NE012-2 martie 2009 fara Anexele B-C-D
240
NORMATIV PENTRU PRODUCEREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DIN BETON, BETON ARMAT ŞI BETON PRECOMPRIMA T – PARTEA 2: EXECUTAREA LUCRĂRILOR DIN BETON indicativ NE 012 – 2:2009
Transcript of NE012-2 martie 2009 fara Anexele B-C-D
NORMATIV PENTRU PRODUCEREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILORDIN BETON, BETON ARMAT ŞI BETON PRECOMPRIMAT – PARTEA 2:
EXECUTAREA LUCRĂRILOR DIN BETON indicativ NE 012 – 2:2009
CUPRINS
1 Domeniu de aplicare ………………………………………………………………….
2 Obiect …………………………………………………………………………………
3 Documente de referinţă ……………………………………………………………….
4 Termeni, definiţii, notaţii ……………………………………………………………..
5 Cerinţe şi criterii de performanţă privind executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat ………………………………………………….
6 Trasarea de detaliu pentru cofraje şi pentru montarea elementelor prefabricate …….
6.1 Prevederi comune6.2 Trasarea lucrărilor de terasamente pentru fundaţii
realizate fără cofraj ……6.3 Trasarea pentru montarea cofrajelor ………………………………………..6.4 Trasarea pentru montarea elementelor prefabricate
………………………..6.5 Condiţii prealabile, precum şi cele necesare în
timpul efectuării trasării …..
7 Cofraje şi susţinerile acestora …………………………………………………………7.1 Prevederi generale …………………………………………………………..
7.1.1 Tipurile de cofraje …………………………………………………7.1.2 Asigurarea conformităţii cu proiectul
……………………………..7.1.3 Materiale pentru confecţionarea cofrajelor
………………………..
1
7.1.4 Realizarea susţinerilor şi legăturilor cofrajelor ……………………
7.1.5 Calculul cofrajelor şi susţinerilor acestora ………………………..
7.1.6 Agenţi de decofrare ……………………………………………….7.1.7 Asigurarea curăţării cofrajelor
…………………………………….7.1.8 Etanşeitatea cofrajelor …………………………………………….
7.2 Montarea cofrajelor …………………………………………………………7.3 Abateri admisibile la montarea cofrajelor
…………………………………..7.4 Verificarea şi recepţia cofrajelor şi susţinerilor
acestora ……………………7.4.1 Verificarea cofrajelor şi susţinerilor
acestora ……………………..7.4.2 Recepţia cofrajelor şi susţinerilor acestora
……………………….7.5 Spaţiul de turnare realizat în teren
………………………………………….7.5.1 Prevederi generale …………………………………………………7.5.2 Abateri admisibile pentru spaţii de turnare realizate în teren ……………………………………………………7.5.3 Verificarea şi recepţia spaţiilor de turnare
realizate în teren ………7.6 Condiţii prealabile, precum şi cele necesare în timpul executării
lucrărilor de cofraje şi susţinerilor acestora …………………………………
8 Armătura nepretensionată ............................................................................................
8.1 Produse pentru armătura nepretensionată ......................................................
8.2 Fasonarea armăturii ........................................................................................
8.3 Montarea armăturii .........................................................................................
2
8.4 Înnădirea barelor de armătură .........................................................................
8.5 Verificarea şi recepţia armăturii montate ........................................................
8.6 Condiţii prealabile, precum şi cele necesare pentru. fasonarea şi montarea armăturii ......................................................................
9 Armătura pretensionată .................................................................................................
9.1 Prevederi generale ...........................................................................................
9.2 Produse pentru armătura pretensionată ...........................................................
9.3 Armătura pretensionată postîntinsă .................................................................
9.4 Manipularea, transportul şi depozitarea produselor pentru armătura pretensionată ....................................................................................
9.5 Confecţionarea armăturii pretensionate postîntinse ........................................
9.6 Realizarea canalelor pentru armătura pretensionată ........................................
9.7 Montarea armăturii pretensionate postîntinse ..................................................
9.8 Ancoraje pentru armătura pretensionată ..........................................................
9.9 Verificarea şi recepţia armăturii pretensionate .................................................
3
9.10 Condiţii pralabile, precum şi cele necesare pentru confecţionarea şi montarea armăturii pretensionate ...............................................................
10 Piese înglobate în beton .................................................................................................
11 Punerea în operă a betonului ..........................................................................................
11.1 Prevederi generale ...........................................................................................
11.2 Livrarea, transportul la şantier şi recepţia betonului proaspăt ........................
11.3 Turnarea şi compactarea betonului ..................................................................
11.4 Tratarea şi protecţia betonului după turnare ....................................................
11.5 Rosturi de lucru la turnarea betonului ..............................................................
11.6 Condiţii prealabile, precum şi cele necesare la punerea în operă a betonului ............................................................................
11.7 Decofrarea ........................................................................................................
11.8 Recepţia lucrărilor de punere în operă a betonului ...........................................
12 Precomprimarea ..............................................................................................................
4
12.1 Prevederi generale ............................................................................................
12.2 Efectuarea pretensionării ..................................................................................
12.3 Efectuarea lucrărilor de protecţie a armăturii pretensionate ............................
12.4 Verificarea şi recepţia lucrărilor de precomprimare .........................................
13 Montarea elementelor prefabricate .................................................................................
13.1 Prevederi generale ............................................................................................
13.2 Realizarea montărilor şi îmbinărilor .................................................................
13.3 Executarea rosturilor la elemente sau construcţii din bolţari sau panouri prefabricate asamblate prin precomprimare .................................
13.4 Verificarea şi recepţia lucrărilor de montare a elementelor prefabricate .........
13.5 Condiţii prealabile, precum şi cele necesare pentru efectuarea lucrărilor de montare a elementelor prefabricate .............................................
14 Toleranţe geometrice .......................................................................................................
15 Ţinerea sub control a realizării lucrărilor ........................................................................
5
15.1 Prevederi generale .............................................................................................
15.2 Clase de verificare .............................................................................................
15.3 Verificarea elementelor de intrare în procesul de realizare a lucrărilor ......................................................................................
15.4 Verificarea proceselor de realizare a lucrărilor ..................................................
15.5 Recepţia lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat ....................
Anexa A – Documente de referinţă ........................................................................................
Anexa B – Prevederi care trebuie să fie conţinute în proiectele lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat .....................................................................
Anexa C – Clase de toleranţă pentru lucrări de construcţii ....................................................
Anexa D – Abateri admisibile pentru clădiri .........................................................................
Anexa E1 – Procedee de precomprimare pentru care nu este necesar DTL ..........................
Anexa E2 – Determinarea pierderilor de tensiune prin frecare.Fişa de pretensionare. Fişa de injectare ...................................................................................................
6
Anexa F – Recomandări privind stabilirea poziţiei rosturilor de lucru ..................................
Anexa G – Realizarea lucrărilor cu betoane speciale sau prin procedee deosebite ................
Anexa H – Verificări privind ţinerea sub control a lucrărilor .................................................
1 DOMENIU DE APLICARE
1.1 Prevederile prezentului normativ se aplică la executarealucrărilor de construcţii din beton simplu, beton armat saubeton precomprimat pe teritoriul României. pe bază de proiecteîntocmite şi verificate conform prevederilor legale.
1.2 Pentru lucrările de construcţii cu caracter specific sevor aplica şi prevederile reglementărilor tehnice din domeniul
7
respectiv, precum şi prevederile caietelor de sarciniîntocmite de proiectant, după caz.
Prin lucrări de construcţii cu caracter specific seînţeleg :
a) - construcţii inginereşti (drumuri, piste pentruaeroporturi, poduri, tunele, canale, amenajari portuare,rezervoare şi silozuri ş.a)
b) - construcţii executate cu produse, procedee sauechipamente cu caracter de noutate, pentru care trebuie săexiste documente tehnice în conformitate cu reglementărilelegale în vigoare;
c) - lucrări la care se utilizează betoane speciale:betoane foarte grele, betoane uşoare, betoane pe baza derăşini sintetice, betoane refractare, betoane cu armaredispersă, beton autocompactant;
d) - lucrări la care se utilizează procedee tehnologicespeciale: torcretare, vacumare ş.a.
1.3 Prevederile acestui cod de practică au la bază urmatoarelepremise:
a) – existenţa proiectului construcţiei elaborat şiverificat conform reglementărilor legale;
b) - executarea lucrărilor este realizată:(i) - cu personal având calificarea şi, după caz,
atestarea necesară şi prin aplicarea,diferenţiată în funcţie de categoria deimportanţă a construcţiei, a unui management alcalităţii în organizarea şi executarealucrărilor;
(ii) - cu produse, mijloace şi echipamente careîndeplinesc prevederile din proiect,reglementările tehnice aplicabile şireglementările legislative;
(iii) - în conformitate cu proiectul şi cu cerinţeleşi criteriile de performanţă prevăzute în acestcod de practică şi, după caz, în altereglementări tehnice aplicabile;
c) - este asigurată asistenţa proiectantului laexecutarea lucrărilor;
c) – trebuie să fie cunoscute şi aplicate prevederilelegale privind igiena şi protecţia muncii, precum şi cele
8
privind prevenirea şi stingerea incendiilor, la executarealucrărilor.
1.4 Prezentul normativ se adresează investitorilor (persoanefizice sau juridice), proiectanţilor, verificatorilor deproiecte, executanţilor de lucrări, precum şi organismelor deverificare şi control.
2 OBIECT
2.1 Prevederile prezentului normativ au ca obiect următoarelecategorii de lucrări:
a) - trasarea de detaliu pentru cofraje şi pentrumontarea elementelor prefabricate;
b) - realizarea cofrajelor şi a susţinerilor acestora;c) - fasonarea şi montarea armăturilor, inclusiv a celor
pretensionate;d) – montarea pieselor înglobate în beton;e) - punerea în opera a betonului:
(i) - comandarea betonului;(ii) - transportul betonului;(iii) - turnarea şi compactarea betonului;(iv) - tratarea şi protecţia betonului după turnare;
f) - decofrarea;g) - precomprimarea şi protecţia armăturilor
pretensionate;h) - montarea elementelor prefabricate:
(i) – aşezarea la poziţie;(ii)- realizarea îmbinărilor (prin monolitizare, cu
şuruburi, prin precomprimare ş.a) Normativul are, de asemenea, prevederi privind ţinerea
sub control a realizării lucrărilor şi recepţia acestora.
2.2 Nu fac obiectul acestui normativ lucrările pentruexecutarea elementelor prefabricate în ateliere sau unităţispecializate.
2.3 Cerinţele şi criteriile de performanţă, care se referă laproiect şi la cele opt categorii de lucrări arătate maiînainte, sunt grupate în capitolul 5, iar cele privind ţinerea
9
sub control a realizării lucrărilor şi recepţia acestora suntprezentate în capitolul 15.
2.5 Prevederile referitoare la cele opt categorii de lucrări,precizate la pct.2.1 de mai înainte, sunt dezvoltate încapitole separate, la gruparea acestora având în vedere şitipurile de lucrăriimplicate (spre exemplu, montarea armăturilor şi pieselor derezemare din zona de ancorare, la elemente privind armăturapretensionată sau precomprimarea).
3 DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
3.1 Documentele de referinţă cu caracter legislativ suntprezentate în continuare:
a) - Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii,cu modificările ulterioare;
b) - HG nr.622/2004, republicată, privînd stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii. cu completările şi modificările ulterioare;
3.2 Alte documente de referinţă, sunt prezentate în anexa A.
4 TERMENI, DEFINIŢII, NOTAŢII
4.1 Sensul în care sunt utilizaţi termenii generali în acestnormativ este următorul:
proiect – documentaţia tehnică pe baza căreia se executălucrările şi care cuprinde:
- piese scrise şi desenate privindansamblul şi detaliile necesare executăriilucrărilor;
- dispoziţii de şantier date de proiectant peparcursul executării lucrărilor;
proiect tehnologic – proiect care are ca obiect modul de executarea unor lucrări anume;
10
documentaţie tehnica privind sistemul (tehnologic) – documentaţiatehnică elaborată de producătorul unui sistem (decofraje, procedeu de precomprimare ş.a.), care trebuieavută în vedere la aplicarea acelui sistem;
proiectant – persoana fizică sau juridică, elaboratoare aproiectului şi care răspunde, potrivit legii, decompletitudinea acestuia, precum şi de asistenţătehnică la executarea lucrărilor prevăzute în proiect.În cazurile în care proiectul este elaborat de maimulte persoane fizice şi juridice, prin proiectant seînţelege proiectantul general;
executant - unitate care realizează lucrările de construcţii.În cazurile în care lucrările sunt realizate de maimulte unităţi, prin executant se înţelegeantreprenorul general. În aceste cazuri, sesubînţelege că asigurarea informării reciproce, acontinuităţii în executarea lucrărilor (predare-primire front de lucru ş.a.) şi a calităţii lucrărilorse realizează prin prevederi contractualecorespunzătoare, încheiate între antreprenorul generalşi unităţile subcontractante;
dotări tehnice - scule, echipamente, maşini, utilaje, mijloace detansport ş.a. necesare, după caz, pentru executarealucrărilor;
facilităţi – mijloace care permit, după caz, utilizareadotărilor tehnice: alimentare cu energie electrică,apă, aer comprimat, căi de acces ş.a.;
fază determinantă ( punct de oprire) – stadiul fizic, la care olucrare de construcţii odată ajunsă, nu mai poatecontinua fără acceptul scris al beneficiarului,proiectantului şi executantului şi care seautorizează, după caz, de către inspecţiileteriroriele;
documente tehnice de legalizare (DTL) – documente care se referă ladomeniile de utilizare, la asigurarea
11
respectării cerinţelor esenţiale, precum şi lacondiţiile de utilizare şi de atestare aconformităţii, pentru produse, procedee sau sistemeconstructive, documente elaborate de organisme careactivează conform reglementărilor legale şi careasigură legalitatea utilizării produselor, procedeelorsau sistemelor respective la realizarea construcţiilor(agremente tehnice sau altele, conform prevederilorlegale în vigoare la data utilizării produselor,procedeelor sau sistemelor constructive respective).
4.2 În acest normativ se utilizează termeni şi notaţiidefinite în partea 1- a normativului (NE 012-1:2007).
4.3 În cazul unor termeni sau notaţii specifice, acestea suntexplicitate acolo unde apar prima dată în text.ul codului depractică
5 CERINŢE ŞI CRITERII DE PERFORMANŢĂ PRIVIND EXECUTAREA LUCRĂRILOR DIN BETON, BETON ARMAT ŞI BETON PRECOMPRIMAT
5.1 Cerinţele şi criteriile de performanţă sunt stabilite:a) – pentru proiect, sub aspectele care interesează
obiectul acestui cod de practică;b) – pentru cele opt categorii de lucrări precizate la
pct.2.1c) – pentru activităţile de management al calităţii
lucrărilor şi de recepţie acestea sunt prezentate încapitolul 15.
5.2 Cerinţe şi criterii de performanţă privind proiectul suntprezentate în tabelul 1.
Tabelul 1Nr.crt
Cerinţe Criterii de performanţă Observaţii
12
1 Existenţa peşantier aproiectului înforma legală,complet,însuşit deexecutant
a) – existenţa, în clar, a datelor de identificare a unităţii de proiectare şi a persoanelor care au întocmit proiectul;
b) – existenţa dovezii verificării tehnice a proiectului;
c) – prevederea în partea scrisă şi în partea desenată, în formă clară şi explicită, a :(i) – datelor necesare executării lucrărilor ;
(ii)– datelor, condiţilor şi valorilor de control, după caz, necesare pentru verificarea calităţii lucrărilor;
d) – existenţa documentelor privindmodificările aduse proiectuluiiniţial ca urmare a:
(i) - solicitărilor executantuluiînainte de începerea derulăriicontractului;
(ii) –solicitărilor din parteainvestitorului sau executantului,inclusiv în perioada de executarea lucrărilor
5.3 Cerinţe şi criterii de performanţă privind trasarea dedetaliu, pentru cofraje şi pentru montarea elementelorprefabricate, sunt prezentate în tabelul 2.
Tabelul 2Nr.crt.
Cerinţe Criterii de performanţă Detalii lapct.
1 Existenţaelementelor dematerializare peteren a punctelorşi axelor detrasare aconstrucţiilor
a) – existenţa documentelor derecepţie a lucrărilor de trasare aconstrucţiei;
b) – existenţa documentelor depredare-primire a elementelor dematerializare pe teren a punctelorşi axelor de trasare a construcţiei.
6.1.26.1.3
2 Asigurareaconformităţiitrasării dedetaliu cu
a) – existenţa datelor necesare,complete, în proiect;
b) – utilizarea metodelor, aaparatelor şi instrumentelor
6.1.76.1.6
13
cerinţeleproiectului şicele alereglementărilortehniceaplicabile, dupăcaz
adecvate şi având precizianecesară;
c) – corelarea trasării faţă de reperecu poziţia elementelor învecinaterealizate deja
3 Realizareatrasării dedetaliu astfelîncât să poată fiutilizată cuuşurinţă şi să-şimenţinăperformanţele încondiţiileexecutăriilucrărilor
a) – materializarea pe teren aelementelor de trasare astfel încât:(i) – să permită aşezareasau montarea elementelorconstructive cât mai simplu,posibil;(ii)–să se menţină în starecorespunzătoare pe durata necesarăutilizării lor;
b) – asigurarea condiţiilor deverificare a trasării efectuate
6.26.36.4
4 Asigurarea condiţiilor prealabile, precumşi a celor necesare în timpulefectuării trasării
a) – existenţa proiectului,b) – asigurarea câmpului liber
pentru utilizarea aparatelor şiinstrumentelor;
c) – asigurarea condiţiilorspecifice acestei categorii delucrări:(i) – dotări tehnice;(ii)– facilităţi;(iii) – personal calificat;(iv)– materiale corespunzătoare
6.5
5.4 Cerinţe şi criterii de performanţă pentru realizareacofrajelor şi a susţinerilor acestora sunt prezentate întabelul 3.
Tabelul 3Nr.crt
Cerinţe Criterii de performanţă Detalii lapct.
1 Conformitatea cu proiectul
a) – poziţia, în limita abaterilor admisibile, în raport cu elementele de trasare;
b) – formă şi dimensiuni,în limitele abaterilor admisibile, după caz;
7.1.27.27.3
7.5.17.5.2
2 Rezistenţă, a) – cunoaşterea 7.1.3-7.1.5
14
stabilitate şi indeformabilitate
condiţiilor de rezemare (teren, zone deja construite ş.a);
b) – alcătuirea pe baza unui calcul de rezistenţă şi stabilitate;
c) – existenţa, după caz,a proiectului tehnologicpentru cofraj
3 Etanşeitate, pentru evitarea scurgerii laptelui de ciment
a) – asigurarea etanşeităţii cofrajului;
b) – asigurarea menţinerii etanşeităţii, în condiţiile de punere în operă a betonului la lucrarea respectivă
7.1.8
4 Asigurarea condiţiilor pentru realizareaşi menţinerea integrităţii secţiunii din beton
a) – starea de curăţenie a cofrajului;
b) – uşurinţa decofrării, prin :
(i)- pregătirea suprafeţelor în contact cu betonul;(iii) – alcătuire corespunzătoare a elementelor componente şia susţinerilor;
c) – asigurarea condiţiilorpentru etape ulterioare aledesfăşurării lucrărilor (spre exemplu, precomprimare);d) – stabilirea, după caz, prin proiectul tehnologic, a etapelor şi modalităţilorde decofrare
7.1.67.1.7
5 Asigurareacondiţiilorprealabile pentruexecutarea
a)– existenţa trasării dedetaliu;
b)- existenţa proiectuluilucrării, cu datele
7.6
15
lucrărilor decofraje
necesare ;c)– existenţa, după caz, a:
(i)– documentaţiei tehnice privind sistemele de cofraje utilizate ;
(i) – datelor şi condiţiilor care asigură compatibilitatea pieselor care rămân înglobate, cu betonul şi cu performanţele elementelor executate (spre exemplu, etanşeitate);
(ii) – proiectului tehnologic privind această categorie de lucrări ;
(iii)– produselor corespunzătoare;
d)– asigurarea condiţiilor specifice acestei categorii de lucrări:
(i) – dotări tehnice;(ii) – facilităţi;(iii) – personal
calificat6 Recepţia
lucrărilor decofraje şisprijiniri
a) –verificarealucrărilor executate;
b) –rezolvareaeventualelorneconformităţi;
c) –întocmireadocumentelor derecepţie.
7.47.5.3
5.5 Cerinţe şi criterii de performanţă pentru fasonarea şimontarea armăturilor sunt prezentate în tabelul 4.
16
Aceste prevederi nu se referă la armăturile pretensionate,care sunt tratate la lucrările de precomprimare (pct. 5.9).
Tabelul 4Nr.crt.
Cerinţe Criterii de performanţă Detaliila pct.
1 Fasonareaarmăturii înconformitate cuproiectul
a) – tipul şi clasaproduselor pentruarmături;
b) – dimensiunile(i) – diametrul
nominal;(ii) – lungimile(x);(iii) – privind
înnădirile(x), după caz;
c) – forma(x)
------- (x) în limita abaterilor admise
8.18.2
2 Montareaarmăturii înconformitate cuproiectul
a) – conformitatea cuproiectul a armăturiifasonate (individuală sauasamblată în carcasă),pentru criteriile (a)-(c)de la nr.crt.1, verificatăla montare;
b) – respectarea poziţieirelative între bare(x) şifaţă de cofraj (acoperireacu beton);
c) – respectarea poziţiilorînnădirilor barelor şi alungimilor de suprapunereîn cazul acestui tip deînnădire
-------- (x) se va avea în vedere corelarea
cu dimensiunea maximă aagregatelor şi cu echipamentulde vibrare pentru compactare
8.3.1-8.3.48.3.98.4
3 Asigurarea a) - tipul, dispunerea şi 8.3.5-
17
stabilităţiiformei şipoziţieiarmăturii peparcursulexecutăriilucrărilorulterioaremontăriiacesteia
fixarea distanţierilorcare asigură acoperirea cubeton;
b) – tipul dispunerea şifixarea distanţierilor(alţii decât etrieri şiagrafe) care asigurădistanţele între rânduride armături şi faţă decofraj;
c) – fixarea armăturii localedin zona de ancorare aarmăturii pretensionate
- 8,3,8
4 Asigurareacondiţiilorprealabilepentruexecutarealucrărilor defasonare şimontare aarmăturii
a) – existenţa proiectuluilucrării, cu datelenecesare;
b) – asigurarea condiţiilorpentru realizareafasonării armăturii princomandă la prelucrător,dacă este cazul;
c) – existenţa, după caz, adatelor şi condiţiilorpentru executareaînnădirilor cu alteprocedee decât prinpetrecere (sudare, sistememecanice ş.a);
d) – existenţa documentelorde recepţie a lucrărilorde cofraje şi sprijiniri;
e) – asigurarea condiţiilor specifice acestei categorii de lucrări:
(i) – dotări tehnice;(ii) – facilităţi; (iii)– personal
calificat; (iv)– materiale
corespunzătoare
8.6
5 Recepţia a) –verificarea armăturii 8.5
18
armăturiimontate
montate(x), inclusivverificarea calităţiisudurilor, dacă estecazul;
b) –rezolvareaneconformităţilor, dacăeste cazul eventualelor;
c) –întocmirea documentelorde recepţie(xx)
-------- (x) verificarea armăturii montate
constituie fază determinantă( punct de oprire);
(xx) armătura montată intră încategoria lucrărilor care devinascunse
5.6 Cerinţe şi criterii de performanţă privind montareapieselor înglobate în beton sunt prevăzute în tabelul 5.
Prin piese înglobate în beton se înţeleg:a) – piesele, de regulă metalice, ancorate cu praznuri
sau prin forma proprie, cu rol constructiv sautehnologic, inclusiv pentru formarea golurilor înbeton;
b) – şuruburi pentru fixarea ulterioară a unor piesesau elemente de construcţii;c) – piesele necesare pentru amplasarea armăturilor
pretensionate postîntinse (teci, piesele dinzona de ancorare).
Armăturile care ies din beton, în aşteptare, pentrucontinuizare sau monolitizare, sunt tratate ca armături şi nuca piese înglobate în beton.
Tabelul 5Nr.crt.
Cerinţe Criterii de performanţă Detalii la pct.
1 Montarea pieselor înglobate în conformitate cu
a) – respectarea poziţiei în raport cu cofrajul şi cu reperii de trasare, precum şi acondiţiilor suplimentare
10.3
19
proiectul (verticalitate, înclinare ş.a.), după caz;b) – respectarea poziţiei relative, în cazul unor piese având legătură între ele (spre exemplu, un grup de şuruburi)
2 Asigurarea menţinerii condiţiilor privind piesele înglobate, la punerea în operăa betonului
a) – asigurarea stabilităţii poziţiei şi a poziţiei relative;b) – utilizarea unor distanţieri şi/sau piese de legătură compatibile cu betonul, armatura şi piesa fixată, sub aspectul durabilităţii, şi suficient de rigide;c) – asigurarea etanşării faţăde pătrunderea laptelui de ciment, dacă este cazul.
10.3
3 Asigurarea condiţiilor prealabile pentru executarea lucrărilor de montare a pieselor înglobate
a) – existenţa documentelor derecepţie a pieselor înglobate, care atestă conformitatea lor cu proiectul;b) – existenţa proiectului cu datele şi condiţiile necesare;c) – asigurarea condiţiilor specifice acestei categorii de lucrări:
(i) – dotări tehnice;(ii) – facilităţi(iii) – personal calificat;(iv) – materiale
corespunzătoare
10.2
4 Recepţia pieselor înglobate montate
a) a) – verificarea pieselor înglobate montate(x)
b) b) – rezolvarea eventualelor neconformităţi;
c) c) – întocmirea documentelor derecepţie(xx)
(x) verificarea pieselor înglobate montate
10.4
20
constituie fază determinantă ( punctde oprire);
(x((xx)piesele înglobate montate intră în categoria lucrărilor care devin ascunse
5.7 Cerinţe şi criterii de performanţă privind punerea în operă a betonului sunt prezentate în tabelul 6, având în vedere etapele acestei categorii de lucrări, precizate la pct.2.1.e
Tabelul 6Nr.Crt.
Cerinţe Criterii de performanţă Detalii la pct.
A. Comanda pentru betonuluiNotă: Comandarea betonului trebuie să fie în formă scrisă, numită în continuare comandă, fie că se produce la fabrici sau staţii de betoane, fie de echipe proprii care confecţionează betonul pe şantier pentru lucrarea respectivă
1 Conformitatea comenzii cu proiectul, privind cerinţeletehnice pentru calitatea betonului
- prevederea explicită în comandă a cerinţelor tehnice privind calitatea betonului specificate în proiect pentrucategoria de lucrări respectivă.
11.1preveder
ileaplicabile dinNE012 -
12 Compatibilitatea
betonului comandat cu domeniul de utilizare preconizat
a) – cuprinderea, în proiect sau caiete de sarcini, a datelor şi condiţiilor privind caracteristicile betoanelorîn funcţie de domeniul şi condiţiile de utilizare a lucrării respective;
b) – prevederea explicită în comandă a datelor şi condiţiilor privind, după caz:(i)- tipul cimentului;(ii) – tipul şi natura
agregatelor;(iii) – gradul de
impermeabilitatea;
21
(iv) – gradul de gelivitatea;
(v) – rezistenţa la uzură;
(vi) – rezistenţa la atacul chimic;
(vii) – alte condiţii speciale (aer antrenat ş.a.)
3 Asigurarea compatibilităţii betonului comandat cu condiţiile de punere în operă aacestuia
a) – cunoaşterea zonelor încare se toarnă betonul (aglomerare de armături,înălţime de turnare, turnare prin ferestre ş.a.), precum şi a modului în care se va face turnarea (cu benă şi descărcare directă, prin pompare ş.a.);
b) – prevederea explicită în comandă a datelor şi condiţiilor privind, după caz:
(i) – consistenţa betonului;
(ii) – dimensiunea maximă a agregatelor;
(iii) – utilizarea aditivilor (acceleratori sau întârzietori de priză, (super)plastifianţi ş.a.);
(iv) – condiţii legate de teperatura ambiantă (timp friguros sau călduros);
(v) – condiţii specifice betoanelor speciale (cuagregate uşoare, autocompactante,
22
turnate în cofraje glisante, turnate sub apă ş.a.)
B Transportul betonului Notă: Se referă la transportul betonului atât de la un furnizor (fabrică
sau staţie de betoane), cât şi la cel din interiorul şantierului la locul de turnare.
1 Asigurareapăstrăriicompoziţiei şicaracteristicilorbetonuluiproaspăt întimpultransportului
a) – împiedicarea pierderiilaptelui de ciment, prinetanşare corespunzătoare;
b) evitarea intrării în beton a unor substanţe sau materiale străine
11.2
2 Asigurarea corelării între transportul betonului şi turnarea acestuia
a) – prevederea în contractul cu furnizorulbetonului, dacă este cazul, a duratei de transport, precum şi a modalităţilor de planificare a livrărilor;
b) – asigurarea condiţiilorde staţionare, pentru descărcare sau aşteptare, a mijloacelorde transport al betonului de la furnizori, atât în incinta şantierului cât şi, mai ales, pe căi de circulaţie sau alte spaţii publice
3 Asigurarea condiţiilor prealabile pentrutransportul în şantier al betonului, dacă este cazul
a) – existenţa programului delivrare a betonului;
b) – asigurarea condiţiilorspecifice acesteicategorii de lucrări, dupăcaz:
(i) – dotăritehnice;
23
(ii) – facilităţi;(iii) – personalcalificat
C Turnarea şi compactarea betonului1 Asigurarea
conformităţii spaţiului în carese toarnă betonul
a) – existenţa documentelorde recepţie a trasării de detaliu a lucrărilor de cofraje, precum şi a montării armăturii şi pieselor înglobate;
b) – verificarea stării cofrajului, mai ales sub aspectul stabilităţii, curăţeniei, etanşeităţii şipregătirii suprafeţelor care vor veni în contact cubetonul;
c) – verificarea stării armăturilor şi a pieselor înglobate, mai ales în privinţa poziţiei, a fixării faţă de cofraj şi între straturi şi a stării de curăţenie/ruginire
11.311.5
2 Îndeplinirea formelor care permit efectuareaturnării betonului
a) – existenţa procedurii de turnare a betonului, acceptată de investitor;
b) – existenţa programului delivrare a betonului;
c) – existenţa documentelor privind calitatea şi recepţia betonului;
d) – asigurarea supravegheriioperaţiunilor de turnare şi de compactare a betonului;
e) - stabilirea rosturilor deturnare şi a măsurilor care trebuie luate în cazul întreruperii fortuite a turnării
24
betonului3 Respectarea
condiţiilor specifice privindturnarea şi compactarea betonului
a) – verificarea betonului proaspăt înainte de turnare;
b) - înălţimea de cădere a betonului;
c) - grosimea şi poziţia straturilor succesive de beton;d) - modul de compactare a betonului;f) - realizarea rosturilor deturnare;g) – realizarea rosturilor în
cazul întreruperii fortuite a turnării betonului;
h) – aplicarea condiţiilor specifice betoanelor speciale (cu agregate uşoare, autocompactante, torcretate, turnate în cofraje glisante, turnate sub apă, ciclopiane ş.a.);
i) – realizarea epruvetelor (cilindri/cuburi, prisme ş.a.) pentru verificarea carcteristicilor betonuluiîntărit
4 Asigurarea condiţiilor prealabile pentruturnarea şi compactarea betonului
a) – comandarea betonului (conform A de mai înainte), asigurarea transportului betonului (conform B de mai înainte)şi îndeplinirea cerinţelor conform C.1 şi C.2 de mai înainte, imediat înaintea începeriiturnării betonului;
b) – asigurarea condiţiilor specifice acestei
11.6
25
categorii de lucrări:(i) – dotări tehnice;(ii) – facilităţi;(iii) – spaţii de
circulaţie şi de acces pentru turnarea şi compactarea betonului, după caz;
(iv) – personal calificat
D Tratarea şi protecţia betonului după turnare1 Cunoaşterea
metodelor şi condiţiilor adecvate de tratare şi protecţie a betonului după turnare
a) – modalităţile de tratare şi protecţie;
b) – corelarea unor condiţii privind carcteristici ale betonului şi, după caz, ale suprafeţei acestuia, în funcţie de domeniul şi condiţiile de utilizare preconizate şi modalităţile de tratare şiprotecţie;
c) – cunoaşterea comportării betonului respectiv, în perioada de întărire şi următoare, precum şi a influenţei unor condiţii de mediu asupra acestei comportări;
d) – cunoaşterea mijloacelor şi a produselor care se pot utiliza pentru tratarea şi protecţia betonului respectiv
11.4
2 Respectarea condiţiilor specifice privindtratarea şi protecţia betonului după
a) – prevederea, în proiect saucaiete de sarcini, a metodelor şi condiţiilor de tratare şi protecţie a betonului, diferenţiată, după caz, pe elemente ale construcţiei;
26
turnare b) – stabilirea duratei de tratare şi protecţie;
c) – aplicarea metodelor şi condiţiilor de tratare şi protecţie (inclusiv de prelucrare a suprafeţei betonului) pe baza prevederilor din proiecte, caiete de sarcini şi/sau documentele tehnice ale furnizorilor de produse specifice, după caz;
d) – verificarea aplicării metodelor şi condiţiilor de tratare şi protecţie a betonului
3 Asigurarea condiţiilor prealabile pentrutratarea şi protecţia betonului după turnare
a) – accesul liber la suprafeţele/zonele pe carese aplică tratarea şi protecţia betonului;
b) – asigurarea condiţiilor specifice acestei categorii de lucrări:
(i) – dotări tehnice;
(ii) – facilităţi;(iii) – personal
calificat;(iv) –
produse/materiale corespunzătoare
5.8 Cerinţe şi criterii de performanţă privind decofrareaelementelor sunt prezentate în tabelul 7. Tabelul 7Nr.crt.
Cerinţe Criterii de performanţă Detalii la pct.
1 Asigurarea corelării între
a) – cunoaşterea vitezei de dezvoltare a
11.7
27
operaţiunea de decofrare şi evoluţia rezistenţei betonului
rezistenţei betonului;b) – verificarea
rezistenţei betonului în vederea decofrării
2 Respectarea condiţiilor specifice privindoperaţiunea de decofrare
a) – condiţii privind rezistenţa şi deformabilitatea elementului decofrat;
b) – condiţii privind integritatea elementului decofrat;
c) – condiţii suplimentare;
d) – verificarea operaţiunii de decofrare
3 Asigurarea condiţiilor prealabile pentrudecofrare
a) – existenţa prevederilor corespunzătoare în proiect, precum şi a datelor privind rezistenţa betonului;b) – cunoaşterea modului de sprijinire ulterioară a elementelor, dacă este cazul;c) – asigurarea condiţiilor specifice acestei categorii de lucrări:
(i) – dotări tehnice;(ii) - facilităţi;(v) – personal
calificat(iv)– materiale corespunzătoare.
5.9 Cerinţe şi criterii de performanţă privind lucrările de precomprimare sunt prezentate în tabelul 8.
Prin lucrările de precomprimare se înţeleg:a) – confecţionarea armăturii pretensionate;
28
b) – montarea armăturii în canalele elementelor de construcţie, sau poziţionarea ei în exterior, după caz, precumşi montarea sistemelor de ancorare;
c) – pretensionarea armăturii;d) – protecţia armăturii pretensionate:
(i) – injectarea canalelor după pretensionarea armăturilor;
(ii) – protecţia zonei ancorajelor armăturii pretensionate.
Pentru alte procedee decât injectarea canalelor, precumşi pentru procedeele de protecţie a armăturilor pretensionateexterioare, se vor întocmi caiete de sarcini care trebuie săcuprindă toate datele şi condiţiile necesare pentru a asigurarealizarea calitativă corespunzătoare a acestor lucrări.
Nu fac obiectul acestui normativ lucrările de precomprimare a elementelor prefabricate cu armătură preîntinsă.
Tabelul 8
Nr.crt.
Cerinţe Criterii de performanţă Detalii la pct.
A. Confecţionarea armăturii pretensionate1 Conformitatea
produselor utilizatecu prevederile proiectului şi ale reglementărilor tehnice sau documentelor tehnicelegale, după caz
a) – tipul şi marca oţelului pentru armătura pretensionatăsau tipul şi caracteristicileîn cazul altor materiale decât oţelul ;
b) – materialul, tipul şi diametrul interior al tecilor, precum şi al pieselor de înnădire a acestora, al pieselor pentru aerisire şi injectare şi al pieselor de racord spre zona de ancorare ;
c) – materialul şi/sau tipul elementelor şi accesoriilor pentru ancorare
9.19.29.3
29
2 Confecţionarea armăturii pretensionate
a) – conformitatea cu proiectulprivind tipul şi caracteristicile produselor utilizate, precum şi alcătuirea unităţilor de armătură pretensionată :
(i) – în secţiune (fascicule, bare individuale ş.a.);
(ii) – lungime;b) – aplicarea prevederilor
documentaţiei tehnice privind procedeul de pretensionare;
(i) – ordonare, legare, în cazul fasciculelor;
(ii) – lungimea suplimentară pentru instalaţia de pretensionare;
(iii) – condiţii pentru prelucrare mecanică sau de altă natură (pentru ancorare, înnădire ş.a.), dacă este cazul;
(iv) – alte condiţii privind confecţionarea
9.5
3 Menţinerea caracteristicilor produselor utilizateşi ale armăturii pretensionate, pe durata depozitării, manipulării şi transportului acestora
a) – condiţii pentru depozitarea, manipularea şi transportul produselor utilizate, după caz:(i) – pentru armătura pretensionată;
(ii) – elemente şi accesorii pentru ancorare;
(iii) – teci şi accesorii ale acestora;
b) – condiţii pentru depozitarea, manipularea şi
9.4
30
transportul armăturii pretensionate confecţionate
4 Recepţia armăturii pretensionate confecţionate
a) – verificarea armăturii pretensionate confecţionate
(x), mai ales cu privire la:(i) – conformitatea cu
punctele de la nr.crt.1 şi 2 de mai înainte ;
(ii) – existenţa condiţiilor de depozitare, manipulare şitransport, conform nr.crt.3 de mai înainte ;
b) – rezolvarea eventualelor neconformităţi;
c) – întocmirea documentelor derecepţie a armăturii confecţionate
(x) – verificarea armăturii pretensionate confecţionate poate constitui fază determinantă (punct de oprire)
9.9
5 Asigurarea condiţiilor prealabile pentru confecţionarea armăturii pretensionate
a) – existenţa proiectului;b) – existenţa documentelor
tehnice legale privind procedeul de precomprimare adoptat precum si a documentaţiei tehnice privind procedeul;
c) – asigurarea condiţiilor specifice acestei categorii de lucrări:(i) – dotări tehnice;
(ii) – facilităţi;(iii)– personal calificat;
(iv)–produse/ materiale corespunzătoare
9.10
31
B Montarea armăturii pretensionate1 Conformitatea cu
proiectul şi cu prevederile specificeale documentaţiei tehnice privind procedeul de pretensionare utilizat
a) – accesibilitatea în lungul canalelor din beton şi, după caz, poziţionarea corectă a elementelor implicate în precomprimarea exterioară;b) – conformitatea armăturii înfuncţie de poziţia acesteia în element (alcătuire, lungime) şistarea ei, având în vedere timpul trecut de la recepţia confecţionării acesteia
9.69.7
2 Asigurarea protecţieiarmăturii pretensionate pe perioada dintre montare şi pretensionare
a)– starea de curăţenie a canalelor (apă, mâl, alte materiale) care pot afecta armătura, verificată înainte de introducerea acesteia;
b)– protejarea temporară prin:(i) – acoperirea armăturii şi, dacă este cazul, a ancorajelor; (ii) – închiderea tecilor, pentrua nu pătrunde apa sau impurităţi
32
3 Asigurarea condiţiilor prelabile pentru montarea armăturii pretensionate
a) – existenţa documentelor de recepţie privind montarea tecilor precum şi pentru confecţionarea armăturii;
b) – existenţa proiectului şi a documentaţiei tehnice aprocedeului;
c) – asigurarea condiţiilor specifice acestei categorii de lucrări;
(i)– dotări tehnice;(ii)– facilităţi;(iii)– personal calificat;(iv) – materiale corespunzătoare
9.10
C Pretensionarea armăturii1 Stabilirea valorilor
de control privind forţa şi alungirea armăturii pretensionate, precumşi a programului de pretensionare
a) – determinarea pierderilor efective de tensiune prin frecare;b) – definitivarea valorii forţei de control şi a alungirii armăturii corespunzătoare, inclusiv pentru pretensionare în etape, dacă este cazul, precumşi a treptelor de pretensionarepână la atingerea forţei de control;c) – precizarea ordinei de pretensionare;d) – precizarea datelor care trebuie să fie trecute pe fişa depretensionare, precum şi a mărimilor şi treptelor pentru carese fac măsurări care se înscriu înaceastă fişă
12.1
33
2 Conformitatea efectuării pretensionării
a) – conformitatea cu prevederile proiectului şi ale reglementărilor legale aplicabile în ceea ce priveşte:
(i) – realizarea forţeide control în limitele abaterilor admise;
(ii) – ordinea de pretensionare;
(ii) – întocmirea fişelor de pretensionare;
b)– aplicarea prevederilor dindocumentaţia tehnică, în ceea ce priveşte:
(iii) - utilizarea ancorajelor şi a celorlalte piese sau dispozitive implicate;
(iv) – procedura de lucru cu instalaţiade pretensionare
12.2
34
3 Asigurarea condiţiilor prealabile pentru pretensionarea armăturilor
a) – existenţa proiectului;b) – existenţa procedurii de
lucru privind pretensionarea armăturilor, pentru procedeul de precomprimareutilizat;
c) – existenţa documentelor de recepţie pentru confecţionarea armăturii pretensionate;
d) – asigurarea condiţiilor specifice acestei categorii de lucrări:(i)– dotări tehnice;(ii)– facilităţi;(iii)– personal calificat;(iv) - materiale
corespunzătoare
12.1
4 Recepţia lucrărilor de pretensionare a armăturilor
a) – verificarea lucrărilor de pretensionare(x)
b) – rezolvarea eventualelor neconformităţi;
c) – întocmirea documentelor de recepţie alucrărilor de pretensionare a armăturilor(xx)
____ (x) verificarea lucrărilor depretensionare poate constitui fazădeterminantă (punct de oprire);(xx) aceste lucrări intră în categoria lucrărilor care devin ascunse
12.4
D Injectarea canalelor după pretensionarea armăturii
35
1 Cunoaşterea compoziţiei amestecului pentru injectare
a) - stabilirea prin proiect a tipului de amestec de injectare, în funcţie de condiţiile de exploatare preconizate;
b) – efectuarea determinărilor preliminare pentru stabilirea compoziţieişi a condiţiilor specifice acesteia, pentru injectare
12.3
2 Conformitatea efectuării operaţiunii de injectare a canalelordupă pretensionarea armăturii
a)– identificarea fiecărui canalşi verificarea:(i) – accesului materialului de injectare pe tot traseul canalului, precum şi prin derivaţiile făcute din acesta;(ii)– etanşeităţii fiecăruicanal şi a cazurilor în care acestea comunică
b)– conformitatea materialelor folosite şi a compoziţiei amestecului pentru injectare;
c)– utilizarea echipamentelor sau instalaţiilor adecvate;
d)– cunoaşterea procedurii de injectare şi a măsurilor care trebuie să fie luate în cazul unor întreruperi fortuite a operaţiei de injectare;
e)– întocmirea fişelor de injectare
36
3 Asigurarea condiţiilor prealabile pentru injectarea canalelordupă pretensionarea armăturii
a) - existenţa procedurii de lucru privind injectarea;
b) – cunoaşterea compoziţiei şi a condiţiilor specifice acesteia, ale materialului pentru injectare;
c) – existenţa documentelor derecepţie privind montarea tecilor şi pretensionarea armăturii;
d) – asigurarea condiţiilor specifice acestei categoriide lucrări:(i)– dotări tehnice;(ii)– facilităţi;(iii)– personal calificat;(iv) – produse/materiale
corespunzătoare 4 Recepţia lucrărilor
de injectare a canalelor după pretensionarea armăturilor
a)- verificarea lucrărilor deinjectare;b) – rezolvarea evetualelor
neconformităţi;c) – întocmirea documentelor
de recepţie a lucrărilor deinjectare a canalelor după pretensionarea armăturilor(x)
________ (x) – aceste lucrări intră în categoria lucrărilor care devin ascunse
12.4
E Protecţia zonei ancorajelor armăturii pretensionate
37
1 Stabilirea, prin proiect, a sistemului de protecţie a zonei ancorajelor armăturii pretensionate
a) – luarea în considerare a:(i) – tipului de ancoraj
şi amplasării acestuia;(ii) – condiţiilor de mediu şi de solicitareîn exploatare;
(iii) – compatibilităţiisistemului cu zona de amplasare a ancorajelorşi materialele respective;
b) – precizarea, în proiect sau caiete de sarcini, a sistemului de protecţie şi a condiţiilor pentru realizarea acestuia
12.3
2 Conformitatea efectuării lucrărilor de protecţie a zonei ancorajelor armăturii pretensionate
a) – cunoaşterea sistemului de protecţie şi a condiţiilor pentru realizarea acestuia;
b) – aplicarea prevederilor documentaţiei tehnice a sistemului de protecţie, dacă este cazul;
c) – verificarea stării corespunzătoare a ancorajelor şi zonei acestora, înainte de aplicarea sistemului de protecţie, constatările fiind consemnate în fişele conform pct.(e) de mai jos;
d) – conformitatea materialelorfolosite şi a procedurilor de punere în operă a acestora;
e) – întocmirea fişelor de protecţie a zonei ancorajelor armăturii pretensionate.
