CU martie .qxd - Uniunea Ucrainenilor din România (UUR)

Revistă a Uniunii Ucrainenilor din România

Luptaţi şi veţi învinge!Serie nouã, nr. 357-358 / aprilie 2018

Formaţii negostinene laFestivalul-concurs„Comori de sufletromânesc“

„În amintirea Cobzarului“pag. 4

Zilele Taras Şevcenkola Tulcea pag. 4-5

Târgul de Paşti, ediţiaa XX-a la Gura Humorului

Profesorii Şcolii de Arte pentru Copii „Vyşenka“ din Vinnyţea la Iaşi

pag. 8-9

pag. 3

Paştele sărbătorit de comunitatea ucrainenilordin Bucureşti pag. 11

pag. 9

Ziua Învierii – ziua împăcării şi a dragostei

Cazaciocuri şi...

Din agenda deputatului UUR pag. 2

pag. 10

pag. 14

Cercetarea etnogenezei slavilor de est are otradiţie de aproape 200 de ani, timp în care s-auformat câteva puncte de vedere de bază. ÎnRusia ţaristă, de pildă, ideologii oficiali, susţi-nuţi de istorici ai vremii, îi tratau pe toţi slaviiestici drept „un singur popor rus“ cu istorie ceîncepe cu Rusia Kieveană, considerată a fi celmai vechi stat rus. Istoriografia sovietică a recu-noscut dreptul popoarelor ucrainean şi belarus laistorie şi limbă proprie, dar nu a renunţat la pre-

tenţia privind moştenirea istorică asupra RusieiKie vene, declarând-o „stat est-slav comun“.Ideo logii sovietici propagau doctrina aprobatăde instanţele superioare ale Partidului Comunistpotrivit căreia existenţa popoarelor ucrainean şibelarus şi a limbilor lor datează din secolele alXIV-lea - al XV-lea. Încercările unor istorici şifilologi ruşi de a începe istoria Rusiei şi a limbiiruse din secolele al IX-lea - al X-lea au fostagreate de puterea oficială, în timp ce aceleaşiaspiraţii ale Ucrainei şi Bielorusiei erau consi-derate ostile, fiind aspru persecutate.

O bună bucată de vreme doar cercetătoriiucrai neni din Diaspora îşi puteau exprima liberopi niile şi dezvolta concepţia privind etnogene-za ucrainenilor în conformitate cu adevărulistoric.

În zilele noastre, restabilirea statalităţii ucrai -nene şi renaşterea spirituală a naţiunii a dus lacreşterea substanţială a interesului public faţă deoriginea limbii ucrainene şi a poporului ucrai-nean. Ca dovadă stau numeroasele lucrări alespecialiştilor, dar şi ale unor amatori fie ei jurna-lişti, scriitori, ingineri, medici etc. Pe de altăparte, tributari unor dogme şi păreri învechite,unii autori împing începuturile istoriei indepen-dente a ucrainenilor şi ale formării limbii ucrai-nene în secolele al XVII-lea - al XVIII-lea, iarperioadele anterioare leagă de existenţa exclusi-vă a statalităţii ruse. După această logică, ucrai-

nenii nu au nicio legătură cu Rusia Kie veană.Aşadar, unui cititor de rând îi vine greu să sedescurce în toate aceste opinii şi, deseori, accep-tă tot felul de scorneli drept adevăr istoric.

În căutarea adevăratelor origini ale poporuluiucrainean trebuie să nu uităm faptul că ucraine-nii reprezintă parte a lumii slave, iar limbaucraineană este una dintre limbile slave. Pur -tătorii limbii ucrainene au o tradiţie de peste omie de ani de folosire a limbii materne în cele

mai diferite domenii ale vieţii de stat, publice şiculturale.

Istoria limbii ucrainene este strâns legată deistoria formaţiunilor statale ale poporului ucrai-nean. În secolele al XI-lea - al XII-lea, în timpulfărâmiţării feudale a Rusiei Kievene, limbaucrai neană era deja formată. Cele mai vechidocumente din această perioadă a Ucrainei deastăzi, care s-au păstrat până în zilele noastre,aduc zeci şi sute de cazuri de exprimare a trăsă-turilor specifice ale limbii ucrainene vii. Renu -mitul lingvist A. Krymskyi, care a cercetat ocantitate imensă de material faptic, a afirmatcategoric că în secolul al XI-lea limba ucrainea-nă vorbită „era în întregime de sine stătătoare încadrul slavilor de răsărit“.

Drept urmare, secolele al XI-lea - al XII-leapot fi considerate, în mod convenţional, dreptperioadă de încheiere a formării limbii ucraine-ne şi de debut al unei noi etape în istoria ei cândlimba ucraineană a căpătat toate trăsăturile lin-gvistice ce îi sunt proprii.

Limba ucraineană contemporană este limbăde stat a unei ţări independente, a doua între lim-bile slave din punctul de vedere al numărului devorbitori, cu o formă literară formată, codificatăprin reguli ortografice, numeroase manuale, dic-ţionare şi prin gramatici.

Ion ROBCIUC

Originea limbii ucrainene şi a poporului ucrainean

Curierul UCRAINEAN2

Deşi perioada de referinţă a acestei ediţii arubricii noastre a inclus şi sărbătorile pascale,cu inerenta prioritate acordată acţiunilor sărbă-toreşti, am avut ocazia să consemnăm şi lucruriconsistente atât în domeniul activităţii de legi-ferare, cât şi în sfera campaniei permanente„Cu noaşte! susţine! rezolvă!“, dar şi pe planulafirmării prestigiului UUR prin reprezentanţiisăi.

ZIUA LIMBII UCRAINENE

Încă de la sfârşitul lunii ianuarie, deputatulnostru a iniţiat, redactat şi depus o propunerelegislativă având ca obiect instituirea zilei de 9noiembrie ca Ziua Limbii Ucrainene. Proiectulîmplineşte un mai vechi deziderat al membrilorcomunităţii noastre etnice, aliniază exerciţiuldrepturilor minorităţii ucrainenilor la nivelulaltor minorităţi naţionale din România cărorale-a fost consacrată prin lege o astfel de zi săr-bătorească şi confirmă, şi prin această modali-tate, locul important pe care ucrainenii din Ro -mânia îl deţin în ansamblul minorităţilor naţio-nale.

Senatul României, ca primă cameră sesizatăconform competenţelor stabilite prin Consti tu -ţie, a repartizat propunerea legislativă Comisieipentru administraţie publică şi organizarea teri-torială. După mai multe şedinţe de lucru, la carea participat şi iniţiatorul propunerii, domnulNicolae Miroslav Petreţchi, Comisia a dat înunanimitate aviz favorabil pentru propunerealegislativă.

L-am rugat pe domnul deputat Petreţchi sărăspundă câtorva întrebări:

– Care este importanţa avizului favorabil alComisiei faţă de parcursul legislativ?

– Ca să mă exprim mai liber este, adică afost, pasul cel mai important sub aspectul teh-nicii legislative. Urmează plenul Senatului,unde votul este prioritar politic.

– Prevedeţi un vot favorabil?– Nici nu vreau să iau în discuţie altă solu-

ţie. De altfel, nu voi sta cu mâinile în sân, voisusţine ideea proiectului cât mai insistent îndiscuţiile ocazionale cu colegii din Senat.

Speranţa nu e ca proiectul de lege să „trea-că“ pur şi simplu, ci să fie adoptat cu o largămajoritate.

– După care urmează ...–... După care urmează procedura în

Camera Deputaţilor şi promulgarea de cătrePreşe din tele României.

– Credeţi că se vor împlini aceste lungi pro-ceduri până la data de 9 noiembrie anul aces-ta?

– Calendarul depinde de Birourile Per ma -nente, dar eu mă voi strădui.

– Trebuie să identificăm în acest proiectlegislativ şi un alt tâlc decât valoarea simboli-că a instituirii Zilei Limbii Ucrainene ?

– Interesantă întrebare! Da, aţi intuit bine.Valoarea simbolică este numai unul dintre mo -tive. Vedeţi, sintagma aceasta, identitate cultu-

rală, ar trebui avută în vedere cu o responsabi-litate mult mai mare decât ne-am obişnuit. Deşivenim din vechime, ucrainenii, din patria deori gine, dar şi din diaspora, parcurgem o pe -rioadă de revigorare a conştiinţei naţionale.Aceasta nu se realizează de la sine, nici nu e unproces lipsit de şovăieli şi contradicţii. Nu nu -mai ca parlamentar, ci şi ca preşedinte al UUR,împreună cu Consiliul (Rada) UUR, sunt totmai preocupat de ecuaţia aceasta: identitateculturală – conştiinţă identitară – unitatea co -mu nităţii etnice - exerciţiul efectiv al drepturi-lor şi obli gaţiilor consfinţite prin ConstituţiaRo mâniei.

PERSEVERENŢĂ CA PARLAMENTAR

Opinia publică urmăreşte cu interes activita-tea comisiilor parlamentare de anchetă. Anultrecut, activităţile comisiilor parlamentare spe-ciale au cunoscut unele sincope şi polemicilegate de statutul acestora.

Analizând această problemă de larg interes,dl deputat Nicolae Miroslav Petreţchi a ajuns laconcluzia că disfuncţiile sunt datorate, în maremăsură, lipsei unei reglementări legale adecva-te. A întocmit pentru aceasta o propunere legis -lativă pe care a depus-o la Senat. La data aceea,propunerea a fost respinsă, după o mai vechemeteahnă a vieţii parlamentare, în sensul căpropunerile care privesc subiecte politice fier-binţi sunt analizate prin prisma politicului –inclusiv a apartenenţei la formaţiunile politice– şi nu după valabilitatea lor intrinsecă.

Considerând că perseverenţa este o calitateindispensabilă pentru un parlamentar ce nu faceparte din marile formaţiuni politice, dl deputatNicolae Miroslav Petreţchi şi-a reformulatsoluţiile de drept preconizate şi le-a asociatidei lor unui grup de iniţiatori cu susţinere poli-tică importantă. Deputatul UUR a fost cooptatde facto în grupul de iniţiatori, iar propunerilesale au fost incluse în Propunerea legislativăprivind modificarea şi completarea Legii nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatori-lor.

În mod special, a fost apreciată propunereadeputatului UUR care asigură obiectivitateainclusiv procedura depunerii de către membriipropuşi pentru formarea comisiilor speciale deanchetă a unui jurământ de imparţialitate.

„CUNOAŞTE! SUSŢINE! REZOLVĂ!“

Bugetul de timp alocat în această perioadăde către dl deputat Nicolae Miroslav Petreţchiacţiunii sale cu caracter permanent „Cunoaşte!Susţine! Rezolvă!“ a avut în vedere, cu priori-tate, verificarea în şcoli şi la inspectoratele deînvăţământ a problemelor ridicate cu prilejulrecentei Consfătuiri pe problemele de învăţă-mânt, despre care s-a relatat pe larg şi în pagi-nile publicaţiei noastre.

Documentarea şi analizele s-au efectuat cu

participarea liderilor filialelor judeţene aleUUR şi a altor colegi din conducerea filialelor,în următoarea succesiune:

În judeţul Caraş-Severin documentarea s-afăcut la Şcoala Gimnazială din comuna Păl ti -niş, satul Cornuţel (împreună cu preşedintelefilialei UUR, Liber Ivan, şi prim-vice preşe din -tele Bobec Mihai), în judeţul Timiş la ŞcoalaGimnazială din Ştiuca şi la Colegiul „IuliaHasdeu“ din Lugoj (împreună cu preşedintelefilialei UUR, Hleba Gheorghe, şi doamnaClem puşac Maria, inspector şcolar pentru mi -no rităţi), în judeţul Maramureş la şcolile gim -naziale din Poienile de sub Munte, Repe dea,Rus cova, Crasna Vişeului şi Valea Vişeului(îm preună cu preşedintele filialei UUR Miro -slav Petreţchi şi preşedinţii organizaţiilor localeChifa Ştefan, Mocerneac Gheorghe, MariciucPintea), iar în judeţul Suceava la şcolile dinBălcăuţi, Negostina, Gropeni, Şerbăuţi, Măriţei(împreună cu preşedintele filialei, Sauciuc Ilie,cu doamna inspector şcolar Mihoc Lucia, iar laBălcăuţi cu consilierul local Şoiman Petru).

Pretutindeni convorbirile s-au purtat atât cuprimarii localităţilor sau alţi reprezentanţi aiuni tăţilor administrativ-teritoriale, cât şi cu,bine înţeles, directorii şcolilor şi alte cadredidactice.

La acest adevărat maraton de documentareşi analiză tematică, deputatul a fost însoţit dedoamna Codrea Elvira, consilier în MinisterulEducaţiei Naţionale.

SPRIJIN CU ŞI FĂRĂ GHILIMELE

O situaţie destul de critică afectează proiec-tele de dezvoltare rurală a comunei Poienile desub Munte. Pe de o parte, comuna are nevoiestringentă de lucrări de modernizare, pe de altăparte, documentaţia înaintată de Primărieministerului de resort este blocată de depăşireaunui anumit plafon de finanţare. Faţă de difi-cultatea rezolvării unei asemenea situaţii, depu-tatul UUR a încercat să îşi unească demersurilecu ale unui alt parlamentar care s-a declaratfoarte preocupat de problematica localităţii res-pective, ba chiar că a identificat şi anumitesoluţii.

Din fericire, dl deputat Petreţchi nu s-a mul-ţumit cu asigurările fierbinţi ale colegului său şia luat legătura din nou cu primarul localităţii, dlŞtefan Oncea, constatând că acele asigurări nuaveau nicio acoperire în fapte.

Convins că Poienile de sub Munte trebuie săprimească un sprijin real, nu doar sub formaintenţiilor, deputatul UUR a avut o consistentăîntrunire de lucru cu preşedintele ConsiliuluiJudeţean Maramureş, dl Gabriel Zetea, şi cu dlprefect Vasile Moldovan, în timpul căreia aufost identificate soluţii de sprijinire de cătreConsiliul Judeţean pentru demararea proiecte-lor de reabilitare a şcolii şi grădiniţei din Poie -nile de sub Munte.

Observator

Din agenda deputatului UUR

Curierul UCRAINEAN 3

Responsabilitatea pentru opi niile ex pri -mate în paginile Curierului ucrai neanrevine în exclusivitate autorilor. Redacţianu-şi asu mă obli gaţiile legate de conţinutulmate ria lelor şi nu retur nează articolelenepublicate.

Strada Radu Popescu, nr. 15, sector 1, Bucureşti

Telefon: 021.222.0724,Tel./fax: 021.222.0737

E-mail:[email protected]

Redactor-şef:Ion Robciuc

Redactor:Kolea Kureliuk

Tehnoredactare:Ştefania Ganciu

Tiparul executat laTipografia

„S.C. SMART ORGANIZATION SRL“

CURIERUL UCRAINEAN

Continuăm să informăm cititorii noştri despreactivitatea conducerii Uniunii Ucrainenilor dinRomânia.

În ziua de 21 martie 2018, la sediul central alUUR, a avut loc şedinţa de lucru ordinară aPrezidiului UUR.

În prima parte a lucrărilor şedinţei a fost ana-lizată situaţia financiar-contabilă a filialelor jude-ţene şi, respectiv, a comisiilor UUR pe lu nafebruarie, stadiul decontării cheltuielilor efec -tuate pe categorii de cheltuieli.

A urmat prezentarea devizelor estimative (19devize) pentru activităţile planificate a se desfă-şura în luna martie, conform Planului de acţiuniculturale aprobat de Consiliul UUR la finele anu-lui trecut. La toate filialele au fost planificate şiurmează a se desfăşura acţiuni dedicate sărbători-rii unor personalităţi ucrainene, legate de sărbă-tori tradiţionale de primăvară, întreceri sportive şi

faza naţională a olimpiadei de limba şi literaturaucraineană, care va avea loc la Bucureşti înperioada 2-5 aprilie 2018.

În cadrul şedinţei au fost analizate şi aprobateun număr de 31 referate de necesitate pentru chel-tuieli gospodăreşti şi de altă natură, care seînscriu în limitele fondurilor existente, bugetuluiaprobat şi legislaţiei în vigoare, urmând ca cele-lalte referate care privesc majoritatea filialelor săfie discutate la prima şedinţă a Consiliului ce vaavea loc în luna aprilie a.c.

Un punct separat al şedinţei, devenit perma-nent şi plin de conţinut, l-a constituit raportul deactivitate prezentat de dl Petreţchi Miroslav Ni -colae, deputat al minorităţii noastre în Parla men -tul României. Probleme în detaliu vor fi reflectateîn rubrica specială „Din agenda deputatuluiUUR“.

La finalul şedinţei, au fost prezentate 16 invi-

taţii, adrese, petiţii, cereri venite din partea unoror ganizaţii, instituţii, persoane fizice şi juridicedin ţară şi din Ucraina: susţinerea şi participareala diferite acţiuni culturale (festivaluri, lansări decarte) în ţară şi în Ucraina, încheierea unor acor-duri de colaborare.

Totodată, au fost prezentate probleme punc-tuale, care urmează să fie analizate la şedinţaConsi liului când se vor propune măsuri concreteîn raport cu fiecare situaţie în parte.

La încheierea lucrărilor şedinţei, Prezidiul aadoptat hotărâri şi decizii pentru fiecare dintremă surile adoptate, acestea fiind semnate de cătremembrii Prezidiului.

Pe timpul şedinţei, membrii Prezidiului auavut şi un schimb util şi interesant de păreri cumembrii formaţiei „Cervona kalyna“ din Negos -tina, care au participat la sărbătorirea poetuluiucrainean Taras Şevcenko la filiala Bucureşti aUUR şi au vizitat şi sediul central al UUR.

Următoarea şedinţă de lucru a Consiliului vaavea loc în a doua decadă a lunii aprilie la o datăşi în locaţia ce vor fi comunicate în timp util filia-lelor.

Material realizat de vicepreşedintele UUR,Victor HRIHORCIUC

Din activitatea conducerii Uniunii Ucrainenilor din România

Comunicat

În perioada 24-26 martie a.c., o delegaţie re -pre zentativă a Şcolii de Arte pentru Copii „Vy -şenka“ din Vinnyţea, a vizitat oraşul Iaşi. De maibine de şase ani, în cadrul proiectului de creaţiepopulară „Arta fără frontiere“, colectivul şcoliisus-amintite (elevi şi profesori) participă la eveni-mentele cultural-ar -tis tice prilejuite desărbătorirea poetuluiucrainean Taras Şev -cenko, organizate deUniunea Ucrai ne -nilor din Ro mâ nia.De fiecare dată apa-riţia colectivelor dela Şcoala de Artepentru Copii „Vy -şen ka“ din Vinnyţealasă impresii extremde plăcute. Şi de această dată publicul a avut oca-zia să pătrundă în atmosfera culturii şi artei ucrai-nene, aplaudând cu mare plăcere şi mult entu-ziasm pe artiştii Şcolii de Arte „Vyşenka“ dinVinnyţea, care au impresionat prin apariţiile lor în

calitate de solişti precum şi în cadrul grupurilorvocal-instrumentale, prezentând lucrări clasice şidin folclorul ucrainean, dansuri ucrainene şi com-poziţii teatrale.

