CONFER2019_VR.pdf - oncologie iasi

3

PREZENTĂRI ORALE

MUTAȚIILE RAS, BRAF, PIK3CA ȘI TP53 ÎN CANCERUL COLORECTAL METASTATIC LA O POPULAȚIE DIN NORD-ESTUL ROMÂNIEI ........................................................................................................................... 44 V.A. AFRĂSÂNIE, DIANA MOISUC, A. LEFTER, LARISA MORAR, I. IVANOV, M.V. MARINCA, L. MIRON, DANA ELENA CLEMENT, B. GAFTON, CRISTINA RUSU

RAS, BRAF, PIK3CA AND TP53 MUTATIONS IN METASTATIC COLORECTAL CANCER IN A POPULATION FROM NORTH-EAST ROMANIA ................................................................................................................. 45 V.A. AFRĂSÂNIE, DIANA MOISUC, A. LEFTER, LARISA MORAR, I. IVANOV, M.V. MARINCA, L. MIRON, DANA ELENA CLEMENT, B. GAFTON, CRISTINA RUSU

SECVENŢIEREA TRATAMENTULUI ÎN CANCERUL OVARIAN RECIDIVAT, SENSIBIL LA PLATINĂ .......... 46 V.A. AFRĂSÂNIE, CRISTINA PRUTEANU, EVA MARIA COJOCARU

SEQUENCING OF TREATMENT IN PLATINUM-SENSITIVE RELAPSED OVARIAN CANCER ....................... 47 V.A. AFRASANIE, CRISTINA PRUTEANU, EVA MARIA COJOCARU

MODIFICĂRILE COGNITIVE INDUSE DE CHIMIOTERAPIE ÎN CANCERUL BRONHO-PULMONAR ........ 48 TEODORA ALEXA-STRATULAT, C. PRICOPE, GEORGIANA OLTEANU, EVA MARIA COJOCARU, MĂDĂLINA CHIRILĂ

COGNITIVE CHANGES IN LUNG CANCER PATIENTS UNDERGOING CHEMOTHERAPY ........................... 49 TEODORA ALEXA-STRATULAT, C. PRICOPE, GEORGIANA OLTEANU, EVA MARIA COJOCARU, MĂDĂLINA CHIRILA

TUMORI FIBROASE SOLITARE GIGANTE PLEURALE. PREZENTĂRI DE CAZURI ALE DEPARTAMENTULUI DE CHIRURGIE TORACICĂ, SPITALUL PNEUMOFTIZIOLOGIE IAŞI (2016-2019) ..................................... 51 LUMINIŢA AMĂRĂNDUCĂI, CRISTINA GRIGORESCU

4

GIANT SOLITARY FIBROUS TUMOUR OF THE PLEURA. CASE REPORTS IN THE THORACIC SURGERY DEPARTMENT, PNEUMOPHTISIOLOGY HOSPITAL IAŞI (2016-2019) ...................................................... 52 LUMINITA AMĂRĂNDUCĂI, CRISTINA GRIGORESCU

URGENŢE MEDICO-CHIRURGICALE ÎN SPECIALITATEA - CHIRURGIE TORACICĂ .................................... 54 LUMINIŢA AMĂRĂNDUCĂI, C. SANDU

PROVIDING EXPERTISE IN THORACIC SURGERY EMERGENCIES ............................................................. 55 LUMINIŢA AMĂRĂNDUCĂI, C. SANDU

MANAGEMENTUL TERAPEUTIC ÎN SARCOAME ........................................................................................ 56 G. ANGHELACHE, GEMA BUGEAN, ANDREEA MARINCA, IRINA IFTINCĂI, ANCA MUNTEANU

THERAPEUTIC MANAGEMENT IN SARCOMAS ......................................................................................... 57 G. ANGHELACHE, GEMA BUGEAN, ANDREEA MARINCA, IRINA IFTINCĂI, ANCA MUNTEANU

IRADIEREA CEREBRALĂ CU PROTECŢIA HIPOCAMPULUI ŞI BOOST INTEGRAT LA PACIENŢII CU METASTAZE CEREBRALE ........................................................................................................................... 58 A. ANICA

BRAIN IRRADIATION WITH HIPPOCAMPAL SPARING AND INTEGRATED BOOST IN PATIENTS WITH BRAIN METASTASES .................................................................................................................................. 60 A. ANICA

EXPRESIA LIGANZILOR ŞI RECEPTORILOR PUNCTELOR DE CONTROL IMUN B7 ÎN LEUCEMIA ACUTĂ MIELOBLASTICĂ ........................................................................................................................................ 62 I. ANTOHE, ANGELA DĂSCĂLESCU, C. DĂNĂILĂ, AMALIA TITIEANU, MIHAELA ZLEI, I. IVANOV, ADRIANA SIRETEANU, MARIANA PAVEL, P. CIANGA

B7 IMMUNE CHECKPOINT RECEPTOR AND LIGAND EXPRESSION IN ACUTE MYELOID LEUKEMIA ... 63 I. ANTOHE, ANGELA DĂSCĂLESCU, C. DĂNĂILĂ, AMALIA TITIEANU, MIHAELA ZLEI, I. IVANOV, ADRIANA SIRETEANU, MARIANA PAVEL, P. CIANGA

5

PROBLEME ASOCIATE UTILIZĂRII CATETERELOR VENOASE CENTRALE INSERATE PERIFERIC LA PACIENŢII ONCOLOGICI ............................................................................................................................. 65 MINERVA CODRUŢA BĂDESCU, NICOLETA DIMA, ANCA OUATU, DANIELA TĂNASE, ROXANA GĂNCEANU-RUSU, C. REZUŞ

COMPLICATIONS OF PERIPHERALLY INSERTED CENTRAL VENOUS CATHETERS IN ONCOLOGIC PATIENTS .................................................................................................................................................... 66 MINERVA CODRUŢA BĂDESCU, NICOLETA DIMA, ANCA OUATU, DANIELA TĂNASE, ROXANA GĂNCEANU-RUSU, C. REZUŞ

ABORDAREA ARIILOR GANGLIONARE ÎN TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL CANCERULUI DE LARINGE T3-T4 ÎN VEDEREA ÎMBUNĂTĂŢIRII CONTROLULUI REGIONAL ŞI SUPRAVIEŢUIRII ............................... 68 GEANINA BANDOL, D. FERARIU, NARCISA MARCU, ANDREEA MAGDALENA BOBOC

APPROACH TO THE NECK IN THE SURGICAL TREATMENT OF LARYNGEAL CANCER T3-T4 FOR IMPROVEMENT OF REGIONAL CONTROL AND SURVIVAL ...................................................................... 69 GEANINA BANDOL, D. FERARIU, NARCISA MARCU, ANDREEA-MAGDALENA BOBOC

PREA PUŢIN, PREA TÂRZIU? UN STUDIU AUDIT AL MANAGEMENTULUI PACIENŢILOR DIAGNOSTICAŢI CU TUMORI BILIOPANCREATICE ............................................................................................................... 71 MARIA ALEXANDRA BARBU, CORNELIA NITIPIR, CLAUDIA PUŞCAŞU, MONICA STATE, ANDREEA STEJEROIU, AURELIA CHIRICUŢA, DANIELA POPESCU,

H. ZACHEU, CELLA DANIELESCU, ANDREEA BENGUS, A. VOIOSU, T. VOIOSU

TOO LITTLE, TOO LATE? A MULTICENTER STUDY AUDITING THE MANAGEMENT OF PATIENTS WITH BILIOPANCREATIC TUMORS ...................................................................................................................... 72 MARIA ALEXANDRA BARBU, CORNELIA NITIPIR, CLAUDIA PUŞCAŞU, MONICA STATE, ANDREEA STEJEROIU, AURELIA CHIRICUŢA, DANIELA POPESCU,

H. ZACHEU, CELLA DANIELESCU, ANDREEA BENGUS, A. VOIOSU, T. VOIOSU

CLINICAL AND LABORATORY CHARACTERISTICS OF HEMOPHAGOCYTIC LYMPHOHISTIOCYTOSIS: A SINGLE CENTER EXPERIENCE .................................................................................................................... 74 VALERIA BEREŞTEANU, ELENA NICORICI, RAMONA TAŞCĂ, D. IOVU, ELENA DOLACHE-PELIN, I. ANTOHE, AMALIA TIŢIEANU, ANGELA DĂSCĂLESCU

6

ADENOCARCINOMUL DE JONCŢIUNE ESOGASTRICĂ - ACTUALITĂŢI DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT ..................................................................................................................... 76 RODICA BÎRLĂ, DANIELA DINU, P. HOARĂ, C. MARICA, FL. ACHIM, S. CONSTANTINOIU

ESOGASTRIC JUNCTION ADENOCARCINOMA - CURRENT TOPICS OF DIAGNOSTIC AND TREATMENT................................................................................................................. 77 RODICA BÎRLĂ, DANIELA DINU, P. HOARĂ, C. MARICA, FL. ACHIM, S. CONSTANTINOIU

REZECȚIA ABDOMINO-PERINEALĂ ”DE SALVARE” ÎN CANCERELE RECTALE ȘI DE CANAL ANAL ..... 79 PAULA BLĂNARU, T. FRUNZA, ALINA PUȘCAȘU, ALEXANDRA HULUȚĂ, T. PINTEALĂ, C.E. ROATĂ, C.N. DOBREANU, D. PIEPTU, S. LUNCĂ, G.M. DIMOFTE

ABDOMINO-PERINEAL RESCUE RESECTION IN RECTAL AND ANAL CANCERS ...................................... 81 PAULA BLĂNARU, T. FRUNZA, ALINA PUȘCAȘU, ALEXANDRA HULUȚĂ, T. PINTEALĂ, C.E. ROATĂ, C.N. DOBREANU, D. PIEPTU, S. LUNCĂ, G.M. DIMOFTE

VÂRSTNICUL CU NEOPLAZIE ŞI COMORBIDITĂŢI – PROVOCĂRI DIAGNOSTICE .................................... 83 DIANA-IOANA BOBOC, O. PĂTRĂUŢANU, C. PRICOPE, SIMONA RUXANDRA VOLOVĂŢ, ANCA IULIANA PÎSLARU, IOANA DANA ALEXA

SENIOR PATIENT WITH CANCER AND OTHER COMORBIDITIES – DIAGNOSTIC CHALLENGES .............. 84 DIANA- IOANA BOBOC, O. PĂTRĂUŢANU, C. PRICOPE, SIMONA RUXANDRA VOLOVĂŢ, ANCA IULIANA PÎSLARU, IOANA DANA ALEXA

LAPAROSCOPIA ÎN OCLUZII ...................................................................................................................... 85 C. BRADEA, E. TÂRCOVEANU, A. VASILESCU, VALENTINA MUNTEANU

LAPAROSCOPY IN INTESTINAL OCCLUSION ............................................................................................ 86 C. BRADEA, E. TÂRCOVEANU, A. VASILESCU, VALENTINA MUNTEANU

INFLUENŢA SINDROMULUI ANOREXIE/CAŞEXIE ASUPRA CALITĂŢII VIEŢII PACIENTULUI ONCOLOGIC ............................................................................................................. 87 BUZINCU, DIANA ŢIBUCANU, CRISTINA MAGA, IOANA MANTALE, A. ROZNOVEANU, MIHAELA LUCAN, ANDREEA SERDARU, CRISTINA BĂLĂUCĂ,

ROXANA POSTOLICĂ, IOANA GRIGORAŞ

7

THE INFLUENCE OF THE ANOREXIA/CACHEXIA SYNDROME ON THE ONCOLOGICAL PATIENT QUALITY OF LIFE ....................................................................................................................................................... 88 I. BUZINCU, DIANA ŢIBUCANU, CRISTINA MAGA, IOANA MANTALE, A. ROZNOVEANU, MIHAELA LUCAN, ANDREEA SERDARU, CRISTINA BĂLĂUCĂ,

ROXANA POSTOLICĂ, IOANA GRIGORAŞ

A NEW PROTOCOL OF DESENSITIZATION FOR CHEMOTHERAPEUTICS IN ONCOLOGY ........................ 90 C. CĂINAP, C. VLAD, P. ACHIMAȘ-CADARIU, A. HAVASI, ANDREEA VIDREAN, A. DRANCA, ANDRA PICIU, ANNE-MARIE CONSTANTIN, DANA MANIU,

O. CRIȘAN, C.V. CIOBAN, O. BĂLĂCESCU, O. COZA, LOREDANA BĂLĂCESCU, MONICA MIHAELA MARTA, SIMONA CĂINAP

HEMOCULTURILE POZITIVE ÎN TERAPIE INTENSIVĂ – O ECUAŢIE CU DOUĂ NECUNOSCUTE .................... 92 AL. CARP, OANA STÂNGĂ, ANDA-LUCIA SOIMAN, DELIA AVARVARII, EMANUELA SERDARU, IOANA GRIGORAŞ

POSITIVE BLOOD CULTURES IN INTENSIVE CARE UNIT – A SECOND DEGREE EQUATION ..................... 93 AL. CARP, OANA STÂNGĂ, ANDA-LUCIA SOIMAN, DELIA AVARVARII, EMANUELA SERDARU, IOANA GRIGORAŞ

TERAPIA TOPICĂ SAU INTRALEZIONALĂ A METASTAZELOR CUTANATE DE MELANOM ....................... 94 MIRELA CHERCIU, LAURA PAVILIU, TITIANA CONSTANTIN, PETRONELA COZMA, CLAUDIA ARTENIE, ADELINA HARAT-BATOG, ANDREEA DIMITRIU,

CRISTINA BIRSAN

TOPICAL OR INTRALESIONAL THERAPY FOR CUTANEOUS METASTASIS OF MELANOMA .................... 95 MIRELA CHERCIU, LAURA PAVILIU, TITIANA CONSTANTIN, PETRONELA COZMA, CLAUDIA ARTENIE, ADELINA HARAT-BATOG, ANDREEA DIMITRIU,

CRISTINA BIRSAN

MALPRAXIS: CÂND VINDECI SAU NU VINDECI UN PACIENT? .................................................................. 96 I.C. CHIRICUŢĂ

MALPRAXIS: IF YOU CURE OR NOT CURE A PATIENT? ............................................................................. 97 I.C. CHIRICUŢĂ

8

PROVOCĂRI CHIRURGICALE ÎN EXTIRPAREA ADENOPATIILOR RETROPERITONEALE CU PUNCT DE PLECARE GENITAL ..................................................................................................................................... 98 C. CIUCE, MARIANA MATEI, I. CETINA, CRISTINA IVAN, NATALIA HAGAU, M. MUREŞAN, IOANA CRISTEA, DIANA BARBUŞ, ADINA CIUCE

CURRENT AND FUTURE THERAPY FOR PLEURAL MESOTHELIOMA ..................................................... 100 DANA CLEMENT, V. AFRĂSÂNIE

ASPECTE CONTEMPORANE ALE TRATAMENTULUI CRIOCHIRURGICAL AL CANCERULUI MUCOASEI CAVITĂŢII BUCALE .................................................................................................................................. 102 C. COJOCARU, GH. ŢIBÎRNĂ, A. CLIPCA, A. DURUC

PARTICULARITĂŢILE TRATAMENTULUI CRIOCHIRURGICAL AL CANCERULUI BUZEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA ................................................................................................................................................ 103 C. COJOCARU, A. DURUC, A. CLIPCA

HIPOFRACŢIONAREA PREOPERATORIE ÎN CANCERUL RECTAL ............................................................ 104 AMALIA CONSTANTINESCU, M. SAVU, ANA-MARIA ŞTEFAN

VALOAREA IRADIERII HIPOFRACŢIONATE ÎN CANCERUL MAMAR ....................................................... 105 AMALIA CONSTANTINESCU, M. SAVU, ANA-MARIA ŞTEFAN

EXPERIENȚĂ PRELIMINARĂ ÎN ESOFAGECTOMIA MINIM INVAZIVĂ PENTRU TRATAMENTUL CANCERULUI ESOFAGIAN TORACIC ........................................................................................................ 106 S. CONSTANTINOIU, A. CONSTANTIN, M. GHEORGHE, P. HOARA, A. ALKADOUR, A. CARAGUI, IULIANA VERGU, ADELINA BIRCEANU, RODICA BIRLĂ,

F. CHIRU, F. ACHIM

EARLY EXPERIENCE IN MINIMALLY INVASIVE ESOPHAGECTOMY FOR TREATMENT OF THORACIC ESOPHAGEAL CANCER ............................................................................................................................ 107 S. CONSTANTINOIU, A. CONSTANTIN, M. GHEORGHE, P. HOARA, A. ALKADOUR, A. CARAGUI, IULIANA VERGU, ADELINA BIRCEANU, RODICA BIRLĂ,

F. CHIRU, F. ACHIM

9

REZISTENȚA LA CARBAPENEME A ENTEROBACTERIACEAELOR, FENOTIPURI IZOLATE ÎN I.R.O. IAȘI ȘI OPȚIUNI TERAPEUTICE ............................................................................................................................ 109 BRINDUȘA COPACIANU, FLORINA FOTACHE, DANIELA JITARU

RESISTANCE TO CARBAPENEME AN ENTEROBACTERIACEAE, ISOLATED PHENOTYPES IN R.I.O. IAŞI AND THERAPEUTIC OPTIONS ................................................................................................................. 110 BRÎNDUȘA COPĂCIANU, FLORINA FOTACHE, DANIELA JITARU

FREE FLAP RECONSTRUCTION OF DEFECTS FOLLOWING EXTENDED PAROTIDECTOMY ................... 112 V.V. COSTAN, OTILIA BOIŞTEANU, EUGENIA POPESCU, C. CIOCAN

IMPORTANŢA CODULUI SEC ÎN ASIGURAREA TRASABILITĂŢII GREFONULUI DE CELULE STEM HEMATOPOIETICE ÎN BANCA DE CELULE STEM ..................................................................................... 113 ANDREEA CUCU, I.C. IVANOV, ANGELA DĂSCĂLESCU, DANIELA JITARU

THE IMPORTANCE OF THE SEC CODE IN ENSURING THE TRACEABILITY OF THE HEMATOPOIETIC STEM CELL GRAFT IN THE STEM CELL BANK .................................................................................................... 114 ANDREEA CUCU, I.C. IVANOV, ANGELA DĂSCĂLESCU, DANIELA JITARU

DOSE DENSE CHEMOTHERAPY IN EARLY BREAST CANCER - EXPERIENCE OF EMERGENCY COUNTY HOSPITAL ALBA IULIA ............................................................................................................................. 115 R.O. CURCĂ, S.C. HOSU, LILIANA HĂPRIAN, SORINA MORAR

CONSECINŢELE CARDIOVASCULARE ALE MEDICAŢIEI ANTINEOPLAZICE ........................................... 117 NICOLETA DIMA, ROXANA GÂNCEANU-RUSU, CODRUŢA BĂDESCU, DANIELA TANASE, ANCA OUATU, C. REZUŞ

THE CARDIOVASCULAR CONSEQUENCES OF ANTINEOPLASTIC DRUG ............................................... 118 NICOLETA DIMA, ROXANA GÂNCEANU-RUSU, CODRUŢA BĂDESCU, DANIELA TANASE, ANCA OUATU, C. REZUŞ

10

BENEFICIILE TRATAMENTULUI DE CONSOLIDARE POSTAUTOGREFA CU ANTICORPI MONOCLONALI ANTI CD 30 LA PACIENŢII CU LIMFOM HODGKIN RECĂZUT/REFRACTAR ............................................ 120 ELENA DOLACHI-PELIN, MARIA-ROXANA DUMITRU, MARIA-ROXANA DUMITRU, I. ANTOHE, D. IOVU, C. DĂNĂILĂ, ANGELA DĂSCĂLESCU

ACTUALITATI IN TRATAMENTUL LEUCEMIEI MIELOIDE CRONICE. EXPERIENTA CLINICII DE HEMATOLOGIE I.R.O. IASI CU INTRERUPEREA TRATAMENTULUI CU NILOTINIB .................................. 121 G. DOROHOI, I. IVANOV, C. DANAILA, A. DASCALESCU

NEWS IN THE TREATMENT OF CHRONIC MYELOIDE LEUKEMIA. EXPERIENCE OF R.I.O. IAŞI HEMATOLOGY CLINIC WITH THE INTERRUPTION OF NILOTINIB TREATMENT ..................................... 122 G. DOROHOI, I. IVANOV, C. DĂNĂILĂ, A. DĂSCĂLESCU

INVESTIGAREA MIELOM MULTIPLU PRIN IMUNOFENOTIPARE ŞI MLPA .............................................. 123 LOREDANA MIHAIELA DRAGOŞ, IRINA CEZARA VĂCĂREAN TRANDAFIR, ADRIANA SIRETEANU, MIHAELA ZLEI, OANA MARIA PINTILIE, MIHAELA MENȚEL,

VALENTINA LOREDANA NEMŢANU, ANGELA DĂSCĂLESCU, AMALIA TITIANU, C. DĂNĂILĂ, DANIELA JITARU, L. GORGAN

INVESTIGATION OF MULTIPLE MIELOM THROUGH IMMUNOFENOTIPES AND MLPA ......................... 124 LOREDANA MIHAIELA DRAGOŞ, IRINA CEZARA VĂCĂREAN TRANDAFIR, ADRIANA SIRETEANU, MIHAELA ZLEI, OANA MARIA PINTILIE, MIHAELA MENȚEL,

VALENTINA LOREDANA NEMŢANU, ANGELA DĂSCĂLESCU, AMALIA TITIANU, C. DĂNĂILĂ, DANIELA JITARU, L. GORGAN

INFLUENTA GREFEI DE GRASIME ASUPRA CALITATII VIETII PACIENTILOR ONCOLOGICI .................... 126 C.I. DROCHIOI, V.V. COSTAN, OTILIA BOIŞTEANU, EUGENIA POPESCU

CARDIOTOXICITATEA ACUTĂ LA PACIENŢII CU AUTOTRANSPLANT DE CELULE STEM HEMATOPOIETICE - EXPERIENŢA CENTRULUI DE TRANSPLANT MEDULAR I.R.O. IAŞI ....................... 127 MARIA-ROXANA DUMITRU, ELENA DOLACHI-PELIN, I. ANTOHE, ANGELA DĂSCĂLESCU

VARIAŢIILE LEPTINEI ŞI ADIPONECTINEI LA PACIENŢII CU NEOPLASM RECTAL ................................. 129 AL. FLORESCU, G. DIMOFTE, V. SCRIPCARIU, D. SCRIPCARIU, IOANA GRIGORAȘ, ȘTEFANA BÎLHA, D.D. BRĂNIȘTEANU

11

LEPTIN AND ADIPONECTIN DYNAMICS IN PATIENTS WITH RECTAL NEOPLASM................................. 130 AL. FLORESCU, G. DIMOFTE, V. SCRIPCARIU, D. SCRIPCARIU, IOANA GRIGORAȘ, ȘTEFANA BÎLHA, D.D. BRĂNIȘTEANU

WORKING AT THE INTERFACE BETWEEN TUMOUR AND GERMLINE GENETICS – IMPLICATIONS FOR ONCOLOGISTS ......................................................................................................................................... 132 I.G. FUNINGANA

REMISIUNE COMPLETA INTR-UN CAZ DE CANCER RECTAL METASTATIC DUPA CHIMIOTERAPIE IN ASOCIERE CU PANITUMUMAB ................................................................................................................ 133 DIANA ANDREEA GAE, DANIELA LUMINITA ZOB, DANA LUCIA STANCULEANU

COMPLETE REMISSION OF METASTATIC RECTAL CANCER AFTER PANITUMUMAB CONTAINING THERAPY .................................................................................................................................................. 134 DIANA ANDREEA GAE, DANIELA LUMINIŢA ZOB, DANA LUCIA STĂNCULEANU

IMUNOTERAPIE ÎN CANCERUL PULMONAR CU CELULE MICI: DE LA PROMISIUNI MOLECULARE LA PROVOCĂRI CLINICE ............................................................................................................................... 135 ELENA GAFTON, B. GAFTON, L. MIRON

IMMUNOTHERAPY IN SMALL-CELL LUNG CANCER: FROM MOLECULAR PROMISES TO CLINICAL CHALLENGES ........................................................................................................................................... 136 ELENA GAFTON1, B. GAFTON1,2, L. MIRON1,2 .......................................................................................................................................................................... 136

STUDIUL DE FAZĂ 3 A TERAPIEI DE SUPRIMARE A ANDROGENILOR (ADT) CU ENZALUTAMIDĂ SAU PLACEBO ÎN CANCERUL DE PROSTATĂ METASTATIC SENSIBIL LA HORMONI (MHSPC): STUDIUL ARCHES .................................................................................................................................................... 137 L. GALES, A.J. ARMSTRONG, R.Z. SZMULEWITZ, D. PETRYLAK, A. VILLERS, A. AZAD, A. ALCARAZ, B. ALEKSEEV, T. IGUCHI, N.D. SHORE, B. ROSBROOK,

J. SUGG, B. BARON, L. CHEN, A. STENZL

12

PHASE 3 STUDY OF ANDROGEN DEPRIVATION THERAPY (ADT) WITH ENZALUTAMIDE OR PLACEBO IN METASTATIC HORMONE-SENSITIVE PROSTATE CANCER (MHSPC): THE ARCHES TRIAL ..................... 139 L. GALES, A.J. ARMSTRONG, R.Z. SZMULEWITZ, D. PETRYLAK, A. VILLERS, A. AZAD, A. ALCARAZ, B. ALEKSEEV, T. IGUCHI, N.D. SHORE, B. ROSBROOK,

J. SUGG, B. BARON, L. CHEN, A. STENZL

CARCINOMUL HEPATOCELULAR, ANALIZA EXPERIENŢEI UNUI CENTRU TERŢIAR .............................. 141 A. HAVASI, ANA HEPUŢIU-PATER, C. CĂINAP, ANDREEA VIDREAN, ALEXANDRA MUREŞAN, ANDRA PICIU, D. SUR, SIMONA CĂINAP

HEPATOCELLULAR CARCINOMA, ANALYSIS OF A TERTIARY CENTRE`S EXPERIENCE .......................... 142 A. HAVASI, ANA HEPUŢIU-PATER, C. CĂINAP, ANDREEA VIDREAN, ALEXANDRA MUREŞAN, ANDRA PICIU, D. SUR, SIMONA CĂINAP

REACŢII SECUNDARE IMUNOTERAPIEI - EXPERIENŢA S.U.U.B. ............................................................. 144 POLIXENIA IORGA, DIANA CHETROIU

OPŢIUNI TERAPEUTICE ÎN LIMFOMUL PRIMAR MEDIASTINAL CU CELULA MARE B REFRACTAR/RECĂZUT ............................................................................................................................. 145 D. IOVU, I. ANTOHI, AMALIA TITIEANU, C. MINCIUNA, ELENA NICORICI, VALERIA BEREŞTEANU, RAMONA TIMOFTE, C. DĂNĂILĂ, ANGELA DĂSCĂLESCU

THERAPEUTIC OPTIONS IN REFRACTORY/RELAPSED PRIMARY MEDIASTINAL B-CELL LYMPHOMA 146 D. IOVU, I. ANTOHI, AMALIA TITIEANU, C. MINCIUNA, ELENA NICORICI, VALERIA BEREŞTEANU, RAMONA TIMOFTE, C. DĂNĂILĂ, ANGELA DĂSCĂLESCU

MARKERI TUMORALI ÎN CANCERUL COLORECTAL ................................................................................ 148 I.C. IVANOV, LOREDANA MIHAIELA DRAGOŞ, IRINA CEZARA VACAREAN TRANDAFIR, ADRIANA SIRETEANU, CARMEN COZMEI, MIHAELA MENȚEL,

VALENTINA LOREDANA NEMŢANU, E. CARASEVICI, DANIELA JITARU

TUMORAL MARKERS IN COLORECTAL CANCER ..................................................................................... 149 I.C. IVANOV, LOREDANA MIHAIELA DRAGOS, IRINA CEZARA VACAREAN TRANDAFIR, ADRIANA SIRETEANU, CARMEN COZMEI, MIHAELA MENȚEL,

VALENTINA LOREDANA NEMTANU, E. CARASEVICI, DANIELA JITARU

13

PROFILUL EXPRESIEI IZOFORMELOR IKAROS ÎN LEUCEMIILE ACUTE .................................................. 151 I.C. IVANOV, LOREDANA MIHAIELA DRAGOŞ, IRINA CEZARA VACAREAN TRANDAFIR, INGRITH MIRON, MIRABELA SUBOTNIC, ADRIANA SIRETEANU,

AMALIA TITIANU, ANGELA DĂSCĂLESCU, I. ANTOHE, MIHAELA MENȚEL, E. CARASEVICI, DANIELA JITARU

IKAROS IZOFORM PROFILE IN ACUTE LEUKEMIA .................................................................................. 152 I.C. IVANOV, LOREDANA MIHAIELA DRAGOŞ, IRINA CEZARA VACAREAN TRANDAFIR, INGRITH MIRON, MIRABELA SUBOTNIC, ADRIANA SIRETEANU,

AMALIA TITIANU, ANGELA DĂSCĂLESCU, I. ANTOHE, MIHAELA MENȚEL, E. CARASEVICI, DANIELA JITARU

MONITORIZAREA PRIN TEHNICI DE BIOLOGIE MOLECULARĂ A INFECȚIILOR VIRALE LA PACIENȚII TRANSPLANTAȚI ÎN INSTITUTUL REGIONAL DE ONCOLOGIE, IAŞI ...................................................... 154 DANIELA JITARU, LOREDANA DRAGOȘ, I. IVANOV, CARMEN COZMEI, E. CARASEVICI

MONITORING VIRAL INFECTIONS TROUGH MOLECULAR BIOLOGY TECHNIQUES IN TRANSPLANTED PATIENTS AT THE REGIONAL INSTITUTE OF ONCOLOGY, IAŞI .............................................................. 155 DANIELA JITARU, LOREDANA DRAGOȘ, I. IVANOV, CARMEN COZMEI, E. CARASEVICI

RECUNOAŞTEREA PRECOCE A EFECTELOR TOXICE ALE IMUNOTERAPIEI: ÎNTRE GHIDURI ŞI REALITATEA CLINICĂ ............................................................................................................................... 157 CEZARA IOANA LITCANU, VERONICA GABOR, CRISTINA PRUTEANU, DORINA IONESCU

EARLY RECOGNITION OF THE TOXIC EFFECTS OF IMMUNOTHERAPY: BETWEEN GUIDELINES AND CLINICAL REALITY ................................................................................................................................... 158 CEZARA IOANA LITCANU, VERONICA GABOR, CRISTINA PRUTEANU, DORINA IONESCU

PROCESUL TUMORAL LA PACIENTUL SEROPOZITIV HIV ...................................................................... 160 ISABELA-IOANA LOGHIN, IRINA-CRISTINA NICOLAU, L.J. PRISĂCARIU, ADRIANA-FLORINA BAHNĂ, OANA-MANUELA SECRIERU,

RALUCA-ANDREEA ADĂMIȚĂ-BUGEAC, M. GURBET, CARMEN-MIHAELA DOROBĂȚ

14

TUMORAL PROCESS IN HIV-POSITIVE PATIENTS ................................................................................... 161 ISABELA-IOANA LOGHIN, IRINA-CRISTINA NICOLAU, L.J. PRISĂCARIU, ADRIANA-FLORINA BAHNĂ, OANA-MANUELA SECRIERU,

RALUCA-ANDREEA ADĂMIȚĂ-BUGEAC, M. GURBET, CARMEN-MIHAELA DOROBĂȚ

REZECŢII LIMITATE ÎN TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL METASTAZELOR HEPATICE DIN CANCERUL COLORECTAL ............................................................................................................................................ 163 S. LUNCĂ, NATALIA VELENCIUC, LARISA AVÎRVAREI, HABIB CHADY, ANA CATERINA LUNCĂ, C. ROATĂ, G. DIMOFTE

SPARING LIVER RESECTION IN COLORECTAL LIVER METASTASES TREATMENT .................................. 164 S. LUNCĂ, NATALIA VELENCIUC, LARISA AVÎRVAREI, HABIB SHADY, ANA CATERINA LUNCĂ, C. ROATĂ, G. DIMOFTE

TEHNICI CURATIVE ÎN TRATAMENTUL CARCINOMULUI HEPATOCELULAR .......................................... 166 S. LUNCĂ, NATALIA VELENCIUC, LARISA AVÎRVAREI, HABIB CHADY, ANA CATERINA LUNCĂ, C. ROATĂ, G. DIMOFTE

CURATIVE INTENT TECHNIQUES IN HEPATOCELLULAR CARCINOMA TREATMENT ............................. 167 S. LUNCĂ, NATALIA VELENCIUC, LARISA AVÎRVAREI, HABIB CHADY, ANA CATERINA LUNCĂ, C. ROATĂ, G. DIMOFTE

EVALUAREA FACTORILOR PREDICTIVI A RĂSPUNSULUI HISTOPATOLOGIC COMPLET LA TRATAMENTUL NEOADJUVANT ÎN CANCERUL MAMAR ....................................................................... 169 IRINA LUPU, I. RADU, ANA-MARIA MUȘINĂ, I. HUȚANU, B. FILIP, MARIA-GABRIELA ANIȚEI, D.V. SCRIPCARIU, MIHAELA-MĂDĂLINA GAVRILESCU,

A. PANUȚĂ, MIHAELA BUNA-ARVINTE, ANA GRIGORAŞ, MIHAELA SPÎNU, ALEXANDRA AVRAM, N.Ş. IOANID, VANDA-GIANINA MORARU, V. SCRIPCARIU

EVALUATION OF PREDICTIVE FACTORS FOR COMPLETE PATHOLOGICAL RESPONSE IN PATIENTS WITH BREAST CANCER AND NEOADJUVANT CHEMOTHERAPY ..................................................................... 170 IRINA LUPU, I. RADU, ANA-MARIA MUȘINĂ, I. HUȚANU, B. FILIP, MARIA-GABRIELA ANIȚEI, D.V. SCRIPCARIU, MIHAELA-MĂDĂLINA GAVRILESCU,

A. PANUȚĂ, MIHAELA BUNA-ARVINTE, ANA GRIGORAŞ, MIHAELA SPÎNU, ALEXANDRA AVRAM, N.Ş. IOANID, VANDA-GIANINA MORARU, V. SCRIPCARIU

RECIDIVE ÎN CANCERUL TIROIDIAN - ATITUDINE CHIRURGICALĂ ........................................................ 172 IOANA LUPUŞORU, CR. VELICESCU, ANA-MARIA ROTARIU, SOPHIE BONNAUD, CR. TOADER, COSMINA ANDONE, AL. GRIGOROVICI

15

RECURRENCE IN THYROID CANCER - SURGICAL MANAGEMENT .......................................................... 173 IOANA LUPUSORU, CR. VELICESCU, ANA-MARIA ROTARIU, SOPHIE BONNAUD, CR. TOADER, COSMINA ANDONE, AL. GRIGOROVICI

BRAHITERAPIA GHIDATĂ IRM ÎN TRATAMENTUL DEFINITIV AL CANCERULUI DE COL UTERIN LOCAL AVANSAT – REZULTATE TERAPEUTICE .................................................................................................... 174 ANDREEA MARINCA, IRINA IFTINCĂI, ELENA MANEA, ANIȘOARA ANGHELACHE, ANAMARIA CONSTANTIN, MANUELA OPRIȘAN, MIHAELA OPREA,

IRINA BUTUC, A. ZARA, DIANA TĂNASE, CAMELIA ȚABREA, M. MARINCA

CLINICAL OUTCOME OF MRI-GUIDED BRACHYTHERAPY IN CERVICAL CANCER: INITIAL EXPERIENCE IN ROMANIA ............................................................................................................................................ 176 ANDREEA MARINCA, IRINA IFTINCĂI, ELENA MANEA, ANIȘOARA ANGHELACHE, ANAMARIA CONSTANTIN, MANUELA OPRIȘAN, MIHAELA OPREA,

IRINA BUTUC, A. ZARA, DIANA TĂNASE, CAMELIA ȚABREA, M. MARINCA

STUDIU PROSPECTIV ASUPRA CALITĂȚII VIEȚII PACIENȚILOR CU NEOPLASM COLORECTAL STADIUL IV TRATAȚI CU BEVACIZUMAB ÎN INSTITUTUL REGIONAL DE ONCOLOGIE ......................................... 178 ANDREEA MATEI, DIANA MOISUC, ANDREEA-ROXANA HERCIU, ELENA CRISTEA, B. GAFTON

PROSPECTIVE STUDY ON THE QUALITY OF LIFE OF PATIENTS WITH COLORECTAL CANCER STAGE IV TREATED WITH BEVACIZUMAB IN THE REGIONAL INSTITUTE OF ONCOLOGY .................................... 179 ANDREEA MATEI, DIANA MOISUC, ANDREEA-ROXANA HERCIU, ELENA CRISTEA, B. GAFTON

SINDROMUL DE ELIBERARE DE CITOKINE, O CONTINUĂ PROVOCARE - EXPERIENŢA CENTRULUI NOSTRU ŞI ACTUALITĂŢI DIN LITERATURĂ ........................................................................................... 180 C.D. MINCIUNA, D. IOVU, AMALIA TITEANU, I. ANTOHE, C. DĂNĂILĂ, AL. GLUVACOV, ANGELA DĂSCĂLESCU

CYTOKINE RELEASE SYNDROME, A NEVER ENDING CHALLENGE – ONE CENTER’S EXPERIENCE AND REVIEW OF THE LITERATURE .................................................................................................................. 181 C.D. MINCIUNA, D. IOVU, AMALIA TITEANU, I. ANTOHE, C. DĂNĂILĂ, AL. GLUVACOV, ANGELA DĂSCĂLESCU

16

TRATAMENTUL CU CARLFIZOMIB LA PACIENŢII CU MIELOM MULTIPLU RECĂZUT/REFRACTAR – EXPERIENŢA CLINICII DE HEMATOLOGIE DIN I.R.O. IAŞI ....................................................................... 183 C. MINCIUNA, D. IOVU, ANGELA DĂSCĂLESCU, GABRIELA DOROHOI, AL. GLUVACOV, ELENA ALBU, I. ANTOHE, ALINA DASCĂLU, AMALIA TITIEANU,

ROXANA DUMITRU, ELENA DOLACHE, C. DĂNĂILĂ

CARLFIZOMIB FOR RELAPSED AND REFRACTORY MULTIPLE MYELOMA – A REAL LIFE EXPERIENCE IN HEMATOLOGY DEPARTMENT OF REGIONAL INSTITUTE OF ONCOLOGY ............................................. 184 C. MINCIUNA, D. IOVU, ANGELA DASCALESCU, GABRIELA DOROHOI, AL. GLUVACOV, ELENA ALBU, I. ANTOHE, ALINA DASCALU, AMALIA TITIEANU,

ROXANA DUMITRU, ELENA DOLACHE, C. DANAILA

PROGNOSTIC FACTORS IN PATIENTS WITH ADVANCED NON-MICROCELLULAR BRONCHOPULMONARY CANCER ASSOCIATED WITH CHRONIC LUNG DISEASE ................................. 186 L. MIRON, V. AFRĂSÂNIE, M. PĂDURARU, OANA TATIANA MIRON