12.3.11
38
3 Asigurarea condiţiilor prealabile pentru protecţia zonei ancorajelor armăturilor pretensionate
a) – existenţa documentelor tehnice legale şi a documentaţiei tehnice pentrusistemul de protecţie aplicat, dacă este cazul;
b) – existenţa documentelor de recepţie privind pretensionarea armăturilor;
c) – asigurarea condiţiilor specifice acestei categorii de lucrări:
(i)– dotări tehnice;(ii)– facilităţi;(iii)– personal calificat;(iv) - materiale
corespunzătoare4 Recepţia lucrărilor
de protecţie a zoneiancorajelor armăturilor pretensionate
a)- verificarea lucrărilor de protecţie (x)
d) – rezolvarea eventualelor neconformităţi;
e) – întocmirea documentelor derecepţie a lucrărilor de protecţie a zonei ancorajelor armăturilor pretensionate (xx)
________ (x) - verificarea lucrărilor de protecţie a zonei ancorajelor poate constitui faza determinantă (punct de oprire)(xx) – aceste lucrări intră în categoria lucrărilor care devin ascunse
12.4
5.10 Cerinţe şi criterii de performanţă privind lucrările demontare a elementelor prefabricate sunt prezentate în tabelul9. În ceea ce priveşte semnificaţiile termenilor privind celedouă faze ale montării elementelor prefabricate, acestea sunt:
- aşezarea la poziţie implică, pe lângă poziţionareacorespunzătoare, în plan şi pe înălţime, a elementelorprefabricate, montarea elementelor de reazem care pot ficonstituite fie din strat de mortar de poză, fie din
39
sisteme de rezemare (metalice, cu plăci din neopren armatş.a.);
- realizarea îmbinărilor se referă la lucrările care, dupăaşezarea la poziţie a elementelor prefabricate, realizeazălegăturile în structură: armare şi monolitizare cu beton;îmbinări cu şuruburi; asamblare prin precomprimare ş.a.
Tabelul 9
Nr.crt
Cerinţe Criterii de performanţă Detalii lapct.
A Aşezarea la poziţie a elementelor prefabricate1 Completitudinea
proiectului privind datele şicondiţiile de montare a elementelor prefabricate
a)– existenţa datelor şi condiţiilor privind:
b) – elementele în aşteptaredin zona de aşezare aelementului prefabricat(plăci, armături, şuruburiş.a.);
(ii)– elementele înaşteptare din elementulprefabricat(plăci,armături, goluriş.a.);
(iii) – interpunereaunor materiale laaşezarea elementuluiprefabricat (mortar,sisteme de rezemareş.a.);
(iv)– prevedereaspaţiilor necesarepentru realizarealucrărilor de îmbinare aelementelorprefabricate;
c) – existenţa datelor şi condiţiilor privind aşezarea elementelor
13.1
40
prefabricate, pentru:(i) – poziţie (în plan
şi pe înălţime) şi cote de nivel;
(ii) – asigurarea stabilităţii prin măsuriprovizorii), dacă este cazul, (sprijiniri, reazeme ş.a.)
2 Conformitatea lucrărilor de aşezare la poziţie a elementelor prefabricate(x)
----------
(x) în unele cazuri, pentru
situaţiile în care, după aşezare,
sunt prevăzute lucrări de îmbinare,
verificarea lucrărilor de aşezare a
elementelor prefabricate poate
constitui fază determinantă (punct de
oprire)
a) – verificarea conformităţii zonelor de aşezare a elementelor prefabricate, conform pct.1 a) de mai înainte;
b) – existenţa, după caz, şi aplicarea proiectului tehnologic pentru montarea elementelor prefabricate;
c) – trasarea reperilor pentru a asigura poziţia şi cotele de nivel corepunzătoare;
d) – utilizarea echipamentelor corepunzătoare pentru:
(i) – ridicarea şi manipularea elementelor prefabricate conform prevederilor din proiect şi cu viteze şi precizii de aşezare corepunzătoare;(ii) – aplicarea, dacă este cazul, a măsurilor provizorii de asigurare astabilităţii;
e) – aplicarea prevederilor documentaţiei tehnice pentru sistemele de rezemare utilizate, dacă este cazul;
f) – conformitatea materialelor utilizate şi a
13.2
41
modului de punere în operă a acestora, dacă este cazul
3 Asigurarea condiţiilor prealabile pentruaşezarea la poziţie a elementelor prefabricate
a) – existenţa documentelor tehnice legale şi a documentaţiei tehnice pentru sistemele de rezemare utilizate, dacă este cazul;
b) – existenţa documentelor de recepţie privind elementele pe care se realizează aşezarea;
c) – existenţa documentelor de recepţie privind elementele prefabricate care se montează;
d) – existenţa proiectului, precum şi a proiectului tehnologic de montare dacăeste cazul;
e) – asigurarea condiţiilor specifice acestei categorii de lucrări:
(i)– dotări tehnice;(ii)– facilităţi;(iii)– personal
calificat;(iii) – materiale
corespunzătoare
13.5
4 Recepţia lucrărilor de aşezare a elementelor prefabricate(x)
(x) se efectuează în cazurile în
care, după aşezarea la poziţie, nu
mai sunt prevăzute lucrări de
îmbinare a elementelor prefabricate
a) – verificarea lucrărilor de aşezare la poziţie a elementelor prefabricate;
b) –rezolvarea eventualelor neconformităţi;
c) – întocmirea documentelor de recepţie a lucrărilor de aşezare la poziţie a elementelor prefabricate
13.4
B Realizarea îmbinării elementelor prefabricate1 Completitudinea
proiectului a) – existenţa în
proiect a 13.1
42
privind datele şicondiţiile de îmbinare a elementelor prefabricate
datelor, detaliilor şi condiţiilor privind:
(ii) – soluţiile pentru îmbinări;(iii) – etapele pentru
realizarea îmbinărilor, dacă estecazul
2 Conformitatea executării lucrărilor de îmbinare a elementelor prefabricate
a) – cunoaşterea şi aplicareaprevederilor proiectului, ale reglementărilor tehnice aplicabile, precumşi ale documentaţiei tehnice a sistemului utilizat, dacă este cazul;
b) – verificarea conformităţii zonelor de realizare a îmbinării (x);
c) – existenţa, după caz, şi aplicarea proiectului tehnologic pentru realizarea îmbinărilor;
d) – conformitatea materialelor utilizate şi a modului de punere în operă a acestora
____ (x) în cazurile în care unele lucrări din îmbinare devin lucrări ascunse, această fază poate fi fază determinantă (punct de oprire)
13.3
3 Asigurarea condiţiilor prealabile pentrurealizarea îmbinărilor elementelor prefabricate
(iv) – existenţa proiectului şi a documentelor tehnice legale, dacă este cazul, pentru sistemele de îmbinare utilizate;
b) – existenţa documentelor de recepţie, dacă este cazul, pentru conformitatea zonei
13.5
43
îmbinării;c) - existenţa proiectului
tehnologic, dacă este cazul;
d) – asigurarea condiţiilor specifice acestei categorii de lucrări: (i)– dotări tehnice;(ii)– facilităţi;(iii)– personal
calificat şi personal autorizat, dacă este cazul
(iv) – materiale corespunzătoare
4 Recepţia lucrărilor de aşezare(x) şi de realizare a îmbinărilor elementelor prefabricate
(x) a se vedea nota de la nr.crt.A.4 de mai înainte
a) – verificarea lucrărilor de aşezare şi de realizare a îmbinărilor elementelor prefabricate;
b) –rezolvarea eventualelor neconformităţi;
c) – întocmirea documentelor de recepţie a lucrărilorde aşezare şi de realizare a îmbinărilor elementelor prefabricate
13.4
6. TRASAREA DE DETALIU PENTRU COFRAJE ŞI PENTRU MONTAREA ELEMENTELOR PREFABRICATE
6.1 Prevederi comune
6.1.1 Lucrări din beton, beton armat şi beton precomprimatsunt implicate în domeniul general al construcţiilor astfel:
a) - în ansamblul lor, în cazurile în care betonul estematerialul din care se realizează structuraconstrucţiilor;
b) – în parte, acesta fiind cazul general în care betonuleste materialul din care se realizează fundaţiile sauinfrastructura construcţiilor, indiferent de
44
materialul din care este alcătuită structura acestora(metal, lemn, zidărie ş.a.).
Acest din urmă caz face ca trasarea de detaliu pentrucofrajele pentru fundaţii şi infrastructuri să fie deosebit deimportantă pentru toate categoriile şi tipurile de construcţii,fiecare având condiţii proprii specifice materialelor din careeste alcătuită structura acestora.
6.1.2 Trasarea de detaliu se realizează pe baza proiectelor,în raport cu punctele şi reperele de nivel, materializate peteren, odată cu trasarea pentru amplasarea construcţiilorpentru determinarea conturului şi/sau axelor principale aleacestora. Materializarea acestor repere, planimetrice şialtimetrice, trebuie să fie astfel realizată încât săconstituie puncte de referinţă pe întreaga durată a executăriiconstrucţiei respective, servind la transmiterea în plan şi peverticală la toate nivelurile acesteia.
6.1.3 Înainte de a începe efectuarea trasării de detaliutrebuie să se verifice, pe baza documentelor de recepţie atrasării pentru amplasare, a proceselor verbale de predare-primire şi direct la faţa locului, reperele care fixeazăconturul şi/sau axele principale ale construcţiei (linii dereferinţă), precum şi reperele de nivel.
Verificarea se referă, deasemenea, la corespondenţadintre cotele din teren (în plan şi de nivel) şi cele dinproiect.
6.1.4 Trasarea de detaliu pentru cofraje şi pentru montareaelementelor prefabricate se referă, în principal la următoarelecategorii de trasare:
a) – trasarea lucrărilor de terasamente pentru fundaţiirealizate fără cofraj;
b) – trasarea poziţiei cofrajelor pentru fundaţii continue sau izolate;
c) – trasarea poziţiei cofrajelor sau elementelorprefabricate, în plan orizontal şi verificareapoziţiei pe înălţime a acestora;
d) – trasarea cotelor de nivel pentru cofraje sauelemente prefabricate.
45
Trasarea pentru elemente având forme şi poziţii deosebite(cu forme curbe în plan şi/sau pe verticală, scări ş.a.) se realizează conform pct. (b) – (d) de mai înainte, considerând oserie de puncte şi linii intermediare, stabilite prin proiect, care trebuie să asigure conformitatea formei şi poziţiei acestor elemente cu prevederile din proiect.
6.1.5 Pentru fiecare categorie de trasare, se vor prevedea în proiect clasele de toleranţă, care trebuie să fie respectate (ase vedea anexa C).
Toleranţele la trasare trebuie să fie cu o clasă mai reduse decât cele prevăzute pentru elementele respective după executare sau montare.
6.1.6 Trasarea pentru elemente care se repetă, pe verticală(spre exemplu, la etajele succesive ale unei clădiri), sau peorizontală (spre exemplu, şiruri de stâlpi) se va efectua,pentru fiecare în parte, după reperii de bază şi nu faţă deelementul precedent.
În cazurile în care se constată abateri între elementelesuccesive (cel existent şi cel pentru care se efectueazătrasarea) mai mari decât cele admisibile, prevăzute, se vaînştiinţa proiectantul pentru a stabili modul de tratare aneconformităţii (de continuare a lucrărilor).
6.1.7 Pentru trasare se va folosi aparatură corespunzătoare cadomeniu de utilizare şi precizie.Precizia aparaturii utilizată la trasare va fi cu o clasă maimare decât cea prevăzută pentru toleranţele la trasare.
6.2 Trasarea lucrărilor de terasamente pentru fundaţiirealizate fără cofraj
6.2.1 Trasarea lucrărilor de terasamente pentru fundaţiirealizate fără cofraj, de regulă în săpătură, se realizeazăfaţă de axele fundaţiilor respective, care trebuie să fieprecizate în proiect şi materializate pe teren.
6.2.2 Trasarea se referă la stabilirea conturului săpăturii şimaterializarea acestuia cu repere, astfel ca :
46
a) – reperele să fie amplasate în afara zonei afectatăde lucrări, în funcţie şi de modul de efectuare asăpăturii (manual sau mecanizat), pentru a semenţine pe durata acestor lucrări;
b) – conturul să poată fi reconstituit oricând, pânăla punerea în operă a betonului din fundaţie;
c) – pornind de la forma conturului, să se poatădetermina forma pe verticală a pereţilor săpăturii.
6.2.3. În cazurile în care fundaţia are suprafeţe înclinate,se va trasa şi materializa şi conturul de la parteainferioară, în proiect fiind prevăzute cotele pentru acestcontur, precum şi unghiurile de înclinare ale suprafeţelorrespective.
6.2.4 În cazurile în care în fundaţie se înglobează armăturisau alte piese (şuruburi, plăci cu praznuri ş.a.), trasarea şimaterializarea poziţiei acestora, conform prevederilor dinproiect, se efectuează odată cu trasarea conturului fundaţiei,având în vedere următoarele:
a) – armăturile sau şuruburile vor fi asamblate subformă de carcase rigide, pentru a menţinedistanţele şi poziţiile relative dintre ele,trasarea fiind făcută pentru axele acestor carcase;
b) – în cazul unor elemente singulare (fie bare dearmătură sau şuruburi, fie plăci sau alte piese),trasarea se face pentru fiecare poziţie a acestora;
c) – materializarea trasării trebuie astfel realizatăîncât să se poată poziţiona elementele respectiveprin măsurări uşor de efectuat, spre exemplu prinlinii secundare faţă de care se măsoară distanţepână la faţa barelor, sau până la margineaplăcilor;
d) – cota de nivel prevăzută în proiect pentruelementele respective se măsoară faţă de puncte sausuprafeţe ale acestor elemente şi nu faţă desuprafaţa betonului care se toarnă, dacă acest modde măsurare nu este explicit în proiect;
e) - în situaţia în care se cere o precizie ridicată(spre exemplu, pentru şuruburi în care se vor montapiese metalice), poziţia acestora va fi asigurată
47
cu şabloane, trasarea fiind făcută, în acest caz,pentru poziţia şabloanelor.
6.3 Trasarea pentru montarea cofrajelor
6.3.1 Trasarea pentru montarea cofrajelor se referă laurmătoarele:
a) - trasarea formei în plan a volumului cofrat;b) – trasarea formei pe înălţime a volumului cofrat;c) – trasarea cotelor, de la partea de jos, dacă este
cazul, precum şi de la partea de sus, până la carese toarnă betonul în volumul cofrat.
6.3.2 Trasarea formei în plan a volumului cofrat se efectueazăfaţă de axele elementelor care se toarnă în cofraj şi sematerializează prin repere sau linii faţă de care să se poatăstabili, prin măsurări simple, poziţia cofrajului respectiv,spre exemplu:
a) – pentru cofraje care se confecţionează la faţalocului, prin trasarea poziţiei feţei interioare acofrajului;
b) - pentru cofraje refolosibile, de inventar, şiprin trasarea unor repere sau linii secundare faţăde care să se poată aşeza elementele de cofraj prinmăsurări relative la faţa exterioară a acestora.
6.3.3 Trasarea formei pe înălţime a volumului cofrat, încazurile în care aceasta nu este verticală, se efectuează pebaza datelor din proiect, care trebuie să cuprindă:
a) - suprafeţele de referinţă faţă de care seefectuează trasarea;
b) – cotele, faţă de aceste suprafeţe de referinţă,pentru puncte sau linii intermediare semnificativepentru montarea cofrajelor în poziţiacorespunzătoare, conform pct. 6.3.2. (a) sau (b) demai înainte.
6.3.4 Trasarea cotelor de la partea de jos, a funduluicofrajelor se efectuează, după caz, astfel:
48
a) – pentru suprafeţe plane, orizontale sau înclinate,prin trasarea liniilor pe feţele laterale, decontur, precum şi a cotelor unor puncte/liniiintermediare ale suprafeţei care se cofrează, faţăde o suprafaţă de referinţă conform, după caz,pct.6.3.2 (a) sau (b) de mai înainte;
b) – pentru suprafeţe curbe sau de altă formă, printrasarea cotelor, faţă de o suprfaţă de referinţă,pe feţele laterale, precum şi pentru liniiintermediare semnificative, deasemenea conform pct.6.3.2 (a) sau (b) de mai înainte.
6.3.5 Trasarea cotelor pentru partea de sus, până la care setoarnă betonul, se efectuează prin marcarea pe feţelelaterale ale cofrajului, într-un mod care să permităidentificarea acestei marcări în condiţiile de turnare abetonului (identificare directă sau prin măsurare faţă derepere situate desupra limitei de turnare respective) precumşi, în cazul unor suprafeţe de întindere mare, prin stabilireaunor modalităţi de măsurare punctuală a cotei respective, ladistanţe convenabil alese.
6.4 Trasarea pentru montarea elementelor prefabricate
6.4.1 Trasarea pentru montarea elementelor prefabricate sereferă la următoarele:
a) – trasarea poziţiei în plan;b) – trasarea cotei de aşezare a elementelorprefabricate;c) – verificarea poziţiei pe înălţime a elementelorprefabricate.
6.4.2 Trasarea poziţiei în plan pentru montarea elementelorprefabricate se efectuează faţă de axele acestora, în raportcu axele construcţiei, conform prevederilor din proiect.
Materializarea reperilor pentru poziţionarea în plan aelementelor prefabricate se realizeză fie prin marcareapoziţiei axelor, fie prin marcarea poziţiei faţă de linii demargine ale elementului (direct, sau la o distanţă dată deacestea, faţă de o linie secundară).
49
6.4.3 Trasarea şi marcarea poziţiei în plan a elementelorprefabricate va fi însoţită de verificarea generală a poziţieitrasate în ceea ce priveşte, după caz:
a) – gabaritele, astfel încât elementele să poată fimontate faţă de elementele existente;
b) – alinierea sau poziţia relativă, dacă elementelecare se montează sunt legate între ele princondiţii privind poziţia de montare;
c) – conformitatea zonelor de aşezare a elementelorprefabricate, ca dimensiuni şi poziţie.
6.4.4 Trasarea cotei de aşezare a elementelor prefabricate sereferă la cota suprafeţei finite pe care se aşează, lamontare, elementele prefabricate, şi are în vedere:
a) – modul de rezemare şi înălţimea sistemului derezemare, care poate fi strat de mortar sau aparatde reazem (metalic, din neopren armat ş.a.);
b) – abaterile la dimensiunea pe înălţime aleelementelor în zona de rezemare dacă este cazul;
c) – posibilitatea de rezemare provizorie şi dereglare, în cazurile în care modul de rezemeredefinitivă prevăzut constă în (sub)betonareulterioară.
6.4.5 Trasarea şi marcarea cotei de aşezare a elementelorprefabricate va fi însoţită de verificarea generală a poziţieitrasate în ceea ce priveşte, după caz:
a) – gabaritele, astfel încât elementele să poată fimontate faţă de elementele existente;
b) – cotele comune, dacă elementele care se monteazăsunt legate între ele prin condiţii privind cota demontare.
6.4.6 Verificarea poziţiei pe înălţime a elementelor seefectuează la montare şi se referă la verticalitatea sau, dacăeste cazul, înclinarea acestora, conform prevederilor dinproiect.
50
6.4.7 Trasarea, atât cea pentru poziţia în plan, cât şi ceaprivind cota de aşezare, se efectuează şi pentru rezemarea peelemente provizorii, în cazurile în care se folosesc asemeneareazeme provizorii, la montarea elementelor prefabricate, înaşteptare până la realizarea îmbinării definitive cu alteelemente prefabricate sau turnate monolit.
6.4.8 Toleranţele prevăzute în proiect pentru trasarea lamontarea elementelor prefabricate trebuie să aibă în vedere:
a) - evitarea cumulării abaterilor în cazul montăriisuccesive (în plan şi/sau pe înălţime) aelementelor prefabricate, prin prevederea demodalităţi de reglare atât în planul suprafeţei derezemere cât şi pe înălţime;
b) - condiţiile stabilite, dacă este cazul, pentrupoziţia relativă a feţelor elementului în raport cusuprafaţa de rezemare (pentru paralelismul cu faţasuperioară, perpendicularitatea faţă de altesuprafeţe ş.a.);
c) - condiţiile stabilite, după caz, pentrudimensiunile elementului prefabricat(lungime, dimensiuni transversale, înălţime ş.a.).
6.5 Condiţii prealabile, precum şi cele necesare în timpulefectuării trasării
6.5.1 Pentru efectuarea trasării de detaliu pentrumontarea cofrajelor şi/sau a elementelor prefabricate, estenescesară asigurarea condiţiilor prealabile, precum şi a celornecesare în timpul efectuării trasării.
6.5.2 Condiţiile prealabile sunt, în principal,următorele:
a) – existenţa, pe şantier, a proiectului, caretrebuie să cuprindă toate datele necesare trasăriide detaliu (linii de referinţă, cotele în planfaţă de acestea, cu clase de toleranţă, cotele de
b) – existenţa documentelor de recepţie a trasăriiconstrucţiei şi a elementelor de materializare peteren a acestei trasări;
51
c) – specificarea aparaturii care se utilizează, înconformitate cu pct. 6.1.7;
d) – specificarea şi executarea sau procurarea, dupăcaz, a unor mijloace necesare pentru efectuareatrasării (schele/platforme, materiale auxiliareş.a.);
6.5.3Condiţiile care trebuie asigurate în timpul efectuăriitrasării sunt, în principal următoarele:
a) - existenţa aparaturii şi a personalului calificat,pe perioadele necesare, pe baza coordonării cudesfăşurarea lucrărilor de executare aconstrucţiei;
b) asigurarea câmpului liber necesar pentru aparaturautilizată, precum şi a mijloacelor necesare(pct.6.5.2.d), după caz.
7. COFRAJE ŞI SUSŢINERILE ACESTORA
7.1 Prevederi generale
7.1.1 Tipurile de cofraje
Tipurile de cofraje utilizate în mod curent sunt:a) în funcţie de situaţia cofrajului, începând din
momentul turnării betonului şi până la decofrare:– cofraje fixe;– cofraje mobile (de exemplu: cofraje glisante,
păşitoare).b) din punct de vedere al utilizării componentelor:
– cofraje de inventar, la care componentele sefolosesc de mai multe ori;
– cofraje unicat, la care componentele se utilizeazăo singură dată. De regulă acestea sunt din materialelemnoase (de exemplu: cofraje din scânduri pentrumonolitizarea pe reazem a unei grinzi prefabricate);– cofraje pierdute, la care componentele intră înalcătuirea elementelor din beton care se toarnă înşantier (de exemplu predale din beton armat);– spaţii realizate anterior în terasamente (gropi de
fundaţie ş.a.).c) în funcţie de calitatea suprafeţei de beton obţinută
după decofrare:
52
– cofraje pentru beton aparent;– cofraje pentru beton brut, suprafeţele obţinute
fiind acoperite ulterior cu tencuială, placaje ş.a.
7.1.1.1 Principalele elemente componente ale cofrajului sunt:a) – cofrajul propriu zis, care alcătuieşte închiderea
volumului în care se toarnă betonul;b) - susţinerea cofrajului (scheletul de susţinere)
care îi asigură poziţia şi stabilitatea formei,fiind amplasată la exteriorul acestuia;
c) – elemente de legătură, amplasate în interiorulcofrajului, necesare, deasemenea, pentru a-iasigura poziţia şi stabilitatea, dintre care unelerămân înglobate în beton.
7.1.1.2 Acest cod de practică are prevederi privind cofrajelefixe (în terasamente pentru fundaţii, unicate sau de inventar)pentru beton brut. În această categorie intră şi cofrajelecare, demontate şi montate succesiv pentru un acelaşi elementde construcţie (spre exemplu, o pilă de pod) nu intră, propriuzis, în categoria cofrajelor păşitoare.
Cofrajele mobile, cofrajele pierdute şi cofrajele pentrubeton aparent fac obiectul unor reglementări tehnice şi/saucaiete de sarcini specifice pentru lucrări la care seutilizează aceste tipuri de cofraje.
7.1.2 Asigurarea conformităţii cu proiectul în ceea cepriveşte poziţia, forma şi dimensiunile volumului cofrat; arezistenţei, stabilităţii şi indeformabilităţii; precum şi aintegrităţii secţiunii din beton, se realizează prin:
a) – utilizarea materialelor adecvate pentru cofraj;b) – realizarea corespunzătoare a susţinerilor şi
legăturilor;c) – realizarea etanşeităţii;d) – aplicarea agenţilor de decofrare corespunzători;e) – stabilirea şi aplicarea corespunzătoare a
modalităţilor şi a etapelor de decofrare.
53
7.1.3 Materialele pentru confecţionarea cofrajelor sunt, deregulă, lemn (cherestea), produse pe bază de lemn, metal sauproduse pe bază de materiale sintetice.Adecvarea materialelor pentru confecţionarea cofrajelor sereferă la:
a) – rigiditatea proprie, care determină alcătuireascheletului de susţinere a suprafeţei cofrante;
b) – lipsa găurilor, fisurilor, pentru asigurareaetanşeităţii;
c) – limitarea absorbţiei de apă, dacă este cazul;d) – posibilitatea de îmbinare, pentru a asigura
etanşeitatea suprafaţei cofrante;e) – limitarea rugozităţii sau neregularităţii suprafeţei
cofrante, pentru a asigura desprinderea fără degradareasuprafeţei betonului, la decofrare;
f) – pentru materialele sintetice, compatibilitatea cubetonul (absenţa degajării de ioni de clor sau a unorreacţii chimice).
7.1.4 Realizarea susţinerilor şi legăturilor cofrajelor sereferă la:
a) – eşafodajele pe care sunt aşezate cofrajele, dacă estecazul;
b) – scheletul de susţinere şi legăturile care asigurăforma şi stabilitatea cofrajelor în sine.
7.1.4.1 Eşafodajele pot fi:a) – elemente simple (de tip pop) sau structuri spaţiale,
produse în acest scop, caz în care se vor lua înconsiderare condiţiile de montare şi capacităţile derezistenţă şi stabilitate prevăzute de producătoriiacestora;
b) – elemente confecţionate şi montate pe şantier, caz încare alcătuirea şi calculul acestora se vor efectua încadrul proiectului tehnologic privind cofrajele.
54
7.1.4.2 O atenţie deosebită trebuie acordată modului derezemare a eşafodajelor, sub următoarele aspecte:
a) – luarea în considerare a capacităţii de rezistenţă şide deformare a terenului, rezemarea făcându-se pe tălpicu suprafaţă corespunzătoare;
b) – interzicerea utilizării ca talpă de rezemare amaterialelor fragile (cărămidă, beton porosautoclavizat ş.a.);
c) – luarea în considerare a evoluţiei temperaturilor încazul în care rezemarea trebuie efectuată pe terenîngheţat, pentru a se evita tasările în cazuldezgheţării terenului;
d) – utilizarea unor sisteme de reglare pe înălţime caresă asigure atât capacitatea de reglare necesară, cât şistabilitatea şi indeformabilitatea pe durata utilizăriieşafodajelor respective.
7.1.4.3 Cofrajele de inventar sunt alcătuite, de regulă,astfel încât conţin scheletul de susţinere şi sunt prevăzutecu sisteme de îmbinare şi legături care asigură forma şistabilitatea, necesitând, eventual, sprijiniri sau rezemăriintermediare.
Pentru această categorie de cofraje se vor lua înconsiderare domeniile de utilizare, condiţiile şi prevederileprivind montarea, stabilite de producătorii acestora.
Calitatea acestor sisteme de cofraje va fi demonstratăprin rapoarte de inspecţie, ca urmare a inspecţiilor de terţăparte.
7.1.4.4 Cofrajele unicat, care se confecţionează şi semontează la faţa locului, trebuie să fie realizate pe bazaproiectului tehnologic, care prevede alcătuirea acestora(materialele pentru cofrajul propriu-zis, scheletul desusţinere şi, dacă este cazul, legăturile) pe baza calcululuişi caracteristicilor materialelor utilizate.
7.1.5 Calculul cofrajelor şi al susţinerilor acestora(eşafodajelor) are ca obiect:
55
a) – stabilirea condiţiilor pentru utilizarea cofrajelorşi eşafodajelor de inventar;
b) – proiectarea cofrajelor şi eşafodajelor confecţionateşi montate pe şantier (unicate).
7.1.5.1 Calculul cofrajelor şi eşafodajelor are în vedereurmătoarele categorii de acţiuni:
a) – încărcări verticale produse de:(i) – greutatea proprie;(ii) – greutatea betonului proaspăt, turnat în
cofraj;(iii)– încărcările determinate de executarea
lucrărilor (personalul care pune în operăbetonul, echipamente şi mijloace pentru punereaîn operă a betonului ş.a.);
(iv) – încărcările determinate de turnarea (căderea)şi vibrarea betonului;
b) – încărcări orizontale produse de:(i) – presiunea laterală a betonului proaspăt
(acţionează din interiorul cofrajului);(ii) – şocurile produse la descărcarea (căderea)
betonului;(iii)– acţiunea vântului;(iv) – acţiunea seismică;(v) – împingerea pământului şi/sau presiunea apei,
dacă este cazul (acţionează din exteriorulcofrajului).
7.1.5.2 Încărcările verticale se iau cu valorile prevăzute întabelul 10
Tabelul10Nr.crt.
Tipul încărcăriiValoareaîncărcări
iObservaţii
1 a) – greutatea proprie pentru cofrajele de
56
Nr.crt.
Tipul încărcăriiValoareaîncărcări
iObservaţii
- cherestea încofraje- cherestea înelemente desusţinere
- plăci pe bază delemn
750 daN/m3
600 daN/m3
850 daN/m3
inventar se iau valoriledate de producător
2 b) – greutateabetonului proaspăt- beton obişnuitnearmat- beton obişnuitarmat- beton uşor- beton foartegreu
2400daN/m3
2500daN/m3
1,10·γb 1,15·γb
γb – greutatea specificăîn stare întărită conformproiect
3 c) – încărcăridistribuitedeterminate deexecutarealucrărilor- pentru cofraje- pentru elemente
de susţinereorizontale
- pentru elementede susţinereverticale
250 daN/m2
150 daN/m2
100 daN/m2
se ia în consideraresuprafaţa care poateafecta elementul respectiv
4 d) – încărcăriconcentratedeterminate deexecutarealucrărilor- pentru opersoană caretransportă ogreutate
130 daN
280daN/roată
pentru alte mijloace detransport al betonului seia încărcarea conformsituaţiei reale, dar numai puţin de 130daN/punct
57
Nr.crt.
Tipul încărcăriiValoareaîncărcări
iObservaţii
- pentru transportcu tomberon de0,175 m3
5 e) – încărcareadeterminată deturnarea şivibrarea betonului
120 daN/m2
6 f) – încărcareaorizontală produsăde presiunealaterală abetonului proaspăt
conformpct.7.1.5.3
7 g) – încărcareaorizontală produsăla descărcareabetonului
conformpct.7.1.5.4
7.1.5.3 Încărcarea orizontală, tip f, determinată de presiunealaterală a betonului proaspăt (turnat şi apoi compactat prinvibrare), se consideră aplicată static pe pereţii cofrajuluicu distribuţiile din fig. 1, în funcţie de viteza de betonare.
v 1 m/h v = 1,1…9,9 m/hv 10 m/h
a b cFig. 1 – Distribuţia presiunilor laterale, determinate de
betonul proaspăt, pe pereţii cofrajelorSemnificaţia notaţiilor este următoarea:
58
v - viteza de betonare (m/h)T - durata de timp în ore (h), apreciată, pentru umplerea
cofrajului cu betonH - înălţimea la care se toarnă betonul în cofraj (m)Hp - înălţimea (m) pentru care presiunea laterală a
betonului este maximă (pmax)pmax - presiunea maximă pe cofraj (kN/m2)pinf - presiunea la baza cofrajului, conform fig.1 (kN/m2)α - coeficient cu valoarea din tabelul 11λ1-λ4 – coeficienţi cu valorile din tabelul 11γ - greutatea specifică a betonului turnat (kN/m3)Se folosesc următoarele relaţii de calcul:v=H/T; Hp= λ1·H; pmax=λ1·λ2·λ3·λ4·γ·H; pinf=α· pmax
Tabelul11
Caracteristica 1 2 3 4
Vitezade
betonare(m/h)
1 0,00 0,552 0,25 0,653 0,45 0,754 0,70 0,856 0,80 0,908 0,90 0.95
10 1,00 1,00Lucrabilitate
abetonuluitasare(cm)
1 0,851…4 0,955…9 1,00
10…15 1,05 15 1,10
Dimensiuneaminimă
a secţiunii(cm)
15 0,9016…54 0,95 55 1,00
Temperatura betonuluiproaspăt
(0C)
5 1,006…24 0,95 25 0,90
7.1.5.4 Încărcarea orizontală, tip g, provenită dinşocurile ce se produc la descărcarea betonului din mijloace detransport, astfel:
59
a) – din unităţi discrete de transport (bene ş.a.), avândcapacitatea:
(i) – sub 0,2 m3 .......................200 daN/m2 (ii) – 0,2...0,7 m3 ......................400 daN/m2
(iii)– peste 0,7 m3 .....................600 daN/m2 b) – la turnare prin jgheaburi sau pâlnii...200 daN/m2 c) – la turnarea cu pompa........................600
daN/m2
7.1.5.5 Încărcarea orizontală dată de acţiunea vântului seia în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice(standarde de acţiuni şi anexe naţionale la acestea).
7.1.5.6 Încărcarea orizontală dată de acţiunea seismică seia în conformitate cu prevederile standardului, inclusiv anexanaţională, privind acţiunile pe durata executării lucrărilor.
7.1.5.7 Încărcarea orizontală dată de împingerea pământuluişi/sau presiunea apei se ia în considerare, dacă este cazul,pe baza situaţiei avută în vedere pentru cofrajul respectiv.
7.1.5.8 Tipurile de încărcări luate în considerare pentrucalculul de rezistenţă şi pentru calculul deformaţiiloreste prevăzut în tabelul 12 (notaţiile conform tabelului10).
Tabelul 12
Nr.crt.
Elementele pentru care se aplicăprevederea
Tipuri de încărcăriluate în
considerare pentrucalculul
derezistenţ
ă
calcululdeformaţiilor
1 Cofrajele plăcilor sau bolţarilor şielementele orizontale de susţinere aacestora
a+b+c+d a+b
2 Elementele verticale de susţinere a cofrajelor (popi, stâlpi ş.a) a+b+c a+b
60
3 Cofrajele stâlpilor cu lăţimea de maximum 30 cm şi cofrajele pereţilorcu grosimea de maximum 10 cm
f+g f
4 Idem. nr.crt.3, cu dimensiuni mai mari, precum şi cofrajele elementelor masive
f f
5 Părţile laterale ale cofrajelor grinzilor sau arcelor f f
6 Fundul cofrajelor la grinzi sau arce a+b+c a+b
Pentru eşafodaje se iau în considerare următoarelecategorii de încărcări:
a) – încărcările verticale cele mai defavorabile provenitede la cofraje (tabelul 12)
b) – încărcările date de acţiunea vântului, considerată cuperioadele de revenire precizate în anexa naţională lastandardul de acţiuni pe durata executării lucrărilor,astfel:
(i) – provenite de la cofraje, în cazurile în careînălţimea este de până la 6,0 m şiîncărcările au valori semnificative;
(ii) – provenite de la ansamblul cofraj-eşafodaj, încazurile în care înălţimea este mai mare de 6,0m;
c) – încărcarea produsă de acţiunea seismică consideratăconform precizărilor din anexa naţională la standardulde acţiuni pe durata executării lucrărilor.
Pentru încărcările date de acţiunea vântului se vor luaîn considerare atât situaţiile în care cofrajele sunt pline cubeton, cât şi cele în care în cofraje nu există beton.
7.1.5.9 Calculul cofrajelor şi eşafodajelor se efectuează înceea ce priveşte rezistenţa acestora şi, în cazurile în careeste prevăzut în proiect, şi calculul în ceea ce priveştedeformaţiile acestora.
Pentru calculul privind deformaţiile cofrajelor şi/sauale ansamblului cofraj-eşafodaj, în proiect trebuie să fieprecizate valorile maxime ale deformaţiilor admisibile.
7.1.5.10 Pentru eşafodajele care se montează pe elemente dinbeton realizate anterior, se va atenţie deosebită:
61
a) – solicitărilor locale şi transmiterii acestora, înzonele de fixare, în special când se utilizeazăelemente de prindere care sunt solicitate la forfecareşi produc eforturi locale de strivire în beton;
b) – maturităţii betonului, respectiv rezistenţeloracestuia, la montarea şi la utilizarea cofrajelor.
7.1.5.11 Calculul privind cofrajele şi eşafodajele sematerializează, în proiectul tehnologic, prin:
a) – stabilirea condiţiilor pentru utilizarea elementelorde cofraje şi de eşafodaje de inventar, respectiv pentruprocurarea acestora;b) – alcătuirea cofrajelor şi eşafodajelor în cazurile încare acestea se confecţionează ca unicate, la faţalocului, având în vedere preluarea solicitărilor locale înzonele de fixare astfel încât să nu se producă deformarealocală a cofrajelor peste limitele admisibile.
7.1.6 Agenţii de decofrare sunt produsele aplicate pesuprafaţa cofrajelor care vine în contact cu betonul, pentru areduce aderenţa între betonul întărit şi cofraje, astfel ca ladecofrare să nu se deterioreze suprafaţa betonului.
7.1.6.1 Agenţii de decofrare trebuie să îndeplineascăurmătoarele condiţii:
a) – să nu păteze betonul şi să nu împiedice aderenţaulterioară a materialelor aplicate pe suprafaţarespectivă a betonului (tencuieli, adezivi pentruplacaje ş.a.);
b) – să nu afecteze negativ betonul, armătura şimaterialul din care este alcătuit cofrajul, dar nicimediul înconjurător;
c) – să-şi păstreze neschimbate proprietăţile funcţionaleîn condiţiile climatice de executare a lucrărilor;
d) – să se aplice uşor şi să se poată verifica aplicarealor corectă.
7.1.6.2 Utilizarea agenţilor de decofrare se face pe bazadocumentelor tehnice legale, elaborate pe baza specificaţiilorde produs ale producătorilor, care trebuie să conţină, după
62
caz, prevederi privind domeniul de utilizare, precum şicondiţii şi metode de aplicare.
7.1.6.3 Agenţii de decofrare se aplică după ce cofrajele aufost curăţate în prealabil.
Aplicarea se efectuează, ţinând seama de perioadaprogramată pentru turnarea betonului şi de perioada şi/saucondiţiile în care agenţii de decofrare sunt eficace.
7.1.7 Asigurarea curăţării cofrajelor, adică a spaţiuluiinterior în care se toarnă betonul, este esenţială pentrurespectarea cerinţei esenţiale privind rezistenţa mecanică şistabilitatea elementelor/structurii din beton, beton armat şibeton precomprimat.
Pentru asigurarea curăţării cofrajelor sunt de luat înconsiderare două situaţii:
a) – situaţia în care spaţiul cofrat este accesibil directpână la fundul cofrajului, caz în care verificarea şicurăţarea imediat înaintea turnării betonului se poateefectua cu uşurinţă;
b) – situaţia în care spaţiul cofrat nu este accesibildirect până la fundul cofrajului (spre exemplu, stâlpi,pereţi ş.a.), caz în care, pentru verificare şicurăţare imediat înaintea turnării betonului trebuieprevăzute, la partea de jos a cofrajului, dar şi înalte zone, dacă este cazul, ferestre de curăţare,astfel:
(i) – dimensiunile să permită accesul pentrucurăţare;
(ii) – distanţa dintre ele să fie astfel încât săpoată fi realizat accesul pe întreg volumulcofrat;
(iii) – să permită desfacerea şi, mai ales,fixarea la loc şi etanşarea corespunzătoare.
7.1.8 Etanşeitatea cofrajelor este, deasemenea, o condiţieesenţială pentru asigurarea calităţii betonului, în special înceea ce priveşte rezistenţele acestuia.
7.1.8.1 La cofrajele de inventar, etanşeitatea trebuie să fieasigurată prin respectarea prevederilor specificate de
63
producătorii acestora (mod de îmbinare, eventuale altecondiţii).
Pentru a menţine condiţiile necesare unei îmbinăricorespunzătoare, cofrajele de inventar trebuie să fiemanipulate şi depozitate astfel încât să nu se deterioreze(deformaţii generale sau locale, îndoiri, ştirbituri ş.a.) şi,deasemenea, să fie curăţate după fiecare decofrare, laoperaţiunea de curăţare având grijă să nu se producădeteriorarea acestora.
O atenţie deosebită trebuie acordată zonelor în care,dacă este cazul, se realizează completări ale cofrajului deinventar cu porţiuni confecţionate unicat, pe şantier.
7.1.8.2 Cofrajele unicat, confecţionate şi montate pe şantier,vor fi astfel executate încât să se asigure etanşeitatea, princroirea şi decuparea corespunzătoare a materialelor.
În cazul utilizării cherestelei, se va avea în vedereposibilitatea efectuării remedierilor pentru situaţia în care,pe perioada de la confecţionarea cofrajului şi până laturnarea betonului, se deschid interspaţii datorită uscăriicherestelei.
7.2 Montarea cofrajelor
7.2.1 Montarea cofrajelor cuprinde următoarele:a) – executarea eşafodajelor, dacă este cazul;b) – aşezarea cofrajelor la poziţie, conform trasării de
detaliu;c) – definitivarea poziţiei în plan şi pe verticală,
îmbinarea între panouri, dacă este cazul, şi fixareacofrajelor;
d) – verificarea şi recepţia cofrajelor.
7.2.2 Eşafodajele se execută, de regulă, pe baza proiectuluitehnologic. În proiectul lucrării trebuie să fie precizat dacăpentru eşafodaje, la lucrarea respectivă, este necesar proiecttehnologic, având în vedere următoarele:
a) – la lucrările la care eşafodajele necesare nu punprobleme deosebite privind, în special, rezistenţamecanică şi stabilitatea acestora, precum şi în ceea cepriveşte deformaţiile admisibile, acestea pot fi
64
realizate de executantul lucrărilor fără a avea la bazăun proiect tehnologic (spre exemplu, eşafodaje cuînălţime de până la 6,0 m, care suportă cofraje pentruelemente relativ uşoare – grinzi sau plăci plane);
b) – la lucrările la care eşafodajele necesare punprobleme deosebite, se precizează prin proiectnecesitatea proiectului tehnologic, urmând ca, încazurile în care pentru aceste eşafodaje sunt anumitecondiţii speciale (privind, spre exemplu, susţinereaunor cofraje cu forme deosebite în plan şi/sau peînălţime, necesitatea prevederii unor reglaje ş.a.),proiectantul să elaboreze şi caiet de sarcini pentruîntocmirea proiectului tehnologic respectiv.
7.2.3 La executarea eşafodajelor trebuie respectateprevederile aplicabile din acest cod de practică, precum şicele din proiectul tehnologic, după caz, lucrările fiindrealizate de personal calificat pentru materialele şi modul dealcătuire şi montare a eşafodajelor respective.
7.2.4 Aşezarea cofrajelor la poziţie se realizează:a) – în plan, faţă de reperii marcaţi la trasarea dedetaliu;b) – pe înălţime, prin:
(i) – respectarea cotelor, faţă de reperii de cotămarcaţi la trasarea de detaliu;(ii) – reglarea în poziţia verticală sau înclinată,după caz.
La aşezarea cofajelor la poziţie se va da o atenţiedeosebită:
- zonelor de schimbare a poziţiei suprafeţelor cofrate(spre exemplu, la colţuri intrânde sau ieşinde pesuprafeţele verticale, sau la îmbinarea dintre inimagrinzilor şi placă), pentru a nu avea diminuări sauîngroşări ale secţiunilor din beton;
- amplasării cofrajelor pentru golurile lăsate în beton.
7.2.5 Definitivarea poziţiei în plan şi pe verticală serealizează odată cu fixarea cofrajelor, prin:
a) – fixarea pe înălţimea reglată a popilor de susţinereîn cazul cofrajelor pentru plăci, astfel încât să nu
65
permită deplasări relative ale panourilor/zonelorîncărcate (cu beton proaspăt, sau din activităţile depunere în operă a betonului), faţă de cele neîncărcate;
b) – fixarea la poziţie a elementelor de susţinere sausprijinire a cofrajelor verticale sau înclinate deînălţime mare (pentru stâlpi, pereţi ş.a.);
c) – fixarea elementelor exterioare de susţinere (caloţi,nervuri ş.a.) ale cofrajelor de dimensiuni mai reduseîn secţiunea transversală (grinzi, stâlpi ş.a.);
d) – fixarea elementelor interioare de legătură, de regulădistanţieri, pentru menţinerea distanţei între feţelecofrate.
7.2.6 Montarea cofrajelor, în relaţie cu montarea armăturilor,poate fi :
a) – montarea completă înainte de montarea armăturii, spreexemplu, în cazul plăcilor, sau în cazul în carearmătura, sub formă de carcasă, poate fi introdusă şipoziţionată, inclusiv prin montarea distanţierilor,fără a deranja cofrajul;
b) – montare parţială înainte de montarea armăturii, spreexemplu, o faţă a unui perete, urmând ca, după montareaarmăturii, să fie realizată închiderea completă acofrajului;
c) – montarea cofrajului după montarea armăturii.
7.2.7 La montarea cofrajelor trebuie avute în vedere şiurmătoarele:
a) – să fie efectuate pregătirea şi recepţia suprafeţelorde beton care se află în volumul cofrat (proces verbalde recepţie calitativă pe faze – pentru lucrări caredevin ascunse), pregătire efectuată fie pentru cabetonul turnat să adere la betonul existent fie, dacăeste cazul, să nu adere la acesta;
b) – menţinerea curăţeniei în spaţiul cofrat, precum şi aarmăturilor, dacă acestea sunt montate anterior (spreexemplu, nu se va tăia lemn pentru a nu rămâne rumeguşîn cofraj, nu se vor aplica produse pentru decofrarecare să cadă pe beton sau pe armătură).