Şi în acest an, întâlnirea de lucru prieteneascăa reprezentanţilor celor două popoare a fost deose-bit de fructuoasă. În final, această prezenţă la Iaşia adus pentru viaţa culturală şi artistică a oraşului

nostru evenimente semnificative. Delegaţia ucrai-neană a vizitat Colegiul Naţional de Artă „OctavBăncilă“, unde s-a întâlnit cu conducerea institu-ţiei, rezultatul final al întâlnirii fiind semnarea Acordului de cooperare între instituţiile din celedouă ţări, ceea ce va duce în viitor la extinderea

cadrului cultural dema nifestare şi vacon tribui la promo-varea unui schimbfructuos de buneprac tici şi de expe-rienţă profesionalăinternaţională. Petim pul întâlnirii delucru, doamna direc-tor al Şcolii de Artepentru Copii „Vy -şenka“ din Vin ny ţea,

Teteana Zaiciko, cu amabilitate a invitat elevi dincadrul Colegiului Naţional de Artă „Octav Băn -cilă“, la data de 5 mai 2018, la Vinnyţea pentru aparticipa la ediţia a IV-a a Festivalului-concursucrainean „Tânărul concertmaistru“. La rândul

său, directorul Colegiului Naţional, dlGheorghe Vornicu, i-a invitat pe pro fe -sorii Şcolii de Arte pentru Co pii„Vyşenka“ să participe la conferinţa şti-inţifică, în cadrul căreia vor fi dezbătuteteme actuale privind procesul educativşi metodologia predării disciplinelor îndomeniul artelor.

Pe timpul şederii în România, dele-gaţia ucraineană, cu mult interes şi entu-ziasm, a făcut cunoştinţă cu monumentede patrimoniu cultural din România şinu numai, care sunt adunate la PalatulCulturii din Iaşi, a vizitat sediul filialeiIaşi a UUR şi a participat la festivităţile

de deschidere a Olimpiadei Naţionale de Core gra -fie, la care participă cele mai renumite colegii deartă din România.

Întâlnirea de lucru a lăsat încă o dată impresiide neuitat şi a apropiat şi mai mult popoarelenoastre.

Victor HRIHORCIUC,preşedintele filialei Iaşi a UUR

Profesorii Şcolii de Arte pentru Copii „Vyşenka“din Vinnyţea au onorat sărbătorirea poetului

ucrainean Taras Şevcenko la Iaşi

54 Curierul UCRAINEAN

A devenit deja o tradiţie pentru comunitateanoastră ucraineană din judeţul Tulcea să organi-zeze manifestări culturale dedicate omagieriioperei poetului naţional ucrainean, Taras Hry -horovyci Şevcenko.

Acţiunile desfăşurate au evoluat constant sprebine în ceea ce priveşte interesul membrilor filia-lei noastre şi pregătirea ac -ţiunii, astfel că noi ne-ampropus ca anul acesta eve-nimentul să se desfăşoarepe parcursul a patru zile,în perioada sâmbătă, 23martie - luni, 26 martie.Pregătirea acestui eveni-ment este un proces com-plex, astfel că, încă de laînceputul anului, împreu-nă cu membrii comitetuluiUUR Tul cea şi preşedinţiiorganizaţiilor locale, amînceput să lucrăm asuprafelului în care se va desfă-şura acesta, pentru a putea oferi un spectacol câtmai apre ciat şi interesant atât pentru comunitateanoastră, cât şi pentru invitaţii din Ucraina saupublicul prezent.

În după-amiaza zilei de vineri, 23 martie, ne-am bucurat de sosirea primilor oaspeţi dinUcraina, împreună cu care am discutat programulşi pregătirea manifestărilor ce vor urma. Oaspeţiine-au încurajat cu privire la modul de prezentaredin zilele următoare, pe care l-au considerat a fi

foarte bun, dar au venit şi cu câteva elementepunctuale care au ajutat la îmbunătăţirea eveni-mentului nostru.

Ziua de sâmbătă, 24 martie 2017, a debutat cuinformarea reciprocă privind activităţile sociocul-turale desfăşurate anterior sau aflate în curs depregătire, concomitent cu discuţii aprofundate

asupra viitoarelor acţiuni pe care le vom desfăşu-ra în colaborare cu invitaţii noştri din Ucraina înanul în curs sau care sunt avute în vedere pentruviitorul mai îndepărtat, dar care ar putea să neaducă plusvaloare la manifestările noastre cultu-rale.

Debutul propriu-zis al manifestării culturaleintitulate „Zilele Taras Hryhorovyci Şevcenko“ aavut loc la sediul UUR Tulcea, unde am păstratun moment de reculegere în memoria tinerilor

căzuţi în estul Ucrainei, în aceste vremuri tumul-tuoase şi greu de înţeles.

Programul a continuat cu o masă rotundă petema „Taras Hryhorovyci Şevcenko, părintelespiritual al Ucrainei moderne“, prilej cu care amreiterat elementele principale privind viaţa, per-sonalitatea şi opera marelui Cobzar. Evenimentula culminat cu prezentarea filmului documentar„Taras Şevcenko“, film realizat de către cunoscu-tul regizor ucrainean Valentyn Sperkaci.

După vizionarea filmului pe aceeaşi temă,seara culturală a con tinuat cu prezentarea unui

amplu program de muzicăşi versuri din opera luiTaras Hry ho ro vyci Şev -cenko, prezentat de an -samblul de cântece şi dan-suri tradiţionale ucrainene„Za du nais ka Sici“ din Tul -cea, cantautorul Volo dymyrHonskii. Ulte rior, ne-ambucurat de audiţia unui reci-tal de muzică mo dernă şiclasică, susţinut de profeso-rul Mykola Si kora, acom-paniat la pian de profesorulOlena Sliusa renko. Bine î n -ţeles că, în acest context,încântaţi de oaspeţi şi de

audienţă, cu toţii am purtat discuţii pe aceastătemă, arătând interesul manifestat de tineri, dar şide persoane în vârstă faţă de frumuseţea versuri-lor şi a cântecelor, faţă de valoarea inestimabilă aculturii ucrainene.

(Continuare în pagina a 5-a)

Dumitru CeRnenCU

Zilele Taras Şevcenko la Tulcea

Între a fi marginalizat şi a fi considerat „celmai mare scriitor ucrainean şi unul dintre cei maiînsemnaţi reprezentanţi ai romantismului literarslav şi european“ (Dan Horia Mazilu), Taras Şev -cenko continuă să-şi transmită peste timp mesajulfraţilor săi ucraineni şi tuturor celor care intră încontact cu opera sa.

O astfel de întâlnire cu spiritul poetuluiucrainean a avut loc la Şcoala Gimnazialădin Bălcăuţi la data de 15 martie 2018. Ele -vii ciclului gimnazial, coordonaţi de doam-na profesoară Lăcră mi oa ra Grigor ciuc, aupregătit un moment poetic intitulat „Înamintirea Cobzarului“.

Prin intermediul acestei activităţi s-aurmărit familiarizarea elevilor cu biografiaşi opera poetului Taras Şevcenko. De ase-menea, s-a avut în vedere promovarea lim-bii, culturii, istoriei, tradiţiilor, obiceiurilorucrainene în contextul sistemului de învă-ţământ românesc.

Pe durata desfăşurării proiectului, laorele de limba şi literatura română/istoria şi tradi-ţiile minorităţilor, şi în cadrul atelierelor de lectu-ră, s-a urmărit realizarea te mei propuse ,,În amin -tirea Cobzarului“, fiind folosite diverse metodedidactice: ob ser vaţia, conversaţia, explicaţia, lec-tura, ex punerea, dezbaterea, re flecţia per-sonală, argumentarea, recitarea.

Versurile alese pentru a fi recitate deelevi au acoperit întreaga paletă tematică aoperei lui Şevcenko: patriotismul, dragos-tea de ţară, faptele de vitejie ale strămoşi-lor, destinul trist al celor năpăstuiţi, dilemasensului vieţii, frumuseţea naturii, creaţiafolclorică ucraineană, dragostea.

Momentul poetic a fost presărat cu celemai frumoase melodii compuse pe versuri-le poetului ucrainean. Călătoria muzicalăprin lirica şevcenkiană a fost pregătită dedoamna profesor Narcisa Cîrstean.

Elevii nu doar au recitat versurile, ei au

fost îndemnaţi să le simtă, să se iden tifice/sau nucu ele. La finalul activităţii, au înţeles mult maiuşor cuvintele lui Cons tantin Dobrogeanu-Ghe -rea despre opera marelui poet ucrainean: „Ceeace caracterizează mai ales poeziile lui Şevcenko,în afară de o formă splendidă, de o limbă popula-

ră curată, e o durere şi o jale nespusă pentru mun-citorimea ucraineană, pentru fraţii lui de suferin-ţă. În niciun poet mare nu e concentrată atâta gin-găşie şi nestrămutată iubire pentru popor şi atâtadurere pentru suferinţele lui“.

Astfel de activităţi extracurriculare au rolul dea-i scoate pe elevi din monotonia orelor de cursobişnuite. Ele reprezintă un element prioritar înpoliticile educaţionale întrucât au un impact pozi-tiv asupra dezvoltării personalităţii elevilor, asu-pra performanţelor şcolare şi asupra integrăriisociale în general.

Spunea Constantin Noica că „Înainte existasofistica. Învăţau oamenii cum să gândeşti despreorice şi ce să răspunzi oricui. Pe urmă, veacuriîntregi, s-a învăţat retorică. Învăţau copiii cum săvorbeşti, care sunt părţile unui discurs, şi cum să

spui ceva, chiar când nu ai nimic de spus.Azi nu se mai învaţă sofistica şi retorica.Dar ceva trebuie să le fi luat locul. Ome ni -rea nu renunţă aşa de uşor la dreptul ei de aschimba învăţătura vie în învăţătură moar-tă. Ce le-a înlocuit? Am crezut multă vremecă e dreptul. Nu, e pedagogia“.

Da, nouă profesorilor, celor care dămviaţă pedagogiei în activitatea noastră de lacatedră, ne revine rolul de a-i ajuta pe ele-vii noştri să fie vii. În toate activităţile pecare le coordonez pornesc de la ideea căelevul de azi trebuie să dea universuluiinformaţional un sens critic, creativ şi pro-ductiv. Disciplina pe care o predau – litera-tura – favorizează formarea sentimentelor

intelectuale, a convingerilor morale, fortificând şiechilibrând personalitatea. Aceste obiective pot fiatinse în predarea literaturii prin percepţia direc-tă, iar noile metode creează în acest sens un noutip de relaţionare în activitatea de la clasă.

Tot Constantin Noica spunea că ,,Aveţio opţiune simplă: ori deveniţi subiecte, orirămâneţi obiecte“. Sunt sigură că prin ast-fel de activităţi, elevii care mi-au trecutprin mână nu-l vor confunda pe TarasŞevcenko-poetul cu Andrei Şevcenko-fot-balistul. Iar când vor asista la o confuziefăcută de alţii, îi vor corecta pe aceştia cre-ionând şi o scurtă carte de vizită a poetului.

La Bălcăuţi, l-am pomenit cu toţii peMarele Cobzar ucrainean ,,…cu-o vorbă/Bună, liniştită…“.

Convalia HReHORCIUC

„În amintirea Cobzarului“

55Curierul UCRAINEAN

(Urmare din pagina a 4-a)

În dimineaţa zilei de duminică, după ultimeleretuşuri pentru adaptarea programului la condiţii-le nou create (au întârziat navele de pasageri cucare călătoreau membrii comunităţii noastre, spe-cial pentru aceste momente), grupuri de etniciucraineni şi simpatizanţi, au început să soseascălângă bustul poetului Taras Şevcenko situat înRotonda Personalităţilor din Tulcea. Totodată, pelângă participanţii sosiţi la evenimentul nostru,am avut cinstea să avem alături de noi şi douădelegaţii din Ucraina, una condusă de profesorulViaceslav Kuşnir, decanul Facultăţii de Istorie aUniversităţii „I.I. Mecinykov“ din Odesa şi unacondusă de profesorul Mykola Sikora, care areprezentat Conservatorul de Muzică „PetroCeaikovski“ din Kiev.

Deschiderea oficială am realizat-o în calitatede preşedinte al Uniunii Ucrainenilor din Ro -mânia, filiala Tulcea, în prezenţa reprezentanţiloradministraţiei locale (domnul George Lu chici,vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Tulcea,Constantin Hogea, primarul oraşului Tulcea,reprezentanţi ai minorităţilor turcă, tătară şi aruşilor-lipoveni, mass-media locală şi membri aiorganizaţiilor noastre, precum şi alţi simpatizanţiai activităţilor organizate de organizaţia noastrălocală). În alocuţiunile rostite de domnul GeorgeLuchici şi de domnul Constantin Hogea, au fostevidenţiate valoarea şi universalitatea operei luiTaras Şevcenko, precum şi faptul că minoritateaucraineană din Tulcea, reprezentată de filialanoastră, manifestă constant seriozitate, competen-ţă şi calitate în pregătirea şi desfăşurarea tuturoracţiunilor socioculturale, fapt care este apreciat lanivelul administratiei locale, la toate nivelurilerelevante. Împreună cu domnul profe-sor Mykola Sikora şi MunteanuGheorghe, ajutaţi de tinerii PuşcaşuAn drei şi Ale xan dru Iosipescu, amsădit lângă bustul lui Taras Şevcenkoun arbust, simbolul Ucrainei – cervonakalyna, în acompaniamentul grupurilorvocale reunite, care au interpretatmelodia intitulată „Oi, kalyna“. Mo -mentul următor a de bu tat cu melodia„Dumy moi, dumy moi“, pe versurilelui Şevcenko, avându-l ca prim-solistpe tenorul Mykola Si kora, acompaniatde grupul „Za du nais ka Sici“, pe timpulcăruia s-au depus co roane de flori şiflori la bustul poetului.

După încheierea acestui momentemoţionant şi realizarea fotografiilor, ne-amdeplasat către Centrul Cultural „Jean Bart“ dinTulcea, unde am fost primiţi cu pâine şi sare decătre tinerii noştri Iove Erika, Maria Pe tren cu,Andrei Puşcaşu şi Alexandru Iosipescu.

În sala mare a teatrului, în jurul orei douăspre-zece a început partea a doua a manifestării de pescenă, prilej cu care subsemnatul, preşedintelefilialei UUR Tulcea, i-am invitat rând pe rând, pemusafirii noştri, prof. Viaceslav Kuşnir, prof. My -kola Sikora şi prof. Viktor Homoniuk, care ne-autransmis salutul lor şi al entităţilor pe care lereprezintă şi au reiterat valoarea, importanţa şimesajul la fel de actual al operei marelui Cobzar.De remarcat, în acest context, că prof. Kuşnir asubliniat temele principale abordate de marelepoet în opera sa: iubirea faţă de înaintaşi, menţi-nerea unei naţiuni şi a unui stat puternic, aspectecare permit unui stat să facă faţă tuturor provocă-rilor.

După această scurtă, dar cuprinzătoare intro-ducere, a debutat programul nostru artistic, acestafiind deschis de cei mai dornici şi nerăbdătoriartişti, copiii de la „Zadunaiska Sici“, coordona-tor profesor Ştefana Cernencu, care, în aplauzelespectatorilor, au interpretat două cântece şi audansat, cu mult aplomb, oferind momente unicespectatorilor, mai ales având în vedere vârstele

fragede ale acestora şi talentul manifestat.Programul a continuat cu un moment special,

Maria Petrencu a recitat din creaţia lui Şevcenkoun fragment din poezia „Dumy moi, dumy moi“.Acest moment a fost urmat de microrecitalul ori-ginal, susţinut de cantautorul ucrainean Volo -dymyr Honskii, care ne-a încântat cu vocea luideosebită şi talentul dovedit.

După aplauze îndelungate, au urcat pe scenă,rând pe rând, grupurile vocale „Dunai“ din Par -dina, coordonat de Dumitru Danilencu, „Cior nemore“ din Sfântu Gheorghe, coordonator MariaHordei şi „Zadunaiska Sici“ din Tulcea, coor -

donat de Paula Condrat şi profesor Dan Mironov.În interpretările lor, grupurile menţionate au reu-şit să realizeze momente speciale, prin care auindus, în publicul prezent, sentimente de esteticăşi profunzime, legate de viaţa poporului ucrai-nean, frumuseţea tradiţiilor populare şi dialecticadintre cântec şi traiul zilnic al nostru, al tuturor,cu poveştile reale şi evenimentele uneori maidelicate.

În continuare, surpriza plăcută din programulnostru a fost microrecitalul de muzică ucraineanămodernă, susţinut de Vladyslav Pavlyk, un tânărcare ne-a încântat şi în anii trecuţi, atât cu reper-toriul atent selecţionat, cât şi cu prezenţa scenicădeosebită, reuşind să creeze o simbioză aparte cupublicul din sală.

Un moment deosebit, consider că a fost pre-zentat de echipa de dansuri „Zadunaiska Sici“ –tineret, coordonată de Ştefana Cernencu, AmaliaTrifan şi Erika Iove a căror prezenţă scenicăimpresionează de fiecare dată, prin estetică, ele-ganţă şi precizie, combinată cu frumuseţea costu-melor şi bucuria de a te dărui dansului. Şi acestmoment a fost apreciat de public la adevăratavaloare, dovadă fiind intensitatea aplauzelor decare aceşti artişti au beneficiat la finalul interpre-tării.

Grupurile vocale „Veselka“ din Caraorman,coordonator Gabriela Artimov, „Bila roja“ dinLetea, coordonator Ion Maxim, „Perva zora“ dinSulina, coordonator Maria Crimski şi „Rybalka“din Crişan, coordonator Lucica Gherman au pre-zentat melodiile care au relevat încă o dată, dacămai era necesar, frumuseţea mesajelor transmisede folclorul ucrainean, mai ales a celor careinclud elemente din opera marelui Cobzar.

Spre finalul programului artistic, am benefi-

ciat cu toţii de un veritabil regal muzical susţinutde tenorul Mykola Sikora, acompaniat la pian deOlena Sliusarenko, în a cărui interpretare, amidentificat versurile marelui poet.

În aplauzele spectatorilor, am ieşit pe scenă,împreună cu invitaţii din Ucraina şi cu grupulvocal „Rybalka“ din Crişan, pentru ca, în final, săinterpretăm împreună, ad-hoc, imnul ucraineandin Delta Dunării – „Rozpreahaite, chlopţi, koni“.Trebuie remarcat faptul că, imediat, absolut toatăsala a rezonat cu noi, spectatorii cântând împreu-nă cu noi câteva strofe din cunoscuta melodie.

Totodată, trebuie remarcat că şi de aceastădată, sala de spectacol a fost arhiplină, asistând laspectacol peste 400 de persoane. Acest lucruscoate din nou în evidenţă preocuparea publiculuispectator pentru actul artistic de calitate şi pune înlumină pozitivă spiritul tradiţional ucrainean careexistă la Tulcea.

Ca o concluzie, pot spune că mulţi concitadinine-au felicitat şi ne-au îndrumat să continuăm săorganizăm asemenea manifestări, de o însemnatăamploare şi calitate artistică.

