CUPRINS

CAPITOLUL ISTATUL, INSTITUŢIILE POLITICE, RAPORTURILE ŞINORMELE DE DREPT CONSTITUŢIONAL 6

1.Societate. Stat. Drept. Politică şi Morală. . 62.Noţiunea de drept constituţional şi cea de instituţii politice........................... 83.Raporturile şi normele de drept constituţional

103.1.Identificarea raporturilor de drept constituţional.............................. 103.2.Particularităţile normelor de drept constituţional.............................. 113.3.Subiectele raporturilor de drept constituţional.............................. 143.4.Normele de drept constituţional......... 16

CAPITOLUL IIIZVOARELE FORMALE ŞI LOCUL DREPTULUICONSTITUŢIONAL ÎN SISTEMUL DE DREPT 18

1.Constituţia şi legile de modificare a Constituţiei.................................. 182.Legea ca act juridic al Parlamentului....... 193.Regulamentele Parlamentului................. 194.Ordonanţele Guvernului...................... 195.Tratatul internaţional...................... 196.Hotărârile de Guvern........................ 217.Locul dreptului constituţional în sistemul de drept......................................... 22

CAPITOLUL IIITEORIA DE CONSTITUŢIE 24

1.Apariţia, adoptarea, modificarea, suspendarea şi abrogareaConstituţiei................................ 27

2.Conţinutul normativ al Constituţiei......... 3l3.Supremaţia Constituţiei..................... 31

3.1.Conceptul de supremaţie a Constituţiei.. 323.2.Fundamentarea ştiinţifică a supremaţiei Constituţiei................................ 323.3.Consecinţele juridice ale supremaţiei

Constituţiei................................ 333.4.Garanţiile juridice ale supremaţiei Constituţiei................................ 34

CAPITOLUL IVCONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR 36

1.Noţiunea controlului constituţionalităţii legilor36

2.Organele de Stat competente a controla constituţionalitatea legilor şiclasificarea controlului pe acest criteriu. 37

1.Alte forme de control a constituţionalităţii legilor....................................... 382.Controlul constituţionalităţii legilor în România383.Procedura în faţa Curţii Constituţionale.... 414.Actele Curţii Constituţionale............... 45

CAPITOLUL VCONSTITUŢIILE ROMÂNE.......................... 47

1.Câteva consideraţii privind apariţia Constituţieiîn România.................................... 472.Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris

473.Constituţia română adoptată la 29 iunie 1866. 484.Constituţia României din 29 martie 1923..... 485.Constituţia României din 28 februarie 1938. . 496.Constituţia din 13 aprilie 1948............. 507.Constituţia din 24 septembrie 1952.......... 518.Constituţia din 21 august 1965.............. 519.Regimul constituţional din România stabilit după

Revoluţia dindecembrie 1989.............................. 52

10.Constituţia României din 8 decembrie 1991,republicată în 2003, revizuită prin Legeanr. 429/2003, aprobată prin referendumulnaţional din 18-19 octombrie 2003........... 52

CAPITOLUL VIPUTEREA POLITICĂ ORGANIZATĂ STATAL. FORMA DEGUVERNĂMÂNT................................... 551.Puterea politică............................. 552.Statul....................................... 573.Suveranitatea................................ 604.Forma de guvernământ........................ 62

4.1.Structura de stat....................... 624.2.Forma de guvernământ a României......... 674.3.Regimul politic......................... 694.4.Formele structurii de stat.............. 734.5.Asociaţiile de state.................... 74

5.România, stat naţional, unitar şi indivizibil74

6.România, stat suveran şi independent........ 757.România, stat de drept, democratic şi social. 768.Organizarea administrativă a teritoriului. . . 77

8.1.Noţiunea şi importanţa organizării

administrative ateritoriului............................ 77

8.1.Organizarea administrativă actuală a teritoriului României....................... 778.2.Unităţile administrativ-teritoriale din România..................................... 78

CAPITOLUL VIICETĂŢENIA ROMÂNĂ. DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETĂŢENILORROMÂNI........................................... 80

1.Sensurile noţiunii de cetăţenie................. 802.Natura juridică a cetăţeniei.................... 813.Reglementarea juridică a cetăţeniei române şi

principiile ce sedegajă din normele juridice privitoare la cetăţenie................................................82

4.Dobândirea şi pierderea cetăţeniei.............. 835.Dovada cetăţeniei române. Cetăţenia de onoare. Dubla cetăţenie......................................... 866.Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor................................... 87

6.1. Noţiunile de drepturi şi îndatoriri fundamentale alecetăţenilor................................. 87

6.1. Natura juridică a drepturilor fundamentale. 886.2. Corelaţia dintre reglementările interne şi cele

internaţionaleprivind drepturile fundamentale ale omului şi alecetăţeanului............................... 89

6.2. Sfera drepturilor omului şi cetăţeanului. . . 896.3. Clasificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale................................... 906.3. Principiile constituţionale aplicabile

drepturilor, libertăţilor şiîndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor români...........................................91

6.4. Cetăţenii români pot fi extrădaţi sau expulzaţi din România.... 946.5. Prioritatea reglementărilor internaţionale. 956.6. Accesul liber la justiţie.................. 956.4. Caracterul de excepţie al restrângerii

exerciţiului unordrepturi sau libertăţi..................... 96

6.7. Inviolabilităţile.......................... 966.8. Drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale...................................... 1016.9. Drepturile exclusiv politice............... 1066.10............................................Drepturile şi libertăţile social-politice............ 1066.11............................................Drepturile garanţii.................................. 109

6.12............................................îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor............ 110

CAPITOLUL VIIIORGANIZAREA STATALĂ A PUTERII ŞI PARTIDELEPOLITICE........................................ 112

1.Popor, naţiune, putere de stat, puteri politice. 1122.Relaţia popor-stat.............................. 1123.Relaţia stat-putere (puteri) de stat, puteri publice

1134.Separaţia puterilor în stat.................... 1141.Funcţionarea principiului separaţiei/echilibrului

puterilor în diferiteforme de guvernământ........................... 115

5.înscrierea în Constituţii a principiului separaţiei puterilor........................................ 116

1.Sinteza consideraţiilor expuse privind separaţia/echilibrul puterilor.. 1172.Trăsăturile generale ale puterii organizată

statal. Deosebiri de alteputeri....................................... 117

9.Noţiunea de partid politic.................. 11910.Scopul asocierii cetăţenilor în partidele politice. Funcţiile partidelor

politice..................................... 12011 .Categorii de variante de partide politice.. 12012.Sisteme de partide politice................. 121

CAPITOLUL IXSISTEMUL ELECTORAL........................... 124

1.Consideraţii generale........................ 1242.Drepturile electorale ale cetăţenilor români 1243.Scrutinul.........'........................ 128

3.1.Concept................................. 1283.2.Sistemul major.......................... 1283.3.Sistemul reprezentării proporţionale.... 1293.4.Sistemele electorale mixte.............. 1293.5.Avantajele şi dezavantajele scrutinului de liste....................................... 129

4.Organizarea şi desfăşurarea alegerilor...... 1305.Stabilirea rezultatelor votării............. 136

CAPITOLUL XPARLAMENTUL................................... 141

1.Generalităţi. Caracterizarea Parlamentului. . 1412.Funcţiile Parlamentului..................... 1413.Structura Parlamentului..................... 1404.Atribuţiile Parlamentului privind organizarea internă....................................... 147

4.1.Generalităţi............................ 1474.2.Grupurile parlamentare.................. 1474.3.Statutul opoziţiei în Parlament......... 1484.4.Birourile şi comitetele.................. 1494.5.Comisiile parlamentare.................. 151

5.Funcţionarea Parlamentului................... 1545.1.Mandatul sau legiferarea................. 1545.2.Sesiunea................................. 1545.3.Şedinţele............................... 1555.4.Sistemul de vot......................... 156

6.Deputaţii şi senatorii....................... 1576.1.Generalităţi............................ 157

6.2.Drepturi şi obligaţii................... 1576.3.Incompatibilităţi şi imunităţi.......... 1586.4.Răspundere şi sancţiuni................. 159

7.Actele Parlamentului. Consideraţii generale. Clasificare...................................1598.Legea ca act juridic al Parlamentului.......1609.Regulamentele................................16810.Hotărârea ca act juridic al Parlamentului. ...............................................16911.Moţiunile................................................................................16912. Actele structurilor parlamentare..........:.........................170

CAPITOLUL XIPUTEREA EXECUTIVĂ ŞI INSTITUŢIA ŞEFULUI DE STAT

1711.Precizări terminologice.....................

1712.Structura executivului.......................

1713.Raporturile legislativ-executiv..............

1724.Instituţia şefului de stat. Caracteristici...

1755.Evoluţia instituţiei şefului de stat în România

1756.Atribuţiile şefului de stat.................

1767.Desemnarea şefului de stat...................

1788.Durata mandatului şefului de stat...........

1799.Proceduri, solemnităţi, protocol............

17910.Răspunderea şefului de stat..............................................................17911. Actele şefului de stat....................................................................180

CAPITOLUL XIIAUTORITATEA JURISDICŢIONALĂ...............................................................181

1.Terminologie şi noţiuni.....................

1812.Specificul activităţii jurisdicţionale.. . . .

1823.Raporturile cu legislativul şi executivul. . .

184

Bibliografie......................................................................................185

CAPITOLUL I

STATUL, INSTITUŢIILE POLITICE, RAPORTURILE ŞI NORMELE DE DREPT CONSTITUŢIONAL

1. Societate, stat, drept, politică şi moralăStudierea, dar mai ales înţelegerea, structurilor

şi instituţiilor constituţionale implică anumiteclarificări şi delimitări ale categoriilor şitermenilor cu care se operează. De aceea, câtevaexplicaţii privind societatea, statul, dreptul,politica şi morala se impun. Nu rareori, sensurile lorştiinţifice se identifică din contextul în care suntîntrebuinţate, dar plasticitatea limbajului românescpoate uneori deruta.1

Termenul societate, despre care vom vorbi deseori, aremultiple sensuri şi întrebuinţări. în mod deosebit neinteresează categoria societate umană în sensul ce ise dă în dicţionare de ansamblu unitar, complexsistematic, de relaţii între oameni, istoriceştedeterminate, condiţie şi rezultat al activităţiiacestora de creare a bunurilor materiale şi valorilorspirituale necesare traiului lor individual şicolectiv. Societatea umană nu este o sumă aritmetică,ci un complex de oameni, grupuri, clase, stări,realităţi (economice, politice).

Societatea umană se deosebeşte de societateaanimală nu numai prin calităţile fiinţei umane(raţiune şi conştiinţă), ci şi prin caracterul săuorganizat rezultat din exigenţele existenţei şidezvoltării, din dorinţa de perfecţiune. Societateaumană determină sensurile şi scopurile celorlaltecategorii, numite deseori, generos dar şi înşelător,bine comun sau fericire.

Ce este interesant de reţinut este faptul că osocietate umană poate să existe, să se dezvolte şi săse impună numai în structuri organizate, iar structuracare s-a impus, a rezistat şi rezistă, fiind practicde neabandonat este statul.

Cel mai des se afirmă, şi nu fără temei, că statuleste cea mai importantă instituţie sau chiarinstituţie politică.

Cuvântul stat are două accepţiuni. într-o

accepţiune, prin stat este înţeleasă suma a treielemente şi anume: teritoriul, populaţia (naţiunea) şi

1 Muram, Ioan; Tănăsescu. Elena Simina: Drept constituţional şi instituţii politice, voi. I, ediţia a Xl-a, Ed. AII Beck, Bucureştii, 2003, p. 1.

suveranitatea (în sensul puterii organizate statal, defapt statul în accepţiunea strict juridică).2

în această accepţiune, statul este sinonim cuţara, el incluzând civilizaţia, într-o a douaaccepţiune, o accepţiune restrânsă, prin stat seînţelege forma organizată a puterii poporului, maiexact mecanismul sau aparatul statal. Aceasta este oaccepţiune strict juridică.

Statul este un concept şi o realitate. Statul esteo construcţie pe care toţi, sau cei mai mulţi, deseorio ignoră sau o detestă, dar pe care toţi o invocă şi osolicită când viaţa, libertatea sau averea lor suntpuse în pericol.

Strict juridic (sau într-un sens restrâns) statuleste un ansamblu sistematizat de organe de stat(autorităţi), el cuprinde parlamente, guverne şi alteautorităţi executive, organe judecătoreşti, armată,poliţie şi închisori. In aceste organe de stat(autorităţile publice) lucrează demnitari, funcţionaripublici şi agenţi publici.

Statul are o serie de funcţii ce sunt de regulăexaminate sub mai multe ipostaze. Astfel pot fiidentificate: funcţia legislativă, funcţia executivă,funcţia jurisdicţională; funcţii interne şi funcţiiexterne; funcţii economice, funcţii culturale, funcţiisociale, funcţii represive etc.

Statul şi dreptul sunt strâns legate, se sprijinăşi se condiţionează reciproc. Statul creează dreptulşi, paradoxal, dreptul delimitează configuraţia şiacţiunile statului. Creând dreptul, statul impunereguli de conduită, norme obligatorii pentru toţi.Prin drept statul îşi exprimă puterea de comandă,formulând exigenţe economice, umane, politice.

Ca şi statul, categoria drept cunoaşte douăaccepţiuni: dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv.Prin dreptul obiectiv înţelegem totalitatea normelorjuridice. Cât priveşte dreptul subiectiv, el esteputerea garantată de lege voinţei unei persoane, întemeiul căreia aceasta este în măsură, în vedereavalorificării unui interes personal direct, sădesfăşoare o conduită determinată sau să ceară unuiterţ îndeplinirea unei acţiuni sau abţinerea de la oanumită activitate.

Dreptul obiectiv, deci normele juridice, cunoaşteînsă o tradiţională clasificare în drept public şidrept privat.

Dreptul public cuprinde normele juridice careprivesc statul, colectivităţile publice şi raporturilelor cu persoanele particulare atunci când acesteraporturi privesc prerogativele subiectelor de dreptpublic.

Dreptul privat cuprinde normele juridiceaplicabile persoanelor particulare, fizice saujuridice (morale) şi raporturilor dintre ele. îndreptul privat cuprindem dreptul civil, dreptulcomercial etc.7 Deşi cel mai frecvent în limbaj, termenul politică estecel mai greu de definit. Termenul politică aremultiple sensuri, definite prin dicţionare. în sensulce ne interesează, politica este o formă de activitatesocială care se extinde

" Muram, Ioan: Drept constituţional şi instituţii politice. Ediţia a Vi-a, revăzută şi adăugită, voi. I, Ed. Actami, Bucureşti. 1995, p. 7.

asupra sferei relaţiilor dintre clase, naţiuni şialte grupuri sociale, ca şi a acelora dintre indivizişi acestea, în lupta pentru putere.

Interesant de reţinut pentru noi este că politicaeste determinată în conţinutul său de starea socialăa unei ţări. De aceea există politici şi politici.Statul şi dreptul sunt greu de explicat cât priveşteconţinutul şi forma lor în afara politicii.1

Morala este în general definită ca o formă aconştiinţei sociale, care reflectă şi fixează înprincipii şi reguli cerinţele de comportare privindraporturile dintre indivizi şi dintre individ şicolectivitate (familie, societate, naţiune, popor,alte categorii sociale). într-un cuvânt, moralaimplică norme şi exigenţe valorice. Corelaţiile dintresocietate, stat, drept, politică şi morală sunt denseîn conţinut, puternice. Morala se cristalizează însocietatea umană şi exprimă exigenţele şi valorileacesteia. Ea stă şi trebuie să stea la baza statuluişi dreptului, la baza guvernării. Ea trebuie să steaşi la baza politicii. Politica, ea însăşi, trebuie săfie morală.

Regulile şi exigenţele morale sunt mult maiapropiate de dreptul natural şi de cutumă, eleexprimă deziderate ancestrale şi permanente aleomenirii.

Regulile morale, deşi de obicei nu se aduc laîndeplinire, în caz de nevoie prin forţa coercitivă astatului, trebuie sprijinite juridic în realizarealor atunci când apără viaţa, libertatea şi fericireaoamenilor.

2. Noţiunea de drept constituţional şi cea de instituţii politiceDisciplina de studiu drept constituţional şi

instituţii politice îşi propune să analizeze ramuradreptului unitar român alcătuită din normele juridicecu forţă juridică supremă prin care sunt reglementaterelaţiile sociale fundamentale ce apar în strânsălegătură cu fenomenul puterii de stat, precum şiacţiunea acestor norme în viaţa instituţiilor şiautorităţilor publice. Vom explica deci noţiunile cucare operează disciplina de studiu şi vom precizaspecificul câtorva din categoriile juridice generale(normă juridică, raport juridic, izvor de drept) care

se aplică în materia dreptului constituţional.Dreptul românesc se prezintă ca un ansamblu

sistematizat de norme juridice, cuprinzând mai multeramuri de drept, precum dreptul constituţional,dreptul administrativ, dreptul civil, dreptul penaletc.

Ramura principală a dreptului românesc estedreptul constituţional care prin normele saleconsacră şi ocroteşte cele mai importante valorieconomice, sociale şi politice.

In procesul apariţiei şi dezvoltării dreptului, caunul din principalele mijloace de realizare aintereselor şi voinţei guvernanţilor, ramuradreptului constituţional se cristalizează mult maitârziu şi anume o dată cu apariţia primelorconstituţii scrise din lume.

3 Deleanu, Ion: Justiţia constituţională, Ed. Lumina Lex, Bucureşti. 1995. p. 214.

Dreptul constituţional, ca disciplină ştiinţificăşi ca ramură de drept de sine stătătoare, a apărut maitârziu, deşi anumite reguli juridice legate dedomeniul său au existat cu multă vreme înainte.

Deşi nu s-a delimitat într-o ramură separată, cums-au conturat dreptul civil sau dreptul penal, normereferitoare la puterea politică, la instituţiile deconducere a societăţii şi la felul în carefuncţionează au apărut odată cu statul, fie că ele aufost scrise sau nescrise.

Dreptul constituţional începe să se afirme ca oramură de drept aparte în sistemul de drept odată cuelaborarea primelor constituţii scrise, la sfârşitulsecolului XVIII, odată cu apariţia elementelordemocratice în organizarea de stat şi cu afirmareaunor libertăţi cetăţeneşti.

Prima catedră expres denumită "dreptconstituţional" s-a creat la Ferrara în 1797. înFranţa, prima catedră de drept constituţional s-acreat în 1834, la Paris.

în ţara noastră, dreptul constituţional s-a predatiniţial împreună cu dreptul administrativ, subdenumirea de drept public, dar la 1864 A. Codrescu îşiintitulează cursul publicat "Dreptul constituţional",iar la 1881 la Brăila apar "Elemente de dreptconstituţional" de Christ I. Suliotis. Conceptul dedrept constituţional se consideră încetăţenit prinpredarea (şi publicarea) la Facultatea de drept dinIaşi a cursului de Drept constituţional alprofesorului Constantin Stere (1910) şi la Facultateade drept din Bucureşti a cursului de Dreptconstituţional al profesorului Constantin Dissescu(1915).

Denumirea de drept constituţional, dată atâtramurii de drept cât şi disciplinei ştiinţifice care ocercetează, s-a menţinut, cu excepţia unei scurteperioade şi se menţine şi astăzi în ţara noastră.4

în definirea dreptului constituţional ca ramură adreptului unitar existent într-un stat, va trebui săobservăm că există o diversitate de păreri.

Definiţiile date au elemente comune dar şi unelenuanţe specifice. în acest sens, trebuie să observămcă unele definiţii includ drepturile şi libertăţileomului şi cetăţeanului, altele nu. Reţinem în acestsens că unii consideră că dreptul constituţionalreglementează relaţiile sociale ce apar în procesul

organizării şi exercitării puterii, alţii căorganizarea puterii se cuprinde în exercitareaputerii, în timp ce alţii susţin că relaţiile socialereglementate de dreptul constituţional sunt cele careapar în înfăptuirea puterii.

Vom defini astfel dreptul constituţional ca acearamură a dreptului unitar formată din normele juridicecare reglementează relaţiile sociale fundamentale ceapar în procesul instaurării, menţinerii şiexercitării statale a puterii.

Constituţia este o parte a dreptuluiconstituţional, e drept cea mai importantă, dar dreptconstituţional există chiar şi acolo unde nu există oconstituţie, sfera sa normativă fiind firesc mult mailargă decât cea a constituţiei. Se impune precizareaşi a conceptului de instituţii politice şi, desigur, acorelaţiei cu dreptul constituţional. Aceasta pentrucă, aşa cum rezultă chiar din

4 Iancu, Gheorghe: Drept constituţional şi instituţii politice, Universitatea Ecologică, Bucureşti, 1996, p. 118.

titlu, vom studia la această disciplină nu numainormele de drept constituţional, cu ansamblul deprobleme colaterale, ci şi instituţiile politice.

Pentru disciplina noastră, prezintă interesinstituţiile relative la putere. Astfel determinate,instituţiile politice cuprind organele însărcinate sărealizeze puterea politică şi normele privitoare laaceastă realizare, precum preşedintele României,primul ministru, Parlamentul etc.

Vom studia deci, alături de instituţiile oficiale,stabilite prin Constituţie şi instituţiile de fapt,precum partidele politice şi grupele de presiune,dacă nu în complexitatea lor, măcar în măsura în careprivesc exerciţiul puterii politice.

3. Raporturile şi normele de drept constituţionalLiteratura juridică admite astăzi faptul că

divizarea dreptului în ramuri de drept este rodulfolosirii unui criteriu determinat ştiinţific, acelaal obiectului reglementării juridice. La acestcriteriu se pot adăuga, în caz de nevoie, încă douăcriterii, auxiliare şi anume metoda reglementăriijuridice, precum şi interesul guvernanţilor.

După ce am arătat că dreptul constituţional este oramură a dreptului, problema ce se impune atenţieieste aceea de a stabili care anume norme juridiceformează ramura dreptului constituţional. Estenecesară deci delimitarea dreptului constituţional decelelalte ramuri ale dreptului, delimitare ce devineposibilă prin folosirea criteriului obiectuluireglementării juridice, adică prin găsirea acelorrelaţii sociale, care prin conţinutul lor, suntconstituţionale.

3.1. Identificarea raporturilor de drept constituţionalPentru a putea stabili care sunt raporturile

juridice proprii dreptului constituţional estenecesară identificarea relaţiilor sociale care, înansamblul celor reglementate prin drept, au unconţinut specific şi sunt supuse unor norme juridicede drept constituţional.

Se impune deci, încă de la început, identificarea,în ansamblul relaţiilor sociale reglementate dedrept, a acelora care prin conţinutul lor specific

sunt raporturi de drept constituţional.O primă dificultate priveşte opiniile diferite

existente în literatura de specialitate cu privire laînţelesul ce trebuie dat unor noţiuni, opinii ce-şiau izvorul în înţelegerea oarecum diferită aprocesului de instaurare şi menţinere a puterii,precum şi a întinderii sferei dreptuluiconstituţional.

Bineînţeles că stabilirea obiectului dreptuluiconstituţional trebuie corelată cu fenomenul-puterede stat, cu categoriile-conţinut şi formă a statului,privite în complexitatea lor juridică şi politică.

IA

O a doua dificultate în stabilirea obiectuluidreptului constituţional este ridicată de întrebareadacă toate normele din constituţie sunt norme de dreptconstituţional sau nu.

Apărut mai târziu, dreptul constituţional conţineînsă norme cu un caracter deosebit, indispensabilepentru consolidarea poziţiei guvernanţilor,indispensabile pentru menţinerea şi exercitareaputerii. în sistemul de drept ar exista deci două maricategorii de norme juridice şi anume norme(fundamentale) care privesc esenţa statorniciriidominaţiei unor grupuri sociale, clase şi toatecelelalte norme diferenţiate prin obiectul dereglementare. S-ar impune deci două criterii pentruclasificarea normelor juridice în ramuri de drept şianume criteriul forţei juridice a normelor,determinată de caracterul lor fundamental, care ardiferenţia dreptul constituţional de restul dreptuluişi criteriul obiectului de reglementare care ar divizaîn ramuri restul dreptului.

Un alt mod de justificare a tezei că toate normeledin constituţie sunt norme de drept constituţional,pleacă de la ideea că legea fundamentală, constituţia,reglementează şi alte relaţii care sunt specificealtor ramuri de drept, precum dreptului civil,dreptului administrativ, dreptului muncii etc.

înţelegerea exactă a obiectului dreptuluiconstituţional presupune însă înţelegerea exactă anoţiunilor folosite.5

Cât priveşte bazele puterii, ele sunt elementeexterioare statului care generează şi determinăputerea de stat în conţinutul său. Aceste baze suntfactorii economici şi factorii sociali. Le impun înstat existenţa unor reguli care să stabilească astfelde drepturi şi obligaţii în sarcina subiectelor dedrept care să asigure atingerea scopurilor societăţii.

Cât priveşte bazele organizării puterii, ele sunttot elemente exterioare statului, dar care nugenerează puterea de stat, ci numai condiţioneazăorganizarea ei. Aceste baze ale organizării puteriisunt teritoriul şi populaţia, iar dreptulconstituţional este chemat să reglementeze câtpriveşte teritoriul relaţiile privind structura destat şi organizarea administrativ-teritorială, iar câtpriveşte populaţia relaţiile privind cetăţenia şidrepturile şi îndatoririle fundamentale.

Exercitarea puterii de stat este o activitate

specifică desfăşurată de organele reprezentative,fiind o activitate de conducere, dar o conducere denivel superior tuturor activităţilor de conduceredesfăşurate de alte organe ale statului.

3.2. Particularităţile normelor de drept constituţionalNormele de drept constituţional sunt cuprinse în

Constituţie, dar şi în alte acte normativecaracteristice obiectului său.

Una din particularităţile normelor de dreptconstituţional o reprezintă caracterul fundamentalal acestora. El decurge din faptul cădreptul

5 Deleanu. Ion: Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat voi. I, II, Ed. Europa Nova, 1996, p. 154.

11

constituţional reglementează conduite, stabileşteprincipii şi valori pentru cele mai importantedomenii ale vieţii sociale (economic, social,politic), astfel încât natura lor reflectă şicondiţionează natura societăţii, a statului, aregimului politic. Astfel, Constituţia reglementeazăprincipalele relaţii prin care organizează putereapolitică statală, care la rândul ei este creatoareade drept pentru domeniile vieţii sociale. Se consacrăforma statului în toate ipostazele ei (forma deguvernământ, structura de stat şi, în mod tacit sauexpres, regimul politic). De asemenea, constituţiilemultor state consfiinţesc natura sistemului social-economic şi politic al unei ţări. în ConstituţiaRomâniei se prevede că "economia României este oeconomie de piaţă". De asemenea, se precizează căRomânia este un stat naţional, suveran, independent,unitar, indivizibil, precum şi faptul că este un statde drept, democratic şi social.6

Caracterul fundamental este strâns legat de faptulcă normele juridice de drept constituţional au o forţăjuridică superioară datorită izvoarelor de drept încare sunt cuprinse (de ex. Constituţia, legile, deobicei organice, ordonanţele guvernamentale, iar înunele ţări decrete prezindenţiale). Ele îmbracă înformă juridică supremă "cele mai importante cerinţesociale - acelea de a căror respectare sau înfăptuiredepinde realizarea intereselor generale, naţionale aleunei societăţi". De aici rezultă că toate celelaltenorme sunt raportate la reglementărileconstituţionale, ca repere valorice privindconformitatea şi interpretarea lor.

în mod obişnuit, norma juridică este o regulă deconduită. Dreptul constituţional cuprinde şi elasemenea norme. Totuşi este constituit, în maremăsură, şi de prevederi care conţin formularea unor principii,valori, definiţii, afirmarea unor drepturi fundamentale. Acestea facparte componentă din sfera dreptului întrucâtîndeplinesc condiţiile de a fi generale, impersonale,au caracter normativ, în sens prescriptiv.

De aici decurge o altă particularitate specificănormelor constituţionale, care constă în faptul căunele sunt cu aplicaţie mijlocită şi altele cu aplicaţienemijlocită. Cele cu aplicaţie mijlocită suntreglementări de principiu, care sunt dezvoltate dealte norme, fie cu conţinut constituţional, fie cualte ramuri de drept. Normele cu aplicaţie

nemijlocită prevăzute de Constituţie sau de alte legireglementează direct anumite relaţii sociale.

Faptul că unele norme, principii, definiţii,drepturi, cuprinse în special în constituţie, suntdezvoltate şi de alte ramuri de drept, a condus lapuncte de vedere diferite în ceea ce priveşteapartenenţa acestora. Unii cercetători, pornind de laobiectul de reglementare, afirmă că aceste norme potsă facă parte din dreptul civil, dreptul muncii,dreptul administrativ şi altele. Majoritateaspecialiştilor din ţara noastră afirmă că toatenormele din constituţie sunt de drept constituţional,dar fac parte şi din alte ramuri de drept, ceea ceînseamnă că nu au o dublă sau o triplă natură.

Drăganu, Tudor: Drept constituţional şi instituţii politice, Tratat elementar, voi. I+II,Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 136.

17

O altă particularitate constă în faptul că uneleconstituţii stabilesc şi elemente de identitate ale unei ţări. înConstituţia noastră se arată: "drapelul României estetricolor"; "Ziua naţională a României este 1decembrie"; imnul naţional al României este"Deşteaptă-te române" (art. 12) sau "capitala Românieieste municipiul Bucureşti" (art. 14).

O serie de aspecte specifice apar în legătură custructura logico-formală a normei de drept constituţional. Unelenorme nu sunt alcătuite după schema clasică: ipoteză,dispoziţie, sancţiune (de altfel, această situaţie există şiîn alte ramuri de drept). Dacă normele juridice prevădprincipii, valori, definiţii sau organizarea uneiautorităţi, se constată că ipoteza nu este formulatăexplicit; sau poate să prezinte chiar acestea, ipotezepentru alte norme. De asemenea, multe norme de dreptconstituţional, inclusiv cele menţionate mai sus, nustabilesc sancţiunea. Totuşi, nu putem trage concluziacă în dreptul constituţional nu există sancţiune,chiar dacă nu este expres formulată. Profesorul I.Muraru afirmă că sancţiunea nu este atât de evidentăca în alte ramuri de drept, dar "a afirma că nuexistă... pune sub semnul întrebării însăşi existenţanormei de drept constituţional ca normă juridică".

Dreptul constituţional face parte dintr-un sistemîn strânsă corelaţie cu celelalte ramuri de drept.Având în vedere această situaţie, putem regăsi sancţiuneaîntr-un alt domeniu. Astfel, dacă ne referim la prevedereadin Constituţie potrivit căreia "dreptul la viaţă,precum şi dreptul la integrarea fizică şi psihică alepersoanei sunt garantate" (art. 22 al. 1), sancţiunileaplicabile în cazul încălcării acestei norme le găsimîn dreptul penal. în unele cazuri, Constituţia facetrimitere expresă la alte legi pentru stabilireasancţiunii. De exemplu, "delictele de presă sestabilesc prin lege" afirmă Constituţia (art. 30 al.8).

în acelaşi timp, dreptul constituţional cuprindesancţiuni proprii. De exemplu, declarareaneconstituţionalităţii unui partid politic esteprevăzută în Constituţie şi concretizată detaliat înalte legi; sau este prevăzută declarareaneconstituţionalităţii unor acte normative în anumitesituaţii. De asemenea, în Constituţie, se afirmă că opersoană vătămată într-un drept al său de o autoritatepublică "este îndreptăţită să obţină recunoaştereadreptului pretins, anularea actului şi repararea

pagubei". în orice caz, în aliniatul următorConstituţia precizează că: "limitele exercităriiacestui drept se stabilesc prin legea organică".7

Totuşi există şi sancţiuni nemeditate de prevederile altorlegi sau care presupun existenţa unui proces. Deexemplu, Preşedintele României poate să dizolveParlamentul dacă acesta nu a acordat votul deîncredere pentru formarea Guvernului în termen de 60de zile de la prima solicitare şi numai respingerea acel puţin două solicitări de învestitură (art. 89 al.1). De asemenea, ne putem referi la suspendarea dinfuncţie a Preşedintelui României de către Parlament încazul unor fapte grave (art. 95).

7 Duculescu, Victor; Călinoiu, Constanţa; Duculescu. Georgeta: Drept constituţional comparat, voi. I+II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 87.

13

Normele dreptului constituţional sunt înmajoritatea lor imperative, spre deosebire de alte normedin alte ramuri, cum ar fi dreptul civil undemajoritatea lor sunt dispozitive. Prin urmarerespectarea şi aplicarea lor nu se lasă lalatitudinea subiectelor. Există fireşte şiexplicaţii, de exemplu exercitarea de a alege şi de afi ales.

3.3. Subiectele raporturilor de drept constituţionalSubiecte ale raporturilor de drept constituţional

sunt oamenii luaţi individual sau grupaţi pecolective.

Cu privire la subiectele raporturilor de dreptconstituţional, trebuie să subliniem încă de laînceput două trăsături specifice şi anume că unul dinsubiecte este totdeauna fie deţinătorul puterii, fiestatul, fie un organ reprezentativ (legiuitor) şi căaceste subiecte acţionează în mod necesar într-unraport juridic apărut în activitatea de instaurare,menţinere şi exercitare a puterii.

într-o opinie se consideră că unităţileadministrativ-teritoriale sunt subiecte aleraporturilor de drept constituţional. Susţinându-secă şi părţi componente ale statului sunt subiecte dedrept constituţional, se arată că "şi în cadrulstatului unitar părţi ale teritoriului pot fisubiecte ale raporturilor de drept constituţional" şică "unităţile administrativ-teritoriale apar casubiecte ale raporturilor de drept constituţional",cu ocazia organizării administrativ-teritoriale.

A. PoporulDacă cu privire la celelalte subiecte ale

raporturilor juridice de drept constituţional nu seridică probleme deosebite, în ce priveşte acestsubiect se manifestă în literatura juridică cel puţintrei puncte de vedere. Există autori care contestăpoporului calitatea de subiect de drept. Unii admitcă poporul poate fi subiect de drept numai înrelaţiile internaţionale şi, în sfârşit alţiiconsideră că poporul poate fi subiect şi alraporturilor juridice de drept constituţional, decial raporturilor juridice interne.

Unii jurişti consideră că în numele şi interesul

poporului apar ca subiecte ale diverselor raporturijuridice diverse organizaţii şi nu poporul însuşi,căci în raporturile din interiorul statului poporulapare nu în calitate de subiect nemijlocit de drept,ci în calitate de creator al raporturilor sociale.

împărtăşind opinia că poporul este subiect alraporturilor juridice de drept constituţional, vomobserva că ea îşi găseşte fundamentul în chiardispoziţia Constituţiei potrivit căreia suveranitateanaţională aparţine poporului român, careîncredinţează exerciţiul ei unor organe alese prinvot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

Apare deci evident că poporul român concentreazăîn mâinile sale întreaga putere şi, singur, aredreptul să decidă asupra sorţii sale, lucru ce-1 facecu prisosinţă în procesul de instaurare, menţinere şiexercitare a puterii.

14

Poporul îşi exprimă, în multe probleme, voinţa sa înmod direct, nu prin intermediul altor organe. El poateapărea mai direct ca subiect al raporturilor de dreptconstituţional cu ocazia stabilirii formei deguvernământ, a structurii de stat, cu ocaziareferendumului.

B. StatulUn alt subiect al raporturilor de drept

constituţional este statul. El poate apărea ca subiectfie direct, fie reprezentat prin organele sale.Statul, ca întreg, apare direct ca subiect alraporturilor juridice privitoare la cetăţenie şi înraporturile privind federaţia.

C. Organele statului (autorităţile publice)Acestea pot fi subiecte ale raporturilor de drept

constituţional cu îndeplinirea condiţiilor cerutesubiectelor raporturilor de drept constituţional.Organele legiuitoare apar întotdeauna ca subiecte aleraporturilor de drept constituţional, cu condiţia caraportul juridic la care participă să fie de dreptconstituţional.

Celelalte autorităţi ale statului (executive,judecătoreşti) pot fi subiecte ale raporturilor dedrept constituţional numai dacă participă la un raportjuridic în care celălalt subiect este poporul, statulsau organele legiuitoare şi dacă raportul se naşte înprocesul instaurării, menţinerii şi exercităriiputerii.

Organele interne ale organelor legiuitoare pot fişi ele subiecte ale raporturilor de dreptconstituţional. Asemenea organe interne sunt comisiileparlamentare care deşi nu pot emite acte de conducereobligatorii, îndeplinesc unele atribuţii de propunere,avizare şi control. Tot aici pot fi menţionatebirourile permanente şi grupurile parlamentare.

D. Partidele, formaţiunile politice, alte organizaţiiCa forme organizatorice prin care cetăţenii

participă la guvernare, partidele politice şiorganizaţiile pot fi subiecte ale raporturilor dedrept constituţional. Astfel, partidele şiformaţiunile politice au dreptul de a propunecandidaţi în alegeri.

Totodată, pentru conducerea alegerilor de deputaţişi senatori, se constituie birouri electorale, care

sunt subiecte ale raporturilor de dreptconstituţional.

E. CetăţeniiCetăţenii pot fi subiecte ale raporturilor

juridice de drept constituţional, fie ca persoanefizice individuale, fie organizate în circumscripţiielectorale.

Pot apărea ca subiecte ale unora din raporturilede drept constituţional. Ei pot apărea distinct capersoane fizice, ca persoane investite cu anumitedemnităţi sau funcţii într-un organ de stat (deputat,senator) sau organizaţi pe circumscripţii electorale.

15

Cetăţenii apar ca subiecte persoane fiziceindividuale în raporturile de cetăţenie cu statulîntreg, de asemenea, apar ca subiecte individuale înraporturile în care exercită dreptul de a alege şiintră în raporturi de drept constituţional cubirourile electorale.

Cetăţenii grupaţi pe circumscripţii electoralereprezintă un subiect colectiv în raporturile care sestabilesc cu ocazia alegerilor. Această calitate esteconfirmată de faptul că, în funcţie de mărimeacircumscripţiilor, din punct de vedere al număruluide locuitori, se stabileşte numărul de mandate înParlament.

Cetăţenii pot fi subiecte ale unor raporturi dedrept constituţional şi în cazul în care susţincandidaturile pentru preşedinţie. în această calitateei sunt subiecte într-o dublă ipostază, colectiv şiindividual Legea prevede că "Lipsa susţinătoriloreste un act public, sub sancţiunea prevăzută de art.292 Cod penal".

Calitatea de subiecte ale raporturilor de dreptconstituţional şi cetăţenii care pot face propuneride iniţiativă legislativă potrivit Constituţiei.Legea iniţiativei legislative de către cetăţeniprevede că participarea acestora se asigură de uncomitet alcătuit din cel puţin 10 cetăţeni cu dreptde vot. Comitetul de iniţiativă reprezintă cetăţeniicare susţin propunerea legislativă, după semnarea decătre aceştia a listelor de susţinere prevăzute delege.

F. Străinii şi apatriziiSe consideră că şi aceştia pot apărea ca subiecte

ale raporturilor de drept constituţional înraporturile ce se nasc cu privire la acordareacetăţeniei române, a azilului politic etc.

G. Birourile electoraleAcestea sunt subiecte ale raporturilor de drept

constituţional în perioada alegerilor. Celelaltesubiecte sunt alegătorii, care intră în raporturijuridice cu autorităţile publice special constituite.Astfel, în legea pentru alegerile generale se aratăcă "în realizarea atribuţiilor ce revin birourilorelectorale, toţi membrii din compunerea acestoraexercită o funcţie ce implică autoritatea de stat".

3.4. Normele de drept constituţionalIdentificând raporturile de drept constituţional

sub aspectul conţinutului lor şi al subiectelor dedrept, am determinat obiectul reglementării juridice,adică am indicat fenomenul asupra căruia îşiîndreaptă acţiunea normele de drept constituţional.Cât priveşte normele ca atare, se observă că suntnorme de drept constituţional acele norme carereglementează conduita oamenilor în relaţiile socialefundamentale ce apar în procesul instaurării,menţinerii şi exercitării puterii. Aceste norme suntcuprinse atât în Constituţie, cât şi în alte actenormative care sunt izvoare de drept constituţional.

16

Norma juridică este definită în teoria dreptuluica fiind o regulă socială de conduită, generală şiobligatorie, instituită sau sancţionată de puterea destat în diferite forme, menită să asigure consolidareaşi dezvoltarea relaţiilor sociale în conformitate cuinteresele şi voinţa guvernanţilor, determinată înultimă instanţă, de condiţiile vieţii materiale dinsocietate şi a cărei respectare este impusă, lanevoie, prin forţa coercitivă a statului.

Orice normă juridică este, în ultimă instanţă, uncomandament impus de puterea publică, formulat uneorichiar sub formă supletivă sau de recomandare. Normeleconstituţionale, pe lângă unele prevederi carereglementează nemijlocit unele relaţii sociale, au şiprevederi care conţin formularea unor principii,consfinţesc bazele puterii, definesc unele instituţii.

în dreptul constituţional pot fi identificate maimulte trăsături specifice ale sancţiunilor. In primulrând, pentru mat multe dispoziţii este prevăzută osingură sancţiune. Apoi sancţiunile în dreptulconstituţional sunt sancţiuni specifice, precumrevocarea mandatului parlamentar, revocarea unui organde stat, declararea ca neconstitutional a unui actnormativ etc. Credem că pot fi regăsite sancţiuni,chiar în normele constituţionale, pentru încălcareaoricărei dispoziţii, cu condiţia de a fi identificatăexact obligaţia sau îndrituirea, cu alte cuvinteconduita subiectelor de drept.

17

CAPITOLUL II

IZVOARELE FORMALE ŞI LOCUL DREPTULUI CONSTITUŢIONAL ÎN SISTEMUL DE DREPT

Folosind o definiţie simplă, în sensul căreia prinizvoare de drept înţelegem formele de exprimare anormelor juridice care sunt determinate de modul deedictare sau sancţionare a lor de către stat, urmeazăsă identificăm, în ansamblul izvoarelor dreptului,care sunt izvoarele formale (juridice) ale dreptuluiconstituţional.

Izvoarele dreptului constituţional sunt formelejuridice în care se exprimă în mod concret normele.

Cel puţin două criterii sunt în măsură să ajute laidentificarea izvoarelor formale ale dreptuluiconstituţional român şi acestea sunt: autoritateapublică emitentă şi conţinutul normativ al actului.Vom observa că, în principiu, sunt izvoare aledreptului constituţional român numai actele normativecare sunt adoptate de autorităţile publicereprezentative. în al doilea rând, aceste actenormative trebuie să îndeplinească cumulativ şicondiţia de a conţine norme juridice care săreglementeze relaţii sociale fundamentale ce apar înprocesul instaurării, menţinerii şi exercităriiputerii.

Cât priveşte obiceiul (cutuma), trebuie să arătămcă el a fost şi este unul din izvoarele principaleale dreptului şi implicit deci este considerat înunele sisteme constituţionale ca fiind şi izvor aldreptului constituţional.

Vom cerceta aici cele mai importante izvoareformale ale dreptului constituţional român:Constituţia şi legile de modificare a constituţiei,legea ca act juridic al Parlamentului, regulamenteleParlamentului, ordonanţele Guvernului, tratateleinternaţionale.8

1. Constituţia şi legile de modificare a Constituţiei

Constituţia este izvorul principal al dreptuluiconstituţional. Aşa cum am mai precizat, deoarecetoate normele cuprinse în Constituţie sunt norme dedrept constituţional, Constituţia este în totalitateizvor al dreptului constituţional. Aceleaşiconstatări sunt valabile şi pentru legile demodificare a Constituţiei.

8 Iorgovan. Antonie: Drept constituţional şi instituţii politice, J.L. Calderon, Bucureşti,1994, p. 217.

18

2. Legea ca act juridic al ParlamentuluiImediat după constituţie, izvor al dreptului

constituţional este legea, înţeleasă în accepţiunea sarestrânsă de act juridic al Parlamentului. Vom observacă nu toate legile sunt izvoare ale dreptuluiconstituţional, ci numai unele dintre ele, în timp cecelelalte sunt izvoare ale unor ramuri de drept.Astfel, de exemplu, codul civil este izvor de dreptpentru dreptul civil, codul muncii pentru dreptulmuncii etc.

Legile ordinare sunt izvoare ale dreptuluiconstituţional, cu condiţia să reglementeze relaţiisociale fundamentale ce apar în procesul instaurării,menţinerii şi exercitării puterii. Sunt izvoare aledreptului constituţional, printre altele, legeaprivind cetăţenia română, legile electorale etc.

3. Regulamentele ParlamentuluiSunt izvoare de drept constituţional pentru că

reglementează relaţii sociale fundamentale ce apar înprocesul instaurării, menţinerii şi exercităriiputerii. în sistemul nostru parlamentar există treiregulamente şi anume Regulamentul Camerei Deputaţilor,Regulamentul Senatului şi Regulamentul şedinţelorcomune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

4. Ordonanţele GuvernuluiSe emit în baza art. 108 din Constituţie. Ele pot

fi izvoare ale dreptului constituţional dacăîndeplinesc condiţia de a reglementa relaţii socialefundamentale privind instaurarea, menţinerea şiexercitarea puterii. Cât priveşte cealaltă condiţie,ea se consideră îndeplinită ca urmare a delegăriilegislative date de Parlament.

5. Tratatul internaţionalUn alt izvor de drept, de asemenea întâlnit mai

rar ca izvor al dreptului constituţional, estetratatul internaţional.

Pentru ca un tratat internaţional să fie izvor aldreptului constituţional, trebuie să fie de aplicaţiedirectă, nemijlocită, să fie ratificat conformdispoziţiilor constituţionale şi să cuprindăreglementări ale relaţiilor specifice dreptului

constituţional. De asemenea, tratatul trebuie să fielicit, căci numai tratatele licite sunt izvoare dedrept. Ca exemple, sunt convenţiile încheiate cu altestate privind reglementarea cetăţeniei, precum şitratatele în domeniul drepturilor şi libertăţilorcetăţeneşti.

In afară de izvoarele de drept constituţionalrecunoscute de majoritatea cercetătorilor din ţaranoastră, mai sunt unele asupra cărora există puncte devedere diferite.

19

în ceea ce priveşte obiceiul (cutuma), în unelesisteme de drept este acceptat ca izvorconstituţional. Totuşi, după cum afirmă prof. I.Muraru, "nu trebuie confundat obiceiul constituţionalcu constituţia cutumiară, deoarece primul se naşte îninteriorul unui stat organizat printr-o constituţiescrisă şi există alături de ea (cu condiţia de a firecunoscut)".9 Când nu există o constituţie scrisă,este vorba de un sistem de reguli nescrise care ţinlocul unei legi fundamentale. Deocamdată putem afirmacu certitudine că obiceiul nu este admis ca izvor îndreptul constituţional românesc. în orice caz,majoritatea opiniilor înclină să considere cărelaţiile din acest domeniu, dată fiind importanţa lorşi perioada în care se află ţara noastră, este bine săfie reglementate de norme juridice de autorităţilepublice stabilite prin lege. Totuşi, chiarsusţinătorii acestor puncte de vedere nu excludposibilitatea apariţiei unor reguli care să devinăobicei în viaţa parlamentară, în zone de mai micăimportanţă, sau în alte sfere ale vieţii politice.10

De exemplu, raporturile autorităţilor publice cu alteinstituţii politice, cum ar fi partidele politice. Opractică care deja s-a instalat este consultarea decătre Preşedinte a partidelor şi chiar şi a celor carenu fac parte din Parlament şi în alte ocazii decâtacelea prevăzute de lege, în vederea realizăriirolului său de mediator.

Deşi obiceiul nu este acceptat ca izvor de dreptconstituţional, Constituţia României îl repune învigoare pentru alte ramuri de drept.11 Astfel se facereferire la el în art. 41 care arată că dreptul deproprietate obligă la respectarea sarcinilor privindprotecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi,precum şi la respectarea celorlalte sarcini care,potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.Desigur, dispoziţiile constituţionale se referă ladreptul privat, dar în opinia noastră şi în acestdomeniu legiuitorul atinge o zonă extrem derestrânsă.

In literatura de specialitate, decretelePreşedintelui României nu sunt considerate izvoare dedrept constituţional.12 Cu toate acestea, în opinianoastră, decretele pot fi socotite izvoare de dreptconstituţional atunci când au un caracter normativ şiconţinut constituţional, cu atât mai mult cu cât suntemise de un organ reprezentativ. Desigur nu putem

situa în această poziţie decretele de promulgare alegilor, în schimb, decretele emise ca acte juridicede sine stătătoare, în situaţii de criză sau deurgenţă, le putem considera izvoare de dreptconstituţional. Putem exemplifica prin câtevadecrete-legi care au avut un caracter tranzitoriu(până la adoptarea Constituţiei din 1991), dar careau avut totodată şi un caracter constituţional,formulând principii constituţionale adaptatesituaţiei create după înlăturarea regimului comunistprin Revoluţia din decembrie 1989: Decretul-lege nr.8 din 31 decembrie 1989 privind înregistrarea91. Muram. op. dt.. p. 36.0 A. Iorgovan preciza că "este greu de admis că reguli de drept constituţional nu se pot stabili şi prin practică parlamentară, prin cutumăparlamentară", op. cit., p. 44.11 Obiceiul a fost recunoscut ca izvor de drept constituţional în constituţiile din 1866, 1923, 1938 pentru alte ramuri de drept Vezi art. 600 Cod chil." Cu toate că. în regimurile dictatoriale, decretele-lege sunt considerateizvoare de drept constituşţional.

20

şi funcţionarea partidelor politice şi organizaţiilorobşteşti; Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990privind alegerea Parlamentului şi a PreşedinteluiRomâniei; Decretul-lege nr. 28/1990 privindinstituirea referendumului naţional, abrogat prinLegea nr. 3/2000.

6. Hotărârile de Guvern se emit pentru organizareaşi executarea legilor, aşa cum afirmă Constituţia.Prin urmare, în principiu, ele nu pot fi izvoare dedrept constituţional. Argumentele din literatura despecialitate pornesc de la faptul că relaţiile socialecel mai importante nu pot fi reglementate decât prinlege sau acte juridice cu forţă de lege.13

După unii autori, opinie pe care o împărtăşim,contractul normativ reprezintă izvor de dreptconstituţional în materia organizării şi funcţionăriistructurii federative a statelor.14 Statul nostru esteun stat unitar, prin urmare, în dreptul nostru nuconstituie izvor de drept.

In ceea ce priveşte precedentul judiciar îngeneral, profesorul N. Popa observa că instanţasupremă are dreptul să traseze în mod suveran, maiales atunci când apar conflicte de interpretare şi deaplicare a legii de către instanţele inferioare.Asemenea soluţii sunt invocate uneori ca precedentejudiciare în activitatea judecătorească, pe baza lorsoluţionându-se cauzele cu care sunt învestiteinstanţele de judecată "Pentru acel motiv se considerăcă soluţia imperativă dată de suprema instanţă sepoate înscrie în rândul izvoarelor secundare de drept,pe care personal la-m denumit izvor direct aldreptului".

Prin Decizia nr. 528/1997, Curtea Constituţionalăa respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată,statuând că "principiul supunerii judecătorului numaifaţă de lege, potrivit art. 1243 alin. (3) dinConstituţia din 2003, nu are şi nici nu poate să aibăsemnificaţia aplicării diferite şi chiarcontradictorii a uneia şi aceleiaşi dispoziţii legale,în funcţie exclusiv de subiectivitatea interpretăriiunor judecători diferiţi".

Se pune problema dacă procedeul judiciar poate fiizvor de drept în dreptul constituţional.

Deşi în ţara noastră, după perioadatotalitarismului, controlul constituţionalităţii şi

contenciosul constituţional sunt abia la început, nuputem face abstracţie că jurisprudenţa a evidenţiatsoluţii creative. Instanţele trebuie să ţină seama dedeciziile de interpretare ale Curţii Constituţionale.în cazul excepţiei de neconstituţionalitate,prevederile legii asupra cărora Curtea Constituţionalăs-a pronunţat ca fiind neconstituţionale nu se maiaplică pentru viitor. Prin urmare, toate instanţeletrebuie să aibă în vedere decizia CurţiiConstituţionale, până când Parlamentul ia măsuricorespunzătoare.

131. Muram, op. cit., p. 48.14 Vezi N. Popa, Teoria generală a dreptului, Ed. Actami, 1998, p. 209-210.

21

Profesorul N. Popa, Preşedintele înaltei Curţii deCasaţie şi Justiţie, fost judecător la CurteaConstituţională afirmă că, deciziile Curţii în cazulexcepţiei de neconstituţionalitate, prezintăcaracteristici ale precedentului judiciar. Excepţia deneconstituţionalitate a unui text de lege sauordonanţă se ridică în faţa unei instanţe de judecată,unde părţile îşi apără sau îşi valorifică un intereslegitim. în aceste cazuri Curtea se pronunţă în drept,ea nu se soluţionează pe fond litigiul. Deciziile deneconstituţionalitate pronunţate de Curte au efecte"erga omnes". "Fiind obligatorii «erga omnes», deciziileCurţii sunt evocate ca precedente, întrucât un textlege, odată declarat neconstituţional pe temeiulridicării unei excepţii într-un proces, nu mai poateface obiectul unei excepţii deneconstituţionalitate."15

Interpretarea dată de Curte este obligatorie (a sevedea considerentele cuprinse în acest sens, înDecizia nr. 19/1997, publicată în M.O. nr. 119/1997 şiîn Decizia nr. 44/1997, publicată în M.O. nr.53/1997).

7. Locul dreptului constituţional în sistemul de dreptSistemul dreptului român, deşi unitar, cunoaşte o

grupare a normelor sale pe ramuri de drept. Totodată,deoarece orice sistem presupune o ierarhizare aelementelor sale componente, şi sistemul de dreptcunoaşte o asemenea ierarhizare a ramurilor sale.

Pentru realizarea acestui lucru sunt necesare a ficercetate cel puţin două aspecte şi anume: importanţarelaţiilor sociale reglementate prin dreptulconstituţional, precum şi valoarea formelor juridice,prin care voinţa guvernanţilor, de apărare a acestorrelaţii sociale, devine drept (izvoarele de drept).

Cât priveşte cel dintâi aspect, aşa cum de altfelam mai explicat, la obiectul dreptului constituţionalnormele de drept constituţional reglementează cele maiimportante relaţii sociale, adică acele relaţiisociale fundamentale ce apar în procesul instaurării,menţinerii şi exercitării puterii. Este incontestabilcă relaţiile sociale privind instaurarea şi menţinereaputerii reprezintă cea mai mare importanţă pentrupopor, căci cucerirea puterii este scopul oricăreievoluţii şi al oricărui proces electoral. Cucerindputerea, guvernanţii pot apoi să organizeze întreaga

viaţă economică, socială şi politică.Apare deci cu claritate valoarea deosebită a

intereselor ocrotite prin normele dreptuluiconstituţional.

Faţă de valoarea deosebită a relaţiilor socialereglementate prin dreptul constituţional apareevidentă necesitatea exprimării voinţei guvernanţilorprin cele mai importante şi mai eficiente formejuridice şi anume prin acte normative de reglementareprimară a relaţiilor sociale. De aceea, aceste relaţiisociale sunt reglementate în primul rând princonstituţie, legea fundamentală a statului, care se15 Totuşi dacă avem în vederea opinia profesorului I. Deleanu, nu putemspune că precedentul funcţionează în această materie ca izvor de drept.Acesta afirmă că "justiţia constituţională participă prin mijloacespecifice la procesul legislativ, jurisprudenţa ei nu poate fi asimilată cupractica legislativă".

22

situează în fruntea sistemului de drept, din normelesale desprinzându.-se principiile după care celelalteramuri de drept reglementează în domeniile lor deactivitate.

Cercetarea acestor două aspecte duce la concluziacă dreptul constituţional este ramura principală însistemul de drept. Această trăsătură a dreptuluiconstituţional duce la două consecinţe cât priveşteîntregul drept.

O primă consecinţă este urmarea faptului cădreptul constituţional conţine normele elaborate încadrul acelei activităţi de realizare a puterii destat care este o activitate de conducere, dar deconducere de nivel superior tuturor activităţilor deconducere. Constituţia, izvorul principal al dreptuluiconstituţional, este în acelaşi timp şi izvorprincipal pentru întregul sistem normativ, cuprinzândreglementări de cea mai mare generalitate; careprivesc activitatea de instaurare, menţinerea şiexercitarea statală a puterii, în toată complexitateaei. Constituţia conţine, printre altele, reglementăriprivind proprietatea, autorităţile executive şiorganele judecătoreşti. Relaţiile sociale din acestedomenii sunt apoi detaliat reglementate prin normeledreptului civil, dreptului comercial, dreptuluiadministrativ, organizării judecătoreşti. La o analizăprofundă a corelaţiei dintre Constituţie şi ramuriledreptului vom constata că orice ramură de drept îşigăseşte fundamentul juridic în normeleconstituţionale. De aici reiese regula conformităţiinormelor din celelalte ramuri de drept, care conţinreglementări ale aceloraşi relaţii sociale.

Dacă modificările ce se impun în celelalte ramuride drept ca urmare a modificărilor normelorconstituţionale corespondente se fac direct învirtutea textului constituţional sau prin intermediulaltor norme juridice, aceasta depinde de faptul dacănormele constituţionale sunt de aplicaţie mijlocităsau nemijlocită. în orice caz, modificările normelordin ramurile de drept este obligatorie atunci cândprincipiile constituţionale ce constituie fundamentullor juridic se modifică.

23

CAPITOLUL III

TEORIA

CONSTITUŢIEI

Constituţia, ca lege fundamentală a statului,reprezintă izvorul juridic principal al dreptuluiconstituţional. Trebuie precizat aici că valoarea şiimportanţa sa nu se limitează doar la acest rol. Eastă la baza unui întreg curent de gândire, apărut înperioada iluministă şi continuat inclusiv după cel de-al doilea război mondial, cu relevanţă atât pentrudomeniul juridic, cât şi pentru cel politic şifilozofic. Astfel, constituţionalismul şi-a propusiniţial (şi a reuşit cu un oarecare succes) săînlocuiască din rândul izvoarelor dreptului şi maiales din cadrul izvoarelor de drept constituţionalcutuma, ce permitea o largă putere discreţionarădeţinătorului puterii în stat, cu izvoarele scrise,mai precis cu Constituţia, care avea drept principalrol limitarea puterii suveranului şi încadrarea sa înlimitele stabilite de norme juridice cunoscute şi cuforţă juridică supremă în stat. Prin urmare, încă dela apariţia sa, Constituţia a fost considerată şianalizată prin opoziţie cu absolutismul, drept olimită în calea exercitării arbitrare a puterii. Odată acest scop îndeplinit, constituţionalismul acontinuat să aibă un rol important şi eminamenteprogresist pe scena istorică, el propunându-şigarantarea eficientă a drepturilor şi libertăţilorfundamentale ale cetăţeanului. Mişcareaconstituţionalistă a stat la baza dezvoltăriifenomenului constituţie în lume şi a permisrăspândirea sa tot mai largă, precum şi aprofundareaconsecinţelor juridice ale acestuia, studiul nostru seva limita la analiza noţiunii de constituţie dinperspectivă juridică, la precizarea regimului juridicşi la identificarea principalelor consecinţe pe carelegea fundamentală le produce asupra sistemuluinormativ statal. In final, va fi succint prezentatăistoria constituţională a statului român.

în istoria lumii, începând cu secolul: al XVIII-

lea s-a impus, alături de alte mari instituţii createîn scopul de a exprima prefacerile structuralepolitice, economice sau juridice şi constituţia, calege fundamentală a oricărui stat.

De altfel, pretutindeni astăzi, adoptareaconstituţiei este un mare eveniment politic, socialşi juridic din viaţa unui stat. Iar aceasta, pentrucă în constituţie sunt consacrate principiilefundamentale ale întregii vieţi economice, politice,sociale şi juridice, în conformitate cu valorilefundamentale pe care statul le promovează şi apără.