7.3 Abateri admisibile la montarea cofrajelor
66
7.3.1 Abaterile admisibile la montarea cofrajelor se referă laurmătoarele categorii de mărimi:
a) – dimensiuni ale spaţiului cofrat;b) – cote de nivel (pentru fundul cofrajului, înălţimea de
turnare a betonului ş.a.);c) – poziţia axelor, în plan şi pe înălţime (care include
rectilinitatea şi perpendicularitatea sau unghiulprevăzut, după caz);
d) – forma suprafeţei (care include planitatea şidenivelarea locală, după caz).
7.3.2 Abaterile admisibile la dimensiuni, cote de nivel şipoziţia axelor, dacă nu sunt cuprinse explicit în proiect, vorfi cele prevăzute pentru elementele respective.
7.3.3 Abaterile admisibile privind forma suprafeţei sestabilesc astfel:
a) – pentru suprafeţe cu formă deosebită (plăci sau pereţicurbi ş.a.), se prevăd în caietul de sarcini pentrurealizarea proiectului tehnologic privind cofrajelerespective;
b) – pentru celelalte situaţii (cofraje pentru suprafeţeplane ale elementelor), abaterile admisibile se vorînscrie în clasele de toleranţă, astfel (a se vedeaanexele C şi D):(i) – clasa TS,III, pentru planitate;(ii) – clasa TN,I, pentru denivelări locale.
7.4 Verificarea şi recepţia cofrajelor şi susţineriloracestora
7.4.1 Verificarea cofrajelor şi susţinerilor acestora seefectuează:
a) – la terminarea lucrărilor de cofraje, pentru o etapăde lucru, când se face şi recepţia cofrajelor;
b) – imediat înainte de punerea în operă a betonului încofrajele respective, când se efectuează o nouăverificare.
67
7.4.1.1 Verificarea cofrajelor şi susţinerilor acestora seefectuează prin:
a) – examinare directă şi măsurări simple;b) – măsurări cu aparatură.
7.4.1.2 Verificarea cofrajelor şi susţinerilor acestora prinobservarea directă şi măsurări simple se referă laurmătoarele:
a) – compararea cu prevederile din proiectul tehnologicşi/sau prevederile producătorului, în ceea ce priveşte:(i) – alcătuirea de ansamblu, vizual;(ii) – tipurile de materiale şi integritatea
acestora, vizual, percum şi analizareadocumentelor privind calitatea acestora;
(iii)– dimensiunile elementelor principale, măsurateprin sondaj;
(iv) – îmbinările (elementele de fixare şi contactulîntre elementele concurente în îmbinare), vizualşi, prin solicitare cu mâna, să nu aibă joc înîmbinare;
b) – aşezarea corespunzătoare a elementelor/panourilorcofrajelor propriu-zise, faţă de baza de rezemare,precum, şi între ele, vizual – poziţie şi fără spaţiilibere între ele;
c) – faptul că elementele de susţinere sau legăturăpunctuală (popi, contravântuiri înclinate, legăturiinterioare ş.a.) sunt fixate, prin solicitare cu mâna,să nu aibă joc, în legăturile interioare sunt corectmontate, prin observare vizuală;
d) – starea de curăţenie, vizual;e) – aplicarea agenţilor de decofrare, vizual;f) – dimensiunile, în cel puţin 2 secţiuni pentru fiecare
element, precum şi ale golurilor şi poziţia relativă aacestora, prin măsurare directă;
g) – trasarea înălţimii de turnare a betonului, prinmăsurare directă faţă de fundul cofrajului, sau faţă dealte suprafeţe existente;
h) – aspectul general al suprafeţei care vine în contactcu betonul, vizual.
68
7.4.1.3 Verificările cofrajelor prin măsurări cu aparatură sereferă la următoarele:
a) – cotele de nivel pentru fundul cofrajului;b) – axele, pentru spaţiul cofrat şi pentru goluri;c) – înclinările, dacă este cazul;d) – verificări în toate punctele şi secţiunile, care
trebuie să fie precizate în caietul de sarcini dat deproiectant, în cazul cofrajelor cu forme deosebite(plăci sau pereţi curbi ş.a.).
7.4.1.4 Neconformităţile, fie în ceea ce priveşte alcătuireaşi montarea, fie în ceea ce priveşte depăşirea toleranţelor(abaterilor admisibile) la dimensiuni şi/sau poziţie, seconsemnează şi trebuie să fie rezolvate de executant.
Pentru a preveni apariţia unor neconformităţi,executantul trebuie să asigure un control preliminar privindaprovizionarea, manipularea şi depozitarea materialelorutilizate, precum şi al instruirii personalului care vaexecuta lucrările respective.
7.4.1.5 Verificarea cofrajelor şi susţinerilor acestora seface din nou, în intervalul de 24 de ore înainte de montareaarmăturii, dacă este cazul, precum şi înainte de punerea înoperă abetonului, dacă înainte de aceste operaţiuni a trecut operioadă mai lungă.
Această a doua verificare se efectuează prin observaredirectă şi măsurări simple, conform pct. 7.3.1.2 şi, dacă seconstată neconformităţi, şi prin măsurări cu aparatură, dupăcaz.
7.4.2 Recepţia cofrajelor şi susţinerilor acestora constă înconsemnarea conformităţii lucrărilor, pe baza verificăriiefectuată la terminarea lucrărilor şi a rezolvăriieventualelor neconformităţi, printr-un proces verbal pentrurecepţia calitativă pe faze (pentru lucrărilor care devinascunse), cu participarea reprezentantului beneficiaruluilucrării şi, în cazul unor cofraje şi/sau eşafodaje deosebite,pentru care proiectantul a întocmit caiete de sarcini, şi cuparticiparea proiectantului.
7.5 Spaţiul de turnare realizat în teren
69
7.5.1 Prevederi generale
7.5.1.1 Spaţiile de turnare realizate în teren sunt, îngeneral, în cazul gropilor pentru turnarea fundaţiilor sau alturnării pe suprafeţe orizontale sau înclinate, constituite înurma lucrărilor de terasamente.
7.5.1.2 Principalele condiţii privind realizarea spaţiului deturnare în aceste cazuri, se referă la următoarele:
a) – starea terenului/terasamentului;b) – axe, dimensiuni şi cote de nivel;c) – forma suprafeţelor.
7.5.1.3 Condiţiile privind starea terenului sau terasamentuluisunt:
a) – privind starea terenului pentru turnarea direct însăpătură:(i) – coeziunea suficientă pentru a nu fi antrenat
pământul în beton, la punerea în operă abetonului;
(ii) – în cazurile în care, între realizareasăpăturii şi turnarea betonului este o perioadămai lungă, se va prevedea ca ultimul strat, de 5-10 cm grosime, mai ales la fundul săpăturii, săfie săpat cu puţin timp (cca. 1...2 zile) înaintede turnarea betonului;
(iii) – în cazurile în care, terenul din săpăturăpermite scurgerea laptelui de ciment, se vacăptuşi săpătura cu folie din material sinteticsau hârtie rezistentă produsă pentru asemeneaîntrebuinţări;
b) – privind starea terasamentului, în afară de cele demai înainte, trebuie îndeplinite, verificate şirecepţionate, prin proces verbal de recepţie calitativăpe faze (pentru lucrări care devin ascunse), condiţiileprevăzute în proiect sau caiet de sarcini, privindcaracteristicile de rezistenţă şi deformabilitate aleterasamentului respectiv.
70
7.5.1.4 Condiţii privind axele, dimensiunile şi cotele denivel sunt:
a) – axele şi dimensiunile în plan şi pe înălţime, se vorîncadra în abaterile admisibile prevăzute în proiect,sau conform prevederilor specifice arătate încontinuare;
b) – în cazurile în care, datorită naturii terenului saualtor condiţii, la executarea săpăturii au rezultat, înunele zone, dimensiuni mai mari, care au dreptconsecinţă consumuri suplimentare de beton, se vorprevedea, după caz, cofraje pe zonele respective;
c) – cotele de nivel se vor încadra, de asemenea, înabaterile admisibile prevăzute în proiect, cu menţiuneacă, pentru terasamente, aceste cote sunt cele dupărecepţia terasamentului conform pct. 7.5.1.3.b, de maiînainte.
7.5.1.5 Condiţiile privind forma suprafeţelor se referă la:a) – planitatea sau, după caz, forma curbă a săpăturii,
care trebuie să se încadreze în abaterile admisibileprevăzute;
b) – denivelările locale, care trebuie, de asemenea, să nuafecteze dimensiunile sau cotele de nivel (a se vedeapct. 7.5.1.4.b).
7.5.2 Abateri admisibile pentru spaţii de turnare realizate înteren
7.5.2.1 Abaterile admisibile privind poziţia axelor, în planşi pe înălţime, sunt cele prevăzute pentru elementelerespective.
7.5.2.2 Abaterile admisibile privind dimensiunile şi cotele denivel sunt după cum urmează:
a) – în cazurile în care elementele care se toarnă suntarmate şi grosimea stratului de acoperire cu beton aarmăturii este luată în considerare:
- 0 / + ad, în care:
71
(i) – dimensiunea/cota este măsurată faţă dedenivelarea cea mai ieşindă din suprafaţasăpăturii;
(ii) – mărimea ad este, de regulă, 5...10 cm, avândîn vedere şi pct. 7.5.1.4.b de, mai înainte;
b) – în celelalte cazuri:- 2,4 cm/+ ad,în aceleaşi condiţii ca mai înainte.
7.5.2.3 Abaterile admisibile privind forma suprafeţelor sunt:a) – pentru fundul săpăturii, abaterea de la planitate :
±2,4 cm;b) – pentru pereţii laterali ai săpăturii: ±2,4 cm, dar a
se vedea şi pct. 7.5.1.4.b;c) – pentru suprafaţa terasamentelor, după recepţia
acestora, conform prevederilor din proiect sau caiet desarcini.
7.5.3 Verificarea şi recepţia spaţiilor de turnare realizateîn teren.
7.5.3.1 Verificarea spaţiilor de turnare realizate în terenconstă în:
a) – verificarea axelor, în plan, şi pe înălţime, dacăeste cazul, cu aparatură adecvată;
b) – verificarea dimensiunilor şi a poziţiei relative aacestora faţă de axe, prin măsurare directă în celpuţin două secţiuni pentru fiecare element;
c) – verificarea aspectului suprafeţelor şi, dacă estecazul, a planităţii, prin măsurare directă;
d) – stabilirea, dacă este cazul, a necesităţii amplasăriifoliei de etanşare faţă de scurgerea laptelui de cimentîn teren;
e) – verificarea stării de curăţenie a spaţiului, prinobservare vizuală.
7.5.3.2 Verificarea spaţiilor de turnare realizate în teren seefectuează la terminarea lucrărilor de săpătură sau deterasamente precum şi înainte de montarea armăturii, dacă este
72
cazul, precum şi de începerea punerii în operă a betonului, înceea ce priveşte pct. (c), (d) şi (e).
7.5.3.3 Recepţia spaţiilor de turnare realizate în teren seefectuează pe baza:
a) – verificării conform pct. 7.5.3.1;b) – verificării documentelor de recepţie a terasamentelor
dacă este cazul (a se vedea pct. 7.5.1.3.b);c) – verificarea cofrajelor de completare, dacă este cazul
(a se vedea pct. 7.5.1.4.b);d) – rezolvarea eventualelor neconformităţi constatate la
verificările efectuate.Recepţia constă în consemnarea conformităţii lucrărilor
într-un proces verbal pentru recepţia calitativă pe faze(pentru lucrărilor care devin ascunse), care trebuie săconţină, dacă este cazul, referiri la executarea unor lucrăriimediat înainte de punerea în operă a betonului (spre exemplu,săparea unui ultim strat de pământ – a se vedea pct.7.5.1.3.a.ii – sau amplasarea foliei de etanşare).
7.6 Condiţii prealabile, precum şi cele necesare în timpulexecutării lucrărilor de cofraje şi susţinerilor acestora.
7.6.1 Pentru executarea lucrărilor de cofraje şi susţinerileacestora, este necesară asigurarea condiţiilor prealabile,precum şi a celor necesare în timpul executării lucrărilor.
7.6.2 Condiţiile prealabile sunt, în principal, următoarele:a) – existenţa, pe şantier, a proiectului, care trebuie să
cuprindă toate datele necesare pentru executareacofrajelor (axe, dimensiuni, cote de nivel, cu clase detoleranţă, alte detalii necesare);
b) – existenţa, pe şantier, a proiectului tehnologicprivind cofrajele şi susţinerile acestora, dacă estecazul;
73
c) – existenţa, dacă este cazul, a recepţiei lucrărilor deterasamente, când acestea sunt implicate (de naturacofrajelor pierdute);
d) – aprovizionarea şi recepţionarea cofrajelor şi/saueşafodajelor de inventar, complete, însoţite decertificat sau raport de inspecţie de terţă parte,precum şi a documentaţiei tehnice privind utilizareaacestora sau, după caz, a tuturor materialelor necesareexecutării, ca unicat, pe şantier.
7.6.3 Condiţiile care trebuie asigurate în timpul executăriilucrărilor sunt, în principal, următoarele:
a) – dotările tehnice specifice necesare pentru montareasau, dacă este cazul, executarea şi montarea cofrajelorşi eşafodajelor pentru susţinerea acestora (scule,dispozitive ş.a.);
b) – facilităţile necesare, după caz, pentru montarea sauexecutarea şi montarea cofrajelor şi eşafodajelor(energie electrică, utilaje pentru ridicare şimanipulare cu precizia necesară ş.a.);
c) – personalul calificat pentru montarea sau executareaşi montarea cofrajelor şi eşafodajelor.
8. ARMĂTURA NEPRETENSIONATĂ
8.1 Produse pentru armătura nepretensionată
8.1.1 Produsele pentru armătura nepretensionată, care facobiectul acestui normativ, sunt produsele din oţel, neted,profilat sau amprentat, livrate ca atare sau sub formă deplase sau carcase sudate, uzinate.
8.1.2 Produsele pentru armătura nepretensionată realizate dinalte materiale (spre exemplu, bare compozite din fibre liatecu răşini sintetice), armătura dispersă şi armătura rigidă,pot fi utilizate pe baza unor reglementări tehnice specifice.
74
8.1.3 Produsele din oţel pentru armătura nepretensionatătrebuie să fie în conformitate cu prevederile specificaţieitehnice ST009, iar utilizarea lor trebuie să se conformezeprevederilor aplicabile din standardele seria SREN 1992; SREN1994; SREN 1996; SREN 1998, împreună cu anexele naţionale aleacestora, celor din ST009, precum şi celor din acest normativ.
8.1.4 Produsele din oţel pentru armătura nepretensionatătrebuie să fie identificabile în ceea ce priveşte tipul şiclasa produsului, asigurându-se trasabilitatea lor începând dela producător şi până la punerea în operă. Pentru aceasta:
a) – fiecare colac, fiecare legătură de bare sau plasesudate, sau carcasele sudate, trebuie să poarte oetichetă durabilă, bine ataşată, care să conţină:
-denumirea producătorului;-tipul şi clasa produsului;-numărul lotului şi al colacului/legăturii;-marcajul de conformitate;-ştampila CQ.
b) – documentele care însoţesc livrarea produselortrebuie să conţină cel puţin următoarele informaţiicuprinse în declaraţia de conformitate eliberată deproducător, inclusiv o copie după acest document:
-numele şi adresa producătorului;-numărul certificatului de conformitate, ataşat;-referinţe la caracteristicile produsului:
· numărul standardului de produs;· tipul şi clasa produsului;· dimensiunea;· limita de curgere;· rezistenţa la rupere;· alungirea la forţa maximă şi la rupere;· conţinutul de carbon echivalent pe oţellichid;
-date de identificare a şarjei/lotului/colaculuisau legăturii.Prin tipul produsului se înţelege forma suprafeţei:
-neted;-cu profil periodic sau amprentat, caracterizat
prin factorul de profil.
75
Prin clasa produsului se înţelege încadrarea încategoriile în ceea ce priveste limita de curgere, raportulîntre rezistenţa la rupere şi limita de curgere, alungirea (laforţa maximă şi la rupere) şi sudabilitatea, conformspecificaţiei tehnice ST009.
8.1.5 Marcarea, livrarea, transportul,manipularea şidepozitarea produselor pentru armături trebuie să se facăastfel, încât să nu modifice caracteristicile acestora,
Produsele pentru armături trebuie depozitate separat petipuri, clase şi diametre, în spaţii amenajate şi dotatecorespunzător, astfel încât să se asigure:
- evitarea condiţiilor care favorizează coroziuneaarmăturii, inclusiv prin ventilarea spaţiilor;
- evitarea murdăririi acestora cu pământ sau altesubstanţe;
- accesul şi identificarea uşoară a fiecărui sortiment.
Suprafaţa produselor pentru armături nu trebuie să fieacoperită cu rugină neaderentă şi nici cu substanţe care potafecta negativ oţelul, betonul sau aderenţa între ele.
8.1.6 Armătura galvanizată trebuie utilizată numai în betoanecu cimenturi care nu afectează aderenţa acesteia.
8.1.7 Proiectantul va preciza în proiect, tipul şi clasaproduselor care trebuie să fie utilizate, precum şi diametrulşi forma armăturilor, notate distinct şi unitar în totcuprinsul proiectului.
În cazurile în care executantul nu poate aprovizionaprodusele conforme cu prevederile din proiect, modificărileprivind tipul şi clasa produselor se pot face numai cu acordulscris al proiectantului (dispozitie de şantier, care faceparte din proiect şi intră în cartea tehnică a construcţiei).
Trasabilitatea se referă la produsele utilizate efectivîn lucrare, precizându-se elementele şi poziţiile din acestea,după caz, în care s-au utilizat alte produse, conformdispoziţiei de şantier, decât cele prevăzute iniţial înproiect.
76
8.1.8 Produsele pentru armături, prevăzute la pct.8.1.1, potfi utilizate în următoarele condiţii:
a) – să corespundă prevederilor din proiect în ceea cepriveşte tipul şi clasa produsului (pct.8.1.4);
b) – să aibă atestată conformitatea, conform sistemuluide atestare 1+ , ceea ce înseamnă:
(i) – să poarte marcajul CE sau,(ii) – conformitatea să fie atestată conform
prevederilor legale;c) – executantul să efectueze încercările prevăzute în
tabelul 5 din ST009-04 şi, în cazurile în carerezultatele nu sunt corepunzătoare, să ia măsurilenecesare pentru aprovizionarea cu produsecorespunzătoare.
8.2 Fasonarea armăturii
8.2.1 Înainte de a trece la fasonarea armăturii executantultrebuie să analizeze posibilitatea de a realiza armareaconform prevederilor din proiect (privind, în special,montarea şi fixarea barelor, înnădirile barelor, dar şiturnarea şi compactarea betonului) şi să solicite, dacă estenecesară, reexaminarea, împreună cu proiectantul, aprevederilor din proiect.
8.2.2 Fasonarea armăturii se poate efectua de către executant(în ateliere proprii şi/sau la faţa locului, pe şantier), sauprin comandarea acesteia, de către executant, la unprelucrător specializat în fasonarea armăturii.
În cazul fasonării armăturii prin comandă la unprelucrător, se aplică următoarele condiţii:
a) – executantul, care emite comanda, trebuie să transmităprelucrătorului toate datele din proiect privindarmătura;
b) – încercările produselor pentru armături, conform pct.8.1.8.c, vor fi efectuate de cel care aprovizioneazăprodusele şi rapoartele de încercare cu rezultateleobţinute vor face parte din documentele care însoţescarmătura fasonată;
77
c) – prelucrătorul va însoţi armătura fasosnată dedeclaraţia de conformitate care trebuie să se referela:
(i)- certificările de conformitate aleproduselor utilizate, anexate în copie;
(ii)– declaraţia că au fost respectate toateprevederile proiectului în ceea ce priveşte:produsele utilizate, forma şi dimensiunilearmăturilor, precum şi condiţiile defasonare;
d) – armătura fasonată va fi recepţionată de executant, pebaza prevederilor din proiect, recepţie care va avea caobiect şi existenţa documentelor şi marcajelor privindtrasabilitatea pentru produsele utilizate.
8.2.3 Armătura fasonată în atelier (la executant sauprelucrător) poate fi livrată, pentru montare, fie ca elementeseparate, fie asamblată în carcase.
În primul caz, elementele de acelaşi tip vor fidepozitate în pachete separate, etichetate, astfel încât să seevite confundarea lor şi să se asigure păstrarea formei şicurăţeniei lor până la montarea acestora.
În al doilea caz, depozitarea şi manipularea vor trebuisă asigure indeformabilitatea, precum şi starea de curăţenie.Asamblarea în carcase va fi realizată în următoarele condiţii:
a) – nu se va utiliza sudarea pentru fixarea elementelorîntre ele;b)– fixarea elementelor între ele se face prin legarea cusârmă neagră, fiind interzisă utilizarea sârmeigalvanizate care, prin atingerea cu armătura, poateforma pilă electrică cu pericolul de coroziune caredecurge din aceasta.
8.2.4 Fasonarea armăturii trebuie efectuată cu respectareaurmătoarelor condiţii:
a) – se interzice fasonarea la temperaturi sub – 100C;b) – fasonarea cu maşina a barelor cu profil periodic, la
maşini cu două viteze, se va face numai cu viteza mică;c) – îndoirea barelor se execută cu mişcare lentă, cu
viteză uniformă, fără şocuri;
78
d) – diametrul dornurilor utilizate pentru îndoireabarelor trebuie să fie:
(i) – pentru bare cu diametrul nominal mai mic sauegal cu 16 mm, de cel puţin patru ori diametrulbarei;
(ii) – pentru bare cu diametrul nominal mai mare de16 mm, de cel puţin şapte ori diametrul barei;
e) – îndoirea barelor cu profil periodic cu diametrulnominal mai mare de 25 mm se va executa la cald;
f) – forma şi dimensiunile ciocurilor de la capetelebarelor vor fi conform prevederilor reglementărilortehnice aplicabile, ele trebuind să fie precizate înproiect;
g) – razele de îndoire pentru barele înclinate şi pentruetrieri/agrafe vor fi, de asemenea, cele prevăzute înreglementările tehnice aplicabile, ele trebuind să fieprecizate în proiect.
8.2.5 Este interzisă, pentru elementele structurale,utilizarea metodei de a fasona şi monta barele de armătură înaşteptare, prin îndoirea acestora şi montarea în cofraj,urmând ca după decofrare ele să fie dezvelite prin spargereabetonului în jurul lor şi să fie îndreptate.
În cazul în care executantul vrea să aplice aceastămetodă la elemente nestructurale, va trebui să obţină înprealabil acordul proiectantului care, prin dispoziţia deşantier, va preciza condiţiile pentru aplicarea acesteimetode.
8.2.6 Bare sau piese în aşteptare sunt bare de armătură sau piesespeciale (spre exemplu, tipuri de conectori), care ies dinbetonul unui element turnat (prefabricat sau in situ) învederea înglobării în betonul care se va turna adiacentsuprafeţei respective (la rosturile de lucru sau la îmbinăriprin monolitizare, spre exemplu), şi care constituie armăturăde continuitate.
8.2.7 Clasele de toleranţe la fasonarea armăturii sunturmătoarele (a se vedea anexa C):
a) – la dimensiuni (lungime de tăiere, dimensiuni totaleşi parţiale):
79
(i) – domeniul până la 1,0 m: TD,VII
(ii) – domeniul peste 1,0 m: TD,IX
b) – la rectilinitate: TR,IV
c) – la unghiuri: TU,II
8.3 Montarea armăturii
8.3.1 Montarea armăturii se efectuează în următoarelecondiţii:
a) – cofrajele în care se montează armătura trebuie să fierecepţionate şi verificate imediat înaintea începeriimontării armăturii (pct.7.4.1.5 şi 7.5.3.2);
b) – asigurarea conformităţii cu prevederile din proiect;c) – asigurarea bunei desfăşurări a punerii în operă a
betonului;d) – asigurarea poziţiei relative între bare şi faţă de
cofraj.
8.3.2 Verificarea cofrajelor imediat înainte de montareaarmăturii trebuie să asigure faptul că acestea şi-au menţinutconformitatea, constatată la recepţie, mai ales în ceea cepriveşte:
a) – stabilitatea şi punerea sub efort a tuturorreazemelor punctuale (popi, contravântuiri, legăturiinterioare ş.a.).
b) – forma şi dimensiunile;c) – etanşeitatea;d) – starea de curăţenie.
8.3.3 Asigurarea conformităţii cu proiectul se referă latipurile şi clasele produselor utilizate, poziţia relativă aacestora, între ele şi faţă de cofraj, precum şi la poziţia şitipul înnădirilor, cu încadrarea în toleranţele admisibile,care trebuie să fie precizate în proiect.
8.3.4 Asigurarea bunei desfăşurări a punerii în operă abetonului se referă la:
a) – crearea posibilităţii de circulaţie a personaluluiimplicat, în cazul în care armătura este montată pesuprafeţele orizontale/înclinate mari;
b) – crearea, în cazul armăturilor dese la parteasuperioară, la intervale de maximum 3,0 m, a unor
80
spaţii libere pentru pătrunderea betonului sau afurtunelor prin care se descarcă acesta;
c) – crearea spaţiilor necesare pătrunderii vibratorului,cu dimensiunile de minimum 2,5 ori diametrul acestuia,la intervale de maximum 5 ori înălţimea elementului.
Crearea spaţiilor libere se face fie prin amplasareaarmăturii, în acord cu proiectantul (pct.8.2.1), fie prinmontarea unor bare în ultima etapă de turnarea betonului.
8.3.5 Asigurarea poziţiei relative între bare şi faţă decofraj are în vedere:
a) – legarea armăturii la încrucişări;b) – montarea de distanţieri între rândurile de armături
şi faţă de cofraj.
8.3.6 Legarea armăturii la încrucişări se realizează numai cusârmă neagră, fiind interzisă utilizarea sârmei zincate,precum şi fixarea cu sudură. Se utilizează două fire de sârmăde 1,0...1,5 mm diametru.
Legarea armăturii la încrucişări se va realiza astfel:a) - la reţele de armături din plăci şi pereţi:
(i) - fiecare încrucişare, pe două rânduri deîncrucişări marginale, pe întregul contur;
(ii) – restul încrucişărilor, în câmp, se vor lega înşah, din două în două;
b) – la reţelele de armături din plăci curbe subţiri, sevor lega toate încrucişările;
c) – la grinzi şi stâlpi:(i) – toate încrucişările cu colţurile etrierilor şi
cu ciocurile agrafelor;(ii) – încrucişările cu porţiunile drepte ale
etrierilor pot fi legate în şah, din două în două;(iii)– barele înclinate se vor lega, în mod
obligatoriu, de primii etrieri cu care seîncrucişează;
(iv) – etrierii şi agrafele montate înclinat precumşi fretele, se vor lega la toate încrucişărilecu barele longitudinale.
81
8.3.7 Distanţierii între rândurile de armătură se vor monta înurmătoarele condiţii:
a) – la reţele de armături din plăci şi pereţi:(i) – distanţierii vor fi sub formă de capre (la
plăci şi pereţi) sau de agrafe (la pereţi)confecţionate din bare din oţel şi legate debarele din cele două reţele între care semontează, astfel încât să fie rezistente şistabile la solicitările de la punerea în operă abetonului;
(ii) – dispunerea distanţierilor va fi de cel puţin 1buc/m2 în câmpul reţelelor la plăci şi pereţi, şide cel puţin 4 buc/m2 la reţelele plăcilor înconsolă;
b) – la armătura dispusă pe două sau mai multe rânduri (deregulă, în grinzi) distanţierii pot fi cupoane de baredin oţel, cu diametrul corepunzător, montaţi la celmult 2,0 m între ei şi legaţi de barele între care suntamplasaţi.
8.3.8 Distanţierii faţă de cofraj asigură grosimea acopeririicu beton a armăturii şi, prin aceasta, au un rol esenţial înceea ce priveşte durabilitatea elementelor din beton armat.
Montarea distanţierilor faţă de cofraj se face înurmătoarele condiţii:
a) – acoperirea nominală cu beton (cn) trebuie prevăzutăexplicit în proiect, pentru fiecare categorie deelemente în parte (fundaţii, grinzi, stâlpi, plăci,pereţi ş.a.), în funcţie de acoperirea minimă necesară(cmin), care este dependentă de tipul elementului, dediametrele armăturii, de clasa betonului, de condiţiilede expunere în exploatare, prevăzute, de gradul derezistenţă la foc preconizat ş.a., pe baza relaţiei:
cn = (cmin + 10) mm;b) – se interzice utilizarea ca distanţieri faţă de cofraj
a cupoanelor din bare din oţel;c) – se pot utiliza următoarele tipuri de distanţieri:
(i) – prisme din mortar de ciment, de dimensiunicorespunzătoare, prevăzute cu mustăţi din sârmăneagră pentru legarea pe barele de armătură;
(ii) – confecţionaţi special, din material plastic;
82
d) - amplasarea distanţierilor faţă de cofraj se va faceastfel:
(i) – cel puţin 2 buc/m2 de placă sau perete;(ii) – cel puţin 1 buc/m, în două părţi ale aceleiaşi
laturi, pe fiecare latură, la grinzi şi stâlpi.
8.3.9 Clasele de toleranţă la montarea armăturii sunturmătoarele (a se vedea anexele C şi D):
a) – la distanţele dintre barele de armătură:(i) – la fundaţii: TD,IX, dar nu mai mult de 10 mm;(ii) – la plăci şi pereţi: TD,VIII, dar nu mai mult de
5 mm;(iii)– la stâlpi şi grinzi: TD,VIII, dar nu mai mult de
3 mm;(iv) – pentru etrieri, agrafe şi frete: TD,IX, dar nu
mai mult de 10 mm;b) – la acoperirea cu beton a armăturii, faţă de
dimensiunea nominală (cn), în funcţie de înălţimeaelementului (h), abaterile admise sunt:
(i) – h 150 mm: - 10 / +10 mm;(ii) – h = 400 mm: - 10 / +15 mm;(iii) – h 2500 mm: - 10 / +20 mm
cu următoarele menţiuni:-pentru valori intermediare ale înălţimii se
va interpola liniar;-la fundaţii şi elemente din beton în fundaţiiacoperirea poate fi sporită cu 15 mm.
8.4 Înnădirea barelor de armătură
8.4.1 Înnădirea barelor de armătură se poate realiza înurmătoarele moduri:
a) – prin petrecere;b) – prin sudare;c) – prin alte metode (cu manşon şi filet, specifice
barelor cu profil periodic ş.a.).Modul de înnădire a barelor trebuie să fie prevăzut în
proiect, împreună cu condiţii specifice, dacă este cazul,precum şi cu abaterile admisibile.
8.4.2 Înnădirea barelor de armătură prin petrecere se faceconform prevederilor proiectului în ceea ce priveşte:
83
a) – cu spaţiu între bare sau prin juxtapunere şilegare;
b) - poziţia înnădirilor în elemente;c) – lungimea de petrecere (lpa), faţă de care
trebuie prevăzută abaterea admisibilănegativă, dar nu mai mult de –0,06 lpa.
8.4.3 Înnădirea barelor de armătură prin sudură poate firealizată, de regulă, prin sudare electrică, în mediu normalsau de bioxid de carbon, în următoarele moduri:
a) – prin suprapunere;b) – cu eclise;c) - cap la cap cu topire intermediară;d) – cap la cap, în cochilie;e) – cap la cap, în semimanşon de cupru.Modul de înnădire a barelor prin sudură va fi precizat în
proiect, împreună cu eventuale condiţii specifice, precum şicu abaterile admisibile.
8.4.4 Executarea înnădirilor realizate prin sudură, inclusivprivind calificareaa sudorilor, precum şi verificareacalităţii acestora (abateri admisibile, defecte admisibileş.a.) se vor face conform prevederilor reglementărilor tehnicespecifice.
8.4.5 La realizarea înnădirilor prin sudură se vor avea învedere şi următoarele:
a) – nu trebuie să se efectueze suduri pe zonele îndoiteale barelor, iar în apropierea zonelor îndoite se vorrespecta prevederile reglementărilor tehniceaplicabile;
b) – nu se permite folosirea sudurii la armături dinoţeluri îmbunătăţite pe care mecanică (spre exemplu,prin tragerea la rece), excepţie făcând sudurile prinpuncte la plasele sudate executate industrial;
c) – se va cere avizul proiectantului pentru condiţiile desudare a înnădirilor de continuitate între două bare,colineare, ancorate de o parte şi de alta a unui gol înbeton, situate la distanţă relativ mică una de alta.
84
8.4.6 Înnădirile barelor de armătură prin alte metode, se vaadopta cu avizul proiectantului, care va prevedea şi condiţiispecifice, după caz. Alte metode de înnădire sunt, de exemplu:
- înnădirea cu filet, normal sau conic;- înnădirea cu manşon presat radial:- înnădirea cu manşon şi compoziţie turnată la
interior (oţel topit sau alte materiale);- înnădirea cap la cap, cu manşon de poziţionare
(pentru armături comprimate).Utilizarea acestor metode de înnădire se va face pe baza
prevederilor reglementărilor tehnice specifice sau a DTL, caretrebuie să cuprindă domeniile de utilizare, toate condiţiilede realizare, caracteristicile obţinute şi modurile deverificare a calităţii înnădirilor realizate.
8.5 Verificarea şi recepţia armăturii montate
8.5.1 Verificarea şi recepţia armăturii montate se efectuează:a) – la terminarea lucrărilor de montare, pentru o etapă
de lucru, când se face şi recepţia lucrărilor;b) – imediat înainte de punerea în operă a betonului, când
se efectuează o nouă verificare.
8.5.2 Verificarea armăturii montate se efectuează prinexaminare directă şi măsurări simple, care se referă laurmătoarele:
a) – tipul, clasa şi trasabilitatea produselor, prinobservarea vizuală şi confruntarea cu documenteleprivind produsele respective, prin sondaj, numărulverificărilor depinzând de varietatea produselorutilizate şi de diversitatea elementelor deconstrucţie;
b) – diametrele, dimensiunile şi poziţiile, prin măsuraredirectă, prin sondaj, în condiţiile arătate maiînainte, o atenţie deosebită fiind acordată distanţeifaţă de cofraj (acoperirea cu beton);
c) – poziţia şi aspectul înnădirilor, prin observareavizuală şi măsurarea directă, cu următoarele precizări:
(i) – pentru îmbinările sudate sau realizate prinalte metode, executate în atelier (de către
85
executant sau prelucrător), se vor lua înconsiderare documentele de recepţie care trebuiesă fie întocmite la atelier;
(ii) – pentru cele executate la faţa locului, se vorlua în considerare documentele de recepţieîntocmite de executant, după realizareaînnădirilor respective;
d) – legarea armăturii la încrucişări şi existenţadistanţierilor, prin observare vizuală şi aprecierea,inclusiv prin solicitare cu mâna, a stabilităţiicarcasei de armătură şi a fixării distanţierilor;
e) - starea de curăţenie a armăturii, prin observarevizuală
În cazuri de dubii, se vor prevedea măsuri pentru a seclarifica situaţia, iar pentru neconformităţi se va dispuneremedierea lor.
Pentru a evita apariţia neconformităţilor esterecomandată verificarea armăturilor, la fasonarea acestora,înainte de montare.
8.5.3 O atenţie deosebită va fi acordată verificării armăturiidin zonele de ancorare a armăturilor pretensionate (alcătuire,poziţie, fixare).
8.5.4 Recepţia armăturii montate reprezintă confirmareaconformităţii acesteia cu proiectul şi prevederilereglementărilor tehnice aplicabile, pe baza verificăriiefectuate, prin încheierea procesului verbal de recepţiecalitativă pe faze (pentru a lucrărilor care devin ascunse),cu participarea reprezentantului beneficiarului lucrării şi,pentru armătura elementelor structurale, şi a proiectantului.
8.5.5 Verificarea armăturii se face din nou, înintervalul de 24 de ore înainte de punerea în operă abetonului, conform pct.. 8.5.2 (d) şi (c) de mai înainte.
8.6 Condiţii prealabile, precum şi cele necesare pentrufasonarea şi montarea armăturii
86
8.6.1 Condiţiile prealabile, precum şi cele necesare pentrufasonarea şi montarea armăturii sunt, în principal,următoarele:
(a) – existenţa pe şantier, a proiectului, cu toatedatele necesare, menţionate în acest capitol;
(b) – asigurarea condiţiilor pentru realizareafasonării armăturii prin comandă la prelucrător,dacă este cazul;
(c) – existenţa datelor şi condiţiilor pentruexecutarea înnădirilor cu alte procedee decât prinpetrecere, dacă este cazul;
(d) – existenţa documentelor de recepţie alucrărilor de cofraje şi sprijiniri;
(e) – asigurarea condiţiilor specifice executăriilucrărilor.
8.6.2 Asigurarea condiţiilor pentru realizarea fasonăriiarmăturii prin comandă la prelucrător se referă la:
a) – întocmirea corepunzătoare a comenzii, prinprecizarea condiţiilor de fasonare şi recepţie şiînsoţirea acesteia de toate datele necesare prevăzuteîn proiectul lucrării;
b) – verificarea condiţiilor la producător, în special înceea ce priveşte manipularea şi depozitarea produselorimplicate, utilajele folosite, pentru care trebuie săexiste certificare sau raport de inspecţie de terţăparte, precum şi executarea înnădirilor prin sudură saualte procedee;
c) – recepţia armăturii fasonate şi existenţa documentelorcare să ateste calitatea produselor utilizate şi săasigure trasabilitatea.
8.6.3 Datele şi condiţiile pentru executarea înnădirilor cualte procedee decât prin petrecere se referă la:
a) – existenţa documentaţiei tehnice legale (reglementaresau DTL) privind procedeele respective;
b) – aprovizionarea materialelor corespunzătoare necesare;c) – existenţa echipamentelor şi/sau dispozitivelor
necesare, în stare bună de funcţionare;d) – calificarea personalului conform prevederilor din
documentaţia tehnică.
87
8.6.4 Înainte de montarea armăturii trebuie să existedocumentele de recepţie a lucrărilor de cofraje şi sprijinirişi să fie efectuată verificarea imediat înaintea montăriiarmăturii.
8.6.5 Condiţiile specifice executării lucrărilor sunt, înprincipal, următoarele:a) – dotările tehnice pentru fasonarea şi montarea
armăturii, care trebuie să corespundă condiţiilorprevăzute:(i) – pentru îndreptat şi debitat;(ii) - pentru fasonat;(iii) – pentru efectuarea înnădirilor, atât în
atelier, cât şi pe şantier;(iv) – pentru manipulare şi transport, mai ales
pentru carcase, atât în atelier, cât şi peşantier;
(v) – pentru montare; b) – facilităţi, de regulă energie electrică;
c) – personal calificat pentru fasonare, montare şi,după caz, executarea înnădirilor;
d) – materiale corepunzătoare pentru efectuarealegăturilor la încrucişări, pentru distanţieri,precum şi, după caz, pentru executarea înnădirilor.
9. ARMĂTURA PRETENSIONATĂ
9.1 Prevederi generale
9.1.1 Pentru confecţionarea, montarea, pretensionarea şipotecţia armăturii postîntinse proiectul prevede, de regulă,proiect tehnologic (a se vedea pct.12.1.3) care, în ceea cepriveşte armătura pretensionată trebuie să cuprindă:
a) – conformitatea produselor utilizate cu proiectul, caretrebuie să prevadă:
· tipul şi clasa produselor;· modul de alcătuire a armăturii pretensionate(armătura propriu-zisă, ancoraje ş.a.):· modul de realizare a canalelor sau de aşezare aarmăturii pretensionate exterioare:
88
· modul de protecţie a armăturii pretensionate şi aancorajelor;
b) – asigurarea respectării condiţiilor prevăzute înproiect, în documentaţia tehnică privind procedeul depretensionare adoptat, precum şi a prevederilorprezentului normativ;
c) - condiţiile pentru corelarea între partea legată depretensionare şi cea legată de executarea elementelordin beton care vor fi precomprimate, mai ales în ceeace priveşte depozitarea produselor pentrupretensionare şi duratele între montarea şipretensionarea armăturilor, precum şi întrepretensionarea şi protecţia acestora;
d) – condiţiile pentru realizarea pretensionării (spaţiinecesare, coordonarea asigurării facilităţilor necesareş.a.);
e) – integrarea activităţilor de pretensionare înetapele de realizare a construcţiei inclusiv, dacă estecazul, a precomprimării în etape;
f) – condiţiile şi modurile de verificare alucrărilor legate de confecţionarea şi montareaarmăturii pretensionate, inclusiv, dacă este cazul,privind protecţia temporară a acesteia.
9.1.2 Se vor utiliza numai elemente aparţinând aceluiaşiprocedeu de pretensionare (armături, ancoraje, piese anexă,instalaţii de pretensionare);
Procedeele de pretensionare utilizate trebuie să fieconforme cu documentele tehnice legale elaborate pentruacestea.
Pentru elementele procedeelor de pretensionare care suntcuprinse în anexa E1 nu sunt necesare alte documente tehnicepentru utilizarea lor.
9.1.3 Produsele utilizate la pretensionare, conformprocedeelor respective, trebuie să îndeplinească următoarelecondiţii:
a) – în cazurile în care nu sunt conforme cu un standardromân sau cu prevederile din anexa E1, să facă obiectulunui document tehnic legal;
89
b) – să aibă atestată conformitatea conform sistemului deatestare 1+.
9.2 Produse pentru pretensionare
9.2.1 Produsele pentru pretensionare, tratate în acestnormativ, sunt după cum urmează:
a) – produsele din oţel, neted, profilat sau amprentat,din care se confecţionează armătura pretensionată, carepot fi:
(i) – sârme, netede sau amprentate;(ii) – toroane, confecţionate prin împletirea prin
răsucire a sârmelor;(iii)– bare netede sau profilate;
b) – ancorajele pentru armătura pretensionată;c) – tecile în care se amplasează armătura pretensionată,
dacă este cazul;d) – produsele pentru injectare în vederea protecţiei
armăturii pretensionate şi ancorajelor.Pentru armătura pretensionată se elaborează procedee de
pretensionare care cuprind: tipul şi alcătuirea armăturii, aancorajului sau blocajului, precum şi instalaţia depretensionare, urmând a fi utilizate teci şi produse pentruinjectare corepunzătoare, dacă este cazul.
Utilizarea procedeelor de pretensionare cu alte tipuri dearmături pretensionate, spre exemplu, bare compozite alcătuitedin fibre liate cu răşini sintetice, se face în conformitatecu prevederile reglementărilor tehnice specifice sau aledocumentelor tehnice legale pentru procedeele respective, încompletare la prevederile prezentului normativ.
9.2.2 Având în vedere domeniile de utilizare, în prezentulnormativ sunt tratate procedeele de pretensionare şiprecomprimarea cu armătură postîntinsă, cele referitoare laarmătura preîntinsă făcând obiectul codului de practică pentruexecutarea elementelor prefabricate din beton precomprimat.
9.3 Armătura pretensionată postîntinsă
9.3.1 Produsele pentru armătura pretensionată postîntinsătrebuie să fie în conformitate cu prevedeerile standardelor de
90
produs şi cu cele ale specificaţiei tehnice ST 009, iarutilizarea lor trebuie să se conformeze prevederiloraplicabile din standardele seria SREN 1992; SREN 1998,împreună cu anexele naţionale ale acestora, celor din ST009,precum şi celor din acest cod de practică. Produsele carenu sunt conform unui standard de produs român, vor trebui săfacă obiectul unui document tehnic legal, care să conţinătoate datele necesare.
9.3.2 Produsele din oţel pentru armătura nepretensionatătrebuie să fie identificabile în ceea ce priveşte tipul şiclasa produsului, asigurându-se trasabilitatea lor începânddela producător şi până la punerea în operă. Pentru aceasta:
c) – fiecare colac, fiecare legătură de bare sau plasesudate, sau carcasele sudate, trebuie să poarte oetichetă durabilă, bine ataşată, care să conţină:
-denumirea producătorului;-tipul şi clasa produsului;-numărul lotului şi al colacului/legăturii;-marcajul de conformitate;-ştampila CQ.
d) – documentele care însoţesc livrarea produselortrebuie să conţină cel puţin următoarele informaţiicuprinse în declaraţia de conformitate eliberată deproducător, inclusiv o copie după acest document:
-numele şi adresa producătorului;-numărul certificatului de conformitate, ataşat;-referinţe la caracteristicile produsului:
· numărul standardului de produs;· tipul şi clasa produsului;· dimensiunea;· limita de curgere;· rezistenţa la rupere;· alungirea la forţa maximă şi la rupere;
-date de identificare a şarjei/lotului/colaculuisau legăturii.
Prin tipul produsului se înţelege:- forma (sârmă netedă sau amprentată, toron, bară
netedă sau profilată);- diametrul nominal.
91
Prin clasa produsului se înţelege rezistenţa la rupere aacestuia.
9.3.3 Produsele pentru armătura pretensionată trebuie săsatisfacă şi următoarele condiţii:
a) – în cazul în care au protecţii permanente împotrivacoroziunii, aplicate la fabricare (spre exemplu, torongresat), specificaţia de produs şi documentele tehnicelegale trebuie să conţină, pe lângă caracteristicileoţelului, date privind:
(i) – rezultatele încercărilor privind eficienţaprotecţiei permanente aplicate, atât în câmpcurent cât şi, mai ales, în zona de ancorare(domenii de medii corozive, durata menţineriieficienţei protecţiei, condiţii de utilizareş.a.);
(ii) – condiţii pentru utilizarea procedeului depretensionare;
(iii) – condiţii de recepţie la executant;b) – în cazul în care sistemul de ancorare prevede
efectuarea unor prelucrări mecanice ale acestor produse(spre exemplu, filetare, ambutisare ş.a), ele vor trebuisă satisfacă şi cerinţele specifice acestor prelucrări,cerinţe şi condiţii stabilite de elaboratorul proceduluide pretensionare.