După încheierea spectacolului şi mulţumirilede rigoare adresate gazdelor noastre, CentrulCultural „Jean Bart“ din Tulcea, condus de acto-rul Ionuţ Ştefan, ne-am deplasat la un local dinoraş, unde, după o masă între prieteni, am fostplăcut surprins să constat că spectacolul nu s-aterminat. Acesta a continuat pentru câteva ore înaceastă locaţie, unde, membrii şi invitaţii noştriau interpretat împreună multe cântece tradiţiona-le, vechi, păstrate de peste 300 de ani şi transmisedin generaţie în generaţie până astăzi.

În a treia zi a manifestării noastre complexe,ne-am reîntâlnit la sediul filialei noastre pentru aparticipa împreună cu membrii ansamblului„Zadunaiska Sici“ la o adevărată lecţie de pregă-tire muzicală, susţinută de profesorii MykolaSikora şi Olena Sliusarenko de la Conservatorulde Muzică „Petro Ceaikovski“ din Kiev, care ne-au iniţiat în tainele muzicii, cu accent deosebit pe

respiraţie, dicţie, frazare şi alte cunoş-tinţe absolut necesare atât pentru ama-tori, cât şi pentru profesionişti, indife-rent de gradul lor de iniţiere în tainelemuzicii. Participanţii au remarcat că acânta nu este echivalent cu a eliberanişte cuvinte prin cavitatea bucală, cieste o activitate mult mai complexăcare porneşte de la nivelul abdomenu-lui, cu ajutorul muşchiului diafragmeişi al plămânilor, apoi prin laringe,faringe şi partea superioară a cavitaţiibucale, inclusiv cu interferenţe alecomponentelor nazale, toate acesteaarmonizându-se pentru emiterea unorsunete superioare de calitate controlată.Sper că lecţia muzicală a fost de bun

augur, context în care sunt convins că membriicomunităţii noastre vor aprecia cum se cuvinecunoştinţele primite şi le vor folosi în activitateaviitoare.

Cu toate că a trecut ceva timp, încă ne maiîntâlnim în oraş cu oameni care ne adresează înnumele tuturor ucrainenilor din Tulcea sincerefelicitări pentru spectacolul reuşit şi pentru emo-ţia creată pe scena Centrului Cultural „Jean Bart“.Astfel, aceste îndemnuri contribuie în continuarela organizarea acţiunilor noastre socioculturalepentru promovarea valorilor tradiţionale ucraine-ne atât la nivel judeţean, cât şi internaţional, cândva fi nevoie.

La final, doresc să mulţumesc încă o dată tutu-ror celor care au stat alături de mine în pregătirea,organizarea şi desfăşurarea acestei acţiuni deneuitat, care s-a dovedit a fi încă o adevărată reu-şită.

Mulţumesc spectatorilor pentru susţinereadeosebită de care am avut parte, mulţumesc oas-peţilor din Ucraina pentru efortul şi pentrumomentele artistice prezentate, mulţumesc gaz-delor noastre şi, nu în ultimul rând, le mulţumesccelor care simt şi gândesc în spiritul păstrării şipromovării tradiţiilor ucrainene şi le reiterez invi-taţia de a ni se alătura şi a contribui la dezvoltareanoastră a tuturor.

Zilele Taras Şevcenko la Tulcea

Curierul UCRAINEAN6

Nu sunt mulţi scriitori în lume, care să ficunoscut faimă şi recunoaştere la nivel mondial şisă fi devenit un simbol al poporului lor, precumTaras Şevcenko, care nu numai că şi-a găsitnemurirea între cei mai mari clasici ai literaturiiuniversale, dar, chiar şi după un secol şi jumătatede la moartea sa, el a rămas un simbol al Ucraineişi al întregii naţiuni ucrainene. „El a fost fiu deţăran şi a devenit domn în împărăţia spiritului“,aşa scria un alt gigant din domeniul culturii, scrii-torul ucrainean Ivan Franko, despre mareleCobzar.

Ideile şi opera lui Taras Şevcenko s-au trans-format în cea mai puternică forţă de trezire şi deunitate a poporului ucrainean. Şi nici astăzi ele nuşi-au pierdut relevanţa. Să ne amintim doar cuvin-tele lui „Îmbrăţişaţi-vă, fraţii mei, vă rog, văimplor“. Cât de important este şi astăzi să se înţe-leagă că numai unitatea, acea unitate proclamatăde Şevcenko „unirea în cuget“ şi, desigur, iubireade aproapele, vor ajuta nu numai să se păstreze, cisă sporească patrimoniul nostru cultural, şi nunumai.

În fiecare an, în luna martie, comunitateaucrainenilor din Iaşi cinsteşte memoria mareluipoet prin adunări solem-ne, seri literare, concer-te, seri de poezie, expo-ziţii de carte, ziare şi re -viste publicate de UUR.

Şi de data aceasta,pentru a marca 204 anide la naşterea genialuluipoet, scriitor, pictorTaras Şevcenko, la 25martie 2018, a avut locun eveniment cultural-artistic de excepţie laCasa de Cultură a Stu -denţilor din Iaşi. Cere -monia a fost deschisă depreşedintele filialei Iaşia UUR care a prezentat oaspeţii de onoare pre-zenţi la eveniment, după cum urmează: preşedin-tele Uniunii Ucrainenilor din România şi deputatîn Parlamentul României, dl Nicolae MiroslavPetreţchi, preşedintele Comu ni tăţii Ucrai -nene din R. Moldova, dl Nicolae Olinyk şiprim-vicepreşedintele dl Vitalie Mruh, pri-marul oraşului Cernăuţi, dl Kaspruk OleksiPavlovyci, consilier în Ministerul Edu caţiei,dna Elvira Codrea, directorul Şco lii de Artepentru Copii „Vyşenka“ din Vi nny ţea,Ucraina, dna Teteana Zaiciko, di rectoriiColegiului Naţional de Artă „Octav Băn -cilă“, dl Vornicu George şi dl Ilie Gorovei,director al Centrului Judeţean Iaşi pentruCon servarea şi Promovarea Culturii Tra di -ţio nale, dl Adrian Ardeleanu, prim-vicepre-şedinte al UUR, preşedintele filialei Bo to -şani, dl Victor Semciuc, consilierii din par-tea Consiliului Judeţean şi al MunicipiuluiIaşi, profesori de la Catedra de slavistică aUniversităţii Naţionale „Alexandru Ioan Cuza“din Iaşi, reprezentanţi ai altor minorităţi.

Cuvinte de salut către toţi cei prezenţi la eve-niment au rostit preşedintele Uniunii Ucrainenilordin România, preşedintele Comunităţii Ucrai -nenilor din R. Moldova, primarul oraşului Cer -năuţi şi directoarea Şcolii de Arte pentru Copii„Vyşenka“ din Vinnyţea, Ucraina. În alocuţiunilelor au subliniat rolul important al poetului în isto-ria Ucrainei, talentul şi unicitatea lui. Pentruucrainenii din România şi, în general pentru ceidin lumea întreagă, Taras Şevcenko este o perso-nalitate cu o rezonanţă planetară, un far şi unexemplu de voinţă de neînfrânt şi de credinţăfermă într-un viitor mai bun al poporului său.

Programul muzical-literar a fost deschis destudenta Burduja Natalia şi de elevii NicolaiZaharia şi Alex Мaxim, membri ai organizaţiei

noastre, care au recitat poeziile lui Şevcenko:„Soarta“ şi „Gândurile mele, gânduri“, în limbaucraineană şi, respectiv, în limba română, fiindacompaniaţi la vioară de prof. Vasile Gavriş.

În continuare, spectatorii noştri au avut posibi-litatea să urmărească un moment muzical la acor-deon în interpretarea foarte tânărului, dar talenta-tului acordeonist de la Colegiului Naţional deArtă „Octav Băncilă“, elevul Petrişor Eduard,îndrumător prof. Victor Viziru.

Ca o rază de lumină, de primăvară şi un izvorde inspiraţie pentru toţi cei prezenţi în sală a fostprogramul prezentat de ansamblul folcloric alŞcolii de Arte pentru Copii „Vyşenka“ dinVinnyţea, director Teteana Zaiciko. Artişti talen-taţi profesori ai şcolii menţionate mai sus auimpresionat prin dăruirea lor, iar frumoasele cân-tece, aranjamente populare şi poezii au fost inter-pretate într-o notă mai aparte (trăite din plin),combinaţia mişcărilor de dans cu elementelevocale şi de coregrafie, realizarea pe scenă a unoracţiuni dinamice, la baza cărora au stat fragmentedin opera lui Taras Şevcenko şi cântece populareucrainene, dar şi contemporane, au făcut ca pro-gramul acestora să fie bine primit şi îndelung

aplaudat de publicul spectator. În interpretareaansamblului au răsunat piese cum ar fi: „În grădi-nă lângă vad“, „Zurbagiul“, „De după munte tu -ne te se aud“, „Oh, acolo, dincolo de mări“, „Ka -

te ryna cea creaţă“, „M-a bătut mama“, compozi-ţie coregrafică „Cazacul fetei“, „E multă secarăpe deal“, „Iarmarocul“ şi altele.

Din inimă şi pătrunzător au răsunat cântecelepe versurile lui Şevcenko în interpretarea grupu-lui vocal „Vocile Negostinei“ (conducător artisticdl prof. Şoiman Petru) al filialei judeţene Su cea -va, sat Negostina, cum ar fi: „Amar în noap te Ni -prul plânge“, „Gândurile mele, gânduri“, „Fru -moa să fată ca o floare“, „Testa mentul“. În cadrulpro gramului prezentat de artiştii amatori dinNegostina, dl profesor Eusebiu Fraseniuc a recitatîn premieră o poezie dedicată acestui moment decătre poetul ucrainean din Negostina, dl MihaiVo loşciuc, „Slăviţi-l pe Şevcenko“, precum şi unfrag ment dintr-un psalm al poetului Taras Şev -cenko tradus în limba română de către prezenta-tor.

Programul a fost continuat de tinerii şi talenta-ţii noştri solişti Oleksandr Tărâţanu, Maria Şev -cenko şi Burduja Natalia, care au captat audienţacu energia lor debordantă, printr-o interpretare deexcepţie şi antrenantă a cântecelor ucrainenepopulare şi moderne.

Această notă tinerească a fost continuată degrupul show „Victoria“, avându-i în componenţăpe Lilia Roschina, Iryna Senyk, Viktoria Hatryci,un colectiv foarte bine apreciat din Cernăuţi, îninterpretarea căruia cei prezenţi au avut ocazia săasculte cele mai apreciate melodii populare şi deestradă din Ucraina. Spectacolul prezentat deacest grup a transmis publicului spectator emoţiide o puritate şi frumuseţe aparte, au scos în evi-denţă încă o dată frumuseţea şi unicitatea culturiimuzicale şi coregrafice din Ucraina, a fost unadevărat cadou din partea Cernăuţiului pentruieşeni, care au participat la acest eveniment, a fostsalutul lor muzical. Prin cultura lor artistică, per-formanţă scenică, profesionalism şi setea de înăl-ţare spirituală, prin prezentarea celor mai bunetradiţii ale culturii muzicale ucrainene, membriigrupului „Victoria“ au câştigat aplauze prelungişi furtunoase.

În continuarea programuluipe scenă au urcat membrii fan-farei „Flori bucovinene“ a filia-lei Botoşani a UUR împreunăcu solistul Vasile Scutelnicu,care au interpretat un potpuriude cele mai populare cânteceromâneşti şi ucrainene.

Un moment aşteptat cunerăbdare a fost apariţia pescenă a formaţiei de dansuriucrainene „Veselka“ (îndrumă-tor artistic dna prof. RodicaFălişteanu), ai cărei membri aucucerit publicul spectator cuzâmbetul şi energia lor, cuinterpretarea plină de graţie,

dar şi de dinamism a unui număr de trei dansuripopulare ucrainene.

Au încheiat programul dedicat celei de-a 204-a aniversări a naşterii poetului Taras Şevcenko

soliştii şi ansamblul de folclor românesctradiţional „Barbu Lăutaru“, îndrumătorartistic prof. Viaceslav Binzar.

La finalul manifestării toţi participan-ţii la program şi oaspeţii noştri de onoareau urcat pe scenă şi au cântat împreunăpentru publicul spectator cântecul peversurile genialului nostru poet TarasŞevcenko, „Amar în noapte Niprul plân-ge“, care a devenit deja o aşa-numitacarte naţională de vizită. Publicul l-aascultat în picioare, ceea ce mărturiseşteîncă o dată respect şi preţuire faţă de slă-vitul nostru Cobzar.

Participanţiii implicaţi în organizareaşi desfăşurarea acestei manifestări aufost recompensaţi cu diplome pentru

contribuţii la sprijinul culturii ucrainene, limbii,tradiţiilor şi vieţii spirituale.

Concertul a durat aproximativ trei ore, darorele au trecut pe nesimţite, ele au devenit pentrutoţi cei prezenţi la eveniment momente unice,stropi de creaţie, o încercare de socializare since-ră şi de unitate între generaţii, care se numesc cumândrie ucraineni.

Oaspeţii şi invitaţii noştri au trăit o experienţăde neuitat şi au avut posibilitatea încă o dată să seatingă cu corzile sufletului de cuvintele profeticeale geniului ucrainean: Iubiţi-vă Ucraina./ Iu bi ţi-o... În timpuri grele/ În ultimul minut rămas/Domnului rugaţi-vă pentru ea.

Victor HRIHORCIUC,preşedintele filialei Iaşi a UUR

Sărbătorirea lui Taras Şevcenko la Iaşi


Poetul naţional ucrainean Taras Şevcenko afost sărbătorit la Satu Mare, vineri, 16 martie, labustul acestuia din Piaţa dr. Vasile Lucaciu.Opera sa literară este considerată fondatoarealim bii şi literaturii ucrainene moderne. Poetulromantic, Taras Şevcenko, a făcut parte din clasaiobagilor, ceea ce i-a conferit posibilitatea de a fiaproape de durerile şi ororile la care a fost supuspoporul ucrainean în timpul Imperiului ţarist.Prin creaţiile sale a militat pentru unitarea şi auto-determinarea poporului ucrainean, a evidenţiatdorurile, zbaterile, sacrificiile oamenilor de rând,dar a surprins în poezii şi picturi frumuseţile pa -

triei sale Ucraina, motiv pentru care a fost denu-mit Cobzarul. De asemena, Taras Şevcenko a fostdesemnat membru de onoare al Academiei deArtă din Ucraina.

Irina Liuba Horvat, preşedintele UniuniiUcrai nenilor din România, filiala Satu Mare îm -preună cu colegii ucraineni au organizat aceastăsărbătoare de „suflet, inimă şi credinţă“, dedicatăîmplinirii a 204 ani de la naşterea poetului naţio-nal ucrainean Taras Şevcenko, născut la 9 martie1814. La eveniment au participat oficialităţi loca-le şi judeţene, ucraineni din localităţile judeţuluiSatu Mare, oaspeţi din Ucraina şi jurnalişti.

Dintre personalităţile prezente la aceast eveni-ment cultural amintim: Nicolae Miroslav Pe treţ -chi, preşedintele Uniunii Ucrai nenilor din Ro -mânia şi de pu tat în Parla men tulRo mâ niei, In stituţia Pre fec turiia fost reprezentată de CeciliaMa ri nescu, Consiliul Ju de ţeanSatu Mare a fost reprezentat deŞtefan Co şarcă, consilierul pre-şedintelui, Kereskenyi Gabor,primarul municipiului SatuMare, Doina Feher, viceprima-rul municipiului Satu Mare,Octa vian Petric, deputat, Zam firDanciu, directorul Di recţiei Ju -de ţene pentru Cultură şi Pa -trimoniu Cultural Naţional SatuMare, Monica Sobius, primarulcomunei Tar na Mare, ŞtefanDo boş, primarul comunei Mi -cula, Ovidiu Duma, primaruloraşului Ar dud, Ivan Hai duk,primarul co mu nei Hi ja, raionulVy no hradiv, Ucrai na, Janna My -ky tiuk, primarul comunei Velia -tin, raionul Chust, Ucraina, pre-cum şi membri ai Comitetului filialei Satu Mare aUniunii Ucrai nenilor din România şi ai organiza-ţiilor ucrainene locale, membrii de onoare ai filia-lei sătmărene.

În alocuţiunile lor memorabile, o parte dintrepersonalităţile prezente au vorbit despre viaţa şiopera poetului naţional ucrainean Taras Şev cen -ko, au adresat cuvinte de felicitare organizatorilorşi-au apreciat faptul că acest eveniment culturals-a derulat în spiritul multiculturalităţii sătmăre-ne, care este un exemplu pozitiv de convieţuireetnică paşnică pentru foarte multe judeţe din ţară.Nicolae Miroslav Petreţchi, preşedintele Uniunii

Ucrainenilor din România şi deputat în Parla men -tul României, a spus printre altele: „România estea doua ţară din Europa, care a acordat un mare

sprijin dezvelirii în ţaranoastră a bustului dedicatpoe tului naţional Taras Şev -cenko. Până acum au fostorganizate la nivel na ţional25 de acţiuni culturale deacest gen. Cred că prin aces-te acţiuni cultura ucraineanăîmbogăţeşte cultura ro mână.Îi mulţumim lui Mihai Ma -cioca, fost preşedinte al filia-lei sătmărene a ucrainenilor,pentru strădania sa din 2009când a reuşit să inaugureze laSatu Mare bustul poetuluinaţional ucrainean TarasŞevcenko”. Peste toate alo-cuţiunile, rostite la superlativde personalităţile prezente, adominat în demnul poetuluiTaras Şev cenko, care este câtse poate de ac tual şi în zilelenoastre: „În vă ţaţi şi nu vă

ruşinaţi de ce-i al vostru!“.După elogioasele şi emoţionantele alocuţiuni,

personalităţile prezente au depus jerbe de flori labustul poetului Taras Şevcenko, iar în final grupul„Miculeanca“ din Micula a interpretat două cân-tece pe versurile poetului Taras Şevceko. Dupămanifestare, femeile ucrainene au primit flori deziua lor, cu ocazia organizării şi a celei de-a douaacţiuni din aceeaşi zi „Rolul femeii ucrainene înperioada contemporană“, din partea filialeiUniunii Ucrainenilor din Satu Mare.

