timp ce reprezintă viata unei nave carediferă de la o nava la alta în funcţie de tipul, clasa şi zonade navigaţie.

Societăţile de clasificare agreate sunt cele recunoscuteşi au în principal o responsabilitate juridica în ce priveşteeliberarea certificatelor pe care le emit ce rezulta dinaplicarea următoarele atribuţii:

- supravegherea tehnica , clasificarea şi certificarea ,pe baza regulilor stabilite prin convenţii internaţionale şireglementari, a construcţiei, reconstrucţiei şi reparăriinavelor, unităţilor de foraj marin şi containerelor;

- supravegherea tehnica şi certificarea materialelor şiechipamentelor destinate acestora;

- lucrări de cercetare - proiectare necesare elaborăriiregulilor şi prescripţiilor de registru;

- eliberarea certificatelor şi documentelor prevăzute înconvenţiile internaţionale maritime sau de navigaţieinterioara;

64

- verificări şi inspecţii la nave şi asigurareasupravegherii tehnice a echipamentelor şi materialelorspecifice;

- asigură supravegherea tehnică şi certificareaconstrucţiei şi reparaţiei containerelor şi a materialelordestinate acestora;

- în construcţia şi clasificarea navelor maritime şifluviale, construcţia platformelor maritime de foraj şiexecuţie, containerelor, echipamentelor instalaţilor şimaterialelor navale, în scopul prevenirii poluării mediuluimarin de către nave şi aplicării convenţiilor internaţionaleprivind securitatea navigaţiei şi mediului înconjurător;

Organizaţiile recunoscute conform DIRECTIVEI CONSILIULUIEUROPEAN 94/57/EC din 22 noiembrie 1994 privind regulile şistandardele comune pentru organizaţiile de inspecţie şisupraveghere a navelor şi pentru activităţile corespunzătoareale administraţiilor maritime sunt:

1. Lloyd's Register of Shipping (LR)2. Germanischer Lloyd (GL)3. Bureau Veritas (BV)4. Det Norske Veritas ((DNV)5. Registro italiano navale (RINA)6. Hellenic Register of Shipping ((HR)7. American Bureau of Shipping (ABS)8. Russian Maritime Register of Shipping (MRS)9. China Classification Society (CCS)10. Korean Register of Shipping (KR)11. Nippon Kaiji Kyokai (NK)

5.2. Naţionalitatea navelor

5.2.1. Naţionalitatea navelor. Condiţiile de obţinere şide pierdere a naţionalităţii. Dreptul navelor de a arborapavilionul roman. Pavilioane de complezenta

Navele au naţionalitatea statului al cărui pavilion suntautorizate sa-1 poarte.

In numele Guvernului, ministerul, prin Autoritatea NavalăRomână, acordă dreptul de arborare a pavilionului român şidispune suspendarea sau retragerea acestui drept.

(2) Dreptul de a arbora pavilionul român se acordă:a) navelor maritime proprietate a persoanelor juridice

sau fizice române;b) navelor maritime proprietate a persoanelor juridice

65

sau fizice străine care au sediul unei filiale sau domiciliulîn România;

c) navelor fluviale proprietate a persoanelor fizice saujuridice române, la care participarea capitalului românesceste de cel puţin 51%;

d) navelor maritime proprietate a persoanelor fizice saujuridice străine, închiriate în bare-boat sau cumpărate înleasing de persoane fizice sau juridice române;

e) navelor fluviale proprietate a persoanelor fizice saujuridice străine, închiriate în bare-boat sau cumpărate înleasing de persoane fizice sau juridice române, la careparticiparea capitalului românesc este de cel puţin 51%.

Navele care arborează pavilionul roman sunt denaţionalitate romana şi nu pot naviga sub pavilionul altuistat.

Navele autorizate sa navigheze sub pavilionul statuluiroman vor avea la bord actele care sa ateste dreptul dearborare a pavilionului roman şi actele cerute de legislaţiaromana şi de convenţiile internaţionale la care România esteparte.

La cererea armatorului, se suspenda dreptul de arborare apavilionului roman navelor închiriate persoanelor juridice saufizice străine. In aceasta situaţie, armatorul navei vaprezenta căpităniei portului de înregistrare actul denaţionalitate în vederea arhivarii .

Dreptul de a arbora pavilionul român se poate retrage:a) la solicitarea proprietarului navei;b) dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la

acordarea pavilionului.Navele nou construite în şantierele din România, care au

ca beneficiari persoane juridice sau fizice străine, vornaviga în perioada probelor de mare, pe baza unui permisprovizoriu de arborare a pavilionului roman, emis de căpităniaportului în raza căruia a fost executata, construcţia, lacererea constructorului.

După perfectarea actelor de predare-primire şiprezentarea acestora la căpitănia portului, navele vor navigaîn baza actului de naţionalitate emis de autoritateacompetenta a statului de înregistrare sau a unui permisprovizoriu emis de misiunea diplomatica a statului respectiv.

5.2.2. Transmiterea şi constituirea de drepturi realeasupra navei

66

Dobândirea şi transmiterea dreptului de proprietateasupra navelor, precum şi constituirea, transmiterea saustingerea altor drepturi reale asupra acestora, se transcriuîn registrele matricole sau de evidenta, prevăzute la art. 18,ţinute de căpităniile de port făcându-se totodată menţiune şipe actul de naţionalitate sau în carnetul de ambarcaţiune.

Contractul de construcţie de nave va fi transcris înregistrele de nave în construcţie ale căpităniei portului înraza căruia se afla şantierul naval.

In aceste registre se vor transcrie şi eventualeletransmiteri de proprietate, precum şi constituirile saustingerile de drepturi reale asupra navelor, intervenite panala obţinerea actelor de naţionalitate.

Regimul de înscriere a navelor şi de transcriere atransmiterii, constituirii sau stingerii drepturilor realeasupra navelor se aplica şi echipamentelor plutitoare, acesteafiind considerate de categoria 1, în cazul când depăşesc 15tone deplasament şi de categoria a Ii-a când au deplasamentulpana la 15 tone inclusiv.

Constituirile ori transmiterile de drepturi reale asupranavelor şi echipamentelor plutitoare, precum şi stingereaacestor drepturi, care nu sunt transcrise în evidentele deînmatriculare nu sunt opozabile fata de terţi.

Organele care ţin registrele matricole şi pe cele deevidenta eliberează certificate privind menţiunile cuprinse înaceste registre, la cererea celor interesaţi.

Reţinerea şi sechestrarea

5.4.1. Creanţa maritimă

CONVENŢIA INTERNAŢIONALA pentru unificarea anumitorreguli asupra sechestrului asigurător de nave maritime(Bruxelles, 10 mai 1952) defineşte creanţa maritima caafirmarea unui drept sau a unei creanţe având una dintreurmătoarele cauze:

a) daune cauzate de către o nava fie prin abordaj, fie înalt mod;

b) pierderi de vieţi omeneşti sau daune corporale cauzatede către o nava sau provenind din exploatarea unei nave;

c) asistenta şi salvare;d) contracte referitoare la folosinţa sau locaţiunea unei

nave prin charter-party sau altfel;e) contracte referitoare la transportul de mărfuri de

67

către o nava în baza unui charter-party, conosament saualtfel;

f) pierderi sau pagube aduse mărfurilor şi bagajelortransportate de către o nava;

g) avarie comuna;h) împrumut maritim;i) remorcaj;j) pilotaj;k) furnizarea, în orice loc. de produse sau de materiale

făcute unei nave înscopul exploatării sau întreţinerii sale;1) construcţie, reparaţii, echipamentul unei nave sau

taxele de doc;m) salariile comandanţilor, ofiţerilor sau membrilor

echipajului;n) banii cheltuiţi de comandant şi cei plătiţi de către

încărcători, navlositori sauagenţi în contul navei sau al proprietarului ei;o) proprietatea contestata a unei nave;p) proprietatea contestata a unei nave sau posesia sa ori

exploatarea sa, saudrepturile la rezultatele exploatării unei nave în

coproprietate;q) orice ipoteca maritima şi orice garanţie;Ordonanţa nr. 42 din 28 august 1997 privind navigaţia

civila prevede la art. 96. şi urm. că reţinerea opereazăatunci când - Căpitănia portului nu va elibera actele de bordşi permisul de plecare acelor nave care nu au achitattarifele, taxele, eventualele amenzi şi despăgubiri la caresunt obligate, potrivit dispoziţiilor legale, fata decăpitănia de port sau de alte organe portuare.

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada şiîn cazul când s-a cerut aceasta, prin adresa scrisa, de cătreun organ al administraţiei locale sau centrale, de organelejurisdicţionale ori de cele ale parchetelor.

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau rada şi încazurile când căpitănia primeşte reclamaţii scrise prin carese cere reţinerea navei, pentru pretenţii de neplata mărfiiîncărcate, pretenţii rezultând din avaria comuna, avarii,abordaje, asistenta sau salvare, despăgubiri, taxe, tarife şialte asemenea.

In cazurile prevăzute în prezentul articol reţinereaîncetează daca proprietarul navei a depus o garanţiesuficienta în raport cu suma pretinsa sau daca, în termen de

68

24 ore de la reţinerea navei, nu s-a primit o confirmareprintr-o încheiere judecătoreasca de punere sub sechestru.

In calculul acestor ore nu se iau în considerare oreledin zilele nelucrătoare.

Răspunderea pentru reţinerea nejustificată a navei opoartă acela la cererea căruia a fost reţinută nava.

Prevederile cu privire la reţinere şi sechestrare nu seaplica navelor militare şi navelor sub pavilion străinfolosite pentru servicii guvernamentale.

CODUL COMERCIAL AL ROMÂNIEI*) din 16 aprilie 1887 prevedecă orice creditor are dreptul sa poată proceda lasechestrarea, urmărirea şi vânzarea silita a unui vas sau aunei pârti în diviza dintr-unsul, care ar fi proprietateadebitorului sau. Creditorii privilegiaţi pot exercita acestdrept chiar daca vasul, care în total sau în parte esteafectat, ar fi trecut în mâinile unei a treia persoane.

Vasul poate fi sechestrat în cazurile şi dupăformalităţile stabilite în acest cod. Sechestrarea fiinddeclarata valabila de către tribunalul de comerţ competent,vânzarea, colocaţiunea creditorilor şi repartiţiunea preţuluise fac în conformitate cu regulile fixate în prezentulcapitol.

Vasul gata de plecare nu poate fi pus sub sechestru şinici urmărit. Vasul se consideră că este gata de plecare, cândcăpitanul are asupra-şi hârtiile de navigaţie necesare pentrucălătorie.

în orice stare a proceduri, după cererea unui creditorcare are un privilegiu asupra unui vas sau a unui coproprietaral vasului şi chiar a însuşi debitorului, tribunalul înainteacăruia sa afla cauza pendinte, poate ordona ca vasul saîntreprindă una sau mai multe calatorii, prescriind în acelaşitimp precauţiunile ce după împrejurări, s-ar crede necesare.Călătoria nu se poate începe până ce mai întâi sentinţatribunalului care ar încuviinţa-o, nu va fi transcrisa înregistrele autorităţii maritime respective şi adnotată peactul de naţionalitate. Cheltuielile necesare pentruîntreprinderea călătoriei, se vor înainta de reclamant.Navlul, după ce mai întâi se vor scădea cheltuielile, se vaadăuga la preţul vânzării.

Partea interesata în o cauza comerciala va putea, deodatăcu intentarea acţiunii, sa ceara se pune sechestru asigurătorasupra averii mobile a debitorului sau, conform art. 614 şiurmătoarele din procedura civila, după deosebirile mai josenunţate. Va putea de asemenea sa urmărească şi sa poprească

69

pentru sumele cuprinse în titlul sau sumele sau efecteledatorite debitorului sau de către un al treilea, conformându-se dispoziţiunilor art. 456 şi următoarele din codicele deprocedura civila.

Sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa de câtnumai cu dare de cauţiune, afara de cazul când cererea desechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambiisau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător,protestat de neplata. Judecătoria se va pronunţa asuprasechestrului în camera de consiliu fără prealabila chemare apărţilor. Sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacadebitorul va consemna suma, capital, interese şi cheltuieli,pentru care s-a înfiinţat acel sechestru.

Convenţia internaţională prevedea ca o nava purtândpavilionul unui stat contractant nu va putea fi sechestrata înjurisdicţia unui stat contractant decât pe baza unei creanţemaritime, dar nici una dintre dispoziţiile prezentei convenţiinu va putea fi considerata ca o extindere sau o restrângere adrepturilor şi competentelor pe care statele, autorităţilejudiciare sau autorităţile portuare le deţin în baza legii lorinterne sau a reglementarilor lor, de a sechestra, a retinesau de a opri în alt mod o nava de a ieşi în larg înjurisdicţia lor.

Fără a aduce atingere dispoziţiilor paragrafului 2 şiart. 10, orice reclamant poate sechestra fie nava la care serefera creanţa, fie oricare alta nava aparţinând celui careera, în momentul naşterii creanţei maritime, proprietarulnavei la care aceasta creanţa se refera, chiar atunci cândnava sechestrata este gata pentru a naviga, dar nici o nava nuva putea fi sechestrata pentru o creanţa prevăzuta la lit. o),p) sau q) ale art. 1, cu excepţia cazului când reclamaţia esteîn legătura cu nava însăşi.

Navele vor fi considerate ca având acelaşi proprietarcând toate părţile de proprietate vor aparţine unei aceleiaşisau unor aceloraşi persoane.

O nava nu poate fi sechestrata şi cauţiunea sau garanţianu va fi data mai mult de o data în jurisdicţia unuia sau maimultor state contractante pentru aceeaşi creanţa şi pentruacelaşi reclamant; şi daca o nava este sechestrata în unadintre aceste jurisdicţii şi o cauţiune sau o garanţie a fostdata, fie pentru a obţine ridicarea sechestrului, fie pentrua-1 evita, orice sechestru ulterior al acestei nave sau aloricărei alte nave aparţinând aceluiaşi proprietar, cerut decătre reclamant şi pentru aceeaşi creanţa maritima, va fi

70

ridicat şi nava va fi eliberata de către tribunal sau de cătreorice alta jurisdicţie competenta a numitului stat, afara decazul în care reclamantul va dovedi, convingând tribunalul sauorice alta autoritate judiciara competenta, ca garanţia saucauţiunea a fost eliberata în mod definitiv înainte casechestrul ulterior sa fi fost aplicat sau ca exista o altaraţiune valabila pentru a fi menţinut.

In cazul navlosirii unei nave cu predarea gestiuniinautice, când navlositorul răspunde singur de o creanţamaritima în legătura cu aceasta nava, reclamantul poate sasechestreze aceasta nava sau oricare alta aparţinândnavlositorului, cu respectarea dispoziţiilor prezenteiconvenţii, dar nici o alta nava aparţinând proprietarului nupoate fi sechestrata în legătura cu aceasta creanţa maritima.

Alineatul precedent se aplica, de asemenea, tuturorcazurilor în care o persoana, alta decât proprietarul, esteobligata printr-o creanţa maritima.

O nava nu poate fi sechestrata decât cu autorizaţia unuitribunal sau a oricărei alte autoritatea judiciare competentea statului contractant în care sechestrul este aplicat.

Tribunalul sau oricare alta autoritate judiciaracompetenta, în jurisdicţia căreia nava a fost sechestrata, vaacorda ridicarea sechestrului în cazul în care o cauţiune sauo alta garanţie suficienta va fi fost furnizata, afara decazul în care sechestrul este aplicat în considerareacreanţelor maritime enumerate la art. 1 de mai sus, la lit. o)şi p); în acest caz, instanţa poate permite exploatarea naveide către posesor, când acesta va prezenta garanţii suficiente,sau sa regleze gestiunea navei pe timpul duratei sechestrului.

In lipsa acordului intre pârti cu privire la mărimeacauţiunii sau a garanţiei, tribunalul sau autoritateajudiciara competenta va fixa natura şi cuantumul.

Cererea de ridicare a sechestrului pe baza unei astfel degaranţii nu va putea fi interpretata nici ca o recunoaştere aresponsabilităţii, nici ca o renunţare la beneficiul limităriilegale a responsabilităţii proprietarului navei.

71

MODUL 6. PERSONALUL NAVIGANT

6.1. Echipajul navei

6.1.1. Definiţia, structura şi ierarhia echipajului navei

Personalul navigant român este constituit din totalitateapersoanelor care au cetăţenie română şi care posedă un brevetsau un certificat de capacitate, obţinut în conformitate cuprevederile legale şi care dă dreptul acestora săîndeplinească funcţii la bordul navelor.

Evidenţa personalului navigant român se ţine de cătreAutoritatea Navală Română, prin căpităniile de port, înregistrele de evidenţă a personalului navigant.

Orice navă care arborează pavilionul român este deservităde un echipaj care asigură operarea navei în condiţii desiguranţă şi de protecţie a mediului şi îndeplineşte alteactivităţi la bordul navei.

Echipajul navei reprezintă totalitatea personaluluinavigant, brevetaţi sau nebrevetaţi care îndeplinesc o funcţiela bordul navei.

Echipajul este format din personal navigant şi personalauxiliar, iar componenţa acestuia este stabilită conformtipului şi destinaţiei navei.

Orice navă care arborează pavilionul român trebuie săaibă la bord, indiferent de situaţia în care se află, unechipaj minim de siguranţă.

Echipajul minim de siguranţă se stabileşte în funcţie detipul şi destinaţia navei, de mărimea acesteia, de numărul denave din convoi, de gradul de automatizare al navei, precum şide situaţia în care se află nava: în marş, în staţionare, înreparaţii, în conservare sau în iernatic.

Echipajul minim de siguranţă asigură conducerea navei însiguranţă în timpul navigaţiei şi al manevrelor, paza şisiguranţa navei în staţionare, vitalitatea navei, prevenireaşi stingerea incendiilor la bord, prevenirea poluăriimediului, exploatarea în siguranţă a instalaţiilor şi aechipamentelor de propulsie, guvernare, manevră, navigaţie şitelecomunicaţii.

Autoritatea Navală Română stabileşte echipajul minim desiguranţă, precum şi funcţiile acestuia, pentru fiecarecategorie de navă, şi eliberează un certificat privindechipajul minim de siguranţă In conformitate cu OMT nr. 370

72

din 5 iulie 1999 pentru aprobarea Instrucţiunilor privindstabilirea personalului minim de siguranţă a navigaţiei pentrunavele maritime din marina civilă a României. AutoritateaNavală Română stabileşte condiţiile de eliberare şi perioadade valabilitate a acestuia .

Brevetele sau certificatele de capacitate se obţin dupăpromovarea unui examen susţinut în faţa unei comisii stabilitede Autoritatea Navală Română sau, după caz, prin echivalare,la cerere.

Brevetele sau certificatele de capacitate se elibereazăde către Autoritatea Navală Română, în numele ministerului.

Condiţiile de obţinere, reconfirmare, suspendare sauanulare a brevetelor şi a certificatelor de capacitate,nomenclatorul, forma şi conţinutul acestora, precum şifuncţiile care pot fi îndeplinite la bordul navelor deposesorii brevetelor şi ai certificatelor de capacitate seaprobă de către minister, la propunerea Autorităţii NavaleRomâne.

Pentru participarea la examenul organizat de ANRpersonalul navigant trebuie să facă dovada că a absolvitcursurile de pregătire şi perfecţionare organizate înconformitate cu reglementările naţionale şi acordurile şiconvenţiile internaţionale la care România este parte.

Durata şi conţinutul cursurilor de pregătire şiperfecţionare se aprobă de către minister, la propunereaAutorităţii Navale Române.

Pentru a putea îndeplini o funcţie la bordul naveipersonalul navigant şi personalul auxiliar trebuie să facădovada că au absolvit cursurile de pregătire şi perfecţionareorganizate în conformitate cu reglementările naţionale şiacordurile şi convenţiile internaţionale la care România esteparte şi să posede în mod obligatoriu, ca document deidentitate, un carnet de marinar. Carnetul de marinar seeliberează, în numele Guvernului, de către minister, prinAutoritatea Navală Română.

In cadrul echipajului funcţiile la bordul navelor carearborează pavilionul român pot fi îndeplinite numai depersonalul navigant care posedă brevete sau certificate decapacitate corespunzătoare, după caz.

Personalul auxiliar efectuează activităţi la bordulnavelor, pentru care nu se eliberează brevete sau certificatede capacitate.

Din punct de vedere al activităţii desfăşurate personalulnavigant este format din următoarele categorii:

73

a) personal de punte;b) personal de maşini;c) personal de radiocomunicaţii.d) personal auxiliarDin punct de vedere al calificării personalul navigant

este format din următoarele categorii:a) personal navigant posesor de brevete;b) personal navigant posesor de certificate de

capacitate;Ierarhia funcţiilor, în cadrul echipajului navei, este

următoarea:a) comandantb) secundc) ofiţeri de punted) şef mecanice) ofiţeri mecanicif) alţi ofiţerig) personal cu certificat de capacitate:- şef echipaj- timonier- ajutor mecanic- conducător de şalupă- marinar- motorist- electrician- fitter- pompagiu- fochisth) personal auxiliar:- personal medico-sanitar- personal sanitar-veterinar- personal de pescuit şi de prelucrare a peştelui- personal tehnologic- personal administrativ- personal pentru alte activităţi la bordul navei.Toţi membrii echipajului trebuie să facă dovada că au

vârsta minimă necesară şi că îndeplinesc condiţiile desănătate prevăzute în reglementările naţionale şi înacordurile şi convenţiile internaţionale la care România esteparte.

Personalul navigant care face parte din echipajul navelorcare arborează pavilion român trebuie să aibă cetăţenieromână.

Personalul navigant prevăzut la alin. (1) poate fi şi de

74

altă cetăţenie decât cea română, cu excepţia comandantului, asecundului şi a şefului mecanic, cu aprobarea AutorităţiiNavale Române şi numai dacă brevetele sau certificatele decapacitate ale acestora sunt recunoscute de către AutoritateaNavală Română.

In situaţii excepţionale, pentru o perioadă limitată detimp, cu aprobarea Autorităţii Navale Române sau dacă prinacordurile internaţionale la care România este parte seprevede astfel, la bordul unei nave care arborează pavilionulromân pot fi angajate pe funcţiile de comandant, secund sau deşef mecanic şi persoane care nu sunt de cetăţenie română, cucondiţia ca brevetele acestora să fie recunoscute de cătreAutoritatea Navală Română.

Toate persoanele care fac parte din echipajul unei navecare arborează pavilionul român, dar nu sunt de cetăţenieromână, beneficiază de aceleaşi drepturi şi au aceleaşiobligaţii ca şi membrii echipajului de cetăţenie română.

Personalul navigant român se poate ambarca şi pe navecare arborează pavilionul altor state, pe cont propriu sauprin intermediul agenţiilor de personal navigant.

Agenţiile de personal navigant, persoane juridice române,pentru a fi autorizate în condiţiile stabilite prin hotărâre aGuvernului (HG 10/1997), au următoarele obligaţii:

a) să respecte prevederile convenţiilor internaţionale lacare România este parte, referitoare la echipaje;

b) să constituie garanţia stabilită pentru a asiguracheltuielile de repatriere a membrilor echipajului, în cazulîn care proprietarul sau operatorul navei nu îşi îndeplineşteaceastă obligaţie.

Personalul navigant român care a fost ambarcat pe navecare arborează pavilion străin, pentru a i se lua înconsiderare stagiul de ambarcare, trebuie să prezinte lacăpitănia de port la care este înregistrat copie de pecontractele individuale de ambarcare şi adeverinţele privindperioadele de ambarcare, eliberate de la nave.

In cazul nerespectării prevederilor legale perioadele deambarcare efectuate la bordul navelor care arborează pavilionstrăin nu se vor lua în considerare la calculul stagiului învederea înscrierii la examenele pentru obţinerea de brevetesau certificate de capacitate sau la reconfirmarea acestora şinici pentru stabilirea unor drepturi conform prevederilorlegale.

Personalul de specialitate al şantierelor, care participăla efectuarea probelor de marş ale navelor nou-construite sau

75

ieşite din reparaţii, va fi ambarcat pe perioada probelor iarăsă posede un carnet de marinar. Căpitănia de port stabileşteechipajul minim de siguranţă care trebuie să fie ambarcat peaceste nave, pe perioada probelor de marş.

Lipsa de la bord a oricărei persoane care face parte dinpersonalul minim de siguranţă a navigaţiei va atrage oprireanavei din navigaţie, conform prevederilor legale.

Pentru activităţile sportive, de agrement sau transportîn interes personal Autoritatea Navală Română va stabiliporţiunile din apele naţionale navigabile şi categoriile denave cu care şi unde se desfăşoară aceste activităţi pentrucare sunt necesare certificate de capacitate, precum şicondiţiile şi cursurile obligatorii pentru obţinerea acestora.

La bordul navelor care arborează pavilionul român, înafara echipajului, pot fi îmbarcate şi alte persoane, înlimita mijloacelor de salvare existente la bord, cu acordul şipe răspunderea proprietarului/operatorului navei şi cuaprobarea căpităniei portului de îmbarcare. Aceste persoane nusunt obligate să posede carnet de marinar.

6.2. Documentele personalului navigant

6.2.1. Actele naţionale de identitate pentru personalulnavigant

Prin DECRET nr. 25 din 3 februarie 1976, publicat în M.O. în data de 09.02.1976, s-a ratificarea Convenţia nr. 108privind actele naţionale de identitate pentru personalulnavigant, adoptata la Geneva la 13 mai 1958 de Conferinţagenerala a Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Convenţia aintrat în vigoare pentru statul român după un an de la datapublicării conform prevederilor convenţiei, respectiv la datade 09.02.1976.

Actul de identitate pentru personalul navigant poartădenumirea de Carnet de marinar şi este eliberat de autoritateade stat în domeniul transporturilor navale, respectivAutoritatea Navală Română. Carnet de marinar trebuie să îlposede oricare marinar, indiferent ce calitate are, la borduloricărei nave, în afara navelor de război, care esteînmatriculată pe un teritoriu pentru care aceasta convenţieeste în vigoare şi care este în mod normal afectata navigaţieimaritime.

In cazul în care ar exista vreo îndoiala cu privire laproblema de a şti dacă anumite categorii de persoane trebuie

76

sa fie considerate personal navigant, în sensul convenţiei,această problemă va fi soluţionată, în fiecare ţară, de cătreautoritatea competentă, după consultarea organizaţiilorarmatorilor şi ale personalului navigant interesate.

Orice stat membru la convenţie va elibera fiecăruiadintre cetăţenii săi, exercitând profesia de marinar, lacererea sa, un "act de identitate pentru personal navigant".

Cu toate acestea, în cazul când nu ar fi posibil sa seelibereze un astfel de document anumitor categorii de personalnavigant, autoritatea competentă a statului va putea elibera,în locul menţionatului document, un paşaport specificând catitularul este marinar şi având, în sensul convenţiei,aceleaşi efecte ca şi actul de identitate pentru personalulnavigant.

Autoritatea competentă a statului va putea elibera un actde identitate pentru personalul navigant oricărui marinarutilizat la bordul unei nave înmatriculate pe teritoriul săusau înscris la un birou de plasare de pe teritoriul sau, dacacel interesat cere aceasta.

Actul de identitate al personalului navigant va fipăstrat întotdeauna de către marinar.

Actul de identitate pentru personalul navigant va fiîntocmit după un model simplu: el va fi confecţionat dintr-unmaterial rezistent şi se va prezenta astfel încât oricemodificare sa poată fi cu uşurinţa observata.

Actul de identitate pentru personalul navigant va indicanumele şi calitatea autorităţii care 1-a eliberat, data şilocul eliberării şi va conţine o declaraţie

stabilind ca acest document este un act de identitatepentru personalul navigant potrivit prezentei convenţii.

Actul de identitate pentru personalul navigant va conţineurmătoarele date referitoare la titular:

a) numele întreg (prenumele şi numele de familie, dacaeste cazul);

b) data şi locul naşterii;c) naţionalitatea;d) semnalmente;e) fotografia;f) semnătura titularului sau, daca acesta este incapabil

sa semneze, o amprenta a degetului mare.Daca un stat membru eliberează un act de identitate

pentru personalul navigant unui marinar străin, el nu va fiobligat sa înscrie nici o declaraţie privind naţionalitatearespectivului marinar. De altfel, o asemenea declaraţie nu va

77

constitui o dovada concludenta a naţionalităţii sale.Orice limitare a duratei de valabilitate a unui act de

identitate pentru personalul navigant va fi clar indicata îndocument.

Sub rezerva prevederilor din convenţie, forma şicuprinsul exacte ale actului de identitate pentru personalulnavigant vor fi determinate de către statul membru care îleliberează, după consultarea organizaţiilor armatorilor şi alepersonalului navigant interesate.

Legislaţia naţională va putea să impună înscrierea unorinformaţii complementare în actul de identitate pentrupersonalul navigant.

Orice marinar care este destinatorul unui act deidentitate pentru personalul navigant, valabil eliberat decătre autoritatea competenta a unui teritoriu va fi reprimitpe menţionatul teritoriu.

Cel interesat va trebui de asemenea sa fie reprimit peteritoriul avut în vedere în timpul unei perioade de cel puţinmi an după data eventualei expirări a valabilităţii actului deidentitate pentru personalul navigant al cărui titular este.

Orice stat membru va autoriza intrarea dintr-unteritoriu, a oricărui marinar posesor al unui act deidentitate pentru personalul navigant, valabil, în cazul cândaceasta intrare este solicitata pentru o permisie la uscat, cudurata temporara în timpul escalei navei.

Dacă actul de identitate pentru personalul navigantconţine spatii libere pentru înscrierile corespunzătoare,orice stat membru va trebui, de asemenea, sa permită intrareaoricărui marinar posesor al unui act de identitate pentrupersonalul navigant, valabil, atunci când intrarea estesolicitata de către cel interesat:

a) pentru a fi îmbarcat la bordul navei sale sau pentru afi transferat pe o alta nava;

b) pentru a trece în tranzit în scopul de a-şi ajungenava intr-o alta tara sau în scopul de a fi repatriat;

c) în orice alt scop aprobat de către autorităţilestatului interesat, înainte de a autoriza intrarea înteritoriul sau pentru unul dintre motivele enumerate, oricestat membru va putea pretinde o dovada satisfăcătoare,inclusiv un act scris, din partea marinarului, armatorului sauagentului interesat, sau a consulului interesat, asupraintenţiei marinarului şi a faptului ca el este în măsura sa-şipună în aplicare proiectul. Statul membru va putea de asemeneasa limiteze durata şederii marinarului la o perioada

78

considerata rezonabila în raport cu scopul şederii.Convenţia nu angajează decât statele membre ale

Organizaţiei Internaţionale a Muncii, iar România este membrăa acestei organizaţii.

6.2.2. Standardele de instruire, confirmarea competenţeişi eliberarea brevetelor/certificatelor de capacitate pentrupersonalul navigant maritim

Prin Ordin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilorşi Locuinţei nr. 947 din 21 iunie 2001 sa aprobat regulamentulprivind standardele de instruire, confirmarea competenţei şieliberarea brevetelor/certificatelor de capacitate pentrupersonalul navigant maritim.

Standardele de instruire, confirmarea competentei şieliberarea brevetelor/certificatelor de capacitate pentrupersonalul navigant maritim, instituite prin Regulament, suntîn conformitate cu prevederile Convenţiei STCW din 1978privind standardele de pregătire a navigatorilor,brevetare/atestare şi efectuare a serviciului de cart, cuamendamentele din 1995 ale Convenţiei STCW şi prevederileCodului STCW, precum şi ai prevederile DirectivelorConsiliului 94/58/EC şi 98/35/EC privind nivelul minim deinstruire a navigatorilor.

Toate obligaţiile ce revin statului român din ConvenţiaSTCW'78 cu amendamentele din 1995, din Codul STCW şi dinRezoluţiile Comitetului Securităţii Maritime al OrganizaţieiMaritime Internaţionale sunt aduse la îndeplinire de GuvernulRomâniei, în calitatea sa de "Administraţie", prin MinisterulLucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei (M.L.P.T.L.)- şi Autoritatea Navală Română ca autoritate în domeniultransporturilor navale.

Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şiLocuinţei îşi exercita rolul de Autoritate competenta prindirecţia sa de specialitate - Direcţia Generala aTransporturilor Maritime pe Dunăre şi Cai Navigabile şi prinAutoritatea

Navală Română - organism tehnic de specialitate aflat însubordinea M.L.P.T.L.

6.2.2.1. Definiţii

Regulamentul are următoarele definiţii şi clarificări, cestabileşte ce se înţelege prin:

79

1. "Administraţie": Guvernul unui stat parte laConvenţia STCW, al cărui pavilion o nava are dreptul să-1arboreze;

2. "atestat": documentul care confirmă autenticitatea şivalabilitatea unui brevet /certificat de capacitate, saurecunoaşterea unui brevet / certificat de capacitate sau undocument echivalent eliberat de o altă Administraţie.

3. "atribuţiune": un ansamblu de sarcini, obligaţii şiresponsabilităţi, conform specificaţiilor din Codul STCW,necesare pentru exploatarea navei, siguranţa vieţii pe maresau protecţia mediului marin;

4. "atribuţiuni de radiocomunicaţii": atribuţiuniincluzând, după caz, veghea (radio), întreţinerea şirepararea echipamentelor de radiocomunicaţii în conformitatecu Regulamentul de Radiocomunicaţii, cu Convenţia SOLAS şirecomandările Organizaţiei Maritime Internaţionale;

5. "Autoritate competenta": Ministerului LucrărilorPublice, Transporturilor şi Locuinţei;

6. "Autoritatea competenta în domeniulRadiocomunicaţiilor": Ministerul Comunicaţiilor şi TehnologieiInformaţiei

7. "brevet": documentul care dă dreptul deţinătorului săexercite funcţia de comandant sau de ofiţer precizată în aceldocument, la bordul navelor maritime sau maritim-portuare

8. "brevet / certificat de capacitate corespunzător": unbrevet / certificat de capacitate în termen de valabilitate,emis şi atestat în conformitate cu prevederile Regulamentuluişi care dă dreptul titularului angajat într-un anumit voiaj saexecute serviciul pe funcţia corespunzătoare înscrisă înatestat şi să îndeplinească la bordul unei nave maritime saumaritim -portuare atribuţiunile pe care le presupune nivelulde responsabilitate specificat în acel document;

9. "certificat de capacitate": documentul care dădreptul deţinătorului să exercite funcţia precizată în aceldocument, alta decât cea de comandant sau ofiţer, la bordulnavelor maritime sau maritim-portuare

10. "certificat de conformitate": documentul care atestăcompetenţa deţinătorului pentru îndeplinirea de atribuţiunispecifice la bordul navelor maritime, în conformitate cuprevederile Codului STCW;

11. "Codul STCW": Codul privind pregătirea,brevetarea/atestarea şi efectuarea serviciului de cart adoptatprin Rezoluţia 2 a Actului final al Conferinţei părţilor laConvenţia STCW;

80

12. "comandant": persoana care deţine comanda unei nave;13. "companie": armatorul sau orice alta organizaţie sau

persoana, cum ar fi operatorul sau navlositorul bare-boat,care şi-a asumat responsabilitatea operării navei de laarmator şi care asumându-şi o astfel de responsabilitate afost de acord să preia toate obligaţiile şi responsabilităţilecare se impun companiei din Regulament;

14. "Convenţia SOLAS": Convenţia internaţională din 1974pentru ocrotirea vieţii pe mare adoptata la Londra la 1noiembrie 1974 la care România a aderat prin Decretul nr. 80din 2/03/1979 cu Protocolul din 1978 privind această Convenţieşi Anexele sale, adoptat la Londra la 17 februarie 1978,acceptat de România prin Ordonanţa nr. 53 din 19/08/1999aprobată prin Legea nr. 23/22/02/2001 şi amendamentele laaceastă Convenţie acceptate de România prin Ordonanţa nr. 127din 31/08/2000 aprobată prin Legea nr. 18 din 22/02/2001;

15. "Convenţia STCW": Convenţia internaţională privindstandardele de pregătire a navigatorilor, brevetare / atestareşi efectuare a serviciului de cart adoptată la Londra la 7iulie 1978, de statele membre ale Organizaţiei MaritimeInternaţionale, cu amendamentele ulteriore

16. "Centru de perfecţionare": Centrul de Perfecţionare aPersonalului din Marina Civila Constanta şi CalificarePersonal pentru Exploatare Portuara Constanta sau alt centruautorizat de Autoritatea competenta;

17. "criterii de evaluare": mijloacele prin care unexaminator va evalua capacitatea unui candidat de a executasarcinile, îndatoririle şi responsabilităţile ce-i revin;

18. "'curs aprobat: un curs de educare, instruire sauformare profesionala organizat de o instituţie autorizata, acărui programă analitica a fost aprobată conformreglementarilor în vigoare;

19. "evaluare independentă": o evaluare făcută de către opersoană corespunzător calificată şi atestată, independentăsau străină de serviciul sau activitatea evaluată;

20. "GMDSS" - Sistemul mondial de primejdie şi securitatemaritima (Global Maritime Distress and Safety System)

21. "GMDSS-GOC" - certificat general de operator GMDSS22. "GMDSS-ROC" - certificat restrâns de operator GMDSS23. "A.N.R.": Autoritatea Navală Română - organismul

tehnic specializat din subordinea Ministerului LucrărilorPublice, Transporturilor şi Locuinţei, cu atribuţii deexaminare, brevetare, certificare şi atestare a personaluluinavigant maritim şi maritim-portuar;

81

24. "luna standard": o luna calendaristică sau perioadade 30 de zile cumulată din mai multe perioade calendaristicemai mici de o lună;

25. "nava de pasageri": o navă maritimă destinatătransportului a cel puţin 12 pasageri;

26. "nava de pasageri tip ro-ro": o navă de pasageri cuspaţii de marfă tip ro-ro sau cu spaţii de categorie specialăconform definiţiei din Convenţia internaţională pentrusiguranţa vieţii pe mare (SOLAS 1974) în vigoare;

27. "nava de pescuit": o navă utilizată pentru prindereapeştelui sau a altor resurse maritime vii;

28. "nava în exploatare": o navă aflată în una dinurmătoarele situaţii:

a. în marş;b. sub operaţiuni de încărcare - descărcare;c. în timpul operaţiunilor specifice;d. în aşteptare în radă şi la dană;e. în reparaţii curente pană la 30 de zile confirmate de

proprietar sau operator;29. "nava maritima": o navă alta decât cele care naviga

exclusiv în ape interioare sau în ape din interiorul său dinimediata vecinătate a bazinului portuar, sau în zone unde seaplica reglementări portuare;

30. "nava maritim-portuara": o navă care naviga exclusivîn ape din interiorul sau imediata vecinătate a bazinuluiportuar, sau în zone unde se aplica reglementari portuare;

31. "nava scoală" - o navă dotată şi echipatăcorespunzător pentru instruirea practică a elevilor şistudenţilor din instituţiile de învăţământ cu profil demarină.