9.3.4 Înlocuirea produselor pentru armătura pretensionatăprevăzute în proiect se poate face numai cu aprobareaproiectantului, care va trebui să precizeze condiţiile deutilizare pentru produsele înlocuitoare.
9.4 Manipularea, transportul şi depozitarea produselor pentruarmătura pretensionată
9.4.1 Produsele pentru armătura pretensionate sunt deosebit desensibile la coroziune, astfel că, la manipularea transportulşi depozitarea acestora, trebuie respectate prevederileprezentate în continuare.
a) – transportul se efectuează în vagoare închise sauautocamioane prevăzute cu prelate; aceste vehicule
92
trebuie în prealabil curăţate de resturi care pot conducela fenomene de coroziune sau de murdărire a oţelului;
b) – depozitarea se face pe loturi şi diametre, în spaţiiînchise corepunzător, prevăzute cu pardoseală şi feritede contactul cu materiale corozive. Modul de amplasaretrebuie să permită accesul la fiecare stivă, pentrucontrolul periodic;
c) – în cazul spaţiilor de depozitare fără agresivitate saucu agresivitate foarte slabă şi în care umiditatea estemai mică de 60% nu se iau măsuri suplimentare deprotecţie;
d) – depozitarea în medii agresive se permite pe duratelemaxime, în funcţie de gradul de agresivitate, astfel:
(i) – produse neprotejate:· 90 de zile în medii cu agresivitate slabă sauîn amplasamente la 500...5000 m de laţărmul Mării Negre;
· nu se permite depozitarea în medii cuagresivitate medie sau puternică, sau la maipuţin de 500 m de la ţărmul Mării Negre;
(ii) – produse protejate: · 365 de zile în medii cu agresivitate slabă
sau în amplasamente la 500...5000 m de laţărmul Mării Negre;
· 60 de zile în medii cu agresivitate mediesau la mai puţin de 500 m până la 5000 m dela ţărmul Mării Negre;
· nu se permite depozitarea în medii cuagresivitate puternică.
Clasele de agresivitate sunt definite în NE012-1:2007,anexa I.
e) – pentru oţelurile provenite din import, condiţiile dedepozitare pentru medii cu agresivitate vor fi indicatede furnizor sau de un institut de specialitate;
f) – pentru colacii şi tamburii prevăzuţi cu ambalajelespeciale de protecţie, aplicate în uzină, se dă odeosebită atenţie ca, la transport, manipulare şidepozitare, ambalajul să nu fie deteriorat, dacă s-aprodus deteriorarea ambalajului se vor respecta încontinuare prevederile pentru armătura neprotejată.
93
Periodic, se verifică, pe colaci de probă, eficienţaambalajului pentru condiţiile de depozitare efective;g) – pentru transportul, manipularea şi depozitarea
oţelurilor trebuie să se ia măsurile necesare pentru apreveni:
-zgârierea, lovirea sau îndoirea;-murdărirea cu pământ, materii grase, praf etc;-contactul cu materialul incandescent provenind de laoperaţia de sudare şi tăiere sau încălzire de laflacăra aparatelor de sudură autogenă;
-contactul prelungit cu diverse materiale deacoperire care pot menţine umezeala;
h) – se interzice manipularea şi transportul produselor printragere sau târâre pe jos;
i) – barele vor fi livrate drepte (rectilinii) şi vor fimanipulate, transportate şi depozitate astfel încât să-şipătreze forma.
9.5 Confecţionarea armăturii pretensionate postîntinse
9.5.1 Pregătiri pentru confecţionarea armăturii pretensionate
9.5.1.1. În cadrul lucrărilor pregătitoare pentruconfecţionarea armăturii pretensionate se vor respectaurmătoarele:
a)-se verifică existenţa certificatului de calitate allotului de oţel din care urmează a se executa armătura;în lipsa acestui certificat sau dacă există îndoieliasupra respectării condiţiilor de transport şi depozitare- semnalate de unele forme de coroziune - se vor efectuaîncercări de verificare a calităţii în conformitate cuprevederile din standardele de produs, pentru a aveaconfirmarea că nu au fost influenţate defavorabilcaracteristicile fizico-mecanice ale armăturilor;b)-suprafaţa oţelului se curăţa de impurităţi, şi sedegresează (dacă este cazul), pentru a se asigura o bunăancorare în blocaje, beton sau mortarul de injectare;c)-oţelurile care prezintă un început slab de coroziunenu vor putea fi utilizate decât pe baza unor probeconcludente care să confirme că nu au fost influenţatedefavorabil caracteristicile fizico-mecanice. În toate
94
cazurile de incertitudine asupra aprecierii stării decoroziune şi a consecinţelor acesteia, se cere avizulunui institut de specialitate;d)-armăturile care urmează să fie tensionate simultan vorproveni, în limita posibilităţilor, dintr-un acelaşi lot;e)-zonele sârmelor care au suferit o îndoire locală,rămânând deformate, nu se vor utiliza, fiind interzisăoperaţia de îndreptare. Barele de oţel superior care întimpul transportului sau al depozitării au suferit ouşoară deformare, se pot îndrepta mecanic, la temperaturide cel puţin +100C;f)-se interzice rebobinarea, în diverse scopuritehnologice, a sârmelor şi toroanelor, la diametre derulare mai mici decât cele de livrare.
9.5.1.2 Pentru cazul în care controlul efortului depretensionare se face şi prin alungirea armăturii, estenecesară cunoaşterea valorii modulului de elasticitate aarmăturii.
9.5.2 Confecţionarea propriu zisă
9.5.2.1 La tăierea sârmelor, toroanelor sau barelor, învederea confecţionării armăturii postîntinse, se utilizeazăscule şi dispozitive care nu deformează extremităţileacestora, ceea ce poate conduce fie la deteriorarea tecilor laintroducerea armăturii în canale, fie la imposibilitateamontării unor dispozitive de avans, la extremitateafasciculelor.
Trebuie să se ia precauţiile necesare pentru ca oţelul sănu fie murdărit cu pământ, materii grase etc., să nu fieîndoit sau zgâriat în timpul operaţiilor de tăiere şiconfecţionare.
9.5.2.2 La fasciculele la care sârmele se blochează înancoraje înainte de pretensionare, necesitatea îndepărtăriiprotecţiei temporare trebuie stabilită în proiectul tehnologicde executare a lucrărilor.
95
9.5.2.3 Măsurile minime care trebuie avute în vedere laconfecţionare şi poziţionare, pentru a se evita degradareaprotecţiilor permanente ale armăturilor, vor fi indicate deproducătorul armăturilor sau de proiectant în proiect,executantul urmând a le adapta şi completa în funcţie detehnologiile de lucru utilizate.
9.5.2.4 Fasciculele se execută în ateliere centrale permanenteale unităţilor specializate în lucrări de beton precomprimat,în ateliere temporare de şantier sau prin împingerea directă,în canale, a armăturii derulată progresiv din colac şi tăiereasuccesivă la lungime.
9.5.2.5 Fasciculele executate în ateliere centrale vor fiînsoţite, la livrare, de declaraţie de conformitate caretrebuie să conţină, în mod obligatoriu, copia declaraţiei deconformitate pentru sârmele din care au fost confecţionatefasciculele.
9.5.2.6 Asamblarea sârmelor sau toroanelor sub formă defascicul se face prin legături cu sârmă moale, la capete şi ladistanţe de circa 200 mm; în extremitate se recomandă or-donarea acestora prin legare succesivă cu sârmă de circa 1 mmdiametru, continuă. Legăturile de sârmă intermediare se potelimina sau reduce ca număr prin răsucirea elicoidală afasciculului, cu un pas de circa 250 mm. Toate legăturile desârmă vor avea capetele îndoite spre interiorul fasciculului,pentru a nu împiedica introducerea în teci.
9.5.2.7 În cazul în care pe şantier se utilizează fascicule cucaracteristici diferite (lungime, număr de sârme etc.) sau dinloturi diferite de sârme sau toroane, este necesar să seprevadă marcaje corespunzătoare, iar depozitarea să se facă petipuri de fascicule.
9.5.2.8 Pentru transportul şi depozitarea armăturilorpostîntinse, fasciculele neintroduse în teci pot fi rulate cudispozitive manuale sau mecanice. Diametrul de rulare serecomandă să fie de minimum 2100 mm în cazul fasciculelor
96
executate din sârmă cu diametrul de 5 mm şi de minimum 2300 mmîn cazul sârmelor cu diametrul de 7 mm.
Se pot rula şi fascicule introduse în ţevi depolietilenă; în acest caz diametrul de rulare trebuiedeterminat de rigiditatea ţevii şi a numărului de sârme dinfascicul, stabilindu-se prin încercări.
Diametrul de rulare a fasciculelor în teci speciale dintablă, trebuie indicat de producător sau de elaboratorulprocedeului de precomprimare care le utilizează.
9. 6 Realizarea canalelor pentru armături pretensionatepostîntinse
9.6.1 Canalele pentru armături pretensionate postîntinse sepot realiza:
a) – prin extragerea unor ţevi din elementul din beton,imediat după întărirea betonului, realizându-se astfelcanale necăptuşite;
b) – prin înglobarea în beton a unor teci confecţionateanume, sau a unor ţevi (din oţel sau material plastic),realizându-se astfel canale căptuşite.
9.6.2 Canalele şi tecile trebuie să răspundă următoarelorcerinţe principale:
- asigurarea obţinerii razelor de curbură în concordanţăcu prevederile proiectului;
- asigurarea protecţiei armăturii pretensionate împotrivacoroziunii; în acest sens, este interzisă utilizarea tableizincate la fabricarea tecilor;
- rigiditatea transversală a tecilor va trebui să fie înconcordanţă cu solicitările provenite din etapele de executarea lucrărilor; grosimea tablei va fi de minimum 0,2 mm pentrutecile de diametru mic şi se va spori până la 0,6 mm pentrudiametrele mari;
- raportul între diametrul canalului şi cel alfasciculului trebuie să permită introducerea armăturiipretensionate şi injectarea în bune condiţii a amestecului deinjectare; diametrul interior al tecii trebuie să fie cu minim10 mm mai mare decât cel al armăturii.
97
9.6.3 Utilizarea tecilor din polietilenă, polipropilenă sauPVC este permisă numai la elemente care nu se calculează laoboseală şi cu condiţia ca în exploatare temperatura să nudepăşească +400C. De asemenea, în cazul tecilor din materialeplastice nu se utilizează tratamentul termic pentru întărireabetonului. Dacă tecile din material plastic prezintă ondulaţiitransversale la interior şi exterior, se poate renunţa larestricţia privind elementele calculate la oboseală.
9.6.4 Înlocuirea tipului de teacă prevăzut în proiect se facenumai cu avizul proiectantului.
9.6.5 Trebuie evitate schimbările bruşte de secţiune deoarecefavorizează formarea de goluri la injectare.
9.6.6 Se vor utiliza teci cu rigiditate transversală sporităîn cazul unor condiţii mai grele de execuţie în ceea cepriveşte pozarea acestora, introducerea fasciculelor, turnareaşi compactarea betonului ş.a.
De asemenea, se vor utiliza teci mai rigide şi cu unnumăr cât mai redus de îmbinări când grosimea stratului deacoperire cu beton sau alte condiţii nu permit intervenţiaulterioară pentru deblocarea zonelor de teacă obturateaccidental la betonare.
9.6.7 Trebuie prevăzute orificii pentru injectare şi pentruaerisire la ambele capete ale canalului şi în toate puncteleunde se pot produce acumulări de aer sau de apă. În cazulcanalelor de lungime considerabilă, pot fi necesare teuripentru evacuare şi/sau pentru injectare în poziţiiintermediare.
9.6.8 Racordurile (teurile), pentru injectare şi pentruaerisire, vor fi racordate la tecile ce căptuşesc canalulastfel încât să nu reducă din diametrul interior al acestora.
O soluţie posibilă este utilizarea unui manşon sausemimanşon, prevăzut cu ţeavă pentru injectare/aerisire,aplicat peste teacă; găurirea acestuia se va face înainte deinjectare cu o unealtă adecvată introdusă prin ţeavă.
98
În elementele realizate din tronsoane, racordurile pentruinjectare/aerisire pot fi amplasate în rosturile dintretronsoane.
9.6.9 Toate îmbinările între teci trebuie asigurate împotrivadeplasărilor relative în timpul diverselor operaţiitehnologice (introducerea fasciculelor, betonare). În acestscop se pot utiliza manşoane exterioare similare tecilor,manşoane fixate cu bandă adezivă sau alte sisteme sigure.
Asamblarea cu mufă (mamă-tată) a tecilor din materialplastic se va face în acelaşi sens pe toată lungimeacanalului, pentru a uşura introducerea fasciculelor (dinsprepartea tată).
9.6.10 În absenţa datelor de proiect abaterile la poziţionareatecilor faţă de traseul din proiect, se vor încadra înurmătoarele limite;
a) - pe direcţia înălţimii elementului (h)· pentru înălţimi până la 200 mm(x)………………………
E0,02 h · pentru înălţimi cuprinse între 200 şi 1000mm…………E5 mm
· pentru înălţimi mai mari de1000mm…………………..E10 mm
b) - pe direcţia lăţimii elementului; · pentru lăţimi până la 200 mm(x)……………………..…E5mm · pentru lăţimi cuprinse între 200 şi 1000mm……………± 10 mm
· pentru lăţimi mai mari de1000 mm………………..……E20mm
(x) pentru tecile aflate la marginea secţiunii elementului, acesteabateri vor fi considerate pe direcţia
respectivă, fără valorile negative.
În cazul mai multor fascicule, depăşirea abaterilorindividuale, cu excepţia celor de la marginea secţiunii, potfi admise dacă rezultanta centrelor de greutate ale canalelorse încadrează în aceste limite.
În cazul canalelor din bolţari ce se vor asambla,abaterile la capetele aferente unui rost, nu vor depăşi E3 mmpentru traseul aceluiaşi canal.
99
Pentru diferenţe între diametrul fasciculului şi cel alcanalului mai mari de 15 mm sau rosturi mai late de 100 mm,abaterile nu vor depăşi E5 mm.
9.6.11 Dispozitivele de poziţionare a tecilor vor fi realizateşi amplasate conform prevederilor proiectului sau detaliilorîntocmite de executant şi avizate de proiectant.
Dispozitivele pot fi independente sau combinate cuelementele componente ale armăturii nepretensionate, cucondiţia ca abaterile la montare ale acestora să nuinfluenţeze defavorabil precizia de poziţionare a tecilor.
Distanţele între punctele de rezemare vor fi cuprinseîntre 500 şi 1500 mm, în funcţie de rigiditatea longitudinalăa tecilor. La tecile extrase distanţa poate fi sporită până la2000 mm. Distanţe mai mari se pot utiliza pe bază deexperimentare.
Este obligatorie amplasarea de dispozitive de poziţionareîn secţiunile de schimbare a curburii traseului.
Elementele orizontale pe care reazemă tecile vor firealizate din bare din oţel rotund, platbande, profile, aleseîn funcţie de rigiditatea transversală a tecilor.
În mod curent, folosirea barelor cu diametrul 10…14 mmeste satisfăcătoare. La tecile cu falţ sau din polietilenă,fără fascicule în timpul betonării, suprafaţa de rezemare atecii pe distanţier va fi mai mare, pentru a se evitadeformarea transversală.
Dispozitivele de poziţionare trebuie să împiedice şideplasarea ascendentă a ansamblului teacă-fascicul, datorităefectului de flotare a acestuia la betonare şi vibrare.
Nu se admit dispozitive de poziţionare a tecilor la carepiesele metalice ajung la faţa betonului.9.6.12 În zonele de capăt, axa canalelor (căptuşite saunecăptuşite) trebuie să fie perpendiculară pe suprafaţa derezemare a ancorajelor, pe lungimea prevăzută în proiect sauîn specificaţiile procedeelor de precomprimare. De asemenea,axa canalelor trebuie să fie dreaptă în zonele de cuplare aarmăturilor pretensionate.
9.6.13 Înainte de închiderea cofrajului, sau de introducereaansamblului rigid teci-carcase de armături în cofraje, este
100
necesar să se verifice starea şi poziţia tecilor, luându-semăsuri de remediere în ceea ce priveşte:
a) concordanţa traseului realizat cu prevederileproiectului;b) deformaţiile parazitare (şerpuirea) în plan orizontalsau vertical, între punctele de susţinere, acestedeformaţii putând introduce frecări suplimentare de carenu s-a ţinut seama la proiectare;c) deteriorări (străpungeri, crăpături, deşirări)nereparate ale tecii;d) puncte insuficient etanşate la îmbinările între teci;
e) montarea dispozitivelor de aerisire sau deintroducere a amestecului de injectare.
După efectuarea verificărilor şi a remedierilor, seîncheie proces verbal de recepţie calitativă pe faze (pentrulucrări care devin ascunse), aceasta fiind fază determinantă.
9.7 Montarea armăturii pretensionate postîntinse
9.7.1 Montarea armăturii pretensionate postîntinse se poaterealiza:
a) – odată cu montarea tecilor sau ţevilor, fiind introdusăîn acestea;
b) – după realizarea elementelor din beton;(i) – confecţionată anterior, în atelier;(ii) – prin introducerea elementelor componente
derulate direct din colac.
9.7.2 Montarea armăturii odată cu cea a tecilor se recomandăpentru a spori rigiditatea acestora în timpul operaţiunilor depunere în operă a betonului.În aceste cazuri trebuie avute învedere următoarele:
a) – asigurarea tuturor condiţiilor pentru a nu se produceintrarea laptelui de ciment în interiorul tecilor, pentrua bloca armătura din interior;
b) – corelarea, sub aspectul duratelor, a termenelor demontare a fasciculelor, de punere în operă a betonului şide pretensionare, pentru a evita şi/sau a limita risculde coroziune a armăturii pretensionate;
101
c) – luarea măsurilor de protecţie, prin etanşarea capetelorcanalelor şi protejarea părţilor aparente ale armăturiipretensionate (cu ţevi din material plastic, prinînvelire cu folii rezistente ş.a).
Acest mod de montare a armăturii nu este permis în mediiagresive.
9.7.3 Montarea armăturii pretensionate în canale, dupărealizarea elementelor din beton, se efectuează prin trageresau împingere în canale, în cazul fasciculelor acesteatrebuind să fie prevăzute cu o piesă solidară cu capătulfasciculului pentru a preveni degradarea tecii şi blocareaacestuia.
Varianta introducerii elementelor componente alearmăturii derulate direct din colac se poate aplica dacă:
a) – elementul component are o rigiditate suficientă înraport cu lungimea şi traseul canalului, utilizându-se, de regulă, la toroane;
b) – lungimea de tăiere a fiecărui element poate firealizată fără a implica sistemul de ancorare aarmăturii pretensionate respective.
9.7.4 La fasciculele grele, cu traseu vertical sau cuînclinare mare, se recomandă folosirea unor dispozitive cutambur şi frână cu care fasciculul să poată fi scos din canalîn caz de necesitate.9.7.5 Armăturile pretensionate interioare sau exterioareneaderente trebuie să fie izolate corespunzător împotrivaumezelii şi a agenţilor agresivi cu acţiune corozivă.
9.8 Ancoraje pentru armătura pretensionată
9.8.1 Ancorajele pentru armătura pretensionată, care fac partedin procedeul de pretensionare, vor avea capacitatea derezistenţă cel puţin egală cu forţa caracteristică de rupere aarmăturii pretensionate pe care o ancorează, fără deformaţiisemnificative ale pieselor componente.
9.8.2 Ancorajele cu buclă şi dorn, nu vor fi utilizate laelemente supuse fenomenului de oboseală.
102
Se recomandă ca aceste ancoraje să fie amplasate înlocaşuri speciale pentru a putea fi protejate corespunzător cubeton sau mortar de protecţie.
9.8.3 Sistemele de ancorare a fasciculelor prin înglobareaunuia din capete în beton vor face obiectul documentelortehnice legale.
9.8.4 În cazul ancorajelor la care intervine şi prelucrareaarmăturii pretensionate (spre exemplu, ancorajele pentru sârmecu bulbi la capete, sau pentru bare cu filet), se vor respectaprevederile producătorilor acestora, avându-se în vedere, înspecial, modul de realizare, toleranţele la dimensiuni şiformă şi modul de verificare a calităţii, atât a prelucrăriiarmăturii, cât şi a ancorajelor.
9.8.5 Manipularea, transportul şi depozitarea ancorajelorpentru armătura pretensionată vor respecta prevederileaplicabile din subcapitolul 9.4.
Se va acorda atenţie asigurării trasabilităţiiancorajelor utilizate, începând de la procurarea şi recepţiaacestora şi până la punerea în operă.
9.8.6 Prevederile privind ancorajele se aplică şi elementelorde cuplare a armăturii pretensionate.
9.9 Verificarea şi recepţia armăturii pretensionate
9.9.1 Verificarea privind armătura pretensionată se facepentru:
a) – armătura pretensionată, după confecţionare;b) – tecile pentru canale, după montarea acestora;c) - armătura şi piesele înglobate din zonele de
ancorare;d) – armătura pretensionată montată, înainte de
pretensionare.Verificările se fac prin observare directă, măsurări,
după caz, şi examinarea documentaţiei, cu referire la:(i) – documentele privind calitatea produselor,
elaborate de producător; (ii) – conformitatea cu proiectul;
103
(iii) – conformitatea cu prevederile prezentului codde practică şi altor reglementări tehnice,dacă este cazul;
(iv) – asigurarea trasabilităţii.
9.9.2 Pe baza verificărilor arătate se întocmeşte procesverbal de recepţie calitativă pe faze ( pentru lucrăricare devin ascunse).
9.10 Condiţii prealabile, precum şi cele necesare pentruconfecţionarea şi montarea armăturii pretensionate.
Condiţiile prealabile, precum şi cele necesare pentruconfecţionarea şi montarea armăturii pretensionate sunt celeaplicabile, prevăzute la pct. 8.6.1; 8.6.2; 8.6.4 (privindmontarea tecilor pentru canale) şi 8.6.5, cu precizareaprivind atestarea personalului calificat conform pct.12.1.1.
10 PIESE ÎNGLOBATE ÎN BETON
10.1 Piesele înglobate în beton pot fi confecţionate înateliere proprii, prin comandă la furnizori, sau procurate depe piaţă, conform prevederilor din proiect, care trebuie săconţină toate datele necesare pentru aceasta.
O categorie deosebită de piese înglobate în beton oconstituie profilele de etanşare care se montează la rosturiledin beton.
10.2 Piesele înglobate în beton se recepţionează calitativ,conform prevederilor proiectului, având în vedere, în moddeosebit, condiţiile privind executarea sudurilor, dacă estecazul (tipul de sudură, lungimea şi grosimea cordoanelor desudură ş.a.), întocmindu-se proces verbal de recepţiecalitativă pe faze (pentru lucrări care devin ascunse).
În cazurile în care sunt piese înglobate asemenea, avândpoziţii diferite sau fiind montate în elemente diferite, se vaasigura trasabilitatea acestora, de la procurare/livrare şipână la montare.
104
10.3 Montarea pieselor înglobate în beton se face curespectarea următoarelor condiţii:
a) – aşezarea în poziţie corespunzătoare, în limitaabaterilor admisibile prevăzute în proiect, în ceea cepriveşte:
(i) – amplasarea faţă de axele elementului;(ii) – amplasarea faţă de suprafaţa elementului;
(iii)– cota de nivel, dacă este cazul;(iv) – poziţia, în cazurile în care piesele
înglobate nu sunt simetrice;b) – fixarea sigură, pe cofraj sau pe elemente rigide
independente, cu excepţia cazurilor în care: (i) – piesele fac parte din carcasa de
armătură, care trebuie amplasată şi fixatăcorespunzător;
(ii) – acestea sunt profile de etanşare, caretrebuie să fie fixate corespunzător, fără a fi degradate saudeformate de armăturile din zonă;
c) – etanşarea corespunzătoare, în cazurile în carepiesele înglobate au goluri în care nu trebuie să intre betonsau lapte de ciment;
d) – îndepărtarea zgurei de pe suduri (a se vedea pct.10.2) şi verificarea stării de curăţenie, mai ales subaspectul aderenţei cu betonul a părţilor implicate.
10.4 După montarea pieselor care se înglobează în beton seface recepţia acestora, prin verificarea îndepliniriicondiţiilor prevăzute la pct.10.3 şi a documentelor derecepţie conform pct.10.2, şi se încheie proces verbal derecepţie calitativă a lucrărilor, care devin ascunse.
În cazurile în care de la această recepţie şi până lapunerea în operă a betonului a trecut o perioadă mai lungă, seva face o nouă verificare, imediat înaintea turnăriibetonului,mai ales în ceea ce priveşte pct.(b), (c) şi (d) dela pct. 10.3 de mai înainte.
11. PUNEREA ÎN OPERĂ A BETONULUI
11.1 Prevederi generale
105
11.1.1 Punerea în operă a betonului va fi condusă nemijlocitde conducătorul tehnic al punctului de lucru, care areurmătoarele obligaţii:
a) – să aprobe începerea turnării betonului pe bazaverificării directe a următoarelor:
(i) – starea cofrajelor şi/sau a gropilor sauterasamentelor în care se toarnă betonul,verificarea efectuată conform subcap. 7.4 şi7.5.3;
(ii) – starea armăturii, verificare efectuată conformsubcap. 8.5;
(iii) – starea tecilor/ţevilor montate pentrurealizarea canalelor pentru armăturapretensionată, dacă este cazul, verificareefectuată conform pct. 9.6.13;
(iv) – starea pieselor înglobate în beton, verificareefectuată conform pct. 10.4.
(v) – starea rosturilor de turnare, dacă este cazul;b) – să verifice comanda pentru beton (la furnizori externi
sau la staţia proprie de preparare) având în vedere:(i) – prevederile de la pct. 11.1.3;(ii) – planificarea livrărilor;(iii) – eventuale alte condiţii
c) – să verifice faptul că sunt asigurate condiţiilecorepunzătoare pentru transportul betonului la locul depunere în operă, precum şi mijloacele, facilităţile şipersonalul pentru punerea în operă a betonului, inclusivcele necesare în caz de situaţii neprevăzute;
d) – să cunoască şi să supravegheze modul de turnare şicompactare a betonului (cu respectarea prevederilorprivind rosturile de turnare) precum şi prelevarea deprobe pentru încercările pe beton proaspăt şi pe betonîntărit, cu întocmirea unei proceduri, dacă este cazul.
Aprobarea începerii turnării betonului trebuie să fiereconfirmată pe baza unor noi verificări, în cazul în care autrecut 7 zile fără a începe turnarea, sau au intervenitevenimente de natură să modifice situaţia constatată la dataaprobării.
106
11.1.2 Sunt necesare măsuri speciale determinate detemperatura mediului ambiant în timpul turnării şi întăririibetonului, astfel:
a) - dacă se prevede că temperatura mediului va scădeasub temperatura de îngheţ în momentul turnării sauîn timpul perioadei de întărire, trebuie luatemăsuri pentru protejarea betonului împotrivaefectelor provocate de îngheţ. Pământul, piatra,susţinerile sau elementele structurale în contactcu betonul ce urmează a fi turnat trebuie să aibăo temperatură care să nu provoace îngheţareabetonului înainte ca acesta să atingă rezistenţanecesară pentru a rezista la efectele îngheţului;
b) - dacă se prevede că temperatura mediului va firidicată în momentul turnării sau în timpulperioadei de întărire, trebuie luate măsuri pentru aproteja betonul împotriva efectelor negative;
c) - în general se recomandă ca temperatura betonuluiproaspăt, înainte de turnare, să fie cuprinsă între5oC şi 30oC. În situaţia betoanelor cu temperaturimai mari de 30C sunt necesare măsuri suplimentareprecum: stabilirea de către un institut despecialitate sau un laborator autorizat a uneitehnologii adecvate de preparare, transport, punereîn operă şi tratare a betonului şi folosirea unoraditivi întârzietori de priză eficienţi.
11.1.3 Specificarea privind betonul, prevăzută în proiect,pentru comanda la furnizori sau pentru preparare în staţiiproprii, se face în conformitate cu prevederile SREN 206-1;SREN 13510; NEO012-1 şi având în vedere eventuale altecondiţii precizate în proiect.
NOTĂ – Până la intrarea în vigoare a unor reglementărinoi pentru condiţiile privind impermeabilitatea la apă (clasetehnice şi metode de încercare, sau altele), şi revizuirea înconsecinţă a standardelor şi reglementărilor tehnice careprevăd asemenea condiţii, gradele de impermeabilitate le apăpentru betoane se determină conform prevederilor din anexa H.
11.1.4 Este obligatorie verificarea betonului la locul deturnare, pe probe, astfel:
107
a) – privind caracteristicile betonului proaspăt, dar celpuţin clasa de consistenţă la fiecare şarjă de betonproaspăt pentru elementele structurii de rezistenţă;
b) – prin turnarea de epruvete (cuburi, cilindri ş.a.),pentru determinarea caracteristicilor betonului:
(i) – cel puţin trei epruvete pentru fiecare şarjăde beton turnat în elementele structurii derezistenţă, pentru verificarea clasei derezistenţă a betonului;
(ii) – tipul şi numărul de epruvete prevăzute înproiect sau în procedura pentru punerea în operăa betonului, pentru verificarea altorcaracteristici ale betonului întărit(impermeabilitate la apă, îngheţ-dezgheţ ş.a.).
(iii)– în plus, faţă de cele de mai înainte, câtecel puţin şase epruvete pentru fiecare serie deelemente deosebite (prevăzute în proiect) sauprecomprimate, turnate odată, pentru verificareaevoluţiei rezistenţei la compresiune, în vedereastabilirii datei pentru decofrare, respectivprecomprimare.
11.1.5 În cazul în care sunt solicitate verificări iniţialepentru determinarea caracteristicilor tehnice ale betonului,acestea trebuie documentate înainte de începerea executăriilucrărilor.
11.1.6 Pentru betoanele puse în operă, pentru fiecareconstrucţie, trebuie ţinută la zi condica de betoane, caretrebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a) – datele privind bonurile de livrare sau documenteleechivalente în cazul producerii betonului de către executant;
b) – locul unde a fost pus betonul în lucrare;c) – ora începerii şi terminării turnării betonului;d) – temperatura betonului proaspăt;e) – probele de beton prelevate şi epruvetele turnate, şi
modul de identificare a acestora şi rezultateleobţinute la încercarea lor;
108
f) – măsurile adoptate pentru protecţia betonului proaspătturnat;
g) – eventualele evenimente intervenite (întrerupereaturnării, intemperii ş.a.);
h) – temperatura mediului ambiant;i) – personalul care a supravegheat turnarea şi
compactarea betonului.Datele din condica de betoane trebuie să asigure
trasabilitatea betonului, de la prepararea acestuia şi până lapunerea lui în operă.
11.2 Livrarea, transportul la şantier şi recepţia betonuluiproaspăt
11.2.1 Livrarea betonului proaspăt va fi conform prevederiloraplicabile din NE012-1.
11.2.2 Transportul betonului proaspăt va fi efectuat având învedere următoarele:
a) – luarea măsurilor necesare pentru a preveni segregarea,pierderea componenţilor sau contaminarea betonului.Mijloacele de transport trebuie să fie etanşe, pentru anu permite pierderea laptelui de ciment;
b) – transportul betoanelor cu tasare mai mare de 50 mm seface cu autoagitatoare, iar a betoanelor cu tasare demaximum 50 mm cu autobasculante cu benă, amenajatecorespunzător;
c) – transportul betonului în şantier se poate efectua cubene, pompe, vagoneţi, benzi transportoare, jgheaburi sautomberoane.
Durata maximă de transport, cu autoagitatoare, pentrubetoane fără aditivi întârzietori de priză, este după cumurmează:
a) – pentru temperatura amestecului de beton cuprinsăîntre 100C şi 300C:
- pentru cimenturi de clasă 32,5 50 minute;-pentru cimenturi de clasă 42,5 35 minute;
b) – pentru temperatura amestecului de beton sub 100C:
109
- pentru cimenturi de clasă 32,5 70 minute- pentru cimenturi de clasă 42,5 50 minute;
În cazul transportului cu autobasculanta sau în bene,duratele respective se reduc cu 15 minute.
Pentru situaţiile în care temperaturile sunt mai mari de300C, sunt necesare măsuri suplimentare (a se vedea şi pct.11.1.2.c).
Utilizarea autoagitatoarelor (autobetonierelor) şi apompelor de beton se poate face numai dacă au confirmatămenţinerea calităţii betonului prin certificat sau raport deinspecţie de terţă parte.
11.2.3 Recepţia betonului proaspăt pe şantier se efectuează pebaza documentului (bon) de livrare, a examinării vizuale astării betonului proaspăt şi a verificărilor caracteristicilorprin încercare conform pct. 11.1.4 a) de mai înainte.
În cazul betonului preparat lângă locul de punere înoperă, se efectuează examinarea vizuală şi verificareacaracteristicilor, cum este arătat mai înainte.
Datele privind livrarea betonului proaspăt inclusiv celpreparat în staţii proprii sau pe şantier, vor fi trecute încondica de betoane.
11.3 Turnarea şi compactarea betonului
11.3.1 Executarea lucrărilor de betonare nu poate săînceapă dacă nu este verificată îndeplinirea condiţiilorpreliminare, în detaliu, astfel:
a) – întocmirea procedurii pentru punerea în operă abetonului pentru obiectul în cauză şi acceptarea acesteiade către investitor;
b) – asigurarea livrării sau prepararea betonuluicorespunzător;
c) – stabilirea şi instruirea formaţiilor de lucru, în ceeace priveşte tehnologia de punere în operă şi măsurileprivind igiena şi protecţia muncii şi PSI;
d) – recepţionarea calitativă a lucrărilor de săpături,cofraje şi armături (după caz).
11.3.2 Betonul trebuie turnat şi compactat astfel încât să seasigure că întreaga armătură şi piesele înglobate sunt
110
acoperite în mod adecvat, în intervalul toleranţeloracoperirii cu beton compactat şi că betonul va atingerezistenţa şi durabilitatea prevăzute.
11.3.3 Trebuie avută o grijă deosebită pentru asigurarea unei compactări adecvate în zonele de variaţie a secţiunii transversale, în secţiunile înguste, în nişe, în secţiunile cuaglomerare de armătură şi la nodurile dintre elementele structurilor.
11.3.4 Viteza de turnare şi compactare trebuie să fiesuficient de mare pentru a evita formarea rosturilor deturnare şi suficient de redusă pentru a evita tasările sausupraîncărcarea cofrajelor şi susţinerilor.
Rostul de turnare se poate forma în timpul turnării dacăbetonul din stratul anterior se întăreşte înainte de turnareaşi compactarea următorului strat de beton.
11.3.5 Pot fi necesare condiţii suplimentare pentru metoda şiviteza de turnare în cazul în care există prevederisuplimentare pentru finisarea suprafeţei.
11.3.6 Segregarea trebuie redusă la minimum în timpul turnăriişi compactării.
11.3.7 În timpul turnării şi compactării betonul trebuie săfie protejat împotriva radiaţiei solare nefavorabile,vânturilor puternice, îngheţului, apei, ploii şi zăpezii.
În anexa G sunt cuprinse prevederi privind punerea înoperă a betonului cu agregate uşoare; betonuluiautocompactant; betonului ciclopian; betonului aplicat printorcretare, betonului turnat în cofraje glisante şi betonuluiturnat sub apă.
11.3.8 Betonul trebuie să fie pus în lucrare la un intervalcât mai scurt de la aducerea lui la locul de turnare. Nu seadmite depăşirea duratei maxime de transport şi modificareaconsistenţei betonului prin adăugarea apei.
111
11.3.9 La turnarea betonului trebuie respectate următoarelereguli generale :
a) - cofrajele din lemn, betonul vechi sau zidăriile- care sunt în contact cu betonul proaspăt - trebuiesă fie udate cu apă atât cu 2…3 ore înainte cât şiimediat înainte de turnarea betonului, dar aparămasă în denivelări trebuie să fie înlăturată ;b) - descărcarea betonului din mijlocul detransport, se face în bene, pompe, benzitransportoare, jgheaburi sau direct în cofraj ;c) - dacă betonul adus la locul de punere în operănu se încadrează în limitele de consistenţăprevăzute sau prezintă segregări, trebuie refuzat,fiind interzisă punerea lui în operă; se admiteîmbunătăţirea consistenţei numai prin folosirea unuiaditiv superplastifiant;d) - înălţimea de cădere liberă a betonului nutrebuie să fie mai mare de 3,00 m în cazulelementelor cu lăţime de maximum 1,00 m şi 1,50 m încelelalte cazuri, inclusiv elemente de suprafaţă(plăci, fundaţii etc.) ;e) - turnarea betonului în elemente cofrate peînălţimi mai mari de 3,00 m se face prin ferestrelaterale sau prin intermediul unui furtun sau tub(alcătuit din tronsoane de formă tronconică), avândcapătul inferior situat la maximum 1,50 m de zonacare se betonează; f) - betonul trebuie să fie răspândit uniform înlungul elementului, urmărindu-se realizarea destraturi orizontale de maximum 50 cm înălţime şiturnarea noului strat înainte de începerea prizeibetonului turnat anterior (a se vedea şi pct.11.3.10.f) ;g) - dacă se produce deformarea sau deplasareaarmăturilor faţă de poziţia prevăzută în proiect(îndeosebi pentru armăturile dispuse la parteasuperioară a plăcilor în consolă), poziţia acestoratrebuie corectată în timpul turnării ;h) - trebuie urmărită cu atenţie înglobarea completăîn beton a armăturii, respectându-se grosimea
112
stratului de acoperire, în conformitate cuprevederile proiectului;i) - nu este permisă ciocănirea sau scuturareaarmăturii în timpul betonării şi nici aşezarea pearmături a vibratorului ;j) - în zonele cu armături dese trebuie urmărită cutoată atenţia umplerea completă a secţiunii, prinîndesarea laterală a betonului cu şipci sau vergelede oţel, concomitent cu vibrarea lui; în cazul încare aceste măsuri nu sunt eficiente, trebuie createposibilităţi de acces lateral al betonului, prinspaţii care să permită pătrunderea vibratorului ;k) - trebuie luate măsuri operative de remediere încazul unor deplasări sau cedări ale poziţieiiniţiale a cofrajelor şi susţinerilor acestora ;l) - circulaţia muncitorilor şi utilajului detransport în timpul turnării se face pe podineastfel rezemate, încât să nu modifice poziţiaarmăturii; este interzisă circulaţia directă pearmături sau pe zonele cu beton proaspăt ;m) - turnarea se face continuu, până la rosturile delucru prevăzute în specificaţia de proiect sau înprocedura de executare;n) - durata maximă admisă a întreruperilor deturnare, pentru care nu este necesară luarea unormăsuri speciale la reluarea turnării, nu trebuie sădepăşească timpul de începere a prizei betonului; înlipsa unor determinări de laborator, aceasta seconsideră de 2 ore de la prepararea betonului, încazul cimenturilor cu adaosuri şi 1,5 oră în cazulcimenturilor fără adaosuri ;o) - în cazul când s-a produs o întrerupere deturnare de durată mai mare, reluarea turnării estepermisă numai după pregătirea suprafeţelorrosturilor, conform subcap. 11.5;p) - instalarea podinilor pentru circulaţialucrătorilor şi mijloacelor de transport local albetonului pe planşeele betonate, precum şidepozitarea pe ele a unor schele, cofraje sauarmături este permisă numai după 24 … 48 ore, înfuncţie de temperatura mediului şi de tipul de
113
ciment utilizat (de exemplu 24 ore, dacă temperaturaeste de peste 20C şi se foloseşte ciment de tip I,având clasa mai mare de 32,5).
11.3.10 Compactarea betonului trebuie realizată conformprevederilor următoare:
a) - betonul trebuie astfel compactat încât săconţină o cantitate minimă de aer oclus;
b) - compactarea betonului este obligatorie şi sepoate face prin diferite procedee, în funcţie deconsistenţa betonului, tipul elementului ş.a.;
c) - în afara cazului în care se stabileşte o altămetodă, compactarea se efectuează cu vibrator deinterior.Se admite compactarea manuală (cu maiul,vergele sau şipci, în paralel, după caz, cuciocănirea cofrajelor) în următoarele cazuri :
- introducerea în beton a vibratorului nu esteposibilă din cauza dimensiunilor secţiunii saudesimii armăturii şi nu se poate aplica eficientvibrarea externă ;- întreruperea funcţionării vibratorului dindiferite motive, caz în care punerea în operătrebuie să continue până la poziţiacorespunzătoare unui rost ;- este prevăzută prin reglementări speciale(beton fluid, beton monogranular, betonautocompactant );
d) - vibrarea se utilizează ca metodă de compactareşi nu ca o metodă de deplasare a betonului pedistanţe lungi, sau de prelungire a duratei destocare pe şantier;e) - vibrarea cu vibratoare de adâncime sau desuprafaţă se aplică sistematic după turnare până laeliminarea aerului oclus. Se evită vibraţiileexcesive care pot conduce la slăbirea rezistenţeisuprafeţei sau la apariţia segregării;f) - în mod normal se recomandă ca grosimeastratului de beton turnat să fie mai mică decâtînălţimea tijei vibratoare, asigurându-se sistematicvibrarea şi revibrarea suprafeţei stratuluianterior;
114
g) - în cazul în care structura conţine cofrajepierdute, se ia în considerare absorbţia de energiea acestora, atunci când se decide metoda decompactare şi consistenţa betonului;h) - în secţiuni cu grosimi mari, reluareacompactării stratului de suprafaţă este recomandatăpentru compensarea tasării plastice a betonuluisituat sub primul rând de armături orizontale;i) - când se utilizează numai vibratoare desuprafaţă, stratul de beton după compactare nutrebuie în mod normal să depăşească 100 mm, în afaracazului în care se demonstrează prin turnări deprobă că sunt acceptabile grosimi mai mari. Pentru aobţine o compactare corespunzătoare, poate fi uneorinecesară o vibrare suplimentară la margini;j) - în timpul compactării betonului proaspăttrebuie evitată deplasarea armăturilor şi/sau acofrajelor;k) - betonul se compactează numai atât timp cât estelucrabil.
11.3.11 Turnarea betonului în elemente verticale (stâlpi,diafragme, pereţi) se face respectându-se următoareleprevederi suplimentare:
a) - în cazul elementelor cu înălţimea de maximum 3 m,dacă vibrarea betonului nu este stânjenită de grosimearedusă a elementului sau de desimea armăturilor, seadmite cofrarea tuturor feţelor pe întreaga înălţime şiturnarea pe la partea superioară a elementului;b) - în cazul în care se întrevăd dificultăţi lacompactarea betonului precum şi în cazul elementelor cuînălţime mai mare de 3,00 m, se adoptă una din soluţiile:
(i) - cofrarea unei feţe pe maximum 1,00 m înălţimeşi completarea cofrajului pe măsura turnării;
(ii) - turnarea conform subcapitolului 8.4, e)compactarea făcându-se prin ferestrele lateralesau din interiorul elementului (a se vedea pct,11.3.9.e);
c) - în cazul pereţilor de recipienţi, cofrajul semontează pe una din feţe pe întreaga înălţime, iar pe
115
cealaltă faţă, pe înălţime de maximum 1,0 m, completându-se pe măsura turnării;d) - primul strat de beton trebuie sa aibă o consistenţăla limita maximă admisă prin procedura de executare alucrărilor şi nu va depăşi înălţimea de 30 cm;e) - nu se admit rosturi de lucru înclinate rezultate dincurgerea liberă a betonului.
11.3.12 Turnarea betonului în grinzi şi plăci se face curespectarea următoarelor prevederi suplimentare:
a) - turnarea grinzilor şi a plăcilor începe după 1… 2ore de la terminarea turnării stâlpilor sau a pereţilorpe care reazemă, dacă procedura de executare a lucrărilornu conţine alte precizări ;b) - grinzile şi plăcile care sunt în legătură se toarnă,de regulă, în acelaşi timp; se admite crearea unui rostde lucru la 1/5 … 1/3 din deschiderea plăcii şi turnareaulterioară a acesteia;c) - la turnarea plăcii se folosesc reperi dispuşi ladistanţe de maximum 2,0 m, pentru a asigura respectareagrosimii plăcilor prevăzută în proiect
11.3.13 Turnarea betonului în structuri în cadre se face dândo deosebită atenţie zonelor de la noduri, pentru a asiguraumplerea completă a acestora.