Mihai MACIOCA

Ucrainenii sătmăreni l-au sărbătorit Ucrainenii sătmăreni l-au sărbătorit pe Taras Şevcenkope Taras Şevcenko

La 9 martie 2018, Uniunea Ucrainenilor dinRomânia, filiala Timiş a sărbătorit, la Lugoj, ziuamarelui simbol al ucrainenilor Taras HryhorovyciŞevcenko. Programul a început la Colegiul Na -ţional „Iulia Hasdeu“ din Lugoj, Secţia ucrainea-nă, fiind prezenţi domnul deputat Nicolae Miro -slav Petreţchi, preşedintele UUR, doamna Elvira

Codrea, consilier la Ministerul Educaţiei pentruminoritatea ucraineană, dl Hleba Gheor ghe, pre-şedintele UUR – filiala Timiş împreună cu comi-tetul UUR – filiala Timiş, dl Ion Covaci, preşe-dintele organizaţiei UUR Lu goj, doamna MariaClempuşac, inspector şcolar pentru minoritateaucraineană la IŞJ Timiş, apoi întreaga delegaţie s-a deplasat în localitatea Ştiuca pentru a vizitaŞcoala Gimnazială. Programul a continuat la se -diul UUR din Lugoj, iar apoi toţi cei prezenţi s-au deplasat la biserică, unde preotul protopopAlbiciuc Ilie a ţinut slujba şi parastasul de pome-nire a lui Taras Şevcenko. Au urmat depunerile de

coroane în acompaniamentul muzicii corale„Şovkova trava“ din Lugoj. Au depus coroanemembrii UUR, delegaţia de la Consiliul Judeţean,de la Consiliul Local Lugoj şi delegaţia de laPrimăria Lugoj. Programul a continuat cu unspectacol dedicat lui Taras Şevcenko.Domnul preşedinte Gheorghe Hleba a fost

luat prin surprindere atunci cândcei prezenţi în sală au început săcânte „La mulţi ani“, deoarecepeste câteva zile acesta urma să-şisărbătorească ziua de naştere. Lamulţi ani!

Al doilea eveniment importanta avut loc la data de 17 martie2018. În fiecare an, ConsiliulJudeţean Timiş a organizat Fes -tivalul-concurs „Lada cu zestre“, fazafinală, iar din partea minorităţii ucrai-nene reprezentând judeţul Timiş, a par-ticipat formaţia ucraineană „Huţulii“din Banat. La secţiunea vocală HrinAna a cântat melodia ucraineană „Z

vysokoi polonyny“, la secţiuneainstrumentală Hrin Nicoleta a cântatla vioară „Huţulca ucraineană“, tot lasecţiunea instrumentală Nicolae Hrina cântat la nai cântecul ucrainean„Vzeav by ia banduru“, la secţiuneaorchestre muzicale, formaţia „Huţuliidin Banat“ a cântat două melodiiucrainene „Kolomyika ucraineană“ şi„Învârtita ucraineană“. La secţiuneameşteşug, Nicolae Hrin a prezentatconstrucţia naiurilor. Au fost prezen-tate uneltele cu care se construieşte

un nai, modul de lucru, felul cum se acordează unnai. Juriul a decis ca constructorul acestor naiurisă cânte la fiecare nai construit de el secvenţe aleunor melodii în diferite game dictate de cei dinjuriu. Naiurile construite de Nicolae Hrin suntrealizate din alamă, cupru, plexiglas şi lemn debambus, iar modelul lor este nai alto G1-G4 şi nai

tenor D1-G4, toate fiind acordate în gama sol.Juriul a fost plăcut impresionat de tehnica delucru, dar şi de sunetul aparte al naiurilor con-struite de el.

Ana HRIn

Evenimente culturale ucrainene în Timiş

Curierul UCRAINEAN8

Repere culturale ± Repere culturale ± Repere culturale

Când în luna decembrie a anului trecut, înain-tea Sărbătorilor de iarnă, din cauza vremii calde,fără zăpadă, se spunea în glumă că „parcă seapropie Paştele“, anul acesta, la sfârşitul luniimartie, din cauza zăpezii şi a temperaturilor scă-zute, se spunea „parcă se apropie Crăciunul“. Şi,într-adevăr, starea nefavorabilă a vremii îndreptă-ţea astfel de afirmaţii.

Chiar dacă în zona de nord a ţării, fenomenulacesta era mai accentuat şi se resimţea mai puter-nic, asta nu a împiedicat des -fă şurarea vestitului Târg dePaşti de la Gura Humo rului,judeţul Suceava. Ma nifestaretradiţională, anul acesta, Târ -gul a ajuns la cea de a XX-aediţie. Organizat de Con si liulJu de ţean Su ceava, Primă riaoraşului Gura Humorului,Mu zeul Obiceiurilor Po pu -lare Gura Humorului şi Cen -trul pentru Conservarea şiPromovarea Culturii Tra di -ţionale, conform tradiţiei s-adesfăşurat şi anul acesta înmarţea premergătoare dumi-nicii Flo riilor din calendarulcreş tin-ortodox la data de 27martie.

Scopul Târgului este sti-mularea creatorilor popularişi promovarea valorilor cultu-rale tradiţionale şi se adresează, în primul rând,creatorilor din judeţul Suceava, dar pot participaşi creatori din judeţul Botoşani. In mod obişnuit,la acest târg care se ţine în incinta muzeului local,sunt prezentate lucrări artizanale din ceramică,obiecte prelucrate din lemn, icoane pe sticlă,cusături, ţesături, împletituri din nuiele, dar maiales ouă încondeiate (închistrite) care, într-ade-văr, sunt specifice Sărbătorilor Pascale. Acesteadin urmă sunt prezentate, de multe ori, în coşuleţeîmpletite, pe şter gare sau pe cetină. Conform pre-vederilor regulamentului, creatorii participanţipoartă costume naţionale specifice localităţii lorsau zonei de unde provin ca: Brodina, Coşna,Dorna Can dreni, Doroteia, Gemenea, Gura Hu -morului, Marginea, Moldoviţa, Poiana Stampei,

Rădăuţi, Suceava, Vatra Moldoviţei şi altele, darmai ales din Paltinu, localitate cu populaţie huţu-lă, unde tradiţia încondeierii ouălor este foarteveche şi transmisă din generaţie în generaţie.

De la prima ediţie (1998), pe parcursul acestor20 de ani, din Paltinu participă încontinuu multepersoane care, prin măiestria cu care încondeiazăouăle, contribuie la răspândirea faimei huţulilorîn această artă căci frumuseţea, originalitateamodelelor, coloritul specific al ouălor încondeiatede aceştia sunt de mult cunoscute şi apreciate întoată lumea. Dintre creatoarele prezente încă de

la primele ediţii până la cele actuale amintim pe:Drajmici Filoteia, Ciuvercă Aurelia, Fercal Vale -ria, Fercal Lucreţia, Vereha Elena, Evdoşec Sil -via, Iasinovschi Petronela, Sauciuc Ecaterina,Chariuc Maria-Mihaela, Aneci Aurica, Niga Cris -tina, Buhalo Elena din Paltinu, Pasinciuc Ancadin Moldoviţa, Palaghiciuc Violeta din De mă cuşa(Moldoviţa), Torac Elena din Brodina, ZiniciMaria, Leuciuc Oresia din Rădăuţi, Boiciuc Ro -dica din Bălcăuţi, Todaşcă Ancuţa, Todaşcă Ele na

şi Candrea Victoria din Po ianaStampei, Sauciuc Geno vevadin Gemenea, Cere pa niucAlina, Hleuca Bianca, CoopDe nisa şi Scalschi Gabriel(sin gurul băiat!) din Rogojeşti(judeţul Botoşani), precum şicreatorii Cramariuc Florin dinSuceava, meşter în prelucrarealemnului, şi Paş caniuc Du -mitru din Marginea, meşterolar şi mulţi alţii. Spaţiul nu nepermite să enumerăm şi alţimeşteri populari, deoarece înperioada respectivă numărulacestora a fost mare.

În toţi aceşti 20 de ani, unii,însă, au încetat să se mai pre-zinte din cau za vârs tei înainta-te, proble-melor de să -nătate sau

din motive de ordin familial(căsătorie, copii etc.) dar majo-ritatea, continuând tradiţia, seprezintă în fiecare an, aceştiafiind „veteranii“ târgului. Sprebucuria noastră, pe lângă ace-ştia au început să participe şi„novicii“, unii dintre ei avândchiar vârsta acestui târg, prin-tre aceştia numărându-se, spreexemplu, gemenii IasinovschiAn drei şi Andreea – copiiidoamnei Iasi novs chi Petroneladin Pal tinu, gemenii ToracPaula şi Paul – co piii doamneiTorac Elena din Bro dina, Bu -

halo Paula, Sau -ciuc Clau dia şimulţi alţii.

Foarte îmbucurător este faptul cătradiţia încondeierii ouălor se păs-trează în familie transmiţându-se dingeneraţie în generaţie. Astfel, pelângă exemplul copiilor familiilorIasi novschi, Torac, Buhalo merită afi pre zentat şi cel al doamnei SauciucGe noveva, bunică, Sauciuc Geanina,fiică, şi Moroşan Andreea-Laura, ne -poată din Gemenea, prezente şi ele latârg.

Doamna Sauciuc (n. Spaniuc)Geno veva face parte din categoria„veteranilor“, fiind prezentă la multeediţii . A crescut de mică într-o fami-lie unde simţul artistic era omnipre-

zent, concretizat în ţesutul covoarelor, ştergarelorşi apoi la încondeierea ouălor, transmis ulteriorfiicei sale Sauciuc Geanina. Aceasta, la rândulsău, moştenind talent artistic, de la vârsta de 5-6ani a început – mai bine zis „încercat“ – să înveţetehnica încondeierii ouălor, astfel că la vârstaadolescenţei stăpânea atât de bine această artă,încât făcea concurenţă mamei sale. Dar simţul eiartistic nu s-a rezumat numai la atât. Avea peste20 de ani când a descoperit că este talentată şi ladesen, pictură şi chiar sculptură. Neavând, dinpăcate, un cadru profesionist, competent care s-o

îndrume în perfecţionarea acestor talente, ea afost autodidactă. Ulterior, când aceste talente aufost descoperite, întâmplător, de către un studentde la Universitatea de Arte „George Enescu“ dinIaşi, la recomandarea lui s-a înscris şi ea acolo lasecţia murală şi ceramică. Licenţa a dat-o la„ceramică“ cu lucrarea „Frunze de lut – paşi spreveşnicie“. Are lucrări remarcabile şi în domeniulpicturii (icoane) şi sculpturii, lucrări pe care dinmodestie nu prea le-a prezentat în public, deşimerita să procedeze altfel, dar posibilităţi existăşi acum, vorba aceea „niciodată nu e prea târziu“.Despre toate talentele artistice ale doamneiSauciuc Geanina ar merita scris mai detaliat şipoate că asta se va întâmpla cândva într-un articolseparat. În prezent dna Geanina se mulţumeşte săîncondeieze ouăle respectând tradiţia familiei.

Ouăle încondeiate de dumneaei au fost expu-se, cu diferite ocazii, în multe localităţi din ţară:Piteşti, Curtea de Argeş, Suceava, CâmpulungMoldovenesc, Gura Humorului, Ciocăneşti, Iaşi,Moldoviţa şi altele. Au căutare şi se vând pestehotare, în Spania şi Franţa. Are un palmares bogatde trofee sub formă de diplome de la multe eve-nimente unde şi-a prezentat colecţiile, ca deexemplu: „Simfonii de toamnă“ – zilele culturaletârgumureşene, „Târgul meşterilor populari“ dela Târgovişte şi Suceava, Festivalul Internaţionalde Folclor „Întâlniri bucovinene“ de la Câm pu -

lung Mol dovenesc, „Târgulde Ru salii“ de la Târ go -vişte, „Târgul Hand madede Măr ţişor de Galia“,„Târ gul de Paşti“ de la Su -ceava, bineînţeles şi la celde la Gura Humo rului şialtele.

În prezent, este profe-soară la Şcoala de ArtăPopulară „Ion Irimescu“ –coala Gimnazială Stulpi -cani la cercul de ouă în -condeiate. Tot din familiaSauciuc face parte, aşa cumam arătat mai sus, şi nepoa-ta doamnei Geno veva penume Moroşan AndreeaLaura care, ta lentată şi ea,este profesor coordonatorla Clubul Copiilor GuraHumorului, învăţându-i pe

copii tainele încondeierii ouălor. Aici are dejadouă eleve care dovedesc un talent deosebit pen-tru această artă, promiţând să devină cândva ade-vărate maestre, acestea fiind Drelciuc Gabriela şiElisei Ana Maria.

Informându-vă despre acest eveniment de laGura Humorului, trebuie să menţionăm şi un altfapt salutar, şi anume prezenţa la târg a produse-lor şi membrilor Asociaţiei ANAD în parteneriatcu Servicii Multifuncţionale Gura Humorului,având ca scop promovarea meşteşugurilor tradi-ţionale prin implicarea copiilor de la ServiciiMultifuncţionale pentru copiii aflaţi în dificultatede la Protecţia copiilor.

Ca de obicei, la închiderea Târgului meşterilorpopulari le-au fost acordate din partea organiza-torilor diferite premii şi diplome, anul acestarevenindu-i cinstea doamnei prof. Letiţia Orşiv -schi Heiser care, la rândul său, este o artistă înîncondeierea ouălor, recunoscută la nivel naţionalşi internaţional, reprezentantă a Ro mâniei la târ-guri, saloane şi expoziţii internaţionale, multiplălaureată a concursurilor internaţionale.

(Continuare în pagina a 9-a)

Iarema OneşCIUC

Târgul de Paşti, ediţia a XX-a la Gura Humorului

Fraţii Paula şi Paul Torac

Sauciuc Geanina, Sauciuc Genoveva şi Moroşan Andreea-Laura

Drelciuc Gabriela şi Elisei Ana-Maria


Repere culturale ± Repere culturale ± Repere culturale

(Urmare din pagina a 8-a)

La toate cele douăzeci de ediţii, Târgul dePaşti din Gura Humorului s-a bucurat de un bine-meritat succes. La el au participat mulţi meşteripopulari, a fost vizitat de mulţi localnici, inclusivde grupuri mari de elevi, dar şi de nenumăraţiturişti, inclusiv din străinătate, atraşi de frumuse-ţea acestor meleaguri, de farmecul obiceiurilortradiţionale, care au apreciat calitatea exponatelorşi talentul celor care le-au confecţionat. Dovadasuccesului sunt fotografiile, înregistrările video,interviurile luate de către jurnalişti, comentariileşi reportajele apărute în presă, transmisiile la

radio şi la emisiunile TV şi alte forme de infor-mare mass-media. În perioada respectivă, şi citi-torii jurnalelor editate de UUR au fost informaţidespre desfăşurarea Târgului de Paşti de la GuraHumorului. Sperăm ca şi pe viitor să continuămastfel de informări, iar până atunci, în numelecititorilor noştri urăm noi succese tuturor creato-rilor, meşterilor populari avansaţi şi novici în artaîncondeierii ouălor şi în celelalte meşteşuguri, înpromovarea şi păstrarea valorilor culturale tradi-ţionale. Un lucru e sigur, arta încondeierii ouălora fost, este şi va fi în mâinile pricepute ale unoradevăraţi maeştri.

Târgul de Paşti, ediţia a XX-a la Gura Humorului

Standul ANAD

Festivalul-concurs „Comori de suflet româ-nesc“, ediţia a XVI-a, a luat fiinţă cu scopul de apromova valorile folclorice din judeţul Suceava.În fiecare an, Consiliul Judeţean Suceava, Centrulpentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tra -diţionale organizează Festivalul-concurs Judeţean

de Folclor „Comori de suflet românesc“. Obiec ti -vele acestui festival sunt: promovarea valorilorautentice ale culturii tradiţionale (muzică, joc,obiceiuri, port, instrumente populare, ocupaţii,meş teşuguri); revitalizarea formelor de manifes-tare culturală colectivă tradiţională, descoperireaşi promovarea talentelor din judeţul Suceava, sti-mularea activităţilor cu caracter folcloric din me -diul rural şi urban, asigurarea unui cadru adecvatcoeziunii sociale, consolidarea punctelor vitalepentru salvgardarea patrimoniului material.

Festivalul-concurs „Comori de suflet româ-nesc“ are un caracter educativ pentru artiştii ama-tori din lumea satului şi doreşte să sensibilizezeopinia publică în vederea identificării valorilorculturale tradiţionale specifice fiecărei vetre fol-clorice. Acest festival este organizat pe plannaţional numai în judeţul Suceava. Festivalul-con curs „Comori de suflet românesc“ se desfă-şoară, anul acesta, pe 4 segmente: copii (până lavârsta de 14 ani), cămine culturale, case de cultu-ră, formaţii artistice ale minorităţilor şi formaţiiconsacrate. Concursul se desfăşoară în două eta -pe: faza zonală şi faza finală.

Faza zonală va aduce pe scenă formaţii dinlocalităţile celor 6 subzone ale judeţului Suceava.Calendarul manifestărilor este următorul: 25februarie 2018, faza zonală (Câmpulung şi Dor -na), la Căminul Cultural Sadova, 4 martie, fazazonală (Rădăuţi şi minorităţi), la Căminul Cul tu -

ral Putna, 11 martie faza zonală (Fălticeni şiSuceava), la Casa de Cultură Fântânele, 18 martie2018, faza zonală (Humor), la Căminul CulturalDrăgoieşti.

La prima fază zonală (Câmpulung şi Dorna)desfăşurată la data de 25 februarie au participat

formaţii artistice din locali-tăţile: Breaza, Broşteni,Câr libaba, Câmpulung Mol -do venesc, Ciocăneşti, Coş -na, Crucea, Dorna Arini,Dor na Candrenilor, Iaco -beni, Izvoarele Sucevei,Frumosu, Fundu Moldovei,Moldoviţa, Panaci, PoianaStampei, Pojorâta, Sadova,Şaru Dornei, Vama, VatraMoldoviţei, Vatra Dornei.

La cea de a doua fază zo -nală (Rădăuţi şi minorităţi)desfăşurată la 4 martie 2018la Căminul Cultural dinPutna au participat formaţii-le: ansamblul folcloric „Flo -rile Bucovinei“ din Rădăuţi,

formaţia de jocuri populare din Putna – copii, for-maţia de jocuri populare „Fiii Putnei“ din Putna,

grup vocal „Vocile Negostinei“ din Negostinacare era condus de regretatul prof. Nicolae Cra -

mar, grup folcloric „Cetiniţa“ din Brodina, grupvocal „Bucovina“ din Calafindeşti, formaţia dejocuri de perechi „Trandafirul“ din Cala fin deşti,grup folcloric „Kolomyika“ din Siret, instructorprof. Zirca Ianoş, grup vocal-instrumental „Stră -

jăn cuţa“ din Straja, grup vocal ucrainean „Cer vo -na kalyna“ din Negostina, instructor Ni colaiMaidaniuc, grup vocal „Arcanul bătrânesc“ dinFrătăuţii Noi, grup vocal „Dulce grai bucovi-nean“ din Costişa, grup vocal „Altiţa“ din Bilca,grup vocal „Dor străbun“ din Bilca, ansamblulfolcloric „Luca Arbore“ din Arbore – copii,ansamblul folcloric „Luca Arbore“ din Arbore,formaţia de dansuri ucrainene „Cervona kalyna“din Negostina, coordonator prof. Iulian PetruChideşa, grup vocal „Păstrătorii de tradiţii“ dinMarginea şi ansamblul folcloric „Ciobănaşul“ alClubului Copiilor din Rădăuţi.