32. "nivel de execuţie": nivel de responsabilitateasociat cu executarea sarcinilor, obligaţiilor şiresponsabilităţilor la bordul unei nave sub conducerea uneipersoane care îndeplineşte o funcţie la nivel operaţional saumanagerial;

33. "nivel managerial": nivel de responsabilitate asociatcu:

a. îndeplinirea serviciului în calitate de comandant,ofiţer de punte maritim I, şef mecanic maritim sau ofiţermecanic maritim I la bordul unei nave maritime,

b. asigurarea executării corespunzătoare a tuturoratribuţiunilor din cadrul domeniului de responsabilitatestabilit;

34. "nivel operaţional": nivel de responsabilitate

82

asociat cu:a. îndeplinirea serviciului în calitate de ofiţer cu

responsabilitatea cartului de navigaţie, cartului încompartimentul maşini sau de supraveghere a instalaţiilornavei,

b. îndeplinirea serviciului în calitate de operator deradiocomunicaţii la bordul unei nave,

c. menţinerea unui control direct asupra execuţieituturor atribuţiunilor din cadrul domeniului deresponsabilitate stabilit în conformitate cu procedurilecorespunzătoare şi sub conducerea unei persoane careîndeplineşte o funcţie la nivel managerial;

35. "ofiţer": un membru al echipajului, altul decâtcomandantul, desemnat în aceasta funcţie în conformitate cubrevetul deţinut;

36. "ofiţer de punte": un ofiţer calificat înconformitate cu prevederile capitolului ÎI din Anexa I laprezentul Regulament;

37. "ofiţer de punte aspirant": o persoană care seinstruieşte pentru a deveni ofiţer de punte;

38. "ofiţer de punte maritim F: ofiţer cu rang imediatinferior comandantului căruia îi revine comanda navei îneventualitatea incapacităţii comandantului, echivalentuldefiniţiei din Convenţia STCW, regula 1/1, alineatul 6;

39. "ofiţer de punte maritim II": ofiţer căruia îi revineresponsabilitatea cartului de navigaţie;

40. "ofiţer de punte maritim III": ofiţer căruia îirevine responsabilitatea cartului de navigaţie;

41. "ofiţer mecanic": un ofiţer calificat în conformitatecu capitolul III din Anexa I la prezentul Regulament;

42. "ofiţer mecanic maritim I"; ofiţerul mecanic cu rangimediat inferior şefului mecanic, căruia îi revineresponsabilitatea propulsiei mecanice, funcţionarii şiîntreţinerii instalaţiilor mecanice şi electrice ale navei, îneventualitatea incapacităţii şefului mecanic, echivalentuldefiniţiei din Convenţia STCW, regula 1/1, alineatul 9;

43. "ofiţer mecanic maritim H": ofiţer căruia îi revineresponsabilitatea cartului în compartimentul maşini;

44. "ofiţer mecanic maritim IIF: ofiţer căruia îi revineresponsabilitatea cartului în compartimentul maşini;

45. "ofiţer mecanic aspirant": o persoana care seinstruieşte pentru a deveni ofiţer mecanic;

46. "ofiţer electrician maritim": ofiţer căruia îi revineresponsabilitatea întreţinerii şi reparării echipamentelor,

83

instalaţiilor şi aparatelor electrice, electronice şi deautomatizare la bordul navelor maritime;

47. "ofiţer electrician aspirant": o persoana care seinstruieşte pentru a deveni ofiţer electrician;

48. "operator de radiocomunicaţii": o persoanădeţinătoare a unui certificat corespunzător pentru operare însistemul mondial de primejdie şi securitate maritima (GMDSS),eliberat sau recunoscut de Autoritatea competenta conformprevederilor Regulamentului de radiocomunicaţii şiprevederilor regulii IV/2 din Convenţia STCW;

49. "personal navigant": personalul îmbarcat careefectuează serviciul la bordul navelor maritime sau maritim-portuare;

50. "personal navigant de siguranţa": personalul navigantînscris în certificatul pentru echipajul minim de siguranţa labordul navelor;

51. "personal nebrevetat": membrii echipajului naveialţii decât comandantul sau ofiţerii;

52. "PSC - Port State Control": controlul efectuat deofiţeri legal autorizaţi, la bordul navelor comerciale subpavilion străin aflate în porturile maritime ale României;

53. "putere de propulsie": puterea nominala maximă,produsă continuu de toată instalaţia de propulsie principală anavei, exprimată în KW, conform certificatului deînmatriculare a navei sau oricărui alt document oficial;

54. "Regulament": Regulamentul privind standardele deinstruire, confirmarea competentei şi eliberareabrevetelor/certificatelor de capacitate pentru personalulnavigant maritim;

55. "Regulament de radiocomunicaţii Regulamentul deradiocomunicaţii Anexat, sau considerat ca fiind AnexatConvenţiei Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor,Convenţie ratificata de România prin Legea nr. 76 din08/11/1993;

56. "stagiu de îmbarcare": vechimea efectivă realizată înfuncţie la bordul navelor, necesară obţinerii altor brevete /certificate de capacitate, sau reconfirmării brevetului /certificatului de capacitate deţinut, conform prezentuluiRegulament;

57. "şef electrician maritim": ofiţer căruia îi revineresponsabilitatea întreţinerii şi reparării echipamentelor,instalaţiilor şi aparatelor electrice, electronice şi deautomatizare la bordul navelor maritime;

58. "şef mecanic": ofiţerul mecanic având rangul cel mai

84

înalt, responsabil cu propulsia mecanica, funcţionarea şiîntreţinerea instalaţiilor mecanice şi electrice ale navei;

59. "standard de competenta": nivelul de pregătire cetrebuie atins pentru executarea corespunzătoare aatribuţiunilor la bordul navei în conformitate cu criteriileagreate pe plan internaţional;

60. "studii medii" - absolvirea liceului, indiferent deprofil, cu diplomă de bacalaureat;

61. "tanc transportor de produse petroliere": o navăconstruită şi utilizată pentru transportul petrolului şiproduselor petroliere în vrac;

62. "tanc transportor de gaze lichefiate": o navăconstruită sau adaptată şi utilizată pentru transportul învrac al oricărui gaz lichefiat sau altui produs aflat pe listadin cap. 19 al Codul internaţional privind transportul gazelorlichefiate (Internaţional Gas Carrier Code);

63. "tanc transportor de produse chimice": o navăconstruită sau adaptată şi utilizată pentru transportul învrac al oricărui produs lichid aflat pe lista din cap. 17 alCodului internaţional privind transportul produselor chimiceîn vrac (Internaţional Bulk Chemical Code), în vigoare la datapublicării prezentului Regulament;

64. "voiaj costier": un voiaj efectuat într-o zonă dinapropierea ţărmului unui stat parte la Convenţia STCW, aşa cuma fost definită această zona de acel stat;

Regulament se aplică personalului navigant maritimbrevetat şi nebrevetat, îmbarcat la bordul navelor maritimesau maritim - portuare, cu excepţia celor îmbarcaţi la bordul:

navelor militare şi a navelor guvernamentale angajate înservicii

necomerciale;navelor de agrement care nu efectuează transporturi

comerciale;ambarcaţiunilor din lemn de construcţie rudimentară.Pentru eliberarea brevetelor, certificatelor de

capacitate şi atestatelor, personalului navigant maritim şimaritim portuar, standardele de instruire stabilite prinprezentul Regulament sunt în conformitate cu prevederileConvenţiei STCW '78, cu amendamentele la Convenţie din 1995 şicu Directivele UE nr. 94/58/CE din 1994 şi 98/35/CE din 1998.

6.2.2.2. Brevete, certificate de capacitate şi atestate

Brevetele şi certificatele de capacitate se eliberează

85

conform prevederilor regulamentului stabilite la art. 8.Valabilitatea brevetelor / certificatelor de capacitate nupoate depăşi 5 ani.

Brevetele de comandant, ofiţer şi certificatele decapacitate care intră sub incidenţa Convenţiei STCW (prevăzuteîn Anexa I a Regulamentului) precum şi certificatele deoperator de radiocomunicaţii trebuie să aibă un număr unic deidentificare şi sa fie atestate în conformitate cu prevederileregulamentului.

Brevetele, certificatele de capacitate, certificatele deoperator de radiocomunicaţii şi atestatele emise deautoritatea statului român, respectiv Autoritatea NavalăRomână se redactează în limba română şi în limba engleza.

Certificatul de operator de radiocomunicaţii seeliberează de Autoritatea în domeniul Radiocomunicaţiilor caun document distinct în care se confirmă că titularul posedăcunoştinţele suplimentare prevăzute în Regulamentul deradiocomunicaţii şi alte reglementari în domeniu.

Atestatul se eliberează ca document separat de brevetulsau certificatul de capacitate corespunzător, aşa cum seprevede în secţiunea A-I/2 din Codul STCW, modelul utilizatfiind cel din paragraful 2 al secţiunii A-I/2, prezentat înAnexa V.

In cazul recunoaşterii unui brevet / certificat decapacitate sau document echivalent emis de o altăAdministraţie, se eliberează un atestat de recunoaştere.Modelul acestui atestat va fi cel din paragraful 3 alsecţiunii A-I/2 din Codul STCW, prezentat în Anexa V.

Atestatele trebuie să aibă un număr unic de identificareşi vor expira cel mai târziu la data expirării valabilităţiibrevetului sau certificatului de capacitate atestat, sau laretragerea, suspendarea sau anularea acestuia.

Atestatele se eliberează în baza următoarelor documente:1. brevet / certificat de capacitate / certificat de

operator de radiocomunicaţii, saudocument echivalent (în cazul recunoaşterii), în termen

de valabilitate;2. certificat care sa dovedească ca sunt satisfăcute

standardele privind starea de sănătate;3. adeverinţe valabile de absolvire a cursurilor

obligatorii impuse prin Convenţia STCW şi reglementărilenaţionale, prevăzute în Anexa IV a Regulamentului

Valabilitatea atestatului nu poate fi mai mare de 5 anişi se calculează de la data absolvirii celui mai vechi curs

86

obligatoriu impus prin prezentul Regulament.Brevetele şi certificatele de capacitate care nu intră

sub incidenţa Convenţiei STCW (prevăzute în Anexa ÎIRegulamentului) trebuie să aibă un număr unic de identificareşi sa fie atestate pentru a fi declarate valabile. Atestareaacestor documente se face prin aplicarea unei vize(endorsement) care să ateste data până la care se stabileştesau se prelungeşte valabilitatea documentului. Viza se aplicăîn baza următoarelor documente:

1. brevet / certificat de capacitate în termen devalabilitate;

2. certificat care sa dovedească ca sunt satisfăcutestandardele privind starea de sănătate;

3. adeverinţe valabile de absolvire a cursurilorobligatorii impuse prin Convenţia STCW şi reglementărilenaţionale, prevăzute în Anexa IV a Regulamentului.

Stabilirea/prelungirea valabilităţii nu poate fi mai marede cinci ani şi se calculează de la data absolvirii celui maivechi curs obligatoriu impus prin Regulament.

Funcţia pe care destinatorul unui brevet/certificat decapacitate este autorizat să o execute la bord, va fiidentificată în formularul atestatului prin termeni identicicu cei definiţi în Anexa III a Regulamentului.

6.2.2.3. Cerinţe de instruire

Instruirea trebuie să fie organizată într-o formă care săasigure acumularea cunoştinţelor teoretice şi formareadeprinderilor practice aşa cum se prevede în Regulament şi săfie aprobate de Autoritatea competentă.

Cursurile obligatorii impuse prin Convenţia STCW şireglementările naţionale sunt prevăzute în Anexa IV aRegulamentului. Valabilitatea acestor cursuri este de 5 ani dela data absolvirii. Dovada efectuării cursurilor obligatoriise face prin adeverinţe de absolvire emise de centrul deperfecţionare unde s-a efectuat cursul respectiv.

6.2.2.4. Principii care guvernează voiajele costiere

Daca Guvernul României defineşte o zonă pentru voiajecostiere, personalul navigant îmbarcat la bordul unei nave subpavilionul unui alt stat parte la Convenţia STCW, careefectuează voiaje în aceasta zonă, trebuie să îndeplineascăcondiţiile privind instruirea şi certificarea personalului

87

navigant prevăzute de Convenţia STCW.Pentru navele sub pavilionul României, angajate în mod

regulat în voiaje costiere, A.N.R. se va asigura ca nivelul deinstruire, experienţa şi brevetare este cel puţincorespunzător celui cerut de prevederile Convenţiei STCW.Personalul navigant care efectuează serviciul la bordul uneinave care depăşeşte limitele definite pentru voiajul costierde către un stat, parte la Convenţia SCTW şi pătrunde în apedincolo de aceasta zonă, trebuie să îndeplinească condiţiilede competenta prevăzute de Convenţia STCW.

In cazul în care Guvernul României defineşte o zonapentru voiaje costiere, în conformitate cu prevederile regulii1/3 din Convenţia STCW, Autoritatea competenta va informaSecretarul General al Organizaţiei Maritime Internaţionaleasupra detaliilor prevederilor adoptate în ceea ce priveştestandardele cerute în acest domeniu, în conformitate cuprevederile regulii 1/7 din Convenţia STCW.

6.2.2.5. Sancţiuni disciplinare sau penale

In cazul semnalării unor situaţii de incompetenta sau aunor acţiuni care pot conduce la punerea în primejdie a vieţiiumane, bunurilor sau mediului marin, atribuite destinataruluiunui brevet sau certificat de capacitate eliberat de A.N.R.,în timpul exercitării atribuţiunilor înscrise în acestdocument, Autoritatea competenta, prin A.N.R., va efectuaancheta disciplinara.

Sancţiunile se aplică cu precădere în următoarele cazuri:1. o companie sau un comandant a angajat la bordul navei

o persoană care nu deţine un brevet sau certificat decapacitate corespunzător;

2. un comandant a autorizat o persoană care nu deţine unbrevet sau certificat de capacitate corespunzător sau odispensă valabilă, sau nu posedă un document cerut, săexercite o funcţie sau să îndeplinească atribuţiuni la bordulnavei, pentru care este obligatorie deţinerea unui brevet saucertificat de capacitate corespunzător;

3. o persoană a obţinut prin fraudă sau falsificare dedocumente angajarea într-o funcţie la bordul unei nave pentrucare este obligatorie deţinerea unui brevet sau certificat decapacitate corespunzător sau a unei dispense.

Aplicarea sancţiunii disciplinare nu înlătură răspundereapenală sau civilă a persoanei fizice sau juridice implicate.

Brevetele sau certificatele de capacitate acordate

88

personalului navigant, în conformitate cu prevederileprezentului Regulament, pot fi suspendate prin decizia A.N.R.şi se comunică persoanei în cauza, în termen de 10 zile.

In perioada cercetării, până la emiterea deciziei desuspendare, persoana cercetată poate fi oprita să exercite ofuncţie ce tine de siguranţa navigaţiei.

Suspendarea brevetelor sau certificatelor de capacitatese face. în funcţie de gravitatea abaterii, pe o perioadacuprinsa între 1-12 luni. în cazul în care posesorii debrevete/certificate de capacitate se află sub cercetare penalăpentru infracţiuni specifice, brevetul/certificatul decapacitate va fi suspendat la cererea organelor careefectuează cercetarea.

Suspendarea se poate dispune pentru comiterea de cătrenavigatori, a următoarelor abateri:

1. situaţiile prevăzute la cazurile de sancţiuni;2. încălcarea prevederilor legale privind ordinea şi

siguranţa navigaţiei;3. nerespectarea prevederilor cuprinse în regulamentele

de navigaţie;4. neexecutare atribuţiilor ce revin funcţiei pentru

care s-a eliberat brevetul sau certificatul de capacitate;5. consumarea de băuturi alcoolice şi a drogurilor la

bordul navei precum şi efectuarea serviciului sub influentaacestora;

6. poluarea din culpă, dacă aceasta nu îndeplineştecondiţiile unei infracţiuni;

7. părăsirea postului, fără aprobare, în timpulserviciului, dacă prin aceasta s-ar fi putut întrerupe saustânjeni navigaţia;

Suspendarea brevetelor sau certificatelor de capacitatese face pe baza raportului de constatare întocmit de cătreA.N.R. sau la cererea organelor de cercetare penală ori înurma hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă.

Cercetarea în vederea suspendării brevetului saucertificatului de capacitate se declanşează pe bazaconstatărilor directe ale organelor de control autorizate saula sesizarea scrisă a armatorilor şi/sau operatorilor ori aaltor participanţi la activitatea de navigaţie referitoare lacomiterea de abateri.

In cazul navelor aflate în voiaj în afara apelorteritoriale ale României, comandantul navei va întocmi undosar de cercetare a abaterii, pe care îl va înainta cătreA.N.R., prin grija armatorului. în baza dosarului întocmit la

89

bordul navei, A.N.R. poate decide asupra suspendăriibrevetului / certificatului de capacitate.

In cazul navelor aflate în voiaj în afara apelorteritoriale ale României, cercetarea unor abateri săvârşite decomandant se efectuează de un reprezentant al armatoruluişi/sau operatorului, care deţine brevet de comandant. Acestava intocmi un dosar de cercetare a abaterii, pe care îl vaînainta A.N.R. prin grija armatorului sau operatorului.

Suspendarea brevetului sau a certificatului de capacitateîncetează de drept odată cu expirarea termenului înscris înDecizia de suspendare .

Anularea brevetelor sau a certificatelor de capacitate seface pentru fapte care au constituit infracţiuni specificeactivităţii de navigaţie civila şi au fost sancţionatepotrivit legii.

Brevetul sau certificatul de capacitate este anulat prindecizia A.N.R., în urma hotărârii judecătoreşti ramasedefinitivă.

Anularea are caracter definitiv şi se comunică persoaneiîn cauză, în termen de 10 zile de la data emiterii deciziei deanulare. La anulare, A.N.R. retrage atât brevetul saucertificatul de capacitate cât şi carnetul de marinar.

Persoana al cărei brevet sau certificat de capacitate afost anulat nu mai poate desfăşura nici o activitate la bordulnavei. Acesteia i se interzice definitiv exercitarea uneifuncţii la bordul unei nave.

Persoana căreia i s-a aplicat o sancţiune de suspendare abrevetului/certificatului de capacitate poate contesta înscris sancţiunea respectivă în termen de 30 zile de la dataprimirii comunicării de sancţionare, în condiţiile legii.

Pierderea brevetelor/certificatelor de capacitate secomunică imediat, în scris A.N.R. şi se publica în MonitorulOficial, în conformitate cu prevederile legale, urmând a seelibera un nou document după apariţia anunţului în MonitorulOficial.

A.N.R. va coopera cu Autorităţile maritime ale altorstate, parte la Convenţia STCW, pentru clarificareasituaţiilor, în cazul companiilor sau persoanelor aflate subjurisdicţia Guvernului României.

6.2.2.6. Standarde de calitate

Toate activităţile de învăţământ de marina, formareprofesionala, instruire, evaluare a competentei, realizate de

90

instituţii sau organizaţii neguvernamentale autorizate,trebuie să fie desfăşurate în conformitate cu un sistemimplementat şi certificat de calitate, sistem care faceobiectul unei evaluări continue în scopul garantării atingeriiobiectivelor definite precum şi în ceea ce priveştecalificarea, experienţa şi competenta profesorilor,instructorilor şi examinatorilor.

Dacă instituţii sau organizaţii guvernamentale suntimplicate în activităţile prevăzute mai sus, acestea trebuiesă aibă implementat şi certificat un sistem de calitate.

Obiectivele în materie de învăţământ de marină, formareprofesională şi instruire precum şi nivelele de competenţă ceurmează a fi atinse trebuie să fie clar definite iar nivelulde cunoştinţe, înţelegere şi aptitudini verificate în cadrulexaminărilor trebuia să corespundă prevederilor ConvenţieiSTCW.

Obiectivele şi standardele privind sistemul de calitatetrebuie definite pentru toate activităţile de învăţământ demarină, formare profesională şi instruire precum şi pentrusistemul administrativ de eliberare a brevetelor şicertificatelor de capacitate.

Aria de aplicare a sistemelor de calitate trebuie săacopere atât activitatea administrativă de eliberare abrevetelor, certificatelor şi atestatelor, toate cursurile şiprogramele de instruire, de examinare şi evaluare acompetentei, cât şi calificarea şi experienţa pe care trebuiesă o aibă profesorii, instructorii şi examinatorii.

A.N.R., este instituţia abilitata să organizezeexaminarea personalului navigant, să elibereze brevete,certificate de capacitate, atestate sau dispense, precum şi săreconfirme brevete sau certificate de capacitate. A.N.R. vaimplementa şi menţine un sistem de calitate în ceea cepriveşte eliberarea brevetelor, certificatelor de capacitate,atestatelor şi dispenselor, precum şi în ceea ce priveştecalificarea şi experienţa examinatorilor.

Un centru de perfecţionare, ca instituţie autorizată săorganizeze şi să elibereze adeverinţe de absolvire pentrucursurile de instruire obligatorii conform Convenţiei STCW,precum şi pentru programele de pregătire şi specializare apersonalului navigant maritim în vederea brevetării /certificării sau reconfirmării brevetelor / certificatelor decapacitate, este obligat să implementeze şi să menţină unsistem de calitate pentru toate activităţile de instruireprecum şi în ceea ce priveşte calificarea şi experienţa

91

experţilor şi instructorilor.Periodic trebuie să se desfăşoare o evaluare independentă

a activităţilor de învăţământ de marina, formare profesionala,instruire şi evaluare a cunoştinţelor, a sistemului deexaminare în ceea ce priveşte nivelul de înţelegere,aptitudini şi competenta, precum şi o evaluare independentă asistemului de eliberare a brevetelor, certificatelor şiatestatelor, care nu trebuie să fie efectuate la intervale maimari de 5 ani. Aceste evaluări vor fi efectuate de persoaneindependente care nu îşi desfăşoară activitatea în cadrulinstituţiilor sau organizaţiilor evaluate şi care vor urmăridacă:

1. toate controalele, verificările şi evaluările interneprecum şi masurile complementare sunt în conformitate cumetodele şi procedurile documentate întocmite în scopulatingerii obiectivelor definite;

2. rezultatele fiecărei evaluări independente suntînsoţite de documente justificative şi sunt aduse lacunoştinţa persoanelor responsabile pentru domeniul evaluat;

3. sunt întreprinse rapid masuri de remediere adeficientelor constatate.

Raportul asupra evaluării va fi comunicat de cătreinstituţiile sau organizaţiile evaluate, către Autoritateacompetenta, în termen de 3 luni de la data finalizăriievaluării.

Un raport al evaluărilor efectuate va fi comunicat decătre Autoritatea competenta Secretarului General alOrganizaţiei Maritime Internaţionale, la un interval care sanu depăşească 6 luni de la data finalizării acestora, aşa cumprevede regula 1/8 paragraful 3 din Convenţia STCW.

6.2.2.7. Standarde medicale, eliberarea şi înregistrareabrevetelor/ certificatelor de capacitate şi a atestatelor

Standardele medicale pe care trebuie să le îndeplineascăpersonalul navigant şi în mod deosebit cele referitoare laacuitatea vizuală şi auditivă, sunt stabilite prininstrucţiuni referitoare la baremurile psihologice şi medicalepentru personalul de siguranţă în transporturile maritime,aprobate de Autoritatea competenta.

Candidaţii pentru obţinerea unui brevet / certificat decapacitate trebuie să fie în măsură să dovedească:

1. identitatea lor;2. că au cel puţin vârsta prevăzuta în regulile din

92

Anexele I şi II ale prezentului Regulament pentru obţinereabrevetului/ certificatului de capacitate;

3. că satisfac standardele privind starea de sănătate şiîn mod deosebit cele privind acuitatea vizuală şi auditivăprintr-un certificat medical valabil;

4. ca au efectuat stagiul de îmbarcare prevăzut deregulile din Anexele I şi II la Regulament pentru brevetul /certificatul de capacitate solicitat, probat prin copie dupăfoaia matricolă eliberata de Căpitănia portului care aeliberat brevetul/certificatul de capacitate respectiv;

5. că satisfac standardele de competenta impuse prinregulile din Anexele I şi II la Regulament pentru funcţiile,atribuţiunile şi nivelul care trebuie indicate în brevetul /certificatul de capacitate.

A.N.R. este obligată să păstreze evidenta tuturorbrevetelor, certificatelor de capacitate şi atestateloreliberate, expirate, reconfirmate, suspendate, anulate saudeclarate pierdute ori distruse, precum şi a dispenselor careau fost acordate.

A.N.R. va furniza informaţii referitoare laautenticitatea şi valabilitatea brevetelor / certificatelor decapacitate, atestatelor sau dispenselor, în condiţiile legii,la solicitarea altor Administraţii, parte la Convenţia STCW,sau la solicitarea unor companii, care doresc să verificeautenticitatea şi valabilitatea brevetelor / certificatelor decapacitate şi atestatelor prezentate de personalul navigantromân în vederea recunoaşterii acestora sau a îmbarcării labordul unei nave.

6.2.2.8. Reconfirmarea brevetelor/ certificatelor decapacitate

Pentru a continua să fie recunoscuţi apţi de serviciu labordul navelor, toţi comandanţii, ofiţerii, operatorii deradiocomunicaţii şi personalul nebrevetat care deţin un brevetsau certificat de capacitate eliberat sau recunoscut înconformitate cu capitolele din Anexele I şi II la Regulamentşi care efectuează serviciul la bordul navelor, sau doresc săreia serviciului la bordul navelor după o perioadă deactivitate la uscat, sunt obligaţi ca la intervale de timpcare să nu depăşească 5 ani:

1. sa satisfacă standardele privind starea de sănătate;şi

2. sa deţină adeverinţe valabile de absolvire a

93

cursurilor obligatorii impuse prin Convenţia STCW şi prinreglementările naţionale

3. să dovedească menţinerea competentei profesionaleprintr-un stagiu de îmbarcare de cel puţin 12 luni în ultimiicinci ani pe funcţia înscrisă în brevet/certificat decapacitate.

- Stagiul de îmbarcare efectuat pe o funcţiecorespunzătoare unui brevet / certificat de capacitatesuperior pe linia directă a promovării, cu excepţiaoperatorului de radiocomunicaţii, se ia în considerare cadovadă a menţinerii competentei profesionale. Stagiul deîmbarcare pe o funcţie corespunzătoare altui certificat decapacitate, nu se consideră ca dovadă a menţinerii competenteiprofesionale pentru certificatul de capacitate de timonier.Stagiul de îmbarcare pe o funcţie corespunzătoare altuicertificat de capacitate, nu se considera ca dovada amenţinerii competentei profesionale pentru certificatul decapacitate de motorist.

- Stagiul de îmbarcare efectuat pe o funcţie din care seobţine din oficiu un brevet / certificat de capacitate se iaîn considerare ca dovadă a menţinerii competentei profesionalepentru funcţia corespunzătoare brevetului / certificatului decapacitate acordat din oficiu;

sau 4. să susţină un examen de reconfirmare acompetentei.

Pentru a continua să fie recunoscuţi apţi de serviciu labordul navelor, toţi deţinătorii de brevete maritime eliberatesau recunoscute în conformitate cu capitolele din Anexele I şiII la Regulament şi care desfăşoară activităţi echivalente lauscat, sunt obligaţi ca la intervale de timp care să nudepăşească 5 ani:

1. să satisfacă standardele privind starea de sănătate;şi

2. să destina adeverinţe valabile de absolvire acursurilor obligatorii impuse prin Convenţia STCW şi prinreglementările naţionale; şi

3. să facă dovada că au desfăşurat activităţi echivalentela uscat timp de 36 de luni în ultimii cinci ani;

saul.să susţină un examen de reconfirmare a competentei. În

sensul prezentului Regulament se considera activităţiechivalente următoarele:

- activităţi în cadrul serviciilor de specialitate aleAutorităţii

94

competente;- activităţi în cadrul compartimentelor de specialitate

ale A.N.R.; - activităţi de instruire de specialitate în cadrul unui

centru de perfecţionare;- activităţi de specialitate din cadrul Registrului Naval

Roman; - activităţi de pilotaj; - activităţi în cadrul companiilor, aşa cum au fost

definite la articolul 1 litera 1), cu aprobarea A.N.R.; - activitatea inspectorilor Federaţiei Internaţionale a

Transporturilor (ITF);Pentru destinatorii de brevete din cadrul serviciilor de

specialitate ale Autorităţii competente, A.N.R. şi centre deperfecţionare se consideră valabile cursurile obligatoriiimpuse prin Convenţia STCW şi reglementările naţionale, dacăacestea au fost efectuate cel puţin o dată.

Pentru a continua să fie recunoscuţi apţi de serviciu labordul navelor, toţi comandanţii, ofiţerii, operatorii deradiocomunicaţii şi personalul nebrevetat care deţin un brevetsau certificat de capacitate eliberat sau recunoscut înconformitate cu prevederile din Anexele 1 şi II la Regulamentşi care doresc să reia serviciul la bordul navelor după operioadă de activitate la uscat mai mare de 5 ani, fără a-şifi prelungit valabilitatea brevetului / certificatului decapacitate, trebuie:

1. să satisfacă standardele privind starea de sănătate;şi

2. să destina adeverinţe valabile de absolvire acursurilor obligatorii impuse prin Convenţia STCW şi prinreglementările naţionale; şi

3. să facă dovada îndeplinirii standardelor de competentapentru brevetul / certificatul de capacitate respectiv prinexamen.

Pentru a continua serviciul la bordul navelor, toţidestinatorii de brevete / certificate de capacitate maritimeşi maritim-portuare trebuie să facă dovada că deţin adeverinţevalabile de absolvire a cursurilor obligatorii impuse prinConvenţia STCW şi prin reglementările naţionale, prevăzute înAnexa IV a Regulamentului. Valabilitatea acestor cursuri estede 5 ani.

Pentru a continua serviciul la bordul navelor pentru careeste obligatorie o instruire specială impusă prin reglementariinternaţionale, toţi comandanţii, ofiţerii, operatorii de

95

radiocomunicaţii şi personalul nebrevetat, trebuie să urmezeşi să promoveze cursuri aprobate de specializare.Valabilitatea acestor cursuri este de 5 ani.

Brevetele / certificatele de capacitate emise înconformitate cu reglementările anterioare, sunt echivalate cubrevetele / certificatele de capacitate din Regulament înconformitate cu tabelele de echivalare din Anexa III.

In scopul menţinerii la zi a cunoştinţelor comandanţilor,ofiţerilor şi operatorilor de radiocomunicaţii, companiile denavigaţie şi operatorii care deţin sau operează nave subpavilion român, au obligaţia să asigure la bordul acestor navetextul ultimelor reglementari naţionale şi internaţionaleprivitoare la siguranţa vieţii pe mare şi protecţia mediuluimarin.

6.2.2.9. Standarde privind utilizarea simulatoarelor

A.N.R. se va asigura că sunt respectate standardele deperformanta şi alte prevederi privind simulatoarele stabiliteîn secţiune A-I/12 a Codului STCW precum şi alte cerinţe dinpartea A a Codului STCW pentm anumite brevetele / certificatede capacitate, în ceea ce priveşte:

1 pregătirea obligatorie bazată pe simulator;2 evaluarea competentei ceruta de partea A a Codului STCW

prin utilizarea simulatoarelor;3 demonstrarea cu ajutorul simulatoarelor a unei

competente profesionale continue conform cerinţelor părţii A aCodului STCW.

A.N.R. poate aviza utilizarea simulatoarele instalate saupuse în funcţiune anterior datei de 1 februarie 2002 care nuîndeplinesc în totalitate standardele de performanta.

6.2.2.10. Responsabilitatea companiilor de navigaţie şioperatorilor de nave

Companiile de navigaţie şi operatorii de nave suntresponsabili de numirea navigatorilor în serviciu la bordulnavelor lor asigurându-se că:

1. personalul navigant îmbarcat pe navele lor deţinebrevete / certificate de capacitate corespunzătoare;

2. echipajele de pe navele lor sunt alcătuite înconformitate cu cerinţele privind echipajul minim desiguranţa;

3. documentaţia şi datele cu privire la personalul

96

navigant aflat în serviciu la bordul navelor lor, exista înevidenta şi sunt uşor accesibile şi includ, fără a se limitala această, documentaţia şi datele referitoare la instruirea,starea de sănătate şi competenta acestora pe funcţiile pe careau fost numiţi;

4. la încadrarea în serviciu pe navele lor, personalulnavigant este familiarizat cu îndatoririle specifice, cucompartimentele, instalaţiile, aparatura şi procedurile de labordul navei precum şi cu caracteristicile navei care prezintăimportanta atât pentru îndeplinirea atribuţiunilor curente catşi în situaţii de urgenta;

5. echipajul navei îşi poată coordona efectivactivităţile în situaţii de urgentă şi în executarea unoracţiuni vitale de siguranţa, de prevenire sau limitare apoluării.

Companiile de navigaţie, operatorii de nave, comandanţiişi membrii echipajelor au, fiecare în parte, responsabilitateade a se asigura că obligaţiile sunt pe deplin aplicate şi căs-au luat toate măsurile necesare astfel încât fiecare membrual echipajului sa poată contribui în cunoştinţa de cauză laexploatarea în siguranţă a navei.

Companiile de navigaţie şi operatorii de nave vor pune ladispoziţia comandanţilor fiecărei nave, instrucţiuni scrise încare sunt stabilite politica şi procedurile ce urmează a fiaplicate pentru a se asigura că întregul personal navigant nouangajat la bordul navelor are posibilitatea de a sefamiliariza cu echipamentul, procedurile de operare şi altemasuri de la bordul navei necesare executării corespunzătoarea îndatoririlor ce le revin, înainte de a li se atribui acestesarcini. Politica şi procedurile astfel stabilite trebuie săincludă:

1.alocarea unei perioade rezonabile de timp pe duratacăreia personalul navigant nou angajat va avea posibilitateasă se familiarizeze cu:

- echipamentele specifice pe care le va folosi sauexploata; şi

- procedurile şi masurile specifice navei privindserviciul de cart, siguranţă, protecţia mediului; şi

- situaţiile de urgentă pe care trebuie să le cunoascăpentru a-şi executa în mod corespunzător îndatoririle care îirevin; şi

2. desemnarea unui membru din echipaj care, avândcunoştinţele necesare, va avea responsabilitatea capersonalului navigant nou angajat, să i se asigure

97

posibilitatea de a primi informaţiile esenţiale în limba pecare acesta o cunoaşte.

6.2.2.11. Acordarea dispenselor

In condiţii de strictă necesitate şi numai dacă considerăcă nu este pusă în pericol viata nici unei persoane,integritatea bunurilor sau mediul înconjurător, A.N.R. poateacorda o dispensa care să permită unei anumite persoane săefectueze serviciul la bordul unei anumite nave pe durata uneiperioade determinate care să nu depăşească 6 luni, într-ofuncţie pentru care nu deţine un brevet / certificat decapacitate corespunzător, numai în cazul în care titularuldispensei este calificat suficient pentru ocuparea postuluivacant şi pentru a exercita funcţia de o manieră sigură.Dispensa nu se poate acorda pentru funcţia de operator deradiocomunicaţii decât în condiţiile prevăzute de Regulamentulde radiocomunicaţii. Dispensa nu se poate acorda pentrufuncţia de comandant sau de şef mecanic, decât în caz de forţămajoră şi pentru o perioada de timp cât se poate de scurtă.Dispensa nu se poate acorda pentru aceeaşi funcţie uneipersoane mai mult de 6 luni.