11.3.14 Turnarea betonului în elemente masive, respectiv aelementelor la care cea mai mică dimensiune este cel puţinegală cu 1,5 m, se face având în vedere aspectele particulareprezentate în continuare:
a) - pentru asigurarea calităţii lucrării este necesar săse adopte măsuri speciale la stabilirea compoziţieibetonului şi a tehnologiei de tunare. Astfel, în scopulreducerii eforturilor din temperatură şi contracţie lastabilirea compoziţiei şi preparării betonului seurmăreşte:
- adoptarea unui tip de ciment cu căldura dehidratare redusă (corelat cu clasa betonului) şi undozaj cât mai scăzut, folosind în acest scop unaditiv reducător de apă şi agregate cu dimensiunicât mai mari;
116
- asigurarea unei temperaturi cât mai scăzute pentrubetonul proaspăt, prin evitarea folosirii loturilorde ciment cu temperaturi ridicate, reducereatemperaturii agregatelor prin stropire artificială,folosirea de apă rece, fulgi de gheaţă etc;
b) - turnarea betonului în elemente masive se face fie înstrat continuu, fie în trepte, conform detaliilor dinfigura 2. Aceste prevederi se aplică şi în cazulelementelor cu grosimea de 0,9 … 1,50 m, dacă volumulacestora depăşeşte 100 m3;c)- detalierea tehnologiei de tunare a betonului se faceîn mod obligatoriu, prin caiete de sarcini sau proceduride executare a lucrărilor, ţinând seama de:
- capacitatea de turnare a betonului Cb exprimatăîn m3/h, respectiv cea mai mică dintre valorilecapacităţii de preparare, şi cea de transport dela staţie sau de la locul preparare la cel depunere în operă;
- durata de timp Ta maximă admisă, pentru turnareaunui nou strat sau treaptă de beton;
- grosimea stratului sau treptei, care nu poatedepăşi 50 cm;
- numărul necesar de trepte suprapuse.
Durata de timp, Ta, se stabileşte cu ajutorul relaţiei:Ta = T - Tt - Ts,în care: T - durata de timp până la începerea prizei betonului;Tt - durata de transport, între terminarea încărcăriimijlocului de transport al betonului la staţia depreparare şi terminarea descărcării la locul de turnare;Ts - durata de staţionare şi de transport local, până latunarea betonului.
Durata de timp T, până la începerea prizei betonuluise determină de un laborator de specialitate autorizat.
În lipsa unor asemenea determinări se pot avea învedere valorile orientative prezentate in tabelulurmător.
Beton T (ore) pentru temperatura medie
117
de :100 C 100 … 200C > 200C
Fără aditiviîntârzietoriCu aditiviîntârzietori
36
2½5
24
Se recomandă ca temperatura betonului la turnare săfie cuprinsă între 5 şi 300C.
Grosimea stratului sau dimensiunile treptei (lăţime,grosime) se stabilesc prin respectarea condiţiilormenţionate în figura 2.
Figura 2 – Turnarea betonului în elemente masive
11.3.15 Finisarea suprafeţei prin netezire cu riglă saumistrie se efectuează la intervale şi într-o manieră caresă permită obţinerea finisării specificate.
La finisarea suprafeţei nu trebuie să rămână lapte deciment.
În timpul finisării nu se adaugă apă, ciment, agenţi deîntărire a suprafeţei sau alte materiale, decât în cazul încare se specifică altfel.
118
11. 4 Tratarea şi protecţia betonului după turnare
11.4.1 Tratarea şi protecţia betonului, în perioada de după turnare, au scopul de a asigura atingerea caracteristicilor cerute pentru betonul respectiv, în funcţie de domeniul de utilizare şi de condiţiile de mediu din această perioadă.
Caracteristicile avute în vedere sunt:a)- rezistenţele şi deformaţiile betonului;b)- evitarea efectului contracţiei betonului, a
producerii fisurilor şi, după caz, impermeabilitatea;c)- durabilitatea.
Aceste caracteristici sunt determinate, din punctul de vedere al tratării şi protecţiei betonului, de:
(i)- împiedicarea evaporării apei din beton;(ii)- evitarea, după caz, a acţiunilor mecanice
dăunătoare (vibraţii, impact ş.a.), a îngheţului, sau a contaminării cu substanţe dăunătoare (uleiuri, agenţi agresiviş.a..),
11.4.2 Prevederile privind tratarea şi protecţia betonului nu se referă la:
a)- tratarea termică accelerată prin încălzire internă sau externă care, dacă este cazul, trebuie să facă obiectul unor prevederi speciale;
b)- aplicarea unor produse care intră, în mod definitiv, în stratul de suprafaţă al betonului pentru a-i conferi proprietăţi speciale (de exemplu, sclivisire):
c)- tratarea suprafeţei văzute pentru a-i conferi un aspect deosebit (de exemplu, agregate monogranulare aparente).
Tratarea suprafeţei betonului, conform punctelor (b) şi (c), dacă este cazul, trebuie să facă obiectul unor caiete de sarcini, întocmite de proiectant, pe baza cernţelor beneficiarului lucrării.
11.4.3 Principalele date necesare pentru aplicarea metodelor de tratare şi protecţie a betonului sunt:
119
a)- stabilirea, pe baza cunoaşterii domeniului de utilizare, a condiţiilor specifice privind unele caracteristici ale betonului şi, după caz, a suprafeţeiacestuia (lipsa fisurilor, duritate, porozitate, impermeabilitate ş.a)
b)- cunoaşterea comportării betonului utilizat, în ceea ce priveşte evoluţia rezistenţei în timp, în funcţie detipul de ciment, de agregate şi de aditivi, precum şi de caracteristici ale betonului proaspăt (raport A/C, temperatură etc.), în perioada de întărire şi de după întărire;
c)- cunoaşterea influenţei condiţiilor de mediu (temperatură, umiditate, viteza curenţilor de aer în contact cu betonul ş.a.) asupra comportării betonului respectiv în perioada de întărire şi de după întărire, în care este influenţat de aceste condiţii;
d)- cunoaşterea mijloacelor şi a produselor care se pot utiliza, pentru tratarea şi protecţia betonului, în funcţie de tipul betonului şi de condiţiile de mediu preconizate.
11.4.4 Prevederile specifice privind protecţia şi tratarea betonului trebuie să fie cuprinse în proiect, în funcţie de următoarele situaţii:
a)- necesitatea unor măsuri deosebite, situaţie în care aceste măsuri trebuie stabilite pe baza unor determinări, printr-un laborator de specialitate;
b)- aplicarea unor măsuri generale, comune, conform prevederilor arătate în continuare.
11.4.5 Pentru protecţia betonului se utilizează, de regulă,următoarele metode, separat sau combinat:
- păstrarea cofrajului în poziţie;- acoperirea suprafeţei betonului cu foliiimpermeabile la vapori, fixate la margini şi laîmbinări pentru a preveni uscarea;
120
- amplasarea de învelitori umede pe suprafaţă şiprotejarea acestora împotriva uscării;
- menţinerea suprafeţei de beton udă, prin udare cuapă;
- aplicarea unui produs de tratare corespunzător.Utilizarea produselor de tratare pentru protecţie la
îmbinările constructive, pe suprafeţele ce urmează a fitratate sau pe suprafeţele pe care este necesară aderareaaltui material, este permisă numai dacă acestea suntîndepărtate complet înainte de următoarea operaţie, sau dacăse dovedeşte că nu au nici un efect negativ asupra operaţiilorulterioare.
11.4.6 La stabilirea duratei de tratare şi de protecţie a betonului trebuie să fie avuţi în vedere următorii parametri:
a)- Condiţiile de mediu din perioada de exploatare a construcţiei exprimate prin clasele de agresivitate stabilite in SR EN 206-1:2002 şi SR 13510. În acest sens, se deosebesc două situaţii:
(i)- construcţii aflate în clasele de agresivitate X0 sau XC1;
(ii)- construcţii aflate în alte clase de agresivitate.
b)- Sensibilitatea betonului la tratare, în funcţie decompoziţie. Cele mai importante caracteristici alecompoziţiei betonului, care influenţează durata tratăriibetonului, sunt: raportul apă/ciment (A/C), tipul şi clasacimentului, tipul şi proporţia aditivilor .
Betonul cu un conţinut redus de apă (raport A/C mic) şicare are în compoziţie cimenturi cu întărire rapidă (R)atinge un anumit nivel de impermeabilitate mult mai rapiddecât un beton preparat cu un raport A/C ridicat şi cucimenturi cu întărire normală, durata tratării diferind înconsecinţă.
De asemenea, având în vedere că, în funcţie de clasa deexpunere, betoanele preparate cu cimenturi de tip II - Vcompozite, sunt mai sensibile la carbonatare decât betoanelepreparate cu cimenturi portland de tip I, în cazul folosiriiaceluiaşi raport A/C se recomandă prelungirea duratei detratare pentru primul caz.
121
c)- Viteza de dezvoltare a rezistenţei betonului, care poatefi stabilită:
- în funcţie de raportul A/C şi de clasa de rezistenţă a cimentului;
- în funcţie de raportul dintre valoarea medie arezistenţei la compresiune după 2 zile (fcm2) şi valoareamedie a rezistenţei la compresiune după 28 zile (fcm28),determinate prin încercări iniţiale sau bazate peperformanţele cunoscute ale unui beton cu compoziţiesimilară (a se vedea SR EN 206-1:2002 şi SR 13510:2006).
Valori orientative privind această viteză suntprezentată, în tabelul 13.
Tabelul 13
Viteza dedezvoltare
a rezistenţeibetonului
Raport A/C
Clasa derezistenţă
a cimentului
Raportulr = fcm2/fcm28
Rapidă 0,5 42,5 R - 52,5R
≥ 0,50
Medie 0,5 32,5 R - 42,5 < 0,50 … ≥
0,300,5 … 0,6 42,5 R
Lentă Toate celelalte cazuri < 0,30 … ≥0,15
Foarte lentă - < 0,15
d)- condiţiile de mediu în timpul tratării: temperatura şi expunerea directă la soare, umiditatea, viteza vântului sau curenţilor de aer, după caz.
11.4.7 Durata de tratare a betonului, în funcţie de parametrii arătaţi, se recomandă a fi după cum urmează:
122
a)- în cazul în care aceşti parametri nu pot fi cunoscuţi îndetaliu, conform indicaţiilor din figura 3.
Figura 3 - Parametri şi durata de tratare a betonului
b) – în cazul în care parametrii sunt cunoscuţi în detaliu, conform indicaţiilor din tabelul 14.
Tabelul 14
Dezvoltarea rezistenţeibetonului rapidă medie lentă
Temperatura betonului întimpul tratării ( C ) 5 10 15 5 10 15 5 10 15
Condiţii de mediu în timpul tratării Durata tratării (zile)
- elemente expuseindirect razelor solare - umiditate sub 80% 2 2 1 3 3 2 4 4 2
- elemente expuserazelor solare 4 3 2 6 4 3 8 5 4
II
II IVIII
I
I
I III
III
slabă
intensă
sensibil
insensibil
Durata de tratare
recomandată:
I 1...3 zileII 5...7 zileIII 10...14 zileIV 14 zile
Sensibilitatea betonului la tratare
Agresivitate pe durata de serviciu
Condiţii de mediu în timpul tratării
bune
nefavorabile
123
sau vântului cu vitezămedie,
- umiditate peste 50%- elemente expuse larazele intense ale
soarelui sau la o vitezămare a vântului sau la o
umiditate sub 50%
4 3 2 8 6 5 10 8 5
NOTA – Durata tratării exprimată în tabel are un caracter orientativ,aceasta stabilindu-se pentru fiecare caz în parte, în funcţie deconsideraţiile prezentate în prezentul cod.
În tabel sunt prezentate recomandări privind durata tratăriibetonului pentru cimenturi de tip I (Portland) şi pentru temperaturi de 5C,10C şi 15C. Durata de tratare depinde în mod substanţial de temperaturabetonului; de exemplu la 30C durata tratării poate fi aproximativ jumătatedin durata tratării betonului la 20C. Astfel izolarea prin cofrajpoate fi o metodă de reducere a timpului de tratare .
c)– pentru betoane ce urmează a fi supuse doar condiţiilor din clasele de expunere X0 sau XC1 (a se vedea SR EN 206-1:2002 şi SR 13510), perioada minimă de tratare trebuie să fie de 12 ore, cu condiţia ca priza să nu dureze mai mult de 5 ore şi temperatura la suprafaţa betonului să fie egală sau mai mare de 5˚C.
d) în cazul altor clase de expunere decât X0 sau XC1, betonul trebuie să fie tratat până când rezistenţa la suprafaţa betonului atinge minimum 50% din rezistenţa la compresiune specificată. Transformarea acestei cerinţe încondiţii exprimate prin perioade de timp se face conform tabelului 15.
Tabelul15
Dezvoltarearezistenţei betonului Rapidă Medie Lentă Foarte
lentă
r = fcm2/fcm28 1) r
0,500,30 r
0,500,15 r
0,30r 0,15
Temperaturasuprafeţei betonului
t în oCDurata minimă de tratare în zile 2)
t 25 1 2 2 325 > t 15 1 2 4 5
124
15 > t 10 2 4 7 1010 > t 5 3) 3 6 10 15
1) Este permisă interpolarea liniară a valorilor lui r.2) Se extinde cu o durată echivalentă în cazul în care lucrabilitatea estemenţinută mai mult de 5 h.3) În cazul în care temperatura este sub 50C tratarea trebuie prelungită cudurata în care temperatura indică mai puţin de 5oC.
e) - în cazul recipienţilor pentru lichide, menţinereaumidităţii trebuie asigurată 14…28 zile, în funcţiede anotimp şi condiţiile de expunere.
11.4.8 Temperatura suprafeţei betonului nu trebuie să scadăsub 0˚C înainte ca suprafaţa betonului să atingă o rezistenţăcare poate suporta îngheţul fără efecte negative (de regulăcând fc > 5 N/mm2).
11.5 Rosturi de lucru la turnarea betonului
11.5.1 Rosturile de lucru sunt suprafeţele pe care seîntrerupe turnarea betonului în elementele în care, laproiectare, secţiunea din beton este considerată continuă.Aceasta face ca stabilirea poziţiei acestora, precum şitratarea corespunzătoare a zonei, pentru continuarea turnăriibetonului, să fie deosebit de importante.
11.5.2 Pentru construcţii cu caracter special, elemente demare deschidere, construcţii masive, rezervoare, silozuri,cuve, radiere ş.a. poziţia rosturilor de lucru trebuieindicate în proiect precizându-se şi modul de tratare (benzide etanşare, prelucrare ş.a.).
11.5.3 Rosturile de lucru vor fi realizate ţinându-se seama deurmătoarele:
a) – suprafaţa rosturilor de lucru la stâlpi şi grinzi vafi de regulă perpendiculară pe axa acestora iar laplăci şi pereţi perpendiculară pe suprafaţa lor.
b) – tratarea rosturilor de lucru:· spălare cu jet de apă şi aer sub presiune dupăsfârşitul prizei betonului (cca. 5 ore de labetonare, sau în funcţie de rezultatele
125
încercărilor de laborator, pentru cazuri conformpct. 11.5.2);· înainte de betonare suprafaţa rostului de lucruva fi bine curăţată îndepărtându-se betonul ce nu afost bine compactat şi/sau se va freca cu peria desârmă pentru a înlătura pojghiţa de lapte de cimentşi oricare alte impurităţi, după care se va uda;· înaintea betonării, suprafaţa betonului existenttrebuie udată şi lăsată să absoarbă apa, dupăregula: betonul trebuie saturat dar suprafaţazvântată.
11.5.4 La structurile din beton impermeabile, rosturiletrebuie de asemenea realizate impermeabile.
11.5.5 Cerinţele enunţate mai înainte trebuie să fieîndeplinite şi în cazul rosturilor accidentale ce au apărut caurmare a condiţiilor climaterice, din cauza unor defecţiuni, anelivrării la timp a betonului ş.a. ( a se vedea pct.11.1.1.c)
11.5.6 Recomandări privind stabilirea poziţiei rostului delucru sunt date în anexa F.
11.6 Condiţii prealabile, precum şi cele necesare la punereaîn operă a betonului
11.6.1 Condiţiile prealabile, precum şi cele necesare lapunerea în operă a betonului sunt, în principal, următoarele:
a) – existenţa, pe şantier, a proiectului, cu toate datelenecesare, menţionate în acest capitol;
b) – îndeplinirea condiţiilor prealabile privind aprobareaînceperii turnării betonului prevăzute la pct.11.1.1,precum şi a celor de la pct.11.3.1;
c) – asigurarea condiţiilor specifice punerii în operă abetonului.
11.6.2 Condiţiile specifice punerii în operă a betonului sunt,în principal, următoarele:
126
a) – dotările tehnice pentru transportul şi turnareabetonului, pentru compactarea betonului şi, după caz,pentru tratarea şi protecţia betonului;
b) – facilităţile necesare: energie electrică, apă, aercomprimat ş.a.;
c) – personal calificat pentru activităţile respective;d) – materiale corespunzătoare (spre exemplu, produse de
tratare pentru protecţia betonului).Pentru a evita întreruperi ale turnării betonului în afara
rosturilor de lucru prevăzute, din cauza nefuncţionăriimijloacelor de compactare prin vibrare, sau altor întreruperiaccidentale, se vor lua măsuri de a exista variantealternative în asigurarea dotărilor tehnice, a facilităţilorrespective, precum şi a personalului calificat.
11.7 Decofrarea
11.7.1 La decofrare trebuie să se respecte următoarele prevederi:
a) - Elementele pot fi decofrate atunci când betonul are orezistenţă suficientă pentru a putea prelua, integral sauparţial, după caz, solicitările pentru care au fostproiectate.
Trebuie acordată o atenţie deosebită elementelor deconstrucţie care, după decofrare, suportă aproape întreagasolicitare prevăzută în calcul .
b) Se recomandă următoarele valori ale rezistenţei lacompresiune la care se poate decofra:
-părţile laterale ale cofrajelor se pot îndepărtadupă ce betonul a atins o rezistenţă la compresiunede minimum 2,5 N/mm2 , astfel încât feţele şimuchiile elementelor să nu fie deteriorate ;-cofrajele feţelor inferioare la plăci şi grinzi sevor îndepărta menţinând sau remontând popi desiguranţă, atunci când rezistenţa la compresiune abetonului a atins, faţă de clasă, următoareleprocente:
- 70 % pentru elemente cu deschidere demaximum 6 m;
- 85 % pentru elemente cu deschidere mai marede 6 m ;
127
c) -Îndepărtarea popilor de siguranţă se face la termenelestabilite în proiect.Nu este permisă îndepărtarea popilor de siguranţă ai unui
planşeu aflat imediat sub altul care se cofrează sau la carese toarnă betonul.
11.7.2 Stabilirea rezistenţelor la care au ajuns părţile deconstrucţie, în vederea decofrării, se face prin încercareaepruvetelor de control, pe faze, confecţionate în acest scopşi păstrate în condiţii similare elementelor în cauză (a sevedea pct. 11.1.4.b). La aprecierea rezultatelor obţinute peepruvetele de control trebuie să se ţină seama de faptul căpoate exista o diferenţă între aceste rezultate şi rezistenţareală a betonului din element (evoluţia diferită a căldurii înbeton în cele două situaţii, tratarea betonului ş.a.), precumşi faţă de rezistenţa determinată prin încercări conform SR EN206-1 şi SR EN 12390-3.
În cazurile în care există dubii în legătură cu acesterezultate, se recomandă încercări nedistructive. În tabelele4, 5, 6 se prezintă recomandări cu privire la termenele minimede decofrare şi de îndepărtare a popilor de siguranţă, precumşi a termenelor orientative de încercare a epruvetelor debeton în vederea stabilirii rezistenţei betonului, în funcţiede temperatura mediului şi de viteza de dezvoltare arezistenţei betonului. Aplicarea acestor termene trebuie săasigure respectarea prevederilor anterioare (al.1).
11.7.3 Recomandări cu privire la termenele minime dedecofrare ale feţelor laterale, în funcţie de temperaturamediului şi de viteza de dezvoltare a rezistenţei betonului,sunt următoarele:
a) – pentru feţele laterale, în tabelul 15;
Tabelul 15Viteza de dezvoltare
a rezistenţeibetonului
Temperatura mediului (C)+ 5 + 10 + 15
Termenul de decofrare (zile)Lentă 2 1 1/2 1Medie 2 1 1
b) – pentru feţele inferioare ale cofrajelor, cumenţinerea popilor de siguranţă, în tabelul 16;
128
Tabelul 16
Dimensiunile deschideriielementului
Temperatura mediului (C)+5 +10 +15 +5 +10 +1
5Viteza de dezvoltare a rezistenţei
betonuluiLentă Medie
Termenul (zile) de la turnare Grinzi cu deschiderea de
maximum≤ 6,00 m
6 5 4 5 5 3
Grinzi cu deschidere maimare de ≥ 6,00 m
10 8 6 6 5 4
c) – pentru îndepărtarea popilor de siguranţă, în tabelul17;
Tabelul 17
Dimensiunile deschideriielementului
Temperatura mediului (C)+5 +10 +15 +5 +10 +15
Viteza de dezvoltare arezistenţei betonuluiLentă Medie
Termenul (zile) de la turnareGrinzi cu deschiderea de
maximum≤ 6,00 m
18 14 9 10 8 5
Grinzi cu deschideri de6,00...12,00 m
24 18 12 14 11 7
Grinzi cu deschidere maimare de≥ 12,00 m
36 28 18 28 21 14
NOTA – Termenele prezentate în tabele sunt orientative, decofrarea urmânda se face pe baza procedurilor de executare (în funcţie de tipul cimentuluiutilizat, temperatura mediului exterior) în momentul în care elementele auatins rezistenţele minime indicate în funcţie de tipul de element şidimensiunile deschiderilor. – Dacă în timpul întăririi betonului temperatura se situeazăsub + 5 C atunci durata minimă de decofrare se prelungeşte cu duratarespectivă.
11.7.4 În cursul operaţiei de decofrare trebuie respectateurmătoarele reguli :
129
a) - desfăşurarea operaţiei trebuie supravegheată directde către conducătorul punctului de lucru; în cazul încare se constată defecte de turnare (goluri, zonesegregate) care pot afecta stabilitatea construcţieidecofrate, se sistează demontarea elementelor desusţinere până la aplicarea măsurilor de remediere sauconsolidare;e) - susţinerile cofrajelor se desfac începând din zonacentrală a deschiderii elementelor şi continuândsimetric către reazeme;f) - slăbirea pieselor de descintrare (pene, vinciuri)se face treptat, fără şocuri;g) - decofrarea se face astfel încât să se evitepreluarea bruscă a încărcărilor de către elementele carese decofrează, precum şi ruperea muchiilor betonului saudegradarea materialului cofrajului şi susţinerilor.
11.7.5 Pentru decofrarea elementelor cu deschideri mai mari de12,00 m, precum şi pentru descintrarea eşafodajelor caresusţin cintrele bolţilor, arcelor, plăcilor subţiri etc.,proiectul trebuie să conţină precizări în legătură cuexecutarea acestor operaţii: numărul de reprize dedescintrare, înălţimile de coborîre etc.
11.7.6 În termen de 24 de ore de la decofrarea oricărei părţide construcţie se face, de către conducătorul punctului delucru, reprezentantul investitorului şi de către proiectant(dacă acesta a solicitat să fie convocat), o examinareamănunţită a tuturor elementelor de rezistenţă ale structuriiîncheindu-se un proces-verbal în care se vor consemnacalitatea lucrărilor precum şi eventuale defecte constatate.Este interzisă efectuarea de remedieri înainte de aceastăexaminare.
11.8 Recepţia lucrărilor de punere în operă a betonului
11.8.1 Recepţia lucrărilor de punere în operă a betonului seefectuează, pentru elemente sau părţi de construcţie, dacăeste prevăzută în proiect sau stabilită de beneficiar, dupădecofrarea elementelor sau părţilor de construcţie respective.
130
11.8.2 Această recepţie are la bază:a) – proiectul lucrării;b) – documentele privind calitatea betonului proaspăt
livrat şi condica de betoane;c) – verificarea existenţei corpurilor de probă, conform
pct. 11.1.4.b şi a trasabilităţii acestora;d) – evaluarea stării betonului, prin sondaj, prin
examinare vizuală directă, mai ales în zoneledeosebite (înguste şi înalte, în apropiereaintersecţiilor de suprafaţe orientate diferit ş.a.);
e) – măsurarea dimensiunilor (ale secţiunilor, alegolurilor ş.a.) şi a distanţelor (poziţia relativă aelementelor, a pieselor înglobate, a golurilor ş.a.),prin sondaj.
La această recepţie participă reprezentantulinvestitorului şi este invitat proiectantul, în urmaverificărilor încheindu-se proces verbal de recepţiecalitativă.
11.8.3 În cazurile în care se constată neconformităţi (ladimensiuni, poziţii, armături aparente ş.a.), defecte(segregări, rosturi vizibile ş.a.) sau degradări (fisuri,porţiuni dislocate ş..a.), se procedează la îndesireaverificărilor prin sondaj, până la verificarea întregiisuprafeţe vizibile, consemnând în procesul verbal toateconstatările.
Remedierea neconformităţilor, defectelor şi/saudegradărilor nu se va efectua decât pe baza acorduluiproiectantului, care trebuie să stabilească soluţii pentrufiecare categorie dintre acestea.
12. PRECOMPRIMAREA
12.1 Prevederi generale
131
12.1.1 Executarea lucrărilor de precomprimare va fiîncredinţată unor executanţi care pot asigura nivelul decalitate corespunzător cerinţelor pentru structuri deconstrucţii din beton precomprimat, printr-un sistem demanagement al calităţii certificat.
Lucrările de precomprimare (pretensionare, injectare) vorfi executate numai de echipe având cel puţin un membru cuatestare profesională de specialitate, eliberată conformprevederilor legale şi aflată în termenul de valabilitate.
NOTĂ – Până la o nouă reglementare legală privindatestarea profesională pentru exectuarea lucrărilor deprecomprimare, această atestare se eliberează, încontinuare, de către INCERC.Instalaţiile de pretensionare trebuie să fie însoţite de
certificat sau de raport de inspecţie de terţă parte, care săconfirme capacitatea de a-şi menţine performanţele declarate deproducător.
12.1.2 Precomprimarea elementelor/structurilor, cu armăturăpretensionată postîntinsă se efectuează pe baza proiectuluitehnologic care, pe lângă prevederile legate de armăturapretensionată (pct.9.1.1), trebuie să conţină cel puţinurmătoarele prevederi privind pretensionarea şi protecţiaarmăturilor şi ancorajelor.
a) – tipul de instalaţie de pretensionare utilizat;b) – condiţii preliminare privind pretensionarea:
(i) – rezistenţa betonului, conform prevederilor dinproiect;
(ii) – verificarea stării elementelor respective, îngeneral, şi a zonelor de ancorare, în special;
(iii)– verificarea stării eşafodajelor, dacă estecazul;
(iv) – verificarea stării armăturii pretensionate(inclusiv a acceselor în canale) şi aancorajelor;
(v) – determinarea pierderilor de tensiune prinfrecare;
c) – programul de pretensionare:(i) – ordinea pretensionării armăturilor;(ii) – forţele de control;(iii)– modul de măsurare a forţelor de control;
132
d) – sistemele, produsele şi instalaţiile utilizate pentruprotecţia armăturii pretensionate şi a ancorajelor;
e) – programul operaţiunilor pentru protecţia armăturiipretensionate;
f) – documentele care trebuie să fie întocmite privindpretensionarea şi protecţia armăturii pretensionate.
Prevederi privind determinarea pierderilor de tensiuneprin frecare, precum şi cele privind fişa de pretensionare şifişa de injectare, sunt cuprinse în anexa E2.
12.1.3 Proiectantul trebuie să prevadă în proiect dateleşi condiţiile privind prevederile de la pct.12.1.2.b – f,precum şi programul special de precomprimare, dacă în proiectse prevede ca precomprimarea să fie efectuată în etape,ţinându-se seama de condiţiile concrete în care se efectueazăoperaţiile respective.
Necesitatea întocmirii proiectului tehnologic pentrupretensionare, dacă este cazul, va fi precizată în proiect,elaborându-se pentru acesta caiet de sarcini.
De asemenea, proiectantul trebuie să definitiveze peşantier:
a) – mărimea forţei de control, ţinând seama de mărimea reală a pierderilor de tensiune prin frecare determinate pe şantier;b) – mărimea alungirii de control a armăturiipretensionate pentru efortul unitar de control, ţinândseama de modulul de elasticitate al armăturii stabilit şide pierderile de tensiune prin frecare determinate peşantier. Alungirea se calculează pentru lungimea totală aarmăturii pretensionate, inclusiv porţiunea necesarăprinderii în prese.
12.1.4 Conformitatea forţei de pretensionare efective,stabilită pe bază de măsurări în timpul pretensionării şiconsemnată în fişele de pretensionare, face parte dinactivitatea de executare a lucrărilor, se referă la fiecarearmatură pretensionată şi este asigurată de personalul careefectuează lucrările de pretensionare.
133
Exactitatea la realizarea forţei trebuie să fie de minimum3%, fiind determinată de clasa de precizie a manometrului şide variaţia frecărilor în prese.
12.1.5 Se recomandă ca toate datele din fişele depretensionare să se completeze direct în timpul efectuăriilucrărilor. În acele cazuri în care condiţiile de lucru nu facposibilă întocmirea directă a fişelor, datele de pretensionarepot fi înscrise într-un caiet de lucru completat în timpulpretensionării, fişele întocmindu-se pe baza datelorrespective.
Citirile înregistrate se prelucrează înainte de blocareadefinitivă a ancorajelor, pentru a se trage concluziile asuprarealizării alungirii prescrise.
Fişele de pretensionare reprezintă unicul act valabilpentru stabilirea calităţii operaţiilor de pretensionare. Elese anexează la Cartea tehnică a construcţiei.
În cazul unor structuri cu număr mare de fascicule cucaracteristici identice, în locul fişelor individuale se poateutiliza o fişă comună pentru mai multe fascicule, datele fiindreunite sub formă tabelară adecvată.
Măsurarea alungirii armăturii pretensionare se începedupă realizarea primei trepte considerată drept treaptă „zeroconvenţional“, iar valoarea corespunzătoare alungiriicorespunzătoare intervalului dintre presiunea zero şipresiunea treptei aleasă ca zero convenţional se obţine prinextrapolare.12.1.6 Pretensionarea armăturilor se face numai cu instalaţiiomologate. Instalaţiile trebuie să fie garantate de furnizorşi verificate, până la capacitatea lor maximă, de cel care leutilizează.12.1.7 Utilizarea instalaţiilor se face în conformitate cuindicaţiile producătorului şi cu regulile tehnologice deexecutare a elementului din beton precomprimat.12.1.8 La instalaţiile la care se utilizează manometre trebuierespectate următoarele prevederi:
a) - transportul, manipularea şi depozitarea manometrelortrebuie să se facă cu deosebită atenţie pentru evitareaşocurilor;
134
b) - pe lângă manometrele utilizate trebuie să se dispunăde încă o serie de manometre de rezervă. Se atrageatenţia asupra corelării manometrelor gradate în bari cucele în atmosfere;c) - în afară de manometrele de lucru şi cele de rezervătrebuie să se dispună şi de manometru etalon, folositpentru verificarea periodică a manometrelor de lucru;d) - verificarea manometrelor de lucru se face cel puţinsăptămânal şi imediat când manometrele au suferit şocuri(de exemplu scăparea armăturii din presă, loviri etc.);verificarea se face prin montarea în paralel amanometrului de lucru şi a manometrului etalon.Manometrul etalon trebuie verificat de o unitate demetrologie atestată, periodic, cel puţin o dată pe an,precum şi în caz de accidente produse în timpultransportului sau utilizării acestui manometru;e) - se recomandă ca manometrele utilizate să aibăurmătoarele caracteristici:
- clasa manometrelor de lucru să fie de maximum1,6, iar pentru manometrele etalon maximum 1;- diametrul cadranului să fie de minimum 100 mmpentru a permite o citire cât mai exactă;- presiunea maximă admisibilă a manometrului să fiecu cel puţin 30% mai mare decât presiunea maximă delucru;- să fie de tip „antişoc“ cu glicerină sau alt sistem mecanic sau hidraulic de protecţie, omologat.
12.2 Efectuarea pretensionării
12.2.1 Pretensionarea armăturilor se va face, de regulă, latemperaturi de minimumm +50C.
12.2.2 Este obligatoriu ca presa cu care se execută întindereaarmăturii să reazeme pe elementul ce se precomprimă, învederea realizării scurtării elastice a betonului în timpultransferului.
135
Înainte de montarea presei, în cazul fasciculelor,acestea vor fi ordonate pentru a se putea identifica, dupăintroducerea presei, în vederea montării lor corespunzătoareîn ancorajul de inventar.
12.2.3 Citirea indicaţiilor manometrului se face numai lacreşterea foarte lentă a presiunii sau imediat în momentulopririi pompei, deoarece la descărcare valorile sunt in-fluenţate de schimbarea sensului frecărilor interioare dinpresă.
12.2.4 Pretensionarea armăturii până la valoarea de controlse va efectua în 4 sau 5 trepte. La fiecare treaptă se vornota toate datele care să permită stabilirea alungirii şi aforţei de pretensionare. Pentru aceasta este necesar ca:
a)-presiunea corespunzătoare treptelor de pretensionare să corespundă unor diviziuni ale cadranului manometrului;b)-primele două trepte să fie egale între ele şi egale cucel mult 1/6 din efortul unitar final;c)-să se reprezinte pe hârtie milimetrică diagrama efort-alungire pentru verificarea linearităţii acesteia învederea extrapolării, dacă este necesară.
12.2.5 În cazuri speciale, în care pretensionarea fasciculelorpână la forţa de control nu poate fi realizată dintr-o singurăoperaţie, se recomandă ca prima etapă de pretensionare săreprezinte 40 ... 60% din forţa de control. Presareaintermediară a conului de ancorare se recomandă să se facă cuo forţă egală cu 70% din forţa de presare finală.
12.2.6 Alungirea armăturii în cursul pretensionării sedetermină, cu precizia de 1 mm, prin:
a) -măsurarea deplasării unor repere trasate pearmături;
b)- măsurarea deplasării pistonului.În cazul b), pentru stabilirea alungirii efective,
valorile obţinute trebuie corectate prin scăderea deplasării
136
armăturilor ca urmare a împănării progresive în ancorajul deinventar al presei.
De regulă, ansamblul format de sârme şi conul ancorajuluide inventar se deplasează simultan, astfel încât deplasareaconului reprezintă valoarea de corecţie.
12.2.7 Pentru a se evita apariţia unei neuniformităţiexagerate a eforturilor în armături în cazul fasciculelor,imediat după împănarea acestora în ancorajul de inventar alpresei se trasează semne pe toate armăturile (în vecinătateapieselor de ancorare), care vor fi urmărite pe parcursultensionării.
Dacă se constată lunecări neuniforme importante (mai maride 5 mm), fasciculul se deblochează din ancorajul presei depretensionare şi se reia operaţia de pretensionare.
12.2.8 La pretensionarea fiecărei armături se compară valoareaalungirii efective corespunzătoare forţei de control, cualungirea prevăzută în programul de pretensionare. Lapretensionarea din ambele capete, comparaţia se face pentruîntreaga alungire, între valorile înregistrate în cele douăextremităţi putând fi diferenţe în funcţie de viteza derealizare a forţei, asimetria fasciculului ş.a..
Dacă diferenţele constatate între alungirea prevăzută şi cea măsurată sunt în limitele:
a) 5% - operaţia de pretensionare se consideră satisfăcătoare;b) 5% la 10% - se permite sporirea temporară a forţeide control, cu până la 5% faţă de valoare prescrisă înproiect, pentru ca alungirea măsurată să fie cuprinsă înlimitele indicate la aliniatul precedent (a); dupăatingerea valorii maxime, forţa poate fi coborâtă lavaloarea din proiect, blocarea făcându-se în acestăsituaţie;c) 5% la 10% - se efectuează o verificare suplimentarăa manometrelor şi în cazul când acestea corespundetalonării, pretensionarea se consideră corespunzătoare;înainte de demontarea manometrelor pentru verificare, se
137
recomandă ca presiunea să fie redusă la minimum 20% pentrua se evita menţinerea instalaţiei la o presiune prea ridi-cată;d) mai mari decât 10% - se opresc lucrările depretensionare şi se anunţă proiectantul.După pretensionarea unui număr de fascicule identice şi
stabilirea domeniului de variaţie a alungirilor, se caută săse determine cauzele, în cazul unor depăşiri semnificative aledomeniului respectiv.
În cazul procedeelor de precomprimare cu ancorajeledefinitive deplasabile în timpul pretensionării (de exemplu,procedeul de ancorare a armăturilor cu piuliţe), limiteleextreme (10%) se vor reduce în conformitate cu specificaţiiletehnice ale procedeului, iar în lipsa acestora se vor adoptalimitele 8%.
12.2.9 După efectuarea blocării armăturii pretensionate înancoraj şi îndepărtarea presei, la ancorajele tip inel-con setrasează un semn pe armături la circa 100 mm de faţaancorajului, care trebuie să fie urmărit până a doua zi pentrua se constata eventualele alunecări.
Dacă asemenea alunecări au loc, pretensionarea se va oprişi se dispune verificarea ancorajelor (geometrie, duritate).
12.2.10 Tăierea extremităţilor armăturilor se face în momentulînceperii pregătirilor pentru injectare. Toate operaţiile sefac cu atenţie, evitându-se şocurile şi îndoirea armăturilor,ceea ce ar putea provoca alunecarea armăturilor din ancoraj.Tăierea sârmelor se face cu discuri rotative sau cu flacărăoxiacetilenică, la o distanţă de minimum 50 mm de ancoraj.Eventuala îndoire a sârmelor se face cu chei speciale; înacest caz lungimea de tăiere se sporeste. Tăierea capetelorsârmelor nu este necesară dacă betonarea zonelor de capătpermite înglobarea lor la întreaga lungime.
12.2.11 În cazul armăturilor pretensionate exterioare, se vaverifica, la fiecare treaptă, stabilitatea şi eventualeledeformaţii sau deplasări ale elementelor pe care reazemăarmătura pretensionată de-alungul acesteia, deoarece aceste
138
deformaţii sau deplasări pot influenţa valoarea alungirilormăsurate.
12.3 Efectuarea lucrărilor de protecţie a armăturiipretensionate
12.3.1 Protecţia armăturii pretensionate se realizează, deregulă, prin:
a) - injectarea, în canale, a materialului de protecţieprevăzut în proiect;
b) – acoperirea, prin betonare sau cu alte sisteme,prevăzute în proiect, a ancorajelor;
c) – măsuri speciale, pentru armăturile pretensionateexterioare, prevăzute în caiete de sarcini, dar celpuţin cele arătate în continuare.
La realizarea protecţiei armăturii pretensionate se vor aveaîn vedere prevederile SREN 446 şi SREN 447.
Dacă lucrările de protecţie a armăturii pretensionate nuse efectuează în scurt termen (maximum 7 zile) de laterminarea pretensionării armăturilor respective, înainte de aefectua lucrările de protecţie se va examina starea armăturiipretensionate în zonele vizibile rezultatul examinării fiindconsemnat într-un document de constatare. În cazul apariţieiunor fenomene de coroziune, se va anunţa proiectantul pentru adecide în privinţa continuării lucrărilor.
12.3.2 Principalele cerinţe privind injectarea canalelorarmăturilor pretensionate sunt următoarele:
a) respectarea caracteristicilor materialului deinjectare;
b) completitudinea umplerii canalelor, consemnată înfişele de injectare, pentru fiecare canal în parte (ase vedea anexa E2).
12.3.3 Condiţiile prealabile specifice care trebuie avute învedere înainte de începerea lucrărilor de injectare acanalelor armăturilor pretensionate, sunt următoarele:
a) verificarea traseului canalului sub aspectulposibilităţii de circulaţie a amestecului de injectare,precum şi de aerisire;
139
b) asigurarea preparării amestecului de injectare încondiţiile şi cantităţile stabilite;
c) existenţa prevederilor, în specificaţia de proiect,privind amestecul de injectare şi eventualele condiţiispeciale;
d) existenţa condiţiilor tehnice specifice acestor lucrări(dotări tehnice, inclusiv pentru înlocuiri, dacă estecazul, facilităţi etc.);
e) existenţa raportului de inspecţie de terţă parte pentruutilajele utilizate.
12.3.4 Conformitatea injectării, în sensul asigurării umpleriicomplete a canalelor şi a menţinerii acestei umpleri, faceparte din activitatea de executare a lucrărilor, se referă lafiecare canal injectat pentru care se întocmeşte fişa deinjectare, şi este asigurată de personalul care efectueazălucrările de injectare.
Eventualele neconformităţi, evidenţiate în fişele deinjectare, se rezolvă cu acordul proiectantului.
12.3.5 O atenţie deosebită la protecţia de capăt se acordăancorajelor cu bulb, sau bucle pe dorn.
12.3.6 Protecţiile temporare ale armăturilor care se prevăd săse păstreze şi după realizarea celor permanente pe bază deciment, trebuie indicate în caietul de sarcini în urmadeterminărilor efectuate de un institut de specialitate, princare să se confirme că nu sunt afectate aderenţa şi protecţiaîmpotriva coroziunii.
12.3.7 Intervalele de timp în care trebuie realizată protecţia permanentă se stabilesc pe baza prevederilor de la pct.9.4.1.
Eventualele prelucrări de la capete se vor proteja prinmanşoane sigure împotriva degradărilor mecanice saucoroziunii.
În acest interval de timp trebuie să se evite corodareaarmăturii, prin una sau mai multe din următoarele măsuri:
- împiedicarea pătrunderii apei în canale;
140
- evacuarea apei pătrunsă accidental în canale, prinorificiile de golire prevăzute în punctele de cotă minimăale traseelor şi suflare cu aer comprimat;- protejarea prin învelire a porţiunii exterioare a fasciculelor.În situţiile excepţionale în care termenul de realizare a
protecţiei nu poate fi respectat, se cere avizul proiectantului asupra măsurilor de protecţie ce trebuie adoptate.12.3.8 Operaţiile de realizare a protecţiei armăturilorpretensionate (injectare, torcretare, betonare) se face latemperaturi ale mediului ambiant cuprinse între +50C şi +300C.
În cazul în care temperaturile nu se înscriu în limitelemenţionate, protecţia armăturilor se poate face numai curespectarea unor măsuri speciale, care trebuie să fie avizatede proiectant.
12.3.9 Este obligatorie stabilirea compoziţiei amestecului(pastă de ciment) pentru injectare, pe baza unor încercăripreliminare de laborator privind determinarea proprietăţiloramestecului. Trebuie să se respecte următoarele reguli:- încercările se efectuează pe cel puţin două probe diferitede ciment, prelevate din lotul de ciment aprovizionat;- pentru toate amestecurile se reproduc strict aceleaşicondiţii (malaxare, temperatură etc.).
Rezistenţa minimă la compresiune a amestecului deinjectare, trebuie să fie stabilită în proiect.
Este interzisă utilizarea clorurii de calciu, sau a altorsubstanţe care conţin clor şi care favorizează coroziuneaarmăturilor.
12.3.10 Se recomandă ca înainte de începerea injectării să seasigure utilajul şi dispozitivele de rezervă necesare(malaxor, pompă de injectare, furtune, sârme pentru desfundatetc.) pentru o eventuală intervenţie la toate punctele deacces ale fasciculului.
141
De asemenea, trebuie să se elimine orice neetanşeitate apompei şi racordurilor, care poate conduce fie la introducereaaerului în canal, fie la obturarea în timpul injectării.
Nu se pot folosi procedee de injectare la care deplasareaamestecului se face cu ajutorul aerului comprimat.
12.3.11 Pregătirea ancorajelor în vederea injectării se faceţinând seama de prevederile proiectului.
Etanşarea zonei ancorajelor în vederea injectării se facefie cu mortar, beton sau răşină epoxidică, fie cu un capacmetalic şi garnitură de etanşare fixat de placa metalică desub ancoraj.
Ambele variante trebuie să permită cuplarea sigură şietanşă a furtunului prin care se face alimentarea cu amesteculde injectare şi închiderea sub presiune a circuitului. Înacest scop se pot utiliza fie bucăţi de furtun sau ţeavă dinmaterial plastic care se strangulează la terminareainjectării, fie robineţi.
12.3.12 Înainte de injectare se procedează la spălareacanalului precum şi la verificarea etanşeităţii şicontinuităţii lui, folosind apă sub presiune sau aer comprimattrecut prin filtru de ulei. Spălarea trebuie să fie maiintensă dacă armătura a fost protejată cu ulei emulsionabil.Aceste operaţii se fac cu cel puţin 15 minute înainte deînceperea injectării, în cazul canalelor căptuşite şi cu celpuţin 60 minute, în cazul canalelor necăptuşite. Oriceneetanşeitate constatată trebuie să fie reparată înainte deînceperea injectării.
Eliminarea apei se recomandă a se face cu aer comprimat,dacă nu au fost prevăzute orificii de scurgere în punctelecele mai de jos ale canalului.
12.3.13 La fasciculele orizontale introducerea amestecului deinjectare se face prin:
- axa ancorajului pentru fascicule rectilinii sau cudeviaţii mici; la lungimi mai mari de 30 m, pentru
142
cazul canalelor necăptuşite şi 40 m pentru canalecăptuşite trebuie să se prevadă teuri intermediare decontrol, intervenţie sau continuare a injectării;- teuri de injectare amplasate în punctul cel mai dejos al canalului, în cazul fasciculelor cu traseu curb;distanţa între teuri nu trebuie să depăşească 20 m.
12.3.14 La fasciculele verticale sau oblice cu înclinare mare,introducerea amestecului de injectare se face prin axaancorajului de la partea inferioară a fasciculului.
Se recomandă ca la fascicule cu lungime mai mare de 25 msă se prevadă teuri de control al umplerii sau de injectare încaz de necesitate (de exemplu când pompa nu poate realizapresiunea necesară pentru întreaga înălţime a canalului).
La fasciculele verticale sau oblice cu înclinare maretrebuie să se prevadă teuri de reinjectare amplasate la odistanţă cuprinsă între 1,5 şi 3 m de ancorajul superior.
12.3.15 La fasciculele cu un capăt ancorat prin înglobare înbeton, modul de amplasare, în această zonă, a teurilor deinjectare sau control, trebuie să garanteze umplerea până lacontactul cu betonul în care este ancorat fasciculul.
12.3.16 În cazul elementelor realizate din bolţari serecomandă să se prevadă cel puţin câte un teu de control petraseul fiecărui fascicul.