În etapele zonale ale Festivalului-concurs„Co mori de suflet românesc“, juriul va selectaformaţiile cu cel mai bun nivel de prezentare pen-tru faza finală care va avea loc în cadrulFestivalului Internaţional de Folclor „Întâlniribucovinene“ în perioada 27-29 iulie 2018 laCâmpulung Moldovenesc, fază la care vor parti-cipa câştigătorii locurilor I de la fazele zonale.Toţi participanţii vor primi diplome care vor ates-ta capacitatea formaţiei folclorice de performer înactivitatea culturală. Formaţiile negostinene vorparticipa la etapa finală.

nicolai MAIDAnIUC

Formaţii negostinene la Festivalul-concurs„Comori de suflet românesc“

Grupul vocal „Cervona kalyna“ din Negostina, instructor N. Maidaniuc

Formaţia de dansuri „Cervona kalyna“, coordonator Iulian Petru Chideşa

510 Curierul UCRAINEAN

Astăzi tot pământul sărbătoreşte Paştile, adicătrecerea din moartea păcatului către lumina vie-ţii, refacera legăturii omului cu Dumnezeu, pri-mirea Harului şi dobândirea vieţii veşnice. ÎnSfânta Biserică există atâta ordine, încât îţi daiseama că mintea umană singură, neajutată deHarul divin nu putea să le ordoneze pe toate atâtde minuţios. Sfinţii Părinţi au rânduit ca înainteaPraznicelor Împărăteşti, creştinii să-şi pregăteas-că sufletul curăţindu-l şi hrănindu-l prin post şirugăciune. Pentru că Învierea Domnului este ceamai mare sărbătoare ,,Sărbătoare a sărbătorilor,împărăteasă şi doamnă’’, se impune o perioadăde pregătire mai intensă şi mai îndelungată.Această perioadă, postul, este ca o oază de ver-deaţă în mijlocul deşertului, deşertul păcatului, alunei vieţi rătăcitoare trăite departe de izvorulbinelui, al fericirii, al vieţii-Dumnezeu. Postuleste un mare dar lăsat de Creator încă din timpulprimilor oameni, pentru refacerea puterilor sufle-teşti care uneori din cauza eului lucrează la auto-distrugere.

După acest post de 40 de zile în care fiecare,după putere, caută îmbunătăţirea vieţii duhovni-ceşti, urmează săptămâna Patimilor cu post maiaspru în care ne străduim să fim cu sufletul ală-turi de suferinţele Domnului Isus, conştientizândtotodată cât de mare nevoie aveam de aceastăvenire a Mântuitorului. În această săptămână seoficiază în Biserica Ortodoxă acele slujbe numiteDenii, la care se citesc Sfintele Evanghelii cerelatează evenimentele Răstignirii Domnului.Din aceste Evanghelii aflăm de crunta trădare alui Iuda, care pentru patima iubirii de arginţi afăcut pact cu diavolul şi l-a vândut pe Învăţător,chiar dacă văzuse nenumăratele minuni săvârşitede El. Tot aici vedem descrisă şi judecata ceanedreaptă a lui Isus de către făţarnicii arhierei şide către Pilat. Un prim aspect ce se remarcă înacele clipe este acela că toţi ucenicii l-au lăsatfugind, iar cei de acolo care luau parte la judeca-tă au călcat în picioare toată legea, nu au mâncatPaştile din dorinţa de a-L ucide pe Hristos. Vrând

să dea ticăloşiei acesteia o înfăţişare de judecatăau căutat şi martori, dar mărturiile lor nu se potri-veau, totul era tulburare şi zgomot. Într-un final,Îl osândesc pe nedrept pentru hula că se conside-ra Fiul lui Dumnezeu. Aceiaşi oameni sunt şipârâţi şi judecători. Ne punem întrebarea, de cenu L-au ucis pe ascuns? Răspunsul ar fi că eivoiau să-I atace şi slava deoarece mulţi auziserăde El şi-L admirau. Sfântul Ioan Gură de Aurzice: ,,Hristos nu i-a împiedicat, ci S-a slujit derăutatea lor spre vădirea adevărului, pentru camoartea Lui să ajungă cunoscută. A ieşit cu totulaltceva decât ce voiau arhiereii. Voiau să-L facăde ocară, să-L facă de ruşine prin osândireaaceasta; Hristos tocmai prin aceasta a strălucitmai mult; şi-au dat toată silinţa să-L răstigneascăîn faţa întregii lumi, ca să-I vatăme slava, dar aieşit cu totul dimpotrivă. „În Evanghelii totul afost istorisit cu lux de amănunte pentru ca noi toţicei care ne considerăm creştini să ne dăm seamace-a făcut Hristos pentru noi.

Un lucru cu totul groaznic este acela că nus-au limitat doar la judecata şi osânda nedreaptă,ci precum mărturiseşte evanghelistul Matei:,,L-au scuipat în obraz, bătându-L cu pumnii, iarunii Îi dădeau palme zicând: Proroceşte-ne, Hris -toase, cine este cel ce te-a lovit“. După judecataînaintea lui Pilat L-au dezbrăcat de haina Lui,I-au pus o hlamidă roşie, cununa de spini, înmâna dreaptă trestie şi îngenuncheau înainteaLui bătându-şi joc de El zicând: „Bucură-te,regele iudeilor!”. Toate acestea le-au făcut ca săarate fără să-şi dea seama cât de răi la suflet eraujudecătorii Lui, diavolul dansând cu toţi atuncea;şi cât de bun era Fiul lui Dumnezeu pentru cănelegiuirea răstignitorilor nu era atât de mare pecât de mare era dreptatea Celui răstignit.

Despre toate acestea suferite de Hristos,Sfântul Ioan Gură de Aur zice: ,,Gândindu-te latoate acestea, judecă, dar, ca un filosof! Ai păti-mit ce-a pătimit Stăpânul tău? Ai fost ocărât înfaţa întregii lumi? Dar nu ca El! Chiar dacă aifost pălmuit, dar nu atât! Şi ceea ce-i mai cumplit

e că în timp ce se petreceau atunci acestea,nimeni nu dezaproba cele înfăptuite, ci dimpotri-vă toţi le încuviinţau, cu toţii îşi băteau joc de Elca de un îngâmfat, ca de un înşelător şi amăgitorcare nu putea face ce spusese. Aşa Îl ocărau; darEl tăcea, dându-ne nouă cele mai mari leacuri alerăbdării. Dar noi, deşi auzim acestea nu avemrăbdare nici cu slugile noastre, ci sărim şi izbimmai rău ca asini sălbatici. Când suntem ocărâţi,suntem cruzi şi nemiloşi, dar când e ocărâtDumnezeu nici nu ne sinchisim. Ucenicul l-avândut, ceilalţi ucenici l-au părăsit şi au fugit, ceicărora Le-a făcut bine L-au scuipat; sluga arhie-reului L-a pălmuit; ostaşii L-au lovit cu palmele;cei ce erau de faţă îşi bateau joc de El şi-L ocă-rau; tâlharii Îl învinuiau, iar El către nimeni n-ascos nici un cuvânt, ci cu tăcere i-a biruit pe toţi,învăţându-te cu fapta că de vei îndura cu blândeţetotul, vei birui pe toţi cei ce-ţi fac rău şi toţi sevor minuna de tine.’’

De la aceste înfricoşătoare patimi mergem cumintea la momentul Învierii Domnului Isus,moment de înaltă bucurie, de lumină, de biruinţăasupra morţii şi a iadului şi chezăşie a învieriituturor oamenilor. Este momentul bucuriei depli-ne pentru că Mântuitorul a călcat cu moartea Samoartea lumii sfărâmând porţile iadului, dânddin nou şansa intrării sufletelor în Împărăţia Sa.Marele eveniment al Învierii s-a petrecut înprima zi a săptămânii, duminica, foarte de dimi-neaţă. Domnul Isus a ieşit prin piatra SfântuluiMormânt lăsând giulgiurile singure înfăşurateîntr-un loc. La sosirea femeilor mironosiţe, doiîngeri strălucitori străjuiau Mormântul şi le-auvestit cu bucurie mare că Hristos a Înviat! Înaceste zile tot creştinul primeşte Lumină dinLumina Hristos şi fiecare trăieşte şi simte acestemomente la starea şi nivelul său duhovnicesc.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne rugăm maimult, să postim mai cu adevărat, să ne spovedimcu mai multă pocăinţă, să primim Trupul şiSângele Său mai conştienţi şi cu deplină bucurie,să simţim durerea Patimilor mântuitoare, iar su f -letul nostru să învieze odată cu Învierea Dom - nului Hristos, să ne umplem de Lumină şi să nedorim ca toată viaţa să păstrăm această Lumi nă,pentru ca la învierea cea de obşte să fim şi noiînveşmântaţi în Lumină.

prof. Ioan-Petru CîRsTeAn

Patimile și Învierea Domnului(Paștile)

Dincolo de coşurile pline, împodobite cu pas -că şi hrană aleasă, de petrecerea de Paşti, ma reasărbătoare a Învierii Domnului are o semnificaţiemai profundă, avându-şi rădăcinile din veacuri.

Astfel, imediat la ieşirea strămoşilor Adam şiEva din Rai, Dumnezeu le face o promisiune cănu-i va părăsi, ci-i va restaura pe ei şi pe urmaşiilor în dragostea sa. Pentru aceasta era nevoie caomenirea să fie pregătită unui astfel de act şi să-ldorească: să simtă nostalgia Paradisului! Deaceea, Dumnezeu a trimis milenii la rând prorocicare, pe de-o parte, să ţină poporul în aşteptareoptimistă , iar, pe de altă parte, această aşteptaresă fie una cu caracter didactic: „Legea ne-a fostcălăuză (pedagog) spre Hristos“ (Epistola cătreGalateni 3,24).

Mai rămânea o problemă majoră: ofranda,jertfa de împăcare, trebuia adusă de un reprezen-tant al omului, căci omul greşise în faţa luiDumnezeu. Dar om fără păcat pe pământ nu exis-tă, iar ofranda trebuia să fie desăvârşită. AtunciDumnezeu găseşte soluţia: îndumnezeieşte fireaumană în persoana lui Hristos, fire fără de nici unpăcat. Acesta în mod benevol îşi asumă uriaşa şiunica responsabilitate de a restaura relaţia decomuniune între creaţie şi Creator.

După trei ani, perioadă când îşi pregăteşte

ucenicii pentru ce avea să vină, Mântuitorulmerge să se jertfească pentru lume. Căpeteniilepoporului îl pizmuiau, temându-se de influenţaSa în popor, aşa că a fost uşor să fie prins şi înain-

tat romanului Pilat spre a fi condamnat la moarte.Este răstignit şi apoi înmormântat după rânduialaiudaică. Trei zile se luptă cu moartea, pe care oînvinge, înviind din morţi. Actul final, Învierea,devine determinant pentru noul legământ cuHristos, Biserica Sa, căci fără ea sacrificiul luiHristos nu ar fi adus nimic în lume. Iată ce spuneSf. Ap. Pavel în acest sens: „Dacă Hristos n-aînviat, zadarnică este atunci propovăduirea noas-tră, zadarnică şi credinţa voastră“ (Epistola Icătre Corinteni 15,14).

Această realitate religioasă privind relaţiaDumnezeu – om, Dumnezeu – Cosmos, dezvoltăo altă relaţie şi anume relaţia dintre oameni. Într-una din cântările bisericeşti din noaptea Învieriiauzim următoarele cuvinte: „Ziua Învierii. Să neluminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să îmbră-ţişăm. Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc penoi, să iertăm toate pentru Înviere“. Dacă Naşte -rea Domnului este sărbătoarea milei creştine,praznicul Învierii este prin excelenţă al împăcăriişi al dragostei necondiţionate.

Astăzi, când discordia şi disputele începândcu cele planetare şi ajungând la cele familiale auajuns la un nivel aproape insuportabil, ar trebuisă reflectăm mai serios la această consecinţă aRăscumpărării prin Hristos Domnul.

Şi pentru noi, ucrainenii din România, prove-niţi din atâtea zone geografice, cu atâtea denu-miri specifice, care uneori pot duce la dezbinărinefericite, Paştele Domnului trebuie să fie liant şipunct de plecare spre o mai mare unitate!

Pr. dr. Dumitru COLOTeLO

Ziua Învierii – ziua împăcării şi a dragosteiZiua Învierii – ziua împăcării şi a dragostei


Ucrainenii din Bucureşti au căutat, de când seştiu ei, să cinstească cum se cuvine frumoasa şiluminoasa sărbătoare creştină a Învierii Dom -nului pe care o numeau şi Velykden (în traducere:zi mare). Din păcate, la Bucureşti ei nu au avuttoate elementele la îndemână ca să o poată cele-bra aşa cum erau obişnuiţi acasă la ei, în bisericilelor. La bisericile româneşti de aici nu exista obi-ceiul de a merge cu coşul cu pasca şi alte produsespecifice (ouă, şuncă, brânză etc.) la sfinţit (dacăcei din jur te vedeau cu coşul, credeau că ai venitsă împarţi, cum se obişnuieşte la români). LaÎnviere aici lumea aşteaptă doar pentruacel paşte dat credincioşilor, careînseamnă bucăţi de pâine îndulcită şiudată cu vin, şi atât. La un momentdat, însă, ucrainenii noştri au descope-rit că la biserica bulgărească, cea dinapropierea Pieţei Universităţii, sepoate sfinţi pasca şi unde erau bine pri-miţi şi agreaţi. Dar de câţiva ani niciaceastă posibilitate nu o mai avem,fiindcă biserica s-a închis. Oricum ar fifost, sufletul ucrainenilor tânjea în per-manenţă după o biserică a lor, cu unpreot ucrainean. Din păcate, mulţi din-tre acei mari promotori ai acestei ideinu mai sunt în viaţă.

Într-o perioadă, singura bucurie aucrainenilor a fost aceea ca în a doua zide Paşti să aibă ocazia să se întâlnească la sediulUUR din Bucureşti, să ciocnească un ou roşu, săcânte „Hrystos voskres“ şi să depene amintiriletinereţii, afirmând mereu cu nostalgie: „cu câtăsfinţenie cinsteau această sărbătoare părinţii şistrămoşii noştri ucraineni, cum mergeau la biseri-că şi ce tradiţii bogate aveau!“.

Începând din vara anului 2016, la Bucureşti aînceput, ca prin minune, să funcţioneze Bisericaucraineană (înfiinţată prin hotărârea SfântuluiSinod, la cererea comunităţii noastre, prin susţi-nerea Ambasadei Ucrainei şi a preşedintelui PetroPoroşenko însuşi). Astfel că, slavă lui Dumnezeu,este deja al doilea an de când ucrainenii dinCapitală şi membrii Ambasadei Ucrainei au pututsă ia parte la slujba de Înviere şi la sfinţirea pas-căi, săvârşită de Pr. Paroh D. Colotelo la Bisericaucraineană (aflată de ceva vreme în chiria uneibiserici de lemn din Drumul Taberei, fiindcă bise-rica noastră încă nu am reuşit s-o construim).

Învierea Domnului 2018Aşadar, duminică, 8 aprilie, la ora 9, la biseri-

cuţa de lemn din cadrul Bisericii ortodoxe„Naşterea Maicii Domnului“ s-a adunat lumemultă cu coşurile frumos împodobite, pentru aparticipa la Sfânta Slujbă de Înviere a Domnuluişi a beneficia de tradiţionala sfinţire a pascăi şi aproduselor alimentare specifice.

Ne-am bucurat să vedem că biserica era plinăde creştini, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, maimulţi ca niciodată. Plutea o atmosferă de înălţaresufletească în care fru-moasele cântări din stra-nă, conduse de domnulprof. Teodor Popovici şiacel „Hrystos voskres“cân tat în mai multe va -riante, contribuiau şi maimult la sentimentul bucu-riei sfinte revărsate deacest praznic.

Au venit la bisericămulţi credincioşi de-ainoş tri, dar şi angajaţi aiAm basadei Ucrainei înRomânia, în frunte cu în -suşi Excelenţa Sa domnulambasador Ole ksandrBankov şi soţia lui, câteva familii împreună cucopilaşii lor care părea că au venit pentru prima

dată la biserica noastră, fiind, probabil, în şederetemporară la Bucureşti. Însă noi nădăjduim sămai vină şi altă dată, nu numai de Paşti, pentru anu li se întâmpla precum celor care s-au dus lasfinţire în acest an la fosta noastră locaţie, biseri-ca „Sf. Ilie“ din Titan, neştiind că acolo nu se maislujeşte de mai bine de o jumătate de an.

După slujba Învierii, citirea de către părinteleparoh a Pastoralei pascale transmise din parteaPărintelui Patriarh Daniel, urmate de un cuvânt deînvăţătură în limba ucraineană şi sfinţirea pascăi,credincioşii, îmbogăţiţi sufleteşte, s-au îndreptat

către casele lor, nerăbdători să deguste, după atâ-tea zile de post, din arătoase şi multaşteptatebucate de Paşti.

Seară cultural-spirituală „Paştele la ucraineni“

Acest eveniment, la fel ca şi cel din a doua zide Crăciun, a fost gândit şi iniţiat chiar în urmă-torul an după Revoluţie, cuscopul de a reînvia tradiţiilenoastre populare legate decele mai mari sărbători alecreştinismului şi care, înperioada dictaturii comunis-te, au început să păleascăsau chiar să dispară la unelecomunităţi de ucraineni. Unalt scop era şi acela de a neputea bucura împreună (aşacum se obişnuieşte în toatediasporele ucrainene ale lu -mii) de aceste praznice îm -părăteşti şi a împărtăşi şicelorlalţi frumuseţea şi ine-ditul unor obiceiuri caracte-ristice. Şi aşa am realizat aproape în fiecare an, pelângă acţiunea de Crăciun, acţiuni destinate evo-cării marelui praznic al Învierii Domnului reflec-tat în cultura ucraineană.

În acest an, am reuşit să reedităm această săr-bătoare luni, în a doua zi de Paşti, când la sediulUUR din Piaţa Romană, am invitat membri ai

organizaţiei noastre, simpati-zanţi ai tradiţiei ucrainene sauproveniţi din familii de ucrai-neni, tineri şi vârstnici, pentru aparticipa la manifestarea noas-tră anuală.

Mica, dar sugestiva Ex po -ziţie de ouă încondeiate şiobiecte meşteşugăreşti, a venitparcă să îmbogăţească şi maimult această sărbătoare şi să îidea culoare.