Orice dispensă pentru o funcţie se va acorda numai uneipersoane deţinătoare a unui brevet / certificat de capacitatecorespunzător pentru a ocupa funcţia imediat inferioară. încazul în care pentru funcţia imediat inferioara nu se cere unbrevet / certificat de capacitate corespunzător, dispensapoate fi acordata unei persoane a cărei calificare şiexperienţa sunt, în opinia A.N.R., echivalente cerinţelorpentru funcţia ce urmează a fi ocupată, cu condiţia că, dacă oastfel de persoana nu deţine un brevet / certificat decapacitate corespunzător, să i se ceară să treacă un testaprobat de A.N.R. ca fiind de natură să demonstreze că oastfel de dispensă poate fi eliberată în condiţii desiguranţă. în plus, A.N.R. se va asigura că funcţia respectivăva fi ocupată în cel mai scurt timp posibil, de către undeţinător al unui brevet / certificat de capacitatecorespunzător.

In cel mai scurt timp după 1 ianuarie al fiecărui an,A.N.R. va înainta un raport către Autoritatea competenta,aceasta urmând să-1 transmită Secretarului General alOrganizaţiei Maritime Internaţionale în care sa-1 informezeasupra numărului total de dispense acordate pe durata anuluirespectiv pentru navele maritime, pentru fiecare funcţie în

98

parte pentru care era necesar un brevet / certificat decapacitate corespunzător.

6.2.2.12. Instruirea şi evaluarea personalului navigant

Intreaga instruire şi evaluare a personalului navigant învederea brevetării / certificării trebuie sa fie:

1. structurată în conformitate cu programe analiticeredactate în scris care să includă metodele, mijloacele şitehnicile de predare precum şi suporturile de curs necesareîndeplinirii standardelor de competenta prevăzute. Programeleanalitice la disciplinele de specialitate din toateinstituţiile de învăţământ cu profil de marină (Centrele depregătire, calificare şi perfecţionare a personalului navigantmaritim, Scoli profesionale de marina, Licee de marina, Şcolipostliceale de marină. Instituţii de învăţământ universitar demarina) din România, vor fi aprobate de Autoritateacompetentă, înaintea începerii derulării programelor deeducare sau instruire. Orice modificarea ulterioară aprogramelor analitice trebuie supusă aprobării Autorităţiicompetente;

2. desfăşurată, monitorizată, evaluată şi asigurată decătre persoane calificate.

A.N.R. poate recunoaşte certificate de instruire emise deinstituţii din alte state, parte la Convenţia STCW, numai înbaza unei evaluări care să dovedească conformitatea.

Personalul destinat să desfăşoare activităţi de instruireşi evaluare la bordul navelor, va desfăşura instruirea şievaluarea astfel încât aceasta activitate sa nu afecteze înmod negativ operarea în condiţii normale a navei.

6.2.2.13. Proceduri de control

In situaţia unei inspecţii PSC - Port State Control,personalul navigant român brevetat şi nebrevetat de la bordulnavelor maritime sub pavilion român se va supune procedurilorde control, în conformitate cu prevederile convenţiilorinternaţionale.

6.2.2.14. Recunoaşterea brevetelor

In vederea recunoaşterii, printr-un atestat înconformitate cu regula 1/2 Paragraful 5 din Convenţia STCW,unui brevet / certificat de capacitate emis de Administraţia

99

unui alt stat, parte la Convenţia STCW, sau a unui certificatde operator de radiocomunicaţii, A.N.R. se va asigura că:

1. sunt respectate pe deplin cerinţele privindstandardele de competentă, emiterea şi atestarea brevetelorprecum şi condiţiile de păstrare a registrelor de evidenta,prin toate mijloacele necesare care pot include verificareainstrumentelor şi procedurilor. Pot fi recunoscute numaibrevetele / certificatele de capacitate emise sub autoritateaunei Administraţii, parte la Convenţia STCW, care a fostevaluata şi confirmata de Organizaţia Maritimă Internaţională,că a implementat complet şi aplicat prevederile ConvenţieiSTCW;

2. s-a convenit cu Administraţia statului în cauză,notificarea promptă în privinţa oricărei schimbărisemnificative în sistemul de instruire şi brevetare înconformitate cu Convenţia STCW.

A.N.R. se va asigura prin examinare ca personalulnavigant care prezintă pentru recunoaştere brevete emiseconform prevederilor regulilor II/2 sau III/2, posedăcunoştinţe corespunzătoare referitoare la legislaţia maritimăromână relevante pentru atribuţiunile pe care le potîndeplini.

A.N.R. va comunica Autorităţii competente, care vainforma Secretarul General al Organizaţiei MaritimeInternaţionale, despre orice acord privind recunoaştereabrevetelor emise de Administraţia unui alt stat, parte laConvenţia STCW, în conformitate cu cerinţele regulii 1/7 dinConvenţia STCW.

Brevetele emise de Administraţia unui stat care nu esteparte la Convenţia STCW, nu vor fi recunoscute.

Daca împrejurările o cer, A.N.R. poate permite uneipersoane să-şi execute serviciul pe o anumită funcţie, altadecât cea de operator de radiocomunicaţii cu excepţiaprevederilor Regulamentului de radiocomunicaţii, pe o perioadacare să nu depăşească 3 luni la bordul unei nave sub pavilionromân, deşi respectiva persoană deţine un brevetcorespunzător, emis şi atestat în conformitate cu cerinţeleunui alt stat, parte la Convenţia STCW, dar care nu a fostîncă recunoscut printr-un atestat de către A.N.R. în aceastasituaţie persoana în cauză trebuie să posede un document caresa dovedească faptul ca s-a înaintat către A.N.R. o cerere derecunoaştere a brevetului.

A.N.R. nu va emite atestatul de recunoaştere în baza unuiatestat de recunoaştere emis de Administraţia unui alt stat,

100

parte la Convenţia STCW.A.N.R. este abilitat să stabilească acorduri privind

recunoaşterea brevetelor / certificatelor de capacitate cuAutorităţile maritime ale altor state, parte la ConvenţiaSTCW.

Destinatorii de brevete / certificate de capacitate saudocumente echivalente emise de Administraţiile altor state,parte la Convenţia STCW, pot susţine examene de evaluare acompetentei în vederea obţinerii unui brevet / certificat decapacitate emis de către A.N.R. dacă îndeplinesc cerinţeleprezentului Regulament, sub rezerva verificării prealabile decătre A.N.R. a autenticităţii documentelor prezentate.

A.N.R. va elabora şi va menţine la zi o listă cubrevetele eliberate de Administraţia unui alt stat, parte laConvenţia STCW şi care au fost recunoscute de către A.N.R.respectând procedurile stabilite prin prezentul Regulament.Această lista va fi comunicata Secretarului General alOrganizaţiei Maritime Internaţionale, imediat după 1 ianuarie,pentru anul anterior.

6.2.2.15. Organizarea serviciului de cart

In scopul prevenirii oboselii personalului navigant careefectuează serviciul de cart, organizarea carturilor se vaface astfel încât eficienta întregului personal din serviciulde cart să nu fie afectata de oboseala iar sarcinile să fieastfel atribuite încât personalul din primul cart de laînceputul voiajului precum şi cel din carturile ulterioare săfie suficient de odihnit şi apt pentru executarea serviciuluidin toate punctele de vedere.

Tuturor celor numiţi în serviciu ca ofiţeri curesponsabilitatea cartului sau ca personal nebrevetat careface parte din cart li se vor asigura minimum 10 ore de odihnăîntr-un interval de 24 de ore.

Orele de odihnă nu pot fi împărţite în mai mult de douăperioade, din care una trebuie să aibă o durata de cel puţin 6ore.

Cerinţele privind perioadele de odihna nu trebuierespectate în cazul situaţiilor critice, de urgenta, pe timpulexerciţiilor sau în alte condiţii de excepţie.

Contrar prevederilor, perioada de minimum 10 ore deodihna poate fi redusă la nu mai puţin de 6 ore consecutive cucondiţia ca o asemenea reducere să nu se prelungească pestedoua zile şi ca, în fiecare interval de şapte zile, să fie

101

asigurate minimum 70 ore de odihnă.Programările pentru carturi vor fi afişate în locuri uşor

accesibile.

6.2.2.16. Mijloace de comunicaţie

La bordul tuturor navelor sub pavilion român, trebuie săexiste permanent disponibile mijloace de comunicare oralăîntre toţi membrii echipajului navei care să permită recepţiala timp, completă şi corectă a mesajelor şi instrucţiunilor înmaterie de siguranţa maritimă.

In situaţia în care echipajul de la bordul navelor subpavilion român este multinaţional limbile de comunicare vor filimba română şi limba engleza.

La bordul tuturor navelor de pasageri sub pavilion românşi la bordul tuturor navelor de pasageri care pleacă dintr-unport sau sosesc într-un port românesc, trebuie stabilită olimbă de comunicare comună care trebuie să fie înregistrată labordul navei, în scopul asigurării eficientei intervenţiilorechipajului în probleme de siguranţă maritimă.

Compania sau comandantul, după caz, va stabili limba decomunicare comună. Fiecare membru al echipajului se presupunecă înţelege aceasta limbă şi dacă situaţia o cere, poate daordine, poate înţelege ordine şi poate întocmi un raport înaceasta limbă.

Dacă limba de comunicare comună nu este limba română,toate planurile, instrucţiunile şi listele care trebuieafişate vor include o traducere în limba de comunicarestabilită.

La bordul navelor de pasageri, personalul desemnat săajute pasagerii în situaţii de urgenta trebuie să fie uşoridentificabil iar în planul comunicaţiilor să aibă aptitudinisuficiente pentru a acţiona în acest sens, cum ar fi:

1. capacitatea de a comunica în limba principalelornaţionalităţi de la bordul navei;

2. capacitatea de a utiliza noţiuni elementare de limbaengleză pentru instrucţiunile esenţiale care să permităcomunicarea cu pasagerii aflaţi în dificultate;

3. capacitatea de a comunica în situaţii de urgentă prinalte mijloace (demonstraţia, limbajul gesturilor, indicarealocurilor unde sunt afişate instrucţiunile, posturile deadunare etc.) atunci când comunicaţiile verbale nu suntposibile.

Pentru comunicarea între nave şi autorităţile de la uscat

102

trebuie să existe mijloace adecvate, iar comunicarea se vaface în limba română, sau în limba engleză.

6.2.2.17. Dispoziţii finale

Brevetele/certificatele de capacitate care intra subincidenţa Convenţie STCW (Anexa I) emise de A.N.R. înainte dedata intrării în vigoare a prezentului Regulament îşi producefect până la data de 31 Ianuarie 2002. După această datăaceste brevete / certificate de capacitate sunt valabile doarînsoţite de un atestat emis de către A.NH.

Brevetele / certificatele de capacitate care nu intră subincidenţa Convenţiei STCW (Anexa II) îşi păstreazăvalabilitate şi după 1 februarie 2002, în condiţiileRegulamentului. Pentru aceste brevete / certificate decapacitate nu este necesară emiterea unui atestat.

Cursurile de specializare şi instruire necesarepersonalului navigant maritim şi maritim - portuar, în vedereaobţinerii/reconfirmării brevetelor/certificatelor decapacitate şi atestatelor, efectuate înaintea intrării învigoare a Regulamentului, îşi păstrează valabilitatea şi dupăaceasta data, dar nu mai mult de 5 ani de la data absolviriilor şi numai dacă adeverinţa de curs evidenţiază conformitateacu regulile corespunzătoare din Convenţia STCW. Echivalareaîntre cursurile de specializare şi instruire derulate până la31.12.2001 şi cele impuse prin Regulament este prezentata înAnexa IV.

Brevetele / certificatele de capacitate maritime careintra sub incidenţa Convenţiei STCW cu amendamentele din 1995,vor fi atestate corespunzător pana la data de 31 ianuarie2002.

Brevetele / certificatele de capacitate maritime şimaritim-portuare, vor fi preschimbate pana la data de 31decembrie 2002.

Brevetele / certificatele de capacitate, atestatelecorespunzătoare, atestatele de recunoaştere a unui brevetstrăin şi certificatele de conformitate pentru personalulnavigant maritim şi maritim-portuar se eliberează de cătreA.N.R.

Programele de formare profesionala, instruire despecialitate şi perfecţionare care se adresează personaluluinavigant maritim şi maritim -portuar, altele decât celereglementate prin Regulament, sunt organizate de centrele deperfecţionare în baza aprobării programelor analitice de către

103

Autoritatea competenţă.Pentru studenţii instituţiilor de învăţământ universitar

de marina civila, aflaţi în ultimii doi ani de studiu,cursurile obligatorii pentru obţinerea brevetului şiatestatului de ofiţer prevăzute în Anexa IV a prezentuluiRegulament, se desfăşoară ca parte a programului de pregătireuniversitara aprobat, adeverinţele de competenta urmând a fieliberate cu o valabilitate de 3 ani de la terminareastudiilor dar nu mai mult de patru ani de la eliberare decătre un centru de perfecţionare, în baza evaluăriicompetentei de către o comisie numită de A.N.R.

In vederea efectuării stagiului obligatoriu de practicala bordul navelor, absolvenţilor anului I ai instituţiilor deînvăţământ universitar de marină li se eliberează carnet demarinar pentru funcţia de student practicant, la cerereainstituţiei de învăţământ, valabilitatea acestuia fiind de 5ani pentru studenţii la studii de lunga durata şi de 3 anipentru studenţii la studii de scurta durata. Carnetul demarinar se eliberează numai persoanelor care:

1. îndeplinesc standardele privind starea de sănătate;2. au absolvit "Programul de pregătire de baza pentru

siguranţa maritima" impus prin regula VI/1 din Convenţia STCW,prezentat în

anexa IV §1.5 a Regulamentului, ca parte a programului depregătire universitara.

Modelul şi conţinutul atestatelor de confirmare abrevetelor / certificatelor de capacitate, a atestatelor derecunoaştere a unui brevet străin şi cel al certificatelor deconformitate, ce se emit personalului navigant maritim sestabilesc de A.N.R.

Metodele de verificare a competentei şi criteriile deevaluare a competentei pentru fiecare brevet / certificat decapacitate eliberat, vor fi efectuate cel puţin la nivelele destandard definite în partea A a Codului STCW şi vor fiaprobate de A.N.R. prin "Metodologia de organizare şidesfăşurare a examenelor de evaluare a competentei în vedereaeliberării brevetelor / certificatelor de capacitatepersonalului navigant maritim şi maritim-portuar".

Situaţiile particulare care nu sunt reglementate sesoluţionează de către A.N.R.

Direcţia Generala a Transporturilor Maritime, pe Dunăreşi Cai Navigabile şi Autoritatea Navală Română - A.N.R.Constanta urmăresc aplicarea şi respectarea prevederilorprezentului Regulament.

104

MODUL 7. INSTANŢELE MARITIME ŞI FLUVIALE

7.1. Efectuarea cercetărilor la bordul navelor

7.1.1. Norme speciale de procedura privind efectuareacercetărilor la bordul navelor

Luarea de masuri şi efectuarea de cercetări la bordulunei nave sub pavilionul unui stat străin, cu care statulroman a încheiat convenţii prin care se prevede înştiinţareaoficiului consular al statului al cărui pavilion îl poartanava, se fac în conformitate cu prevederile acestor convenţii.

Pentru faptele care nu au un caracter penal sau nuinteresează ordinea publica, căpitanii de port vor acordaasistenta comandanţilor de nave străine pentru luare de masurila bord numai la cererea scrisa a comandantului navei sau afuncţionarului consular al statului al cărui pavilion îlarborează nava.

Cercetarea la fata locului şi reconstituirea, efectuatepe nave sau în incinta porturilor de către instanţele dejudecata sau de alte organe de urmărire penala decât căpitaniide port, se fac numai în asistenta căpitanului portului sau areprezentantului său.

Infracţiunile prevăzute în art. 115 din CAP VI al Dnr.443/1972 se judeca în prima instanţa de tribunalul judeţeansau, după caz, de Tribunalul municipiului Bucureşti.

Infracţiunile prevăzute în art. 123 şi 124 din CAP VI alD nr.443/1972 se judeca în prima instanţa de Tribunalulmunicipiului Bucureşti.

7.1.2. Organe de cercetare penala - atribuţii, competente

Codul de procedură penală reglementează că cercetareapenală în domeniul siguranţei navigaţiei se efectuează decăpitanii porturilor ca organ special, pentru infracţiunilecontra siguranţei navigaţiei pe apă şi contra disciplinei şiordinii la bord, precum şi pentru infracţiunile de serviciusau în legătură cu serviciul, prevăzute în Codul penal,săvârşite de personalul navigant al marinei civile, dacă faptaa pus sau ar fi putut pune în pericol siguranţa navei sau anavigaţiei.

7.4. Infracţiuni şi contravenţii

105

7.4.1. Infracţiunea: definiţie, trăsăturile infracţiunii.Cauze care înlătura caracterul penal al faptei

A. DEFINIŢIE - în art. 17 din Codul penal este definităinfracţiunea ca fiind "fapta care prezintă pericol social,săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală".

De asemenea Codul penal mai defineşte în texte distincte,şi cele trei trăsături esenţiale ale infracţiunii care sunt:pericolul social - art. 18, vinovăţia -art. 19, prevederea înlegea penală - art. 141.

Fapta care prezintă pericol social este fapta prin carese periclitează ori se vatămă valorile sociale arătate în art.1 Cod penal şi pentru sancţionarea căreia este necesarăaplicarea unei pedepse. Numai activităţile omeneşti au aceastăînsuşire de a prezenta un pericol social.

In doctrina şi legislaţia penală, pericolul social estefolosit în două accepţiuni:

- pericolul social generic (abstract) - caracterizeazătoate faptele ce aparţin unui anumit tip particular deinfracţiune (omor, delapidare, viol, etc.) şi este apreciat delegiuitor ÎN ABSTRACTO, prin folosirea tuturor datelor ce-istau la dispoziţie în momentul incriminării sau atunci când sepune problema modificării legii penale.

- pericolul social concret - caracterizează o faptă(aparţinând unui anumit tip de infracţiune), efectiv săvârşităşi este evaluat IN CONCRETO de organele de urmărire penală şide instanţele de judecată, în raport cu unele elemente şi dateconcrete cum ar fi: urmarea survenită sau care ar fi pututsurveni, împrejurările comiterii acţiunii sau inacţiunii,scopul urmărit de făptuitor, etc.

Uneori deşi există pericol social, fapta nu constituieinfracţiune, deoarece, conform art. 18 Cod penal: "nuconstituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacăprin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate delege, şi prin conţinutul său concret, fiind în mod văditlipsită de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social alunei infracţiuni".

Prezintă o astfel de caracteristică, spre exemplu, unelefurturi mărunte din magazine, anumite fapte de neglijenţă înserviciu care au produs pagube reduse etc.

Tot art. 18 al. 2 Cod penal enumără şi criteriile de caretrebuie să se folosească organele judiciare atunci când suntpuse în situaţia de a evalua şi hotărî dacă fapta prezintă

106

pericol social sau nu.Potrivit art. 19 al. 1 Cod penal, vinovăţia există

"atunci când fapta care prezintă pericol social este săvârşităcu intenţie sau din culpă".

Vinovăţia implică, aşadar, acţiunea a doi factoriinerenţi vieţii psihice a persoanei: factorul intelectiv sauconştiinţa şi factorul volitiv sau voinţa.

- voinţa sau factorul volitiv - reprezintă un procespsihic de conducere conştientă a activităţii sub toateaspectele ei.

Pentru ca actul de conduită al unei persoane să-iaparţină, să-i fie imputabil, se cere să fie săvârşit cuvoinţă. în cazul în care fapta nu a fost voită de persoanacare a comis-o pentru că nu a acţionat liber, ci datorită uneienergii străine ce nu i-a putut rezista, acea faptă îi esteimputabilă numai fizic, nu şi psihic, ceea ce excludevinovăţia.

- conştiinţa sau factorul intelectiv - presupunefacultatea psihică prin care persoana înţelege semnificaţiafaptei şi urmările acesteia. în conştiinţă apare mai întâiideea de a săvârşi fapta şi apoi reprezentarea urmărilor sale.Tot aici se deliberează asupra săvârşirii faptei. Dupăterminarea procesului decizional, se trece de la manifestareade conştiinţă la manifestarea de voinţă şi care constă înconcentrarea energiei în vederea realizării actului deconduită.

a) Definiţia vinovăţiei - în doctrina penală s-a definitvinovăţia ca fiind: -"atitudinea psihică a făptuitorului înmomentul săvârşirii faptei cu privire la fapta săvârşită şi laurmările acesteia".

b) Formele vinovăţiei - în ştiinţa dreptului penal seface distincţie între două forme principale de vinovăţie:

1. Intenţia - atitudinea psihică a făptuitoruluirezultând din prevederea rezultatului faptei sale şi urmărirealui, ori prevederea rezultatului faptei sale, neurmărirea daracceptarea lui în caz că se produce. De aici rezultă căintenţia este de două feluri:

- directă dacă făptuitorului prevede rezultatul fapteisale şi îl urmăreşte.

- indirectă dacă făptuitorului prevede rezultatul fapteisale nu îl urmăreşte, dar îl acceptă dacă se produce.

2. Culpa - atitudinea psihică a făptuitorului careprevede rezultatului faptei sale dar nu-1 acceptă, considerândfără temei că nu se va produce, ori nu prevede rezultatului

107

faptei sale deşi putea şi trebuia să-1 prevadă. De aicirezultă că culpa este de două feluri:

- cu prevedere, când făptuitorului prevede rezultatulfaptei sale dar nu-1 acceptă, considerând fără temei că acestanu se va produce.

- fără prevedere, când făptuitorului nu prevederezultatul faptei sale deşi putea şi trebuia să-1 prevadă.

3. Pentru anumite infracţiuni se mai adaugă şi o formămixtă denumită intenţia depăşită (praeterintenţia).

Praeterintenţia este situaţia în care făptuitorulurmărind producerea unui anumit rezultat, săvârşeşte o faptăcu un rezultat mai grav, decât a intenţionat, rezultat cetrebuia şi putea fi prevăzut.

In Codul penal infracţiunea praeterintenţionată apare caformă agravantă a unei infracţiuni tip.

Orice infracţiune trebuie să fie prevăzută de legeapenală ca atare (art. 17 Cod penal).

O faptă este considerată a fi prevăzută de legea penală,atunci când o normă legală stabileşte în ce condiţii o anumităfaptă socialmente periculoasă şi săvârşită cu vinovăţie - estesusceptibilă de a fi caracterizată ca infracţiune şi prinmăsură a atrage răspunderea penală. Rezultă că o faptă esteprevăzută de legea penală atunci când incriminarea ei s-afăcut în Codul penal (partea specială) sau printr-o legepenală specială.

Această trăsătură a infracţiunii decurge din principiulfundamental al legalităţii în dreptul penal (art. 2 Codpenal).

B. Cauzele care înlătură caracterul penal al fapteiconstau din anumite situaţii, stări, împrejurări existente înmomentul săvârşirii faptei, care împiedică realizarea uneitrăsături esenţiale a infracţiunii şi prin aceasta excludcaracterul penal al faptei.

Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei înlăturăpe cale de consecinţă şi răspunderea penală, care nu poateavea alt temei decât săvârşirea unei infracţiuni (art. 17 al.2 Cod penal).

Inlăturarea caracterului penal al faptei prin lipsavinovăţiei are următoarele cauze: legitima apărare, starea denecesitate, constrângerea, cazul fortuit, iresponsabilitatea,beţia, minoritatea, şi eroarea.

Potrivit art. 44 Cod penal, "este în stare de legitimăapărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atacmaterial, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa. a

108

altuia sau împotriva unui interes obştesc, şi care pune înpericol grav persoana sau drepturile celui atacat oriinteresul obştesc.

Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care dincauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărăriproporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările încare s-a produs atacul".

Pentru a fi valabilă legitima apărare, ea trebuie săîndeplinească anumite condiţii cu privire la atac şi laapărare.

Este în stare de necesitate potrivit art. 45 al. 1 Codpenal şi nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legeapenală, pentru acela care săvârşeşte fapta pentru a salva dela un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel,viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sauun bun important al său ori al altuia sau un interes public.

Dacă persoana care, în momentul când a săvârşit fapta,şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decâtcele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu eraînlăturat, atunci ea nu poate spune că s-a aflat în stare denecesitate.

Pericolul care ameninţă valorile sociale ocrotite estegenerat de diferite întâmplări (inundaţii, cutremure, etc).

Constrângerea poate fi atât fizică cât şi morală.1. Constrângerea fizică.Potrivit art. 46 al. 1 Cod penal, nu constituie

infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită dincauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a pututrezista.

Există constrângere fizică, dacă o persoană a săvârşit ofaptă prevăzută de legea penală, sub presiunea unei forţe(energii) străine căreia nu-i poate rezista, fiind înimposibilitatea de a acţiona altfel.

Pentru existenţa constrângerii fizice se cer îndepliniteurmătoarele condiţii:

- să existe o constrângere fizică asupra unei persoane;- persoana constrânsă să săvârşească o faptă prevăzută de

legea penală;- persoana constrânsă să nu aibă posibilitatea de a

rezista acţiunii de constrângere.2. Constrângerea morală.Constrângerea morală constă în presiunea pe care o

persoană o exercită prin orice mijloace asupra psihiculuialtei persoane, determinând-o prin teama pe care i-o insuflă

109

să comită o faptă prevăzută de legea penală.Pentru existenţa constrângeri morale se cer îndeplinite

următoarele condiţii:- să existe o acţiune de constrângere, exercitată prin

ameninţarea cu un pericol grav, asupra psihicului uneipersoane;

- să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală;- pericolul cu care se ameninţă să nu poată fi înlăturat

în alt mod decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legeapenală, deci să fi reprezentat singura cale pentru evitareapericolului.

3. Efectul constrângerii.Fapta săvârşită datorită constrângerii fizice sau morale,

nu este infracţiune pentru că îi lipseşte trăsătura esenţialăa vinovăţiei, înlăturând atât răspunderea penală, cât şi ceacivilă.

Cazul fortuit este situaţia, starea, împrejurarea în careacţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pecare acea persoană nu 1-a conceput şi nici urmărit şi care sedatorează unei energii a cărei intervenţie nu a putut fiprevăzută.

Imprejurările fortuite îşi au sursa în:- fenomenele naturii (de exemplu, cutremurul);- tehnicizarea activităţii umane (de exemplu, explozia

unui cazan cu aburi);- conduita imprudentă a unei persoane;- starea maladivă a unei persoane (de exemplu,

epilepsia).Prin iresponsabilitate se înţelege starea de incapacitate

psiho-fiziologică a unei persoane care nu-şi poate da seama desemnificaţia socială a acţiunilor sale ori nu poate fi stăpânăpe ele.

Incapacitatea psihică poate fi permanentă ori trecătoare,congenitală sau survenită. Constatarea stării deiresponsabilitate o face medicul legist.

In conformitate cu art. 49 al. 1 Cod penal, "nuconstituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacăfăptuitorul. în momentul săvârşirii faptei, se găsea datorităunor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţiecompletă produsă de alcool sau alte substanţe".

Potrivit art. 49 al 2 Cod penal, "starea de beţievoluntară completă produsă de alcool sau de alte substanţe nuînlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupăcaz, o circumstanţă atenuantă sau agravantă".

110

In art. 50 Cod penal, se prevede că nu constituieinfracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de unminor, care la data comiteri acesteia nu îndeplinea condiţiilelegale pentru a răspunde penal.

Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspundepenal, iar minorul care are vârsta cuprinsă între 14 - 16 ani,răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cudiscernământ.

Prin eroare se înţelege reprezentarea greşită, de cătrecel care comite o faptă prevăzută de legea penală, arealităţii din momentul comiterii acesteia, reprezentaredeterminată de necunoaşterea ori cunoaşterea greşită a unordate ale realităţii.

In cazul erorii de fapt, făptuitorul are capacitateapsiho-fizică normală dar voinţa şi conştiinţa lui s-au formatpe date greşite ale realităţii săvârşind o faptă penală.

Pericolul social este înlăturat pentru anumite faptedeterminate prin legea care prevede atât fapta al căruipericol este înlăturat cât şi împrejurarea în care esteînlăturat pericolul social.

Pericolul social este înlăturat pentru anumite acteinerente desfăşurării unor activităţi permise de lege(lovirile sau vătămările în cazul practicării unor sporturi -box, operaţii chirurgicale).

Faptele comise din culpă, dacă legiuitorul le-aincriminat numai atunci când sunt săvârşite cu intenţie, suntconsiderate ca lipsite de pericol social.

Pericolul social este eliminat atunci când fapta penalăeste comisă fără vinovăţie.

3. Pericolului social concret al faptei prevăzută delegea penală.

Caracterul penal al faptei este înlăturat dacă faptaconcretă nu prezintă gradul de pericol necesar al uneiinfracţiuni.

în art. 181 Cod penal se prevede că "nu constituieinfracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prinatingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de legeşi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit deimportanţă, nu prezintă gradul de pericol social al uneiinfracţiuni".

Deşi în prevederile art. 181, fapta constituieinfracţiune, şi deci nu poate antrena pe cale de consecinţărăspunderea penală dar prezentând un oarecare grad de pericolsocial se impune sancţionarea acesteia cu o sancţiune

111

prevăzută la art. 91 Cod penal, aşa cum a fost modificat prinO.U.G. nr. 207/2000, care este specifică, formei de înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ,aşa cum am arătat mai sus.

Pentru ca fapta prevăzută de legea penală să nu prezintepericolul social al unei infracţiuni, ea trebuie săîndeplinească anumite condiţii, şi anume; potrivit art. 181 săfie o faptă lipsită în mod vădit de importanţă, pericolulsocial să fie minim.

Sunt unele fapte care nu pot prezenta un pericol minim,de exemplu omorul.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social -potrivit dispoziţiilor art. 181 al. 2 Cod penal - se ţineseama de: modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopulurmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost

comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi pututproduce, de persoana şi conduita făptuitorului.

4. Efecte juridice.Fapta lipsită de pericolul social concret caracteristic

infracţiunii nu are caracter penal şi deci nu atrage pe calede consecinţă răspunderea penală pentru această faptă.

Intrucât fapta prezintă totuşi un pericol social, ea vaatrage aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativprevăzută de legea penală.

7.4.2. Infracţiuni contra siguranţei navigaţiei pe apa,şi contra disciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentruinfracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, alteinfracţiuni prevăzute în Codul penal şi legi speciale -săvârşite de personalul navigant al marinei civile.

Infracţiunile sunt reglementate de CAP. VI rămas învigoare din Decretul nr. : 443/20.11.72 privind navigaţiacivila care a fost abrogat în partea prin noua lege care sereglementează navigaţia civila respectiv OG nr.42/1997.

Acestea sunt împărţite pe trei categorii de infracţiuni:I. Infracţiuni contra siguranţei navigaţiei pe apaÎI. Infracţiuni contra disciplinei şi ordinii la bord,

precum şi pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cuserviciul

III. Alte infracţiuni

I. Infracţiuni contra siguranţei navigaţiei pe apă

112

ART. 108Conducerea unei nave de către o persoana fără brevet sau

certificat de capacitate corespunzător se pedepseşte cuînchisoare de la 6 luni la 3 ani.

Cu aceeaşi pedeapsa se sancţionează fapta comandantuluicare încredinţează conducerea navei unei persoane fără brevetsau certificat de capacitate.

ART. 109Exercitarea atribuţiilor de serviciu în stare de

ebrietate de către personalul de bord care asigura directsiguranţa navigaţiei pe apa a navei se pedepseşte cuînchisoare de la 2 la 7 ani.

In sensul prezentului decret, o persoana se considera case afla în stare de ebrietate daca are în sânge o îmbibaţiealcoolică peste limita de 2%, sau chiar o îmbibaţie mai micădacă aceasta are drept consecinţă micşorări manifeste alefacultăţilor de echilibru ori de mişcare ale acelei persoane,constatate clinic sau prin orice alte mijloace de proba.

ART. 110Refuzul personalului prevăzut în art. 109 de a se supune

recoltării probelor biologice în vederea stabiliriialcoolemiei se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

ART. 111Părăsirea postului sau navei, fără aprobare, de către un

membru al echipajului ori de către pilot în timpul efectuăriiserviciului prevăzut în art. 83 şi 84, daca prin aceasta s-arfi putut întrerupe sau stânjeni navigaţia ori sa se pună înpericol siguranţa navei sau a încărcăturii, se pedepseşte cuînchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

ART. 112Fapta de a adormi în timpul serviciului de cart sau de

garda, daca prin aceasta s-ar fi putut întrerupe sau stânjeninavigaţia ori sa se pună în pericol siguranţa navei sau aîncărcăturii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1an.

ART. 113Paradirea navei de către comandant în caz de pericol,

înainte de a-şi fi exercitat până la capăt îndatoririle deserviciu pentru salvarea navei, se pedepseşte cu închisoare dela 1 an la 4 ani.

ART. 114Fapta comandantului unei nave de a nu-şi îndeplini

obligaţiile de asistenta şi salvare a navelor şi persoaneloraflate în pericol pe apa sau, în caz de abordaj, de a nu

113

comunica celeilalte nave, în măsura posibilităţilor datelenecesare identificării navei proprii, se pedepseşte cuînchisoare de la 1 an la 4 ani.

ART. 115Daca faptele prevăzute în art. 108, 109, 111. 112. 113 şi

114 au avut ca urmare un accident de navigaţie, constând înabordaj cu consecinţe materiale importante, avarierea grava aunei nave ori distrugerea sau degradarea importanta a unorbunuri de orice fel, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială aaverii.

Daca s-a produs scufundarea navei proprii sau a alteinave ori moartea sau vătămarea corporala grava a uneia sau maimultor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani,interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.

ART. 116Acţiunea penala pentru infracţiunile cuprinse în prezenta

secţiune, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 115, se puneîn mişcare la sesizarea conducătorului unitarii căreia îiaparţine nava sau a ANR.

II. Infracţiuni contra disciplinei şi ordinii la bord,precum şi pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cuserviciul

ART. 117Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle

de serviciu privind siguranţa navigaţiei şi a navei sepedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani daca fapta nuconstituie o infracţiune mai grava.

Daca fapta este săvârşită de comandantul navei pedeapsaeste de la 6 luni la 3 ani.

ART. 118Lovirea superiorului de către inferior se pedepseşte cu

închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.In cazul în care cel lovit se găseşte în exerciţiul

atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 6luni la 3 ani.

ART. 119Lovirea inferiorului de către superior se pedepseşte cu

închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.ART. 120Acţiunea penala pentru infracţiunile din prezenta

secţiune se pune în mişcare la sesizarea comandantului navei.

114

Când infracţiunile prevăzute în art. 117 şi 119 sunisăvârşite de comandant, acţiunea penala se pune în mişcare lasesizarea conducătorului unitarii căreia îi aparţine nava.

Pentru infracţiunile prevăzute în art. 118 şi 119acţiunea penala se pune în mişcare şi la plângerea prealabilaa persoanei vătămate.

III. Alte infracţiuni

ART. 121Arborarea fără drept pe o nava a pavilionului roman se

pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.ART. 122Neexecutarea de către pasageri a ordinului comandantului

navei în timpul unui sinistru naval se pedepseşte cuînchisoare de la o lună la 3 luni sau amendă.

ART. 123Stânjenirea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu ale

echipajului de conducere a unei nave, daca prin aceasta s-arpune în pericol siguranţa navei, sau preluarea fără drept acontrolului navei, direct sau indirect, se pedepseşte cuînchisoare de la 3 la 12 ani.

Daca fapta se săvârşeşte în scopul devierii navei de laitinerariul sau, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Când pentru săvârşirea faptelor prevăzute în alineateleprecedente a fost ucisa o persoana ori daca faptele au avut caurmare moartea uneia sau mai multe persoane ori alteconsecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la15 la 20 ani, interzicerea unor drepturi şi confiscareaparţială a averii.

Tentativa se pedepseşte.Se considera tentativa şi producerea sau procurarea

mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri învederea comiterii infracţiunii prevăzute în prezentul articol.

ART. 124Omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea infracţiunii

prevăzută în art. 123 se sancţionează în condiţiile şi cupedepsele prevăzute în art. 170 din Codul penal.

ART. 125In cazul când infracţiunea de sclavie prevăzuta în art.

190 din Codul penal, cea de piraterie prevăzuta în art. 212din Codul penal şi infracţiunea de trafic de stupefianteprevăzuta în art. 312 din Codul penal sunt săvârşite prinfolosirea navei, aceasta nava se confisca, daca proprietarul

115

ei a avut cunoştinţă de aceasta.Acestor infracţiuni specifice navigaţiei civile se adăugă

şi infracţiunile reglementate de Codul Penal în cazulsăvârşirii unor fapte penale dar şi alte infracţiunireglementate în legi speciale cum ar fi cele din domeniulprotecţiei mediului, vamal, regimului armelor şi muniţiei,traficului de stupefiante, trecerea frontierei de stat, etc.

7.4.3. Contravenţii: definite, regimul juridic.Stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în domeniul marineicivile. Reglementari.

ORDONANŢĂ nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridical contravenţiilor defineşte în art. 1 contravenţie - Legeacontravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotiteprin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cuvinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prinhotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre aconsiliului local sau a consiliului judeţean.

Prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului se pot stabilişi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.

Sancţiunile contravenţionale sunt principale şicomplementare.

Sancţiunile contravenţionale principale sunt:a) avertismentul;b) amenda contravenţională;c) obligarea contravenientului la prestarea unei

activităţi în folosul comunităţii;d) închisoarea contravenţională, dacă nu există

consimţământul contravenientului pentru aplicarea sancţiuniiprevăzute la lit. c).

Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau

rezultate din contravenţii;b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului,

acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;c) închiderea unităţii;d) blocarea contului bancar;e) suspendarea activităţii agentului economic;f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite

operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporarsau definitiv;

g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului înstarea iniţială.

116

Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuniprincipale sau complementare cum este în cazul HG nr. 441 din21 iunie 1995 pentru stabilirea şi sancţionareacontravenţiilor la normele privind transporturile pe apelenaţionale navigabile şi in porturi unde în funcţie degravitatea faptelor, ANR poate proceda, la propunereaorganelor constatatoare, la suspendarea brevetelor sau acertificatelor de capacitate.

Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cugradul de pericol social al faptei săvârşite. Sancţiunilecomplementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitateafaptei şi pot fi cumulate.

Avertismentul, amenda contravenţională şi obligarea laprestarea unei activităţi în folosul comunităţii se pot aplicaoricărui contravenient persoană fizică ori juridică.

Sancţiunea închisorii contravenţionale se poate aplicanumai persoanelor fizice.

Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă acontravenientului asupra pericolului social al fapteisăvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiilelegale.

Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este degravitate redusă.

Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actulnormativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nuprevede această sancţiune.

Amenda contravenţională are caracter administrativ.Pentru contravenţiile stabilite prin hotărâri ale

Guvernului se pot prevedea amenzi între 500.000 lei şi100.000.000 lei.

Inchisoarea contravenţională şi obligarea la prestareaunei activităţi în folosul comunităţii pot fi stabilite numaiprin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşi 6 luni,respectiv 300 de ore.

Sancţiunile prevăzute se stabilesc întotdeauna alternativcu amenda.

Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţiisancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.

Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşiproces-verbal sancţiunile contravenţionale se cumulează fără aputea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentrucontravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul generalstabilit în lege pentru închisoarea contravenţională oriobligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

117

In cazul în care la săvârşirea unei contravenţii auparticipat mai multe persoane, sancţiunea se va aplicafiecăreia separat.

Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat încazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângeriifizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţieiinvoluntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii,dacă are legătură cu fapta săvârşită.

Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este consideratăcontravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fostsăvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului actnormativ.

Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este maiuşoară se va aplica aceasta. în cazul în care noul actnormativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşităanterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actuluinormativ în vigoare la data săvârşirii acesteia.

Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrieîn termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

In cazul contravenţiilor continue termenul curge de ladala constatării faptei. Contravenţia este continuă însituaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.

Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale seprescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nua fost comunicat contravenientului în termen de o lună de ladata aplicării sancţiunii.

Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale seprescrie în termen de 2 ani de la data aplicării.

Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale seprescrie în termen de un an de la data rămânerii irevocabile ahotărârii judecătoreşti, dacă contravenientul nu a optatpentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiatde persoanele anume prevăzute în actul normativ carestabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în modgeneric agenţi constatatori.

Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor la normeleprivind transporturile pe apele naţionale navigabile şi înporturi sunt de competenţa inspectorilor de navigaţie dincadrul Autorităţii Navale Romane şi al organelor căpităniilorde port.

In momentul încheierii procesului-verbal agentulconstatator este obligat să aducă la cunoştinţăcontravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la

118

conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnatedistinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", subsancţiunea nulităţii procesului-verbal.

Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitateaagentului constatator, numele şi prenumele contravenientului,iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediuluiacesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia saua semnăturii agentului constatator atrage nulitateaprocesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.

Contravenientul este obligat să prezinte agentuluiconstatator, la cerere, actul de identitate ori documente. încaz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentulconstatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie,jandarmi sau gardieni publici.

Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentulconstatator şi de contravenient. în cazul în carecontravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate săsemneze, agentul constatator va face menţiune despre acesteîmprejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin unmartor. în acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datelepersonale din actul de identitate al martorului şi semnăturaacestuia.

Nu poate avea calitatea de martor un alt agentconstatator.

In lipsa unui martor agentul constatator va precizamotivele care au condus la încheierea procesului-verbal înacest mod.

Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţiiconstatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, seîncheie un singur proces-verbal.

Pentru aceeaşi faptă nu se pot aplica două sau mai multesancţiuni principale, repetate.

Procesul-verbal se înmânează sau, după caz, se comunica,în copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţiivătămate şi proprietarului bunurilor confiscate.

Comunicarea se face de către organul care a aplicatsancţiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicăriiacesteia.

In situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cuamendă, precum şi dacă a fost obligat la despăgubiri, o datăcu procesul-verbal acestuia i se va comunica şi înştiinţareade plată. în înştiinţarea de plată se va face menţiunea cuprivire la obligativitatea achitării amenzii şi, după caz, adespăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz

119

contrar urmând să se procedeze la executarea silită.Contravenientul va semna de primire.In cazul în care contravenientul nu este prezent sau,

deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicareaacestuia, precum şi a înştiinţării de plată se face de cătreagentul constatator în termen de cel mult o lună de la dataîncheierii.

Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de platăde face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare ladomiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea deafişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de celpuţin un martor.

Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de celmult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbaloumătatedin minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentulconstatator făcând menţiune despre această posibilitate înprocesul-verbal.

Plata amenzii se face la Casa de Economii şiConsemnaţiuni sau la trezoreria finanţelor publice, iar ocopie de pe chitanţă se predă de către contravenient agentuluiconstatator sau se trimite prin poştă organului din careacesta face parte.

In cazul în care contravenientul a achitat jumătate dinminimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru faptasăvârşită orice urmărire încetează.

Căile de atac împotriva proccsului-verbal de constatare acontravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate faceplângere în termen de 75 zile de la data înmânării saucomunicării acestuia.

Partea vătămată poate face plângere numai în ceea cepriveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurileconfiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea cepriveşte măsura confiscării.

Plângerea însoţită de copia de pe procesul-verbal deconstatare a contravenţiei se depune la organul din care faceparte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primeascăşi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.

Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndatăjudecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşităcontravenţia.

Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelorsuspendă executarea numai în ceea ce priveşte despăgubireasau, după caz, măsura confiscării.

Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat

120

plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile dela comunicare. Motivarea recursului nu este obligatorie.Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei.Recursul suspendă executarea hotărârii.

In cazul în care, prin săvârşirea contravenţiei prevăzutede HG nr. 441 din 21 iunie 1995 pentru stabilirea şisancţionarea contravenţiilor la normele privind transporturilepe apele naţionale navigabile şi în porturi, unele bunuri suntdistruse total sau parţial, agenţii care constată contravenţiavor menţiona proporţia distrugerii. Cuantumul despăgubirilordatorate se va stabili o dată cu aplicarea amenzii sau, dupăcaz, prin efectuarea expertizei, pe baza preţurilor în vigoarela data săvârşirii contravenţiei.

Despăgubirile astfel determinate se încasează de cătrecei ale căror bunuri au fost distruse parţial sau total caurmare a săvârşirii contravenţiei şi se utilizează pentruacoperirea pagubelor cauzate prin săvârşirea faptelorcontravenţionale.

Sancţiunile prevăzute în prezenta în HG nr. 441 din 21iunie 1995 se aplică numai persoanelor fizice care au săvârşitcontravenţia.

Amenzile aplicate persoanelor fizice străine se plătescîn valută convertibilă, prin transformarea amenzilor din leiîn valută la cursul de schimb oficial din momentul săvârşiriicontravenţiei.

Alte acte normative care prevăd sancţiunicontravenţionale care se aplica personalului navigant sunt şicele din domeniul vamal, cele cu privire la regimul juridic almarii teritoriale, al frontierei de stat, etc.

121

MODUL 8. SIGURANŢA NAVIGAŢIEI

8.1. Supravegherea şi controlul navigaţiei civile înporturile şi în apele naţionale navigabile ale României

Conform prevederilor OG nr. 42 din 28.08.1997 privindtransporturile na\>ale regulile de navigaţie în mareateritoriala, în apele interioare şi în porturile romaneşti sestabilesc de Ministerul Transporturilor în conformitate cureglementările naţionale şi cu acordurile şi convenţiileinternaţionale la care România este parte.

Inspecţia şi supravegherea desfăşurării în siguranţa anavigaţiei în apele naţionale navigabile precum şi inspecţiaşi supravegherea desfăşurării în siguranţa a navigaţiei înapele naţionale navigabile se efectuează de către AutoritateaNavala Română prin Căpităniile de port.

Pentru exercitarea activităţii de supraveghere şi controla ordinii navigaţiei, căpităniile de port au dreptul devizita, la orice ora din zi sau din noapte, la bordul oricăreinave, indiferent de pavilion, aflata în porturi şi în afaraacestora, în limitele apelor naţionale.

Căpităniile de port vor interzice libera navigaţie înapele naţionale, precum şi operaţiunile de încărcare -descărcare şi transbord sau legătura cu uscatul navelor carenu au acte de bord sau nu îndeplinesc condiţiile prevăzute înacestea, precum şi navelor care nu au obţinut permisul deacostare şi autorizare de libera practica în port dat deorganele sanitare după vizitarea navei.

Căpităniile de port primesc reclamaţiile referitoare laîncălcări ale regimului navigaţiei care au avut loc pe nave,în porturi, pe ţărm, rapoarte privind sinistrele, abordajeleşi orice avarie şi efectuează cercetări, administrând probe şiîncuviinţând expertize, în limitele competentei lor.

De asemenea, căpităniile de port primesc reclamaţiile şiplângerile referitoare la abateri în legătura cu navigaţia saucare au avut loc pe nave în porturi, pe coaste şi pe maluri,fac cercetări în limita competentei lor şi, în caz devinovăţie, procedează potrivit legii.

Căpităniile de port pot proceda şi din oficiu lacercetarea accidentelor de navigaţie şi la alte cercetări lacare au calitatea de a se sesiza din oficiu.

Atunci când o nava s-a pierdut sau a fost abandonata deechipaj ori numai de comandant în urma unui naufragiu sau a

122

unui sinistru, căpitănia portului procedează neîntârziat lacercetarea cauzelor şi împrejurărilor în care acesta s-aprodus şi ia masurile necesare pentru conservarea probelormateriale în vederea continuării cercetărilor şi a stabiliriirăspunderilor.

Căpitănia portului face cercetări chiar daca sinistrulpriveşte o nava sub pavilion străin.

8.1.2. Apele naţionale navigabile. Definiţie

Apele naţionale navigabile ale României sunt formate dinmarea teritoriala şi apele interioare navigabile.

Regimul şi întinderea marii teritoriale se stabilesc prinlege.(vezi Legea 17/1990 privind regimul juridic al apelormaritime interioare, al marii teritoriale şi al zonei contiguea României)

Constituie ape interioare navigabile ale României:a) fluviile, râurile, canalele şi lacurile situate în

interiorul teritoriului României, pe porţiunile navigabile;b) apele navigabile de frontiera, de la malul romanesc

pana la linia de frontiera;c) apele maritime considerate, potrivit legii, ape

interioare. Ministerul Transporturilor, cu avizul MinisteruluiApelor, Pădurilor şi

Protecţiei Mediului, al Ministerului Agriculturii şiAlimentaţiei, al Ministerului Industriei şi Comerţului şi alDepartamentului pentru Administraţie Publica Locala,stabileşte nominal şi pe porţiuni apele navigabile aleRomâniei. Pentru apele de frontiera se va tine seama şi deacordurile bilaterale privind regimul frontierei de stat.

8.1.3. Zona maritima, fluviala şi a altor cai navigabile- definiţie

Constituie zona maritima, fluviala sau a altor cainavigabile fâşia de teren situata în lungul ţărmului mariiteritoriale sau ai apelor interioare navigabile, pe o lăţimede 30 de metri.

In cazuri justificate, Ministerul Transporturilor poatemari lăţimea zonei maritime, fluviale sau a altor cainavigabile, cu avizul celorlalte organe centrale aleadministraţiei de stat interesate.

In porturi, zona maritima, fluviala sau a altor cai denavigaţie coincide cu incinta portuara.

123

Regimul zonei maritime fluviale şi al altor cainavigabile

In zona maritima, fluviala sau a altor cai navigabile,lucrările şi orice alte instalaţii şi amenajări care ar puteaîmpiedică circulaţia ar ascunde amenajările făcute îninteresul navigaţiei, pe terenuri, maluri sau în porturi, oriar împiedica folosirea normala a acestor amenajări, se potexecuta numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor şi,după caz, şi a Ministerului Apărării Naţionale.

Categoriile de lucrări vor fi stabilite de MinisterulTransporturilor.

Ministerul Transporturilor poate dispune, în zonamaritima, fluviala sau a altor cai navigabile, instalarea desemne, balize şi alte semnale de navigaţie, de zi şi denoapte, pe toata întinderea malurilor şi a apelor, în punctelepe care le va socoti necesare pentru siguranţa navigaţiei. înacest scop, se vor putea efectua, potrivit dispoziţiilorlegale, defrişările necesare menţinerii vizibilităţii semnelorşi mijloacelor de semnalizare, iar materialul rezultat dindefrişare va fi depozitat la dispoziţia organelor silvice.

Cheltuielile de instalare şi întreţinere vor fi suportatede organele însărcinate cu întreţinerea cailor navigabile, alacurilor şi a porturilor.

Instalarea în afara zonei maritime, fluviale sau a altorcai navigabile a semnelor, balizelor şi a celorlalte semnalede navigaţie prevăzute în alin. 1 se va face cu acorduldeţinătorului de teren.

Lucrările în albia apelor navigabile, inclusiv dragajele,extracţiile de produse de balastiera şi altele asemenea se potexecuta numai cu autorizarea Ministerului Transporturilor.

Instalarea ori construirea de poduri sau instalarea deconducte ori cabluri peste sau sub apele navigabile se va faceîn condiţiile legii şi cu autorizarea MinisteruluiTransporturilor. Beneficiarii acestor instalaţii şiconstrucţii sunt obligaţi a le marca potrivit regulilorprivind semnalizarea în navigaţie.

8.1.4. Reglementarea operaţiunilor care se efectueazănumai cu nave sub pavilion român

Operaţiuni care se efectuează numai cu nave sub pavilionroman (mijloace navale şi de uscat) în porturile, în mareateritoriala şi în apele interioare ale României, privindnavele sub orice pavilion:

124

a) remorcajul şi manevrele în porturi, rade şi bazine;b) remorcajul de la un port romanesc la alt port

romanesc, afara numai daca prin convenţii internaţionale lacare statul roman este parte, se prevede altfel;

c) serviciul de pilotaj;d) transportul de mărfuri, posta şi pasageri efectuat

prin îmbarcare de pe teritoriul statului roman cu destinaţiacătre un alt punct al aceluiaşi teritoriu (cabotaj);

e) asistenta şi salvarea în apele naţionale a navelor,aeronavelor, hidroavioanelor şi a încărcăturii acestora;

f) scoaterea navelor, epavelor şi a încărcăturiloracestora;

g) pescuitul;h) serviciile de interes local pentru desfăşurarea

activităţii organeloradministraţiei de stat în porturi, în apele naţionale şi

alte asemenea; i) construcţii hidrotehnice; j) explorarea şiexploatarea marii sau a fundului marii, conform

dispoziţiilor legale.Remorcherele, şlepurile şi tancurile fluviale sau de

bunkerare autopropulsate sub pavilion străin pot face manevrela ieşirea şi la plecarea din port sau radă cu navele pe carele-au remorcat. Aceste nave aflate în cursă în porturileromaneşti pot efectua remorcarea şi manevra şi a altor naveale societăţilor cărora le aparţin, chiar daca aceste nave nupleacă remorcate de acestea.

Ministerul Transporturilor poate autoriza ca operaţiunileprevăzute la lit. b), d), e), f) şi i) sa se efectueze şi denave sub pavilion străin.

8.1.5. Regimul operaţiunilor de navigaţie în porturi şiîn apele naţionale

Navele de orice categorie, indiferent de pavilion,intrând în apele sau porturile romaneşti, sunt obligate sarespecte dispoziţiile privind intrarea şi navigaţia în apelenaţionale, staţionarea, operarea şi plecarea din porturi,prevăzute de dispoziţiile legilor şi ale reglementarilorromaneşti.

Navele, indiferent de pavilion, pot acosta sau ancora laţărm în afara limitelor porturilor, numai în locurile fixateîn acest scop, organizate sau marcate prin semnale, cuexcepţia cazurilor de forţa majora având drept consecinţaimposibilitatea continuării navigaţiei.

125

Cazurile de forţa majora invocate de comandantul navei severifica şi se atesta de căpitănia portului în zona căreia s-aprodus evenimentul sau de aceea a portului de destinaţie.

Locurile de acostare şi ancorare în afara limitelorporturilor aflate în apele de frontiera sau în mareateritoriala se vor stabili de organele MinisteruluiTransporturilor, cu acordul organelor de grăniceri.

In cazurile de forţa majora, comandantul navei esteobligat sa anunţe imediat şi primul post de grăniceri sau depolitie.

Daca nava este autorizata să facă operaţiuni în puncteizolate, în afara limitelor portului şi unde nu se afla organeale căpităniei de port se vor îndeplini formalităţile desosire cerute de reglementările în vigoare, ca şi când aceastaar fi intrat în port.

Condiţiile în care vor fi îndeplinite aceste formalităţivor fi stabilite de Ministerul Transporturilor.

Când, în caz de forţa majora, încărcătura este descărcatăde pe nava, în totalitate sau în parte, pe ţărm, în afaraporturilor, se vor anunţa de îndată, prin orice mijloace,căpitănia portului cea mai apropiata şi primul post degrăniceri sau de politie.

Navele care operează în afara limitelor porturilor nu potfi legate mai mult de doua în aceeaşi dana.

8.1.6. Implementarea standardelor internaţionale pentrusiguranţa navelor, prevenirea poluării şi asigurareacondiţiilor de muncă şi viaţă la bordul navelor maritime(Controlul statului portului - PSC/Controlul statului depavilion - FSC)

Obiectul PSC este reglementat de OG nr. 38 din 30ianuarie 2000 privind implementarea standardelorinternaţionale pentru siguranţa navelor, prevenirea poluăriişi asigurarea condiţiilor de muncă şi viaţă la bordul navelormaritime care utilizează porturile româneşti sau carenavighează în apele naţionale şi constituie:

a) implementarea standardelor internaţionale pentrusiguranţa navelor, prevenirea poluării şi asigurareacondiţiilor de muncă şi viaţă la bordul navelor maritime careutilizează porturile româneşti sau care navighează în apelenaţionale, în scopul reducerii cazurilor de operare înporturile şi în apele naţionale ale României a navelormaritime sub-standard;

126

b) instituirea controlului navelor maritime sub pavilionstrăin, denumit controlul statului portului - PSC, înconformitate cu reglementările europene şi internaţionaleprivind procedurile armonizate de inspecţie şi reţinere anavelor.

Prevederile se aplică oricărei nave, inclusiv echipajuluiacesteia, care: a) face escală într-un port românesc sau la oinstalaţie off-shore aflată în apele teritoriale româneşti;sau

b) ancorează într-un port românesc sau la o astfel deinstalaţie off-shore.

In cazul navelor cu un tonaj brut mai mic de 500,autoritatea competentă va aplica acele cerinţe aleconvenţiilor care sunt aplicabile şi, în măsura în care unadintre convenţii nu este aplicabilă, va lua toate măsurilenecesare pentru a asigura că respectiva navă nu pune înpericol siguranţa, sănătatea sau mediul.

La efectuarea inspecţiei unei nave care arboreazăpavilionul unui stat care nu este membru al uneia dintreconvenţii, autoritatea competentă trebuie să se asigure cătratamentul aplicat unei astfel de nave şi echipamentului săunu este mai favorabil decât cel aplicat unei nave carearborează pavilionul unui stat membru la acea convenţie.

Navele de pescuit, navele de război, navele auxiliare,navele construite din lemn şi cele de o construcţie primitivă,navele guvernamentale exploatate în scopuri necomerciale,precum şi navele de agrement care nu sunt angajate în comerţnu fac obiectul prevederilor acestei ordonanţe.

Activitatea de control al statului portului - PSCconstituie serviciu public administrativ şi se organizează încadrul structurii organizatorice a ANR. Inspecţiile şiinspecţiile detaliate la nave sunt efectuate de inspectoriPSC.

Inspecţiile la nave vor fi efectuate ca urmare a:a) iniţiativei autorităţii competente;b) cererii sau informaţiei asupra navei, furnizată de un

alt stat parte la una dintre convenţii; sauc) informaţiei asupra navei, furnizată de un membru al

echipajului, de un organism profesional, o asociaţie, unsindicat sau de orice altă entitate care are interese în ceeace priveşte siguranţa navei, a echipajului şi a pasagerilorsăi sau protecţia mediului marin.

Inspectorii PSC vor efectua inspecţii care vor constaîntr-o vizită la bordul navei în vederea verificării

127

validităţii certificatelor şi a altor documente care trebuiesă existe la bordul navei, în conformitate cu prevederileconvenţiilor, a stării navei, a echipamentului şi echipajuluisău, precum şi a condiţiilor de viaţă şi de muncă aleechipajului.

Dacă certificatele şi documentele sunt valabile şiinspectorul PSC este satisfăcut de starea generală a navei,inclusiv de cea a compartimentului maşinilor şi de condiţiilede cazare şi de igienă ale echipajului şi pasagerilor,inspecţia se va limita la deficienţele raportate sauobservate, în cazul existenţei acestora.

Atunci când inspectorul PSC are motive întemeiate de acrede, în baza observaţiilor făcute la bord, că starea navei,a echipamentului sau a echipajului acesteia nu îndeplineşte înmod substanţial cerinţele unei convenţii, va fi efectuată oinspecţie detaliată.

Motive întemeiate există atunci când inspectorul PSCdescoperă probe care, în baza judecăţii sale profesionale,justifică o inspecţie detaliată a navei, a echipamentului saua echipajului acesteia.

La terminarea inspecţiei sau a inspecţiei detaliateinspectorul PSC trebuie să transmită comandantului navei undocument care va conţine rezultatele inspecţiei şi detaliiasupra oricăror decizii luate de inspectorul PSC, precum şiorice acţiuni de remediere care trebuie luate de comandantul,proprietarul sau de operatorul navei.

In cazul existenţei unor deficienţe care necesităreţinerea navei, documentul care se transmite comandantuluinavei, va include menţiunea că măsura reţinerii navei va fipublicată.

Autoritatea competentă trebuie să se asigure că toatedeficienţele confirmate sau descoperite în timpul inspecţieisunt remediate în conformitate cu prevederile convenţiilor.

In cazul unor deficienţe care pun în pericol, în modobiectiv, siguranţa, sănătatea sau mediul, autoritateacompetentă, prin ordin scris, va lua măsura reţinerii naveisau a stopării operaţiunilor în cursul cărora au fostdescoperite deficienţele. Ordinul de reţinere a navei sau destopare a operaţiunilor va fi comunicat imediat comandantuluinavei şi reprezentantului proprietarului sau operatoruluinavei în România. Acest ordin va fi retras numai atunci cândpericolul este înlăturat sau atunci când autoritateacompetentă hotărăşte că nava poate pleca sau că operaţiunilepot fi terminate fără nici un risc pentru siguranţa şi

128

sănătatea pasagerilor sau a echipajului, fără a prezenta unpericol pentru alte nave sau un pericol de poluare a mediuluimarin.

In circumstanţe excepţionale, atunci când starea generalăa unei nave este în mod evident sub-standard, autoritateacompetentă poate suspenda inspecţia acesteia până cândcomandantul, proprietarul sau operatorul navei orireprezentanţii acestora au luat măsurile necesare în vederearespectării prevederilor corespunzătoare ale convenţiilor.

In cazul în care autoritatea competentă a luat măsurareţinerii navei, aceasta va informa imediat, în scris,administraţia statului pavilionului şi consulul sau, înabsenţa acestuia, următorul reprezentant diplomatic alstatului pavilionului despre toate circumstanţele în care afost emis ordinul de reţinere a navei. Acolo unde este necesarva fi informată şi organizaţia recunoscută responsabilă deeliberarea certificatelor navei.

In exercitarea controlului statului portului - PSC,autoritatea competentă va face tot posibilul pentru a evitareţinerea sau întârzierea nejustificată a unei nave. Dacă onavă este reţinută sau întârziată în mod nejustificat,proprietarul sau operatorul acesteia are dreptul ladespăgubire pentru orice pierdere sau prejudiciu suferit. întoate aceste cazuri proba reţinerii sau întârzieriinejustificate a navei este în sarcina reclamantului.

In cazul în care comandantul, proprietarul sau agentulunei nave notifică autorităţii competente, înainte sau imediatdupă intrarea navei în port, orice deficienţe ale navei sauale echipamentului său, a căror remediere urmează a fi făcutăînainte de plecarea navei din port, reţinerea acesteia va fihotărâtă numai dacă deficienţele care o justifică au fostdescoperite după ce comandantul a anunţat că nava estepregătită pentru inspecţie. Aceeaşi procedură va fi aplicatăatunci când autoritatea competentă primeşte notificarea cănava este programată în vederea efectuării inspecţiilor declasă sau a celor conforme prevederilor legislaţiei statuluipavilionului.

Proprietarul sau operatorul unei nave ori reprezentanţiiacestora în România au dreptul de a contesta ordinul dereţinere a navei dat de autoritatea competentă. Contestaţia nudetermină suspendarea măsurii de reţinere.

Contestarea ordinului de reţinere se face în conformitatecu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990,cu modificările şi completările ulterioare.

129

Autoritatea competentă va informa, o dată cu emitereaordinului de reţinere a navei, comandantul navei reţinute înlegătură cu dreptul de a face contestaţie.

Atunci când deficienţele nu pot fi remediate în portul încare se exercită controlul statului portului - PSC,autoritatea competentă poate permite navei respective să plecespre cel mai apropiat şantier de reparaţii disponibil, numaidacă sunt respectate condiţiile specifice determinate deacesta în vederea asigurării plecării navei într-o stare carenu prezintă nici un risc pentru siguranţa şi sănătateapasagerilor şi a echipajului şi nici un pericol pentru altenave sau nici un pericol de poluare a mediului marin.

Atunci când portul spre care se îndreaptă nava în vederearemedierii deficienţelor se află într-un alt stat, autoritateacompetentă va informa în scris autoritatea competentă a aceluistat, părţile şi orice altă autoritate implicată, cu privirela starea navei, în scopul asigurării tuturor condiţiilorpentru plecarea acesteia.

In cazul existenţei unui acord internaţional privindcontrolul statului portului - PSC, la care România este parte,autoritatea competentă va lua măsuri pentru a asigura cănavelor care pleacă:

a) fără să se fi conformat condiţiilor determinate deautoritatea competentă a unuia dintre statele membre aleacestui acord; sau

b) care refuză să se conformeze cerinţelor aplicabile aleconvenţiilor, neîndreptându-se spre şantierul de reparaţiiindicat, li se va refuza accesul în toate porturile româneştipână când proprietarul sau operatorul nu va furnizaautorităţii competente proba îndeplinirii în totalitate acerinţelor aplicabile ale convenţiilor. în aceste circumstanţeautoritatea competentă va informa imediat toate autorităţilecompetente ale celorlalte state membre ale acordului.

In cazuri de forţă majoră accesul navelor poate fi permisîn scopul reducerii pericolului pentru viaţa omenească sau ariscului de poluare. Autoritatea competentă va efectua în modobligatoriu inspecţia acestor nave.

Fiecare inspector PSC va deţine, în timpul exercităriiatribuţiilor sale, o legitimaţie specială, eliberată deMinisterul Transporturilor, care atestă autorizareainspectorului PSC de a efectua inspecţii în cadrul controluluistatului portului - PSC.

Piloţii angajaţi în vederea intrării, ieşirii sauefectuării de manevre în port şi administraţiei portului vor

130

informa imediat autoritatea competentă despre orice deficienţeconstatate în timpul desfăşurării activităţilor specifice,care ar pune în pericol siguranţa navigaţiei sau ar reprezentaun pericol de poluare a mediului marin.

Autoritatea competentă va informa Organizaţia MaritimăInternaţională, respectiv Biroul Internaţional al Muncii,despre reţinerile navelor şi despre toate circumstanţele încare au fost luate măsurile de reţinere, în conformitate cucerinţele specifice ale fiecărei convenţii.

Contravaloarea prestaţiilor legate de efectuareainspecţiilor pentru anularea măsurii de reţinere a navei va fisuportată de proprietarul sau de operatorul navei ori dereprezentantul acestuia în portul în care s-a făcut inspecţiaşi se va face venit al autorităţii competente.

Reţinerea navei nu va înceta decât în urma efectuării întotalitate a plăţii sau în schimbul unei garanţii suficientede rambursare a contravalorii prestaţiilor .

8.1.9. Pilotajul. Regimul juridic al pilotajului înRomânia. Contractul de pilotaj, definiţie, obligaţiilepărţilor. Răspunderea pilotului. Servicii excepţionaleexecutate de pilot

Căile navigabile, porturile, radele şi bazinele portuareîn care pilotajul este obligatoriu se stabilesc de MinisterulTransporturilor.

Prin activitatea de pilotaj se înţelege:a) pilotajul navelor la intrarea şi la ieşirea din

porturi, la manevrare de la o dană la alta se înţelegepilotajul navelor maritime la intrarea, respectiv ieşirea dinşi în mare în porturile maritime, şi la intrarea, respectivieşirea navelor maritime sau fluviale din şi în caleanavigabilă, precum şi la manevra navelor maritime sau fluvialede la o dană la alta, în interiorul aceluiaşi port;

b) pilotajul navelor pe căile şi canalele navigabile deacces spre porturile fluviale se înţelege pilotajul navelor laintrarea, respectiv ieşirea din şi în mare pe o cale sau uncanal navigabil, spre sau dinspre un port fluvial sau pe ocale sau un canal navigabil între două porturi fluviale;

In apele navigabile pentru care regimul de pilotare anavelor este reglementat prin convenţii bilaterale saumultilaterale intervenite Intre tarile riverane interesate, lacare România este parte, zonele de pilotaj obligatorii suntcele fixate în baza acestor convenţii.

131

Piloţii fac parte din personalul navigant.Pilotul asista pe comandantul navei şi este obligat sa

furnizeze acestuia informaţiile complete şi corecte pentruefectuarea în siguranţa a manevrei.

Comandantul este obligat sa pună la dispoziţia pilotuluidate necesare asupra caracteristicilor de manevra a navei.

Pe timpul cat este la bord, pilotul nu înlocuieşte pecomandant la comanda navei, acesta continuând sa fierăspunzător de manevra navei sale şi de orice daune rezultatedin operaţiunile de manevra.

Pilotul nu poate părăsi nava decât după ce a fostînlocuit sau nava a fost ancorata ori legata la locul destinatiar la plecarea din port pana ce nava nu a ieşit din zona depilotaj.

In timpul serviciului la bordul navei pe care a fostînsărcinat sa o piloteze, pilotul are drept la hrana, precumşi la cazare, daca este cazul, în aceleaşi condiţii ca şiofiţerii de ia bord.

Pilotul care efectuează operaţiunile prevăzute înprezenta secţiune nu face parte din echipajul navei pilotate.

Modul de recrutare, şcolarizare şi brevetare a piloţilor,precum şi efectuarea serviciului de pilotaj se stabilesc deMinisterul Transporturilor.

Pentru zonele speciale din apele navigabile, supusereglementarilor unor convenţii încheiate intre statul roman şistatele riverane interesate, condiţiile se stabilesc potrivitacestor convenţii.

Pentru serviciile de pilotaj se percep tarife stabilitepotrivit dispoziţiilor legale.

Sunt scutite de plata taxelor de pilotaj:a) navele militare romane şi străine;b) navele întrebuinţate la un serviciu public, de

întreţinere sau pentru controlul şi supravegherea navigaţiei,precum şi cele întrebuinţate în cazuri de pericol şiinundaţii;

c) navele-şcoala. spital şi de sport.Piloţii fluviali care prestează serviciul permanent la

bordul navelor fluviale fac parte din echipajul navei şi li seaplica prevederile legale referitoare la echipaj.

Ministerul Transporturilor stabileşte zonele de pilotajobligatoriu. Aceasta activitate poate fi concesionata la unasau maximum două societăţi - persoane juridice. Condiţiile deconcesionare se stabilesc prin caiet de sarcini emis deadministratorul zonei.

132

Activitatea de pilotaj poate fi efectuata numai depersoane juridice sau fizice autorizate de MinisterulTransporturilor.

FUNCŢIONAREA PILOTAJULUI ÎN RADA ŞI PORTUL CONSTANŢAPilotarea navelor în portul Constanţa este obligatorie.Pilotarea navelor se efectuează numai de către piloţii de

port maritimi încadraţi în Serviciul de Pilotaj şi Naveportuare al Portului Constanţa, sau în Serviciul de pilotaj alŞantierului Naval Constanţa .

Pentru executarea serviciului, piloţii sunt ajutaţi demarinarii legători de nave, de remorchere de manevră şişalupe.

Piloţii de port maritim, fac parte din personalulnavigant, cu toate drepturile ce decurg din această situaţieşi se recrutează dintre piloţii stagiari, care sunt supuşiunui examen de brevet, după ce au efectuat stagiul prevăzut delege. Piloţii stagiari, se recrutează dintre navigatoriibrevetaţi, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.

Piloţii, asigură pilotajul navelor comerciale astfel: - din radă în port, unde se acostează la dane sau se

ancorează; - din port în radă, până nava este pusă pe direcţia de

marş; - la schimbări de dane în port, mutări din ancoră la

dane, suiri pe doc, largări, trageri de parâme, etc.Pilotarea se efectuează la orice oră. atât ziua cât şi

noaptea, în măsura în care nu există vreun pericol pentru navădin cauza întunericului, cetii şi vizibilităţii reduse,viscolului, vântului puternic, mare montată etc. Fac excepţiede aceasta regula navelor petroliere al căror pescaj depăşeşte50' 00, care vor fi manevrate numai pe timp de zi, curespectarea condiţiilor stabilite de prezenta regulă.

Orice manevră efectuată, se va trece în registrul depilotaj completându-se toate rubricile registrului.

Cererea de pilot pentru intrarea-ieşirea navelor în şidin port. sau orice manevră în port, se va face princompletarea obligatorie a "Buletinului de pilotaj", ce se vadepune de către Agenţia de nave, cu cel puţin 2 ore înainte deefectuarea manevrei.

După efectuarea manevrei, pilotul respectiv va completabuletinul de pilotaj şi va face menţiuni asupra prestăriiserviciului.

Piloţii sunt obligaţi:

133

- să fie la curent în permanenţă cu adâncimile reale aleapei în port, adâncimi ce vor fi puse la dispoziţia piloţilorperiodic, săptămânal, de către serviciul special al SecţieiCăi Navigabile.;

- să vegheze ca în timpul pilotării să nu se alăture denava pilotată, nici o altă navă sau ambarcaţiune, cu excepţiacelor ce concură la efectuarea manevrei (remorchere, şalupe,pilotine).

Şefii de tură de piloţi, sunt obligaţi să ştie în oricemoment, danele ocupate şi cele libere ale portului.

Imediat, la urcarea la bord a pilotului, acesta vaprezenta comandantului navei, buletinul de pilotaj, pentru aînscrie sub semnătură, pescajul navei, TRN şi TRS, stareamaşinilor şi ora exactă a primirii sau debarcării pilotului,manevra executată şi observaţiile asupra felului cum a decurspilotarea navei.

Pilotul nu părăseşte nava, până ce aceasta nu a fostancorată sau legată definitiv la locul destinat, iar laplecarea din port a navei, până ce aceasta nu a fost pusă pedirecţia de marş, de comun acord cu comandantul navei. Dacădatorită unor condiţii deosebite (vânt, mare montată)debarcarea pilotului prezintă un pericol, situaţia va fi adusăla cunoştinţa Căpităniei Portului Constanţa care de acord cucomandantul navei şi Administraţia portului, va decide.

Pilotul nu înlocuieşte pe comandant, la manevra navei.Rolul său este de a indica şi de a asista pe comandant ladeterminarea manevrelor necesare, pentru a urma drumulindicat, acostării sau plecării. Comenzile se dau numai decătre comandant. Comenzile comandantului pentru remorchere şimarinarii legători de nave vor putea fi transmise prinintermediul pilotului.

Este interzis pilotului de a manevra personal telegrafulmaşinilor sau să de comenzi direct echipajului navei. Dacă îninteresul rapidităţii manevrei, comandantul apreciază necesarsă lase ca pilotul să de direct aceste ordine, manevreleexecutate în aceste condiţii, vor fi considerate ca fiind subordinele comandantului şi angajează numai responsabilitateasa.

Pe timpul cât pilotul este prezent la bord comandantulcontinuă să fie răspunzător de manevra navei sale şi de oricedaune vor rezulta în urma manevrelor efectuate.

In cazul când, pe timpul manevrei, căpitanul părăseştepuntea de comandă, este obligat a indica pilotului, persoanaresponsabilă pentru conducerea navei, pe timpul absenţei sale.