Conţinutul constituţiei este un conţinut complex,el cuprinzând principiile fundamentale pentru toatedomeniile vieţii (politice, economice, sociale,

24

culturale, juridice etc). este şi motivul pentru careadeseori este caracterizată ca fiind legeafundamentală care stă la temelia organizării stataleşi este baza juridică a întregii legislaţii.

Constituţia, ca izvor principal al dreptuluiconstituţional, reglementează relaţiile socialefundamentale, dar care sunt esenţiale pentruinstaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii.Realizăm astfel distincţii clare, ştiinţifice întredrept, drept constituţional şi constituţie, deci întreaceste mari categorii juridice care se explică uneleprin altele, dar nu se confundă.

în acest sens constituţia trebuie considerată a filegea fundamentală a unui stat, constituită din normejuridice, investite cu forţă juridică supremă, şi carereglementează acele relaţii sociale fundamentale caresunt esenţiale pentru instaurarea, menţinerea şiexercitarea puterii politice a poporului.

într-o primă apreciere putem considera constituţiaca un "aşezământ politic şi juridic fundamental alunui stat".16 Constituţia, situată la răscruceadreptului şi politicii, este influenţată de acţiunealor conjugată. Putem folosi de asemenea o comparaţiesugestivă: "Constituţia este ca textul unei piese, în timp ce sistemulpolitic este jucărea piesei"17. Iar Napoleon afirma că "nici oconstituţie nu rămâne aşa cum a fost făcută. Punerea sa în mişcare esteîntotdeauna subordonată oamenilor şi circumstanţelor" n

Din punct de vedere etimologic, constituţia provinede la cuvântul latin "constitutio", care înseamnă "aşezareacu temei" sau "starea unui lucru",1 "organizare". în dreptul romanimperial acest termen avea sensul de lege. împăratuledicta acte normative denumite constituţii cu forţăjuridică superioară, în unele manuale de istorieantică se vorbeşte despre Constituţia lui Solomon sauConstituţia lui Lycurg, fără să fie vorba despreconstituţii în înţelesul de azi. De asemenea, cuvântulputea să desemneze şi "un complex de legi sperate carereglementau diferite domenii de organizare a statului, mai ales lagreci",20

în accepţiunea actuală, constituţia apare mult maitârziu, cu toate că unele reguli cu conţinutconstituţional au existat mai demult. Normele scrisesau nescrise cu privire la transmiterea şi exercitareaputerii au apărut odată cu constituţia statului.

Primele constituţii s-au afirmat ca mijloace delimitare a puterii absolutiste şi statuarea unordrepturi pentru alte categorii sociale. De exemplu, înAnglia au fost elaborate un set de acte

constituţionale, începând din secolul al XlII-lea.La sfârşitul secolului al XVTII-lea şi începutul

secolului al XlX-lea se extinde apariţiaconstituţiilor, ca un ansamblu sistematizat de normecare stabilesc organizarea puterii statale,determinând un anumit echilibru al puterilor publiceşi garantarea unor drepturi şi libertăţicetăţeneşti.21, imaginată ca unu I. Deleanu, op. cit., p. 260.1 J. Denis Derbyshire şi Ian Derbyshire, "WordPolitica! Systems', Chambers, 1991, p. 11.18 Jean Cicquel, op. cit., voi. I, p. 14.^9 T. Drăganu, op. cit., voi. I, p. 14."" A. Iorgovan, op. cit., p. 49.:i I. Muram. op. cit., p. 46.

25

pact, remarca profesorului francez Gicquel, "constituţiaascultă de un ritm binar în ceea ce ea stabileşte, pe de o parte, modul dedesemnare a guvernanţilor ca şi competenţele lor, şi pe de altă parte,determină drepturile şi libertăţile celor guvernaţi"21

Sursele de inspiraţie ale constituţiilor apăruteîn acea perioadă, dar mai târziu, atât în litera câtşi în spiritul lor, au fost Declaraţia deindependenţă a SUA - 1776 (de fapt Constituţiastatului Virginia, care prin dezbateri îndelungate afost transformată în Constituţia SUA), precum şiDeclaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului dinFranţa - 1789.

Constituţia este o lege, dar nu orice lege, ci unafundamentală, caracteristică determinată atât derelaţiile sociale pe care le reglementează, cât şi deforţa sa juridică, care o situează în frunteaizvoarelor de drept. Când ne referim la constituţie,deşi i se zice lege fundamentală, avem în vedere unansamblu de norme (fie că sunt scrise sau nescrise) cuun anumit obiect de reglementare.

Constituţia reglementează relaţii socialeesenţiale care condiţionează existenţa şifuncţionarea societăţii ca sistem. în primul rând sereferă la relaţiile privind puterea politicăorganizată statal. Constituţia este un document (ocarte) sau un set de documente în care se stabileştecum este organizat statul, care sunt deciautorităţile publice (organele statului), cum suntinstituite, cum funcţionează, care sunt relaţiiledintre ele, precum şi dintre acestea şi cetăţeni; sedetermină forma statului; se proclamă principiigenerale ale ordinii politice şi juridice, precum şisimboluri naţionale; unele constituţii consacrădrepturi, libertăţi şi îndatoriri fundamentale.

Constituţia consacră principii de bază pentruîntreaga viaţă economică, socială, politică, reflectăşi consolidează etape ale dezvoltării sociale,proiectează direcţiile dezvoltării viitoare.Semnificaţia constituţiei, ca document politicfundamental - remarca Prof. I. Deleanu -, estedemonstrabilă şi sub următoarele aspecte:"Constituţia este retrospectivă şi prospectivă - earealizează sinteza proceselor istorice din istoriasocietăţii până la nivelul de civilizaţie şidemocraţie la care a ajuns şi totodată exprimă unproiect consonat cu aspiraţiile majore alecolectivităţii constituite de stat; atât ca sinteză

cât şi ca proiect, constituţia exprimă o filozofie şio ideologie, caracteristice colectivităţii umaneconstituite în respectivul stat".23

Constituţia are cel mai important loc în ansamblulactelor normative. Poziţia superioară a constituţieieste reflectată în necesitatea confirmării celorlalteacte normative aşezate în ierarhia inferioară aizvoarelor de drept, atât din conţinutulconstituţiei, cât şi din forma ei. Majoritateaconstituţiilor sunt adoptate şi modificate prinproceduri speciale.

Constituţia, în accepţiunea ei propriu-zisă,presupune constituirea unui sistem politicdemocratic, existenţa unui stat de drept în care sădomnească legea atât pentru guvernanţi, cât şi pentrucei care sunt guvernaţi. în acest sens seJ. Cicquel. op.

cit., p. 169. 23 I. Deleanu. op. cit., p.260.

26

exprimă Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanuluidin Franţa - 1789, potrivit căreia "orice societate încare garantarea drepturilor omului nu este asigurată,nici separarea puterilor stabilită, nu areconstituţie".

Totuşi, există numeroase concepţii care considerăconstituţia o lege care reglementează cu preponderenţăsau exclusiv organizarea politică a statului. Unele auavut în vedere societăţi democratice. Pe de altăparte, este posibil ca, pornind de la acesteconsiderente, ţări cu regimuri autoritare să posedeconstituţii care să le ofere legitimitatea.24

în unele state, au existat constituţii democraticedin punct de vedere al formei, care răspundeauexigenţelor iniţiale, total sau parţial, privindîngrădirea puterii guvernanţilor şi proclamarea unordrepturi fundamentale. Dar, în practică, acestea eraulipsite de un conţinut real. Este edificator exemplulţărilor din sud-estul Europei, în perioadatotalitarismului.

Recapitulând câteva repere care configureazănoţiunea de constituţie putem arăta că: ea nu este osimplă lege, ci un sistem de norme cu caracterfundamental care stă la baza edificiului juridic şipolitic; în acelaşi timp, este o categorie istoricăcare exprimă evoluţia sistemului legislativ, dar şi onouă concepţie, o ideologie politică şi juridică23, cudeschiderea democratică.

în concluzie, Constituţia este o lege a unui stat, investită cuforţă juridică supremă şi care reglementează relaţiile sociale esenţialecare privesc instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii în societate,consfinţeşte cele mai importante principii ale vieţii social-economice şipolitice, consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale alecetăţenilor26

1. Apariţia, adoptarea, modificarea, suspendareaşi abrogarea Constituţiei

După ce am stabilit conţinutul noţiunii deconstituţie din punct de vedere ştiinţific, va trebuisă analizăm în continuare evoluţia sa istorică şiformele pe care ea le-a prezentat în decursultimpului, pentru ca apoi să putem stabili, dinperspectivă practică, regimul său juridic, respectivsă precizăm principalele elemente referitoare laadoptarea, modificarea şi ieşirea din vigoare a legii

fundamentale.

24De ex., Portugalia, ca dictatură, avea instituţiile sale fişate in

Constituţia din 11 aprilie 1933; Lovitura de stat militară din 25 aprilie 1974 şi noua Constituţie portugheză din 1976 au pus capăt acestei situaţii."^ I. Muraru, op. cit., p. 45.-6 C. Ionescu consideră că "Legea supremă a oricând stat - Constituţia - esteun act politico-juridic fundamental, inspirat de o anumită filozofiesocială şi adoptat de naţiune sau in numele ei, pentru a stabili forma destat, modul de organizare şi funcţionare a puterilor statului şiraporturile între acestea, principii generale ale ordinii juridice asocietăţii, precum şi drepturile şi îndatoririle cetăţenilor, act care esteadoptat şi modificat potrivit unor proceduri speciale"', op. cit., p. 112.

27

A. Apariţia Constituţieiîn aprecierea momentului apariţiei constituţiei în

lume, doctrina juridică nu este unitară datorită,credem noi, faptului că uneori nu se iau înconsideraţie constituţia cutumiară şi constituţiamixtă (scrisă şi cutumiară), ci numai cea scrisă şibineînţeles faptului că nu se apreciază fenomenulconstituţie în toată complexitatea lui. Astfel, uniiconsideră că prima constituţie a apărut în Anglia,pentru alţii constituţiile au apărut odată cuajungerea la putere a burgheziei, în timp ce alţiisubliniază că dacă din punct de vedere cronologicconstituţia americană a apărut înaintea celeifranceze, sub aspectul importanţei istorice, alrolului şi influenţei pe care le-au avut asupradezvoltării mişcării constituţionale în lumeîntâietatea revine actelor cu caracter constituţionalale revoluţiei franceze.

Cauzele apariţiei Constituţiei. Apariţiaconstituţiei trebuie privită ca un proces desfăşuratîn timp, început cu mult înainte de revoluţiaburgheză, proces în care burghezia a jucat un rolhotărâtor, desăvârşit prin adoptarea constituţieiscrise.

Constituţia apare din necesitatea afirmării şiprotejării printr-un ansamblu de norme cu puterejuridică supremă, adoptate în forme solemne, aputerii instaurate. Ea marchează practic apariţiastatului de drept, punând şi guvernanţii subincidenţa regulilor juridice.

în Europa, prima constituţie scrisă este adoptată în Franţa în anul 1791.

Constituţia cutumiară şi Constituţia scrisă.Doctrina juridică precizează pe bună dreptate cănormele constituţionale pot fi sistematizate fieîntr-un act unic fundamental, fie în mai multe acteconstituţionale redactate în formă scrisă, fie într-un sistem de norme scrise şi cutumiare (nescrise)care în totalitatea lor formează constituţiastatului.

în mod obişnuit constituţiile se divid în douăcategorii şi anume în constituţii nescrise(cutumiare) şi constituţii scrise.

Constituţiile cutumiare se întâlnesc în Anglia,Israel şi Noua Zeelandă. Ele sunt rezultatul

experienţei şi practicii zilnice, al unor tradiţii,uzanţe, precedente, principii fundamentalecristalizate în decursul timpurilor în activitateastatală.

Constituţia scrisă are la bază o serie de teoriişi practici care au precedat-o şi care s-au impus.Justificările date constituţiei scrise sunt de ordinistoric, tradiţional etc.

B. Adoptarea ConstituţieiFaţă de conţinutul şi scopurile constituţiei, din

totdeauna s-a pus problema unor forme speciale(proceduri) de adoptare, care să pună în valoaresupremaţia acesteia şi deosebirile faţă de restuldreptului, dar mai ales faţă de legile ordinare.

28

Iniţiativa adoptării Constituţiei. Cât priveşteiniţiativa adoptării constituţiei, se pune problema dea şti ce organism sau forţă politică, obştească saustatală poate avea această iniţiativă.

De principiu considerăm că iniţiativaconstituţională trebuie să aparţină acelui organismstatal, politic sau social care, ocupând în sistemulpolitic al unei societăţi locul cel mai înalt (organsuprem), este cel mai în măsură să cunoască evoluţiasocietăţii date, perspectivele sale.

Moduri de adoptare a Constituţiei. în legătură cuadoptarea propriu-zisă a constituţiei se impun maimulte explicaţii, având în vedere că în aceastăprivinţă teoria şi practica constituţională a statelorcunosc multe nuanţări.

Adoptarea constituţiei a cunoscut şi cunoaştediferite moduri. Ca şi în alte domenii ale vieţiipolitice şi juridice, modul de adoptare a uneiconstituţii este specific fiecărei ţări şi estedeterminat de stadiul de dezvoltare economică, socialăşi politică, de ideologia dominantă în momentuladoptării constituţiei, de raporturile sociale.

Importantă este nu analiza clasificărilor, ciexpunerea modurilor (procedeelor) de adoptare aconstituţiilor, observându-se că aceste moduri explicăîn mare măsură şi evoluţia constituţiilor cât priveşteforma şi conţinutul lor.

Constituţia acordată. Constituţiile acordate suntconstituţii adoptate de către monarh ca stăpânabsolut, care-şi exercită puterea sa. Ca exemple deconstituţii acordate sunt: constituţia dată în Franţade Ludovic al XVIII-lea la 4 iunie 1814; ConstituţiaPiemontului şi Sardiniei din 4 martie 1848;Constituţia japoneză din 11 februarie 1889 etc.

Statutul. Statutul sau constituţia plebiscitară,cum mai este denumit în literatura de specialitate,este în fond o variantă a constituţiei acordate, ovariantă mai dezvoltată. Statutul este iniţiat tot deşeful statului (monarhul), dar este ratificat prinplebiscit.

Pactul sau constituţia pact este considerată a fiun contract între rege şi popor. Poporul estereprezentat prin parlament. Este considerată mai

potrivită pentru apărarea intereselor grupurilorconducătoare (guvernanţilor), deoarece monarhultrebuie să ţină seama de pretenţiile acestora. Pactuls-a folosit atunci când, profitându-se de oconjunctură favorabilă, s-au putut impune şefuluistatului anumite condiţii. Exemplu de pact este Chartade la 14 august 1830, din Franţa, când Louis Philipped'Orleans este chemat la tronul Franţei rămas liber şiacceptă constituţia propusă de parlament, devenindastfel, în urma acordului său cu parlamentul, rege alFranţei.

29

Constituţia convenţie. Această constituţie esteopera unei adunări, denumite convenţie. Aceastăadunare era special aleasă pentru a adoptaconstituţia, ea exprima convenţia intervenită întretoţi membrii societăţii, era considerată deasupraparlamentului, avea dreptul de a stabili puteriledelegate în stat şi competenţa puterii constituante.Franţa a cunoscut acest procedeu pentru stabilireaconstituţiilor din 1781, 1848 şi 1873, cu deosebireacă termenul convenţie a fost înlocuit cu cel deadunare constituantă.

Constituţia parlamentară. După cel de-al doilearăzboi mondial, adoptarea constituţiilor s-arealizat, de regulă, de către parlamente (mai ales înţările din estul Europei), folosindu-se următoareaprocedură: iniţiativa, elaborarea proiectului,discutarea publică a proiectului, adoptareaproiectului de către parlament cu majoritatecalificată (cel puţin 2/3 din numărul total almembrilor parlamentului). în acest mod au fostadoptate constituţiile noastre din anii 1948, 1952 şi1965.

C. Modificarea ConstituţieiO altă problemă teoretică, cu numeroase implicaţii

practice priveşte modificarea constituţiei.Modificarea (revizuirea) constituţiei se poate

face după aceeaşi procedură după care se modificălegile, în acest caz suntem în prezenţa uneiconstituţii suple sau flexibile.

Constituţia actuală a României (2003) stabileştecă pot iniţia revizuirea Preşedintele României lapropunerea Guvernului, cel puţin o pătrime dinnumărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi celpuţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

D. încetarea provizorie a efectelor juridice ale normelor constituţionale şiabrogarea Constituţiei

O altă problemă teoretică priveşte încetareaprovizorie (suspendarea) a constituţiei, adicăscoaterea din vigoare, în total sau în parte, pe oanumită perioadă de timp determinată, a dispoziţiilorconstituţionale. Cercetarea acestei probleme seimpune deoarece în practica constituţională au fostcazuri în care constituţiile au fost suspendate în

total sau în parte.In practica constituţională, constituţiile au fost

suspendate în perioadele de crize politice, atuncicând guvernanţii renunţau la formele democratice deconducere. în general, s-a suspendat constituţia prinproclamarea stării de necesitate, prin proclamareastării de asediu, prin guvernarea prin decrete-legi,prin loviturile de stat.

In ce priveşte abrogarea constituţiei, ea seproduce atunci când se adoptă o nouă constituţie.

30

2. Conţinutul normativ al ConstituţieiDin moment ce constituţia este o lege, dar se

deosebeşte totuşi de lege, în mod firesc se puneproblema de a stabili ce norme juridice trebuie săcuprindă.

Identificarea conţinutului normativ alconstituţiei prezintă un real interes mai ales pentruactivitatea de redactare a proiectelor de constituţiişi de legi.

Conţinutul normativ al constituţiei sesubordonează conceptului de constituţie, el trebuie săexprime în concret ceea ce este constituţia, caimportant act politic şi juridic.

O încercare de determinare a conţinutului normatival constituţiei, de îndelungată istorie, estedefinirea constituţiei în sens material şi în sensformal. Prin constituţie, în sens material, suntînţelese dispoziţiile cu caracter constituţional,indiferent în ce act normativ sunt cuprinse, iar princonstituţii, în sens formal, sunt înţelesedispoziţiile cuprinse în corpul constituţiei,indiferent dacă aceste dispoziţii sunt fundamentalesau reglementează relaţii sociale de mică importanţă,cum ar fi dispoziţiile sanitare, şcolare etc. princonstituţie în sens material - spunea Andre Hauriou -se are în vedere obiectul sau materia reglementărilorconstituţionale şi nu forma lor, iar prin constituţieîn sens formal se are în vedere modul de exprimare aregulilor constituţionale.

3. Supremaţia ConstituţieiUna din problemele ştiinţifice mai puţin abordate

frontal este fundamentarea ştiinţifică a supremaţieiconstituţiei. Nu trebuie să înţelegem că aceastăproblemă nu a preocupat pe constituţionalişti şi că nueste prezentă în teoria şi practica constituţională astatelor. Nici nu s-ar putea altfel, deoarece ea ţinede locul constituţiei în sistemul normativ, deierarhizarea actelor normative, a sistemului de drept,şi în orice caz de locul dreptului constituţional însistemul de drept.

Interesant însă este faptul că supremaţiaconstituţiei apare ca un lucru ştiut, firesc, denecontestat şi de aici lipsa unor preocupări directepentru motivarea, justificarea acestei supremaţii. îngeneral, s-a afirmat şi se afirmă caracterul de lege

supremă al constituţiei, dar această afirmaţie esteacceptată ca o axiomă, ce nu mai trebuie demonstrată,ca ceva de certă şi de incontestabilă notorietate.Preocupările pentru justificarea supremaţieiconstituţiei s-au exprimat prin definiţiile ce i s-audat, prin explicaţiile privind adoptarea, modificareaşi abrogarea ei, dar, într-un fel, indirect. Iată dece ni se pare că, în orice caz pentru ştiinţadreptului constituţional, discutarea supremaţieiconstituţiei este inutilă. Două probleme prezintă maiîntâi interes teoretic şi anume ce este supremaţiaconstituţiei şi cum se fundamentează ea ştiinţific.

31

3.1. Conceptul de supremaţie a ConstituţieiSpuneam că supremaţia constituţiei apare ca ceva

firesc, de notorietate, vorbindu-se fie pur şi simpludespre supremaţie sau folosindu-se şi alte exprimăriprecum: valoarea juridică supremă, super legalitate(Marcel Prelot), legea supremă (Georges Burdeau) etc.

Supremaţia constituţiei este deci o noţiunecomplexă, în conţinutul căreia se cuprind trăsăturişi elemente (valori) politice şi juridice, careexprimă poziţia supraordonată a constituţiei nu numaiîn sistemul de drept ci în întregul sistem social-politic al unei ţări.

Această calitate a constituţiei face ca pe bunădreptate în literatura juridică să se pună întrebareade a şti care este sursa valorilor morale, politice şijuridice ale constituţiei. Trebuie deci să căutămmotivaţia ştiinţifică a supremaţiei constituţiei,semnificaţia, finalitatea şi consecinţele sale.

3.2. Fundamentarea ştiinţifică a supremaţiei ConstituţieiUnii autori lasă să se înţeleagă că supremaţia

constituţiei s-ar fundamenta pe principiullegalităţii, plecând de la strânsa legătură ce existăîntre legalitate şi constituţionalitate, de la ideea(exactă, de altfel) că legalitatea în sensul cel maigeneral se sprijină pe principiulconstituţionalităţii.

în alte opinii, se fundamentează supremaţiaconstituţiei pe conţinutul şi forma ei. în moddeosebit, reţine aici atenţia opinia potrivit căreiase poate vorbi de o supremaţie materială şi de unaformală, plecând de la cele două sensuri sub careeste analizată uneori constituţia, sensul material şisensul formal.

Supremaţia materială se motivează prin aceea căîntreaga ordine juridică se bazează pe constituţie.Fiind la originea întregii activităţi juridice ce sedesfăşoară într-un stat, ea este în mod necesarsuperioară tuturor formelor de activitate deoareceea, ea singură, determină valabilitatea lor.

Cât priveşte supremaţia formală a constituţiei, eaeste explicată prin divizarea constituţiilor înconstituţii rigide şi constituţii suple, precizându-se că redactarea constituţiei exteriorizează forţadeosebită care se dă dispoziţiilor sale.

Ca lege, constituţia este expresia voinţeiguvernanţilor, a poporului, voinţa strâns legată(condiţionată, determinată) de contextul economic,social, politic şi cultural, concret din societateaîn care este edictată. Această trăsătură explicăconţinutul şi forma constituţiei.

Supremaţia constituţiei se explică prin funcţiilesale, iar exprimarea voinţei guvernanţilor este chiarfuncţia puterii de stat. Apare clară legătura dintreconstituţie şi putere care este tocmai putereaorganizată a guvernanţilor de a exprima şi realizavoinţa lor ca voinţă general obligatorie pentruîntreaga societate.

32

3.3. Consecinţele juridice ale supremaţiei ConstituţieiPoziţia privilegiată a constituţiei în sistemul de

drept implică firesc o multitudine de consecinţejuridice, unele care privesc chiar constituţia, altelecare privesc restul dreptului. Analiza noastră se valimita doar la consecinţele juridice, adică la aceleacare evidenţiază că supremaţia constituţiei este orealitate juridică şi nu o simplă teorie, că esterealizată printr-un întreg sistem de reguli şipractici variabile.

Deocamdată vom cerceta din consecinţele careprivesc însăşi constituţia, consecinţele ceevidenţiază că supremaţia constituţiei este orealitate juridică, nu o simplă teorie, că practic eaeste realizată printr-un sistem de reguli şi practiciviabile.

A. Consecinţele juridice privind adoptarea ConstituţieiFaţă de conţinutul şi scopurile constituţiei,

dintotdeauna s-a pus problema unor forme speciale(proceduri) de adoptare, care să pună în valoaresupremaţiei acesteia şi deosebirile faţă de restuldreptului, dar mai ales faţă de legile ordinare.

Adoptarea constituţiei trebuie văzută ca un procescomplex, de profunde semnificaţii politico-juridice,proces în care se detaşează clar, aşa cum de altfel amexplicat, cel puţin trei elemente şi anume: iniţiativaadoptării constituţiei, organul competent(constituantul sau puterea constituantă), modurile deadoptare.

B. Consecinţele juridice privind modificarea, suspendarea şiabrogarea Constituţiei

Constituţia ca lege fundamentală a unui stat nupoate rămâne însă neschimbată. Ea suferă în mod firescunele modificări ca urmare a corelaţiei ce există şitrebuie să existe între drept şi dinamica economică şisocială. Se pune astfel problema modificăriiconstituţiei, modificare ce trebuie să se realizeze,de asemenea, prin proceduri şi forme care să pună învaloare locul constituţiei în sistemul de drept.

>C. Deosebirile dintre Constituţie şi legi, consecinţe ale

supremaţieiConstituţiei

Desigur, într-o viziune foarte largă, dar corectă,

constituţia este şi ea o lege. Cu toate acesteapoziţia supraordonată a constituţiei se manifestă şicât priveşte legea, faţă de care se fac trei marideosebiri şi anume de conţinut, de formă şi de puterejuridică. Aceste deosebiri pot fi făcute însă numaidupă ce vom cerceta şi legea ca act juridic alparlamentului.

33

D. Conformitatea întregului drept cu Constituţia, consecinţă asupremaţiei Constituţiei

Constituţia, ca izvor principal al dreptului, estedeci parte integrantă a acestuia. Prin conţinutul şipoziţia sa în sistemul de drept, constituţia comandăînsă întregul drept. Reglementând relaţiile socialecare sunt esenţiale pentru popor, relaţii din toatedomeniile vieţii economice, politice, sociale şiculturale, constituţia stabileşte principiilefundamentale pentru întregul drept.

Toate celelalte ramuri de drept îşi găsesc punctulde plecare, la nivelul celor mai înalte principii, înşi numai în prevederile constituţiei. Orice abaterede la această concordanţă este considerată oîncălcare a constituţiei şi a supremaţiei sale,ducând la nulitatea dispoziţiilor legale în cauză.Una din modalităţile prin care se poate constataeventuala abatere a normelor legale de la prevederileconstituţionale este controlul deconstituţionalitate. Această consecinţă a supremaţieiconstituţiei se va observa lesne atunci când vor fianalizate condiţiile de fond şi de formă alevalabilităţii actelor organului statului.

Din această regulă a conformităţii rezultă şi o adoua consecinţă. Astfel, în cazul în care odispoziţie constituţională este modificată, în modobligatoriu trebuie să se modifice şi normele dinramurile de drept corespondente. Această modificarese impune pentru că în permanenţă trebuie respectatăconcordanţa întregului drept cu constituţia. Dacămodificările sunt obligatorii, ele nu se realizeazăînsă automat, de îndată, ci aceasta depinde de faptuldacă norma constituţională nouă este de aplicaţiemijlocită sau nemijlocită, problemă de mare interespractic.

3.4. Garanţiile juridice ale supremaţiei ConstituţieiSupremaţia constituţiei este o realitate

incontestabilă, ea nu este o simplă afirmaţie. Eaimplică o serie de consecinţe juridice, dar se bucurăîn acelaşi timp şi de garanţii. Desigur, garanţiilesupremaţiei constituţiei pot fi formulate în diferitefeluri. Vom reţine însă cea mai importantă constatarece se poate face şi anume că supremaţia constituţieibeneficiază de garanţiile specifice întregului drept

(care fac ca sistemul normativ să se aplice şi să fierespectat) dar, totodată, de unele garanţii juridicespecifice.

Controlul general al aplicării constituţiei esterezultatul faptului că întreaga activitate statalăeste organizată prin constituţie. Constituţiastatorniceşte formele fundamentale de realizare aputerii de stat, categoriile de organe ale statului.

Controlul constituţionalităţii legilor este o altăgaranţie a supremaţiei constituţiei. Controlulconstituţionalităţii legilor este activitateaorganizată de verificare a conformităţiilegii cu constituţia, iar ca instituţiea

34

dreptului constituţional cuprinde regulile privitoarela organele competente a face această verificare,procedura de urmat precum şi măsurile ce pot fi luatedupă realizarea acestei proceduri. în general,controlul constituţionalităţii legilor este considerato garanţie a supremaţiei constituţiei, folosindu-sedesigur formulări diferite precum sancţiuneasupremaţiei (Georges Burdeau), garanţia caracteruluide supremaţie a constituţiei (Andre Hauriou),sancţiunea violărilor regulilor constituţionale(Marcel Prelot) etc.

îndatorirea fundamentală de a respectaconstituţia se înscrie în cadrul garanţiilorsupremaţiei constituţiei. Ea asigură ca prevederiledin constituţie să fie aplicate şi respectate de cătrecetăţeni. Izvorul acestei obligaţii fundamentaletrebuie căutat în chiar conţinutul şi poziţiaconstituţiei, în faptul că aducerea la îndeplinire aprevederilor constituţionale înseamnă de fapt tocmairealizarea măsurilor pe care statul le ia în vedereadezvoltării materiale şi culturale a societăţii.

35

CAPITOLUL IV CONTROLUL

CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR

1. Noţiunea controlului constituţionalităţii legilorUna din problemele cele mai importante, cu

profunde implicaţii teoretice şi practice, privitoarela supremaţia constituţiei este controlulconstituţionalităţii legilor.

Prima chestiune care trebuie să reţină atenţiacelui care cercetează instituţia controluluiconstituţionalităţii legii este noţiunea de controlal constituţionalităţii legilor

Controlul constituţionalităţii legilor esteactivitatea organizată de verificare a conformităţiilegii cu constituţia, iar ca instituţie a dreptuluiconstituţional cuprinde regulile privitoare laorganele competente a face această verificare,procedura de urmat precum şi măsurile ce pot fi luatedupă realizarea acestei proceduri.

Cercetarea formelor de control, a organelorcompetente a-1 efectua precum şi a procedurii deurmat, impun însă clarificarea unor problemeprealabile.

O primă problemă este aceea de a şti dacă acestcontrol priveşte numai legea, în accepţiunea sarestrânsă, adică de act juridic al parlamentului saupriveşte acte normative emise de alte organe alestatului, inclusiv actele organelor administrative.

De principiu, controlul constituţionalităţiilegilor priveşte numai legea ca act juridic alparlamentului sau actele normative cu forţă juridicăegală cu a legii. Sunt acte normative cu forţăjuridică egală cu a legii acele acte care deşi suntemise de alte organe de stat decât parlamentul,intervin şi reglementează relaţii sociale de domeniullegii şi pot deci modifica, suspenda sau abroga olege. Asemenea acte se regăsesc în mai toatesistemele constituţionale, de regulă sub denumirea dedecrete-legi, decrete cu putere de lege sauordonanţe.

O a doua problemă care se pune priveşteverificarea constituţionalităţii proiectelor de legi.în această privinţă, unele constituţii prevădcontrolul constituţionalităţii proiectelor de legi.Urmează să observăm că acesta nu este un controlveritabil, căci procedura de elaborare a legilorcuprinde implicit şi obligaţia de verificare aconstituţionalităţii.

In fine, o a treia problemă priveşte cauzele caredetermină ca legile ordinare să încalce prevederileconstituţiei.

36

Această problemă trebuie discutată deoarece faţăde situaţia că, de regulă, în unele sistemeconstituţionale legea şi constituţia sunt adoptate deacelaşi organ de stat (Parlamentul), apariţia unorneconcordanţe între constituţie şi lege pare, la primavedere, imposibilă. Cu toate acestea, practicaconstituţională a statelor a învederat posibilitateaexistenţei acestei situaţii, iar existenţa instituţieicontrolului constituţionalităţii legilor este chiardovada incontestabilă.

2. Organele de Stat competente a controlaconstituţionalitatea legilor şi clasificareacontrolului pe acest criteriu

în funcţie de organul de stat chemat a verificaconstituţionalitatea legilor, doctrina juridică aclasificat acest control.

într-o opinie ar exista trei forme de control:controlul prin opinia publică, controlul politic şicontrolul jurisdicţional. Controlul prin opiniapublică este controlul elementar, cuprinde reacţiaopiniei publice la violarea constituţiei.

Credem totuşi că o prezentare sistematică acontrolului constituţionalităţii legilor se poaterealiza clasificându-1 pe criteriul organului ce-1realizează - în două forme şi anume: a) controlulrealizat printr-un organ politic şi b) controlulexercitat printr-un organ jurisdicţional. Aceastăclasificare are avantajul de a evoca şi proceduradiferiră după care se realizează controlul.

a) Controlul constituţionalităţii legilor exercitat printr-un organ politic.în ce priveşte dreptul Parlamentului de a verifica

constituţionalitatea legilor, unii îl consideră uncontrol autentic şi în acelaşi timp un autocontrol,căci Parlamentul fiind acela care votează şiconstituţia este cel mai în măsură să apreciezeconcordanţa dintre legea şi constituţia pe care Ie-aadoptat.

b) Controlul constituţionalităţii legilor exercitat printr-un organjurisdicţional. Acest control este exercitat sau de organe, altele decât celejudecătoreşti, care folosesc însă o procedură de lucru

asemănătoare cu ceajudecătorească, sau de către organele judecătoreşti propriu-zise.

Interes deosebit a prezentat şi prezintă controluljudecătoresc al constituţionalităţii legilor.Controversat, cât priveşte fundamentarea saştiinţifică, controlul judecătoresc alconstituţionalităţii legilor s-a impus în practicaconstituţională a multor state, astăzi exercitându-sesau în temeiul unor dispoziţii legale clare sau pur şisimplu în temeiul dreptului pe care organelejudecătoreşti singure ş-i l-au arogat.

Dreptul judecătorilor în verificarea conformităţiilegilor cu constituţia s-a justificat plecându-se dela menirea judecătorilor de a interpreta şi aplicalegile şi de a aplica sancţiuni în cazuri de încălcarea legii. Faţă de această situaţie s-a considerat că înmod firesc ei au dreptul de a interpreta legile şi înraportul lor cu constituţia şi să aplice sancţiuni,căci lipsa sancţiunilor în cazul încălcăriiconstituţiei ar putea duce la negarea existenţeidreptului constituţional.

37

De asemenea, dreptul judecătorilor în verificareaconformităţii legii cu constituţia s-a justificatprin teoria separaţiei puterilor în stat, careimplică o anumită "colaborare a puterilor" în vederearealizării aceloraşi scopuri. Ce este esenţial înaceastă susţinere este faptul că puteriijudecătoreşti îi revine importanta misiune de a fi"regulatorul bunei funcţionări a principiuluiseparaţiei puterilor".

3. Alte forme de control al constituţionalităţii legilorîn funcţie de modul cum este înscris în

constituţie controlul constituţionalităţii legilor,poate fi un control explicit sau un control implicit.Suntem în faţa unui control explicit atunci când înmod expres constituţia îl prevede. Control explicitîntâlnim în România, Franţa, Elveţia, Austria. Suntemîn prezenţa unui control implicit atunci cândconstituţia nu-1 prevede în mod expres, dar el existăimplicit ca urmare a principiului legalităţii. Uncontrol implicit al constituţionalităţii legilor aexista în dreptul nostru în perioada 1944-1965.

Controlul anterior adoptării legilor, denumit şicontrol prealabil sau preventiv, se exercită în fazade proiect al legii. Cu privire la acest controltrebuie să observăm că el nu este un veritabilcontrol al constituţionalităţii, căci atât timp câtlege a nu este adoptată, proiectul poate fiîmbunătăţit chiar de iniţiator, sau poate fiabandonat. Acest control este mai mult o garanţie delegalitate şi deci şi de constituţionalitate.

Controlul posterior adoptării legilor se exercităasupra legilor deja adoptate sau asupra actelor cuforţă juridică egală cu a legii. în această situaţie,în cadrul controlului explicit, de regulă se prevădorganele de stat care pot sesizaneconstituţionalitatea, organele de stat care potdecide procedura de urmat, sancţiunile. Acesta esteveritabilul control al constituţionalităţii legilor.

4. Controlul constituţionalităţii legilor în România

A. Sediul materiei

In România, controlul constituţionalităţii legilorîşi găseşte reglementarea în art. 146-147 dinConstituţie, precum şi în Legea nr. 47/1992 privindorganizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.în dezvoltarea dispoziţiilor constituţionale şilegale, Curtea Constituţională şi-a adoptatRegulamentul de organizare şi funcţionare. Dispoziţiiprivind competenţa Curţii Constituţionale mai sunt şiîn alte legi, ca de exemplu în Legea nr. 370/2004pentru alegerea Preşedintelui României.

38

B. Autoritatea publică competentăConstituţia României încredinţează controlul

constituţionalităţii legilor unei autorităţi publicedenumite Curtea Constituţională. Aceasta este formatădin 9 judecători numiţi pentru o durată de 9 ani, fărăposibilitate de prelungire sau reînnoire a mandatului,trei de către Camera Deputaţilor, trei de către Senat,trei de către Preşedintele României. PreşedinteleCurţii Constituţionale este ales, dintre judecătoriiCurţii, de către aceştia, prin vot secret, pentru odurată de 3 ani.27

Membrii Curţii Constituţionale se reînnoiesc lafiecare 3 ani cu câte o treime, procedeu ce permiteîmbinarea experienţei şi continuităţii cu noiletendinţe.

Condiţiile constituţionale pentru a putea candidala funcţia de judecător al Curţii Constituţionale sunturmătoarele: pregătire juridică superioară; înaltăcompetenţă profesională; o vechime de cel puţin 18 aniîn activitatea juridică sau în învăţământul superiorjuridic. în activitatea lor judecătorii suntindependenţi şi sunt inamovibili pe durata mandatului.Ei nu pot fi traşi la răspundere pentru opiniile şivoturile exprimate la adoptarea soluţiilor. Deasemenea, judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fiarestaţi sau trimişi în judecată penală oricontravenţională decât cu aprobarea Biroului permanental Camerei Deputaţilor, al Senatului sau aPreşedintelui României, după caz, la cerereaProcurorului General.

C. Actele supuse controlului de constituţionalitate

Legile. Cât priveşte legile se disting douăsituaţii exprimate printr-un control prealabil şiprintr-un control posterior.

Controlul prealabil se exercită asupra legilorvotate de către Parlament, dar înaintea promulgăriilor de către Preşedintele României.

Curtea Constituţională poate proceda la controldar numai la sesizarea uneia dintre autorităţilepublice prevăzute de către Constituţie şi anume:Preşedintele României, preşedinţii celor două Camere,Guvernul, Curtea Supremă de Justiţie, cel puţin 50 dedeputaţi sau cel puţin 25 de senatori. Ca atare esteexclus controlul din oficiu.

Cea de a doua situaţie, priveşte controlul

posterior al constituţionalităţii legilor (priveştedeci legile intrate în vigoare) iar acest control serealizează pe calea excepţiei deneconstitutionalitate. în legătură cu acest controltrebuie să reţinem că potrivit Legii privindorganizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,art. 23 (3) nu pot face obiectul excepţiei prevederilelegale a căror constituţionalitate a fost stabilită pecalea controlului prealabil, prevăzut de art. 146 (3)din Constituţie. Excepţia de neconstitutionalitateeste un procedeu

Muram. Ioan: Drept constituţional şi instituţii politice, Ed Actami. Bucureşti, 1995, p.154.

39

juridic ce permite accesul cetăţenilor la CurteaConstituţională şi aceasta cale are o deosebităimportanţă.

Iniţiativa de revizuire a Constituţiei exprimatăîn limitele dispoziţiilor art. 150 şi 152 dinConstituţie este şi ea supusă controlului deconstituţionalitate. In legătură cu această atribuţiea Curţii Constituţionale s-ar putea crede că este unparadox din moment ce o iniţiativă de acest gen esteprin ea însăşi „contrară" Constituţiei atâta timp câturmăreşte modificarea unor prevederi ale acesteia.

Regulamentele Parlamentului - sunt şi ele supusecontrolului de constituţionalitate. Vom observa maitârziu că practic există trei categorii deregulamente: regulamentul Camerei Deputaţilor,regulamentul Senatului şi regulamentul şedinţelorcomune ale celor două Camere. Controlulconstituţionalităţii regulamentelor Parlamentului sepoate efectua numai la sesizarea unuia dinpreşedinţii celor două Camere, a unui grupparlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 dedeputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.

Ordonanţele Guvernului - Potrivit art. 108 dinConstituţie, Guvernul poate fi abilitat de cătreParlament printr-o lege specială, să emită ordonanţeîn domenii care nu fac obiectul legilor organice.Aceste ordonanţe conţin de fapt norme cu putere delege, instituţia ca atare fiind cunoscută în teorieşi în legislaţie ca delegare legislativă.

Iniţiativele legislative populare. Aşa cum vomexplica la procedura de elaborare a legii, iniţiativălegislativă pot avea şi cel puţin 100.000 de cetăţenicu drept de vot, cu respectarea desigur a unor reguliconstituţionale.

Verificarea respectării acestor reguliconstituţionale în cazul iniţiativei legislativepopulare revine Curţii Constituţionale.

D. Alte atribuţii ale Curţii ConstituţionaleIn afara controlului constituţionalităţii legilor,

regulamentelor, ordonanţelor, Curţii Constituţionaleîi revin şi alte atribuţii. Prin aceste atribuţiiCurtea este împuternicită a se pronunţa asupraconstituţionalităţii unor acţiuni sau măsuriîntreprinse de către unele autorităţi publice situatela înalte nivele statale.

Atribuţia de a veghea la respectarea proceduriipentru alegerea Preşedintelui României şi deconfirmare a rezultatelor sufragiului. Aceastăatribuţie constituţională este detaliată prin legeaprivind alegerea Preşedintelui României. înexercitarea acestei atribuţii Curtea Constituţională:înregistrează câte un exemplar al propunerilor decandidatură; soluţionează contestaţiile; rezolvăcontestaţiile împotriva soluţiilor date de cătrebirourile electorale de circumscripţie în legătură cuîmpiedicarea unui partid sau al unei formaţiunipolitice, ori a uni candidat de a-şi desfăşuracampania electorală; primeşte procesele verbaleprivind rezultatele alegerilor prezidenţiale şidocumentaţia respectivă şi validează sau anuleazăaceste alegeri; publică rezultatul alegerilor

40

prezidenţiale în presă şi în Monitorul Oficial;prezintă Parlamentului un exemplar din actul devalidare a alegerii Preşedintelui în vederea depuneriijurământului etc.

Constatarea existenţei împrejurărilor carejustifică interimatul în exercitarea funcţiei dePreşedinte al României şi comunicarea celor constatateParlamentului şi Guvernului. în anumite situaţii, clarstabilite prin Constituţie, apare necesară asigurareainterimatului în funcţia de Preşedinte al României,deoarece titularul nu mai poate exercita prerogativelede conducere.

Constatarea împrejurărilor care justificăinterimatul, această soluţie provizorie care asigurăcontinuitatea funcţiei, revine Curţii Constituţionale.

Avizarea propunerii de suspendare din funcţie aPreşedintelui României. Constituţia prevedeposibilitatea suspendării din funcţie a PreşedinteluiRomâniei în cazul în care acesta săvârşeşte faptegrave prin care încalcă prevederile constituţionale.într-o asemenea situaţie în care decide Parlamentul secere avizul consultativ al Curţii Constituţionale.

Atribuţia de a veghea la respectarea proceduriipentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şide a confirma rezultatele acestuia. PotrivitConstituţiei referendumul se poate organiza înurmătoarele situaţii: la cererea PreşedinteluiRomâniei, după consultarea Parlamentului, în problemede interes naţional; pentru demiterea PreşedinteluiRomâniei; pentru aprobarea revizuirii Constituţiei.

Curţii Constituţionale îi revine atribuţia de aveghea la respectarea procedurii referendare.

Rezolvarea contestaţiilor care au ca obiectconstituţionalitatea unui partid politic. Partidelepolitice îşi găsesc reglementarea constituţională înarticolele 1 alin. (3) care declară pluralismulpolitic drept valoare supremă şi o garantează, înart.8 care dezvoltând art.l (3) defineşte scopulactivităţii partidelor politice, în art. 40 carereglementând dreptul de asociere stabileşte ce partidesunt sau pot deveni neconstituţionale, precum şipersoanele care nu pot face parte din partidelepolitice.

5. Procedura în faţa Curţii Constituţionale

Câteva reguli generale trebuie menţionate şi anume:sesizarea Curţii Constituţionale se face numai înscris şi motivat; plenul Curţii Constituţionale estelegal constituit numai dacă sunt prezenţi cel puţindouă treimi din numărul judecătorilor; şedinţeleCurţii sunt publice, în afară de cazul în care dinmotive întemeiate, preşedintele Curţii sau completulde judecată hotărăşte şedinţă secretă; părţile auacces la lucrările dosarului; autorităţile publice,instituţiile, regiile autonome, societăţile comercialeşi orice alte organizaţii au obligaţia să comuniceCurţii, la cererea acesteia informaţiile, documenteleşi datele pe care le deţin; cererile adresate Curţiisunt scutite de taxa de timbru.

41

A. Procedura controlului constituţionalităţii legilorProcedura controlului constituţionalităţii legilor

diferă după cum ne aflăm în faţa controluluiprealabil (adică efectuat înainte de promulgarealegii) sau în faţa controlului posterior, realizataşadar asupra unei legi deja intrate în vigoare (decipromulgate şi publicate în Monitorul Oficial).

a) Procedura în cazul controlului prealabil de constituţionalitateîn această situaţie Curtea Constituţională poate

acţiona numai dacă este sesizată. Ea nu se poatesesiza din oficiu.

Sesizarea adresată Curţii Constituţionale trebuiesă fie scrisă şi motivată (art. 15 alin. 2 din lege).în legea privind organizarea şi funcţionarea CurţiiConstituţionale sunt prevăzute detaliile proceduralepentru ca cei îndreptăţiţi la sesizare să iacunoştinţă de conţinutul legii. CurteaConstituţională, în vederea rezolvării cauzei are şiea o serie de obligaţii şi anume să comunicesesizarea primită, după caz: Preşedintelui României,în ziua înregistrării, dacă sesizarea provine de launul din preşedinţii celor două Camere, de laparlamentari, de la Guvern sau de la Curtea Supremăde Justiţie; preşedinţilor celor două Camere aleParlamentului şi Guvernului în 24 de ore de laînregistrare, dacă provine de la PreşedinteleRomâniei, de la parlamentari sau de la Curtea Supremăde Justiţie, precizându-le şi data dezbaterilor.

Soluţionarea sesizării se realizează prindezbaterea sa în plenul Curţii Constituţionale.

In urma deliberării Curtea Constituţională decide,cu votul majorităţii judecătorilor, iar decizia secomunică Preşedintelui României, pentru ca procedurade elaborare a legii să se definitiveze. Dacă prindecizie s-a constatat neconstitutionalitateaprevederilor legale, decizia se comunică şipreşedinţilor Camerelor Parlamentului pentru a sedeschide procedura prevăzută de către art. 147 (2) dinConstituţie. Decizia se publică în Monitorul Oficialal României, Partea 1-a.

b) Procedura în cazul judecării excepţiei de neconstituţionalitateExcepţia de neconstituţionalitate este un procedeu

eficient de apărare a drepturilor şi libertăţilor

publice, este un procedeu defensiv în care aştepţi calegea să ţi se aplice pentru a o ataca. Prin eaînsăşi excepţia de neconstituţionalitate priveşte unproces judiciar declanşat în care atacându-se actulde aplicare concretă a legii, cel interesat cere săse constate că dispoziţia legală pe care seîntemeiază actul de aplicare este neconstituţionalăşi ca atare trebuie înlăturată. în mod firescprocedura ridicării şi soluţionării excepţiei deneconstituţionalitate este în detaliu reglementatăprin lege, ea fiind la dispoziţia justiţiabililor.

Excepţia de neconstituţionalitate poate firidicată numai în faţa instanţelor judecătoreşti, decătre una din părţi sau de către instanţă din oficiu.Neconstitutionalitatea unei prevederi legale poate fiinvocată numai dacă de ea

42

depinde judecarea cauzei, deci numai dacă are legăturădirectă cu cauza respectivă.

Doar în asemenea situaţii Curtea Constituţionalăpoate fi sesizată şi numai de către instanţa în faţacăreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.Instanţa va dispune acest lucru printr-o încheierecare va cuprinde punctele de vedere ale părţilorpentru susţinerea sau combaterea excepţiei şi opiniainstanţei asupra excepţiei. încheierea va fi însoţităde dovezile depuse de către părţi.

B. Procedura controlului constituţionalităţii iniţiativelor derevizuire a Constituţiei

Această procedură conţine reguli specifice (art.144 lit. a din Constituţie). Proiectul legii derevizuire a Constituţiei trebuie depus la Parlament(la una din Camere). Dar aceasta se poate realizanumai dacă proiectul este însoţit de o decizi a CurţiiConstituţionale.

De aceea, înainte de sesizarea Parlamentuluiproiectul se depune la Curtea Constituţională, careeste obligată în termen de 10 zile să se pronunţeasupra constituţionalităţii sale. Desigur deciziaCurţii se ia în plenul acesteia, se comunică celorcare au iniţiat proiectul sau propunerea legislativăşi se publică în Monitorul Oficial.

C. Procedura controlului constituţionalităţii regulamentelorParlamentului

Sesizarea Curţii Constituţionale poate fi făcutăde către unul din preşedinţii celor două Camere aleParlamentului, un grup parlamentar ori un număr de celpuţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.

Dacă sesizarea provine de la parlamentari, CurteaConstituţională o comunică în termen de 24 de ore dela înregistrare preşedinţilor celor două Camere, cuprecizarea datei când va avea loc dezbaterea. Până laaceastă dată se pot trimite Curţii punctele de vedereale birourilor Camerelor. Soluţionarea cauzei se faceîn plen, iar decizia se ia cu votul majorităţiijudecătorilor. Decizia se comunică şi Camerei al căreiregulament a format obiectul cauzei şi se publică înMonitorul Oficial.

D. Procedura controlului constituţionalităţii

ordonanţelorGuvernului

Faţă de natura şi procedura emiterii ordonanţelorGuvernului, controlul constituţionalităţii lor este şinu poate fi decât un control posterior. Acest controlse realizează prin mijlocirea excepţiei deneconstituţionalitate, astfel cum a fost aceastaexplicată la legi.

43

E. Procedura de constatare a existenţei împrejurărilor care justificăinterimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României

Procedura în această situaţie este nuanţată înfuncţie de cauzele care determină interimatul înexercitarea funcţiei de Preşedinte al României şianume: vacanţa funcţiei; suspendarea din funcţie;imposibilitatea temporară de a-şi exercitaatribuţiile. în caz de vacanţă a funcţiei, aceastăprocedură se declanşează la cererea preşedinteluiuneia dintre Camerele Parlamentului sau apreşedintelui interimar care exercită atribuţiilePreşedintelui României în perioada cât acesta estesuspendat din funcţie.

Dacă Preşedintele României a fost suspendat dinfuncţie, cererea pentru constatarea existenţeiîmprejurărilor care justifică interimatul se face depreşedintele care a condus lucrările şedinţei comunea celor două Camere ale Parlamentului, în bazahotărârii adoptate în şedinţa comună.

Dacă interimatul se datorează imposibilităţiitemporare de a-şi exercita atribuţiile cererea seface de Preşedintele României sau de preşedinteleuneia dintre Camerele Parlamentului.

Cererea pentru constatare trebuie însoţită dedovezile necesare, iar constatarea acestor împrejurărise face în plenul Curţii, cu votul majorităţiijudecătorilor.

F. Procedura avizării suspendării din funcţie a PreşedinteluiRomâniei

Sesizarea Curţii Constituţionale în acest cazrevine preşedintelui care a condus şedinţa comună acelor două Camere ale Parlamentului, care va trimite,în copie, propunerea de suspendare din funcţieîmpreună cu dovezile pe care se întemeiază.

După ce este sesizat, preşedintele CurţiiConstituţionale, desemnează trei judecători caraportori, care vor efectua toate investigaţiilenecesare. Judecătorii raportori vor fi desemnaţi dintoate cele trei categorii de judecători, adică unuldin cei numiţi de Camera Deputaţilor, unul din ceinumiţi de Senat şi unul din cei numiţi de preşedinteleRomâniei.

Curtea Constituţională emite avizul, în plenulsău, cu votul majorităţii judecătorilor, în urmaexaminării şi aprecierii raportului prezentat de cătrecei trei judecători, a propunerii de suspendare şi adovezilor existente la dosar.

G. Procedura controlului constituţionalităţii partidelor politiceSesizarea Curţii Constituţionale se poate face, printr-o contestaţie, de către

preşedintele uneia din Camerele Parlamentuluiformulată pe baza unei hotărâri adoptate de Cameră,cu votul majorităţii membrilor săi, ori de cătreGuvern. Legea obligă la motivarea contestaţiei şidesigur la punerea dovezilor pe care se întemeiază.

Primind contestaţia, preşedintele CurţiiConstituţionale va desemna un judecător ca raportor.Acesta va comunica partidului politic în cauzăcontestaţia

44

şi actele doveditoare, precizându-se data până la carepoate depune un memoriu în apărare, însoţit dedovezile corespunzătoare.

H. Alte proceduriExaminând dispoziţiile constituţionale şi legale în

materia vom reţine, aşa cum am explicat deja, căatribuţiile Curţii Constituţionale privesc şicontrolul constituţionalităţii iniţiativei legislativepopulare, vegherea la respectarea procedurii pentrualegerea Preşedintelui României şi confirmarearezultatelor sufragiului, vegherea la respectareaprocedurii de organizare şi desfăşurareareferendumului şi confirmarea rezultatelor acestuia.

6. Actele Curţii Constituţionale

A. Denumirea actelor Curţii ConstituţionaleAceastă problemă poate suscita multe discuţii faţă

de terminologia nuanţată utilizată atât în Constituţiecât şi în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şifuncţionarea Curţii Constituţionale. Dacă examinămart. 146 din Constituţie unde sunt stabiliteatribuţiile Curţii Constituţionale, vom observa căaceasta: se pronunţă (litera a şi c), hotărăşte(litera a şi k), soluţionează (lit. e) veghează(litera f şi i), constată (litera g), dă aviz (literah), verifică (litera j), îndeplineşte (lit. 1).Diversitatea acestor activităţi, toate într-o viziunegenerală însemnând sau presupunând control deconstituţionalitate se realizează prin acte juridice.Constituţia nominalizează două acte juridice şi anumedecizia şi avizul consultativ.

B. Efecte juridiceAnaliza efectelor juridice ale actelor Curţii

Constituţionale trebuie efectuată ţinând cont defaptul că suntem în prezenţa unui control prealabilsau posterior, ori în situaţia exercitării altoratribuţii.

Deciziile emise în exercitarea atribuţiilorprevăzute de către art. 147 din Constituţie prin carese constată neconstituţionalitatea legilor, înainte depromulgarea lor, sau neconstituţionalitateainiţiativelor de revizuire a Constituţiei se trimitParlamentului.28

Cât priveşte iniţiativa de revizuire aConstituţiei decizia Curţii Constituţionale nu poatedepăşi forţa juridică a unui aviz în procedura demodificare a legii fundamentale.

In situaţia excepţiei de neconstituţionalitate aunor prevederi din lege, decizia definitivă a CurţiiConstituţionale (am arătat că aici putem vorbi de douăgrade de jurisdicţie, fond şi recurs) produce efectejuridice cât priveşte aplicarea normei juridice încauză.

28 Constantinescu, Mihai: Contencios constituţional, Ed. Augusta, Timişoara, 1996, p. 119.

45

Aşa stând lucrurile Legea nr. 47/1992 stabileştecă decizia definitivă prin care se constatăneconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţeconstituie temei legal pentru rejudecarea cauzei, lacererea părţii care a invocat excepţia deneconstituţionalitate într-un proces civil (art. 26alin. 1) şi că în procesele penale această decizieconstituie temei legal pentru rejudecarea cauzelor încare condamnarea s-a pronunţat pe baza prevederiilegale declarate ca neconstituţională (art. 26 alin.2).

Deciziile Curţii Constituţionale privindneconstituţionalitatea regulamentelor Parlamentului,deşi se comunică acestuia (Camerelor) pentru a sereexamina regulamentul (prevederile acestuia) îndiscuţie, nu au aceeaşi soartă ca în cazul legilor.

Efectele juridice ale deciziei CurţiiConstituţionale privind neconstituţionalitatea unuipartid politic constau în radierea partidului politicdin evidenţa partidelor legal constituite.

46

CAPITOLUL V

CONSTITUŢIILE ROMÂNE

1. Câteva consideraţii privind apariţia Constituţiei în RomâniaConstituţia în România a apărut mult mai târziu

decât constituţiile din ţările europene de vest(Franţa, Italia etc.)

Aceasta s-a datorat faptului că epoca modernă,caracterizată prin dezvoltarea tehnică, economică,socială şi culturală, a început în România mult maitârziu faţă de alte ţări precum Olanda, Anglia,Franţa, Italia. Dezvoltarea mai târzie şi mai lentă acapitalismului în România a fost cauzată, la rândulsău, de îndelungata dominaţie a imperiului otoman.

Perioada premergătoare apariţiei constituţieiromâne s-a caracterizat şi prin puternice frământărişi mişcări care au fost forma de manifestare a lupteipentru înfăptuirea unităţii de stat a poporului român,pentru înlăturarea orânduirii feudale, pentrurevendicări cu caracter democratic.

Un loc deosebit în cadrul premiselor istorice aleprimei Constituţii din România îl ocupă înfăptuirea în1859 a statului unitar naţional, prin unirea Muntenieişi Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au realizat oserie de reforme importante, precum reforma agrară şialte reforme politice, administrative şi culturale,care au avut urmare crearea şi dezvoltarea unorinstituţii statale.

2. Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Parisîntâmpinând greutăţi în realizarea reformelor sale,

domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin lovitura de statde la 2 mai 1864, desfiinţează Adunarea Electivă şisupune plebiscitului "Statutul dezvoltător alConvenţiei din 7/19 august 1858", cunoscut în istoriesub denumirea de "Statutul lui Cuza", şi legeaelectorală. Aceste două acte formează primaConstituţie a României.

Statutul lui Cuza consacră independenţa

legislativă câştigată de Principatele Române încă din1862 în urma vizitei lui Alexandru Ioan Cuza laConstantinopol.

Statutul lui Cuza mai cuprinde reguli privitoarela formarea, organizarea şi funcţionarea adunăriiponderatorii şi adunării elective; reguli privindelaborarea

47

legilor, unele reguli privind guvernul, obligaţia funcţionarilor publici de a presta jurământul de credinţă Constituţiei, legilor şi domnitorului.

3. Constituţia română adoptată la 29 iunie 1866

Premisele istorice. în baza Statutului dezvoltătoral Convenţiei de la Paris, domnitorul Alexandru IoanCuza a adoptat o serie de legi menite a realizaimportante reforme în ţară. Astfel, el adoptă legeaagrară din 14 august 1864. reforma agrară realizatăde Cuza, cu toate scăderile şi limitele ei,reprezintă unul din evenimentele importante aleistoriei moderne a României.

Alte legi adoptate de Cuza priveau instrucţiuneapublică, administraţia, justiţia. Se adoptă, deasemenea, codurile penal, civil şi comercial şi seorganizează armata.

în anul 1866 se adoptă, după modelul Constituţieibelgiene, considerată atunci a fi cea mai liberalăconstituţie, Constituţia României.

Conţinutul Constituţiei şi modificările ce i s-auadus. Constituţia, în cele 133 articole ale sale,reglementează cele mai importante relaţii sociale,sistematizarea normelor realizându-se pe opt titlurişi anume: Despre teritoriul României (titlul I),Despre drepturile românilor (titlul II), Despreputerile statului (titlul III), Despre finanţe(titlul IV), Despre puterea armată (titlul V),Dispoziţii generale (titlul VI), Despre revizuireaconstituţiei (titlul VII), Dispoziţii tranzitorii şisuplimentare (titlul VIII).