SMALL-CELL LUNG CANCER: SOME THERAPEUTICAL TARGETS OF INTEREST..................................... 189 L. MIRON

PERSPECTIVA PROFESIONISTULUI ASUPRA DURERII TOTALE - ANALIZA CAZUISTICII PERSONALE.. 191 TEREZIA MUREŞAN

THE PROFESSIONAL’S PERSPECTIVE ON TOTAL PAIN - ANALYSIS OF PERSONAL CASES .................... 192 TEREZIA MUREŞAN

EVALUAREA CELULELOR TUMORALE CIRCULANTE ÎN SÂNGELE PERIFERIC ÎNAINTE ȘI DUPĂ CHIRURGIA CURATIVĂ ÎN CANCERUL COLORECTAL .............................................................................. 193 ANA-MARIA MUȘINĂ, I. HUȚANU, MIHAELA ZLEI, MARIA-GABRIELA ANIȚEI, B. FILIP, D.V. SCRIPCARIU, MIHAELA-MĂDĂLINA GAVRILESCU,

MIHAELA GRIGORE, MĂDĂLINA ȘTEFAN, MIHAELA MENTEL, A. PANUȚĂ, MIHAELA BUNA-ARVINTE, I. RADU, V. SCRIPCARIU

17

ASSESSMENT OF CIRCULATING TUMOR CELLS IN PERIPHERAL BLOOD BEFORE AND AFTER CURATIVE SURGERY IN COLORECTAL CANCER ........................................................................................................ 195 ANA-MARIA MUȘINĂ, I. HUȚANU, MIHAELA ZLEI, MARIA-GABRIELA ANIȚEI, B. FILIP, D.V. SCRIPCARIU, MIHAELA-MĂDĂLINA GAVRILESCU,

MIHAELA GRIGORE, MĂDĂLINA ȘTEFAN, MIHAELA MENTEL, A. PANUȚĂ, MIHAELA BUNA-ARVINTE, I. RADU, V. SCRIPCARIU

EVALUAREA REZULTATELOR ONCOLOGICE ŞI CHIRURGICALE LA PACIENTELE CU NEOPLASM MAMAR CARE PRIMESC CHIMIOTERAPIE NEOADJUVANTĂ (NAC) ..................................................................... 197 LAURA M. MUSTAŢĂ, A.I. CORHA, G. IANCU, G. PELTECU, LOREDANA A. TUINEA, D.M. MEDIAN

EVALUATION OF SURGICAL AND ONCOLOGICAL OUTCOME FOR PATIENTS UNDERGOING NEOADJUVANT CHEMOTHERAPY (NACT) .............................................................................................. 198 LAURA M. MUSTAŢĂ, A.I. CORHA, G. IANCU, G. PELTECU, LOREDANA A. TUINEA, D.M. MEDIAN

DIAGNOSTICUL ŞI CONSILIEREA GENETICĂ ÎN CANCERUL EREDITAR DE SÂN ŞI OVAR ...................... 199 FLORINA M. NEDELEA, D. MEDIAN, LOREDANA A. TUINEA, G. IANCU, G. PELTECU, GEORGETA CARDOŞ

GENETIC COUNSELLING AND DIAGNOSIS IN HEREDITARY BREAST AND OVARIAN CANCER ............. 200 FLORINA M. NEDELEA, D. MEDIAN, LOREDANA A. TUINEA, G. IANCU, G. PELTECU, GEORGETA CARDOŞ

DOPACROMTAUTOMERAZA - IMAGINEA NOUĂ A UNEI PROTEINE DEJA CUNOSCUTE ÎN CONTROLUL PROCESELELOR MOLECULARE DIN MELANOM ..................................................................................... 201 GABRIELA NEGROIU

DOPACHROMETAUTOMERASE - THE NEW IMAGE OF AN OLD PROTEIN IN MELANOMA MOLECULARITY ....................................................................................................................................... 202 GABRIELA NEGROIU

TROMBOZA LEGATĂ DE CANCER - STRATEGII TERAPEUTICE ÎN EPOCA NOILOR ANTICOAGULANTE ORALE (NOAC) ......................................................................................................................................... 203 ANCA OUATU, DANIELA MARIA TANASE, CODRUŢA BĂDESCU, NICOLETA DIMA, ROXANA GÂNCEANU RUSU, C. REZUŞ

18

CANCER RELATED THROMBOSIS – THERAPEUTIC APPROACHES IN DIRECT ORAL ANTICOAGULANTS (DOAC) ERA .............................................................................................................................................. 204 ANCA OUATU, DANIELA MARIA TANASE, CODRUTA BADESCU, NICOLETA DIMA, ROXANA GANCEANU RUSU, C. REZUS

CANCERUL MAMAR MULTIPLU. PARTICULARITĂȚILE DIAGNOSTICULUI CLINICO-IMAGISTIC ........... 205 A. PĂNUȚĂ, I. RADU, N. IOANID, MIHAELA BUNA-ARVINTE, MIHAELA MĂDĂLINA GAVRILESCU, ANA-MARIA MUȘINĂ, IRINA LUPU, D.V. SCRIPCARIU,

V. SCRIPCARIU

MANAGEMENTUL CANCERELOR DE CAP SI GAT CU CELULE SCUAMOASE RECURENTE SAU METASTATICE – NOI ALTERNATIVE TERAPEUTICE ................................................................................. 207 RALUCA PATRU

MANAGEMENT OF RECURRENT OR METASTATIC HEAD AND NECK SQUAMOUS CELL CARCINOMA – NEW THERAPEUTIC ALTERNATIVES ........................................................................................................ 208 RALUCA PATRU

IMMUNOTHERAPY OF HEAD AND NECK CANCERS ............................................................................... 209 DORU PAUL

NEXT GENERATION SEQUENCING (NGS) USE IN CLINICAL PRACTICE FOR LUNG AND HEAD AND NECK CANCERS .................................................................................................................................................. 212 DORU PAUL

IMUNOEXPRESIA COMPARATIVĂ A BMI-1 ÎN ENDOMETRIOZĂ ŞI ÎN NEOPLAZIA OVARIANĂ ASOCIATĂ ENDOMETRIOZEI ..................................................................................................................................... 215 IOANA PĂVĂLEANU, CRISTINA ELENA DOROFTE, RALUCA BĂLAN, SIMONA ELIZA GIUŞCĂ, LUDMILA LOZNEANU, ROXANA AVĂDANEI,

IRINA DRAGA CĂRUNTU, CORNELIA AMĂLINEI

19

COMPARATIVE BMI-1 IMMUNOEXPRESSION IN ENDOMETRIOSIS AND ENDOMETRIOSIS ASSOCIATED OVARIAN NEOPLASIA ............................................................................................................................. 216 IOANA PĂVĂLEANU, CRISTINA ELENA DOROFTE, RALUCA BĂLAN, SIMONA ELIZA GIUŞCĂ, LUDMILA LOZNEANU, ROXANA AVĂDANEI,

IRINA DRAGA CĂRUNTU, CORNELIA AMĂLINEI

LEUCEMIA LIMFATICĂ CRONICĂ DEL(17P) POZITIVĂ: OPȚIUNI TERAPEUTICE ȘI MECANISME DE REZISTENȚĂ LA TRATAMENT .................................................................................................................. 218 LAURA POPA, MARIA HUMĂ, AMALIA TITIEANU, I. ANTOHE, GABRIELA DOROHOI, C. DĂNĂILĂ, ANGELA DĂSCĂLESCU

CRONIC LYMPHOCYITIC LEUKEMIA WITH DEL(17P): TREATMENT OPTIONS AND MECHANISMS OF RESISTANCE TO TARGETED THERAPIES .................................................................................................. 219 LAURA POPA, MARIA HUMĂ, AMALIA TITIEANU, I. ANTOHE, GABRIELA DOROHOI, C. DĂNĂILĂ, ANGELA DĂSCĂLESCU

FOLOSIREA TEHNICII DE BOOST SIMULTAN INTEGRAT CA STRATEGIE DE PREZERVARE FUNCŢIONALĂ ÎN CANCERUL RECTAL LOCAL-AVANSAT ................................................................................................ 221 T. POPESCU, C. IACOB, RENATA ZAHU, ANAMARIA ŞIPOS, CARMEN BODALE, D. ENIU, D. DORDAI, G. KACSÓ

SIMULTANEOUS INTEGRATED BOOST AS AMPUTATION-AVOIDING STRATEGY IN LOCALLY ADVANCED RECTAL CANCER ...................................................................................................................................... 222 T. POPESCU, C. IACOB, RENATA ZAHU, ANAMARIA ŞIPOS, CARMEN BODALE, D. ENIU, D. DORDAI, G. KACSÓ

DIFERITE CONCENTRAŢII DE SEVOFLURAN AFECTEAZĂ ISOFORMELE AKT ÎN LINIA CELULARĂ DE CANCER MAMAR TRIPLU NEGATIV (TNBC) ............................................................................................ 224 PAULA ALEXANDRA POSTU, EMILIA PĂTRĂŞCANU, CRINA TIRON, IRINA CEZARA VACAREAN TRANDAFIR, A. TIRON, FL. ZUGUN-ELOAE, IOANA GRIGORAŞ

DIFFERENT SEVOFLURANE CONCENTRATIONS AFFECT AKT ISOFORMS IN TRIPLE NEGATIVE BREAST CANCER (TNBC) CELL LINE ...................................................................................................................... 225 PAULA ALEXANDRA POSTU, EMILIA PĂTRĂŞCANU, CRINA TIRON, IRINA CEZARA VACAREAN TRANDAFIR, A. TIRON, FL. ZUGUN-ELOAE, IOANA GRIGORAŞ

20

COMPLICAŢIILE ŞI REZULTATELE PROSTATECTOMIEI RADICALE RETROPUBICE ................................. 227 V.D. RADU, O. ALMANASREH, I. TOMAC, C. RISTESCU, R. ANDRICIUC, P. ONOFREI, C. COSTACHE

COMPLICATIONS AND THE RESULTS OF RADICAL RETROPUBIC PROSTATECTOMY ........................... 228 V.D. RADU, O. ALMANASREH, I. TOMAC, C. RISTESCU, R. ANDRICIUC, P. ONOFREI, C. COSTACHE

INDICAŢIILE PROSTATECTOMIEI RADICALE ........................................................................................... 229 V.D. RADU, O. ALMANASREH, I. TOMAC, C. RISTESCU, R. ANDRICIUC, P. ONOFREI, C. COSTACHE

INDICATIONS OF RADICAL RETROPUBIC PROSTATECTOMY ................................................................. 230 V.D. RADU, O. ALMANASREH, I. TOMAC, C. RISTESCU, R. ANDRICIUC, P. ONOFREI, C. COSTACHE

DINCOLO DE PRAG .................................................................................................................................. 231 MARCELA RASCANU, CRISTINA VASILESCU, ALEXANDRA LĂCĂTUŞU, IOANA FLORINA IORDAN, ALEXANDRA LARGU, CARMEN MANCIUC

BEYOND LIMITS ....................................................................................................................................... 232 MARCELA RASCANU, CRISTINA VASILESCU, ALEXANDRA LACATUSU, IOANA FLORINA IORDAN, ALEXANDRA LARGU, CARMEN MANCIUC

IRADIEREA PARȚIALĂ ACCELERATĂ A SÂNULUI (APBI) ......................................................................... 233 DIANA RATEA

ACCELERATED PARTIAL BREAST IRRADIATION (APBI) .......................................................................... 234 DIANA RATEA

TERAPII ŢINTITE ALE MELANOMULUI BAZATE PE REEDUCAREA MACROFAGELOR PROTUMORALE . 236 V.FL. RAUCA, LAURA PATRAS, EMILIA LICARETE, LAVINIA LUPUT, ALINA SESARMAN, VL.AL. TOMA, ALINA PORFIRE, MANUELA BANCIU

MELANOMA-TARGETED NANOMEDICINES BASED ON RE-EDUCATING THE TUMOR-ASSOCIATED MACROPHAGES ....................................................................................................................................... 237 V.FL. RAUCA, LAURA PATRAS, EMILIA LICARETE, LAVINIA LUPUT, ALINA SESARMAN, VL.AL. TOMA, ALINA PORFIRE, MANUELA BANCIU

21

PREVALENŢA ŞI CONSECINŢELE ANEMIEI ÎN CHIRURGIA ONCOLOGICĂ CU RISC CRESCUT DE SÂNGERARE ............................................................................................................................................. 239 IRINA RISTESCU, OANA PĂSĂLĂU, BEATRICE ILIESCU, DIANA NOVAC, RAMONA MACOVEI, ALINA COŞOFREŢ, ANDRA MATEI, EMILIA PĂTRĂŞCANU,

LAURA GAVRIL, IOANA GRIGORAŞ

ANAEMIA PREVALENCE AND CONSEQUENCES IN ONCOLOGIC SURGERY WITH HIGH RISK OF BLEEDING ................................................................................................................................................. 240 IRINA RISTESCU, OANA PĂSĂLĂU, BEATRICE ILIESCU, DIANA NOVAC, RAMONA MACOVEI, ALINA COŞOFREŢ, ANDRA MATEI, EMILIA PĂTRĂŞCANU,

LAURA GAVRIL, IOANA GRIGORAŞ

REZECȚIILE MULTIORGAN ÎN NEOPLASMUL OVARIAN ......................................................................... 242 C.E. ROATĂ, A.I. CAMENIȚĂ, ADELINA IONELA COCOVEICĂ, RALUCA ELENA ZAHARIA, NATALIA VELENCIUC, MIRELA IORDACHE, S. LUNCĂ, G.M. DIMOFTE

MULTI-ORGAN RESECTIONS IN OVARIAN NEOPLASM .......................................................................... 243 C.E. ROATĂ, A.I. CAMENIȚĂ, ADELINA IONELA COCOVEICĂ, RALUCA ELENA ZAHARIA, NATALIA VELENCIUC, MIRELA IORDACHE, S. LUNCĂ, G.M. DIMOFTE

SARCOAMELE MEMBRELOR – EVALUARE RETROSPECTIVĂ .................................................................. 245 C.E. ROATĂ, A.I. CAMENIȚĂ, RALUCA ELENA ZAHARIA, ADELINA IONELA COCOVEICĂ, NATALIA VELENCIUC, C.N. DOBREANU, G. DIMOFTE, S. LUNCĂ

SARCOMAS OF THE EXTREMITIES – RETROSPECTIVE EVALUATION ..................................................... 246 C.E. ROATĂ, A.I. CAMENIȚĂ, RALUCA ELENA ZAHARIA, ADELINA IONELA COCOVEICĂ, NATALIA VELENCIUC, C.N. DOBREANU, G. DIMOFTE, S. LUNCĂ

ACTUALITĂŢI TERAPEUTICE ÎN TROMBOCITOPENIA NEONATALĂ ....................................................... 248 V.E. ROŞU, CRISTINA GAVRILOVICI, LUMINIŢA PĂDURARU, SOLANGE TAMARA ROŞU, INGRITH MIRON

NEWS IN NEONATAL THROMBOCYTOPENIA .......................................................................................... 249 V.E. ROSU, CRISTINA GAVRILOVICI, LUMINITA PADURARU, SOLANGE TAMARA ROSU, INGRITH MIRON

CARCINOM TIROIDIAN NEDIFERENŢIAT ................................................................................................. 250 ANA-MARIA ROTARIU, CR. VELICESCU, SOPHIE BONNAUD, CR. TOADER, COSMINA ANDONE, IOANA LUPUŞORU, AL. GRIGOROVICI

22

UNDIFFERENTIATED THYROID CARCINOMA ......................................................................................... 251 ANA-MARIA ROTARIU, CR. VELICESCU, SOPHIE BONNAUD, CR. TOADER, COSMINA ANDONE, IOANA LUPUŞORU, AL. GRIGOROVICI

ROLUL ULTRASONOGRAFIEI PULMONARE ÎN DETECŢIA PRECOCE A CONGESTIEI PULMONARE LA PACIENŢII CU CHIRURGIE ONCOLOGICĂ MAJORĂ................................................................................. 252 D. RUSU, I. SIRIOPOL, OLGUŢA LUNGU, MIHAELA BLAJ, IOANA GRIGORAS

LUNG ULTRASONOGRAPHY FOR EARLY DETECTION OF PULMONARY CONGESTION IN CANCER PATIENTS WITH MAJOR SURGERY .......................................................................................................... 253 D. RUSU, I. SIRIOPOL, OLGUŢA LUNGU, MIHAELA BLAJ, IOANA GRIGORAŞ

TERAPIA DURERII INTERVENŢIONALĂ ÎN PACIENTUL ONCOLOGIC ..................................................... 254 MONICA ANDREEA SANDU

PAIN MANAGEMENT PROCEDURES IN MANAGING ONCOLOGICAL PAIN ............................................ 255 MONICA ANDREEA SANDU

GESTIONAREA TERAPIEI ÎN PURPURA TROMBOCITOPENICĂ IMUNĂ .................................................. 256 ALEXANDRA ȘTEFAN RUDEANU, CLAUDIA CRISTINA TĂRNICERIU

MANAGEMENT OF THERAPY IN IMMUNE THROMBOCYTOPENIC PURPURA ....................................... 257 ALEXANDRA ȘTEFAN RUDEANU, CLAUDIA CRISTINA TARNICERIU

UTILIZAREA LIMBAJULUI R PENTRU ADNOTAREA CLINICĂ A UNOR GENE MUTANTE ÎN CANCERUL DE SÂN .................................................................................................................................. 258 VALENTINA STRATAN, V. SÎTNIC, V. ȚUȚUIANU, ANA LOZOVANU, V. MUNTEANU, DIANA SOCHIRCĂ

USING R LANGUAGE FOR THE CLINICAL ANNOTATION OF MUTANT GENES IN BREAST CANCER ... 259 VALENTINA STRATAN, V. SÎTNIC, V. ȚUȚUIANU, ANA LOZOVANU, V. MUNTEANU, DIANA SOCHIRCĂ

“DOWNSTAGING”-UL ÎN CANCERUL PANCREATIC ................................................................................ 260 C. STROESCU, D. CHIRIŢĂ, A. MARTINIUC, R. POENARU, ANA STĂNILĂ, ADELINA BIRCEANU-COROBEA, ANDRA BUTOLO-ZINCENCO, N. COPCĂ

23

DOWNSTAGING IN PANCREATIC CANCER .............................................................................................. 261 C. STROESCU, D. CHIRIŢĂ, A. MARTINIUC, R. POENARU, ANA STĂNILĂ, ADELINA BIRCEANU-COROBEA, ANDRA BUTOLO-ZINCENCO, N. COPCĂ

EXPERIENŢA CLINICII DE CHIRURGIE ŞI TRANSPLANT “SFÂNTA MARIA” ÎN REZECŢIILE HEPATICE .... 263 C. STROESCU, D. CHIRIŢĂ, A. MARTINIUC, R. POENARU, ANA STĂNILĂ, DOINA HREHOREŢ, V. CONSTANTINICĂ, G. MITULESCU, N. BOLEAC, I. PAHOMEA,

N. COPCĂ

SURGICAL EXPERIENCE OF “SAINT MARY” DEPARTMENT OF SURGERY AND TRANSPLANT IN LIVER RESECTIONS ............................................................................................................................................. 264 C. STROESCU, D. CHIRIŢĂ, A. MARTINIUC, R. POENARU, ANA STĂNILĂ, DOINA HREHOREŢ, V. CONSTANTINICĂ, G. MITULESCU, N. BOLEAC, I. PAHOMEA,

N. COPCĂ

EXPERIENŢA CLINICII DE CHIRURGIE ŞI TRANSPLANT “SFÂNTA MARIA” ÎN TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL CANCERULUI PANCREATIC ........................................................................................ 265 C. STROESCU, D. CHIRIŢĂ, A. MARTINIUC, R. POENARU, ANA STĂNILĂ, DOINA HREHOREŢ, G. MITULESCU, N. BOLEAC, I. PAHOMEA, N. COPCĂ

SURGICAL EXPERIENCE OF “SAINT MARY” DEPARTMENT OF SURGERY AND TRANSPLANT IN PANCREATIC RESECTIONS FOR MALIGNANT PATHOLOGIES ................................................................ 266 C. STROESCU, D. CHIRIŢĂ, A. MARTINIUC, R. POENARU, ANA STĂNILĂ, DOINA HREHOREŢ, G. MITULESCU, N. BOLEAC, I. PAHOMEA, N. COPCĂ

CARE ESTE CEL MAI BUN INSTRUMENT IMAGISTIC ÎN CARDIO-ONCOLOGIE? ..................................... 268 DANIELA MARIA TANASE, ANCA OUATU, CODRUŢA BĂDESCU, NICOLETA DIMA, ROXANA GÂNCEANU RUSU, C. REZUŞ

WHAT IS THE BEST IMAGING TOOL IN CARDIO-ONCOLOGY? ............................................................... 269 DANIELA MARIA TANASE, ANCA OUATU, CODRUŢA BĂDESCU, NICOLETA DIMA, ROXANA GÂNCEANU RUSU, C. REZUŞ

TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL TUMORILOR PANCREATICE ENDOCRINE ......................................... 271 E. TÂRCOVEANU, CR. LUPAŞCU, R. MOLDOVANU, D. ANDRONIC, DELIA CIOBANU, C. BRADEA, MARIA MĂDĂLINA PALAGHIA, V. BEJAN, A. VASILESCU

APRECIEREA ECOGRAFICĂ A INVAZIEI MIOMETRIALE ÎN CANCERUL ENDOMETRIAL ........................ 273 MIHAELA CAMELIA TÎRNOVANU, S. PASAT, S.D. TÎRNOVANU, CERASELA MUCILENITA, B. TOMA, ALEXANDRA IOV, V.G. TÎRNOVANU, M. ONOFRIESCU

24

ULTRASOUND EVALUATION OF MYOMETRIAL INVASION IN ENDOMETRIAL CANCER ....................... 274 MIHAELA CAMELIA TÎRNOVANU, S. PASAT, S.D. TÎRNOVANU, CERASELA MUCILENITA, B. TOMA, ALEXANDRA IOV, V.G. TÎRNOVANU, M. ONOFRIESCU

PATOLOGIA DIGITALĂ MULTIMARKER – POTENŢIAL ÎN EXTINDEREA INFORMAŢIEI DIAGNOSTICE .. 275 A. TIRON, CRINA ELENA TIRON, PAULA ALEXANDRA POSTU, M. BUTURA, G. LUTA, IRINA C. VACAREAN TRANDAFIR, E. CARASEVICI, FL. ZUGUN-ELOAE

MULTI MARKER DIGITAL PATHOLOGY – POTENTIAL FOR EXTENSIVE DIAGNOSTIC INFORMATION .. 276 A. TIRON, CRINA ELENA TIRON, PAULA ALEXANDRA POSTU, M. BUTURA, G. LUTA, IRINA C. VACAREAN TRANDAFIR, E. CARASEVICI, FL. ZUGUN-ELOAE

MANAGEMENTUL PACIENŢILOR CU CANCER - O TEMĂ DE INTERES ETIC ÎN PATOLOGIA ONCOLOGICĂ ...................................................................................................................... 277 ELENA TOADER, LUIZA PALMARU

EFECTUL TERAPEUTIC POSIBIL AL INHIBITORILOR FGFR ȘI PI3K ......................................................... 278 RAMONA GABRIELA URSU, SIMONA ELISA GIUSCA, LAURA MARIA BLEJUSCA, LUMINITA SMARANDA IANCU

THE POSSIBLE THERAPEUTIC EFFECT OF FGFR AND PI3K INHIBITORS................................................ 279 RAMONA GABRIELA URSU, SIMONA ELISA GIUSCA, LAURA MARIA BLEJUSCA, LUMINITA SMARANDA IANCU

DETERMINAREA MONOCLONALITĂŢII IG ŞI TCR CA MARKER MOLECULAR PENTRU MONITORIZAREA BOLII MINIME REZIDUALE (BMR) ÎN LEUCEMIA ACUTĂ LIMFOBLASTICĂ (LAL) .................................. 281 IRINA CEZARA VACAREAN TRANDAFIR, I.C. IVANOV, LOREDANA MIHAIELA DRAGOŞ, MIHAELA MENTEL, AMALIA ANDREA TITIEANU, I. ANTOHE,

ANGELA SMARANDA DĂSCĂLESCU, DANIELA JITARU, E. CARASEVICI

DETECTION OF IG AND TCR MONOCLONALITY AS A MOLECULAR MARKER FOR MINIMAL RESIDUAL DISEASE (MRD) MONITORING IN ACUTE LYMPHOBLASTIC LEUKEMIA (ALL) ...................................... 282 IRINA CEZARA VACAREAN TRANDAFIR, I.C. IVANOV, LOREDANA MIHAIELA DRAGOŞ, MIHAELA MENTEL, AMALIA ANDREA TITIEANU, I. ANTOHE,

ANGELA SMARANDA DĂSCĂLESCU, DANIELA JITARU, E. CARASEVICI

25

ASISTENŢA MEDICALĂ ÎN CONDIŢII DE PALEAŢIE ALE PACIENŢILOR CU NEOPLAZII ŞI INFECŢII CU CLOSTRIDIUM DIFFICILE ......................................................................................................................... 284 CRISTINA VASILESCU, ALEXANDRA LĂCĂTUŞU, IOANA FLORINA IORDAN, CARMEN MANCIUC

MEDICAL CARE IN PALLIATIVE CONDITIONS OF PATIENTS WITH NEOPLASMS AND CLOSTRIDIUM DIFFICILE INFECTIONS ............................................................................................................................ 285 CRISTINA VASILESCU, ALEXANDRA LACATUSU, IOANA FLORINA IORDAN, CARMEN MANCIUC

APORTUL ECOGRAFIEI INTRAOPERATORII ÎN CHIRURGIA HEPATICĂ EXPERIENŢA CLINICII CHIRURGIE ONCOLOGICĂ II ........................................................................................................................................ 287 NATALIA VELENCIUC, LARISA AVÎRVAREI, CHADY HABIB, ANA CATERINA LUNCĂ, C.E. ROATĂ, G.M. DIMOFTE, S. LUNCĂ

THE CONTRIBUTION OF THE INTRAOPERATIVE ULTRASOUND IN HEPATIC SURGERY THE EXPERIENCE OF THE ONCOLOGICAL IIND SURGERY CLINIC ......................................................................................... 288 NATALIA VELENCIUC, LARISA AVÎRVAREI, CHADY HABIB, ANA CATERINA LUNCĂ, C.E. ROATĂ, G.M. DIMOFTE, S. LUNCĂ

DUODENOPANCREATECTOMIE CEFALICĂ – BENEFICII VERSUS RISCURI ............................................. 290 NATALIA VELENCIUC, LARISA AVÎRVAREI, CHADY HABIB, C.E. ROATĂ, G.M. DIMOFTE, S. LUNCĂ

CEPHALIC DUODENOPANCREATECTOMY – BENEFITS VERSUS RISKS ................................................. 291 NATALIA VELENCIUC, LARISA AVÎRVAREI, CHADY HABIB, C.E. ROATĂ, G.M. DIMOFTE, S. LUNCĂ

ROLUL GENETICII ÎN MANAGEMENTUL LEUCEMIILOR ACUTE MIELOBLASTICE, SECUNDARE SINDROAMELOR MIELODISPLAZICE ...................................................................................................... 293 ANA-MARIA VLĂDĂREANU, MINODORA ONISAI, IULIANA-MARIA NICORESCU

THE ROLE OF GENETICS IN THE MANAGEMENT OF ACUTE MYELOID LEUKEMIA, SECONDARY TO MYELODYSPLASTIC SYNDROMES .......................................................................................................... 294 ANA-MARIA VLĂDĂREANU, MINODORA ONISAI, IULIANA-MARIA NICORESCU

26

CLINICAL IMPACT OF BRCA STATUS IN OVARIAN CANCER MANAGEMENT ......................................... 295 C. VLAD, P. KUBELAC, IOANA BERINDAN-NEAGOE, AL. IRIMIE, P. ACHIMAŞ-CADARIU

POSIBILITĂŢI DE TRATAMENT ÎN TUMORILE HEPATICE PRIMITIVE ...................................................... 297 N. VLAD, A. MORAR, IULIANA ŞTREANGĂ, I. BORDIANU, ANAMARIA TROFIN, E. TÂRCOVEANU, CORINA URSULESCU-LUPAŞCU, C. LUPAŞCU

TREATMENT OPTIONS IN PRIMITIVE LIVER TUMORS ............................................................................ 298 N. VLAD, A. MORAR, IULIANA ŞTREANGĂ, I. BORDIANU, ANAMARIA TROFIN, E. TÂRCOVEANU, CORINA URSULESCU-LUPAŞCU, C. LUPAŞCU

DILEME PRIVIND NUTRIȚIA ȘI HIDRATAREA ARTIFICIALĂ LA FINALUL VIEȚII – EXPERIENȚA PERSONALĂ ............................................................................................................................................. 299 ANCA RALUCA VRÂNCEANU, CRISTINA TĂRNICERIU, VL. POROCH

DILEMMAS ON ARTIFICIAL NUTRITION AND HYDRATION AT THE END OF LIFE - PERSONAL EXPERIENCE ............................................................................................................................................. 300 ANCA RALUCA VRÂNCEANU, CRISTINA TĂRNICERIU, VL. POROCH

PREZENTĂRI POSTER ACUTE LYMPHOBLASTIC LEUKEMIA – A SINGLE CENTER EXPERIENCE AND RESULTS ........................ 304 MIRABELA ALECSA, ANCA IVANOV, CRISTINA RUSU, INGRITH MIRON

PANCREATITA CRONICĂ ŞI HEPATITA ALCOOLICĂ, RISC COEXISTENT PENTRU CANCERUL PANCREATIC ............................................................................................................................................. 305 CARMEN ANTON, MIHAELA DIMACHE, ROXANA ELEONORA ONOFREI, ALINA HARJA, OANA MALINOIU, OANA BULAT, C. BULAT

27

CHRONIC PANCREATITIS AND ALCOHOLIC HEPATITIS, RISK COEXISTENCE FOR PANCREATIC CANCER .............................................................................................................................. 306 CARMEN ANTON, MIHAELA DIMACHE, ROXANA ELEONORA ONOFREI, ALINA HARJA, OANA MALINOIU, OANA BULAT, C. BULAT

UTILIZAREA CARIOTIPULUI STANDARD ȘI A TEHNICII MLPA PENTRU DETECTAREA ANOMALIILOR CROMOZOMIALE ÎN SINDROMUL MIELODISPLAZIC ȘI LEUCEMIA MIELOIDĂ ACUTĂ ........................ 307 IULIANA ANTON, ADRIANA SIRETEANU, LOREDANA M. DRAGOŞ, OANA ELENA CIOBANU, ANGELA DĂSCĂLESCU, AMALIA TITIANU, I. ANTOHE,

I.C. IVANOV, DANIELA JITARU

CONVENTIONAL KARYOTYPE AND MULTIPLEX LIGATION-DEPENDENT PROBE AMPLIFICATION FOR DETECTION OF CHROMOSOMAL ABNORMALITIES IN MYELODYSPLASTIC SYNDROME AND ACUTE MYELOID LEUKEMIA ................................................................................................................................ 308 IULIANA ANTON, ADRIANA SIRETEANU, LOREDANA M. DRAGOŞ, OANA ELENA CIOBANU, ANGELA DĂSCĂLESCU, AMALIA TITIANU, I. ANTOHE,

I.C. IVANOV, DANIELA JITARU

SEPSISUL LA PACIENTUL CU AFECȚIUNI HEMATOLOGICE ONCOLOGICE ............................................. 310 OANA V. BĂDULESCU, IOANA M. HUNEA, CĂTĂLINA M. LUCA, ALEXANDRA ȘTEFAN-RUDEANU, EGIDIA MIFTODE

SEPSIS IN PATIENTS WITH ONCOLOGICAL HEMATOLOGICAL DISEASES .............................................. 311 OANA V. BĂDULESCU, IOANA M. HUNEA, CĂTĂLINA M. LUCA, ALEXANDRA ȘTEFAN-RUDEANU, EGIDIA MIFTODE

ÎMBUNĂTĂŢIREA EFECTULUI ANTITUMORAL AL NANOSTRUCTURILOR DE CARBON NHF (CD-NHF) ÎNCĂRCATE ÎN LIPOZOMI ........................................................................................................................ 312 M. BUTURA, CĂTĂLINA A. PEPTU, CORINA SAVIN, C.S. STAN, A. TIRON, FL.E. ZUGUN, CRINA E. TIRON

ENHANCED ANTITUMORAL EFFECT OF CARBON DOTS NHF (CD-NHF) LOADED IN LIPOSOMES .... 313 M. BUTURA, CĂTĂLINA A. PEPTU, CORINA SAVIN, C.S. STAN, A. TIRON, FL.E. ZUGUN, CRINA E. TIRON

28

ANALIZA MUTAȚIILOR GENETICE ȘI SUPRAVIEȚUIREA SPECIFICĂ LA PACIENȚII CU CANCER PULMONAR FĂRĂ CELULE MICI NON-SCUAMOS METASTATIC (NSQ-MNSCLC) ................................... 315 V.M. BUT, D. BOLUNDUT, CORALIA ANTOFIE, ALEXANDRA INA BULBOACA, GEORGETA CRIŞAN, R. VIDRA, IRINA TODOR BONDEI

GENETIC ALTERATION AND SPECIFIC SURVIVAL ANALYSED ON PATIENTS WITH NON-SQUAMOUS METASTATIC NON SMALL CELL LUNG CANCER (NSQ-MNSCLC) ........................................................... 316 V.M. BUT, D. BOLUNDUT, CORALIA ANTOFIE, ALEXANDRA INA BULBOACA, GEORGETA CRIŞAN, R. VIDRA, IRINA TODOR BONDEI

DOZĂRI ŞI DETERMINĂRI CALITATIVE ALE PROTEINELOR MONOCLONALE LA PACIENŢII CU MIELOM MULTIPLU ................................................................................................................................................. 318 ANCA CRISTINA CECATI, DANIELA JITARU, ALINA ANDREEA LITEANU, I.C. IVANOV

DOSAGE AND QUALITATIVE DETERMINATION OF MONOCLONAL PROTEINS FOR PATIENTS WITH MULTIPLE MYELOMA ............................................................................................................................... 319 ANCA CRISTINA CECATI, DANIELA JITARU, ALINA ANDREEA LITEANU, I.C. IVANOV

DISTRIBUŢIA GENELOR KIR ÎN JUDEŢUL MOLDOVA, ROMÂNIA ........................................................... 320 V.A. CIANGA, CRISTINA RUSU, DANIELA CONSTANTINESCU, CORINA CIANGA, CAMELIA MIHĂILA, MARIANA PAVEL-TANASA, P. CIANGA

DISTRIBUTION OF KIR GENES IN MOLDOVA REGION, ROMANIA ......................................................... 321 V.A. CIANGA, CRISTINA RUSU, DANIELA CONSTANTINESCU, CORINA CIANGA, CAMELIA MIHĂILA, MARIANA PAVEL-TANASA, P. CIANGA

TRATAMENTUL CHIRURGICAL ORGANOMENAJANTAL CANCERULUI MAMAR: REZULTATE LA DISTANŢĂ................................................................................................................................................. 323 A. COTRUŢA, LARISA SOFRONI, V. JOVMIR, ELENA CUDINA, DIANA TCACIUC, DORINA JOVMIR-POPA

ORGAN-PRESERVING SURGICAL TREATMENT OF BREAST CANCER: FURTHER RESULTS .................... 324 A. COTRUŢA, LARISA SOFRONI, V. JOVMIR, ELENA CUDINA, DIANA TCACIUC, DORINA JOVMIR-POPA

29

IMPACTUL PALBOCICLIB ŞI LETROZOL ASUPRA CALITĂŢII VIEŢII LA O PACIENTĂ CU NEOPLASM MAMAR METASTATIC: CASE REPORT ..................................................................................................... 326 ALINA-ALEXANDRA COVRIG, IFTIMIA ROTARIU, I. PRUTIANU, ELENA-RODICA GAFTON

IMPACT OF PALBOCICLIB AND LETROZOLE ON QUALITY OF LIFE IN A PATIENT WITH METASTATIC BREAST CANCER: CASE REPORT ............................................................................................................. 327 ALINA-ALEXANDRA COVRIG, IFTIMIA ROTARIU, I. PRUTIANU, ELENA-RODICA GAFTON

ROLUL PET-CT ÎN PLANIFICAREA TRATAMENTULUI NEOPLASMULUI PULMONAR NON-SMALL CELL – PREZENTARE DE CAZ ............................................................................................................................... 328 R.G. CURCĂ, A.T. PASĂRE, R.C. STOICA, D.A. MITREA, Ş.C. VLAD

ROLE OF PET-CT IN TREATMENT PLANNING RADIOTHERAPY FOR NON-SMALL CELL LUNG CANCER MANAGEMENT – CASE REPORT .............................................................................................................. 329 R.G. CURCĂ, A.T. PASĂRE, R.C. STOICA, D.A. MITREA, Ş.C. VLAD

CYBERKNIFE RADIOSURGERY PLUS HIPPOCAMPAL SPARING WHOLE BRAIN RADIOTHERAPY FOR PATIENTS WITH LIMITED BRAIN METS ................................................................................................... 331 F. FEHLAUER, SARAH PETERS, O. BISLICH, KALINKA RADLANSKI, F. BEHRENS, I.C. CHIRICUŢĂ

TOXICITATEA CUTANATĂ ŞI AJUSTAREA DOZEI DE AFATINIB ÎN CANCERUL PULMONAR CU CELULE MARI METASTATIC - SERIE DE CAZURI .................................................................................................... 333 ADELINA SILVANA GHEORGHE, ANNE-MARIE-GABRIELA NICULAI, DIANA ANDREEA GAE, RALUCA IOANA MIHĂILĂ, DANIELA LUMINIŢA ZOB,

DANA LUCIA STĂNCULEANU

AFATINIB - ASSOCIATED CUTANEOUS TOXICITY AND DOSE ADJUSTMENT IN METASTATIC NON-SMALL-CELL LUNG CANCER - CASE SERIES ............................................................................................ 334 ADELINA SILVANA GHEORGHE, ANNE-MARIE-GABRIELA NICULAI, DIANA ANDREEA GAE, RALUCA IOANA MIHĂILĂ, DANIELA LUMINIŢA ZOB,


30

DUODENOPANCREATECTOMIA CEFALICĂ PENTRU TUMORI PERIAMPULARE - EXPERIENŢA UNEI SINGURE ECHIPE CHIRURGICALE ........................................................................................................... 336 ANA GRIGORAȘ, ANA-MARIA MUȘINĂ, I. HUȚANU, B. FILIP, MARIA-GABRIELA ANIȚEI, D.V. SCRIPCARIU, MIHAELA-MĂDĂLINA GAVRILESCU, A. PANUȚĂ,

MIHAELA BUNA-ARVINTE, I. RADU, VANDA-GIANINA MORARU, MIHAELA SPÎNU, ALEXANDRA AVRAM, N.Ș. IOANID, IRINA LUPU, V. SCRIPCARIU

CEPHALIC DUODENOPANCREATECTOMY FOR PERIAMPULAR TUMORS – A SINGLE TEAM EXPERIENCE .................................................................................................................. 337 ANA GRIGORAȘ, ANA-MARIA MUȘINĂ, I. HUȚANU, B. FILIP, MARIA-GABRIELA ANIȚEI, D.V. SCRIPCARIU, MIHAELA-MĂDĂLINA GAVRILESCU, A. PANUȚĂ,