12.3.17 Introducerea amestecului pentru injectare în canale seface cu respectarea următoarelor reguli:
a) - injectarea se face cu pompe prevăzute cu membrană,şnec sau piston;b) - accesul în canal se face continuu şi lent (6 … 12m/min), toate orificiile în lungul canalului fiind laînceput libere; se va avea grijă deosebită ca prinpompare să nu se introducă aer odată cu amestecul;diversele orificii trebuie să fie astupate pe măsură ceamestecul ajunge în dreptul lor. Dopurile de astupare aorificiilor trebuie să fie umezite în prealabil pentru aputea fi îndepărtate ulterior;
143
c) - în funcţie de modul de desfăşurare a injectării laprimele fascicule, se poate avea în vedere o reducere afluidităţii amestecului;d) - după ce fluiditatea amestecului ieşit prin ultimulorificiu este apropiată de cea determinată iniţial,orificiile se astupă şi se măreşte presiunea cu circa 3bar peste presiunea de injectare a amestecului; aceastăsuprapresiune se menţine constantă timp de circa 2minute, în cazul canalelor căptuşite şi de circa 3minute, în cazul canalelor necăptuşite.În cazulutilizării aditivilor expansivi, presiunea se poatereduce la 2 bar iar durata la 1 minut. În acest caz fiese utilizează dopuri din materiale poroase care să per-mită eliminarea apei separată din amestecul de injectare,fie orificiile sunt lăsate libere într-o primă etapă şiastupate ulterior;e) - canalele care comunică între ele trebuie să fieinjectate simultan sau unul după altul fără întrerupere,trebuind să existe certitudinea umplerii complete atuturor canalelor;f) - după aproximativ 45 minute de la injectare, seprocedează obligatoriu la reinjectare, fiind respectateaceleaşi condiţii ca şi la injectare; cantitatea deamestec introdusă la reinjectare fiind de maximum 10% dincea introdusă la injectare (înainte de racordarea pompei,accesul trebuie să fie desfundat cu o tijă metalicăadecvată);g) - reinjectarea canalelor verticale sau oblice se faceprin teurile prevăzute special în acest scop. Serecomandă efectuarea reinjectării chiar în cazulutilizării unor aditivi expansivi. Intervalul de timp lacare se face reinjectarea este de aproximativ 45 minutede la terminarea injectării. Se recomandă ca la primelecanale injectate să se facă două sau trei reinjectări, ladiverse intervale de timp, pentru a se stabili intervaluloptim de reinjectare, după care efectul sedimentăriiamestecului de injectare devine neglijabil. În cazurileexcepţionale în care nu s-a reuşit efectuareareinjectării prin teul special prevăzut, operaţiarespectivă se face prin axa conului superior, permiţându-
144
se evacuarea apei separate la partea superioară.Cantitatea de amestec introdusă la reinjectare nu trebuiesă depăşească sensibil cantitatea necesară pentruînlocuirea golului format prin sedimentare;h) - la circa 24 ore după terminarea operaţiei deinjectare toate golurile rămase la orificiile deinjectare, golire sau control, trebuie să fie umplute cuamestecul de injectare, până la faţa betonului sau pânăla capătul ţevii teului. O atenţie deosebită trebuie săse acorde acestei operaţii la fasciculele cu înclinărimari la capete şi la cele verticale.Ţevile metalice aleteurilor de acces trebuie să fie îndepărtate sauprotejate, în cazul în care există pericolul ca princoroziune betonul să fie deteriorat.
12.3.18 Pentru controlul calităţii amestecului de injectaretrebuie să se efectueze următoarele probe cu metodeleprevăzute în standardele în vigoare:
- determinarea fluidităţii la fiecare şarjă de amestec;- determinarea sedimentării şi a rezistenţei lacompresiune, o determinare pentru toată cantitatea deamestec folosită la injectarea fasciculelor dintr-unschimb, în aceleaşi condiţii.Rezultatele obţinute trebuie să se înscrie în fişa de
injectare.
12.3.19 Dacă în perioada în care se fac injectarea şiîntărirea amestecului de injectare, temperatura mediuluiambiant poate coborî sub +50C, este obligatorie izolarea ele-mentelor de atmosfera exterioară, cu ajutorul unor construcţiisau amenajări auxiliare, încălzite la o temperatură minimă de+50C, cu aer cald, registre de ţevi cu apă caldă sau abur, razeinfraroşii, rezistenţe electrice etc.
Injectarea trebuie să se efectueze la minim 48 ore de laînceperea încălzirii.
Încălzirea trebuie să continue cel puţin 48 ore dupăterminarea operaţiei de injectare, în funcţie şi detemperatura exterioară.
145
Pe toată perioada de încălzire trebuie să se măsoare, din6 în 6 ore, temperatura realizată; valorile obţinute seînscriu în coloana de observaţii din fişa de injectare.
]Se recomandă ca în toate cazurile în care injectarea seface în perioade foarte reci, să se utilizeze amestecurirezistente la îngheţ, verificate prin probe de laborator, caresă confirme că nu are loc creşterea volumului după menţinereatimp de 36 ore la temperatura de +20C ...+50C şi apoi coborârearapidă a acesteia la -200C.
De regulă, un volum de pori de 6 … 10% asigură obţinereaunui amestec rezistent la îngheţ.
12.3.20 Când se prevede că injectarea se face pe timpfriguros, trebuie să se ia măsuri sporite de împiedicare apătrunderii apei în canale, cu începere de la pozareaarmăturii şi până la efectuarea operaţiei de injectare. Serecomandă ca la aceste canale să se prevadă orificii înpunctele inferioare, orientate în jos sau lateral, astfel caeventuala apă pătrunsă să se poată evacua liber.
În cazul în care, cu toate măsurile luate, se constatătotuşi că a pătruns apă în canale, aceasta trebuie să fieevacuată imediat cu ajutorul aerului comprimat.
12.3.21 Inainte de injectare trebuie să se procedeze laverificarea continuităţii canalelor, pentru a se detectaeventualele blocări datorate formării unor dopuri de gheaţă;această verificare se face, obligatoriu, numai cu aercomprimat, deoarece în cazul utilizării apei, evacuareaacesteia din canalele obturate este foarte anevoioasă. Seinterzice utilizarea, în acest scop, a aburului.
În cazul în care se constată existenţa unui dop de gheaţă,se introduce aer comprimat încălzit, atât în canalul obturat,cât şi în cele alăturate (neobturate), până la asigurareacontinuităţii canalului (prin topirea completă a gheţii), faptcare se verifică prin ieşirea liberă a aerului prin capătulopus. Este interzisă încălzirea armăturii pretensionate printrecerea unui curent electric.
În ziua injectării, trebuie să se procedeze la spălarea şiîncălzirea pereţilor canalelor şi la topirea eventualelor
146
resturi de gheaţă rămase în canale. În acest scop, canalele seumplu cu apă încălzită la 30... 400C, care se menţine în canaletimp de circa 15 minute. Această operaţie se efectuează deminim două ori.
Introducerea apei calde se face numai în acele canalepentru care există certitudinea că pot fi injectate în aceeaşizi.
În cazul în care, din motive excepţionale, unele canalespălate nu pot fi injectate în aceeaşi zi, este necesarăevacuarea integrală a apei din aceste canale, utilizându-seaer comprimat încălzit.
La pregătirea şi introducerea amestecului de injectare serespectă prevederile menţionate anterior, cu următoarelemăsuri suplimentare:
- apa de amestecare trebuie să fie la o temperaturăîntre +300C şi +400C;- amestecul trebuie să fie la o temperatură de celpuţin +200C în momentul introducerii în canal;- se recomandă utilizarea de aditivi pentru sporireavolumului de pori al amestecului şi îmbunătăţireacomportării la îngheţ.
12.3.22 La elementele sau construcţiile din beton precomprimatla care se prevede ca armătura pretensionată, aflată laexteriorul secţiunii, să aibă aderenţă cu betonul, prinproiect trebuie să se prevadă cel puţin modul de punere înoperă a betonului sau a mortarului de protecţie, clasamortarului sau a betonului, grosimea stratului, condiţiiprivind impermeabilitatea.
Betonul sau mortarul de protecţie trebuie să fie cât maicompact (de exemplu, pentru beton, gradul de impermeabilitate P8
10), iar clasa de rezistenţă se recomandă să fie egală cucea a betonului din elemente, dar cel puţin C20/25, respectivM30.
Grosimea stratului de Acoperirea cu mortar sau beton sestabileşte prin proiect, în funcţie de agresivitatea mediului,(a se vedea pct. 9.4.1)
147
Pentru cazurile necuprinse în aceste prevederi se cereavizul unui laborator de specialitate.
12.3.23 La elementele la care faţa opusă celei pe care esteplasată armătura pretensionată vine în contact cu lichide saucu materiale agresive, trebuie să se ia măsuri - începând cufazele premergătoare pretensionării - ca protecţia armăturiisă se facă după remedierea neetanşeităţii betonului, dacă estecazul. Renunţarea la această prevedere se poate face numai pebaza unor prescripţii speciale.
12.3.24 La elementele sau construcţiile la care protecţiaarmăturii exterioare este prevăzută să se facă printorcretare, operaţiile se fac în conformitate cureglementările tehnice aplicabile şi cu respectareaurmătoarelor prevederi:
a) - la stabilirea sortului granular al nisipului şi adimensiunii maxime a granulei de agregat se ţine seama şide distanţa minimă liberă dintre două sârme alăturate şide grosimea stratului de protecţie;b) - trebuie să se efectueze o curăţare îngrijită asuprafeţei, eventual prin sablare; dacă există urme derugină, acestea vor fi îndepărtate de pe armătură; dupăsablare, se efectuează curăţarea suprafeţei cu un jet deaer. Dacă armătura a fost protejată temporar, de exemplucu lapte de ciment sau cu alte substanţe de protecţietemporară care reduc aderenţa, acestea trebuie să fieîndepărtate prin procedeul care se dovedeşte mai eficient(sablare, jet de apă şi aer comprimat etc.). Dacă seprevede ca protecţia temporară să se păstreze, curăţarease face cu procedee care să nu conducă la degradarea ei;c) - aplicarea mortarului prin torcretare la protejareaarmăturilor înfăşurate sub tensiune pe recipienţi seface, de regulă, după umplerea cu apă a acestora şirealizarea, în măsura în care este posibil, a presiuniimaxime de apă ce se dezvoltă în exploatare. Recipientulnu se goleşte până la obţinerea rezistenţei torcretului,prevăzută în proiect.
148
12.3.25 Protecţia armăturilor cu beton sau mortar turnat seprevede în proiect şi se realizează numai pe baza unorexperimentări prealabile, prin care să se stabilească de-taliile de executare în funcţie de condiţiile specifice(distanţă între armături, posibilitate de compactare, aderenţade stratul suport etc.).
12.3.26 Sistemele de protecţie anticorozivă a suprafeţeistraturilor aplicate prin torcretare sau turnare se adoptă şiexecută pe baza prevederilor din reglementările specifice învigoare. Pentru cazurile necuprinse în aceste reglementari secere avizul unui laborator de specialitate.
12.4 Verificarea şi recepţia lucrărilor de precomprimare
12.4.1 Verificarea lucrărilor de precomprimare constă în:a) – verificarea documentelor privind confecţionarea,
montarea şi recepţia armăturii pretensionate (pct.9.9);b) – verificarea privind pretensionarea armăturii;c) – verificarea privind protecţia armăturii
pretensionate.
12.4.2 Verificarea privind pretensionarea armăturii se referăla:
a) – verificarea realizării forţei de control şi amenţinerii acesteia, conform condiţiilor din acestnormativ (pct.12.1 şi 12.2), dacă prin proiect nu seprevede altfel, verificare efectuată în timpulpretensionării pentru fiecare armătură pretensionată şiconsemnată în fişele de pretensionare;
b) – verificarea stării elementelor precomprimate, întimpul şi după efectuarea pretensionării, mai ales înzonele de ancorare a armăturii pretensionate, precumşi, dacă este cazul, a elementelor de susţinere aarmăturii exterioare de-a lungul acesteia şi arosturilor la elemente asamblate prin precomprimare,verificarea fiind făcută prin examinare directă(fisuri, striviri locale ş.a.) a tuturor acestor zone.
149
12.4.3 Verificarea privind protecţia armăturii pretensionatese referă la:
a) – verificarea documentelor privind livrarea şirecepţia produselor implicate, a conformităţii cuprevederile proiectului, precum şi a stării acestora,prin examinare directă, după caz;b)– luarea în considerare a documentelor privind stareaarmăturii, în cazul precizat la pct.12.3.1 aliniatulultim;c) – verificări în timpul operaţiunilor privind protecţia
armăturii pretensionate (injectare, betonare ş.a) şi afişelor întocmite pentru aceste operaţiuni.
12.4.4. Recepţia lucrărilor de precomprimare se consemnează,pe baza verificărilor arătate mai înainte, în procesul verbalde recepţie calitativă pe faze (pentru lucrări care devinascunse). La recepţie va fi invitat proiectantul.
13 MONTAREA ELEMENTELOR PREFABRICATE
13.1 Prevederi generale
13.1.1 Montarea elementelor prefabricate se efectuează pe bazadatelor din proiect, urmînd ca, în funcţie şi de complexitatealucrărilor de montare, prin proiect să se prevadă necesitateaîntocmirii proiectului tehnologic, caz în care se elaborează,de către proiectant, caiet de sarcini. Proiectul (proiectultehnologic) va cuprinde cel puţin următoarele:
a) – cantitatea de elemente de montat, defalcată pesortimente;
b) – mijloacele de transport până la locul de montare;c) – locul de depozitare pe şantier şi condiţiile de
aşezare şi rezemare (dacă montajul nu se execută direct de pemijlocul de transport);
d) – metodele de montare, utilajul necesar şiamplasamentul acestuia;
e) – ordinea de desfăşurare a operaţiilor de montare;f) – formaţiile de lucru necesare pentru montare;g) – graficul calendaristic de lucru pentru transportul şi
montarea elementelor prefabricate, întocmit în concordanţă cu
150
ordinea de montare a elementelor şi ţinându-se seama de timpulnecesar pentru întărirea betonului de monolitizare aîmbinărilor, dacă este cazul;
h) – modul de pregătire al suprafeţelor pe care vor rezemaelementele şi al zonelor de monolitizare;
i) – modul de poziţionare şi regulile de verificare arespectării abaterilor admise pentru montare;
j) – măsurile necesare pentru fixarea provizorie aelementelor;
k) – ordinea de executare a sudurilor şi condiţiiletehnice de calitate pe care trebuie să le îndeplineascăsudurile;
l) – etapele la care este necesară o recepţie parţială alucrărilor de montare sau de îmbinare, precum şi a altorlucrări secundare;
m) – abaterile admise la montare.La stabilirea măsurilor necesare pentru fixarea provizorie
a elementelor la montare se vor avea în vedere prevederile SREN 1991-1-6 şi ale SR EN 1991-1-6/B1.
13.1.2 Montarea elementelor prefabricate va fi condusă de uninginer sau subinginer specializat în acest domeniu şisupravegheată permanent de maiştri cu experienţă dobândită lalucrări similare.
13.1.3 Succesiunea operaţiilor de montare este condiţionată deposibilitatea executării îmbinărilor definitive, care nutrebuie să fie stânjenită de elementele ce se montează încontinuare sau prin executarea altor lucrări.
13.1.4 Produsele necesare pentru rezemări umede (mortar) sauuscate (aparate de rezem metalice, din neopren armat ş.a.),precum şi pentru îmbinări umede (monolitizări cu beton şiarmătură) sau uscate (prin sudură, cu şuruburi ş.a) trebuie săfie conform proiectului şi să aibă, după caz, atestarea deconformitate cu standardele sau documentele tehnice legale dereferinţă.
Armătura şi betonul vor fi realizate şi puse în operăconform prevederilor prezentului normativ.
Piesele înglobate în beton se consideră corespunzătoare,astfel:
151
a) – cele din elementele turnate in situ, pe care semontează elementele prefabricate, prin recepţia conformprevederilor prezentului normativ;
b) – cele din elemente prefabricate (pentru îmbinări şipentru manipulare), prin documentele privind calitateaacestor elemente, eliberate de producătorul lor.
13.2 Realizarea montărilor şi îmbinărilor
13.2.1 Înainte de montare trebuie realizate următoarele:a) – verificarea suprafeţelor care vin în contact şi celecare intră în îmbinare, în special sub următoareleaspecte:
(i) – respectarea condiţiilor privind dimensiunileşi forma (planitate, rugozitate ş.a.), după caz;(ii) – prelucrarea corespunzătoare (spre exemplu,perierea cu perie de sârmă şi spălarea din abundenţăîn cazul în care vin în contact cu beton demonolitizare sau mortar de poză), dacă este cazul;(iii) – poziţia şi forma corespunzătoare a
armăturilor sau altor piese care intră înîmbinare;
(iv) – starea de curăţenie;b) – trasarea de detaliu pentru poziţia de aşezare, curepere atât pe zonele de aşezare, cât şi pe elementelecare se montează;
c) – verificarea cotei de nivel a suprafeţelor deaşezare pe care se montează elementele;
d) – pregătirea mijloacelor provizorii de asigurare astabilităţii elementului montat până la realizareaîmbinării definitive, dacă este cazul.
13.2.2 Pentru montarea elementelor prefabricate se vor folosiutilaje care să asigure montajul în condiţii de securitate.
La ridicarea elementelor prefabricate se va executa înprealabil o săltare provizorie până la cca 20 mm pentruverificarea prinderii elementelor în dispozitiv.
Elementele vor fi eliberate din dispozitivul de prinderedupă realizarea corectă a rezemării. Este obligatoriu a seasigura echilibrul stabil al tuturor elementelor montate sau
152
care reazemă pe acestea. Asigurarea se va realiza înainteadesprinderii elementului din cârligul macaralei, fie prinexecutarea îmbinărilor definitive, fie prin mijloaceprovizorii. Piesele de prindere provizorie nu vor putea fidemontate decât după executarea îmbinării definitive,respectiv în cazul îmbinărilor umede sau mixte, după cel puţin3 zile de la betonare.
Este interzis să se monteze elemente pe altele care nu aufost fixate definitiv (cu excepţia cazurilor prevăzute prinproiect).
Îmbinările definitive trebuie să fie executate în cel maiscurt timp posibil de la montaj.
Indiferent de tipul elementului, la ridicarea, şideplasarea orizontală, în stare suspendată a elementelor,trebuie folosite cabluri/funii pentru oprirea balansării.
13.3 Executarea rosturilor la elemente sau construcţii dinbolţari sau panouri prefabricate asamblate prinprecomprimare
13.3.1 Umplerea rosturilor dintre elementele prefabricate(bolţari sau panouri) se poate face prin:
a) – turnare de beton în spaţii largi (100...200 mm)b) – matare sau injectare de mortar în rosturile având
grosimea de 15...30 mm pentru elemente cu înălţimea până la1,50 m şi de 35...55 mm pentru elemente cu înălţimea mai marede 1,50 m
c) lipirea cu răşini epoxidice, caz în care grosimearostului nu va depăşi 1 mm; utilizarea răşinilor se va face pebaza documentelor tehnice legale şi a prevederilorfurnizorului
d) – alte metode speciale, pe baza documentelor tehnicelegale.
13.3.2 Bolţarii sau panourile care urmează a fi asamblate prinprecomprimare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să fie recepţionate fiecare bucată, şi să corespundăprevederilor proiectului;
b) să aibă asigurată poziţia relativă (coincidenţă,continuitate) a canalelor;
153
c) să fie executate corect feţele din rost şi suprafeţeleacestora să nu prezinte ştirbituri, rupturi sau fisuri.
13.3.3 Realizarea rosturilor trebuie să satisfacă, după caz,următoarele cerinţe:
a) să asigure legătura între materialul (beton, mortar)din rost cu betonul bolţarilor; această legătură se asigură,după caz, prin amprentarea suprafeţelor, mustăţi de armăturăşi armarea cu plase a rostului;
b) să asigure condiţia de etanşeitate (forma rostului săpermită aplicarea materialului sau garniturii de umplere);
c) dimensiunile rostului trebuie să permită realizareaîmbinărilor armăturilor nepretensionate şi betonului încondiţii corespunzătoare;
d) rezistenţa betonului din rost va fi superioară cu oclasă rezistenţei betonului din elemente; dimensiunea maximă aagregatelor nu va depăşi 3 mm pentru rosturi cu grosimea pânăla 25 mm inclusiv şi 7 mm pentru rosturi peste 25 mm grosime;controlul calităţii materialului din rosturi se va face ladata începerii precomprimării şi la 28 zile de la turnarearosturilor folosind:
- pentru mortar, prisme 40 × 40 × 160 mm sau cuburicu latura de 70,7 mm
- pentru beton, cuburi cu latura de 150 mm saucilindri;e) lungimea cordoanelor de sudură sau petrecerea buclelor
de armătură din rost trebuie să se încadreze în limiteletoleranţelor din proiect.
13.3.4 Continuitatea şi etanşeitatea canalelor în rost sepoate realiza în una din următoarele variante:
- manşoane recuperabile din caucic sau alt material;- manşoane nerecuperabile din tablă, polietilenă sau PVC.
13.3.5 Pentru asamblare, bolţarii sau panourile prefabricatese vor aşeza pe reazeme (calaje, platforme, fundaţiinetasabile), care să permită scurtarea elementului (deplasarealor) la precomprimare şi descentrarea uşoară a reazemelorintermediare, dându-se o atenţie deosebită reazemelor de capătcare trebuie să fie capabile să preia greutatea proprie aîntregului element fără a se produce denivelări importante.
154
13.3.6 Înainte de începerea asamblării se vor examina, încă odată, cu atenţie, bolţarii sau panourile prefabricate, pentrua avea certitudinea că aceştia corespund din punct de vederecalitativ cerinţelor proiectului. De asemenea este necesar săse verifice concordanţa dintre lungimea reală a elementului şicea prevăzută în proiect.
13.3.7 Înainte de aşezarea bolţarilor sau panourilor înpoziţia de asamblare:
- se vor îndepărta praful, murdăria şi eventualul stratsuperficial de lapte de ciment de pe feţele dinspre rosturiale bolţarilor şi panourilor, cu ajutorul periei de sârmă şiprin spălarea cu apă;
- se va verifica starea canalelor (obturare, curăţenie);- se va analiza siguranţa la răsturnare atât a panourilor
cât şi a întregului element şi se vor lua măsuri de sprijinireadecvate, care să nu împiedice deformarea elementului laprecomprimare.
13.3.8 După aşezarea bolţarilor sau panourilor în poziţia deasamblare şi până la umplerea rosturilor se vor lua măsuripentru a împiedica murdărirea feţelor interioare alerosturilor şi ale canalelor.
13.3.9 Înainte de umplerea rosturilor cu amestecuri pe bază deciment, feţele respective ale bolţarilor sau panourilor vor fiudate cu apă, luându-se măsurile necesare pentru îndepărtareaapei de la baza rosturilor (a se vedea şi pct. 11.5.3).
13.3.10 Compoziţia şi consistenţa materialului de umplere arostului se vor stabili prin încercări preliminare.
Folosirea aditivilor se face pe baza documentelor tehnicelegale fiind însă obligatorii încercări preliminare, laşantier; utilizarea concomitentă a două tipuri de aditivi seva face numai cu avizul unui laborator autorizat.
13.3.11 Compactarea mortarului în rost se execută în generalprin îndesare cu şipca sau cu vergeaua metalică. Pentru o maibună compactare se poate prevedea pe fiecare din feţelepanoului o alveolă semicirculară, care să permită introducerea
155
unui pervibrator în rost, atunci când acesta este de grosimemare. În cazul în care se foloseşte metoda de compactareinterioară a mortarului sau betonului se vor prevedea camijloacele de compactare să nu deterioreze sau să nu deplasezemanşoanele pentru realizarea canalelor în rost.
13.3.12 După turnare, se vor lua măsuri de protecţie arosturilor atât împotriva întăririi rapide (în cazul timpuluiexcesiv de cald), cât şi împotriva îngheţului (în cazultimpului friguros).
13.4 Verificarea şi recepţia lucrărilor de montare aelementelor prefabricate
13.4.1. Verificarea lucrărilor de montare a elementelorprefabricate se referă la:
a) – verificarea poziţiei, în plan şi pe înălţime, şi aîncadrării în abaterile admisibile, pentru fiecare elementmontat;b) – verificarea, prin observare vizuală directă şi,eventual, cu spioni, a modului de rezemare, în cazulrezemărilor simple, pe pat de mortar sau pe aparate derezem, la fiecare rezemare;c) – verificarea, prin observare vizuală directă aîmbinărilor prin sudură, cu şuruburi sau alte sistememecanice, uscate, precum şi prin determinărinedistructive, la îmbinările elementelor structurale, prinsondaj;d) – verificarea, prin observare vizuală directă şi prinmăsurări simple, a armăturilor care intră în îmbinare,precum şi a spaţiului destinat turnării betonului, lafiecare îmbinare prin monolitizare sau matare;e) – supravegherea operaţiilor de turnare a betonului saude matare (starea spaţiului, clasa betonului,caracteristici ale betonului proaspăt ş.a.), prelevareaepruvetelor (cuburi sau cilindri) pentru fiecare şarjă debeton pusă în operă, verificarea aspectului betonului ladecofrare şi verificarea clasei betonului turnat.Pentru lucrările şi zonele care devin ascunse (pct. b - ede mai înainte) se încheie procese verbale de recepţiecalitativă pe faze (pentru lucrări care devin ascunse).
156
Se încheie, deasemenea, procese verbale privindconformitatea poziţiei în plan şi pe înălţime a elementelorprefabricate structurale, după montare şi fixarea definitivă.
13.4.2 Recepţia lucrărilor de montare a elementelorprefabricate este consemnată prin proces verbal de recepţiecalitativă, care are la bază:
a) – documentele privind calitatea şi recepţia:(i) – elementelor prefabricate montate;(ii) – materialelor utilizate la rezemări şi
îmbinări;b) – documentele privind calitatea lucrărilor de
montare, încheiate ca urmare a verificărilor conformpct. 13.4.1 de mai înainte;
c) – examinarea, prin observarea vizuală directă, aelementelor prefabricate montate, inclusiv a rezemărilorşi îmbinărilor acestora.
La recepţie este invitat proiectantul.
13.5 Condiţii prealabile, precum şi cele necesare pentruefectuarea lucrărilor de montare a elementelor prefabricate
13.5.1 Principalele condiţii prealabile sunt:a) – recepţionarea elementelor prefabricate procuratepentru montare;b) – asigurarea utilajelor, echipamentelor şidispozitivelor necesare pentru manipulare, montare şifixare provizorie, conform graficului de montare, maiales în situaţiile, de regulă frecvente, în care acestease fac prin prestare de servicii;c) – efectuarea lucrărilor pregătitoare, cum sunt:
(i) – executarea căilor necesare transportuluielementelor şi accesului utilajelor de montare;(ii) – executarea căilor de rulare ale utilajelor demontare;(iii) – verificarea bunei funcţionări a
utilajelor de montare, precum şi a dispozitivelorde prindere şi de fixare provizorie;
(iv) – executarea schelelor, dacă este cazul, pentruaccesul la zonele de lucru (de rezemare, de
157
desfacere din macara, de verificare a trasăriiş.a.).
13.5.2 Elementele prefabricate prevăzute pentru montaretrebuie să fie recepţionate în prealabil. Recepţia seefectuează prin analizarea documentelor privind calitateaacestora, eliberate de producător, a prevederilor din proiectşi examinare directă.
13.5.3 Documentele privind calitatea elementelor prefabricatesunt:
a) – în cazul elementelor prefabricate de serie,introduse pe piaţă, declaraţie de conformitate conformprevederilor legale privind categoria elementelor respective;
b) – în cazul elementelor prefabricate unicat, adică acelor executate pe baza unui anumit proiect, pentru o anumităconstrucţie, pe baza unei comenzi directe, cum e cazul, deregulă, a elementelor structurale pentru clădiri şiconstrucţii inginereşti, declaraţie de conformitate cuproiectul (comanda), dată de producător conform sistemului 4de atestare a conformităţii, urmând a se face recepţiacalitativă a elementelor prefabricate respective şi aintroduce documentele privind executarea lor în Cartea tehnicăa construcţiei.
La executarea elementelor prefabricate din categoria (b),proiectantul poate stabili, dacă este cazul, faze determinante(puncte de oprire) la producătorul acestora, pentru unelelucrări care devin ascunse, executantul fiind obligat înaceste cazuri ca, prin comandă şi contractul încheiat cuproducătorul, să stabilească modalităţile practice care săasigure realizarea verificărilor în aceste faze.
13.5.4 Examinarea directă se poate face prin sondaj, laloturile de elemente nestructurale, dar la elementelestructurale aceasta se efectuează pentru fiecare element şiare în vedere:
a) – tipul elementelor şi marcajele de identificare, faţăde documentele privind calitatea, precum şi pentruasigurarea trasabilităţii;
b) – starea generală, sub aspectul formei şi integrităţiibetonului, cu examinări detaliate şi consemnări în
158
cazul unor defecte sau degradări (segregări,ştirbituri, armătură vizibilă, piese care trebuie săfie aparente şi sunt acoperite cu beton, armături înaşteptare – pentru monolitizare – lipsă sau neconforme,fisuri, rosturi de turnare, denivelărinecorespunzătoare ş.a.);
c) – starea şi forma suprafeţelor şi pieselor implicate înzona de rezemare;
d) – poziţia şi starea pieselor de agăţare pentrumanipulare.
Recepţia se efectuează atât pentru elementeleprefabricate furnizate de producător, pe bază de comandă, câtşi pentru cele realizate de executant, în ateliere proprii saupe şantier (preturnate).
13.5.5 Elementele metalice preuzinate (spre exemplu,contravântuiri între stâlpi sau grinzi din beton armat, grinzide rulare aşezate pe stâlpi din beton armat ş.a.), se vorrecepţiona în acelaşi mod, având în vedere caracteristici,defecte şi degradări specifice tipului şi modului deconfecţionare a elementelor respective.
13.5.6 Asigurarea detaliilor tehnice la montarea elementelorprefabricate se referă la:
a) – aparatura şi mijloacele, inclusiv privind accesele,pentru trasare, în vederea aşezării şi reglării poziţieielementelor prefabricate;b) – dotările tehnice pentru manipularea, aşezarea şireglarea poziţiei, precum şi pentru fixarea provizorie,dacă este cazul;c) – dotările tehnice pentru fixarea definitivă (pentrusudare, montare cu şuruburi ş.a.), dacă este cazul;d) – dotările tehnice pentru realizarea îmbinărilorumede, prin monolitizare (pentru armătura de continuitate,cofraje, turnarea şi vibrarea betonului), pentru perioadaprogramată pentru aceste lucrări, sau prin matare.
159
13.5.7 Asigurarea facilităţilor necesare la montareaelementelor prefabricate: energie electrică, apă, aercomprimat dacă este cazul ş.a.
13.5.8 Asigurarea personalului calificat pentru manipularea şimontarea elementelor prefabricate, precum şi a celui necesarpentru realizarea îmbinărilor definitive, după caz.
13.5.9 Asigurarea materialelor corespunzătoare necesare pentrurealizarea îmbinărilor definitive, după caz.
14 TOLERANŢE GEOMETRICE
14.1 Toleranţele pentru mărimile geometrice (lungimi,înclinări, rectilinitate, planitate, denivelări relative)pentru construcţii, sunt prezentate în anexa C.
Abateri admisibile pentru clădiri, pentru clasa detoleranţe 1 (toleranţe normale), sunt prezentate în anexa D.Clasa de toleranţe 1 include ipotezele de proiectare din SR EN1992, pentru elemente structurale, precum şi nivelul necesarde siguranţă, pentru elemente nestructurale.
14.2 Structura completă trebuie să se afle în intervaluladmisibil al abaterilor pentru a se evita efectele negativelegate de:
a) – rezistenţă mecanică şi stabilitate în stadiiintermediare şi în perioada de serviciu;
b) – performanţele de exploatare în timpul utilizăriiclădirii;
c) – compatibilitatea poziţionării pentru asamblareastructurii şi a elementelor nestructurale.
14.3 Toate cerinţele pentru toleranţe speciale trebuieprecizate în proiect şi trebuie să cuprindă următoareleinformaţii:
a) – alte abateri decât abaterile admisibile indicate înacest normativ;
b) – orice altă mărime pentru care abaterea trebuiecontrolată, împreună cu definirea parametrilor şivalorilor admisibile;
160
c) – dacă aceste toleranţe speciale se aplică tuturorelementelor relevante sau numai unora dintre elemente,care trebuie să fie identificate.
14.4 Toleranţele pentru suprafeţele de contact dintreelemente, în cazul în care forţele trebuie să fie transmiseprin contactul direct al suprafeţelor, nu sunt prevăzute înacest normativ. Toate cerinţele legate de aceste suprafeţetrebuie să fie menţionate în proiect.
14.5 Toleranţele pentru elementele turnate sub apă nu suntprevăzute în acest normativ.
14.6 Dacă o anumită abatere geometrică face obiectul maimultor cerinţe similare, se aplică cea mai strictă cerinţă.
14.7 Acest normativ nu conţine cerinţele pentru combinaţiiledintre toleranţele la executarea lucrărilor şi deformaţiilestructurale.
14.8 Toleranţele pentru poziţia în plan se referă la axelesecundare din plan.
Toleranţele pentru poziţia pe înălţime se referă la axelesecundare pe înălţime, de exemplu cotă de nivel transferată.
Orice cerinţă pentru axele secundare trebuie menţionatăîn proiect.
NOTĂ – ISO 4463:1998 Metode de măsurare pentru clădiri. Măsurăripentru tasare – Partea 1: Planificarea şi organizareaprocedurilor de măsurare, criteriul de acceptare, prezintărecomandări pentru trasarea axelor secundare.
15 ŢINEREA SUB CONTROL A REALIZĂRII LUCRĂRILOR
15.1 Prevederi generale
15.1.1 Tinerea sub control a realizării lucrărilor din beton,beton armat sau beton precomprimat este deosebit de importantădeoarece:
a) de calitatea realizării acestor lucrări la realizareastructurilor depinde, în mod direct şi nemijlocit, satisfacereacerinţei esenţiale privind rezistenţa şi stabilitatea
161
construcţiilor respective, cu implicaţiile cunoscute atât înviaţa oamenilor, cât şi sub aspect economic;
b) faţă de toate celelalte categorii de materialeutilizate pentru realizarea structurii construcţiilor, betonularmat şi betonul precomprimat au următoarele particularităţi:
(i) în ceea ce priveşte caracteristicile mecaniceefective ale betonului pus în operă:- ele depind, în mare măsură, de modul efectiv depunere în operă (turnare, compactare, tratareulterioară), pentru fiecare zonă a elementelor, înparte;- ele nu se determină direct pe elementul realizat,ci pe corpuri de probă care, deşi preluate dinacelaşi beton proaspăt şi ţinute în condiţii demediu similare, nu pot reproduce şi condiţiileefective de punere în operă, care sunt foarteimportante, aşa cum s-a arătat mai înainte;- valorile concludente sunt obţinute, de regulă,după 28 de zile, timp în care, în mod normal,elementele respective sunt, cel puţin parţial, pusesub încărcare;(ii) în ceea ce priveşte armătura, aceasta devinelucrare ascunsă, fiind greu de a mai stabilidetaliile despre aceasta (tip, diametre, poziţiietc.);(iii) eventualele intervenţii ulterioare,determinate de constatarea unor neconformităţi sau aunei comportări necorespunzătoare, sunt foartedificile atât sub aspectul conceperii lor, cât şi,mai ales, sub aspectul realizării lor.
Având în vedere cele arătate, pentru ţinerea sub controla lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimattrebuie aplicată o abordare preventivă, fapt care se manifestăşi prin accentul pus pe verificarea elementelor la intrare înprocesul de realizare a lucrărilor, prezentată în subcap.15.3.
15.1.2 Principalele cerinţe privind activitatea de ţinere subcontrol a realizării lucrărilor sunt următoarele:
162
a) existenţa specificaţiei de proiectului, complet şi adusla zi (prin dispoziţii de şantier sau alte documentevalabile);
b) asigurarea colaborării cu proiectantul pe parcursulexecutării lucrărilor; NOTĂ – Asigurarea asistenţei tehnice din
partea proiectantului pe perioada de executare alucrărilor (în cazul în care aceasta nu intră întarifarea proiectului), se face pe baza unuicontract încheiat între beneficiar şi proiectant.
c) existenţa, la constructor, a reglementărilor legaleşi tehnice, aplicabile, pentru lucrărilerespective;
d) aplicarea unui sistem al calităţii larealizarea lucrărilor; NOTĂ – Sistemul calităţii conform SRENISO
9001, adaptat la specificul lucrărilor deconstrucţii, asigură realizarea acesteicerinţe.
15.1.3 Principiile de bază privind ţinerea sub control arealizării lucrărilor sunt:
a) o abordare preventivă privind calitatea, având învedere particularităţile arătate mai înainte, prin aplicareaunui sistem de management al calităţii, pentru evitareaneconformităţilor;
b) o abordare diferenţiată, diferenţiere care trebuie săsatisfacă următoarele cerinţe:
(i) exigenţa în verificarea calităţii lucrărilor esteaceeaşi, indiferent de diferenţierea în abordare;
(ii) cele şase cerinţe esenţiale stabilite prin legeaprivind calitatea în construcţii se aplică pentrutoate cazurile, indiferent de diferenţierea înabordare;
(iii) diferenţierea este dată de luarea înconsiderare şi a altor cerinţe (funcţionale,privind tehnologiile de executare a lucrăriloretc.) şi/sau a unui număr diferit de criterii deperformanţă asociate cerinţelor;
c) nivelurile de performanţă diferite, după caz, rezultăîn procesul de proiectare şi ele trebuie să fie stabilite,
163
clar şi explicit, în proiect, pentru fiecare categorie delucrări şi fiecare criteriu de performanţă;
d) diferenţierea demersului pentru verificarea calităţiilucrărilor se face în funcţie de următoarele criterii:
(i) categoria de importanţă stabilită conformreglementărilor legale în vigoare;
(ii) complexitatea lucrărilor care trebuie să fierealizate;
(iii) cerinţe explicite ale beneficiarului(proprietar/investitor), sau ale proiectantuluilucrării.
15.2 Clase de verificare
15.2.1 Ţinerea sub control a realizării lucrărilor din beton,beton armat şi beton precomprimat este în responsabilitateadirectă a constructorului acestor lucrări, dar sunt implicaţitoţi factorii participanţi, în funcţie de natura activităţilorlor şi de fazele de realizare a lucrărilor.
NOTĂ – Prin constructor se înţeleg toate entităţile careparticipă la executarea lucrărilor.Responsabilitatea revine, pentru întreaga lucrareşi pentru categorii/părţi de lucrări, acelorentităţi care încheie contracte cu beneficiarul,pentru lucrările respective numite antreprenorgeneral.
15.2.2 Se disting două faze principale privind ţinerea subcontrol a realizării lucrărilor:
a) verificarea elementelor de intrare în procesul derealizare a lucrărilor, în principal:
(i) proiectul, care furnizează datele tehnice privindconstrucţia;
(ii) conformitatea produselor care intră în lucrare;(iii) capabilitatea furnizorilor care efectueazăservicii pentru realizarea lucrării respective;(iv) capabilitatea constructorului de a realizalucrarea;
b) verificarea proceselor de executare a lucrării pentrufiecare categorie de lucrări şi fază/etapă, începând cuprimirea frontului de lucru de la faza/etapa precedentă şi
164
sfârşind cu predarea frontului de lucru pentru faza/etapaurmătoare sau recepţionarea lucrărilor respective.
15.2.3 Pentru verificările arătate se stabilesc trei clase deverificare:
a) clasa de verificare 1 – cea mai simplă;b) clasa de verificare 2 – de complexitate medie;c) clasa de verificare 3 – de complexitate ridicată.Care dintre clasele de verificare, definite şi detaliate
în continuare, se vor aplica, se stabileşte de cătreproiectant, având în vedere criteriile de diferenţiereprezentate în tabelul 18, precum şi celelalte prevederi aleacestui normativ.
Se face precizarea că, prin aplicarea principiilor dediferenţiere, se poate stabili o clasă de verificare pentruîntreaga construcţie şi o altă clasă de verificare, decomplexitate mai ridicată, pentru una sau mai multe categoriide lucrări de la acea construcţie.
Tabelul 18Nr.crt.
Criteriu Clasa deverificare 1
Clasa deverificare 2
Clasa deverificare 3
1Categoria deimportanţă aconstrucţiei
D C A sau B
2 Complexitatealucrărilor
a) sub aspectultehnologiilorutilizate
obişnuite, carenu utilizeazăechipamente
tehnologice carenecesită
personal atestat
idem clasa 1,plus lucrări cuechipamente
tehnologice carenecesităpersonal
atestat, dar încondiţii
obişnuite delucru (fundaţii
directe,deschidereelemente de
maximum 6,0 m)
idem clasa 2,plus oricecondiţii delucru (spreexemplu:
precomprimărila înălţime,
cofrajeglisante etc.)
165
Nr.crt.
Criteriu Clasa deverificare 1
Clasa deverificare 2
Clasa deverificare 3
b) sub aspectulvolumului/întinderii lucrăriişi/sau al
numărului desubantreprizecare trebuiecoordonate laacea lucrare
-clădiri cumaximum P+1E-maximum treisubantreprizecoordonate
-fără lucrări dedrumuri, podurisau construcţiiinginereşti
-clădiri cumaximum P+8E-maximum nouăsubantreprizecoordonate-lucrări de
drumuri, podurisau construcţiiinginereşti devolum redus
fărărestricţii,pentru orice
volum/întinderede lucrări
şi/sau număr desubantreprizecoordonate
c) sub aspectulcondiţiilor de
lucru
condiţii delucru obişnuite,cu accese uşoareşi facilităţi la
îndemână
idem clasa 1,plus unele
accese dificilecare se potrealiza cumijloaceobişnuite
fărărestricţii,pentru oricecondiţii delucru (accesedificile, în
subteran etc.).
15.2.4 La stabilirea clasei de verificare, proiectantultrebuie să precizeze pentru clasele de verificare 2 şi 3,condiţiile efective care au fost avute în vedere pentrucriteriile arătate, precum şi eventuale alte criterii care aufost luate în considerare, inclusiv cerinţa expresă abeneficiarului.
15.3 Verificarea elementelor de intrare în procesul derealizare a lucrărilor15.3.1 Pentru verificarea elementelor de intrare în procesulde realizare a lucrărilor din beton, beton armat şi betonprecomprimat, condiţiile şi cerinţele minimale, pentru celetrei clase de verificare, sunt date în tabelul 19.Inspectoratul de stat în construcţii poate verifica, prinsondaj oricare din criteriile precizate în tabelul 19.
Tabelul 19
166
Nr.crt.
Criteriu Clasa deverificare 1
Clasa deverificare 2
Clasa deverificare 3
1
Completitudinea
specificaţiei de proiect
detalii dealcătuirecomplete
idem clasa 1,plus
-fazeledeterminante-specificarea
caracteristicilor care facobiectul
verificării prinîncercări/determinări, inclusiv
valori decontrol saucondiţii
idem clasa 2,plus, după caz:
-caiete desarcini pentru
lucrărispeciale/deosebi
te;-caiete desarcini sau
programe privindurmărirea
comportării înexploatare aconstrucţiei
-cineverifică
verificator deproiect
-beneficiar (care contracteazăproiectarea)
-verificator de proiect
2
Conformitatea produseloraprovizionat
e
recepţiacalitativă pe
bazadocumentelor
însoţitoare şi,în anumitecazuri,încercări
conform anexeiG
idem clasa 1,plus
încercăriconform anexei G
idem clasa 2,plus
-program(e) deîncercări
prevăzut(e) înspecificaţia deproiect (caietede sarcini) cu
valori decontrol saucondiţii
-cineverifică constructor
-constructor- dirigintele (inspectorul) de
şantier
3
Asigurareacalităţiiserviciilorfurnizate (x)
Condiţiispecifice încontractul defurnizareservicii
Idem clasa 1,plus
-un sistem alcalităţiiaplicat defurnizor
Idem clasa 2,plus
-sistemulcalităţiiaplicat de
furnizor să fiecertificat
-cineverifică constructor
-constructor- dirigintele
(inspectorul) deşantier
167
Nr.crt.
Criteriu Clasa deverificare 1
Clasa deverificare 2
Clasa deverificare 3
4
Competenţalaboratoarelor la care
seefectueazăîncercările
şi/saudeterminăril
e
laboratorautorizat
laboratorautorizat sauacreditat
laboratoracreditat
-cineverifică
-constructor- dirigintele (inspectorul) de şantier
5
Aplicarea decătre
constructor,a unui
sistem alcalităţii laexecutarealucrărilor
(xx)
aplicarea unorelemente aleunui sistem,corelate, care
să aratecapacitatea dea menţine unnivel constantde asigurare a
calităţii
-aplicarea unuisistem alcalităţii
certificat sauîn curs decertificare;-personal
atestat pentrulucrările la
care este cerutăatestarea
-aplicarea unuisistem alcalităţiicertificat;-planuri ale
calităţii pentruconstrucţiideosebite;-personal
atestat pentrulucrările la
care este cerutăatestarea
-cineverifică
beneficiarul(care
contracteazălucrarea) cuasistenţă despecialitate(spre exemplu,proiectantullucrării)
-beneficiarul (care contracteazălucrarea) pe bază de documente
6.
Capabilitatea logistică
aconstructoru
lui
-funcţionareaacoperită dedocumentelegale;
-documenteprivind
executarea unorlucrărisimilare
idem clasa 1,plus
-documenteprivind
colaborarea cusubantreprize lalucrări similare
idem clasa 2,plus
-asigurareaprofesională
-cineverifică
-beneficiarul (care contractează lucrarea) pe bazăde documente
168
(x) – Sistemul calităţii aplicat la furnizor include calificarea personalului şi dotarea tehnică.