După salutul creştin obiş-nuit rostit la o astfel de sărbă-toare, de „Hrystos voskres“ şiurări cuvenite, am avut plăce-rea de a conduce discuţiile pe

tema „Paştele la ucraineni“. Am căutat să scot câtmai mult în evidenţă specificul sărbătorii şi al ele-

mentelor care o preced, să remarc unele obiceiurispecifice vechi care se mai perpetuează (precumjocurile pascale din jurul bisericii care aparţinunei culturii vechi, precreştine, dintr-un sat mara-mureşean, Valea Vişeului). Am dat apoi şansa şialtor participanţi, proveniţi din diverse zone aleţării să se exprime în acest sens, împărtăşindu-şidin experienţa şi din amintirile care îi însoţescprivind acest luminos praznic. Ne-am bucurat săaflăm multe lucruri interesante, provenite dinMaramureş, Bucovina sau Dobrogea, s-a vorbitdespre acea „pysanka“ (ou încondeiat) care exce-

lează la huţulii din Bucovina, s-a vor-bit despre „mersul cu coşuleţul la sfin-ţit“, obicei care a fost preluat şi de alteetnii cu care convieţuiesc ucraineniietc. Doamnna Cuzmici Ivonka a doritsă ne demonstreze felul cum ciocneauoul roşu descendenţii cazacilor dinDelta Dunării şi cum cântau ei „Hrys -tos voskres“; vicepreşedinta MarianaMihăileanu a vorbit despre unele obi-ceiuri ale ucrainenilor din Maramureşşi şi-a împărtăşit entuziasmul că vomputea avea în Capitală o biserică pro-prie ucraineană; domnul student IonuţMutu şi-a exprimat bucuria să cunoas-că frumoasele tradiţii ale ucrainenilor,studiind aprofundat istoria lor; fostelemele colege şi prietene, Magdolna şi

Anamaria, de la Ministerul Culturii s-au bucuratsă ne transmită salutul lor pascal, iar doamnaVioleta Ţigănescu, provenită din Bucovina, ne-afelicitat şi şi-a exprimat satisfacţia de a ne întâlnişi cu acest minunat prilej. Vicepreşedinta UURdin Bucureşti, doamna Felicia Radu, domnulVictor Şmighelschi din comitet, domnulBilovolschi Nicolae şi alţii, ca întotdeauna, ne-aufost alături în organizarea manifestării.

Nu au lipsit nici momentele artistice: fraţiiPancec Nicolae şi Nadia au recitat şi au interpre-tat cântece de primăvară; în duet (Natalia cu ma -ma ei) a răsunat cântecul pe versurile poetuluiLeo nid Hlibov: «Христос воскрес, радійте, ді -ти» („Hristos a înviat, bucurati-vă, copii“); ta len -ta ta actriţă doamna Doina Ghiţescu a recitat opoezie despre Învierea Domnului care a impresio-nat profund publicul spectator. Studentul BogdanCostiuc, cu acordeonul lui, a fost cel care a acom-paniat permanent grupul „Zorea“ (cam restrâns lanumăr, de această dată, studenţii fiind plecaţi înva canţă) şi pe toţi cei care au dorit să interpretezenemuritoarele noastre cântece populare. Mulţu -mim tuturor pentru participare şi pentru implica-re.

Seara s-a încheiat cu ciocnirea ouălor roşii, cudegustarea pascăi şi a produselor specifice sărbă-torii, cu veselia şi bucuria plăcutei revederi, decare cu greu ne-am putut despărţi.

A fost, după cum s-au exprimat participanţii, oseară reuşită şi de neuitat!

Iaroslava-Oresea COLOTeLO,preşedinte al UUR, filiala Bucureşti

Paştele sărbătorit de comunitatea ucrainenilor din BucureştiPaştele sărbătorit de comunitatea ucrainenilor din Bucureşti

Curierul UCRAINEAN12

Când privesc înapoi spre vremurile din nuprea îndepărtata mea copilărie, prima se des prin -de din negura timpului casa părintească.

În sângele meu de copilandru orologiul na -turii se deprinsese a bate ca-n seve, potrivit ener-geticii locului natal. Încă nu ştiam ce-i sufletul,ce este spaţiul, ce este timpul. Sufletul, la suges-tia bu nicii, îl asemuiam văzduhului, deşi sufletulnu-i aer.

Din capriciile vremii şi din risipele de fiecarezi mi-am construit ceva mai târziu o imagineasupra timpului Şi aici, tot bunica dinspre mamăm-a ajutat. La întrebarea mea: Ce-i timpul?... mi-a răspuns sec, aşa cum bunicile nu o fac aproapeniciodată: „Pasăre“. La care cuvânt, nu m-amlăsat uşor convins şi am întrebat în conti nuare:„Ce fel de pasăre?“ Mi-a răspuns: „Măias tră“.Eu: „Măiastră... în ce?“ „În aer, în zbor...“ a pre-cizat ea. Eu iarăşi: „Ce face aerului... zbo rului?“Ea: „Le împodobeşte“. Eu: „Cu ce?“ Ea: „Cupene“. Curiosul din mine, în conti nuare: „Ce felde pene?“ Ea, răbdătoare: „Pene co lorate“. Lacare, în sfârşit, eu: „Acum ştiu! Tim pul estepasăre în zbor, împodobeşte cu pene colorateaerul copilăriei“.

Adolescenta anotimpurilor – Primăvara –începuse să se arate umblând prin grădini şi pe

coclauri. Era şi semnul că se apropia perioadadeniilor la care era musai să fiu prezent.

Într-un alt timp al amintirilor generoase, deastă dată, ca un eşantion desprins parcă din vre-mea copilăriei umanităţii, citesc azi ceea ce ziceIeronim: „O picătură de apă, care se află pe cevalucios, fuge încotro o vei duce cu degetul“. Totaşa, probabil, era şi asemănarea prin care pă rin -ţii începură sistematic şi sistemic să îndreptecopilul din mine, într-o parte în care ei vroiau săstau, trup şi suflet, cum se zice.

Într-o zi după Sfintele Paşti şi apoi, câtevazile la rând, am observat cum pe acoperişul bi -sericii aterizează rânduri-rânduri de porumbei.Păreau duhuri bizare, făceau „mătănii“, dar maidegrabă eu înclinam a crede că veniseră să vadăce se mai întâmplă, în zile ce au urmat SfinteiNopţi a Învierii, în curtea bisericii.

Cimitirul era plasat în continuitatea curţii bi -sericii, şi era în prima luni de după SăptămânaLu mi nată. Observ cum creştine femei ucrai nen -ce încep să se adune în jurul mormintelor rudeni-ilor, ca să le pomenească în rugăciuni, să levestească Învierea. După săvârşirea rugă ciunii,fiecare ciocni oul roşu de cruce şi glăsui;„Hristos a înviat!“. În cele din urmă, maicurăţară mormintele şi sădiră peste ele verdeaţă

nouă. După ce săvârşiră toate acestea, creştinelefemei se mai rugară o dată lui Dumnezeu, seînchinară spre răsărit şi apoi se îndreptară sprecasele lor.

Şi astfel, prin rugăciune ele îşi arătară iubireafaţă de cei dragi şi scumpi care s-au despărţit denoi cu trupul în chip vremelnic. Din moşi-strămoşi se ştie faptul că te iubeşte cu adevăratcel ce se roagă pentru tine în taină lui Dumnezeuşi Dumnezeu îl ascultă.

Prin oul roşu şi salutul pascal ele şi-au arătatcredinţa, iar prin înnoirea verdelui pe pământulmormintelor au transmis sentimentul legăturii cunădejdea.

Mulţi se întreabă poate că şi în zilele noastre,de ce în această zi merg doar femeile la cimitir,nu şi bărbaţii, ca la celelalte pomeniri. Luneaaceasta semnifică începutul săptămânii femeilorMiro nosiţe – aici e răspunsul – căci Miro nosi ţeleau mers primele la mormântul Domnului şi eleau vestit primele că Domnul a înviat.

Răposaţii şi rudeniile sunt ca nişte vasecomunicante. Primii simt curgerea rugăciunilorşi jertfelor celor vii pentru ei, dragostea noastrăfaţă de ei. Rudeniile vor simţi curând – de dinco-lo de mormânt – şi vor fi recunoscătoare celor ceîşi vor aminti de ele şi se vor ruga lui Dumnezeupentru ele.

***Despre astfel de taine ce ţin de sensurile vieţii

şi morţii vorbesc duhurile cereşti, îngerii – înşoapte – cu răposaţii noştri, oricât de moderni amfi noi, amăgindu-ne în gândurile noastre „ştiu -toare“.

Mihai MATeICIUC

Un obicei – înţelesul şi tâlculPaştilor Blajinilor

Despre doamna Cristina Maxim, profesor dr.în biochimie la Colegiul Naţional „MihaiEminescu“ Suceava, aş putea scrie o carte... Eaexcelează în pregătirea elevilor care doresc sădevină medici, pe de altă parte, fiind o fire de omodestie şi de o credinţă în divinitate cum rar sepot întâlni la colegii de breaslă (poate că nunumai din judeţ), preferă să nu vorbească despreharul ce i-a fost dăruit de Dumnezeu.

Elevii care au apelat la domnia sa să asimile-ze cunoştinţele necesare la chimie – printre einumărându-se şi fiul său – cu toţii, dar chiar cutoţii au devenit studenţi la medicină, iar apoimedici şi farmacişti în diverse oraşe din ţară, maiales în Cluj, Iaşi şi Târgu Mureş.

Am reuşit să contactez şi să stau de vorbă cucâţiva dintre cei care au intrat anul acesta la me -dicină, dar şi cu un medic din Iaşi, astfel că iatăce am aflat despre dna prof. dr. Cristina Maxim.

Paula Alexander din Izvoarele Sucevei, stu-dentă la medicină în Târgu Mureş, la buget: „Ştiesă se ataşeze de elevi, mereu ne-a încurajat,dându-ne câte o cărticică de rugăciuni, începândpregătirea cu noi prin semnul crucii şi cu o rugăadresată Fecioarei Maria. Puţini sunt profesoriicare predau cu suflet şi încă mai puţini sunt ceipentru care se poate folosi sintagma „bunătateomenească“. Doamna profesoară Maxim esteunul dintre aceştia.

Teodora Duţuc, studentă la Farmacie la Cluj,intrată cu nota 9: „Ce aş avea de spus despre per-soana care m-a ajutat să îmi văd visul împlinit?Cu siguranţă, numai cuvinte de bine. Am avutparte de un mare noroc să întâlnesc o profesoarăatât de devotată meseriei, aşa cum este doamnaMaxim Cristina, profesoară de chimie la Co -legiul Naţional „Mihai Eminescu“ din Sucea va.Dumneaei m-a ajutat să înţeleg, pe parcursulunui an de zile, chimia organică. A fost nevoie demult efort şi dăruire, de timp şi de vastele eicunoştinţe, deoarece eu nu aveam pregătireanecesară din liceu, adică baza. Cu răbdare şicalm, mi-a explicat de la cele mai simple proble-me până la cele mai complicate. Aveam tememulte, pentru că trebuia să exersez şi să învăţmereu un nou capitol. Însă nu m-am plâns nicio-dată, pentru că a ajuns să îmi fie dragă chimiadatorită doamnei Maxim. Învăţam ca să îi arăt căpot să mă ridic într-un an de zile, învăţam ca să

fiu admisă, învăţam ca să nu îmi dezamăgescfamilia şi învăţam inclusiv ca să fiu lăudată, ce edrept, deoarece o altă metodă care a dat roade,cel puţin în cazul meu, a fost comparaţia întreelevi. Te stimula să fii printre cei mai buni, maiharnici şi mai conştiincioşi. Şi aşa am fost toţielevii dumneaei, drept dovadă toţi am fostadmişi în centrele unde am vrut de la bun începutsă intrăm. Am şi voi avea mereu un respectdeosebit pentru această doamnă care a avut şi arerezultate deosebite prin elevii săi, care e un omde valoare, un adevărat profesor. Pe deasupra,ceva ce rar am întâlnit la un profesor, a fostîndemnul ei să mă încred mereu în Dumnezeu,căci El mă va lumina şi mă va ajuta în drumullung pe care îl voi avea de parcurs.“

Andrei Cazacencu din Suceava, student laMedicină în Iaşi, unde a reuşit cu 9,30: „A pusmult suflet în pregătirea elevilor, avea răbdare cunoi, e un exemplu de ceea ce înseamnă dăruire,perseverenţă, ne spunea mereu că prin muncă şirugăciune vom reuşi. Secretul doamnei profe-soare este consecvenţa în cunoaşterea materiei.“

Mihai Secrieriu, student la Medicină în TârguMureş, al patrulea pe lista cu admişi, cu 9,65:„Ne făcea programe pentru învăţat, practic ne-aînvăţat să învăţăm, ne făcea multe teste grilăpentru a ne obişnui cu admiterea la Medicină. Şifiecare primeam acatistul „Sporirea minţii“, nedădea foarte mult de lucru, dar ne şi încuraja,spunându-ne mereu că prin muncă şi credinţătoate sunt cu putinţă. A pregătit o sumedenie decopii care acum sunt medici în ţară sau străinăta-te, e un profesor şi un om deosebit.“

Cristina Strugariu, medic gastroenterolog,Iaşi: „Nimeni nu poate reuşi singur, oricât de bunar fi. Aceasta trebuie să înţelegem toţi şi, maiimportant decât să înţelegem, este să nu uităm.Să nu uităm dăruirea, bucăţile de suflet pe careni le-au aşezat în minte cei care ne-au susţinut.

Doamna profesoară Maxim este unul dintreoamenii care mi-au fost alături şi m-au ajutat sămă aşez pe poteca mea. Un om cu simţul realită-ţii, care a ajutat o sumedenie de viitori medici sădevină ceea ce sunt. Doamna profesoară are,printre alte bucurii în suflet, şi aceea de a fi pre-gătit un tânăr de la casa de copii Elvis, care acume medic rezident la Cluj“.

Închei acest portret al dnei prof. dr. CristinaMaxim cu precizarea că toate sunt cu putinţănumai prin credinţă, aceasta fiind o pildă şi pen-tru alte generaţii de elevi hotărâţi să se pregă-tească, inclusiv spiritual, pentru a depune Jură -mân tul lui Hipocrat.

Decebal Alexandru seUL

Numai prin credinţă,toate sunt cu putinţă

Sfatul negru se adunăTu, Ivane, ce veşti dai?Ascultaţi-mă pe mineEu vă vreau – al vostru bineŢărani, cazaci, târgoveţi!Micşorăm ceva din dăriŞi reducem drepturileStarostelor – se-nţelege...Briuchoveţkyi fu ales!Dar când oamenii aflarăGândul său ce nu-i curatÎl legară de un tunŞi-l bătură pân' la moarte.Încercase să îi vândăRuşilor – se înţelegeCa al său predecesorIakiv Somko pe-al său numeŞi plăti pentru trădareHatmanul ce-i trădătorCe dădu aia primisePedepsit de-al său popor.

Rada neagră

Ionuţ MUTU


Aşa cum mulţi dintre noi, demulte ori, am observat, în viaţaaceas ta nimic nu e întâmplător. Cutoate acestea, adesea, folosim expre-sia „din întâmplare“. Tocmai deaceea astăzi voi începe „povestea”astfel:

Nu întâmplător, în toamna anului2012, pentru prima dată am ajunsdascăl la Şcoala Gimnazială nr. 20din Timişoara, aflată în cartierulCiarda Roşie. Pe atunci, era cu totulnecunoscută pentru mine aceastăşcoală, iar în cartier am ajuns pânăatunci poate de două-trei ori. Nu amştiut nimic despre această şcoală, cuatât mai puţin despre oamenii ceurma să-i întâlnesc aici. Acum, însă,fiind în al şaselea an aici, mă simtparte din şcoală şi parte din comuni-tatea din Ciarda Roşie, poate şi dato-rită faptului că am crescut la sat,unde oamenii se cunosc unii pe alţii,Ciarda Roşie fiind „un fel de satinclus în oraş“.

Printre ceilalţi oameni frumoşi pecare i-am găsit la şcoală şi nu numai,un Om deosebit, o colegă deosebită,un cetăţean deosebit al cartierului,este doamna Dana (aşa o ştie toatălumea). Dana Vicaş este astăzi das-căl devotat al acestei şcoli, fostăelevă a şcolii în care acum profesea-ză şi profesor coordonator (pentrucei care nu cunosc, profesorul coor-donator este un director neplătit).

Locuind în vecinătatea şcolii,doamna Dana este puternic implica-tă în gospodărirea ei, găseşte soluţiipentru multe probleme, bineînţes cusprijinul câtorva părinţi şi oamenidin cartier, dar şi colegi de şcoală.

A implementat sistemul alterna-tiv Step by step în această şcoală,rămănând printre puţinele şcoli dinoraş cu învăţământ alternativ, având,bineînţeles, sprijinul total al direc-ţiunii.

Atunci când am început să ne cu -noaş tem mai bine, aflând despremine că sunt ucraineancă, a excla-mat: „Şi eu sunt pe jumătate ucrai -nean că! Mama mea s-a născut înUcraina”. Bineînţeles că au urmatîn trebările fireşti: de unde, cum, dece, când etc. La toate aceste între-bări, Dana nu numai că a răspuns cuplă cere, dar a adus şi o mulţime defotografii, parte din ele le vedeţi şiaici.

„Bunica mea, Zenovia Voloseni,s-a născut în localitatea Şipeniţ Cer -năuţi – URSS, acum Ucraina, în mai1915. A avut o fetiţă din prima eirelaţie, pe nume Pionea. Imi spuneaea că acest cuvânt ar însemna înlimba latină „floare de bujor“.

În timpul celui de-al Doilea Răz -boi Mondial, bunicul meu, şofer alunui industriaş din Bucureşti, mer -gând în interes de serviciu la Cer -năuţi, a cunoscut-o pe bunica şi aînceput să o curteze. După o relaţie

la distanţă de vreo doi ani de zile,bunicul a cerut-o în căsătorie. Deşisentimentele erau reciproce, bunical-a refuzat, spunându-i că nu poatesă se căsătorească deoarece are ofetiţă (n.n. mama Danei). Dar cumiubirea era foarte mare, copilul nu afost o piedică, dimpotrivă, o bucu-rie, deoarece ajunşi în România, du -pă căsătorie, bunicul a înfiat-o pemama care a şi rămas singurul lorcopil.

Când au plecat din Cernăuţi, po -vestea bunica, pe un vagon de căr - buni, a fost bombardat oraşul, chiarau văzut în urma lor cum a fost bom-bardată gara din oraş.

– în ce limbă comunicau întreei?

– Bunica vorbea limba română.Vorbea şi germană, fiindcă a făcutclasele primare în limba germană şi,bineînţeles, ucraineană.

După ce au venit împreună în Ro -mânia, bunicii împreună cu mamaau locuit la Bucureşti, unde buniculera angajat la acel industriaş, apoişi bunica a lucrat la el, făcândmenaj. Bunicului i s-a făcut dor delocurile natale şi a dorit să se apro-pie de vestul ţării, unde îşi avea ori-ginile. Industriaşul la care lucra i-apropus să vină la Timişoara, unde elavea terenuri. Aşa a ajuns bunicul încartierul Ciarda Roşie, unde eraadministratorul terenurilor aceluiindustriaş din Bucureşti. Au locuitîntr-un gostat, unde bunica făceamâncare la cantină. Era interesantpentru ea, deoarece aici se vorbeafoarte mult în maghiară, ea neştiindaceastă limbă, dar în scurt timp aînvăţat şi maghiară.

Nu după multă vreme au fostîmproprietăriţi cu o casă a unorşvabi plecaţi din ţară, stabilindu-se

definitiv în acest cartier, bunicalăsând în urmă o familie numeroasă(părinţi, surori, frate vitreg) cu carea ţinut legătura toată viaţa şi pecare i-am cunoscut şi eu, ca nepoa-tă. Unul dintre fraţii bunicii a muritîn cel de-al Doilea Război Mondial.Mi-am cunoscut străbunicii, verişo-rii, cu unii din ei mai ţinem legăturăşi astăzi.