MIHAELA BUNA-ARVINTE, I. RADU, VANDA-GIANINA MORARU, MIHAELA SPÎNU, ALEXANDRA AVRAM, N.Ș. IOANID, IRINA LUPU, V. SCRIPCARIU

TRATAMENTUL CHIRURGICAL ÎN COLANGIOCARCINOAME - EXPERIENŢA UNEI SINGURE ECHIPE CHIRURGICALE ........................................................................................................................................ 339 ANA GRIGORAȘ, B. FILIP, ANA-MARIA MUȘINĂ, I. HUȚANU, MARIA-GABRIELA ANIȚEI, D.V. SCRIPCARIU, MIHAELA-MĂDĂLINA GAVRILESCU, A. PANUȚĂ,

MIHAELA BUNA-ARVINTE, I. RADU, IRINA LUPU, VANDA-GIANINA MORARU, MIHAELA SPÎNU, ALEXANDRA AVRAM, N.Ş. IOANID, V. SCRIPCARIU

SURGICAL TREATMENT IN PATIENTS WITH CHOLANGIOCARCINOMA – A SINGLE TEAM EXPERIENCE .................................................................................................................. 340 ANA GRIGORAȘ, B. FILIP, ANA-MARIA MUȘINĂ, I. HUȚANU, MARIA-GABRIELA ANIȚEI, D.V. SCRIPCARIU, MIHAELA-MĂDĂLINA GAVRILESCU, A. PANUȚĂ,

MIHAELA BUNA-ARVINTE, I. RADU, IRINA LUPU, VANDA-GIANINA MORARU, MIHAELA SPÎNU, ALEXANDRA AVRAM, N.Ş. IOANID, V. SCRIPCARIU

LIMFOMUL NON HODGKIN DE MANTA – POSIBILITĂŢI TERAPEUTICE ................................................. 342 A. GROZĂVESCU, AURA HANCI, CLAUDIA PĂVĂLEANU, MARIA IORDACHE, IOANA IONIŢĂ, HORTENSIA IONIŢĂ

MANTLE CELL LYMPHOMA – THERAPEUTIC OPPORTUNITIES .............................................................. 343 A. GROZĂVESCU, AURA HANCI, CLAUDIA PĂVĂLEANU, MARIA IORDACHE, IOANA IONIŢĂ, HORTENSIA IONIŢĂ

MIELOM MULTIPLU SAU PLASMOCITOM SOLITAR – O PROVOCARE MEDICALĂ ................................. 344 AURA HANCI, A. GROZĂVESCU, CLAUDIA PĂVĂLEANU, MIHAELA DELAMARIAN, IOANA IONIŢĂ, HORTENSIA IONIŢĂ

31

MULTIPLE MYELOMA OR SOLITARY PLASMOCYTOMA – A MEDICAL CHALLENGE ............................. 345 AURA HANCI, A. GROZĂVESCU, CLAUDIA PĂVĂLEANU, MIHAELA DELAMARIAN, IOANA IONIŢĂ, HORTENSIA IONIŢĂ

INTERVENŢIE CHIRURGICALĂ ORGANOMENAJANTĂ ÎN CANCER DE LARINGE CU APORTUL EXAMENULUI IMAGISTIC (CAZ CLINIC) .................................................................................................. 346 DORINA JOVMIR-POPA, GH. TÎBÎRNĂ, I. GAVRILAŞCENCO, MARINA HAREA

ORGAN-PRESERVING SURGICAL INTERVENTION IN LARYNX CANCER WITH THE CONTRIBUTION OF THE IMAGING EXAMINATION (CLINICAL CASE) ..................................................................................... 347 DORINA JOVMIR-POPA, GH. TÎBÎRNĂ, I. GAVRILAŞCENCO, MARINA HAREA

INDICAŢIILE PENTRU EXAMINARE COMBINATĂ PRIN TOMOGRAFIE COMPUTERIZATĂ ŞI TOMOSINTEZĂ A PACIENŢILOR CU CANCER DE LARINGE ..................................................................... 349 DORINA JOVMIR-POPA, NATALIA ROTARU, I. GAVRILAŞENCO, MARINA HAREA

INDICATIONS FOR COMBINED EXAMINATION THROUGH COMPUTER TOMOGRAPHY AND TOMOSYNTHESIS OF PATIENTS WITH LARYNX CANCER ....................................................................... 350 DORINA JOVMIR-POPA, NATALIA ROTARU, I. GAVRILAŞENCO, MARINA HAREA

PARTICULARITĂŢI EVOLUTIVE ÎN MELANOMUL MALIGN METASTATIC - CAZ CLINIC ......................... 352 DIANA ELENA LAZĂR, OANA ALEXANDRA PONEA, ANA MARIA PUCACI, ȘTEFANA BURSUC, DIANA PETROIU

EVOLUTIVE PARTICULARITIES IN METASTIC MALIGNANT MELANOMA – CASE REPORT .................... 353 DIANA ELENA LAZAR, OANA ALEXANDRA PONEA, ANA MARIA PUCACI, ŞTEFANA BURSUC, DIANA PETROIU

CARBON DOTS DERIVAŢI DIN N-HIDROXIFALIMIDA – STUDIU PRECLINIC ÎN CANCERUL MAMAR .... 354 G. LUTA, M. BUTURA, A. TIRON, FL.E. ZUGUN, C.S. STAN, CRINA E. TIRON

NHF-DERIVED CARBON DOTS – PREVALIDATION APPROACH IN BREAST CANCER TREATMENT ....... 355 G. LUTA, M. BUTURA, A. TIRON, FL.E. ZUGUN, C.S. STAN, CRINA E. TIRON

32

IMPACTUL OBEZITĂȚII ASUPRA DIAGNOSTICULUI ȘI TRATAMENTULUI CANCERULUI DE SÂN ...... 357 ANDREEA MATEI, B. GAFTON, DIANA MOISUC, ELENA CRISTEA, I. PRUTIANU, O. PATRAUTANU, ANDREEA-ROXANA HERCIU

THE IMPACT OF OBESITY ON DIAGNOSIS AND TREATMENT OF BREAST CANCER .............................. 358 ANDREEA MATEI, B. GAFTON, DIANA MOISUC, ELENA CRISTEA, I. PRUTIANU, O. PATRAUTANU, ANDREEA-ROXANA HERCIU

ADENOCARCINOM DE ENDOMETRU - MODALITĂȚI TERAPEUTICE ȘI PARTICULARITĂȚI EVOLUTIVE .................................................................................................................................................................. 360 DIANA MOLDOVANU(CREȚU), RAMONA PĂTRĂȘCANU, DANA CLEMENT, ANCA MUNTEANU

ENDOMETRIAL CARCINOMA - THERAPEUTIC MODALITIES AND EVOLUTIONARY PARTICULARITIES .................................................................................................................................... 361 DIANA MOLDOVANU(CREȚU), RAMONA PĂTRĂȘCANU, DANA CLEMENT, ANCA MUNTEANU

TRATAMENTUL CHIRURGICAL ÎN FEOCROMOCITOAME - EXPERIENŢA UNEI SINGURE ECHIPE CHIRURGICALE ........................................................................................................................................ 363 VANDA-GIANINA MORARU, ANA-MARIA MUȘINĂ, I. HUȚANU, B. FILIP, MARIA-GABRIELA ANIȚEI, D.V. SCRIPCARIU, MIHAELA-MĂDĂLINA GAVRILESCU,

A. PANUȚĂ, MIHAELA BUNA-ARVINTE, I. RADU, MIHAELA SPÎNU, ANA GRIGORAȘ, ALEXANDRA AVRAM, N.Ș. IOANID, A. PANTAZESCU, V. SCRIPCARIU

SURGICAL TREATMENT IN PHEOCROMOCYTOMA- SINGLE TEAM EXPERIENCE .................................. 364 MORARU VANDA-GIANINA, ANA-MARIA MUȘINĂ, I. HUȚANU, B. FILIP, MARIA-GABRIELA ANIȚEI, D.V. SCRIPCARIU, MIHAELA-MĂDĂLINA GAVRILESCU,

A. PANUȚĂ, MIHAELA BUNA-ARVINTE, I. RADU, MIHAELA SPÎNU, ANA GRIGORAȘ, ALEXANDRA AVRAM, N.Ș. IOANID, A. PANTAZESCU, V. SCRIPCARIU

TOXICITĂȚI COMUNE ASOCIATE TERAPIILOR ANTI-EGFR ÎN TRATAMENTUL CANCERULUI COLORECTAL METASTATIC – EXEMPLE DIN PRACTICA CLINICĂ .................................................................................. 366 ANNE-MARIE-GABRIELA NICULAI, ADELINA SILVANA GHEORGHE, ANDREEA MIHAELA STOICA, RALUCA IOANA MIHĂILĂ, DANIELA LUMINIŢA ZOB,


33

COMMON TOXICITIES ASSOCIATED WITH ANTI-EGFR THERAPIES IN THE TREATMENT OF METASTATIC COLORECTAL CANCER – EXAMPLES FROM CLINICAL PRACTICE .......................................................... 367 ANNE-MARIE-GABRIELA NICULAI, ADELINA SILVANA GHEORGHE, ANDREEA MIHAELA STOICA, RALUCA IOANA MIHĂILĂ, DANIELA LUMINIŢA ZOB,


CARCINOMUL MIXT ADENONEUROENDOCRIN AL VEZICULEI BILIARE: PREZENTARE DE CAZ ........... 369 G. OLTEANU, T. ALEXA-STRATULAT, C.V. PRICOPE, L. MIRON

MIXED ADENONEUROENDOCRIINE CARCINOMA OF THE GALLBLADDER: CASE PRESENTATION .. 370 G. OLTEANU, T. ALEXA-STRATULAT, C.V. PRICOPE, L. MIRON

DUBLĂ PROTEZARE COLONICĂ LA O PACIENTĂ CU TUMORI STENOZANTE SINCRONE ..................... 371 DORINA-MONICA PÂRVA, A. ŢUCULANU, D. ŢUCULANU

DOUBLE COLONIC STENTING OF A PATIENT WITH SYNCHRONOUS STENOTIC TUMORS ................... 372 DORINA-MONICA PÂRVA, A. ŢUCULANU, D. ŢUCULANU

IMPLANTAREA PALIATIVĂ A PROTEZELOR EXPANDABILE ÎN CANCERELE COLONICE ........................ 373 DORINA-MONICA PÂRVA, D. ŢUCULANU, A. ŢUCULANU

PALLIATIVE IMPLANTATION OF EXPANDABLE PROSTHESIS IN COLONIC CANCERS ........................... 374 DORINA-MONICA PÂRVA, D. ŢUCULANU, A. ŢUCULANU

COMPLICAŢIILE TRATAMENTULUI MULTIMODAL ÎN ADENOCARCINOMUL PULMONAR LOCAL AVANSAT ÎN ERA IMUNOTERAPIEI .......................................................................................................... 376 A.T. PASĂRE, R.G. CURCĂ, R.C. STOICA, D.A. MITREA, Ş.C. VLAD

COMPLICATIONS OF MULTIMODAL TREATMENT IN LOCALLY ADVANCED LUNG ADENOCARCINOMA IN THE ERA OF IMMUNOTHERAPY .......................................................................................................... 377 A.T. PASĂRE, R.G. CURCĂ, R.C. STOICA, D.A. MITREA, Ş.C. VLAD

34

PERCEPȚIA PACIENȚILOR ONCOLOGICI ASUPRA CONSULTULUI PREANESTEZIC ................................ 378 EMILIA PATRASCANU, DELIA NEGRESCU, ROXANA BOCA, IRINA RISTESCU, MIHAELA MARCIUC, LAURA GAVRIL, IOANA GRIGORAS

ONCOLOGIC PATIENT’S ON PREANESTHESIA VISIT ............................................................................... 379 EMILIA PATRASCANU, DELIA NEGRESCU, ROXANA BOCA, IRINA RISTESCU, MIHAELA MARCIUC, LAURA GAVRIL, IOANA GRIGORAS

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ PAROXISTICĂ ȘI PERSISTENTĂ ÎN CADRUL UNUI CARCINOM VEZICAL INFILTRATIV ............................................................................................................................................. 381 O. PĂTRĂUȚANU, C.V. PRICOPE, ANDREEA MATEI, DIANA BOBOC, TEODORA ALEXA STRATULAT, ADINA CARMEN ILIE, DANA IOANA ALEXA

PAROXYSMAL AND PERSISTENT HYPERTENSION ASSOCIATED WITH INFILTRATIVE BLADDER CARCINOMA ............................................................................................................................................ 382 O. PĂTRĂUȚANU, C.V. PRICOPE, ANDREEA MATEI, DIANA BOBOC, TEODORA ALEXA STRATULAT, ADINA CARMEN ILIE, DANA IOANA ALEXA

REZULTATELE TRATAMENTULUI PACIENŢILOR CU LEUCEMIE ACUTĂ MIELOBLASTICĂ – EXPERIENŢA UNUI SINGUR CENTRU ............................................................................................................................ 384 CLAUDIA PĂVĂLEANU, A. GROZĂVESCU, AURA HANCI, IOANA IONIŢĂ, HORTENSIA IONIŢĂ

RESULTS OF TREATMENT OF PATIENTS WITH ACUTE MYELOBLASTIC LEUKEMIA – THE EXPERIENCE OF A SINGLE CENTER .................................................................................................................................... 385 CLAUDIA PĂVĂLEANU, A. GROZĂVESCU, AURA HANCI, IOANA IONIŢĂ, HORTENSIA IONIŢĂ

POROZITATEA TISULARĂ ŞI EFECTELE HISTEREZISULUI CAPILAR ÎN TERAPIA CANCERULUI PRIN HIPERTERMIE CU FLUID MAGNETIC ....................................................................................................... 386 MARIANA PAVEL, R. TANASA, DANIELA CONSTANTINESCU, CORINA CIANGA, A. STANCU, P. CIANGA

TISSUE POROSITY AND CAPILLARY HYSTERESIS EFFECTS IN MAGNETIC HYPERTHERMIA CANCER TREATMENT ............................................................................................................................................. 387 MARIANA PAVEL, R. TANASA, DANIELA CONSTANTINESCU, CORINA CIANGA, A. STANCU, P. CIANGA

35

CARACTERIZAREA ALELELOR, HAPLOTIPURILOR ŞI DEZECHILIBRELOR DE ÎNLĂNŢUIRE ALE GENELOR HLA ÎN MOLDOVA - IMPACTUL ASUPRA TRANSPLANTULUI ................................................................. 389 MARIANA PAVEL-TANASA, CORINA CIANGA, DANIELA CONSTANTINESCU, CAMELIA MIHĂILĂ, ANGELA DĂSCĂLESCU, C. DĂNĂILĂ, I. ANTOHE, A. COVIC, D.

SIRIOPOL, P. CIANGA

THE PATTERNS OF HLA ALLELES, HLA HAPLOTYPES AND HLA LINKAGE DISEQUILIBRIUMS IN MOLDOVA – IMPACT UPON TRANSPLANTATION .................................................................................. 390 MARIANA PAVEL-TANASA, CORINA CIANGA, DANIELA CONSTANTINESCU, CAMELIA MIHĂILĂ, ANGELA DĂSCĂLESCU, C. DĂNĂILĂ, I. ANTOHE, A. COVIC, D.

SIRIOPOL, P. CIANGA

TUMORI RARE - CANCERUL CU PUNCT DE PLECARE NEPRECIZAT ....................................................... 392 GEORGIANA POPESCU, GEANINA LEUCA

HEPATOCARCINOM DEZVOLTAT LA 60 DE ANI DE LA DIAGNOSTICUL INFECŢIEI CU VHC. PREZENTARE DE CAZ ..................................................................................................................................................... 394 C.V. PRICOPE, O. PĂTRĂUŢANU, GEORGIANA OLTEANU, DIANA BOBOC, TEODORA ALEXA-STRATULA, IOANA DANA ALEXA

HEPATOCELLULAR CARCINOMA DEVELOPED AT 60 YEARS FROM THE DIAGNOSIS OF HCV INFECTION. CASE PRESENTATION .............................................................................................................................. 395 C.V. PRICOPE, O. PĂTRĂUŢANU, GEORGIANA OLTEANU, DIANA BOBOC, TEODORA ALEXA-STRATULAT, IOANA DANA ALEXA

UN CAZ RAR DE TUMORĂ MALIGNĂ TRITON A PERETELUI TORACIC ................................................... 397 LAURA REBEGEA, ELENA NICULET, MIHAELA CRAESCU, IRINA MANOLESCU6, D. FIRESCU, CRISTINA ŞERBAN, ANA MARIA ILIE

A RARE CASE OF MALIGNANT TRITON TUMOR IN A THORACIC WALL ................................................. 398 LAURA REBEGEA, ELENA NICULET, MIHAELA CRAESCU, IRINA MANOLESCU, D. FIRESCU, CRISTINA SERBAN, ANA MARIA ILIE

MIELOMUL MULTIPLU TIP IGA CU LANŢURI UŞOARE KAPPA. DE LA DIAGNOSTIC LA TRATAMENT. PREZENTARE DE CAZ ............................................................................................................................... 400 MIRUNA-ADELA SAMFIREAG, CRISTINA POTRE, O. POTRE, EMA-CRISTINA BORSI, MONICA PESCARU, IOANA IONIŢA, A. ANGHEL, HORTENSIA IONIŢA

36

MULTIPLE MYELOMA: A STUDY-CASE OF IGA KAPPA LIGHT CHAINS GAMMOPATHY. FROM DIAGNOSIS TO TREATMENT ......................................................................................................... 401 MIRUNA-ADELA SAMFIREAG, CRISTINA POTRE, O. POTRE, EMA-CRISTINA BORSI, MONICA PESCARU, IOANA IONIŢA, A. ANGHEL, HORTENSIA IONIŢA

ALGORITMUL PREOPERATOR DE STADIALIZARE DUPĂ “N” ÎN CANCERUL PULMONAR ..................... 402 R. SCARABNII, CRISTINA GRIGORESCU, C. LOVIN, C. MITROFAN, T. LUNGULEAC

PREOPERATIVE ALGORITHM OF “N” STAGING IN LUNG CANCER ......................................................... 403 R. SCARABNII, CRISTINA GRIGORESCU, C. LOVIN, C. MITROFAN, T. LUNGULEAC

IMPORTANTA PUNCŢIEI-ASPIRAŢIE PE AC FIN ÎN MANAGEMENTUL NODULILOR TIROIDIENI ........... 404 INA SCLIFOS

THE IMPORTANCE OF FINE-NEEDLE PUNCTURE ASPIRATION (FNA) IN THE MANAGEMENT OF THYROID NODULES ................................................................................................................................. 405 INA SCLIFOS

MANAGEMENTUL TUMORILOR DE GLANDĂ SUPRARENALĂ ............................................................... 406 MIHAELA SPÎNU, ANA-MARIA MUȘINĂ, I. HUȚANU, B. FILIP, MARIA-GABRIELA ANIȚEI, D.V. SCRIPCARIU, MIHAELA-MĂDĂLINA GAVRILESCU, A. PANUȚĂ,

MIHAELA BUNA-ARVINTE, I. RADU, VANDA-GIANINA MORARU, ALEXANDRA AVRAM, ANA GRIGORAȘ, IRINA LUPU, N.Ș. IOANID, A. PANTAZESCU,

V. SCRIPCARIU

MANAGEMENT OF THE ADRENAL GLAND TUMORS .............................................................................. 407 MIHAELA SPÎNU, ANA-MARIA MUȘINĂ, I. HUȚANU, B. FILIP, MARIA-GABRIELA ANIȚEI, D.V. SCRIPCARIU, MIHAELA-MĂDĂLINA GAVRILESCU, A. PANUȚĂ,

MIHAELA BUNA-ARVINTE, I. RADU, VANDA-GIANINA MORARU, ALEXANDRA AVRAM, ANA GRIGORAȘ, IRINA LUPU, N.Ș. IOANID, A. PANTAZESCU,

V. SCRIPCARIU

37

EFECTUL CHIMIOTERAPIEI PE BAZĂ DE PLATINĂ ÎN CANCERUL MAMAR METASTATIC TRIPLU-NEGATIV - PREZENTARE DE CAZ ............................................................................................................................. 409 ANDREEA MIHAELA STOICA, ADELINA SILVANA GHEORGHE, ISABELA ANDA KOMPORALY, RALUCA IOANA MIHĂILĂ, DANIELA LUMINIŢA ZOB,


THE EFFECT OF PLATINUM-BASED CHEMOTHERAPY IN TRIPLE-NEGATIVE METASTATIC BREAST CANCER – CASE REPORT ......................................................................................................................... 410 ANDREEA MIHAELA STOICA, ADELINA SILVANA GHEORGHE, ISABELA ANDA KOMPORALY, RALUCA IOANA MIHĂILĂ, DANIELA LUMINIŢA ZOB,


HETEROGENITATEA GENOMICA INTERTUMORALA ȘI INTRATUMORALA IN CANCERUL DE SAN .... 412 VALENTINA STRATAN, V. ȚUȚUIANU, V. SITNIC, ANA LOZOVANU, V. MUNTEANU, DIANA SOCHIRCA

INTERTUMORAL AND INTRATUMORAL GENOMIC HETEROGENITY IN BREAST CANCER .................... 413 VALENTINA STRATAN, V. TUTUIANU, V. SITNIC, ANA LOZOVANU, V. MUNTEANU, DIANA SOCHIRCA

REȚEAUA DE INTERACȚIUNE A UNOR GENE MUTANTE ÎN CANCERUL PULMONAR NON-MICROCELULAR ....................................................................................................................................... 415 VALENTINA STRATAN, V. SÎTNIC, V. ȚUȚUIANU, V. BÎLBA, ANA LOZOVANU, V. MUNTEANU, S. BRENIȘTER, V. ȘUTKIN

THE INTERACTION NETWORK OF SOME MUTANT GENES IN NON-MICROCELLULAR LUNG CANCER ......................................................................................................................................... 416 VALENTINA STRATAN, V. SÎTNIC, V. ȚUȚUIANU, V. BÎLBA, ANA LOZOVANU, V. MUNTEANU, S. BRENIȘTER, V. ȘUTKIN

THE SURGICAL MANAGEMENT OF MIDFACE TUMORS WITH ORBITAL EXTENSION ............................ 417 DANIELA SULEA, OTILIA BOIŞTEANU, V.VL. COSTAN, EUGENIA POPESCU

NOI SUPORTURI COMPOZITE TITAN-APATITĂ CREATE PRIN TEHNOLOGIE DE PRINTARE 3D DESTINATE RESTAURĂRII VERTEBRALE: STUDIU IN VITRO ȘI IN VIVO ..................................................................... 418 MARIA DANIELA VLAD, E. FERNÁNDEZ AGUADO, S. GÓMEZ GONZÁLEZ, I.C. IVANOV, E.V. ŞINDILAR, I. POEATĂ, A.Ş. IENCEAN, J. LÓPEZ LÓPEZ

38

NOVEL TITANIUM-APATITE COMPOSITE SCAFFOLDS BASED ON 3D-PRINTING TECHNOLOGY INTENDED FOR SPINAL RESTORATION: AN IN VITRO AND IN VIVO STUDY ......................................... 419 MARIA DANIELA VLAD, E. FERNÁNDEZ AGUADO, S. GÓMEZ GONZÁLEZ, I.C. IVANOV, E.V. ŞINDILAR, I. POEATĂ, A.Ş. IENCEAN, J. LÓPEZ LÓPEZ

ACTUALITĂȚI ÎN TRATAMENTELE SISTEMICE ALE HEPATOCARCINOMULUI METASTATIC .................. 421 C-TIN. VOLOVĂȚ

UPDATES IN SYSTEMIC THERAPY OF METASTATIC HEPATOCARCINOMA ............................................ 422 C-TIN. VOLOVĂȚ

CANCERUL MAMAR ÎN ERA TESTELOR GENOMICE ................................................................................ 423 SIMONA RUXANDRA VOLOVĂT

BREAST CANCER IN THE ERA OF GENOMIC TESTING ............................................................................ 424 SIMONA RUXANDRA VOLOVĂŢ

CHIMIOTERAPIA NEOADJUVANTĂ ÎN TRATAMENTUL METASTAZELOR HEPATICE INIŢIAL NEREZECTABILE AL CANCERULUI COLORECTAL .................................................................................... 425 A. ZABUNOV, L. ANTOCI, MARTA CLECICOV, ANNA BALAGUR

NEOADJUVANT CHEMOTHERAPY IN PATIENTS WITH INITIALLY UNRESECTABLE LIVER METASTASES FROM COLORECTAL CANCER .................................................................................................................. 426 A. ZABUNOV, L. ANTOCI, MARTA CLECICOV, ANNA BALAGUR

39

PREZENTĂRI ASISTENȚI MEDICALI

PRECAUŢII LA ADMINISTRAREA CITOSTATICELOR ................................................................................ 429 V. ANDONI, ALINA ROTARU

PRECAUTIONS IN ADMINISTERING CYTOSTATIC ................................................................................... 430 V. ANDONI, ALINA ROTARU

EXPERIENŢA COMPARTIMENTULUI DE TRANSPLANT, I.R.O. IAŞI, ÎN DEZECHILIBRELE ELECTROLITICE LA PACIENŢII CU AFEREZĂ ...................................................................................................................... 431 CARMEN ANDRONIC, OANA CHIŢESCU

BRAHITERAPIA – METODA CURATIVA IN CANCERUL DE COL UTERIN .................................................. 433 BIANCA-PAULA APOPEI

TERAPIA PRIN ARTĂ ÎN ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ ..................................................................................... 434 T. BALAN, CLAUDIA AMORĂRIŢEI, V. SĂVOAE, LILIANA CRUCIANU, GEMA BACOANU, ANCA RALUCA VRÂNCEANU, VL. POROCH

ROLUL ŞI IMPLICAREA FAMILIEI ÎN ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ .................................................................. 435 MIHAELA BIŞOG, AMALIA ROBU, IRINA MARIA HLIBOCIANU, LILIANA CRUCIANU, GEMA BACOANU, ANCA RALUCA VRÂNCEANU, VL. POROCH

OPTIMIZAREA PREGĂTIRII PACIENŢILOR PENTRU INVESTIGAŢIILE IRM DE ABDOMEN ŞI/SAU PELVIS .................................................................................................................. 436 GIANINA CIOBANU, GRETA ALEXE, LAURA NEAMŢU, L. CIUPALA, A. CIOBANU, L. CIUBOTARIU

OPTIMIZING THE PATIENT’S PREPARATION FOR ABDOMEN AND/OR PELVIS MRI INVESTIGATIONS 437 GIANINA CIOBANU, GRETA ALEXE, LAURA NEAMŢU, L. CIUPALA, A. CIOBANU, L. CIUBOTARIU

40

ACTIVITATEA ZILNICĂ A ASISTENTULUI MEDICAL DIN CADRUL COMPARTIMENTULUI ÎNGRIJIRI PALIATIVE AL I.R.O. IAŞI – TIMP NORMAT VERSUS REALITATE .............................................................. 438 LILIANA NICOLETA CRUCIANU, GEMA BACOANU, OLGA-ODETTA DUMA, VL. POROCH

GREŢURILE ŞI VĂRSĂTURILE ÎN POST OPERATOR ................................................................................. 440 ANCA ILONA DITOT, LAURA GAVRIL, EMILIA PĂTRĂŞCANU, IRINA RISTESCU, IOANA GRIGORAŞ

POSTOPERATIVE NAUSEA AND VOMITING (PONV) ON CANCER PATIENTS ......................................... 441 ANCA ILONA DITOT, LAURA GAVRIL, EMILIA PĂTRĂŞCANU, IRINA RISTESCU, IOANA GRIGORAŞ

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI ONCOLOGIC CU TRAHEOSTOMĂ ................................................................. 442 FLORENTINA DONICI, GEANINA BANDOL, ELENA BURLA, PETRONELA SMAU, GINA PASCAL

TIPURI DE INFECTII DEZVOLTATE DE PACIENTII TRANSPLANTATI IN COMPARTIMENTUL DE TRANSPLANT MEDULAR I.R.O. IASI ........................................................................................................ 443 ADRIANA FLORINA FARCA, V. DĂNĂILĂ, OANA CREŢU

NUTRIŢIA PACIENTULUI ONCOLOGIC ..................................................................................................... 444 MARIA-DIANA LAZĂR, GEORGETA-SIMONA GAVRILIU

EVALUAREA PREVALENŢEI ŞI A FACTORILOR DE RISC PENTRU DELIRUL POSTOPERATOR LA PACIENTUL VÂRSTNIC ONCOLOGIC ........................................................................................................ 445 EUGENICA LESPEZEANU, IRINA RISTESCU, GEORGIANA PINTILIE, EMILIA PĂTRAŞCANU, LAURA GAVRIL, IOANA GRIGORAŞ

PREVALENCE AND RISK FACTORS FOR POSTOPERATIVE DELIRIUM ON ELDERLY ONCOLOGIC PATIENTS .................................................................................................................................................. 446 EUGENICA LESPEZEANU, IRINA RISTESCU, GEORGIANA PINTILIE, EMILIA PĂTRAŞCANU, LAURA GAVRIL, IOANA GRIGORAŞ

GRADUL DE SATISFACŢIE A PACIENŢILOR PRIVIND CONSULTUL PREANESTEZIC ............................... 447 GABRIELA MELINTE, EMILIA PATRAŞCANU, DELIA NEGRESCU, ROXANA BOCA, IRINA RISTESCU, MIHAELA MARCIUC, LAURA GAVRIL, IOANA GRIGORAŞ

41

PATIENT'S SATISFACTION ON PREANESTHESIA VISIT ........................................................................... 448 GABRIELA MELINTE, EMILIA PATRAŞCANU, DELIA NEGRESCU, ROXANA BOCA, IRINA RISTESCU, MIHAELA MARCIUC, LAURA GAVRIL, IOANA GRIGORAŞ

MANAGEMENTUL COMPLICAŢIILOR CUTANATE LA PACIENŢII STOMIZAŢI DIGESTIV ........................ 450 ANTONELA LĂCRĂMIOARA PAIU, ELENA TIBA, ANA MARIA FĂRĂOANU

ROLUL KINETOTERAPIEI ÎN PREVENIREA ESCARELOR DE DECUBIT LA PACIENŢII AFLAŢI ÎN ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ – REVIEW AL LITERATURII DE SPECIALITATE ....................................................................... 451 AL. PANCIUC, LENUŢA BÎRJOVANU, CARMEN-IONELA IACOB, LILIANA NICOLETA CRUCIANU, GEMA BĂCOANU, ANCA RALUCA VRÂNCEANU, VL. POROCH

ERORI DE IDENTIFICARE A PACIENŢILOR ............................................................................................... 452 ALINA ANDREEA POSTOLACHI

EVALUAREA APLICĂRII PROTOCOLULUI DE REABILITARE POSTOPERATORIE PRECOCE LA PACIENTUL ONCOLOGIC ............................................................................................................................................. 453 DORINA PRISECARIU, LAURA GAVRIL, EMILIA PĂTRĂŞCANU, IOANA GRIGORAŞ, IRINA RISTESCU

44

Mutațiile RAS, BRAF, PIK3CA și TP53 în cancerul colorectal metastatic la o populație din Nord-Estul României V.A. Afrăsânie1,2, Diana Moisuc1,2, A. Lefter1, Larisa Morar1, I. Ivanov2, M.V. Marinca1,2, L. Miron1,2, Dana Elena Clement1, B. Gafton1,2, Cristina Rusu2

1Secția de Oncologie Medicală, Institutul Regional de Oncologie Iași, România

2Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iași, România

Cuvinte cheie: mutații, RAS, BRAF, PIK3CA, TP53

Introducere: Genele RAS în cancerul colorectal metastaic (CCRm) sunt biomarkeri genetici prognostici și predictivi pentru tratamentul anti-EGFR cu impact asupra conduitei terapeutice. Mutația BRAF este asociată cu un prognostic nefavorabil și rezistență la tratament anti-EGFR. Rolul PIK3CA și TP 53 este controversat.

Material și metodă: Am analizat retrospectiv datele pacienților diagnosticați cu cancer colorectal metastatic care au fost testați pentru mutațiile RAS, BRAF, PIK3CA și TP53 și care au fost testați în cadrul I.R.O. Iași în perioada ianuarie 2018 - iulie 2019.

Rezultate: Am identificat 86 de pacienți la care s-a determinat statusul mutațional RAS, BRAF, PIK3CA și TP53. 53,4% au avut mutație KRAS, 8,1% au avut mutație NRAS, 3,5% mutație BRAF, 9,3% mutație PIK3CA și 74,4% mutație TP53. 70,7% dintre pacienții cu mutație KRAS au avut mutație coexistentă TP53 și 12,1% mutație PIK3CA. 85% din pacienții cu tumori NRAS mutante au avut și mutație TP53. O treime din pacienții cu mutație BRAF au avut mutație concomitentă TP53.

Concluzii: Comparativ cu alte populații, în lotul studiat mutaţiile RAS au fost mai frecvente, iar mutațiile BRAF au avut o prevalență mai mică, iar mutațiile PIK3CA au avut o prevalență similară. Mutațiile TP53 au fost mai frecvente (74%) decât au fost descrise în literatură (aproximativ 50%).

45

RAS, BRAF, PIK3CA and TP53 mutations in metastatic colorectal cancer in a population from North-East Romania V.A. Afrăsânie1,2, Diana Moisuc1,2, A. Lefter1, Larisa Morar1, I. Ivanov2, M.V. Marinca1,2, L. Miron1,2, Dana Elena Clement1, B. Gafton1,2, Cristina Rusu2

1Medical Oncology Department, Regional Institute of Oncology Iași, Romania

2“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy”, Iași, Romania

Keywords: mutations, RAS, BRAF, PIK3CA, TP53

Introduction: RAS genes are prognostic and predictive genetic biomarkers for the anti-EGFR treatment in metastatic colorectal cancer (mCRC), having an important impact on treatment management. BRAF mutation is associated with poor prognosis and resistance to anti-EGFR treatment. The role of PIK3CA and TP53 is controversial.

Methods: We performed a retrospective analysis of patients data diagnosed with mCRC who were tested for RAS, BRAF, PIK3CA and TP53 mutations and treated in R.I.O. Iași from January 2018 to July 2019.

Results: We identified 86 patients in which mutational status of RAS, BRAF, PIK3CA and TP53 was determined. 53.4% of patients had KRAS mutation, 8.1% NRAS mutation, 3.5% BRAF mutation, 9.3% PIK3CA mutation and 74,4% TP53 mutation. 70.7% patients with KRAS mutation had coexistence of TP53 mutation and 12.1% PIK3CA mutation. 85% of patients with NRAS mutation had TP53 mutation. One third of patients with BRAF mutation had concomitant TP53 mutation.

Conclusions: Comparing the results in our study group with data from literature, RAS mutations were more frequent in our population and BRAF mutations had a lower prevalence. PIK3CA had a similar prevalence. TP53 mutations were more frequent (74%) than in other studies (average of 50%).

46

Secvenţierea tratamentului în cancerul ovarian recidivat, sensibil la platină V.A. Afrăsânie, Cristina Pruteanu, Eva Maria Cojocaru

Institutul Regional de Oncologie, Iaşi

Cancerul ovarian reprezintă principala cauză de deces în ţările dezvoltate, majoritatea pacientelor prezentându-se cu stadii avansate de boală, cu extensie în afara pelvisului, conform stadializării FIGO (stadiul III şi IV). Numărul de cazuri noi estimat în 2012 în Europa a fost de 65538, cu 42704 decese datorate evoluţiei bolii. Peste 2/3 dintre paciente sunt diagnosticate în stadiu avansat şi, în pofida unui tratament de primă linie optim, cancerul ovarian are o rată crescută de recidivă.

Aproximativ 70%-80% dintre pacientele cu neoplasm ovarian std III-IV FIGO prezintă recăderea bolii în următorii 5 ani. Tratamentul bolii recidivate este secvenţiat în funcţie de intervalul de timp dintre prima linie de tratament şi apariţia recidivei, care divide pacientele în trei grupe: sensibile la platină, parţial sensibile sau platină rezistente. Dar intervalul liber de platină nu este singurul de care trebuie să se ţină cont, parametrii precum biologia tumorii, patologia şi terapia ţintită de mentenanţă trebuie luate în considerare în alegerea tratamentului.

În cazul cancerului ovarian recidivat sensibil la platină, rolul chirurgiei, al terapiei pe bază de platină cât şi al tratamentului fără platină reprezintă opţiuni valide conform ultimelor studii clinice. Rolul PARP-inhibitorilor la pacientele BRCA pozitive sau terapia ţintită cu Bevacizumab la pacientele high-risk cu volum tumoral crescut trebuie luate în considerare la recidivă.

Pentru pacientele la care recidiva bolii are loc între 6-12 luni de la tratament şi care nu sunt candidate pentru tratamentul cu platina, Trabectedin şi Caelyx reprezintă o opţiune.

47

Sequencing of treatment in platinum-sensitive relapsed ovarian cancer V.A. Afrăsânie, Cristina Pruteanu, Eva Maria Cojocaru

Regional Institute of Oncology, Iaşi

Ovarian cancer is the leading cause of death in developed countries, with most patients presenting with advanced stages of the disease, with extension outside the pelvis, according to FIGO (stage III and IV) staging.

The number of new cases estimated in 2012 in Europe was 65538, with 42704 deaths due to the evolution of the disease. More than 2/3 of patients are diagnosed with advanced disease and, despite optimal first-line treatment, ovarian cancer has a high rate of recurrence.

Approximately 70%-80% of patients with ovarian neoplasm std III-IV FIGO show disease relapse within the next 5 years. Treatment of recurrent disease is sequenced according to the time interval between the first line of treatment and the occurrence of recurrence, which divides patients into three groups: platinum sensitive, partially sensitive or platinum resistant. But the platinum-free interval is not the only one to be taken into account, parameters such as tumor biology, pathology and targeted maintenance therapy must be taken into consideration when choosing treatment.

In the case of platinum-sensitive relapsed ovarian cancer, the role of surgery, platinum-based therapy and platinum-free treatment are valid options according to the latest clinical studies. The role of PARP-inhibitors in BRCA-positive patients or targeted therapy with Bevacizumab in high-risk patients with increased tumor volume should be considered at recurrence.

For patients whose disease recurs between 6-12 months after treatment and who are not candidates for platinum treatment, Trabectedin and Caelyx are an option.

48

Modificările cognitive induse de chimioterapie în cancerul bronho-pulmonar Teodora Alexa-Stratulat, C. Pricope, Georgiana Olteanu, Eva Maria Cojocaru, Mădălina Chirilă

Institutul Regional de Oncologie Iaşi

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi

Cuvinte cheie: cancer bronho-pulmonar, chemobrain, disfuncţie cognitive

Introducere: Odată cu progresele înregistrate în terapia antineoplazică şi cu abordarea multimodală a tumorilor solide, numărul supravieţuitorilor de cancer a crescut semnificativ, motiv pentru care identificarea şi evaluarea efectelor post-terapeutice pe termen lung a devenit din ce în ce mai importantă. Deşi disfuncţia cognitivă post-chimioterapie poate afecta orice pacient neoplazic, aproape toate datele raportate în literatură evaluează pacientele cu neoplasm mamar. Scopul prezentului studiu este a fost de a evalua disfuncţia cognitivă post-chimioterapie la pacienţii cu cancer bronho-pulmonar (CBP).