Constituţia consacră în chiar primul articol că"Principatele Unite Române constituie un singur statindivizibil, sub denumirea de România".

Reglementând puterile statului, constituţiaproclamă că toate puterile emană de la naţiune.Puterea legiuitoare se exercită colectiv de cătrerege şi reprezentanţa naţională, formată din douăcamere şi anume: senatul şi adunarea deputaţilor. Câtpriveşte adunarea deputaţilor, ea era aleasă pesistemul colegiilor pe avere.

Cât priveşte senatul, corpul electoral eraîmpărţit numai în două colegii, tot după avere, iarpentru a fi ales în senat se cereau, printre altele,

două condiţii şi anume: un venit "de orice natură de800 galbeni" şi vârsta de 40 de ani.

Puterea executivă aparţinea domnitorului,constituţia stabilind regulile monarhiei ereditare,şi numai a unei monarhii străine.

4. Constituţia României din 29 martie 1923

Premisele istorice, Constituţia de la 1866 a rămasîn vigoare mai mult de o jumătate de secol, perioadăde timp în care în societatea românească s-au produso serie de transformări importante.

48

A doua jumătatea a secolului al XlX-lea secaracterizează prin dezvoltarea industriei. Economiaromânească cunoaşte un ritm mai viu de dezvoltare.

în 1921 se realizează reforma agrară.în lunga perioadă de timp (1866-1923) dintre cele

două constituţii, transformările din economie au fostînsoţite de transformări cât priveşte forţele sociale,raporturile dintre ele, rolul lor în viaţa politică.

Un eveniment de seamă în această perioadă a fostrăzboiul de independenţă (1877), care a dus larecunoaşterea independenţei de stat a României.

Conţinutul Constituţiei. Constituţia din 1923este, de altfel, proiectul partidului liberal, votatde Camera Deputaţilor la 26 martie 1923 şi de Senat la27 martie 1923, promulgată la 28 martie şi publicatăla 29 martie 1923.

Ca şi constituţia precedentă, Constituţia din 1923este sistematizată în 8 titluri şi anume: Despreteritoriul României; Despre drepturile românilor;Despre puterile statului; Despre finanţe; Despreputerea armată; Dispoziţii generale; Despre revizuireaconstituţiei; Dispoziţii tranzitorii şi suplimentare.Constituţia proclamă drepturi şi libertăţi egalepentru toţi.

Senatul cuprindea şi senatori de drept, iar pentrua fi ales senator se cerea vârsta de 40 de aniîmpliniţi.29

Puterea executivă aparţinea regelui şi o exercitaprin guvern. Constituţia din 1923 înfiinţeazăConsiliul legislativ. în ce priveşte putereajudecătorească, merită a fi reţinute dispoziţiile art.101 - care interziceau înfiinţarea de tribunaleextraordinare, precum şi ale art. 103 care dădeaucontrolul constituţionalităţii legilor Curţii decasaţie, în secţiuni unite.

5. Constituţia României din 28 februarie 1938 '

Premisele istorice. Premisele istorice ale acesteiconstituţii trebuie căutate în desfăşurarea vieţiisocial-economice şi politice în perioada de 15 aniscursă de la adoptarea constituţiei precedente.

In condiţiile istorice concrete ale anului 1938,regele Carol al II-lea instaurează, la 10 februarie1938, dictatura personală.

Conţinutul Constituţiei. Cele o sută de articoleale Constituţiei din 1938 sunt sistematizate în opttitluri şi anume: Despre teritoriul României: Despredatoriile şi drepturile românilor; Despre puterilestatului; Despre finanţe; Despre oştire; Dispoziţiigenerale; Revizuirea constituţiei; Dispoziţiitranzitorii şi finale.

"9 Ionescu. Cristian: Drept constituţional şi instituţii politice, voi. I+II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1994. p. 158.

49

Cât priveşte puterile statului, stabilind căacestea emană de la naţiune, Constituţia din 1938 leconcentrează în mâinile regelui, care este declarat"capul statului" (art. 30).

Regele exercită puterea legislativă prinreprezentanţa naţională, le având iniţiativalegislativă, iniţiativa revizuirii Constituţiei. Elsancţionează şi promulgă legile, sancţiunea regalăfiind condiţie de valabilitate a legii.

Puterea executivă aparţinea de asemenea regelui,care era inviolabil, răspunderea pentru actele emiserevenind miniştrilor, care erau obligaţi săcontrasemneze actele de stat ale regelui.

Suspendarea Constituţiei din 28 februarie 1938.începând cu anul 1938, în timp ce pe plan externasistăm la o încordare a relaţiilor internaţionale,la contradicţiile dintre state şi la frecvente actede agresiune, în viaţa internă a României se observăun avânt industrial.

Regele desfiinţează partidele politice, iar prindictatul de la Viena (30 august 1940) România esteobligată să cedeze Ungariei partea de nord aTransilvaniei, în septembrie 1940, regele esteobligat să abdice în favoarea fiului său, Constituţiasete suspendată, corpurile legiuitoare suntdizolvate, se reduc prerogativele regale şi esteinvestit cu puteri depline preşedintele Consiliuluide Miniştri.

6. Constituţia din 13 aprilie 1948

Premisele istorice. Elaborarea Constituţiei dinanul 1948 se realizează în condiţiile în care în urmaabolirii monarhiei se proclamase republica populară.

în aceste condiţii istorice, Adunarea Deputaţilorse autodizolvă prin efectul Legii nr. 32 din 24februarie 1948 cu privire la dizolvarea AdunăriiDeputaţilor şi reglementarea convocării Marii AdunăriNaţionale.

Conţinutul Constituţiei. Normele constituţionale,cuprinse în cele 105 articole, sunt sistematizate în10 titluri şi anume: Republica Populară Română(titlul I); Structura social-economică (titlul II);Drepturile şi îndatoririle fundamentale ale

cetăţenilor (titlul III); Organul suprem al puteriide stat (titlul IV); Organele administraţiei de stat.Consiliul de Miniştri şi ministerele (titlul V);Organele locale ale puterii de stat (titlul VI);Organele judecătoreşti şt parchetul (titlul VII);Stema, sigiliul, drapelul şi capitala (titlul VIII);Modificarea Constituţiei (titlul IX); Dispoziţiunitranzitorii (titlul X).

Constituţia consacră existenţa statului român castat popular, unitar, independent şi suveran, stat cea luat fiinţă prin lupta poporului împotrivafascismului, reacţiunii şi imperialismului.

Constituţia din 1948 stabileşte că întreaga putereemană de la popor şi aparţine poporului (art. 3).

50

Constituţia din 1948 înscrie principiul căpământul aparţine celor ce-1 muncesc şi că statulprotejează proprietatea ţărănească şi încurajează şisprijină cooperaţia sătească.

7. Constituţia din 24 septembrie 1952

Premisele istorice. Viaţa economică şi socială aRomâniei a cunoscut, în perioada următoare adoptăriiConstituţiei din 1948, o evoluţia în consens cusituaţia unei ţări forţate să se dezvolte în nişteparametri impuşi prin ocupaţia militară străină,rezultat trist al celui de-al doilea război mondial şial politicii dictate de statele coaliţieiantihitleriste, state care au neglijat intereseleRomâniei şi contribuţia sa militară.

Conţinutul Constituţiei. Constituţia din 1952 aveaun capitol introductiv şi 115 articole sistematizateîn 10 capitole, precum urmează: Orânduireasocială(cap. I); Orânduirea de stat (cap. II); Organulsuprem al puterii de stat (cap. III); Organeleadministraţiei de stat (cap. IV); Organele locale aleputerii de stat (cap. V); Instanţele judecătoreşti şiprocuratura (cap. VI); Drepturile şi datoriilefundamentale ale cetăţenilor (cap. VII); Sistemulelectoral (cap. VIII); Stema, drapelul şi capitala(cap. IX); Procedura de modificare a Constituţiei(cap. X).

8. Constituţia din 21 august 1965

Premisele istorice. Perioada cuprinsă între anii1952-1965 s-a caracterizat prin extindereaproprietăţii de stat şi cooperatiste, desfiinţareaproprietăţii private, accentuarea conducerii nu numaipolitice ci şi statale de către un singur partidpolitic, partidul comunist, care deţine monopolulputerii în stat şi societate.

In campania electorală din 1961 s-a lansatiniţiativa elaborării unei constituţii.

Conţinutul Constituţiei. Constituţia din 21 august1965, cu modificările ce Ie-a suferit, a avut 121 dearticole sistematizate în 9 titluri: Republica

Socialistă România (I); Drepturile şi îndatoririlefundamentale ale cetăţenilor (II); Organele supremeale puterii de stat (III); Organele centrale aleadministraţiei de stat (IV); Organele locale aleputerii şi administraţiei de stat (V); Organelejudecătoreşti (VI); Organele procuraturii (VII);însemnele României (VIII); Dispoziţii finale (IX).

51

9. Regimul constituţional din România, stabilitdupă Revoluţia din decembrie 1989

Parlamentul ales în România la 20 mai 1990 a avutmisiunea importantă de a elabora ConstituţiaRomâniei. în această perspectivă s-a pus deseoriîntrebarea dacă în România mai exista o Constituţie.Răspunsul la o asemenea întrebare trebuie căutatprintr-o analiză mai largă a întregii evoluţiijuridico-statale.

în România revoluţia din decembrie 1989 aînlăturat structurile de putere ale regimuluidictatorial şi - firesc - şi dispoziţiileconstituţionale corespondente, în acelaşi timp, nouaputere a elaborat o serie de acte cu caracterconstituţional.

După decembrie 1989 Constituţia României eraformată din aceste acte cu caracter constituţional,precum şi din dispoziţiile Constituţiei din anul 1965care nu au fost abrogate expres sau tacit.

în această viziune, Constituţia din 1965 acontinuat să fie în vigoare cât priveşte drepturile şiîndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, organelejudecătoreşti, organele procuraturii, organizareaadministrativă a teritoriului, desigur cu unelemodificări.

Cât priveşte actele adoptate după victoriarevoluţiei din decembrie 1989, unele dintre le auformulat noi principii constituţionale, principiicare s-au aplicat în societatea românească şi care aufost preluate în Constituţia din anul 1991.

Trebuie făcută precizarea că actele cu caracterconstituţional adoptate după revoluţia din decembrie1989 au avut un caracter tranzitoriu, ele rămânând învigoare până la adoptarea Constituţiei.

Decret-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privindconstituirea, organizarea şi funcţionarea ConsiliuluiFrontului Salvării Naţionale şi a consiliilorteritoriale ale Frontului Salvării Naţionale.

Decretul-lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privindînregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şia organizaţiilor obşteşti în România.

Decretul-lege nr. 81 din 9 februarie 1990 privindConsiliul Provizoriu de Uniune Naţională.

Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990 privindalegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României.

10. Constituţia României din 8 decembrie 1991,republicată în 2003, revizuită prin Legea nr.429/2003, aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003

Câteva explicaţii generale privind elaborareaConstituţiei. Elaborarea Constituţiei a răspunscerinţei realizării cadrului juridic fundamental alevoluţiei spre statul de drept, democratic şi social.Elaborarea Constituţiei a

52

constituit unul din punctele formulate în programeleşi platformele forţelor politice.

Odată legal constituită în urma alegerilorparlamentare din 20 mai 1990, Adunarea Constituantă aprocedat la constituirea comisiei de redactare aproiectului Constituţiei României, potrivitregulamentului său.

Comisia formată a cuprins 12 deputaţi, 11 senatorişi 5 specialişti desemnaţi în mod obişnuit îndezbaterile din comisie şi parlament prin termenulexperţi.

Prin regimul juridic ce i s-a stabilit, Comisia deredactare a proiectului Constituţiei României a fost ocomisie parlamentară, specială, subordonată numaiAdunării Constituante.

Regimul juridic stabilit a permis comisiei olibertate totală în identificarea, alegerea şi desigurmotivarea soluţiilor constituţionale, în stabilirea decontacte cu personalităţi ale vieţii politice,religioase, culturale, juridice etc, atât din ţară câtşi din străinătate.

Rezultatul referendumului naţional asupraConstituţiei României a fost următorul: numărulparticipanţilor 10.948.468; numărul voturilor valabilexprimat la răspunsul "Da" 8.464.324 (77,3%); numărulvoturilor valabil exprimate la răspunsul "Nu",2.235.085 (20,4%); numărul voturilor nule 248.759(2,3%). (M. Of., Partea I, nr 250 din 14 decembrie1991). La aceeaşi dată o spune art. 149, Constituţiadin 21 august 1965 este şi rămâne în întregimeabrogată.

Constituţia României din 1991 a fost modificată şicompletată prin Legea de revizuire a ConstituţieiRomâniei nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003,republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art.152 a Constituţiei, cu reactualizarea denumirilor şidându-se textelor o nouă numerotare (art. 152 adevenit, în forma republicată, art. 156).

Legea de revizuire a Constituţiei României nr.429/2003 a fost aprobată prin referendumul naţionaldin 18-19 octombrie şi a intrat în vigoare la data de29 octombrie 2003, data publicării în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 758 din 29octombrie a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatuluireferendumului naţional din 18-19 octombrie 2003

privind Legea de revizuire a Constituţiei României.

Conţinutul Constituţiei. Conţinutul normativ alConstituţiei este structurat din punct de vederejuridic în 152 de articole care sunt grupate în 8titluri, unele titluri având capitole şi secţiuni.

Primul titlu, denumit Principii generale cuprindenorme referitoare la structura unitară a statului, laforma sa republicană de guvernământ.

Cel de-al doilea titlu este denumit Drepturile,libertăţile şi îndatoririle fundamentale. El estestructurat în patru capitole. în capitolul întâipurtând denumirea dispoziţii comune sunt stabiliteprincipii constituţionale aplicabile

53

domeniului drepturilor şi libertăţilor. în capitolulII, Drepturile şi libertăţile fundamentale, suntconsacrate: inviolabilităţile (dreptul la viaţă,dreptul la integritate fizică, dreptul la integritatepsihică, libertatea individuală, dreptul la apărare,dreptul la liberă circulaţie, dreptul la ocrotireavieţii intime, familiale şi private, inviolabilitateadomiciliului); drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale (dreptul la învăţătură, dreptulla ocrotirea sănătăţii, dreptul la muncă şi laprotecţia socială a muncii, dreptul la grevă, dreptulde proprietate, dreptul la moştenire, dreptul la unnivel de trai decent, dreptul la căsătorie, dreptulcopiilor şi al tinerilor la protecţie şi asistenţă,dreptul persoanelor handicapate la o protecţiesocială); drepturile exclusiv politice (dreptul de votşi dreptul de a fi ales); drepturile şi libertăţilesocial-politice (libertatea conştiinţei, libertatea deexprimare, dreptul la informaţie, libertateaîntrunirilor, dreptul de asociere, secretulcorespondenţei); drepturile garanţii (dreptul depetiţionare şi dreptul celui vătămat de către oautoritate publică). In capitolul III sunt stabiliteîndatoririle fundamentale şi anume; îndatorirea de arespecta Constituţia şi legea; îndatorirea defidelitatea faţă de ţară; îndatorirea de apărare apatriei; îndatorirea de a satisface stagiul militar;îndatorirea de a contribui la cheltuielile publice;îndatorirea de exercitare cu bună credinţă adrepturilor şi libertăţilor şi de a respectadrepturile şi libertăţile celorlalţi.

Titlul II este denumit Drepturile, libertăţile şiîndatoririle fundamentale, în Capitolul IV fiindreglementat Avocatul Poporului ca un garant aldrepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

Titlul III denumit Autorităţile Publice estestructurat pe capitole iar unele capitole au şisecţiuni.

Titlul IV denumit Economia şi finanţele cuprindenorme referitoare la economie, proprietate, sistemulfinanciar, bugetul public naţional, impozitele şitaxele, Curtea de Conturi.

Titlul V, Curtea Constituţională, reglementeazăcontrolul constituţionalităţii legilor, iar titlulVI, Integrarea euroatlantică, reglementeazăintegrarea în Uniunea Europeană (art. 148), respectivaderarea la Tratatul Atlanticului de Nord (art. 149).

Titlul VII face referire la RevizuireaConstituţiei, iniţiativa revizuirii, procedura şilimitele sale, conturând de altfel caracterul rigidal Constituţiei.

In fine, titlul VIII purtând denumirea Dispoziţiifinale şi tranzitorii, cuprinde regulile referitoarela intrarea în vigoare a Constituţiei, conflictultemporal de legi, instituţiile existente şi celeviitoare, cât şi la republicarea Constituţiei (art.156).

54

CAPITOLUL VI

PUTEREA POLITICĂ ORGANIZATĂ STATAL. FORMA DEGUVERNĂMÂNT

1. Puterea politicăPrin putere înţelegem, în general, forţa fizică,

electrică, mecanică etc. Când reflectăm la putere, înlegătură cu fenomenele sociale, ne gândim laposibilitatea unei persoane sau a unui grup de acomanda altor persoane, de a lua decizii într-ocolectivitate. De exemplu în familie, într-o gruparede prieteni, într-un partid politic, într-o unitateeconomică etc. Constatăm că cei care comandă dispun deautoritate, adică de o anumită capacitate, care îiface pe ceilalţi să respecte deciziile luate.Resorturile autorităţii pot să fie materiale, morale,sentimentale, coercitive etc.

Când ne referim la puterea politică avem în vederesocietatea în ansamblul ei. Ea este forţa cea maiimportantă care conduce şi organizează societatea caîntreg, de unde curge şi caracterul ei politic.Puterea politică se manifestă, se exprimă prinautoritate publică30, adică capacitatea de a face cadeciziile să fie respectate, prin mijloace deconstrângere sau prin mijloace de convingere, de cătremembrii societăţii. Pierre Pactet arată că"guvernanţii dispun în principiu de autoritate, carese aplică tuturor membrilor comunităţii, se exercităpe toată întinderea teritoriului, se referă la toateobiectele posibile, de la economic la social, de lamuncă la loisir, de la preţuri la urbanism, de lalibertăţi la cultură, de la familie la sporturi. Niciun sector de activitate umană nu ar trebui să-i scapeşi puterea politică nu are alte limite decât acelea pecare acceptă să şi le fixeze ea însăşi. Aceasta estediferenţa capitală faţă de alte fenomene deautoritate, pentru că ele se exercită în grupurirestrânse şi aproape întotdeauna dependente, aucaracter limitat şi parţial".31

Orice putere caută să-şi realizeze obiectiveleprin mijloace de convingere, prin persuasiune, totuşi

la nevoie şi prin forţă. în cazul puterii politice, eadeţine

30C. Ionescu consideră că puterea politică nu trebuie confundată cu autoritatea, punct de vedere pe care îlîmpărtăşim, dar nu din aceleaşi considerente. Autorul amintit precizează că puterea statului presupune folosireaconstrângerii materiale, pe când autoritatea se realizează prin respectarea de bună voie a deciziilor, op. cit, voi. I,p. 267. în opinia noastră, autoritatea este o caracteristică a puterii statale care presupune şi mijloacele deconstrângere şi mijloace de convingere. Puterea legitimă şi concretizată în diferite organe este o forţă şi pentru căo mare parte a membrilor societăţii se supun ei datorită faptului căîi înţeleg necesitatea.31P. Pactet op.cit, p. 17.

55

monopolul asupra forţei legitime şi dispune de oforţă de constrângere materială specifică (instituţiispecializate cu restabilirea ordinii).

Puterea politică există numai într-o comunitateorganizată în stat şi prin stat. Ea se întruchipeazăîntr-un ansamblu de organe sau instituţii, ceea cereprezintă puterea organizată statal, care asigurăconvieţuirea, stabileşte ordinea şi la nevoieutilizează forţa coercitivă. Profesorul T. Drăganuarăta că "examinând realitatea din jurul nostru, nuputem percepe prin simţurile noastre existenţa caatare a unei puteri de stat, capabilă să-şi impunăcomandamentele pe teritoriul acestuia; ceea ce putemidentifica este numai existenţa unor organe(Parlament, Guvern, ministere, organe judecătoreştietc.) competente să emită pe cale unilaterale acteobligatorii".

De-a lungul timpului, puterea politică, putereaorganizată statal, a fost legitimată diferit. într-oformulare extrem de simplă, legitimarea înseamnă căoamenii dintr-o societate acceptă o anumităconducere, pe care o consideră firească sau legală.Pentru a fi recunoscută ca atare, puterea trebuie săfie consimţită. Profesorii G. Burdeau, F. Hamon, M.Troper arătau că dacă în raporturile de comandamentşi supunere nu există o atmosferă de încredere, seajunge la o dezagregare a organizării sociale. "Nuexistă ordine politică durabilă -subliniau ei - decâtaceea care uneşte într-o energie comună voinţaputerii şi încrederea guvernanţilor".32 Astfel seexplică decăderea imperiilor care în momentele încare s-au bazat numai pe forţă s-au destrămat.

Intr-o anumită perioadă istorică, puterea aaparţinut suveranului , care o exercită împreună cuun grup restrâns de persoane (nobilime şi cler).Legitimitatea autorităţii acestuia, adică faptul căse consideră îndreptăţită să conducă o comunitatesocială, să dispună asupra ei, avea la început oexplicaţie de origine divină (ceea ce s-a concretizatşi în rolul important al bisericii în raport cuputerea).34

Ulterior, odată cu organizarea democratică asocietăţii s-a considerat că puterea aparţinepoporului sau naţiunii, care o exercită prinreprezentanţii săi, constituiţi în parlamente.Legitimitatea acestora decurgea, în principiu, dinfaptul că erau alese de popor sau desemnate pentru a

reprezenta anumite categorii sociale.In gândirea secolului al XVIII-lea s-au afirmat

puncte de vedere care au admis dreptul la o reacţiecolectivă, în afara cadrului legal, împotriva uneiconduceri care nu respectă ordinea în vederea căreiai-a fost încredinţată puterea.

32 G. Budeau, F. Hamou, M. Troper, Drept constituţional, L.G.D.J., 1971, p. 32.Aceasta este şi etimologia cuvântului "suveranitate". Tot datorită

faptului că puterea de stat a aparţinut suveranului se identifică, uneori cu puterea de stat, cu suveranitatea.34 "Religia şi puterea - constatau G. Romanato, MG. Lombardo, I.P. Culianu -constituie un binom susceptibil să trezească o oarecare perplexitate, maicu seamă în Italia, unde el a fost trăit, printr-o serie de circumstanţecunoscute tuturor, în optica părtinitoare şi chiar extravagantă araporturilor dintre Biserică şi Stat adică intre două puteri juridice carese limitează şi se condiţionează succesiv", Religie şi putere. Ed. Nemira.Bucureşti, p. 7.

56

Binecunoscutul sociolog Max Weber distingea treitipuri de legitimitate: tradiţională, adică cea dobândităereditar de regi, carismatică, care se bazează pe unanumit prestigiu al liderilor şi cea raţională saudemocratică, care presupune investirea cu autoritate prinlege.

2. StatulStatul cunoaşte două accepţiuni, atât în limbajul

comun cât şi în literatura de specialitate. în senslarg, statul cuprinde teritoriul, populaţia şi putereaorganizată statal. în acest caz se consideră că statuleste un grup uman, fixat pe un teritoriu determinat,asupra căruia se exercită o autoritate politicăsuverană. în sens restrâns, statul se referă numai laputerea de stat, adică o instituţie cu naturăspecifică, întruchipată într-un sistem de organe careconduc şi organizează societatea.

Chiar dacă este privit dintr-o perspectivă mairestrânsă, ca instituţie, pentru a fi considerat stat,acesta presupune neapărat existenţa unui teritoriu şia populaţiei, "din momentul în care o putere politică- arăta profesorul C. Leclercq - este bazată peinstituţii, pornind din clipa în care îşi creeazăorgane (de ex. Guvern, Parlament) şi stabileştecompetenţele acestor organe în raporturile lor, înserviciul unei populaţii mai mult sau mai puţinomogene, într-un cadru geografic limitat de frontiere,se naşte şi există noţiunea de stat".

Din punct de vedere al dreptului constituţional, aurelevanţă ambele accepţiuni, întrucât puterea politicăse exercită pe un anumit teritoriu şi în legătură cu oanumită populaţie.

Teritoriul este mediul geografic delimitat defrontierele consfinţite de puterea statală a uneicolectivităţi, prin înţelegerea cu statele vecine,potrivit reglementărilor internaţionale. Acestacuprinde solul, subsolul, apele, coloana aeriană dedeasupra solului şi a apelor.

Teritoriul este unul dintre elementele de caredepinde apariţia şi existenţa statului. Nu se poatespune că există stat, fără teritoriu. El este unul dinelementele constitutive ale statului. Teritoriul estespaţiul în care se exercită puterea în raport cupersoanele care se află în limitele lui. Autorii G.Burdeau, F. Hamon, M. Troper adăugau că "el este

condiţia indispensabilă pentru ca autoritatea politicăsă se exercite eficace".

Puterea statului asupra teritoriului nu se confundăcu dreptul de proprietate, care printre altele,presupune şi posibilitatea juridică a schimbăriititularilor. Dacă teritoriul nu se poate identifica cuproprietatea, acest lucru nu exclude posibilitateastatului de a fi proprietar al unei părţi dinteritoriu. Astfel, în Constituţia noastră, în art. 136al. 3 se arată "bogăţiile de interes public alesubsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţialenergetic valorificabil, de interes naţional, plajele,marea teritorială, resursele naturale ale zoneieconomice şi ale platoului continental, precum şi altebunuri stabilite de legea organică, fac obiectulexclusiv al proprietăţii publice".

57

întrucât teritoriul este un element constitutiv alstatului şi nu se identifică cu dreptul deproprietate, el nu poate fi înstrăinat.

Populaţia reprezintă un ansamblu de oameni aşezaţipe un anumit teritoriu, care sunt supuşi unei ordinijuridice determinate. între ei există, de obiceilegături etnice, lingvistice, religioase, economice,culturale şi altele care îi fac să constituie onaţiune. în unele state sunt grupuri ale populaţieicare au origine etnică, limbă, cultură, tradiţiidiferite. în acest caz, fie sunt state multinaţionale,fie sunt state în care există o singură naţiune şiminorităţi naţionale. Cu toate că aceste grupuri sediferenţiază prin anumite particularităţi, ele intrăsub jurisdicţia aceluiaşi stat. Totuşi convieţuireaîndelungată pe acelaşi teritoriu, în special relaţiileeconomice şi cele politice, creează multe elementecomune între oamenii care constituie populaţia uneiţări. La închegarea acestora contribuie şi organizareastatală. Una dintre aceste legături o constituieapartenenţa la acelaşi stat, şi anume faptul că auaceeaşi cetăţenie.

într-o accepţie restrânsă, statul este oinstituţie, în sensul de structură organizaţională,având o anumită activitate, cu obiective şi scopuriproprii. O formulare mai nuanţată considerăinstituţia ca fiind o grupare de oameni organizată pebaza normelor juridice, pentru realizarea unui scop,în virtutea căruia se desfăşoară anumite activităţi.Ceea ce caracterizează instituţia este natura eidurabilă, independentă de schimbările intervenite încomponenţa grupului respectiv. Caracterul îndelungatsau permanent se referă în special la rolul şi scopulinstituţiei. "Ceea ce caracterizează această grupare- menţiona profesorul T. Drăganu - este faptul că eaeste astfel organizată încât continuă să existe chiaratunci când cei care au constituit-o iniţial auîncetat de a mai face parte din ea".

Fireşte că elementele definitorii menţionate maisus sunt caracteristice şi altor instituţii, cum arfi partidele politice, o universalitate, o unitateeconomică etc. în ceea ce priveşte statul, el estetot o instituţie, dar mult mai complexă, cuparticularităţi specifice.

Originile statului se pierd în vremuri foarteîndepărtate. în decursul acestei îndepărtate istoriia fost supus unor transformări extrem de complexe,

ceea ce face mai dificilă înţelegerea acestui fenomensocial.

Faptul că statul este o instituţie nu a fostperceput de la început. în antichitate, statul nu afost identificat cu cei care conduceau societatea, ciera apreciat ca o entitate aparte. în evul mediu,statul era confundat cu monarhul. Puterea publică eraconsiderată un atribut al monarhului în virtuteacăruia acesta putea, de exemplu, să împartăteritoriul nobililor, să-1 înstrăineze sau să-1 lasemoştenire. De asemenea, putea să-şi asume toateprerogativele care decurgeau din puterea de stat (dea legifera, de a administra, de a judeca). Treptat,monarhia a început să fie gândită ca o instituţieoarecum independentă de persoana care exercităconcret atribuţiile. De abia în secolul XVI putemvorbi despre stat ca instituţie, în sensul pe care îldăm astăzi. :

58

în afară de faptul că este o instituţie cu o duratăîndelungată şi de o mare complexitate, o altăparticularitate a statului se referă la scopulacestuia, de unde decurg şi principalele forme deactivitate prin care se manifestă. Scopul principal alstatului este asigurarea ordinii sociale, aconvieţuirii, stabilirea unui echilibru într-ocomunitate în care există interese diyerse şi chiaropuse.

Scopul statului este acela de a asigura echilibruldintre libertate şi autoritate. Există contradicţiiîntre guvernanţi şi guvernaţi, între individ şicolectivitate. Tocmai de aceea libertatea şiautoritatea nu se exclud J. Gicquel arăta:"libertatea, dacă nu se exercită, degenerează în modnecesar în anarhie şi duce la tiranie".

în literatura de specialitate s-a ajuns laconcluzia că statul se mai deosebeşte de alteinstituţii şi prin natura specifică a activităţilor pecare le îndeplineşte. De obicei, ele sunt denumitefuncţii.

Dacă le clasificăm după criterii politico-sociale,putem distinge următoarele atribuţii ale statului: săconducă relaţiile internaţionale, să apere teritoriul,să facă justiţie, să bată monedă, iar în statele maimoderne se mai adaugă şi asigurarea unor serviciipublice (educaţie, transport, sănătate), dirijareaeconomiei, redistribuirea venitului.

Din punct de vedere juridic şi sub influenţaprincipiului separaţiei puterilor, activităţilestatului se pot clasifica în: funcţie legislativă,funcţie executivă şi funcţie judecătorească.

Funcţia legislativă constă în elaborarea normelorjuridice, pentru toate domeniile de activitate careintră în sfera de preocupare a statului la un momentdat.

Funcţia executivă organizează aplicarea legilor şipunerea în aplicare în situaţii concrete.

Funcţia jurisdicţională constă în soluţionareaconflictelor care pot să apară între membriicomunităţii, individual sau grupaţi, sau între aceştiasau autorităţile publice.

Statul este o persoană juridică sau morală de dreptpublic. Persoana juridică sau morală este oconstrucţie juridică care face ca o grupare de oameni,o colectivitate, să se poată prezenta ca subiectdistinct al raporturilor juridice, ca entitate

deosebită de indivizi care o compun. Statul este opersoană juridică, el apare ca subiect în raporturilejuridice de drept public, ca titular de drepturi şiobligaţii. Totuşi, statul este o persoană juridică deo natură specială. Georgio del Vecchio arată că"statul este subiect de drept prin excelenţă.Existenţa sa precede orice altă existenţă juridicăpozitivă. De aceea, el nu are nevoie de recunoaştere,se recunoaşte pe sine însuşi întrucât există, spredeosebire de orice altă persoană juridică".

Statul este o entitate independentă de persoanafizică a guvernanţilor. El are o organizare proprie:guvernanţii, organele statului primesc competenţe dela stat şi le exercită în numele lui. Statul dispunede resurse proprii (bugetul). P. Pactet preciza:"astfel, statul, simbolul comunităţii naţionale (caresupravieţuieşte membrilor săi) şi titularul puteriipolitice, ai cărui guvernanţi nu sunt decât

59

depozitarii puterii şi agenţii de exercitare, seerijează în mod necesar în persoana morală (saujuridică) de drept public, singura soluţie de aasigura continuitate şi de a fi un centru dedecizie".

Statul este persoana juridică cea mai importantă,dar nu este singura. In cadrul statului există, prinvoinţa sa şi prin organizarea politică şi juridică pecare o determină, un număr mare de colectivităţi, caresunt persoane juridice sau morale. Astfel, suntpersoane juridice de drept public unităţileadministrative: judeţul, comuna, oraşul. Legeapartidelor politice din ţara noastră recunoaştepartidelor calitatea de persoane juridice sau morale.

întrucât statul este şi el o persoană juridică dedrept public, ceea ce îl distinge în cea mai maremăsură de celelalte subiecte este atributulsuveranităţii.

3. SuveranitateaSuveranitatea este o caracteristică a statului, care

îi conferă o poziţie superioară oricărei entităţiinterne. Suveranitatea constă în faptul că statulpoate să decidă cu privire la populaţia şi teritoriulsău, precum şi soluţionarea propriilor problemeinterne şi internaţionale, fără amestecul alteiputeri. în literatura de specialitate se consideră căsuveranitatea are două dimensiuni: supremaţia puteriide stat şi independenţa sau neatârnarea în exterior.

Aceste subdiviziuni au apărut de fapt în practică,întrucât în unele state ele au fost disociate, pentruo anumită perioadă de timp. De exemplu, au fost statecare au dispus de supremaţie, dar au fost lipsite deindependenţă.

Când ne referim la suveranitatea statului, avem învedere de fapt un atribut alputerii de stat care a apărut din punct de vedereistoric odată cu acesta. Elaborareaconceptului şi consideraţiile teoretice cu privire lasuveranitate au început însă înevul mediu. ;.

In timpul monarhiilor absolutiste nu s-a pusproblema titularului suveranităţii. Regele seconfundă cu statul, era suveran, în calitate deautoritate care comandă la toţi în interior. Eldispunea de totalitatea puterii de stat şi nu era

reprezentantul nimănui, pentru că se considera cădeţine puterea de la Dumnezeu.

Ulterior, când puterea monarhului a început să fielimitată şi s-a lărgit accesul la exerciţiul puteriia unor categorii sociale, titularul suveranităţii adevenit şi mai greu de determinat. Astfel, şi-aufăcut loc expresiile de "suveranitateanaţiunii" şi"suveranitateapoporului" 35

35In Declaraţia Drepturilor Omului din 1789 se arată că: "Principiul

oricărei suveranităţi rezultă din naţiune. Nici un corp. nici un individ UDpoate exercita suveranitatea decât dacă emană expres de la ea." înConstituţia Franţei din 1791. care se consideră a fi inspirată deMontesquieu, proclamă: "Suveranitatea este unică, indivizibilă,inalienabilă şi imprescriptibilă. Ea aparţine naţiunii şi nu i se poateatribui exerciţiul nici unui individ şi nici unei părţi a poporului Numaide la naţiune emană toate puterile". în schimb, în Constituţia din Franţeidin 1793 şi din 1795 se foloseşte expresia de "suveranitatea poporului". Deexemplu, în Constituţia din 1793 se precizează: ""Suveranitaiea rezultă dela popor. Nici o parte a poporului nu poate să exercite puterea poporuluiîntreg; dar fiecare parte a suveranului adunată trebuie să se bucure dedreptul său de a-şi exprima voinţa în deplină libertate. Constituţia din1795 s-a exprimat într-un mod mai simplu: "Universalitatea cetăţenilorfrancezi este suverană"; vezi J. GtcqueL op. cit., p. 198-201.

60

Din punct de vedere teoretic, s-au conturat două mari doctrine.Prima susţine că suveranitatea aparţine naţiunii,

privită ca entitate abstractă, distinctă de indiviziicare o compun. Ea nu se confundă cu suma cetăţenilorcare trăiesc la un moment dat pe un anumit teritoriu,pentru că exprimă trecutul, prezentul şi viitorul,adică se defineşte luând în considerare continuitateageneraţiilor sau interesul general, care transcedintereselor particulare.

Din această teorie sunt extrase o serie deconsecinţe. în primul rând, inalienabilitatea şiindivizibilitatea naţiunii. Fiind o entitateabstractă, o persoană juridică are o singură voinţăcare nu poate fi împărţită, eventual, în elementecontradictorii. în al doilea rând, din aceleaşiconsiderente, ea nu poate să exercite democraţiadirect; voinţa ei se exprimă numai prin reprezentanţi,pe care nu îi poate controla nimeni, odată ce au foststabiliţi. în al treilea rând, votul nu este un drept,ci o funcţie, încredinţată de naţiune numai celorcapabili să o exercite (cei care posedă bunuri, au oprofesie, plătesc impozite etc). în al patrulea rând,mandatul imperativ este interzis, adică reprezentanţiinu pot fi revocaţi de cetăţeni.

Cea de-a doua teorie susţine că suveranitateaaparţine poporului, universalitatea cetăţenilor, ca unansamblu de oameni care trăiesc pe un teritoriu dat.în această concepţie, poporul are o existenţă realăşi, ca atare poate să-şi exercite el însuşisuveranitatea, fie direct, fie să o delege. întrucâtpoporul are o existenţă reală, el se distinge desuveranitatea, fie direct, fie să o delege. întrucâtpoporul are o existenţă reală, el se distinge deguvernanţii săi, pe care poate să-i aleagă, să-icontroleze sau să-i revoce. Ideile doctrineisuveranităţii populare atrag următoarele consecinţe:sufragiul universal, principiul potrivit căruiaposibilitatea de a alege este un drept, elemente aledemocraţiei directe, cum ar fi referendumul şimandatul imperativ, adică posibilitatea de a-i revocadirect pe cei aleşi.

Aceste teorii au reflectat viziunea unor categoriisociale din perioada iluminismului. Burgheziadobândise accesul la putere, dar nu dorea să o maiîmpartă cu nimeni, conform teoriei suveranităţiinaţiunii. Pe de altă parte, alte categorii socialetindeau să lărgească posibilitatea participării la

conducerea statului şi susţineau suveranitateapoporului.

Teoriile au sugerat noţiuni valabile şi astăzi,dar consecinţele deduse din aceste doctrine nu s-autradus exact nici în constituţii, nici în practică.Realitatea mult mai complexă a adaptat la necesităţileei ceea ce îi era adecvat.

Autorii francezi G. Burdeau, F. Hamon, M. Troperarătau: "nu trebuie să înţelegem Constituţia pornindde la principii, ci principiile pornind de laConstituţie", care surprind o anumită secvenţă aistoriei.

Cele două noţiuni "naţiune" şi "popor" nu au avutaceleaşi sensuri în perioade istorice diferite sau înţări diferite. Uneori au fost considerate sinonime.Câteodată, s-a întâmplat ca autorii constituantelor săle acorde o anumită semnificaţie, iar interpreţii săle acorde alte înţelesuri, în cursul procesului deaplicare a constituţiilor.

61

Sistemele constituţionale democratice au păstratexpresiile de "suveranitate naţională" şi/sau de "suveranitate apoporului", dar în practică au împletit consecinţele pecare teoriile le-au susţinut la început. Aşa s-aîntâmplat cu unele constituţii ale Franţei, precum şicu Constituţia ei actuală, din 1958, care afirmă că:"suveranitatea naţională aparţine poporului, care oexercită prin reprezentanţii săi sau pe caleareferendumului". Poporul este deci titularul puteriisuverane; el o poate exercita fie prin reprezentanţiisăi, fie direct. Deşi votul este universal şi poporulse poate manifesta şi direct, nu se admite mandatulimperativ, ci numai cel reprezentativ.

4. Forma de guvernământUna din bazele organizării puterii statale este

teritoriul. Teritoriul interesează dreptulconstituţional în primul rând sub aspectul structuriide stat.

Structura de stat nu este altceva decâtorganizarea de ansamblu a puterii în raport cuteritoriul, ea indicându-ne dacă un stat esteconstituit din unul sau mai multe state membre.

Structura de stat formează obiect de cercetare, înegală măsură atât pentru dreptul internaţional publiccât şi pentru dreptul constituţional.

Dreptul internaţional public este interesat încercetarea structurii de stat îndeosebi pentruidentificarea subiectelor raporturilor de dreptinternaţional. Pentru dreptul constituţionalinteresul ştiinţific ce-1 prezintă structura de stattrebuie căutat în realitatea că teritoriul este obază a organizării puterii, că structura de stat esteorganizarea puterii în raport cu teritoriul şi cădreptul constituţional reglementează acele relaţiisociale ce apar în procesul instaurării, menţineriişi exercitării statale a puterii.

Forma statului exprimă modul de organizare aputerii, structura internă şi externă a puterii.Laturile competente ale acesteia sunt: structura destat, forma de guvernământ şi regimul politic.Laturile componente ale acesteia sunt: structura destat, forma de guvernământ şi regimul politic. Acesteaspecte sunt determinate de trei criterii de analiză:

a)modul de organizare şi exercitare a puterii în raport cu teritoriul;

b)natura instituţiei investită cu prerogativele deşef al statului;c)modul de guvernare, concretizat în gradul de

participare a poporului laconducerea societăţii şi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.

In funcţie de acestea, distingem o structură destat unitar sau federal, o formă de guvernământmonarhică sau republicană şi un regim politicdemocratic sau nedemocratic.

4.1. Structura de statStructura de stat reprezintă organizarea puterii

în raport cu teritoriul, adică împărţirea statului în unităţi administrativ-teritoriale sau în părţi politice

62

autonome şi raporturile dintre stat, considerat caîntreg, şi părţile sale componente. Din acest punct devedere, statele se împart în state simple sau unitareşi state compuse sau federative, care presupun ogrupare sau o uniune.

Structura de stat intră în sfera de preocupare adreptului constituţional, cât şi în cea a dreptuluiinternaţional public! Primul are în vedere modul cumeste organizată puterea în interiorul statului. Cel deal doilea se ocupă de state ca subiecte aleraporturilor de drept internaţional.

Statul unitar sau simplu. Se bazează pe un singurcentru de decizie, în sensul că "o voinţă unică setransmite asupra teritoriului într-o manieră de fluidelectric". Suntem în prezenţa unui stat unitar atuncicând are un singur Parlament, un singur executiv, unsingur organ de jurisdicţie suprem şi o singură ordinejuridică. Locuitorii unui stat unitar au în principiuo singură cetăţenie sau, mai bine zis, statulrespectiv acordă o singură cetăţenie. In stateleunitare, organele administraţiei locale sesubordonează uniform în raport cu puterea centrală.

Statele unitare pot fi, din punct de vedereadministrativ, mai mult sau mai puţin centralizate.Descentralizarea reprezintă delegarea unor atribuţiiadministrative ale puterii centrale pe plan local, înfavoarea unor reprezentanţi aleşi. Descentralizareareprezintă recunoaşterea unor sfere de competenţe maimare. Ea conduce la un grad de autonomie mai mare, darnu la independenţă.

Statul federativ sau compus. Federaţia esteformată din mai multe state membre, din unirea căroraapare un stat nou, ca subiect unitar de drept. Statulfederal cuprinde unităţi federale care poartă diferitedenumiri. în Australia, India, SUA poartă denumireatot de state, ca şi statul federal. în schimb, în alteţări, poartă denumirea de provincii (Canada), landuri(Germania şi Austria), regiuni (Belgia) etc.

Statele federative dispun de o organizare distinctă decea a statelor federale. Ele au o putere legislativă,executivă şi jurisdicţională proprie. La rândul lor,unităţile federale au propriile lor organe,parlamente, guverne, organizate jurisdicţional.Uneori, unitatea federală dispune în mod simbolic de

un drapel. In S.U.A. există 51 de Constituţii,inclusiv aceea a statului federal; Guvernatorul unuistat american este replica Preşedintelui S.U.A.

Statele federale şi unităţile federale au o ordinejuridică comună şi una proprie. Din această cauză, înunele state federative există o mare diversitate aordinei de drept, de la o unitate federală la alta.Dreptul elaborat de statul federativ este prioritar înraport cu dreptul statului federat.

Statul federativ este subiect de dreptinternaţional, la fel ca şi un stat unitar. El dispunede suveranitate deplină, îşi asumă drepturile şiobligaţiile pe plan economic, monetar, diplomatic,militar. Unităţile federale nu dispun de atributul

63

suveranităţii şi nu apar ca subiecte de drept pe planinternaţional, dar îşi păstrează o anumităorganizaţie statală, care reprezintă mai mult decâtautonomie administrativă. în virtutea acesteicalităţi îşi păstrează o anumită independenţă, deexemplu dreptul de a se desprinde din federaţie.

Relaţiile dintre unităţile federale, precum şicele dintre acestea şi statul federativ, sunt relaţiide drept intern.

Suprapunerea celor două nivele ale statuluiimplică repartizarea competenţelor între statulfederal şi statele federale. Aceste probleme suntdeterminate, în principiu, de constituţia federală,care stabileşte expres domeniile care reprezintăinteresele superioare (şi sunt deci atribuţiifederaţiei). Celelalte domenii rămân de competenţastatelor federate. Unele constituţii stabilesccompetenţe relativ limitate pentru statul federativ,altele rezervă o sferă mai largă de probleme. Uneori,constituţia statului federal are domenii concurentecu cele ale statului federal de exemplu în Germania,unde statele federale pot să intervină, dacăfederaţia nu o face.

Controlul efectuat de Curţile Supreme alefederaţiilor reprezintă o garanţie a respectăriicompetenţelor. Astfel, acestea judecă conflicteleîntre statul federal şi statele membre, între statelemembre şi între particularii care aparţin unor statediferite.

Statelor federative le este specifică o structurăparlamentară bicamerală: o cameră reprezintăpopulaţia statului în întregime, iar cealaltă camerăreprezintă statele federale (respectiv Senatul sauCamera Superioară).

Este adevărat că există şi state unitare care au ostructură parlamentară bicamerală. Ele au la bazădiferite consideraţii, printre care se numără şitradiţia istorică sau dorinţa de a realiza un anumitechilibru între cele două Camere.

Majoritatea statelor din lume au o structurăunitară; aproximativ 20 de state sunt federative.Factorii care determină apariţia unui sistem federalde guvernare sunt numeroşi, ei pot fi de naturăistorică, geografică, culturală. Un loc importantprintre aceştia îl determină şi mărimea ţării. Prinurmare, nu este surprinzător că cele mai multe ţăridin lume au o structură federală. Astfel, 40% din

populaţia lumii trăieşte în state federale. Vomilustra cele menţionate mai sus cu câteva exemple.

Argentina are 22 de provincii, fiecare cu propriaAdunare, propriul guvernator şi propria constituţie.Curtea Supremă, formată din 5 membri, judecăconflictele constituţionale ale statului federal.

Australia are 6 state, cu propria lor constituţieşi organe legislative. Conflictele federale suntrezolvate de înalta Curte australiană, formată din 7membri.

Austria are 9 landuri, fiecare cu propria saAdunare. Puterea lor este limitată la problemeleplanificării regionale, agricultură, spitale şielectricitate. Curtea Constituţională este formatădin 14 membri şi rezolvă conflictele federale.

64

Brazilia are 23 de state, care au Adunăriunicamerale, un guvernator ales şi constituţie.

Insulele Comore sunt un grup de 3 insule; fiecareare un guvernator ales şi o Adunare a insulei, cuautonomie legislativă şi administrativă parţială.

Germania, după unificare, are 16 landuri, fiecarecu propria sa constituţie, Adunare aleasă şi Guvern,care are în frunte un premier.

India are 25 de stat| organizate în special pebază de limbă; fiecare are Adunarea sa aleasă, unConsiliu de miniştri şi un premier. Există şi unguvernator stabilit de preşedintele federal.

Mexic are 31 de state, cu Adunările lor proprii,alese, guvernatori şi constituţii.

Elveţia are 26 de cantoane. Fiecare canton arepropria sa constituţie, Adunare legislativă şi Guvern;acestea au puteri substanţiale în sfere socio-economice, cum ar fi educaţia, mediul, turismul,transportul.

Emiratele Arabe Unite au 7 şeicate. Fiecare şeiceste un conducător ereditar absolut în propriul săuşeicat.

S.U.A. au 50 de state, care au propriaConstituţie, Adunare, Guvernator ales şi o CurteSupremă. Conducerea federală are responsabilitatepentru problemele externe şi cele de apărare şi pentrucoordonarea problemelor dintre state. Există o CurteSupremă formată din 9 judecători, care se ocupă cudisputele constituţionale la nivelul federaţiei.

Literatura de specialitate precizează că, uneori,în statele federale există două cetăţenii. înrealitate, creşterea puterilor federaţiilor a condusfie la dispariţia, fie la reducerea roluluicetăţenilor în statele federale. Prin urmare,cetăţenia cu mai multe grade a devenit o excepţie. înEuropa, aceasta a continuat să existe în Elveţia, undeo persoană este nu numai cetăţeanul Confederaţiei, darşi al cantonului şi al comunei (localităţii) de undeprovine. Cetăţenia (naţionalitatea) cantonală(denumită şi "indigenat") şi cetăţenia(naţionalitatea) comunală (denumită "dreptul decetate") se dobândesc, la fel ca şi cetăţenia(naţionalitatea federală), prin: filiaţie, căsătorie,neutralizare. Termenul "naţionalitate" esteechivalentul celui de "cetăţenie". în multe ţări nu seface distincţie între ele.

Alte state federale din Europa nu cunosc cetăţeniape mai multe grade. în Germania a existat sub Imperiu

şi în timpul Republicii de la Weimer. Nu a fostexclusă din Constituţia actuală, dar nu şi-a găsitconcretizarea.

în Austria nu există două tipuri de cetăţeni.In Belgia, care a evoluat încet spre federalism,

nu a fost introdusă o cetăţenie diferenţială, ci se iaîn considerare numai conceptul de naţionalitate însens etnic.

In Constituţia S.U.A., în amendamentul XIV, seprevede că "orice cetăţean al S.U.A. este în acelaşitimp cetăţean al statului în care trăieşte". Existădeci, o cetăţenie cu două grade, numai formal."întrucât se confundă cu rezidenţa -arată PierreGarrone - într-o ţară în care mobilitatea este maimare, ea nu poate

65

fi considerată ca un atribut stabil al persoanei şi nuare deloc influenţă, nici juridică, nici simbolică".36

în ceea ce priveşte Uniunea Europeană, a începutsă fie introdusă cetăţenia cu două grade. Astfel, înTratatul Uniunii Europene de la Maastricht - 1992 s-ahotărât să se introducă în Tratatul de la Roma o parteintitulată "Cetăţenia Uniunii". Unul dintre articoleleacestei părţi precizează că "este cetăţean al Uniuniiorice persoană care are naţionalitatea statuluimembru". După cum se poate constata, deocamdată,cetăţenia naţională rămâne centrală. De altfel,drepturile conferite Uniunii nu se referă decât laanumite domenii specifice şi care existau şi înaintede proclamarea unei cetăţenii a Uniunii. In orice caz,un pas important pe planul principiilor a fosttraversat: "existenţa unei cetăţenii europene,manifestată prin modelul cu paşaport uniform, este unelement al construcţiei unei Europe federale".37

Asociaţiile de state. Grupurile de state pot fiîmpărţite în două mari categorii: federaţiile şiasociaţiile. Asociaţiile nu pot fi considerate formeale structurii de stat; ele nu constituie subiecteunitare ale raporturilor de drept internaţional.Asociaţiile reprezintă formaţiuni ale vieţiiinternaţionale; statele componente îşi păstreazăindependenţa (cel puţin formal). Relaţiile dintrestatele membre sunt raporturi de drept internaţional,reglementate prin tratate, ca şi relaţiile cu statelecare nu fac parte din asociaţie.

a) Uniunea personală este o formă de asociere în care o persoană esteşeful a două sau mai multe state; această persoană poate fi monarh saupreşedinte. Uniunile personale au apărut, de cele mai multe ori, datorităregulilor de succesiune la tron. Ele nu constituie un subiect unitar decât dinpunct de vedere al faptului că suveranitatea celor două state se confundă cupersoana şefului de stat. Celelate aspecte ale organizării puterii suntLuxemburgul (1815-1890). Dacă avem în vedere accepţiunea mai largă, în careşeful statului este un preşedinte, atunci putem ilustra uniunile personale şi cuexemplul celor trei republici de pe

continentul sud-american, unite subpreşedenţia lui Simion Bolivar şi anume: Peru (1813), Columbia (1814) şiVenezuela (1816).

b) Uniunea reală este o asociaţie de state care au comun şeful statului (deobicei monarh), precum şi alte organe de stat comune. Spre deosebire deuniunea personală, statele se unesc voluntar. Organele de stat comune seconstituie în domeniul relaţiilor internaţionale, în probleme de apărare, finanţeetc. Uniunea reală ar putea constitui o formă incipientă a unei noi structuri destat. De altfel, uneori, au constituit în practică o etapă pentru formarea statelorunitare, cum ar fi Principatele Unite (Ţara Româneascăşi Moldova, între 24

P. Garrone, Citoyennete et naţionali te, Centre europeene de la culture/Actcs sud.1996, p. 19. 37 Ibidem, p. 20.

66

ianuarie 1859 - 24 ianuarie 1862). în alte situaţii,uniunea reală a fost temporară, de exemplu Austria şiUngaria - între anii 1867-1918 -, Norvegia şi Suedia- între anii 1815-1905 -, Danemarca şi Islanda -,între anii 1918-1944. Aceste forme de asociere suntconsiderate depăşite.

c) Confederaţia este o asociaţie între state egale,care acceptă să coopereze în unele domenii de naturăeconomică, financiară, militară, diplomatică etc,păstrându-şi suveranitatea. Relaţiile dintre statelemembre, inclusiv delegarea exerciţiului unorcompetenţe, se reglementează printr-un tratat.Deciziile importante în ceea ce priveşte problemelecomune se reglementează printr-un tratat. Deciziileimportante în ceea ce priveşte problemele comune seiau cu unanimitatea membrilor sau prin referendumnaţional. Structurile cu caracter interguvernamentalsunt configurate ca expresie a suveranităţii statelor.Confederaţiile existente în trecut au reprezentat oetapă pentru constituirea statelor federale. Deexemplu, Confederaţia Statelor Unite a Americii deNord -care a durat din 1778 până în 1787; ConfederaţiaHelvetică - din perioada 1803-1848 -, a le căreirădăcini se întind până în secolul XIV şi care s-atransformat în Statul federal Elveţia, prinConstituţia din 1848; Confederaţia germanică - care adurat din 1815 până în 1866; şi Confederaţia Germanieide Nord - 1867 - 1871 -, care a precedat Imperiuluigerman din 1871.

In perioada actuală avem exemplul Senegambiei,creată în 1981; confederaţia asociază Senegaluluifrancofon şi Gambia anglofonă. Confederaţia are oAdunare constituită din 60 de membri, din care 20provin din Parlamentul gambian şi 40 din Parlamentulsenegalez. Confederaţia este componentă în materia depolitică externă, apărare şi securitate.

Se pare că Uniunea europeană, care este oconfederaţie de tip modern, se îndreaptă către un statfederativ. Dacă ne referim la istoria UniuniiEuropene, putem consemna câteva etape. Astfel, lainiţiativa Germaniei şi Franţei, statele europene aucreat, succesiv, Comunitatea Economică Europeană (CEE)şi Euratomul, prin Tratatul de la Roma, 1957. Acestecomunităţi au fuzionat în 1965. Ulterior, prinsemnarea Tratatului de la Maastricht din 1992, acesteas-au transformat în Uniunea Europeană, care cooperează

în materie politică, economică, monetară. în prezent,Uniunea Europeană şi-a creat o ordine de dreptproprie. Dreptul comunitar, ca şi dreptul unui statfederativ, se bucură de prioritate faţă de dreptulnaţional, în condiţiile stabilite de constituţiafiecărui stat.

4.2. Forma de guvernământ a RomânieiIntre forma de guvernământ şi regimul politic

există o strânsă legătură, astfel încât este greu defăcut o distincţie precisă.

In multe manuale de drept constituţional din ţărileoccidentale s-a renunţat să se mai abordeze forma deguvernământ datorită faptului că ar fi lipsită de

67

importanţă practică. Se tratează pe larg structura destat şi regimurile politice. Clasificarea acestoradin urmă se referă în special la modul în care estedistribuită puterea între organele statului, conformcriteriului separaţiei puterilor în stat şi mai puţinpotrivit altor considerente care se referă la naturamai mult sau mai puţin democratică a puterii.

Totuşi, în dreptul constituţional român continuămsă analizăm forma de guvernământ ca o partecomponentă a formei de stat, datorită tradiţiei, darşi din considerente practice. în Constituţia noastră(dar şi în alte constituţii, cum ar fi cea a Franţei)se proclamă forma de guvernământ republicană, ţi maimult chiar, se precizează că este una din problemelecare nu poate fi supusă revizuirii.

în literatura juridică din ţara noastră, existămai multe definiţii ale formei de guvernământ.Uneori, ele se opresc asupra unor aspecte, careconform opiniei unor autori, intră în domeniulregimului politic. De altfel, această dilemă atraversat istoria gândirii din cele mai vechi timpuripână în prezent.

Din considerente didactice, ne vom opri asupraunei definiţii mai simple, fără să pretindem căaceasta acoperă în întregime complexitatea acesteiprobleme. Prin urmare, forma de guvernământ se referăla natura organului care îndeplineşte funcţia de şefal statului şi la modul în care acest organ esteconstituit.

Evoluţia formei de guvernământ în România aexprimat întreaga evoluţie istorică de la formareastatului unitar român 1859 până în prezent.

Constituţia din 1866 sub secţiunea I "Despre domn"reglementează monarhia ca formă de guvernământstabilind ereditatea în linie descendentă directă,legitimitatea cu excluderea copiilor nelegitimi,primogenitura, masculinitatea, cu înlăturareaurmaşilor de sex feminin.

Monarhia este menţinută şi de constituţiile din 1923 şi din 1938.Forma monarhică a fost înlocuită cu forma

republicană de guvernământ prin Legea 363 din 30decembrie 1947. republica a fost consacrată princonstituţiile din anii 1948, 1952, 1965.

După revoluţia din decembrie 1989 prin Decretul-lege nr. 2 s-a reafirmat forma de guvernământrepublicană, iar potrivit legislaţiei s-a instituit

funcţia de Preşedinte al României. Constituţiaactuală a României prin art. 1 stabileşte că forma deguvernământ a statului român este republica.

Preşedintele României este ales prin vot universalşi nu este subordonat Parlamentului.

In Dreptul constituţional prin forma deguvernământ înţelegem în general modul în care suntconstituite şi funcţionează organele supreme. Ea esteraportată în principiu la trăsăturile definitorii aleşefului de stat şi la raporturile sale cu puterealegiuitoare.

Realizând o sinteză a formelor de guvernământ vomreţine că cele mai utilizate au fost monarhia şirepublica.

68

Monarhia ca formă de guvernământ se caracterizeazăprin aceea că şeful statului este un monarh (rege,împărat, emir, prinţ) absolut sau nu, ereditar saudesemnat după proceduri specifice în funcţie detradiţiile regimului constituţional.

în evoluţia monarhiei se pot identifica: monarhiaabsolută, monarhia limitată, monarhia parlamentarădualistă, monarhia parlamentară contemporană.

Monarhia absolută, ca cea mai veche formă de monarhiese caracterizează prin puterea discreţionară în stata monarhului.

Monarhia limitată (constituţională), aşa cum o arată chiardenumirea, se caracterizează prin limitarea puterilormonarhului prin legea fundamentală a statului(constituţia).

Monarhia parlamentară dualistă este o formă a monarhieiconstituţionale prin care monarhul şi parlamentulstau din punct de vedere legal pe o poziţie egală.

Monarhia parlamentară contemporană, întâlnită astăziîn Anglia, Belgia, Olanda, ţările scandinave, ca oexpresie a tradiţiei şi istorie acestor ţări are maimult un caracter simbolic.

Republica este acea formă de guvernământ în careaşa cum se spune cetăţenii se guvernează singuri,desemnându-şi sau alegând un şef de stat denumit deregulă preşedinte.

Republica parlamentară se caracterizează prin alegereaşefului de stat de către parlament în faţa căruia dealtfel şi răspunde, nuanţat desigur.

Republica prezidenţială se caracterizează prinalegerea şefului de stat de către cetăţeni fie directprin vot universal, egal, secret şi liber exprimat,fie indirect prin intermediul colegiilor electorale(electori, S.U.A. de exemplu).