134

în caz de neconformare cu această regulă, pilotul va oprimanevra, iar dacă acest lucru nu este posibil, din cauzacondiţiilor în care se află nava, va continua el însuşimanevra până ce nava va ajunge în situaţia favorabilă opririimanevrei ei. în ambele cazuri, va anunţa imediat căpităniaportului Constanţa. Răspunderea pentru eventuale daune produseîn aceste împrejurări revine comandantului navei.

In cazul în care comandantul navei nu va urma indicaţiilepilotului şi va insista asupra unei manevre riscante din punctde vedere a siguranţei instalaţiilor şi lucrărilor portuaresau a drumului de acces, pilotul va atrage atenţiacomandantului asupra răspunderii ce o poartă şi va anunţaimediat prin VAP căpitănia portului Constanţa şi serviciul depilotaj iar apoi va consemna acest lucru într-un proces verbalîncheiat între el şi comandant. în cazul în care comandantulva refuza să semneze acest proces verbal, căpitănia portuluiva decide.

Dacă pilotul observă din partea comandantului intenţia dea încălca regulile de navigaţie în sectorul de pilotaj, esteobligat a-1 avertiza asupra greşelii în acţiunea sa. Dacăacesta încalcă totuşi regulile de navigaţie, pilotul varaporta cazul căpităniei port.

In cazul când, la nava pe care s-a urcat pilotul, s-adeclarat carantină, comandantul navei este obligat să asigurepilotului cazarea şi masa până la debarcarea sa.

Comandantul navei nu va pune nava în viteza de mersnormală decât după debarcarea pilotului.

Este interzis piloţilor de a duce de la o navă la altapersoane, mărfuri, obiecte.

Orice avarie survenită de navă pe timpul pilotării sauorice avarie făcută de navă cheului sau instalaţiilorportuare, va fi raportată imediat în scris căpitănieiportului.

De asemeni piloţii sunt obligaţi să raporteze în scriscăpităniei portului:

- orice schimbare în şenalul navigabil; - încălcarea regulilor de navigaţie;- neexecutarea de către comandanţii de nave a

indicaţiilor date de piloţi; - orice eveniment în legătură cu navigaţia sau manevra

executată; - asupra obiectelor scoase din apă la virarea ancorelor

precum şi a instalaţiilor de legare a navelor.In cazul când piloţii iau cunoştinţă că nava se află în

135

pericol, sau că s-a întâmplat un accident de navigaţie, suntobligaţi a anunţa imediat căpităniei portului ce vor acţionaconform dispoziţiilor ce le vor primi. în cazuri grave şiurgente vor acţiona din proprie iniţiativă, raportând măsurilece le-au luat.

Piloţii vor informa imediat căpitănia portului asupraoricărei informaţii date de comandanţii de nave, de cătreposturile de la uscat ca urmare a unor comunicări de la navecu privire la epave întâlnite, obstacole, timp extrem de rău.

Inainte de a se urca sau cobori de pe navă, pilotul se vaconvinge în limita posibilităţilor că scara de pilot este binelegată, este în bună stare, are o lungime suficientă, esteluminată corespunzător pe timp de noapte.

Acostarea navelor în danele de colţ se va face astfelîncât să nu fie ieşite în afara danei cu prova sau pupa.

In cazuri excepţionale, căpitănia portului Constanţa vaputea aproba ieşirea în afara extremităţilor, însă nu mai multde 1/10 din lungimea navei care are o lungime de 100 m. şi1/15 din lungimea navei când este mai lungă de 100 m.

In vederea executării manevrei ordonate, comandantul esteobligat să ia toate măsurile necesare, astfel ca nava să fiegata de manevră la ora pentru care a fost solicitat pilotul,adică: maşina principală să fie gata de manevră, personalulnecesar pentru manevră să fie prezent la bord, inclusivcomandantul, parâmele ... etc. în cazul când aceste condiţiinu sunt îndeplinite, pilotul va informa şeful de tură iaracesta va informa căpitănia portului Constanţa, după care vaconsemna în buletinul şi registrul de pilotaj dispoziţiileprimite şi nominal cei care au dispus efectuarea manevrei fărărespectarea actelor normative.

Este interzis piloţilor să execute manevra cu nave carenu prezintă siguranţă pentru instalaţiile portuare şi pentrunavele aflate în port sau radă şi care nu dispun de mijloaceleşi personalul indicat a fi prezent la bord conform legislaţieiîn vigoare iar în condiţii de vreme nefavorabilă în port şiradă, piloţii nu vor începe manevra decât dacă aceasta sepoate executa în siguranţă deplină şi cu autorizaţia expresă acăpităniei portului Constanţa în balast ce manevrează laintrarea sau ieşirea din portul Constanţa în condiţii de vântputernic sunt obligaţi a-şi asigura un pescaj corespunzătorefectuării în siguranţă a manevrelor ordonate.

Pescajul maxim admis la danele portului Constanţa va fistabilit în funcţie de sondajele săptămânale, cu o rezervăcalculată conform STAS 11208/1979. Adâncimea va fi stabilită

136

prin determinarea de către SCN a nivelului apei şi comunicareala orele 08.00 a acestei adâncimi.

Este interzisă acostarea la dane a unor nave cu lungimemai mare decât dana atunci, când în danele adiacente suntprogramate nave la intrare sau plecare.

Manevrele cerute verbal de către Agenţia de nave fărădepunerea buletinului de pilotaj, nu se vor executa. Facexcepţie manevrele ordonate de Căpitănia portului, dar carevor fi trecute în registrul de manevre, cu menţiunearespectivă şi certificarea căpităniei portului.

In cazul când o navă cheamă pilot aceasta este obligat săse deplaseze imediat la bordul navei. Dacă se va constata căchemarea pilotului nu a fost întemeiată, se va raportacăpităniei de port care va hotărî asupra amenzii ce va trebuiplătită de comandantul navei.

Comandantul navei este obligat să ia toate măsurilenecesare, pentru ca primirea şi debarcarea pilotului să sefacă în deplină siguranţă, de asemenea va efectua manevrelecele mai indicate, pentru a nu periclita siguranţa navei.

Nava pilot, va putea acosta la nava pilotată numai pentruambarcarea sau debarcarea pilotului. Este interzisă naveipilot de a efectua manevre de remorcare.

Inainte de a începe manevra de acostare a unei nave lacheu, pilotul este obligat să se încredinţeze că danarespectivă are adâncimea necesară şi că are spaţiu suficientpentru acostare. în cazul când spaţiul pentru acostare esteinsuficient sau foarte limitat, deoarece ar periclitasiguranţa manevrei, va depune toate diligentele pentru aasigura spaţiul de manevră şi numai după aceasta va manevranava. Dacă totuşi I se va impune efectuarea manevrei fărăîndeplinirea condiţiilor, pilotul va efectua manevra nuînainte de a informa în scris Căpitănia portului.

Agenţia de nave, va preciza la buletinul de pilotaj loculcorect la dana unde urmează a fi acostată nava, astfel încâtoperaţiunile de încărcare-descărcare să nu fie întrerupte prinmanevre ulterioare.

La efectuarea manevrelor, folosirea remorcherelor esteobligatorie la navele de TRN de 1000 t. sau mai mult. Numărulacestora va fi stabilit de comandantul navei de comun acord cupilotul.

In timpul folosirii remorcherului, comandantul şiechipajul acestuia devin în orice privinţă subordonaţi naveiremorcate identificându-se cu nava sau navele asistate şi cuarmatorii respectivi, din momentul când remorcherul părăseşte

137

dana de aşteptare pentru a se deplasa la nava ce-i solicităserviciile, până când revine în siguranţă la dana sa deaşteptare. Pentru orice pierdere, avarie, prejudiciu oriîntârziere de orice fel ce pot apare în timpul sau ca oconsecinţă a angajării remorcherului, vor fi ţinuţirăspunzători cei ce folosesc remorcherul şi armatorii naveisau navelor respective.

Dacă în timpul pilotajului s-a declarat incendiu pe navăpilotul va da semnalele de alarmă şi va manevra nava spreieşire din port sau izolarea ei. La bordul navei se vor luatoate măsurile locale, pentru stingerea incendiului, sauizolarea ei. Nava nu va putea fi readusă în port. dupăstingerea incendiului, decât în urma avizului comun alorganelor de pompieri şi căpitănia portului.

Nava pilot, când este în exerciţiul funcţiunii sau înaşteptare la posturi de pilotaj, este obligată să poartesemnalele şi luminile prescrise de R.I.P.A.M.

Căpitănia portului Constanţa va supraveghea şi controlaaplicarea prezentelor instrucţiuni.

8.1.10. Remorcajul de port şi mare

Prin activitatea de remorcaj se înţelege: remorcaj demanevră al navelor se înţelege utilizarea remorcherelor şi/saua împingătoarelor în timpul manevrelor de intrare şi ieşire anavelor maritime sau fluviale în şi din porturi, precum şipentru manevrele între danele aceluiaşi port.

Nu constituie remorcaj de manevră al navelor fluvialemanevrele efectuate de remorcherele sau împingătoarele unuiarmator pentru navele proprii;

8.1.11. Scoaterea navelor eşuate şi a epavelor scufundateîn apele navigabile naţionale sau internaţionale

Navele eşuate, scufundate, părăsite sau abandonate înapele naţionale navigabile reprezintă un pericol pentrusiguranţa navigaţiei.

Daca o nava eşuează sau se scufunda în apele naţionalenavigabile, căpitănia portului va fixa un termen armatoruluisau operatorului, după caz, pentru începerea activităţii dedezeşuare sau ranfluare a navei şi curăţirea fundului apei.

In funcţie de situaţia concreta, acest termen va ficuprins intre 10 zile şi 2 luni de la data notificării. în cazde neîndeplinire a acestei obligaţii, administratorul zonei,

138

la solicitarea căpităniei, va executa aceste operaţiuni încontul armatorului.

Orice mărfuri sau alte bunuri scufundate în porturi, radesau pe căile navigabile vor fi scoase de armatorii sauoperatorii, navei sau de proprietarii mărfurilor, în termenulstabilit de căpitănia de port.

In funcţie de situaţia concreta acest termen va ficuprins intre 10 zile şi 2 luni de la data notificării. în cazde neîndeplinire a acestei obligaţii, administratorul zonei,la solicitarea căpităniei, va executa aceste operaţiuni încontul armatorului şi/sau a intereselor mărfii.

Agentul economic care efectuează scoaterea în condiţiiledin prezentul articol este în drept sa vândă, cu avizulcăpităniei, bunurile ce nu se pot păstra sau a cărorconservare necesita o cheltuiala prea mare fata de valoarealor. sumele obţinute urmând a fi conservate.

După terminarea operaţiunilor de scoatere a navei şiîncărcăturii, căpitănia portului din zona căreia s-a întâmplatsinistrul va face publicitate pentru înştiinţarea persoanelorinteresate, invitându-le sa dovedească drepturile ce le auasupra bunurilor salvate.

Inştiinţarea se va face prin publicarea anunţului intr-unziar local, intr-unul naţional şi intr-unul internaţional şiprin afişare la sediul căpităniei portului.

Daca în termen de 3 luni de la data înştiinţării ceiinteresaţi nu se prezintă pentru a-şi lua în primire bunurilesalvate, se poate proceda la vânzarea acestora şi consemnareasumei rezultate după scăderea cheltuielilor efectuate cuocazia operaţiunilor de ranfluare a navei, a remuneraţiei desalvare, a taxelor şi sumelor datorate bugetului şi a altorcheltuieli rezultate din îndeplinirea procedurii prevăzute înprezentul articol.

Daca pana la împlinirea unui an de la data consemnăriisumei rezult3te din vânzare cei interesaţi nu şi-auvalorificat drepturile sau daca pretenţiile formulateînăuntrul aceluiaşi termen în fata organelor de jurisdicţie aufost respinse prin hotărâre definitiva, suma consemnata seface venit statului.

In cazul când se considera ca eşuarea sau scufundareaunei nave în porturi, rade, canale de acces în locuri deintrare şi ieşire a navelor constituie un pericol iminentpentru navigaţie, eăpitănia portului va dispune ca armatorulsau operatorul sa procedeze, în maximum 24 de ore de lanotificare, la scoaterea navei şi la curăţirea rundului apei,

139

cu respectarea art. 48 şi 49 alin. 2.In caz de neîncepere în termenul stabilit a îndeplinirii

acestor obligaţii, la dispoziţia căpităniei, se va proceda laefectuarea operaţiunilor în contul operatorului sau alarmatorului.

In situaţii excepţionale, în care pericolul de navigaţiesau poluare determina acţiune imediata, căpitănia poate ordonaefectuarea operaţiunilor fără notificarea de 24 ore.

Daca proprietarul, armatorul sau reprezentantul lor nurestituie cheltuielile, nava şi toate bunurile recuperate încondiţiile articolului precedent vor fi vândute, conform art.68, pentru acoperirea cheltuielilor, eventuala diferenţarămânând la dispoziţia proprietarului, după plata creanţelorcare grevează nava.

In cazul când cheltuielile de scoatere a navei întrecsuma obţinută prin vânzare, proprietarul, armatorul saureprezentanţii lor rămân obligaţi a plaţi diferenţa.

Actul de confirmare a execuţiei operaţiunilor prevăzute,întocmit de căpitănia portului sau, după caz, de autorităţilepublice locale, având anexat calculul cheltuielilor, întocmitde unitatea creditoare şi verificat de MinisterulTransporturilor, constituie un titlu executoriu pentrucheltuielile efectuate cu scoaterea, paza şi administrareabunurilor salvate, precum şi cu curăţirea fundului apei.

Executarea de către unitatea creditoare a acestui titluasupra navei sau încărcăturii recuperate se face cu prioritateînaintea oricărei alte creanţe.

Bunurile găsite în apele naţionale ori aruncate de apa peplaja, ţărm sau cheiuri se predau, în termen de 10 zile,căpităniei de port celei mai apropiate ori celui mai apropiatorgan al politiei sau celui care ie-a pierdut. Organul căruiai s-a predat bunul procedează potrivit dispoziţiilor legalereferitoare la bunurile găsite.

Bunurile găsite în apele de frontiera, provenite de peteritoriu statelor vecine, vor fi înapoiate autorităţilorcompetente ale acestor state prin organele de grăniceri.

Armele, muniţiile, materiile explozive, precum şi oricealte bunuri a căror deţinere fără drept este sancţionatăpotrivit legii penale, găsite, se predau de îndată celui maiapropiat organ al politiei, care va proceda potrivitdispoziţiilor legale privind regimul acestor bunuri.

Persoanele care predau în termen bunurile au dreptul la orecompensa al cărei cuantum poate fi de pana la a treia partedin valoarea lor, pentm bunurile găsite în apele naţionale, şi

140

de pana la a 10-a parte, pentru bunurile găsite pe plaja, ţărmsau pe cheiuri.

Persoanele care predau în termen bunurile de îndată audreptul la rambursarea cheltuielilor făcute pentru recuperareaşi predarea lor.

Nerespectarea dispoziţiilor de predare a bunurilor sesancţionează potrivit legii penale.

8.1.12. Oprirea de la plecare a navelor. Reţinereanavelor. Reglementari, autoritatea competenta, proceduri

Căpităniile de port vor interzice libera navigaţie înapele naţionale, precum şi operaţiunile de încărcare -descărcare şi transbord sau legătura cu uscatul navelor carenu au acte de bord sau nu îndeplinesc condiţiile prevăzute înacestea, precum şi navelor care nu au obţinut permisul deacostare şi autorizare de libera practica în port dat deorganele sanitare după vizitarea navei.

Căpitănia portului nu va admite plecarea din port sauradă dacă:

a) lipsesc actele de bord cerute sau acestea nu suntvalabile;

b) navele maritime au gaura de apa la bord;c) navele fluviale au gaura de apa la corp;d) funcţionarea instalaţiilor de guvernare şi a celor de

ancorare este defectuoasa;e) nava nu este înzestrată cu suficiente mijloace de

salvare, de stingere a incendiului, cu pompe de evacuare,mijloace de semnalizare şi de ancorare sau babalele nuprezintă siguranţa;

f) încărcătura de pe punte periclitează stabilitateanavei sau împiedica vizibilitatea în navigaţie;

g) stivuirea şi arimarea mărfurilor în magazii suntdefectuoase, periclitând siguranţa navigaţiei;

h) pescajul maxim stabilit în actele navei este depăşit;i) numărul pasagerilor îmbarcaţi depăşeşte cifra arătata

de certificatul care stabileşte numărul de calatori admis, j) membrii echipajului nu poseda brevete sau certificate

prevăzute de legile statului sub al cărui pavilion se aflanava;

k) la bordul navei nu se afla personalul necesarsiguranţei navigaţiei;

I) instalaţiile destinate prevenirii poluării nu sunt înstare eficienta de

141

funcţionare;m) în orice alte cazuri, când siguranţa navei este

periclitată. Căpitănia portului nu va elibera actele de bordşi permisul de plecare acelor nave care nu au achitattarifele, taxele, eventualele amenzi şi despăgubiri la caresunt obligate, potrivit dispoziţiilor legale, fata decăpitănia de port sau de alte organe portuare.

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau din rada şiîn cazul când s-a cerut aceasta, prin adresa scrisa, de cătreun organ al administraţiei locale sau centrale, de organelejurisdicţionale ori de cele ale parchetelor.

Navele pot fi oprite de a pleca din port sau rada şi încazurile când căpitănia primeşte reclamaţii scrise prin carese cere reţinerea navei, pentru pretenţii de neplata mărfiiîncărcate, pretenţii rezultând din avaria comuna, avarii,abordaje, asistenta sau salvare, despăgubiri, taxe. tarife şialte asemenea.

In cazurile prevăzute în prezentul articol reţinereaîncetează daca proprietarul navei a depus o garanţiesuficienta în raport cu suma pretinsa sau daca, în termen de24 ore de la reţinerea navei, nu s-a primit o confirmareprintr-o încheiere judecătoreasca de punere sub sechestru.

In calculul acestor ore nu se iau în considerare oreledin zilele nelucrătoare.

Răspunderea pentru reţinerea nejustificată a navei opoartă acela la cererea căruia a fost reţinută nava.

Aceste reguli nu se aplica navelor militare şi navelorsub pavilion străin folosite pentru servicii guvernamentale.

8.2. Căutare, asistenţă şi salvare

Comandantul unei nave sub pavilion roman, care primeşteun mesaj indicând ca o nava se afla în pericol, este obligatca, în măsura în care nu-şi pune în primejdie nava, echipajulsau pasagerii, sa se deplaseze cu toata viteza către aceanava, pentru asistenta şi salvarea persoanelor aflate înpericol la bordul acelei nave.

Aceeaşi obligaţie o are comandantul şi în cazulpersoanelor aflate în pericol pe ambarcaţiuni sau plute desalvare.

In caz de imposibilitate sau daca, în circumstanţespeciale în care s-ar afla, comandantul socoteşte ca nu esteraţional şi nici necesar sa acorde ajutorul sau, el esteobligat sa înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu

142

poate sa facă aceasta.Comandantul de nava este obligat a acorda, după abordaj,

asistenta celeilalte nave, echipajului şi pasagerilor acesteiaşi, în măsura posibilului, a indica celeilalte nave numelepropriei sale nave, portul sau de înmatriculare şi portul celmai apropiat la care va ajunge.

Comandantul unei nave care se afla în călătorie sau estegata de plecare nu mai are obligaţia de a da asistenta şisalvare. în cazul în care comandantul navei aflate în pericolrefuza expres ajutorul, precum şi atunci când s-a primitinformaţia ca ajutorul nu mai este necesar.

Motivele de neacordare a ajutorului prevăzut în prezentularticol se vor consemna în jurnalul de bord.

Asistenta şi salvarea navei şi a bunurilor aflate peaceasta se fac potrivit înţelegerii cu comandantul navei, cuarmatorul sau cu operatorul acesteia.

Inţelegerea poate fi scrisa sau transmisa prin oricemijloc de comunicaţie şi consemnata în jurnalul de bord.

Când nava reprezintă un pericol de navigaţie şicomandantul/armatorul sau operatorul navei întârzienejustificat încheierea unei înţelegeri pentru asistenta sausalvare, căpitănia portului în jurisdicţia căreia se afla navava ordona salvarea acesteia, pe cheltuiala intereselor naveişi ale mărfii aflate la bordul acesteia, dispoziţiilecăpităniei devenind obligatorii.

In toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol saude interes general, ivite la uscat în apele portuare şi înrada, căpitănia portului coordonează toate acţiunile şiasigura disciplina în realizarea acestora.

Căpitănia va putea cere concursul navelor şi echipajeloraflate în port sau în apropiere, precum şi oricăror persoanecare exercita o profesie în port sau lucrează în mod obişnuitpe chei sau în apele naţionale, acestea fiind obligate sa deasprijinul solicitat şi sa respecte ordinele date decăpitănie .

Actul de confirmare a executării operaţiunilor de salvareîn conformitate cu art. 53 alin. 3 şi cu prezentul articol,întocmit de căpitănia portului, având anexat calcululcheltuielilor făcute de persoanele juridice şi fizicecreditoare şi verificat şi aprobat de MinisterulTransporturilor, constituie titlu executoriu pentrucheltuielile efectuate cu salvarea navei.

Despre sinistrul navelor străine va fi informat imediatşi oficiul consular al statului al cărui pavilion îl poarta

143

nava.In cazul sinistrului unei nave sub pavilionul unui stat

străin cu care statul roman a încheiat convenţiiinternaţionale se vor aplica dispoziţiile din aceste convenţiiprivind termenele, condiţiile de informare şi relaţiile cuoficiul consular al statului străin.

Acordarea de asistenta şi salvare a navelor şi condiţiilede executare a acestora, prevăzute în prezenta secţiune, seaplica în mod corespunzător şi în cazul când pe mare sau înapele naţionale se afla în pericol aeronave ori persoaneaflate sau căzute de la bordul acestora.

Sistemul de salvare pe mare şi pe apele interioarenavigabile se organizează de Ministerul Transporturilorîmpreună cu Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul deInterne.

Organizarea posturilor de salvare şi de prim ajutor peplaja şi în ştranduri se face potrivit normelor tehnicestabilite de Ministerul Transporturilor de către persoaneijuridice sau fizice cărora le aparţin.

8.2.1. Căutare, asistenta şi salvarea persoanelor pemare. Reglementare, noţiune, definiţie

Convenţia Internaţională privind căutarea şi salvarea pemare, adoptată de IMO şi ratificată de România-prin OG nr.115/1998

Nici o remuneraţie nu este datorată de persoanele alecăror vieţi au fost salvate, dar nici o prevedere aprezentului articol nu va afecta dispoziţiile legislaţieinaţionale privitoare la acest subiect.

Un salvator al vieţii umane, care a luat parte laserviciile acordate cu ocazia accidentului care a determinatsalvarea, este îndreptăţit la o cotă-parte echitabilă dinplata acordată salvatorului pentru salvarea navei sau a altorbunuri ori pentru prevenirea sau reducerea la minimum adaunelor produse mediului înconjurător.

8.2.2. Căutare, asistenta şi salvarea bunurilor aflate înpericol pe mare. Reglementare, noţiune, definiţie

Convenţia Internaţională privind salvarea, adoptată deIMO şi ratificată de România prin OG nr. 110/2000

In sensul convenţii sunt definiţi următorii termeni:a) operaţiune de salvare desemnează orice act sau

144

activitate întreprinsă în scopul acordării de asistenţă uneinave sau oricăror alte bunuri aflate în pericol în apelenavigabile sau în orice alte ape, oricare ar fi acestea;

b) navă desemnează orice navă ori ambarcaţiune sau oricestructură capabilă să navigheze;

c) bunuri desemnează orice bunuri care nu sunt în modpermanent sau intenţionat anexate ţărmului şi include mărfurisupuse riscului;

d) daună produsă mediului înconjurător desemneazădeteriorarea fizică substanţială produsă sănătăţii umane sauvieţii marine ori resurselor din apele de coastă sauinterioare sau în zonele adiacente acestora, cauzată prinpoluare, contaminare, incendiu, explozie sau alte incidentemajore similare;

e) plată desemnează orice recompensă, remunerare saucompensaţie în conformitate cu prevederile prezenteiconvenţii;

8.2.3. Retribuţia pentru asistenta şi salvare,cheltuielile de salvare

Condiţiile pentru recompensă1. Operaţiunile de salvare care au avut un rezultat util

dau dreptul la recompensă.2. Exceptând cazurile în care se prevede altfel, nici o

plată nu va fi datorată în temeiul prezentei convenţii dacăoperaţiunile de salvare nu au avut un rezultat util.

3. Acest capitol se va aplica indiferent dacă atât navasalvată, cât şi nava care a efectuat operaţiunile de salvareaparţin aceluiaşi proprietar.

Asistenta acordata navelor sau aeronavelor aflate înpericol pe mare şi salvarea lor dau dreptul celui care aacordat asistenta şi salvatorului la o retribuţie ce se vastabili ţinând seama de:

Criterii pentru stabilirea recompensei1. Recompensa va fi stabilită în aşa fel încât să se

încurajeze operaţiunile de salvare, luându-se în considerareurmătoarele criterii, indiferent de ordinea în care suntprezentate mai jos:

a) valoarea salvată a navei şi a altor bunuri;b) calificarea şi eforturile depuse de salvatori pentru

prevenirea sau reducerea la minimum a daunelor produsemediului înconjurător;

c) măsura în care operaţiunile de salvare au reuşit;

145

d) natura şi gradul pericolului;e) calificarea şi eforturile depuse de salvatori pentru

salvarea navei, a altor bunuri, precum şi pentru salvareavieţilor omeneşti;

f) timpul folosit, cheltuielile şi pierderile suferite desalvatori;

g) riscul de responsabilitate sau alte riscuri asumate desalvatori şi de echipamentele acestora;

h) promptitudinea serviciilor acordate;i) disponibilitatea şi utilizarea de nave sau alte

echipamente destinate operaţiunilor de salvare;j) gradul de pregătire şi eficienţă a echipamentelor

salvatorului, precum şi valoarea acestora.2. Plata unei recompense va fi făcută de toţi cei

interesaţi de navă şi de alte bunuri, proporţional curespectivele valori salvate ale fiecăruia. Cu toate acestea,un stat parte poate să prevadă în legislaţia sa naţională caplata recompensei să fie făcută de unul dintre cei interesaţi,condiţionat de existenţa unui drept de recurs al acestuiaîmpotriva celorlalţi interesaţi pentru părţile din recompensăce trebuie plătite de fiecare. Nici o prevedere a prezentuluiarticol nu va interzice dreptul la apărare.

3. Recompensele, fără includerea dobânzilor şi acosturilor legale recuperabile ce ar putea fi plătitesuplimentar, nu vor putea depăşi valoarea salvată a navei şi acelorlalte bunuri.

Prin valoarea bunurilor salvate se înţelege suma la careacestea au fost evaluate, ţinându-se seama de posibilităţilede valorificare, iar daca au fost vândute, suma rezultata dinvânzare, cu scăderea, în ambele cazuri, a impozitelor şitaxelor, precum şi a cheltuielilor.

Cuantumul retribuţiei, precum şi repartizarea acesteiaintre salvatori se stabilesc pe baza acordului intervenitintre cei interesaţi, iar în lipsa acordului, după caz. deinstanţele judecătoreşti, arbitrajele de pe lângă camerele decomerţ şi industrie, în conformitate cu competentele acestora,cu excepţia cazului când prin contractul de salvare încheiatpentru o navă străina s-a prevăzut competenta unui alt organjurisdicţional.

Organele jurisdicţionale vor putea reduce sau anularetribuţia stabilita convenţional sau, după caz, vor putearespinge ori admite numai în parte cererea pentru stabilirearetribuţiei, daca salvatorii, prin culpa lor, au făcutnecesara asistarea ori salvarea sau daca ei au săvârşit

146

infracţiunea de furt tăinuire sau vreo alta infracţiune cuprivire la bunurile pentru care s-a acordat asistenta orisalvarea.

De asemenea, organele de jurisdicţie pot majoraretribuţia convenţională cuvenită salvatorilor în cazurile încare meritele acestora au fost mai mari decât cele estimate încontract atunci când condiţiile de salvare au fost mai greleşi unele cheltuieli mai mari decât cele prevăzute sau cândpartea salvata a ascuns situaţia reala în care se afla.

Daca asistenta de salvare a fost prestata de mai multenave, retribuţia se va repartiza intre ele potrivit aportuluifiecăreia.

Asistenta şi salvarea navelor remorcate sau aîncărcăturii lor de către nava care le remorchează dau dreptsalvatorilor la retribuţie numai în cazurile când evenimentulnu s-a produs din culpa echipajului remorcherului sau dacaacesta a prestat servicii excepţionale, care nu pot ficonsiderate ca efectuate în îndeplinirea contractului deremorcare.

Dreptul la acţiune pentru plata de daune, cheltuieli sauretribuţii datorate pentru asistenta sau salvarea navei ori aîncărcăturii se prescrie în termen de 3 ani de la terminareaoperaţiunilor.

Comandantul şi ceilalţi membri ai echipajului navelorcare au participat la operaţiunea de asistenta şi salvare,precum şi angajaţii unităţilor de pe uscat care au contribuitefectiv la organizarea şi lucrările pentru aceste operaţiunide salvare, sunt îndreptăţiţi a primi o recompensa dinretribuţia de salvare, care se va stabili, de la caz la caz,de Ministerul Transporturilor.

Personalul din cadrul Ministerului Transporturilor şipersonalul operativ din căpităniile de port care coordoneazăsau participa direct la operaţiuni de salvare, au dreptul la oprima de salvare în cuantum de 5% din valoarea neta aretribuţiei de salvare, pe care beneficiarii primei de salvaresunt obligaţi sa o plătească.

Recompensa se acorda şi în cazul când operaţiunile deasistenta şi salvare au avut loc intre nave aparţinândaceleiaşi persoane juridice sau fizice, h

147

MODUL 9. PROTECŢIA MEDIULUI

9.1. Protecţia mediului, noţiune, definiţie,reglementări. Tipuri de poluare

Protecţia mediului marin (L.17/1990-modificată 2002)Prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control a

poluării mediului marin, provocată sau care este legată deactivităţile din apele maritime interioare, din mareateritorială, din zona economică exclusivă şi din atmosfera dedeasupra acestora se realizează în conformitate cu legislaţiaromână în vigoare şi cu convenţiile internaţionale la careRomânia este parte.

Organele române competente stabilesc norme şi iau măsuripentru protejarea şi conservarea mediului marin, precum şipentru prevenirea, reducerea şi menţinerea sub control apoluării mediului marin şi în legătură cu menţinereasecurităţii şi a protecţiei navigaţiei specifice zoneirespective şi asigură respectarea şi aplicarea acestora înporturi, în apele maritime interioare, în marea teritorială şiîn zona economică exclusivă ale României.

Măsurile luate în aplicarea prevederilor prezentuluicapitol vizează toate sursele de poluare a mediului marin. Eleinclud, în special, măsurile care limitează:

a) evacuarea de substanţe toxice, dăunătoare sau nocive,mai ales substanţe nedegradabile, provenind din surseterestre, din atmosferă ori prin atmosferă sau prinscufundare;

b) poluarea de către nave, îndeosebi măsurile pentruprevenirea accidentelor şi pentru a se face faţă cazurilor deurgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare. a sepreveni deversările, fie că sunt intenţionate sau nu, şipentru a se reglementa proiectarea, construcţia, echiparea şiexploatarea navelor şi componenţa/structura personaluluiafectat acestora;

c) poluarea provenind de la instalaţiile sau aparaturautilizată pentru explorarea ori exploatarea resurselornaturale de pe fundul mării şi din subsolul ei, în moddeosebit măsurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru ase face faţă cazurilor de urgenţă, a se asigura securitateaoperaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea,construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şiaparaturi şi componenţa/structura personalului afectat

148

acestora;d) poluarea provenind de la celelalte instalaţii sau

aparaturi care funcţionează în mediul marin, aplicând măsurilepentru prevenirea accidentelor şi pentru a se face faţăcazurilor de urgenţă, a se asigura securitatea operaţiunilorpe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echipareaşi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi şicomponenţa/structura personalului afectat acestora.

Măsurile luate potrivit prevederilor prezentului capitolcuprind şi acele măsuri necesare pentru protejarea şiconservarea ecosistemelor rare sau delicate, precum şi amediului de viaţă al speciilor şi organismelor marine al cărornumăr este în scădere, care sunt ameninţate sau pe cale dedispariţie.

Este interzisă, potrivit legislaţiei în vigoare, poluareade orice natură a apelor maritime interioare, a măriiteritoriale şi a zonei economice exclusive, precum şi aatmosferei de deasupra acestora, prin orice mod sau mijloace,cum ar fi: deversarea, aruncarea, scufundarea sau degajarea depe nave ori alte instalaţii plutitoare, submersibile sau fixe,de pe aparate de zbor, precum şi de către surse aflate pe ţărma unor substanţe sau deşeuri nedegradabile, toxice,radioactive, hidrocarburi, precum şi a altor substanţe nocive,dăunătoare sau periculoase pentru sănătatea oamenilor oripentru flora şi fauna mării, sau a altor reziduuri orimateriale care pot să producă pagube ţărmului românesc ori săcreeze obstacole în calea utilizării legitime a mării.

In cazul în care există motive întemeiate să se creadă căo navă folosită în scopuri comerciale, care se află în apelemaritime interioare sau în marea teritorială ori care a trecutsau navighează prin zona economică exclusivă a României, aîncălcat prevederile legislaţiei române sau regulileinternaţionale privind prevenirea, reducerea şi menţinerea subcontrol a poluării mediului marin, organele române competentesunt în drept să ceară navei respective explicaţii în legăturăcu faptele care îi sunt imputate, precum şi să inspectezeaceastă navă, în cazul în care ar refuza să prezinteexplicaţiile cerute ori dacă explicaţiile primite nu concordăcu faptele, iar atunci când elementele de probă o justifică,să intenteze o acţiune judiciară în legătură cu aceastăîncălcare, în conformitate cu legislaţia română, şi, printrealte măsuri necesare, să ordone, sub rezerva normelordreptului internaţional, reţinerea navei.

In cazul în care există dovezi evidente că o navă

149

folosită în scopuri comerciale, care se află în apele maritimeinterioare, în marea teritorială sau în zona economicăexclusivă a României, a încălcat prevederile legislaţieiromâne sau regulile internaţionale privind prevenirea,reducerea şi menţinerea sub control a poluării mediului marin,prin imersiune sau deversări ale unor substanţe ori deşeurinedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi, precum şiale altor substanţe nocive, dăunătoare sau periculoase pentrusănătatea oamenilor ori pentru flora şi fauna mării, care auprodus sau riscă să producă, prin poluare, riscuri şi dauneimportante ţărmului românesc ori intereselor statului românsau oricăror resurse din apele sale maritime interioare, mareasa teritorială sau din zona sa economică exclusivă, organeleromâne competente sunt în drept să intenteze o acţiunejudiciară în legătură cu această încălcare, în conformitate culegislaţia română, şi să ordone, sub rezerva normelordreptului internaţional şi dacă elementele de probă ojustifică, reţinerea navei.

Dacă o navă străină folosită în scopuri comerciale seaflă într-un port românesc sau la o instalaţie terminală înlarg, organele competente române pot iniţia procedurile legaleîn legătură cu orice încălcare făcută de această navă, iardacă nava se află în apele maritime interioare, în mareateritorială, în zona contiguă sau în zona economică exclusivăa României, poate fi urmărită şi reţinută în conformitate cuprevederile art. 20, 26 şi 27. în sensul legii:

1. prin poluarea mediului marin se înţelege introducereade către orice persoană fizică sau juridică, direct oriindirect, de substanţe sau energie în mediul marin, cândaceasta are sau poate avea efecte vătămătoare, cum ar fi dauneaduse resurselor biologice, faunei şi florei marine, riscuripentru sănătatea omului, piedici pentru activităţile marine,inclusiv pescuitului şi celorlalte utilizări legitime alemării, alterarea calităţii apei mării din punct de vedere alîntrebuinţării acesteia şi degradarea valorilor sale deagrement;

2. prin scufundare se înţelege:a) orice evacuare deliberată de deşeuri sau de alte

materii de pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrăriplasate pe mare;

b) orice sabordare pe mare a unor nave, aeronave,platforme sau alte lucruri. Termenul scufundare, în sensulalin. 1 pct. 2, nu vizează:

a) evacuarea de deşeuri sau de alte materii provenind

150

direct sau indirect din exploatarea normală a navelor,aeronavelor, platformelor ori a altor lucrări plasate pe mare,precum şi de la echipamentul acestora, cu excepţia deşeurilorsau a altor materii transportate de nave ori transbordate penave, aeronave, platforme ori alte lucrări plasate pe mare,care sunt folosite pentru eliminarea acestor materii sauprovenite din tratarea unor asemenea deşeuri ori a altormaterii la bordul acestor nave, aeronave, platforme saulucrări;

b) depozitarea unor materii în alt scop decât simpla loreliminare, sub rezerva ca această depozitare să nu contravinăscopurilor prezentei legi.