Material şi metodă: Studiu prospectiv longitudinal desfăşurat în intervalul octombrie 2018 - iunie 2019 în care au fost înrolaţi pacienţii cu CBP în curs de CHT în cadrul I.R.O.. Pacienţii au fost evaluaţi din punct de vedere al disfuncţiei cognitive cu ajutorul testului MOCA înainte de începerea CHT şi la 6 luni de la administrarea primului ciclu.

Rezultate: Lotul studiat a fost alcătuit predominant din pacienţi de sex masculin (74%), diagnosticaţi în stadiul IV de boală (89%) în curs de chimioterapie de primă linie pe bază de platină (92%). Cele mai importante diferenţe cognitive înregistrate între evaluarea pre-chimioterapie şi cea post-chimioterapie au fost de tip vizuospaţial/executiv (10% declin), cu menţinerea funcţiei în ariile de atenţie, limbaj, memorie şi orientare.

Concluzii: Diagnosticul modificărilor cognitive secundare chimioterapiei este dificil, în special deoarece o

49

parte din pacienţi au disfuncţie neurologică pre-existentă şi deoarece există numeroşi factori subiectivi ce interferă cu modul în care se efectuează testele utilizate pentru depistare. Monitorizarea pe termen lung permite identificarea corectă a eventualelor disfuncţii cognitive şi iniţierea măsurilor precoce de tratament.

Cognitive changes in lung cancer patients undergoing chemotherapy Teodora Alexa-Stratulat, C. Pricope, Georgiana Olteanu, Eva Maria Cojocaru, Mădălina Chirila

Regional Institute of Oncology Iaşi

University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iaşi

Keywords: lung cancer, chemo brain, cognitive dysfunction

Introduction: As cancer therapies and multimodal treatment have significantly increased survival in all types of solid tumors, there are more and more cancer survivors that have to cope with chronic side effects. As such, early and correct assessment of long-term toxicities is essential. Although chemotherapy can induce cognitive changes in all patients, most literature data available reports solely information regarding breast cancer patients. The aim of this study was to assess cognitive dysfunction secondary to chemotherapy in lung cancer (LC) patients.

Material and method: We performed a prospective longitudinal study between October 2018 and June 2019 in the Regional Institute of Oncology Iaşi. Patients with LC starting chemotherapy that agreed to participate were assessed by means of the MOCA test before chemotherapy and six months after the first cycle.

Results: Most patients in the study group were male (74%), stage IV LC (89%) undergoing first-line platinum-based chemotherapy (92%). The most important cognitive changes were noted in the visual/executive area, with a 10% loss throughout treatment, while other functions such as attention, memory, language and

50

orientation appeared to be unaffected.

Conclusions: There are several difficulties when trying to identify chemotherapy-induced cognitive changes, such as pre-existing mild cognitive dysfunctions or different subjective confounders that affect the test results. Long-term assessment and careful monitoring would allow for an early diagnosis and a more effective therapeutic intervention.

51

Tumori fibroase solitare gigante pleurale. Prezentări de cazuri ale Departamentului de Chirurgie Toracică, Spitalul Pneumoftiziologie Iaşi (2016-2019) Luminiţa Amărănducăi, Cristina Grigorescu

Spitalul de Pneumoftiziologie Iaşi

Cuvinte cheie: tumoră pleurală gigant, tumori solitare

Tumorile fibroase solitare ale pleurei sunt în mare parte tumori rare benigne. Studiile de literatură arată că doar aproximativ 12% dintre ele sunt maligne.

La debut acestea sunt predominant asimptomatice, ceea ce face nedetectabilă creşterea lor impresionantă până la apariţia simptomelor: durere toracică, tuse iritantă, dispnee şi/sau simptome de compresiune pe structurile mediastinale.

În 2016 un pacient în vârstă de 57 de ani se prezenta în clinica noastră cu o tumoră fibroasă solitară gigant dreapta. La examinarea anatomopatologică macroscopică tumoră avea aproximativ 9 cm în diametru şi cântărea 2200g.

În 2016, un pacient în vârstă de 55 de ani se interna cu un hemotorax masiv şi o tumoră stânga de mari dimensiuni descrisă imagistic de 18.5cm/10cm/18cm (a-p/t/c-c). Tumora a cântărit 2kg.

În 2018, o pacientă în vârstă de 70 de ani a prezentat o tumoră stânga de mari dimensiuni (17cm/16cm/14cm, 2560g). O altă pacientă, de 60 de ani, a prezentat o tumoră dreapta de mari dimensiuni (17,7cm/12cm/16,5cm, 1500g).

În 2019, un pacient în vârstă de 48 de ani a fost admis pentru tratament chirurgical al unei tumori gigant cu

52

dimensiunile descrise la examenul imagistic de 21cm/12cm/12cm. Tumora avea greutatea de 1500g.

Concluzii: Afecţiunea necesită diagnostic radiologic. Biopsia preoperatorie nu are succes în majoritatea cazurilor. Terapia la alegere este îndepărtarea radicală a tumorii chirurgicale şi terapie neoadjuvantă.

Giant solitary fibrous tumour of the pleura. Case Reports in the Thoracic Surgery Department, Pneumophtisiology Hospital Iaşi (2016-2019) Luminita Amărănducăi, Cristina Grigorescu

Hospital of Pneumophysiology Iaşi

Keywords: giant, solitary fibrous tumour, pleura

Solitary fibrous tumours of the pleura (SFTP) are mostly benign rare tumours. The literature studies show that only around 12% of them are malignant. In the initial stage they are mostly asymptomatic, which makes it possible for them to grow until symptoms develop (chest pain, irritating cough, dyspnea or/and compression symptoms on the mediastinal structures on account of the pressure created on the surrounding anatomy).

In 2016, a 57-year old male patient was hospitalized for a giant solitary fibrous tumour of the pleura in the right pleural cavity. The tumour was approximatively 9 cm in diameter and weighted around 2200g.

In 2017, a 55-year old male patient was admitted with a massive left hemothorax, which was negative for cell tumors and with a mass that was described on the CT-scan as 18.5/10/18cm thickness/width/ length. The tumor weighted 2000g.

In 2018, a 70-year old female patient was hospitalized for a giant solitary fibrous tumour of the pleura in the left pleural cavity. The tumour was 17/16/14cm and weighted 2560g. Another female, 60 years old was

53

operated for a right giant solitary fibrous tumour 17.7/12cm/16.5cm and weighted 1500g.

In 2019, a 48-year old male was admitted for a 21/12/12cm left sided tumour which weighted around 1500g.

Conclusion: The condition requires radiologic diagnostic and preoperative biopsy is not successful in most cases. The therapy of choice is radical surgical tumour removal. Malignant or non-radically removed benign SFTP additionally require neoadjuvant therapy.

54

Urgenţe medico-chirurgicale în specialitatea - chirurgie toracică Luminiţa Amărănducăi, C. Sandu


Cuvinte cheie: pleurezie, pneumotorax, tamponada cardiacă

Chirurgia toracică este utilizată pentru a trata afecţiunile ce implică organele din torace sau peretele toracic propriu-zis. Cele mai frecvente boli care necesită chirurgie toracică sunt leziunile cardiace, cancerul pulmonar, traumatismul toracic, cancerul esofagian şi emfizemul.

Patologia predominantă este dată şi de boala pleurală. Există 2 componente care pot acţiona ca influenţă mecanică asupra funcţiei pulmonare: lichidul şi aerul. Patologiile legate de lichid sunt: revărsatul pleural-transudat vs exudat, empiemul, hemotoraxul. Patologia legată de aer include pneumotoraxul secundar sau primar. În unele cazuri, nu este exclus să existe o combinaţie de aer şi lichid în torace. Tratamentul se decide luând în considerare cantitatea de fluid/aer şi starea clinică a pacientului.

Cea mai frecventă urgenţă pericardică este tamponada cardiacă, dar complicaţiile unui sindrom coronarian acut şi disecţia aortică pot implica şi pericardul. Pericardita acută poate reprezenta, de asemenea, o urgenţă medicală (durere de intensitate mare). Decompensările în constricţia cronică avansată şi în cursul clinic al pericarditei purulente necesită şi îngrijire critică. Trebuie luate măsuri de susţinere medicală, drenarea efuziunii pericardice, pericardiotomie chirurgicală şi pericardiectomie atunci când este nevoie fără întârziere. Această abordare procedurală se aplică şi intervenţiilor iatrogene care conduc la tamponadă.

Pacienţii diagnosticaţi cu neoplasm bronhopulmonar prezintă adesea urgenţe medicale care le pot pune viaţa în pericol, ce poate fi un rezultat direct sau indirect al evoluţiei bolii.

Concluzii: Evaluarea corectă a examinării clinice şi imagistice a pacientului (radiografie/examen CT-torace) sunt esenţiale în tratamentul de urgenţă.

55

Providing expertise in thoracic surgery emergencies Luminiţa Amărănducăi, C. Sandu


Keywords: pleural effusion tamponade pneumothorax

Thoracic surgery is used to treat conditions involving the organs in the chest or in the chest wall itself. The most common diseases that require thoracic surgery are heart lesions, lung cancer, chest trauma, esophageal cancer and emphysema.

The predominant pathology is given by the pleural disease. There are 2 components that can act as a mechanical influence over the pulmonary function: the fluid and the air. The fluid related pathologies are: pleural effusion –transudate vs exudate, empyema, haemothorax. The air related pathology includes the pneumothorax-secondary or primary. It is not excluded in some cases to have a combination of air and fluid in the thorax. The treatment is decided by taking into consideration the quantity of fluid/air and the general state of the patient.

The most frequent pericardial emergency is cardiac tamponade, but complications of an acute coronary syndrome and aortic dissection may also involve the pericardium. Acute pericarditis can also represent a medical emergency (pain of upsetting intensity). Decompensations in chronic advanced constriction and in the clinical course of purulent pericarditis necessitate critical care as well. Medical supportive measures, drainage of pericardial effusion, surgical pericardiotomy, and pericardiectomy should be applied when needed with no delay. This procedural approach also applies to iatrogenic interventions leading to tamponade. Lung cancer patients often experience potentially life-threatening medical urgencies and emergencies, which may be a direct or indirect result of the underlying malignancy. Proper evaluation of the patient-clinically and imagistic examination (RX/CT-scan) are essential in emergency treatment.

56

Managementul terapeutic în sarcoame G. Anghelache1, Gema Bugean1, Andreea Marinca1, Irina Iftincăi1, Anca Munteanu1,2

1Institutul Regional de Oncologie Iași, Secția Radioterapie

2Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași

Cuvinte cheie: sarcoame, chirurgie, radioterapie, chimioterapie

Introducere: Sarcoamele sunt cancere care se dezvoltă în țesuturile conjunctive, predominant în țesuturi moi (STM, 75%), urmate de tumorile stromale intestinale (GIST, 15%) și sarcoamele osoase (10%). Există peste 80 de entități histologice de sarcoame ale țesuturilor moi, diferite în ceea ce privește țesutul de origine, agresivitatea și sensibilitatea la tratament.

Material și metodă: Am efectuat un studiu retrospectiv, care a inclus toți pacienții diagnosticați cu sarcoame, care au beneficiat de radioterapie în perioada ianuarie 2013 - iunie 2019.

Rezultate: Studiul a inclus 55 de pacienți confirmați histopatologic cu diferite tipuri de sarcoame, care au beneficiat de tratament chirurgical, urmat de radioterapie și chimioterapie adjuvantă sau paliativă. Radioterapia adjuvantă (DT=60-66Gy) s-a administrat predominant prin tehnica IMRT, iar iradierea paliativă (DT=20-40Gy) prin tehnica 3D CRT.

Concluzii: Abordarea terapeutică a sarcoamelor este multidisciplinară, bazată pe factorii prognostici (grading tumoral, localizare, dimensiune și profunzime a tumorii, grad de rezecabilitate, absența metastazelor). Sunt disponibile nomograme pentru estimarea particularizată a riscului, utile pentru stabilirea deciziei terapeutice.

57

Therapeutic management in sarcomas G. Anghelache1, Gema Bugean1, Andreea Marinca1, Irina Iftincăi1, Anca Munteanu1,2

1Radiotherapy Department, Regional Institute of Oncology Iași

2”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași

Keywords: sarcomas, surgery, radiotherapy, chemotherapy

Introduction: Sarcomas are cancers that develop in connective tissues, predominantly in soft tissues (STM, 75%), followed by intestinal stromal tumors (GIST, 15%) and bone sarcomas (10%). There are over 80 histological entities of sarcomas of soft tissue, different in terms of origin tissue, aggressiveness and sensitivity to treatment.

Material and method: We conducted a retrospective study, which included all patients diagnosed with sarcomas, who received radiotherapy between January 2013 and June 2019.

Results: The study included 55 patients confirmed histopathologically with different types of sarcomas, who received surgical treatment, followed by radiotherapy and chemotherapy adjuvant or palliative. Adjuvant radiotherapy (DT = 60-66Gy) was predominantly administered by the IMRT technique, and palliative irradiation (DT = 20-40Gy) by the 3D CRT technique.

Conclusions: The therapeutic approach of sarcomas is multidisciplinary, based on the prognostic factors (tumor grading, localization, size and depth of the tumor, degree of resectability, absence of metastases). Nomograms are available for customized risk estimation, useful for establishing the therapeutic decision.

https://www.eu-medstudy.com/iasi


58

Iradierea cerebrală cu protecţia hipocampului şi boost integrat la pacienţii cu metastaze cerebrale A. Anica

Amethyst Radiotherapy Centre

Scop: Protejarea hipocampului în timpul iradierii craniene reprezintă o provocare tehnică cât şi medicală. Aici urmărim să raportăm experiența noastră preliminară în iradierea cerebrală cu protecţia hipocampului şi boost integrat la pacienţii cu metastaze cerebrale.

Materiale şi metoda: Studiul prospectiv cu următoarele criterii de includere: a) pacienţii diagnosticaţi prin metode imagistice (RMN, CT) sau anatomopatologic cu metastaze cerebrale, b) pacienţi cu metastaze cerebrale la o distanţă mai mare de 1 cm faţă de hipocamp, c) pacienţi fără boli neuropsihice în antecedente, d) pacienţi cu status de performanţă ECOG 1 sau 2, d) pacienţi operaţi pentru metastazele cerebrale. Criterii de excludere: a) pacienţii cu metastaze leptomeningeale, b) pacienţi diagnosticaţi cu cancer pulmonar cu celulă mică sau neuroendocrine, c) pacienţi cu metastaze cerebrale la o distanţă mai mică de 1 cm faţă de hipocamp, d) pacienţi cu implanturi metalice ce nu pot efectua RMN cerebral, e) pacienţi cu antecedente de iradiere la nivel cerebral, f ) pacienţi cu ECOG 3 sau pacienţi cu comorbidităţi acute severe. Au fost evaluaţi 16 pacienți iradiaţi anterior la nivel cerebral cu protecţia hipocampului şi boost integrat pentru metastazele mai mari de 1 cm. Hipocampul a fost conturat folosind fuziune cu imaginile RMN, iar regiunile de evitare a hipocampului au fost create folosind o expansiune volumetrică de 5 mm în jurul hipocampului. Planurile de tratament s-au efectuat folosind tehnica de iradiere IMRT-VMAT, X 6MV, cu administrarea unei doze de 30 Gy /10 fracţii la nivel cerebral (encefal in toto), respectiv 40Gy/10 fracţii pentru boostul integrat. Pentru hipocamp constrângerile de doză au fost D max < 17 Gy sau D100% < 10 Gy. Organele la risc ce vor fi conturate în vederea protejării lor sunt: trunchiul cerebral, ochii , cristalinul, nervii optici, chiasma, cohleea ce

59

vor fi conturate pe CT de plan şi unde se vor respecta limitele de toleranţă a dozei pentru fiecare organ în parte. Pacienţii ce au intrat în acest studiu au fost evaluaţi folosind testul Mini-Mental State Examination (MMSE), test clinic standardizat de evaluare a deteriorării cognitive, fiind considerat unul dintre cele mai populare și de încredere instrumente de acest gen. Evaluarea pacienţilor a fost luată la 1 lună de iradierea cerebrală, când edemul cerebral s-a remis pentru a nu influenţa rezultatul testului, şi respective la 6 luni de la iradiere. Totodată pacienţii au fost evaluaţi imagistic printr-un RMN de control la 1 luna, 3, respectiv 6 luni de la iradiere. S-a urmărit controlul local al metastazelor mai mari de 1 cm folosind criteriile RECIST (Response evaluation criteria in solid tumors) cât şi a celorlalte metastaze mai mici de 1 cm pentru evaluarea răspunsului la tratament.

Rezultate: Folosirea boost-ului integrat a adus un control local al metastazelor cerebrale radiotratate la 6 luni cu doze similare la nivelul hipocampului comparativ cu trialurile efectuate anterior.

Concluzii: Folosirea tehnicii de iradiere IMRT-VMAT la pacienţii cu metastaze cerebrale cu protecţia hipocampului şi boost integrat este fezabila atât din punctul de vedere al acoperirii volumului ţintă cât şi a protecţiei organelor la risc.

60

Brain irradiation with hippocampal sparing and integrated boost in patients with brain metastases A. Anica


Purpose: Protecting the hippocampus during cranial irradiation is a technical and medical challenge. Here we aim to report our preliminary experience in brain irradiation with hippocampal protection and integrated boost in patients with brain metastases.

Materials and methods: Prospective study with the following inclusion criteria: a) patients diagnosed by imaging methods (MRI, CT) or anatomopathological with brain metastases, b) patients with brain metastases at a distance of more than 1 cm from the hippocampus, c) patients without neuropsychiatric diseases in the background, d) patients with ECOG performance status 1 or 2, d) Patients operated for brain metastases. Exclusion criteria: a) patients with leptomeningeal metastases, b) patients diagnosed with small cell or neuroendocrine lung cancer, c) patients with brain metastases less than 1 cm from the hippocampus, d) patients with non-metallic implants can perform cerebral MRI, e) patients with a history of irradiation at the brain level, f ) patients with ECOG 3 or patients with severe acute comorbidities. 16 patients were previously irradiated at the brain level with hippocampal protection and integrated boost for metastases larger than 1 cm. The hippocampus was contur using fusion with MRI images, and hippocampal avoidance regions were created using a 5 mm volumetric expansion around the hippocampus. The treatment plans were performed using the irradiation technique IMRT-VMAT, X 6MV, with the administration of a dose of 30 Gy/10 fractions at the brain level (encephal in toto), respectively 40Gy/10 fractions for the integrated boost. The dose was D max < 17 Gy or D 100% < 10 Gy. The organs at risk that will be contoured to protect them are: the brainstem, the eyes, the lens, the optic nerves, the chiasm, the cochlea that will be contoured on the plane CT and where

61

the dose tolerance limits for each organ will be respected. Patients who entered this study were evaluated using the Mini-Mental State Examination (MMSE) test, a standardized clinical test for assessing cognitive impairment, being considered one of the most popular and reliable tools of this type.The evaluation take place at 1 month of brain irradiation, when cerebral edema was resolved in order not to influence the test result, and 6 months after irradiation, respectively. At the same time, the patients were imaged by means of a control MRI at 1 month, 3, and 6 months after irradiation to evaluate clinical response for brain metastases larger then 1cm where the boost was given, and the other brain metastases less than 1 cm in diameter

Results: The use of the integrated boost brought local control of the irradiated brain metastases at 6 months with similar doses in the hippocampus area compared with the previous trials.

Conclusion: The use of the IMRT-VMAT irradiation technique in patients with brain metastases with hippocampal protection and integrated boost is feasible both in terms of target volume coverage and at-risk organ protection.

62

Expresia liganzilor şi receptorilor punctelor de control imun B7 în leucemia acută mieloblastică I. Antohe1,2, Angela Dăscălescu1,2, C. Dănăilă1,2, Amalia Titieanu1,2, Mihaela Zlei3, I. Ivanov4, Adriana Sireteanu4, Mariana Pavel5, P. Cianga5

1Disciplina de Hematologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi

2Clinica de Hematologie, Institutul Regional de Oncologie Iași

3Departamentul de Imunofenotipare, Institutul Regional de Oncologie Iași

4Departamentul de Diagnostic Molecular, Institutul Regional de Oncologie Iași

5Disciplina de Imunologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi

Cuvinte cheie: LAM, imunoterapie, molecule B7, PD-1, ICOS

Introducere: Limfocitele T sunt efectori esențiali ai imunității anti-tumorale în leucemia acută mieloblastică (LAM). Activarea limfocitelor T este coordonată de semnale activatorii și inhibitorii oferite de moleculele B7 exprimate pe celulele prezentatoare de antigen.

Metode: Am investigat prin citometrie de flux expresia liganzilor B7 B7.1, B7.2, PD-L1, PD-L2, ICOS-L, B7-H3, B7-H4 pe celulele tumorale de la 30 de cazuri nou diagnosticate de LAM şi a receptorilor B7 (CTLA-4, PD-1 and ICOS) pe limfocitele T din măduva osoasă. Am corelat aceste date cu factorii clasici de prognostic din LAM.

Rezultate: B7.1 nu a fost exprimat pe celulele tumorale, iar B7.2, PD-L1, PD-L2, ICOS-L, B7-H3, B7-H4 au fost exprimate izolat sau în opt combinații diferite denumite semnături moleculare B7, ce au conținut constant un ligand inhibitor. B7 a fost molecula cea mai frecvent exprimată. Limfocitele T CD4+ au prezentat un fenotip memorie central și au exprimat niveluri înalte de ICOS iar limfocitele CD8+ au prezentat predominant o polarizare efector și au exprimat PD1 la un nivel înalt. LAM cu anomalii genetice recurente nu a exprimat

63

liganzi B7 și a prezentat o polarizare naiva a limfocitelor T, cu excepția LAM cu NPM1+, care a fost corelat cu expresia B7-H3. Subtipul LAM-NOS a exprimat frecvent molecule B7 şi niveluri mai ridicate de expresie a ICOS şi PD-1. Nu am identificat corelații semnificative între clasele de risc ELN și expresia B7.

Concluzii: Studiul nostru demonstrează heterogenitatea expresiei moleculelor B7 în diferitele subtipuri de LAM. Această concluzie este relevantă în contextual în care imunoterapia a devine o modalitate terapeutică importantă în neoplaziile hematologice.

B7 immune checkpoint receptor and ligand expression in acute myeloid leukemia I. Antohe1,2, Angela Dăscălescu1,2, C. Dănăilă1,2, Amalia Titieanu1,2, Mihaela Zlei3, I. Ivanov4, Adriana Sireteanu4, Mariana Pavel5, P. Cianga5

1Hematology Department, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iaşi

2Hematology Department, Regional Oncology Institute, Iaşi

3Immunophenotyping Department, Regional Oncology Institute, Iaşi

4Molecular Diagnostic Department, Regional Oncology Institute, Iaşi

5Immunology Department, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi

Keywords: AML, immunotherapy, checkpoint ligand, B7 molecules, PD-1, ICOS

Background: T lymphocytes are essential effectors of anti-tumor immunity in acute myeloid leukemia (AML). The outcome of T cell activation is modulated by B7 co-stimulatory and co-inhibitory signals provided by regular antigen presenting cells or AML tumor cells.

Methods: We have investigated the expression of B7 checkpoint ligands B7.1, B7.2, PD-L1, PD-L2, ICOS-L, B7-

64

H3, B7-H4 on tumor cells from 30 newly diagnosed AML patients, and their corresponding receptors (CTLA-4, PD-1 and ICOS) on bone marrow (BM) T cells. We correlated the data with standard AML prognostic factors.

Results: B7.1 was constantly absent on tumor cells. B7.2, PD-L1, PD-L2, ICOS-L, B7-H3 and B7-H4 were expressed isolated or in eight different checkpoint ligand signatures, including mainly co-inhibitory ligands. B7.2 was the most frequently expressed B7 molecule. BM CD4+ T cells displayed a central memory phenotype and constantly expressed high levels of ICOS, while CD8+ T cells predominantly displayed an effector polarization and expressed higher PD-1. AML with recurrent genetic anomalies did not express B7 ligands and displayed more frequent naïve T cells, with the exception of NPM1 mutated AML, which was correlated with B7-H3 expression. AML- not otherwise specified (NOS) regularly displayed B7 molecules and signatures, as well as higher ICOS and PD-1 in B7 positive patients. No correlation was found between the B7 phenotype and ELN risk subgroups.

Conclusion: Our study demonstrates a remarkable heterogeneity of B7 checkpoint ligand expression across the different AML subtypes. This finding is particularly relevant since immunotherapy is emerging as a powerful therapeutic tool in hematologic cancers.

65

Probleme asociate utilizării cateterelor venoase centrale inserate periferic la pacienţii oncologici Minerva Codruţa Bădescu, Nicoleta Dima, Anca Ouatu, Daniela Tănase, Roxana Gănceanu-Rusu, C. Rezuş

Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa”

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ”Sf. Spiridon” Iaşi, România

Cuvinte cheie: PICC, tromboză, anticoagulante

Tratamentul oncologic modern necesită de cele mai multe ori un acces venos pentru administrarea chimioterapiei. Deoarece multe citostatice sunt iritante pentru peretele vascular şi administrarea lor necesită puncţii venoase repetate precum şi abordul unor vene cu debit şi calibru suficient, cateterele venoase centrale inserate periferic (PICC) sunt o alegere frecventă la pacientul oncologic. Acestea nu numai că permit administrarea unor volume mari de chimioterapice, dar utilizarea PICC reduce şi agresiunea asupra sistemului vascular periferic, ceea ce favorizează păstrarea integrităţii venelor.

Utilizarea PICC reprezintă o metodă sigură de acces vascular pe termen lung, cu o rată scăzută de complicaţii. În ciuda faptului că utilizarea PICC are multiple avantaje, pot apărea unele complicaţii, infecţia şi tromboza fiind cele mai importante. Complicaţiile minore includ echimoza, edemul şi ocluzia lumenului, dar sunt tranzitorii şi de obicei nu necesită îndepărtarea cateterului.

Pe de altă parte, tromboza venoasă profundă legată de utilizarea PICC reprezintă o problemă majoră deoarece obligă la întreruperea terapiei endovenoase, creşte costurile de îngrijire şi duce adesea la complicaţii pe termen lung, precum stenoza venelor şi embolia pulmonară. Multipli factori care ţin de dispozitive, pacienţi şi furnizori sunt în prezent investigaţi, cu scopul evitării acestei complicaţii.

Deşi anticoagularea cu heparine cu greutate moleculară mică sau cu anti-vitamine K reprezintă elementul

66

principal al tratamentului pentru TVP asociată PICC, utilizarea terapiei anticoagulante în prevenţia primară este încă intens dezbătută. Anticoagulantele orale non-vitamina K antagoniste sunt în prezent investigate pentru utilizarea în tratamentul, prevenţia primară şi secundară a TVP asociate PICC.

Complications of peripherally inserted central venous catheters in oncologic patients Minerva Codruţa Bădescu, Nicoleta Dima, Anca Ouatu, Daniela Tănase, Roxana Gănceanu-Rusu, C. Rezuş

“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy

“St. Spiridon” Emergency County Hospital, Iaşi, Romania

Keywords: PICC, thrombosis, anticoagulants

Modern oncological treatment usually involves a venous access for the administration of chemotherapy. Since many cytostatic are irritating for the vascular wall, their administration needs multiple venipuncture and veins with sufficient flow and calibre, so the peripherally inserted central venous catheters (PICC) are a very appealing choice in oncology. Not only that they allow administration of large volumes of chemotherapy drugs, but PICCs use also reduces damage of the peripheral vascular system, which favours keeping their integrity.

PICC use represents a safe method of permanent access with a low rate of complications. Despite the fact that the long term use of PICCs has multiple advantages, some complications may still occur, infection and thrombosis being the most important ones. Minor complications include ecchymosis, edema and lumen occlusion, but they are transient and usually do not require removal of the catheter.

67

On the other hand, PICC related deep vein thrombosis (DVT) is of major concern because it compels interruption of venous therapy, increases cost of care, and often leads to long term complications such as vein stenosis and pulmonary embolism. Many devices, patients and provider factors are being currently investigated to reduce the occurrence of this complication.

Although anticoagulation with low-molecular-weight-heparin or vitamin K antagonists represents the mainstay of treatment for onset PICC related DVT, the use of anticoagulant treatment in primary prevention is still largely debated. The non-vitamin K antagonist oral anticoagulants are currently under investigation for the use in the treatment, primary and secondary prevention of PICC related DVT.

68

Abordarea ariilor ganglionare în tratamentul chirurgical al cancerului de laringe T3-T4 în vederea îmbunătăţirii controlului regional şi supravieţuirii Geanina Bandol1, D. Ferariu2, Narcisa Marcu3, Andreea Magdalena Boboc1

1Departamentul O.R.L., Institutul Regional de Oncologie, Iaşi, România

2Departamentul de Anatomie-Patologică, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi, România

3Departamentul de Radiologie şi Imagistică medicală, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi, România

Cuvinte cheie: cancer laringe, ganglioni cervicali, LNR

Introducere: În cancerul de laringe statusul TNM este un factor de prognostic pentru supravieţuire. Densitatea nodulilor limfatici ( LNR ) reprezintă o valoare prognostică importantă, o metodă alternativă pentru urmărirea loco-regională şi a supravieţuirii pacienţilor cu cancer scuamo-celular laringian T3-T4.

Material şi metodă: În studiul prezent am inclus 8 pacienţi diagnosticaţi cu cancer laringian stadiul T3-T4 supraglotic, glotic cu extensie supraglotică şi/sau subglotică cu N0, N1, N2b pe care i-am stadializat după efectuarea examenului clinic, videofibroscopia naso-faringo-laringiană şi computer tomograf (CT) gât şi torace cu substanţă de contrast (colaborare cu departamentul de Radiologie). La toţi pacienţii am practicat laringectomie totală şi evidare ganglionară cervicală selectivă bilaterală (la unii pacienţi inserţie de proteză vocală). În colaborare cu departamentul de anatomie-patologică am evaluat potoperator LNR prin raportul dintre numărul de ganglioni pozitivi şi numărul total de ganglioni examinaţi de anatomo-patolog. Am evaluat pacienţii postoperator prin examen clinic şi imagistic CT gât şi torace cu substanţă de contrast la interval de 3, 6, 9, 12 luni în vederea stabilirii statusului ganglionar.

Rezultate: La toţi cei 8 pacienţi s-au îndepărtat peste 38 de ganglioni cervicali bilaterali nivelul II, III, IV, uneori VI. Numărul de ganglioni metastatici a fost de maxim 2. LNR a fost cuprins între 0 şi 0,05. Evaluările CT gât şi torace cu substanţă de contrast nu au evidenţiat recidiva loco-regională la nivelul tumorii primare sau ariilor

69

ganglionare.

Concluzii: După tratamentul chirurgical cu intenţie curativă, evaluarea patologică a ganglionilor utilizând LNR este un factor predictor pentru riscul de recurenţă loco-regională la pacienţii cu cancer laringian T3-T4. Corelarea valorii LNR şi urmărirea imagistică CT poate deschide premisele unei cercetări ulterioare privind supravieţuirea.

Approach to the neck in the surgical treatment of laryngeal cancer T3-T4 for improvement of regional control and survival Geanina Bandol1, D. Ferariu2, Narcisa Marcu3, Andreea-Magdalena Boboc1

1Department of E.N.T., Regional Institute of Oncology, Iaşi, Romania

2Department of Pathology, Regional Institute of Oncology, Iaşi, Romania

3Department of Radiology, Regional Institute of Oncology, Iaşi, Romania

Keywords: laryngeal cancer, neck dissection, LNR

Introduction: In laryngeal cancer, TNM status is a prognostic factor for survival. Density of lymph nodes (LNR) is an important prognostic value, an alternative method for loco-regional follow-up and survival of patients with T3-T4 laryngeal squamous cell cancer.

Material and method: In the present study we included 8 patients diagnosed with laryngeal cancer stage T3-T4 supraglottic, glottal with supraglottic or/and subglottic extension with N0, N1, N2b. We staged after clinical examination, laryngeal video fibroscopy and CT-scan neck and thorax with contrast. In all patients we performed total laryngectomy and bilateral neck dissection (in some patients vocal prosthesis insertion). In collaboration with the Department of Pathology we evaluated the LNR operatively by the ratio between the

70

number of positive lymph nodes and the total number of lymph nodes examined by the pathologist. We evaluated the patients postoperatively by clinical and imaging examination of CT-scan at 3, 6, 9, 19 months to establish the neck status.

Results: In all 8 patients, over 38 bilateral cervical lymph nodes were removed level II, III, IV and sometime VI. Number of metastatic lymph nodes was maximum 2. The LNR ranged from 0 to 0.05. CT-scan did not show loco-regional recurrence in the primary tumor or the lymph nodes.

Conclusions: Following surgical treatment with curative intent, pathological evaluation of lymph nodes using LNR is a predictive factor for the risk of loco-regional recurrence in patients with T3-T4 laryngeal cancer. The correlation of the LNR value and the CT-scan imaging can open the premise for further research on overall survival and disease-free survival.

71

Prea puţin, prea târziu? Un studiu audit al managementului pacienţilor diagnosticaţi cu tumori biliopancreatice Maria Alexandra Barbu1, Cornelia Nitipir1, Claudia Puşcaşu2, Monica State2, Andreea Stejeroiu2, Aurelia Chiricuţa2, Daniela Popescu2, H. Zacheu2, Cella Danielescu2, Andreea Bengus2, A. Voiosu2, T. Voiosu2

1Departamentul de Oncologie, Spitalul Universitar de Urgenţă ”Elias”, Bucureşti, România

2Departamentul de Gastroenterologie, Spitalul Clinic Colentina, Bucureşti, România

Cuvinte cheie: tumori biliopancreatice, audit, echipa multidiciplinară

Introducere: Pacienţii diagnosticaţi cu neoplasm de pancreas sau căi biliare necesită o abordare multidiciplinară pentru a beneficia de tratamentul corect, la un interval de timp scurt după confirmarea histopatologică, îmbunătăţind astfel supravieţuirea şi calitatea vieţii. Lipsa unui registru naţional al acestor tipuri de tumori a determinat demararea unui studiu prospectiv, multicentric, care să analizeze calitatea managementului acestor pacienţi în România.

Materiale şi metode: Datele clinice, stadializarea şi informaţiile legate de intervenţiile terapeutice (tratament oncologic, endoscopic sau chirurgical) au fost culese prospectiv, printr-un formular standard aplicat fiecărui pacient înrolat. Urmărirea bolnavilor s-a facut la 3 luni.

Rezultate: O sută cinci pacienţi cu vârsta medie 64.7ani au fost înrolaţi prospectiv în cele 3 centre participante, în perioada ianuarie - iulie 2019. S-au înregistrat 77 cazuri de tumori pancreatice şi 28 cazuri tumori de căi biliare. 84 pacienţi s-au prezentat cu ECOG0/1 la evaluarea iniţială, 10 diagnosticaţi cu stadiul I de boală (9.5%) şi 46 (43.8%) cu stadiul IV. Deşi 26 pacienţi au fost evaluaţi ca “rezecabili” (24.7%), 7 “borderline rezecabili”, doar 19 bolnavi (18.1%) au beneficiat de intervenţie chirurgicală curativă la 3 luni de la prezentare.

Concluzii: Managementul multidisciplinar al pacienţilor cu tumori biliopancreatice este suboptimal în

72

România, majoritatea cazurilor fiind diagnosticate în stadii avansate de boală. Există o nevoie acută de optimizare a intervenţiilor curative şi paliative pentru acest subgrup de pacienţi.

Too little, too late? A multicenter study auditing the management of patients with biliopancreatic tumors Maria Alexandra Barbu1, Cornelia Nitipir1, Claudia Puşcaşu2, Monica State2, Andreea Stejeroiu2, Aurelia Chiricuţa2, Daniela Popescu2, H. Zacheu2, Cella Danielescu2, Andreea Bengus2, A. Voiosu2, T. Voiosu2

1Medical Oncology Department, ”Elias” Emergency Hospital, Bucharest, Romania

2Gastroenterology Department, Colentina Clinical Hospital, Bucharest, Romania

Keywords: bilio-pancreatic tumors, audit, multidisciplinary team

Introduction: Patients with malignant tumors of the bile ducts and pancreas require a complex approach in a multidisciplinary team to allow timely diagnosis and therapy, thereby increasing survival and quality of life. Without the benefit of a cancer registry, there is a dearth of information on the diagnostic yield and treatment outcome of Romanian patients. We conducted a prospective, multicenter audit of the management of patients presenting with suspected bilio-pancreatic malignancies.

Methods: Clinical outcome and staging of the tumor, data about therapeutic interventions (oncological treatment, endoscopic or surgical procedures) were prospectively gathered using a standard report form for patients. Follow-up was conducted every 3 months; additional procedures performed were prospectively recorded.

Results: One hundred and five patients, with a mean age of 64.7 years were prospectively enrolled at the 3

73

participating centers between January 2019 and July 2019. There were 77 pancreatic tumor cases and 28 extrahepatic bile duct tumors. 84 patients had ECOG 0/1 status at the initial evaluation, however only 10 patients were stage I (9.5%), while 46 (43.8%) were stage IV at diagnosis. Although 26 patients were initially deemed resectable (24.7%), with an additional 7 considered borderline resectable, only 19 patients (18.1%) had undergone surgery with curative intent at 3 months follow-up. 52 patients did not benefit from either curative-intent surgery or palliative chemo(radio)therapy.

Conclusion: Multidisciplinary management of bilio-pancreatic tumors is suboptimal in Romania, with most patients diagnosed at very late stages. There is an unmet need for both curative and palliative interventions in this population.

74

Clinical and laboratory characteristics of Hemophagocytic lymphohistiocytosis: a single center experience Valeria Bereşteanu1, Elena Nicorici1, Ramona Taşcă1, D. Iovu1, Elena Dolache-Pelin1, I. Antohe2, Amalia Tiţieanu2, Angela Dăscălescu2

1Regional Institute of Oncology, Iaşi

2"Grigore T. Popa" University of Medicine and Pharmacy, Iaşi

Keywords: Haemophagocytic lymphohistiocytosis, early recognition, specific therapy, clinical outcomes

Introduction: Haemophagocytic lymphohistiocytosis (HLH) is a life threatening disorder of severe hyperinflammation caused by proliferation of reactive lymphohistiocytes with marked haemophagocytosis. Making the diagnosis of HLH could be quite challenging due to the broad range of presenting symptoms and their lack of specificity. It is a relatively rare with confusing clinical manifestations, rapidly deteriorating health, high morbidity and mortality.

Aim of our study is to improve the early recognition as well as understanding and immediate therapeutic intervention of this hematologic disorder in order to produce rapid response and recovery.

Materials and methods: We analyzed clinical and laboratory characteristics in 10 adult patients diagnosed with secondary HLH admitted in the Hematology Department of Regional Institute of Oncology Iaşi from 2015 to 2019.