4.3. Regimul politicAşa cum am arătat, regimul politic este

strâns legat de forma de guvernământ, astfel încât unii autori le identifică. Totuşi, distincţia este necesară, <^ întrucât regimul politic reflectă conţinutul real al puterii, în ce măsură este mai mult sau mai puţin democratică, spre i deosebire de forma deguvernământ republicană nu este neapărat democratică.

Regimul politic se referă la modul în care esteexercitată puterea, arătând cum participă şi cum sunt

reprezentaţi cetăţenii în organele statului, felul încare este distribuită puterea între ele şi efecteleexerciţiului ei asupra drepturilor şi libertăţilorcetăţeneşti.

In literatura de specialitate s-au făcut o seriede clasificări ale regimurilor politice, folosindu-sediferite criterii.

In opinia noastră, putem stabili natura regimuluipolitic în funcţie de: deţinătorul real al puterii,gradul de participare a cetăţenilor la conducerea

69

societăţii, precum şi sfera drepturilor şilibertăţilor cetăţeneşti. După felul în care suntîntrunite aceste elemente distingem regimuri politicedemocratice şi nedemocratice. Astfel, atunci cândputerea se află în mâinile unei singure persoane(suveran sau dictator) sau a unui grup restrâns(oligarhia aristocratică burgheză sau comunistă)cetăţenii nu participă în mod real la exerciţiulputerii, iar drepturile şi libertăţile sunt reduse,formale sau inexistente. Suntem în prezenţa unorregimuri nedemocratice. Istoria ne-a dezvăluit, pelângă regimurile absolutiste, obligarhice şidictaturi totalitare fasciste sau comuniste, însecolul nostru. Dacă puterea se află în mânareprezentanţilor aleşi, cetăţenii participă directsau indirect la putere, iar drepturile şi libertăţilesunt garantate, suntem în prezenţa unor regimuridemocratice. Aceste caracteristici corespundsuccintei definiţii date de Abraham Lincoln:"guvernarea poporului prin popor şi pentru popor".

în literatura occidentală se mai foloseştefrecvent, în cazul regimurilor democratice, uncriteriu complementar, şi anume principiul separaţieiputerilor în stat, care exprimă nu numai natura, darşi modul în care funcţionează regimul politic.

Principiul separaţiei constă în faptul că se potdistinge trei puteri: legislativă (care elaborează legileşi aparţine parlamentului), executivă (care asigurăexecutarea lor şi este încredinţată guvernului şipreşedintelui sau monarhului, în general), jurisdicţională(care se aplică particularilor pentru a judecadiferendele lor, precum şi conflictele dintre stat şicetăţeni). între aceste puteri trebuie să existe unechilibru, o relativă independenţă şi un controlreciproc.

în practică, distribuirea puterii între organelestatului şi raporturile dintre ele s-au conturat, de-a lungul timpului, într-o serie de ţări, înîmprejurări istorice specifice, şi a dat naştere lacombinaţii diferite.

Totuşi, cu toată diversitatea condiţiiloristorice, în ţările occidentale democratice se potdescifra câteva tipuri de regimuri politice, potrivitprincipiului separaţiei puterilor în stat. Astfel,distingem: regimuri politice parlamentare, regimuripolitice prezidenţiale şi regimuri politicesemiprezidenţiale.

Pivotul raporturilor dintre diferite organe alestatului, adică punctul de referinţă principal, îlreprezintă, în opinia mai multor autori, executivul.Acesta se poate prezenta sub formă individuală saucolectivă (şeful statului, primul ministru, Guvernuletc.) şi poate avea un rol mai mult sau mai puţinimportant în timp şi spaţiu. Indiferent de forma sacontemporană, istoriceşte, executivul estedescendentul direct al monarhiilor absolute sau alregimurilor autocratice. Tocmai de aceea, procurareaprincipală a democraţiilor occidentale este ca acestasă nu se automatizeze sau să se absoarbă celelalteputeri şi să nu se reducă astfel libertăţilecetăţeneşti.

70

a) în regimul parlamentar,38 raporturileexecutivului cu Parlamentul sunt diferite faţă dealte tipuri.

Trăsăturile regimului politic parlamentar sunt următoarele:- Parlamentul este ales de cetăţeni;- executivul este reprezentat de două organe

distincte: şeful statului şiguvernul (care este condus de primul ministru);

- şeful statului poate să fie monarh (de ex. Marea Britanie) sau preşedinte(Germania). Monarhul este stabilit ereditar, iar acolounde forma de guvernământeste republică, preşedintele este ales pe o perioadă determinată de cătreParlament;

- atribuţiile şefului statului sunt mai reduse sau simbolice;- şeful statului, fie că provine prin tradiţie

ereditară, fie că este ales de cătreParlament, cel puţin teoretic, nu răspunde în faţa parlamentului, cu atât mai multcu cât atribuţiile pe care le deţine presupun echidistanţă şi implicare mai marenumai în situaţiile critice. Totuşi acesta răspunde indirect prin intermediulGuvernului, pentru că actele sale cele mai importante sunt contrasemnate de cătrepremier;

- cealaltă parte a executivului, respectiv Guvernul, răspunde faţă deParlament. De obicei, liderul partidului sau al coaliţiei care a câştigat majoritateaîn alegeri este desemnat de şefiil statului să devină prim-ministru şi să formezeGuvernul. Lista şi programul Guvernului depind de aprobarea Parlamentului.Răspunderea miniştrilor este solidară şi individuală. Pentru realizarea politicii deconducere efectivă a ţării, Guvernul propune cele mai importante acte normative,pe care Parlamentul le poate accepta sau respinge. în acelaşi timp, Parlamentul îşipoate exprima dezaprobarea faţă de politica Guvernului, printr-un vot deneîncredere, care poate să ducă la demiterea acestuia.

Autorii J.D. Derbyshire şi I. Derbyshire arătau că,

în regimurile parlamentare, executivul provine de laAdunare şi "că cel puţin teoretic este responsabilfaţă de ea". în realitate, precizau ei, primulministru britanic, de exemplu, se bucură demajoritatea clară în Parlament şi are o putereexecutivă mai mare decât preşedintele S.U.A. înschimb, în ţările în care există coaliţiiguvernamentale, autoritatea premierului este maislabă, puterea fiind divizată printre miniştrii careprovin dintr-o varietate de partide.

Cea de a treia putere, cea judecătorească, s-adeprins de multă vreme de cea executivă, (exercitatăîmpreună cu cea legislativă de monarh), prin existenţaunor instituţii specifice, instanţele judecătoreşti.Ele au independenţă proprie, în sensul că celelalteputeri nu se amestecă în modul în care soluţioneazălitigiile dintre cetăţeni sau pe cele dintre cetăţenişi organele statului. Bineînţeles că ele trebuie38 Regimul parlamentar sau "executivul parlamentar", cum este denumit de J.Denis Derbvshire şi Ian Derbyshire. este o formă destul de răspândităastăzi; au adoptat-o 43 de state care înglobează 28% din populaţia lumii.Din punct de vedere al formei de guvernământ, 27 de ţări sunt monarhii şi 16republici. Regimul parlamentar este inspirat de modelul englez. "Nu este ocoincidenţă întâmplătoare - arătau autorii menţionaţi -că cele 43 de naţiunicu executive parlamentare au fost înainte părţi ale Imperiului Britanic şiacum sunt părţi ale Common\velthului'\ op. cit., p. 52-53.

71

să judece pe baza constituţiei şi legilor adoptate deParlament şi a altor acte normative (inclusiv aleexecutivului), dacă sunt în litera şi spiritul celordintâi. De-a lungul timpului, în multe ţări s-a creattreptat o atribuţie care are rolul de control alconstituţionalităţii legilor, fie de către instanţespecial constituite, fie de instanţe ordinare. înciuda disputelor potrivit cărora, dacă o instanţă arcontrola constituţionalitatea legilor elaborate deParlament, s-ar încălca principiul separaţieiputerilor în stat, această practică s-a impus. Earăspunde logicii statului de drept, în care acteletuturor autorităţilor trebuie să se supună legilor şimai ales legii supreme.

Totuşi, puterea judecătorească şi instituţiacontrolului constituţionalităţii legilor, precum şiforma în care se practică în diferite ţări, nu aulegătură directă cu forma de regim politic pe care oimprimă relaţia dintre legislativ şi executiv. Deaceea, nu ne vom referi la ea în paragrafele careurmează. Aceasta nu înseamnă că nu o vom avea învedere în permanenţă, ca un pilon principal, în carese distribuie puterea în orice regim democratic,pentru a nu se putea abuza de ea.

b) Regimul prezidenţial a fost conceput în aşa felîncât să exprime cel mai bine principiul separaţieiputerilor în stat, printr-o determinare mai strictă aatribuţiilor executivului şi legislativului şi olegitimitate a fiecăruia, prin alegerea de cătrecetăţeni. Deşi în aceste regimuri legislativul,executivul şi judiciarul îşi păstrează mai bineindividualitatea, ele nu pot să nu conlucreze, fiinddimensiunile aceloraşi puteri indivizibile.

Cel mai semnificativ exemplu este acela alConstituţiei S.U.A., care a urmărit să exprime fidelprincipiul separaţiei, dar în practică a fost greu derespectat, astfel încât s-au găsit soluţiiconstituţionale pentru echilibrul reciproc, dar şicolaborarea puterilor.

Trăsăturile regimului politic prezidenţial sunt următoarele:o executivul este reprezentat de o singură

entitate, şeful statului, care este şi şefulguvernului;

o miniştrii sunt numiţi şi depind, în general,numai de autoritatea preşedintelui. Ei răspund

solidar şi individual numai în faţa şefului statului;o şeful statului este ales de cetăţeni, ca şi

Parlamentul. Prin urmare, provenienţa legitimităţiilor este similară;

o Preşedintele nu răspunde în faţa Parlamentului,iar guvernul său nu poate să se retragă datorită unuivot de neîncrede dat de Parlament;

<=> Preşedintele are atribuţii importante îndomeniul conducerii problemelor executiv-administrative. De asemenea, are competenţeimportante în domeniul apărării ţării, al relaţiilorexterne, al numirii unor înalţi funcţionari publici,pe care le soluţionează cu avizul Parlamentului;

■=> din punct de vedere legislativ, preşedinteleare iniţiative legislative indirecte, prin intermediulmesajelor adresate Parlamentului sau prin intermediulpropunerii făcute de deputaţi. De asemenea, acesta aredreptul de veto, cu ocazia

72

promulgării legilor; dreptul de veto nu este absolut;poate fi respins de Parlament cu o altă majoritate,mai mare.

c) Regimul semiprezindeţial întruneşte atâttrăsături ale regimului parlamentar, cât şi trăsăturiale regimului prezidenţial.

Trăsăturile regimului semiprezidenţial sunt următoarele:o Preşedintele este ales de întreaga naţiune, ca

şi în republicile prezidenţiale. Prin urmare,preşedintele se bucură de aceeaşi legitimitate ca şiParlamentul;

o executivul este reprezentat de preşedintele alesde către cetăţeni şi de guvern. Acesta din urmă estesubordonat atât faţă de şeful statului, cât şi faţă deParlament, care au o legitimitate politică similară.Preşedintele desemnează premierul, de obicei liderulmajorităţii care a câştigat în alegeri, prezintă listaguvernului şi programul de guvernare spre aprobareaParlamentului. Miniştrii răspund solidar şi individualîn faţa Parlamentului. Parlamentul poate acorda vot deîncredere guvernului;

-> Preşedintele are o serie de competenţe îndomeniul apărării, al politicii externe, al numiriiunor funcţionari publici superiori, în soluţionareaunor situaţii critice ale ţării, pe care le realizeazăcu avizul Parlamentului;

■=> răspunderea preşedintelui în faţaParlamentului nu este directă, ci prin intermediulguvernului. Astfel, o parte din actele emise depreşedinte sunt contrasemnate de premier;

^ din punct de vedere legislativ, preşedintele areunele prerogative, cum ar fi, în unele ţări,posibilitatea adoptării unor acte normative în altedomenii decât cele rezervate legilor; promulgă legileşi are posibilitatea să le trimită spre reexaminareParlamentului, care poate respinge propunereapreşedintehii cu o altă majoritate, mai mare, poate săceară verificarea constituţiei, validităţii unor legiînainte de promulgare, etc.

4.4. Formele structurii de statIn formele structurii de stat cuprindem statul

unitar şi statul federativ. Statul unitar mai estedenumit în literatura de specialitate şi statul

simplu, iar statul federativ mai este analizat şi subdenumirea de stat compus sau complex alături deasociaţiile de state.

Statul unitar sau simplu. Ca formă a structurii destat statul unitar se caracterizează prin existenţaunei formaţiuni statale unice şi prin existenţa unuisingur rând de organe centrale de stat (un singurorgan legiuitor, un singur guvern, un singur organjudecătoresc suprem).

Statul federativ compus sau unional. Spredeosebire de starul unitar, statul federativ esteformat din două sau mai multe state membre din unireacărora apare un nou stat, federaţia - ca subiectunitar de drept. El se caracterizează prin existenţa adouă rânduri de organe centrale de stat şi

73

anume organele federaţiei (Parlament, Guvern, organsuprem judecătoresc) şi organele statelor membre însensul că fiecare stat membru are un Parlament, unGuvern şi un organ judecătoresc suprem proprii.

4.5. Asociaţiile de stateîn cadrul asociaţiilor de state sunt cercetate

obişnuit uniunea personală, uniunea reală şiconfederaţia. Unii autori mai adaugă la aceastăenumerare comunitatea de naţiuni (Commonwealth) şiuniunea franceză, în timp ce alţii, studiind uniunileşi confederaţia sub noţiunea mai largă de statecompuse în care se cuprinde şi federaţia, includ înasociaţia de state numai comunitatea de naţiuni şiuniunea franceză.

Uniunea personală este o asociaţie de două sau maimulte state independente, care au în comun doar şefulstatului. Uniuni personale cunoscute în istorie sunt:Anglia şi Regatul Hanovrei între 1714 şi 1837; Olandaşi Marele ducat de Luxembourg între anii 1890-1908.

Uniunea reală este o asociaţie de state în care pelângă şeful statului există şi alte organe de statcomune. De obicei aceste organe de stat comune suntîn domeniul afacerilor externe, armatei, finanţeloretc. uniuni reale cunoscute în istorie sunt:Principatele Unite între 24 ianuarie 1859 şi 24ianuarie 1862; Austria şi Ungaria între anii 1867-1918; Norvegia şi Suedia între anii 1815-1905;Danemarca şi Islanda între anii 1918-1944.

Confederaţia de state este o asociaţie de stateindependente determinată de considerente economice şipolitice atât de ordin intern cât şi de ordin extern,care nu dă naştere unui stat nou, ca subiectindividualizat de drept. în istorie s-au cunoscuturmătoarele confederaţii: Confederaţia stateloramericane între anii 1778-1787; Confederaţiagermanică între 1815-1871 şi Confederaţia Elveţianăîntre anii 1815-1848.

5. România, stat naţional, unitar şi indivizibilSub aspectul structurii de stat, România se

prezintă ca un stat unitar. în cadrul statului nostruvom identifica deci trăsăturile statului unitar.Astfel, pe teritoriul României este organizată osingură formaţiune statală, acest lucru având drept

consecinţă existenţa uni singur rând de autorităţipublice centrale, în România există un singurParlament, un singur Guvern şi un singur forjudecătoresc suprem.

Cetăţenii au o singură cetăţenie, cea română.Teritoriul ţării este organizat în unităţiadministrativ-teritoriale judeţe, oraşe şi comune),iar autorităţile publice din aceste unităţi suntsubordonate uniform faţă de cele centrale.

întreaga organizare statală este stabilită prin Constituţie.Caracterul naţional al statului unitar român

exprimă unul din elementele constitutive ale acestuiaştiut fiind că, în accepţiunea sa largă, statul este

74

constituit din trei elemente şi anume: teritoriul,populaţia (naţiune) şi suveranitatea (putereaorganizată statal). Constituţia României stabileşteprin art. 1 că România este stat naţional, suveran şiindependent, unitar şi indivizibil.

Cât priveşte caracterul indivizibil al statuluiromân, acesta priveşte toate cele trei elementeconstitutive ale statului, precum şi pe fiecare dintreele. Nici unul dintre cele trei elemente, teritoriu,populaţie şi suveranitate nu poate fi împărţit însensul de a fi sub stăpânirea altor state.

6. România, stat suveran şi independentînţelegerea suveranităţii de stat a României

impune o succintă prezentare a noţiunii desuveranitate. Suveranitatea ca atribut al statului aapărut o dată cu apariţia acestuia, dar ideile şiconcepţiile despre suveranitate apar mult mai târziu,ele fiind situate spre sfârşitul evului mediu.

în decursul istorie s-au emis numeroase concepţii,opinii diferite asupra suveranităţii, mergându-se dela afirmarea şi justificarea suveranităţii, carealitate şi principiu, la negarea suveranităţii, laconsiderarea suveranităţii ca ceva învechit, demodat,şi mai mult chiar până la considerarea suveranităţiica sursă a conflictelor dintre state.

Aşa cum se subliniază în literatura juridică,conţinutul suveranităţii, adică domeniile în care seexercită, s-au extins de la politic la economic cuprecizarea că însuşi politicul şi-a schimbat în timpsemnificaţia.

Precum observăm în stabilirea conceptului desuveranitate trebuie explicate şi alte două noţiuni,des întâlnite atât în literatura juridică şi mai alesîn cea politică şi anume suveranitatea poporului şisuveranitatea naţională.

Prin suveranitatea poporului se înţelege dreptulpoporului de a decide asupra sorţii sale, de a stabililinia politică a statului şi alcătuirea organelor luiprecum şi de a controla activitatea acestora.

Prin suveranitatea naţională se înţelege dreptulla autodeterminare şi la dezvoltarea independentă afiecărei naţiuni care îi aparţine fie că posedă sau nuo organizaţie proprie de stat.

în doctrina juridică pot fi identificate douămoduri în definirea suveranităţii de stat. în acestedouă moduri se regăsesc cu mici excepţii aproape toate

definiţiile date suveranităţii de doctrina juridică,definiţii a căror analiză detaliată excede cursuluinostru. Caracteristica definiţiilor date estedefinirea suveranităţii ca dreptul statului de adecide liber în treburile sale interne şi externe.

Menţionarea însă în definiţia suveranităţii de stata obligaţiei de a respecta drepturile altor state,precum şi normele dreptului internaţional poate fiinterpretată în sensul de condiţii pentru existenţasuveranităţii ceea ce este bineînţeles criticabil.

Definirea suveranităţii numai prin supremaţie saunumai prin independenţă este insuficientă, căci întimp ce supremaţia evocă acea însuşire a puterii de

75

stat de a fi superioară oricărei alte puteri înraporturile cu populaţia, cuprinsă în limitelefrontierelor statului, independenţa evocă aceatrăsătură a puterii de stat de a nu fi îngrădită,limitată, în realizarea scopurilor şi sarcinilorsale, de nici o altă putere de stat străină.

Constituţiile române au consacrat în formulări dince în ce mai clare suveranitatea şi independenţa.Suveranitatea şi independenţa României îşi găsesc şitrebuie să-şi găsească garanţiile în economiaromânească, în existenţa forţelor armate, încapacitatea de apărare a ţării. Totodată seconstituie ca garanţii eficiente pentru suveranitateaşi independenţa statelor şi deci şi pentru România,climatul internaţional de destindere, cooperare,încredere şi securitate, organismele internaţionale(ONU, organismele sale specializate, ConsiliulEuropei, alte organisme internaţionale) la care ţaranoastră participă.

7. România, stat de drept, democratic şi social

A. România, un stat de dreptStatul de drept ca teorie şi realitate s-a impus

mult mai târziu în istoria societăţii, în principiuatunci când s-a considerat că şi autorităţilepublice, guvernanţii trebuie să se supună unor regulijuridice.

Această concepţie a fost exprimată de cătredoctrina germană sub numele de statul de drept(Rechtstaat). Odată cu dezvoltarea acestei teorii,juriştii au început să clasifice statele în statul dedrept în care guvernanţii sunt supuşi regulilorjuridice şi statul despotic în care guvernanţii suntscutiţi de a respecta regulile juridice.

Statul de drept are un conţinut complex şi înacest sens se consideră că suntem în prezenţa unuistat de drept acolo unde: domnia dreptului esteevidentă, conţinutul acestui drept valorifică ladimensiunile lor reale drepturile şi libertăţilecetăţeneşti, se realizează echilibrul, colaborarea şicontrolul reciproc al puterilor publice(autorităţilor publice), se realizează accesul liberla justiţie.

B. România este un stat democratic

Democraţia poate fi examinată din mai multeunghiuri şi de aici multitudinea de definiţii,explicaţii. Caracterul democratic al statului trebuiesă le înmănuncheze pe toate. Caracterul democratic alstatului înseamnă că autorităţile publice seîntemeiază pe voinţa poporului exprimată prin alegerilibere şi corecte.

Democraţia are ca fundament respectarea fiinţeiumane şi a statului de drept. Caracterul democratical statului şi statul de drept se implică şi sepresupun reciproc.

76

C. România este un stat socialAcest caracter rezultă atât din natura statului

cât mai ales din funcţiile sale. Statul modern poateşi trebuie să imprime tuturor acţiunilor economice,politice, culturale, un conţinut social fundamentatpe valori etice şi umane care să creeze terenulfertil exprimării reale a personalităţii cetăţenilor,a drepturilor şi libertăţilor, a şanselor lor egale.Statul social trebuie să protejeze pe cel slab,dezavantajat de destin şi de şansă, trebuie săsprijine sectoare economice aflate în criză dar caresunt indispensabile promovării unui trai civilizat,trebuie să asigure funcţionarea unor servicii publicede protecţie şi intervenţie socială.

8. Organizarea administrativă a teritoriului

8.1. Noţiunea şi importanţa organizării administrative a teritoriuluiTeritoriul interesează dreptul constituţional sub

două aspecte şi anume structura de stat şiorganizarea administrativă a teritoriului. Fiindvorba de un factor comun, teritoriul, apare evidentălegătura ce există între noţiunea de organizareadministrativă a teritoriului şi cea de structură destat precum evidentă este şi dificultatea stabiliriideosebirilor între aceste două noţiuni.

Constituţiile României au stabilit expres căteritoriul ţării este inalienabil şi indivizibil.Plecând de la textul constituţional, unii autoricritică definiţiile mai vechi date organizăriiadministrative a teritoriului în sensul de "împărţireateritoriului în unităţi administraţiv-teritoriale". înacest sens se arată că utilizarea termenului împărţirea teritoriului nu poate fi acceptată faţă derealitatea că prevederile constituţionale stabilescindivizibilitatea statului.

O problemă teoretică ce trebuie de asemenearezolvată priveşte chiar expresia de organizareadministrativă a teritoriului.

Este necesară acum explicarea succintă aimportanţei organizării administrative a teritoriului.Dacă în evul mediu nu se putea vorbi de o organizareadministrativă a teritoriului, această problemă sepune o dată cu apariţia statelor centralizate cu

teritorii întinse.Organizarea administrativă a teritoriului a

căpătat o importanţă sporită corespunzătoare creşteriirolului statului în viaţa societăţii.

8.2. Organizarea administrativă actuală a teritoriului României

Scurt istoric. Prima lege pentru organizareaadministrativă a teritoriului ţării noastre a fostelaborată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1864,iar conform acestei legi teritoriul era organizat înjudeţe, plăşi şi comune, comunele fiind rurale şiurbane. Cu o serie de modificări succesive, aceastălege a rămas în vigoare până la legea din anul 1925. Oaltă lege s-a adoptat în

77

1929, dar aceste legi nu aduc modificări substanţialeorganizării administrative a teritoriului. în 1938este creată o unitate administrativ-teritorială maimare decât judeţul şi anume ţinutul care este însădesfiinţat în 1940. O altă organizare administrativ-teritorială s-a realizat prin Lege nr. 5 din 8septembrie 1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului ţării. Se stabilesc caunităţi administrativ-teritoriale: regiunile,raioanele, oraşele şi comunele. Această organizareadministrativă a teritoriului a fost în vigoare cuunele modificări până în anul 1968 când s-a adoptatLegea nr. 2 din 1968 privind organizareaadministrativă a teritoriului. Teritoriul ţării a fostorganizat în baza constituţiei şi a legii în judeţe,oraşe şi comune.

8.3. Unităţile administrativ-teritoriale din RomâniaConstituţia stabileşte prin art. 3 (3) că

teritoriul este organizat sub aspect administrativ încomune, oraşe şi judeţe.

a)Judeţul. Judeţul este unitatea administrativ-teritorială ce joacă rolul deverigă intermediară în cadrul organizării administrative a teritoriului. Judeţul esteo unitate administrativ-teritorială complexă din punctde vedere economic şisocial-cultural, unitate de coordonare şi control din punct de vedere politic-administrativ. Organele de stat din judeţe au legăturinemijlocite cu organelecentrale de stat. Judeţul cuprinde oraşe şi comune. înstabilirea număruluijudeţelor s-a urmărit ca acestea să fie echilibrate casuprafaţă, număr delocuitori şi potenţial economic, capabile să asigure valorificarea resurselormateriale de pe întreg cuprinsul ţării.

b)Oraşul. Oraşul este o unitate administrativ-teritorială de bază în cadrulorganizării administrative a teritoriului. El este un centru de populaţie maidezvoltat din punct de vedere economic, social-

cultural şi edilitar gospodăresc,având multiple legături cu zona înconjurătoare şi exercitând asupra acesteia oinfluenţă multilaterală. Unele oraşe sunt declarate municipii.

Municipiul Bucureşti, faţă de importanţa saeconomică, politică şi cultural-ştiinţifică, faţă defaptul că este capitala ţării, are o organizareproprie distinctă. Municipiul Bucureşti este organizatpe sectoare numerotate, la care se adaugă Sectorulagricol Ilfov.

Comuna. Comuna, în sensul Legii nr. 2 din 1968,este unitatea administrativ-teritorială de bază carecuprinde populaţia rurală unită prin comunitate deinterese şi tradiţii alcătuită din unul sau mai multesate în funcţie de condiţiile economice, social-culturale, geografice şi demografice. Satele în careîşi au sediile organele de conducere ale comunei suntsate reşedinţă.

Staţiunile balneo-climaterice. Trebuie săsubliniem încă de la început că staţiunile balneo-climaterile nu constituie unităţi administrativ-teritoriale distincte de cele explicate până acum.Conform Legii nr.2 din 1968,

78

oraşele şi comunele care datorită condiţiilorclimaterice, hidrografice sau aşezării lor prezintăimportanţă pentru ocrotirea sănătăţii şi asigurareaodihnei cetăţenilor, sunt organizate ca staţiunibalneo-climaterice. Declararea unor localităţistaţiuni balneo-climaterice prezintă importanţă câtpriveşte regimul de înzestrare a acestora cu tot ceeste necesar ocrotirii sănătăţii şi odihnei oamenilor.

79

CAPITOLUL VII

CETĂŢENIA ROMÂNĂ. DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETĂŢENILOR

ROMÂNI

Pentru a putea fi exercitată, puterea de statnecesită două elemente indispensabile: o populaţie,care să îi fixeze limitele personale (subiective) şiun teritoriu, care să îi fixeze limitele speciale(obiective). Aşa cum am arătat anterior, aceste treielemente însumate conduc la o definiţie în sens larga statului. Conceptul de populaţie este analizat încadrul dreptului constituţional prin prisma noţiuniide cetăţenie şi a celei de drepturi şi libertăţifundamentale ale cetăţeanului.

Cetăţenia interesează nu numai dreptulconstituţional, ci în egală măsură şi dreptulinternaţional (public şi în mod deosebit cel privat),dreptul familiei etc, fiind prin excelenţă o noţiuneinterdisciplinară. Constituţia şi legile conferăcetăţenilor toate drepturile (inclusiv celepolitice), în timp ce persoanelor care nu au aceastăcalitate nu le conferă decât o parte din acestedrepturi. Străinii şi persoanele fără cetăţenie nu sepot bucura de toate drepturile politice, deoarecenumai cetăţenii exercită puterea la nivel statal,prin urmare numai ei pot participa la guvernareasocietăţii din care fac parte şi de destinele căreiasunt legaţi. Totodată, numai cetăţenilor le incumbăanumite obligaţii, cum ar fi obligaţia de apărare apatriei sau de apărare a ţării.

Urmează să analizăm noţiunea de cetăţenie, naturajuridică, precum şi regimul său juridic (dobândireaşi pierderea cetăţeniei române) exclusiv dinperspectiva dreptului constituţional, urmând ca uneleelemente, ce ţin mai ales de efectele juridice pecare le produc cetăţenia, să fie detaliate în cadrulaltor discipline de studiu.

1. Sensurile noţiunii de cetăţenie

Noţiunea de cetăţenie este utilizată atât în sensjuridic, cât şi într-un sens politic atunci când esteprivită ca o apartenenţă a unui individ la ocolectivitate umană (naţiune, popor), organizată înstat.

80

Noţiunea de cetăţenie are în ştiinţa dreptuluiconstituţional două accepţiuni, în primul rând,noţiunea de cetăţenie este utilizată pentru a desemnao instituţie juridică, adică o grupă de normejuridice.

Noţiunea de cetăţenie are în ştiinţa dreptuluiconstituţional două accepţiuni. în primul rând,noţiunea de cetăţenie este utilizată pentru a desemnao instituţie juridică, adică o grupare de normejuridice cu un obiect comun în reglementare. Darnoţiunea de cetăţenie este folosită şi pentru acaracteriza condiţia juridică ce se creează acelorpersoane care au calitatea de cetăţean. în această adoua accepţie, cetăţenia se axează în jurul ideii desubiect de drept şi numai aici se vorbeşte decetăţenia unei persoane, dobândirea şi pierdereacetăţeniei.

O definiţie considerată exactă priveşte cetăţeniaca fiind legătura politică şi juridică permanentădintre o persoană fizică şi un anumit stat.

Astfel, cetăţenia română trebuie considerată caacea calitate a persoanei fizice ce exprimă relaţiilepermanente social-economice, politice şi juridicedintre persoana fizică şi stat, dovedind apartenenţasa la statul român şi atribuind persoanei fiziceposibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şiîndatoririlor prevăzute de Constituţia şi legileRomâniei.

2. Natura juridică a cetăţenieiUna din cele mai controversate probleme privitoare

la cetăţenie este natura juridică a acesteia.Aşa cum am remarcat, cetăţenia este definită, de

obicei, fie ca o "legătură între individ şi stat", fieca o "legătură politică între individ şi stat", fie cao "legătură politică şi juridică", fie ca o "legăturăjuridică", ca o "apartenenţă juridică" sau ca o"calitate" a persoanei.

Considerăm că în stabilirea naturii juridice acetăţeniei trebuie să se plece de la categoriasubiectelor raporturilor juridice.

în această ordine de idei, plecând - după cum amsubliniat de altfel mai sus - de la categoria juridică"subiect de drept", considerăm că cetăţenia este unelement, o parte componentă a capacităţii juridice.

Capacitatea juridică nu este altceva decât

posibilitatea de a fi subiect de drept şi de a aveaanumite drepturi şi obligaţii

Capacitatea juridică este deci condiţia necesară,premisa pentru a putea deveni subiect al raportuluijuridic şi pentru a-şi asuma în cadrul raportuluijuridic drepturile subiective şi obligaţiilecorespunzătoare.

Capacitatea juridică este o categorie social-istorică. Ea a cunoscut şi cunoaşte schimbări deconţinut, în funcţie de orânduirile social-economice,de transformările mai importante survenite. Conţinutulcapacităţii juridice, mai bine zis elementele ce ocompun, determină sfera subiectelor raporturilorjuridice. Astfel, sunt subiecte ale raporturilorjuridice cei cărora legea le

81

recunoaşte capacitatea de a fi subiecte de drepturi şiobligaţii în anumite domenii de raporturi juridice.

3. Reglementarea juridică a cetăţeniei române şiprincipiile ce se degajă din normele juridiceprivitoare la cetăţenie

Legile care au reglementat cetăţenia pleacă de lade la ideea. fundamentală de altfel, că cetăţeniaeste expresia relaţiilor social-economice, politiceşi juridice dintre persoanele fizice şi statul român,constituind un atribut de onoare, de responsabilitatecivică.

a) Analiza normelor juridice care formează instituţia juridică a cetăţenieipermite formularea unor principii care stau la baza cetăţeniei române.

Numai cetăţenii români sunt titularii tuturordrepturilor prevăzute de constituţie şi de legi. îngrupa acestor drepturi sunt incluse:

- dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales în organele reprezentative.Aceste drepturi, fiind prin excelenţă drepturi politice, aparţin înexclusivitate numai cetăţenilor;

- dreptul de a domicilia pe teritoriul României şia se deplasa nestânjenitpe acest teritoriu;

- dreptul de a fi angajat în orice funcţie pentru care îndeplineşte condiţiilecerute de legile ţării;

- dreptul de a nu fi extrădat sau expulzat din România. Cetăţeanul românnu poate fi extrădat la cererea unui stat străin în vederea urmării sau judecăriiîntr-o cauză penală ori în vederea executării pedepsei. De asemenea, el nupoate fi expulzat din România; expulzarea sau extrădarea se hotărăşte dejustiţie;

- dreptul de a fi protejat diplomatic, atunci cândse află în străinătate.b) Numai cetăţenii sunt ţinuţi a îndeplini toate

obligaţiile stabilite prinConstituţie şi legile ţării. Aceste obligaţii sunt următoarele:

- obligaţia de fidelitate faţă de ţară;

- obligaţia de a satisface stagiul militar;- îndatorirea de apărare a patriei.c) Cetăţenii români sunt egali în drepturi şi

îndatoriri, fără deosebire derasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţăpolitică, de avere sau origine socială şi indiferent de modul în care au dobânditcetăţenia.Cetăţenia este în exclusivitate o chestiune de stat. Căsătoria nu produce nici un efect juridic asupra cetăţeniei soţilor. Schimbarea cetăţeniei unuia dintresoţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei românea celuilalt soţ.

82

4. Dobândirea şi pierderea cetăţeniei româneLegea cetăţeniei române reglementează modurile de

dobândire cât şi de pierdere a cetăţeniei române,stabilind în acelaşi timp atât condiţiile cat şiprocedura după care ele se realizează.

A. Modurile de dobândire a cetăţeniei româneDobândirea cetăţeniei, în general, cunoaşte două

sisteme anume: sistemul care are la bază principiul jussangvinis (dreptul sângelui) şi, un alt sistem, care arela bază principiul jus loci sau jus soli (dreptul tocului,adică al teritoriului pe care s-a născut o persoană).

în dreptul român a fost adoptat sistemul care arela bazăyw5 sangvinis, acesta fiind din toate punctele devedere cel mai potrivit sistem, el fiind expresialegăturii dintre părinţi şi copii, a continuităţiineîntrerupte pe pământul strămoşesc a generaţiilorcare au luptat pentru îndeplinirea idealurilor delibertate socială şi naţională.

Legea cetăţeniei române stabileşte patru moduri încare cetăţenia română poate fi dobândită, adăugând pelângă modul originar (jus sangvinis) şi unele moduriderivate care să înlesnească persoanelor ce nu s-aunăscut din părinţi cetăţeni români să se integreze însocietatea românească, dacă cer acest lucru şi dacă lise autoriză.

Dobândirea cetăţeniei române prin naştere. Făcândaplicaţia sistemului jus sangvinis, legea cetăţenieiromâne stabileşte că este cetăţean român copilul carese naşte din părinţi cetăţeni români. De asemenea,este cetăţean român copilul născut dintr-un părintecetăţean român şi un părinte străin sau fărăcetăţenie. în toate aceste cazuri, teritoriul pe cares-a născut sau unde domiciliază unul sau ambiipărinţi, nu influenţează, nici într-un fel, cetăţeniacopilului.

Dobândirea cetăţeniei române prin repatriere., Un alt mod de

dobândire a cetăţeniei române prevăzut de lege estedobândirea prin repatriere. Prin acest mod dedobândire a cetăţeniei române, persoana care a primitcetăţenia română o redobândeşte da efect alrepatrierii.

Plecând de la principiul că dobândirea cetăţenieiromâne de către unul dintre soţi nu are nici o

consecinţă asupra cetăţeniei celuilalt soţ, sestabileşte că soţul cetăţean străin poate ceredobândirea cetăţeniei române în condiţiile legii.

Cât priveşte copilul minor al repatriatului, legeaprevede că părinţii hotărăsc pentru copiii lor minoricu privire la cetăţenie şi că minorul care a împlinitvârsta de 14 ani trebuie să-şi exprime separatconsimţământul. Dacă părinţii nu cad de acord, vadecide tribunalul de la domiciliul minorului, ţinândcont de interesele acestuia.

83

Dobândirea cetăţeniei române prin adopţie. Aşa cumstabileşte legea, cetăţenia română se dobândeşte decătre copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie,prin adopţie, dacă adoptatorii sunt cetăţeni românisau, atunci când adopţia se face de o singurăpersoană, dacă aceasta este cetăţean român, iar întoate cazurile, cel adoptat nu a împlinit 18 ani. încazul în care dintre cei doi adoptatori, numai unuleste cetăţean român, cetăţenia va fi hotărâtă, decomun acord de către ei, iar în caz de dezacord vadecide instanţa de judecată în funcţie de interesuladoptatului.

Soluţia legii cetăţeniei române s-a impus datorităfaptului că adopţia facându-se întotdeauna numai îninteresul adoptatului, urmăreşte integrarea deplină aacestuia în noua lui familie.

Dobândirea (acordarea) cetăţeniei române lacerere. Cel de-al patrulea mod de dobândire acetăţeniei române este acordarea la cerere. Acest modde dobândire a cetăţeniei priveşte pe cetăţeniistrăini sau persoanele fără cetăţenie care îşimanifestă dorinţa de a se integra în societatearomânească.

Astfel, persoana care solicită acordareacetăţeniei române trebuie să îndeplineascăurmătoarele condiţii:

S-a născut şi domiciliază la data cererii peteritoriul României ori, deşi nu s-a născut pe acestteritoriu, domiciliază pe teritoriul statului românde cel mult 8 ani sau de cel puţin 5 ani în cazul încare este căsătorit cu un cetăţean român. Pentrumotive temeinice, aceste termene pot fi reduse.

Dovedeşte, prin comportarea şi atitudinea saataşament faţă de statul şi poporul român.

A împlinit vârsta de 18 ani.Are asigurate mijloacele legale de existenţă.Este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost

condamnat în ţară sau în străinătate pentru oinfracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţeanromân.

Cunoaşte limba română în măsură suficientă pentrua se integra în viaţa socială.

Legea cetăţeniei române reglementează douăsituaţii în cazul acordării cetăţeniei la cerere.Astfel, se poate acorda cetăţenia română persoaneicare a avut această cetăţeniei şi cere redobândirea

ei, cu păstrarea domiciliului în străinătate.In al doilea rând, se reglementează acordarea

cetăţeniei române persoanei care nu a avut niciodatăaceastă cetăţenie, dar o cere. Legea reglementeazătoate situaţiile posibile în cazul cererii deacordare a cetăţeniei române.

Cetăţenia copilului găsit pe teritoriul României.Cum este şi firesc, copilul găsit pe teritoriulRomâniei şi ai cărui părinţi sunt necunoscuţi,trebuie să i se stabilească o anumită stare civilă,să i se dea un nume şi un prenume, să i se eliberezeun certificat de naştere etc.

84

Potrivit legii române, copilul găsit pe teritoriulromân este cetăţean român dacă nici unul din părinţine este cunoscut. Această soluţie se întemeiază tot peprincipiul jus sangvinis, prezumându-se că cel puţin unuldin părinţi a fost cetăţean român.

în cazul în care filiaţia copilului găsit peteritoriul României a fost stabilită înainte ca acestasă împlinească vârsta de 18 ani, faţă de ambiipărinţi, iar aceştia sunt de cetăţenie străină, elpierde cetăţenia română.

Acest lucru se întâmplă şi în cazul în carefiliaţia copilului găsit a fost stabilită numai faţăde un părinte cetăţean străin, iar celălalt părinte arămas necunoscut.

Jurământul de credinţă faţă de România. Efectejuridice. Prin conţinutul său, jurământul de credinţăeste o afirmare solemnă a dorinţei persoaneirespective de a fi devotat patriei şi poporului român,de a apăra drepturile şi interese naţionale, de arespecta constituţia şi legile.

Jurământul de credinţă trebuie depus în termen de6 luni de la data comunicării hotărârii prin care s-aacordat cetăţenia română.

Jurământul se depune în faţa ministrului justiţieisau a subsecretarului de stat delegat anume în acestscop. După depunerea jurământului, ministruljustiţiei, ori după caz, şeful misiunii diplomaticesau consulare, va elibera persoanei căreia i s-aacordat cetăţenia certificatul constatator.

B. Modurile de pierdere a cetăţeniei române

Retragerea cetăţeniei române. Se poate retragecetăţenia română celui care:

a) aflându-se în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin carevatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României;

b) aflându-se în străinătate, se înrolează în forţele armate ale unui stat cucare România a rupt relaţiile diplomatice sau cu care este în stare de război;

c) a obţinut cetăţenia română în mod fraudulos.

Renunţarea la cetăţenia română. Renunţarea lacetăţenia română se deosebeşte evident de retragerea

cetăţeniei române, ea fiind un mod amiabil derezolvare a unor probleme ce ţin de statutul juridical persoanei. Renunţarea la cetăţenia română a fostînscrisă ca mod de pierdere a cetăţeniei deoarece sepot ivi situaţii în care o persoană, cetăţean român,doreşte să se stabilească în străinătate şi să obţinăcetăţenia statului unde se stabileşte.

Poate cere renunţarea la cetăţenia română cel care:- nu este învinuit sau inculpat într-o cauză

penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;

85

- nu este urmărit pentru debite către stat saufaţă de persoane juridice ori fizice din ţară sau,având asemenea debite, le achită ori prezintăgaranţii corespunzătoare pentru achitarea lor.

Aprobarea cererii de renunţare la cetăţenia română- cerere care trebuie să fie individuală - revineGuvernului la propunerea ministrului justiţiei.

Cetăţenia se pierde în acest caz pe datapublicării în Monitorul Oficial a hotărârii deaprobare a renunţării la cetăţenia română.

Alte cazuri de pierdere a cetăţeniei române. Dinanaliza dispoziţiilor legii cetăţeniei române sedesprind trei asemenea cazuri de pierdere acetăţeniei române.

Adopţia unui copil minor, cetăţean român, de cătrecetăţeni străini. Din moment ce legea română astabilit că adopţia produce efecte juridice înmaterie de cetăţenie, ea fiind un mod de dobândire acetăţeniei române, era firesc ca aceste efecte să fiesimilare şi în cazul pierderii cetăţeniei române.

Stabilirea filiaţiei copilului găsit pe teritoriulRomâniei duce, de asemenea, la pierderea cetăţenieiromâne, dacă părinţii sunt cetăţeni străini.

Anularea, declararea nulităţii sau desfacereaadopţiei unui minor de către cetăţeni români.39

5. Dovada cetăţeniei române. Cetăţenia de onoare. Dubla cetăţenie

A. DovadaLegea cetăţeniei române stabileşte clar ce anume

înscrisuri dovedesc cetăţenia română în ţară cât şiîn afara hotarelor. Prima regulă este că dovadacetăţeniei se face prin buletinul de identitate. Câtpriveşte copiii până Ea vârsta de 14 ani, ei dovedesccetăţenia cu certificatul de naştere însoţit debuletinul de identitate al oricăruia dintre părinţisau, în cazul în care copilul este înscris înbuletinul de identitate al unuia dintre părinţi,numai cu acest buletin.

Dovada cetăţeniei se poate face şi cu certificatulconstatator.în străinătate, dovada cetăţeniei române se face

prin actul valabil de trecere a frontierei emis deautorităţile române. Cât priveşte cetăţenii români

aflaţi peste hotare, lor li se pot elibera, lanevoie, de către misiunile diplomatice sau oficiileconsulare române, dovezi de cetăţenie.

B. Cetăţenia de onoarePotrivit legii, se poate acorda, unor străini care

au adus servicii deosebite ţării şi naţiunii române,cetăţenia de onoare. Aceasta se acordă de cătreParlamentul României - la propunerea guvernului.Beneficiarul cetăţeniei de

39 Neagu, Ioan: Drept procesual penal, partea generală, Bucureşti, 1994, p. 58.

86

onoare se bucură de toate drepturile civile şipolitice recunoscute cetăţenilor români, cu excepţiadrepturilor electorale şi de a ocupa o funcţiepublică.

C. Dubla cetăţenieLegislaţia română de după 1989 îngăduie dubla

cetăţenie. Soluţia s-a impus pentru a permiterezolvarea problemelor multor cetăţeni români care înperioada 1944-1989 locuind în afara graniţelor ţăriiau pierdut şi cetăţenia română.

6. Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor români

6.1. Noţiunile de drepturi şi îndatoriri fundamentale ale cetăţenilor

A. Noţiunea de drepturi fundamentaleDrepturile şi libertăţile fundamentale ale omului

şi cetăţeanului sunt nu numai o realitate ci şifinalitatea întregii activităţi umane, bineînţeles aaceleia progresiste şi democratice.

O primă problemă teoretică este bineînţelesdefinirea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor.Considerăm că pentru definirea lor trebuie să luăm înconsideraţie că acestea: a) sunt drepturi subiective;b) sunt drepturi esenţiale pentru cetăţeni; c)datorită importanţei lor sunt înscrise, în actedeosebite cum ar fi declaraţii de drepturi, legifundamentale.

Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective,stabilite de normele juridice, ele fiind în ultimăinstanţă facultăţi ale subiectelor raportului juridicde a acţiona într-un anumit fel sau de a cereceluilalt sau celorlalte subiecte o atitudinecorespunzătoare şi de a beneficia de protecţiastatului şi de sprijinul său în realizareapretenţiilor legitime.

Drepturile fundamentale sunt drepturi esenţialepentru cetăţeni. Aceasta este cea mai importantătrăsătură. Dacă drepturile fundamentale sunt drepturisubiective, apoi, ceea ce le deosebeşte de acesteaeste tocmai această trăsătură. Ea explică de ce dinsfera drepturilor subiective numai un anumit număr de

drepturi sunt fundamentale, înscrise ca atare înconstituţie.

Datorită importanţei lor, drepturile fundamentalesunt înscrise în acte deosebite cum ar fi declaraţiilede drepturi, legi fundamentale.

La sfârşitul acestor consideraţii, putem spune cădrepturile fundamentale sunt acele drepturi subiectiveaparţinând cetăţenilor, esenţiale pentru viaţa,libertatea şi demnitatea acestora, indispensabilepentru libera dezvoltare a personalităţii umane,drepturi stabilite prin Constituţie şi garantate prinConstituţie şi legi.

87

B. Noţiunea de îndatoriri fundamentaleExistenţa îndatoririlor fundamentale se impune

deoarece este de neconceput ca membrii uneicolectivităţi umane să nu aibă alături de drepturi şianumite îndatoriri, anumite obligaţii faţă desocietatea în care trăiesc.

în primul rând, îndatorirea fundamentală acetăţeanului este o obligaţie şi nu o îndrituire aşacum este dreptul fundamental.

Ea presupune din partea cetăţeanului îndeplinireaunor cerinţe determinate de sarcinile şi scopurilesocietăţii.

îndatoririle fundamentale, sunt acele obligaţiicărora societatea, la un anumit moment, le atribuie ovaloare mai mare, valoare ce se reflectă în regimuljuridic special ce li se atribuie.

în fine, îndatoririle fundamentale, sunt asigurateîn realizarea lor prin convingere sau la nevoie prinforţa de constrângere a statului, căci ele suntveritabile obligaţii juridice.

Putem spune deci că îndatoririle fundamentale suntacele obligaţii ale cetăţenilor, considerateesenţiale de către popor pentru realizarea scopurilorsocietăţii, înscrise în Constituţie şi asigurate înrealizarea lor prin convingere sau la nevoie prinforţa de constrângere a statului.

6.2. Natura juridică a drepturilor fundamentaleîn literatura juridică se arată că, drepturile

fundamentale ale cetăţenilor nu se deosebesc de altedrepturi subiective nici prin natura lor şi nici prinobiectul lor. Aceste drepturi îşi justifică pe deplinexistenţa ca o categorie distinctă de celelalte prinimportanţa economică, socială şi politică pe care oau.

Ca o trăsătură generală a multor teorii înprivinţa naturii juridice a drepturilor omului esteaceea că nu există nici o deosebire de natură juridicăîntre drepturile fundamentale şi celelalte drepturi.Toate sunt considerate a fi drepturi subiective.

Astfel, drepturile şi libertăţile fundamentalesunt considerate de unii elemente ale capacităţii defolosinţă a cetăţenilor. Această susţinere nu poatefi primită, pentru că în dreptul constituţionalcapacitatea juridică nu se divide în capacitate defolosinţă şi capacitate de exerciţiu.

Bineînţeles că drepturile fundamentale suntdrepturi subiective, dar este dificil de argumentat căîmpreună cu îndatoririle ar forma conţinutulraportului juridic de cetăţenie pentru simplul motivcă cetăţenia nu este un raport juridic.

Putem reţine că drepturile fundamentale suntdrepturi subiective. împreună cu celelalte drepturisubiective şi cu îndatoririle corelative, eleformează statutul juridic ale cetăţeanului.

88

6.3. Corelaţia dintre reglementările interne şicele internaţionale privind drepturile fundamentaleale omului şi ale cetăţeanului

în ansamblul complex de realităţi, probleme şideziderate ce preocupă omenirea, drepturile,libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale fiinţeiumane ocupă un loc important.

Includerea drepturilor şt libertăţilor cetăţeneştiprintre problemele majore este rezultatul firesc nunumai al importanţei lor deosebite ci şi al strânseilor interdependenţe cu problemele cardinale aleomenirii.

Pe plan mondial preocupările pentru promovareadrepturilor omului s-au concretizat în câtevadocumente de reală valoare, între care trebuiemenţionate îndeosebi: Declaraţia universală adrepturilor omului (10 decembrie 1948); Pactulinternaţional cu privire la drepturile economice,sociale şi culturale şi Pactul internaţional cuprivire la drepturile civile şi politice; Actul finalal Convenţiei pentru securitate şi cooperare dinEuropa (Helsinki, 1975), Documentul final al Reuniuniide la Viena a reprezentanţilor statelor participantela Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa(1989), Carta de la Paris (1990).

Una din problemele mereu prezente în literaturajuridică este tocmai corelaţia dintre reglementărileinternaţionale şi cele interne. Se pune deci problemade a şti cum trebuie abordată această corelaţie şidesigur ce consecinţe, îndeosebi juridice, rezultădintr-o asemenea abordare.

Discutându-se corelaţia dintre reglementărileinternaţionale şi cele interne în domeniul drepturiloromului se motivează pe larg teza în sensul căreia nuau nimic comun cu colaborarea internaţionalăîncercările de a atribui exclusiv individuluicalitatea de subiect de drept internaţional, de acredita ideea că el are acum aptitudinea şicapacitatea de a se adresa direct organelorinternaţionale pentru anumite drepturi saurevendicări.

6.4. Sfera drepturilor omului şi cetăţeanuluiIn aceste preocupări se consideră în mod corect că

la început s-au impus ca realităţi juridice drepturilecivile şi politice, denumite azi drepturi din prima

generaţie. Aceste drepturi au exprimat un anumitstadiu de dezvoltare a societăţii, un stadiu deputernice revendicări şi luptă contra tiraniei şidespotismului. Drepturile şi libertăţile civile şipolitice (libertăţile individuale mai ales) au apărutca măsuri de protecţie a individului contra violenţeişi arbitrariului guvernanţilor, ca revendicări aleunei poziţii juridice egale în faţa legii. Apoi s-auimpus drepturile sociale, economice şi culturale -drepturile din a doua generaţie - între care s-auinclus îndeosebi dreptul Ea muncă, dreptul laeducaţie, dreptul la protecţie socială. Dacădrepturile civile şi politice nu presupuneau, înprincipiu, şi acţiuni concrete din partea statului înafara abţinerii în faţa libertăţii persoanei (erau şimai sunt numite drepturi negative) drepturile sociale,economice şi culturale implică din partea stateloracţiuni, măsuri,

89.

garanţii. Drepturile social-economice s-au impus maiales după adoptarea Declaraţiei Universale aDrepturilor Omului, eveniment de la care şiconstituţiile au trebuit să le recunoască şiproclame.

în deceniul al Vll-lea al secolului nostru s-auimpus noi drepturi ale omului, drepturile din a treiageneraţie denumite (poate totuşi discutabil) drepturide solidaritate în care sunt incluse dreptul la pace,la dezvoltare, la mediu înconjurător sănătos etc. -ce pot fi realizate numai prin cooperarea statelor şinu individual de către fiecare dintre ele.

6.5. Clasificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentaleNecesitatea clasificării, a unei ordini în

gruparea şi enumerarea drepturilor fundamentale, aapărut numai după ce aceste drepturi au fostproclamate prin declaraţii de drepturi şi mai alesprin constituţii. în literatura de specialitate s-aurealizat multe clasificări formulate în epocidiferite, având ca suport concepţii şi legislaţiidiferite. Mai mult chiar, drepturile cetăţeneşti auevoluat atât în ceea ce priveşte conţinutul, cât şisfera lor.

Toate drepturile omului sunt la fel de importanteşi formează un tot unitar.

O primă categorie o formează inviolabilităţile,adică acele drepturi şi libertăţi care, princonţinutul lor, asigură viaţa, posibilitatea demişcare liberă, siguranţa fizică şi psihică, precumşi siguranţa domiciliului persoanei fizice.

A doua categorie este formată din drepturile şilibertăţile social-economice şi culturale, adică dinacele drepturi şi libertăţi care prin conţinutul lorasigură condiţiile sociale şi materiale de viaţă,educaţia şi posibilitatea protecţiei acestora.

O a treia categorie cuprinde drepturile exclusivpolitice, adică acele drepturi care, prin conţinutullor, pot fi exercitate de către cetăţeni numai pentruparticiparea la guvernare. în această categorieincludem: dreptul de vot; dreptul de a fi ales. Apatra categorie o formează drepturile şi libertăţilesocial-politice, adică acele drepturi şi libertăţicare, prin conţinutul lor, pot fi exercitate de cătrecetăţeni la alegere, fie pentru rezolvarea unor

probleme sociale şi spirituale, fie pentruparticiparea la guvernare. Aceste drepturi şilibertăţi asigură posibilitatea de exprimare agândurilor şi opiniilor fapt pentru care deseori suntdenumite libertăţi de opinie. în această categorieincludem: libertatea conştiinţei, libertatea deexprimare, dreptul la informaţie; libertateaîntrunirilor; dreptul la asociere; secretulcorespondenţei.

In legătură cu clasificarea prezentată se impuncâteva explicaţii. Această clasificare cuprindedrepturile şi libertăţile nominalizate prinConstituţia României. Faţă de această precizare seobservă lesne că nu s-a menţionat şi dreptul de azil,drept prevăzut de către articolul 18 (2) dinConstituţie.

90

6.6. Principiile constituţionale aplicabiledrepturilor, libertăţilor şi îndatoririlorfundamentale ale cetăţenilor români

Există anumite reguli fundamentale aplicabiletuturor drepturilor,libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale alecetăţenilor. Acestea rezultă fie dinCapitolul I al titlului II al Constituţiei (art. 15-21), fie din coroborareadispoziţiilor din acest capitol cu dispoziţii din altetitluri sau capitole, fie dinalte articole, precum din art. 49. ;

a) Universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlorfundamentale

Este îndeobşte admis şi recunoscut că drepturileşi libertăţile sunt universale şi indivizibile.

De aceea şi Constituţia arată că "Cetăţeniibeneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrateprin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiileprevăzute de acestea" art. 15 (1). Universalitateadrepturilor şi libertăţilor se referă atât la sferapropriu-zisă a drepturilor cât şi la titulariiacestora.

Constituţia răspunde practic exigenţelor formulateîn preambulurile celor două pacte privitoare ledrepturile omului.,

Universalitatea drepturilor implică şiuniversalitatea îndatoririlor. Este de altfel înfirescul vieţii ca cetăţeanul să aibă atât drepturicât şi obligaţii faţă de semenii săi şi faţă desocietate.

Universalitatea astfel cum este concepută prin art.15 priveşte drepturile, libertăţile şi îndatoririlefără deosebire de faptul reglementării lor prin chiartextul Constituţiei sau prin alte legi.

b) Neretroactivitatea legiiConstituţia consacră în alin. 2 al art. 15 un

principiu de drept de incontestabilă tradiţie,actualitate şi justiţie şi anume neretroactivitatealegii. Este fără îndoială recunoscut că o lege odatăadoptată produce şi trebuie să producă efecte juridicenumai pentru viitor.

Principiul neretroactivităţii legii este expresformulat în Codul civil, art. 1, în sensul căruia

"legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putereretroactivă", precum şi în Codul penal, în art. 11 însensul căruia "legea penală nu se aplică faptelorcare, la data când au fost săvârşite, nu era prevăzuteca infracţiuni". Faţă de principiul potrivit căruialegea produce efecte juridice numai pentru viitor s-auimpus în practica juridică şi desigur în legislaţie,două mari excepţii şi anume cea privind aplicarealegii penale mai blânde şi cea privind legileinterpretative.

Astfel, neretroactivitatea legii, ca principiuconstituţional, este obligatorie pentru toate ramurilede drept, fără excepţie, nu numai pentru acelea careîl prevăd explicit. Apoi, în afara excepţiei,prevăzute prin Constituţie, nici o altă excepţie nupoate aduce limitări acestui principiu constituţional,orice alte prevederi legale contrarii trebuind a ficonsiderate neconstituţionale şi putând fi

91

atacate pe căile controlului de constituţionalitate.Principiul neretroactivităţii legii se prezintă ca ogaranţie fundamentală a drepturilor constituţionale,îndeosebi a libertăţii şi siguranţei persoanei.

c) Egalitatea în drepturi a cetăţenilorEgalitatea în drepturi a cetăţenilor este

principiul constituţional potrivit căruia, cetăţeniiromâni fără deosebire de rasă, naţionalitate, origineetnică, limbă, religie, sex, opinie sau apartenenţăpolitică, avere sau origine socială, se pot folosi, înmod egal, de toate drepturile prevăzute în Constituţieşi legi, pot participa în egală măsură la viaţapolitică, economică, socială şi culturală, fărăprivilegii şi fără discriminări, sunt trataţi în modegal atât de către autorităţile publice cât şi decătre ceilalţi cetăţeni. Acest principiu esteconsacrat prin art. 16 (1 şi 2) precum şi prin art. 4(2) din Constituţie.

Egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţiiexprimă realitatea că femeile reprezintă jumătate dinpopulaţia ţării şi că în toate împlinirile materialeşi spirituale este încorporată şi munca lor.

Egalitatea în drepturi a cetăţenilor fărădeosebire de rasă, naţionalitate sau origine etnică,limbă, avere sau origine socială, exprimă la nivelulacestei instituţii juridice, în principal, realitateacă pe teritoriul României, în decursul dezvoltăriiistorice, s-au aşezat, au locuit, au muncit şi auluptat cot la cot cu românii şi cetăţenii de altănaţionalitate (minorităţi naţionale) precum maghiari,romi , germani, sârbi, turci, evrei, armeni etc. înunitate cu românii aceşti cetăţeni au luptat pentrudreptate socială, pentru libertate şi democraţie,pentru cucerirea şi apărarea independenţei şisuveranităţii României.