In cazul în care în apele maritime interioare, în mareateritorială sau în zona economică exclusivă a României are loco coliziune de nave, o eşuare sau o altă avarie maritimă, iaracţiunile legate de un asemenea eveniment pot avea consecinţedăunătoare pentru mediul şi fauna marină, precum şi pentruapele maritime interioare, marea teritorială, zona economicăexclusivă sau pentru ţărmul românesc, organele românecompetente sunt în drept să adopte măsurile necesare,corespunzător cu paguba efectivă sau cu ameninţarea pe care oreprezintă, în scopul apărării împotriva poluării sauameninţării cu poluarea, şi să asigure respectarea acestormăsuri dincolo de limitele mării teritoriale.

Scufundarea de deşeuri în marea teritorială, zonaeconomică exclusivă a României sau pe platoul continental alRomâniei, astfel cum este acesta definit la art. 76 dinConvenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, nu poateavea loc fără acordul prealabil expres al organelor românecompetente; acestea au dreptul să autorizeze, să reglementezeşi să controleze această scufundare, după ce au examinat înmodul cuvenit problema împreună cu celelalte state pentru careaceastă scufundare poate, datorită situaţiei lor geografice,să cauzeze, prin poluare, prejudicii acestora şi mediului lorînconjurător.

Sancţiuni

Constituie contravenţie următoarele fapte, daca nu suntsăvârşite în astfel de condiţii incit sa fie considerate,potrivit legii penale, infracţiuni:

a) accesul oricărei nave care are la bord arme nucleare,chimice ori alte arme de distrugere în masa, sau caretransporta asemenea arme sau muniţie pentru acestea, precum şi

151

orice alte mărfuri sau produse interzise de legile României;80.000.000 la 400.000.000 leib) încălcarea interdicţiei poluarea de orice natură a

apelor maritime interioare, a mării teritoriale şi a zoneieconomice exclusive, precum şi a atmosferei de deasupraacestora, prin orice mod sau mijloace, cum ar fi: deversarea,aruncarea, scufundarea sau degajarea de pe nave ori alteinstalaţii plutitoare, submersibile sau fixe, de pe aparate dezbor, precum şi de către surse aflate pe ţărm a unor substanţesau deşeuri nedegradabile, toxice, radioactive, hidrocarburi,precum şi a altor substanţe nocive, dăunătoare sau periculoasepentru sănătatea oamenilor ori pentru flora şi fauna mării,sau a altor reziduuri ori materiale care pot să producă pagubeţărmului românesc ori să creeze obstacole în calea utilizăriilegitime a mării, precum şi aducerea ilegală în ţară, înscopul deversării, aruncării sau scufundării în apele maritimeinterioare, în marca teritorială sau în zona economicăexclusivă a României sau a degajării în atmosfera de deasupraacestora, de pe nave sau de pe alte instalaţii plutitoare saufixe, de pe aparate de zbor ori vehicule submersibile, desubstanţe ori deşeuri nedegradabile, toxice, radioactive,hidrocarburi sau alte substanţe nocive, dăunătoare saupericuloase pentru sănătatea oamenilor ori pentru flora şifauna mării sau de alte reziduuri ori materiale care pot săproducă pagube ţărmului românesc ori să creeze obstacole încalea utilizării legitime a mării, inclusiv în scopurituristice;

80.000.000 la 1.500.000.000 lei

9.2. Prevenirea poluării. Modalităţi de realizare

LEGEA NR. 110 DIN 10 OCTOMBRIE 1996 PRIVIND RATIFICAREACONVENŢIEI NAŢIUNILOR UNITE ASUPRA DREPTULUI MARII, ÎNCHEIATĂLA MONTEGO BAY (JAMAICA) LA 10 DECEMBRIE 19827 ART. 194.Masuri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluăriimediului marin

1. Statele vor lua, separat sau împreuna, după caz, toatemasurile compatibile cu prezenta convenţie, care sunt necesarepentru a preveni, reduce şi controla poluarea mediului marin,oricare ar fi sursa acesteia: ele vor recurge, în acest scop,la mijloacele cele mai bine adaptate de care dispun. înfuncţie de posibilităţile lor, şi se vor strădui să-şiarmonizeze politicile în aceasta privinţa.

2. Statele vor lua toate masurile necesare pentru ca

152

activităţile de sub jurisdicţia sau de sub controlul lor săfie conduse intr-un asemenea mod, încât să nu cauzeze, prinpoluare, prejudicii altor state şi mediului lor înconjurător,astfel încât poluarea datorata unor incidente sau unoractivităţi de sub jurisdicţia sau de sub controlul lor să nuse întindă dincolo de zonele în care ele exercita drepturisuverane în conformitate cu prevederile convenţiei.

3. Masurile luate în aplicarea prezentei părţi vizeazătoate sursele de poluare a mediului marin. Ele includ, înspecial masurile ce tind a limita, pe cat posibil:

a) evacuarea de substanţe toxice, dăunătoare sau nocive,mai ales de substanţe nedegradabile, provenind din surseterestre, din atmosfera ori prin atmosfera sau prin imersiune;

b) poluarea de către nave, îndeosebi masurile pentruprevenirea accidentelor şi pentru a se face fata cazurilor deurgenta, a se asigura securitatea operaţiunilor pe mare, a sepreveni deversările, fie ca sunt intenţionate sau nu, şi a sereglementa proiectarea, construcţia, echiparea şi exploatareanavelor şi componenta personalului afectat acestora;

c) poluarea provenind de la instalaţiile sau aparaturautilizate pentru explorarea sau exploatarea resurselornaturale de pe fundul marilor şi din subsolul lor, în moddeosebit masurile pentru prevenirea accidentelor şi pentru ase face fata cazurilor de urgenta, a se asigura securitateaoperaţiunilor pe mare şi a se reglementa proiectarea,construcţia, echiparea şi exploatarea acestor instalaţii şiaparaturi şi componenta personalului afectat acestora;

d) poluarea provenind de la celelalte instalaţii sauaparaturi care funcţionează în mediul marin, în specialmasurile de prevenire a accidentelor şi pentru a se face fatacazurilor de urgenta, a se asigura securitatea operaţiunilorpe mare şi a se reglementa proiectarea, construcţia, echipareaşi exploatarea acestor instalaţii şi aparaturi, precum şicomponenta personalului afectat acestora;

4. Atunci când iau masuri pentru prevenirea, reducereasau controlul poluării mediului marin, statele se vor abţinede la orice amestec nejustificat în activităţile întreprinsede alte state în exercitarea drepturilor şi îndeplinireaobligaţiilor lor, în conformitate cu prevederile convenţiei.

5. Masurile luate potrivit prezentei părţi cuprindmasurile necesare pentru protejarea şi conservareaecosistemelor rare sau delicate, ca şi a mediului de viata alspeciilor şi organismelor marine în scădere, ameninţate sau pecale de dispariţie.

153

ART. 195. Obligaţia de a nu deplasa prejudiciul sauriscurile şi de a nu înlocui un tip de poluare cu altul

Atunci când iau masuri pentru prevenirea, reducerea şicontrolul poluării mediului marin, statele vor acţiona în aşafel, încât să nu deplaseze, direct sau indirect, prejudiciulsau

riscurile dintr-o zona în alta şi să nu înlocuiască untip de poluare cu altul.

ART. 196. Utilizarea de tehnici sau introducerea despecii străine sau noi

1. Statele vor lua toate masurile necesare pentruprevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului marinrezultata din utilizarea de tehnici, în cadrul jurisdicţieilor sau sub controlul lor, ori din introducerea, cu intenţiesau în mod accidental, intr-o zona a mediului marin, de speciistrăine sau noi care pot provoca acestuia schimbări importanteşi dăunătoare.

9.3. Pregătirea, răspunsul şi cooperarea în caz depoluare

ORDONANŢA NR. 148 DIN 27 IANUARIE 2000 PENTRU ADERAREAROMÂNIEI LA CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ PRIVIND PREGĂTIREA,RĂSPUNSUL ŞI COOPERAREA ÎN CAZ DE POLUARE CU HIDROCARBURI,ADOPTATĂ LA LONDRA LA 30 NOIEMBRIE 1990

Art. 3: Planuri de urgenţă pentru combaterea poluării cuhidrocarburi

(1) a) Fiecare parte va cere ca navele autorizate săarboreze pavilionul său să posede la bord un plan de urgenţăpentru combaterea poluării cu hidrocarburi, astfel cum sesolicită şi prin prevederile adoptate în acest scop deOrganizaţie şi în conformitate cu acestea.

b) O navă care trebuie să aibă la bord un plan de urgenţăpentru combaterea poluării cu hidrocarburi, conform sub-paragrafului a), este supusă, atâta timp cât se află într-unport sau la un terminal în mare, sub jurisdicţia unei părţi,controlului funcţionarilor autorizaţi corespunzător în acestscop de acea parte, conform practicilor prevăzute înacordurile internaţionale existente sau în legislaţia sanaţională.

(2) Fiecare parte va cere ca operatorii unităţilor deforaj marin aflate sub jurisdicţia sa să posede planuri deurgenţă pentru combaterea poluării cu hidrocarburi, care săfie coordonate cu sistemul naţional, stabilit conform art. 6,

154

şi să fie aprobate conform procedurilor stabilite deautoritatea naţională competentă.

(3) Fiecare parte va cere ca autorităţile sau operatoriiaflaţi în serviciul acestor porturi maritime şi al mijloacelorde manipulare a hidrocarburilor, de sub jurisdicţia sa, dupăcaz, să posede planuri de urgenţă pentru combaterea poluăriicu hidrocarburi sau aranjamente similare, care să fiecoordonate cu sistemul naţional, stabilit conform art. 6, şisă fie aprobate conform procedurilor stabilite de autoritateanaţională competentă.

Art. 4: Procedee de raportare a poluării cu hidrocarburi(1) Fiecare parte:a) va cere comandanţilor sau celorlalte persoane care au

în subordine nave ce arborează pavilionul său şi persoanelorcare au în subordine unităţi de foraj marin aflate subjurisdicţia sa să raporteze fără întârziere orice eveniment lanava lor sau la unitatea de foraj, care implică o scurgere sauo scurgere probabilă de hidrocarburi:

(i) în cazul unei nave, statului de coastă cel maiapropiat;

(ii) în cazul unei unităţi de foraj, statului de coastăsub a cărui jurisdicţie se află unitatea;

b) va cere comandanţilor sau altor persoane care au însubordine nave ce arborează pavilionul său şi persoanelor careau în subordine unităţi de foraj aflate sub jurisdicţia sa săraporteze fără întârziere orice eveniment observat pe mare, încare este implicată o scurgere de hidrocarburi sau prezenţahidrocarburilor:

(i) în cazul unei nave, statului de coastă cel maiapropiat;

(ii) în cazul unei unităţi de foraj, statului de coastăsub a cărui jurisdicţie se află unitatea;

c) va cere persoanelor care au în subordine porturilemaritime şi mijloacele de manipulare a hidrocarburilor de subjurisdicţia sa să raporteze, fără întârziere, autorităţiinaţionale competente orice eveniment ce implică o descărcaresau o descărcare probabilă de hidrocarburi ori prezenţahidrocarburilor;

d) va instrui navele sale maritime sau avioanele sale deinspecţie şi alte servicii sau funcţionari anume desemnaţi săraporteze neîntârziat autorităţii naţionale competente sau,după caz, statului de coastă cel mai apropiat orice evenimentobservat pe mare sau într-un port maritim ori mijloc demanipulare a hidrocarburilor, care implică o descărcare de

155

hidrocarburi sau prezenţa hidrocarburilor;e) va cere piloţilor de avioane civile să raporteze, fără

întârziere, statului de coastă cel mai apropiat oriceeveniment observat pe mare, care implică o descărcare dehidrocarburi sau prezenţa hidrocarburilor.

(2) Rapoartele la care se referă paragraful (1) a) (i)vor fi întocmite în conformitate cu cerinţele elaborate deOrganizaţie şi vor fi bazate pe liniile directoare şi peprincipiile generale adoptate de Organizaţie. Rapoartele la

care se referă paragrafele 1) a) (ii), b), c) şi d) vorfi întocmite conform liniilor directoare şi principiilorgenerale adoptate de Organizaţie, în măsura în care acestea seaplică.

9.4. Răspunderea şi consecinţele juridice ale poluării

LEGEA NR. 137/19959 DIN 29 DECEMBRIE 1995Principiile şi elementele strategice ce stau la baza

prezentei legi, în scopul asigurării unei dezvoltări durabile,sunt:

a) principiul precauţiei în luarea deciziei;b) principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a

producerii daunelor;c) principiul conservării bio-diversităţii şi a

ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;d) principul "poluatorul plăteşte";e) înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care

periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor;f) crearea sistemului naţional de monitorizare integrată

a mediului;g) utilizarea durabilă;h) menţinerea, ameliorarea calităţii mediului şi

reconstrucţia zonelor deteriorate;i) crearea unui cadru de participare a organizaţiilor

neguvernamentale şi a populaţiei la elaborarea şi aplicareadeciziilor;

j) dezvoltarea colaborării internaţionale pentruasigurarea calităţii mediului.

Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturorpersoanelor fizice şi juridice, în care scop:

a) solicită autorităţilor pentru protecţia mediului acordşi/sau autorizaţie de mediu, după caz, potrivit prezenteilegi;

b) asistă persoanele împuternicite cu inspecţia, punându-

156

le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii, toatedocumentele relevante, şi le facilitează controlulactivităţilor şi prelevarea de probe;

c) se supun ordinului de încetare temporară saudefinitivă a activităţii;

d) suportă costul pentru repararea prejudiciului şiînlătură urmările produse de acesta, restabilind condiţiileanterioare producerii prejudiciului;

e) asigură sisteme proprii de supraveghere ainstalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru analiza şicontrolul poluanţilor pe raza de incidenţă a activităţilordesfăşurate şi evidenţa rezultatelor, în scopul prevenirii şievitării riscurilor tehnologice şi eliberărilor accidentale depoluanţi în mediu şi

raportează lunar rezultatele supravegherii mediuluiautorităţii competente pentru protecţia mediului;

f) informează autorităţile competente şi populaţia. încaz de eliminări accidentale de poluanţi în mediu sau deaccident major;

g) restructurează, pentru activităţile existente, şipropun, la solicitarea autorizaţiei de mediu, programe pentruconformare. în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare aprezentei legi;

h) adoptă soluţii adecvate pentru mediu la propunereaproiectelor sau activităţilor noi, precum şi pentrumodificarea celor existente;

i) nu degradează mediul natural sau amenajat prindepozitări necontrolate de deşeuri de orice fel.

Răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv,independent de culpă, în cazul pluralităţii autorilor,răspunderea este solidară.

In cazul activităţilor generatoare de risc major,asigurarea pentru daune este obligatorie.

Incălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundereacivilă, contravenţională sau penală, după caz.

9.5. Responsabilităţile comandantului şi ofiţerilor de labordul navei pentru protecţia mediului marin

In conformitate cu Ordinul ministrului lucrărilorpublice, transporturilor şi locuinţei nr. 1730/2001 privindaprobarea sistemelor de raportare a incidentelor în care suntimplicate nave maritime care transportă mărfuri periculoase,substanţe dăunătoare şi/sau poluanţi marini:

157

Comandanţii navelor maritime care transportă mărfuripericuloase, substanţe dăunătoare sau poluanţi marini în vracori în formă ambalată, implicate într-un incident în apeleaflate sub jurisdicţia României sau în porturile româneşti,precum şi comandanţii navelor maritime care arboreazăpavilionul român, implicate într-un incident în afara apeloraflate sub jurisdicţia României sau în afara porturilorromâneşti, sunt obligaţi să redacteze şi să transmitărapoarte, cu respectarea cerinţelor prevăzute în prezentulordin.

Rapoartele prevăzute trebuie să fie transmise după cumurmează:

1. în cazul în care se produce un incident în apeleaflate sub jurisdicţia României, comandantul navei implicatetrebuie să îl notifice imediat către operatorul serviciului decomunicaţii de apel, pericol şi salvare, prin staţia de radio-coastă, pe cel puţin una dintre frecvenţele alocatecomunicaţiilor de apel, pericol şi salvare pe 2.187,5 KHz saucanalul 70 VHF.

2. în cazul în care se produce un incident în care esteimplicată o navă care arborează pavilionul român, în afaraapelor aflate sub jurisdicţie română, raportul trebuie să fiefăcut către statul riveran cel mai apropiat, prin staţia deradio-coastă adecvată. în cazul în care incidentul afecteazăsiguranţa navigaţiei, raportul va fi precedat de un apel depericol, iar în cazul în care incidentul afectează siguranţanavei sau a persoanelor, de un apel de urgenţă.

3. în cazul în care nava nu se află în vecinătatea uneistaţii de radio-coastă de frecvenţă medie (MF) sau defrecvenţă foarte înaltă (VHF), raportul trebuie făcut cătrecea mai apropiată staţie de radio-coastă de frecvenţă înaltă(HF) sau prin sistemul de comunicaţii maritime prin satelit.

4. în cazul în care nava se află în interiorul sau înapropierea unei zone în care a fost stabilit un sistem deraportare de către navele maritime, raportul trebuie transmiscătre organismul desemnat responsabil de operarea aceluisistem.

5. Formatul rapoartelor şi procedurile de raportaretrebuie să fie conforme cu cerinţele prevăzute în secţiunea a2-a "Formatul şi procedurile standard de raportare" a anexeila prezentul ordin.

6. Pe lângă rapoartele făcute conform pct. 1, în cazul încare incidentul se produce la un terminal de manipulare ahidrocarburilor, operatorul terminalului trebuie, de asemenea,

158

să raporteze acest incident:a) cât mai repede posibil şi utilizând mijloacele cele

mai rapide, la căpitănia portului în a cărei zonă deactivitate se află terminalul;

b) după posibilităţi, în conformitate cu prevederilesecţiunii a 2-a a anexei la prezentul ordin.

Pentru comunicarea rapoartelor staţia de radio-coastă nupercepe tarife.

Rapoartele trebuie să conţină informaţiile specificeincluse în secţiunea a 3-a "Cerinţe privind raportareadetaliată" a anexei la prezentul ordin.

La redactarea rapoartelor se vor utiliza termenii şinoţiunile specifice prevăzute în Codul fMDG, Codul IBC, CodulIGC şi Codul INF.

Prevederile anexei la prezentul ordin nu se aplicămesajelor de pericol la care se face referire în regula V/2din Convenţia SOLAS.

Detaliile care nu sunt disponibile imediat trebuie să fietransmise într-un raport suplimentar.

In cazul în care sunt implicate substanţe dăunătoareşi/sau poluanţi marini, raportul suplimentar trebuie să urmezeimediat sau cât mai repede posibil după raportul iniţial.

In raportul suplimentar trebuie incluse informaţiile caresunt esenţiale pentru protecţia mediului marin, în concordanţăcu incidentul. Aceste informaţii trebuie să includă lit. P, Q,R, S şi X, a cum sunt prevăzute în secţiunea a 2-a a anexei laprezentul ordin.

Probabilitatea unei deversări rezultate din avariereanavei sau echipamentelor sale constituie un motiv pentru aface un raport. Pentru a se stabili dacă există o astfel deprobabilitate şi dacă este necesar să se facă raportul,trebuie să se ţină seama, printre altele, de următoriifactori:

1. natura avariei, deteriorării sau defectării navei,instalaţiilor ori echipamentelor; i

2. starea mării şi condiţiile meteorologice, precum şidensitatea traficului în zonă, la momentul şi locul produceriiincidentului.

Comandantul navei trebuie să facă raport cel puţin înurmătoarele cazuri:

1. avarierea, deteriorarea sau defectarea navei careafectează siguranţa acesteia, produsă ca urmare a unorincidente cum sunt: coliziunea, eşuarea, incendiul, explozia,deteriorarea structurală, inundarea, deplasarea mărfii; şi

159

2. defectarea instalaţiilor sau echipamentelor navei careare ca rezultat afectarea siguranţei navigaţiei, produsă caurmare a unor incidente cum sunt: defectarea instalaţiei deguvernare, a instalaţiei de propulsie, a sistemului degenerare a energiei electrice (generatorul electric), amijloacelor navale esenţiale de asigurare a navigaţiei.

In cazul în care o navă este angajată sau şi se cere săfie angajată într-o operaţiune de acordare de asistenţă sausalvare a unei nave implicate într-un incident la care se facereferire în art. ÎI alin. 1 lit. a) sau b) din Protocolul I laConvenţia MARPOL 73/78, comandantul navei salvatoare trebuiesă raporteze fără întârziere caracteristicile acţiuniiîntreprinse sau planificate. Raportul trebuie să includă lit.A, B, C (sau D), E, F, L, M, N, P, Q, R, S, T, U şi X.

Comandantul navei salvatoare trebuie să se asigure căstatul riveran este informat asupra desfăşurării acţiunii desalvare.

Nerespectarea prevederilor prezentului ordin de cătrecomandanţii navelor maritime care arborează pavilionul românconstituie acţiune de indisciplină şi se sancţionează înconformitate cu prevederile legale.

Nerespectarea prevederilor prezentului ordin de cătrecomandanţii navelor maritime care arborează pavilionul altuistat, aflate în apele de sub jurisdicţia României, constatatăde căpităniile de port, va fi adusă la cunoştinţă de către ANRautorităţii care a eliberat brevetul respectivului comandantşi autorităţii care a acordat dreptul de arborare apavilionului navei implicate.

9.6. Controlul, constatarea şi sancţionarea cazurilor depoluare

In situaţii deosebit de grave, organele romane competentepot dispune, ca masuri complementare, confiscarea navei, ainstalaţiilor, a uneltelor de pescuit, a aparaturii şi a altorobiecte de la contravenient, folosite la săvârşireacontravenţiei.

Bunurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei seconfisca.

Sancţiunile se aplică şi persoanelor juridice.Nu constituie contravenţie faptele prevăzute, dacă au

fost săvârşite în scopul garantării securităţii navei ori anavigaţiei sau al salvării de vieţi omeneşti ori în scopulevitării unor avarii la navă sau la încărcătură.

160

Contravenţiile se constată şi sancţiunile se aplică, înconformitate cu reglementările în vigoare, de personalul cusarcini de supraveghere şi control al navigaţiei din cadrulMinisterului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei,de personalul special împuternicit de ministrul apărăriinaţionale, ministrul de interne, ministrul apelor şiprotecţiei mediului, ministrul agriculturii, alimentaţiei şipădurilor şi de ministrul sănătăţii şi familiei, precum şi dealte persoane special împuternicite prin lege.

Aplicarea amenzilor pentru contravenţii nu scuteştecontravenientul de obligaţia de despăgubire pentru daunelepricinuite pe uscat, în apele maritime interioare, în mareateritorială şi în zona economică exclusivă ale României, înconformitate cu legislaţia română. Amenzile aplicatepersoanelor fizice sau juridice străine se plătesc în valutaconvertibila, prin transformarea amenzilor din lei în valutala cursul de schimb oficial din momentul săvârşiriicontravenţiei.

Impotriva procesului-verbal de contravenţie se poate faceplângere, în termen de 15 zile de la data comunicării, laSecţia maritima şi fluviala a Judecătoriei Constanta.

Contravenţiilor le sunt aplicabile prevederile OrdonanţeiGuvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic alcontravenţiilor.

In cazul comiterii unor fapte pentru care legea romanaprevede arestarea comandantului navei străine sau reţinereaacesteia, organele romane competente vor înştiinţa imediatoficiul consular sau misiunea diplomatica ale statului depavilion despre masurile luate.

Nava reţinuta şi echipajul sau vor fi eliberate de îndatăce a fost depusa o cauţiune corespunzătoare, potrivitreglementarilor legale în vigoare. Cauţiunea va fi stabilitaîn lei şi se va plaţi în valuta convertibila, printransformarea sumei din lei în valuta la cursul de schimboficial de la data săvârşirii contravenţiei.

Organele Ministerului Apărării Naţionale şi aleMinisterului de Interne vor asigura aplicarea prevederilorlegale şi vor acorda sprijin altor organe de stat competentela aplicarea unor măsuri de constrângere împotriva navelorstrăine în marea teritorială şi în zona economică exclusivăale României, în baza prevederilor prezentei legi.

161

MODUL 11. TERITORIUL IN DREPTUL INTERNAŢIONAL

11.1. Teritoriul terestru, fluvial şi maritim alstatului: natura juridică, elementele componente aleteritoriului, modificările teritoriului, limitele teritoriului(frontierele)

Regimul juridic al de frontierei de stat TERITORIUL DESTAT ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL

COMPONENTA TERITORIULUI DE STATTeritoriul de stat este spaţiul geografic alcătuit din

suprafeţe terestre, acvatice şi marine, din solul, subsolul şispaţiul aerian asupra căruia statul îşi exercită suveranitateasa deplină şi exclusivă. Teritoriul de stat reprezintă una dinpremisele materiale naturale care condiţionează existenţastatului. Teritoriul defineşte limitele spaţiale aleexistenţei şi organizării statale suverane constituind astfelo noţiune politico-juridică.

Teritoriul se compune din: spaţiul terestru, spaţiulacvatic spaţiul aerian.

A. SPAŢIUL TERESTRU.Aceasta cuprinde partea uscată (sol şi subsol) şi poate

fi formată dintr-o singură întindere terestră sau din maimulte insule despărţite de ape maritime, care formează un statarhipelag (de exemplu, Indonezia, Filipine).

B. SPAŢIUL ACVATIC.Acesta este reprezentat de apele interioare (naţionale)

şi marea teritorială. La rândul lor, apele interioare cuprind:cursuri de apă (fluvii, râuri, canale) lacuri, mări care seaflă în întregime pe teritoriul aceluiaşi stat, precum şiapele maritime interioare. în ce priveşte cursurile de apă, înafara celor situate în întregime pe teritoriul unui stat,există şi cursuri de apă care formează frontiera de stat întredouă sau mai multe state (denumite şi continue) şi cursuricare traversează teritoriile a două sau mai multe state(denumite şi succesive).

Apele interioare făcând parte din teritoriul statuluisunt supuse suveranităţii sale, ceea ce înseamnă că statulexercită asupra acestora jurisdicţia sa deplină, având dreptulde a reglementa, prin legi interne, navigaţia, exploatareahidroenergetică şi a resurselor naturale, măsurile de

162

protecţie a mediului înconjurător, de protecţie împotrivainundaţiilor etc.

Cât priveşte apele de frontieră fiecare stat exercitădrepturile sale suverane numai asupra sectorului de apă carese află pe teritoriul său, problemele care se

pun în legătură cu navigaţia, cu exploataţia şiutilizarea resurselor acestora fiind, de obicei, reglementateprin acorduri încheiate între statele riverane.

Apele maritime interioare cuprind: apa portului, rada sa,golfurile şi băile interioare, precum şi apele maritimesituate între ţărm şi limita interioară a mării teritoriale(în cazurile în care linia de bază a acestora nu coincide culinia ţărmului).

APELE PORTURILORApele porturilor sunt considerate ape maritime interioare

până la linia care uneşte instalaţiile permanente făcând parteintegrantă din sistemul portuar şi care înaintează cel maimult spre larg. Apele portuare fiind supuse suveranităţiistatului riveran, acesta stabileşte regulile de intrare şiieşire a navelor străine, condiţiile privind accesul,staţionarea şi activitatea acestora în apa portului şi, deasemenea, poate institui anumite interdicţii. Statul riveranarc dreptul să permită sau să interzică accesul navelorstrăine în porturile sale şi să stabilească porturile deschisepentru navele străine.

De regulă, porturile militare sunt porturi închise iarcelelalte porturi sunt de obicei deschise navelor comercialestrăine, în conformitate cu tratatele bilaterale de comerţ şinavigaţie, iar în lipsa acestora, pe bază de reciprocitate, încadrul Convenţiei multilaterale de la Geneva din 1923referitoare la regimul internaţional al porturilor sau adreptului internaţional culumiar.

Referitor la statutul navelor şi echipajelor în apeleporturilor străine, regula generală este cea conform căreiaaceste nave sunt obligate să respecte toate legile şiregulamentele statului riveran. Regulile aplicabile navelorstrăine sunt însă diferite, după cum nava străină estemilitară (de război) sau comercială ori nave de stat afectateunor scopuri necomerciale.

Navele militare sunt acelea care aparţin unui stat,posedă armament, sunt manevrate de un echipaj militar dinforţele armate ale statului căruia îi aparţin, echipaj careeste supus disciplinei militare şi este subordonat unui

163

comandant cu grad militar.Navele comerciale sunt cele care aparţin fie unui stat,

fie unor resortisanţi, persoane juridice sau fizice şi careefectuează transporturi de mărfuri sau de pasageri oriexploatează resurse marine.

Navele de stat sunt destinate unor scopuri necomercialecum sunt, de exemplu, navele de cercetare ştiinţifică, depoştă, control sanitar, vamal, pentru salvarea naufragiaţiloretc.

In scopul asigurării securităţii statului riveran,intrarea navelor de război străine în porturile sale se poateefectua numai pe baza unei autorizaţii prealabile din parteaacelui stat (care poate impune anumite restricţii, atât înlegătură cu numărul navelor, cât şi cu durata staţionării lorîn apele sale portuare), ori a unei notificări prealabile.

In caz de forţă majoră, (furtuni, avarii etc.) navele derăzboi pot intra într-un port străin fără autorizaţie.

In ultimii ani, o serie de state, între care şi Româniaau interzis prin legi interne, accesul în marea teritorială,în apele maritime interioare şi în porturi a oricărei navecare are la bord arme nucleare, chimice ori alte arme dedistrugere în masă.

Astfel, potrivit art. 10 din Legea nr. 17/1990, în mareateritorială, în apele maritime interioare şi în porturileRomâniei este interzis accesul oricărei nave care are la bordarme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere în masă,sau care transportă asemenea arme sau muniţie pentru acestea,precum şi orice alte mărfuri sau produse interzise de legileRomâniei.

Navele străine cu propulsie nucleară pot intra în radesau în porturi numai cu aprobarea prealabilă a organelorromâne competente, care va fi solicitată cu cel puţin 30 dezile înainte de data intrării.

Nava de război care e află în mod legal într-un portstrăin se bucură de imunitate de jurisdicţie penală şi civilă,neputând fi sechestrată, confiscată sau rechiziţionată. Deacelaşi regim beneficiază şi navele de stat afectate unorscopuri necomercialc. Dacă nava încalcă legile şireglementările statului riveran şi nu ţine seamă deavertismentul dat de a se conforma acestora, va fi somată săpărăsească imediat apele portuare sau marea teritorială, iarîn cazul în care interesele statului riveran sunt prejudiciateaceasta atrage răspunderea statului de pavilion.

In apele portuare, nava comercială este supusă unei duble

164

jurisdicţii: a statului de pavilion şi a statului riveran.Jurisdicţia penală a statului de pavilion se aplică

faptelor pe care le comit între ei membrii echipajului, ca şifaptelor care privesc disciplina internă a navei. Jurisdicţiapenală a statului riveran se aplică când infracţiunea a fostcomisă:

a) la bordul navei de către sau împotriva unei persoanecare nu aparţine echipajului;

b) pe uscat, de către membrii echipajului şi a avut carezultat tulburarea ordinii publice a statului riveran;

c) atunci când, deşi fapta a fost săvârşită la bordulnavei, căpitanul acesteia solicită sprijinul autorităţilorlocale.

Dacă problema este altfel reglementată prin tratateleîncheiate de statele în cauză, vor avea prevalentăprevederilor acelor tratate.

Jurisdicţia civilă a statului riveran se exercită pentruasigurarea executării obligaţiilor contractate de navarespectivă în timp ce se află în apele maritime interioare sauîn marea teritorială, precum şi pentru alte pretenţiirezultând din evenimente de navigaţie care au avut ca urmareavarii asupra navei ori încărcăturii, ca şi pentru despăgubirişi taxe.

In astfel de împrejurări, nava poate fi reţinută sausechestrată, împotriva acesteia putându-se lua măsuri deexecutare silită.

MAREA TERITORIALĂMarea teritorială cuprinde fâşia de mare adiacentă

ţărmului, având o lăţime de 12 mile marine, măsurată de laliniile de bază, considerate ca fiind liniile celui mai marereflux de-a lungul ţărmului sau, după caz, liniile drepte careunesc punctele cele mai avansate ale ţărmului.

Convenţia din 1982 privind dreptul mării stabileştelăţimea mării teritoriale la 12 mile marine. Această limităeste consacrată şi de către Legea nr. 17/1990 (art. 1).

Statul riveran exercită în marea sa teritorială, asuprasolului şi subsolului acesteia toate drepturile decurgând dinsuveranitate, cum sunt dreptul de explorare şi exploatare atuturor resurselor naturale reglementarea navigaţiei,aplicarea măsurilor de securitate de protecţie a mediului, decontrol vamal şi sanitar etc.

In marea teritorială, suveranitatea statului riveran seexercită în conformitate cu legislaţia sa internă, cu

165

prevederile convenţiilor internaţionale la care este parte şiţinând seama de principiile şi normele dreptuluiinternaţional.

Navele străine pot intra în naviga prin marea teritorialăa statului riveran în exercitarea dreptului de trecereinofensivă. Navele de război sunt supuse de regulă regimuluiautorizării sau notificării prealabile.

Articolul 8 din Legea nr. 17/1990 prevede că trecereainofensivă se efectuează în condiţiile stabilite de prezentalege şi de alte reglementări în vigoare, cu respectareanormelor dreptului internaţional. Totodată se menţionează căprin "trecere" se înţelege faptul de a naviga prin mareateritorială în scopul de a traversa fără a ancora sau a faceescală într-o radă sau port. Trecerea trebuie să fie rapidă şineîntreruptă. Pe timpul trecerii inofensive nu se permiteoprirea sau ancorarea, exceptând cazurile de forţă majoră saunevoile impuse de navigaţie. în art. 9 se precizează că"trecerea unei nave străine prin marea teritorială esteinofensivă atâta timp cât nu aduce atingere păcii, ordiniipublice sau securităţii naţionale".

11.2. Regimul juridic al apelor naţionale navigabile aleRomâniei

Art. 5. - Apele naţionale navigabile ale României suntformate din marea teritoriala şi apele interioare navigabile.

Regimul şi întinderea marii teritoriale se stabilesc prinlege.(vezi Legea 17/1990 privind regimul juridic al apelormaritime interioare, al marii teritoriale şi al zonei contiguea României)

Apele interioare navigabile ale României sunt constituitedin:

a) fluviile, râurile, canalele şi lacurile situate îninteriorul teritoriului României, pe porţiunile navigabile;

b) apele navigabile de frontiera, de la malul romanescpana la linia de frontiera;

c) apele maritime considerate, potrivit legii, apeinterioare. Ministerul Transporturilor, cu avizul MinisteruluiApelor, Pădurilor şi

Protecţiei Mediului, al Ministerului Agriculturii şiAlimentaţiei, al Ministerului Industriei şi Comerţului şi alDepartamentului pentru Administraţie Publica Locala,stabileşte nominal şi pe porţiuni apele navigabile aleRomâniei. Pentru apele de frontiera se va tine seama şi de

166

acordurile bilaterale privind regimul frontierei de stat.Art. 6. - Constituie zona maritima, fluviala sau a altor

cai navigabile fâşia de teren situata în lungul ţărmului mariiteritoriale sau ai apelor interioare navigabile, pe o lăţimede 30 de metri.

In cazuri justificate, Ministerul Transporturilor poatemari lăţimea zonei maritime, fluviale sau a altor cainavigabile, cu avizul celorlalte organe centrale aleadministraţiei de stat interesate.

In porturi, zona maritima, fluviala sau a altor cai denavigaţie coincide cu incinta portuara.

11.3. Regimul juridic al apelor interioare, mariiteritoriale, zonei contigue, platoului continental şi al mariilibere.

Prevederile Convenţiei internaţionale asupra dreptuluiMării - Montego Bay, 1982. Trecerea inofensivăREGIMUL JURIDIC AL MĂRII TERITORIALENATURA JURIDICĂ A MĂRII TERITORIALEMarea teritorială, delimitându-se de apele maritime

interioare prin linia sa de bază, face parte integrantă dinteritoriul de stat, fiind supusă - împreună cu resursele sale- suveranităţii naţionale a statului riveran iar regimul săujuridic este stabilit prin legislaţia internă a statuluiriveran, ţinându-se seama şi de prevederile dreptuluiinternaţional. Asupra mării teritoriale statul riveranexercită toate drepturile ce decurg din suveranitatea sa, înce priveşte apele, solul şi subsolul, coloana de aer dedeasupra, drepturi ce constă în: pescuit, navigaţie,jurisdicţia, protecţia mediului, etc. având şi obligaţiilecorespunzătoare.

Pescuitul, exploatarea resurselor minerale, revin, înexclusivitate, statului riveran. Acesta poate însă încheiaacorduri cu alte state, prin care să stabilească modul şicondiţiile de pescuit în marea sa teritorială pentru altestate cu sau fără clauza reciprocităţii.