Results: Patients with HLH displayed variable clinical and biological markers like fever (90%), splenomegaly (90%), hyperferritinemia (80%), two or three cytopenia (100%), hypofibrinogenemia (30%), hypertriglyceridemia (50%), hemophagocytosis (70%). The most frequent triggers were hematological malignancies in 7 cases, autoimmune in 1 case and infections in 2 cases. Instead of specific therapy (Corticosteroids, Etoposide, Vinblastine and low-dose Cyclophosphamide) the results have been poor, all the

75

patients had a lethal outcome.

Summary: Due to their rarity, and the heterogeneity of inciting factors and clinical outcomes, the diagnosis and management of secondary forms of HLH has remained challenging.

76

Adenocarcinomul de joncţiune esogastrică - Actualităţi de diagnostic şi tratament Rodica Bîrlă, Daniela Dinu, P. Hoară, C. Marica, Fl. Achim, S. Constantinoiu

U.M.F. ”Carol Davila” Bucureşti

Clinica de Chirurgie Generală şi Esofagiană, Spitalul ”Sf. Maria”

Cuvinte cheie: adenocarcinom de joncţiune esogastrică, tratament neoadjuvant, abord minim invaziv

A 8-a clasificare TNM, redefineşte adenocarcinoamele de joncţiune esogastrică ca tumorile cu epicentrul situat la 2 cm proximal şi distal de JEG. Astfel doar tumorile tip Siewert II şi o parte din tumorile Siewert I sunt tumori de JEG, în timp ce tipul Siewert III nu mai sunt clasificate drept adenocarcinoamele esogastrice ci tumori de stomac.

Prognosticul pacienților cu tumori Siewert II și III este mai rezervat decât pentru pacienții cu cancer gastric distal, diferența fiind dată atât de biologia tumorală diferită cât şi de abordarea chirurgicală, care este mai dificilă pentru aceste tumori, deşi încadrarea TNM este similară.

Definirea exactă a localizării tumorii și extinderea acesteia prin endoscopie, ecoendoscopie şi tomografie computerizată, reprezintă metodele de evaluare fundamentale pentru stabilirea tipului Siewert şi a stadiului TNM necesare pentru adoptarea unei strategii terapeutice. Laparoscopia diagnostică cu lavaj peritoneal este considerată necesară înainte de începerea tratamentului neoadjuvant.

În general, tratamentul neoadjuvant este indicat din ce în ce mai mult pentru toate tumorile avansate local, datorită unei supravieţuiri la distanţă mai bune. Alegerea optimă a tipului de tratament neoadjuvantă, chimioterapie versus radioterapie pentru aceste tumori rămâne o problema actuală.

Abordurile abdomino-toracic și abdomino-transhiatal sunt cele două aborduri chirurgicale utilizate pe plan

77

mondial, dar există încă controverse privind beneficiile acestora. Există tendinţa de utilizare din ce în ce mai frecventă a abordul minim invaziv pentru patologia malignă a joncţiunii esogastrice. Stadializarea TNM actuală a tumorilor Siewert III este cel mai bun instrument de evaluarea a prognosticului, cu condiţia unei limfadenectomii abdominomediastinale corecte.

Esogastric junction adenocarcinoma - current topics of diagnostic and treatment Rodica Bîrlă, Daniela Dinu, P. Hoară, C. Marica, Fl. Achim, S. Constantinoiu

U.M.Ph. ”Carol Davila” Bucharest

General and Esophageal surgery clinic, "St. Mary" Hospital

Keywords: esophagogastric junction adenocarcinoma, neoadjuvant treatment, minimally invasive approach

8th TNM classification, redefines adenocarcinomas of esogastric junction as tumors with epicenter located 2 cm proximal and distal JEG. Thus, only Siewert II tumors and some Siewert I tumors are JEG tumors, while Siewert III tumors are no longer classified as esogastric adenocarcinomas but stomach tumors.

The prognosis of patients with Siewert II and III tumors is more reserved than for patients with distal gastric cancer, the difference being given by the different tumor biology as well as by the surgical approach, which is more difficult for these tumors, although the TNM classification is similar.

The exact definition of the tumor localization and its extension by endoscopy, echoendoscopy and computed tomography, are the fundamental evaluation methods for establishing the Siewert type and the TNM stage necessary for the adoption of a therapeutic strategy. Diagnostic laparoscopy with peritoneal lavage is considered necessary before starting neoadjuvant treatment.

78

In general, neoadjuvant treatment is increasingly indicated for all locally advanced tumors, due to better distant survival. Optimal choice of neoadjuvant chemotherapy versus radiotherapy for these tumors remains a current issue.

Abdominal-thoracic and abdominal-transhiatal approaches are the two surgical approaches used worldwide, but there are still controversies about their benefits. There is an increasing tendency to use the minimally invasive approach for the malignant pathology of the esogastric junction. The current TNM staging of Siewert III tumors is the best prognostic assessment tool, provided that a correct abdominomediastinal lymphadenectomy is present.

79

Rezecția abdomino-perineală ”de salvare” în cancerele rectale și de canal anal Paula Blănaru2, T. Frunza1,2, Alina Pușcașu2, Alexandra Huluță2, T. Pinteală2, C.E. Roată1,2, C.N. Dobreanu2, D. Pieptu1,2, S. Luncă1,2, G.M. Dimofte1,2

1Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași, România

2Clinica II Chirurgie – Institutul Regional de Oncologie, Iași, România

Cuvinte cheie: watch&wait, cancer rectal, radioterapie și chimioterapie neoadjuvantă

Introducere: Chimioterapia şi radioterapia neoadjuvantă și-au dovedit eficiența de-a lungul timpului în patologia neoplazică. Dacă răspunsul complet este dezideratul în cancerele scuamo-celulare ale canalului anal, în cazul adenocarcinoamelor rectale inferioare răspunsul complet local poate fi monitorizat în cadrul programului wait&watch și are ca scop păstrarea anatomică și funcțională a rectului.

Răspunsul incomplet (în cancerele scuamocelulare) și reluarea evoluției locale în adenocarcinoamele rectale impun gesturi agresive de ”salvare” astfel încât la rezecția abdomino-perienală se adaugă uneori plastii perineale complexe. Deși patologiile sunt esențial diferite ele se aseamănă prin necesitatea rezecțiilor largi pelvine (ELAPE) și uneori asocierea unei soluții de plastie care să țină seama de dozele mari de iradiere ale tegumentului si țesutului subcutant din zona perineală.

Material și metodă: Studiul a inclus 12 pacienți dintre care 11 cu adenocarcinom rectal inferior cu răspuns clinic complet după radiochimioterapia neoadjuvantă și 1 pacient cu carcinom scuamocelular cu răspuns incomplet şi invazie importantă perineală.

Răspunsul clinic a fost monitorizat periodic prin examen digital rectal, colonoscopic şi RMN cu restricție de difuziune, iar reluarea evoluției s-a bazat cel mai mult pe aspectul endoscopic în dinamică.

80

Rezultate: Din acest grup 4 cazuri cu adenocarcinom și un caz carcinom scuamocelular au necesitat APR la distanță. Pacienții cu adenocarcinoame se aflau în stadiul tumoral T3/T4 (T4 prin invazia ridicatorilor anali) și ganglionar N1/N2, aceștia beneficiind de radioterapie şi chimioterapie concomitentă neoadjuvantă și ulterior în cadrul evaluării imagistice post-terapeutice toți au prezentat răspuns complet tumoral local. Din totalul de pacienţi, 4 au necesitat operație de salvare după 6,7, 15 respectiv 18 luni de interval liber de boală. În urmărire sunt 6 pacienți cu diferite intervale de timp de la răspunsul complet local.

Pacientul cu carcinom scuamocelular a dezvoltat o necroză importantă ano-perineală, cu simptomatologie dramatică, necesitând APR de salvare la 5 luni postradiere. În prezent supraviețuirea este de 100% fără semne de recidivă locală. Un pacient a dezvoltat o metastază pulmonară care a fost rezecată la un an de la terminarea radioterapiei.

Concluzii: Pacienții aflați în urmărire în cadrul studiului beneficiază de o calitate a vieții bună prin prezervarea de organ. Reluarea evoluției este o mare problemă în acest program, majoritatea cazurilor aparând în primul an. Cei cu recidivă locală au fost depistați în timpul controalelor de monitorizare și operația de salvare a fost realizată cu succes. Rezecțiile de salvare trebuie să ia în calcul doza administrată în regiunea perineală pentru a asigura o cicatrizare per primum a plăgii perineale.

81

Abdomino-perineal rescue resection in rectal and anal cancers Paula Blănaru2, T. Frunza1,2, Alina Pușcașu2, Alexandra Huluță2, T. Pinteală2, C.E. Roată1,2, C.N. Dobreanu2, D. Pieptu1,2, S. Luncă1,2, G.M. Dimofte1,2

1“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iași, Romania

2Surgery Clinic II - Regional Institute of Oncology, Iași, Romania

Keywords: watch & wait, rectal cancer, radiotherapy and neoadjuvant chemotherapy

Introduction: Neoadjuvant chemotherapy and radiotherapy have proven their efficacy over time in neoplastic pathology. If the complete response is desired in the squamous cell cancers of anal cancer, in the case of the inferior rectal adenocarcinomas, the complete local response can be monitored within the wait & watch program and aims to preserve the anatomical and functional status of the rectum. The incomplete response (in squamocellular cancers) and the resumption of local evolution in rectal adenocarcinomas impose aggressive surgical gestures, so that in the abdominal-perineal resection sometimes complex perineal reconstruction are added. Although the pathologies are essentially different, they resemble in the need for large pelvic resections (ELAPE) and sometimes the necessity of plastic reconstructions that takes into account the high irradiation doses of the skin and subcutaneous tissue in the perineal area.

Material and method: The study included 12 patients, 11 patients with inferior rectal adenocarcinoma with complete clinical response after neoadjuvant radiochemotherapy and 1 patient with squamocellular carcinoma with incomplete response and major perineal invasion. The clinical response was monitored periodically by digital rectal evaluation, colonoscopic and MRI examination with diffusion restriction, and the resumption of evolution was mainly based on the endoscopic aspect in the fallowed in dynamics.

Results: From this group 4 cases with adenocarcinoma and one case of squamocellular carcinoma required APR. Patients with adenocarcinomas were in the T3 / T4 stage tumor (T4 by anal elevator invasion) and N1 / N2 lymph nodes, who benefited from radiotherapy and neoadjuvant concomitant chemotherapy and

82

subsequently within the post-therapeutic imaging evaluation, all presented complete local response. Of the total number of patients, 4 required rescue surgery after 6, 7, 15 and 18 months of disease-free interval. At this point there are 6 patients with complete local response. The patient with squamocellular carcinoma developed a significant ano-perineal necrosis, with dramatic symptomatology, requiring rescue APR, 5 months postradiation. Currently survival is 100% without signs of local recurrence. One patient developed a lung metastasis that was resected one year after the last session of radiotherapy.

Conclusions: Patients registered in the study benefit from a good quality of life regarding organ preservation. The resumption of evolution is a big problem in this program, and in most of the cases evolution appears in the first year. Those with local recurrence were detected during the routine medical checks and the rescue operation was successfully performed. Rescue resections should take into account the dose administered in the perineal region in order to ensure perineal healing of the perineal wound.

83

Vârstnicul cu neoplazie şi comorbidităţi – provocări diagnostice Diana-Ioana Boboc1, O. Pătrăuţanu1, C. Pricope1, Simona Ruxandra Volovăţ1,3, Anca Iuliana Pîslaru2,3, Ioana Dana Alexa2,3

1Institutul Regional de Oncologie, Secţia Oncologie Medicală, Iaşi

2Spitalul Clinic ”Dr. C.I. Parhon”, Secţia Geriatrie-Gerontologie, Iaşi

3Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iaşi

Cuvinte cheie: pacient geriatric, neoplasm, sindrom anemic

Introducere: La vârstnici, anemia de orice grad contribuie semnificativ la mobiditate şi mortalitate şi influenţează calitatea vieţii.

Prezentare de caz: Pacient în vârstă de 83 ani, aflat la prima adresare în Clinica de Geriatrie, cunoscut cu importantă patologie cardiovasculară din ianuarie 2019 (hipertensiune arterială grad 3, sechele de infarct miocardic inferior), urologică (adenom periuretral mijlociu) şi neoplazică (tumoră vezicală infiltrativă cT4NxMx), s-a internat pentru corectarea sindromului anemic sever şi a dezechilibrelor metabolice, asociate episoadelor de hematurie microscopică intermitentă. La prezentarea în U.P.U. ”Sf. Spiridon” s-a decelat sindromul anemic sever (hemoglobina 5.3 g/dl), s-a administrat o unitate CER şi s-a exclus TEP (prin angio-CT toracic) şi SCA (enzime de citoliză miocardică în limite normale). În Clinica de Geriatrie, după corectarea anemiei normocrome normocitare şi a dezechilibrelor acido-bazice şi hidro-electrolitice, s-au obiectivat pe traseul EKG modificări ischmice, neînsoţite de durere anginoasă. Semnele de ischemie miocardică au fost interpretate în contextul anemic sever, iar creşterea enzimatică discordantă, secundar creşterii fracţiei CK-BB întâlnită în neoplazii. Evaluarea cardiologică consideră inoportună coronarografia şi recomandă continuarea tratamentului conservator.

Concluzii: În cazul pacientului vârstnic cu comorbidităţi este necesară o abordare multidisciplinară care să asigure o conduită terapeutică adecvată.

84

Senior patient with cancer and other comorbidities – diagnostic challenges Diana- Ioana Boboc1, O. Pătrăuţanu1, C. Pricope1, Simona Ruxandra Volovăţ1,3, Anca Iuliana Pîslaru2,3, Ioana Dana Alexa2,3

1Regional Oncology Institute, Medical Oncology Department, Iaşi

2The Clinical Hospital “Dr. C.I. Parhon”, Geriatrics-Gerontology Department, Iaşi

3University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa”, Iaşi

Keywords: senior patient, cancer, anaemia

Introduction: In senior patients, anaemia of any degree contributes to morbidity and mortality and has a significant effect on the quality of life.

Case presentation: A 83 years old patient, at first admission in the Geriatrics Unit, known with cardiovascular (grade 3 hypertension, sequelae of myocardial infarction ), urologic (nephrogenic metaplasia) and tumoral (infiltrative bladder tumor cT4NxMx) pathology since January 2019, was hospitalized for treatment of the anemic syndrome and metabolic imbalances, associated with intermittent episodes of microscopic hematuria. He is admitted to Emergency Department of "St. Spiridon" Hospital with manifestation of severe anemic syndrome (hemoglobin 5.3 g/dl). There was administered a unit of Erythrocyte Concentrate and was excluded pulmonary trombembolism (thoracic angio-CT) and acute coronary syndrome (cardiac enzymes within normal limits). In the Geriatrics Unit, after the normocytic normochromic anemia and acid-base imbalance and hydroelectrolyte imbalance were treated, ischemic changes were objectified on ECG, without being accompanied by angina. The ischemic changes were interpreted in the context of severe anemia and the discordant enzymatic elevation, secondary to the elevation of CK-BB fraction which is correlated to cancer. The cardiological evaluation considered coronarography inappropriate and recommended conservative treatment.

Conclusions: In case of senior patient with comorbidities, a multidisciplinary approach is required to ensure adequate therapeutic behaviour.

85

Laparoscopia în ocluzii C. Bradea, E. Târcoveanu, A. Vasilescu, Valentina Munteanu

Clinica 1 Chirurgie Iaşi

Cuvinte cheie: laparoscopie, ocluzii, chirurg

Ocluziile intestinale au reprezentat la începutul laparoscopiei o contraindicaţie, mai ales dacă abdomenul a fost deja operat. Actualmente, la echipe bine antrenate în chirurgia laparoscopică şi clasică, ocluzia pe tubul digestiv îşi poate afla cauza şi chiar rezolvarea pe cale celioscopică. Bolnavul cu ocluzie poate veni la U.P.U. cu ocluzie acută sau la rece cu ocluzie cronică. Vom putea găsi semne de laparotomie în antecedente, un status hemodinamic mai bun sau prăbuşit, cu electroliţi afectaţi sau nu, cardiac, pulmonar, care are RX abdominal, echo, CT dar de multe ori laparoscopia este aceea care găseşte cauza şi o poate rezolva sau nu. Sunt şi contraindicaţii ale laparoscopiei: hipotensiunea arterială, abdomenul ostil de prea multe laparotomii, distensia masivă, obezitatea mare, sarcina în trim. 3, hipertensiunea intracraniană etc. Vom stabiliza pacientul prin hidratare şi infuzie de electroliţi, vom decomprima intestinul, vom obţine consimţământul informat privind riscurile şi beneficiile laparoscopiei, posibilitatea conversiei, a rezecţiei intestinale, a stomiei. Trebuie să avem condiţii tehnice pentru efectuarea laparoscopiei şi umane (chirurgul trebuie să fie capabil să exploreze toate spaţiile abdomenului, să deruleze intestinul, să sutureze laparoscopic, să facă rezecţie sau anastomoză laparoscopic. În clinica 1 Chirurgie din Iaşi, anual sunt 300 ocluzii, din care 130 sunt tumorale. Din acestea aprox. 10% sunt abordate laparoscopic, întotdeauna cu beneficiu diagnostic şi curativ.

În concluzie, laparosocopia în ocluzii este de apanajul echipelor antrenate în toată chirurgia laparoscopică în condiţii tehnice dintre cele mai bune.

86

Laparoscopy in intestinal occlusion C. Bradea, E. Târcoveanu, A. Vasilescu, Valentina Munteanu

First Surgical Clinic Iaşi

Keywords: laparoscopy, surgeon, skills

Intestinal occlusions were contraindications for laparoscopy in the beginning laparoscopic era. Now, the occlusion can have the cause and treatment by laparoscopy in skill hands and full technical capacity. The patient can arrive to Emergency Department with acute or chronical occlusion, with previous laparotomies signs, with a good or poor hemodinamical status, with electrolytes problems, with cardiac or pulmonary failure, with abdominal Rx, Echo or CT-scan, but many times, laparoscopy make the difference for diagnostic and treatment. There are contraindications for laparoscopy: arterial hypotension, hostile abdomen with too many interventions, massive distension, big obesity, third trimester of pregnancy, intracranial hypertension etc. We stabilise patient status by perfusions with electrolytes, the bowel is decompress, we inform the patient about possibility of conversion, bowel resection, stomies. We need technical and human possibilities (the surgeon must know how to explore all the abdominal territories, to explore the entire length of the bowel, to suture and make anastomoses by laparosocpy). In the First Surgical Clinic of Iaşi, each year we have 300 bowel occlusion operations, 130 are tumoral. Ten percent are made by laparoscopy with dg and curative advantages.

In conclusion, laparoscopy in bowel occlusion is suitable for trained teams in very good technical conditions.

87

Influenţa sindromului anorexie/caşexie asupra calităţii vieţii pacientului oncologic I. Buzincu1, Diana Ţibucanu1, Cristina Maga1, Ioana Mantale1, A. Roznoveanu1, Mihaela Lucan1, Andreea Serdaru1, Cristina Bălăucă2, Roxana Postolică1, Ioana Grigoraş1,2

1Institutul Regional de Oncologie Iaşi

2Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” Iaşi

Cuvinte cheie: anorexie, FAACT, calitatea vieţii

Introducere: Indiferent de localizarea sa, anorexia este unul dintre simptomele ce apar frecvent în cancer, scăzând semnificativ calitatea vieţii pacienţilor.

Obiective: Studiul îşi propune să stabilească corelaţia dintre sindromul anorexie/caşexie şi starea fizică, socio-familială, psiho-emotivă şi funcţională la pacientul oncologic, aflat în preziua operaţiei.

Material şi metodă: Studiul prospectiv observaţional a înrolat pacienţii adulţi cu patologie oncologică, programaţi pentru o intervenţie chirurgicală electivă, la Institutul Regional de Oncologie Iaşi în intervalul 21.04-30.07.2019. Parametri înregistraţi: date demografice şi antropometrice, comorbidităţi, scorul ASA, pierderea în greutate în ultimele 3 luni, scăderea poftei de mâncare, scala analog vizuală pentru anorexie/caşexie (SAV A/C) şi toţi parametrii chestionarului evaluării funcţionale a terapiei (FAACT). Am calculat valoarea prag pentru SAV A/C şi FAACT A/C folosind curba ROC, iar criteriul de referinţă a fost întrebarea adresată pacienţilor: “V-a scăzut pofta de mâncare? (da/nu)”. Ulterior am corelat valorile obţinute cu starea fizică, socio-familială, psiho-emotivă şi functională, ce au fost evaluate folosind chestionarul FAACT. Analiza statistică s-a efectuat folosind MedCalc statistical software.

Rezultate: Lotul de studiu a inclus 108 pacienţi oncologici: 49 de gen masculin (45,4%), vârsta medie 61±10,9ani. Valoarea prag SAV A/C ≤ 68 (sensibilitate = 79,3; specificitate = 78,5) iar pentru FAACT A/C ≤ 33,3

88

(sensibilitate = 69, specificitate = 81). FAACT A/C ≤ 33,3 a corelat statistic semnificativ cu starea fizică (16,4 vs. 22,7 p<0,05) şi cu starea psihoemotivă (14,3 vs. 17,4 p<0,05). SAV A/C nu corelează semnificativ statistic cu starea fizică, socio-familială, psiho-emotivă sau funcţională.

Concluzii: Anorexia este un simptom ce poate fi măsurat folosind FAACT-A/C şi SAV A/C, iar aceasta influenţează semnificativ starea fizică şi psihoemotivă la pacientul oncologic.

The influence of the anorexia/cachexia syndrome on the oncological patient quality of life I. Buzincu1, Diana Ţibucanu1, Cristina Maga1, Ioana Mantale1, A. Roznoveanu1, Mihaela Lucan1, Andreea Serdaru1, Cristina Bălăucă2, Roxana Postolică1, Ioana Grigoraş1,2

1The Regional Institute of Oncology Iaşi

2"Grigore T. Popa" University of Medicine and Pharmacy Iaşi

Keywords: anorexia, FAACT, quality of life

Introduction: Regardless it’s location, anorexia is one of the symptoms which occurs frequently in cancer, decreasing significantly the quality of life.

Objectives: The study aims to establish the correlation between anorexia/cachexia syndrome and the physical, social/family, emotional and functional well-being state of the oncological patient, in the preoperative day.

Methods: This prospective observational study enrolled adult patients with oncological pathology scheduled for elective surgery, at the Regional Institute of Oncology, Iaşi, between 21.04-30.07.2019. Registered parameters: demographic and anthropometric data, co-morbidities, ASA score, weight loss in the

89

last 3 months, the decreased appetite, visual-analog scala for anorexia/cachexia (VAS A/C) and all the parameters of the Functional Assessment of Anorexa/Cachexia Therapy (FAACT) questionnaire. We calculated the cut-off value for SAV A/C and FAACT A/C using the ROC curve, and as reference standard we used the question: “Do you experience a decreased appetite? (yes/no)”. Subsequently, we correlated the values obtained with the physical, social/family, emotional and functional well-being state, which were assessed using the FAACT questionnaire. The statistical analysis was performed with MedCalc statistical software.

Results: The study group included 108 oncological patients: 49 males (45.4%), mean age 61±10.9 years. The cut-off value for VAS A/C was ≤ 68 (sensitivity = 79.3; specificity = 78.5) and the cut-off value for FAACT A/C was ≤ 33.3 (sensitivity = 69, specificity = 81). FAACT A/C ≤ 33.3 correlates statistically significant with the physical well-being state (16,4 vs. 22,7 p<0,05) and with the emotional well-being state (14,3 vs. 17,4 p<0,05). SAV A/C did not correlate statistically significant with the parameters of FAACT| questionnaire.

Conclusions: Anorexia is a symptom which can be assessed using FAACT A/C and VAS A/C, and it does significantly influence the physical and emotional well-being state of the oncological patient.

90

A new protocol of desensitization for chemotherapeutics in oncology C. Căinap1,2, C. Vlad1,2, P. Achimaș-Cadariu1,2, A. Havasi1, Andreea Vidrean1, A. Dranca1, Andra Piciu1,2, Anne-Marie Constantin3, Dana Maniu4, O. Crișan5, C.V. Cioban6, O. Bălăcescu1, O. Coza1,2, Loredana Bălăcescu1, Monica Mihaela Marta7, Simona Căinap8

1"Prof.Dr. Ion Chiricuţă" Institute of Oncology, Cluj-Napoca, Romania

2Department of Oncology, "Iuliu Haţieganu" University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

3Department of Morphological Sciences, "Iuliu Hațieganu" University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

4Faculty of Physics, ”Babeş-Bolyai” University, Cluj-Napoca, Romania

5Faculty of Pharmacy, "Iuliu Haţieganu" University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

6Faculty of Dental Medicine, "Iuliu Haţieganu" University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

7Department of Medical Education, "Iuliu Haţieganu" University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

8Department of Mother and Child, "Iuliu Haţieganu" University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

Keywords: allergy, cancer, desensitization, chemotherapy, platin derivates

Background: Cancer represent one of the most important pathologies worldwide. The therapeutics possibilities rise every year, the class of drugs is very divers. New combinations are available almost every year for different primary tumors. In spite of the progress for cancer treatment some of the drugs, even is from old generation remain a cornerstone for an optimal approach. Mankind is exposed to increasing amount of allergen – natural or secondary to industrial development with an increased risk for developing allergies. Oncological drugs make no exception and for some types of cancer continuing the therapeutically scheme could be crucial. Various regimen for desensitization with the aim to allow chemotherapy administration through the time were invented, with different dilutions, time for administration and type of patient (hospitalised or not).

Methods: A prospective study of patients with systemic treatment for confirmed histologically cancer in our

91

Oncological Institute „I. Chiricuta” Cluj-Napoca, with a allergic reaction during standard treatment being the keys inclusion criteria in the analysis. A new regimen for desensitization with 3 day hospital regimen was administrated to these patients from following cycle of treatment with prelevation of biochemical markers.

Results: A 82 patients were the initial pool, with a median age of 56 years. A platin derivates containing regimen was responsible for allergic reaction for 75 out of 82 patients. 4 of them were known with previous allergic reaction for chemotherapy in their personal medical history, and 56 of them had more than 1 chemotherapy line in their treatment. More than 688 desensitization cycles were administrated during our study with a rate of failure of 1.3 %. Main reason for discontinuation was disease progression or adjuvant character (limited duration) of the chemotherapy administration.

Conclusions: Having an allergic reaction does not preclude the administration of the responsible drug. A 3 day inpatient regimen could be a valuable option with a successful rate of continuous administration.

92

Hemoculturile pozitive în Terapie Intensivă – O ecuaţie cu două necunoscute Al. Carp, Oana Stângă, Anda-Lucia Soiman, Delia Avarvarii, Emanuela Serdaru, Ioana Grigoraş

Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași

Institutul Regional de Oncologie Iași

Introducere: Sepsisul reprezintă una dintre marile provocări ale oricărei secții de Terapie Intensivă, agravând prognosticul și crescând costurile de tratament.

Obiective: Descrierea epidemiologică a hemoculturilor pozitive din Terapie Intensivă.

Materiale şi metode: Studiul retrospectiv, observațional a inclus pacienții adulți internați în perioada 01.01 - 31.10.2019, în secția de Terapie Intensivă a Institutului Regional de Oncologie Iași cu hemoculturi pozitive recoltate în timpul internării în secția ATI. Au fost folosite date demografice, bacteriologice, terapeutice și s-a realizat o evoluție pe zile a scorului SOFA și a disfuncțiilor ce îl compun.

Rezultate: În perioada Ianuarie – Octombrie 2019, dintr-un total de 3640 de pacienți internați în Terapie Intensivă, 66 de pacienți au avut hemoculturi pozitive, din care 25 de posibile contaminări, rezultând 11.2 hemoculturi pozitive/1000 de pacienți. 56% provin din hematologie, 66,6% pacienți fiind non-chirurgicali. Bacteriile Gram negative au fost izolate la 76% dintre pacienți, Klebsiella pneumoniae, Escherichia coli și Pseudomonas aeruginosa fiind cele mai frecvente. Cea mai frecventă sursă a bacteriemiei a fost infecția de tract respirator, în 28% din cazuri. Mortalitatea în rândul pacienților cu hemoculturi pozitive a fost de 58,9%, comparativ cu 3,15% în rândul tuturor pacienților.

Concluzii: În majoritatea cazurilor, pacienții cu bacteriemie din ATI sunt diagnosticați cu neoplazii hematologice, cu antecedente de chimioterapie/radioterapie în ultimele 6 luni, patogenul implicat fiind cel mai adesea Gram negativ, multirezistent la antibiotice.

93

Positive blood cultures in Intensive Care Unit – A second degree equation Al. Carp, Oana Stângă, Anda-Lucia Soiman, Delia Avarvarii, Emanuela Serdaru, Ioana Grigoraş

University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa” Iaşi


Introduction: Sepsis is considered one of the greatest challenges of any Intensive Care Unit, worsening the outcome and increasing the costs.

Objectives: The epidemiological description of positive blood cultures in Intensive Care Unit. Materials and methods: We designed a retrospective, observational study that included adult patients admitted between 01.01 - 31.10.2019 in the ICU of Regional Institute of Oncology Iaşi, with positive blood cultures collected during their stay in the ICU. Demographic, bacteriological and therapeutic data were used. Also, a day by day evolution of the SOFA score and it’s components was created.

Results: Between January – October 2019, from a total of 3640 patients admitted in ICU, 66 had positive blood cultures, from which 25 had possible contamination, resulting in a rate of 11.2/1000 patients. 56% of the patients come from Hematology, 66.6% being non-surgical. Gram negative bacterias were isolated in 76% of the patients, with Klebsiella pneumoniae, Escherichia coli and Pseudomonas aeruginosa being the most common. The source of bacteremia was respiratory tract infection in 28% of the cases. Mortality among patients with positive blood cultures was 58.9%, compared with 3.15% mortality among all the ICU patients.

Conclusions: In the majority of cases, the patients with bacteremia in the Intensive Care Unit have hematologic malignancies, with a recent history of chemotherapy/radiotherapy, the most common pathogen being a Gram negative with a high resistance to antibiotics.

94

Terapia topică sau intralezională a metastazelor cutanate de melanom Mirela Cherciu, Laura Paviliu, Titiana Constantin, Petronela Cozma, Claudia Artenie, Adelina Harat-Batog, Andreea Dimitriu, Cristina Birsan

Arcadia Spitale și Centre Medicale

Centrul de Dermatologie și Estetică medicală

În era modernă a tratamentului melanomului, terapia locală - topică sau intralezională - poate fi valoroasă pentru pacienții selecţionaţi, efectele favorabile fiind susținute de acțiunea directă, dar și de stimularea imunologică sistemică. Metastazele cutanate de melanom (recurente locale, metastaze satelite sau in-tranzit), pot apărea la pacienții cu melanom și implică un prognostic nefavorabil; pacienții care nu sunt eligibili pentru abordarea chirurgicală, cu metastaze cutanate extensive, au posibilităţi terapeutice limitate; sunt descrise în literatură câteva strategii, ablaţie laser, radioterapie, hipertermia, electrochemoterapie, cu efecte inconstante, însă studii noi aduc în prim plan, cu rezultate încurajatoare, injectarea intralezională a virusurilor oncolitice (ex T-Vec) sau utilizarea off-label a Imiquimod (produs aprobat pentru verucile genitale, keratoze actinice sau carcinomul bazocelular superficial).

Viitorul va fi cel mai probabil legat de combinarea terapiilor sistemice, perfuzii regionale și terapii injectabile, în abord multidisciplinar și protocoale adaptate stadiului bolii și comorbidităţilor pacientului.

95

Topical or intralesional therapy for cutaneous metastasis of melanoma Mirela Cherciu, Laura Paviliu, Titiana Constantin, Petronela Cozma, Claudia Artenie, Adelina Harat-Batog, Andreea Dimitriu, Cristina Birsan

Arcadia Hospital and Medical Centers

Dermatology and Medical Esthetic Center

In the modern era of melanoma treatment, local therapy - topical or intralesional - may be valuable for selected patients, the favourable effects being sustained by direct action but also by systemic immunological stimulation. Cutaneous melanoma metastases (local recurrences, satellite or in-transit metastases) may occur in patients with melanoma and involve an adverse prognosis; patients who are not eligible for the surgical approach, with extensive cutaneous metastases, have limited therapeutic possibilities;

Some strategies are described in the literature, laser ablation, radiotherapy, hyperthermia, electrochemotherapy, with inconsistent effects, but new studies bring in the front , with encouraging results, intralesional injection of oncolytic viruses (ex T-Vec) or off-label use of Imiquimod (product approved for genital warts, actinic keratosis or superficial basal cell carcinoma)

The future will most likely be linked to the combination of systemic therapies, regional infusions and injectable therapies, in multidisciplinary approach and protocols adapted to the patient's stage of illness and comorbidities.

96

Malpraxis: când vindeci sau nu vindeci un pacient? I.C. Chiricuţă

”Amethyst” Radiotherapy Center, Otopeni

Cuvinte cheie: malpraxis, radioterapie, vindecare, ghiduri

Introducere: Decizia indicaţiei terapiei este concepută în cadrul comisiei oncologice. O decizie este posibilă numai dacă sunt îndeplinite toate criteriile pentru stabilirea stadiului bolii. Recomandările actuale existente sunt elaborate de către diferite organizaţii ca NCCN (National Comprehensive Cancer Network) sau (ESMO) European Society of Medical Oncology.

Material şi metodă: În general nu există o indicaţie specifică pentru fiecare caz în parte, iar decizia comisiei oncologice trebuie astfel formulată încât indicaţiile date să poată fi oarecum îndeplinite. Un centru oncologic, prin definiţie, trebuie să poată oferi toate terapiile actuale: chirurgie, oncologie medicală, radioterapie, paliaţie şi suport psihologic.

Rezultate: În recomandările actuale sunt multiple situaţii când recomandările impuse de către aceste “ghiduri terapeutice” nu permit obţinerea unui “control tumoral maxim” prin radioterapie. Cu toate acestea, diferite echipe medicale sunt capabile să obţină aceste “controale tumorale locale” fără efecte secundare notabile.

Concluzii şi discuţie: Prezentarea noastră exemplifică din experienţa noastră asemenea cazuri în care un control tumoral local a fost obţinut numai cu “încălcarea acestor indicaţii” recomandate de către ghidurile actuale. Este obţinerea unui control tumoral mai bun prin “încălcarea indicaţiilor ghidurilor” malpraxis sau malpraxis este aplicarea “orbească” a ghidurilor ce duce la un rezultat nedorit?

97

Malpraxis: if you cure or not cure a patient? I.C. Chiricuţă

“Amethyst” Radiotherapy Center, Otopeni

Keywords: malpraxis, guide lines, cure, radiotherapy

Introduction: The definitive decision for the treatment of each cancer patient should be considered in the tumor board. To consider the definitive decision in the tumor board all data regarding the staging should be available for the tumor board members. Generally speaking there are multiple guidelines developed by different societies as NCCN (National Comprehensive Cancer Network), ESMO (European Society of Medical Oncology).

Materials and methods: Generally it does not exists a specific indication for each case. The tumor board make possible to find and recommend the most appropriate indication for each patient. A Comprehensive Cancer Center should be able to offer all therapies as: surgery, medical oncology, immunotherapy, radiation therapy, and palliation to the highest possible standards.

Results: In the actual NCCN recommendations for different primaries there are a multiple situations when the recommendations for radiotherapy if applied will not give the maximal tumor control since the total dose is limited. Just to mention some of these: glioblastoma multiform, esophageal cancer, NSCL cancer, anal cancer. In the literature and from the personal experience it is possible to obtain a better local control by radiotherapy through the application of larger total doses with no additional side effects.

Conclusions and discussions: We will present data from our own experience and data from the literature to sustain that the actual indications for many primaries should be strongly reconsidered. Cure of a cancer patient should not be considered “malpraxis”.

98

Provocări chirurgicale în extirparea adenopatiilor retroperitoneale cu punct de plecare genital C. Ciuce, Mariana Matei, I. Cetina, Cristina Ivan, Natalia Hagau, M. Mureşan, Ioana Cristea, Diana Barbuş, Adina Ciuce

Spitalul ”Regina Maria” Cluj

Metastazarea pe cale limfatică a tumorilor maligne cu punct de plecare genital pot duce la apariţia unor conglomerate adenopatice situate retroperitoneal care comprimă sau înglobează vena cavă inferioară, aorta abdominală, venele şi arterele lombare, ramuri arteriale viscerale, ureterul, pot invada duodenul sau muşchiul iliopsoas.

Intervenţiile chirurgicale pentru extirparea blocurilor adenopatice la pacienţii cu recidive după chimioterapie, pot include în funcţie de structurile invadate de procesul tumoral, rezecţii şi reconstrucţii de vase majore sau chirurgie viscerală asociată.

6 pacienţi cu adenopatii retroperitoneale voluminoase din care 4 cu punct de plecare testicular şi două cu punct de plecare uterin, trataţi prin chimioterapie, au fost supuşi intervenţiei chirurgicale pentru limfadenectomie retroperitoneală. 2 pacienţi au fost cu hidronefroză prin compresiune ureterală. În cursul intervenţiilor au fost necesare reconstrucţia de vena cavă inferioară cu proteză – 1 caz, angioplastie de bifurcaţie de aortă abdominală – 1 caz, reconstrucţie de arteră iliacă comună cu proteză – 1 caz, reimplantare de vena renală după extirparea unei metastaze retrocave - 1 caz, ligatura de arteră mezenterică inferioară – 3 cazuri, rezecţie parţială de perete duodenal – 1 caz.

Complicaţiile intraoperatorii au dus la o pierdere masivă de sânge într-un caz. Postoperator, la 3 săptămâni după excizia unei metastaze voluminoase de coricarcinom , s-a produs o ruptură hepatică pe micrometastaze

99

nedecelate în nicio explorare imagistică anterioară intervenţiei, pentru care s-a efectuat o heptectomie atipică.

Am avut un deces, prin evoluţia bolii la pacienta cu ruptură hepatică la 6 săptămâni după hepatectomie.

Toţi pacienţii operaţi au fost reîndrumaţi la medicul oncolog.

100

Current and future therapy for pleural mesothelioma Dana Clement, V. Afrăsânie


Mesothelioma affects mostly older individuals who have been occupationally exposed to asbestos. The incidence rate of mesothelioma has decreased in Australia, the United States, and Western Europe, where the use of asbestos was banned or strictly regulated in the 1970s and 1980s, demonstrating the value of these preventive measures. However, in these same countries, the overall number of deaths from mesothelioma has not decreased as the size of the population and the percentage of old people have increased.

Novel immunohistochemical and molecular markers have improved the accuracy of diagnosis.

The discovery that germline BRCA1‐asssociated protein 1 (BAP1) mutations cause mesothelioma and other cancers (BAP1 cancer syndrome) elucidated some of the key pathogenic mechanisms, and treatments targeting these molecular mechanisms and/or modulating the immune response are being tested.