Egalitatea în drepturi a cetăţenilor fărădeosebire de religie, opinie sau apartenenţăpolitică, este de fapt o prelungire a celorlalte douăaspecte mai înainte explicate, aici urmărindu-se caopţiunile politice sau religioase, ale oamenilor sănu fie speculate în sensul discriminării în drepturi.

d)Funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate de persoanele care aunumai cetăţenia română şi domiciliul în ţară

Constituţia României stabileşte prin art. 16 (3)

că funcţiile şi demnităţile publice, civile saumilitare, pot fi ocupate de persoanele care au numaicetăţenie română şi domiciliul în ţară. Această regulăeste aplicabilă nu numai pentru domeniul drepturilorşi libertăţilor cetăţeneşti ci şi pentru autorităţilepublice. Constituţia utilizează termenii funcţii şidemnităţi publice. Explicaţiile se regăsesc înintenţia legiuitorului de a determina cât mai precissfera de aplicabilitate a principiului.

Demnitatea publică exprimă mai mult şi este prinexcelenţă o categorie a dreptului constituţional,această ramură principală a dreptului care seidentifică în ansamblul sistemului dreptului nu numaiprin obiectul său de reglementare ci şi prinspecificul noţiunilor şi categoriilor cu careoperează.

92

Cât priveşte funcţiile publice este fără îndoialăcă textul constituţional se referă la acelea carepresupun exerciţiul autorităţii statale, un statutaparte şi mai ales (o condiţie, care ni se pare,importantă) acelea pentru ocuparea cărora depunereajurământului potrivit art. 54 din Constituţie esteobligatorie.

Desigur, ocuparea unei funcţii sau demnităţipublice se poate face numai de către persoane careîndeplinesc toate condiţiile legale cerute (vârstă,capacitate etc), la care Constituţia impune douăcondiţii de maximă importanţă şi generalitate şianume: numai cetăţenia română şi domicilierea peteritoriul României.

e) Protecţia cetăţenilor români în străinătate şi obligaţiile lorAcest principiu este prevăzut în art. 17 din

Constituţie. El exprimă faptul că cetăţenia românăeste legătura politică şi juridică dintre cetăţean şistat care, prin efectele sale, determină statutuljuridic al persoanei, oriunde s-ar afla ea, atât îninteriorul cât şi în afara frontierelor. în temeiulacesteia cetăţenii români care se află în străinătateau dreptul să apeleze la protecţia autorităţilorromâne, rar acestea, au obligaţia constituţionali de ale acorda protecţia necesară. De altfel între stateexistă deja acorduri şi convenţii care permit şireglează această colaborare juridică.

Bucurându-se de protecţia statului român,cetăţeanul român care se află în afara frontierelortrebuie însă să-şi îndeplinească obligaţiile ce-irevin potrivit Constituţiei şi legilor României.

f)Cetăţenii străini şi apatrizii se bucură în România de protecţiejuridică

Constituţia României cuprinde şi unelereglementări privind străinii şi apatrizii. aflaţi peteritoriul României. Astfel, în art. 18 se arată: 1)Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc înRomânia se bucură de protecţia generală a persoanelorşi a averilor, garantată de Constituţie şi de altelegi. 2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage încondiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi aconvenţiilor internaţionale la care România esteparte.

în reglementarea constituţională a statutuluistrăinilor şi apatrizilor din România se au în vedere:

a) străinii şi apatrizii, în calitatea lor deoameni, au anumite drepturi naturale, inalienabile şiimprescriptibile (la viaţă, la demnitate, lalibertate, la conştiinţă); b) din puncte de vederestrict juridic, anumite drepturi pot aparţine numaicetăţenilor români, care prin cetăţenie sunt ataşaţidestinelor statului român; c) în afara drepturilornaturale, care aparţin oricărei fiinţe umane, încalitatea sa de om, există şi alte drepturi subiectivea căror dobândire şi exercitare legea nu ocondiţionează de calitatea de cetăţean.

Asemenea drepturi trebuie acordate şi străinilorsau apatrizilor care domiciliază sau locuiesc înRomânia.

93

Este deci de netăgăduit că şi străinii şiapatrizii trebuie să aibă anumite drepturi şilibertăţi şi bineînţeles, obligaţiilecorespunzătoare.

în mod firesc articolul 18 din Constituţiereglementează şi dreptul de azil, ştiut fiind căazilul este prin excelenţă un drept care aparţinestrăinilor şi apatrizilor. Dreptul de azil cuprindede fapt găzduirea şi protecţia statului românacordate acestor persoane deoarece în statul lor deorigine sunt urmărite sau persecutate pentruactivităţi desfăşurate în favoarea umanităţii,progresului şi păcii.

6.7. Cetăţenii români nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din RomâniaConstituţia prin art. 19 stabileşte că: 1)

Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzatdin România. 2) Prin derogare de la prevederilealineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi înbaza convenţiilor internaţionale la care România esteparte, în condiţiile legii şi pe bază dereciprocitate. 3) Cetăţenii străini şi apatrizii potfi extrădaţi numai pe baza unei convenţiiinternaţionale sau în condiţii de reciprocitate. 4)Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de cătrejustiţie. Extrădarea şi expulzarea sunt două măsurifoarte grave care privesc prin excelenţă libertateaindividuală şi dreptul la liberă circulaţie. Estemotivul pentru care cele mai generale reguli în acestdomeniu sunt cuprinse în chiar corpul Constituţiei,urmând ca reglementările de detaliu să fie realizateprin lege. Expulzarea sau extrădarea propriuluicetăţean ar fi o măsură contrară legăturii decetăţenie care implică obligaţia de protecţie pe carestatul trebuie să o asigure tuturor cetăţenilor săi.

Pot fi extrădaţi sau expulzaţi numai cetăţenii străini şi apatrizii.Extrădarea este instituţia juridică ce permite

unui stat de a cere altui stat pe teritoriul căruias-a refugiat unul din cetăţenii săi să i-1 predea. Eaasigură ca autorii unor infracţiuni, mai ales a unorinfracţiuni internaţionale grave, să nu rămânănejudecaţi şi nepedepsiţi, ascunzându-se peteritoriul altor state. într-o definiţie consideratămai exactă, extrădarea este "un act de asistenţă

judiciară interstatală în materie penală careurmăreşte transferul unui individ urmărit saucondamnat penal, din domeniul suveranităţii judiciarea unui stat în domeniul celuilalt stat". Articolul 19din Constituţie nu a nominalizat situaţiile în careextrădarea este admisibilă sau nu, un asemeneaprocedeu fiind dificil de realizat şi desigurineficient.

Expulzarea este instituţia juridică ce permiteautorităţilor publice dintr-un stat să oblige opersoană (cetăţean străin sau apatrid) să părăseascăţara, punând astfel capăt, în mod silit, şederiiacestei persoane pe teritoriul său. Codul nostrupenal reglementează expulzarea străinilor în cadrulmăsurilor de siguranţa, adică acele măsuri care au cascop înlăturarea unei stări de pericol şipreîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute delegea penală şi care se iau faţă de persoanele careau comis fapte prevăzute de legea penală (vezi ari.111, 112 şi 117 Cod penal).

94

Constituţia stabileşte în prin ari 19 şi regula însensul căreia extrădarea se poate decide numai înbaza unei convenţii internaţionale sau în condiţii dereciprocitate. Sunt două condiţii care stabilesctemeiul juridic al extrădării, condiţii cu vechime însistemul juridic. De altfel codul penal român în art.9 stabileşte şi el că extrădarea "se acordă sau poatefi solicitată pe bază de convenţie internaţională, pebază de reciprocitate şi în lipsa acestora, întemeiul legii". Desigur norma penală se referă şi lasituaţia în care autorităţile române solicităextrădarea.

6.8. Prioritatea reglementărilor internaţionaleConstituţia României prin art. 20 stabileşte un

principiu de incontestabilă actualitate şi careexprimă într-o viziune modernă corelaţia dintredreptul internaţional şi dreptul intern, cu aplicaţiasa specifică în domeniul drepturilor constituţionale.

Prima regulă ce rezultă din art. 20 alConstituţiei, este că interpretarea şi aplicareadispoziţiilor privind drepturile şi libertăţilecetăţeneşti în concordanţă ce prevederile tratatelorinternaţionale la care România este parte. Estenominalizată Declaraţia universală a DrepturilorOmului, adoptată la 10 decembrie 1948, iar în cepriveşte celelalte documente internaţionale sevorbeşte de pacte şi tratate, deşi într-o viziunelargă, ştiinţifică, pactele sunt tratate.

Cea de a doua regulă acordă prioritatereglementărilor internaţionale, desigur celor cuprinseîn tratate ratificate de România, în situaţia în cares-ar ivi anumite nepotriviri, contradicţii, conflicte- neconcordanţe - între ele şi reglementările interne.Trebuie menţionat că această prioritate este acordatănumai reglementărilor din domeniul drepturilor omului,ea nu este aplicabilă altor domenii.

Deschiderea României spre Europa şi sprecomunitatea internaţională este astfel constituţionalgarantată prin art. 20. Această soluţie este osoluţie modernă, ea se regăseşte în ConstituţiileFranţei (art. 55), Spaniei (art. 96 şi art. 93) carepermite atribuirea de competenţe constituţionale unororganizaţii sau instituţii internaţionale, Germaniei,desigur în formulări specifice şi nuanţate.

6.9. Accesul liber la justiţieIn sistemul Constituţiei României, justiţia a

devenit una din garanţiile exercitării efective adrepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Acest rol semotivează prin locul autorităţilor judecătoreşti însistemul puterilor statale şi prin funcţiile lor.Justiţia se înfăptuieşte în numele legii de cătrejudecători care sunt independenţi şi se supun numailegii.

Posibilitatea sesizării justiţiei pentru apărareadrepturilor, libertăţilor şi a intereselor legitimese poate realiza pe calea acţiunii directe, fie prinorice altă

95

cale procedurală, inclusiv pe calea excepţiei deneconstituţionalitate menţionată de către art. 146lit. d din Constituţie. Trebuie să adăugăm că accesulliber la justiţie fiind garantat chiar prinConstituţie, precizarea din art. 21 (2) dinConstituţie în sensul căreia nici o lege nu poateîngrădi exercitarea acestui drept, este firească.

6.10. Caracterul de excepţie al restrângeriiexerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, celedouă pacte internaţionale privitoare la drepturileomului, alte documente juridice internaţionale, admitexistenţa unor limitări, restrângeri, în legătură cuexerciţiul drepturilor şi libertăţilor umane.Legitimitatea unor astfel de reguli stă chiar înconceptul de libertate. De altfel, chiar declaraţiaDrepturilor Omului şi Cetăţeanului (Franţa, 1789)arăta prin art. 4 că "Libertatea constă în a puteaface tot ceea ce nu dăunează altuia".

Constituţia României, receptând acestereglementări internaţionale foloseşte un procedeusimplu şi eficient şi anume exprimarea tuturoracestora într-un articol unic. Astfel art. 53 permiterestrângerea exerciţiului unor drepturi şi libert ăţicetăţeneşti dar numai ca excepţie şi desigur numaicondiţionat. Potrivit textului menţionat restrângerease poate înfăptui numai prin lege.

6.11. Inviolabilităţile

a) Dreptul la viaţă, dreptul la integritatefizică, dreptul la integritate psihică

Aceste drepturi sunt reglementate de cătreConstituţie în acelaşi articol şi anume art. 22. Deşisunt într-o legătură indisolubilă, drepturilemenţionate nu sunt totuşi confundabile din punct devedere juridic.

Dreptul la viaţă este cel mai natural drept alomului. El s-a impus de timpuriu în sistemul juridic,fiind consacrat încă din primele declaraţii dedrepturi şi desigur prin constituţii. Este un dreptcetăţenesc cu care începe inventarul drepturiloromului în cele mai importante acte internaţionale dinacest domeniu. Astfel, Declaraţia Universală a

Drepturilor Omului stabileşte în art. 3 că "Orice omare dreptul la viaţă, libertate şi la inviolabilitateapersoanei", iar Pactul privitor la drepturile civileşi politice stabileşte în art. 6 pct. 1 că "Dreptul laviaţă este inerent persoanei umane. Acest drepttrebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privatde viaţa sa în mod arbitrar".

Dreptul la integritate fizică este clar definitprin chiar formularea constituţională. Strânsa salegătură cu dreptul Ea viaţă a determinat

96

reglementarea în acelaşi articol. Respectulintegrităţii fizice este garantat chiar prinConstituţie, rezultând astfel obligaţia autorităţilorpublice de a o asigura.

Dreptul la integritate psihică este şi el ocrotitşi considerat de valoare constituţională, omul fiindconceput - sub aspect juridic - ca un complex deelemente componente în care fizicul şi psihicul nu potfi despărţite. Mutilarea uneia sau alteia dintreintegrităţi este contrară drepturilor umane.

Respectul vieţii, integrităţii fizice şi aintegrităţii psihice implică în mod firescinterzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelorinumane sau degradante, ceea ce face în mod expresart. 22 (2). Practicarea unor asemenea procedee şitratamente este o încălcare a demnităţii şipersonalităţii omului, amintind obiceiuri primitivecare trebuie repudiate şi reprimate de către lege.Faţă de relevanţa lor în garantarea drepturiloromului, prevederi privind interzicerea torturii, apedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante,se regăsesc în Declaraţia Universală a DrepturilorOmului (art. 5), în Pactul Internaţional relativ ladrepturile civile şi politice (art. 7) şi mai ales înConvenţia contra torturii şi altor pedepse sautratamente crude, inumane sau degradante (ONU, 10decembrie 1984).

b) Libertatea individualăConstituţia României reglementează libertatea

individuală în art. 23, un articol cu un conţinutcomplex.

Articolul 23 din Constituţie foloseşte douăexprimări şi anume de libertate individuală şisiguranţa persoanei.

Libertatea individuală, în contextul art. 23 dinConstituţie, priveşte libertatea fizică a persoanei,dreptul său de a se putea comporta şi mişca liber, dea nu fi ţinut în sclavie sau în orice altă servitute,de a nu fi reţinut, arestat sau deţinut decât încazurile şi după formele expres prevăzute deConstituţie şi legi.

Categoria libertate individuală are o sferă decuprindere şi o generalitate mai mari decât cele alesiguranţei persoanei. Siguranţa persoanei poate fivăzută şi ca o garanţie a libertăţii individuale caprivind legalitatea măsurilor ce pot fi dispuse de

către autorităţile publice, în cazurile şi condiţiileprevăzute de lege.

Percheziţia este o măsură reglementată de codul deprocedură penală în capitolul denumit Mijloacele deprobă. Potrivit art. 100 din acest cod "Când persoanacăruia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreunînscris...tăgăduieşte existenţa sau deţinereaacestora, precum şi ori de câte ori pentrudescoperirea şi strângerea probelor este necesar,organul de urmărire penală sau instanţa de judecatăpoate dispune efectuarea unei percheziţii. Percheziţiapoate fi domiciliară sau corporală".

Reţinerea este o măsură procesual-penală,preventivă, prin care persoana faţă de care existăunele indicii că a săvârşit o faptă, prevăzută şipedepsită de lege, este privată de libertatea sa, decătre autorităţile competente, pe o durată strictlimitată. Fiind o măsură care priveşte libertatea

97

individuală, reţinerea este reglementată prinConstituţie şi în detaliu prin legislaţia penală.

Arestarea este o măsură care atinge grav libertateaindividuală, ea având consecinţe mari, uneorinebănuite, asupra reputaţiei persoanei, a vieţii saleintime şi familiale, a fericirii sale. Persoanaarestată suportă bănuiala de culpabilitate, măsuraputând produce efecte ireparabile. De aceea arestareaeste supusă unor reguli constituţionale clare şiferme, luarea sa revenind unor autorităţi careacţionează numai din ordinul legii, independent şiimparţial şi anume magistraţilor. Două reguliconstituţionale cheie sunt prevăzute, explicit, înart. 23 şi anume că arestarea se face numai pe bazaunui mandat de arestare şi că această măsură o poatedispune numai judecătorul.

De aceea, printre alte probleme de interes juridic,se pune şi problema duratei arestării persoanelorimplicate, atunci când în condiţiile legii o asemeneaarestare s-a decis. Stabilirea unui asemenea lucrueste dificil şi nu este recomandabilă o soluţierigidă, care poate fi rareori practică. Din analizadispoziţiilor din alte constituţii şi a practicii înmaterie s-a putut observa că durata de o lună de zile(30 de zile, mai exact) este o durată care, deprincipiu, satisface atât cerinţele (măcar de început)procesului penal cât şi cerinţele respectăriilibertăţii individuale. Ca atare alineatul (5) admiteemiterea mandatului de arestare pentru o durată de celmult 30 de zile. De unde rezultă că durata poate fi şimai scurtă.

c) Dreptul la apărareDreptul ia apărare este un drept fundamental

cetăţenesc, de tradiţie în istoria instituţieidrepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Constituţiaîl reglementează distinct pentru că, deşi este înstrânsă legătură îndeosebi cu libertatea individualăşi siguranţa persoanei el prezintă un egal interespentru întreaga activitate judiciară, mai exactvorbind atât pentru procesele penale cât şi pentrucele civile, comerciale, de muncă, de contenciosadministrativ etc.

Dreptul la apărare într-o accepţie largă, cuprindetotalitatea drepturilor şi regulilor procedurale careoferă persoanei posibilitatea de a se apăra împotrivaacuzaţiilor ce i se aduc, să conteste învinuirile, să

scoată la iveală nevinovăţia sa. în procesele civile,comerciale, de muncă, de contencios administrativ,dreptul la apărare ca totalitatea de drepturi şireguli procedurale oferă părţilor posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeiniciapretenţiilor adversarului. în această accepţie largăse include şt posibilitatea folosirii avocatului. înaccepţiunea sa restrânsă dreptul la apărare cuprindedoar posibilitatea folosirii unui avocat.

d) Dreptul la liberă circulaţieDreptul la liberă circulaţie este un drept care

asigură libertatea de mişcare a cetăţeanului.Constituţia reglementează ambele aspecte care formeazăconţinutul dreptului la liberă circulaţie şi anume:libera circulaţie pe teritoriul

98

României şi libera circulaţie în afara teritoriului.în acest sens se garantează dreptul la liberăcirculaţie în deplinătatea elementelor saleconstitutive. Este firesc însă că libera circulaţie nupoate fi absolută, ea trebuie să se desfăşoarepotrivit unor reguli, cu îndeplinirea şi respectareaunor condiţii stabilite de lege. De regulă, acestecondiţii privind exercitarea dreptului la liberăcirculaţie urmăresc ocrotirea unor valori economice şisociale, a drepturilor şi libertăţilor fundamentate,normala desfăşurare a relaţiilor cu alte state etc.

în legătură cu libera circulaţie pe teritoriulRomâniei, prin art. 25 se asigură posibilitatea pentruoricare cetăţean de a circula nestânjenit peteritoriul statului nostru şi de a-şi stabilireşedinţa sau domiciliul în orice localitate.Precizarea în orice localitate a fost necesară pentrua evita riscul unor interpretări abuzive sauspeculative care ar putea ridica multe problemeconcrete de soluţionat.

Cât priveşte libera circulaţie a cetăţenilorromâni în străinătate ea este de asemenea garantatăprin permiterea emigrării şi revenirii în ţară.Constituţia valorifică o regulă ce rezultă dindocumentele juridice internaţionale în materie, însensul căreia orice persoană este liberă să părăseascăorice ţară, inclusiv propria sa ţară. De asemenea,orice om care se află în mod legal pe teritoriul unuistat, are dreptul de a circula liber şi de a-şi alegeliber reşedinţa. Documentele juridice internaţionaleprevăd că nimeni nu poate fi privat, în mod arbitrar,de dreptul de a intra în propria sa ţară şi căstrăinul aflător legal pe teritoriul unui stat nupoate fi expulzat decât în executarea unei decizii,luate în conformitate cu legea şi, dacă raţiuniimperioase de securitate naţională nu se opun, eltrebuie să aibă posibilitatea de a prezentaconsiderentele care pledează împotriva expulzării saleşi de a obţine examinarea cazului său de cătreautoritatea competentă, ori de către una sau mai multepersoane special desemnate de către aceastăautoritate, fiind reprezentat în acest scop.

e) Dreptul la ocrotirea vieţii intime, familiale şi privateDreptul la ocrotirea vieţii intime, familiale şi

private are un conţinut complex. El este un aspect al

respectării personalităţii omului, proclamată prinart. 1 din Constituţie ca valoare supremă.

Constituţia impune autorităţilor publice obligaţiade a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şiprivată, recunoscându-se de fapt că orice persoanăfizică, orice om, are dreptul la propria se viaţăintimă, familială şi privată. Constituţia utilizeazătrei noţiuni - viaţa intimă, viaţa familială, viaţaprivată -pe care în mod firesc nu le defineşte.

Constituţia obligă autorităţile publice larespectul vieţii intime, familială şi private şi laocrotirea împotriva oricăror atentate din parteoricărui subiect de drept (om sau autoritate, grupetc).

Nimeni nu poate să se amestece în viaţa intimă,familială sau privată a unei persoane fărăconsimţământul acestei, consimţământ care desigurtrebuie să fie explicit (sau să reiasă că a fostexplicit) şi exprimat liber. Autorităţile publice

99

trebuie să ia toate măsurile posibile şi rezonabilepentru a ocroti viaţa intimă, familială şi privată apersoanei.

Astfel judecătorii au obligaţia de a declareşedinţă secretă de judecată în procesele în acrepublicitatea ar afecta aceste valori, fără să aducăvreun serviciu legii sau justiţiei.

Dreptul persoanei de a dispune de ea însăşicuprinde cel puţin două aspecte: numai persoana poatedispune de fiinţa sa, de integritatea sa fizică şi delibertatea sa; prin exercitarea acestui dreptpersoana nu trebuie să încalce drepturile altora,ordinea publică sau bunele moravuri. Acest drept areo valoare aparte pentru viaţa şi libertateapersoanei.

Respectul şi ocrotirea vieţii intime, familiale şiprivate, consacrate prin art. 26 din Constituţie secorelează cu dispoziţiile art. 17 din Pactulinternaţional privitor la drepturile civile şipolitice care arată că nimeni nu va putea fi obiectulimixtiunilor arbitrare sau ilegale în viaţa saprivată, în familia sa, în domiciliul său saucorespondenţa sa, sau atingerilor ilegale în onoareaşi reputaţia sa. Orice persoană, spune art. 17, aredreptul la protecţia legii împotriva unor asemeneaimixtiuni sau atingeri (atentate).

g) Inviolabilitatea domiciliuluiRespectul personalităţii umane implică şi respectul domiciliului său

care cuprinde două aspecte şi anume: inviolabilitateadomiciliului şi libera alegere, schimbare saufolosire a domiciliului. Cât priveşte cel de aldoilea aspect el şi-a găsit exprimarea juridică înart 25 din Constituţie privind libera circulaţie.

Inviolabilitatea domiciliului exprimă juridicinterdicţia pătrunderii în domiciliul unei persoane.Deşi în intuitule-ul său acest articol este marcatprin expresia inviolabilitatea domiciliului, înconţinutul alineatului (1) se vorbeşte de domiciliuşi reşedinţă. Ambele exprimări sunt desigur corecte.

Noţiunea de domiciliu nu se confundă cu cea deproprietate, sau de proprietar. Pentru că în dreptulpublic o locuinţă este domiciliul persoanei fizice,chiar dacă aceasta nu este şi proprietarul, dar oocupă în mod legal (cameră de hotel, cameră de căminstudenţesc, cameră închiriată). De altfelinviolabilitatea domiciliului se fundamentează mai

mult pe respectul personalităţii umane, decât pedreptul de proprietate.

Din examinarea art. 27 rezultă cu claritate douăsituaţii distincte privind pătrunderea în domiciliulunei persoane. O primă situaţie este aceea când sepoate pătrunde în locuinţa unei persoane cuconsimţământul acesteia, mai exact cu învoireaacesteia. Cea de a doua situaţie, derogatorie, estesituaţia în care se poate pătrunde în locuinţa uneipersoane şi fără învoirea acesteia, dar numai încazurile prevăzute de art. 27 alin. 2.

Situaţiile prevăzute de alin. 2 sunt complexe, elevor fi detaliate de lege. Dacă în ce priveştesituaţiile prevăzute la literele a, c şi d ele suntexclusiv acelea în care legea ordonă, pentru aplicareei, să se pătrundă în locuinţa unei persoane(percheziţii domiciliare, arestarea unei persoane,executarea silită a

100

hotărârilor judecătoreşti, luarea măsurilorasigurătorii), situaţia prevăzută în litera b cuprindeşi cazurile în care, deşi legea nu ordonă, nusancţionează totuşi pătrunderea în domiciliul uneipersoane fără învoirea acesteia.

Aceste măsuri formează în drept starea denecesitate. Aşa cum s-a arătat deja în literaturajuridică, în desfăşurarea vieţii social-umane se ivescuneori situaţii de fapt, provocate, fie de oameni, fiede cauze fortuite, care pun în pericol valori socialeocrotite de lege, iar salvarea acestora de la unpericol nu este posibilă decât prin săvârşirea uneifapte care în mod obişnuit este socotită ca ilicită.

6.12. Drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale

a) Dreptul la învăţăturăDreptul la învăţătură este o parte a dreptului la

educaţie, la care orice om are vocaţie, precum şimijlocul principal de formare şi perfecţionare aforţei de muncă. De aceea el nu poate lipsi dintredrepturile fundamentale şi deci nici din Constituţie.Dreptul la învăţătură este un drept complex princonţinutul său, prin semnificaţiile sale juridice şiprin numărul mare de subiecte de drept implicate înrealizarea sa. în ce priveşte conţinutul se poateremarca nu numai multitudinea elementelor componenteci şi un specific juridic rezultând din îmbinarealibertăţii cu obligaţia.

Exercitarea dreptului la învăţătură trebuie săaibă ca finalitate educarea persoanei (omul,cetăţeanul) pentru ca să devină, profesional şi civic,capabilă de a avea un rol util în societate. Prindreptul la învăţătură trebuie să se urmărească deplinadezvoltare a personalităţii umane şi a simţuluidemnităţii sale, întărirea respectului pentrudrepturile şi libertăţile publice, favorizareaînţelegerii, toleranţei şi prieteniei între popoare,grupuri rasiale, etnice sau religioase, promovareaideii de pace.

în mod firesc Constituţia prin art. 32 stabileşteformele organizatorice prin care se realizează dreptulla învăţătură şi anume: învăţământul generalobligatoriu, învăţământul liceal, învăţământulprofesional, învăţământul superior. Desigur

Constituţia nu enumera toate formele de învăţământposibile, ci doar pe cele principale, tradiţionale dealtfel.

Toate instituţiile de învăţământ, stabileşteConstituţia, se înfiinţează şi îşi desfăşoarăactivitatea în condiţiile legii, regulăconstituţională clară şi care nu putea desigur lipsi.

Dacă toate instituţiile de învăţământ seînfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea încondiţiile legii, cât priveşte instituţiile deînvăţământ superior, Constituţia le garanteazăautonomia universitară.

101

b) Dreptul la ocrotirea sănătăţiiDreptul la ocrotirea sănătăţii este un drept

fundamental cetăţenesc receptat în ConstituţiaRomâniei îndeosebi prin Pactul internaţional relativla drepturile economice, sociale şi culturale. AcestPact în art. 9 nominalizează dreptul persoanei lasecuritatea socială, aici intrând şi asigurărilesociale, iar în art. 12 nominalizează dreptulpersoanei de a se bucura de cea mai bună sănătateafizică şi mentală.

Acest drept ţine de condiţia umană la nivelulcerinţelor actuale de viaţă, prin conţinutul săuasigurând cetăţeanului păstrarea şi dezvoltareacalităţilor sale fizice şi mentale, care să-i permităo reală şi eficientă participare la întreaga viaţăpolitică, economică, socială şi culturală.

Garantând dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 34stabileşte obligaţii corelative asigurarea igienei şisănătăţii publice. Ocrotirea sănătăţii conţinândobligaţii pentru autorităţile publice, este firesc caprin Constituţie să se impună autorităţii legislativemisiunea de a reglementa principalele domenii şiaspecte precum: asistenţa medicală, asigurărilesociale, alte măsuri de protecţie a sănătăţii fiziceşi mentale. Tot legea urmează să reglementezecontrolul exercitării profesiilor medicale şiactivităţilor paramedicale.

c) Dreptul la muncă şi la protecţia socială a munciiDreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii

este un drept social economic de tradiţie.Reglementat prin Constituţie în art. 41 dreptul lamuncă este un drept cu un conţinut juridic complex.

Prin exprimarea dreptul la muncă nu poate fiîngrădit, reglementarea constituţională pune învaloare conceptul ştiinţific de drept la muncă,precum şi importanţa acestui drept atât pentru om câtşi pentru societate.

Protecţia socială a muncii este de asemenea undomeniu complex şi de majoră importanţă. Esteexprimată aici corelaţia strânsă dintre dreptul lamuncă şi asistenţa socială a muncii. Dreptul laprotecţia socială pe care-1 au salariaţii, includeaspecte clar formulate în textul constituţional şicare vor forma obiectul legilor din acest domeniu.

Durata zilei de lucru îşi găseşte şi ea

reglementare, sub trei exprimări ce presupun uneleexplicaţii şi anume: durata normală; în medie; celmult 8 ore.

în mod firesc prin Constituţie trebuie stabilittimpul de muncă, adică acea perioadă de timp dintr-ozi în acre salariatul are îndatorirea să prestezemunca la care s-a angajat prin contractul de muncă.

Egalitatea salarizării femeilor şi bărbaţilor,pentru muncă egală, exprimă în domeniul muncii,egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţiiproclamată prin art. 4 şi 16 din Constituţie. Aceastădispoziţie constituţională va trebui atent observatăşi desigur respectată fără abateri, atât înelaborarea normelor juridice privind munca precum şiîn încheierea oricăror convenţii (contracte demuncă).

încălcarea acestei reguli constituţionale vaconstitui temeiul imbatabil al declarării nulităţiisau anulării (după caz) a oricăror acte privindsalarizarea.

102

în fine, art. 41 garantează atât dreptul lanegocieri colective în domeniul muncii şi protecţieisociale a muncii cât şi caracterul obligatoriu alconvenţiilor colective de muncă.

Constituţia României a receptat dispoziţiilePactului internaţional interzicând munca forţată şistabilind totodată prin art. 42 ce nu constituie muncăforţată. Astfel, nu constituie muncă forţată serviciulcu caracter militar sau activităţile desfăşurate înlocul acestuia de cel care, potrivit legii, nuprestează serviciu militar obligatoriu din motivereligioase.

De altfel, art. 55 din Constituţie permite legiisă stabilească şi excepţiile de la îndeplinireaserviciului militar obligatoriu. Legea va trebui săstabilească în detaliu condiţiile în care acestepersoane vor îndeplini activităţile serviciuluimilitar obligatoriu.

De asemenea, nu constituie muncă forţată, muncaunei persoane condamnate, prestată în condiţiinormale, în perioada de detenţie sau de libertatecondiţionată. în legătură cu aceste prevedericonstituţionale trebuie menţionat că ele se referă lapersoanele şi situaţiile stabilite prin hotărârejudecătorească definitivă.

d) Dreptul la grevăDreptul la grevă este prin natura sa atât un drept

social-economic, cât şi un drept social-politic,deseori încadrarea sa în una din categoriile dedrepturi ridicând pentru cercetarea ştiinţificăinteresante probleme.

Examinând art. 43 din Constituţie putem formulacâteva explicaţii. Mai întâi că dreptul la grevăaparţine numai salariaţilor. Ca atare nu se încadreazăîn prevederile art. 43 şi nu beneficiază de regimuljuridic al grevelor diverse manifestări organizate depersoane care nu au calitatea de salariaţi, chiar dacăaceste manifestări se autointitulează greviste.

Textul constituţional permite legii să stabileascăanumite condiţii şi limite în exercitarea dreptului lagrevă. Acestea au scopul de a evita greva abuzivă sauastfel spus exercitarea abuzivă a dreptului la grevă.

e) Dreptul de proprietateEste un drept fundamental de veche tradiţie în

catalogul drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Dreptul de proprietate este garantat fiecăruicetăţean. în conţinutul acestui drept cuprindemdreptul persoanei fizice de a dobândi o proprietate,de a se folosi şi de a dispune liber în legătură cuproprietatea sa şi de a putea transmite dreptul săualtuia. Constituţia poate stabili unele limitări câtpriveşte sfera proprietăţii, limitării clar şi expresdeterminate numai de interesul constituirii unor regiisau monopoluri în exclusivitate statale. Realizareadreptului de proprietate presupune obligaţia statuluide a garanta şi apăra proprietatea obţinută pe căilicite.

103

Constituţia României în art. 44 garantează dreptulde proprietate precum şi creanţele asupra statului,ocrotind în mod egal proprietatea privată, indiferentde proprietar.

Cât priveşte despăgubirile, atât pentruexpropriere cât şi pentru daunele produse însituaţiile de la art. 44 (5) ele se stabilesc decomun acord cu proprietarul, sau în caz dedivergenţă, prin justiţie.

Garanţii aparte ale dreptului de proprietate seregăsesc în art. 43, care interzice confiscareaaverii dobândite licit. Mai mult, Constituţia conţineo regulă de procedură de mare eficienţă în sensulcăruia caracterul licit al dobândirii se prezumă.

f) Dreptul de moştenireîn mod firesc dreptul de proprietate presupune şi

dreptul de moştenire, drept în temeiul căruia opersoană poate dobândi pe cale succesorală, încondiţiile legii, orice bun. Acest drept estereglementat prin art. 46 din Constituţie carestabileşte că "Dreptul la moştenire este garantat".

g) Dreptul la un nivel de trai decentArt. 47 din Constituţie consacră un drept

fundamental cetăţenesc receptat mai târziu încatalogul drepturilor şi libertăţilor umane.

Prin conţinutul său, dreptul la un nivel de traidecent include dreptul cetăţeanului la condiţiirezonabile de viaţă care să-i asigure, lui şifamiliei, un trai civilizat, decent. Ca şi în cazulaltor drepturi, şi aici suntem în prezenţa unui dreptcomplex. El cuprinde îndeosebi: dreptul la condiţiirezonabile de existenţă şi la ameliorarea lorcontinuă; dreptul la hrană, îmbrăcăminte şi locuinţăsatisfăcătoare. Desigur, traiul decent se realizeazăprioritar prin munca cetăţeanului şi a familiei sale,dar statul trebuie să contribuie decisiv laameliorarea condiţiilor de viaţă pentru a se realizastandardele civilizaţiei.

h) Dreptul la căsătorieUn alt drept fundamental al fiinţei umane este de

a se căsători şi de a-şi întemeia o familie. Dealtfel, aşa cum arată Pactul internaţional relativ ladrepturile economice, sociale şi culturale (art. 10)familia este elementul natural şi fundamental al

societăţii.Art. 48 al Constituţiei exprimă această realitate

prin garantarea libertăţii căsătoriei, a uneicăsătorii liber consimţite. Dreptul la căsătorierevine bărbatului şi femeii începând de la vârstanubilă. Constituţia stabileşte marile reguli careconturează conţinutul acestui drept. Aşa cum amprecizat deja familia trebuie să se întemeieze pecăsătoria liber consimţită. în al doilea rând,familia trebuie să se întemeieze pe egalitate femeiişi bărbatului.

Egalitatea soţilor este de fapt o confirmare şi lanivelul familiei a marelui principiu constituţionalprivind egalitatea în drepturi a cetăţenilor fărădeosebire de sex.

104

în fine consacră obligaţia constituţională apărinţilor de a asigura creşterea, educaţia şiinstruirea copiilor. Iar această obligaţieconstituţională priveşte toţi copiii, adică atât ceirezultaţi din căsătorie cât şi cei rezultaţi din afaracăsătoriei.

Căsătoria este supusă, sub aspect juridic, unorreguli privind încheierea, desfacerea şi declarareanulităţii, reguli ce nu au însă caracterconstituţional şi de aceea se face trimitere la lege.Constituţia stabileşte o singură regulă şi anume ceaprivind succesiunea celebrării căsătoriei civile şi acăsătoriei religioase.

i) Dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie şi asistenţăArt. 49 din Constituţie, prin conţinutul său

conturează un drept fundamental cetăţenesc care poatefi intitulat dreptul copiilor şi tinerilor laprotecţie şi asistenţă. O precizare este interesantă.Din lectura întregului titlu II al Constituţiei, sepoate lesne constata că multe drepturi şi libertăţiprivesc tinerii direct, uneori în exclusivitate.

Articolul 49 însă dă contur unui drept sintezăcare valorifică realitatea în sensul căreia copiii şitinerii constituie marele potenţial uman, de azi darmai ales de mâine al societăţii, că ei suntcontinuitatea şi viitorul în perspectiva umană.

Acest potenţial uman are dreptul la o protecţie şiasistenţă aparte. Acestui drept îi corespundeobligaţia statului de a asigura copiilor şi tinerilorcondiţiile necesare dezvoltării armonioase aaptitudinilor lor fizice şi intelectuale.

Examinarea prevederilor constituţionale permiteformularea mai multor constatări.

Articolul 49 se referă numai la copii şi tineri,categorie uşor de identificat, vârsta fiind criteriulnatural şi cert.

Pentru aceste categorii de persoane Constituţiagarantează un regim special de protecţie şi deasistenţă. ;

Complexitatea şi imprevizibilitatea exigenţelor şimăsurilor care privesc regimul special de protecţie şide asistenţă explică formulările juridiceconstituţionale. în primul rând sunt nominalizatemăsurile mai importante şi certej>i unde obligaţiilestatului sunt clar concretizate.

în al doilea rând textul constituţional interzice

acţiunile care ar contraveni acestui drept. în acestsens interzice exploatarea minorilor.

în fine, trebuie să observăm că se pune în sarcinastatului obligaţia de a contribui la asigurareacondiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor laviaţa politică, socială, economică, culturală şisportivă a ţării.

j) Dreptul persoanelor handicapate la o protecţie specială

Este un drept fundamental aparte prevăzut în art. 50 din Constituţie. Acest drept priveşte o categorie de oameni care fiind defavorizaţi de soartă trebuie sprijiniţi spre a se bucura de condiţia umană. De aceea Constituţia

105

obligă statul la o politică naţională care să asigure protecţia handicapaţilor în toate domeniile vieţii.

6.13. Drepturile exclusiv politiceîn această categorie se includ acele drepturi ale

cetăţenilor români care au ca obiect participareacetăţenilor la conducerea statului, la guvernare. Aşacum vom vedea mai sunt şi alte drepturi alecetăţenilor români care asigură participarea acestorala conducerea de stat, dar acele drepturi princonţinutul lor pot fi folosite la alegere, sau înacest scop sau în scopuri culturale, artistice,ştiinţifice etc. în această categorie a drepturilorexclusiv politice se încadrează drepturile electoraleale cetăţenilor.

6.14. Drepturile şi libertăţile social-politice

a) Libertatea conştiinţeiîntr-o accepţie largă, libertatea conştiinţei este

posibilitatea cetăţeanului de a avea şi de a exprimapublic o concepţie a sa despre lumea înconjurătoare.Această libertate este reglementată prin art. 29 dinConstituţie. Ea comportă unele explicaţii din care sărezulte mai ales conţinutul şi denumirea sa, precumşi locul ce-1 ocupă în sistemul drepturilor şilibertăţilor fundamentale.

Din examinarea art. 29 din Constituţie rezultă călibertatea conştiinţei este posibilitatea persoaneifizice de a avea şi de a-şi exprima în particular sauîn public o anumită concepţie despre lumeaînconjurătoare, de a împărtăşi sau nu o credinţăreligioasă, de a aparţine sau nu unui cult religios,de a îndeplini sau nu ritualul cerut de aceacredinţă.

Libertatea conştiinţei trebuie înţeleasă şi cafactor de continuitate spirituală în cadrul familiei,părinţii având dreptul natural dar şi obligaţia de ase ocupa de creşterea şi educarea copiilor lor.

De aceea garantând libertatea conştiinţei,Constituţia consacră egalitatea efectivă întrecredincioşi şi necredincioşi şi impune cultivareaunui climat de toleranţa şi respect reciproc întrecredincioşii aparţinând diferitelor culte religioaseca şi între credincioşi şi necredincioşi. Pentru a

realiza liniştea şi pacea între cultele religioase,fenomene ce ţin chiar de esenţa vieţii şi moralei,spirituale şi religioase, Constituţia interzice înrelaţiile dintre culte orice forme, mijloace, actesau acţiuni de învrăjbire religioasă.40

b) Libertatea de exprimareStrâns legate de libertatea conştiinţei,

libertatea de exprimare consacrată prin Constituţieîn art. 30 este posibilitatea omului de a-şi exprimaprin viu grai,

40Rusu, Ioan: Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Cerna, Bucureşti, 1998, 117.

106

prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin altemijloace de comunicare în public, gândurile, opiniile,credinţele religioase şi creaţiile spirituale de oricefel.

Libera exprimare ca libertate fundamentalăcetăţenească trebuie realizată în public. Exprimareaîn public este definitorie pentru conţinutul juridical acestei libertăţi, termenul public fiind desigurcel definit prin legi. Am menţionat astfel că art. 152din Codul penal defineşte ce înseamnă în sensul legiipenale o faptă săvârşită în public.

Constituţia României interzice cenzura de oricefel. Este o prevedere constituţională decisivă pentrulibertatea de exprimare.

Libertatea de exprimare ridică şi probleme deordin material fapt ce explică prezenţa unor asemeneadispoziţii în art. 30 din Constituţie. Libertatea deexprimare are aşa cum am arătat un conţinut complexcare cuprinde pe de o parte un aspect spiritual şi pede altă parte un aspect material. Aspectul materialcare priveşte de fapt toate libertăţile de opinie areo importanţă aparte pentru libertatea presei, ştiutfiind că aceasta nu se poate realiza în afaraexistenţei unei tipografii, edituri, stocuri dehârtie, mijloace de difuzare etc.

De aceea prin Constituţie se arată că libertateapresei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

Libertatea de exprimare permite cetăţenilor (dealtfel oricui în general) de a participa la viaţapolitică, socială şi culturală manifestându-şi publicgândurile, opiniile, credinţele etc.

c) Dreptul la informaţieDreptul la informaţie este un drept receptat de

Constituţia României din marile instrumente juridiceinternaţionale; în acest domeniu. El este un adevăratdrept fundamental deoarece dezvoltarea materială şispirituală a omului, exercitarea libertăţilorprevăzute prin Constituţie şi mai ales a acelora princare se exprimă gândurile, opiniile, credinţelereligioase şi creaţiile de orice fel, implică şiposibilitatea de a putea recepţiona date şi informaţiiprivind viaţa socială, politică, economică,ştiinţifică şi culturală. Conţinutul dreptului lainformaţie este complex, dimensiunile sale fiind încontinuă dezvoltare.

Art. 31 din Constituţie reglementând dreptul la

informaţie cuprinde dispoziţii privind: informaţiileîn general atunci când în alin. (2) foloseşteexprimarea orice informaţie de interes public,informaţiile despre evenimente sau acţiuni hotărâte decătre autorităţile publice alin. (2), informaţii cucaracter personal alin. (2).

Asigurând dreptul la informaţie Constituţiastabileşte obligaţii corelative în sarcinaautorităţilor publice: de a informa corect cetăţeniiasupra problemelor de ordin public, dar şi de ordinpersonal, de a asigura prin serviciile publice dreptulla antenă, de a asigura protecţia tinerilor şisiguranţa naţională.

Având în vedere rolul aparte în realizareadreptului la informaţie, a mijloacelor de informare înmasă în mod firesc Constituţia reglementeazăprincipalele obligaţii ale acestora.

107

în primul rând trebuie menţionat dreptul la antenăcare revine principalelor grupuri sociale şipolitice. Garantarea exercitării acestui drept revineserviciilor publice de radio şi televiziune.

în al doilea rând mijloacele de informare în masăau obligaţia constituţională de a asigura informareacorectă a opiniei publice.

Această prevedere pune în valoare marileimperative care trebuie respectate în materie deinformaţie şi anume: exactitatea, onestitatea,discreţia şi desigur corectitudinea.

Dreptul la informaţie ca toate drepturile şilibertăţile de exprimare şi de răspândire aopiniilor, credinţelor, ideilor, comportă anumitecoordonate juridice, anumite limite.

d) Libertatea întrunirilorLibertatea întrunirilor este o libertate cu

caracter social-politic care constă în posibilitateace o au oamenii de a se întruni în reuniuni privatesau publice pentru a-şi exprima gândurile, opiniileşi credinţele. Prin conţinutul său această libertatese află într-o strânsă corelaţie cu libertateaconştiinţei precum şi cu libertatea de exprimare.

Diversitatea formelor şi mijloacelor prin care sepoate realiza această libertate şi caracteruldeschis, receptiv, al dispoziţiilor constituţionale,au determinat ca după nominalizarea celor trei formesă se adauge şi exprimarea orice alte întruniri.Astfel, art. 39 nu restrânge formele şi mijloacele derealizare a libertăţii întrunirilor numai la celetrei forme nominalizate.

Astfel orice întrunire este o grupare de persoane,o grupare organizată, cu caracter temporar, destinatăschimbului de idei, concepţii, opinii. Oriceîntrunire în sensul legii presupune o legătură cât defiravă între participanţi, o intenţie comună şitotdeauna un minimum de organizare.

întrunirile pot fi de două categorii: publice şiprivate. Din textul constituţional nu rezultă oasemenea diferenţiere, tăcerea textului urmând a fiinterpretată că regulile sale sunt aplicabileoricărui fel de întrunire. Art. 39 din Constituţiestabileşte trei reguli mari în legătură cuîntrunirile şi anume: a) libertatea întrunirilor, b)caracterul paşnic al întrunirilor, c) interzicerea laîntruniri a oricărui fel de arme. Aceste trei reguliau caracter constituţional.

h) Dreptul de asociereDreptul de asociere este un drept fundamental,

social-politic, clasificat de regulă în categorialibertăţilor de opinie, alături de libertateaconştiinţei, libertatea de exprimare, cu care şi princare se explică în ce priveşte conţinutul său. Acestdrept cuprinde posibilitatea cetăţenilor români de ase asocia, în mod liber, în partide sau formaţiunipolitice, în sindicate sau în alte forme şi tipuri deorganizaţii, ligi şi uniuni cu scopul de a participala viaţa politică, ştiinţifică, socială şi culturală,de a-şi realiza o serie de interese legitime comune.

108

Garantând dreptul la libera asociere, dispoziţiileconstituţionale stabilesc şi formele de asociere.

Ca şi în alte situaţii dificultatea stabiliriiunui inventar complet, a determinat folosirea a douăprocedee şi anume: nominalizarea partidelor şisindicatelor; enunţarea celorlalte formeorganizatorice prin formularea altei forme deasociere.

Nominalizarea partidelor politice şi asindicatelor de altfel obligatorie având în vederecorelaţia dintre art. 40 şi art. 8 (2) şi art. 9 dinConstituţie prin alineatele (2), (3) şi (4) sestabilesc anumite limite. Aceste limiteconstituţionale privesc trei mari aspecte: a)scopurile şi activitatea; b) membrii; c) caracterulasociaţiei, rezultând practic din modul deconstituire.

i) Secretul corespondenţeiUn principiu fundamental care urmăreşte să

protejeze posibilitatea persoanei fizice de a-şicomunica prin scris, telefon sau prin alte mijloace decomunicare gândurile sau opiniile sale, fără a-i ficunoscute de alţii, cenzurate sau făcute publice esteinviolabilitatea corespondenţei.

Prin corespondenţă textul constituţional înţelegescrisori, telegrame, trimiteri poştale de orice felaltele decât scrisorile şi telegramele, convorbiriletelefonice şi alte mijloace legale de comunicare.Formularea art. 28 încearcă să surprindă şi reuşeşte,gama largă de forme şi mijloace prin care oameniicomunică între ei.

6.15. Drepturile garanţii

a) Dreptul de petiţionareDreptul de petiţionare este un drept cetăţenesc de

tradiţie în sistemul juridic românesc. Exercitareadreptului de petiţionare este o modalitate eficientăde rezolvare a unor probleme personale sau careprivesc o colectivitate. Acest drept este încadrat înclasificările de drepturi, în categoria drepturilorgaranţii el fiind şi o garanţie juridică generalăpentru celelalte drepturi şi libertăţi.

în condiţiile art. 51 din Constituţie dreptul depetiţionare poate fi exercitat fie individual de către

cetăţean, fie de către un grup de cetăţeni, fie decătre organizaţii legal constituite.

Corelativ dreptului cetăţeanului de a petiţiona,articolul prevede obligaţia autorităţilor publice de aexamina şi răspunde la petiţii în termenele şi încondiţiile stabilite prin lege. Aceasta implicăobligaţia pentru autoritatea legiuitoare de a elaboraa lege prin care să se prevadă aceste condiţii şitermene.

109

b) Dreptul persoanei vătămate de către o autoritate publicăDreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

este un drept fundamental, încadrat de tradiţie înmarea categorie a drepturilor garanţii alături dedreptul de petiţionare cu care de altfel se aflăîntr-o strânsă corelaţie. Art. 52 din Constituţieeste temeiul constituţional al răspunderiiautorităţilor publice pentru vătămările produsecetăţenilor prin încălcarea sau nesocotireadrepturilor şi libertăţilor acestora.

Art. 52 din Constituţie nominalizează şipretenţiile pe care le poate formula cetăţeanul,acestea fiind: recunoaşterea dreptului pretins,anularea actului şi repararea pagubei.

Formularea generală a art. 52 din Constituţiepoate ridica problema de a şti care este autoritateapublică care trebuie să rezolve cererile.

6.16. îndatoririle fundamentale ale cetăţenilorîn afară de drepturi fundamentale, cetăţenii

români au şi o serie de îndatoriri fundamentale.Existenţa îndatoririlor fundamentale este o cerinţăfirească într-o societate democratică.

a) îndatorirea de fidelitate faţă de ţarăAceastă îndatorire, prevăzută prin art. 54 din

Constituţie, este urmarea firească a cetăţeniei. Eaare drept urmare obligaţia celor cărora le suntîncredinţate funcţii publice precum şi a militarilorde a îndeplini aceste funcţii cu credinţă şi de adepune jurământul cerut de lege.

b) îndatorirea de apărare a ţăriiîndatorirea de apărare a patriei prevăzută prin

art. 55 din Constituţie impune cetăţenilor să fieîntotdeauna pregătiţi pentru a da riposta cuvenităatât în cazul unei agresiuni armate, cât şi în cazulaltor acţiuni îndreptate împotriva ţării.

Datoria sfântă a fiecărui cetăţean, apărareapatriei, cere acestuia o conduită ireproşabilă şi defidelitate faţă de poporul român. încălcarea acesteiîndatoriri este o faptă reprobabilă. De aceeapotrivit legilor, călcarea jurământului militar,trădarea de patrie, trecerea de partea inamicului,aducerea de prejudicii capacităţii de apărare astatului, constituie crime grave şi sunt pedepsite.

c) îndatorirea de a contribui financiarConform art. 56 cetăţenii au obligaţia să

contribuie, prin impozite şi prin taxe, lacheltuielile publice. Sistemul legal de impuneretrebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilorfiscale. Orice alte prestaţii sunt interzise, înafara celor stabilite prin lege, în situaţiiexcepţionale.

110

d) îndatorirea de exercitare cu bună credinţă adrepturilor şi libertăţilor şi de a respectadrepturile şi libertăţile celorlalţi

Art. 57 din Constituţie stabileşte o îndatorire ceincumbă tuturor locuitorilor României, cetăţeni,străini sau apatrizi. Se observă clar că bunacredinţă, principiu tradiţional de drept civil, esteconsiderată o regulă constituţională.

Această transformare de natură juridică va aveaconsecinţe deosebite în rezolvarea problemelor cerezultă din exercitarea drepturilor şi libertăţilorcetăţeneşti.

în conţinutul acestei îndatoriri fundamentaleintră şi obligaţia de a nu încălca drepturile şilibertăţile celorlalţi, obligaţia firească ce ţine dechiar conceptul de drept şi libertate.

111

CAPITOLUL VIII

ORGANIZAREA STATALĂ A PUTERII ŞI PARTIDELEPOLITICE

1. Popor, naţiune, putere de stat, puteri publiceCategoria cea mai des întâlnită în teoria şi

practica sistemelor constituţionale este categoriaputere. Ea apare în exprimări nuanţate precum: puterepolitică, putere de stat, puteri publice sau pur şisimplu putere.

Astfel, constituţiile stabilesc că suveranitatea(unele adaugă naţională) sau puterea (puterile)aparţine (rezidă în) poporului.

Constituţia actuală a României prin art. 2stabileşte că "Suveranitatea naţională aparţinepoporului român, care o exercită prin organele salereprezentative şi prin referendum". Rezultă dinaceastă simplă expunere cel puţin două constatări.

Prima priveşte legătura între categoriile şifenomenele popor, naţiune, putere de stat, puteripublice.

Cea de a doua priveşte formulările extrem denuanţate cu care se operează precum cele de putere,puteri publice, puteri, suveranitate, suveranitatenaţională (care pe fond exprimă aceeaşi categorie)sau cele de "rezidă în naţiune, aparţine naţiunii,aparţine poporului".

2. Relaţia popor-statPoporul şi statul sunt deseori privite într-o

anumită unitate^ lucru firesc ce rezultă dinlegăturile puternice ce le apropie sau dintrăsăturile care uneori le depărtează dar pe un fondcomun.

Poporul şi statul sunt subiecte distincte dedrept. Organizarea societăţii umane în stat a atinsforme mai mult sau mai puţin reuşite, dar factoriicare compun statul îşi păstrează, în orice caz subaspect juridic, identitatea lor.

Plecând de la ideea că nu mai sunt necesare aiciexplicaţii cu privire la noţiunea de popor, urmează

să reamintim că în ce priveşte noţiunea de stataceasta cunoaşte două accepţiuni, ambele corecte dinpunct de vedere ştiinţific şi larg răspândite şiutilizate. într-o accepţie, mai mult politică,sociologică, prin stat se înţelege suma a treielemente distincte şi anume: teritoriul, populaţia(naţiunea) şi suveranitatea (în sensul puteriistatale, de ; fapt statul în accepţiunea strictjuridică). In această accepţie statul este sinonim cuţara el

112

incluzând civilizaţia, resursele, oamenii, teritoriul,frontierele, autorităţile etc. într-o a doua accepţie,o accepţie restrânsă, prin stat se înţelege formaorganizată a puterii poporului, mai exact mecanismulsau aparatul statal. Aceasta este accepţiunea strictjuridică. Aşa văzute lucrurile, următorul raţionamentne permite explicarea edificiului statal. Poporul,naţiunea deţin puterea politică. Pentru a puteaexercita această putere poporul creează statul, ca unansamblu sistematizat de organe de stat (legiuitoare,administrative, judecătoreşti, armată, poliţie),deseori denumite autorităţi statale (publice). Statuleste deci sistemul acestor autorităţi publice şiaceasta este accepţiunea cu care vom opera încontinuare.

3. Relaţia stat-putere (puteri) de stat, puteri publiceîn limbajul curent cuvintele stat, putere, puteri

apar frecvent. Se pune întrebarea de a şti dacă eleexprimă sau nu noţiuni diferite. Astfel spus, de a ştidacă statul, în accepţiunea sa strict juridică estealtceva decât putere (puterile) de stat.

In legătură cu exprimările putere politică şiputere de stat se impun de asemenea unele precizări.Ele pot evoca aceeaşi noţiune, dar pot fi folosite şipentru a evoca noţiuni ce se află într-o strânsălegătură dar neconfundabile şi care privesc fenomenulgeneral (complex) putere. Astfel, dacă termenulpolitic desemnează caracterul social al puterii,exprimarea putere politică desemnează putereapoporului, a naţiunii. Termenul politic poate desemnacaracterul puterii unor formaţiuni, asociaţii, puteriipartidelor.

Aşa văzute lucrurile puterea (puterile) statală,într-o explicaţie simplă, este forma de organizarestatală a puterii poporului (politice). Dacă aceastăorganizare se realizează prin mai multe grupe(categorii, autorităţi, puteri) de organe de stat, cufuncţii (împuterniciri) şi trăsături clar definite şicaracterizate prin autonomie organizatorică şifuncţională, precum şi prin echilibru reciproc ştcolaborare, suntem în prezenţa separaţiei /echilibrului puterilor. Această stare este specificăsistemelor de guvernământ democratice.

Funcţia fundamentală a statului (puterilor) estede a exprima şi realiza ca voinţă general obligatorie

(voinţă de stat) voinţa poporului. Acesta este punctulde plecare în teoretizarea organizării statale aputerii poporului.

Am arătat că (de altfel toate constituţiile exprimăexplicit aceasta) puterea (suveranitatea) politicăaparţine poporului. Suntem deci în prezenţa unuititular unic, poporul şi a unei puteri unice, putereapolitică.

113

4. Separaţia puterilor în stat

A. Originile teoriei separaţiei puterilorTeoria separaţiei puterilor este o teorie celebră,

de largă audienţă şi frecvent invocată. Cunoaştereaacestei teorii înlesneşte explicarea sistemelorconstituţionale contemporane deşi „a pierdut mult dinsemnificaţia şi importanţa ei şi nu mai areimportanţă în amenajarea actuală a puterii".

Teoria separaţiei puterilor a avut un rol aparte,poate decisiv în promovarea sistemului reprezentativ,adică în valorificarea democratică a relaţiei dintredeţinătorul suveran al puterii (poporul, naţiunea) şiorganizarea statală a puterii politice, în căutarea,în chiar organizarea statală şi funcţionarea puterii,a garanţiilor exercitării drepturilor omului şicetăţeanului. Este o teorie care a stat la bazaelaborării constituţiilor, afirmaţiile din Declaraţiadrepturilor omului şi cetăţeanului (1789, Franţa)stând mărturie în acest sens.

Astfel, potrivit declaraţiei menţionate, osocietate în care garanţiadrepturilor nu este asigurată şi nici separaţiaputerilor nu este determinată, nuare o constituţie. :

Rezultă că experienţa de totdeauna ne învaţă căorice om care deţine o putere este înclinat săabuzeze de ea şi că el merge mai departe aşa până cedă de graniţe. însăşi virtutea are nevoie deîngrădiri. Deci puterea trebuie divizată pentru a nudegenera în arbitrar.

B. Evoluţia explicaţiilor privind separaţia/echilibrul puterilor în statUn scurt examen teoretic al evoluţiei teoriei

separaţiei/echilibrului puterilor în stat poate fiinteresant şi util atât pentru înţelegerea corectă ateoriei ca atare, cât şi pentru explicarearegimurilor constituţionale care s-au fundamentat peaceastă teorie. Vom observa astfel că în doctrinarevoluţiei franceze „puterile" erau consideratefracţiuni ale suveranităţii naţionale. De aceea,atunci când naţiunea îşi instituie reprezentanţiisăi, ea deleagă unora puterea sa legislativă, altoraputerea sa executivă, iar judecătorilor putereajurisdicţională.

Evoluţia separaţiei puterilor, ca teorie şirealitate constituţională cuprinde trei mari aspecte

şi anume: definirea conţinutului şi sensurile sale;critica teoriei clasice; continuitatea importanţei şirezonanţei sale sociale şi politice.

Cât priveşte conţinutul şi sensurile separaţieiputerilor tot mai des s-a afirmat şi se afirmă căeste vorba mai puţin de separare decât de echilibrulputerilor. Importantă în organizarea statală esteindependenţa autorităţilor statale, care nu poate fitotală, dar trebuie să fie foarte largă. Organele destat trebuie să depindă unele de altele numai atâtcât este necesar formării sau desemnării lor şieventual exercitării unor atribuţii.

Critica teoriei clasice a separaţiei puterilor seînscrie în contextul evoluţiei acesteia. 8-a merspână acolo încât se afirmă că teoria clasică nu maiexprimă realitatea politică, deoarece ea a fostînlăturată de regimurile totalitare şi apare depăşităşi învechită în regimurile pluraliste.

114

înlăturarea separaţiei puterilor în regimuriletotalitare. Acest fenomen a avut şi are ca punctteoretic de plecare o viziune diferită asuprafuncţiilor puterii.

Inadaptarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste are şi ea

cauzele şi explicaţiile sale. Deşi afirmată, separaţiaputerilor este contrazisă de realităţi în chiarregimuri recunoscute ca democratice, unde se manifestăo anumită "concentrare" a puterii. De exemplu, însistemul parlamentar englez, cabinetul concentrează înmare măsură puterea pentru că el dispune, înprincipiu, de majoritatea absolută în Camera Comunelor(de altfel adevărata putere o deţine comitetuldirigent al partidului învingător în alegeri).

îmbătrânirea teorie separaţiei puterilor esteexplicată prin aceea că a fost elaborată într-operioadă în care nu se înfiinţaseră încă partidelepolitice şi când principalele probleme puse de putereerau de ordin instituţional. Apariţia partidelorpolitice, rolul lor deosebit în configurareainstituţiilor juridice şi politice, determină caastăzi separarea sau echilibrul să nu se realizezeîntre Parlament şi Guvern, ci între o majoritate,formată dintr-un partid sau partide învingătoare înalegeri şi care dispun în acelaşi timp de Parlament şide Guvern, şi o opoziţie (sau opoziţii) care aşteaptăurmătoarele alegeri pentru "a-şi lua revanşa".

Organizarea statală contemporană a puteriipolitice. Câteva consideraţii privind organizareastatală contemporană a puterii politice suntinteresante. Două constatări rezultă azi din teoria şipractica statală şi anume: continuitatea unorstructuri tradiţionale şi transformarea funcţiiloracestora.

Cât priveşte menţinerea unor structuritradiţionale este simplu de observat că şi astăzidistincţia între legislativ şi executiv rămâne ca otrăsătură fundamentală a regimurilor politice. Acestestructuri tradiţionale au cunoscut şi cunosc opermanentă transformare. Aceste transformări s-audatorat tendinţei de a se da executivului grijamarilor decizii politice, Parlamentului rezervându-i-se rolul de reflecţie şi de control al guvernului.

5. Funcţionarea principiului

separaţiei/echilibrului puterilor în diferitele formede guvernământ

O succintă prezentare a variantelor de funcţionarea echilibrului puterilor în raport cu forma deguvernământ permite înţelegerea mai lesnicioasă chiara sistemelor constituţionale. în regimurile denumiteparlamentare există în principiu egalitate întreparlament şi executiv, asigurându-se un echilibruîntre ele. în regimurile denumite de adunare sauconvenţionale, adunarea reprezentativă este superioarăguvernului pe care-1 poate înlocui uşor, creândinstabilitate guvernamentală.

115

6. înscrierea în Constituţii a principiului separaţiei puterilorDacă examinăm constituţiile statelor lumii vom

observa că foarte rar, am putea vorbi chiar deexcepţii, unele înscriu explicit acest principiu. încele mai multe constituţii însă, principiul rezultăimplicit.

în România organizarea statală a exerciţiuluisuveranităţii naţionale (puterii poporului) estereglementată clar prin art.2 din Constituţie.Deţinătorul suveranităţii naţionale este poporulromân şi el exercită această suveranitate prin organereprezentative şi prin referendum.

Examinând dispoziţiile Constituţiei României putemconstata că eaconsacră echilibrul puterilor în stat în conţinutulşi semnificaţia sa ştiinţifică şidesigur modernă. Mai multe argumente sunt pertinenteşi desigurconvingătoare. ,

Cele trei "puteri" clasice se regăsesc exprimateîn Constituţie: legislativul în normele privitoare laParlament (art. 6Îşi urm.); executivul în normeleprivitoare la Preşedintele României şi Guvern (art.80 şi urm.); justiţia în normele privitoare laautoritatea judecătorească (art. 124 şi urm.).

Ordinea reglementării în Constituţie a puteriloreste ordinea clasică, firească. Constituţia dăexprimarea juridică realităţilor şi activităţilorpolitice statale în succesiunea lor firească.

Având în vedere legitimitatea împuternicirilorParlamentului, compoziţia sa numeroasă şi largreprezentativă, Constituţia asigură acestuia oanumită preeminenţă în raport cu celelalte autorităţistatale. Astfel Parlamentul este unica autoritatelegiuitoare a ţării (art. 61), el are funcţii deformare, alegere, numire, investire a altorautorităţi statale şi desigur funcţii de control.

Raporturile constituţionale dintre autorităţilepublice se caracterizează prin implicări reciproceale unora în sfera de activitate a celorlalte,implicări ce semnifică echilibru prin colaborare şicontrol.

Raporturile Parlament - Executiv, în reglementareaconstituţională, pot fi examinate prin implicarealegislativului în activitatea şefului de stat şi aguvernului.

In ce priveşte raporturile cu Guvernul vommenţiona îndeosebi că Parlamentul: acordă votul deîncredere asupra programului şi a întregii liste aGuvernului (învestitura, art. 103); retrageîncrederea acordată (art. 110 şi art. 113); poatecere informaţii şi documente (art. 111); prindeputaţi şi senatori se pot pune întrebări şi adresainterpelări (art. 111); apreciază asupra răspunderiipolitice a Guvernului, poate cere urmărirea penală amembrilor Guvernului pentru fapte săvârşite înexerciţiul funcţiei lor; stabileşte prin legecazurile de răspundere şi pedepsele aplicabilemembrilor Guvernului (art. 109); abilitează Guvernulpentru a emite ordonanţe în domenii care nu facobiectul legilor organice (delegarea legislativă,art. 115).

Cât priveşte raporturile dintre legislativ şiputerea judecătorească ele trebuie apreciate culuarea în consideraţie a principiuluiindependenţei

116

judecătorilor şi a supunerii lor numai legii (art.124). Aşa stând lucrurile, intervenţia în sferajustiţiei a altor "puteri" contravine principiuluiconstituţional.

Independenţa justiţiei se constituie şi ca unargument solid în motivarea afirmaţiei în sensulcăreia Constituţia prevede echilibrul puterilor.

Constituţia prevede că judecătorii suntindependenţi şi se supun numai legii (art. 124) şisunt inamovibili potrivit legii (art. 125).

în fine, funcţiile şefului de stat, astfel cumsunt prevăzute prin constituţie, argumentează înacelaşi sens.

Astfel, art. 80 (2) stabileşte că în scopulrespectării Constituţiei şi bunei funcţionări aautorităţii publice, Preşedintele României exercităfuncţia de mediere între puterile statului, precum şiîntre stat şi societate.

7. Sinteza consideraţiilor expuse privind separaţia/echilibrul puterilorPrezentarea succintă şi pe cât posibil

sistematizată pe care am încercat-o demonstrează, maiîntâi, o anumită elasticitate a conceptului de putere,multe nuanţări în explicarea fenomenului putere.Rezultă apoi că tendinţa instaurării statului de dreptşi a democraţiei a implicat şi implică mereu, teorii,căutări, iar teoria separaţiei puterilor este unadintre acestea.

Teoria separaţiei puterilor s-a impus prin largulsău ecou şi aplicaţie, factori ce acoperăimperfecţiunile sale de ordin teoretic. Deşi deseorise afirmă clar că este vorba de funcţii,împuterniciri, autorităţi, se discută numărul„puterilor". Este adevărat că uneori terminologia estecorectată prin folosirea cuvântului echilibru.

Dacă poporul delegă altora exerciţiul puterii (saua unor funcţii, prerogative) de bună voie sau subviolenţă, conştient sau nu, aceasta este o chestiunecomplexă şi nu rare ori delicată, atât în teorie câtşi în practică.

El îşi păstrează însă dreptul sacru şi natural ca,atunci când constată îndepărtarea de mandat sauînşelăciunea, să-şi valorifice prin revendicaredreptul său de unic titular suveran al puterii şi deunic legiuitor, putând în mod legitim să înlăture prin

revoluţie (dreptul la insurecţie), cârmuirilenedemocratice şi abuzive.

8. Trăsăturile generale ale puterii organizatăstatal. Deosebirile de alte puteri

înţelegem prin trăsături generale ale puterii destat acele caractere esenţiale şi comune tuturortipurilor de putere de stat, care permit gruparea lorîntr-o noţiune generală şi care diferenţiază înacelaşi timp puterea de stat de orice alt fenomen.Pot fi identificate următoarele trăsături generaleale puterii de stat: 1) caracterul de putere; 2)putere de constrângere; 3) putere socială; 4) puterede a exprima şi realiza voinţa ca voinţă de stat; 5)caracterul organizat; 6) suveranitatea.

117

a) Caracterul de putereAcest caracter general al puterii de stat,

exprimând genul proxim în definirea puterii de stat,constă în aceea că puterea este o putinţă efectivă dea exprima şi realiza voinţa ca voinţă obligatoriepentru întreaga societate.

b) Puterea de stat este o putere de constrângereFiind o putere socială, puterea de stat se

distinge în cadrul fenomenului putere prin faptul căeste o putere de constrângere. în realizarea voinţeilor, guvernanţii apelează la un întreg arsenal demijloace, folosind chiar constrângerea de statîmpotriva celor care nu se supun.

Elementul constrângere este definitoriu pentruputere ca putere de stat, deoarece în momentul încare dispare constrângerea dispare chiar statul. Caatare orice putere de stat este o putere deconstrângere, constrângerea de stat fiind „trăsăturaesenţială a oricărei puteri de stat". Constrângereade stat este folosită doar în ultimă instanţă, atuncicând voinţa de stat exprimată prin lege nu esterespectată de bună voie.

c) Caracterul social al puterii statalePuterea de stat are evident un caracter social.

Acest caracter explică apariţia sa, apartenenţa,conţinutul şi funcţiile sale. Puterea organizatăstatal a apărut ca puterea unor forţe sociale(grupuri, clase) şi a fost folosită la consacrarea şiprotejarea intereselor acestora.

d)Puterea de stat este puterea de a exprima şi realiza voinţaguvernanţilor ca voinţă general-obligatorie

Această trăsătură exprimă chiar raţiunea de a fi aputerii organizată statal. Trebuie subliniat căvoinţa indivizilor, grupurilor sociale, poporului,naţiunii (depinde de sfera ce o dăm guvernanţilor)exprimată prin lege nu este suma aritmetică avoinţelor membrilor, grupurilor sau claselor sociale.în lege se exprimă interesele fundamentale alecategoriei guvernanţilor. Raportul lege -voinţă esteîn directă legătură cu caracterul democratic alstatului.

e) Caracterul organizat al puterii statalePuterea de stat este şi există numai ca o putere

organizată sub forma unui aparat, mecanism,autorităţi, „puteri". Puterea de stat nu poate existadecât organizată. Organizarea puterii statale peprincipiul echilibrului şi conlucrării prezintăincontestabile avantaje în exerciţiul democratic alfuncţiilor încredinţate.

f) Suveranitate puterii de stat1/ juvuauuaic puici u ue suuEste o lată trăsătură a puterii organizată statal,

ea fiind supremaţia şi independenţa puterii în exprimarea şi realizarea voinţei guvernanţilor ca voinţă

118

de stat. Această trăsătură se analizează sub denumire de suveranitate de stat pentru a fi deosebită de suveranitatea poporului şi suveranitatea naţională.

9. Noţiunea de partid politicîn societatea modernă partidele politice s-au

impus ca realităţi incontestabile. Procesul apariţieilor trebuie privit în strânsă corelaţie cu apariţia şidezvoltarea parlamentarismului, deci cu ideea dereprezentare în viaţa publică. în ansamblulinstituţiilor unei societăţi cele mai apropiate pot ficonsiderate statul şi partidele politice care desigurnu trebuie confundate.

"Statul exprimă colectivitatea în timp cepartidele politice exprimă ideologiile şi intereselegrupurilor sociale care coexistă în cadrul naţiunii".Evoluţia partidelor politice de la apariţia lor şipână în prezent poate fi considerată spectaculoasă.

Stabilirea conceptului de partid politic estenecesară pentru explicarea, interpretarea şi desiguraplicare unor prevederi constituţionale şi legale.

Constituţia utilizează noţiunile de partidepolitice în art 8 (2), art. 37 (3), partide în art. 37(2), în art. 84 (1).

Definirea ştiinţifică a partidului politic seimpune în ideea explicării corecte a raporturilorpartide - parlamente şi mai ales a distincţiei cetrebuie făcută aici între raporturile politice partid- aleşi (deputat, senator) şi raporturile juridice.Aceste distincţii sunt deosebit de importante însistemele constituţionale care se fundamentează pemandatul reprezentativ.

Partidele politice sunt rezultatul asocieriilibere a cetăţenilor. Ca orice asociaţie, partidulpolitic rezultă din exercitarea de către cetăţeni adreptului de asociere, ca manifestare liberă a voinţeilor de a se constitui într-un partid.

Definirea partidului politic nu poate fi conceputăfără nominalizarea scopului (scopurilor) acestuia.Este firesc să se explice (să se afirme) în ce scopcetăţenii se asociază în partide.

Constituţiile reglementând scopurile partidelorpolitice stabilesc că acestea sunt: contribuţia, dupămetoda democratică, la determinarea politiciinaţionale (Italia, art. 49); contribuţia la formareavoinţei politice a poporului (Germania, art. 21);

contribuţia la exprimarea sufragiului (Franţa, art.4); contribuţia la formarea şi la manifestarea voinţeipopulare, fiind instrumentul fundamental alparticipării politice (Spania, art. 6); contribuireala definirea şi la exprimarea voinţei politice acetăţenilor (România, art. 8).

Definirea partidului politic nu poate faceabstracţie de necesitatea existenţei unor coordonatejuridice cât priveşte scopurile şi activitatea. Acestecoordonate juridice sunt prevăzute în constituţii şilegi, în funcţie de ele apreciindu-seconstituţionalitatea partidului politic.

Astfel văzute lucrurile, partidele politice pot fidefinite ca fiind asociaţii libere ale cetăţenilorprin care se urmăreşte, pe baza unei platforme(program),

119

definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, asociaţii care au, şi-şi afirmă clar şi deschis, vocaţia şi aptitudinea guvernării.

10. Scopul asocierii cetăţenilor în partidepolitice. Funcţiile partidelor politice

Fără îndoială explicaţiile din paragraful anteriorau cuprins şi multe date despre funcţiile partidelor.

Nu poţi încerca o definire a partidului politicfără a avea în vedere motivaţia asocierii şi rolul cerevine unei asemenea asociaţii. Anumite sublinieri semai impun totuşi.

11. Categorii şi variante de partide politiceOrice încercare de a clasifica partidele politice

şi mai ales de a încadra un caz concret într-ocategorie sau alta, implică un mare risc teoretic şirămâne permanent discutabilă, aceasta pentru celpuţin două motive. Primul este rezultatuldiversităţii fenomenului. Al doilea motiv rezultă dinevoluţia partidelor politice atât în general cât şiîn concret.

A. Partide confesionale, partide regionale, partide naţionale, partidede clasă, partide etnice

Asemenea diferenţiere se poate face prin criteriulapartenenţei şi orientării membrilor ce le compun şiplatformelor lor.

a) Partidele confesionale au drept criteriu de constituire credinţelereligioase.

b) Partidele regionale sunt expresia unui „egoism local rău înţeles" (P.P.Negulescu), reprezentând interesele locale ale diferitelor regiuni ale unui statunitar sau ale diferitelor părţi ale unui teritoriu naţional neajuns încă la unificare.

c) Partidele naţionale au apărut în secolul XIX odată cu confirmareaprincipiului naţionalităţilor. în această categorie sunt nominalizate partidele dinImperiul Austro-Ungar, Partidul Naţional-Liberal din Prusia (1866-1870),Partidul "Popular" Slovac al lui Andrej Hlinka.

d) Partidele de clasă, o spune chiar denumirea,

exprimă interese uneiclase sociale. Au apărut în secolul; XIX iar înaceastă categorie suntnominalizate partidele socialiste, partidele agrariene, partidele ţărăneşti. Aici seinclude şi clasificarea, ce a dominat de aproape un secol, în partidele burghezeşi partidele muncitoreşti.

.e) Partidele etnice, sunt specifice continentuluiafrican, având în vedere că aici formarea naţiunilornu a precedat formarea statelor independente ciformarea statelor a fost considerată de cătreconducătorii africani ca fiind cel mai bun mijlocpentru crearea naţiunilor.

120

B. Partide democratice, partide liberale, partide conservatoare, partidesocial-democrate, partide de stânga, partide de centru, partide de dreapta

Enumerarea este evident exemplificativă şiincompletă, integrarea într-o categorie sau alta estedificilă, dar criteriul unei asemenea clasificăripoate fi cel al căilor folosite pentru rezolvareamarilor probleme precum: raporturile dintre individ şisocietate; raporturile dintre stat şi compartimentelesale; raporturile dintre stat şi biserică.

C. Partide de cadre şi partide de maseEste o clasificare des evocată. Criteriul este al compoziţiei partidelor.a) Partidele de cadre unesc notabilităţile,

reprezentanţii elitelor sociale.Stau la originea democraţiei în epoca votului restrâns. Universul lor politic estecentrul (radicalii) şi mai ales dreapta. Sunt descentralizate şi slab organizate.Mai sunt denumite şi partidele patronilor.

Sunt nominalizate aici Partidul Radical Francez(1901), partidele conservatoare.

b) Partidele de mase sunt efectul introducerii votului universal, cuprindun mare număr de membrii.

D. Partide suple şi partide rigideEste o clasificare explicată de Schwartzenberg,

realizată prin criteriul disciplinei votului. Partiduleste suplu dacă permite parlamentarilor săi să votezecum vor şi este rigid dacă impune acestora să votezenumai într-un anumit sens.

E. Partide unice, partide unificate, partide dominanteDistincţia se face mai ales de către cei care au

examinat partidele politice africane (Lavroff, deexemplu). Africa neagră a crezut că a găsit propria sacale cu partidul unic sau unificat. Din anul 1962 s-amanifestat tendinţa de unificare a partidelor.

Partidul unificat este o uniune de partidepolitice care, regrupate într-un cadru nou, acceptă unprogram comun, adesea puţin elaborat. Este o soluţiece se situează între uniunea naţională şi partidulunic care constituie un ansamblu omogen supus uneidirecţii unice.

Partidul dominant poate exista acolo unde unuipartid i se recunoaşte (sau i se stabileşte) poziţiadominantă. Desigur ies din discuţie sistemele cupartide unice şi rămân numai sistemele pluraliste cu,desigur, limitările inerente, datorite unei dominăripolitice.

12. Sisteme de partide politicePrin aceasta urmează a se explica ansamblul de

raporturi ce există în fiecare sistem constituţional. Cea mai răspândită clasificare a sistemelor de

121

partide distinge: partidul unic, bipartidismul(dualismul) şi multipartidismul. O altă clasificare,de asemenea interesantă, este cea care cuprindepartidele pragmatic-pluraliste şi cele revoluţionare-centralizatoare.

Bipartidismul se înscrie în cadrul democraţieipluraliste şi liberale. El oferă cetăţenilor o alegereclară şi suficientă, iar la nivelul puterii omajoritate netă.

Multipartidismul este forma frecvent folosită îndemocraţiile pluraliste şi liberale. La nivelulalegătorilor oferă fiecăruia o alegere mai largă şimai bine adoptată la gama opiniilor ce pot existaîntr-o societate

a) Partidele politice în România după Revoluţia din decembrie 1989România se caracterizează astăzi prin existenţa

unui număr foarte mare de partide. O analiză aacestui fenomen, desigur, excede preocupărilenoastre.

Partidele politice din România au o istorie a lor,începută înaintea primului război mondial, continuatăapreciabil între cele două războaie mondiale până cândprin Decretul-lege pentru dizolvarea tuturorasociaţiunilor, a grupărilor sau partidelor politices-a stabilit că: toate asociaţiunile, grupările saupartidele actualmente în fiinţă şi care s-auconstituit în vederea propagării ideilor politice saua realizărilor, sunt şi rămân dizolvate; nici o nouăorganizaţiune politică nu va putea activa decât încondiţiunile şi cu formele prevăzute printr-o legespecială ce se va întocmi în acest scop.

în România, sunt înregistrate şi funcţioneazălegal un număr relativ mare de partide politice.Desigur, din 1990 până în prezent s-au realizat şimulte unificări de partide, schimbări de denumiri.Fără a intra în detalii, câteva aspecte, de suprafaţă,pot fi subliniate. Dacă majoritatea se denumescpartide, unele au şi alte denumiri precum: uniuni,fronturi, ligi, forumuri, mişcări, alianţe etc.

Partidele politice s-au organizat în bazaDecretului-lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privindînregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi aorganizaţiilor obşteşti din România, decret al căruiconţinut l-am analizat deja la dezvoltareaconstituţională.

b) Câteva exigenţe juridice privind partidele politiceFaţă de rolul partidelor politice, în mod firesc

se impun anumite exigenţe constituţionale şi legale înmaterie. Cel puţin două asemenea exigenţe ni se par cătrebuie precizate:

- sporirea rolului partidelor politice, marea lorforţă de influenţare a electoratului şi de aici (sauprin această cale) determinarea conţinutului şitrăsăturilor guvernării, nu pot rămâne fără importantesemnificaţii de ordin juridic şi statal. De aceea,într-un stat de drept şi democratic consacrarea princonstituţie a unor reguli privind partidele politicedevine obligatorie. Este o exigenţă a timpurilornoastre ştiut fiind că în concepţia clasică partidelereprezentau un fenomen exterior constituţiei;

122

-dispoziţiile constituţionale trebuie să fiedetaliate printr-o lege a partidelor politice.Desigur acest lucru se face demult, existândexperienţă şi tradiţii care pot fi valorificate. Darşi acest lucru ni se pare ca fiind important, legeatrebuie să conţină obligaţia ca prin statutul care-1prezintă cu prilejul înregistrării să se specificeexplicit calitatea de partid politic. Astfel spus săexiste obligaţia legală, ca la înregistrareasociaţiile sau organizaţiile ce vor să se organizezeca partide politice să declare oficial şi expresacest lucru.

123

CAPITOLUL IX

SISTEMUL ELECTORAL

1. Consideraţii generaleRelaţiile sociale care privesc alegerea prin vot a

deputaţilor, senatorilor, şefului de stat şiautorităţilor locale sunt reglementate de dreptulconstituţional, deoarece prin conţinutul lor suntrelaţii constituţionale, adică apar în procesulinstaurării, menţinerii şi exercitării puterii.

Normele juridice care reglementează aceste relaţiisociale, formează o instituţie distinctă a dreptuluiconstituţional, ele găsindu-se înscrise atât înConstituţie cât şi în legea electorală.40

Normele electorale stabilesc care sunt drepturileelectorale, condiţiile ce trebuie îndeplinite de opersoană pentru a fi beneficiarul acestora, precum şigaranţiile ce fac efectivă exercitarea lor. Deasemenea, normele juridice electorale stabilescobligaţiile organelor de stat în legătură cualegerile, regulile de organizare şi desfăşurare aalegerilor, precum şi cele de stabilire, centralizareşi comunicare a rezultatelor votării.

în mod deosebit vom examina desigur regulile ceprivesc alegerile parlamentare şi prezidenţiale,aceste reguli regăsindu-se, cu nuanţările fireşti, şiîn alegerea autorităţilor publice locale.

2. Drepturile electorale ale cetăţenilor români

a) Unele consideraţii generale privind drepturile exclusiv politiceîntr-un stat de drept, democratic şi social,

poporul trebuie să aibă ultimul cuvânt. Aceastărealitate este exprimată prin art. 2 din ConstituţiaRomâniei, care stabileşte că suveranitatea naţionalăaparţine poporului român, care o exercită prinorganele sale reprezentative şi prin referendum şi că"nici un grup şi nici o persoană nu pot exercitasuveranitatea în nume propriu".

Pentru explicarea drepturilor electorale, interesaparte prezintă art. 2, 36, 62 (1) şi 81 (1) dinConstituţie. De regulă, în categoria drepturilorelectorale sunt menţionate dreptul de a alege şidreptul de a fi ales.

Sfera drepturilor electorale. Mai întâi trebuie săştim care sunt drepturile

40 Rusu, Ioan: Forma de guvernământ, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 85.

124

electorale ale cetăţenilor, deci să stabilim sferalor. Problema este interesantă atât pentru ştiinţadreptului, cât şi pentru legiuitor. Dacă examinămsediul juridic al materiei vom constata lesne că uneledrepturi electorale sunt prevăzute chiar în textulConstituţiei, iar unele în legea electorală. Dacă luămexemplu legea electorală, vom identifica mai multedrepturi electorale precum: dreptul cetăţenilor de averifica înscrierea în listele electorale şi de a faceîntâmpinări împotriva omisiunilor, înscrierilorgreşite şi a oricăror erori; dreptul de a contestacandidaturile etc.

Rezultă că nu toate drepturile electorale alecetăţenilor sunt nominalizate prin Constituţie.Explicaţia constă în faptul că prin Constituţie suntnominalizate numai drepturile fundamentale alecetăţenilor, celelalte drepturi fiind prevăzute înlege.

Constituţia României reglementează prin art. 36dreptul de vot acesta fiind primul drept electoral alcetăţenilor români. O asemenea reglementare faceposibilă şi o altă explicaţie sau interpretare.

Astfel, dreptul de a alege poate fi considerat undrept complex care conţine elemente constituţionale(votul cu toate trăsăturile sale) şi elemente denivelul legii, de natura reglementărilorconstituţionale fiind doar votul (sau dreptul de vot).

în legătură cu dreptul de a fî ales, existenţa saca drept cetăţenesc fundamental este de netăgăduit,cele două drepturi (de vot şi de a fi ales)implicându-se necondiţionat unul pe celălalt. De aceeaşi acest drept se înscrie în cadrul drepturilorelectorale ale cetăţenilor români.

Cât priveşte dreptul de revocare mai multeexplicaţii sunt desigur pertinente. Aşa cum arezultat, el mai este prevăzut în unele sistemejuridice.

Dar el a fost prevăzut şi în alte sisteme juridice(vezi, de exemplu, legislaţia cantonală din Elveţia).Dreptul de revocare trebuie privit în strânsă legăturăcu două teorii semnificative şi anume teoriamandatului imperativ şi teoria mandatuluireprezentativ.

b) Dreptul de votPrevăzut de art. 34 din Constituţie, dreptul de

vot ne indică cine şi în ce condiţii poate alege.

Examinarea dreptului de vot în sistemul constituţionalromânesc, a condiţiilor de exercitare, trebuie făcutăprin considerarea trăsăturilor sale tradiţionale aşacum sunt de altfel menţionate prin Constituţie.

Potrivit art. 62 (1) şi 81 (1) din Constituţie,votul este universal, egal, direct, secret şi liberexprimat.

Universalitatea votului constă în aceea căcetăţenii români, sub rezerva doar a condiţiilor devârstă şi aptitudinii intelectuale sau morale, audreptul de a vota. O distincţie, frecvent întâlnită,este cea dintre votul universal şi votul restrâns pecare-1 putem denumi şi vot selectiv. Votul restrânseste explicat la rândul său, sub două aspecte şi anumevotul cenzitar şi votul ca păci tar

125

Votul cenzitar a fost exprimat în constituţiiîndeosebi prin condiţia de avere impusă cetăţeanuluipentru a putea vota, fapt pentru care deseori eradenumit votul contribuabililor.

Votul capacitar implică din partea alegătorului,un anumit grad de instrucţie. în unele state, dreptulde vot era acordat celor care putea citi şi explicaConstituţia, procedeu folosit şi în unele state dinsudul Statelor Unite ale Americii, în ideea de aexclude de la vot pe negri. Aici, abia în 1965 acestprocedeu a fost înlăturat.

Universalitatea, ca trăsătură a dreptului de vot,a cunoscut o evoluţie specifică, sistematizată, petrei etape şi anume:

- votul universal masculin;- accesul femeilor la electorat;- scăderea vârstei minime.Evoluţia şi extinderea votului universal, rolul

său în caracterizarea uni regim politic ca democraticsau nu, explică de ce orice susţinere de renunţare lavotul universal sau restrângere a dreptului de vottrebuie considerată ca anacronică, desuetă şi maiales invalidată de istoria democraţieiconstituţionale.

Egalitatea votului exprimă, în domeniuldrepturilor electorale, marele principiu al egalităţiiîn drepturi a cetăţenilor fără deosebire de rasă,naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex,opinie sau apartenenţă politică, avere sau originesocială. Votul egal se realizează dacă: fiecarecetăţean are dreptul la un singur vot pentru alegereaaceluiaşi organ de stat; circumscripţiile electoralepentru alegerea aceluiaşi organ de stat sunt egale canumăr de locuitori. Egalitatea votului presupuneînlăturarea unor tehnici şi procedee electorale cares-au practicat în sistemele constituţionale precumgeografia electorală, colegiile electorale, votulplural sau votul multiplu.

Geografia electorală este procedeul stabilirii decircumscripţii electorale inegale ca număr delocuitori pentru alegerea aceluiaşi organ de stat.Acest procedeu este folosit pentru a dezavantajalocalităţile sau cartierele (în marile oraşeîndeosebi) nude locuiesc adversari ai partidelor deguvernământ.

Colegiile electorale au ca efect, şi ele,inegalitatea votului. Colegiile electorale (pe averesau pe profesiuni) inegale ca număr de aleşi, fie

aleg acelaşi număr de deputaţi, fie (şi aiciinegalitatea este şi mai mare) aleg un număr diferitde deputaţi. în această din urmă situaţie, de regulăprimele colegii care au cel mai mic număr dealegători aleg un număr mai mare de deputaţi decâtrestul colegiilor. Acest sistem a fost utilizat subregimul Constituţiei române din 1866.

Votul plural este un procedeu potrivit căruia uniialegători, în aceeaşi circumscripţie electorală,dispun de mai multe voturi pentru acelaşi organ destat. Astfel, unii alegători, în afară de votul ce-1au ca toţi ceilalţi, dispun şi de alte voturi dacăîndeplinesc anumite condiţii, precum averea, numărulde copii, titluri de învăţământ etc.

Votul multiplu este un procedeu asemănător cu votul plural, potrivit căruia

126

alegătorul dispune de mai multe voturi pentru acelaşiorgan de stat, dar în circumscripţii electoralediferite. Votul multiplu a fost întrebuinţat şi înţara noastră sub imperiul Constituţiei din 1923.

Prima electorală este un sistem utilizat de regulăîn perioadele de criză politică, atunci când partidulde guvernământ nu reuşeşte să obţină majoritate înalegeri. Prima electorală este un plus de mandate cese atribuie partidului politic ce obţine în alegeri unanumit procent de voturi. Astfel, de exemplu, potrivitlegii electorale din 1926, partidul care obţinea 40%din totalul voturilor pe ţară, primea 50% din totalulmandatelor după ce se scădeau, bineînţeles, mandateleatribuite, proporţional cu voturile lor, grupărilorcare, deşi minoritare pe ţară, aveau majoritateaabsolută într-o circumscripţie.

Celelalte 50% din mandate se împărţeauproporţional cu voturile obţinute între partideleparticipante în alegeri. Astfel, gruparea politicăcare obţinea 40% din voturi, putea obţine peste 70%din mandate.

Votul direct constă în aceea că alegătorii îşiexprimă direct, personal, acordul sau dezacordulprivind candidaţii propuşi. Alegătorii votează directşi nu prin reprezentanţi sau delegaţi. S-a întâlnit şise întâlneşte încă şi votul indirect. Astfel, potrivitConstituţiei române din 1866, în alegerile pentruAdunarea Deputaţilor, alegătorii din Colegiul IValegeau indirect.

Secretul votului este de asemenea un caracter aldreptului de vot şi exprimă acea posibilitate acetăţenilor de a-şi manifesta liber voinţa lor cuprivire la candidaţii propuşi fără ca aceastămanifestare să poată fi cunoscută de către alţii.Legea electorală prevede o serie de garanţii careasigură secretul votului.

Votul liber exprimat defineşte votul caposibilitatea cetăţeanului de a participa sau nu alalegeri, iar în cazul în care participă, de a-şimanifesta liber opţiunea pentru o anumită listă decandidaţi, sau pentru un anumit candidat.

c) Dreptul de a fi alesAcest drept este reglementat de art. 37 din

Constituţie. Din analiza dispoziţiilor constituţionalerezultă că o persoană poate fi aleasă ca deputat,senator, şef de stat sau în alte organe reprezentative

dacă are drept de vot şi dacă îndeplineşte şicelelalte condiţii stabilite prin art. 37.

Pentru a fi aleasă o persoană trebuie mai întâi săaibă drept de vot adică să îndeplinească toatecondiţiile cerute de art. 36 din Constituţie şi pecare le-am explicat deja. în afară de aceasta, art. 37(1) cere îndeplinirea cumulativă şi a condiţiilorcerute de art. 16 (3).

Potrivit acestui articol, alineatul (3), funcţiileşi demnităţile publice, civile sau militare, pot fiocupate de persoanele care au numai cetăţenia românăşi domiciliul în ţară. Cât priveşte condiţia de a aveanumai cetăţenia română, ea trebuie corelată cudispoziţiile legii române care îngăduie dublacetăţenie. Există însă domenii ale dreptului public,unde interesul societăţii este de a permite accesulpersoanelor care au numai cetăţenia română (deci ocetăţenie

127

unică), aşa cum am explicat deja.O altă condiţie constituţională pentru a fi ales

este ca persoanei să nu-i fie interzisă asocierea înpartide politice potrivit art. 40 (3). Conform art.40 (3) nu pot face parte din partide politicejudecătorii Curţii Constituţionale, avocaţiipoporului, magistraţii, membrii activi ai armatei,poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publicistabilite de lege.

3. Scrutinul

3.1. Conceptîn mod firesc, în orice sistem electoral se pune

problema de a şti cum se repartizează mandatele înParlament, ţinând cont de voturile obţinute. Aparento problemă pur tehnică, alegerea modalităţii dedistribuire a mandatelor este plină de semnificaţiipolitice cu consecinţe foarte diferite şi nuanţatemai ales cât priveşte partidele politice.

Există două tipuri de sisteme electorale, diferiteprin modul de atribuire a mandatelor: sistemulmajoritar şi sistemul reprezentării proporţionate.

3.2. Sistemul majoritarEste sistemul în care sunt declaraţi aleşi

candidaţii care au obţinut cel mai mare număr devoturi. El cunoaşte două variante şi anume uninominalsau de listă şi în unul sau două tururi.

Scrutinul uninominal presupune ca alegătorul săvoteze pentru un singur candidat într-ocircumscripţie electorală. Este practicat în ţaranoastră la alegerea primarilor comunelor şi oraşelor.

Aceasta are importante consecinţe cât priveştecircumscripţiile electorale şi raporturile dintreelectori şi cel ales.

Scrutinul de listă presupune ca alegătorul săaleagă mai mulţi candidaţi, să voteze deci pentru olistă de candidaţi. în cazul scrutinului de listă,circumscripţiile electorale sunt foarte întinseteritorial, de regulă ele identificându-se cuunităţile administrative. Este sistemul adoptat şi delegislaţia electorală românească.

Panaşajul este posibilitatea alegătorului de aîntocmi chiar el lista candidaţilor luând candidaţide pe mai multe liste prezentate.

Votul preferenţial dă alegătorului posibilitateade a modifica ordinea de pe lista de candidaţi.

Atunci când nu se admite nici panaşajul, nicivotul preferenţial, se spune că suntem în prezenţaunei liste blocate, în sensul că alegătorul esteobligat să voteze lista în întregime fără a-i puteaaduce nici cea mai mică modificare.

Unul sau două tururi de scrutin. Suntem înprezenţa unui singur tur de scrutin atunci când legeastabileşte că mandatul se atribuie imediatcandidatului (candidaţilor) care se află în frunte,fiind suficientă majoritatea simplă sau

128

relativă.Al doilea tur de scrutin, dacă este stabilit de

lege, se practică atunci când în primul tur de scrutinsunt aleşi numai candidaţii care au obţinutmajoritatea absolută, adică jumătate plus unul dinvoturile celor înscrişi în liste. Pentru mandatelenedistribuite în primul tur, pentru că nici uncandidat nu a întrunit majoritatea absolută avoturilor, se organizează al doilea tur de scrutin, înacest caz majoritatea relativă fiind suficientă pentruacordarea mandatului.

3.3. Sistemul reprezentării proporţionaleEste sistemul care asigură şi reprezentarea

minorităţilor în fiecare circumscripţie în proporţiecu voturile obţinute. Reprezentarea proporţionalăpresupune deci scrutin de listă şi un singur tur descrutin care permite atribuirea mandatelor atâtmajorităţii cât şi minorităţii.41

3.4. Sisteme electorale mixteAcestea rezultă din combinarea sistemului

majoritar şi a celui cu reprezentare proporţionalădupă tehnici variabile.

a) Sistemul înrudirilor (des apparentements). Exprimă alianţa unorpartide sau formaţiuni politice, care se prezintă cu liste înrudite (apperentees).

b) Sistemul german al buletinului dublu.Aici scrutinul majoritarşi reprezentarea proporţională se cumulează prin intermediul votuluidublu.

Fiecare alegător dispune de două buletine. Cuprimul el desemnează, prin scrutin uninominalmajoritar, un deputat pentru circumscripţia sa; cu aldoilea el se pronunţă pentru un partid, prin sistemulreprezentării proporţionale.

3.5. Avantajele şi dezavantajele scrutinului de listea) Scrutinul de listă presupune ca propunerile

de candidaţi să fie făcutenumai de partide şi formaţiuni politice. Este

adevărat că şi candidaţiiindependenţi se pot asocia pe liste, dar efectul este altul.

b) Scrutinul de listă presupune anumite condiţionări legate de realizareaunui procent minim (pragul electoral) ce trebuie întrunit la nivel naţional (deexemplu legea din 1926 cerea 2%, legea din 1992 cere 3%).

c) Scrutinul de listă presupune ruperea legăturii dintre ales şi alegătorii săi,aceştia din urmă votând a listă cu numeroase persoane şi, deci, în final,programul unui partid şi nu un candidat.

d) Variantele scrutinului de listă prezintă numeroase dificultăţi procedurale,presupunând o serie de calcule şi operaţiuni la nivel local şi naţional, care pot41 Georgescu, Tănase Măria: Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Fundaţiei "Andrei Şaguna", Constanţa. 2001, p. 218.

129

favoriza numeroase contestaţii şi întâmpinări din partea formaţiunilor politice ces-ar considera neîndreptăţite. ■

4. Organizarea şi desfăşurarea alegerilor

a) Stabilirea datei alegerilorEste operaţiunea cu care debutează organizarea şi

desfăşurarea alegerilor, în practica electorală s-aimpus regula că, data alegerilor se stabileşte cu celpuţin 60 de zile înaintea votării.

în general, durata de timp dintre actul destabilire a datei şi ziua alegerilor se face ţinândcont de conţinutul şi succesiunea operaţiilorelectorale. Cele două luni sunt atât de suficientecât şi necesare pentru realizarea acestor operaţii.

b)Stabilirea numărului, delimitarea şi numerotareacircumscripţiilorelectorale

Circumscripţiile electorale constituie cadrulorganizatoric teritorial în care se desfăşoarăoperaţiunile de alegere. Dacă alegerea şefului destat prin ea însăşi, determină ca întreaga ţară săfie o circumscripţie electorală, alegereadeputaţilor, senatorilor şi consilierilor presupune oanumită divizare administrativă a teritoriului şipopulaţiei, cei aleşi reprezentând grupe de cetăţenisau colectivităţi umane grupate pe anumite criterii.Există o strânsă corelaţie între numărulcircumscripţiilor electorale şi numărul celor ce vorfi aleşi. Apoi, numărul circumscripţiilor electoraledepinde de scrutinul practicat. Scrutinul uninominalpresupune un număr mai mare de circumscripţii, adicăun număr egal cu cel al celor ce urmează a fi aleşiîn ideea că o circumscripţie electorală desemnează undeputat sau, după caz, un senator sau consilier.

Numerotarea circumscripţiilor electorale se poaterealiza fie prin lege (pentru alegerileparlamentare), fie de către autorităţile publicedesemnate de lege (Guvernul, de exemplu), ea fiinddeosebit de utilă în efectuarea şi înregistrareaoperaţiilor electorale. Stabilirea numărului celor ceurmează a fi aleşi în fiecare circumscripţieelectorală revine autorităţilor stabilite de lege şidupă criteriile legale.

Potrivit legii electorale din 1990, AdunareaDeputaţilor cuprindea 387 de deputaţi. Mai întâiguvernul a stabilit norma de reprezentare, adicănumărul de cetăţeni ce urmau a fi reprezentaţi decătre un deputat. Aceasta a rezultat din împărţireanumărului de locuitori ai ţării la numărul total dedeputaţi (387). Pentru alegerile din 20 mai 1990 normade reprezentare rezultată a fost de 60.000 locuitoripentru un deputat. Pentru a afla câţi deputaţi urmau afi aleşi în fiecare circumscripţie electorală, s-aîmpărţit populaţia judeţului la norma de reprezentare,admiţându-se o abatere de până la 15%.

Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului

130

stabileşte chiar ea atât norma de reprezentare (undeputat la 70.000 de locuitori şi un senator la160.000 de locuitori), numerotarea circumscripţiilorelectorale, cât şi numărul de deputaţi şi de senatorice urmează să fie aleşi în fiecare circumscripţieelectorală.

d) Listele electorale. Cărţile de alegător

Listele electorale. în alegeri este importantăstabilirea numărului alegătorilor (electoratul) şi maiales identificarea şi evidenţa acestora. Dinexaminarea dispoziţiilor art. 36 din Constituţierezultă că electoratul cuprinde cetăţenii cu drept devot. Identificarea şi nominalizarea alegătorilor(cetăţenilor cu drept de vot) se înfăptuieşte prinîntocmirea listelor electorale.

Autorităţile publice competente a întocmi listeelectorale permanente sunt primarii comunelor,oraşelor, municipiilor sau subdiviziuniloradministrativ-teritoriale ale municipiilor. Listeleelectorale permanente cuprind cetăţenii cu drept devot care domiciliază în localitatea respectivă. Câtpriveşte cetăţenii români care domiciliază înstrăinătate, aceştia pot fi înscrişi, la cererea lor,în listele electorale permanente ale localităţii încare s-au născut sau în care au avut ultimul domiciliuîn ţară. Cererile în acest sens se depun la misiuneadiplomatică a României din statul în care domiciliazăsau direct la consiliul local.

Listele electorale permanente se întocmesc lacomune pe sate, iar la oraşe, municipii şisubdiviziunile administrativ-teritoriale pe străzi şicuprind alegătorii în ordinea numărului imobilelor încare locuiesc.

Actualizarea listelor electorale permanente este ooperaţiune strict necesară având în vederemodificările fireşti determinate de dinamicademografică, de schimbările de domiciliu etc. în acestsens legea electorală stabileşte mai multe reguli.Primarii au obligaţia de a actualiza listeleelectorale, în luna ianuarie a fiecărui an, precum şiîn termen de cel mult 15 zile de la data stabiliriizilei votării.

Listele electorale speciale. Listele electoralepermanente ar putea satisface toate operaţiile devotare sub condiţia ca toţi alegătorii să voteze în

localitatea de domiciliu, ceea ce ar fi o absurditateteoretică şi o imposibilitate practică. Realităţileimplică circulaţia multor cetăţeni, deplasări în altelocalităţi, lucruri ce se produc şi în ziua votării.Aceşti cetăţeni nu pot fi privaţi de dreptul de votpentru motivul că în ziua alegerilor nu se află înlocalitatea de domiciliu. Bineînţeles că, din punct devedere juridic, cetăţenii nu pot fi obligaţi ca înziua alegerilor să nu părăsească localitatea dedomiciliu. Aşa stând lucrurile, legea electoralăpermite cetăţeanului să voteze în localitatea unde seaflă pe data votării.

Cărţile de alegător. într-o explicaţie simplăcărţile de alegător sunt legitimaţii electorale,personale şi permanente. Ele sunt valabile pentrutoate

131.

consultările electorale cu caracter naţional,potrivit numărului de scrutine prevăzute încuprinsul lor.

Cărţile de alegător se eliberează alegătorilorînscrişi în listele electorale permanente alelocalităţii în care domiciliază. Această modalitatelegală exclude posibilitatea eliberării mai multorcărţi de alegător aceleiaşi persoane.

Birourile electorale. întreaga activitate deorganizare şi desfăşurare a alegerilor se desfăşoarăsub directa conducere şi sub controlul cetăţenilor,partidelor şi formaţiunilor politice, guvernului,prefecţilor sau primarilor revenindu-le obligaţiaîndeosebi în asigurarea bazei materiale, a ordiniipublice. Legea electorală instituie formeleorganizatorice care să exprime această realitate, iarprintre acestea trebuie menţionate şi desigurexplicate birourile electorale.

Biroul Electoral Central este alcătuit din 7judecători şi din 16 reprezentanţi ai partidelor şiformaţiunilor politice desemnaţi în ordineadescrescătoare a ponderii numărului listelor decandidaţi pe care le-au propus, în numărulcircumscripţiilor electorale, pe întreaga ţară.

Atribuţiile Biroului Electoral Central suntnumeroase şi importante, printre acestea fiind şiurmătoarele: veghează la actualizarea listelorelectorale, aducerea acestora la cunoştinţacetăţenilor şi la depunerea în mod legal acandidaturilor, asigură interpretarea uniformă adispoziţiilor electorale, verifică şi înregistreazărezultatul alegerilor şi îndeplineşte celelalteatribuţii ce-i revin potrivit legii.

Biroul electoral de circumscripţie conduceoperaţiunile de alegere a deputaţilor şi senatorilordintr-o circumscripţie electorală (judeţ) şi estealcătuit din 3 judecători şi din cel mult 8reprezentanţi ai partidelor şi formaţiunilor politicecare participă la alegeri în judeţ (sau municipiulBucureşti), desemnaţi în ordinea descrescătoare aponderii numărului de candidaţi pe care i-au propus,în numărul total al candidaţilor din comunicărileprimite.

Legea prevede atribuţiile birourilor electorale decircumscripţie, acestea fiind:

a)urmărirea aplicării dispoziţiilor legale

privitoare la alegeri, vegherea la organizareasecţiilor de votare;

b)înregistrarea candidaturilor depuse şi constatarea rămânerilor definitive;c) realizarea publicaţiilor şi afişărilor necesare;d)rezolvarea întâmpinărilor referitoare la propria

lor activitate şi contestaţiilor cu privire laoperaţiunile birourilor electorale ale secţiilor devotare;

e)distribuirea birourilor electorale ale secţiilorde votare a buletinelor de vot, ştampilelor decontrol şi ştampilele cu menţiunea "votat";

f) totalizarea rezultatului alegerilor de lasecţiile de votare şi comunicarea către BiroulElectoral Central a procesului-verbal cuprinzândnumărul de voturi valabil exprimate pentru fiecarelistă de candidaţi;

g)pe baza constatării Biroului Electoral Central cu privire la partidele,

132

formaţiunile politice şi coaliţiile acestora ceîntrunesc cel puţin 3% din voturile valabil exprimatepe întreaga ţară, constată rezultatul alegerilorpentru circumscripţia electorală şi elibereazădeputaţilor sau senatorilor certificatul doveditor alalegerii;

h) înaintarea Biroului Electoral Central aproceselor-verbale cuprinzând rezultatul alegerilor,precum şi a întâmpinărilor, contestaţiilor şiproceselor-verbale primite de la birourile electoraleale secţiilor de votare.

Biroul electoral al secţiei de votare conduceoperaţiunile de alegere ce se desfăşoară în cadrulsecţiilor de votare.

Biroul electoral al secţiei de votare estealcătuit dintr-un preşedinte, un locţiitor al acestuiaşi cel mult 7 membri.

Legea prevede următoarele atribuţii ale birourilorelectorale ale secţiilor devotare: ;

a) primesc copia listelor electorale de la autorităţile care le-au întocmitşi cărţile de alegător neridicate, iar de la birourile electorale decircumscripţie, buletinele de vot pentru alegătorii ceurmează să voteze lasecţia de votare, ştampila de control şi ştampilele cumenţiunea "votat";

b) conduc operaţiunile de votare, iau toate măsurile de ordine în localulsecţiei de votare şi în jurul acesteia;

c) fac numărătoarea voturilor şi consemnează rezultatul votului;d) rezolvă întâmpinările referitoare la propria loractivitate;e) înaintează birourilor electorale de

circumscripţie procesele-verbale cuprinzând rezultatul votării, împreună cu contestaţiile depuse şimaterialele la care acestea se referă;

f) predau, cu proces-verbal, judecătoriei din raza lor teritorială,buletinele de vot întrebuinţate şi necontestate, precum şi cele anulate,ştampilele şi celelalte materiale necesare votării; listele electorale speciale dela secţiile de votare constituite pe lângă unităţile militare se transmit, sub pază

militară, acestor unităţi şi se păstrează de Gomandantul unităţii.

Alte reguli privind birourile electorale. O primăregulă constă în aceea că nu pot fi membri aibirourilor electorale cei care candidează în alegerilerespective, interdicţie firească faţă de rolul acestorbirouri, precum şi cei care nu au drept de vot.

A doua regulă, de procedură, stabileşte căbirourile electorale lucrează în prezenţa a jumătateplus unu din numărul total al membrilor şi iauhotărâri cu majoritatea membrilor prezenţi.

Secţiile de votarePotrivit legii se organizează secţii de votare

pentru minimum 1.000 şi maximum 2.000 de locuitori. încomunele cu o populaţie sub 2.000 de locuitori seformează o singură secţie de votare. Sunt prevăzuteînsă şi alte reguli privind organizarea secţiilor devotare. Astfel în cazul satelor sau grupelor de satecu o populaţie până la 1.000 de locuitori, se potorganiza secţii de votare

133

dacă distanţa dintre aceste sate şi locul secţiei devotare este mai mare de 5 km. De asemenea, se maiformează secţii de votare în sau pe lângă: unităţimilitare, spitale, maternităţi, sanatorii, case deinvalizi şi cămine de bătrâni (pentru cel puţin 50 dealegători); misiunile diplomatice şi oficiileconsulare ale României.

e) Propunerea candidaţilorîn mod firesc pentru Preşedintele României se

poate propune doar câte o singură candidatură decătre fiecare partid, formaţiune politică saucoaliţie de partide, fiind admise şi candidaturileindependente.

Propunerile pentru Parlament se pot face pe listede candidaţi în situaţia în care aparţin partidelor,formaţiunilor politice sau coaliţiilor de partide sauindividual, în cazul candidaţilor independenţi.

O a doua regulă priveşte termenul până la care sepot propune candidaturile. în acest sens legeaprevede că acestea pot fi propuse "cel mai târziu cu30 de zile înainte de data alegerilor".42

în fine, o a treia regulă este în sensul că pentruParlament se poate candida numai într-o singurăcircumscripţie electorală. De aici rezultă că acelaşicandidat nu poate candida concomitent în două sau maimulte circumscripţii pentru una din CamereleParlamentului, sau, în acelaşi timp, atât pentruCamera Deputaţilor cât şi pentru Senat. Decicandidatul trebuie să opteze pentru o singurăcircumscripţie electorală şi pentru o singură Camerăa Parlamentului.

Dreptul de a propune candidaturi aparţinepartidelor politice sau formaţiunilor politice(singure sau în coaliţii). Trebuie menţionat că legeaelectorală echivalează juridic organizaţiilecetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale cupartidele politice. De asemenea, se pot propune şicandidaturi individuale.

Cel care doreşte să candideze independent, o poateface, cu condiţia să fie susţinut de cel puţin 0.5%din numărul total al alegătorilor înscrişi în listelepermanente ale localităţilor situate încircumscripţia electorală în care candidează pentruParlament şi de cel puţin 200.000 de persoane, cudrept de vot, pentru funcţia de preşedinte.

Propunerile de candidaţi se face în scris, în

patru exemplare, sub semnătura conducerii partiduluisau formaţiunii politice, sau în cazul candidaţilorindependenţi pe baza listei susţinătorilor. •

f) Buletinele de vot. Semne electorale. ŞtampileelectoraleCum este şi firesc, legea electorală cuprinde

toate dispoziţiile de ordin tehnic privind buletinelede vot, având în vedere importanţa acestora în ziuavotării, ele fiind documentele în care seconcretizează, grafic, opţiunile alegătorilor.42 Ionescu, Cristian: Drept constituţional şi instituţii politice, voi. I+II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 235.

134

Stabilirea unui model al buletinelor de vot estenecesară pentru a asigura o uniformitate a acestorbuletine, dar şi o măsură menită să asigure secretulvotului.

Legea reglementează de asemenea, trei aspecteimportante privind buletinele de vot precum:uniformitatea grafică a buletinelor de vot din aceeaşicircumscripţie electorală, desigur pentru alegereaaceluiaşi organ de stat ce urmează a fi ales,prevedere menită să garanteze corectitudineaoperaţiunilor electorale; numărul buletinelor de votcare trebuie să acopere, evident, numărulalegătorilor, admiţându-se un supliment de 10%;organele cărora le revine obligaţia imprimăriibuletinelor de vot, acestea fiind birourile electoralede circumscripţie şi prefecţii; termenul deîndeplinire a acestei obligaţii şi anume 10 zileînainte de data alegerilor.

Pentru ca alegătorii să se obişnuiască cubuletinele de vot, legea prevede obligaţia afişăriiunor exemplare, vizate şi anulate de cătrepreşedintele biroului electoral de circumscripţie, lasediile secţiilor de votare şi judecătoriilor.

Semnele electorale sunt uneori folosite înalegeri, fiind utile în desfăşurarea campanieielectorale. De asemenea, aceste senine electorale, cucare alegătorii sunt obişnuiţi încă din timpulcampaniei electorale, îi ajută pe aceştia, în ziuavotării, să identifice mai uşor lista de candidaţi (şideci partidul sau formaţiunea politică pe care opreferă) sau, eventual, candidatul independent.

Legea cuprinde reguli privind conţinutul,procedura şi publicitatea semnelor electorale.Conţinutul şi grafica semnului electoral suntstabilite de către partidul, formaţiunea politică saucandidatul independent, iar aceasta nu trebuie să fiecontrare ordinii de drept. Semnul electoral alestrebuie declarat Biroului Electoral Central, în 3 zilede la constituirea acestuia, iar în caz de concurenţăpentru acelaşi semn electoral, prioritateaînregistrării sau tragerea la sorţi vor rezolvaproblema.

Ştampilele electorale sunt accesorii necesarebunei desfăşurări a operaţiunilor de votare. Legeastabileşte două categorii de ştampile şi anume:ştampila de control a secţiei de votare şi ştampila cumenţiunea "votat".

g) Campania electoralăAlegerile se caracterizează printr-o susţinută

campanie electorală, activitate în cadrul căreiapartidele şi formaţiunile politice, candidaţii,simpatizanţii acestora, popularizează prin mitinguri,presă, radio, televiziune sau alte asemenea mijloace,platformele lor politice în scopul de a orientaopţiunea electoratului.

In acest sens partidele şi formaţiunile politicecare participă la alegeri pot primi o subvenţie de lastat, iar cele care nu obţin cel puţin 5% din voturilevalabil exprimate pe întreaga ţară o vor restitui întermen de 2 luni. Apoi, primarii au obligaţia ca întermen de 5 zile de la începerea campaniei electoralesă stabilească locuri speciale de afişaj electoral.

135

h) Desfăşurarea votăriiVotarea se realizează la secţiile de votare. La o

secţie de votare votează cetăţenii arondaţi pecriteriul domiciliului (potrivit listelor electoralepermanente), cetăţenii din alte localităţi dar carese află în localitatea secţiei de votare şi doresc săvoteze aici, cetăţenii României cu domiciliul înstrăinătate, care în ziua votării se află în ţară şi,deci se prezintă la această secţie, precum şipreşedintele, membrii biroului electoral şipersoanele însărcinate cu menţinerea ordinii.

Pentru asigurarea ordinii, puterile preşedinteluibiroului electoral se întind şi în afara localului devotare, în curtea acestuia, în intrările în curte, înjurul localului de vot, precum şi pe străzi şi pieţepublice până la o distanţă de 500 m.

Pentru aceasta el va avea la dispoziţie mijloacelede ordine necesare, prin grija prefecţilor împreunăcu Ministerul de Interne.

Votul se desfăşoară într-o singură zi, care poatefi numai duminica, între orele 6 şi 21. în modexcepţional, preşedintele biroului electoral alsecţiei de votare poate prelungi votarea şi după ora21, dar nu mai târziu de ora 24, cu aprobareabiroului electoral de circumscripţie în ziua votării.

Pentru a se evita aglomeraţia, în sala de votalegătorii sunt invitaţi în serii corespunzătoarenumărului cabinelor.

Alegătorul va prezenta cartea de alegător şi actulde identitate.Se verifică identitatea alegătorului şi înscrierea

sa în listele de alegători, facându-se menţiune pelistă.

Nimeni nu are voie să pătrundă în cabina de votareatâta timp cât alegătorul îşi exercită dreptul devot.

5. Stabilirea rezultatelor votării

a) Stabilirea rezultatelor votării la secţia de votareDupă ce preşedintele biroului electoral al secţiei

de votare declară votarea închisă, în prezenţamembrilor biroului şi a persoanelor ce au dreptul săasiste, se procedează Ea inventarierea şi lasigilarea ştampilelor cu menţiunea „votat", la

numărarea şi anularea buletinelor de vot rămaseneîntrebuiţate, precum şi la verificarea sigiliilorde pe urnele de votare. Apoi de deschid urnele şi seface numărătoarea voturilor pentru fiecare organ destat pentru care s-a votat la secţia respectivă. Seconfruntă de asemenea numărul buletinelor din urne culistele de alegători spre a se constata proporţiaprezentării la alegeri faţă de listele electorale.

/v

In timp ce preşedintele biroului electoral alsecţiei de votare prezintă buletinele de vot,rezultatul se consemnează în câte două tabele, pentrufiecare autoritate publică, de către un membru albiroului electoral. Dacă sunt prezenţi şi candidaţi,aceştia au dreptul să întocmească şi ei un tabel.

Rolul acestor tabele este de a se realiza o evidentă corectă a rezultatelor

136

votării la secţia de votare, o evidenţă la întocmireacăreia participă atât membrii biroului electoral câtşi candidaţii, evitându-se suspiciunile. Aceste tabelevor folosi la întocmirea proceselor-verbale.

Procesul-verbal se semnează de către preşedinteleşi membrii biroului, lipsa semnăturilor unor membri aibiroului neinfluenţând asupra valabilităţii acestuia.

b) Rolul Biroului Electorat Central şi birourilor electorale decircumscripţie în stabilirea rezultatelor votării

Pentru a înţelege succesiunea operaţiunilor destabilire a rezultatelor votării, trebuie să cunoaştemmai exact rolul Biroului Electoral Central şi albirourilor electorale de circumscripţie. BiroulElectoral Central conduce operaţiunile electoralepentru alegerea Preşedintelui României, în aceastămare circumscripţie electorală care este ţaraîntreagă. Pentru alegerea Preşedintelui Românieibirourile electorale de circumscripţii sunt trepteintermediare între birourile electorale de secţie şiBiroul Electoral Central, organisme de adiţionare arezultatelor de la secţiile de votare şi de comunicarea lor către Biroul Electoral Central. Cât priveştealegerea deputaţilor şi senatorilor rolul BirouluiElectoral Central este de asemenea important, dardesigur nuanţat, pentru că o parte din mandate serepartizează direct la nivelul circumscripţiilorelectorale.

Este important, de asemenea, să cunoaştem nuanţelenoţiunii de majoritate. în sistemele electorale sefolosesc noţiuni de: majoritate simplă, majoritateabsolută, majoritate relativă, majoritate calificată.

Majoritatea simplă reprezintă jumătate plus unuldin alegătorii prezenţi la vot.

Majoritatea absoluta reprezintă jumătate plus unudin totalul alegătorilorînscrişi pe listele electorale. :

Majoritatea relativă exprimă situaţia în care seobţin cele mai multe voturi. Ea sete deci comparativăşi se concretizează în raport cu celelalte rezultateobţinute de ceilalţi candidaţi.