Statul riveran are dreptul de a reglementa, înconformitate cu dreptul internaţional, exercitarea de cătrenavele comerciale ale altor state a dreptului de trecereinofensivă. Cât priveşte navele străine, statul riverandetermină, prin legea sa şi în conformitate cu acordurile lacare este parte condiţiile de intrare şi navigaţie în marea sateritorială, activităţile interzise în această zonă,

167

sancţiunile pentru încălcarea acestor interdicţii, statulputând, de asemenea, să stabilească zone maritime desecuritate interzise intrării navelor străine de orice fel saunumai unora dintre acestea. De exemplu, o serie de state(între care şi România), au interzis accesul în mareateritorială, în apele maritime interioare, oricărei nave careare la bord arme nucleare, chimice sau alte arme de distrugereîn masă ori care transportă arme sau muniţie (art. 10 dinLegea nr 17/1990).

Dreptul de control şi supraveghere vamală urmăreşteprevenirea contrabandei şi aplicarea de sancţiuni pentruastfel de infracţiuni, navele comerciale străine avândobligaţia de a staţiona în locuri determinate, de a nu încărcaşi descărca mărfuri în afara punctelor de control stabilite.Statele pot crea pe teritoriul lor porturi şi zone libere, îninteriorul cărora sunt acordate facilităţi vamale şi fiscalepentru activităţi de comerţ, exterior, tranzit, depozitare,producţie etc. Controlul sanitar se realizează în porturi şiîn apele maritime interioare şi are ca scop asigurareasănătăţii populaţiei.

Reglementarea navigaţiei în marea teritorială de cătrestatul riveran are ca scop asigurarea securităţii traficului,separarea căilor de trafic, pilotajul şi prevenireaabordajelor, protecţia cablurilor submarine şi conductelorpetroliere, stabilirea semnalelor obişnuite şi de alarmă încaz de primejdie sau naufragiu etc.

Statul riveran este obligat să comunice prin avize pentrunavigatori orice modificare adusă acestor reguli şi de a facepublicitatea necesară, prin hărţi maritime, culoare denavigaţie şi sistemelor de separarea traficului.

CAPITOLUL 3. Trecerea inofensiva prin marea teritorială(Art. 8-25)

DREPTUL DE TRECERE INOFENSIVĂ (Montego Bay)

Dreptul de trecere inofensivă este recunoscut navelorcomerciale ale tuturor statelor, constituind - în condiţiileactuale - un principiu general al dreptului mării. Trecereainofensivă a navelor străine prin marea teritorială estereglementată prin legi interne, ţinându-se seama de normeledreptului internaţional. In această privinţă, Convenţia din1982 reprezintă un progres, prevăzând reglementări maidetaliate şi clare (art. 14-93), în comparaţie cu Convenţia

168

din 1958.Conform art. 18-19 din Convenţie (1982). termenul pasaj

este aplicabil navelor străine care intră în marea teritorialăsau traversează marea teritorială spre porturile şiinstalaţiile maritime ale statului riveran, spre apeleinterioare, porturile şi instalaţiile acestora sau dinspreacestea spre marea liberă, precum şi apelor aflate în trecerespre porturile altor state. Trecerea trebuie să fieneîntreruptă şi rapidă; oprirea sau ancorarea sunt interzise,exceptându-se cazurile impuse de nevoile navigaţiei sau caurmare a unui caz de forţă majoră, sau avarie, pentru salvareapersoanelor sau pentru ajutorarea navelor şi aeronavelor înprimejdie.

Trecerea este inofensivă atât timp cât nu aduce stingerepăcii, ordini publice sau securităţii statului riveran.

Se consideră că trecerea nu mai este inofensivă dacă navastrăină desfăşoară în marea teritorială una din următoareleactivităţi, prevăzute în art. 19 din Convenţie:

a) ameninţă cu forţa sau foloseşte forţa împotrivasuveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţeipolitice a statului riveran, sau în orice alt mod contrardreptului internaţional;

b) efectuează exerciţii sau manevre cu arme de orice fel;c) culege informaţii care pot să aducă prejudicii

apărării sau securităţii statului riveran;d) desfăşoară propagandă care prejudiciază interesele

apărării sau ale securităţii;e) decolarea de pe nave sau îmbarcare, pe nave a oricăror

aparate de zbor; 0 lansarea, debarcarea sau îmbarcarea detehnică militară, scafandri, submarine, orice alte instalaţiiîn măsură să execute cercetări subacvatice;

g) îmbarcarea sau debarcarea de mărfuri, bani saupersoane cu încălcarea reglementărilor statului riveran;

h) săvârşeşte acte de poluare gravă, desfăşoarăactivităţi de pescuit, de cercetare, sau orice alte activităţicare nu au o legătură directă cu navigaţia.

Intrarea navelor străine cu propulsie nucleară în mareateritorială este supusă în unele state (ca şi în România) uneiaprobări prealabile. Aceste nave, precum şi cele caretransportă substanţe radioactive sau alte substanţepericuloase sunt obligate, ca atunci când se află în trecereinofensivă să ia măsuri speciale de precauţie.

Submarinele şi celelalte nave submersibile au obligaţiaca în marea teritorială să navigheze la suprafaţă şi să

169

arboreze pavilionul naţional.Statul riveran are obligaţia de a nu împiedica trecerea

inofensivă, de a semnala prin publicitatea necesară oricepericol cunoscut pentru navigaţia prin marea sa teritorială,de a indica prin hărţi maritime culoarele de navigaţie şisistemele de separare a traficului.

Totodată, el are dreptul de a adopta şi aplica măsurilelegale necesare pentru a împiedica orice trecere care nu esteinofensivă el poate interzice navei străine intrarea în mareasa teritorială, sau dacă nava, este în trecere, să-i cearărespectarea obligaţiilor aferente sau chiar părăsirea apelorsale.

Impotriva navelor străine infractoare, statul riveran aredreptul de urmărire a acestora în marea sa teritorială şi înanumite condiţii (nava a încălcat legile statului riveran petimpul cât se afla în apele sale naţionale, apele maritimeinterioare sau marea teritorială şi dincolo de limiteleacesteia, în marea liberă).

Dacă o navă a fost reţinută în afara mării teritoriale, azonei exclusive, în împrejurări care nu justifică exercitareadreptului de urmărire, ea va fi despăgubită, pentru oricepierdere sau daună suferită ca urmare a acestei acţiuni.

Trecerea navelor militare străine prin marea teritorialăeste controversată în doctrina şi în practica statelor.Convenţia din 1958 şi nici Convenţia din 1982 nu consacrădirect şi clar un astfel de drept, ci acesta este recunoscutîn mod indirect. în esenţă, se prevede că în trecerea lorinofensivă prin marea teritorială navele trebuie să respectelegile şi reglementările statului riveran privind aceastătrecere şi că, dacă nu ţin seama de cerinţele de a se conformaacestora, statul riveran poate cere părăsirea de către ele amării sale teritoriale, în aceste condiţii, nu s-ar puteavorbi de existenţa unei reglementări clare de dreptinternaţional privind dreptul absolut de pasaj inofensiv alacestor nave. Legislaţiile naţionale dintr-o serie de state(între care şi România) subordonează dreptul de trecere alnavelor militare străine prin marea teritorială, unei aprobăriprealabile a statului riveran.

L 17/1990 - Reguli aplicabile tuturor navelor străine(Art. 8-16)

Trecerea inofensiva a navelor străine prin mareateritoriala a României se efectuează în condiţiile stabilite

170

de prezenta lege şi de alte reglementari în vigoare, curespectarea normelor dreptului internaţional.

Prin "trecere" se înţelege faptul de a naviga în mareateritoriala în scopul :

a) de a o traversa fără a intra în apele maritimeinterioare ori fără a ancora intr-o rada sau a face escalaintr-o instalaţie portuara situata în afara apelor maritimeinterioare;

b) de a intra în apele maritime interioare şi a ancoraintr-o rada sau a face escala intr-o instalaţie portuară saude a le părăsi.

Trecerea trebuie să fie neîntreruptă şi rapida. Navelevor urma drumurile maritime, şenalele şi pasele recomandate,specificate de hărţile maritime şi în documentele denavigaţie.

Pe timpul trecerii inofensive nu se permite oprirea sauancorarea, în afara cazurilor când acestea sunt impuse denevoile navigaţiei, sau ca urmare a unui caz de forţa majoraori avarie, pentru salvarea persoanelor sau pentru ajutorareanavelor şi aeronavelor aflate în pericol.

Trecerea unei nave străine prin marea teritoriala esteinofensiva atât timp cit nu aduce atingere păcii, ordiniipublice sau securităţii naţionale.

Se considera ca trecerea aduce atingere păcii, ordiniipublice sau securităţii naţionale daca o asemenea navadesfăşoară, în marea teritoriala sau în apele maritimeinterioare, una dintre următoarele activităţi:

a) ameninţarea cu forţa sau folosirea forţei împotrivasuveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenteipolitice a României sau în orice alt mod contrar principiilordreptului internaţional;

b) manevre sau exerciţii cu arme de orice fel;c) culegerea de informaţii în detrimentul apărării sau

securităţii naţionale ;d) propaganda care prejudiciază interesele apărării sau

ale securităţii naţionale;e) decolarea de pe nave, apuntarea sau îmbarcarea pe nave

a oricărui fel de aparate de zbor;f) lansarea, debarcarea sau îmbarcarea de tehnică

militară, scafandri, submarine, alte vehicule submersibile sauamfibii şi de orice alte instalaţii în măsură să executecercetări acvatice sau subacvatice;

g) îmbarcarea sau debarcarea de mărfuri, stupefiante şisubstanţe psihotrope, fonduri băneşti sau de persoane, contrar

171

legilor şi reglementărilor în vigoare, inclusiv vamale,fiscale, sanitare sau de imigrare;

h) poluarea deliberată şi gravă, de orice natură, a apeişi a mediului marin, a spaţiului aerian de deasupra apei sauafectarea deliberată şi gravă a ecosistemelor marine;

i) orice activitate de pescuit sau altă activitate deexplorare ori exploatare ilegală a resurselor naturale şibiologice;

j) orice activitate de cercetări ştiinţifice, arheologicesau ridicări hidrografice

k) orice activitate care se desfăşoară cu încălcareareglementarilor

internaţionale în domeniul radiocomunicaţiilor sau carepoate perturba

funcţionarea sistemelor de comunicaţii sau a oricărui altechipament sau instalaţii;

1) orice alta activitate care nu are o legătura directacu trecerea sau care se desfăşoară cu încălcarea condiţiilorprevăzute în prezenta lege.

în marea teritoriala, în apele maritime interioare şi înporturile României este interzis accesul oricărei nave careare la bord arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugereîn masa, sau care transporta asemenea arme sau muniţie pentmacestea, precum şi orice alte mărfuri sau produse interzise delegile României.

Navele străine cu propulsie nucleara pot intra în radesau în porturi numai cu aprobarea prealabila a organelorromane competente, care va fi solicitata cu cel puţin 30 dezile înainte de data intrării.

Navele străine cu propulsie nucleara şi navele caretransporta substanţe radioactive sau alle substanţepericuloase sunt obligate, atunci când se afla în trecere prinmarea teritoriala, sa aibă asupra lor documentele prevăzute deacordurile internaţionale pentru aceste nave şi încărcătura pecare o transporta şi sa ia masurile speciale de precauţieprevăzute de aceste acorduri.

Navele străine care transportă substanţe radioactive saualte substanţe ori deşeuri periculoase sau nocive pot treceprin marea teritorială numai cu aprobarea organelor românecompetente. Aprobarea trebuie solicitată cu cel puţin 30 dezile înainte de data estimată a intrării în marea teritorialăa României.

Pe timpul trecerii inofensive a navelor prevăzute laalin. 2 oprirea sau ancorarea nu este permisă, în afara

172

cazurilor prevăzute la art. 8.Navele străine cu propulsie nucleară sau care transportă

substanţe radioactive ori alte substanţe sau deşeuripericuloase ori nocive vor utiliza numai căile de navigaţiedesemnate de autoritatea română competentă şi vor respectadispozitivele de separare a traficului prescrise.

Controlul documentelor de siguranţa a navelor cupropulsie nucleara şi a navelor care transporta substanţeradioactive sau alte substanţe periculoase, controluldozimetric şi celelalte controale legate de protecţia mediuluiînconjurător se execută de organele române competente, înlocuri stabilite de către acestea. Pe timpul staţionariinavelor în porturi sau în rade pot fi executate controalesuplimentare.

Daca în urma controlului se constata ca prezenta uneinave poate duce la consecinţe periculoase, organele românecompetente pot dispune ca, intr-un termen stabilit, navarespectiva sa părăsească marea teritoriala.

Navele străine aflate în trecere prin marea teritorialasau staţionate în rade ori în porturi nu vor folosi mijloacelede navigaţie radio, aparatura hidroacustică şi deradiocomunicaţii, sistemele electronice şi optice deobservare, decât pentru necesităţile siguranţei navigaţiei şistaţionarii la ancoră, precum şi pentru a comunica cuautorităţile portuare şi a realiza traficul radio,

în clar sau folosind coduri, cu staţiile româneşti de peuscat, potrivit regulilor şi procedurilor prevăzute înRegulamentul radiocomunicaţiilor care este anexă la Convenţiainternaţională a telecomunicaţiilor.

Organele romane competente vor lua masurile necesarepentru a preveni orice încălcare a condiţiilor stabilite prinreglementările în vigoare cu privire la admiterea navelorstrăine în apele maritime interioare sau la instalaţiileportuare şi vor folosi orice mijloace legale, inclusiv deconstrângere pentru a împiedica trecerea oricărei nave străineprin apele maritime interioare sau marea teritoriala, dacaaceasta trecere nu este inofensiva.

Organele romane competente pot suspenda temporar, înanumite zone ale marii teritoriale, trecerea inofensiva anavelor străine, ori de câte ori aceasta suspendare esteceruta de asigurarea securităţii tarii sau este necesarapentru a se putea executa exerciţii militare.

Măsurile de suspendare a trecerii inofensive prevăzute laalineatul precedent vor fi publicate în "avize pentru

173

navigatori" emise de organele romane competente.

JURISDICŢIA STATULUI RIVERAN

Jurisdicţia statului riveran în marea sa teritorialărezultă din suveranitatea sa asupra acestei zone. Totodată,statul de pavilion îşi exercită jurisdicţia sa asupra navelorsale, indiferent de locul în care s-ar afla acestea. Rezultă,că în marea teritorială, navele sunt supuse unei dublejurisdicţii: a statului riveran şi a statului de pavilion.Totuşi, ca regulă generală, se aplică jurisdicţia statuluiriveran, iar cea a statului de pavilion acţionează, mai multca o regulă de curtoazie internaţională.

In mare teritorială se face, de asemenea, distincţieîntre nave comerciale şi nave maritime.

Pentru navele comerciale în trecere prin mareateritorială, jurisdicţia penală a statului riveran se exercităla bordul acestora prim acte de arestare sau de instrucţie cuprivire la infracţiunile comise la bord în timpul pasajuluiatunci când:

a) consecinţele infracţiunii se extind asupra statuluiriveran;

b) a fost încălcată liniştea publică a ţării sau ordineaîn marea teritorială;

c) exercitarea jurisdicţiei este cerută de căpitanulnavei (ori de un agent diplomatic sau consular al statului depavilion;

d) pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante.Pe timpul cât se află în marea teritorială a unui stat,

nava comercială străină se bucură de protecţia legiloracestuia, revenindu-i obligaţia respectării lor.

Statul riveran poate recurge la acte de arestare sau deinstrucţie şi la bordul navei străine care trece prin mareateritorială după ce aceasta a părăsit apele sale maritimeinterioare.

Conform legislaţiei sale de poliţie, securitate fiscalăşi vamală în marea teritorială, statul riveran are dreptul devizită, de captură sau de reţinere a navelor comercialestrăine, de confiscare a produselor interzise aflate la bordlor, etc.

Statul riveran poate începe exercitarea dreptului deurmărire împotriva navelor care au încălcat legile şiregulamentele, în marea teritorială şi continuă acest drept înmarea liberă. Dreptul de urmărire se aplică şi în cazul

174

încălcării legislaţiei referitoare la zona economicăexclusivă.

In cazul săvârşirii unei infracţiuni înainte de intrareanavei în zona economică sau marea teritorială, statul riverannu poate recurge la nici o măsură de instrucţie sau arestarela bordul navei, care venind dintr-un port străin se află întrecere, fără a intra în apele maritime interioare aleacestuia.

Jurisdicţia civilă a statului riveran nu se poateexercita asupra unei persoane aflată la bordul unei navestrăine în trecere prin marea sa teritorială. Statul riveranpoate să dispună potrivit dispoziţiilor sale legale, reţinereasau sechestrarea ori executarea silită împotriva unei asemeneanave dar numai în legătură cu obligaţiile contractuale sauresponsabilităţile asumate de navă în timpul pasajului săupentru trecerea prin apele statului riveran.

Navele de război şi navele de stat străine afectate unorscopuri necomerciale se bucură de imunitate de jurisdicţie înmarea teritorială a altui stat. Acestea trebuie însă, sărespecte legile statului riveran, în caz contrar, ele putândfi obligate să părăsească marea teritorială.

LĂŢIMEA MARII TERITORIALE

Incepând cu sec. XVII s-au formulat o serie de criteriipentru delimitarea mării teritoriale faţă de marea liberă, cumar fi:

- criteriul de determinare a lăţimi mării teritoriale"bătaia tunului", regulă care a fost impusă mai ales decerinţele militare, de apărare ale statelor;

- criteriul "linia orizontului";- criteriul "matematic", constând într-o distanţă de 3

mile marine de la ţărm.Treptat, are loc precizarea şi consolidarea regimurilor

juridice diferitelor diferite, aplicabile mării teritoriale şirespectiv mării libere, pentru ca în anul 1930 la Conferinţade la Haga privind dreptul mării să se recunoască şi conceptulde zonă contiguă, în care statul riveran exercită drepturispeciale, cum sunt cele vamale, fiscale, de control sanitaretc. Datorită intereselor divergente ale statelor, Conferinţade la Haga nu a reuşit o codificare în materie. Aceastăproblemă a rămas nesoluţionată de către cele două conferinţede la Geneva (1958 şi 1961).

Lucrările pregătitoare pentru cea de-a 3-a conferinţă

175

O.N.U. asupra dreptului mării au creat un climat favorabilpentru instituirea regulii celor 3 mile, iar Convenţia din19,82 consacră această regulă, prevăzând dreptul fiecărui statriveran de a stabili mărimea mării sale teritoriale de 12 milemăsurate de la liniile de bază determinate în conformitate cuconvenţia.

Limita interioară de la care se măsoară lăţimea măriiteritoriale diferă, în raport de configuraţia ţărmului. încazul unui ţărm lin, fără crestături adânci, această limită eformată de linia de bază normală de-a lungul ţărmului, iarcând ţărmul prezintă crestături adânci în uscat (de exemplu,fiorduri, ca în cazul Norvegiei) sau a unor insule de-a lungulcoastei, limita interioară, este constituită din liniile debază drepte care unesc punctele cele mai îndepărtate în larg,legate însă efectiv de uscat şi urmează configuraţia generalăa ţărmului. în situaţia unui litoral la o mare cu flux şireflux, limita interioară este linia celui mai mare reflux.

In legătură cu delimitarea, se ridică probleme deosebiteîn cazul existenţei unor golfuri, insule şi pentru statelearhipelagice.

Apa unui golf ale cărui maluri aparţin unui singur stat -până acolo unde distanţa între cele două ţărmuri naturale laintrare nu depăşeşte 24 de mile are regim de ape maritimeinterioare a statului riveran.

De la această regulă sunt exceptate "golfurile istorice"(de exemplu Hudson Canada, Bristol - Anglia, Riga Letonia şiEstonia), adică acelea care deşi au o deschidere mai mare de24 mile, pe consideraţii istorice bazate pe uzul continuu şipe recunoaşterea statelor terţe, fac parte în întregime dinapele maritime interioare ale statului riveran.

Convenţia din 1982 instituie un regim juridic specialpentru apele maritime ale statelor arhipelagice şi totodatădefineşte arhipelagul ca un grup de insule, inclusiv parte dininsule, şi ape legate între ele şi cu alte elemente naturale.în aşa fel încât formează o entitate intrinsec geografică,economică şi politică, istoriceşte considerată ca atare.

Statul arhipelagic este acel stat constituit în întregimedin unul sau mai multe arhipelaguri, putând include şi alteinsule. Şi în cazul statelor arhipelagice limita interioară amării teritoriale este constituită din liniile de bază dreptecare unesc punctele extreme de ale în insulelor celor maiîndepărtate, fără ca traseul acestor linii să se îndepărtezede la configuraţia generală a arhipelagului.

Limita laterală a mării teritoriale în raport cu statele

176

vecine limitrofe, precum şi limita mării teritoriale întrestate situate faţă în faţă se stabileşte pe bază de acordîntre statele respective. în lipsa ajungerii la un acord, niciunui stat nu-i este admis să-şi extindă marea teritorialădincolo de linia mediană, ale cărei puncte sunt echidistantefaţă de punctele cele mai apropiate de la care se măsoarălăţimea mării teritoriale a fiecăruia dintre cele două state.

Marea teritorială a României cuprinde fâşia de mareadiacentă ţărmului ori, după caz, apelor maritime interioare,având lăţimea de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de laliniile de bază.

Liniile de bază sunt liniile celui mai mare reflux de-alungul ţărmului sau, după caz, liniile drepte care unescpunctele cele mai avansate ale ţărmului, inclusiv ale ţărmuluidinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare,amenajărilor hidrotehnice şi ale altor instalaţii portuarepermanente.

Coordonatele geografice ale punctelor între care sunttrasate liniile de bază drepte sunt prevăzute în anexa careface parte integrantă din prezenta lege. în cazul unorevoluţii obiective de natură să influenţeze punctele întrecare sunt trasate liniile de bază drepte, coordonatele noilorpuncte sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Limita exterioară a mării teritoriale este linia care arefiecare punct situat la o distanţă de 12 mile marine, măsuratăde la punctul cel mai apropiat al liniilor de bază.

Marea teritoriala a României se delimitează de mareateritoriala a statelor vecine prin înţelegeri cu fiecaredintre aceste state, în conformitate cu principiile şi normeledreptului internaţional.

Limitele exterioare şi laterale ale marii teritoriale,stabilite conform prevederilor art. 1 şi 2, constituiefrontiera de stat maritima a României.

Suprafeţele de apa situate între ţărmul mării şi liniilede bază stabilite în art. 1 constituie apele maritimeinterioare ale României.

Apele maritime interioare, marea teritoriala, solul şisubsolul acestora, precum şi spaţiul aerian de deasupra lorfac parte din teritoriul României.

In aceste spatii România îşi exercita suveranitatea înconformitate cu legislaţia sa interna, cu prevederileconvenţiilor internaţionale la care este parte şi ţinând seamade principiile şi normele dreptului internaţional.

177

ZONE MARITIME ASUPRA CĂRORA STATELE AU DREPTURI SUVERANE

ZONA CONTIGUĂ

Zona contiguă reprezintă fâşia de mare adiacentă măriiteritoriale, care se întinde spre largul mării până ladistanţa de 24 mile, măsurată de la liniile de bază ale măriiteritoriale (art. 6 din Legea nr. 17/1990).

In această zonă, statul riveran exercită jurisdicţia şicontrolul, având o serie de drepturi speciale, constând îndreptul de control vamal, fiscal, sanitar şi al treceriifrontierei de stat.

Statul riveran are dreptul de a preveni şi reprima înzonă infracţiunile comise pe teritoriul său ori în marea sateritorială, exercitând în acest scop dreptul de urmărireîmpotriva navei respective.

Zona contiguă a României

Zona contigua a României este fâşia de mare adiacentamarii teritoriale care se întinde spre largul marii până ladistanta de 24 mile marine, măsurata de la liniile de bazastabilite în art. 1.

In zona sa contigua, România exercita controlul pentruprevenirea şi reprimarea încălcărilor, pe teritoriul sau, alegilor şi reglementarilor sale din domeniul vamal, fiscal,sanitar şi al trecerii frontierei de stat.

ZONA ECONOMICA EXCLUSIVA

In vederea protejării resurselor piscicole şi a altorinterese economice, în perioada 1970-1980 au stabilit o seriede state riverane, au stabilit zone speciale, zone exclusivede pescuit, de jurisdicţie sau chiar de mare teritorială pânăla 200 de mile, ori între 15 şi 100 de mile marine, conceptulşi instituţia zonei economice exclusive dobândind astfelsemnificaţia cutumei.

In plan convenţional, ea a fost consacrată pentru primadată de Convenţia din 1982 (art. 55-75).

Zona economică exclusivă se întinde spre largul mării peo distanţă de 200 de mile marine de la liniile de bază de lacare se măsoară lăţimea mării teritoriale.

Natura juridică a acestei zone se defineşte prindrepturile suverane, exclusive ale statului riveran de

178

explorare, exploatare, cercetare ştiinţifică şi conservare aresurselor naturale biologice şi nebiologice precum şi deprotecţia mediului marin.

Zona economică nu face parte din teritoriul statuluiriveran. Zona este supusă jurisdicţiei acestuia şi drepturilorsale suverane economice, şi reprezintă şi aspecte de mareliberă constând în: libertatea de navigaţie, de survol şi deaşezare a cablurilor şi conductelor submarine. Aşadar, zonaeconomică exclusivă are un regim juridic mixt.

In exercitarea drepturilor sale suverane, statul riveranare dreptul de a construi, autoriza şi reglementa construirea,exploatarea şi utilizarea de insule artificiale, instalaţii şilucrări cu scop economic şi de a stabili în jurul acestorazone de securitate până la 500 m, având obligaţia de a nuprejudicia navigaţia pe căile maritime internaţionalerecunoscute.

Statul riveran poate permite, prin încheierea deacorduri, în condiţiile stabilite, statelor ne-riveranedesfăşurarea unor activităţi de pescuit, beneficiind de unregim preferenţial statele fără litoral şi stateledezavantajate din punct de vedere geografic, situate înregiunea sau sub-regiunea în care se află statul riveran.

Statul riveran are dreptul de a reglementa prin legiinterne exercitarea drepturilor sale suverane şi ajurisdicţiei, stabilind, de asemenea, măsuri administrative,judiciare şi de sancţionare împotriva oricăror încălcări aleregimului juridic al zonei economice.

In acest sens, România a adoptat Decretul nr. 142/1986privind instituirea zonei economice exclusive a ţării noastreîn Marea Neagră. Acest act normativ stipulează drepturilesuverane şi jurisdicţia României în zonă asupra activităţilorde exploatare şi protecţie a resurselor biologice şi mediuluimarin, de cercetare ştiinţifică marină precum şi sancţiunilece urmează a fi aplicate în caz de încălcare a acestor reguli.Se stabileşte lăţimea zonei (până la o distanţă de 200 mile)şi delimitarea pe cale de negocierii încheierea de acorduri custatele riverane având ţărmurile limitrofe ori faţă în faţă.

Zona economică exclusivă a României în Marea Neagră

Zona economică exclusivă a României este instituită înspaţiul marin al ţărmului românesc la Marea Neagră, situatdincolo de limita apelor mării teritoriale şi adiacentacestora, în care România îşi exercită drepturi suverane şi

179

jurisdicţia asupra resurselor naturale ale fundului mării,subsolului acestuia şi coloanei de apă de deasupra, precum şiîn ceea ce priveşte diferitele activităţi legate deexplorarea, exploatarea, protecţia, conservarea mediului şigestionarea acestora.

In condiţiile specifice determinate de dimensiunile MăriiNegre, întinderea zonei economice exclusive a României sestabileşte prin delimitare, pe bază de acord încheiat custatele vecine ale căror ţărmuri sunt limitrofe sau situatefaţă în faţă cu litoralul românesc al Mării Negre, ţinându-seseama de faptul că lăţimea maximă a zonei economice exclusive,în conformitate cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Uniteasupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr.110/1996. poate fi de 200 mile marine măsurate de la liniilede bază prevăzute la art. 11 .

Delimitarea se face în conformitate cu principiilegeneral recunoscute de dreptul internaţional şi cu respectarealegislaţiei române, prin aplicarea, în funcţie decircumstanţele specifice din fiecare sector de delimitat, aprincipiilor şi criteriilor de delimitare general recunoscute,astfel încât să se ajungă la o soluţie echitabilă.

In zona economică exclusivă România exercită:a) drepturi suverane de explorare şi exploatare,

protecţie, conservare şi gestionare a tuturor resurselornaturale biologice şi/sau nebiologice şi a altor resurse carese află pe fundul mării, în subsolul acestuia, în coloana deapă, în spaţiul aerian de deasupra acestuia;

b) drepturi suverane privind alte activităţi legate deexplorarea şi exploatarea zonei în scopuri economice, cum suntproducerea de energie cu ajutorul apei, a curenţilor şi avânturilor;

c) drepturi exclusive privind amplasarea şi folosirea deinsule artificiale, de instalaţii şi lucrări destinatecercetării ştiinţifice, explorării şi exploatării resurselornaturale din această zonă sau în alte scopuri economice;

d) jurisdicţie privind:- amplasarea şi folosirea de insule artificiale, de

instalaţii şi lucrări;- cercetarea ştiinţifică marină;- protecţia şi conservarea mediului marin şi a faunei

marine;e) alte drepturi prevăzute în prezenta lege sau în alte

acte normative ale României şi de normele general recunoscuteale dreptului internaţional.

180

Drepturile suverane şi jurisdicţia prevăzute la alin. 1se realizează în conformitate cu legislaţia României.

România poate coopera în zona sa economică exclusivă,prin organele sale competente, cu celelalte state riverane laMarea Neagră, pentru asigurarea conservării, explorării şiexploatării raţionale a resurselor biologice, protecţiei şiapărării mediului marin, îndeosebi în sectoarele directînvecinate cu această zonă, ţinându-se seama decaracteristicile specifice ale Mării Negre ca mare semi-închisă şi cu potenţial biologic redus.

In zona economică exclusivă a României toate statele,riverane sau fără litoral, se bucură, în conformitate cunormele general recunoscute ale dreptului internaţional, delibertăţile de navigaţie, de survol şi de a instala cabluri şiconducte submarine, precum şi de libertatea de a utiliza mareaîn alte scopuri licite pe plan internaţional, legate deexercitarea acestor libertăţi, în condiţiile respectăriiprevederilor prezentei legi şi ale altor acte normative aleRomâniei.

Pe axul traseului cablurilor şi conductelor montate înmare se instituie zone de securitate şi protecţie, care seîntind până la 1.000 de metri de o parte şi de alta aacestuia.

România are interese prioritare în legătură cu stocurilede peşti anadromi care se reproduc în apele sale şi arerăspunderea principală pentru aceste specii, exercitându-şi înconsecinţă drepturile cu privire la ele.

Organele competente române iau măsuri pentru a asiguraconservarea stocurilor acestor specii de peşti anadromi prinacţiuni corespunzătoare şi stabilirea de norme privindreglementarea pescuitului lor, inclusiv stabilirea capturiitotale autorizate, şi cooperează în acest scop cu organelealtor state interesate, în cazul în care speciile menţionatemigrează dincolo de limitele zonei economice exclusive aRomâniei.

România asigură utilizarea optimă a resurselor piscicoleşi a altor resurse biologice, prin luarea măsurilor tehnicesau de altă natură ce se impun cu privire la conservarea şigestionarea lor în toate apele situate în interiorul limitelorexterioare ale zonei sale economice exclusive, cu luarea înconsiderare a celor mai sigure date ştiinţifice, iar încazurile în care consideră necesar, în colaborare cuorganizaţiile internaţionale având competenţă în acest domeniuşi la care România este sau nu este membră.

181

In acest scop organele competente române stabilesc anualvolumul total autorizat al capturilor pentru fiecare specie depeşte şi alte resurse biologice, adoptă măsuri tehnice şi dealtă natură pentru a asigura un pescuit raţional şiconservarea, protecţia şi regenerarea resurselor biologice,asigurând respectarea legislaţiei române în materie privindmonitorizarea prin satelit a navelor de pescuit, inclusivinspecţia, reţinerea, sechestrarea şi urmărirea judiciară anavelor de pescuit care încalcă drepturile suverane alestatului român.

Stocurile de peşti anadromi care se reproduc în cursurilede apă ale României nu pot fi pescuite decât în apele situateîn interiorul limitelor zonei sale economice exclusive.

In ceea ce priveşte respectarea reglementărilor privindstocurile de peşti ce habitează sau traversează ape situate înzonele economice exclusive ale altor state ori migrează înapele internaţionale, cooperarea României va fi asigurată prinacorduri specifice, în vederea conservării şi gestiuniiacestor stocuri, şi ţinând seama, în mod corespunzător, deinteresele şi de responsabilităţile sale.

- Organele competente române pot permite accesul navelorde pescuit ale altor state în zona economică exclusivă aRomâniei, pe bază de acorduri, în condiţii de reciprocitate,cu respectarea legilor şi a reglementărilor române, precum şia normelor general recunoscute ale dreptului internaţional, înscopul exploatării unui eventual excedent al volumului totalautorizat al capturilor.

Statele care participă, pe bază de acord cu România, lamăsuri care urmăresc reînnoirea stocurilor de peşti anadromişi la refacerea resurselor piscicole şi a altor resursebiologice din zona sa economică exclusivă, îndeosebi prinfinanţarea acestor măsuri, sunt luate în considerare cuprioritate la realizarea prevederilor alin. 1.

In zona sa economică România are jurisdicţie exclusivăasupra insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor,inclusiv dreptul de a exercita controlul pentru prevenireainfracţiunilor şi a altor încălcări privind legile şireglementările sale în domeniul vamal, fiscal, sanitar şi alimigraţiei, precum şi în legătură cu legile şi regulamenteleprivind securitatea.

In jurul insulelor artificiale, al instalaţiilor şilucrărilor din zona economică exclusivă a României seinstituie zone de securitate şi protecţie care se întind pânăla 500 de metri de la fiecare punct al limitelor lor

182

exterioare, în afară de cazurile în care se prevede altfelprin norme internaţionale general recunoscute. Organele românecompetente stabilesc şi instituie în aceste zone măsurile carese impun pentru asigurarea securităţii şi protecţiei atât anavigaţiei, cât şi a insulelor artificiale, instalaţiilor şilucrărilor.

Organizaţiile, companiile, persoanele fizice şi juridice,române şi străine, care au dreptul să amplaseze, să menţină şisă exploateze insulele artificiale, instalaţiile şi lucrărilesus-menţionate, sunt obligate să asigure şi să menţină înstare de funcţionare mijloacele permanente de avertizareasupra existenţei acestora.

Instalarea de insule artificiale, amplasarea deinstalaţii şi lucrări, instituirea în jurul lor a zonelor desecuritate şi protecţie, precum şi desfiinţarea completă sauparţială a acestor instalaţii şi lucrări se comunică prinavize pentru navigatori emise de autorităţile românecompetente, împreună cu toate datele necesare identificăriiacestora.

ZONE MARITIME NESUPUSE SUVERANITĂŢII SAU DREPTURILORSUVERANE ALE STATELOR

MAREA LIBERĂ

Potrivit Convenţiei din 1958, care a codificat în mareparte regulile cutumiarc, marea liberă era definită ca acea"parte a mării" care nu aparţine mării teritoriale sau apelorinterioare ale unui stat, deci ca zonă marină situată în afarasuveranităţii naţionale, fiind deschisă tuturor naţiunilor.Totodată, convenţia preciza că nici un stat nu poate săpretindă în mod legitim supunerea unei părţi oarecare dinmarea liberă suveranităţii sale. Statele riverane şi cele ne-riverane pot exercita în marea liberă, mai ales următoarelelibertăţi:

a) navigaţia:b) pescuitul:c) punerea de cabluri, conducte petroliere şi conducte

submarine;d) libertatea de survol.Conform Convenţiei din 1982 regimul de mare liberă se

aplică apelor mărilor şi oceanelor situate în sfera zoneieconomice exclusive, a mării teritoriale, a apelorinternaţionale şi a apelor arhipelagice ale statelor.

183

Teritoriile submarine aflate sub apele mării libere constituie"zona internaţională".

Regimul juridic al mării libere este guvernat deprincipiul libertăţii mărilor, potrivit căruia aceasta estedeschisă tuturor statelor, şi nici un stat nu poate în modvalid să pretindă suveranitate asupra vreunei părţi a măriilibere.

Pe lângă cele patru libertăţi (de navigaţie, survol,instalarea de cabluri şi conducte, pescuit - la aceasta dinurmă se adaugă exercitarea pescuitului în condiţii care săasigure conservarea şi gestiunea resurselor biologice alezonei), Convenţia din 1982 prevede şi libertatea de a construiinsule artificiale şi alte instalaţii autorizate de dreptulinternaţional şi libertatea cercetării ştiinţifice.

Marea liberă este guvernată de o serie de principiifundamentale ale dreptului internaţional, între care aparepregnant obligaţia statelor de a nu recurge la forţă saumenţinerea cu forţa. în acest sens, dreptul internaţionalinterzice astfel de acte ca: blocada porturilor sau coastelorunui stat de către forţele armate ale altui stat sau atacularmat asupra forţelor armate navale sau aeriene ori împotrivaforţelor maritime şi aeriene ale altui stat în mare liberă.Utilizarea forţei este permisă numai în exercitarea dreptuluide autoapărare.