Bunica mea era o femeie foarteputernică, din toate punctele devedere. Fizic, era capabilă să urcesingură sacii în pod, nu cerea ajutornimănui, iar faptul că a avut curajulsă plece cu un copil mic într-o lumecu totul străină, demonstrează că

avea şi o putere interioară remarca-bilă. O perioadă după ce a lucrat laacea fermă ca bucătăreasă a lucratşi la fabrica de zahăr din Timişoara,apoi la fabrica de încălţăminteGuban.

– Cum comunica bunica ta cufiica ei, mama ta?

– Mama nu ştia limba română,doar ucraineană. După ce a venitaici, în Ciarda, având deja aproape7 ani, a început să meargă la şcoală,chiar aici unde suntem acum, laGimnazială 20, numindu-se atunciŞcoala Primară de Stat MoşniţaNouă, colonia Ciarda Roşie. Din1952 cartierul Ciarda Roşie, undese află şcoala, este integrat oraşuluiTimişoara, iar şcoala devine ŞcoalaElementară de 4 ani nr. 6 CiardaRoşie. La şcoală, mama a fost oelevă silitoare, chiar intrase la oŞcoală de Îmbunătăţiri Funciare pecare, însă, nu a terminat-o, din câtezicea ea, de teamă să nu fie trimisăîn Bărăgan, unde se făceau atuncisisteme de irigaţii şi era nevoie decei cu astfel de studii. Bunica,bineînţeles, nu îşi dorea ca fata ei,unica, să plece departe de ea, destulcă a plecat ea departe de familia ei.Aşa că a determinat-o să renunţe la

şcoală şi a rămas cu 7 clase. Ziceamama că dăduse examen şi laŞcoala Pedagogică, unde intrase„fără loc“, probabil asta în sem nândcă avea medie de trecere dar nu deintrare.

– Ce a mai adus bunica ta cu eade acasă în afară de limba ucrai -nea nă pe care o vorbea cu mamata?

– Nu a venit cu mâna goală.Bine înţeles că a adus obiceiurile desărbători, mâncărurile tradiţionale.Ce nu voi uita niciodată, cred, suntîntrunirile cu familia ei, care veneala noi cel puţin o dată pe an. De lamasă nu lipseau rugăciunile, iar lafinal, cântecele. Povesteau şi cân-tau. Cântau, efectiv, cântece pe careşi astăzi, dacă le aud, le recunosc.Nu le ştiu, dar le simt.

– Dacă te întreabă cineva careeste naţionalitatea ta, ce răspunzi?

– De obicei sunt pusă în încurcă-tură la această întrebare. Mamamea fiind ucraineancă, pot spune căsunt şi eu, simt emoţie atunci cândmă uit la un documentar despreUcraina, când aud muzică ucrai-neană. Tatăl meu fiind de naţionali-tate maghiară, aş putea spune căsunt şi eu, dar el nu a fost foartenaţionalist, deci nu mi-a transmisnici mie. Aşa că, fiind pusă în puţinăîncurcătură, oficial am declarat căsunt româncă, dar, pot să spun că laalegeri dacă era pe liste UniuneaUcrainenilor, sigur votam cu ei. Amvrut să aibă şi ei o şansă în Parla -mentul României.

– este ceva din partea ucrainea-nă (cultură, obiceiuri), care să tefacă să vibrezi? să-ţi simţi inimacum bate?

– În primul rând muzica. Muzicaîmi provoacă acea „piele de găină“şi îmi dau lacrimile instantaneu. Îmiplac foarte tare costumele populare.Mi se face dor, uneori, de mâncareabunicii. Când mergeam în Ucraina,masa era veşnic plină de tot felul debucate, în special multe feluri depeşte. Dar, cel mai tare mă impre-sionează muzica.

Dana ne spune că ea seamănăfoarte bine cu bunica ei: curajul, for -ţa, statura, dar şi simţul umorului, le-a moştenit din partea bunicii sale,care era născută cu o zi înaintea ei,adică pe 28 mai (bineînţeles şi cumulţi ani înainte). „Nu am văzut-oniciodată pe bunica stând“, ne spuneDana.

Scriind aceste rânduri mi-am datseama că nu am văzut-o niciodată peDana stând. Atunci când mi se parecă stă, ea de fapt face planul pentruurmătoarea acţiune. Aşa că, nu nu -mai „sângele apă nu se face“, dar evalabil şi proverbul „Aşchia nu sa redeparte de trunchi“.

Sângele apă nu se face...

De la stânga bunica (Zenovia),bunicul, sora bunicii

Părinţii

simona LIBeR-LănCRănjAn

Curierul UCRAINEAN14

Decebal Alexandru Seul a scris o nouă carte.A 18-a. Am putea spune, anul şi cartea – de cânda început să publice, să-şi transpună gândurile şitrăirile în file de carte. Pentru că de mulţi aniDecebal Alexandru Seul este colaborator al unorziare şi reviste precum, „Crai nou“ şi „Monitorulde Suceava“ cu filialele acestuia sau revistele„Luceafărul“, „Convorbiri Literare“, „Ateneu“,„Plumb“ ş.a. din acest punct de vedere cărţile luicuprind în majoritate articole publicate în presă,

dar autorul a scris cu dragoste şi impresii dinlocurile pe unde l-au purtat paşii: Lourdes, înFranţa, „Pelerinajul“ la mormântul lui ArsenieBoca, „Copilăria printre ciulinii Bărăganului“etc.

Ziaristul şi scriitorul Alexandru Seul, con-semnează în paginile pe care le scrie, cu o sensi-bilitate şi stil aparte, frumuseţile naturii, tradiţiileşi obiceiurile huţulilor din Izvoarele Sucevei şiîmprejurimi, unde trăieşte de mulţi ani şi mun-ceşte ca asistent medical.

Copilăria în Bărăgan, plină de neajunsuri şigreutăţi, pierderea, acum 7 ani, a unicului fiu,Ovidiu, şi recent a fratelui său drag, profesorulTraian Seul, au lăsat urme adânci în sufletul luiDecebal Alexandru Seul. Pe chipul lui se citeştetot mai mult tristeţea, suferinţa. Aceasta se

resimte şi în scrisul său, cu deosebire în cartea„Despărţirea“, dedicată fiului său iubit.

Nu-mi propun să analizez cartea. Au făcut-oalţii. Apreciez însă şi admir cu tot respectuldăruirea de o viaţă a autorului pentru cuvântulscris. Poate că nu toţi publiciştii, printre caresocot că mă număr şi eu, fac parte din marea lite-ratură. Este însă meritul acestora de a fi cronica-rii vremurilor în care trăiesc şi de a scoate laiveală oameni, fapte, întâmplări, bucurii sau tris -teţi despre care e bine să ştie şi semenii noştri deazi, dar mai cu seamă să rămână mărturii aleacestor vremuri pentru generaţiile viitoare.

Decebal Alexandru Seul este unul dintreaceşti cronicari care merită consideraţia noastră.

Artemisia IGnăTesCU

Alături de durerea unui tată

Au venit cu simţul ce le este miraculos şicaracteristic, exact în locurile unde au fost anultrecut, la Izvoarele Sucevei. Dar de data aceasta,numai o minune dumnezeiască parcă le-ar fiprevenit să nu vină ca anul trecut în luna aprilie,când au suferit toate rigorile iernii aspre de pemeleagul nostru. Am scris despre ele la vremearespectivă, până la urmă barza reuşind să aducăpe lume doi puişori. După cele îndurate de ele,credeam că nu le voi mai vedea. De data aceastaînsă, au venit patru berze, soţ, soţie, în centrulcomunei Izvoarele Sucevei, refăcându-şi cuibu-rile. O pereche în dreptul locuinţei ŞtefanciucAdam, trecut în lumea umbrelor, iar cealaltă

pereche revenind la cuibul din vecinătatea casei mele. Prima lor grijă a fost să-şi amenajeze cuiburile pentru viitoarele berze-mame. Apoi, prin zborurile lorspecifice de aeroplane au colindat pădurile în căutare de hrană, care se vede,a fost şi motivul pentru care au fost atrase de ţinutul nostru, găsind-o din abun-denţă. Dar, plecarea lor se va face în luna august, numai după ce grijuliii soţidin cele două cuiburi vor aduce hrană puilor născuţi care vor creşte ca într-opoveste, într-o perioadă scurtă de timp, învăţaţi de părinţi să zboare. Mai întâisă-şi caute singuri hrana, pentru ca mai apoi să se reîntoarcă străbătând distan-ţa de la venire de aproximativ zece mii de kilometri din ţinuturile calde, pro-babil, şi secetoase, motiv pentru care le-au părăsit pentru o perioadă de timp,din lipsă de hrană.

Desigur, iubind mult aceste păsări, îmi voi aminti cu drag de cântecul lorspecific din ciocuri, în special seara târziu şi dimineaţa devreme când nedădeau deşteptarea, având loc de popas hornurile şcolii din apropiere şi stâl-pul electric din faţa locuinţei mele. Este o senzaţie deosebită pe care orice omiubitor care îndrăgeşte aceste păsări o trăieşte din plin, urmărindu-le şi maiales ascultându-le zborul plecării spre zările albastre. De regulă, nu se ştie ziuacând pleacă de la noi, dar o fac doar atunci când puii deveniţi mari, zboară ală-turi de părinţii lor. Este un drum lung pe care nu se vor sfii să-l refacă anulviitor. Acum, ca şi atunci, le voi spune „bine aţi venit“ din nou şi nu aţi uitatlocurile pe care le-aţi colindat o vară întreagă. Vă aştept cu drag păsări minu-nate ce îmi sunteţi şi voi trăi mereu cu gândul că n-o să uitaţi aceste locuriparadisiace, unde aţi fost musafiri şi aţi devenit mame cu sprijinul unor soţifoarte grijulii care v-au procurat hrana necesară.

Decebal Alexandru seUL

Au sosit berzele

Revin la articolul „Omul sfinţeşte locul“,publicat în „Curierul ucrainean“ nr. 351-352,2018. Spuneam acolo că îmi voi „câştiga“ o gră-madă de prieteni după publicarea acestui mate-rial.

Ei bine, o serie de absolvenţi, care au studiatlimba ucraineană în România sau în Ucraina, şicare nu predau limba ucraineană, din motivecare-mi scapă, eu ştiind exact motivaţia, adicăneimplicarea sau „Mox hata scra], x n$qogo nezna]“, adică „Lasă, că merge şi aşa“, se uită câşla mine. Mă rog, dacă aşa le spune conştiinţa nuse mai poate face nimic.

Problema este alta... Părinţii elevilor care austudiat limba ucraineană la Suceava sau laCernăuţi, şi mai ales absolvenţii care au prins unloc călduţ în învăţământ, de multă vreme partici-pă la activităţile UCRR. Pentru cei care nu cu -nosc semnificaţiile acestor patru litere, le expliceu: Uniunea Culturală a Rutenilor din România.Ciudat este faptul că UCCR are sediul la Deva,

judeţul Hunedoara. De unde ruteni pe acelemeleaguri? Habar n-am! Poate-mi explică vreunavizat...

Din presă am aflat că rutenii mişună prin Ma -ramureş, dar şi prin Dărmăneştii Sucevei. Ştiţi cemi-a spus un fost primar din comuna Dărmăneşti(fie-i ţărâna uşoară!) care vorbea româneşte? Eradupă 1989, omul era deja la pensie, aşadar pri-mar fost comunist. Întâlnindu-mă cu domnia sa,mi-a spus sec: „Kolea, în comuna Dărmăneşti aufost ruteni. Aşadar, noi suntem urmaşii ruteni-lor“. I-am spus să se uite în DEX şi se va lămuri.M-a întrebat „Ce este DEX?“.

Un alt primar (plecat la Ceruri) a încurcat

„iconari“ cu „legionari“ atunci când am discutatdepre Traian Chelariu. Ce pot spune? „De mor-tuis nihil sine bene!“. Asta ne demonstrează câtde dezbinaţi suntem.

Adâncindu-mă în studiul UCRR, am aflat căîn Maramureş şi-n judeţul Suceava „mişună“ ceimai mulţi ruteni. Cică următoarea activitate arutenilor români se va desfăşura la Tulcea, pe 1mai 2018. Aşadar, nu ne rămâne decât să-i mul-ţumim celui care a inventat minoritatea „rutea-nă“! Se ştie cine este, dar...

Ceva nu-mi sună bine: pe vremuri se vorbeadespre naţionalităţi conlocuitoare, iar acum des-pre minorităţi naţionale. Care-i adevărul?

Nu-mi rămâne decât să constat că ucrainenii„rutenizaţi“ dansează cazaciocuri pe unde pot.

La urma urmei care-i alfabetul rutean? Eudoar mi-am pus întrebări scriind acest articol.N-am tăiat cu sabia. Aştept lămuriri...

Kolea KUReLIUK

Cazaciocuri şi..

S-a născut la 9 ianuarie 1964 în comunaCopăcele judeţul Caraş-Severin, într-o familiecu încă doi fraţi: Alexandru (Saşa) şi Adinadin părinţi învăţători în comuna natală. A ter-minat şase clase primare în comuna Copăcele,iar în continuare la Caransebeş pentru căpărinţii s-au mutat să trăiască în comuna Jupaaproape de Caransebeş. A absolvit liceul dupăcare a urmat studii superioare la InstitutulPolitehnic din Timişoara, Facultatea deMecanică. După terminarea facultăţii a lucratca inginer la Călan – Hunedoara, unde o

cunoaşte pe Elena cu care se căsătoreşte. Revine în Caransebeş şi în1991 se privatizează, având firma Tehnico-Dinamit unde a lucratpână în ultimele clipe. La 8 martie 2018, Adi părăseşte această lumerapid, iar vestea trecerii la cele veşnice i-a îndurerat pe toţi cei carel-au cunoscut, l-au iubit fiind un exemplu de conduită pentru toţi dinjur. Pe Adi îl caracteriza hărnicia, munca, fie la firmă, fie în comunanatală Copăcele unde a reuşit să-şi facă o gospodărie şi o grădină fru-moasă cu gândul să locuiască acolo în locurile liniştite, nepoluateînconjurate de păduri. A fost ales consilier la Primărie în legislaturaactuală. S-a implicat în toate, unde era nevoie de el, oferind ajutor.De asemenea, a ajutat foarte mult biserica ucraineană din Caransebeşde la începutul construcţiei, ne spune epitropul actual al bisericiiTiuch Gheorghe. A fost ales şi preşedinte al Organizaţiei locale aUUR o perioadă de timp. S-a implicat în ajutorarea celor nevoiaşi.Durerea nemărginită a celor care au trecut pe la catafalcul lui nu sepoate descrie în cuvinte. Adi lasă în urma lui o familie îndureratăpentru tot restul vieţii, soţia, cei doi copii, o fiică, un fiu şi nepot şio mamă care nu se pot împăca cu gândul că el nu mai există.

Slujba de înmormântare a avut loc la biserica ucraineană Ca -ransebeş, în ziua aceea cu soare, aşa cum a fost şi sufletul lui Adi. Omare de oameni a condus trupul lui Adi spre cimitirul din Jupa, lângăCaransebeş. Am fost alături de familia îndoliată. Dumnezeu să-lodihnească în pace! Nu te vom uita niciodată, Adi! Vei rămânemereu în amintirea noastră, suflet bun şi drag!

Anna BeReGHI

Adrian Furdi a părăsit aceastălume la numai 54 de ani


(Urmare din numărul 347-348/2017)

***

Zilele mele se scurg, acum, în mijlocul stepei,în centrul văii inundate de pâinea verde. Cărărilenesfârşite, ascunse, intime, parcă pentru cei maiapropiaţi, mă conduc prin ogoare, iar ogoarelerostogolesc şi iar rostogolesc valurile verzi şi leizbesc chiar de marginea cerului. Eu am, acum, olume aparte, precum o scoică care produce perlă:de la margini, se îmbină două jumătăţi – unaverde, cealaltă azurie – care închid în ele soarele,precum o perlă. Iar eu umblu pe-acolo şi caut tih -na. Merg. În urma mea, zboară, insistent, unnorişor de musculiţe. Pot să cred că sunt o planetăcare se mişcă împreună cu sateliţii ei. Văd cumce rul senin a fost secţionat, în două, de aripile ne -gre, respiratoare, ale ciorii. Din această cauză –,cerul e mai senin, aripile, mai negre.

Pe cer, este soarele –, iar, în mijlocul ogoa re -lor, eu. Nimic altceva. Merg. Mângâi blana de sa -mur a orzului, mătasea undei spicelor. Vân tul mi-a îndesat, în urechi, frânturi ale sunetelor, vu ietulunduios. E aşa de arzător, aşa de nerăbdător, în câtpaiele argintii clocotesc. Merg mai departe –, clo-cotesc. Pluteşte uşor, în unduiri de râuri al bas tre,inul. E atâta linişte, tăcere în ţărmurile verzi, încâtai vrea să te aşezi într-o barcă şi să pluteşti. Iar,acolo, orzul se apleacă şi ţese... ţese, din spice le-i subţiri, un voal verde. Merg mai departe. Tot

ţese. Voalul se ondulează. Cărările şerpuiescadânc în secară, încât ochiul nu le poate vedea, cidoar piciorul le simte. Albăstrelele se uită sprecer. Ele-şi doreau să fie precum cerul, şi audevenit. Acum urmează grâul. Spicul fără

mustăţi, dur, mă loveşte peste mâini, iar paiul seîntinde sub picioare. Merg mai departe. Peste tot–, grâu şi iar grâu. Unde-i capătul? Continuă săalerge în direcţia vântului, precum familii devulpi, în timp ce coama unduitoare străluceşte lasoare. Iar eu continui să merg, singur pe pământ,ca soarele pe cer, şi-mi e aşa de bine, că nu seinterpune între noi umbra unui al treilea. Valulmării de spice trece peste mine, îndreptându-se,undeva, în necunoscut.

Într-un final, mă opresc. Mă reţine spuma albăa hriştii, aromată, uşoară, bătută, parcă, cu aripide albine. Sub picioare, mi s-a aşternut, pur şisimplu, o harpă, care cântă din toate strunele.Stau şi ascult.