(xx)– Include calificarea personalului şi dotarea tehnică.
15.3.2 Verificarea completitudinii proiectului are la bazăurmătoarele principii:
a) nu se poate realiza o construcţie corespunzătoaredacă aceasta nu are la bază un proiect corespunzător;
b) nu se pot pune în evidenţă responsabilităţile privindproiectul în condiţiile în care contractul de proiectare,încheiat între beneficiarul lucrării (proprietar/investitor)şi proiectant nu este corespunzător întocmit.
Proiectantul este implicat în verificarea calităţiilucrărilor care se execută după proiectele sale, indiferent declasa de verificare, cel puţin în următoarele etape:
(i) lucrările pentru care este specificatăparticiparea sa;
(ii) la recepţia de la terminarea lucrărilor şi larecepţia finală.
15.3.3 Verificarea conformităţii produselor aprovizionate arela bază următoarele componente:
a) cunoaşterea caracteristicilor produselor prevăzute înproiect şi precizarea clară a acestora în comenzile date cătrefurnizori;
b) analizarea contractelor cu furnizorii pentru aasigura aprovizionarea cu produse corespunzătoare, însoţite,după caz, cu documentele care conţin prevederileproducătorilor privind manipularea, transportul, depozitareaşi punerea în operă a produselor respective;
c) recepţia produselor la procurare, precum şi, dupăcaz, verificarea lor înainte de punerea în operă.
Pentru produsele care nu sunt specificate în proiect (spreexemplu: produse pentru cofraje, produsele pentru ungereacofrajelor în vederea decofrării, sârma pentru legareaarmăturilor; distanţieri pentru asigurarea poziţieiarmăturii), asigurarea îndeplinirii, prin utilizarea acestora,a condiţiilor privind lucrarea respectivă, revineconstructorului.
15.3.4 Pentru serviciile furnizate (spre exemplu: lucrări decofraje, confecţionare armături, precomprimare),
169
responsabilitatea asigurării calităţii acestora revineexecutantului, care trebuie să fie în măsură să ţină subcontrol realizarea activităţilor respective, prin:
a) cunoaşterea activităţilor respective şi aimplicaţiilor lor în realizarea lucrărilor conformproiectului;
b) analizarea contractelor cu furnizorii de servicii subaspectul capabilităţii acestora şi a responsabilităţilor;
c) supravegherea desfăşurării activităţilor respective.Un caz aparte este cel al laboratoarelor la care se
efectuează încercări şi/sau determinări, care trebuie să aibăcompetenţe autorizate/acreditate, pentru domeniul respectiv,conform prevederilor din tabelul 19.
15.3.5 Aplicarea, de către executant, a unui sistem alcalităţii, precum şi capabilitatea logistică a acestuiatrebuie să fie analizate de beneficiar(proprietar/investitor), prin:
a) evaluarea executantului, cu asistenţă despecialitate, conform prevederilor din tabelul 19;
b) analizarea contractului, în special în ceea cepriveşte partea de obligaţii şi responsabilităţi;
c) supravegherea desfăşurării activităţilor de realizarea lucrării. Pentru lucrările pentru care s-a stabilitaplicarea clasei de verificare 3, este recomandabil ca şibeneficiarul să aplice un sistem al calităţii pentru aceastăactivitate.Executantul trebuie, la rândul său, să-şi asigure colaborareaproiectantului pe parcursul realizării lucrării, prinprevederi explicite în contractul cu beneficiarul. sau, depreferat, prin contract direct, cu acest obiect, cuproiectantul.
15.4 Verificarea proceselor de executare a lucrărilor
15.4.1 Prevederi generale
15.4.1.1 Ţinerea sub control a proceselor de executare alucrărilor, în scopul verificării conformităţii acestora cucerinţele specificate, cuprinde următoarele forme:
170
a) controlul intern, efectuat de fiecare entitate careefectuează lucrări, în scopul verificării calităţii acestora,care, la rândul său, cuprinde:
(i) controlul interior, desfăşurat de-a lungultuturor stadiilor proceselor, după reguli stabilite,compus din:
- autocontrolul efectuat de personalulconstructor asupra propriilor operaţii, cucorectarea imediată, de către acesta, aerorilor comise;- controlul ierarhic, efectuat de şefiiierarhici, asupra lucrărilor personalului dinsubordine;
(ii) controlul exterior, efectuat prin sondaj, asupralucrărilor efectuate, în toate stadiile lor, de cătrepersonal independent al compartimentului deverificare a calităţii (CQ sau CTC) al executantului,mandatat direct de conducere şi validarea operaţiilorde control interior;
b) controlul extern, efectuat de client sau de unorganism independent, acţionând în numele clientului sau alautorităţii de reglementare, cu misiunea de:
- a preveni riscul greşelilor în managementulcalităţii;
- a asista pe client, sau a reprezenta interesulautorităţii de reglementare în obţinerea calităţii;- a valida controlul intern al executantului.
15.4.1.2 Verificarea conformităţii, în domeniulconstrucţiilor, pentru betoanele utilizate şi pentruconstrucţii în ansamblu, este diferită de cea a produselor îngeneral, datorită faptului că acestea (betonul şi construcţia)sunt unicate, proiectate anume pentru construcţia respectivă.Această verificare se realizează prin recepţie, activitateprin care se confirmă, pe baza documentelor tehnice şicontractuale, după caz, că sunt îndeplinite cerinţelespecificate.
15.4.1.3 Principalele cerinţe şi criterii de performanţăpentru activităţile de control intern sunt prezentate întabelul 20.
171
Pentru controlul extern, care se efectuează, de regulă, deorganismele autorizate sau acreditate, cerinţele şi criteriilede performanţă sunt avute în vedere şi validate la autorizareasau acreditarea organismelor respective.
Tabelul 20
Nr. crt.
Cerinţa şi criteriul deperformanţă
Nivelul deperformanţă
Verificareaconformării lanivelul deperformanţă
A Competenţa pentru efectuarea activităţilor de verificare1 Calificarea persoanelor
care efectuează verificarea
după caz:-calificarea prevăzută în reglementarea tehnică privind metoda de verificare;-practica profesională în domeniul respectiv, documentată
a se vedea şitabelul 19(nr.crt. 5)
2 Aplicarea metodelor prevăzute conform reglementărilor tehnice specifice
-existenţa şi cunoaşterea reglementărilor tehnice aplicabile;-utilizarea echipamentelor şidispozitivelor prevăzute;-respectarea condiţiilor de mediu prevăzute, după caz
3 Încrederea în mijloacele de măsurare
-existenţa confirmării metrologice, în perioada de valabilitate
B Oportunitatea activităţii de verificare
172
Nr. crt.
Cerinţa şi criteriul deperformanţă
Nivelul deperformanţă
Verificareaconformării lanivelul deperformanţă
4 Respectarea duratelor tehnologice
după caz:-înregistrare, confirmată, privind prelevarea probelor sau măsurarea în procesul de lucru;-confirmarea scrisă a încheierii lucrării care se verifică;-menţinerea documentului careatestă durata prevăzută până laverificare
- beneficiarul(care a încheiat
contractul)-proiectantul- dirigintele
(inspectorul) deşantier
5 Prezentarea rezultatelor în timp util
-durata maximă tehnologică, cunoscută, impusăde continuarea lucrărilor
6 Durata de validitate a verificării efectuate
-durata maximă stabilită prin reglementări tehnice sau proiect
C Documentarea activităţii de verificare (înregistrări privind calitatea)7 Recunoaşterea documentelor
de către factorii interesaţi
după caz:-documente ale sistemului calităţii, recunoscut-prin prevederi specifice în contract
- beneficiarul(care a încheiat
contractul)-proiectantul- dirigintele
(inspectorul) deşantier
8 Completitudinea documentelor
-conform reglementării tehnice aplicate sau prevederilor din proiect
173
Nr. crt.
Cerinţa şi criteriul deperformanţă
Nivelul deperformanţă
Verificareaconformării lanivelul deperformanţă
9 Termen de păstrare a documentelor (inclusiv securitatea integrităţii lor)
după caz:-cel puţin perioada de garanţie-permanent pentrucele care intră în Cartea tehnicăa construcţiei
10 Accesul la documente (include trasabilitatea verificărilor)
-pentru orice factor interesat-evidenţă şi spaţiu corespunzător
15.4.1.4 Verificările lucrărilor efectuate, prezentate încapitolele respective, sunt reluate succint în cele ceurmează.
15.4.2 Verificarea susţinerilor şi a cofrajelor
15.4.2.1 Verificări înainte de punerea în operă a betonuluiÎnainte de începerea operaţiei de punere în operă a
betonului, verificările, în funcţie de clasa de verificarerelevantă, trebuie să includă:
- geometria cofrajelor şi poziţionarea armăturii(inclusiv dimensiunile distanţierilor)
- stabilitatea cofrajelor, a susţinerilor şi arezemările lor;- etanşeitatea cofrajelor şi a părţilor acestora;- îndepărtarea impurităţilor (cum ar fi praf, zăpadăşi/sau gheaţă şi resturi de sârmă de legat ş.a.) de pesuprafaţa cofrajelor care intră în contact cu betonul;
- poziţia cofrajelor, în raport cu cea a elementelorcorespunzătoare situate la niveluri inferioare ;
- tratarea suprafeţelor existente care intră în contactcu betonul nou turnat; - eliminarea apei de la baza cofrajului cu excepţiacazurilor când urmează a se utiliza proceduri specialede turnare sub apă;
- pregătirea/tratarea suprafeţelor cofrajelor;
174
- orificii şi nişe (dimensiuni, poziţie, etanşeitate pecontur);- rezultatele şi concluziile verificărilor efectuatepână la această fază;- asigurarea unui personal instruit;- asigurarea unor măsuri pentru situaţii accidentale.
15.4.2.2 Verificări la punerea în operă a betonului.În timpul acestor operaţii, verificările trebuie să aibă
în vedere următoarele aspecte esenţiale:- distribuţia uniformă a betonului în cofraj;- înălţimea maximă de cădere a betonului;- viteza de turnare, ţinând seama de acţiunea betonului
asupra cofrajelor;- evitarea unor eventuale deteriorării ce pot apare caurmare a unor şocuri sau vibraţii asupra betonuluiproaspăt.
15.4.2.3 Verificări după punerea în operă a betonuluiÎnainte de demontarea cofrajelor sau susţinerilor, trebuie
estimat dacă rezistenţa betonului este adecvată.Structura trebuie verificată pentru a se asigura că au
fost îndepărtate piesele utilizate temporar.
15.4.3 Verificare armătură şi piese înglobate
15.4.3.1 Verificări înainte de punerea în operă a betonuluiÎnainte de începerea operaţiilor de punere în operă a
betonului, verificarea, în funcţie de clasele relevante deverificare, trebuie să confirme conformitatea cu proiectul şicu prevederile reglementărilor tehnice aplicabile în ceea cepriveşte:
- tipul, diametrele, poziţia şi distanţele specificatepentru armăturile prevăzute;- lungimea porţiunilor de bare care depăşesc cofrajulsau care urmează a fi înglobate în elemente ce setoarnă ulterior (bare în aşteptare);
- poziţia înnădirilor şi lungimile de petrecere abarelor;- tipul şi calitatea sudurilor pentru înnădireabarelor;
175
- modul de asigurare a grosimii stratului de acopeririicu beton a armăturii şi dimensiunea acestei acoperiri;
- numărul şi calitatea legăturilor dintre barele dearmătură şi asigurarea împotriva deplasării în timpulbetonării;
- starea de curăţenie a armăturii (armătura nu estecontaminată cu ulei, grăsime, vopsea sau alte substanţedăunătoare);
- poziţia, modul de fixare şi dimensiunile pieselorînglobate.
15.4.3.2 Verificări după punerea în operă a betonului
Trebuie verificate barele care ies din beton, precum şipiesele înglobate, în ceea ce priveşte, după caz, lungimea şipoziţionarea corectă.
15.4.4 Verificarea pretensionării
15.4.4.1 Verificare pentru identificare Trebuie verificată conformitatea materialelor cu
proiectul.
15.4.4.2 Verificări înainte de punerea în operă a betonului Înainte de punerea în operă a betonului, verificarea
trebuie să includă:- poziţia tecilor sau armăturii preîntinse, a tuburilorde aerisire, a plăcilor pentru ancoraje care trebuie săfie în concordanţă cu proiectul, inclusiv acoperirea cubeton şi distanţa dintre teci;
- fixarea tecilor, inclusiv stabilitatea suporturilorlor;- etanşeitatea tecilor, a orificiilor de aerisire şi aracordurilor dintre acestea;- curăţenia armăturii preîntinse şi a tecilor.
15.4.4.3 Verificări înainte de pretensionarea) - asigurarea disponibilităţii pe şantier a
proiectului şi a programului depretensionare;
176
b) – conformitatea tipului şi secţiunii armăturii cucea din proiect;
c) - starea armăturii din punct de vedere al moduluide conservare. Fasciculele care pe suprafaţasârmelor prezintă un strat de rugină superficialăcare se îndepărtează prin simpla ştergere cumateriale neabrazive pot fi păstrate în canale. Încelelalte cazuri se cere avizul unui institut despecialitate. Constatările asupra stăriisuprafeţei armăturii vor fi consemnate într-unproces verbal de recepţie calitativă pe faze(pentru lucrări care devin ascunse), de cătreinginerul atestat, împreună cu beneficiarullucrării şi, după caz, cu proiectantul; procesulverbal se ataşează la fişa de pretensionare;
d) - determinarea pierderilor reale prin frecarepentru o serie de fascicule cu caracteristicigeometrice cât mai diferite (lungime, deviaţiaunghiului) de la acea lucrare, pentru a se puteacompara cu valorile luate în calcul la proiectareşi a definitiva alungirea probabilă a armăturiipretensionate; modul în care se determină peşantier pierderile prin frecare este prezentat înanexa E2;
e) asigurarea măsurilor care să permită, laprecomprimare, deformarea după schema staticăadoptată la proiectare (de exemplu reazem mobil launa din extremităţile grinzilor, articulaţie laanumiţi stâlpi la construcţii în cadre etc.). Deasemenea, dacă la elementele independente esteasigurată stabilitatea împotriva răsturnării;f) dacă ancorajele sunt recepţionate şi corespundcondiţiilor de utilizare;
g) existenţa certificatului de calitate pentruoţelurile din care sunt confecţionate fasciculele;
h) examinarea betonului, în special în zona derezemare a ancorajelor, pentru a nu prezentasegregări, fisuri etc. De asemenea, se verifică
177
dacă diametrul găurii din placa de repartiţiecorespunde tipului de ancoraj folosit;
i) controlul efectuării remedierii degradărilorcare afectează capacitatea de rezistenţă aelementului, dacă este cazul, inclusiv în cepriveşte durata necesară pentru întărireamaterialului utilizat pentru remediere;j) verificarea perpendicularităţii dintreextremitatea canalului fasciculului şi placa derepartiţie. În cazul în care aceastăperpendicularitate nu este îndeplinită pe toatedirecţiile (abatere maxim 30), se vor folosi plăcimetalice înclinate prin care să se corectezeabaterile respective;k) rezistenţa corpurilor de probă corespunzătoare,păstrate în aceleaşi condiţii ca şi elementul dinbeton precomprimat, pentru a se determinaconformitatea cu condiţiile din programul depretensionare. În cazul construcţiilor dinelemente prefabricate asamblate prinprecomprimare, trebuie să existe şi pe şantierdeclaraţiile de conformitate emise de producător,prin care se garantează calitatea corespunzătoarea betonului. În caz de dubiu asupra calităţiibetonului sau în cazul unor deteriorări aleelementelor la precomprimare se fac încercărinedistructive pentru determinarea rezistenţeiefective a betonului. La elementele asamblate dinbolţari, trebuie să se facă încercări pe corpurilede probă, prelevate din materialul de umplere arosturilor, corpuri de probă păstrate la locul deasamblare. Rezistenţa la transfer a materialuluidin rost trebuie să corespundă condiţiilor dinproiect;
l) dacă cofrajele, eşafodajele şi cintrelecorespund prevederilor în ceea ce priveşteposibilitatea de preluare a deplasărilor laprecomprimare;
178
m) posibilitatea de deplasare liberă afasciculelor în canal.
15.4.4.4 Verificări la pretensionare
a) – În afara verificărilor efectuate la recepţie, instalaţia de pretensionare se verifică astfel:
(i) – la sosirea pe şantier, instalaţia seîncearcă la o presiune cu 5% mai mare decâtpresiunea maximă de lucru prevăzută,urmărindu-se comportarea garniturilor deetanşare, a racordurilor etc. Proba se poateface odată cu determinarea frecărilor înprese;
(ii) – la începutul fiecărui schimb de lucruse examinează principalele părţi componenteale instalaţiei (racordurile, pompele etc.),controlându-se dacă sunt în bună stare şidacă sunt montate corect;
(iii) - la sosirea pe şantier, după fiecareschimbare a garniturilor de etanşare alepistonului, şi cel puţin o dată pe an, sedetermină frecările interioare ale fiecăreiprese, în condiţii cât mai apropiate de celede lucru (lichid utilizat, temperatură,presiune).
b) – Pe baza rezultatelor măsurărilor privindpierderile de tensiune prin frecare şi lunecări înancoraje se definitivează programul depretensionare. Acesta trebuie reactualizat încazul în care ulterior se constată diferenţe faţăde valorile pierderilor de tensiune stabiliteiniţial.Dacă la unele fascicule, pierderile de tensiuneprin frecare obţinute prin determinări directe saupe baza acestora sunt mai mari decât cele dinproiect cu mai mult de 3%, iar forţa de controlconform proiectului nu poate fi mărită, fiindcorespunzătoare cu 0,8Rp, se procedează în una dinurmătoarele variante:
179
(i) - se prevede sporirea efortului decontrol la celelalte tipuri de fascicule dinelement la care, prin proiect, efortul decontrol este mai mic de 0,8Rp (exemplu fas-cicule rectilinii sau cu deviaţii unghiularemici);
(ii) - se măreşte numărul de sârme dinfascicul, dacă în element sunt fascicule cunumăr mai redus de sârme decât numărul maximpermis de ancoraj;
(iii) - trebuie să se ia măsuri de micşorarea frecărilor.
Dacă pierderile de tensiune prin frecare sunt maireduse şi există certitudinea că ele se menţin laacelaşi nivel şi la celelalte elemente, se poateanaliza posibilitatea de reducere a forţei decontrol.
Datele privind determinarea pierderilor de tensiune prinfrecare, precum şi programul de pretensionare se anexează laCartea tehnică a construcţiei.15.4.4.5 Verificări privind injectarea
(a) Înainte de începerea injectării, trebuie controlatdacă:
(i) – modul de pregătire a amestecului deinjectare este cunoscut şi materialelecorespunzătoare sunt aprovizionate;
(ii) – canalele sunt libere pentru injectarepe întreaga lor lungime şi lipsite demateriale dăunătoare, de exemplu apă,gheaţă;
(iii) – tuburile de aerisire sunt pregătiteşi identificate;
(iv) – materialele sunt dozate şisuficiente pentru a fi în exces faţă devolumul golurilor, permiţând unelepierderi;
(v) – au fost efectuate injectări de probă pecanale reprezentative, cu rezultatecorespunzătoare.
180
(b) În timpul injectării, verificarea trebuie săincludă:
(i) – caracteristicile echipamentului şi alematerialului de injectare;(ii) – presiunile de injectare;(iii) – ordinea operaţiilor de injectare;(iv) – măsuri în cazul incidentelor şi a
condiţiilor climatice nefavorabile;(v) – poziţia şi detaliile pentru
reinjectare.
15.4.5. Verificări privind punerea în operă a betonului
15.4.5.1. Verificări înainte de turnarea betonului
Înainte de turnarea betonului, se verifică dacă:- datele înscrise în bonul de livrare a betonuluicorespund comenzii şi prevederilor din NE 012-1, şi nus-a depăşit durata admisă de transport;
- caracteristicile betonului în stare proaspătăîndeplinesc condiţiile impuse (recepţia calitativă abetonului). În cazul în care acestea nu îndeplinescaceste condiţii se vor adopta măsuri operative lastaţia de betoane pentru corectarea compoziţieibetonului sau a condiţiilor de preparare;
- condiţiile de turnare şi compactare asigură evitareaoricăror defecte;- sunt asigurate condiţiile pentru a se respectafrecvenţa de efectuare a încercărilor şi a prelevărilorde probe, conform prevederilor din acest normativ şi,dacă este cazul, din proiect;
- sunt corespunzătoare măsurile adoptate de menţinere apoziţiei armăturilor, dimensiunilor şi formeicofrajelor;
- sunt asigurate condiţiile pentru aplicarea măsurilorde tratare (protecţie) a suprafeţelor libere alebetonului proaspăt.
15.4.5.2 Verificări la turnarea betonuluiLa turnarea betonului se verifică:- menţinerea omogenităţii betonului în timpul
transportului şi al punerii în operă;
181
- distribuţia corespunzătoare a betonului în cofraj;- compactarea uniformă şi evitarea segregării în timpul
compactării;- durata între etapele de amestecare, descărcare şi
turnare a betonului;- aplicarea măsurilor speciale în cazul turnării încondiţii de vreme rece sau călduroasă;
- aplicarea măsurilor speciale, după caz, la rosturilede lucru;
- tratarea rosturilor înainte de turnare;- metode de tratare şi durata tratării betonului înfuncţie de condiţiile atmosferice şi evoluţiarezistenţei acestuia;
Datele privind punerea în operă a betonului seconsemnează în condica de betoane (a se vedea pct.11.1.6).
În cazul în care conducătorul punctului de lucru răspundedirect şi de prepararea betonului, acesta este obligat săverifice, în paralel, calitatea cimentului şi agregatelorprecum şi modul de dozare, amestecare şi transport albetonului.
15.4.5.2 Decofrarea
(a) La decofrarea oricărui element sau părţi deconstrucţie se verifică :
(i) rezistenţa atinsă de beton;(ii) aspectul elementelor, semnalându-se dacă se
întâlnesc zone cu beton necorespunzător (betonnecompactat, segregat, goluri, rosturi de betonareetc.) sau degradări din cauza solicităriielementelor respective;
(iii) dimensiunile secţiunilor transversale aleelementelor;(iv) distanţa între diferitele elemente;(v) poziţia elementelor verticale (stâlpi, pereţi
structurali) în raport cu cele corespunzătoaresituate la nivelul imediat inferior;
(vi) poziţia golurilor;(vii) poziţia armăturilor care ies din beton şi care
urmează a fi înglobate în elementele ce se toarnăulterior, precum şi a pieselor înglobate.
182
(b) Verificările de la poziţiile (ii)...(vii) seefectuează prin sondaj. Se consemnează în procesulverbal dacă sunt respectate prevederile proiectului.La consemnarea constatărilor trebuie să se ţină seamade prevederile din proiect şi anexaelor C şi Dreferitoare la abaterile admisibile.
15.4.5.3 Verificarea calităţii betonului din lucrarea) În vederea asigurării calităţii lucrărilor de beton
şi beton armat este obligatorie efectuarea unorverificări operative, urmărindu-se sesizarea cazurilorîn care betonul prezintă rezistenţe sub limiteleadmise, fiind necesară analizarea de către proiectanta măsurilor sau condiţiilor ce se impun pentruasigurarea rezistenţei , stabilităţii şidurabilităţii elementului sau a structurii.
(b) Calitatea betonului pus în lucrare se apreciazăţinând seama de concluziile analizei efectuate conformcontrolului de conformitate, asupra rezultatelorîncercărilor probelor de verificare a claseiprezentate în buletinul emis de laborator şiconcluziile interpretării rezultatelor încercărilornedistructive sau încercărilor pe carote, dacă s-acerut efectuarea lor în cadrul verificărilor sau înproiect.
c) Rezultatul aprecierii calităţii betonului pus înoperă se consemnează în procesul verbal de recepţiecalitativă a structurii de rezistenţă încheiat întreproiectant, investitor şi constructor. Dacă nu suntîndeplinite condiţiile de calitate, situaţia trebuieanalizată de către proiectant, care urmează a stabilimăsurile care se impun.
15.4.6 Acţiuni în cazul unor neconformităţi
În cazul în care verificările identifică neconformităţi,trebuie întreprinse acţiuni adecvate pentru a se asigura căacestea sunt îndepărtate şi situaţia nu se va repeta.
15.5 Recepţia lucrărilor din beton, beton armat şi betonprecomprimat
183
15.5.1 Recepţia lucrărilor din beton, beton armat şi betonprecomprimat se efectuează pentru întreaga construcţie şi pepărţi din construcţie (fundaţie, tronson, scară). Aceastărecepţie are la bază examinarea directă, efectuată peparcursul executării lucrărilor, precum şi:
a) – declaraţiile de conformitate prevăzute dereglementările în vigoare pentru materialeleutilizate;b) – existenţa şi conţinutul proceselor verbale derecepţie calitativă privind cofrajele, armarea,aspectul elementelor după decofrare, calitateabetonului pus în lucrare, precum şi existenţa şiconţinutul proceselor verbale pentru fazeledeterminante şi pentru lucrările care devin ascunse;c) – existenţa şi conţinutul documentelor privindbetonul livrat;d) – consemnările din condica de betoane;e) – constatările consemnate în cursul executăriilucrărilor în cadrul controlului interior şi/sauexterior;f) – confirmarea, prin procese verbale, a executăriicorecte a măsurilor de remediere prevăzute îndiferitele documente examinate;g) – rapoartele privind calitatea betoanelorîntărite;h) – încadrarea în abaterile admise, a:
· dimensiunilor de ansamblu şi cotelor denivel;· dimensiunilor elementelor în raport cuprevederile specificaţiei de proiectului;· poziţiei golurilor prevăzute în specificaţiade proiect;· poziţiei relative pe întreaga înălţime aconstrucţiei, a elementelor verticale (stâlpi,pereţi structurali) consemnându-se eventualedezaxări;
i) – comportarea la proba de umplere cu apă, încazul recipienţilor;j) – respectarea condiţiilor tehnice speciale impuseprin proiect privind materialele utilizate,
184
compoziţia betonului, gradul de impermeabilitatea,gradul de gelivitatea ş.a.;k) – orice altă verificare care se considerănecesară.
15.5.2 În vederea recepţiei structurii unei construcţii, încazurile în care se solicită de către proiectant,constructorul trebuie să prezinte beneficiarului rapoarte deîncercări prin metode nedistructive pe beton întărit. Alegereaelementelor şi numărului necesar de încercări se face de cătreproiectant. Încercările prin metode nedistructive seefectuează în conformitate prevederile reglementărilor tehniceaplicabile.
15.5.3 Calitatea betonului se determină conform criteriilorstabilite în SR EN 206-1:2002, Anexa B.
15.5.4 Verificarea calităţii betonului pus în operă în vederearecepţiei se face pe obiect sau părţi de obiect. Prin părţi deobiect se înţeleg :
- părţile de construcţii delimitate prin rosturi dedilatare;- părţile de construcţii diferenţiate prin clasa debeton prevăzută, sau - părţile de construcţii precizate prin procedurispeciale sau în proiect.
15.5.5 Pentru verificarea calităţii betonului trebuie să se iaîn considerare precizările din anexa H:
a) rezultatele încercărilor pe cilindri/cuburi realizatedin probe prelevate la locul de punere în operă şi/saula staţia de betoane;
b) rezultatele încercărilor menţionate la punctul a)precum şi rezultatele încercărilor nedistructiveefectuate pe unele din elementele structurii în cauză;
c) dacă nu s-au efectuat încercările obligatorii pecilindri/cuburi la locul de punere în operă, lafrecvenţele stabilite sau dacă rezultatele se situează
185
sub clasa prescrisă, trebuie să se efectueze încercărinedistructive/extrageri de carote/încercări in-situ caresă confirme calitatea lucrărilor executate.
În cazul (a) rezultatele se analizează pe baza criteriilorde conformitate, înscriindu-se:
- rezultatele măsurărilor;- valorile determinate şi criteriul de conformitateutilizat;- conformitatea rezultatelor;- clasa de beton efectiv realizată.
Concluziile rezultate pe baza aplicării criteriilor deconformitate pot fi: beton corespunzător sau beton necorespunzător.
În cazurile (b) şi (c) se analizează:- rezultatele încercărilor pe corpurile de probă,corelându-se cu rezultatele aferente zoneiîncercate nedistructiv;
- rezultatele obţinute pentru încercărinedistructive/extrageri de carote/încercări in-situ.
Rezultatele analizării se înscriu în raportul privindcalitatea betoanelor.
15.5.6 Verificările efectuate şi constatările rezultate larecepţia structurii de rezistenţă se consemnează într-unproces verbal încheiat între investitor, proiectant şiconstructor, precizându-se, în concluzie, dacă structura încauză se recepţionează sau se respinge.
În cazurile în care se constată deficienţe în executareastructurii, trebuie stabilite măsurile de remediere, iar dupărealizarea acestora se efectuează o nouă recepţie.
15.5.7 Acoperirea elementelor structurii cu alte lucrări(zidărie, tencuieli, placaje, protecţii, alte finisaje) esteadmisă numai pe baza dispoziţiei date de investitor sau deproiectant.
Această dispoziţie se poate da după încheierea recepţieistructurii de rezistenţă sau, în cazuri justificate, dupăîncheierea recepţiei parţiale a structurii de rezistenţă.
186
Recepţia parţială constă în efectuarea tuturorverificărilor arătate la pct.15.5.1, cu excepţia verificăriirezistenţei betonului întărit, la 28 de zile, care se face larecepţia definitivă a structurii de rezistenţă.
În asemenea situaţii, proiectantul trebuie să precizezeunele părţi din elemente asupra cărora să se poată efectuadeterminări ulterioare şi care nu se pot acoperi decât dupăîncheierea recepţiei definitive a structurii.
15.5.8 Recepţia construcţiilor din beton şi beton armat seface în conformitate cu prevederile legii.
187
Anexa A
DOCUMENTE DE REFERINŢĂ (STANDARDE ŞI REGLEMENTĂRI TEHNICE)
A1. Standardele şi reglementările tehnice menţionate cadocumente de referinţă sunt următoarele:
a) – SR EN 206-1:2002 Beton. Partea 1: Specificaţie,performanţă, producţie şi conformitate
b) – SR EN 206-1:2002/A1:2005 Beton. Partea 1:Specificaţie, performanţă, producţieşi conformitate
c) – SR EN 206-1:2002/A2:2005 Beton. Partea 1:Specificaţie, performanţă, producţie şiconformitate
d) – SR EN 446:2008 Paste pentru cabluri pretensionate.Procedură de injecţie a pastelor
e) – SR EN 447:2008 Paste pentru cabluripretensionate. Cerinţe pentru paste curente
f) – SR EN 1990:2004 Eurocod. Bazele proiectăriistructurilor
SR EN 1990:2004/A1:2006 Eurocod. Bazeleproiectării structurilor SR EN 1990:2004/NA:2006 Eurocod. Bazele
proiectării structurilor. Anexanaţională
g) – SR EN 1991-1-6:2005 Eurocod 1: Acţiuni asuprastructurilor.Partea 1-6: Acţiuni
generale – Acţiuni pe durata execuţiei
188
h) – SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectareastructurilor de beton.
Partea 1-1: Reguli generale şi regulipentru clădiri
i) – SR EN 1992-1-1;2004/NB:2008 Eurocod 2: Proiectareastructurilor de beton.
Partea 1-1: Reguli generale şi regulipentru clădiri. Anexa E
j) – SR EN 1994-1-1:2004 Eurocod 4: Proiectareastructurilor compozite de oţel şi
beton. Partea 1-1: Reguli generale şireguli pentru clădiri
k) – SR EN 1998-1:2004 Eurocod 8: Proiectareastructurilor pentru rezistenţă la
cutremur. Partea 1:Reguli generale,acţiuni seismice şi reguli pentruclădiri
l) – SR ENV 13670-1:2002 Executarea structurilor debeton. Partea 1:Condiţii comune
m) – SR EN 13791:2007; SR EN 13791/C91:2007 Evaluarea in-situ a rezistenţei la compresiune abetonului din structuri şi din elemente
prefabricaten) – SR EN 12504-1:2002 Încercări pe beton în structuri.Partea 1: Carote. Prelevare, examinare şiîncercări la compresiune
o) – SR EN 12504-2:2002 Încercări pe beton în structuri.Partea 2: Încercări nedistructive. Determinarea indicelui de recul
p) – SR EN 12504-3:2006 Încercări pe beton în structuri.Partea 3: Determinarea forţei de smulgere
189
r) – SR EN 12504-4:2004 Încercări pe beton în structuri.Partea 4: Determinarea vitezei depropagare a ultrasunetelor
s) – ST 009 Specificaţie tehnică privind produse dinoţel utilizate ca armături: cerinţe şicriterii de performanţă
t) – NE 012-1 Cod de practică pentru executarealucrărilor din beton, beton armatşi beton precomprimat. Partea 1: Producerea betonului
190
191
AnexaE1
PROCEDEE DE PRECOMPRIMARE PENTRU CARE NU ESTE NECESAR UN ALT DOCUMENT TEHNIC PENTRU
UTILIZAREA LOR
E1.1 Caracteristicile principale ale procedeelor deprecomprimare, pentru care nu este necesar un alt documenttehnic pentru utilizarea lor, sunt prezentate în tabelul E1.1.
Tabelul E1.1
192
Tabelul E1.1(continuare 1)
193
Tabelul E1.1(continuare 2)
Observaţii la tabelul E1.1:a) În limita numărului maxim de sârme prevăzut în
fascicule se pot folosi numai numere pare lafasciculele din coloanele 4,5,6 şi multiplu de 3pentru coloana 7.
b) Diametrul canalului se racordează la diametrul găuriidin placa de repartiţie, cu o pantă de aproximativ2º. Racordarea se poate face cu trompete din tablăsau piese de formă adecvată, recuperabile.
c) Valorile în paranteză se referă la plăci şi pereţi cugrosimea până la 100 mm inclusiv.
d) Valorile pot fi reduse cu 10 mm în cazul elementelorprefabricate.
e) Dimensiunea mare este perpendiculară pe axadornului.
f) Se recomandă adoptarea primelor valori care permitfolosirea unei game mai mari de instalaţii detensionare.
g) Distanţele sunt valabile în cazul în care orientareagăurii din placa de repartiţie pemite aşezareadornului astfel încât prelungirea axei acestuia să nuintersecteze ancorajul inel-con alăturat.
h) Valorile în paranteză se referă la cazul plăcilor derepartiţie comune la toate ancorajele.
194
La ancorajele cu dorn metalic, valorile suntvalabile pentru cazul în care dornul se dispuneparalel cu marginea cea mai apropiată a secţiunii.În cazul în care dornul se dispune perpendicular pemarginea cea mai apropiată, distanţa minimăprescrisă se măsoară din axa plăcuţei de sub dorn,situată lângă marginea secţiunii.La amplasarea ancorajelor de la partea de jos asecţiunii trebuie să se ţină seama de modul derezemare a elementului şi de gabaritul utilajului.Distanţele se sporesc pentru unele situaţii specialela care condiţiile de armare transversală a zonelorde capăt şi de compactare a betonului sunt maidificile (exemplu: nervurile de ancorare de larezervoarele din beton precomprimat).
i) Valorile sunt orientative şi ele se definitivează înfuncţie de utilajul existent pe şantier.
E1.2 Canalele pentru fascicule se pot realiza astfel:
E1.2.1 Canale căptuşitea) Teacă fără falţ executată prin înfăşurareelicoidală, din bandă laminată la rece 0,3 × 60 mm(tabelul E1.2).
Tabelul E1.2
Dint/Dext*)
(mm)35/40 45/50 67/72 80/85
Masa (kg/ml) 0,65 0,81 1,20 1,43Tipul de fascicul lacare se utilizează 12Φ5 12Φ7 24Φ7 48Φ7
*) În funcţie de dotarea maşinii de confecţionat, se pot executa şialte tipuri intermediare.
b) Teacă cu falţ elicoidal executată din bandă laminatăla rece 0,6 × 137 mm (tabelul E1.3).
Tabelul E1.3
Dint/Dext
(mm)90/95 102/107
Masa (kg/ml) 1,82 2,07Tipul de fascicul la 48Φ7 48Φ7
195
care se utilizează
c) Teacă din ţeavă PVC.Îmbinarea ţevilor se poate face cu manşoane din PVC sau
prin mufare. În ambele cazuri lipirea se va face cu adeziv PCD13.
Ţevile recomandate în funcţie de tipul fasciculului suntindicate în tabelul E1.4.
Nu se vor utiliza ţevi cu grosimea peretelui mai maredecât cea rezultată din tabel.
Tabelul E1.4
Dint/Dext
(mm)34/40 42,6/50 67,8/75
Masa (kg/ml) 0,525 0,805 1,210Tipul de fascicul lacare se utilizează 12Φ5 12Φ7 24Φ7
d) Teacă din ţeavă de polietilenă.Ţevile recomandate în funcţie de tipul fasciculului sunt
indicate în tabelul E1.5.Îmbinarea ţevilor se face prin sudare cap la cap. După sudarese va controla cu o piesă calibrată dacă bavura de material,formată la interiorul ţevii, nu va împiedica introducereafasciculului.
Ţevile din polietilenă pot fi rulate ceea ce permiteevitarea îmbinărilor.
Pentru condiţii tehnologice mai uşoare sau pe bază deverificări experimentale se pot utiliza şi ţevi cu grosimeapereţilor mai redusă, recomandabil fără îmbinări pe traseu.
Nu este permisă utilizarea ţevilor cu grosimea mai maredecât cea rezultată din tabel.
Tabelul E1.5
Dint/Dext
(mm)35,4/40 44,2/50 69,2/75
196
Masa (kg/ml) 0,285 0,440 0,976Tipul de fascicul lacare se utilizează 12Φ5 12Φ7 24Φ7
e) Teacă formată din ţevi metalice cu pereţii subţiri.Diametrul interior al ţevilor trebuie să respecte valorile
minime prevăzute în tabelul E1.1.Controlul şi certificarea calităţii la şantier a
diverselor tipuri de teci se va face prin examinareadocumentelor de livrare, a dimensiunilor, integritateasecţiunii transversale şi a falţului etc.
E1.2.2 Canale necăptuşiteE1.2.2.1 Se recomandă ca executarea canalelor necăptuşite prinextragerea ţevilor/tecilor să se aplice numai în cazulelementelor prefabricate; nu se recomandă aplicarea acestuiprocedeu în cazul construcţiilor monolite.
Pentru realizarea prin extragere se pot utiliza ţevi (dinPVC, din polietilenă sau metalice) sau teci fără falţ, prindeşirarea acestora după întărirea betonului. Lungimeacanalelor ce se pot realiza cu acest procedeu este următoarea:
(i) Cu ţevi din PVC sau polietilenă:- lungime maximă de 9 m, pentru trasee
rectilinii sau cu deviaţie unghiulară până la5º inclusiv;
- lungime maximă de 7 m, pentru trasee curbe cudeviaţie unghiulară cuprinsă între 5º şi 20º.
(ii) Cu ţevi metalice:- lungime maximă de 6 m, numai pentru trasee
rectilinii sau cu deviaţii foarte mici.(iii) Cu teci fără falţ:
- lungimea maximă 12...18 m (cu condiţia cabanda să nu fie înnădită pe lungimea tecii).
Pentru lungimi mai mari de canal, ţevile se pot extrage dela ambele capete ale canalului, prevăzându-se piese deînnădire, care rămân înglobate în beton.
Nu se recomandă utilizarea ţevilor din PVC cândtemperatura mediului înconjurător, în momentul extragerii estesub +5ºC, deoarece devin casante sub această temperatură.
197
E1.2.2.2 Pentru prinderea ţevilor în vederea extragerii,acestea vor fi prevăzute cu un cap de extragere confecţionatconform fig.E1.1, montat prin încălzirea ţevii.
E1.2.2.3 Înainte de introducerea în cofraje, se va verificadacă ţevile nu au crăpături, ştirbituri etc.
E1.2.2.4 Se recomandă ca montarea ţevilor în poziţia dinproiect să se facă după montarea întregii armături obişnuite,precum şi a unuia din pereţii laterali ai cofrajului.
Pentru a se asigura traseul prevăzut în proiect, ţevilevor fi aşezate în poziţie cu ajutorul unor grătare din oţel-beton dispuse la cel mult 1,5 m unul de altul şi fixate prinpuncte de sudură de armătura obişnuită a elementului. Ţevilenu se vor lega cu sârmă de aceste grătare sau de armăturanepretensionată.
Pe măsura introducerii în cofraj, ţevile vor fi unse cuvaselină, ulei etc.
Ţevile vor depăşi capătul cofrajului cu minim 45 cm, încazul traseelor având unghiul de deviaţie până la 5º inclusivşi cu minimum 80 cm, în cazul traseelor având unghiul dedeviaţie mai mare de 5º.
E1.2.2.5 Timpul optim de extragere se va stabili la executareaprimului element, deoarece depinde de o serie de parametrivariabili de la caz la caz (cimentul utilizat, raportul A/C,temperatura exterioară, lungimea elementului etc.).
Dacă timpul de aşteptare înainte de extragere este preascurt, se pot produce deformări ale canalului, iar dacă esteprea lung, forţa necesară extragerii creşte peste limitelenormale, putând duce chiar la ruperea ţevii. Pentru condiţiimedii de execuţie, timpul optim de extragere este de 1 ¾ ... 2¼ ore de la terminarea turnării betonului. Pentru a sepreîntâmpina blocarea tecii în beton trebuie ca, de câtevaori, în această perioadă, teaca să fie uşor deplasată, fieprin bătăi scurte, fie prin rotire.
Se recomandă ca extragerea să se facă cu mijloace manuale(troliu cu cablu). Forţa va trebui să nu dea eforturi unitareîn ţeavă mai mari de 10 N/mm2.
În cazul în care unghiul dintre cablul de extragere şiaxul ţevii depăşeşte ± 10º,ţeava se va ghida, la ieşirea din
198
cofraj, cu o rolă pusă pe o capră de susţinere, la o distanţăde circa 80 cm de capătul cofrajului.
E1.2.2.6 Controlul continuităţii canalelor se va verifica lamaximum 12 ore de la extragerea ţevilor pentru a se putearemedia eventualele deficienţe.
Fig. E1.1 – Cap deextragere
E1.3 Ancorajele pentru fascicule se realizează astfel:
E1.3.1 Condiţii tehnicea) Forma şi dimensiunile elementelor componente aleancorajelor, trebuie să corespundă prevederilor dinfigurile E1.2; E1.3; E1.4; E1.5; E1.6 şi E1.7.
199
b) Abaterile limită la dimensiuni vor fi cele indicate îndesenele de execuţie, iar dimensiunile netolerate, vorfi conform standardelor.
E1.3.2 Reguli pentru verificarea calităţii
E1.3.2.1 Verificarea calităţii ancorajelor se face bucată cubucată de către controlorii de calitate din societateaproducătoare. La cererea beneficiarului, delegatul acestuiapoate asista la verificare.
E1.3.2.2 Verificarea calităţii materialului, se face pe bazacertificatului de calitate eliberat de societatea producătoarea materialului şi include teste privind comportarea la agenţicorozivi.
E1.3.2.3 Se vor efectua verificări în ce priveşte:a) Dimensiunile şi înscrierea lor în toleranţele
prescrise.b) Forma şi starea profilului suprafeţei exterioare a
conurilor.c) Lipsa fisurilor sau alte defecte de structură, în care
scop se vor utiliza metode de control nedistructive ca:ultrasunete, gamagrafie, solicitare de probă (la inele)cu un dorn conic presat până la 90% din forţa normatăde rupere a fasciculului corespunzător inelului.La conuri se permite ca verificarea să se facă vizual
(cu lupa).d) Duritatea Brinell (HB) pentru inele, respectiv Rockwell
(HRC) pentru conuri, verificarea durităţii, se face pefiecare element de ancoraj în parte. Încercările deduritate se vor face în minimum 3 puncte distribuiterelativ uniform pe una din feţele plane ale ineluluisau conului.Media valorilor citite trebuie să fie cuprinsă în
limitele prescise în fig.E1.2 – E1.6, cu condiţia cavalorile extreme să nu fie mai mici, respectiv mai maricu 3% decât limitele domeniului prescris.Controlul durităţii fiecărui element de ancoraj va fi
efectuat şi garantat de unitatea care efectueazătratamentul termic al ancorajelor.
200
E1.3.3 LivrareAncorajele metalice tip inel-con pentru orice tip de
fascicul se livrează pe loturi, ambalate în lăzi de lemn şiprotejate împotriva coroziunii.
Fiecare lot de ancoraje va fi însoţit de documenteleprivind calitatea prin care se confirmă îndeplinireacondiţiilor tehnice de calitate.
Toate piesele componente ale ancorajelor metalice tipinel-con vor fi marcate astfel încât să se poată identificaproducătorul şi lotul de fabricaţie.
201
Fig.E1.2 – Ancoraj pentru fascicul 12 Ø 5 mm
202
Fig.E1.3 – Ancoraj pentru fascicul 12 Ø 7 mm
203
Fig.E1.4 – Ancoraj pentru
fascicul 24 Ø 7 mm
204
Fig.E1.5 – Ancoraj pentru
fascicul 48 Ø 7 mm
205
206
Fig.E1.6 –Ancoraj pentru fascicul 48 Ø 7 mm
207
Fig.E1.7 – Ancorajcu buclă şi dorn
208
Anexa E2
DETERMINAREA PIERDERILOR DE TENSIUNE PRIN FRECARE.FIŞA DE PRETENSIONARE ŞI FIŞA DE INJECTARE
E2.1 Determinarea pierderilor de tensiune prin frecare
E2.1.1 Tipurile şi numărul armăturilor pretensionate deacelaşi tip, la care se fac determinări ale pierderilor prinfrecare, se stabilesc de proiectant.