Conform Tratatului încheiat la Moscova în 1963 cu privirela interzicerea experienţelor nucleare în cele trei medii(atmosferă, cosmos şi sub apă), în marea liberă şi spaţiulaerian de deasupra sa sunt interzise orice fel de experienţenucleare, iar prin Tratatul din 1971 este interzisă amplasareade arme nucleare şi orice fel de arme de distrugere în masă pefundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul lor, până la limitaexterioară de 12 mile.

Totuşi, marea liberă nu este demilitarizată, neutralizatăşi denuclearizată, iar cât priveşte fundul mărilor şioceanelor interdicţia este limitată numai la amplasare, ceeace înseamnă că alte operaţii (deplasare, circulaţie etc.) alearmelor nucleare şi de distrugere în masă pe teritoriilesubmarine ar fi permise. Rezultă că în timp de război marealiberă poate fi folosită ca teatru de război, iar în timp depace în marea liberă sunt permise manevre militare.

In marea liberă, statutul juridic al navelor estedeterminat de naţionalitatea acestora, care reprezintălegătura juridică bazată pe înmatricularea navelor peteritoriul unui anumit stat şi al dreptului lor de a arbora

184

pavilionul statului respectiv.O navă nu poate naviga sub pavilionul a două, sau mai

multe state, sancţiunea fiind considerarea acesteia ca lipsităde naţionalitate. Statul de pavilion are dreptul de a exercitajurisdicţia exclusivă şi controlul în conformitate cu legea sainternă - la bordul navei asupra echipajului şi încărcăturii -în problemele de ordin administrativ, tehnic şi social.

Navele de război şi navele de stat folosite în scopurinecomerciale se bucură în marea liberă de imunitate deplină.Acţiunile privind răspunderea penală sau disciplinară apersonalului unei nave în cazul oricărui incident de navigaţieîn marea liberă, sunt de competenţa exclusivă a autorităţiloradministrative şi judiciare ale statului de pavilion sau alestatului al cărui cetăţean este persoana în cauză.

In exercitarea libertăţii de navigaţie în marea liberă,statelor le revin şi o serie de obligaţii, şi anume:

- de a preveni şi pedepsi transportul de sclavi pe naveleaflate sub pavilionul lor (orice sclav refugiat pe o navă estesocotit a fi liber);

- de a coopera pentru reprimarea pirateriei în marealiberă sau în orice alt loc situat în afara jurisdicţiei unuistat. în vederea reprimării pirateriei, orice stat poate săsechestreze o navă sau aeronavă pirat ori, o navă capturată caurmare a unor acte de piraterie şi care se află în posesiapiraţilor, să aresteze persoanele şi să sechestreze bunurilede la bord;

- de a coopera pentru reprimarea traficului ilicit destupefiante şi substanţe psihotrope în marea liberă;

- de a coopera pentru reprimarea emisiunilor neautorizatede radio şi televiziune difuzate de pe marea liberă. Navele derăzboi au dreptul de a opri şi vizita în mare liberă navelestrăine, cele proprii ca şi cele fără naţionalitate, cuexcepţia celor care beneficiază de imunitate de jurisdicţie,dacă există temeiuri serioase că astfel de nave ar desfăşurauna dintre activităţile interzise menţionate.

Statul riveran are dreptul urmărire asupra unei navestrăine, dacă există temeiuri serioase să se creadă că nava aîncălcat legile sale în timpul când se afla în apele maritimeinterioare, marea teritorială, în zona contiguă, în zonaeconomică exclusivă ori în apele arhipelagice. Urmărirea estelegitimă dacă începe când nava sau una din ambarcaţiunile salese află într-una din aceste zone, continuându-se neîntreruptîn marea liberă şi trebuie să înceteze când nava urmărităintră în zone de jurisdicţie ale statului de pavilion sau ale

185

unui stat terţ. Urmărirea se face numai de către nave şiaeronave militare sau de cele afectate şi autorizate în acestscop. Dacă urmărea s-a dovedit nejustificată, nava respectivăare dreptul la despăgubirile corespunzătoare.

In legătură cu asigurarea securităţii navigaţieimaritime, statele au obligaţia de a lua toate măsurile şi de acolabora în acest scop, în conformitate cu convenţiile înmaterie şi pentru prevenirea abordajelor pe mare şi acordareade ajutor persoanelor, echipajelor şi navelor aflate înpericol.

In marea liberă, exploatarea resurselor biologice se faceîn conformitate cu principiul libertăţii de pescuit pentrutoate statele şi în condiţii care să asigure conservarea şigestiunea acestor resurse şi în general diversitatea biologicăa mării.

11.4. Regimul juridic al strâmtorilor internaţionale:principii generale. Regimul juridic al strâmtorilor MariiNegre. Prevederile Convenţiei de la Montreux, 1936

REGIMUL NAVIGAŢIEI ÎN STRÂMTORILE INTERNAŢIONALEPrin Convenţia din 1982 s-a stabilit un regim juridic

general privitor la strâmtorile importante pentru navigaţiamondială, cu excepţia celor de interes regional ori care suntsupuse unor reglementări internaţionale speciale.

Prin strâmtorile care leagă o parte a mării libere sau ozonă economică exclusivă cu o altă parte a mării libere ori ozonă economică exclusivă se recunoaşte navelor şi aeronavelorstrăine un drept de pasaj în tranzit.

Libertatea de navigaţie realizându-se printr-un tranzitcontinuu şi rapid, navele străine sunt obligate să se abţinăde la orice activităţi care reclamă autorizaţia prealabilă astatelor riverane sau sunt interzise de acestea (cercetare,pescuit). Statele riverane au obligaţia să asigure dreptul depasaj în tranzit în condiţii de securitate.

Prin strâmtorile care leagă marea teritorială a unui stato parte a mării libere sau a zonei economice exclusive a unuistat se recunoaşte navelor străine un drept de trecereinofensivă în condiţii similare cu dreptul de trecere prinmarea teritorială.

Regimuri speciale de navigaţie internaţională suntstabilite, prin tratate, pentru strâmtorile: Gibraltar şiMagellan, strâmtorile daneze (Sund, Beltul Mic şi Beltul Mare)şi strâmtorile Mării Negre - Bosfor şi Dardanele.

186

REGIMUL JURIDIC AL STRÂMTORILOR MĂRII NEGRE

Strâmtorile Mării Negre au fost închise navigaţiei decătre Turcia, până la sfârşitul secolului al XVIII-lea.începând cu Tratatul de la Kuciuk - Kainargi din 1774, urmatde Tratatul de la Londra din 1841, de Convenţia de la Lausanne(1923) s-au stabilit reglementări, consacrându-se un regimjuridic de liberă trecere pentru navele tuturor statelor întimp de pace şi de război şi demilitarizarea strâmtorilor.

In prezent, regimul juridic al acestor strâmtori estestabilit prin Convenţia de la Montreux din 1936, care prevedeprincipiul libertăţii de trecere a navelor comerciale în timpde pace şi de război, dacă Turcia nu este parte beligerantă.

Turcia are dreptul de control sanitar asupra navelor şide a percepe taxe. în timp de război, dacă Turcia este partebeligerantă, este interzisă trecerea navelor comerciale alestatelor inamice Turciei. Pentru navele neutre trecerea esteliberă cu condiţia de a nu ajuta inamicul.

Pentru navele militare convenţia are dispoziţiirestrictive referitoare la trecerea navelor statelor ne-riverane în raport cu ale riveranilor. Astfel, navele militareale riveranilor au nevoie de un preaviz de 8 zile, iar ale ne-riveranelor de 15 zile.

Mai sunt restricţii cu privire la timpul de staţionare,la tonaj. Evoluţia şi dezvoltarea unor noi tipuri de navemilitare şi de armate ale acestora, neprevăzute în Convenţiadin 1936 a dat naştere la diferende în legătură cu dreptul detrecere prin strâmtorile Mării Negre.

11.5. Regimul juridic al fluviilor internaţionale:principii generale. Prevederile Convenţiei şi statutuluiinternaţional privind regimul cailor navigabile de interesinternaţional, Barcelona, 1921. Regimul juridic al Dunării.Prevederile Convenţiei despre regimul navigaţiei pe Dunăre,Belgrad, 1948

REGIMUL JURIDIC AL FLUVIILOR INTERNAŢIONALE

Fluviile internaţionale sunt apele curgătoare caretraversează sau separă teritoriile a două sau mai multe stateşi sunt navigabile până la vărsarea lor în mare sau ocean.Congresul de la Viena (1815) a stabilit pentru prima oarăanumite principii ale regimului de navigaţie pe fluviile

187

internaţionale europene, precum şi noţiunea de fluviuinternaţional. Conferinţa de la Berlin (1885) a instituitlibertatea de navigaţie pe fluviile Congo şi Niger, iar înAmerica statele riverane prin legi interne au proclamatlibertatea de navigaţie pe fluviul Amazon.

La Conferinţa de la Barcelona din 1921 au fost elaborateo Convenţie şi un Statut privind regimul căilor navigabile deinteres internaţional.

Din reglementările adoptate decurg următoarele reguli:a) fiecare stat este suveran asupra porţiunii din aceste

fluvii care se află pe teritoriul său, fie că este vorba defluviile care traversează teritoriul, fie de cele careformează frontiera fluvială:

b) în privinţa navigaţiei se aplică principiul,libertăţii navigaţiei;

e) în virtutea suveranităţii, numai statele riverane,prin acordul lor, reglementează navigaţia pe fluviileinternaţionale fără vreun amestec din partea altor state;

d) în timp de pace, navele comerciale ale tuturor ţărilorîn conformitate cu reglementările convenţionale - se bucură dedeplina libertate de navigaţie, pe fluviile internaţionale,fără nici un fel de discriminare; navele militare, cele vamaleşi de poliţie ale statelor ne-riverane nu au acces pe fluviileinternaţionale, iar cele ale statelor riverane pot naviganumai în sectoarele lor, pentru sectoarele altor state, fiindnecesară autorizarea;

e) statele riverane au obligaţia de a menţine fluviul înstare de navigaţie, au dreptul de a percepe taxe în cuantumulnecesar efectuării lucrărilor de întreţinere şi amenajare,supravegherea, poliţia fluvială, controlul vamal şi sanitar seexercită de statul suveran riveran;

f) în principiu, pentru fluviile internaţionale, seformează comisii internaţionale alcătuite din reprezentanţiiţărilor riverane pentru coordonarea activităţii acestor ţăriîn vederea asigurării libertăţii de navigaţie, sau şi autilizării acestor ape în alte scopuri decât navigaţia,producerea de energie electrică, pescuit (exemplu: ComisiaDunării, Rinului, a fluviilor Niger şi Congo etc).

REGIMUL JURIDIC AL DUNĂRII

In anul 1856, prin Tratatul de la Paris s-a stabilit,pentru prima oară, cu participarea marilor puteri europene(Anglia, Franţa, Prusia şi Sardinia şi numai a unora dintre

188

statele riverane - Rusia, Turcia, Austria - un regiminternaţional de navigaţie pe Dunăre şi s-a înfiinţat ComisiaEuropeană a Dunării.

Tratatul de la Versailles, Saint-Germain, Neuilly şiTrianon instituiau aşa-zisul "regim internaţional" al Dunăriide la Ulm până la mare. Ulterior, în 1921, statutul Dunării afost stabilit prin Convenţia de la Paris din 1921, înfiinţândtotodată Comisia Europeană a Dunării pentru Dunărea maritimă -de la vărsarea în mare până la Brăila - şi ComisiaInternaţională a Dunării pentru Dunărea fluvială - de laBrăila la Ulm.

In prezent, regimul de navigaţie al Dunării estereglementat prin Convenţia de la Belgrad din 18 august 1948,încheiată de către statele riverane şi intrată în vigoare la11 mai 1949.

In Convenţie s-au statuat următoarele principii.a) Navigaţia pe Dunăre este liberă pentru cetăţenii,

navele comerciale şi mărfurile tuturor statelor în condiţii deegalitate, regimul extinzându-se numai asupra porţiuniinavigabile a Dunării (de la Ulm la mare, cu ieşire la mare,prin braţul Sulina).

b) Navele de război ale statelor riverane au dreptul de anaviga numai pe porţiunea de fluviu cuprinsă în graniţeleproprii, iar în afara acestora, numai pe bază de înţelegereîntre statele interesate. Navelor de război ale statelor ne-riverane le este interzisă navigaţia pe acest fluviu.

c) Stabilirea regulilor de navigaţie pe Dunăre, precum şisupravegherea fluvială, sanitară şi poliţienească, ca şiefectuarea lucrărilor hidrotehnice necesare menţinerii Dunăriiîn stare de navigaţie intră în competenţa statelor riverane.

In vederea aplicării convenţiei, a coordonăriiactivităţii privind navigaţia pe Dunăre, ca şi alteactivităţi, s-a înfiinţat Comisia Dunării, alcătuită dinreprezentanţii statelor riverane, câte unul din fiecare stat.Sediul acestei Comisiei este la Budapesta.

Utilizarea apelor Dunării în alte scopuri decât navigaţiaeste reglementată prin acorduri încheiate între stateleriverane, cum este de exemplu, Acordul din 1963 dintre Româniaşi Iugoslavia privind sistemul hidroenergetic şi de navigaţie"Porţile de Fier I" şi din 1976 pentru "Porţile de Fier ÎI".

Incepând din anul 1970 Comisia de Drept Internaţional aAdunării Generale a O.N.U lucrează la elaborarea unorreglementări privind "Utilizarea cursurilor de apăinternaţionale în alte scopuri decât navigaţia". Se are în

189

vedere folosirea acestor ape pentru producerea energieielectrice, la irigaţii, în alte scopuri economice şicomerciale.

11.6. Formalităţi la sosirea/plecarea din port (pentrunava, echipaj şi pasageri, marfa). Autorităţi care executacontrolul la sosirea/plecarea din port. Reglementari interneşi internaţionale.

CONVENŢIA PRIVIND FACILITAREA TRAFICULUI MARITIMINTERNAŢIONAL (FAL), ADOPTATĂ LA LONDRA LA 9 APRILIE 1965 DECONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ PRIVIND FACILITAREA VOIAJULUI ŞITRANSPORTULUI MARITIM, MODIFICATĂ ŞI COMPLETATĂ PRINAMENDAMENTELE DIN 1984,1986,1989,1991, 1993 ŞI 1994

Definiţii şi prevederi generale

A. Definiţii

In spiritul prevederilor acestei anexe, termenilorlistaţi li se vor atribui următoarele înţelesuri:

- instalaţiile şi echipamentele navei - articolele,altele decât piesele de schimb ale navei, aflate la bordulacesteia pentru utilizare proprie, care sunt mijloace mobile,dar nu de natură consumabilă, inclusiv accesoriile, cum ar fi:bărci de salvare, materiale de salvare, mobilier şi altearticole de echipare a navei;

- armator - proprietarul sau cel care operează o navă,fie că este persoană fizică sau juridică, precum şi oricepersoană care acţionează în numele proprietarului sau al celuicare operează nava;

- permis de coborâre la uscat - permisiunea acordată unuimembru al echipajului de a avea acces la uscat pe perioadastaţionării navei în port, în cadrul limitelor de timp şigeografice, dacă există, aşa cum sunt decise de autorităţilepublice;

- bagaje însoţitoare ale pasagerilor - proprietate, carepoate include şi banii, transportată pe aceeaşi navă cupasagerul, care poate fi sau nu în posesia lui, cu condiţia caea să nu fie transportată pe baza unui contract de transportsau a unui alt acord similar;

- marfa - orice bunuri, mărfuri şi articole de orice tip,indiferent cum vor fi transportate pe o navă, altele decâtpoşta, proviziile navei, piesele de schimb pentru navă,echipamentul navei, efectele echipajului şi bagajele

190

însoţitoare ale pasagerilor;- document - suportul informaţional cu înregistrări de

date;- document de transport - documentul ce atestă fie un

contract de transport între un armator şi un expeditor, fie oscrisoare de transport maritim, fie un conosament sau undocument de transport multimodal;

- efectele echipajului - îmbrăcăminte, articole deutilizare zilnică şi orice alte articole care pot includebani, aparţinând echipajului şi aflate la bordul navei;

- ora sosirii - ora la care o navă se opreşte la ancorăsau la chei într-un port;

- membru al echipajului - orice persoană angajată efectivpentru a îndeplini sarcini la bord, pe perioada unui voiaj, înfuncţionarea sau serviciul pe o navă şi care este inclus înlista cuprinzând echipajul;

- măsuri de siguranţă - măsuri aprobate la nivelinternaţional pentru îmbunătăţirea condiţiilor de siguranţă labordul navelor şi în zonele portuare în scopul preveniriiactelor ilicite împotriva pasagerilor şi echipajelor de labordul navelor;

- navă de croazieră - o navă într-un voiaj internaţional,care transportă pasageri care participă la un program de gruporganizat şi care sunt cazaţi la bord, fac escale temporare,urmând un plan determinat, în unul sau mai multe porturidiferite. în timpul voiajului, în principiu, nava nu trebuie:

a) să îmbarce sau să debarce alţi pasageri;b) să încarce sau să descarce nici o marfă.- pasager în tranzit - un pasager care soseşte pe o navă

dintr-o ţară străină în scopul continuării călătoriei pe aceanavă sau pe orice alte mijloace de transport către o ţarăstrăină;

- poştă - corespondenţa şi alte obiecte încredinţate prinadministraţiile poştale şi cu scopul de a fi remiseadministraţiilor poştale;

- autorităţi publice - organismele sau oficialităţileunui stat, responsabile pentru aplicarea legilor şi areglementărilor acelui stat referitoare la orice aspect alstandardelor şi practicilor recomandate, cuprinse în aceastăanexă;

- proviziile navei - bunurile de utilizare pe navă.inclusiv bunuri de consum, bunuri transportate pentru vânzarecătre pasageri şi membrii echipajului, combustibilii şilubrifianţii. excluzând echipamentul navei şi piesele de

191

schimb ale acesteia:- suport de date - suportul destinat să primească

înregistrarea informaţiilor.

B. Prevederi generale

Ţinând seama de paragraful (2) al art. V din convenţie,prevederile acestei anexe nu vor împiedica autorităţilepublice să ia măsuri corespunzătoare, inclusiv obţinerea deinformaţii suplimentare, după cum poate apărea necesitatea încazul suspectării de fraudă sau în tratarea problemelorspeciale care constituie pericol grav pentru ordinea publică,securitatea sau sănătatea publică, la fel ca şi pentru acteleilegale contra securităţii traficului maritim şi traficuluiilegal de stupefiante şi substanţe psihotrope sau pentruprevenirea introducerii ori răspândirii infecţiei sau apestei, care afectează animalele sau plantele.

1.1. Standard. Autorităţile publice vor cere în toatecazurile să li se furnizeze numai informaţii esenţiale şinumărul acestora să fie redus la minimum.

întrucât în prezenta anexă este stabilită o listă ainformaţiilor, autorităţile publice vor cere să li sefurnizeze numai pe cele pe care ei le consideră esenţiale.

Practica recomandată.Autorităţile publice împreună cu armatorii şi cu toate

celelalte părţi interesate trebuie să ia în considerareefectul pe care îl poate avea aplicarea tratamentului automatşi tehnicile de transmitere automată a datelor pentrusimplificarea formalităţilor.

Procedurile de control şi cerinţele informaţionaleexistente trebuie să fie simplificate şi atenţia trebuie săfie îndreptată în scopul obţinerii compatibilităţii cu altesisteme informaţionale relevante.

1.2. Practica recomandată. în ciuda faptului că, înanumite scopuri, unele documente pot fi prevăzute şi ceruteseparat în această anexă, autorităţile publice având în vedereinteresul celor cărora li se cere să completeze documente,trebuie să prevadă fuziunea într-unui singur a două sau maimulte documente în toate cazurile în care este posibil şi dacăva rezulta o simplificare apreciabilă.

1.3. Practica recomandată. Măsurile şi procedurile impusede guvernele contractante în scopul de a face securitatea saucontrolul stupefiantelor eficiente, acolo unde este posibil,vor pune în aplicare tehnici digitale, precum şi tratamentul

192

automat al informaţiilor (TAI). Aceste măsuri şi proceduritrebuie să se aplice într-o manieră care să afecteze laminimum navele, persoanele şi bunurile care se găsesc la bord,evitându-se să li se impună întârzieri inutile.

C. Tehnici de prelucrare electronică a informaţiilor

1.4. Practica recomandată. Dacă se adoptă tehnici deprelucrare electronică a informaţiilor şi de schimb de dateinformatizat pentru facilitarea derulării formalităţilorprivind navele, guvernele contractante trebuie să încurajezeautorităţile publice şi părţile private interesate săprocedeze la schimb de informaţii prin mijloace electroniceconform standardelor internaţionale.

1.5. Standard. Autorităţile publice acceptă oricedocument cerut pentru derularea formalităţilor privitoare lanave, care este stabilit prin tehnici de prelucrareelectronică a informaţiei sau prin schimb de date informatizatconform standardelor internaţionale, sub rezerva ca el să fielizibil, comprehensiv şi să conţină informaţiile cerute.

1.6. Standard. Autorităţile publice care adoptă tehnicide prelucrare electronică a datelor şi schimb de dateinformatizat pentru derularea formalităţilor privitoare lanave limitează informaţiile pe care ele le cer acestora laacele informaţii care sunt prevăzute în dispoziţiilepertinente din prezenta anexă.

1.7. Practica recomandată. Dacă se are în vedereadoptarea sau modificarea tehnicilor de prelucrare electronicăa informaţiilor sau de schimb de date informatizat pentruderularea formalităţilor privitoare la nave, autorităţilepublice vor trebui:

a) să dea ocazia, de la început, tuturor părţilorinteresate să participe la consultări;

b) să evalueze procedurile existente şi să le elimine peacelea care sunt inutile;

c) să determine procedurile care trebuie să fieinformatizate;

d) să aplice în practică în toate cazurile când aceastaeste posibil, recomandările Organizaţiei Naţiunilor Unite(O.N.U.) şi standardele pertinente ISO;

e) să adopte acele tehnici care au ca rezultat aplicaţiimultimodale;

f) să ia măsurile dorite pentru reducerea la minimum acosturilor de punere în funcţiune a acestor tehnici pentru

193

utilizatori şi pentru alte părţi private.1.8. Standard. Autorităţile publice care adoptă tehnici

de prelucrare electronică a informaţiilor şi schimb de dateinformatizat pentru derularea formalităţilor privitoare lanave încurajează, dar nu pot cere folosirea lor de cătreoperatorii maritimi sau de alte părţi interesate.

Intrarea, staţionarea şi plecarea navei

Această secţiune cuprinde prevederi referitoare laformalităţile cerute armatorilor de către autorităţile publicela intrarea, staţionarea şi plecarea navei şi nu trebuie săfie interpretate că ar exclude vreo cerinţă de prezentare lainspecţia autorităţilor corespunzătoare, a certificatelor şi aaltor documente aflate la bordul navei cu privire laînmatriculare, dimensiuni, siguranţă, la echipaj şi la alteasemenea probleme.

A. Dispoziţii generale

2.1. Standard. Autorităţile publice nu vor cere, pentru afi reţinute la intrarea sau la plecarea navelor pentru care seaplică convenţia, alte documente decât cele care sunt cuprinseîn prezenta secţiune.

Documentele cerute sunt:- declaraţia generală;- declaraţia de marfă;- declaraţia privind proviziile navei;- declaraţia privind efectele şi mărfurile echipajului;- lista cuprinzând echipajul;- lista cuprinzând pasagerii;- documentul cerut în conformitate cu convenţia poştală

universală pentru poştă;- Declaraţia maritimă de sănătate.

B. Conţinutul şi scopul documentelor

2.2. Standard. Declaraţia generală este documentul debază la sosire şi la plecare, care furnizează informaţiilecerute de autorităţile publice, referitoare la navă.

2.2.1. Practica recomandată. Aceeaşi formă a declaraţieigenerale trebuie să fie acceptată atât la intrarea, cât şi laplecarea navei.

2.2.2. Practica recomandată. Referitor la declaraţia

194

generală, autorităţile publice nu trebuie să ceară mai multdecât următoarele informaţii:

- numele şi descrierea navei;- naţionalitatea navei;- informaţii privind înmatricularea;- informaţii privind tonajul;- numele comandantului;- numele şi adresa agentului navei;- descrierea sumară a mărfii;- numărul membrilor echipajului;- numărul pasagerilor;- informaţii pe scurt privind voiajul;- data şi ora sosirii sau data plecării;- portul de sosire sau de plecare;- poziţia navei în port.2.2.3. Standard. Autorităţile publice vor accepta

declaraţia generală fie că este datată şi semnată decomandant, agentul navei sau de orice altă persoanăcompetentă, autorizată corespunzător de către comandant, fiecă este autentificată într-un mod considerat acceptabil derespectiva autoritate publică.

2.3. Standard. Declaraţia de marfă este documentul debază pe care figurează informaţiile despre marfă, cerute decătre autorităţile publice la intrare la fel ca şi la plecare.Totuşi, pentru mărfurile periculoase aceste informaţii pot ficerute separat.

2.3.1. Practica recomandată. Referitor la declaraţia demarfă autorităţile publice nu trebuie să ceară mai mult decâturmătoarele informaţii: a) la intrare:

- numele şi naţionalitatea navei;- numele comandantului;- portul de unde a sosit;- portul unde este făcut raportul;- marcajele şi numerotarea; numărul şi tipul pachetelor;

cantitatea şi descrierea bunurilor;- numărul documentului de transport pentru cantitatea de

marfa care va fi descărcată în portul respectiv;- porturile în care marfa rămasă la bord va fi

descărcată;- primele porturi de îmbarcare a mărfurilor cuprinse în

documentele de transport multimodal sau direct în conosamente;b) la plecare:- numele şi naţionalitatea navei;- numele comandantului;

195

- portul de destinaţie;- marcajul şi numerotarea pentru bunurile încărcate în

portul respectiv;- numărul şi tipul pachetelor; cantitatea şi descrierea

mărfurilor;- numerele documentelor cu privire la cantitatea de marfă

încărcată în portul respectiv.2.3.2. Standard. în ceea ce priveşte marfa rămasă la

bord, autorităţile publice nu trebuie să ceară decâtinformaţii sumare la un număr minim de puncte esenţiale.

2.3.3. Standard. Autorităţile publice vor acceptadeclaraţia de marfă fie că este datată şi semnată decomandant, agentul navei sau de orice altă persoană autorizatăcorespunzător de către comandant, fie că este autentificatăîntr-un mod considerat acceptabil de către autorităţilepublice.

2.3.4. Standard. Autorităţile publice pot accepta înlocul declaraţiei de marfă un exemplar din manifestul navei,cu condiţia ca acesta să conţină cel puţin cerinţele prevăzutede practica recomandată 2.3.1 şi de standardul 2.3.2 şi să fiesemnată sau autentificată şi datată, aşa cum este prevăzut înstandardul 2.3.3.

2.3.4.1. Practica recomandată. Ca o alternativă lastandardul 2.3.4 autorităţile publice pot accepta un exemplaral documentului de transport semnat sau autentificat, aşa cumeste prevăzut în standardul 2.3.3, ori o copie autentificată,dacă natura şi cantitatea mărfii permit aceasta şi dacă oriceinformaţie prevăzută de practica recomandată 2.3.1 şi destandardul 2.3.2. care nu apar în astfel de documente, suntprevăzute în altă parte şi sunt certificate corespunzător.

2.3.5. Practica recomandată. Autorităţile publice trebuiesă permită ca pachetele nedeclarate în manifest şi aflate înposesia comandantului să nu figureze în declaraţia de marfă,cu condiţia ca informaţii referitoare la acestea să fieprevăzute separat.

NOTĂ: Detalii despre pachetele nedeclarate în manifesttrebuie să fie furnizate pe un formular distinct, reluândpărţile pertinente din informaţiile cerute în mod normal îndeclaraţia de marfă. Se poate utiliza în acest scop declaraţiade marfă model OMI, modificând titlul şi înlocuindu-1, deexemplu, cu "listele pachetelor nedeclarate în manifest".

2.4. Standard. Declaraţia privind proviziile navei estedocumentul de bază la intrare şi la plecare, care conţineinformaţiile referitoare la proviziile navei, cerute de

196

autorităţi la intrare şi la plecare.2.4.1. Standard. Autorităţile publice vor accepta

declaraţia privind proviziile navei, fie că este datată şisemnată de comandant sau de orice alt ofiţer al naveiautorizat corespunzător de comandant şi care are cunoştinţepersonale referitoare la proviziile navei, fie că esteautentificată într-un mod considerat ca acceptabil de cătreautoritatea publică implicată.

2.5. Standard. Declaraţia privind efectele şi mărfurileechipajului este documentul de bază pe care sunt înscriseinformaţiile cerute de autorităţile publice referitoare laefectele şi mărfurile echipajului. Aceasta nu va fi cerută laplecare.

2.5.1. Standard. Autorităţile publice vor acceptadeclaraţia privind efectele şi mărfurile echipajului, fie căeste datată şi semnată de comandant sau de orice alt ofiţer alnavei autorizat corespunzător de comandant, fie că esteautentificată într-un mod considerat acceptabil de cătreautoritatea publică implicată. Autorităţile publice pot, deasemenea, să ceară fiecărui membru să îşi aplice semnăturasau, dacă el nu este capabil de acest lucru, să îşi laseamprenta pe declaraţia referitoare la efectele şi la mărfurilesale.

2.5.2. Practica recomandată. Autorităţile publicetrebuie, în mod normal, să ceară informaţii despre efectele şimărfurile echipajului numai în cazul în care sunt pasibile dedrept sau sunt supuse interzicerilor sau restricţiilor.

2.6. Standard. Lista cuprinzând echipajul este documentulde bază care furnizează autorităţilor publice informaţiireferitoare la numărul şi la componenţa echipajului laintrarea şi la plecarea unei nave.

2.6.1. Standard. Referitor la lista cuprinzând echipajul,autorităţile publice nu vor cere mai mult decât următoareleinformaţii:

• numele şi naţionalitatea navei;• numele de familie;• prenumele;• naţionalitatea;• gradul sau funcţia;• data şi locul naşterii;• seria şi numărul cărţii de identitate;• portul şi data sosirii;• de unde vine.2.6.2. Standard. Autorităţile publice vor accepta lista

197

cuprinzând echipajul, fie că este datată şi semnată decomandant sau de orice alt ofiţer al navei autorizatcorespunzător de comandant, fie că este autentificată într-unmod considerat acceptabil de către autoritatea publicăimplicată.

2.6.3. Standard. Autorităţile publice nu vor cere în modnormal ca lista cuprinzând echipajul să fie prezentată lafiecare escală în cazurile în care o navă operează pe o linieregulată şi reface escala în acelaşi port cel puţin o dată la15 zile şi al cărei echipaj nu a fost modificat. în acest caz,o declaraţie care să ateste că nu au avut loc modificări va fiprezentată într-o manieră pe care autorităţile publiceimplicate o consideră acceptabilă.

2.6.4. Practica recomandată. în condiţiile menţionate înstandardul 2.6.3, dacă au avut loc schimbări minore încomponenţa echipajului, autorităţile publice nu trebuie, înmod normal, să ceară o nouă listă completă cuprinzândechipajul, dar trebuie să accepte o listă pe care se vorindica modificările intervenite.

2.7. Standard. Lista cuprinzând pasagerii este documentulde bază care furnizează autorităţilor publice informaţiireferitoare la pasageri, la intrarea şi la plecarea unei nave.

2.7.1. Practica recomandată. Autorităţile publice nutrebuie să ceară listele cuprinzând pasagerii pentrutransportul maritim pe distanţe scurte sau combinat navalferoviar între ţările vecine.

2.7.2. Practica recomandată. Autorităţile publice nutrebuie să ceară, suplimentar listelor cuprinzând pasagerii,cărţi de îmbarcare sau debarcare a pasagerilor ale căror numeapar în acele liste. Totuşi, când autorităţile publice auprobleme speciale care constituie un pericol grav pentrusănătatea publică, ele pot cere unei persoane, în cadrul unuivoiaj internaţional, să se dea în scris, la sosire, adresa dedestinaţie.

2.7.3. Practica recomandată. Referitor la listacuprinzând pasagerii, autorităţile publice nu trebuie să cearămai mult decât următoarele informaţii:

• numele şi naţionalitatea navei;• numele de familie;• prenumele;• naţionalitatea;• data naşterii;• locul naşterii;• portul de îmbarcare;

198

• portul de debarcare;• portul şi data intrării navei.2.7.4. Practica recomandată. O listă redactată de

companiile de navigaţie pentru utilizare proprie trebuie săfie acceptată în locul listei cuprinzând pasagerii, subrezerva că ea conţine cel puţin informaţiile prevăzute depractica recomandată 2.7.3 şi ca ea să fie datată şi semnatăîn conformitate cu standardul 2.7.5.

2.7.5. Standard. Autorităţile publice acceptă listacuprinzând pasagerii fie că este datată şi semnată decomandant, agentul navei sau de orice altă persoanăîndreptăţită, autorizată de comandant, fie autentificată într-o manieră considerată acceptabilă de către autorităţilepublice implicate.

2.7.6. Standard. Autorităţile publice trebuie să veghezeca armatorii să notifice, la intrarea navei, prezenţa tuturorpasagerilor clandestini descoperiţi la bord.

NOTĂ: Se poate notifica prezenţa pasagerilor clandestinipunând o menţiune, de exemplu, în căsuţa "observaţii" de ladeclaraţia generală sau, dacă numărul acestora este mare,utilizând un formular de listă cuprinzând pasagerii sauechipajul, dar, în acest caz, titlul va fi înlocuit cu "listacuprinzând pasagerii clandestini".

2.7.6.1. Practica recomandată. Dacă un pasager clandestinare documente necorespunzătoare, autorităţile publice trebuie,dacă esle posibil şi în măsura în care această practică estecompatibilă cu legislaţia naţională şi cu cerinţele desecuritate, să emită o scrisoare explicativă care să fieînsoţită de o fotografie a pasagerului clandestin, precum şiorice alte informaţii importante. Această scrisoare careautorizează întoarcerea pasagerului clandestin fie în ţara sade origine, fie în punctul de unde acesta şi-a începutvoiajul, după cum este cazul, prin orice mijloc de transport,şi specifică toate celelalte condiţii impuse de cătreautorităţile publice trebuie să fie remisă exploatantuluiîmputernicit cu redirijarea pasagerilor clandestini. Eatrebuie să furnizeze informaţiile solicitate de cătreautorităţile competente la punctele de tranzit şi/sau lapunctele de debarcare.

NOTĂ. Prezenta recomandare nu are ca scop împiedicareaautorităţilor publice de a supune pasagerii clandestini laformalităţi mai detaliate în vederea unei eventuale traduceriîn justiţie şi/sau înapoieri. De asemenea, nici o dispoziţie aprezentei recomandări nu trebuie să fie interpretată că ar fi

199

împotriva dispoziţiilor Convenţiei Naţiunilor Unite relativăla statutul refugiaţilor, adoptată la 28 iulie 1951, şi aleprotocolului Naţiunilor Unite relativ la statutul refugiaţiloradoptat la 31 ianuarie 1967, cu privire la interdicţia de aexpulza sau de a comprima un refugiat.

2.8. Standard. Autorităţile publice nu vor cere laintrarea sau la plecarea unei nave nici o declaraţie scrisăpentru poştă, alta decât cea prevăzută în Convenţia PoştalăUniversală.

2.9. Standard. Declaraţia maritimă de sănătate estedocumentul de bază care furnizează autorităţilor sanitare aleportului informaţii referitoare la starea de sănătate labordul unei nave în timpul voiajului şi la intrarea în port.

C. Documente la intrare

2.10. Standard. La intrarea unei nave într-un port,autorităţile publice nu vor cere mai mult de:

• 5 exemplare ale declaraţiei generale;• 4 exemplare ale declaraţiei de marfa;• 4 exemplare ale declaraţiei privind proviziile navei;• 2 exemplare ale declaraţiei privind efectele şi

mărfurile echipajului;• 4 exemplare ale listei cuprinzând echipajul;• 4 exemplare ale listei cuprinzând pasagerii;• 1 exemplar al declaraţiei maritime de sănătate.

D. Documente la plecare

2.11. Standard. La plecarea unei nave din portautorităţile publice nu vor cere mai mult de:

• 5 exemplare ale declaraţiei generale;• 4 exemplare ale declaraţiei de marfa;• 3 exemplare ale declaraţiei privind proviziile navei;• 2 exemplare ale listei cuprinzând echipajul;• 2 exemplare ale listei cuprinzând pasagerii.2.11.1. Standard. La plecarea unei nave dintr-un port nu

trebuie cerută o nouă declaraţie de marfă, care să se referela marfa care a fost declarată la sosirea în acel port şi carea rămas la bord.

2.11.2. Practica recomandată. Autorităţile publice nutrebuie să ceară o declaraţie separată privind proviziilenavei, nici pentru proviziile care au fost declarate lasosire, nici pentru proviziile care au fost îmbarcate în port

200

şi care sunt cuprinse într-un document vamal prezentat în acelport.

2.11.3. Standard. întrucât autorităţile publice cer laplecare informaţii speciale referitoare la echipajul uneinave, exemplarul listei cuprinzând echipajul prezentat laintrare, este acceptat la plecare, dacă a fost semnat din nouşi au fost aduse toate modificările cu privire la numărul şicomponenţa echipajului sau dacă s-a precizat că nu s-aefectuat nici o modificare.

201