Dintr-odată, totul se stinge şi moare. Măcutremur. Ce se-ntâmplă? De unde? Umbra? Doarnu a apărut un al treilea? Nu, era doar un nor. Osecundă de disperare neagră – şi-ntr-o clipă azâmbit, în dreapta, a zâmbit, în stânga –, şicâmpia de aur a dat din aripi până la orizonturilecerului senin. Parcă voia să-şi ia zborul. Doar

atunci i-am văzut nemărginirea caldă, vie, forţainvincibilă. Ovăzul, grâul, orzul – toate se conto-peau într-o undă puternică care topeşte tot,supune tot. Tânăra forţă tremură şi se dezlănţuiedin fiecare nerv al paiului; în sevă, clocoteştesperanţa şi acea dorinţă arzătoare care se numeşte– rod. Doar acum am văzut satul –, o grămăjoarăjalnică de acoperişuri de paie. De-abia se zăreşte.A fost cuprins şi înăbuşit de mâinile verzi cares-au întins chiar până pe sub case. Satul s-a încur-cat în ogor, ca musca în pânza de păianjen. Ceînseamnă, pentru acea forţă, acele căsuţe? Nimic.Valurile verzi se vor revărsa peste ele, acaparân-du-le. Ce înseamnă, pentru ele, omul? Nimic.Iată, un punctuleţ alb a ieşit în câmp şi s-a cufun-dat în el. Strigă? Cântă? Se mişcă? Suveranitateamută a întinderilor a înghiţit toate acestea. Şi, dinnou, nimic. Chiar şi urmele omului sunt şterse şiascunse: câmpul a ascuns cărări şi drumuri. Eldoar rostogoleşte şi rostogoleşte valurile verzi şile izbeşte de marginea cerului. Peste tot domneştedoar zgomotul ritmic, reţinut, liniştit, sigur pe el,precum o zvâcnire a eternităţii. Precum aripileacelor mori de vânt care se înnegresc deasupracâmpului: se rotesc, în văzduh, pasiv şi necon-tenit, parcă ar zice: aşa va fi mereu... aşa va fimereu... in saecula saeculorum... in saeculasaeculorum¹... .

¹In saecula saeculorum (lat.) – în vecii vecilor

(Continuare în numărul următor)

Traducere de Mihaela HeRBIL

INTERMEZZO

Mychailo Koţiubynskyi

(Urmare din numărul 345-346/2017)

— Ia hai, Petre, să cântăm una de-a noastră!Ce, noi, gospodarii de treabă, nu ne mângâiemne ves tele... a râs Vasile şi cu o voce baritonală,plăcută a început să cânte:

Болять мене руки й ноги,Болять мене кости!А коби то від роботи,А то від любости!¹

Mykola a cuprins cu ambele palme halba debere, de parcă cineva vroia să i-o smulgă dinmâini, iar Varenciuk s-a întors cu faţa spre el şiaproape urlând continua să cânte:

Та дай, Боже, здоровлєчка,Та дай, Боже, віку,А перший раз любасови,Відтак чоловіку.²

Într-o clipă halba din mâinile lui Mykola s-aîmprăştiat pe podea în zeci de cioburi, iar bărbaţiiau sărit şi şi-au înfipt mâinile unul în gâtlejulceluilalt, ca doi tauri sălbatici din adâncurile pă -du rilor, mugind şi slobozind pară pe nări, fră mân -tând pământul cu copitele, împinşi în luptă peviaţă şi pe moarte de un instinct de conservareadânc codat în genele umane, care nu s-a pierdutde-a lungul mileniilor.

Şase bărbaţi, de abia au reuşit să-i desprindădin încleştarea morţii pe cei doi bărbaţi care dejaîntindeau mâinile la carâmb după cuţite.

În acea seară Mykola a adormit cu greu, deundeva din adâncul adâncurilor întindea mâinilespre el oboseala, patul nou cu saltea ortopedică ise părea a fi o lespede de piatră, privea în tăceretavanul de parcă se aştepta să găsească acolorăspuns la toate neliniştile care i-au cuprins sufle-tul în acel miez de noapte. Fierbea de furie. Erasupărat şi pe Oryna, iar această supărare a datnaştere unui sentiment ciudat care încolţea însufletul său tulburat, un sentiment care trezea înel amintiri atât de plăcute. Cândva a iubit-o nes-pus de mult pe fermecătoarea Oryna şi visa să

aibă împreună cu ea o mulţime de copii, iar eal-a dezamăgit dăruindu-i doar un singur fiu – pe

Vasylko. Nu ştiu ce boală femeiască i-a năruit luiMykola visele. Pe deasupra era supărat pe Orynacare cu douăzeci de ani în urmă, dornică de dra -gos te, nu l-a putut înţelege, că după o zi istovi-toare de muncă nu era în stare să răspundă avan -surilor sale amoroase, atunci i-a aruncat acelevorbe otrăvitoare:

– Tu, bărbate, nu mai eşti în stare de nimic,nici ziua, nici noaptea...

Aceste vorbe au jignit atât de mult orgoliul săude bărbat, încât a doua seară şi-a făcut patul şis-a culcat în altă cameră. Acest gest trebuia să fiedoar un protest temporar, însă s-a dovedit a fi oprăpastie lungă de douăzeci de ani, care s-a căscatîntre ei.

Orynka... Soţia lui cea dragă pe care a iubit-odureros de mult, deodată a apărut în altă ipostază:ceva s-a frânt în el, lumea plină de lumină în caretrăia până atunci dintr-odată a căpătat culori sum-bre, iar vesela şi jucăuşa Orynka i s-a părut a fidoar o actriţă care falsa în fiecare mizanscenă.Jignirea s-a dovedit a fi atât de mare, încât timpde douăzeci de ani durerea pe care Mykola osimţea în suflet nu s-a diminuat nici măcar cu unmicron. Fiul lor, Vasylko, era singurul fir şi acelafoarte subţire, care lega relaţiile familiale alecelor doi, reuşind totuşi să-i ţină la un loc.

Alte Oryne ameţeau de plăcere pe banchetadin spate a „Volgăi“ sale, gemeau şi icneau, iaraceste gemete îi alinau lui Mykola orgoliul rănit.Însă de nevastă sa se temea să se atingă, nu carecumva să simtă din nou gustul eşecului. Astfel autrăit peste douăzeci de ani – în aceeaşi casă, însăîn paturi separate. Pe deasupra Oryna a dezvăluittaina lor oamenilor, iar acest lucru l-a îndepărtatpe Mykola şi mai mult de ea.

... Nu dormea nici Oryna. În scandalul de labufet încerca să-l apere pe Mykola, pe soţul eilegitim pe care încă îl iubea în taină, pur şi simpluvroia să trezească în el gelozia, însă se pare că aîntrecut orice limită... E ciudat şi încăpăţânat ca

un catâr! Nu ştie deloc de glumă, e prea serios,însă se străduieşte din răsputeri să nu lipseascăfamiliei nimic, nu se zgârceşte, îi cumpărăîncălţăminte scumpă şi haine de firmă, iar pentruasta trebuie să lucreze din zori până seara târziu.

Cum de s-a întâmplat de au ajuns până aici,cum de şi-a permis ea să-şi ia în derâdere soţul, pegospodarul său, pe acela care o hrăneşte? Doreamai multă atenţie sau vroia să acopere întreagalume, ca nici măcar umbra vreunei rivale să nupătrundă prin vreo crăpătură în sufletul soţuluisău?.. Nu şi-a dat seama cum s-a căscat între eiaceastă prăpastie, Mykola se îndepărta tot maimult de ea şi uite unde au ajuns.

Nu, nu îi pare rău că s-a măritat cu el! Fie cumo fi, să doarmă separat, numai să nu îi părăsească,pe ea şi pe Vasylko! Gândul că ar putea rămânesingură într-o casă atât de mare cu două etaje oneliniştea, fără Mykola ar rămâne orfani: ea,Vasylko şi, bineînţeles, casa, atunci ce va puteaspune fiului său?!

Oryna a deschis dintr-o dată uşa care dădea îndormitorul lui. Mykola se odihnea sprijinit deperne şi o privea fără să spună nimic... Ochii lui,plini de o durere chinuitoare, o opriră pentru oclipă în loc, însă singurătatea de nedescris caredomnea în camera lui, dorul şi durerea pe care oexprimau ochii lui îi sfâşiau inima şi îi răscoleausufletul, dintr-o dată şi-a dat seama cât de drag îieste acest om sensibil şi lipsit de apărare, maidrag decât toate comorile lumii. El era soarta eidulce-amară.

Fără să stea mult pe gânduri Orynka a păşit încamera lui. În camera soţului său...

În camera soţului său...

¹(ucr.) Mă dor mâinile şi picioarele,Mă dor toate oasele!Măcar de m-ar durea de la muncă,Dar mă dor de la drăgosteală.

²(ucr.) Dă, Doamne, sănătate,Dă, Doamne, viaţă lungă,În primul rând ibovniculuiŞi pe urmă bărbatului.

Traducere de Mihai TRAIsTA

NEVASTA ALTUIAOleksandr Masleanyk

16 Curierul UCRAINEAN16

Stimate doamne şi stimaţi domni,Stimaţi laureaţi ai Premiului „Taras Şevcenko“,Dragi ucraineni,În vara anului 1891, un mic grup de studenţi, cel

mai cunoscut dintre aceştia fiind Ivan Lypa, cu oca-zia unui pelerinaj la Kaniv, au jurat să creeze ostructură politică ucraineană secretă. Pe atunci,numărul lor nu era mare, doar patru, dar asta nu i-aîmpiedicat să înfiinţeze „Frăţia adepţilor lui Şev -cenko“, probabil, prima organizaţie în regiunea depe Nipru care a ridicat problema independenţei poli-tice a Ucrainei. Astăzi, zeci de milioane de ucrainenidin întreaga lume, nu numai din Ucraina, ci dinîntreg spaţiul cuprins între Argentina şi Australia,sunt membri ai acestei Frăţii.

Suntem cu toţii adepţii lui Şevcenko, suntem cutoţii copiii lui Taras.

Odinioară, Heinrich Heine vorbea despre Biblieca despre o „Patrie transportabilă a evreilor“ cu careei pribegeau, prigoniţi, prin lume. Aceeaşi „patrietrans portabilă“ pentru ucraineni, oriunde i-ar fiaruncat soarta, a fost „Cobzarul“ lui Şevcenko. Aşacum spunea Ivan Dziuba: „Poezia lui Şevcenko adevenit de mult cea mai importantă şi eternă compo-nentă a fiinţei spirituale a poporului ucrainean“.

Chiar dacă autorul lui nu şi-a propus nişte sco-puri cu un orizont atât de îndepărtat, „Cobzarul“este prima piatră de temelie în edificarea Ucraineiindepedente. Pe această poziţie ne situăm noi şi nevom situa. La fiecare schimbare bruscă a istoriei,dar mai ales în ceasul unor mari încercări, ucraineniişi-au tras forţă din cuvintele şi gândurile profeticeale lui Şevcenko. La fel şi astăzi. „Luptaţi şi veţiînvinge, căci Domnul e cu voi“, cu aceste versuridin „Cau ca zul“ a plecat spre eternitate primul nostruerou al Sotniei celeste Serhi Nihoian. Versul „Nu ardîn foc cei îndrăzneţi“ din „Hamalia“ ne-a însoţit încele mai grele zile ale Maidanului în timpul Revo -luţiei Demnităţii. A venit şi timpul ca Şevcenko săîmbrace haină militară, iar chipul lui în stil „milita-ry“ mobilizează şi acum ostaşii noştri în luptă pentruapărarea ţării de agresorul rus.

În „Schiţă a istoriei literaturii ucraineano-rusepână în anul 1890“, Ivan Franko recunoştea rolulunic al lui Şevcenko în crearea limbii ucrainene lite-rare contemporane care „a irupt ca un izvor de apăcurată rece, a strălucit cu o claritate, simplitate şigraţie poetică nemaiîntâlnite până atunci în literatu-ra ucraineană“.

Anul acesta, înainte de zilele lui Şevcenko,Cur tea Constituţională a Ucrainei a admis drept ne -constituţională Legea privind limba din anul 2012.Conform intenţiei ascunse a autorilor ei, aceastălege trebuia să ducă până la capăt treaba murdară aautorilor Circularei Valuev şi ai Ukazului de laEmsk. De fapt, Curtea Constituţională a eliberatdoar certificatul de deces al acestui act criminal,sfârşitul lui intervenind acum câţiva ani. În timp celegea se afla la Curte, noi am modernizat legislaţiaîn domeniul limbii care a avansat mult în ceea cepriveşte consolidarea poziţiilor limbii ucrainene încele mai diferite domenii ale vieţii sociale.

Cele mai pregnante poziţii sunt la radio după

intrarea în vigoare, acum doi ani, a legii privindcotele la radiodifuziune. Vă mai amintiţi ce scandals-a iscat atunci? Cum am fost acuzaţi că facem otreabă greşită? Iar acum, datorită acestei legi, în eterpredomină produse în limba ucraineană, iar mediulcreator ucrainean, practic, a erupt prin noi proiecteartistice şi colective muzicale.

Putem vorbi cu speranţă despre revigorarea cine-matografiei naţionale, care se face în limba ucrai-neană. Cu sprijinul acordat de stat, anul trecut aufost terminate 47 de filme de diferite genuri. Şi anulacesta vom aloca pentru producţia de filme unmiliard de hrivne, de două ori mai mult decât anultrecut. Impozite şi taxe vamale preferenţiale, noimodele de producţie cinematografică au fost apro-bate, cu câteva luni în urmă, prin Legea privind sub-venţionarea de către stat a cinematografiei. Aş tep -tăm să asistăm cu plăcere, în viitorul apropiat, la câ -te va premiere interesante: despre Kruty, desprePetliura, despre operaţiunile antiteroriste (ATO),despre Cernobâl. De altfel, şi Şevcenkiana naţionalăurmează să se îmbogăţească cu un nou film artistic„Taras. Restituiri“.

Evoluţii pozitive se observă şi în producţia decarte ucraineană. Eu vizitez regulat Lvo vul,„Arsenalul cărţii“, şi văd, în sfârşit, aceste schimbăricu ochiul liber. Hotărârea politică de limitare aimportului de carte din ţara agresoare şi lupta împo-triva contrabandei cu aceste cărţi a creat nişe noipentru producţia noastră de carte, noi posibilităţi.Este foarte bine că pe piaţă sunt mult mai multe cărţiîn ucraineană, că a crescut volumul literaturii tradu-se. În sfârşit, oamenii citesc tot mai mult ucraineşte.

Vreau să mai subliniez că „Legea educaţiei“ aîmbunătăţit în mod substanţial condiţiile pentruînsuşirea limbii de stat de către minorităţile naţiona-le. Stând ferm pe poziţie în cadrul dialogului cu ve -ci nii, trebuie să ascultăm părerea partenerilor noştriinternaţionali, a Comisiei de la Veneţia şi, ce e maiimportant, a minorităţilor din interiorul Ucrainei.Sun tem deschişi discuţiilor oneste şi dialogului,lucru corect odată ce am ales calea europeană. Căci,odată ce am ales-o, trebuie să acţionăm europeneşteşi să ascultăm vocea structurilor europene.

Stimate doamne şi stimaţi domni,Mulţumesc sincer membrilor Comitetului pentru

desemnarea pretendenţilor la Premiul „Taras Şev -cenko“. Pentru obţinerea acestui înalt premiu de statau fost nominalizate aproape 70 de persoane şi doar8 dintre ele au câştigat cu succes această întrecere.Salut decizia Dvs. privind acordarea PremiuluiNaţional al Ucrainei „Taras Şevcenko“ pe 2018. De -cretul semnat de mine arată că şi eu am susţinut-o.

Prima de pe lista laureaţilor este scriitoarea, omde artă Emma Andrievska care, din motive obiecti-ve, nu a putut să vină din Germania pentru a fi,astăzi, îm preună cu noi. Ea face parte din cei maicunoscuţi creatori ucraineni din Diaspora. Năs cutăla Doneţk, cea mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o în străinătate, dar purtând Ucrai na în suflet şitrăind pentru Ucraina.

Din memoriile cunoscutului slavist, lingvist,

istoric şi critic literar Iuri Şeveliov se vede cât decomplicat i-a fost să lucreze la catedrele de ucrainis-tică ale universităţilor Harvard şi Columbia. Acum,munca lui Şeveliov este continuată de Serhi Plochii,doctor în ştiinţe istorice, director al InstitutuluiUcrai nean de Cercetări din cadrul Universităţii,autorul cărţii „Poarta Europei. Istoria Ucrainei de larăzboaiele sciţilor până la independenţă“. Aceastăcercetare ştiinţifico-publicistică fundamentală aistoriei Ucrainei a fost editată iniţial în engleză, iarapoi şi în ucraineană, fiind extrem de apreciată demediul ştiinţific din Occident şi din ţară. Europa arenevoie de adevăr ştiinţific obiectiv despre Ucraina.

Îmi este la fel de plăcut să amintesc numele altuilaureat – compozitorul Viktoria Poliova. În opiniamuzicologilor, compoziţiile sale sunt unele dintrecele mai bune în peisajul general al muzicii ucraine-ne contemporane. Muzica pentru cor s-a îmbogăţitcu o adevărată capodoperă – simfonie corală petexte canonice „Cântări luminoase“.

La secţiunea „Arte vizuale“, membrii Comi -tetului şi-au dat majoritatea voturilor cunoscutuluiartist, ale cărui opere sunt expuse în numeroasegalerii din lume, Pavlo Makov. Creaţia sa metafori-că din punctul de vedere al conţinutului şi semnifi-caţiei „Raiul pierdut“ este o avertizare a pictoruluiasupra posibilităţii pierderii Patriei dacă nu te uneştila timp. Această avertizare este exprimată cu măies-trie prin mijloace expresive ce reprezintă dovadaunui talent original al artistului. Dar, oare ce neînvăţa Taras Şevcenko? „Îmbrăţişaţi, fraţii mei, pecel mai mic frate“ – acelaşi Iuri Şeveliov aprecia căaceste cuvinte reprezintă „concepţia de unitatenaţională“.

Vreau să închei prezentarea laureaţilor din acestan ai Premiului Naţional cu numele celor patru crea-tori ai filmului documentar ucrainean. Este vorba deregizorul ciclului de filme documentare istorice con-sacrate Revoluţiei Demnităţii, Volodymyr Tychyi, şide coautorii lor, operatorii Iuri Hruzinov, IaroslavPilunskyi şi Serhi Steţenko. Cu riscul pierderii vie-ţii, voi aţi filmat evenimente cruciale din istoriaUcrai nei, surprindeaţi cu camera momente deeroism ale ucrainenilor. Vreau să vă mulţumescvouă, prieteni, şi întregii asociaţii „Babilon '13“pentru curaj şi înaltul profesionalism.

În zilele şevcenkiene din îndepărtatul an '58,Ivan Bahreanyi scria că adevăratul monument închi-nat lui Şevcenko nu vor constitui munţi de ţărână şifluvii de balsam, nu stane de granit rece şi de bronzfără strălucire, ci „focul libertăţii, triumful uneinaţii descătuşate, realizarea marii idei a mareluiProroc: „Doar în casa ta-i dreptatea“.

Ucraina independentă este cel mai bun monu-ment închinat lui Şevcenko.

Felicit încă o dată laureaţii cu acordarea Pre -miului Naţional şi urez tuturor multă sănătate, feri-cire, prosperitate, inspiraţie creatoare şi noi realizăriîn folosul Patriei noastre.

Slavă lui Şevcenko!Slavă Ucrainei!

UCRAINA - mai aproapePaginã realizatã de Ion ROBCIUC

Discursul Preşedintelui Ucrainei rostit la ceremonia de înmânarea Premiului Naţional „Taras Şevcenko“ pe anul 2018 (Extrase)

CU martie .qxd - Uniunea Ucrainenilor din România (UUR)

Documents

Transcript of CU martie .qxd - Uniunea Ucrainenilor din România (UUR)