The role of surgery in pleural mesothelioma is controversial as it is difficult to predict who will benefit from aggressive management, even when local therapies are added to existing or novel systemic treatments. There are different opinions, a modest amount of data, a lack of standardization for recommendation of the best surgical approach, and, most importantly, no proven survival benefit of aggressive surgical interventions. Two operations, extrapleural pneumonectomy (EPP) and pleurectomy/decortication (P/D), are performed with curative intent. By contrast, partial pleurectomy or VATS with pleurodesis are performed with palliative intent to manage recurrent pleural effusions or to re‐expand a partially entrapped lung. Both EPP and P/D aim to achieve a macroscopic complete resection of all tumor.

101

Multimodality therapy is often used for clinical stage I to III pleural mesothelioma. However, the optimal combination therapy remains debated. The outcomes after induction chemotherapy followed by EPP and adjuvant hemithoracic radiation have been disappointing, with median survivals ranging between 16 and 20 months in trials that included more than 40 patients. However, patients who completed adjuvant hemithoracic radiation had a median survival of 29 to 39 months and achieved excellent local control.

Clinical trials using cytotoxic T‐lymphocyte–associated protein 4 (CTLA‐4) inhibitors failed to improve survival in mesothelioma. Subsequent trials suggested that PD‐L1 inhibitors may benefit some patients. Several trials using checkpoint inhibitors in mesothelioma have met accrual goals or are recruiting. The experimental arms of these trials include combinations of PD‐L1 inhibitors with CTLA‐4 inhibitors, chemotherapy, or antibody‐drug conjugates.

It is estimated that from 20% to 25% of patients with mesothelioma may benefit from checkpoint inhibitors. Most patients, however, do not meet the eligibility criteria to participate in phase 2 or 3 clinical trials.

There are still many limitations in selecting patients for these treatments, including lack of predictive tests for benefits, absence of drugs to overcome resistance in initial responders, and therapies to convert nonresponding tumors into responsive tumors.

102

Aspecte contemporane ale tratamentului criochirurgical al cancerului mucoasei cavităţii bucale C. Cojocaru, Gh. Ţibîrnă, A. Clipca, A. Duruc

I.M.S.P. Institutul Oncologic, Republica Moldova

Cuvinte cheie: cancerul planşeului bucal

Cancerul mucoasei cavităţii bucale constituie cca 0,3% - 1,5% din toate tumorile maligne. După evoluţia clinică şi rezultatele tratamentului (pronosticului) acest grup de tumori se consideră unul dintre cei mai nefavorabili. Supravieţuirea la 5 ani este de 18%-32%.

În clinica Laboratorului Ştiinţific "Tumori cap şi gât" al Institutului Oncologic din Republica Moldova au fost trataţi prin metoda criogenă 275 de pacienţi cu diverse patologii ale mucoasei cavităţii bucale: 9 pacienţi cu tumori benigne, 266 - cu tumori maligne. Vindecarea primară din 248 pacienţi supravegheaţi pe parcursul primilor 2 ani a avut loc în 237 de cazuri (97,6%), iar remisii pe un termen de până la 6 luni au avut loc în 18 cazuri (6,7%).

În perioada de la 6 luni până la 2 ani la 11 pacienţi (4,4%) s-au dezvoltat recidive după tratament criogen: 3 - în cancer de limbă, st. II-III, 3 - în cancer al planşeului bucal, st. II-III, 1 caz de cancer al mucoasei obrazului, 2 cazuri de cancer al arcului palatinal cu trecere pe tonzilă, câte 1 caz de cancer al mucoasei cristei alveolare şi palatului dur. Din aceste 11 cazuri, 6 cazuri au fost cancere radiorezistente şi după tratament combinat.

În 5 cazuri (3,1%) s-au dezvoltat metastaze în ganglionii regionali, 2 dintre aceşti pacienţi au refuzat intervenţia chirurgicală pentru Mt, iar 3 pacienţi au fost supuşi exciziei ţesutului celular, după care au fost recunoscuţi vindecaţi. Au decedat prin cancer în perioada de până la 2 ani 24 pacienţi (9%), au supravieţuit cu metastaze şi recidive 5 (2%) pacienţi.

103

Particularităţile tratamentului criochirurgical al cancerului buzei în Republica Moldova C. Cojocaru, A. Duruc, A. Clipca


Cuvinte cheie: cancerul buzei inferioare

Tumorile maligne ale buzei constituie 3%-8% din tumorile maligne. Cel mai frecvent este afectată buza inferioară. Cancerul buzei la st. I-II, de regulă, este supus tratamentului combinat, care include la prima etapă tratament radioterapeutic, iar la etapa a doua intervenţie chirurgicală în zonele de metastazare. Mai nefavorabil este prognosticul la st. III, când acelaşi tip de tratament duce la o supravieţuire la 5 ani doar în 30%-50% cazuri. Situaţia s-a schimbat evident odată cu implementarea metodei criogene în tratamentul acestor forme grave ale cancerului buzei. În clinica Laboratorului Ştiinţific “Tumori cap, gât” al Institutului Oncologic din Republica Moldova s-au tratat 259 de pacienţi cu cancere de buze şi 51 de pacienţi cu tumori benigne. Histologic din numărul total de pacienţi (259) - 235 au avut cancer pavimentos.

Monitorizarea a 251 de pacienţi, trataţi prin metoda criogenă pentru cancere ale buzelor, a demonstrat eficienţa acestei metode. Din 115 pacienţi cu st. I-II n-au dezvoltat recidive şi metastaze. Pacienţii cu st. III de cancer au dezvoltat recidive peste 3-6 luni după criodestrucţie, pentru care s-a efectuat excizie chirurgicală sau criodestrucţie repetată conform indicaţiilor.

Rezultatele tratamentului criogen au fost următoarele. Din 251 de pacienţi în primul an au dezvoltat recidive 4 pacienţi. Până la 1-2 ani au fost monitorizaţi 242 de pacienţi, 5 ani - 221, 10 ani - 182, peste 10 ani - 174 pacienţi. Rata recidivelor a constituit 2,3%. În termen de 2-5 ani au fost monitorizaţi 54 de pacienţi. Dacă ţinem cont de faptul, că 32% din lot l-au constituit pacienţii cu forme local-avansate şi recidivante ale cancerului buzelor, rezultatele tardive pot fi socotite favorabile.

104

Hipofracţionarea preoperatorie în cancerul rectal Amalia Constantinescu, M. Savu, Ana-Maria Ştefan

Colectivul fizică medicală, Institutul Oncologic Bucureşti, Clinica ”Neolife” Bucureşti

Cuvinte cheie: cancerul rectal, hipofracţionare

Cancerele rectale reprezintă un grup important de afecţiuni oncologice care necesită tratament multimodal: chirurgie, radiochimiotrapie şi/sau chimioterapie. În dorinţa de a îmbunătăţii rezultatele terapeutice cu impact pozitiv asupra calităţii vieţii pacientului s-au testat numeroase scheme de fracţionare. Cea care s-a dovedit a avea un beneficiu clar asupra rezultatelor terapeutice este hipofracţionarea de scurtă durată (SCRT) urmată de chirurgie (la 7-10 zile postradioterapie). Studiile efectuate pe loturi mai de pacienţi şi rezultatele pozitive obţinute au dus la includerea acestei fracţionări ca şi standard terapeutic (NCCN -2019).

105

Valoarea iradierii hipofracţionate în cancerul mamar Amalia Constantinescu, M. Savu, Ana-Maria Ştefan

Colectiv fizică medicală, Institutul Oncologic Bucureşti

Cuvinte cheie: hipofracţionare

Radioterapia hipofracţionată în cancerul mamar a plecat de la idea de a asigura un tratament conform standardelor medicale în condiţiile existente din România. Acest tip de radioterapie (fie că este cu intenţie curativă sau cu intenţie paliativă) cu etalarea tratamentului pe 3 săpt./15 şed., are ca scop scăderea timpului de aşteptare pentru paciente care primesc tratament conform standardelor internaţional cu impact pozitiv asupra duratei de supravieţuire şi calităţii vieţii pacientelor.

106

Experiență preliminară în esofagectomia minim invazivă pentru tratamentul cancerului esofagian toracic S. Constantinoiu1, A. Constantin1, M. Gheorghe1, P. Hoara1, A. Alkadour1, A. Caragui1, Iuliana Vergu2, Adelina Birceanu3, Rodica Birlă1, F. Chiru1, F. Achim1

1Clinica de Chirurgie Generală și Esofagiană, Spitalul Clinic ”Sfânta Maria”, București

2Departamentul de Anestezie și Terapie Intensivă, Spitalul Clinic ”Sfânta Maria”, București

3Departamentul de Anatomie Patologică, Spitalul Clinic ”Sfânta Maria”, București

Cuvinte cheie: esofagectomie minim invazivă, cancer esofagian toracic, triplul abord modificat McKeown, abord toraco-laparoscopic integral

Introducere: Esofagectomia minimă invazivă (MIE) a câștigat popularitate în tratamentul chirurgical al cancerului esofagian în ultimele trei decenii. Avantajele raportate ale acestei tehnici includ reducerea morbidității perioperatorii, a duratei spitalizării și recuperarea mai rapidă, cu rezultate oncologice acceptabile similare cu cele ale esofagectomiei clasice.

Material și metodă: Prezentăm experiența preliminară a Centrului de Excelență în Chirurgia Esofagiană din cadrul Spitalului Clinic ”Sf. Maria”, București, privind MIE prin triplul abord modificat McKeown, integral toraco-laparoscopic.

Rezultate: În perioada ianuarie 2015 - decembrie 2018, 14 pacienți (M) au fost tratați prin abord minim invaziv pentru cancer toracic esofagian. Vârsta medie a pacienților a fost de 56 de ani. Majoritatea tumorilor esofagiene au fost mediotoracice (78,6%), 85,7% au fost carcinoame scuamoase și mai mult de jumătate au fost moderat diferențiate (53%). Majoritatea tumorilor esofagiene au fost tumori avansate local (cT3N1 - 57,1%), 7 pacienți au fost în stadiul III-A. 57,1% dintre pacienți au beneficiat de radiochimioterapie neoadjuvantă. Substitutul esofagian a fost reprezentat de grefonul gastric. Pierderile de sânge intraoperator au fost minime. Durata medie a intervențiilor chirurgicale a fost de 300 de minute. Toate intervențiile

107

chirurgicale au fost considerate cu intenție curativă (R0). Rata complicațiilor intraoperatorii a fost de 14,3%. Rata complicațiilor postoperatorii precoce a fost de 64,3%. Distribuția complicațiilor postoperatorii conform Clasificării Clavien-Dindo (0-35,7%, 1-7,1%, 2-7,1%, 3a-7,1%, 3b-14,3%, 4a-0%, 4b-7,1%, 5-21,4%) a evidențiat preponderența complicaţiilor minore (77,8%).

Concluzii: Prin introducerea tehnicilor minim invazive, chirurgia oncologică esofagiană a progresat în ceea ce privește siguranța, radicalitatea, conservarea funcțională și calitatea vieții pacienților post-esofagectomie.

Early experience in minimally invasive esophagectomy for treatment of thoracic esophageal cancer S. Constantinoiu1, A. Constantin1, M. Gheorghe1, P. Hoara1, A. Alkadour1, A. Caragui1, Iuliana Vergu2, Adelina Birceanu3, Rodica Birlă1, F. Chiru1, F. Achim1

1General and Esophageal Surgery Clinic, ”Saint Mary” Clinical Hospital, Bucharest

2Department of Intensive Care, ”Saint Mary” Clinical Hospital, Bucharest

3Department of Pathology, ”Saint Mary” Clinical Hospital, Bucharest

Keywords: minimally invasive esophagectomy, thoracic esophageal cancer, McKeown modified triple approach, total thoraco-laparoscopic approach

Introduction: Minimally invasive esophagectomy (MIE) has gained popularity in the surgical treatment of esophageal cancer over the past three decades. The reported advantages of this technique include the reduction of perioperative morbidity, the duration of hospitalization and faster recovery, with acceptable oncological results similar to open esophagectomy.

Material and method: We present the experience of the Center of Excellence in Esophageal Surgery at Sf. Maria Clinical Hospital regarding total (MIE) through thoraco-laparoscopic modified McKeown triple

108

approach.

Results: In between January 2015 - December 2018, 14 patients (M) were treated for thoracic esophageal cancer. The average age of patients was 56 years. Most of the esophageal tumors were midthoracic (78.6%), 85.7% were squamous carcinomas and more than a half were moderately differentiated (53%). Most of the esophageal tumors were locally advanced tumors (cT3N1 -57.1%), 7 patients were staged IIIA. 57.1% of patients received neoadjuvant chemoradiotherapy. The esophageal substitute was represented by the gastric conduit. The intraoperative blood loss was minimal. The average duration of surgical interventions was 300 minutes. All the surgical interventions were considered with curative intention (R0). The rate of intraoperative complications was 14.3%. The rate of early postoperative complications was 64.3%. Distribution of postoperative complications according to the Clavien-Dindo Classification (0-35.7%, 1-7.1%, 2-7.1%, 3a-7.1%, 3b-14.3%, 4a-0%, 4b-7.1%, 5-21.4%) highlighted the predominance of minor complications (77.8%).

Conclusions: By introducing minimally invasive techniques, esophageal oncological surgery has advanced in terms of safety, radically, functional preservation and quality of life of post-esophagectomy patients.

109

Rezistența la carbapeneme a enterobacteriaceaelor, fenotipuri izolate în I.R.O. Iași și opțiuni terapeutice Brîndușa Copăcianu, Florina Fotache, Daniela Jitaru

Institutul Regional de Oncologie Iași

Cuvinte cheie: Klebsiella pneumoniae, carbapenemaze, colistin

Introducere: Emergența tulpinilor de Enterobacteriaceae rezistente la carbapeneme (CRE) este îngrijorătoare fiind patogeni frecvent izolați, cu asocierea rezistenței la alte clase de antibiotice, implicând limitarea regimurilor terapeutice eficiente. Enterobacteriaceaele prezintă cel puțin trei mecanisme de rezistență la carbapeneme: producerea de carbapenemaze, pompe de eflux și modificarea porinelor. Carbapemazele cu cea mai largă răspândire sunt OXA-48, KPC, NDM.

Material și metodă: Tulpinile CRE au fost izolate din urină, hemocultură, spută, secreții purulente. Identificarea și antibiograma s-a efectuat în sistem automat MicroScan WalkAway. Evidențierea fenotipică a producerii de carbapenemază s-a realizat cu: test m-CIM și e-CIM (metoda modificată de inactivare a carbapenemelor cu și fară EDTA) recomandat de ghidul american CLSI (2019), testul enzimatic Carba NP și test imunocromatografic CORIS-RESIST-3.

Rezultate: În perioada decembrie 2018 – august 2019 s-au izolat 25 de tulpini de CRE producătoare de carbapenemaze: 23 tulpini de Klebsiella pneumoniae, câte un izolat de Escherichia coli și Enterobacter cloacae. Fenotipul OXA-48 a reprezentat 80% din izolate, 12% NDM si 8% KPC. Toate tulpinile au fost rezistente la beta-lactamice, chinolone și cu rezistență variabilă la colistin (72%), amikacină (32%) și tigeciclină (24%). Corelând distribuția rezistenței cu fenotipul enzimatic se remarcă o rezistență crescută la colistin pentru tulpinile OXA-48 (80%) şi KPC (100%), o rezistență de 100% la amikacină pentru tulpinile KPC și NDM. Legat de sensibilitate, toate tulpinile NDM au fost sensibile la colistin și toate tulpinile KPC și NDM

110

sunt sensibile la tigecilină.

Concluzii: Opțiunile terapeutice sunt colistin, amikacina sau tigeciclina asociat cu un carbapenem sau mai nou, ceftazidim+avibactam.

Resistance to carbapeneme an enterobacteriaceae, isolated phenotypes in R.I.O. Iaşi and therapeutic options Brîndușa Copăcianu, Florina Fotache, Daniela Jitaru


Keywords: Klebsiella pneumoniae, carbapenemases, colistin

Introduction: The emergence of carbapenem-resistant Enterobacteriaceae (CRE) strains is of concern as it is frequently isolated pathogens, with the association of resistance to other classes of antibiotics, implying the limitation of effective therapeutic regimens. Enterobacteriaceae have at least three mechanisms of resistance to carbapenems: the production of carbapenems, efflux pumps and porin modification. The most widespread carbapemases are OXA-48, KPC, NDM.

Material and method: CRE strains were isolated from urine, blood culture, sputum, purulent secretions. The identification and antibiogram were performed in the MicroScan WalkAway automatic system. Phenotypic highlighting of carbapenemase production was performed with: m-CIM and e-CIM test (modified method of inactivation of carbapenems with and without EDTA) recommended by the American guide CLSI (2019), the enzyme test Carba NP and the immunocromatographic CORIS-RESIST-3 test.

Results: Between December 2018 - August 2019, 25 carbapenemase-producing CRE strains were isolated: 23 Klebsiella pneumoniae strains, one isolated Escherichia coli and one Enterobacter cloacae. The OXA-48

111

phenotype represented 80% of the isolates, 12% NDM and 8% KPC. All strains were resistant to beta-lactam, quinolones and with variable resistance to colistin (72%), amikacin (32%) and tigecycline (24%). Correlating the distribution of resistance with the enzymatic phenotype we observed an increased resistance to colistin for OXA-48 (80%) and KPC (100%) strains, a 100% amikacin resistance for KPC and NDM strains. Regarding sensitivity, all NDM strains were sensitive to colistin and all KPC and NDM strains were sensitive to tigecyline.

Conclusions: The therapeutic options are colistin, amikacin or tigecycline associated with a carbapenem or newer, ceftazidim+avibactam.

112

Free flap reconstruction of defects following extended parotidectomy V.V. Costan, Otilia Boişteanu, Eugenia Popescu, C. Ciocan

U.M.Ph. ”Grigore T. Popa” Iaşi

Keywords: free flap, parotidectomy, facial nerve, defect, radial, latissimus dorsi, reconstruction

Introduction: The purpose of this study is to present our experience regarding the use of free flaps for the reconstruction of defects following extended parotidectomy.

Material and methods: We reviewed 24 cases of extended parotidectomy defects that underwent primary reconstruction by the use of free flaps between 2011 and 2018. The age of the patients was between 46 and 67. In 14 of the included patients a radial free flap was performed, while in the other 10 cases, a latissimus dorsi flap was used for defect closure. The type of free flap was chosen according to the components and characteristics of the defect. Latissimus dorsi was selected for composite defects involving several tissue layers, especially in cases with an associated bone defect.

Results: An accurate defect closure was achieved in all cases, resulting in favourable outcomes regarding the appearance and function. Additional concerns regarding facial asymmetry in cases that involved bone resection could be later mended by performing lipostructure as a separate procedure for contour restoration. The functional sequelae related to the facial nerve paralysis were addressed at a later time by performing static procedures.

Conclusion: Free flap reconstruction offers an optimal solution for the management of challenging extended parotidectomy defects. The result of the reconstruction is influenced by the choice of flap and can be adjusted by performing further simple procedures for enhancing the functional results as well as the appearance.

113

Importanţa codului SEC în asigurarea trasabilităţii grefonului de celule stem hematopoietice în banca de celule stem Andreea Cucu, I.C. Ivanov, Angela Dăscălescu, Daniela Jitaru


Cuvinte cheie: SEC, donare, bancă, stem

Introducere: Asigurarea trasabilităţii grefonului de celule stem hematopoietice periferice (CSP) în Banca de celule stem (BCS) I.R.O. Iaşi, constă în: selecţia şi codificarea donatorului, procurarea, procesarea, conservarea, stocarea, distribuţia, transportul şi îndepărtarea grefonului CSP, încluzând şi aspectele privind controlul intern de calitate şi asigurarea calităţii tuturor activităţilor desfăşurate în BCS.

Materiale şi metode: Pentru stabilirea trasabilităţii în BCS (Banca de celule stem) şi a modului de codificare a grefonului s-a ţinut cont de cerinţele ANT (Agenţiei Naţionale de Transplant), în conformitate cu ordinul 1763/2007 revizuit în 2017 şi standardele europene de constituire a SEC.

Rezultate: Codul SEC (Single European Code) este un cod unic de identificare aplicat ţesuturilor şi celulelor distribuite în Uniunea Europeană şi Spaţiul Economic European. Codul european unic constă într-o secvenţă de identificare a donării şi o secvenţă de identificare a produsului. O parte foarte importantă a secvenţei de identificare a donării o reprezintă Numărul Unic de Donare format din treisprezece caractere. În perioada februarie – octombrie 2019, în Compartimentul de transplant medular I.R.O., 42 de pacienţi dintre care 5 femei (12%) şi 37 de bărbaţi (88%) au necesitat procedura de afereză asta însemnând 42 de pungi de grefon procesate şi etichetate. Pentru 52,38% din pacienţi s-a efectuat procedura de autotransplant.

Concluzii: Ca urmare a utilizării acestui sistem de codare în banca de celule stem I.R.O. pungile de criocite stocate pot fi identificate şi distribuite uşor în spaţiul Uniunii Europene.

114

The importance of the SEC code in ensuring the traceability of the hematopoietic stem cell graft in the stem cell bank Andreea Cucu, I.C. Ivanov, Angela Dăscălescu, Daniela Jitaru


Keywords: SEC, donation, bank, stem

Introduction: Ensuring the traceability of peripheral hematopoietic stem cell (CSP) graft in the IRO Iasi Stem Cell Bank (BCS) consists in: donor selection and coding, procurement, processing, preservation, storage, distribution, transport and removal of the CSP graft, including aspects regarding internal quality control and quality assurance of all activities performed in BCS.

Materials and methods: In order to establish the traceability in BCS (Stem Cell Bank) and the graft coding mode, the requirements of ANT (National Transplant Agency) were taken into account, in accordance with the order 1763/2007, revised in 2017 and European standards for setting up the SEC.

Results: The SEC (Single European Code) is a unique identification code applied to tissues and cells distributed throughout the European Union and the European Economic Area. The unique European code consists of a donation identification sequence and a product identification sequence. A very important part of the donation identification sequence is the Unique Donation Number consisting of thirteen characters. Between February and October 2019, in the IRO Marrow transplant compartment, 42 patients including 5 women (12%) and 37 men (88%) required the apheresis procedure, which means 42 grafted bags processed and labelled. For 52.38% of the patients the procedure of autotransplantation was performed.

Conclusions: Following the use of this coding system in the IRO stem cell bank, stored cryocyte bags can be easily identified and distributed within the European Union.

115

Dose dense chemotherapy in early breast cancer - experience of Emergency County Hospital Alba Iulia R.O. Curcă, S.C. Hosu, Liliana Hăprian, Sorina Morar

Emergency County Hospital Alba Iulia

Keywords: dose dense, chemotherapy, early breast cancer

Background: Increasing the dose intensity of cytotoxic therapy by shortening the intervals between cycles, or by giving individual drugs sequentially at full dose rather than in lower-dose concurrent treatment schedules, might enhance efficacy. The last publication of Cancer Research UK, released in Lancet in February 2019 support the use of dose dense therapy, and find a benefit by reducing the 10-year risk of recurrence and death from breast cancer with 15% without increasing mortality from other causes.

Methods: In 2013, we started to administer dose dense chemotherapy (DDC) in Emergency County Hospital Alba Iulia early breast cancer patients. Standard inclusion criteria to treat with DDC where T3-4 or 4 N+; triple negative breast cancer or Her2 positive patients.

Standard DDC protocols were used with support of peg-filgrastim 24 hours after chemotherapy.

Results: Individual patient data were provided for 74 women. Median age was 54 years (17- 74 years). DDC was adjuvant in 28 women and in 46 patients in neoadjuvant setting. Up to 19.09.2019 were administrated a total of 531 cycles of DDC. Median follow up was 21 months (2-75 months) using a cut-off date at 19th of September 2019.

Prognostic factors: Primary tumor: 23 patients (30%) had T3-4 tumors; 56 (75,7%) patients were node positive, from which 33 patients (44,6%) were cN1 or pN1-3+; 18 patients (24,3 %) were cN2 or pN4-9+; 5 patients (6,7%) were cN3c or pN3 (pN>10).

116

Molecular IHC profile: 32.4% (24 patients) - triple negative; 9.5% (7 patients) - Her2 positive; 41.9% (31 patients) - Luminal B type and 16.2% (12 patients) - Luminal A.

Type of protocol of DDC, 51.4% were 4 cycles of EC 100 2 weekly + 12 weeks Paclitaxel +/- Trastuzumab; 18.9% were 4 cycles of EC 100 2 weekly + 4 x Paclitaxel 2 weekly +/- Trastuzumab; 18.9% were 4 cycles of EC 100 2 weekly; 10.8% were 4 cycles of EC 100 2 weekly + Docetaxel 2 weekly +/- Trastuzumab. From 46 patients treated in neoadjuvant setting, 37 patients were evaluated after surgery. 21.62% (8 patients) has obtained pCR (RCB 0 according to MD Anderson criteria). RCB 0 and 1 rate was 40.54%. From the subgroup of triple negative and Her-2 positive, the rate of pCR was 28.57 % and RCB 0 and 1 rate was 52.38%.

Only 6 relapses and 4 deaths were recorded, even in this unfavourable prognosis group (more than 75% N+ and 1/3 triple negative or T3-4). DFS at 5y was 83.1% and 5-yr OS 85.1%. Regarding toxicity of DDC, 38 (51.4%) had any toxicity other than alopecia.

Hematological toxicity G3-4 was recorded in 10.8% of patients and only 1 patient presented other G3-4 toxicity (infusion reaction). Only 0.01% of chemo cycles (except for weekly Paclitaxel) were delayed for neutropenia. No thrombocytopenia was recorded, with the exception of the 3 pts. (4%) with febrile neutropenia.

Conclusion: According to 2019 EBCTC meta-analysis, dose-dense chemotherapy is the new standard for all patients with early breast cancer requiring neoadjuvant or adjuvant chemotherapy.

The pCR and near pCR (RCB 0-1) is 40.54% for the entire neoadjuvant group and 52.38% for Her-2 positive and triple negative subgroup. DFS and OS are especially encouraging, exceeding 83% at 5 years in this unfavourable prognosis group (75% N+ and 1/3 triple negative or T3-4). Overall toxicity is not significantly higher compared to conventional chemotherapy, with the exception of hematological toxicity, which is significantly lower.

Dose-dense chemotherapy is also feasible in Romania, and the experience of SJU Alba Iulia, extended over 6 years, demonstrates this without a doubt.

117

Consecinţele cardiovasculare ale medicaţiei antineoplazice Nicoleta Dima1,2, Roxana Gânceanu-Rusu1,2, Codruţa Bădescu1,2, Daniela Tanase1,2, Anca Ouatu1,2, C. Rezuş1,2

1Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa“ Iaşi, România

2Clinica III Medicală, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ”Sf. Spiridon“, Iaşi, România

Cuvinte cheie: cardiotoxicitate, tratament antineoplazic, risc cardiovascular, supravieţuire

Introducere: Bolile cardiovasculare şi patologia oncologică reprezintă cele mai răspândite patologii actuale cu o rată în continuă intensificare. Tratamentul antineoplazic a devenit tot mai eficient cu creşterea supravieţuirii. Pacienţii neoplazici cu comorbidităţi cardiovasculare, reprezintă o entitate aparte, ce necesită o atenţie medicală ridicată prin multitudinea de complicaţii care se pot dezvolta: cardiotoxicitate, deficit imun secundar, afectarea măduvei hematogene.

Material şi metodă: Evaluarea cardiovasculară iniţială anterior terapiei specifice, aduce informaţii importante asupra prognosticului bolii şi ajută în stabilirea unui regim terapeutic mai puţin cardiotoxic. Evalarea iniţială include anamneza minuţioasă, examenul clinic complet, bilanţul factorilor de risc, electrocardiogramă, dozarea biomarkerilor cardiaci, ecocardiografia şi alte metode imagistice.

Rezultate: Cardiotoxicitatea indusă de tratamentul bolii oncologice este importantă, iar efectele adverse afectează calitatea vieţii şi supravieţuirea. Disfuncţia ventriculară stânga şi insuficienţa cardiacă sunt efecte secundare frecvente şi grave ale terapiei oncologice. Mecanismele prin care terapia antineoplazică poate provoca ischemie miocardică sunt variate, mergând de la efectul vasospastic direct, injurie endotelială şi tromboză arterială acută, până la modificări cronice pe metabolismul lipidic şi arterioscleroza prematură consecutivă. Radioterapia mediastinală poate accelera efectul distructiv coronarian al medicaţiei oncologice. Riscul de cardiotoxicitate clinica este direct proporţional cu doza cumulativă. La pacienţii oncologici managementul echilibrat al riscului tromboembolic şi hemoragic constituie o provocare. Atitudinea

118

terapeutică trebuie individualizată.

Concluzii: Este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor oncologici pentru decelarea precoce a consecinţelor cardiovasculare şi pentru a evita apariţia complicaţiilor severe. Cooperarea dintre serviciile oncologie, radioterapie, hematologie, cardiologie, medicina internă este, de asemenea, fundamentală pentru a lua cele mai bune decizii pentru pacienţi.

The cardiovascular consequences of antineoplastic drug Nicoleta Dima1,2, Roxana Gânceanu-Rusu1,2, Codruţa Bădescu1,2, Daniela Tanase1,2, Anca Ouatu1,2, C. Rezuş1,2

1“Grigore T. Popa“ University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania

2”St. Spiridon“ Emergency County Clinical Hospital, 3rd Medical Clinic Iaşi, Romania

Keywords: cardiotoxicity, antineoplastic treatment, cardiovascular risk, survival

Introduction: Cardiovascular diseases and oncological pathology are the most widespread current pathologies with an ever-increasing rate. Antineoplastic treatment has become increasingly effective with increased survival. Neoplastic patients with cardiovascular comorbidities represent a separate entity, which requires high medical attention through the multitude of complications that can develop: cardiotoxicity, secondary immune deficiency, impairment of the hematogenous marrow.

Materials and methods: Initial cardiovascular assessment before specific therapy, provides important information on the prognosis of the disease and helps establish a less cardiotoxic therapeutic regimen. Initial evaluation includes thorough anamnesis, complete clinical examination, risk factor balance, electrocardiogram, cardiac biomarker dosing, echocardiography, and other imaging methods.

119

Results: Cardiotoxicity induced by the treatment of oncological disease is important, and the adverse effects affect the quality of life and survival. Left ventricular dysfunction and heart failure are common and serious side effects of oncology therapy. The mechanisms by which antineoplastic therapy can cause myocardial ischemia are varied, ranging from direct vasospastic effect, endothelial injury and acute arterial thrombosis, to chronic changes in lipid metabolism and consecutive premature arteriosclerosis. Mediastinal radiotherapy can accelerate the coronary destructive effect of oncological medication. The risk of clinical cardiotoxicity is directly proportional to the cumulative dose. In oncological patients, balanced management of thromboembolic and hemorrhagic risk is a challenge. The therapeutic attitude must be individualized.

Conclusions: Careful monitoring of oncology patients is necessary for early detection of cardiovascular consequences and to avoid severe complications. Cooperation between oncology, radiotherapy, hematology, cardiology, internal medicine services is also fundamental to making the best decisions for patients.

120

Beneficiile tratamentului de consolidare postautogrefa cu anticorpi monoclonali anti CD 30 la pacienţii cu limfom hodgkin recăzut/refractar Elena Dolachi-Pelin1, Maria-Roxana Dumitru1, Maria-Roxana Dumitru1, I. Antohe1,2, D. Iovu1, C. Dănăilă1, Angela Dăscălescu1,2

1Institutul Regional de Oncologie, Iaşi

2Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi

Cuvinte cheie: limfom Hodgkin, anticorp monoclonal antiCD30, autogrefă

Introducere: Limfomul Hodgkin reprezintă o proliferare malignă a limfocitelor B, caracterizată prin prezenţa celulelor multinucleate Hodgkin şi Sternberg-Reed şi expresie de CD30. Regimurile de chimioterapie actuale determină o rată de vindecare de circa 80%, însă există şi pacienţi refractari la tratamentul iniţial sau la care boala reevoluează. Autotransplantul de celule stem hematopoietice este indicat acestor cazuri. În ultimii ani studiile au fost orientate către anticorpi monoclonali şi inhibitori ai punctelor de control imun. Introducerea tratamentului cu Brentuximab (anticorpi monoclonali anti CD30) ca terapie de consolidare postautogrefă permite creşterea supravieţuirii pentru aceste cazuri.

Material şi metode: Am evaluat, pe o perioadă de doi ani, un lot de 25 pacienţi cu limfom Hodgkin recăzut/refractar, la care s-a efectuat procedura de autogrefă urmată sau nu de tratament de consolidare cu Brentuximab Vedotin.

Rezultate: 13 pacienţi au efectuat tratament de consolidare cu Brentuximab Vedotin postautogrefă. Evaluarea intermediară şi la finalul curelor cu anticorp monoclonal anti-CD30 atestă menţinerea răspunsului terapeutic.

Concluzii: Introducerea anticorpilor monoclonali asociaţi autogrefei în terapia limfomului Hodgkin recăzut/refractar aduce un beneficiu terapeutic evident la aceşti pacienţi.

121

Actualităţi în tratamentul leucemiei mieloide cronice. Experienţa clinicii de hematologie I.R.O. Iaşi cu întreruperea tratamentului cu Nilotinib G. Dorohoi, I. Ivanov, C. Dănăilă, A. Dăscălescu

Institutul Regional de Oncologie Iaşi, Clinica de Hematologie, România

Cuvinte cheie: leucemie mieloidă cronică, tratament cu inhibitori de tirozinkinază de a doua generaţie (Nilotinib), remisiunea completă după oprirea

tratamentului

Tratamentul leucemiei mieloide cronice a evoluat spectaculos de-a lungul ultimelor decade, astfel încât de la o speranţă de viaţă de 4-5 ani până la introducerea tratamentului cu Imatinib în 2003 , la o speranţă de viaţă apropiată de cea a populaţiei fără această patologie. În aceste condiţii au apărut noi preocupări legate de tratamentul acestei afecţiuni: calitatea vieţii, costurile terapiei. Aşa a apărut ideea oportunităţii întreruperii tratamentului, strict supravegheată, la pacienţii care au un răspuns molecular profund, BCR-ABL < 0.0032% , pe o durată de timp suficient de mare. Până în prezent studii suficient de ample care să permită introducerea acestei indicaţii în rezumatul caracteristicilor produsului s-au făcut pentru Nilotinib. În lumina acestor date serviciul nostru a întrerupt terapia cu Nilotinib la un număr de 8 pacienţi. Dintre aceştia 7 se află în prezent în faza de remisiune fără tratament, 1 a prezentat reevoluţie biologică la 1 lună de la întrerupere şi necesitând reluarea tratamentului. Aceasta din urmă a recâştigat RMM la 3 luni şi MR4 la 6 luni de la reluarea tratamentului.

În concluzie oprirea tratamentului cu Nilotinib la pacienţii care îndeplinesc condiţiile de profunzime şi durata a răspunsului molecular poate fi făcută în siguranţă, oferind nu doar o speranţă de viaţă ci şi o calitate a vieţii similară cu a populaţiei generale.

122

News in the treatment of chronic myeloide leukemia. Experience of R.I.O. Iaşi hematology clinic with the interruption of Nilotinib treatment G. Dorohoi, I. Ivanov, C. Dănăilă, A. Dăscălescu

Regional Institute of Oncology Iaşi, Hematology Clinic, Romania

Keywords: chronic myeloid leukemia, treatment with second-generation tyrosine kinase inhibitors (Nilotinib), complete remission after stopping

treatment

The treatment of chronic myeloid leukemia has evolved dramatically over the last decades, so from a life expectancy of 4-5 years until the introduction of treatment with Imatinib in 2003, to a life expectancy close to that of the population without this pathology. In these conditions, new concerns have emerged regarding the treatment of this condition: quality of life, costs of therapy. This was the idea of the opportunity to discontinue treatment, strictly supervised, in patients with a profound molecular response, BCR-ABL < 0.0032%, for a sufficiently long duration. So far, studies sufficiently wide to allow the introduction of this indication in the summary of product characteristics have been made for Nilotinib. In light of these data, our service interrupted Nilotinib therapy in a number of 8 patients. Of these 7 are now in the treatment free remission. 1 had biological evolution 1 month after discontinuation and required to resume treatment. The latter regained RMM at 3 months and MR 4 at 6 months after resuming treatment.

In conclusion, stopping Nilotinib treatment in patients who meet the conditions of depth and duration of molecular response can be done safely, offering not only a life expectancy but also a quality of life similar to that of the general population.

123

Investigarea mielom multiplu prin imunofenotipare şi MLPA Loredana Mihaiela Dragoş1,2, Irina Cezara Văcărean Trandafir1,2, Adriana Sireteanu1, Mihaela Zlei1, Oana Maria Pintilie1, Mihaela Mențel2, Valentina Loredana Nemţanu3, Angela Dăscălescu4, Amalia Titianu4, C. Dănăilă4, Daniela Jitaru1, L. Gorgan2

1Institutul Regional de Oncologie, Iași, România

2Universitatea ”Al. I. Cuza”, Iași, România

3Orygin Fertility Center

4Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași, România

Cuvinte cheie: mielom multiplu, citometrie în flux, MLPA

Introducere: Mielomul multiplu (MM), o proliferare clonală a plasmocitelor (PC), este o afecţiune heterogenă, cu evoluţie în trepte, multistadială. Citometria în flux și amplificarea simultană a sondelor ligaturate (MLPA) s-au dovedit a fi metode robuste și eficiente în detecția diverselor anomalii prezente în MM.

Material și metodă: Probele de măduvă hematogenă provenite de la 44 pacienți, diagnosticați cu MM în cadrul I.R.O. Iași, au fost analizate prin citometrie în flux, utilizându-se un panel de 12 markeri, conform EuroFlow. Probele a fost prelucrate ulterior în vederea separării celulelor mononucleate și s-a realizat în continuare separarea celulelor CD138+ cu anticorpi cuplați cu bile magnetice. S-a verificat procentul de PC din proba separată utilizând anticorpi anti-CD38, CD56, CD19, CD45. Din fracția de celule CD138+ s-a extras ADN genomic. Probele astfel obținute au fost analizate prin MLPA.

Rezultate: Prin sortare s-a obținut o îmbogățire a probelor cu PC de până la 87%. Fenotipic, 11,3% din probe au fost CD45-, 22.7% CD56-, 61.3% CD27+, 15.9% CD28+, 47% Kappa+ și 53% Lambda+. În 25% din cazuri s-au identificat deleții totale sau parțiale de 1p, în 45% din cazuri duplicație de 1q, în 45% din cazuri deleție de 13q sau monosmie de 13, în 11.3% din cazuri deleție de 17p, iar în 54% din cazuri cariotip hiperdiploid.

124

Concluzie: O mai bună caracterizare a PC clonale din punct de vedere imunofenotipic și genetic poate contribui important la stabilirea prognosticului, la stratificarea riscului și stabilirea strategiilor terapeutice în cazul pacienţilor cu MM.