În cazul în care nu se fac determinări pe toate tipurilede armături pretensionate, se vor alege trasee rectilinii şitrasee curbe, pentru a se putea separa coeficientul de frecareliniară k, de coeficientul de frecare în zonele curbe, μ.
E2.1.2 În cazul fasciculelor cu ancoraje inel-con, la aceastăoperaţiune nu se vor monta conurile dintre sârme.
Determinarea pierderilor prin frecare se face cu ajutorula două instalaţii de pretensionare, montându-se câte o presăla fiecare capăt al armăturii pretensionate, pretensionareaefectuându-se numai cu o singură presă (activă), la cealaltăpresă (pasivă) fiind scos pistonul înafară şi închisă camerade presiune (tragere).
Pe baza citirii presiunilor la manometrele celor douăinstalaţii se determină forţele la cele două capete alearmăturii pretensionate, astfel:
- la capătul activ, F1: F1 = A • p1(1 – f1)- la capătul opus (pasiv), F2: F2 = A • p2(1 + f2)
în care:A – aria secţiunii transversale a pistonului presei;p1 – presiunea la instalaţia activă;p2 – presiunea la instalaţia pasivă;f1 – coeficientul de frecare interioară pentru presa
activă;f2 – coeficientul de frecare interioară pentru presa
pasivă.Pierderea de tensiune (DF) datorită frecării pe traseul
armăturii pretensionate este:
209
DF = F1 – F2
E2.1.3 Coeficientul de frecare liniară, k, exprimat în valoarepe metru de canal liniar, se determină cu relaţia:
în care:L – lungimea canalului rectiliniu, (m)
E2.1.4 Coeficientul de frecare în zonele curbe, μ, exprimat învaloare pe metru de canal curb, se determină cu relaţia:
în care:f – deviaţiile unghiulare ale zonelor curbe, în radiani
(se poate înlocui cu raportul Li/ri, în care Li
este lungimea zonelor curbe, în metri, şi ri sunt razele decurbură, în metri).
Se poate determina o singură valoare medie acoeficientului μ, sau valori medii pe grupe de armături cudeviaţii unghiulare apropiate.
E2.2 Fişa de pretensionare pentru armături posîntinse
E2.2.1 Fişele de pretensionare pentru armături postîntinse seîntocmesc după modelul prezentat în continuare, având învedere următoarele:
a) Fişele de pretensionare se completează la executareaoperaţiei respective, când trebuie efectuate toate calculelepentru a avea certitudinea că valoarea alungirii efective seîncadrează în limitele prevăzute în programul depretensionare.
210
b) Pentru construcţiile la care caracteristicile cetrebuie trecute în fişe (lungimea între repere, alungireaprevăzută în proiect, presiunea la pretensionare şi la blocareetc.) sunt aceleaşi pentru un număr mare de fascicule, acestevalori vor fi completate o singură dată. Pe prima fişă.
c) Modul de completare a fişei de pretensionare estearătat în fig.E2.1 la care se fac următoarele precizări:
- în coloanele 1şi 2 se trec atât presiunile citite pecadranele manometrelor cât şi cele efective,corespondenţa dintre cele două valori deducându-se pebaza etalonării manometrelor; diferenţe de maximum 1 %între cele două valori pot fi neglijate;
- datele de la reetalonarea manometrelor de lucru vor fitrecute pe pagina a 2-a a fişei de pretensionare afasciculului la care s-au introdus noile valori alepresiunilor;
- forţele trecute în coloana 3 se deduc din diagrameleforţă-presiune efectivă stabilite la determinareafrecărilor în instalaţia de pretensionare (conformpct.E2.1 de mai înainte); în exemplul dat presiunileefective sunt egale pentru ambele instalaţii deoareces-au presupus frecări egale în cele două prese;
- pentru presiunile efective şi respectiv forţele depretensionare s-au considerat valori şi trepte cât maiegale, astfel ca uniformitatea alungirilor să poată fiurmărită chiar pe parcursul pretensionării şi, deasemenea, transpunerea valorilor pe diagrama forţă-alungire să se poată face mai uşor;
- deplasarea sârmelor în ancorajul piesei, coloanele 4 şi5, se asimilează cu cea a conului de inventar al preseişi se măsoară la instalaţiile la care nu se pot punerepere pe sârme, alungirea măsurându-se prin deplasareapistonului presei;
- în coloanele 10 şi 11 sunt trecute alungirilecorectate, obţinute din cele brute la care s-a ţinut
211
seama de deplasarea sâmelor în ancorajul presei (col 4şi 5);
- alungirea totală, coloana 14, se stabileşte adăugând,la valoarea obţinută pornind de la zero convenţional(151 mm în cazul exemplului), alungirea între 0 şi 50bar care se consideră egală cu cea dintre 50 şi 100bar, respectiv 20 mm; alungirea totală se poate stabilişi prin extrapolare pentru presiunea maximă:
mm
d) Alungirile se pot înregistra şi grafic, pe hârtiemilimetrică, comparându-se cu diagrama calculată.Diagramele trasate se vor anexa la fişele depretensionare.
e) Dosarul fişelor de pretensionare va cuprinde şi o copiea pogramului de pretensionare.
Fig.E2.1 – Model pentru fişa de pretensionare
212
E2.3 Fişa de injectare pentru armături pretensionatepostîntinse
E2.3.1 Fişele de injectare se întocmesc după modelul prezentatîn fig.E2.2, având în vedere următoarele:
a) Fişele de injectare se completează la executareaoperaţiei respective când trebuie efectuate toatedeterminările specificate pentru a avea certitudineacă amestecul de injectare are caracteristicile(fluiditate, sedimentare) corespunzătoare.
b) Coloanele 11 şi 12 din fişa de injectare secompletează numai pentru un singur canal din întreagaserie de canale injectate în acelaşi schimb şi cuaceeaşi compoziţie a amestecului de injectare.Celelalte coloane se completează pentru toatecanalele injectate.
c) În coloana 16 „Observaţii” se trec eventualeleincidente apărute în timpul injectării canalului, deexemplu: canal înfundat, întreruperea injectăriidatorită defectării utilajului etc.
Fig.E2.2 – Model pentru fişa de injectare
213
Anexa F
RECOMANDĂRI PRIVIND STABILIREA POZIŢIEI ROSTULUI DE LUCRU
F1 Prevederi generale
F1.1 În măsura în care este posibil, trebuie să se eviterosturile de lucru, organizându-se punerea în operă abetonului astfel încât turnarea să se facă fără întrerupere lanivelul respectiv sau între două rosturi de dilatare. Cândrosturile de lucru nu pot fi evitate, poziţia lor trebuiestabilită prin proiect sau procedura de executare alucrărilor.
F1.2 Numărul rosturilor de lucru trebuie să fie minim pentrucă ele pot avea capacitatea de rezistenţă mai mică, laîntindere şi forfecare, în comparaţie cu restul structurii, încazul în care rosturile sunt tratate necorespunzător. Deasemenea, există riscul de diminuare a impermeabilităţii înrost, cu consecinţe în reducerea gradului de protecţieîmpotriva coroziunii armăturii.
F1.3 Rosturile de lucru trebuie să fie localizate în zone aleelementelor (structurii) care nu sunt supuse la eforturi mariîn timpul exploatării.
F1.4 Pentru construcţii cu caracter special, elemente de maredeschidere, construcţii masive, rezervoare, silozuri, cuve,radiere etc., în afara poziţiei rosturilor de lucru, trebuieindicat în proiect şi modul special de tratare a acestora(benzi de etanşare, prelucrare etc.).
F2 Poziţia rosturilor de lucru
La stabilirea poziţiei rosturilor de lucru trebuierespectate următoarele reguli :
214
F2.1 La stâlpi se prevăd rosturile de lucru numai la bază(figura F1 secţiunea I-I); în cazul unor tehnologii specialese admit rosturi la 30... 50 mm sub grindă sau placă.
F2.2 La grinzi, dacă din motive justificate nu se poate evitaîntreruperea turnării betonului rosturile se pot situa înconformitate cu figura F1, în zonele marcate cu secţiunea II-II.
F2.3 În cazul în care grinzile se betonează separat, rostul delucru se lasă la 30...50 mm sub nivelul inferior al plăcii sauvutei plăcii.
F2.4 La plăci, rostul de lucru trebuie situat la 1/5…1/3 dindeschiderea plăcii.
Fig.F.1 – Poziţia rosturilor de lucru la stâlpii şi riglele
cadrelor
215
F2.5 La planşee cu nervuri, când turnarea se face în direcţianervurilor, rostul se prevede în zona cuprinsă între 1/2 şi1/3 din deschiderea nervurilor (figura F.2).
F2.6 La planşee cu nervuri, când turnarea se faceperpendicular pe direcţia nervurilor rostul se prevede în zonacuprinsă între 1/5 şi 1/3 din deschiderea grinzii principale;trebuie ca, totodată, pe cât posibil, în placă rostul să fiela 1/5...1/3 din deschiderea acesteia (figura F.2).
Figura F.2 – Poziţia rosturilor de lucru la planşee cu nervuri
F2.7 La bolţi şi arce se admit rosturi de lucru perpendicularepe directoare, acestea împărţind bolta sau arcul în bolţaridispuşi simetric faţă de cheie; nu se admit rosturi avândsuprafaţa în plan orizontal.
F2.8 La bolţi cu lungime mare, rosturile de lucru se potamplasa prin împărţirea lungimii bolţii, astfel încât sărezulte bolţi mai scurte.
F2.9 La plăci curbe subţiri şi la pereţii rezervoarelor pentrulichide nu se admit rosturi de lucru; turnarea betonuluitrebuie făcută fără întrerupere.
216
F2.10 La fundaţiile de utilaje supuse la solicitări dinamicepot fi prevăzute rosturi în zona cu eforturi reduse numai dacăse adoptă dispoziţii de armare corespunzătoare.
F2.11 În cazul pereţilor structurali sau pereţilor de lungimemare, se pot prevedea rosturi verticale pentru evitareafisurării din contracţie sau limitarea frontului de lucru;asemenea rosturi se dispun la maximum 15 m între ele şi serealizează cu un cofraj al suprafeţei rostului cu şicane (dinlemn sau tablă) sau cu tablă expandată.
F2.12 În cazul elementelor masive cu lungimea mai mare de 20,0m se prevăd rosturi de lucru verticale cofrate cu tablăexpandată sau cofraje creându-se ploturi care se toarnăalternativ; dimensiunile ploturilor se stabilesc de proiectantcu acordul constructorului.
F2.13 În cazul elementelor masive având grosime mare (deregulă peste 2,5 m) se prevede un rost de lucru orizontal,creându-se două lamele suprapuse; pentru asigurareaconlucrării lamelelor se adopta una (sau ambele) dintreurmătoarele soluţii:
- crearea de praguri, de tip crenel, pe verticală;- dispunerea unor armături suplimentare de legătură,ancorate corespunzător în betonul de sub rost şi dedeasupra acestuia.
217
Anexa G
REALIZAREA LUCRĂRILOR CU BETOANE SPECIALESAU PRIN PROCEDEE DEOSEBITE
G1 Generalităţi
Prezenta anexă cuprinde prevederi privind:a) – betoane cu agregate uşoare;b) – betoane autocompactante;c) – betoane ciclopiene;d) – betoane aplicate prin torcretare;e) – betoane turnate în cofraje glisante;f) – betoane turnate sub apă.
G2 Betoane cu agregate uşoare
Betonul cu agregate uşoare nu trebuie pompat decât dacăse demonstrează că procesul de pompare nu are vreun efectsemnificativ asupra rezistenţei betonului întărit.
Pierderea de rezistenţă se poate datora fragilizăriizonei de tranziţie între pasta de ciment şi agregate datorităapei absorbite şi expulzate de agregate în timpul şi dupăoperaţiunile de pompare. Reamestecarea betonului după pomparepoate atenua acest fenomen.
G3 Betoane autocompactante
218
În cazul utilizării betonului autocompactant, compactareabetonului se datorează efectului gravitaţiei. Procedurilepentru punerea în operă a acestui tip de beton trebuiestabilite prin referinţe privind experienţa constructoruluişi/sau prin încercări iniţiale privind obţinerea compactităţiidorite. Cerinţele complementare celor prevăzute în SR EN 206-1privind proprietăţile betonului proaspăt şi criteriile deconformitate trebuie să facă obiectul unui acord cuproducătorul betonului autocompactant.
G4 Betoane ciclopiene
G4.1 În elementele masive de beton care nu sunt supuse lasolicitări importante se pot îngloba bolovani de piatră,realizându-se betonul ciclopian .
Proporţia de bolovani înglobaţi este de maximum 30 % încazul folosirii betonului de clasă mai mare de C8/10inclusiv .
În medii cu agresivitate chimică sau când se impuncondiţii de impermeabilitate nu este permisă utilizareabetonului ciclopian la realizarea elementelor de construcţii .
G4.2 Bolovanii ce urmează a fi înglobaţi trebuie săîndeplinească următoarele condiţii :
a) nu trebuie să aibă crăpături ;b) dimensiunile nu trebuie să depăşească 1/6 din cea maimică dimensiune a elementului de construcţie în care suntintroduşi;
c) raportul dintre dimensiunea maximă şi minimă nu trebuiesă depăşească 2,5 ;
d) roca din care provin să fie stabilă şi negelivă ;e) înainte de a fi introduşi în beton, trebuie să fie
curăţaţi şi spălaţi, de preferinţă cu jet de apă subpresiune.
G4.3 La executarea betonului ciclopian trebuie respectateurmătoarele reguli:
a) - Se toarnă un prim strat de beton în grosime de 25 cmcare se bate cu maiul sau se vibrează cu pervibratoare.Peste acesta se toarnă al doilea strat de beton decirca 15 cm grosime, în care se îndeasă prin batere cu
219
maiul de lemn bolovanii aşezaţi la o distanţă de celpuţin 20 cm de marginea zonei care se umple cu beton,distanţa dintre bolovani trebuie să fie cea minimănecesară introducerii pervibratorului cu care seefectuează compactarea betonului în care se înglobeazăbolovanii;
b) - Straturile următoare se execută la fel ca cel de maisus, la ultimul strat se realizează o acoperire cubeton de cel puţin 20 cm;
c) - La turnarea betonului în fundaţiile masive se lasă,în rosturile de turnare orizontale, bolovanii ieşiţi înafară cu cel puţin jumătate din volumul lor, pentruasigurarea unei bune legături. Betonul se vibrează sause bate cu maiul între bolovani fără a-i disloca însădin masa betonului. La reluarea turnării întreagasuprafaţă a betonului, inclusiv a bolovanilor, securăţă, se udă şi se aşterne un strat de mortar deciment de circa 2 … 3 cm, de aceeaşi clasă cu abetonului;
d) - Nu se recomandă stropirea bolovanilor cu lapte deciment înainte de introducerea lor în beton;
e) - Nu se admite aşezarea bolovanilor în beton care aînceput să facă priză.
G5 Betoane aplicate prin torcretare
Pentru betonul aplicat prin torcretare, executarealucrărilor se realizează în conformitate cu cerinţelestandardului SR EN 14487 părţile 1 şi 2 referitoare lecerinţele privind executarea lucrărilor.
NOTĂ – SR EN 14487-2 prezintă informaţiile şi cerinţele tehnice caretrebuie incluse în specificaţiile privind executarea acestuitip de lucrări.
G6 Betoane turnate în cofraje glisante
G6.1 Betonul turnat în cofraje glisante trebuie să prezinte opriză corespunzătoare. Turnarea betonului utilizând cofrajeglisante trebuie efectuată cu materiale adecvate şi prinaplicarea de metode care să garanteze că acoperirea cu beton a
220
armăturii, calitatea betonului şi finisarea suprafeţei suntrealizate conform cerinţelor.
G6.2 În prima fază de întărire betonul trebuie să atingărezistenţele necesare desprinderii de cofraj, menţineriiformei şi asigurării stabilităţii tijelor de susţinere.
La stabilirea vitezei de glisare trebuie să se ia înconsiderare timpul necesar atingerii unei rezistenţe de:
- 0,15...0,2 N/mm2 la desprinderea de cofraj;- circa 0,4 N/mm2 la ieşirea din cofraj.Rezistenţa se apreciază mai întâi prin efectuarea
încercărilor preliminare, iar în timpul executării, prinîmpungerea betonului cu o vergea din oţel cu diametrul de10...12 mm.
G6.3 Verificarea betonului turnat în cofraje glisante se facepe beton proaspăt şi pe probe păstrate în condiţii standard,la vârsta de 28 zile. La acest termen betonul trebuie să aibărezistenţa corespunzătoare clasei de beton prescrisă şi dacăeste cazul, gradul de impermeabilitate şi/sau gelivitateprevăzute .
G6.4 Cerinţele pentru betonul proaspăt se referă laconsistenţa betonului la locul de punere în operă care, prindeterminare cu metoda tasării, trebuie să fie astfel:
- 70 20 mm când punerea în operă a betonului se face cubena, iar armăturile sunt rare;- 100 20 mm când punerea în operă a betonului se faceprin pompare;- 120 20 mm când se folosesc aditivi superplastifianţisau elementele au armături dese.Temperatura betonului proaspăt la locul de punere în
operă, în funcţie de dimensiunea cea mai mică a secţiuniielementului, trebuie sa fie cuprinsă între limitele indicateîn tabelul următor.
Dimensiunea minimă a secţiuniielementului
Temperatura betonuluiproaspăt( C)
minimă maximă < 0,3 m 10 30
221
0,3...1 m1...2 m> 2 m
555
302520
NOTĂ – Producătorul trebuie să stabilească tasarea betonului proaspăt cetrebuie obţinută la staţia de betoane, astfel încât la locul depunere în operă, ţinând seama de condiţiile de mediu şi de duratatotală de transport, să se realizeze tasarea prevăzută deconstructor.
G6.5 Cerinţele privind materialele componente şi compoziţiabetonului sunt următoarele:
a) - Pentru ciment.Dacă prin proiect sau proceduri nu sunt prevăzute
condiţii speciale care să impună folosirea altor cimenturi serecomandă utilizarea cimenturilor în conformitate cu SR 13510(document naţional de aplicare a SR EN 206-1).
b) - Pentru agregate.În general se folosesc agregate de balastieră, astfel
încât dimensiunea maximă a granulelor de agregat să fie celmult 1/6 din grosimea elementului de beton care se toarnă încofraj glisant. În cazurile în care se utilizează agregate deconcasare, granulozitatea agregatului total trebuie să seînscrie în zona imediat superioară (cu conţinut mai ridicat înpărţi fine) celei indicate normal la dozajul de cimentrespectiv.
c) - Pentru aditivi.În vederea îmbunătăţirii lucrabilităţii betonului
proaspăt şi a caracteristicilor de rezistenţă şi durabilitateale betonului întărit se recomandă folosirea unuia dinurmătoarele tipuri de aditivi:
-aditiv plastifiant/antrenor de aer pentru betoane declasă mai mică de C 30/37;
-aditiv superplastifiant pentru betoane de clasă egalăsau mai mare de C 35/45;
-aditiv întârzietor în cazurile în care, din diferitemotive (transport, glisare pe timp călduros, adoptareaunor viteze mici de glisare), se depăşeşte durata limităadmisă între turnarea a două straturi succesive sau seîntrevede realizarea unei rezistenţe mai mari de 0,2N/mm2 la desprinderea de cofraj; se evită asocierea cu unalt tip de aditiv.
222
NOTĂ - În cazurile în care la betoane preparate cu aditiviplastifianţi/antrenori de aer sau superplastifianţi aparenecesară şi prelungirea duratei de menţinere a betonului înstare proaspătă atunci, pe lângă aditivul de bază, se poateadăuga un aditiv întârzietor, însă numai pe bază de încercăripreliminare.
Compoziţia betonului se stabileşte pe bază de încercăripreliminare, inclusiv pe baza recomandărilor prevăzute în SR13510.
G6.6 Prepararea şi transportul betonului destinat executăriiconstrucţiilor prin metoda cofrajelor glisante se face conformrecomandărilor din SR 13510, din acest cod de practică, precumşi a precizărilor ce urmează:
- trebuie să se ţină seama de posibilele efecte pe care lepot avea aditivii; - transportul betonului de la staţie până la locul depunere în operă se face cu autoagitatorul;- transportul betonului pe verticală se face cu beneridicate cu macaraua, pompe de beton, skipuri, boburietc.
- betonul se descarcă în mijloace de transport peorizontală (roabe, tomberoane) şi se repartizeazăuniform în cofrajul glisant.În cazul utilizării pompelor de beton, descărcarea se
poate face direct în cofrajul glisant.
G6.7 Punerea în operă a betonului trebuie făcută înconformitate cu următoarele prevederi:
- turnarea betonului se face în straturi orizontaleuniforme de 20...25 cm grosime, care se succed laintervale de timp stabilite în funcţie de compoziţiabetonului, de condiţiile de mediu şi de viteza de glisare,astfel încât să se asigure o bună legătură între straturişi deci continuitatea elementului;
- compactarea betonului se face prin vibrare cu vibratoarede interior, de către o echipă instruită special în acestscop. Acolo unde este cazul trebuie suplimentată cucompactarea manuală cu şipci/ vergele etc.;
- viteza de glisare în condiţii normale de temperatură şide lucru trebuie să fie cuprinsă între 10...25 cm/h.Aceasta poate fi redusă până la 5 cm/h în cazuri
223
excepţionale (condiţii de timp friguros, eventualeintemperii etc.).
NOTĂ – Executantul trebuie să ia toate măsurile tehnico-organizatorice pentru ca operaţia de glisare să se desfăşoarecontinuu şi în bune condiţii. În acest scop se va corela ritmulde preparare, transport şi punere în operă a betonului cuviteza de glisare, ţinând seama de condiţiile de mediu, decomplexitatea şi durata operaţiilor ce trebuie efectuateimediat înaintea turnării betonului.
G6.8 Tratarea betonului se face în conformitate cu prevederileprezentei reglementări. În condiţii normale de temperatură,după ieşirea din cofrajul glisant betonul trebuie menţinut înstare umedă minimum 7 zile şi protejat de acţiunea razelorsolare şi a vântului minimum 24 ore.
În perioada de timp friguros trebuie luate măsuri deprotecţie astfel încât betonul recent decofrat să se menţinăla o temperatură de + 10...+ 15 C timp de minimum 3 zile dela turnare, dacă în proiect nu se prevede un timp maiîndelungat.
G6.8 Betoane turnate sub apă
G7.1 Betonul turnat sub apă trebuie să aibă proprietăţispeciale în stadiile proaspăt şi întărit; trebuie să aibăconsistenţa necesară pentru a putea fi pus în operă uşor, săaibă o structură densă chiar şi fără compactare şi să nusegrege.
Turnarea betonului sub apă se face numai în incinte cuapă stătătoare sau care a fost adusă în această stare prinmăsuri corespunzătoare.
În cazul în care nu se folosesc aditivi speciali sauadaosuri, nu este admisă căderea liberă a betonului prin apăchiar pe distanţe foarte scurte.
Pentru a nu se solubiliza sau segrega, betonul se poateturna prin tuburi. Turnarea prin tuburi fixe sau mobiletrebuie să se facă continuu, capătul inferior al tubuluitrebuie să fie imersat în beton pe minimum 40 cm în cazulcăderii libere a betonului prin tuburi şi pe circa 100 cm încazul pompării acestuia.
224
G7.2 La stabilirea compoziţiei betonului turnat sub apă se facurmătoarele recomandări:
a) - În ceea ce priveşte consistenţaPentru betoane turnate sub apă se foloseste o consistenţă
corespunzătoare clasei S3 sau S4 în funcţie de modul deturnare prin cădere liberă, prin tuburi, sau prin pompare. Încazul betoanelor pompate pentru a se preveni blocajulfurtunelor, deoarece betonul nu trebuie să conţină o cantitatemare de apă, se impune utilizarea aditivilor mari reducătoride apă .
b) - În ceea ce priveşte agregatelePentru a se obţine o bună lucrabilitate la un raport
apă/ciment mic şi amestec compact fără mijloace suplimentarede compactare, se recomandă folosirea de agregate rotunde cu osuprafaţă netedă. Se recomandă folosirea unei granulozităţicontinue, având în vedere pericolul mai mic de segregare faţăde amestecurile cu granulozitate discontinuă. Se recomandă,pentru a nu provoca dificultăţi la turnare, ca dimensiuneamaximă a agregatelor să fie de 32 mm.
c) - În ceea ce priveşte cimentulÎn general se recomandă majorarea cu circa 10 % a
dozajului de ciment în comparaţie cu cerinţele normale pentrua îmbunătăţi coeziunea betonului proaspăt prin solubilizare şipentru a asigura o cantitate suficientă de ciment după oposibilă solubilizare care apare aproape inevitabil.Conţinutul de ciment trebuie stabilit ţinând seama că un dozajmare poate provoca fisuri termice. Folosirea cimenturilor cuadaosuri este recomandată pentru betonul turnat sub apă învederea creşterii rezistenţei sale la atacul chimic şireducerii căldurii de hidratare.G7.3 În cazuri speciale, pe baza unor experimentări delaborator şi a unor proceduri pentru amestecuri specialproiectate, prin folosirea unor aditivi speciali şi deadaosuri, betonul poate fi turnat prin cădere liberă prin apă.G7.4 În cazul fundaţiilor la care săpăturile se execută cuepuismente, dacă apa nu se poate evacua complet şi pe fundulgropii rămâne un strat de apă de circa 10....15 cm grosime, seadmite în mod excepţional, turnarea betonului sub apă. Înacest caz punerea în operă se începe de la un colţ alfundaţiei, turnându-se un prim strat de beton care iesedeasupra nivelului apei şi care se extinde treptat pe întreaga
225
suprafaţă. În acest caz se toarnă beton cu tasare zero sauuscat (preparat la umiditatea saturată a agregatelor, cu sporde ciment 10 - 15 %). Punerea în operă trebuie să continueapoi în uscat, prin turnarea betonului deasupra stratuluiturnat anterior.
Anexa H
VERIFICĂRI PRIVIND ŢINEREA SUB CONTROL A LUCRĂRILOR
H.1 Verificarea operaţiilor de punere în operă a betonului
H.1.1 Pentru verificare este necesar un plan de verificaredetaliat, conform prevederilor din proiect, prin care să seidentifice toate etapele de verificare, monitorizare şiîncercări, pentru a demonstra că au fost parcurse toateetapele de verificare şi a fost atinsă calitatea cerută.
Planul de verificare trebuie să precizeze, pentru fiecareetapă :
- cerinţele;
- referinţele la standard şi la proiect;
- metoda de verificare, monitorizare şi încercare;
- criteriile de acceptare;
- alte documentaţii, dacă este cazul;
- persoana responsabilă cu verificarea;
226
- punctele pentru proba martor a producătorului, dacă este
cazul.
Planul de verificare poate fi prezentat sub forma unuitabel rezumativ, cu trimitere la procedurile şi instrucţiunilede verificare, indicând detaliile de verificare, monitorizareşi încercare.
H.1.2 Recomandări pentru verificare operaţiilor de punere înoperă a betonului sunt prezentate în tabelele care urmează,astfel:- verificarea preparării betonului, în tabelul H1;- verificarea armăturii, în tabelul H2;- verificarea betonului proaspăt, în tabelel H3;- verificarea înainte de turnarea betonului, în tabelul H4;- verificarea la turnarea şi compactarea betonului, în tabelulH5;- verificarea tratării şi protecţiei betonului, în tabelul H6;- verificarea operaţiilor post-turnare, în tabelul H7;
Tabelul H 1
Subiect Metodă Cerinţe Clasa deverificare
1
Clasa deverificare
2
Clasa deverificare
3Specificaţii pentru materialele componente alebetonuluiîn cazul preparării betonului pe şantier
Caracteristicimateriale1)
Examinarea datelor înscrise în documentele de calitate emise de furnizor şi/sau producător.
Metode standardizate
SR EN 206-1: 2002
Constatarea garantăriicalităţii de către furnizor şi/sau producător
Înainte deînceperea preparăriibetonului
Nu seadmitepreparareape şantier
Nu seadmitepreparareape şantier
227
Subiect Metodă Cerinţe Clasa deverificare
1
Clasa deverificare
2
Clasa deverificare
3Specificaţii pentru armături
Caracteristici2):Aspect;Diametre si dimensiuni profil;Îndoirea pe dorn;Rezistenta la rupere, limitade curgere, alungirea la rupere
Examinarea datelor înscrise in documentele de calitate (certificat de calitate) emise de furnizor şi/sau producător.
vizualvizual
metode standardizate
STAS 438-1:89STAS 438-2:91SR 438-3:98SR 438-4:98, agremente tehnice si alte prevederi locale3)
Înainte defasonare si montare
Înainte defasonare si montare
Înainte defasonare si montare
Specificaţie pentru beton
Vizual SR EN 206-1:2002
Înainte deînceperea preparării
Înainte deînceperea preparării
Înainte deînceperea preparării
Verificarea preparării de beton marfă
Examinareacertificatului dacă este disponibil
Verificarevizual în cazul în care nu seefectueazăverificarea de către o terţă parte
Certificat de la un organism de certificare acreditat căproducţia este verificareată (conformSR EN 206-1:2002)În caz contrar verificarea fabricii producătoare(conformSR EN 206-1:2002)
Furnizor nou şi în caz de dubiu
Furnizor nou în cazde dubiu
Furnizor nou şi în caz de dubiu
Furnizor nou în cazde dubiu
Furnizor nou şi în caz de dubiu
Furnizor nou în cazde dubiu
Planificarea preparării de
Verificarevizual
Relevant pentru
Informaţiiscrise
Informaţiiscrise
228
Subiect Metodă Cerinţe Clasa deverificare
1
Clasa deverificare
2
Clasa deverificare
3beton informaţii
despre producţie
1) In cazul în care loturile de materiale aprovizionate (oţel pentru armături,ciment, agregate, adaosuri, aditivi) nu îndeplinesc condiţiile de calitate se vainterzice utilizarea lor şi se înştiinţează producătorul şi beneficiarul în termende maximum 48 h.2) Conform tabelului G1.1.3) Prevederile locale în vigoare sunt cuprinse în ST 009:2004.
Tabelul H2
MaterialProcedeul de verificare /
caracteristici ce severifică
Scopul acţiuniisau verificării Frecventa minima
Oteluripentruarmătur
i
a) Examinarea datelorînscrise în documentele decalitate emise de furnizor
si/sau producător
Constatareagarantăriicalităţii de
câtre producător
La fiecare lotaprovizionat
b) Verificarea aspectului(calitatea suprafeţei)
conform STAS 438/1-89 sauagrementelor tehnice
corespunzãtoare
Acceptareautilizării
La 2% dinnumărul decolaci sau
legături baredar nu mai puţinde 2 colaci saulegături de
bare*
c) Verificareadimensiunilor si profiluluiconform STAS 438/1-89 sau
agrementelor tehnicecorespunzãtoare
Confirmareacaracteristicilor standardizate
Idem douamăsurători aledimensiunilor si
o măsura aprofilului.
d) Încercarea la îndoire pedorn conform reglementarilor
în vigoare
Confirmareacaracteristicilor standardizate
Idem douaepruvete dinbarele saucolaciiprelevaţi
e) Verificareacaracteristicilor mecanice(rezistenta la rupere limitade curgere, alungirea la
rupere etc)
Idem Minimum 5 probepe lot
Plase a) Examinarea datelor în- Constatarea La fiecare lot
229
sudate
scrise în documentele decertificare a calităţii saugaranţie emise de furnizor
si/sau producător.
garantării decâtre producător aprovizionat
b) Verificarea aspectuluiconform STAS 438/3-89 sau
agrementelor tehnicecorespunzãtoare
Acceptareautilizării
La 3% din lotdar nu mai puţinde 3 plase luatela întâmplare.
c) Verificareadimensiunilor conform STAS438/3-89 sau agrementelor
tehnice Confirmareacaracteristicilor standardizate Idem
d) Verificareacaracteristicilor mecanice
si calităţii sudariinodurilor conform STAS 438/3
– 1989 sau agrementelortehnice corespunzãtoare
*) Procentul se referă la cantitatea aprovizionată de la acelaşi furnizorşi din acelaşi lot.
Tabelul H3
Subiect Metodă Cerinţă Clasa deverificare
1
Clasa deverificare 2
Clasa deverificare 3
Document delivrare sauaviz de
însoţire amărfii,
dacă avizulconţinetoatedatele
prevăzuteîn bonul delivrare
Verificarevizuală
Conformitate cu
specificaţia
La fiecarelivrare
La fiecarelivrare
La fiecarelivrare
Consistenţabetonului
Verificarevizuală
Utilizareaunei
metode deîncercareadecvată1)
Consistenţa
comandată
Aleator
Numai încaz dedubiu
La fiecarelivrareO probăpentru
fiecare tipbeton sischimb de
lucru dar celpuţin o probă
La fiecarelivrareO probăpentru
fiecare tipbeton sischimb de
lucru dar celpuţin o proba
230
la 20 m3
betonla 20 m3
beton
Tabelul H3 (continuare)
Subiect Metodă Cerinţă Clasa deverificare
1
Clasa deverificare
2
Clasa deverificare
3Omogenitat
eabetonului
Verificarevizuală
Încercarepentru
comparareacaracteristicilor peprobelorluate dindiferitepărţi alelotului3)
Aspectomogen albetonului
Probelesuplimentare trebuie
săprezinteacelaşi
caracteristici4)
Aleator
În caz dedubiu
La fiecarelivrare
În caz dedubiu
La fiecarelivrare
Încercarede
identificare pentrurezistenţă
lacompresiun
e
Încercăriconform SREN 206-1:2002 2)
Conformitate cu
clasa derezistenţă
lacompresiun
e2)
Pentrubeton fărăproducţiecertificatasau altă
certificarede terţăparteÎn
conformitate cu
specificaţia de
proiectPentrubeton
turnat pesantierÎn caz dedubiu
În toatecazurile
În toatecazurile
Conţinutde aer
Încercări peşantierconform
SR EN 206-1:20022)
Conformitate cu
specificaţia deproiect
Aleator
Înconformitat
e cuspecificaţi
Înconformita
te cuspecificaţ
ia deproiect
Înconformita
te cuspecificaţ
ia deproiect
231
a deproiectÎn caz dedubiu
În caz dedubiu În caz de
dubiu
Altecaracteris
tici:Recondiţiona
re betonTimp desosireTimp depunere înoperă
Temperatură
3)
Înregistrare
ÎnregistrareÎnregistrare
Înregistrare
3)
Dozare şitip deaditiv
5)
5)
5)
La fiecarelivrare
înregistrată
Când secere
Când secere
Când secere
La fiecarelivrare
înregistrată
Când secere
Când secere
Când secere
La fiecarelivrare
înregistrată
Când secere
Când secere
Când secere
1) Încercarea de identificare* trebuie să fie efectuată având în vederecriteriile indicate în SR EN206:1997 2) – Trebuie prelevate probe pentru fiecare tip de beton, parte destructură (fundaţie, nivel, tronson), dar cel putin o probă pe zi deturnare şi nu mai puţin de o probă la:– 100 m3 pentru beton având clasa C 16/20;– 50 m3 pentru beton având clasa > C 16/20.3) – În conformitate cu standardele specificate sau acordurile între părţi.4) – In cadrul exactităţii încercării si variabilităţii convenite atoleranţelor.5) – Conform SR EN 206-1:2002 şi specificaţiei de proiect. Pentrutemperatură se fac patru determinări pentru fiecare clasă de rezistenţă abetonului şi schimb de lucru.*Încercarea de identificare pentru rezistenta la compresiuneare în vedere două situaţii:
A. Plan de prelevare şi criterii de conformitate în cazul betonului preparat înbetoniere mobile (de şantier)a) Verificarea de conformitate trebuie să se bazeze pecontractul între executant şi investitor .b) În scopul analizării conformităţii rezistenţei betonuluiutilizat într-o structură, betonul trebuie împărţit în loturi.c) Volumul total de beton pentru un lot trebuie astfel alesîncât să fie asigurate condiţiile de omogenitate şiuniformitate a compoziţiei. Mărimea unui lot de beton trebuiesă fie :
–betonul turnat pentru fiecare clasă de beton, parte destructură (fundaţie, nivel al unei clădiri sau grup de
232
grinzi / stâlpi sau stâlpi / pereţi structurali ale unuinivel) .
–nu mai mult de un anumit volum funcţie de clasă (conformnotei 2), dar cel puţin o probă pe zi de turnare.În cazul în care determinările de acceptabilitate se fac deinvestitor, lotul poate fi stabilit de acesta.d) Pentru fiecare lot trebuie luate cel puţin 6 probe .Se aplică criteriile de conformitate conform anexei B a SR EN206-1.Proba de control este numită pe scurt "probă" şi reprezintăcantitatea de beton necesară pentru obţinerea unui rezultat(medie pe 3 cilindri / cuburi ).În cazul în care betonul are o clasă de rezistenţă mai mică deC16/20 şi pentru loturi până la 50 m3, se pot preleva treiprobe.
B. Planul de prelevare şi criterii de conformitate în cazul utilizării betonuluilivrat de staţie (beton marfă)Planul de prelevare şi criteriile de conformitate în cazul încare este folosit betonul preparat în staţii se face astfel:
- se aplică acelaşi plan de prelevare, iar criteriile deconformitate se stabilesc in conformitate cu anexa B a SREN 206-1, funcţie de existenta sau nu a certificăriipreparării staţiei de betoane.
Tabelul H 4
Subiect Clasa deverificare 1
Clasa deverificare 2
Clasa deverificare 3
Planificare
pentruverifica
re
Rezultatele turnării deprobă, dacă există
acord de verificare alcalităţii
Plan de verificareLista echipamentelor
Rezultatele turnăriide probă, dacă existăacord de verificare
al calităţiiPlan de verificareLista echipamentelorLista operatorilor
Verificare
Verificare generalşi aleator
Stabilitateacofrajelor şisusţinerilor
Verificare vizualăa:
- barelor de
Verificare înainte defiecare turnare
Stabilitatea cofrajelorşi susţinerilor
Verificare vizuală a:- barelor de legătură
- etanşeităţii cofrajului- stării de curăţenie a
Verificare înainte defiecare turnare
Stabilitateacofrajelor şisusţinerilor
Verificare vizuală a:- barelor de legătură
- etanşeităţii
233
legătură- etanşeităţiicofrajului- stării decurăţenie acofrajului
- agentului dedecofrare,cantitate- gradul desaturare acofrajului- îmbinării- etapele
planificate deturnare
- accesului- livrăriiplanificate
- acoperirii debeton
Măsurareadimensiunilor
cofrajului- agentului de decofrare,
cantitate- gradul de saturare a
cofrajului- îmbinării
- etapele planificate deturnare
- accesului- livrării planificate- acoperirii de betonMăsurarea dimensiunilor
cofrajului- stării de curăţenie
a cofrajului- agentului de
decofrare, cantitate- gradul de saturare
a cofrajului- îmbinării
- etapele planificatede turnare- accesului- livrăriiplanificate
- acoperirii de betonMăsurarea
dimensiunilor
Tabelul H 5
Subiect Clasa deverificare 1
Clasa deverificare 2
Clasa deverificare 3
Planificare pentruverificar
e
Instrucţiuni pentruoperatori
Viteza de turnareEtapele turnării
Grosimea stratului debeton
Instrucţiunipentru operatori
Viteza deturnare
Etapele turnăriiGrosimea
stratului debeton
Schema saudiagramaprocesului
Verificare,
suprafeţecofrate
Verificare generală şialeator
- condiţiimeteorologice
- viteza de turnare- succesiunea de
turnare- grosimea stratului
- segregare- consistenţă
Verificarea întregiioperaţiuni de turnare:
- condiţiimeteorologice
- viteza de turnare- succesiunea de
turnare- grosimea stratului
- segregare
Verificareaîntregii
operaţiuni deturnare:
- condiţiimeteorologice- viteza deturnare
- succesiunea de
234
- numărul devibratoare
- dimensiuneavibratoarelor- distanţa deîntrepătrundere- adâncimea depătrundere- re-vibrare
- vibratoare de cofraj- vibratoare de
suprafaţă- turnarea betonului
- deformareacofrajului
- fixarea pieselorînglobate
- consistenţă- numărul de vibratoare
- dimensiuneavibratoarelor- distanţa deîntrepătrundere- adâncimea depătrundere- re-vibrare
- vibratoare de cofraj- vibratoare de
suprafaţă- turnarea betonului
- deformareacofrajului
- fixarea pieselorînglobate
aşezare- grosimeastratului- segregare- consistenţă- numărul devibratoare
- dimensiuneavibratoarelor- distanţa deintruziune
- adâncimea depătrundere- re-vibrare
- vibratoare decofraj
- vibratoare desuprafaţă- aşezareabetonului
- deformareacofrajului- fixareapieselorînglobate
Verificare,
suprafeţelibere
Verificare generală Verificare generală şialeator:
- lapte de ciment pesuprafaţă
- netezimea suprafeţei- formarea crustei
- sfârşitul compactării- perioada de executare- protecţia suprafeţei
Măsurarea abaterilorsuprafeţei înconformitate cu
specificaţia de proiect
Verificareaîntregii
operaţiuni deturnare:
- lapte deciment pesuprafaţă- netezimeasuprafeţei- formareacrustei
- sfârşitulcompactării- perioada deexecutare- protecţiasuprafeţei
Măsurareaabaterilor
suprafeţei înconformitate cuspecificaţia de
proiect
235
Tabelul H6
Subiect Clasa deverificare 1
Clasa deverificare 2
Clasa deverificare 3
Planificarepentru
verificare
Procedura de protejareîmpotriva uscării şi
îngheţării
Procedura pentruverificareatemperaturii
Sistem de monitorizarepentru înregistrareatemperaturii şi a
maturităţii
Procedura deprotejare
împotriva uscăriişi îngheţării
Procedura pentruverificareatemperaturii
Sistem demonitorizare
pentruînregistrarea
temperaturii şi amaturităţii
Calcululevoluţiei şidistribuţiei
temperaturii înconformitate cuspecificaţia de
proiectVerificare Verificare generală
si aleator- protecţie
împotriva uscării,maturitate- protecţieîmpotrivaîngheţării
- perioada dedecofrare,maturitate
Verificare la fiecareturnare:
- protecţie împotrivauscării, maturitate- protecţie împotriva
îngheţării- perioada de
decofrare, maturitatediferenţe detemperatură
Verificare lafiecare turnare:
- protecţieîmpotrivauscării,maturitate- protecţieîmpotrivaîngheţării
- perioada dedecofrare,maturitatediferenţe detemperatură
Tabelul H7
Subiect Clasa deverificare 1
Clasa deverificare 2
Clasa deverificare 3
Planificare Instrucţiuni pentru verificare în
236
pentruverificare
conformitate cu specificaţia de proiect
Verificare Verificaregeometrică
Verificaregenerală
Verificare geometricăRezistenţă şi maturitate în momentul
decofrării
Aspectul suprafeţei:- pori
- segregare- reţea de microfisuri
- aspect poros- fisuri
- deschiderea fisurilor
Elemente de legătură:- bare
- şuruburi- piese înglobate
- dispozitive de fixareAcoperire:
- verificare prin măsurare cu pachometrudacă se cere în specificaţia proiectului
H.2 Verificarea elementelor prefabricate din beton.Verificare la recepţie a elementelor prefabricate din
beton include aspectele arătate în tabelul H 9, iar dacă sunt necesare verificări suplimentare, în tabelul H 10
Tabelul H 9
Subiect Proprietate Metodă Frecvenţă Acţiune
Elemente Marcaj,cantitate
Verificarevizuală
Fiecareelement
Semnătură pedocumentul delivrare şinotarea
deficienţelorElemente Imperfecţiuni
evidenteVerificarevizuală
Fiecareelement
Semnătură pedocumentul delivrare şinotarea
deficienţelorElemente Aspectul
suprafeţelorde îmbinare
Verificarevizuală
Fiecareelement
Semnătură pedocumentul delivrare şinotarea
deficienţelor
237
Dispozitivede ridicareîn element
Tip,integritate şicompatibilitat
e
Verificarevizuală
Fiecareelement
Semnătură pedocumentul delivrare şinotarea
deficienţelor
Tabelul H 10
Subiect Proprietate Metodă Frecvenţă Acţiune
Elemente Toleranţegeometrice
Metode deîncercarestandardiza
te
În caz dedubiu
Raport detaliat
Elemente Deschidereaşi lungimeafisurilor
Microscopşi
ruletă/riglă
Dacă estecazul
Raport detaliat
Elemente Forma şidimensiunileîmbinărilor
Ruletă/riglă
În caz dedubiu
Raport detaliat
Elemente Altecaracteristic
i
Metode deîncercarestandardiza
te
Metode deîncercare
standardizate
Raport detaliat
H.3 Acţiuni în cazul constatării neconformităţilorCând se confirmă existenţa unei neconformităţi, trebuie
investigate următoarele aspecte, în ordinea indicată:- implicaţiile neconformităţii asupra executării lucrărilor şiexploatării construcţiei;- măsurile necesare pentru a face elementul acceptabil;- necesitatea refuzării şi înlocuirii elementului imposibil dereparat.
Dacă este cazul, tratarea neconformităţii trebuie sărespecte o procedură menţionată în specificaţia de proiect sauîntr-un acord între părti.
Documentarea procedurii şi cea pentru materialele ceurmează a fi utilizate, trebuie aprobate înainte de efectuarearemedierilor.
238
Anexa H
DETERMINAREA IMPERMEABILITĂŢII LA APĂ A BETOANELOR
(preluare text adecvat din STAS 3519)
239