Majoritatea calificată este determinată prin lege(calificată), ea exprimând de regulă 2/3 din totalulvoturilor, votanţilor etc. Nimic nu împiedică însă şialte "calificări" legale (3/4 sau 4/5 etc).

c) Atribuirea mandatelor

Sisteme de atribuire a mandatelor parlamentare. Amexplicat deja că există mai multe tipuri de scrutin şiaceste tipuri determină mai multe moduri de atribuirea mandatelor. în sistemul majoritar mandatele suntatribuite listelor sau candidaţilor care obţinmajoritatea absolută sau simplă, în funcţie de faptuldacă se practică un tur sau două turui de scrutin.Uneori, rar desigur, sistemul majoritar se referă şila scrutinul de listă.

Să vedem cum se atribuie mandatele în sistemul reprezentării

137

proporţionale.In acest sistem atribuirea mandatelor se

realizează diferit decât în sistemul majoritar,existând bineînţeles şi aici numeroase modalităţi şinuanţe. El tinde spre justiţia electorală, dând oreprezentare, pe cât posibil a stării opiniiloralegătorilor.

Atribuirea mandatelor în sistemul reprezentăriiproporţionale începe în mod necesar prin determinareacoeficientului electoral într-o circumscripţie dată.

Reprezentarea proporţională apropiată, se numeşteastfel atunci când repartizarea resturilor se face îninteriorul circumscripţiei electorale (judeţului, deexemplu) şi nu pe plan naţional. Sunt utilizate douăsisteme de repartizare şi anume sistemul celor maimari resturi (M.M.R.) şi cel al celei mai mari medii(M.M.M.).

într-o circumscripţie electorală sunt 400.000 devoturi exprimate pentru 8 mandate parlamentare.Coeficientul electoral va rezulta din400.000:8=50.000. s-a participat în 5 liste decandidaţi (5 partide), care au obţinut următoarelevoturi:

Lista A 126.000 voturiLista B 94.000 voturiLista C 88.000 voturiLista D 65.000 voturiLista E 27.000 voturiSistemul Hondt (d'Hondt) este practicat în Belgia.

Statele scandinave, Suedia, Norvegia, Danemarcapractică începând cu 1952 un sistem învecinat.

în România sistemul Hondt a fost practicat,parţial, la alegerea Adunării Deputaţilor în anul1990 şi este practicat, tot parţial, în baza Legiinr. 373/2004.

Reprezentarea proporţională integralăPentru a se realiza o reprezentare cât mai fidelă

a opiniilor, calculele electorale sunt transferate lanivel naţional. Se folosesc şi aici două metode. Ometodă constă în calcularea tuturor rezultatelor lanivelul întregii ţări, ca unică circumscripţieelectorală.

A doua metodă constă în a repartiza resturile nuîn circumscripţiile electorale (judeţe) ci la nivelnaţional. Voturile neutilizate de fiecare listă lacircumscripţiile electorale sunt adiţionate şi seface repartizarea mandatelor neatribuite la nivelul

circumscripţiilor fie pe criteriul coeficientuluielectoral (stabilit prin lege sau după regulileamintite),fie pe alte criterii.

Pragurile electorale se practică în legătură cusubvenţiile electorale sau cauţiunile electorale.Pragurile electorale se motivează în principiu peideea că la guvernare trebuie să aibă acces partidelecare se bucură de o anumită credibilitate în masaelectoratului (receptivitate) sau pe ideeaseriozităţii candidaturilor (îndeosebi la cauţiunicare urmăresc să descurajeze aventuriştii), precum şipe alte cauze ce ţin de contextul socio-politicconcret. Legea electorală a României prevede şi eaasemenea praguri electorale.

138

Atribuirea mandatului de Preşedinte al României.Atribuirea mandatului de Preşedinte al României esterezultatul unor operaţii electorale succesive careîncep de la secţiile de votare. Astfel birourileelectorale de circumscripţie adună rezultateleobţinute la secţiile de votare din raza lorteritorială după regulile stabilite în lege şi princonsemnarea lor în cuvenitele procese-verbale) şi lecomunică Biroului Electoral Central. Acesta primindtoate documentele prevăzute de lege, după ce rezolvăîntâmpinările şi contestaţiile depuse, prin deciziidefinitive, încheie un proces-verbal în care suntconsemnate datele privind numărul alegătorilorînscrişi în listele electorale, al celor prezentaţi laurne, numărul voturilor valabil exprimate şi al celornule, repartizarea voturilor pe fiecare candidat,prenumele şi numele candidatului a cărui alegere afost constatată (desigur în unul din cele două tururide scrutin). Acest proces-verbal, împreună cu dosarelebirourilor electorale de circumscripţie, seînaintează, cu pază militară, la CurteaConstituţională, în termen de 24 de ore de laînregistrarea ultimului dosar trimis de birourileelectorale de circumscripţie.

Curtea Constituţională publică rezultatulalegerilor în presă şi în Monitorul Oficial pentrufiecare tur de scrutin şi validează rezultatulalegerilor pentru preşedintele ales.

Atribuirea mandatelor pentru Camera Deputaţilor şiSenat. După votare, în mod firesc urmează atribuireamandatelor de deputaţi şi de senatori, aceastafacându-se în mai multe etape. Cât priveşte mandatelede deputaţi trebuie să reamintim că, în temeiulConstituţiei (art. 62) ele sunt de două categorii şianume unele rezultând direct din scrutin (desigurmajoritatea) şi altele indirect din scrutin, pentruorganizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilornaţionale.

După ce biroul electoral de circumscripţieprimeşte rezultatele votării de la toate secţiile devotare din raza sa, va întocmi, separat pentru CameraDeputaţilor şi pentru Senat, câte un proces-verbalprivind voturile valabil exprimate pentru fiecarepartid, formaţiune politică sau coaliţie a acestora,pe care le va înainta Biroului Electoral Central întermen de 24 de ore. Biroul Electoral Central

centralizând rezultatele pe întreaga ţară va stabilicare sunt partidele, formaţiunile politice saucoaliţiile care depăşesc pragul electoral şi care audeci dreptul de a participa la distribuireamandatelor. El va comunica birourilor electorale decircumscripţie această situaţie.

Biroul electoral de circumscripţie primind acesteconstatări va proceda la atribuirea mandatelor numaipartidelor, formaţiunilor şi coaliţiilor care auobţinut procentul de 5%.

Alte reguli electorale. Explicarea sistemuluielectoral, la nivelul dimensiunilor unor prelegeriuniversitare, se realizează desigur în ceea ce are elmai important. Regulile electorale sunt impresionantde multe ca număr,

139

reglementările merg până la detalii pentru a reuşi săimprime luptei politice pentru ocuparea mandatelor înautorităţile statale de decizie caracter organizat şicivilizat.

Alegerile parlamentare parţiale sunt reglementatede legea electorală pentru situaţia în care alegeriledintr-o circumscripţiei electorală sunt anulateprecum şi în cazul în care un mandat de deputat saude senator devenit vacant nu poate fi ocupat desupleant. Reguli de detaliu privind alegerileparlamentare parţiale sunt prevăzute în Legea nr.373/2004.

Legislaţia electorală stabileşte cine poate sesiza, termenele, soluţiile.Sunt şi alte reguli electorale. Astfel legea

electorală dă dreptul cetăţenilor de a faceîntâmpinări şi contestaţii, scrise sau verbale, cuprivire la orice operaţie electorală.

în fine, trebuie să menţionăm că legea electoralăare prevederi exprese privitoare la păstrareadocumentelor şi materialelor electorale, precum şi lasancţiunile aplicabile celor care încalcădispoziţiile electorale.

140

CAPITOLUL X

PARLAMENTUL

1. Generalităţi. Caracterizarea Parlamentuluiîn istoria constituţională a lumii, istorie

îndelungată şi tumultoasă, s-a impus, ca o realitateteoretică şi practică, parlamentul. Cât priveşteapariţia parlamentului în lume se arată că "Estetotuşi istoriceşte inexact să se spună că MareaBritanie este mama parlamentului; Islanda are drepturide anterioritate şi Polonia pretenţii desimultaneitate". (Francois Borella, pag.32)

Apariţia parlamentului trebuie considerată caexprimând cerinţa umană de participare la facerealegilor, participare care este de fapt prima dintrelegile democraţiei.

Din totdeauna s-a afirmat că puterea,suveranitatea, aparţin poporului, naţiunii, realitatespeculată deseori demagogic şi înşelător, şi numaiacesta, poporul, are dreptul de a legifera, legeafiind expresia voinţei sale suverane.

Parlamentul apare deci ca o instituţie politică şijuridică formată din una sau mai multe corpuri,adunări sau „camere", fiecare dintre acestea compusădintr-un număr de membri (deputaţi, senatori),dispunând de putere de decizie mai mult sau mai puţinimportante. Parlamentul nu se confundă cu comitetelesau comisiile, care sunt formate din un număr mai micde membri şi de regulă de către camerele sale şi nicicu adunările consultative, care nu au puteri dedecizie (vezi şi Maurice Duverger).

2. Funcţiile Parlamentului

A. Generalităţi privind funcţiile Parlamentului Clasificarea funcţiilorAtribuţiile parlamentului sun specifice

înfăptuirii, la cel mai înalt nivel, a conduceriistatale. Ca atare funcţiile parlamentului sunt funcţiide conducere, sunt funcţii deliberative. Fiind ales

direct de către cetăţeni, prin vot, el reprezintăvoinţa poporului şi are dreptul să exercite cele maiimportante drepturi ale acestuia, să exercite putereapoporului.

De regulă când vorbim de parlament spunem că esteputerea legislativă, unicul organ legiuitor, sau purşi simplu organ legiuitor.

141

B. Funcţia legislativă a parlamentuluiAm explicat cum în viziunea separaţiei /

echilibrului puterilor în stat, activitatea statalăeste repartizată pe cele trei domenii esenţiale:funcţia legislativă, funcţia executivă şi funcţiajudiciară.

Reţinând şi explicaţiile privind funcţiadeliberativă, constatăm că legiferarea rămâneîmputernicirea primordială a parlamentului, ea fiindcea mai importantă funcţie din cadrul celor trei.într-o viziune simplă, funcţia legislativă înseamnăedictarea de norme juridice, obligatorii pentruexecutiv iar, în caz de litigii, şi pentru putereajurisdicţională.

Exercitarea funcţiei legislative aparţine teoreticnumai parlamentului, care o exercită singur. înpractică însă, el „împarte" această funcţie, sauunele aspecte ale acestei funcţii cu executivul, cuelectoratul (referendum), cu comisiile proprii.

Executivul se implică în funcţia legislativăîndeosebi prin iniţiativa legislativă, legislaţiadelegată, promulgarea legilor, dreptul de veto.

Examinând dispoziţiile Constituţiei actuale aRomâniei, se poate reţine că stabilirea domeniuluirezervat legii este, în principal, realizată prinart. 73 care stabileşte că Parlamentul poate adoptatrei categorii de legi şi anume legi constituţionale,legi organice şi legi ordinare.

Potrivit art. 73, legile constituţionale sunt celede revizuire a Constituţiei, iar legile organice seadoptă pentru: sistemul electoral; organizarea şifuncţionarea partidelor politice; organizarea şidesfăşurarea referendumului; organizarea Guvernuluişi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; regimulstării de asediu şi a celei de urgenţă;infracţiunile, pedepsele şi regimul executăriiacestora; acordarea amnistiei sau graţieriicolective; organizarea şi funcţionarea ConsiliuluiSuperior al Magistraturii, a instanţelorjudecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii deConturi, statutul funcţionarilor publici;contenciosul administrativ; regimul juridic generalal proprietăţii şi al moştenirii; regimul generalprivind raporturile de muncă, sindicatele şiprotecţia socială; organizarea generală aînvăţământului; regimul general al cultelor;organizarea administraţiei locale, a teritoriului

precum şi regimul general privind autonomia locală;modul de stabilire a zonei economice exclusive;reglementarea celorlalte domenii pentru care, înConstituţie, se prevede adoptarea de legi organice.Rămân în sfera legilor ordinare celelalte relaţiisociale, asupra cărora legislativul poate hotărî.

C. Stabilirea direcţiilor principale ale activităţii social-economice,culturale şi juridice

Exercitând împuternicirile de conducere statalăce-i sunt delegate de către popor, parlamentul poatedecide în problemele cele mai importante. Acesteîmputerniciri sunt prevăzute în Constituţie şi serealizează prin lege.

Atribuţiile Parlamentului României de aceastănatură sunt prevăzute în mai multe articole aleConstituţiei (vezi de ex. art. 73, precum şi art.65) care nominalizează; primirea mesajuluipreşedintelui

142

României: aprobarea bugetului de stat şi a bugetuluiasigurărilor sociale de stat; declararea mobilizăriigenerale sau parţiale; declararea stării de război;suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare aŢării şi ale Curţii de Conturi.

D. Alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unorautorităţi statale

Este o funcţie complexă, iar exercitarea unorasemenea atribuţii diferă de la un sistemconstituţional la altul.

Această funcţie exprimă o anumită preeminenţă aparlamentului faţă de alte puteri publice, un anumitdrept în legătură cu instituţionalizarea celorlalteautorităţi statale. Observând constituţiile vomconstata că parlamentele aleg şi revocă şefi de state(republica parlamentară), şefi de guverne, aprobăcomponenţa guvernelor sau revocă guverne (moţiuni deneîncredere, moţiuni de cenzură), numesc în funcţiiînalţii funcţionari, aleg şi revocă judecători etc.Aceste atribuţii le vom regăsi la analiza celorlalteautorităţi statale.

Parlamentul României, potrivit Constituţiei, poatesuspenda din funcţie Preşedintele României (art. 95),acordă votul de încredere Programului şi întregiiliste a Guvernului (art. 103), poate retrageîncrederea acordată Guvernului (art. 113) etc. SenatulRomâniei numeşte Avocatul Poporului (art. 58), numeştetrei judecători la Curtea Constituţională (art. 142)etc. Camera Deputaţilor numeşte trei judecători laCurtea Constituţională (art. 142) etc.

E. Controlul parlamentar \Rolul deosebit al parlamentului în conducerea

statală presupune nu numai elaborarea de legi,stabilirea direcţiilor de activitate, formarea deorgane de stat, aspecte pe care le-am explicat deja,ci şi controlul. Realizarea controlului de cătreparlament prezintă a mare importanţă.

Controlul parlamentar cuprinde activităţi, organede stat, acte normative etc. El se exercită fie directde către întregul parlament, fie de una din camerelesale (în sistemul bicameral), fie prin alte mijloaceşi forme de control. Constituţia României conţine maimulte dispoziţii; în acest sens, prin care menţionăm:

obligaţia Avocatului Poporului de a prezenta celordouă Camere ale Parlamentului rapoarte (art. 60),răspunderea politică a Guvernului (art. 109),obligaţia Guvernului de a prezenta în cadrulcontrolului parlamentar informaţiile şi documentelecerute (art. 111) etc.

Cât priveşte formele şi mijloacele specifice princare se exercită controlul parlamentar acestea pot fisistematizate astfel: a) controlul exercitat prin dăride seamă, mesaje, rapoarte, programe prezentateparlamentului; b) controlul exercitat prin comisiileparlamentare; c) controlul exercitat prin întrebări şiinterpelări; d) dreptul deputaţilor şi senatorilor dea cere şi obţine informaţiile necesare; e) controlulexercitat prin rezolvarea petiţiilor cetăţenilor; f)controlul exercitat prin avocatul poporului(ombudsman).

143

a) Controlul exercitat prin dări de seamă, mesaje,rapoarte, programeAcesta este un mijloc de control direct asupra

activităţii autorităţilor statale. PotrivitConstituţiei unele organe de stat au obligaţia de aprezenta parlamentului sau uneia din camerele salemesaje, rapoarte, dări de seamă, programe.

b)Controlul exercitat prin comisiile parlamentareAcesta este un control eficient practicat destul

de des. în sens larg, toate comisiile parlamentarepot efectua control, dar aceste funcţii sunt deregulă încredinţate unor comisii de anchetă, saucomisii speciale. Aceste comisii au deseori puterijudiciare, citează martori care au obligaţia legalăde a compara în faţa comisiei şi de a răspunde.

c) Controlul exercitat prin întrebări şi interpelăriAcesta este un important mijloc de control, reglementat detaliat.întrebările sunt cereri adresate de către deputaţi

sau senatori organelor de stat (îndeosebi guvernuluisau miniştrilor) în legătură cu activitatea analizatăîn parlament sau cu orice alte probleme sociale,economice, culturale, juridice. Prin întrebări se ceranumite informaţii, precizări etc.

Interpelările se deosebesc de întrebări atât prinimportanţa lor sporită, cât şi prin regimul lorjuridic deosebit stabilit de către regulamenteleparlamentare. De regulă obiectul oricărei interpelărise formulează în scris şi se depune preşedinteluiCamerei care o supune atenţiei acesteia spre a hotărîdacă urmează a fi dezvoltată de îndată sau în careanume şedinţă.

întrebările pot fi adresate Guvernului,miniştrilor sau altor conducători ai administraţieipublice.

In legătură cu întrebările, regulamenteleparlamentare stabilesc reguli privind: forma sub carepot fi formulate; conţinutul; timpul în care pot fiformulate (ziua, orele); conţinutul şi duratatimpului de răspuns; timpul pentru replică; anumiteefecte juridice.

Fără a intra în detalii, vom observa căîntrebările pot fi formulate oral sau scris, fapt ceimplică anumite nuanţări procedurale. Cât priveşte

conţinutul nu sunt admise întrebările privindprobleme de interes personal sau particular, celecare urmăresc în exclusivitate obţinerea uneiconsultaţii juridice, cele care se referă la proceseaflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau potafecta soluţionarea unor cauze aflate în curs dejudecată, cele care privesc activitatea unor persoanecare nu îndeplinesc funcţii publice (art. 153 dinRegulamentul Camerei Deputaţilor). De asemenea,primului ministru i se pot adresa numai întrebăriprivind politica generală a Guvernului.

In legătură cu timpul în care pot fi formulate, înRegulamentul Camerei Deputaţilor se prevede căîntrebările orale pot fi adresate în fiecare zi deluni, de la ora 18:30, timp de 30 de minute. înprealabil, ele trebuie depuse la preşedintele Camereicel mai târziu până la ora 15 a zilei de luni.întrebările

144

scrise se pot depune le preşedintele Cairierei înfiecare zi de luni la încheierea orei ministeriale.

d) Dreptul deputaţilor şi senatorilor de a cere şi obţine informaţiilenecesare

Exercitarea eficientă a controlului parlamentarpresupune dreptul deputaţilor şi senatorilor de a cereinformaţii autorităţilor publice şi desigur obligaţiaacestora de a le furniza. Este şi motivul pentru careConstituţia prin art. 111 stabileşte că Guvernul şicelelalte organe ale administraţiei publice, în cadrulcontrolului parlamentar al activităţii lor, suntobligate să prezinte informaţiile şi documentelecerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau decomisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţiloracestora. Regulamentele celor două Camere aleParlamentului României prevăd în detaliu modul desolicitare a unor asemenea informaţii cu anumitenuanţări.

e) Controlul exercitat prin rezolvarea petiţiilor cetăţenilorSe consideră că parlamentul exercită şi o funcţie

de reclamaţie şi de contestaţie, că adunările(Camerele) parlamentare sunt un birou de primire areclamaţiilor cetăţenilor, grupurilor de interese,opoziţiei, un loc de dezbatere permanentă întrecetăţeni şi guvern, între opoziţie şi majoritate.

f) Controlul exercitat prin avocatul poporului (ombudsman)

Instituţia ombudsman-ului este de origine suedeză(1766), răspândindu-se apoi şi în alte ţări. Eafuncţionează sub diferite denumiri precum: comisarulparlamentar, apărătorul poporului, apărătorul public,mediatorul public, avocatul poporului, procurorulparlamentar.

Ombudsman-ul este o persoană (sau mai multe)independentă, numită de către parlament pentru asupraveghea administraţia. Instituţia cunoaşte douăforme importante: ombudsman-ul cu competenţă generalăşi ombudsman-ul cu competenţă specială.

Avocatul poporului este denumirea sub careinstituţia ombudsman-ului se regăseşte în România.

Avocatul poporului îşi regăseşte reglementareaconstituţională în articolele 55-57. denumirea de

avocat ăl poporului a fost preluată de către AdunareaConstituantă pentru că exprimă cel mai clar şi mai peînţelesul tuturor rolul şi semnificaţiile juridice aleacestei instituţii.

F. Conducerea în politica externăParlamentului îi revin importante atribuţii în

sfera relaţiilor externe, atribuţii ce ţin de domeniulconducerii. Cele mai importante atribuţii în acestdomeniu sunt: ratificarea şi denunţarea tratatelorinternaţionale; declararea stării de război; deciziade suspendare sau încetare a ostilităţilor militare (ase vedea şi art. 65 din Constituţie).

145

G. Atribuţiile parlamentului privind organizarea sa internă şifuncţionarea

în cadrul acestor atribuţii menţionăm îndeosebi:validarea sau anularea alegerii parlamentarilor;adoptarea regulamentului de funcţionare; alegereaorganelor interne de lucru; aprobarea bugetuluipropriu; unele atribuţii privind statutulparlamentarilor.

a) Validarea sau anularea alegerii parlamentarilorAtunci când se întrunesc în prima şedinţă, după

alegeri, separat, Camera Deputaţilor şi Senatulprocedează la verificarea legalităţii alegeriifiecărui membru, hotărând validarea sau, după caz,anularea alegerii.

b) Adoptarea regulamentului de funcţionareAdoptarea regulamentului de . funcţionare exprimă

autonomia regulamentară a parlamentului şi, desigur,a Camerelor acestuia în sistemul bicameral. în acestsens, atât Camera Deputaţilor cât şi Senatul îşistabilesc organizarea şi funcţionarea prinregulamente proprii.

c) Alegerea organelor interne ale Camerelor Parlamentuluiîn cadrul acestor atribuţii sunt incluse: alegerea

birourilor camerelor, a comitetului (biroului) parlamentului, pentru situaţia în care camerele lucrează reunite (Adunarea Constituantă în România); formarea comisiilor parlamentare etc.

d) Stabilirea bugetului propriu, exprimă autonomia bugetară a camerelor,a parlamentului. Astfel, potrivit art. 64 (1) din Constituţie, resurselefinanciare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.

e) Unele atribuţii privind statutul deputaţilor sau senatorilor, între caremenţionăm, de exemplu, ridicarea imunităţii parlamentare (art. 72 dinConstituţie). .

3. Structura ParlamentuluiStructura parlamentului este în strânsă legătură

cu structura de stat. Structura unitară a statuluieste, în general, o motivaţie a structuriiunicamerale a parlamentului. Structura de statfederală presupune însă, obligatoriu, existenţa încadrul parlamentului a unei a doua camere care săreprezinte interesele statelor membre. De aici regulastructurii bicamerale a parlamentelor în statelefederative. Această strânsă legătură nu duce lasoluţii rigide, pentru că în multe state unitareparlamentele au o: structură bicamerală.

a) Camera aristocratică corespunde originilor istorice ale parlamentului,

146

fiind o fază tranzitorie între regimurile vechi,aristocratice, şi regimurile democratice moderne.Camerele aristocratice erau reuniuni feudale alevasalilor regilor, seniorilor. Astfel a apărut CameraLorzilor în Anglia.

b) Camera federală corespunde structurii federale a statului, reflectă dublucaracter al acestuia de subiect unitar de drept, dar compus din mai multeformaţiuni statale. De aceea în statul federativ (compus, unional) parlamentulare două camere.

Astfel în S.U.A. Congresul este format din CameraReprezentanţilor şi Senat, în Elveţia parlamentul esteformat din Consiliul Naţional şi Consiliul Statelor,în Germania există Bundestagul şi Bundesratul.

c) Camera democratică este în general denumită cea de a doua camerădin parlamentele bicamerale din statele unitare. A doua cameră poate fi aleasăprin vot universal şi direct, poate fi aleasă indirect, uneori este consideratăaparent democratică, alteori conservatoare.

Parlamentul României este format din două camere,Camera Deputaţilor şi Senat, ambele alese prin votuniversal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

4. Atribuţiile Parlamentului privind organizarea internă

4.1. GeneralităţiCamerele parlamentului (Camera Deputaţilor şi

Senatul la noi) precum şi parlamentul în întregul său(mai ales că uneori, în sistemul bicameral se lucreazăşi în şedinţe comune) sunt organisme colegiale, cu ocompoziţie numeroasă, care lucrează şi decid numai înplenul lor, în sesiuni. Pentru ca munca parlamentarăsă se desfăşoare în bune condiţii, pentru caproiectele de legi, de decizii, de hotărâri să fiepregătite, se organizează şi formaţiuni restrânse delucru, care sunt parţiale şi închise.

4.2. Grupurile parlamentareIn aprecierea rolului grupurilor parlamentare

trebuie să avem în vedere că partidele sunt resortulesenţial şi principal al regimului parlamentar şi căfără partide nu există regim parlamentar (JosephBarthelemy). Partidele politice, ca instrumente aleexpresiei voinţei populare, urmăresc în luptaelectorală trimiterea câtor mai mulţi reprezentanţi ailor în parlament. Prezenţa reprezentanţilor partidelorpolitice se manifestă în interiorul camerelor prinformarea de grupări politice (grupuri, cluburi,fracţiuni etc.) care reunesc parlamentari ai aceluiaşipartid sau profesând aceleaşi idei, deci pe afinităţi

147

politice. Constituirea grupurilor parlamentare este,în general, o facultate, nu o obligaţie şi este laalegerea deputatului sau a senatorului de a seînscrie sau nu într-un anumit grup parlamentar.Aceasta pentru că deputaţii şi senatorii suntindependenţi, ei rezultă din alegeri şi răspund cuprecădere în faţa alegătorilor potrivit mandatuluireprezentativ sau a mandatului imperativ.

în Parlamentul României, deputaţii şi senatorii sepot organiza în grupuri parlamentare potrivitregulamentului fiecărei Camere (art. 61 dinConstituţie).

Grupurile parlamentare se organizează separatpentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat. Ele seformează imediat după ce deputaţii şi senatorii s-auîntrunit în prima lor şedinţă. Potrivitregulamentelor celor două Camere, în vederea"formării organelor de lucru şi desfăşurăriiactivităţii" deputaţii sau senatorii se constituie îngrupuri parlamentare alcătuite din cel puţin 10membri (la Camera Deputaţilor) şi 5 membri (laSenat), care au figurat în alegeri pe listeleaceloraşi partide sau formaţiuni politice.

Regulamentul Camerei Deputaţilor şi RegulamentulSenatului dau o importanţă sporită grupurilorparlamentare. Astfel, grupurile parlamentare:

o fac propuneri pentru componenţa comisiei devalidare, în limita numărului de locuri aprobatepentru fiecare grup; de altfel, comisia de validaretrebuie să reflecte, în mod proporţional,configuraţia politică a Camerei sau Senatului, aşacum rezultă ea din constituirea grupurilorparlamentare;

=> propun candidaţi pentru alegerea preşedinţilor celor două camere;=> propun candidaţi pentru alegerea

vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilorbirourilor permanente, în limita locurilor rezervate;

=> prin preşedinţii lor îşi dau acordul îndesemnarea membrilor comisiilor parlamentare, curespectarea reprezentării proporţionale;

■=> pot propune încetarea calităţii de membru alunei comisii parlamentare sau înlocuirea unui membru;

o pot propune membri în Comisia de mediere;=> pot cere modificarea ordinii de zi;^ pot prezenta amendamente;=> pot cere preşedintelui Camerei, prin

preşedinţii lor, verificarea îndeplinirii cvorumului;■=> pot cere încheierea dezbaterii unei probleme

puse în discuţia Camerei Deputaţilor.

4.3. Statutul opoziţiei în ParlamentOrganizarea internă şi funcţionarea camerelor

parlamentare nu poate fi înţeleasă fără înţelegereaefectelor participării partidelor politice la alegerişi la viaţa parlamentară. Ca rezultat alpluralismului politic în orice parlament, desigur însisteme democratice, identificăm majoritateaparlamentară (care susţine guvernul) şi opoziţia, sauminoritatea parlamentară. Acest sistem se

148

găseşte în aproximativ 30 de ţări (Australia, Brazilia, Italia, Malta).

4.4. Birourile şi comiteteleîn funcţie de structura concretă a parlamentelor,

fiecare cameră sau parlamentul în întregul său îşialeg birouri, denumite uneori permanente. Acestebirouri sunt organe interne ale camerelor parlamentaresau ale parlamentului cu structură unicamerală a cărororganizare, atribuţii şi funcţionare sunt stabiliteprin constituţie şi regulamentele camerelor.

Biroul permanent este format din deputaţi,respectiv senatori, se alege pe durata uneilegislaturi sau numai a unei sesiuni şi cuprinde, deregulă, un preşedinte, vicepreşedinţi, secretari şichestori. Biroul permanent are o seri de atribuţiicare privesc buna organizare şi desfăşurare alucrărilor camerei, sprijinirea activităţiideputaţilor sau senatorilor. Unele atribuţii aparţin,de regulă, preşedintelui biroului permanent, sauvicepreşedintelui biroului permanent, sauvicepreşedintelui care-1 înlocuieşte precum prezidarealucrărilor, măsurile de ordine, supunerea la vot,anunţarea rezultatului votului.

în România fiecare cameră a parlamentului îşialege câte un birou permanent Constituţia stabileşteprincipalele reguli în acest domeniu, prin art. 64(2). Astfel, potrivit Constituţiei, preşedinţiibirourilor permanente se aleg pe durata mandatuluicamerelor, în timp ce ceilalţi membrii ai birourilorpermanente se aleg pe durata sesiunii.

Alegerea preşedintelui Camerei se= realizează prinvot secret, cu buletine de vot, pe care sunt înscrisenumele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi degrupurile parlamentare. Există regula în sensul căreifiecare grup parlamentar poate face o singurăpropunere.

Pentru alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şichestorilor, propunerile se fac de către grupurileparlamentare, în cadrul numărului de locuitori dinbiroul permanent stabilit de către Cameră pentrufiecare grup parlamentar (vezi şi art. 24 dinRegulamentul Camerei Deputaţilor şi art. 20 dinRegulamentul Senatului). Preşedintele Camerei supunepropunerile votului acesteia.

Biroul permanent al Camerei Deputaţilor are

următoarele atribuţii:a) propune Camerei data începerii şi

data închiderii sesiunilorparlamentare;

b) solicită preşedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare,c) supune aprobării Regulamentul Camerei precum

şi propunerile demodificare a acestuia;

d) prezintă Camerei Deputaţilor spre aprobare proiectul de buget alacesteia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar;

e) pregăteşte şi asigură desfăşurarea, în bune condiţii, a lucrărilorCamerei;

f) primeşte şi distribuie proiectele şi propunerile de legi, precum şi

149

rapoartele comisiilor parlamentare;g) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelorşi programul de lucru;h) organizează relaţiile Camerei cu parlamentele

altor state şi cu organizaţiile parlamentare pe bazaconsultării, în funcţie de natura acţiunilor avute învedere, a Comitetului director al Grupului Român alUniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare,a Comisiei de politică externă şi a altor comisiiparlamentare, informând Camera Deputaţilor asupramăsurilor stabilite, inclusiv cu privire lacomponenţa nominală a delegaţiilor;

i) supune spre aprobare Camerei Deputaţilorcomponenţa delegaţiilor permanente la organizaţiileparlamentare mondiale sau regionale, pe bazaconsultării grupurilor parlamentare şi cu respectareaconfiguraţiei politice a Camerei;

j) aprobă statul de funcţii şi regulamentulserviciilor Camerei Deputaţilor, supune aprobăriiCamerei structura serviciilor acesteia;

k) conduce şi controlează serviciile Camerei;1) aprobă regulamentul privind paza şi accesul

persoanelor în sediul Camerei Deputaţilor;m) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de

regulament, de legi sau însărcinări date de Cameră.Anumite atribuţii sunt stabilite pentru

preşedintele Camerei, ele putând fi exercitate, încondiţiile regulamentului şi de către vicepreşedinţiibiroului permanent. Aceste atribuţii sunt:

a) convocarea Camerei în sesiuni;b) conducerea lucrărilor Camerei, fiind asistat de 2 secretari;c) conducerea lucrărilor biroului permanent;d) asigurarea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectării regulamentului;e) anunţarea rezultatului votării şi a hotărârilor adoptate;f) reprezentarea Camerei în relaţiile interne şi externe;g) asigurarea legăturii cu celelalte autorităţi publice.Aşa cum am văzut deja, preşedinţii Camerelor au

unele atribuţii privind controlulconstituţionalităţii realizat de către CurteaConstituţională.

Secretarii biroului permanent au ca atribuţii:întocmirea listei înscrierilor la cuvânt; prezentarea

propunerilor, amendamentelor şi oricăror altecomunicări adresate adunării; efectuarea apeluluinominal; notarea rezultatului votului; ţinereaevidenţei hotărârilor adoptate; vegherea laîntocmirea stenogramelor şi proceselor verbale;asistarea preşedintelui în realizarea atribuţiilorcare-i revin etc.

Chestorii au ca atribuţii: verificarea modului degestionare a patrimoniului Camerei; exercitareacontrolului financiar asupra cheltuielilor efectuate;prezentarea în Cameră a bugetului acesteia şiîncheierea exerciţiului bugetar anual; asigurareamenţinerii ordinii în localul camerei etc.

Constituţia actuală a României obligă cele douăCamere să lucreze în şedinţă comună pentru rezolvareaproblemelor stabilite prin art. 62, precum şi

150

prin alte articole ale sale. Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei

Deputaţilor şi Senatului identifică prin primul articol 27 de situaţii în care cele două Camere se întrunesc în şedinţe comune.

4.5. Comisiile parlamentareComisiile parlamentare sunt ca şi birourile

permanente ale adunărilor, organe interne. Ele au unrol deosebit în pregătirea lucrărilor precum şi înexercitarea funcţiilor parlamentare cu deosebire acelor legislative şi a celor de control.

Comisiile parlamentare sunt de diferite categorii.Pe criteriul timpului pentru care sunt alese,comisiile parlamentare sunt permanente şi temporare.

Comisiile permanente, cele mai importante dealtfel, sunt alese pe durata mandatului parlamentar,în timp ce comisiile temporare (ad hoc) sunt alese pe odurată mai scurtă de timp, durată determinată mai alesde problema ce li se repartizează spre studiu, avizaresau control.

a) Comisiile permanenteîn activitatea parlamentară comisiile permanente

au un rol deosebit, ele fiind alese pe duratamandatului camerei (parlamentului) sau a sesiunii.Pentru ca activitatea acestor comisii să fie utilă şieficientă, ele sunt în general specializate pedomenii de activitate precum: economie şi finanţe,afaceri externe, ştiinţă şi învăţământ etc.

în mod firesc comisiile permanente sunt organizateşi în cele două camere ale Parlamentului României.Astfel Adunarea Deputaţilor şi-a organizaturmătoarele comisii permanente:

1. Comisia economică;2. Comisia pentru buget şi finanţe;3. Comisia pentru industrie şi servicii;1. Comisia pentru agricultură, silvicultură,

industrie alimentară şiserviciipentru agricultură;

5. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemeleminorităţilor naţionale;

5. Comisia pentru echilibrul ecologic şi protecţia mediului;

6. Comisia pentru administraţia centrală şi locală,amenajarea teritoriuluişi urbanism;

7. Comisia pentru muncă, sănătate, protecţie socială şi statutul femeii însocietate;

6. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport;7. Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă;8. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi;9. Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi pentru petiţii;

151

13. Comisia de validare.Procedând astfel, Senatul, prin Hotărârea nr. 17

din 3.07.1990 privind aprobarea denumirii domeniilorde activitate şi numărul comisiilor permanente aleSenatului, a organizat următoarele comisii permanente:

1. Comisia economică şi pentru problemele de industrie,comerţ, transporturi, telecomunicaţii, servicii;

2. Comisia de politică financiară, bancară şi bugetară;3. Comisia pentru agricultură, industrie

alimentară, silvicultură,protecţia mediului înconjurător;

4. Comisia de politică şi pentru drepturile fundamentale ale omuluişi cetăţeanului;

5. Comisia pentru muncă, probleme sociale, sănătate;6. Comisia pentru artă, cultură şi mijloace de informare în masă;7. Comisia pentru administraţia generală şi locală de stat;8. Comisia juridică, de numiri, disciplină şi imunităţi;9. Comisia de validări şi petiţii;10. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

b) Comisiile temporare (ad-hoc)Aceste comisii pot fi alese pentru orice probleme

sau domenii de activitate, pentru o problemă (afacere)determinată. Atribuţiile lor se limitează la scopulînfiinţării. De regulă sunt alese comisii temporarepentru redactarea unor proiecte de legi sau pentruexercitarea unui control aprofundat în anumite domeniide activitate (ele se regăsesc aici sub denumiri ca"de anchetă", "speciale" etc.

c) Comisia întregii CamereO asemenea comisie se găseşte în sistemul

parlamentar britanic şi sub o formă sau alta în multeţări al căror regim parlamentar este de inspiraţiebritanică. Comisia întregii camere este un organ delucru care cuprinde pe toţi membrii camerei.

d)Comisii speciale (select)

Comisiile speciale sunt acele comisii alese(desemnate) pentru a examina o problemă aparte,specială şi pentru a face recomandări camereiparlamentare.

e) Comisiile fără specialitateAcestea sunt comisii însărcinate să examineze

proiecte sau propuneri de lege determinate.Competenţele lor nu sunt specializate, în sensul că nuau un domeniu propriu asupra căruia acţionează. Elesunt desemnate prin literele alfabetului (A, B, Cetc), nu sunt limitate ca număr, dar rar sunt mai multde zece.

152

f) Comisiile comune (mixte)Parlamentele cu structuri bicamerale îşi aleg

unele comisii comune (mixte) pentru probleme (domenii)de interes comun. Comisiile mixte pot fi permanentesau temporare.

Parlamentul României ales în 1990 şi-a alescomisii comune şi anume: Comisia pentru apărarea şiasigurarea ordinii publice; Comisia de politicăexternă.

Posibilitatea organizării de comisii comune esteprevăzută atât în Constituţie, în regulamentele celordouă Camere, precum şi în Regulamentul şedinţelorcomune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului.

g)Comisiile de anchetă sunt o altă categorie decomisii ce pot fi create de către adunărileparlamentare. Denumirea acestor comisii evocă exactscopul creării lor. De regulă aceste comisii suntcomisii temporare şi desigur speciale. Potrivitregulamentului Camerei Deputaţilor adoptat în 1994(art. 70) şi Regulamentul Senatului adoptat în 1993(art. 57), fiecare Cameră poate înfiinţa o comisie deanchetă la cererea unei treimi din membrii săi.

h) Comisiile de mediereComisiile de mediere se formează în parlamente cu

structură bicamerală, atunci când în procedura delegiferare intervin soluţii legislative diferite întrecele două Camere. Ori legea este opera Parlamentuluişi ea trebuie să conţină reglementări unitare. înasemenea situaţii se încearcă medierea între cele douăCamere şi unul dintre mijloacele prevăzute de legeeste tocmai Comisia de mediere. Constituţia Românieinominalizează comisiile de mediere în art 76,stabilind că în asemenea comisii fiecare Cameră ureazăa desemna un număr egal de membri.

i) Reguli privind funcţionarea comisiilor parlamentareFuncţionarea comisiilor parlamentare este supusă

unor reguli detaliate, înscrise de obicei înregulamentele parlamentare.

In legătură cu aceste reguli se observă că eleprivesc comisiile permanente, pentru că acestea aurolul cel mai important. Sunt însă prevăzute şi reguliproprii comisiilor speciale sau de anchetă dar numaiîn măsura în care ele derogă sau completează pe cele

privind comisiile permanente.Şedinţele comisiei sunt convocate de către

preşedintele sau vicepreşedintele acesteia, cu treizile înainte. Deputaţii şi senatorii sunt obligaţi săparticipe la aceste şedinţe. Regula este că şedinţelenu sunt publice, dar participarea şi a altor persoanefiind necesară, desigur că există destul de multeexcepţii.

Comisia lucrează valabil în prezenţa a cel puţinjumătate plus unu din membrii săi şi hotărăşte cuvotul a cel puţin jumătate plus unu din numărul

153

membrilor săi, la vot participând numai membrii comisiei. Votul este, ca regulă, vot deschis, dar comisia poate hotărî şi vot secret.

5. Funcţionarea Parlamentului

5.1. Mandatul sau legislaturaReguli privitoare la funcţionarea adunărilor

parlamentare se găsesc înscrise atât în Constituţiecât şi, îndeosebi, în regulamentele de funcţionare.

înţelegerea funcţionării parlamentului implicăexplicarea noţiunilor de mandat, sesiune şi şedinţăparlamentară, precum şi a corelaţiilor ce existăîntre acestea.43

Prin mandat sau legislatură se înţelege perioadade timp pentru care este ales parlamentul (saucamerele) şi-şi exercită împuternicirile sale.Parlamentele sunt alese în general pentru nu mandatde 4 sau 5 ani. Unele camere ale parlamentului se potreînnoi la 2 sau 3 ani, câte o treime, regulă ce seîntâlneşte de exemplu, la Senatul S.U.A. Mandatulparlamentar se încheie la expirarea termenului, afarăde cazul când camerele sunt dizolvate mai înainte sause autodizolvă.

De asemenea, unele constituţii mai prevădposibilitatea prelungirii mandatului în cazul în carese constată existenţa unor împrejurări care facimposibilă efectuarea alegerilor (starea de război,starea de asediu, calamităţi naturale). Prelungireamandatului în asemenea situaţii se stabileşte numaide către parlament pe durata împrejurărilor care audeterminat-o.

Cât priveşte Parlamentul României, Constituţiaprevede că mandatul Camerei Deputaţilor şi Senatuluieste de 4 ani şi că acest mandat poate fi prelungit,prin lege organică, în caz de război sau decatastrofa. Alegerile pentru noile Camere vor avealoc în termen de cel mult trei luni de la expirareamandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocareaPreşedintelui României, în cel mult 20 de zile de laalegeri.

5.2. SesiuneaCamerele parlamentare îşi desfăşoară activitatea

periodic, forma principală de lucru fiind sesiunea.

a) Categoriile de sesiuniSesiunile parlamentare sunt sesiuni ordinare şi

sesiuni extraordinare. Sesiunile ordinare sunt acelesesiuni în care Camera (adunarea, parlamentul) esteobligată a se întruni, numărul lor fiind expresprevăzut prin lege. în Elveţia, Camerele se întrunescîn sesiuni ordinare de patru ori pe an şi anume

43 Ciobanu, Viorel: Drept procesual civil, voi. I, Tipografia Universităţii din Bucureşti, 1986, p. 238.

154

primăvara (martie), vara (iunie), toamna (septembrie-octombrie) şi iarna (noiembrie-decembrie). Sesiunileordinare durează trei săptămâni. Potrivit art. 66 (1)din Constituţia României, Camera Deputaţilor şiSenatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an.Sesiunile extraordinare sunt acele sesiuni care se potţine ori de câte ori este nevoie, în afara sesiunilorordinare, b) Convocarea sesiunilor parlamentarea şidurata lor Trebuie să subliniem că evoluţia sistemelorconstituţionale a implicat şi câştigarea dreptuluiParlamentului de a-şi hotărî independent funcţionareasa. Regulile privind funcţionarea Parlamentului auconstituit obiect de dispută, mai ales în secolul alXlX-lea în Europa, guvernele depunând eforturi pentrua frâna dezvoltarea Camerelor parlamentare. La începutdreptul de a convoca aceste sesiuni a aparţinutguvernului (executivul în general) care putea astfelsă influenţeze viaţa parlamentară convocându-le câtmai rar. Pe parcurs însă parlamentul şi-a consolidatpoziţia sa de putere deliberativă, având dreptul de adecide singur când să se reunească în sesiune.

Cât priveşte iniţiativa convocării în sesiuni, eaeste diferită după cum este vorba de sesiuni ordinaresau sesiuni extraordinare. Există de asemenea reguliexprese privind perioada de timp în care se potdesfăşura sesiunile precum şi termenul în care trebuieconvocate. Sunt şi reguli privind convocarea primeisesiuni, sesiunea de constituire.

5.3. ŞedinţeleIn cadrul sesiunilor, camerele parlamentului

lucrează în şedinţe care se desfăşoară potrivitregulamentelor de funcţionare. Cât priveşte şedinţele,trebuie avut în vedere că, potrivit Constituţiei,Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţeseparate şi şedinţe comune. Constituţia nominalizeazăprin art. 65 (2) situaţiile în care Camerele lucreazăîn şedinţe comune, menţionând că desfăşurarea acestoraeste stabilită prin regulament. Aceste şedinţe suntpublice cu excepţia situaţiilor când se hotărăşteşedinţă secretă.

Prezidarea şedinţelor aparţine de regulăpreşedintelui Camerei, ajutat de membri ai biroului,toţi sau numai unii prin rotaţie. Potrivitregulamentelor Camerelor Parlamentului Românieiconducerea lucrărilor aparţine preşedintelui Camerei,sau în lipsa acestuia unuia din vicepreşedinţi, ajutat

de doi secretari. Lucrările şedinţelor comune suntconduse, alternativ, de preşedintele CamereiDeputaţilor şi de preşedintele Senatului, asistaţi dedoi secretari câte unul de la fiecare Cameră.

Camera parlamentului lucrează valabil dacă în salade şedinţe sunt prezenţi cel puţin jumătate plus unudin numărul total al membrilor săi. De aceea deputaţiişi senatorii sunt obligaţi să fie: prezenţi lalucrările Camerei şi să se înscrie pe lista deprezenţă, ţinută de unul din secretari. Deputatul sausenatorul care nu poate lua parte la şedinţă, dinmotive independente de voinţa sa, va trebui să anunţedin timp biroul permanent, menţionând cauzele care îl

155

împiedică să participe.De regulă, programul fiecărei şedinţe cuprinde, în

ordine: comunicări, întrebări, anunţări deinterpelări, propuneri de modificare a ordinii de zi,discutarea problemelor de pe ordinea de zi.

Pentru a discuta asupra problemelor înscrise peordinea de zi deputaţii şi senatorii iau cuvântul, dacă-1 cer de la preşedintele Camerei, în ordineaînscrierii la cuvânt. Pot lua cuvântul dacă cer,indiferent dacă s-au înscris sau nu la cuvânt şiindiferent de ordinea înscrierii, membrii Guvernului.Luările de cuvânt trebuie să poarte numai asupraproblemelor înscrise pe ordinea de zi.

5.4. Sistemul de votAsupra problemelor discutate, camerele

parlamentului hotărăsc prin vot care poate fi deschissau secret, stabilind pentru fiecare problemă înparte şi felul votului afară de cazul în care chiarprin regulamentele de organizare şi funcţionare nu sestabileşte şi caracterul votului. Astfel, de exemplu,art. 34 din Regulamentul şedinţelor comune aleCamerei Deputaţilor şi Senatului, prevede votulsecret cu bile pentru acordarea votului de încredereGuvernului sau adoptarea moţiunii de cenzură. Votuldeschis se exprimă prin ridicarea de mâini, apelnominal, ridicare în picioare sau vot electronic

Votarea prin apel nominal se face în modul urător:preşedintele explică obiectul votării şi sensulcuvintelor pentru şi contra; unul dintre secretari dăcitire numelui şt prenumelui deputaţilor; fiecaredeputat sau senator răspunde pentru sau contra. Dupăterminarea apelului se repetă numele şi prenumeledeputaţilor, respectiv senatorilor care nu aurăspuns.

Votul secret se exprimă prin buletine, prin bilesau electronic. Regulamentele de funcţionarestabilesc ca fiind obligatoriu votul cu buletine(desigur când s-a hotărât vot secret) atunci cândsunt alese persoane în funcţii, iar votul prin bileîn cazul votării legilor sau a unor hotărâri. Votulpentru în cazul buletinelor presupune ca deputatulsau senatorul să lase neatins numele persoaneiînscrise pe buletin, iar votul contra presupuneştergerea lui.

Pentru votul secret cu bile, în faţa preşedintelui

se aşează o urnă albă şi o urnă neagră. Se înmâneazăfiecărui deputat sau senator o biiă albă şi o bilăneagră. Depunerea bilei albe în urna albă şi a celeinegre în urna neagră înseamnă vot pentru, iardepunerea bilei albe în urna neagră şi a bilei negreîn urna albă înseamnă vot contra.

Constituţia cuprinde chiar ea unele dispoziţiiprivind sistemul de vot în camerele parlamentului.

156

6. Deputaţii şi senatorii

6.1. GeneralităţiMembrii parlamentului poartă de regulă, denumirea

de deputaţi sau senatori. Aceste denumiri, consacratede sistemele constituţionale, sunt corelate cu chiardenumirea camerelor parlamentului (în sistemulbicameral) sau a parlamentului. De regulă, înstructura bicamerală, o cameră este denumită Adunareasa Camera Deputaţilor, Camera reprezentanţilor şicealaltă Senat. De asemenea deputaţii şi senatoriisunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şiliber exprimat, existând şi alte reguli de desemnare.Sunt sisteme constituţionale în care există şideputaţi numiţi, unii deputaţi pot fi rezultatul unordispoziţii legale care să permită reprezentarea unorcategorii sociale minoritare. Astfel, potrivit art. 4din Legea privind alegerea Parlamentului şi aPreşedintelui României (1990), organizaţiilereprezentând minorităţile naţionale care nu auîntrunit numărul de voturi necesar pentru a avea unmandat în Adunarea Deputaţilor au primit câte unmandat. Această soluţie a fost preluată şi de cătreConstituţie care prin art. 62 (2) stabileşte căorganizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilornaţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul devoturi pentru a fi reprezentate în Parlament audreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legiielectorale.

6.2. Drepturi şi obligaţiiîn realizarea mandatului lor deputaţii şi

senatorii au o serie de drepturi şi de îndatoriri atâtprin constituţie cât şi prin regulamentele camerelor.Ele creează condiţiile pentru ca deputaţii şisenatorii să-şi desfăşoare activitatea.

Drepturile şi îndatoririle deputaţilor şisenatorilor sunt, în principal, următoarele:

a) de a participa la întreaga activitate a camerei parlamentare şi aparlamentului, în toate formele în care această activitate se desfăşoară. Ei audreptul şi obligaţia de a participa la şedinţele camerelor, precum şi la activitateagrupurilor parlamentare, a comisiilor parlamentare,

de a iniţia propunerilegislative;

b) de a urmări aplicarea legilor şi celelalte măsuri hotărâte de cătreparlament. Dacă în timpul şedinţelor parlamentarii participă la votarea legilor şia hotărârilor, între şedinţele parlamentare ei trebuiesă urmărească dacă şi cumacestea acte sunt aduse la îndeplinire;

c) de a pune întrebări şi adresa interpelări;d) de a cere informaţiile necesare de la

autorităţile publice, în condiţiilelegii, în vederea dezbaterilor ori a interpelărilor;

e) de a păstra o strânsă legătură cu alegătorii din circumscripţia electoralăîn care au fost aleşi. în acest mod se vor cunoaşte problemele reale iar

157

alegătorii pot fi eficient sprijiniţi în cererile lor;f) de a fi indemnizaţi, de a primi diurne, de a

li se asigura cazarea şigratuitatea călătoriei pe tren, avion, vapor, autobuz.De asemenea, li serambursează taxele de poştă şi telecomunicaţii internepentru activităţile legatede exercitarea mandatului;

g) de a li se acorda concedii pentru motive de boală sau interesepersonale, în condiţiile regulamentului camerei.

6.3. Incompatibilităţi şi imunităţiUnele sisteme constituţionale stabilesc

incompatibilităţi între mandatul de deputat sausenator şi alte funcţii, de regulă publice. Acesteincompatibilităţi au multe explicaţii precum:imposibilitatea executării concomitente a unorfuncţii; parlamentarul trebuie să se concentrezenumai asupra activităţii parlamentare; evităcorupţia, prin acordarea de posturi avantajoase decătre executiv, în vederea influenţării parlamentuluietc. Potrivit Constituţiei calitatea de deputat saude senator este incompatibilă cu exercitarea oricăreifuncţii publice de autoritate, cu excepţia cele demembru al Guvernului. Alte incompatibilităţi sestabilesc prin lege organică. Desigur nimeni nu poatefi, în acelaşi timp, deputat şi senator.

Cât priveşte imunitatea parlamentarului, eaurmăreşte punerea acestuia la adăpost împotriva unorurmăriri judiciare abuzive sau şicanatorii. Existădouă categorii de imunităţi parlamentare, primelecaracterizate prin inexistenţa răspunderii(iresponsabilitate), care pun parlamentarul laadăpost pentru tot ce priveşte activitatea legată deexercitarea mandatului său (discursuri, opinii, vot).Imunităţile din a doua categorie, denumite şiinviolabilităţi, cuprind reguli speciale privindreţinerea, arestarea sau trimiterea în judecatăpenală, în cazul în care deputaţii sau senatorii suntînvinuiţi de crime sau delicte.

De aceea, nici un deputat sau senator nu poate fitras la răspundere juridică pentru voturile saupentru opiniile politice exprimate în exercitareamandatului.

De asemenea, nici un deputat sau senator nu poate

fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis înjudecată, penală sau contravenţională, fărăîncuviinţarea Camerei Deputaţilor sau Senatului, dupăascultarea sa. Competenţa de judecată aparţine CurţiiSupreme de Justiţie.

Potrivit Regulamentelor Camerelor cererea dereţinere, arestare, percheziţie sau privindposibilitatea trimiterii în judecată penală oricontravenţională se adresează preşedintelui camereide către ministrul justiţiei.

Preşedintele Camerei o aduce la cunoştinţadeputaţilor şi senatorilor în şedinţă publică, dupăcare o trimite de îndată, comisiei juridice, dedisciplină şi imunităţi (Camera Deputaţilor) sauComisiei juridice de numiri, disciplină imunităţi şivalidări (Senat), spre examinare. Comisia va stabilidacă sunt motive temeinice pentru aprobarea cererii.Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret, a celpuţin jumătate plus unul din membrii săi. Comisiapoate

158

solicita ministrului justiţiei documentele necesare,acesta având obligaţia de a le pune la dispoziţie. încaz de refuz, comisia se adresează Camerei.

Comisia întocmeşte un raport, în termenul stabilitde către cameră, şi-1 supune dezbaterii şi aprobăriiacesteia. Asupra cererii, Camera hotărăşte, prin votsecret, cu majoritatea de cel puţin două treimi dinnumărul membrilor prezenţi.

Potrivit art. 72 (2) din Constituţie în caz deinfracţiune flagrantă, deputatul sau senatorul poatefi reţinut şi supus percheziţiei fără încuviinţareaprealabilă a Camerei. Dar în această situaţie,ministrul justiţiei are obligaţia de a informa,neîntârziat, pe preşedintele Camerei asupra reţineriisau percheziţiei. în cazul în care Camera Deputaţilorsau, după caz, Senatul constată că nu există temeipentru reţinere, dispune imediat revocarea acesteimăsuri. în fine, trebuie adăugată regula potrivitcăreia cererile privind ridicarea imunităţiiparlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea dezi.

6.4. Răspundere şi sancţiuniDeputaţii şi senatorii au o serie de drepturi dar

şi o serie de obligaţii. De asemenea, ei au obligaţiade a respecta normele regulamentare. în cazulîncălcării acestor norme ei pot fi sancţionaţi.Sancţiunile ce li se pot aplica sunt: a)avertismentul; b) chemarea la ordine; c) retragereacuvântului; d) eliminarea din sala de şedinţe; e)interzicerea de a participa la lucrările adunării timpde maximum 15 zile; f) excluderea temporară.Regulamentul Senatului prevede doar primele patrusancţiuni. Sancţiunile pot fi aplicate de cătrepreşedintele Camerei sau de către Cameră în condiţiileprevăzute de regulament, şi desigur, în raport degravitatea abaterii.

7. Actele Parlamentului. Consideraţii generale. Clasificareîn acest sens trebuie să subliniem că enumerarea

în Constituţie a actelor parlamentului, nu este şi oclasificare a actelor în acte normative şiindividuale, în sensul că legile ar avea caracternormativ iar hotărârile întotdeauna un caracter

individual. S-a exprimat în literatura juridică şiopinia că prin modul cum Constituţia stabileşte acteleprin care organele statului îşi îndeplinescatribuţiile ar preciza în acelaşi timp şi caracterulnormativ sau nenormativ al acestora.

Clasificarea actelor Parlamentului. O altăproblemă priveşte clasificarea generală a actelorparlamentului. Pentru aceasta vom observa că prinConstituţii sunt nominalizate următoarele actejuridice: legile, regulamentele Camerelor, hotărârileşi moţiunile. în funcţie de faptul dacă conţin sau nunorme juridice, actele pot fi clasificate în douăcategorii şi anume: acte cu caracter normativ şi actecu caracter individual (nenormativ).

în prima categorie intră legile şi regulamentele Camerelor, fără excepţie,

159

precum şi unele hotărâri. în cea de a doua categoriesunt cuprinse numai hotărâri, şi anume acelea carecuprind manifestări de voinţă în scopul stabilirii dedrepturi şi obligaţii în sarcina unor subiecte dedrept dinainte determinate, precum şi moţiunile.

8. Legea ca act juridic al Parlamentului

A. Conceptul de lege ca act juridic al ParlamentuluiDefiniţia legii ca act juridic al Parlamentului

trebuie să se realizeze nu numai identificareaformală ci şi a conţinutului, ceea ce conduce laidentificarea domeniului rezervat legii, lată de cespuneam că legea reglementează cele mai generale şimai importante relaţii sociale. Această parte adefiniţiei, evocă faptul că prin lege suntreglementate numai anumite relaţii sociale şi anumeacelea pe care legiuitorul, în baza unei selecţiivalorice determinate de factori economici, sociali,politici, juridici, le consideră a fi cele maiimportante şi cele mai generale.

Constituţia României prin art. 73 (3) stabileştedomeniile rezervate reglementării prin lege organică,acestea fiind:

a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii ElectoralePermanente;

b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;c) statutul deputaţilor şi al senatorilor,

stabilirea indemnizaţiei şi acelorlalte drepturi ale acestora;

d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală

a forţelor armate şi alstării de război;

g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executăriiacestora;i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;j) statutul funcţionarilor publici;k) contenciosul administrativ;

1) organizarea şi funcţionarea ConsiliuluiSuperior al Magistraturii, a instanţelorjudecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii deConturi;

m) regimul juridic general al proprietăţii şi moştenirii;n) organizarea generală a învăţământului;o) organizarea administraţiei publice locale, a

teritoriului, precum şi regimul general privindautonomia locală;

p) regimul general privind raporturile de muncă,sindicatele, patronatele şi protecţia socială;

r) statutul minorităţilor naţionale din România;s) regimul general al cultelor;

160

t) celelalte domenii pentru care, în Constituţie,se prevede adoptarea de legi organice.

B. Clasificarea legilorTradiţional legile sunt clasificate în legi

constituţionale şi legi obişnuite, ordinare. Aceastăclasificare exprimă corect ideea că şi Constituţiaeste o lege căreia îi sunt caracteristice în generalaceleaşi trăsături.

Faţă de prevederile exprese ale ConstituţieiRomâniei cuprinse în art. 73 (1) se impuneclasificarea legilor în legi constituţionale, legiorganice şi legi ordinare. Această clasificare serealizează pe criteriul conţinutului reglementărilordar şi pe cel al procedurii de adoptare.

Legile constituţionale sunt cele prin care serevizuieşte Constituţia. Sub aspectul conţinutului eleconţin reglementări ale relaţiilor socialefundamentale şi care sunt esenţiale pentruinstaurarea, menţinerea şi exercitarea statală aputerii.

Legile organice, sub aspectul conţinutului, suntacelea care intervin în domeniile rezervate prin art.73 (3) din Constituţie. Sub aspect procedural ele seadoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.