Investigation of multiple mielom through immunofenotipes and MLPA Loredana Mihaiela Dragoş1,2, Irina Cezara Văcărean Trandafir1,2, Adriana Sireteanu1, Mihaela Zlei1, Oana Maria Pintilie1, Mihaela Mențel2, Valentina Loredana Nemţanu3, Angela Dăscălescu4, Amalia Titianu4, C. Dănăilă4, Daniela Jitaru1, L. Gorgan2

1Oncology Regional Institute Iaşi, Romania

2”Al. I. Cuza” University, Iaşi, Romania

3Orygin Fertility Center

4University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iaşi, Romania

Keywords: multiple myeloma, MLPA, Flow Cytometry

Introduction: Multiple myeloma, a clonal proliferation of plasma cells (PC), is a heterogeneous, stepped, multistage disease. Flow cytometry and multiplex ligation-dependent probe amplification (MLPA) has emerged as an effective and robust method for detection of common alterations in MM patients.

Material and method: Bone marrow from 44 patients diagnosed with MM in R.I.O. Iaşi was analyzed by flow cytometry (EuroFlow panel). The sample was processed for separation in the density gradient of mononuclear cells, and then separation of CD138 + cells with anti-CD138 antibodies coupled to magnetic beads was performed. The percentage of PC in the separate sample was checked using anti-CD38, CD56, CD19, CD45 antibodies. From the CD138 + cell fraction, genomic DNA was extracted. The samples thus obtained were analyzed by MLPA.

125

Results: By sorting, an enrichment of PC samples of up to 87% was obtained. By flow cytometry it was observed that 11.3% samples had CD45-, 22.7% CD56-, 61.3% CD27 +, 15.9% CD28 +, 47% Kappa+ and 53% lambda+. MLPA contained 25% of the presence of total or partial deletion of 1p, 45% duplication 1q, 45% deletion 13q or monosmie 13, 11.3% deletion 17p, and 54% hyperdiploid karyotype.

Conclusions: A better characterization of immunophenotypic and genetic clonal PCs is an important prognostic factor for risk stratification and the establishment of therapeutic strategies in patients with MM.

126

Influenţa grefei de grăsime asupra calităţii vieţii pacienţilor oncologici C.I. Drochioi, V.V. Costan, Otilia Boişteanu, Eugenia Popescu

U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iaşi

Cuvinte cheie: grefă de grăsime, cancere de cap și gât, calitatea vieţii

Introducere: Transplantul autolog de grăsime a devenit o procedura din ce In ce mai interesantă, utilizată des în chirurgia reconstructivă şi preferată atât de pacienţi cât şi de chirurgi.

Material şi metodă: Studiul s-a desfăşurat pe o perioadă de 8 ani, începând din 2011 şi a inclus un lot de 40 de pacienţi cu sechele dobândite în urma tratamentului tumorilor maligne din teritoriul OMF pentru care s-a folosit grafă de grăsime. De asemeni pacienţii au completat postoperator un chestionar cu întrebări legate de calitatea vieţii.

Rezultate: Calitatea vieţii pacienţilor implicaţi în studiu la 9 luni postoperator s-a îmbunătăţit considerabil, aceştia acceptând uşor noua înfăţisare şi declarând un nivel ridicat de încredere în sine.

Discutii: Rata infimă de complicaţii precum şi creşterea calităţii vieţii în urma folosirii grefei de grăsime fac ca acest material să fie adesea preferat.

Concluzii: Grefa autologă de grăsime s-a dovedit a fi un material cu calităţi crescute, predictibile, stabile pe termen lung.

127

Cardiotoxicitatea acută la pacienţii cu autotransplant de celule stem hematopoietice - experienţa Centrului de Transplant Medular I.R.O. Iaşi Maria-Roxana Dumitru1, Elena Dolachi-Pelin1, I. Antohe1,2, Angela Dăscălescu1,2

1Institutul Regional de Oncologie, Iaşi

2Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi

Cuvinte cheie: autotransplant, celule stem hematopoietice, toxicitate cardiac

Introducere: Transplantul autolog de celule stem hematopoietice (TCSH) constă în administrarea chimioterapiei de condiţionare urmată de infuzia celulelor stem hematopoietice. Chimioterapia de condiţionare include citostatice cu potenţial cardiotoxic şi se impune evaluarea cardiologică completă pretransplant, precum şi monitorizare ulterioară.

Material şi metodă: Au fost evaluaţi 48 de pacienţi cu boli limfoproliferative cronice care au efectuat procedura de autotransplant în cadrul Compartimentului de Transplant Medular (CTM) I.R.O. Iaşi în perioada decembrie 2017 – octombrie 2019. Dintre aceştia, 28 de pacienţi diagnosticaţi cu mielom multiplu au efectuat chimioterapie de condiţionare cu Melphalan, 8 pacienţi cu boala Hodgkin şi 10 pacienţi cu Limfom non-Hodgkin au efectuat chimioterapie de condiţionare de tip LEAM, iar 2 pacienţi cu Limfom difuz cu celula mare B primar cerebral condiţionare de tip Busulfan-Thiotepa.

Rezultate: Dintre pacienţii transplantaţi toţi aveau la evaluarea cardiologică pretransplant FEVS ≥ 50% şi nu aveau afecţiuni cardiace simptomatice. 14 pacienţi urmau tratament antiaritmic sau antihipertensiv. 12 pacienţi au primit anterior auto-TCSH regimuri de chimioterapie conţinând antracicline. În primele 30 zile post-autotransplant 10 pacienţi au dezvoltat toxicitate cardiacă manifestată prin modificări electrocardiografice ischemice, disfuncţie diastolică, insuficienţa cardiacă congestivă, aritmii extrasistolice supraventriculare sau ventriculare, bradicardie sinusală.

128

Concluzii: Pacienţii cu autotransplant necesită evaluare cardiologică riguroasă, precum şi monitorizare electrocardiografică în timpul administrării chimioterapiei de condiţionare şi posttransplant. Risc crescut de efecte adverse cardiace prezintă pacienţii cu afecţiuni preexistente.

129

Variaţiile Leptinei şi Adiponectinei la pacienţii cu neoplasm rectal Al. Florescu1,4, G. Dimofte3,4, V. Scripcariu3,4, D. Scripcariu3,4, Ioana Grigoraș2,4, Ștefana Bîlha1,4, D.D. Brănișteanu1,4

1Secţia de Endocrinologie, Spitalul ”Sfântul Spiridon”

2Secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă, Institutul Regional de Oncologie

3Secţia de Chirurgie, Institutul Regional de Oncologie


Introducere: Există numeroase date în literatură despre variaţia adipokinelor în cancerul colorectal, dar puţine studii se referă strict la pacienţii ce suferă doar de cancer rectal (CR). Am măsurat leptina şi adiponectina la astfel de pacienţi comparativ cu populația sănătoasă, evaluând evoluția adipokinelor după intervenția chirurgicală.

Material şi metode: Leptina şi adiponectina au fost dozate preoperator la 59 de pacienţi cu CR (38 bărbaţi şi 21 femei), precum şi la un lot control. Măsurătorile au fost repetate la 24, 72 de ore şi 7 zile postoperator.

Rezultate: Nivelurile de adiponectină au fost mai mari la femei. Lotul control aparținând populației sănătoase a avut concentraţii mai mari ale leptinei şi mai scăzute ale adiponectinei în comparaţie cu pacienţii cu CR. Intervenţia chirugicală a dus la creşterea leptinei şi scăderea adiponectinei la pacienţii cu CR, iar la 7 zile acestea au revenit la concentraţiile iniţiale. Adipokinele au fost corelate cu greutatea corporală, corelaţie ce s-a păstrat postchirurgical doar la bărbaţi. Adipokinele nu au variat în funcţie de localizarea tumorii, tehnica chirurgicală folosită sau utilizarea chimioterapiei preoperatorii. Femeile cu CR ce au suferit scădere ponderală au avut niveluri serice de adiponectină mai mari față de cele fără modificări ale greutăţii (p<0.05).

Concluzii: Concentraţiile preoperatorii de adipokine ale pacienţilor cu CR au fost diferite faţă de cele din lotul control sănătos, sugerând o posibilă reacţie la procesul malign. Variaţiile postoperatorii pot fi legate de

130

stresul indus chirurgical. Femeile sănătoase, dar şi cele cu CR au niveluri mai crescute ale adipokinelor, în special după pierderea în greutate dar, spre deosebire de bărbați, corelaţia cu greutatea corporală dispare postchirurgical. Toate aceste date sugerează diferenţe în profilul adipokinelor la bărbaţi versus femei, lucru ce ar putea căpăta aplicabilitate prognostică.

Leptin and Adiponectin dynamics in patients with rectal neoplasm Al. Florescu1,4, G. Dimofte3,4, V. Scripcariu3,4, D. Scripcariu3,4, Ioana Grigoraș2,4, Ștefana Bîlha1,4, D.D. Brănișteanu1,4

1Department of Endocrinology, ”Saint Spiridon” Hospital

2Department of Intensive Care, Regional Institute of Oncology

3Department of Surgery, Regional Institute of Oncology

4University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa” Iași - Faculty of Medicine

Background: Numerous studies associate adipokines with colorectal malignancy, but few data deal with patients suffering exclusively of rectal carcinoma (RC). Furthermore, literature shows conflicting data regarding leptin and adiponectin levels in digestive cancers. We evaluated leptin and adiponectin levels in RC patients compared to healthy population and their dynamics after surgery.

Material and methods: Serum leptin and adiponectin were evaluated before surgery in 59 RC consecutive patients (38 males and 21 females), and in age and weight matched healthy controls. Measurements were repeated at 24, 72 hours and 7 days after surgery.

Results: Adipokine levels were higher in women. Controls had higher leptin and lower adiponectin than RC patients. Surgery caused an increase of leptin and a decrease of adiponectin for all RC patients and returned

131

to the initial range at 7 days. Adipokines were correlated with body weight. The significance of correlation persisted after surgery only in males, but disappeared in females. Adipokines were not influenced by tumor position, presurgical chemoradiotherapy or surgical technique. Women with RC experiencing weight loss had higher adiponectin than women without weight modifications (p<0.05 at all time points).

Conclusions: Adipokine levels of patients with RC differ from the healthy population, possibly reflecting an adaptation to disease. Adipokine modifications after surgery may be related to acute surgical stress. Whether leptin and adiponectin directly interact is not clear. Women have higher adipokine levels, more so after significant weight loss, but the strength of their correlation with BW decreases after surgery. These data suggest gender differences in the adipokine profile of RC patients which may find clinical applications.

132

Working at the interface between tumour and germline genetics – implications for Oncologists I.G. Funingana

Clinical Research Associate in Ovarian Precision Cancer Medicine in the Department of Oncology, University of Cambridge

In an era of personalised medicine, oncologists are increasingly requesting next-generation sequencing (NGS) to target drug at somatic mutations. As well as identifying somatic mutations, tumour tissue NGS can reveal germline mutations, and the incidence of germline variants identified this way ranges from 6% to 18% [1, 2]. The discovery of germline mutations can have implications for patients and their healthy relatives. There is currently no consensus on the optimal model for handling secondary germline findings, with oncology and genetics professional societies making different recommendations. There is a need to evaluate what we have learned so far from handling germline mutations in the most common genes and provide an overview of current best practice.

133

Remisiune completă într-un caz de cancer rectal metastatic după chimioterapie în asociere cu Panitumumab Diana Andreea Gae1, Daniela Luminiţa Zob1, Dana Lucia Stănculeanu1,2

1Institutul Oncologic “Prof.Dr. Alexandru Trestioreanu” Bucureşti

2Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti

Cuvinte cheie: cancer rectal metastatic, remisiune completă

Cancerul colorectal metastatic reprezintă una dintre cauzele principale de deces în lume. Până la apariția terapiilor țintite, opțiunile terapeutice erau limitate la chimioterapia clasică. Adăugarea agenților biologici la tratamentul citostatic a îmbunătățit semnificativ rata de supraviețuire a acestor pacienți. Vom prezenta cazul unei paciente de 71 de ani, fără factori de risc semnificativi pentru cancerul colorectal, care a fost diagnosticată în februarie 2018 cu neoplasm rectal stadiu IV prin metastaze hepatice în urma persistenței de scaune creionate. Examenul histopatologic a relevat prezența unui adenocarcinom moderat diferențiat, cu stabilitate microsatelitară, fără mutații RAS detectate la testarea genetică. S-a inițiat tratament de linia întâi, chimioterapie tip FOLFOX4 în asociere cu agent anti-EGFR (receptor al factorului de creștere epidermal) Panitumumab. După două cicluri, pacienta a dezvoltat toxicitate cutanată manifestată prin rash acneiform grad 3 și paronichie ce au necesitat medicație topică, antibioterapie orală și două scurte întreruperi ale tratamentului oncologic. Trei luni mai târziu, evaluarea imagistică a evidențiat răspuns parțial, ceea ce ne-a determinat să continuăm același regim terapeutic. În decembrie 2018, la computerul tomograf nu au mai fost depistate leziuni suspecte de malignitate, remisiunea completă a bolii fiind confirmată prin examinare PET/CT şi biopsii de la nivelul mucoasei rectale. Evaluările imagistice ulterioare efectuate periodic nu au evidențiat semne de reluare de evoluţie, pacienta fiind în prezent pe chimioterapie de menținere de Gramont şi Panitumumab. În acest caz se poate discuta despre opțiunile terapeutice după obținerea unei remisiuni complete, luând în considerare calitatea vieții pacientului dar și riscul reluării evoluției bolii.

134

Complete remission of metastatic rectal cancer after Panitumumab containing therapy Diana Andreea Gae1, Daniela Luminiţa Zob1, Dana Lucia Stănculeanu1,2

1Institute of Oncology “Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” Bucharest

2”Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy Bucharest

Keywords: metastatic rectal cancer, complete remission

Metastatic colorectal cancer (mCRC) is one of the leading causes of cancer death across countries. Until the development of biologic agents the therapeutic options were limited to clasical chemotherapy. The addition of targeted therapies to standard chemotherapy has significantly improved the survival of these patients. We are exposing the case of a 71-year old patient with no important risk factors for colorecat cancer, who was diagnosed in February 2018 with stage IV rectal cancer with liver metastasis, after persistent low caliber stools. The biopsy revealed a moderately differenciated adenocarcinoma, mismatch repair (MMR) stable, with no RAS mutation detected at the genetic testing. We chose FOLFOX4 regimen as first-line chemotherapy in association with biological agent anti epidermal growth factor receptor (EGFR) Panitumumab. After two cycles, the patient developed cutaneous adverse events, grade 3 acneiform rash and paronychia, which required topical medication, oral antibiotics and two short treatment interruption. Three months later, the imagistic evaluation showed partial response, which determined us to continue the same treatment schedule. In December 2018, the computed tomograph detected no more lesions suspected of malignancy, the complete remission of the desease being confirmed by PET scan and histopathological analysis of biopsies taken from rectal mucosa. The CT scans remain negative to this day, the patient receving currently “de Gramont” regimen and Panitumumab. In this case we can discuss about the treatment options after a complete remission is obtained, considering the quality of life and the risk of relapse.

135

Imunoterapie în cancerul pulmonar cu celule mici: de la promisiuni moleculare la provocări clinice Elena Gafton1, B. Gafton1,2, L. Miron1,2


2Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași

Cuvinte cheie: cancerul bronho-pulmonar cu celule mici, boala extinsă, imunoterapie

Chimioterapia pe bază de platină şi etoposid a fost standardul ca prima linie (1L) de tratament pentru majoritatea pacienților cu cancer pulmonar cu celule mici în stadiul de boala extinsă (ES-SCLC).

În ultimii ani, inhibitorii punctului de control imun (ICIs) au avut un impact major asupra rezultatului clinic a mai multor tumori solide, inclusiv cancerul pulmonar non-microcelular, rolul potențial al ICIs este în prezent investigat în SCLC și sunt disponibile date promițătoare. Cu toate acestea, mai multe obstacole clinice și biologice trebuie să fie depășite și markeri predictivi sunt încă căutaţi. Cunoașterea căilor moleculare implicate în mod specific în progresia SCLC și rezistența la tratament este esențială pentru o planificare mai rațională a noilor combinații, inclusiv ICIs.

O altă abordare promițătoare este reprezentată de asocierea radioterapiei și imunoterapiei. În mod similar chimioterapiei, radioterapia poate induce o moarte cu celule imunogene.

Concluzii: Tratamentul sistemic al ES-SCLC reprezintă o provocare majoră pentru medicii oncologi. Studiul mecanismelor de chimiorezistența și agresivitate a bolii poate ajuta la înțelegerea, de asemenea, a mecanismelor de rezistență la imunitate și la identificarea de noi strategii de tratament de combinații, cu scopul de a îmbunătăți beneficiile clinice ale imunoterapiei.

136

Immunotherapy in small-cell lung cancer: from molecular promises to clinical challenges Elena Gafton1, B. Gafton1,2, L. Miron1,2

1The Regional Institute of Oncology Iaşi

2“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iaşi

Keywords: small cell lung cancer, extended disease, immunotherapy

Management of small cell lung cancer (SCLC) has not changed over the past decades. In more recent years, alterations of DNA repair machinery and other molecular pathways have been identified in SCLC and preclinical data suggest that dysregulation of these pathways may offer new therapeutic opportunities.

While immune checkpoint inhibitors (ICIs) have had a major impact on the clinical outcome of several solid tumors, including non-small cell lung cancer, the potential role of ICIs is currently under investigation in SCLC and some promising data are available. However, several clinical and biological hurdles have to be overcome and predictive markers are still eagerly needed. Knowledge of molecular pathways specifically involved in SCLC growth and treatment resistance is essential for more rational planning of new combinations including ICIs.

Another promising approach is represented by the association of radiotherapy and immunotherapy. Similar to chemotherapy, radiation therapy can induce an immunogenic cell death

Conclusions: Systemic treatment of ES-SCLC is a major challenge for oncologists. The study of the mechanisms of chemoresistance and aggression of the disease can also help to understand the mechanisms of resistance to immunity and to identify new strategies for the treatment of combinations, in order to improve the clinical benefits of immunotherapy.

137

Studiul de fază 3 a terapiei de suprimare a androgenilor (ADT) cu enzalutamidă sau placebo în cancerul de prostată metastatic sensibil la hormoni (mHSPC): studiul ARCHES L. Gales1, A.J. Armstrong2, R.Z. Szmulewitz3, D. Petrylak4, A. Villers5, A. Azad6,*, A. Alcaraz7, B. Alekseev8, T. Iguchi9, N.D. Shore10, B. Rosbrook11, J. Sugg12, B. Baron13,†, L. Chen12, A. Stenzl14

1Departamentul de Radioterapie, Institutul de Oncologie ”Prof.Dr. Alexandru Trestioreanu” București, România

2Școala de medicină, Institutul Centru pentru Cancere de Prostată și urologice Duke, Durham, NC (Carolina de Nord), SUA

3Departamentul de medicină, Universitatea Chicago, Chicago, IL (Illinois), SUA

4Departamentul de Oncologie medicală, Centrul de Cancer Yale, New Haven, CT (Connecticut), SUA

5Departamentul de Urologie, Centrul Spitalului Universitar, Universitatea Lille, Lille, Franța

6Departamentul de Oncologie, Monash Health, Melbourne, Victoria, Australia

7Spitalul Clinic de Barcelona, Barcelona, Spania

8Departamentul de Oncologie, Institutul de Cercetare a Cancerului Hertzen Moscova, Rusia

9Departamentul de Urologie, Școala absolvenților de medicină a Universității Orașului Osaka, Japonia

10Centrul de cercetare Urologică Carolina, Myrtle Beach, SC (Carolina de Sud), SUA

11Departamentul de Statistici Clinice, Pfizer Inc., San Diego, CA (California), SUA

12Departamentul de Biostatistică, Astellas Pharma Inc., Northbrook, IL (Illinois), USA

13Departamentul de Biostatistică, Astellas Pharma Inc., Leiden, Olanda

14Departamentul de Urologie, Spitalul Universitar, Universitatea Eberhard Karls, Tübingen, Germania

*Arun Azad a fost afiliat cu Monash Health în timpul desfășurării studiului. Afiliere curentă: Peter MacCallum Cancer Centre, Melbourne, Victoria, Australia

†Benoit Baron a fost afiliat cu Astellas Pharma Inc. în timpul desfășurării studiului. Afiliere curentă: B-value, Leiden, Olanda

Cuvinte cheie: cancer de prostată, mHSPC, enzalutamidă, ARCHES

138

Introducere: Enzalutamida a demonstrat beneficii în tratarea cancerului de prostată metastatic și nemetastatic rezistent la castrare (CRPC).

Materiale și metode: ARCHES este un studiu de faza 3 multinațional, dublu-orb, (NCT02677896). Pacienții cu mHSPC au fost randomizați 1:1 la enzalutamidă (160 mg/zi)+ADT sau placebo+ADT, stratificare după volumul bolii (criterii CHAARTED) și terapia anterioară cu docetaxel.

Obiectivul principal: Supraviețuirea radiografică fără progresie (rPFS) evaluată la nivel central sau deces în 24 de săptămâni de la întreruperea tratamentului. Obiectivele secundare au inclus timpul până la progresia antigenului specific prostatei (PSA), răspunsurile PSA și radiografice și supraviețuirea globală (OS).

Rezultate: 1150 bărbați randomizați la enzalutamidă (n=574) sau placebo (n=576); caracteristicile de bază au fost echilibrate. 67% au avut metastaze la distanță la diagnosticul inițial; 63% boală cu volum mare; 18% docetaxel anterior. Urmărirea mediană: 14,4 luni. Enzalutamida+ADT a îmbunătățit semnificativ rPFS: mediana nu a fost atinsă (enzalutamidă+ADT) față de 19,0 luni (placebo+ADT); raport de risc (RR) 0,39 (95% interval de încredere [IÎ] 0,30–0,50); p<0,0001. Subgrupurile prespecificate (volumul bolii, tipul metastazelor, localizarea, docetaxel anterior) au prezentat îmbunătățiri semnificative ale rPFS (RR-uri 0,25–0,52). Timpul până la progresia PSA (RR [IÎ 95%]: 0,19 [0,13–0,26]; p<0,0001), timpul până la inițierea unei noi terapii antineoplazice (RR [IÎ 95%]: 0,28 [0,20–0,40]; p<0,0001) îmbunătățită cu enzalutamidă+ADT. Rata PSA nedetectabil (<0,2 ng/ml) a fost semnificativ mai mare cu enzalutamidă+ADT (68,1%) față de placebo+ADT (17,6%; p<0,0001), ca și rata răspunsului obiectiv (83,1% față de 63,7%; p<0,0001). Datele privind supraviețuirea globală sunt premature. Evenimentele adverse de gradul 3–4 au fost raportate în 23,6% (enzalutamidă) față de 24,7% (placebo), fără evenimente adverse neașteptate. Concluzii: Enzalutamida+ADT a îmbunătățit semnificativ rPFS și alte obiective finale față de placebo+ADT în mHSPC; analiza de siguranță pare în concordanță cu profilul de siguranță al enzalutamidei din studiile anterioare CRPC.

139

Phase 3 study of androgen deprivation therapy (ADT) with enzalutamide or placebo in metastatic hormone-sensitive prostate cancer (mHSPC): The ARCHES trial L. Gales1, A.J. Armstrong2, R.Z. Szmulewitz3, D. Petrylak4, A. Villers5, A. Azad6,*, A. Alcaraz7, B. Alekseev8, T. Iguchi9, N.D. Shore10, B. Rosbrook11, J. Sugg12, B. Baron13,†, L. Chen12, A. Stenzl14

1Department of Radiotherapy, Institute of Oncology “Prof.Dr. Alexandru Trestioreanu” Bucharest, Romania

2School of Medicine, Duke Cancer Institute Center for Prostate and Urologic Cancers, Durham, NC, USA

3Department of Medicine, The University of Chicago, Chicago, IL, USA

4Department of Medical Oncology, Yale Cancer Center, New Haven, CT, USA

5Department of Urology, University Hospital Centre, Lille University, Lille, France

6Department of Oncology, Monash Health, Melbourne, Victoria, Australia

7Hospital Clinic de Barcelona, Barcelona, Spain

8Department of Oncology, Hertzen Moscow Cancer Research Institute, Moscow, Russia

9Department of Urology, Osaka City University Graduate School of Medicine, Osaka, Japan;

10Carolina Urologic Research Center, Myrtle Beach, SC, USA; 11Department of Clinical Statistics, Pfizer Inc., San Diego, CA, USA

12Department of Biostatistics, Astellas Pharma Inc., Northbrook, IL, USA

13Department of Biostatistics, Astellas Pharma Inc., Leiden, the Netherlands

14Department of Urology, University Hospital, Eberhard Karls University, Tübingen, Germany

*Arun Azad was affiliated with Monash Health during the conduct of the study. Current affiliation: Peter MacCallum Cancer Centre, Melbourne,

Victoria, Australia

†Benoit Baron was affiliated with Astellas Pharma Inc. during the conduct of the study. Current affiliation: B-value, Leiden, the Netherlands

Keywords: prostate cancer, mHSPC, enzalutamide, ARCHES

140

Introduction: Enzalutamide has demonstrated benefit in metastatic and nonmetastatic castration-resistant prostate cancer (CRPC).

Materials and methods: ARCHES is a multinational, double-blind, Phase 3 study (NCT02677896). mHSPC patients were randomized 1:1 to enzalutamide (160 mg/day)+ADT or placebo+ADT, stratified by disease volume (CHAARTED criteria) and prior docetaxel therapy. Primary endpoint: radiographic progression-free survival (rPFS) assessed centrally or death within 24 weeks of treatment discontinuation. Secondary endpoints included time to prostate-specific antigen (PSA) progression, PSA and radiographic responses, and overall survival (OS).

Results: 1150 men randomized to enzalutamide (n=574) or placebo (n=576); baseline characteristics were balanced. 67% had distant metastasis at initial diagnosis; 63% high volume disease; 18% prior docetaxel. Median follow-up: 14.4 months. Enzalutamide+ADT significantly improved rPFS: median not reached (enzalutamide+ADT) versus 19.0 months (placebo+ADT); hazard ratio (HR) 0.39 (95% confidence interval [CI] 0.30, 0.50); p<0.0001. Prespecified subgroups (disease volume, pattern of spread, region, prior docetaxel) showed significant rPFS improvements (HRs 0.25–0.52). Time to PSA progression (HR [95% CI]: 0.19 [0.13, 0.26]; p<0.0001), time to initiation of new antineoplastic therapy (HR [95% CI]: 0.28 [0.20, 0.40]; p<0.0001) improved with enzalutamide+ADT. PSA undetectable (<0.2 ng/mL) rate was significantly higher with enzalutamide+ADT (68.1%) versus placebo+ADT (17.6%; p<0.0001), as was objective response rate (83.1% vs. 63.7%; p<0.0001). OS data are immature. Grade 3–4 adverse events were reported in 23.6% (enzalutamide) vs 24.7% (placebo) with no unexpected adverse events.

Conclusions: Enzalutamide+ADT significantly improved rPFS and other endpoints versus placebo+ADT in mHSPC; safety analysis appears consistent with enzalutamide’s safety profile in previous CRPC trials.

141

Carcinomul hepatocelular, analiza experienţei unui centru terţiar A. Havasi1, Ana Hepuţiu-Pater2*, C. Căinap1,3*, Andreea Vidrean1*, Alexandra Mureşan1*, Andra Piciu1,3*, D. Sur1,3*, Simona Căinap4*

1Institutul de Oncologie ”Prof.Dr. Ion Chiricuță”, Cluj-Napoca, România

2Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România

3Departamentul de Oncologie, Universitatea de Medicină și Farmacie "Iuliu Haţieganu", Cluj-Napoca, România

4Departamentul Mamei și Copilului, Universitatea de Medicină și Farmacie "Iuliu Haţieganu", Cluj-Napoca, România

* acești autori au aceeași contribuție ca și primul autor și ar trebui priviți astfel

Cuvinte cheie: carcinom hepatocelular, chimioterapie, inhibitor de tirozin kinază

Introducere: Carcinomul hepatocelular este cel mai frecvent tip de cancer hepatic. Există mai multe opţiuni terapeutice pentru tratamentul carcinomului hepatocelular; în stadiu incipient, terapii curative, cum ar fi rezecţia chirurgicală, transplantul şi ablaţia de radiofrecvenţă au beneficii de supravieţuire, însă opţiunile de tratament pentru pacienţii cu boală avansată rămân o provocare.

Materiale şi metode: A fost realizată o analiză retrospectivă a pacienţilor cu carcinom hepatocelular trataţi în Institutul de Oncologie ”Prof.Dr. Ion Chiricuţă” Cluj Napoca în perioada 2008-2018. Diagnosticul imagistic sau histopatologic confirmat de carcinom hepatocelular şi tratamentul sistemic efectuat în institutul nostru au fost criteriile de includere.

Rezultate: În analiză au fost incluşi şaizeci de pacienţi, 67% au fost de sex masculin, media de vârstă a fost 62,5 ani, conform sistemului de stadializare a Barcelona Liver Cancer Clinic 87% dintre pacienţi aveau boală avansată, în stadiul C, doar 6 dintre pacienţi au avut intervenţii chirurgicale şi 5 au avut tratament local ablativ. Supravieţuirea fără boală (7) după excizia chirurgicală a fost de şapte luni. Majoritatea pacienţilor au primit Sorafenib şi Doxorubicină în prima linie, în timp ce irinotecanul, derivaţii de platină sau fluoropirimidinele au fost preferate în a doua linie de tratament. Mediana de supravieţuire fără progresie (PFS) în prima linie a

142

fost de 4 luni şi 3 luni pentru a doua linie.

Concluzie: Sorafenib a fost preferat în tratamentul de primă linie, urmat de Doxorubicină. Majoritatea pacienţilor au prezentat boală în stadiu avansat. Când este posibil excizia chirurgicală este tratamentul recomandat. Pentru liniile ulterioare, fluoropirimidinele, irinotecanul sau chimioterapia pe bază de platină sunt o opţiune viabilă care oferă beneficii de supravieţuire.

Hepatocellular carcinoma, analysis of a tertiary centre`s experience A. Havasi1, Ana Hepuţiu-Pater2*, C. Căinap1,3*, Andreea Vidrean1*, Alexandra Mureşan1*, Andra Piciu1,3*, D. Sur1,3*, Simona Căinap4*

1"Prof.Dr. Ion Chiricuţă" Institute of Oncology, Cluj-Napoca, Romania

2"Iuliu Hatieganu" University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

3Department of Oncology, "Iuliu Haţieganu" University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

4Department of Mother and Child, "Iuliu Haţieganu" University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

* these authors have/share the same contribution as the first author and should be regarded like this

Keywords: hepatocellular carcinoma, systemic chemotherapy, tyrosine kinase inhibitor

Introduction: Hepatocellular carcinoma is the most common type of liver cancer. Several therapeutic possibilities are available for the treatment of hepatocellular carcinoma; in early-stage curative therapies such as surgical resection, transplantation, and radiofrequency ablation have survival benefits however treatment options for patients with advanced disease remain a challenge.

Materials and methods: A retrospective analysis of hepatocellular carcinoma patients treated in the in ”Prof.Dr. Ion Chiricuţă” Oncology Institute Cluj Napoca between 2008-2018 was conducted. Imagistic or histopathologic confirmed diagnosis of hepatocellular carcinoma and systemic treatment in our institute

143

were the inclusion criteria.

Results: Sixty patients were included in the analysis, 67% were male, age median was 62.5, according to the Barcelona Liver Cancer Clinic staging system 87% of the patients had stage C disease, only 6 of the patients had surgery, and 5 had local ablative therapies. Disease-free survival (7) after surgical excision was seven months. The majority of patients received Sorafenib and doxorubicin in first-line setting while irinotecan, platinum derivates or fluoropyrimidines were mainly preferred in the second line. Progression-free survival (PFS) median in the first-line was 4 months and 3 months for the second line.

Conclusion: Sorafenib was the preferred treatment in first-line settings followed by doxorubicin. The majority of the patients presented with advanced-stage disease. When possible surgical excision is recommended. For subsequent lines, fluoropyrimidine, irinotecan, or platinum-based chemotherapy is a viable option offering survival benefits.

144

Reacţii secundare imunoterapiei - Experienţa S.U.U.B. Polixenia Iorga, Diana Chetroiu

Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti

Studiu retrospectiv care a analizat incidenţa efectelor secundare specifice imunoterapiei în practica clinică în afara studiilor clinice, realizat în Compartimentul Oncologie al S.U.U.B. şi care a inclus 55 pacienţi.

44 pacienţi cu neoplasm bronhopulmonar non-microcelular metastatic, 6 pacienţi cu neoplasm renal stadiu IV şi 5 pacienţi cu melanom malign metastatic care au primit cel puţin 2 administrări, au fost incluşi în analiză, toţi pacienţii fiind trataţi cu nivolumab, pembrolizumab monoterapie sau asociat chimioterapiei, în cadrul Programului Naţional de Oncologie, în perioada mai 2017-01 august 2019.

Efecte secundare specifice imunoterapiei au fost înregistrate la 27 de pacienţi (49,09%), cele mai frecvente fiind astenia (37,03%), dureri musculo-scheletale (25,92%), endocrinopatii (18,51%), creşteri ale transaminazelor (14,8%), creatinina crescută (7,4%), pneumonita (3,7%).

Majoritatea efectelor secundare au fost de grad 1 sau 2, excepţie fiind un caz de insuficienţa corticosuprarenaliană grad 5.

Administrarea terapiei a fost oprită la un singur pacient ca urmare a insuficienţei renale.

Tratamentul cu inhibitori ai punctelor de control determină efecte secundare diverse care atunci când sunt depistate precoce răspund la temporizarea imunoterapiei şi administrarea corticoterapiei şi a terapiei hormonale de substituţie.

145

Opţiuni terapeutice în limfomul primar mediastinal cu celula mare B refractar/recăzut D. Iovu2, I. Antohi1,2, Amalia Titieanu1,2, C. Minciuna2, Elena Nicorici2, Valeria Bereşteanu2, Ramona Timofte2, C. Dănăilă1,2, Angela Dăscălescu1,2

1Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popaˮ Iași, România

2Institutul Regional de Oncologie Iași, România

Cuvinte cheie: rrPMBCL, PDL-1/2, ASCT

Limfomul primar mediastinal cu celula mare B reprezintă a afecţiune relativ rară. Aproximativ 2%-4% din limfoamele Non-Hodgkin ce afectează în special adulţii tineri în decada a treia şi a patra de viaţă cu o uşoară predominare feminină. Tratamentul chimioimunoterapeutic actual asigură o rată înaltă a răspunsului complet de aproximativ 90% însă în cazul bolii refractare şi recăzute sunt puţine opţiuni terapeutice iar prognosticul este compromis.

Scopul lucrării este de a prezenta noile abordări terapeutice în rrPMBCL.

Material şi metodă: Am analizat rezultatele ultimilor studii clinice publicate privind eficienţa chimioterapiei de salvare, ASCT şi imunoterapiei în rrPMBCL. Am evaluat retrospectiv date privind evoluţia clinică, parametri biologici, eficienţa terapeutică a pacienţilor diagnosticaţi cu PMBCL în cadrul clinicii de Hematologie, I.R.O. Iaşi.

Rezultate: Eficienţa chimioterapiei de salvare în PMBCL este scăzută cu o rată a răspunsului global sub 25% şi respectiv disponibilitate redusă de a efectua ASCT. Asemănările genetice şi fenotipice dintre PMBCL şi cHL precum expresia PD-1 au condus la utilizarea Pembrolizumabului. Studiile de fază 1 şi 2 demonstrează o rată a răspunsului global de 41% şi a răspunsului complet de 12%-14% la pacienţii cu rrPMBCL trataţi anterior cu chimioterapie, ASCT şi RT.

146

Concluzii: Rezultatele actuale în tratamentul rrPMBCL sunt modeste, fapt ce impune utilizarea noilor terapii care vizează diferite ţinte moleculare. Anticorpii monoclonali, conjugaţi imunochimioterapeutici, inhibitorii de histon de acetilază demonstrează rezultate încurajatoare.

Therapeutic options in refractory/relapsed primary mediastinal B-cell lymphoma D. Iovu2, I. Antohi1,2, Amalia Titieanu1,2, C. Minciuna2, Elena Nicorici2, Valeria Bereşteanu2, Ramona Timofte2, C. Dănăilă1,2, Angela Dăscălescu1,2

1University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popaˮ Iaşi, Romania

2Regional Institute of Oncology Iaşi, Romania

Keywords: rrPMBCL, PDL-1/2, ASCT

Primary mediastinan B-cell lymphoma represents a relatively rare disease, approximately 2%-4% of all Non-Hodgkin lymphomas and affects young adults in their third to fourth decade of life with slight female predominance. Nowadays chemoimmunotherapy has a high rate of Complete Response approximately 90% but in primary refractory or relapsed disease there are only few treatment options and prognosis is poor

Goal of this paper is to present new approaches in rrPMBCL treatment.

Materials and method: We analyzed results from last published clinical trials regarding efficiency of salvage chemotherapy, ASCT and immunotherapy in rrPMBCL. We evaluated retrospectively data regarding clinical presentation, laboratory, and treatment results of patients with PMBCL from Hematology Department, IRO Iasi.

Results: Salvage chemotherapy in PMBCL has dismal results and respectively only few patients are referred

147

to ASCT. Bilogical common features between PMBCL and cHL like PD-1 expression lead to Pembrolizumab use. Phase 1 and 2 studies shown an ORR of 41%, CR representing 12%-14% in heavily pretreated patients including ASCT and RT.

Conclusions: Poor treatment results in rrPMBCL had led to new drugs with new molecular targets. Monoclonal antibodies, antibody-drug conjugates, histone deacetylase inhibitors shown encouraging results in this field.

148

Markeri tumorali în cancerul colorectal I.C. Ivanov1,2, Loredana Mihaiela Dragoş1,2, Irina Cezara Vacarean Trandafir2, Adriana Sireteanu1, Carmen Cozmei1, Mihaela Mențel2, Valentina Loredana Nemţanu3, E. Carasevici2, Daniela Jitaru1,2

1Laboratorul de Analize Medicale, Institutul Regional de Oncologie, Iași, România

2Centrul de Cercetare ”Transcend”, Institutul Regional de Oncologie, Iași, România

3”Orygin” Fertility Center

Cuvinte cheie: cancerul colorectal, markerii tumorali, terapie țintită

Introducere: Cancerul colorectal este cel mai frecvent tip de cancer din Europa și al treilea cel mai frecvent din lume. Markerii tumorali moleculari au rol important în diagnosticul și tratamentul cancerului colorectal și contribuie la alegerea algoritmului de terapie potrivit fiecărui pacient.

Mutațiile specifice în gena KRAS pot prezice răspunsul la o anumită terapie țintită. Mutațiile în genele NRAS și BRAF sunt considerate predictive pentru prognostic după stabilirea diagnosticului de certitudine.

Material și metodă: Studiul cuprinde un lot de 86 pacienți diagnosticați cu cancer colorectal în Institutul Oncologic Iași, la care s-a urmărit identificarea mutațiilor trigger prin Next Generation Sequencing, kit-ul TruSight Tumor 15 (Illumina).

Rezultate: La un număr de 78 probe au fost identificate mutații la genele investigate; 65 probe fiind pozitive pentru TP53, 39 probe pentru KRAS, 7 probe pentru NRAS, 3 probe pentru BRAF şi 8 probe au fost pozitive pentru PIK3CA. Cele mai frecvente mutații in gena KRAS au fost G12D, G13D și G12V. Mutațiile identificate în gena NRAS au fost în marea majoritate în codonul 61, iar pentru BRAF s-au identificat mutații doar în codonul 600 (V600E).