Legile ordinare reglementează relaţiile sociale demai mică importanţă, iar procedural sunt adoptate cuvotul majorităţii membrilor prezenţi din fiecareCameră.

Este interesant de menţionat că pentru sistemulnostru de drept în ultimele decenii, până laConstituţia actuală, menţionarea legilor organice erapur teoretică, fără însemnătate practică deoarecelegile organice cunoşteau aceeaşi procedură deelaborare ca toate legile, iar din punctul de vedereal dreptului constituţional tocmai această procedurădevine criteriul de clasificare.

C. Supremaţia legii

a) Conceptul de supremaţiei a legiiDesigur se impune să precizăm ce este supremaţia

legii. în literatura juridică se constată că noţiuneade supremaţie juridică a legii este de obicei definităpornindu-se de la faptul că norma stabilită de aceastanu trebuie să corespundă nici unei alte norme, înafară de cele cuprinse în Constituţie, iar toate

celelalte acte juridice emise de organele statului nupot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea.Plecând de la această constatare şi facându-se anumiteprecizări, se defineşte supremaţia legii ca "aceacaracteristică a ei care-şi găseşte expresia în faptulcă normele pe care le stabileşte nu trebuie săcorespundă nici unor alte norme în afară de celeconstituţionale, iar celelalte acte juridice emise deorganele statului îi sunt subordonate din punctul devedere al eficacităţii lor juridice" (Tudor Drăganu).

161

b) Fundamentarea ştiinţifică a supremaţiei legiiFundamentarea ştiinţifică a supremaţiei legii a

fost făcută îndeosebi prin raportare la categoriilejuridico-statale.

o Fundamentarea ştiinţifică a supremaţiei legiiprin caracterele puterii. Se poate observa căadeseori supremaţia legii se fundamentează princaracterele generale ale puterii şi îndeosebi prindeplinătatea şi suveranitatea puterii.

=> Fundamentarea ştiinţifică a supremaţiei legiiprin poziţia în sistemul statal a autorităţiiemitente. De cele mai multe ori se consideră căpoziţia parlamentului în sistemul statal justifică şisupremaţia legii. Se consideră astfel că ierarhiaorganelor statale duce în mod obligatoriu şi la oierarhie a actelor juridice.

■* Fundamentarea ştiinţifică a supremaţiei legiiprin supremaţia Constituţiei. O asemenea fundamentareeste desigur exactă, dar nu este în general şimotivată, plecându-se de la ideea că supremaţiaConstituţiei este un lucru îndeobşte admis şicunoscut.

Supremaţia legii se explică deci prin (sau şiprin) funcţiile sale în exprimarea şi realizareavoinţei poporului ca voinţă general obligatorie (destat). Aşa cum am precizat şi la supremaţiaConstituţiei, trebuie să observăm şi aici, că înfundamentarea ştiinţifică a supremaţiei legii nutrebuie să privim izolaţi aceşti factori.

c) Explicarea supremaţiei legii în raport cu supremaţia Constituţieiîn definirea Constituţiei am evidenţiat că şi ea

este o lege, dar o lege fundamentală, trăsăturărezultând atât din conţinutul reglementărilor cât şidin procedura de elaborare. Pentru raţiunile pe largexpuse în capitolul privitor la Constituţie,supremaţia Constituţie exprimă poziţia sa cea maiînaltă în sistemul normativ al unei ţări. Aşa văzutelucrurile, supremaţia legii nu priveşte raportulacesteia cu Constituţia (poziţia sa faţă deConstituţie), ci poziţia faţă de restul dreptului.

d) Consecinţele juridice ale supremaţiei legiiDin supremaţia legii în sistemul normativ rezultă

o serie de consecinţe juridice, privind fie legea caatare (situaţii în care aceste consecinţe sunt şigaranţii ale supremaţiei legii), fie normele juridice

existente în dreptul constituţional.

D. Elaborarea legiiDin moment ce legea exprimă voinţa poporului şi

este edictată de către parlament, este firesc caelaborarea să se facă potrivit unei procedurideosebite, procedură la rândul său prestabilită deConstituţie şi lege. Acest lucru - s-a văzut -rezultă din chiar definiţia legii. în procedura deelaborare a legii intervin, cu titluri diferire,organisme politice, sociale şi statale, precum şicetăţenii.

162

în explicarea procedurii de elaborare a legii, unele consideraţii se impun.a) Procedura de elaborare a legilor este în

directă legătură cu chiarclasificarea legilor. Astfel, în dreptul francez unde se face o netă distincţie nunumai între legile constituţionale şi cele ordinare cişi între legile ordinare şi celeadoptate prin referendum, legile organice şi cele financiare, există substanţialediferenţieri între procedurile de elaborare.

Cât priveşte sistemul constituţional român,procedura de elaborare cunoaşte deosebiri (nuanţări)în funcţie de faptul că legile sunt constituţionale,organice sau ordinare.

b) Determinarea etapelor şi succesiunea lor în procedura de elaborare alegilor interesează de asemenea, mai ales că în literatura juridică suntexprimate puncte de vedere diferite. Astfel, unii consideră că această procedurăar cuprinde trei etape ş anume: anterioară adoptării legii; concomitentă adoptăriilegilor; forme posterioare adoptării legijor. Astfel văzute lucrurile, credem căprocedura de elaborare a legilor cuprinde următoarele etape:

■=> iniţiativa legislativă;o examinarea şi avizarea proiectului de lege de

către comisiile parlamentare;o includerea proiectului de lege pe ordinea de zi

a şedinţelor camerelor;o dezbaterea proiectului de lege în plenul fiecărei camere;■=> votarea proiectului de lege în fiecare cameră;■* medierea;■=> semnarea legii de către preşedintele camerelor;■* promulgarea şi publicarea legii; ;■=> aprobarea legii prin referendum.

a) Iniţiativa legislativă sau dreptul deiniţiativă legislativă, cuprinde în conţinutposibilitatea de a propune proiecte de legi saupropuneri de legi corelate cu obligaţia parlamentuluide a examina, dezbate şi a se pronunţa asupraacestora. Iniţiativa legislativă nu trebuie confundată

cu posibilitatea generală a oricărui subiect de dreptde a face propuneri parlamentului.

Dreptul de iniţiativă legislativă este acordatnumai anumitor organisme statale sau politice şi anumeacelora care prin poziţia şi competenţa lor au în ceamai mare măsură posibilitatea cunoaşterii realităţiloreconomice, sociale, culturale şi de dezvoltare alesocietăţii.

In România, potrivit Constituţiei, au drept deiniţiativă Guvernul, deputaţii, senatorii şicetăţenii.

Iniţiativa legislativă a cetăţenilor, iniţiativăpopulară cum i se spune frecvent, este clar delimitatăşi definită prin art. 76 din Constituţie. Astfel, eatrebuie să provină de la cel puţin 100.000 de cetăţenicu drept de vot. Apoi cetăţenii care îşi manifestădreptul de iniţiativă legislativă trebuie să provinădin cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar înfiecare din aceste judeţe sau în

163

municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate celpuţin 5.000 de semnături în sprijinul acesteiiniţiative. în fine, Constituţia nu permite caproblemele fiscale, cele cu caracter internaţional,amnistia şi graţierea să formeze obiectul iniţiativeicetăţeneşti.

Iniţiativa legislativă a Guvernului se exprimăprin prezentarea de proiecte de legi, în timp cedeputaţii, senatorii şi cetăţenii prezintă propunerilegislative.

Elaborarea unui proiect de lege este o muncămigăloasă şi de mare răspundere. De altfel înliteratura juridică s-a subliniat că mecanismulactivităţii legislative trebuie configurat într-un modcare să poată asigura receptarea şi justa traducere înnorme de către legiuitori a impulsiunilor, semnaleloremanând din sfera existenţei sociale a unei perioadeistorice, a unei formaţii social-economice şi politicedeterminate.

Pentru ca proiectul de lege sau propunerealegislativă să ajungă pe agenda de lucru aparlamentului (pentru a se putea realiza deciiniţiativa legislativă) ele trebuie verificate atâtsub aspectul conţinutului reglementărilor cât şi altehnicii juridice şi desigur al armonizării(corelării) cu întregul sistem de drept. De aceealegea prevede obligaţia unor organisme statale de aexamina,, dezbate aviza proiecte de legi, înainteasesizării parlamentului deci în faza de conturare ainiţiativei legislative. Această activitate complexăde examinare şi avizare dă certitudine că proiectul delege reprezintă un text bine alcătuit şi util. Faţă deaccepţiunea ce am dat-o iniţiativei legislativeurmează să considerăm că pentru organul legiuitorinteresează avizele acestor organisme (îndeosebi alConsiliului Legislativ prevăzut de art 79 dinConstituţie). Astfel spus, proiectul de lege saupropunerea legislativă nu pot fi depuse preşedinteluicamerei parlamentului decât dacă cuprind aceste avizeşi bineînţeles expunerea de motive. Numai astfeldreptul de iniţiativă legislativă se poate consideralegal exercitat.

b) Examinarea şi avizarea proiectului de lege de către comisiileparlamentare

Examinarea şi avizarea proiectelor de legi de

către comisiile parlamentare este o activitatecomplexă, da mare utilitate, aceasta permiţând overificare, la acest înalt nivel statal alconţinutului şi formei proiectelor de legi.

Constituţia şi regulamentele nu nuanţează rolulcomisiilor permanente în funcţie de proiectele delegi, pentru că asemenea nuanţări nu sunt utile.

Comisiile parlamentare examinând un proiect delege pot propune adoptarea sa, eventual cuamendamente sau respingerea proiectului. Ele nu potînsă propune un alt text decât cel prezentat de cătreiniţiatori.

c) Includerea proiectului de lege sau a propunerii legislative peordinea de zi a şedinţei Camerei parlamentare

Iniţiativa legislativă implică obligaţiacorelativă a Camerei sesizate de a examina şi a sepronunţa asupra proiectului de lege sau propuneriilegislative. De aceea includerea lor pe ordinea de zia şedinţelor Camerei capătă o

164

semnificaţie deosebită. La întocmirea proiectuluiordinii de zi, biroul Camerei trebuie să aibă învedere proiectele de legi şi propunerile legislativeînregistrate. Orice proiect de lege depus, trebuiedeci supus atenţiei Camerei. Numai Cameraparlamentului hotărăşte cu privire la includerea peordinea de zi, în cazul în care ordinea de zi esteaglomerată cu prea multe proiecte de legi (propunerilegislative) ea trebuie să se pronunţe asupra ordiniiîn care proiectele de legi vor fi examinate însesiunile sale.

d) Dezbaterea proiectului de legeîn plenul Camerelorparlamentului

Prin Constituţie s-a stabilit regula că proiectulsau propunerea legislativă se discută, şi deci seadoptă, mai întâi în Camera în care au fostprezentate. După votare, proiectul sau propunerea setrimite celeilalte Camere a Parlamentului.

Fiecărui deputat sau senator i se înmânează întimp util, câte un exemplar tipărit din proiectul delege şi din expunerea de motive.

Dezbaterile încep prin expunerea de motive făcutăde iniţiatorul proiectului de lege. Este ascultat apoiraportul comisiei parlamentare competente. Proiectuleste supus în continuare discuţiei generale şi apoidiscuţiei pe articole.

înainte sau cu ocazia dezbaterilor în plen,deputaţii pot propune amendamente, iar dacă se discutătextele convenţiilor internaţionale (pentruratificarea lor) pot propune rezerve sau declaraţii.

e) Votarea proiectului de lege intervine în fiecare Cameră dupădiscuţia pe articole a proiectului.

Pentru că, în sistemul bicameral, proiectul delege (propunerea) trebuie votat de către ambeleCamere, el se trimite după ce a fost votat de cătreuna din Camere celeilalte Camere. Dacă aceasta dinurmă respinge proiectul de lege sau propunerealegislativă, ele se trimit, pentru o nouă dezbatere,Camerei care 1-a adoptat. O nouă respingere estedefinitivă.

f) Medierea şi conciliereaSistemul parlamentar bicameral implică votarea

unei legi de către ambele Camere. în mod firesc,autonomia Camerelor conduce la situaţii în care oCameră poate vota un proiect de lege cu modificărifaţă de prima Cameră.

Cum o lege trebuie să fie votată, în acelaşiconţinut de către ambele Camere, realizarea acorduluise face prin medieri şi concilieri. <

Constituţia României (2003) menţine numaimedierea, dar într-o formulă eficientă şi practică.

Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votulmajorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă,parlamentul poate adopta proiecte de legi saupropuneri legislative cu procedură de urgenţă,stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.

165

g) Semnarea legilor de către preşedintele CamereiO dată votată, legea trebuie semnată de către

preşedintele camerei sau, în cazul în care şedinţa afost condusă de către un vicepreşedinte, de cătreacesta din urmă.

Prin această semnătură se atestă respectareaprocedurii de elaborare a legilor.

h) Promulgarea legilor de către şeful de stat. Publicarea legilorDupă votarea sa, legea este înaintată şefului de

stat pentru promulgare. In legătură cu această fazătrebuie făcute mai multe distincţii. Sistemulpromulgării legii cunoaşte anumite trăsături.Promulgarea este actul prin care şeful de statautentifică textul legii, astfel spus constată şiatestă regularitatea adoptării sale.

în sistemul nostru constituţional, promulgareaunei legi este de competenţa Preşedintelui României,care trebuie să o facă în cel mult 20 de zile de laprimire.

Cum este şi firesc, şeful de stat trebuie să aibăposibilitatea de a examina legea şi de a-şi exercitarolul său de garant al respectării Constituţiei şi albunei funcţionări a autorităţilor publice. De aceeaConstituţia prin art. 77 (2) permite PreşedinteluiRomâniei ca înainte de promulgare să ceară o singurădată, reexaminarea legii. Iar prin art. 77 (3)Constituţia stabileşte că dacă Preşedintele a cerutreexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificareaconstituţionalităţii ei, promulgarea legii se face încel mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupăreexaminare sau de la primirea deciziei CurţiiConstituţionale, prin care i s-a confirmatconstituţionalitatea.

Publicarea legilor prezintă o mare importanţădeoarece este operaţiunea de care este legatăintrarea lor în vigoare. De principiu legile intră învigoare la data publicării lor oficiale. Dar legeapoate să prevadă o dată la care intră în vigoare,dată ce poate fi sau anterioară sau posterioară dateipublicării.

Unele legi intră în vigoare din chiar momentuladoptării lor dacă prevădexpres acest lucru. >

i) Aprobarea legii prin referendum

In activitatea de legiferare, în unele sistemeconstituţionale a fost instituţionalizatreferendumul.

In viziune constituţionalistă, referendumul esteaprobarea legii. El este deci, în sistemele unde esteprevăzut, o condiţie de valabilitate a legii. Acesteconsecinţe juridice trebuie apreciate prin prismaraporturilor juridice dintre popor şi parlament,raporturi statornicite prin Constituţie.

Referendumul este deci o condiţie de valabilitatea legii, ultima etapă în elaborarea legilorreferendum. Dacă cu prilejul referendumului pentrulege votează mai puţin decât majoritatea celorprezenţi la vot (consultare), legea nu esteconsiderată aprobată şi nu poate deci intra învigoare.

166

j) Alte reguli constituţionale privind elaborarea legiiDin Constituţie rezultă unele situaţii în care

procedura de elaborare a legii, aşa cum am prezentat-o, cunoaşte anumite nuanţări.

Adoptarea proiectelor de legi sau propunerilorlegislative cu procedură de urgenţă. Această situaţieeste prevăzută de către art. 76 (3) din Constituţie.Astfel Parlamentul poate adopta proiecte de legi saupropuneri legislative cu procedură de urgenţă, dinproprie iniţiativă sau la cererea Guvernului.

Angajarea răspunderii Guvernului în condiţiileart. 114 din Constituţie. Potrivit dispoziţiilor art.114 din Constituţie dacă Guvernul îşi angajeazărăspunderea asupra unui proiect de lege şi nu estedemis printr-o moţiune de cenzură, proiectul de legese consideră adoptat. Această procedură se deruleazănumai în şedinţa comună a celor două Camere. Tot înşedinţă comună se hotărăşte şi asupra eventualeicereri de reexaminare a legii.

Legile adoptate în şedinţe camerelor. Potrivitart. 65 din Constituţie în anumite probleme CameraDeputaţilor şi Senatul pot hotărî numai în şedinţecomune. Dacă în realizarea unora din atribuţiilestabilite prin art. 62 (2) se procedează prinelaborarea de legi (aprobarea bugetului de stat deexemplu), este clar că apar nuanţări în procedura deelaborare a legilor, cum ar fi de exemplu inutilitateaprocedurii de mediere.

E. Modificarea, suspendarea şi abrogarea legiiAm văzut că procedura de elaborare a legii

valorifică realitatea în sensul căreia legea exprimăvoinţa poporului suveran, valorifică poziţia supremă alegii în sistemul de drept.

în mod firesc şi procedurile de modificare,suspendare şi abrogare a legii trebuie să pună învaloare supremaţia acesteia. Modificarea, suspendareşi abrogarea legii se realizează tot printr-o lege,adoptată la rândul său cu votul majorităţiideputaţilor şi senatorilor.

F. Deosebirile dintre Constituţie şi legiAcum, după ce cunoaştem ce este legea şi care-i

procedura sa de adoptare, se impune să vedem prin cese deosebeşte ea de Constituţie.

Am văzut că legile se clasifică în legi

constituţionale, legi organice şi legi ordinare,obişnuite. în cadrul legilor constituţionale, suntincluse Constituţia şi legile de modificare aacesteia. Deşi sunt adoptate uneori de către parlamentşi reglementează cele mai generale şi mai importanterelaţii sociale ce apar în procesul instaurării,menţinerii şi exercitării statale a puterii, întreConstituţie şi legi există deosebiri de conţinut, deformă şi de putere juridică. Sub aspectul conţinutuluiConstituţia se deosebeşte de legi din două puncte devedere, în primul rând şi ea reglementează relaţiilesociale care apar în procesul instaurării, menţineriişi exercitării statale a puterii, dar reglementeazăacele raporturi care sunt esenţiale pentru popor. înal doilea rând, Constituţia

167

reglementează relaţiile sociale din toate domeniilede activitate, în timp de legile reglementeazărelaţiile sociale din anumite domenii.

G. Conformitatea cu legea a celorlalte acte emise de către organelestatului

Supremaţia legii, însemnând superioritateajuridică a legii în sistemul de drept, fundamenteazăconformitatea tuturor actelor juridice cu lege. Eafundamentează chiar principiul legalităţii ştiutfiind că într-o accepţie restrânsă, dar corect şi desutilizată, legalitatea înseamnă respectarea legii caact juridic al parlamentului.

Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice,fiind o consecinţă a supremaţiei legii, se aplicăoricărui act ce emană de la alte organe de stat decâtparlamentul. Cât priveşte actele administrative,acestea fiind acte de executare a legii, condiţia deconformitate este indiscutabilă.

Actele organelor judecătoreşti fiind acte deaplicare a legilor la cazuri concrete, au înprincipiu caracter individual şi trebuie emise numaiîn condiţiile legii.

9. RegulamentelePotrivit principiului autonomiei regulamentare,

fiecare Cameră a Parlamentului îşi adoptă unregulament propriu de organizare şi funcţionare, aşacum prevede art. 64 (1) din Constituţie. De asemenea,potrivit art. 64 (1) din Constituţie, CameraDeputaţilor şi Senatul, cu votul majorităţiimembrilor lor, adoptă un regulament al şedinţelorcomune prevăzute de către art. 64 din Constituţie.

Regulamentul este un act normativ, este supusobligaţiei de publicare în Monitorul Oficial, dar subsemnătura preşedintelui Camerei, sau a ambilorpreşedinţi în cazul celui al şedinţelor comune. înfine, regulamentul poate face obiectul controlului deconstituţionalitate în condiţiile art. 146 litera c)şi 147 din Constituţie.

Pentru a examina concordanţa prevederilorregulamentare cu cele constituţionale, Curtea atrebuit să stabilească în care categorie de actejuridice, nominalizate prin Constituţie (legiorganice, legi, hotărâri, moţiuni) se încadreazăregulamentul parlamentar. Deşi este fără îndoială că

în toate cazurile se aplică supremaţia Constituţiei,nu este mai puţin adevărat că aceste acte juridice sediferenţiază între ele prin domeniile rezervatereglementării, conţinut, proceduri şi desigur forţăjuridică.

Stabilirea naturii juridice a regulamentuluiparlamentar s-a impus deoarece specificulreglementărilor constituţionale româneşti ar puteacrea aparenţa şi a altor interpretări. CurteaConstituţională, prin interpretarea dată deConstituţie, a ajuns la concluzia că regulamentulparlamentar nu este o lege deoarece legea are undomeniu rezervat (vezi mai ales art. 73 dinConstituţie), este rezultatul

168

votului succesiv sau concomitent al ambelor Camere, este supusă promulgării de către Preşedintele României.

10. Hotărârea, ca act juridic al ParlamentuluiCel de-al doilea act juridic al parlamentului este

hotărârea. Aşa cum am arătat deja, hotărârile pot aveaatât caracter normativ cât şi caracter nenormativ.Problema care se pune este aceea de a stabilicriteriile de delimitare între legi şi hotărâri,criterii care să ne poată conduce la identificareahotărârilor în ansamblul actelor juridice aleparlamentului. Aceste criterii sunt conţinutul şiprocedura de adoptare. Pe criteriul conţinutului vomobserva că hotărârile se deosebesc de legi din douăpuncte de vedere. în primul rând, în timp ce toatelegile au caracter normativ, hotărârile pot fi atât cucaracter normativ, cât şi cu caracter nenormativ. înal doilea rând, normele cuprinse în hotărârile cucaracter normativ au o forţă juridică inferioarălegilor.

11. MoţiunileTermenul moţiune este în general utilizat la

denumirea unor hotărâri ale parlamentului prin care seexprimă atitudinea acestuia într-o problemă discutată.

Moţiunea de cenzură este reglementată de art. 113din Constituţie. Ea poate fi iniţiată de cel puţin opătrime din numărul total al deputaţilor şisenatorilor şi se comunică guvernului la datadepunerii. Moţiunea de cenzură se dezbate, după 3 zilede la data când a fost prezentată, în şedinţa comună acelor două Camere. De asemenea, arată Constituţia,dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şisenatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, înaceeaşi sesiunea, o nouă moţiune de cenzură cuexcepţia cazului în care Guvernul îşi angajeazărăspunderea potrivit art. 114. Potrivit Constituţiei(art. 114), Guvernul îşi poate angaja răspunderea înfaţa Camerei Deputaţilor şi Senatului, în şedinţăcomună, asupra unui program, a unei declaraţii depolitică generală sau a unui proiect de lege.

Privitor la moţiuni sunt câteva reguli importantece rezultă din Regulamentul şedinţelor comune aleCamerei Deputaţilor şi Senatului. Astfel moţiunile se

depun preşedinţilor Camerelor. După primire,preşedintele Camerei Deputaţilor comunică moţiunea, deîndată (în ziua în care a fost depusă) guvernului. încel mult 5 zile de la depunere, moţiunea de cenzură seprezintă în şedinţa comună a celor două Camere,dezbaterea sa având loc după 3 zile de la data când afost prezentată în şedinţă comună. Data şi loculşedinţei comune, împreună cu invitaţia de participare,se comunică Guvernului de către preşedintele CamereiDeputaţilor, cu 24 de ore înainte ca aceasta să aibăloc.

169

12. Actele structurilor parlamentareîn mod firesc şi structurile interne ale Camerelor

emit acte juridice în realizarea atribuţiilor ce lerevin. Astfel preşedinţii Camerelor emit deciziipentru convocarea în sesiune a Camerelor (a se vedea,spre exemplificare: Decizia privind convocareaCamerei Deputaţilor în sesiune extraordinară, M. Of.nr. 99, vineri 20 august 1991; Decizia privindconvocarea Senatului, în prima sesiune ordinară, M.Of. nr. 10 din 11 ianuarie 1993; Decizia privindconvocarea Senatului în sesiune extraordinară, M. Of.nr. 199 din 20 august 1993) sau pentru asigurareaconducerii Camerei pe perioada lipsei preşedinteluiacesteia.

Cât priveşte comisiile permanente aşa cum amarătat deja, ele emit avize şi rapoarte.

170

CAPITOLUL XI PUTEREA EXECUTIVĂ

ŞI INSTITUŢIA ŞEFULUI DE STAT

1. Precizări terminologiceConstituţia României, subtitlul III intitulat

Autorităţile publice reglementează, în ordine,Parlamentul (cap. I), Preşedintele României (cap. II),Guvernul (cap. III), Administraţia publică (cap. V).Practic sunt numite direct autorităţile. Terminologiafolosită exprimă corelarea cu teoriaseparaţiei/echilibrului puterilor în stat.

2. Structura executivuluiStudierea în cadrul disciplinei noastre a

organizării statale a puterii politice nu poate mergepână la detalii cât priveşte executivul, acestaformând cu precădere obiectul de studiu al ştiinţeloradministrative. Pentru Dreptul constituţionalimportantă este identificarea marilor structuriexecutive, care sunt în sistemul statal şi desigur araporturilor cu celelalte autorităţi.

Identificarea structurilor executivului nu ridicăprobleme teoretice deosebite, afară de cea privindaparatul administrativ. în legătură cu aparatuladministrativ, numeros dar necesar executivului, seconsideră că el nu trebuie privit în afara puteriiexecutive. Chiar dacă acest aparat administrativ nudecide în principiu, el face parte din mecanismuladministraţiei, el fiind mai mult sau mai puţin utilstructurilor de "putere administrativă". Elinteresează precumpănitor în relaţia administraţie-cetăţean. Deci nu poate fi considerat din afară,pentru că astfel l-am lipsi nu numai de eficienţă, darşi de răspundere. Structurile executive cu care vomopera în continuare sunt: şeful de stat; guvernul;ministerele şi celelalte organe centrale aleadministraţiei publice; organele locale aleadministraţiei publice. Vom menţiona desigur şi acelaparat administrativ considerabil însărcinat săpregătească şi să execute decizii, aparat distribuitla nivelul fiecărei structuri executive.

a) Şeful de stat, deseori denumit şeful executivului, purtând denumirea demonarh sau preşedinte, se prezintă cu trăsături diferite în funcţie de forma deguvernământ. Şeful de stat va fi explicat distinct în cadrul cursului nostru, faptpentru care aici nu vom merge la detalii.

b) Guvernul este consacrat în constituţii sub denumiri diferite precum

171

cele de Cabinet, Guvern, Consiliu de Miniştri. Acestedenumiri depind de sistemul constituţional, de faptulcă executivul este format din una sau două structuri.

Guvernul are două componente şi anume şefulguvernului (acolo unde există) şi miniştri şisecretari de stat. Potrivit art. 102 (3) alConstituţiei României, Guvernul este alcătuit dinprim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prinlege organică.

Cât priveşte şeful guvernului, le se prezintă subdenumiri diferite, precum de prim-ministru,preşedinte, pentru că şi guvernul are denumiridiferite.

c) Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei publice executălegile în domeniile lor de activitate. De aceea mai sunt denumite de domeniusau de resort. Ele se subordonează guvernului.

d) Organele administraţiei publice locale îşi desfăşoară activitatea înunităţile administrativ teritoriale.

Ele cunosc o subordonare ierarhică (pe verticală)faţă de organele executive superioare, dar şi(uneori) subordonare pe orizontală faţă de organelelocale alese prin vot de către cetăţeni.

3. Raporturile legislativ-executivO examinare, într-o viziune constituţională, a

raporturilor legislativ-executiv presupune explicaresuccintă a implicării legislativului în formarea şiactivitatea executivului, apoi a compatibilităţiifuncţiei parlamentare şi funcţiei executive precum şia creşterii rolului executivului (în orice caz catendinţă).

A. Rolul legislativului informarea executivului iPuterea legislativă are pretutindeni un rol mai

important sau mai puţin important în formareaexecutivului.

a) Desemnarea şefului executivuluiDacă prin activitatea şefului executivului, sau al

puterii executive, înţelegem şeful de stat, vomobserva că rolul parlamentului în desemnarea acestuiadiferă în funcţie de forma de guvernământ.

în republica prezidenţială, şeful statului fiindales prin vot universal şi direct, rolul parlamentului

este redus doar la solemnitatea depunerii jurământuluişi preluării funcţiei. Cât priveşte republicaparlamentară, aici şeful statului fiind ales deparlament, în mod firesc rolul legislativului serealizează în deplinătatea sa.

b)Desemnarea şefului de guvern şi membrilor acestuiaDesigur, şi în acest domeniu situaţiile sunt

diferenţiate. Trebuie reţinut că diferenţierea întreşeful guvernului şi membrii guvernului este evidentăpretutindeni, şeful guvernului fiind figurăjuridică distinctă în cadrul

172

oricărui guvern (cu excepţia situaţiilor în carefuncţia este exercitată nemijlocit de către şeful destat).

în România potrivit Constituţiei, şeful de statdesemnează, un candidat pentru funcţia de prim-ministru în urma consultării partidului care aremajoritatea absolută în parlament ori, dacă nu existăo asemenea majoritate, a partidelor reprezentate înparlament. Candidatul va cere, în termen de 10 zile dela desemnare, votul de încredere al parlamentuluiasupra programului şi a întregii liste a Guvernului.Programul şi lista guvernului se dezbat de cătreCamera Deputaţilor şi de către Senat în şedinţacomună. Votul de încredere se acordă cu votulmajorităţii deputaţilor şi al senatorilor, iar pe bazasa Preşedintele României numeşte Guvernul.Preşedintele României este acela care are dreptul sărevoce şi să numească, la propunerea primului ministrupe unii membrii ai Guvernului, în caz de remaniereguvernamentală sau de vacanţă a postului.

Anumite explicaţii privind învestitura guvernuluisunt de asemenea pertinente. Pentru ac un guvern săfuncţioneze legal şi să aibă autoritate, el are nevoiede o aprobare asupra componenţei şi programului său deguvernare, de învestitură. Această învestitură oacordă parlamentul, dreptul său legitimându-se pefaptul alegerii sale prin vot universal şi direct. Sepune problema de a şti când şi cum se realizeazăaceastă aprobare.

B. Raporturile privind activitatea executivuluiDeşi ne menţinem la nivelul marilor principii

constituţionale, vom observa că un răspuns simplu înlegătură cu relaţiile privind activitatealegislativului şi cea a executivului nu este uşor deformulat. în activitatea de guvernare, legislativul şiexecutivul au un rol hotărâtor. Participarea lor laactul guvernării este complexă şi nuanţată încâtuneori este dificil de identificat cât reprezintă înguvernare intervenţia legislativului şi cât cea aexecutivului.

Intervenţia legislativului în activitateaexecutivului. Aceasta se realizează prin mai multecăi:

a) Puterea legislativă este cea care stabileşte normele juridice (legile) pe

care puterea executivă trebuie să le aducă la îndeplinire, să le execute.

Parlamentul aprobă programul executivului. Oriceguvern îşi formulează un program de guvernare. Acestprogram este aprobat de parlament, aprobarea fiind şiun vot de încredere în guvern. De regulă, neaprobareaprogramului duce la demisia guvernului

b) Parlamentul aprobă delegarea legislativă. în anumite situaţii şi condiţiiguvernul poate fi obligat să emită norme juridice în domenii rezervate legii.Trebuie observat că numai parlamentul dă o asemenea delegare, stabilind cuacest prilej domeniul şi durata delegării precum şi modul în care va controlaexercitarea delegaţiei de către guvern (vezi şi art. 115 din ConstituţiaRomâniei).

na

c) Parlamentul controlează activitatea guvernului.Este una din cele mai importante funcţii aleparlamentului.

Intervenţia executivului în activitatealegislativului. Relaţiile dintre cele două puteri,legislativă şi executivă, implică şi intervenţii aleexecutivului, care se exprimă îndeosebi cu prilejuliniţiativei legislative, al promulgării legilor şi alreferendumului.

a) Cu prilejul iniţiativei legislative. Importanţa iniţiativei legislativeîn guvernare a fost explicată deja. Se constată că, în toate sistemeleconstituţionale, printre subiectele dreptului de iniţiativă legislativă se numără şiguvernul.

b) Cu prilejul promulgării legilor. Promulgarea legii, etapă finală înprocesul complex de elaborare a acesteia, a aparţinut şi aparţine de regulăexecutivului, prin şeful acestuia. Promulgarea legii nu este o simplă semnare alegii. Deşi de regulă este obligatorie, în unele sisteme constituţionalepromulgarea presupune posibilitatea pentru şeful statului de a cere, în cazuriîntemeiate, reexaminarea legii de către Parlament. Uneori şeful statului aredrept de veto, putând practic bloca o lege.

c) Cu prilejul referendumului. în multe sisteme constituţionaleorganizarea referendumului este în sarcina executivului şi el poate privi chiaradoptarea unor legi.

C. Compatibilitatea funcţiei parlamentare şi funcţiei executiveProblema compatibilităţii între funcţia

parlamentară şi cea ministerială este mereudiscutabilă şi de o reală importanţă teoretică şipractică. Practica constituţională a statelorevidenţiază cel puţin trei soluţii distincte.

In România, potrivit Constituţiei, funcţia demembru al guvernului este compatibilă cu cea deparlamentar.

D. Creşterea rolului executivului. Cauze şi consecinţe

Raporturile parlament-guvern trebuie explicate aziavând în vedere tendinţa constantă de creştere arolului executivului, tendinţă evidentă în sistemelepluraliste de guvernământ.

Această tendinţă nu este întâmplătoare şi nici pursubiectivă. Ea îşi găseşte explicaţia şi justificareaîn rolul hotărâtor al partidelor politice în creareacelor mai importante instituţii statale.

Dacă privim executivul în complexitatea lui, vomobserva că tendinţa de creştere a rolului său estepractic instituţionalizată. Astfel, în unele sistemeconstituţionale, şeful de stat este ales prin votuniversal, el primind împuternicirile sale direct dela popor (S.U.A., Franţa, România). Aceastalegitimează o poziţie statală egală cu aparlamentului punând evidente semne de întrebare câtpriveşte o eventuală subordonare.

174

4. Instituţia şefului de stat. CaracteristiciInstituţia şefului de stat îşi are obârşia în

chiar istoria lumii, a sistemelor statale. Dintotdeauna colectivităţile umane organizate au avut unşef, recunoscut sau impus, în contextul împrejurăriloristorice.

Această instituţie a cunoscut o evidentă evoluţiecât priveşte formele, structurile, împuternicirile,protocoalele.

De asemenea, şeful de stat a cunoscut şi cunoaştefie organizări unipersonale, fie colegiale. Cei careau ocupat această înaltă demnitate statală s-au numitsau se numesc regi, principi, regenţi, emiri,împăraţi, preşedinţi.

în explicarea instituţiei şefului de stat vatrebui să plecăm de la constatarea că astăzi sistemeleconstituţionale diferă între ele (printre altele) ştprin viziunea ştiinţifică asupra puterii (aceastăcategorie cheie în explicarea mecanismului juridico-statal).

Explicarea instituţiei şefului de stat presupuneînţelegerea corectă a relaţiei popor (naţiune)organizare statală a puterii. Această relaţiefundamentează şi motivează întreaga construcţiestatală juridică. Am explicat că poporul deţineputerea politică, el încredinţează exerciţiul acesteia- în forme şi mijloace în care să deţină supremaţiacontrolului - organelor reprezentative. Sunt organereprezentative, la nivel central desigur, parlamentul(totdeauna) şi şeful de stat (în unele republici)pentru că sunt alese, prin vot universal şi egal. Cuaceastă ocazie interesându-ne şeful de stat trebuie săobservăm care este structura executivului şi deci careeste locul său în acest executiv. Acest loc exprimă şirelaţia popor, parlament, şef de stat.44

5. Evoluţia instituţiei şefului de stat în RomâniaAceastă evoluţie a instituţiei şefului de stat în

ţara noastră o vom explica prin prisma dispoziţiilorconstituţionale începând cu prima noastră constituţie.

Astfel, potrivit Statutului lui Cuza, puterilepublice erau încredinţate domnului, unei adunăriponderatice şi unei adunări elective.

Termenul domn este folosit şi de către Constituţiadin anul 1866 (art. 82), domnul având putericonstituţionale ereditare, iar puterea legislativă se

exercită colectiv de către domn şi reprezentanţanaţională (art. 31). La 8 iunie 1884, în urmaproclamării regatului, textele constituţionale suntpuse de acord cu această realitatea. Constituţia dinanul 1923 vorbeşte de rege (art. 77) arătând căputerea legislativă se exercită colectiv de către regeşi reprezentanţa naţională (art. 34) şi că putereaexecutivă este încredinţată regelui (art. 39).

Constituţia din anul 1948 încredinţează funcţia deşef de stat Prezidiului Marii Adunări Naţionale, organcentral, caracterizat ca organ suprem al puterii destat, menţinut şi de Constituţia din 1952 până în anul1961, când a fost înlocuit prin Consiliul de Stat.

Prin Decretul-lege nr. 92/1990 privind alegerea parlamentului şi a

44 Deleanu, Ion: Drept constituţional şi instituţii politice, Tratat, voi. I+II, Ed. Europa Nova, 1996, p. 122.

175

Preşedintelui României, funcţia de şef de stat esteîncredinţată Preşedintelui României, ales prin votuniversal, egal direct, secret şi liber exprimat.Această soluţie este consacrată şi prin Constituţiaactuală a României.

6. Atribuţiile şefului de stat

a)Rolul şi atribuţiile şefului de stat în sistemele constituţionale dinalte state

Una din problemele mereu discutate priveşteîmputernicirile şefului de stat. în practicărăspunsul depinde de foarte mulţi factori precumstructura, funcţiile şi raporturile dintre puterilepublice, garanţiile constituţionale, duratamandatului organelor reprezentative, modul dedesemnare a şefului de stat (ereditar, alegere),responsabilitatea acestuia.

Astfel, potrivit Constituţiei Franţei,preşedintele de republică: numeşte şi revocă peprimul ministru, iar la propunerea acestuia peminiştri; prezidează Consiliul de Miniştri; promulgălegile, în termen de 15 zile.

în Statele Unite ale Americii, republicaprezidenţială, preşedintele este considerat prinConstituţie, organ al administraţiei de stat. Deaceea, potrivit art. 2, §1 din Constituţia americană,"Puterea executivă va fi exercitată de cătrePreşedintele Statelor Unite ale Americii"1 DeşiConstituţia adoptată în 1787, nu a fost modificatăîntr-o măsură „relevantă" pentru competenţaCongresului şi preşedintelui, în cele două secole deexistenţă a acestei instituţii a avut loc un procesde întărire continuă a rolului preşedintelui însistemul american.

In Suedia şeful de sta nu dispune de nici oputere, nu participă la luarea deciziilor, nudesemnează şi nu revocă miniştrii. Funcţiile salesunt de ordin ceremonial.

b)Rolul şi atribuţiile Preşedintelui RomânieiExplicarea rolului şt atribuţiilor şefului de stat

în România trebuie să pornească de la dispoziţiileclare şi explicite ale Constituţiei. Astfel din art.80 (1) din Constituţie se desprinde următoarea

caracterizare a Preşedintelui României: a) reprezintăstatul român. Aceasta înseamnă că în relaţiileinterne şi internaţionale statul este reprezentat deşeful de stat; b) este garantul independenţeinaţionale, al unităţii şi al integrităţii teritorialea ţării.

De asemenea, potrivit art. 92 (1) din Constituţie,Preşedintele României este comandantul forţelorarmate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte alConsiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Caracterizându-1 astfel, Constituţia stabileşte ceatribuţii îndeplineşte Preşedintele României. Pecriteriul conţinutului aceste atribuţii pot figrupate astfel:

a) atribuţii privind legiferarea; b) atribuţiiprivind organizarea şi funcţionarea puterilorpublice; c) atribuţii privind alegerea, formarea,avizarea

176

formării, numirea sau revocarea unor autorităţipublice; d) atribuţii în domeniul apărării ţării şiasigurării ordinii publice; e) atribuţii în domeniulpoliticii externe; f) alte atribuţii.

Atribuţii privind legiferarea. Am arătat deja căla exercitarea funcţieilegislative de către parlament concură şi alteautorităţi şi mai ales executivul.De aceea şeful de stat are importante atribuţii înacest domeniu. Astfel,Preşedintele României: promulgă ;legile (art. 77), având dreptul de a cere, o singurădată, reexaminarea legii; semnează legile în vedereapublicării lor în Monitorul Oficial; poate sesizaCurtea Constituţională în legătură cuneconstituţionalitatea legilor.

Atribuţii privind organizarea şi funcţionarea puterilor publice. Din

caracterizarea instituţiei şefului de stat aşa cumstabilesc dispoziţiile art. 80 (2) din Constituţie,rezultă că Preşedintele României exercită funcţia demediere între puterile statului, precum şi între statşi societate. Ca atare şeful de stat se află înraporturi constituţionale, clar definite, cuautorităţile publice, multe din atribuţiile saleprivind organizarea şi funcţionarea acestora.

Atribuţii privind alegerea, formarea, avizareaformării, numirea sau revocarea unor autorităţipublice. în sistemul constituţional fundamentat peechilibrul puterilor este firesc ca principaleleautorităţi să colaboreze la constituireaautorităţilor. Atribuţiile ce revin PreşedinteluiRomâniei în acest domeniu sunt: dizolvareaParlamentului în condiţiile art. 89; desemnarea unuicandidat pentru funcţia de prim-ministru, numireaGuvernului pe baza votului de încredere acordat deParlament, revocarea şi numirea unor miniştri în cazde remaniere guvernamentală sau vacanţă a postului, lapropunerea primului ministru (art. 85 dinConstituţie); numirea a trei judecători la CurteaConstituţională, potrivit art. 140 (2) dinConstituţie, numirea în funcţie a magistraţilor încondiţiile art. 124 şi 133 din Constituţie; numiri înfuncţii publice potrivit art. 94 litera "c" din

Constituţie; acordarea gradelor de mareşal, de generalşi de amiral.

Atribuţii în domeniul apărării ţării şi asigurăriiordinii publice. în

cadrul acestor atribuţii includem: declararea, cuaprobarea prealabilă a Parlamentului, a mobilizăriiparţiale sau generale a forţelor armate.

A

Atribuţii în domeniul politicii externe. Inaceastă categorie cuprindem: încheierea, în numeleRomâniei, a tratatelor negociate de Guvern şisupunerea lor spre ratificare Parlamentului în termende 60 de zile; acreditarea şi rechemarea, lapropunerea Guvernului, a reprezentanţilor diplomaticiai României; aprobarea înfiinţării, desfiinţării sauschimbării rangului misiunilor diplomatice;acreditarea în România a reprezentanţilordiplomatici ai altor

177

state.

Alte atribuţii. în această categorie se includ: conferirea decoraţiilor şi titlurilor de onoare; acordarea graţierii individuale.

7. Desemnarea şefului de statDesemnarea şefului de stat este una din problemele

direct legate de forma de guvernământ. Ea prezintă unmare interes în precizarea atât a funcţiilor(prerogativelor, împuternicirilor) şefului de statcât şi a raporturilor acestuia cu celelalte "puteri"din stat, îndeosebi cu legislativul şi executivul.Putem observa că astăzi s-au conturat patru moduri dedesemnare a şefului de stat şi anume: pe caleereditară; alegerea de către parlament; alegere decătre un colegiu electoral; alegere prin votuniversal.

a) Cât priveşte desemnarea şefului de stat pe caleereditară ea se referă la monarhii, unde moştenitoruldevine şef de stat sau unde eventual monarhul numeştepe cel ce-i va succeda la tron. în asemenea sistemeconstituţionale (vezi Belgia, Danemarca, Spania,Kuweit, Norvegia, Ţările de Jos) parlamentul arerolul de a garanta respectul acestor reguli

b)Alegerea şefului de stat de către parlament,pune desigur parlamentul într-o poziţie supraordonatăexecutivului. Statele care folosesc acest sistem suntde regulă grupate în trei categorii; state în careşeful de stat este ales direct de către parlament(Grecia, Israel, Republica Sud Africană) 4state încare parlamentele aleg organe colegiale ca şefi destat (fostele state socialiste); Elveţia, ca exempluunic.

c) Desemnarea şefului de stat prin intermediul unui colegiu electoral este şiea folosită. Astfel, în Germania preşedintele federal este ales de cătreConvenţia Federală compusă din membrii Bundestagului şi dintr-un număr egalde membri aleşi pentru aceasta de către adunările reprezentative ale landurilor,în India, preşedintele ales de către un colegiu electoral compus din membriialeşi de către parlament şi de către adunările legislative ale statelor federale.

d) Alegerea şefului de sta prin vot universal este folosită în republicileprezidenţiale dar nu numai aici. Ea este practicatăîn ţările unde executivul areo structură dualistă care permite conservarea unor aspecte de regimparlamentar sau amândouă (exemplu Finlanda, Franţa, Irlanda, ţări care au unşef de stat ales prin vot universal şi un şef de guvern).

e) Alegerea şefului de stat în România. România a adoptat forma de statrepublicană, ceea ce înseamnă că funcţia de şef de stat este exercitată de cătreun preşedinte. Preşedintele României este ales prin vot universal, egal,direct, secret şi liber exprimat, soluţie adoptată deDecretul-lege nr. 92/1990privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României şi consacrarea prinart. 81 din Constituţie. Alegerea Preşedintelui României se realizează în douătururi de scrutin. Dacă un candidat obţine în primul tur de scrutin majoritatea

178

de voturi a alegătorilor înscrişi în listeleelectorale, este declarat ales ca preşedinte. Dacănici unul dintre candidaţi nu obţine aceastămajoritate se realizează al doilea tur de scrutin. Laacesta participă numai primii doi candidaţi stabiliţiîn ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur.Va fi declarat ales Preşedinte candidatul care obţinecel mai mare număr de voturi.

8. Durata mandatului şefului de statîn România durata mandatului şefului de stat este

de cinci ani şi seexercită de la data depunerii jurământului în faţaParlamentului, până ladepunerea jurământului de către preşedintele nou ales.în caz de război sau decatastrofa mandatul poate fi prelungit, dar numai prinlege organică. Aceeaşipersoană poate îndeplini funcţia de Preşedinte alRomâniei cel mult douămandate, care pot fi şi succesive. în caz de vacanţă afuncţiei prezidenţiale,care poate interveni în situaţiile de deces, demisie,demiterea din funcţie sauimposibilitate a exercitării atribuţiilor, precum şiîn cazul suspendării dinfuncţie sau al imposibilităţii temporare de exercitarea atribuţiilor, interimatuleste asigurat, în ordine, de preşedintele Senatuluisau de preşedintele CamereiDeputaţilor. ;

9. Proceduri, solemnităţi, protocolInvestirea unei persoane cu calitatea de şef de

stat sau proclamarea alegerii sale se realizeazăpotrivit unor anumite proceduri, cu solemnitateanecesară unui asemenea act şi după un protocol anume.

Potrivit Constituţiei României alegereaPreşedintelui se validează de către CurteaConstituţională. Apoi candidatul a cărui alegere afost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şiSenatului, în şedinţă comună, jurământul următor: "Jursă-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentrupropăşirea spirituală şi materială a poporului român,să respect Constituţia şi legile ţării, să apărdemocraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale

cetăţenilor, suveranitatea, unitatea şi integritateateritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".Depunerea jurământului are ca efect juridic începereaexecutării mandatului prezidenţial.

10. Răspunderea şefului de statRăspunderea şefului de stat pentru activitatea ce

o desfăşoară în această calitate este o problemă multmai complexă şi mai delicată decât apare la primavedere. Ideea ce a dominat sistemele constituţionaleeste în sensul că şeful de stat nu răspunde pentruactele săvârşite în această calitate.

Constituţia României conţine mai multe dispoziţii în legătură cu

179

răspunderea şefului de sta, aceste dispoziţii privindimunitatea, răspunderea politică şi răspundereapenală.

Imunitatea. Ca şi deputaţii şi senatorii,Preşedintele României se bucură de imunitate. Deşitextul constituţional nu este la fel de explicit cacel privind imunitatea parlamentarilor, printr-ointerpretare sistematică a Consiliului vom reţine căsunt aplicabile, corespunzător, regulile pe care le-am analizat deja privind lipsa răspunderii juridicepentru voturile sau pentru opiniile politiceexprimate în exercitarea mandatului (aici art. 84alin. 2 trimite explicit la art. 70 din Constituţie)precum şi cele privind inviolabilitatea persoaneiPreşedintelui, coroborate cu dispoziţiile art. 84.

Răspunderea politică. Denumim astfel aceastărăspundere pentru a o deosebi de răspunderea penală,pentru că urmările acestei răspunderi sunt de faptpolitico-juridice. Această răspundere îşi aretermenul juridic în art. 95 din Constituţie. Eaintervine atunci când Preşedintele Românieisăvârşeşte fapte grave prin care se încalcăprevederile Constituţiei. în asemenea situaţie sepoate propune suspendarea din funcţie, de către celpuţin o treime din numărul deputaţilor şisenatorilor. Această iniţiativă se comunicăneîntârziat şi Preşedintelui României.

Răspunderea penală. Această răspundere intervineîn situaţia în care şeful statului ar comite crima deînaltă trădare. în acest caz, punerea sub acuzarepoate fi hotărâtă de Camera Deputaţilor şi Senat, înşedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi dinnumărul deputaţilor şi senatorilor. Competenţa dejudecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie. Dacă s-apronunţat o hotărâre definitivă de condamnare,Preşedintele este demis de drept.

în legătură cu răspunderea şefului de stat,trebuie să menţionăm că potrivit art. 98 dinConstituţie şi preşedintelui interimar i se aplicădispoziţiile privind răspunderea politică.

11. Actele şefului de statActele prin care şeful statului îşi exercită

atribuţiile sale sunt de regulă denumite decrete. Elepot fi cu caracter normativ sau cu caracterindividual.

Decretele trebuie contrasemnate de către primul-ministru.Contrasemnarea actelor şefului de stat s-a

practicat şt se practică în sistemeleconstituţionale.

Constituţia României prevede şi ea asemeneareguli, cu precizarea că obligaţia contrasemnăriidecretelor de către primul ministru nu priveşte toateaceste decrete ci numai cele expres menţionate prinart. 99 (2). Decretele Preşedintelui României sepublică în Monitorul Oficial al României,nepublicarea atrăgând inexistenţa decretului.

180

CAPITOLUL XII AUTORITATEA

JURISDICTIONALĂ

1. Terminologie şi noţiuniîn teoria clasică a separaţiei puterilor, una

dintre puteri este puterea judecătorească. De altfel,aşa cum deseori se afirmă, separaţia puterilor este înrealitate o justificare a unui scop politic concret:să slăbească guvernanţii în ansamblul lor, limitându-ipe unii prin alţii.

Denumirea de autoritate judecătorească evocăfoarte clar justiţia, ca funcţie distinctă şi casistem distinct.

Termenul de justiţie are două sensuri. într-unsens, prin justiţie înţelegem sistemul organelorjudecătoreşti, iar într-un al doilea sens înţelegemactivitatea de soluţionare a proceselor civile,administrative, comerciale, penale, de muncă etc, deaplicare de sancţiuni, de restabilire a drepturilor şiintereselor legitime încălcate. în limbajul obişnuit aface justiţie înseamnă a face dreptate.

Justiţia s-a impus din cele mai vechi timpuri, cao funcţie de judecare a proceselor şi de reprimare aactelor şi persoanelor care produc pagube şi suferinţealtora prin încălcarea regulilor sociale convenite saustabilite.

Cuvântul jurisdicţional a devenit preferabilcuvântului judiciar care se aplică numai uneicategorii de jurisdicţii. în acest sens suntinteresante dispoziţiile art. 112 din ConstituţiaOlandei, potrivit cărora:

"1. Incumbă puterii judiciare de a judecalitigiile privind drepturile civile şi cele decreanţă.

2. Legea poate conferi fie puterii judiciare, fie unor jurisdicţii care nu facparte din puterea judiciară sarcina de a judeca litigiile care nu rezultă dinraporturile juridice civile. Legea reglementează procedura de urmat şiconsecinţele deciziilor."

Exprimarea autoritate (putere) jurisdicţională nudiminuează rolul justiţiei ci evidenţiazăsimilitudinea de conţinut şi principii între mai multeactivităţi care se impun atunci când legile nu suntexecutate. Justiţia rămâne partea substanţială aactivităţii jurisdicţionale.

în urma judecăţii se dau hotărâri în care sestabilesc drepturi şi obligaţii pentru subiectele dedrept, participante în proces, se aplică sancţiuni, sestabilesc despăgubiri, se dau ordine de executare atâtpărţilor în proces cât şi autorităţilor publice.Hotărârile judecătoreşti trebuie să fie respectateşi

181

executate de către cetăţeni şi autorităţile publice.

2. Specificul activităţii jurisdicţionaleActivitatea jurisdicţională are un conţinut şi

principii care o diferenţiază de legislativ şiexecutiv dar o şi integrează. Intr-o viziunesistematică în ansamblul activităţilor statale.

Aceasta pentru simplul motiv că putereajurisdicţională este o parte a organizării statale aputerii politice.

Statul de drept implică obligativitatearespectării şi aplicării constituţiilor şi legilor.Judecătorul interpretează legea şi o aplică, dar nucreează drept.

Va trebui să observăm că însăţi \ competenţainstanţelor judecătoreşti (autorităţiijurisdicţionale) este stabilită prin constituţie şilegi.

A. Principiile potrivit cărora se realizează justiţiaJustiţia trebuie să răspundă unor exigenţe

fundamentale. în cadrul acestor exigenţe se enumeraîn general următoarele: principiul legalităţii;dreptul la o bună administrare a justiţiei; accesulla un tribunal; garanţia unui proces echitabil;dreptul la publicitatea procesului; imparţialitateajudecătorului, proporţionalitatea în stabilireasancţiunilor etc.

Unele principii privesc organizareajudecătorească, altele activitatea sau poziţiajustiţiei şi a judecătorului.

Urmează să observăm care asemenea principii suntconstituţionale, în sensul că sunt reguli esenţialeprevăzute, explicit, sau rezultând din dispoziţiileconstituţionale.

a) Principiul legalităţii. Este un principiu ce înmod firesc excedejustiţiei, fiind de esenţa statului de drept. Are însăo evidentă aplicabilitate îndomeniul justiţiei şi anume sub două mari aspecte: legalitatea instanţelorjudecătoreşti şi legalitatea infracţiunilor şi a pedepselor.

b) Justiţia este unică şi egală pentru

toţi. Este un principiufundamental care valorifică şi în acest domeniu mareleprincipiu al egalităţiiîn drepturi a cetăţenilor.

c) Folosirea limbii oficiale şi a limbiimaterne în justiţie.

Procedura judiciară se desfăşoară în limba oficială astatului. Persoanelor care nu înţeleg limba oficialătrebuie să li se asigure comunicarea pieselordosarului şi a tuturor actelor procedurale în limba pecare o cunosc. De aceea li se asigură traducereaprintr-un interpret. Constituţia României conţine maimulte dispoziţii în acest sens. După ce prin art 127(1) stabileşte că procedura judiciară se desfăşoară înlimba română, prin art. 127 (2) arată că cetăţeniiaparţinând minorităţilor naţionale, precum şipersoanele care nu înţeleg sau

182

nu vorbesc limba română au dreptul de a luacunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, dea vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prininterpret.

d) Dreptul la apărare este nu numai un drept fundamental cetăţenesc,ci şi un principiu fundamental al justiţiei.

e) Prezumţia de nevinovăţie este un principiu constituţional potrivitcăruia o persoană este considerată nevinovată atâta timp cât împotriva sa nus-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.

f) Independenţa judecătorului şi supunerea lui numai legii. Esteunul din principiile constituţionale ale justiţiei. Potrivit acestui principiu, înactivitatea sa judecătorul se supune numai legii şi conştiinţei sale.

Ca atare, în rezolvarea litigiilor judecătorul nupoate primi nici un fel de ordine, instrucţiuni,indicaţii, sugestii sau alte asemenea impulsuriprivind soluţia pe care trebuie să o dea.

Independenţa judecătorului, de altfel independenţajustiţiei, ţine de chiar separaţia 7 echilibrulputerilor în stat vorbindu-se de independenţaautorităţii jurisdicţionale.

Constituţia României cuprinde câteva dispoziţiigenerale privitoare la inamovibilitatea judecătorilor. Din examinarea acestor dispoziţii rezultă că judecătorii sunt inamovibili, dar în condiţiile legii. Inamovibilitatea nu priveşte însă, firesc de altfel, judecătorii stagiari, ci numaipe cei numiţi de Preşedintele României.

Desigur, un rol important în asigurareaindependenţei judecătorilor îl are controlulhotărârilor judecătoreşti. Acest control trebuieefectuat numai de instanţe judecătoreşti şi numaidupă proceduri jurisdicţionale.

Astfel realizate lucrurile se poate vorbi deindependenţa justiţiei în faţa legislativului şi aexecutivului.

B. Organele judecătoreşti

Justiţia este înfăptuită de către organelejudecătoreşti, denumite obişnuit şi instanţejudecătoreşti.

Sistemul organelor judecătoreşti este format îngeneral din judecătorii, tribunale, curţi de apel şicurţi supreme etc. Organizarea şi funcţionareainstanţelor judecătoreşti sunt stabilite prin lege.

Constituţia României, sub titlul VI denumitAutoritatea Judecătorească, reglementează, în ordine,instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şiConsiliul Superior al Magistraturii.

Instanţele judecătoreşti sunt, potrivit art. 126(1) din Constituţie, Curtea Supremă de Justiţie şicelelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.Constituţia lasă pe seama legii organice stabilireagradelor de jurisdicţie şi a instanţelorjudecătoreşti corespunzătoare. Aşa cum am maiprecizat este

183

interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare.Ministerul Public cuprinde procurorii constituiţi

în parchete, care în mod generic intră în categoriamagistraţilor. Ei lucrează sub autoritatea ministruluijustiţiei. Rolul Ministerului Public este de areprezenta, în activitatea judiciară, intereselegenerale ale societăţii şi de a apăra ordinea dedrept, precum şi drepturile şi libertăţilecetăţenilor. Principiile constituţionale de organizareşi funcţionare ale Ministerului Public sunt:legalitatea, imparţialitatea, controlul ierarhic.

Consiliul Superior al Magistraturii esteautoritatea creată în vederea exercitării a douăfuncţii şi anume: a) propune Preşedintelui Românieinumirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor,cu excepţia celor stagiarii; b) este colegiu dedisciplină al judecătorilor.

Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuitdin magistraţi aleşi, pentru o durată de 4 ani, decătre Camera Deputaţilor şi ele către Senat, înşedinţă comună.

3. Raporturile cu legislativul şi executivulA reieşit cu prisosinţă că justiţia este şi

trebuie să fie independentă. Aşa stând lucrurileintervenţia în sfera justiţiei a altor "puteri"contravine acestuia mare principiu constituţional.Aceasta nu exclude însă anumite raporturiconstituţionale care rezultă firesc din sistemulconstituţional.

Raporturile sistemului judecătoresc cu Parlamentulrezultă mai întâi din faptul că organizarea şifuncţionarea instanţelor judecătoreşti se realizeazănumai potrivit legii. Ca atare Parlamentul este celcare stabileşte prin lege organele judecătoreşti,competenţa şi procedura potrivit căreia îşi desfăşoarăactivitatea. Este o consecinţă firească a statului dedrept. Apoi marele principiu al independenţeijudecătorului presupune supunerea sa numai legii.Legea este cea care stabileşte infracţiunile şipedepsele. Legea elaborată de Parlament creeazăcondiţiile unei reale independenţe.

La rândul său justiţia poate interveni înactivitatea legislativă prin controlulconstituţionalităţii legilor, atunci când acestcontrol este încredinţat judecătorilor.

Raporturile justiţiei cu executivul, sub aspect

constituţional desigur, sunt mai simple. Ele potapărea în situaţia în care numirea şi avansareamagistraţilor aparţine executivului (şefului de stat,ministrului justiţiei etc).

184