Concluzii: Investigarea mutațiilor “trigger” la nivelul genelor implicate în cascadă de semnalizare EGFR sunt utilizate în rutină pentru diagnostic și instaurarea terapiei având și rol predictiv pentru răspunsului la

149

tratament. O cerință necesară în evaluarea cât mai completă a pacientului cu cancer colorectal este investigarea moleculară a merkerilor de rutină, dar și extinderea panelului cu molecule cheie, de tip TP53 și PIK3CA.

Tumoral markers in colorectal cancer I.C. Ivanov1,2, Loredana Mihaiela Dragoş1,2, Irina Cezara Vacarean Trandafir2, Adriana Sireteanu1, Carmen Cozmei1, Mihaela Mențel2, Valentina Loredana Nemţanu3, E. Carasevici2, Daniela Jitaru1,2

1Medical Diagnosis Laboratory, Regional Oncology Institute Iaşi, Romania

2”Transcend” Research Center, Regional Oncology Institute Iaşi, Romania

3”Orygin” Fertility Center

Keywords: colorectal cancer, tumor markers, targeted therapy

Introduction: Colorectal cancer is the most common type of cancer in Europe and the third most common in the world. Molecular tumor markers play an important role in the diagnosis and treatment of colorectal cancer and contribute to the choice of therapy strategy for each patient. Specific KRAS gene mutations may predict the response to a particular targeted therapy. Mutations in NRAS and BRAF genes are predictive for prognosis after establishing of the diagnosis.

Material and method: The current study included 86 patients diagnosed with colorectal cancer in Regional Oncology Institute from Iasi. Identification of trigger mutations in the KRAS, NRAS and BRAF genes was made by Next Generation Sequencing, kit-ul TruSight Tumor 15 (Illumina).

Results: Mutations in the investigated genes were identified in 78 samples; 65 samples were positive for TP53, 39 samples for KRAS, 7 samples for NRAS, 3 samples for BRAF and 8 for PIK2CA. The most common mutations in the KRAS gene were G12D, G13D and G12V. The mutations identified in the NRAS gene were in

150

codon 61 and in BRAF gene only codon 600 mutations (V600E) were identified.

Conclusions: Investigation of trigger mutations in the genes involved in the EGFR signalling cascade are routinely used for diagnosis and therapy instauration, with a predictive role for response to treatment. A requirement for the complete assessment of the patient with colorectal cancer is the molecular investigation of the routine markers, but also the extension of the key molecule panel with TP53 and PIK3CA.

151

Profilul expresiei izoformelor Ikaros în leucemiile acute I.C. Ivanov1, Loredana Mihaiela Dragoş1, Irina Cezara Vacarean Trandafir3, Ingrith Miron2, Mirabela Subotnic2, Adriana Sireteanu1, Amalia Titianu2, Angela Dăscălescu2, I. Antohe2, Mihaela Mențel2,3, E. Carasevici3, Daniela Jitaru1

1Laboratorul de Analize Medicale, Institutul Regional de Oncologie, Iași, România

2Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iași, România

3Centrul de Cercetare ”Transcend”, Institutul Regional de Oncologie, Iași, România

Cuvinte cheie: leucemii acute, Ikaros, izoforme

Introducere: Factorul de transcripție Ikaros, este implicat în procesul de diferențiere normală a celulelor hematopoietice, mai ales în cadrul lineajului limfoid. Au fost descrise mai multe izoforme de Ikaros, cu funcții diferite în celulă, la care lipsesc unii exoni. Izoformele scurte, care nu au domeniul de legare la ADN, au o funcție dominant negativă asupra partenerilor de dimerizare. Perturbarea expresiei izoformelor Ikaros participă la procesul de leuchemogeneză.

Material şi metode: Au fost investigate probele provenite de la 147 pacienți (46 cu leucemie acută mieloidă (LAM), 78 cu leucemie acută limfoblastică (LAL) și pentru control, 23 probe cu leucemie mieloidă cronică (LMC)), spitalizați în Spitalul de Copii ”Sf. Maria” și Institutul Regional de Oncologie, Iași. S-au investigat genele de fuziune caracteristice fiecărui tip leucemic și expresia izoformelor Ikaros.

Rezultate: S-a observat coexistența a mai multor variante de splicing în aceeași amplificare PCR. Prezența solitară a izoformei Ik6 a fost corelată direct cu alterarea numărului de copii în gena IKZF1, determinată prin tehnica MLPA, utilizând Kitul - P335-B1 ALL-IKZF1.

Concluzii: Metoda de fracţionare electroforetică în bioanalizator este o metodă foarte utilă, ieftină, și care permite identificarea tuturor variantelor de transcript, permite de asemeni cuantificarea şi estimarea

152

raportului de expresie genică între variantele lungi și cele scurte. Studiul nostru demonstrează că expresia izoformelor dominant-negative de Ikaros nu este restricționată la un anume tip de leucemie și nu este asociată prezenței unei anume gene de fuziune.

Ikaros izoform profile in acute leukemia I.C. Ivanov1, Loredana Mihaiela Dragoş1, Irina Cezara Vacarean Trandafir3, Ingrith Miron2, Mirabela Subotnic2, Adriana Sireteanu1, Amalia Titianu2, Angela Dăscălescu2, I. Antohe2, Mihaela Mențel2,3, E. Carasevici3, Daniela Jitaru1

1Medical Diagnosis Laboratory, Regional Oncology Institute Iaşi, Romania

2"Grigore T. Popa" University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania

3”Transcend” Research Center, Regional Oncology Institute Iaşi, Romania

Keywords: colorectal cancer, tumor markers, targeted therapy

Introduction: The transcription factor Ikaros is involved in the process of normal differentiation of hematopoietic cells, especially within the lymphoid lineage. Several isoforms of Ikaros have been described, with different functions in the cell. Short isoforms, which do not have the DNA binding domain, have a dominant negative function over dimerization partners. Disruption of Ikaros isoform expression participates in the process of leukemogenesis.

Material and methods: The study include 147 patients (46 with acute myeloid leukemia (LAM), 78 with acute lymphoblastic leukemia (LAL) and, as controle, 23 samples with chronic myeloid leukemia (LMC), from "St. Mary" Hospital and the Regional Institute of Oncology, Iași. The fusion genes characteristic of each leukemic type and the expression of Ikaros isoforms were investigated.

Results: The coexistence of several splicing variants was observed in the same PCR amplification. The solitary

153

presence of the Ik6 isoform was directly correlated with the alteration of the number of copies in the IKZF1 gene, determined by the MLPA technique, using the Kit - P335-B1 ALL-IKZF1.

Conclusions: The electrophoretic fractionation method in the bioanalyzer is a very useful, inexpensive method, which allows the identification of all transcript variants, also allows the quantification and estimation of the gene expression ratio between long and short variants. Our study demonstrates that the expression of Ikaros dominant-negative isoforms is not restricted to a certain type of leukemia and is not associated with the presence of a particular fusion gene.

154

Monitorizarea prin tehnici de biologie moleculară a infecțiilor virale la pacienții transplantați în Institutul Regional de Oncologie, Iaşi Daniela Jitaru1, Loredana Dragoș1, I. Ivanov1, Carmen Cozmei1, E. Carasevici2

1Departamentul de diagnostic molecular – Laboratorul de analize medicale, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi

2Centrul de cercetare fundamentală şi dezvoltare experimentală în medicina translaţională/Transcend, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi

Cuvinte cheie: CMV, BKV, transplant, viremie

Introducere: Infecțiile virale la pacienții transplantați au o incidență mai redusă comparativ cu cele fungice sau bacteriene, dar frecvent au evoluție mai gravă și mortalitate crescută. Cunoaşterea incidenţei şi epidemiologiei locale a diverselor infecţii virale post-transplant permite adoptarea unui screening restrictiv doar pentru anumiţi viruşi, cu costuri-beneficiu maxim, iar detectarea precoce şi tratamentul specific reprezintă cei mai importanţi factori prognostici ai infecţiei virale în cazul pacienților imunosupresați post-transplant.

Material și metode: În departamentul de biologie moleculară – I.R.O. Iași, au fost investigați 1317 de pacienți transplantați renal (ianuarie 2012 - iulie 2019), aflați în evidența Spitalului Clinic ”Dr. C.I. Parhon”- Iași, pentru detecția cantitativă a viremiei (folosind ADN extras din plasmă) cu CMV și Polyoma BK virus.

Rezultate: Pentru detecția viremiei cu BKV au fost comparate rezultatele obținute prin două metode qRT-PCR: cu kit de detecție comercial cu sonda TaqMan (kit IVD), și metodă optimizată in house în care s-a utilizat SYBR green şi gena ACTB ca genă de referință. Pentru detecția viremiei CMV s-au folosit kit-uri comerciale IVD/CE. Testarea virală a permis identificarea a 63 din 1317 cazuri a reactivării cu Polyoma BK virus (4,8%) și 64 din 1317 cazuri (4,9%) a reactivării CMV. Cazurile de rejet acut de grefă renală ca urmare a reactivării infecției virale cu PBKV sau CMV au fost rezolvate prin modularea imunosupresiei.

Concluzii: Diferențele au fost nesemnificative între cele două metode de lucru, iar experiența laboratorului

155

nostru, permite în acest moment extinderea monitorizării infecțiilor virale și la pacienții transplantați medular cu celule stem hematopoietice.

Monitoring viral infections trough molecular biology techniques in transplanted patients at the Regional Institute of Oncology, Iaşi Daniela Jitaru1, Loredana Dragoș1, I. Ivanov1, Carmen Cozmei1, E. Carasevici2

1Department of molecular diagnostics - Laboratory of medical analysis, Regional Institute of Oncology, Iaşi

2Center for fundamental research and experimental development in translational medicine/Transcend, Regional Institute of Oncology, Iaşi

Keywords: CMV, BKV, transplant, viremia

Introduction: Viral infections in transplanted patients have a lower incidence compared to fungal or bacterial ones, but frequently have more severe evolution and increased mortality. Knowing the local incidence and epidemiology of various post-transplant viral infections allows restrictive screening to be adopted only for certain viruses, with maximum cost-benefit. Early detection and specific treatment are the most important prognostic factors of viral infection in post-transplant immunosuppressed patients.

Materials and methods: In the department of molecular biology – R.I.O. Iași, were investigated 1317 renal transplanted patients (January 2012- July 2019), who are in the records of the Clinical Hospital ”Dr.C.I. Parhon” - Iaşi, for the quantitative detection of CMV and Polyoma BK viremia (using DNA extracted from plasma).

Results: For the detection of BKV viremia, the results obtained by two qRT-PCR methods were compared: one with commercial detection kit with TaqMan probe (IVD kit) and one optimized in-house method using SYBR green and ACTB gene as reference gene. Commercial IVD/EC kits were used to detect CMV viremia. Viral testing allowed the identification of 63 from 1317 cases of reactivation with Polyoma BK virus (4.8%) and 64

156

from 1317 cases (4.9%) of CMV reactivation. Cases of acute renal graft rejection due to reactivation of viral infection with PBKV or CMV have been resolved by modulating immunosuppression.

Conclusions: The differences were insignificant between the two working methods, and the experience of our laboratory allows at this moment the extension of monitoring viral infections also in patients transplanted with hematopoietic stem cells.

157

Recunoaşterea precoce a efectelor toxice ale imunoterapiei: între ghiduri şi realitatea clinică Cezara Ioana Litcanu, Veronica Gabor, Cristina Pruteanu, Dorina Ionescu


Cuvinte cheie: imunoterapie, toxicitate, ghiduri

Introducerea imunoterapiei în tratamentul pacienților cu cancer a revoluționat abordarea oncologică, a transpus în practica curentă rezultatele imediate din cercetare şi a îmbunătăţit semnificativ supravieţuirea generală. Cu toate că au început o nouă era în tratamentul cancerului, au deschis şi o cutie a Pandorei prin complexitatea toxicităţilor. Efectele secundare ale imunoterapiei diferă de toxicitățile medicamentelor oncologice. Conform datelor din literatură, la 10%-30% dintre pacienți trataţi cu imunoterapie vor dezvolta toxicitate autoimună sistemică care poate include toată gama de boli autoimune cunoscute (dermatită, colită, pneumonită, encefalită, tiroidită, hipofizită).

Această toxicitate poate deveni gravă dacă nu este diagnosticată precoce și tratată corespunzător. Astfel, în afara de responsabilitatea tratamentului, medicului oncolog îi revine o nouă misiune de a introduce în practica zilnică un nou algoritm care să cuprindă: recunoaşterea precoce a toxicităţlior autoimune, cuantificarea corectă a gradului de toxicitate, decizia de întrerupere sau amânare a imunoterapiei şi stabilirea contactelor multidisciplinare pentru tratamentul formelor grave de toxicitate. Momentul cheie este reluarea tratamentului fără risc pentru pacient, dar şi cu menţinerea efectului antitumoral al imunoterapiei în contextul tratamentului imunosupresor. În protocol intră şi urmărirea toxicităţilor tardive ale imunoterapiei care se pot repeta după reluarea tratamentului sau se pot instala şi după încheierea tratamentului.

Avem la îndemână 3 ghiduri care ne ajută în practica de zi cu zi:

2018 Management of Toxicities from Immunotherapy ESMO Clinical Practice Guidelines;

158

2019 NCCN Guidelines for Management of Immunotherapy Related Toxicities;

2019 Society French Endocrine Society published guidelines to manage endocrinology imAR, which are not based on CTCAE grade.

În practica clinică, pacienţii aflaţi în tratament cu imunoterapie au avut toxicităţi diverse: dermatită, colită, pneumonită, tiroidită, hipofizită, artrită, mucozită, miocardită, dintre care doar unele au fost uşor de recunoscut precoce.

Early recognition of the toxic effects of immunotherapy: between guidelines and clinical reality Cezara Ioana Litcanu, Veronica Gabor, Cristina Pruteanu, Dorina Ionescu


Keywords: immunotherapy, toxicities, guidelines

The introduction of immunotherapy in the treatment of cancer patients has revolutionized the oncological approach, has transposed the immediate results of the research into current practice and has significantly improved patient survival. Although they started a new era in cancer treatment, they also opened a Pandora's Box due to the complexity of the toxicities. The side effects of immunotherapy differ from the toxicities of oncological drugs. According to literature data, 10%-30% of patients treated with immunotherapy will develop systemic autoimmune toxicity, which may include all known autoimmune diseases (dermatitis, colitis, pneumonitis, encephalitis, thyroiditis, hypophysitis). This toxicity can become serious if not diagnosed early and treated appropriately. Thus, besides the responsibility of the treatment, the oncologist has a new mission to introduce in the daily practice a new algorithm that will include: early recognition of autoimmune

159

toxicities, correct quantification of the degree of toxicity, the decision to discontinue or delay the immunotherapy and establish multidisciplinary contacts for the treatment of serious forms of toxicity. The key moment is to resume the risk-free treatment for the patient but also to maintain the antitumor effect of the immunotherapy in the context of the immunosuppressive treatment. The protocol includes the follow-up of the late toxicities of the immunotherapy that can be repeated after the resumption of the treatment or can be installed after the end of the treatment.

We have 3 guides that help us in our daily practice:

2018 Management of Toxicities from Immunotherapy ESMO Clinical Practice Guidelines

2019 NCCN Guidelines for Management of Immunotherapy Related Toxicities

2019 Society published guidelines to manage endocrinology imAR, which are not based on CTCAE grade

In clinical practice, patients undergoing immunotherapy had various toxicities: dermatitis, colitis, pneumonitis, thyroiditis, pituitary, arthritis, mucositis, myocarditis, of which only a few were readily recognized early.

160

Procesul tumoral la pacientul seropozitiv HIV Isabela-Ioana Loghin1,2, Irina-Cristina Nicolau2, L.J. Prisăcariu2, Adriana-Florina Bahnă2, Oana-Manuela Secrieru2, Raluca-Andreea Adămiță-Bugeac2, M. Gurbet1, Carmen-Mihaela Dorobăț2


2Spitalul Clinic de Boli Infecțioase ”Sfânta Parascheva” - Centrul Regional HIV/SIDA, Iași, România

Cuvinte cheie: HIV, proces tumoral, terapie antiretrovirală

Introducere: Pacienții seropozitivi HIV prezintă un risc mai mare de a dezvolta diferite forme de cancer, ca urmare a efectelor pe care HIV le produce asupra sistemului imun.

Material și metode: Am efectuat un studiu retrospectiv ce a inclus pacienți seropozitivi, aflați în evidența Centrului Regional HIV/SIDA din cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase ”Sfânta Parascheva” Iași.

Rezultate: Printre cele 1544 de cazuri de pacienți seropozitivi HIV, în perioada studiată au existat 14 cazuri care au asociat o formă de neoplazie. Raportul dintre bărbați și femei a fost de 1:1, provenind în mod egal atât din zone rurale, cât și urbane. Distribuția cazurilor pe vârste a relevat o incidență crescută în a treia spre a patra decadă de viață, cu o medie a vârstei de 43 ani. Cel mai frecvent tip de cancer a fost Sarcomul Kaposi (4 cazuri). Majoritatea pacienților urmau terapie antiretrovirală, cu un nivel al limfocitelor CD4 între 200-500 cel/mm3 (7 cazuri) și cu încărcătură virală nedetectabilă (8 cazuri). Manifestările clinice specifice ale sarcomului Kaposi au constat în leziuni cutaneo-mucoase cu diferite localizări: palat moale, gât, torace anterior și posterior, membre superioare și inferioare.

Concluzii: Deși asocierea sarcomului Kaposi a accelerat evoluția clinico-biologică a infecției HIV, un prognostic bun este sugerat de prezența manifestărilor dermatologice în absența afectării organelor interne, la pacienți aderenți și complianți, sub terapie antiretrovirală eficientă. Cercetările viitoare ar trebui să

161

evalueze dacă terapiile combinate pot reduce riscul de a dezvolta cancer la pacienții seropozitivi HIV care se află sub tratament.

Tumoral process in HIV-positive patients Isabela-Ioana Loghin1,2, Irina-Cristina Nicolau2, L.J. Prisăcariu2, Adriana-Florina Bahnă2, Oana-Manuela Secrieru2, Raluca-Andreea Adămiță-Bugeac2, M. Gurbet1, Carmen-Mihaela Dorobăț2

1“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iași, Romania

2“Saint Parascheva” Clinical Hospital of Infectious Diseases – Regional HIV/AIDS Center, Iași, Romania

Keywords: HIV, tumoral process, antiretroviral therapy

Background: HIV-positive patients are at higher risk of developing certain forms of cancer due to the effects that HIV can have on the immune system.

Material and method: We performed a retrospective study including HIV-positive patients from the Regional Center of HIV/AIDS of the Infectious Diseases Hospital “St. Parascheva”, Iaşi.

Results: Among the 1544 cases of HIV seropositive patients, there were 14 cases in the selected period of the study that also associated a different form of neoplasia. The gender ratio: male to female was 1:1, both from rural and urban areas. The age distribution had a peak incidence in the third to fourth decades of life, with an average age of 43. The most common cancer type was Kaposi's sarcoma (4 cases). Most of the patients were under antiretroviral therapy, with a CD4 level: 200-500 cel/mm3 (7 cases) and undetectable viral load (8 cases). The patients with Kaposi's sarcoma were late presenters, newly diagnosed, with C3 stage AIDS with severe immunosuppression (CD4 T cell count < 200 cells/mmc). Clinical manifestations specific to Kaposi's sarcoma showed cutaneous and mucosal lesions with different locations: palatal mucosa, throat, anterior

162

and posterior thorax or upper and lower limbs.

Conclusions: Although the presence of Kaposi's sarcoma accelerates the clinical-biological evolution of HIV infection, a good prognosis is given by the presence of skin manifestations in the absence of stigmatization of organs in context of adherence and compliance with antiretroviral treatment. Further research should identify whether combined therapies can reduce cancer risk during treated HIV infection.

163

Rezecţii limitate în tratamentul chirurgical al metastazelor hepatice din cancerul colorectal S. Luncă1,2, Natalia Velenciuc1,2, Larisa Avîrvarei2, Habib Chady2, Ana Caterina Luncă3, C. Roată1,2, G. Dimofte1,2

1Departamentul de Chirurgie, Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași

2Clinica II Chirurgie, Institutul Regional de Oncologie, Iași

3Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași

Cuvinte cheie: rezecţie hepatică limitată, rezecție vasculară R1, metastaze hepatice, cancer colorectal

Introducere: Astăzi, rezecția R0 a metastazelor hepatice din cancerele colorectale este considerată standardul de tratament, rezecțiile hepatice majore oferind o rată mai mare de rezecție cu margini negative, cu o supraviețuire de până la 58% la 5 ani și 28% la 10. ani. Datele recente demonstrează rolul crescut al rezecției hepatice limitate și a rezecției vasculare R1, cu rezultate oncologice cel puțin similare în comparație cu rezecțiile hepatice majore și R0. Scopul acestui studiu este de a prezenta experiența și rezultatele cu acest tip de rezecții.

Metode: Toți pacienții consecutivi în perioada 2013-2018 cu rezecție hepatică pentru metastaze hepatice cu cancer colorectal au fost incluși și rezultatele rezecțiilor vasculare limitate vs majore și R0 vs R1 au fost comparate și analizate.

Rezultate: Morbiditatea și mortalitatea au fost semnificativ mai mari în lotul MLR. Rata de rezecție R0 a fost mai mare în grupul MLR, dar fără diferențe statistic semnificative, iar pentru rata de recurență, nu au existat diferențe statistice. Ratele de supraviețuire au fost, de asemenea, similare în ambele grupuri. Comparativ, intre R1 vascular şi R0 nu au existat diferențe și R1 vascular nu a fost identificat ca factor de prognostic negativ.

Concluzii: Rezecțiile hepatice limitate par să ofere avantaje față de MLR în ceea ce privește morbiditatea și

164

mortalitatea mai mici, cu rezultate oncologice similare. Rezecția hepatică vasculară R1 oferă rezultate similare rezecțiilor R0 care pot justifica acest tip de rezecție pentru a crește rezectabilitatea și siguranța pacientului

Sparing liver resection in colorectal liver metastases treatment S. Luncă1,2, Natalia Velenciuc1,2, Larisa Avîrvarei2, Habib Shady2, Ana Caterina Luncă3, C. Roată1,2, G. Dimofte1,2

1Department of Surgery, Faculty of Medicine ”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași, Romania

2Second Surgical Oncology Clinic, Regional Institute Of Oncology, Iași, Romania

3Faculty of Medicine ”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași, Romania

Keywords: limited liver resection, R1 vascular resection, liver metastases, colorectal cancer

Introduction: Today, the R0 resection of liver metastases from colorectal cancers is considered the standard of treatment with major liver resections (MLR) offering a higher rate of negative margin resection with a survival of up to 58% at 5 years and 28% at 10 years. Recent data demonstrates the increased role of limited liver resection and R1 vascular resection with at least similar oncological outcomes comparing with major liver and R0 resections. The aim of this study is to present the experience and outcomes with this type of resections.

Methods: All consecutive patients during 2013-2018 period with liver resection for colorectal cancer liver metastases were included and outcomes of limited vs major and R0 vs R1 vascular resections were compared and analyzed.

Results: Morbidity and mortality were significantly higher in MLR group. R0 resection rate was higher in MLR group but with no significant statistical difference. Regarding recurrence rate there was no differences between sparing liver surgery and MLR groups. Survival rates were also similar in both groups. On analyzes

165

R1 vascular vs R0 had no differences and R1 vascular was not identified as a negative prognostic factor.

Conclusions: Limited liver resections seems to offer advantages over MLR in terms of lower morbidity and mortality with similar oncological outcomes. R1 vascular liver resection provides similar outcomes to R0 resections which may justify this type of resection to increase patient resectability and safety

166

Tehnici curative în tratamentul carcinomului hepatocelular S. Luncă1,2, Natalia Velenciuc1,2, Larisa Avîrvarei2, Habib Chady2, Ana Caterina Luncă3, C. Roată1,2, G. Dimofte1,2




Cuvinte cheie: carcinom hepatocelular, rezecţie hepatică, termoablaţie

Introducere: Cu o rată în creștere de 74% în ultimii 25 de ani, carcinomul hepatocelular reprezintă o problemă majoră de sănătate la nivel mondial. Rezecția chirurgicală împreună cu tehnicile de ablație rămân printre puținele opțiuni cu intenție curativă în tratamentul carcinomului hepatocelular. Scopul acestui studiu a fost de a analiza aceste opțiuni terapeutice și rezultatele lor în experiența noastră.

Material și metodă: În perioada 2013-2018, toți pacienții consecutivi tratați cu intenție curativă în clinica noastră au fost analizați.

Rezultate: Stadializarea și opțiunile terapeutice au fost stabilite în conformitate cu Barcelona Clinic Liver Cancer System. Rezecția chirurgicală a fost efectuată la 78 de pacienți, 41 de pacienți au beneficiat de termoablaţie cu microunde. Rezecție R0 a fost realizată la 72 de pacienți (92,3%) cu o rată de morbiditate de 19,2% (15 pacienți) și o mortalitate de 2,5% (2 pacienți). Pentru cei 41 de pacienți cu termoablație cu microunde, la o lună după tratament, s-a obținut ablație completă la 35 de pacienți (85,3%). Nu au existat complicații majore și nici decese. După o perioadă de urmărire medie de 36 de luni, rata de recurență hepatică a fost de 60,9% și 63,4% pentru pacienții cu rezecție hepatică și respectiv termoablație. Rata de supraviețuire la 3 ani a fost de 74,3% (58/78) și 68,2% (28/44) pentru rezecție hepatică respectiv termoablaţie.

Concluzii: Deși tehnicile de rezecție și termoablatie rămân principalele arme terapeutice curative,

167

prognosticul carcinomului hepatocelular rămâne rezervat, rata de supraviețuire fiind influențată în mare măsură de rata crescută a recurenței tumorii hepatice.

Curative intent techniques in hepatocellular carcinoma treatment S. Luncă1,2, Natalia Velenciuc1,2, Larisa Avîrvarei2, Habib Chady2, Ana Caterina Luncă3, C. Roată1,2, G. Dimofte1,2

1Department of Surgery, Faculty of Medicine ”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași, Romania

2Second Surgical Oncology Clinic, Regional Institute Of Oncology, Iași, Romania

3Faculty of Medicine ”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași, Romania

Keywords: hepatocellular carcinoma, liver resection, termoablation

Introduction: With an increasing rate of 74% during the last 25 years hepatocellular carcinoma represent a major global health problem. Surgical resection along with ablation techniques remain among the few options with curative intent in treatment of hepatocellular carcinoma. The aim of this study was to analyze these therapeutic options and their outcomes in our experience.

Materials and methods: During 2013-2018 period all consecutive patients treated with curative intent in our clinic were analyzed. Results: Staging and therapeutic options have been established in accordance with the Barcelona Clinic Liver Cancer System. Surgical resection was performed in 78 patients, 41 patients benefited from microwave thermoablation. For surgical resection group, an R0 resection was performed in 72 patients (92.3%) with a morbidity rate of 19.2% (15 patients) and a mortality of 2.5% (2 patients). For the 41 patients who underwent microwave thermoablation, at one month post-treatment, complete ablation was obtained in 35 patients (85.3%). There were no major complications and there was no death. After an average follow-up period of 36 months, the hepatic recurrence rate was 60.9% and 63.4% for the patients

168

with hepatic resection and thermoablation respectively. The survival rate at 3 years was 74.3% (58/78) and 68.2% (28/44) for hepatic resection and thermoablation respectively.

Conclusions: Although the resection and thermoablation techniques remain the main curative therapeutic weapons, prognosis of hepatocellular carcinoma remains reserved, the survival rate being greatly influenced by the increased rate of hepatic tumor recurrence.

169

Evaluarea factorilor predictivi a răspunsului histopatologic complet la tratamentul neoadjuvant în cancerul mamar Irina Lupu2, I. Radu1,2, Ana-Maria Mușină1,2, I. Huțanu1,2, B. Filip1,2, Maria-Gabriela Aniței1,2, D.V. Scripcariu1,2, Mihaela-Mădălina Gavrilescu1,2, A. Panuță1,2, Mihaela Buna-Arvinte1,2, Ana Grigoraş2, Mihaela Spînu2, Alexandra Avram2, N.Ş. Ioanid2, Vanda-Gianina Moraru1,2, V. Scripcariu1,2

1Departamentul de Chirurgie, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași, România

2Institutul Regional de Oncologie, Clinica I Chirurgie, Iași, România

Cuvinte cheie: cancer mamar, răspuns complet, chimioterapie neoadjuvantă

Introducere: Obținerea răspunsul patologic complet după efectuarea de chimioterapie neoadjuvantă contribuie la creșterea supraviețuirii generale. Scopul acestui studiu a fost de a evalua și determina factorii clinici si patologici care sunt corelaţi cu obținerea răspunsului patologic complet în rândul pacientelor diagnosticate cu neoplasm mamar care au beneficiat de chimioterapie neoadjuvantă.

Materiale şi metode: Am efectuat un studiu retrospectiv care a inclus 61 de paciente ce au efectuat chimioterapie neoadjuvantă urmată de intervenție chirurgicală radicală în perioada ianuarie 2015 - mai 2019. Pacienții care au obținut un răspuns patologic complet la nivelul formaţiunii tumorale primare, au fost împărţiţi în 2 grupe: ypN0 şi ypN+. Răspunsul patologic complet a fost definit prin disparţia tumorii primare cât și a invaziei limfatice din punct de vedere anatomo-patologic.

Regulate: Din cele 61 de paciente evaluate, 46 au prezentat răspuns patologic complet. Marea majoritate a pacientelor se aflau în pre-menopauză, forma anatomo-patologică cea mai comună a bolii oncologice a fost de carcinom invaziv ductal, forma de diferențiere celulară predominantă a fost cea moderat diferențiată, iar subtipul molecular frecvent întâlnit a fost cel triplu negativ. Marea majoritate a pacientelor din studiu a

170

beneficiat de tratament neoadjuvant bazat pe chimioterapie cu antracicline/taxani.

Concluzii: Rezultatele studiului sugerează faptul că pacientele cu receptori hormonali pozitivi, aflate la postmenopauză au un răspuns nefavorabil la chimioterapia neoadjuvantă.

Evaluation of predictive factors for complete pathological response in patients with breast cancer and neoadjuvant chemotherapy Irina Lupu2, I. Radu1,2, Ana-Maria Mușină1,2, I. Huțanu1,2, B. Filip1,2, Maria-Gabriela Aniței1,2, D.V. Scripcariu1,2, Mihaela-Mădălina Gavrilescu1,2, A. Panuță1,2, Mihaela Buna-Arvinte 1,2, Ana Grigoraş2, Mihaela Spînu2, Alexandra Avram2, N.Ş. Ioanid2, Vanda-Gianina Moraru1,2, V. Scripcariu1,2

1Department of Surgery, University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa” Iaşi, Romania

2Regional Institute of Oncology, Ist Surgical Unit, Iaşi, Romania

Keywords: breast cancer, pathological complete response, neoadjuvant chemotherapy

Introduction: Pathological complete response after neoadjuvant chemotherapy increase the disease-free survival and overall survival in patients with breast cancer. The aim of present study was to establish clinical and pathological factors associated with achieving pathological complete response in breast cancer patients receiving neoadjuvant chemotherapy.

Methods: We conducted a retrospective study which includes 61 patients with breast cancer that received neoadjuvant chemotherapy followed by radical surgical treatment during January 2015 – May 2019. Patients who obtained complete histopathological response for primary tumor site (ypT0) were subdivided in two groups: ypN0 and ypN+. Also pathological complete response was characterized as having no invasive tumor

171

in the breast surgical specimen removed following neoadjuvant residual therapy. Predictive factors for the response to neoadjuvant chemotherapy were determined.

Results: Overall, 46 of patients attained a clinical pathologic complete response. The majority of patients who achieved complete response were premenopausal with invasive ductal carcinoma, most of the patients had well differentiated tumors with triple negative subtype. The vast majority of patients received anthracycline/taxane-based chemotherapy regimens.

Conclusions: The results of this study suggests that presence of post-menopausal status, and positive hormone receptor status are associated with poorer response to neoadjuvant chemotherapy in breast cancer patients.

172

Recidive în cancerul tiroidian - atitudine chirurgicală Ioana Lupuşoru2, Cr. Velicescu2, Ana-Maria Rotariu2, Sophie Bonnaud2, Cr. Toader2, Cosmina Andone2, Al. Grigorovici1,2

1Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi, România

2Secţia Clinică IV Chirurgie, Spitalul “Sfântul Spiridon” Iaşi, România

Cuvinte cheie: recidivă, cancer tiroidian, radioterapie cu iod

Introducere: Incidenţa cancerelor tiroidiene continuă să crească la nivel mondial. Predominante sunt formele diferenţiate, cu o supravieţuire la 5 ani de 90%-95%.

Cuprins: Am efectuat un studiu retrospectiv pe o perioadă de 10 ani ce a inclus un număr de 44 pacienţi internaţi în Clinica IV Chirurgie, Spitalul ”Sf. Spiridon” pentru recidivă tumorală. Numărul total de cancere tiroidiene internate şi operate în perioada cuprinsă în studiu a fost de 607, din care 94% de tip papilar, 4% de tip medular, 2% tip anaplazic. Recidivele, în principal ganglionare la nivel cervical, au fost diagnosticate în medie după 26 luni de la intervenţia chirurgicală (tiroidectomie). Un număr de 38 pacienţi au avut o singură recidivă, în schimb 6 pacienţi au prezentat multiple recidive ce au necesitat multiple reintervenţii. Tipul papilar ocupă primul loc, reprezentând 75% dintre toate recidivele cu remarca de diferenţiere accentuată la fiecare recidivă. Între prima interventie şi recidivă toţi pacienţii au efectuat radioterapie cu Iod131 cu excepţia microcancerelor papilare unice sub 5 mm diametru.

Concluzii: Forma papilară rămâne cea mai frecventă, cu prognosticul cel mai bun. Metastazele în acest caz sunt cel mai des întâlnite la nivelul ganglionilor cervicali. Celelalte forme de cancer tiroidian prezintă un risc mai mare şi au tendinţa de a disemina hematologic, cu metastaze la distanţă.

173

Recurrence in thyroid cancer - surgical management Ioana Lupuşoru2, Cr. Velicescu2, Ana-Maria Rotariu2, Sophie Bonnaud2, Cr. Toader2, Cosmina Andone2, Al. Grigorovici1,2

¹“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania

²“Saint Spiridon” Hospital, 4th Surgical Department, Iaşi, Romania

Keywords: recurrence, thyroid cancer, Iodine radiotherapy

Introduction: Incidence in thyroid cancer continues to increase worldwide. Well-differentiated forms are the most predominant, with a 90%-95% 5 years life expectancy.

Material and method: We performed a retrospective clinical study over a period of 10 years, which included 44 patients admitted in the 4th Surgical Department of “Saint Spiridon” Hospital Iasi, for thyroid cancer recurrence. The total number of cases admitted and operated during the period was 607, of which 94% were papillary, 4% medullary, 2% anaplastic. Recurrence, mainly located in cervical ganglia, was diagnosed on average 26 months post-thyroidectomy. 38 patients had a single recurrence, while 6 had multiple recurrences, requiring multiple reinterventions. The leading type was papillary, with 75% of all recurrences, with a marked undifferentiation on each relapse. Between the first intervention and the recurrence all the patients underwent radiotherapy with Iod131 except the single lesion papillary microcancers under 5 mm diameter.

Conclusions: The papillary form remains the most frequent, with the best prognosis. Metastasis, in this case are found most frequently found in cervical ganglia. The other varieties of thyroid cancer have greater risks and have a tendency towards hematologic dissemination, with metastasis.

174

Brahiterapia ghidată IRM în tratamentul definitiv al cancerului de col uterin local avansat – rezultate terapeutice Andreea Marinca1, Irina Iftincăi1, Elena Manea1, Anișoara Anghelache2, Anamaria Constantin2, Manuela Oprișan2, Mihaela Oprea2, Irina Butuc2, A. Zara2, Diana Tănase1, Camelia Țabrea1, M. Marinca3

1Secția Radioterapie, Institutul Regional de Oncologie Iași

2Departamentul de Fizică Medicală, Institutul Regional de Oncologie Iași

3Disciplina de Oncologie Medicală-Radioterapie, U.M.F. “Grigore T. Popa” Iași

Cuvinte cheie: brahiterapia ghidată IRM, cancerul de col uterin

Introducere: Tratamentul standard al cancerului de col uterin local avansat (CCLA) constă în radioterapie externă (RTE) și chimioterapie (CT) concomitentă plus brahiterapie (BT) ghidată imagistic. Scopul acestui studiu este evaluarea retrospectivă a rezultatelor de eficacitate și siguranță prin încorporarea BT ghidate IRM în tratamentul definitiv al CCLA în instituția noastră.

Materiale și metodă: În perioada 2015-2019, 100 de paciente cu CCLA au fost tratate cu RTE ± CT și BT intracavitară HDR cu ghidaj IRM, utilizând un aplicator Fletcher compatibil IRM. Volumul țintă în RTE a inclus aria ganglionară iliacă comună la toate pacientele și regiunea ganglionară lombo-aortică la pacientele cu ganglioni lombo-aortici pozitivi sau cu risc crescut de afectare ganglionară lombo-aortică. Toate pacientele au efectuat IRM după introducerea aplicatorului. Volumele țintă și organele la risc au fost conturate pe imaginile IRM conform recomandărilor GYN GEC-ESTRO. Dozele au fost convertite în doze echivalente cu 2 Gy pe fracțiune (EQD2).

Rezultate: Vârsta mediană a pacientelor a fost de 55 ani (limite 25-84). 64% au avut tumori T2b și 27% T3b. 66% dintre paciente au avut ganglioni pelvini pozitivi și 23% ganglioni lombo-aortici pozitivi. RTE a fost

175

administrată utilizând tehnica conformațională 3D, VMAT sau IMRT la 26%, 71% și respectiv 3% dintre paciente. Doza mediană de RTE a fost de 45 Gy în 25 fracțiuni. 58% dintre paciente au fost iradiate și pe regiunea ganglionară lombo-aortică. Boost-ul ganglionar a fost administrat la 67% dintre paciente (23% secvențial, 45% concomitent), cu o doză mediană de boost de 56 Gy (limite 54-74 Gy). CT neoadjuvantă a fost administrată la 33% dintre paciente. Chimioterapia concomitentă cu Cisplatin a fost administrată la 90% dintre paciente. Valoarea medie a D90 pentru CTV HR a fost de 84,2 Gy (limite: 68-106 Gy). D2cc medii pentru rect, vezică, sigmoid și intestin subțire au fost de 65,9 Gy (51-78), 81,4 Gy (58-100), 65,4 Gy (49-79 Gy) și, respectiv, 60,3 Gy (46-77 Gy). Am obținut răspuns complet la 95% dintre paciente. La o urmărire mediană de 17 luni (7-43,3 luni), 82% dintre paciente erau fără progresie. Eșecul local a apărut la 7 paciente. Controlul local a fost semnificativ corelat cu D90 în CTV HR, toate recidivele cu excepția uneia survenind la doze sub 85 Gy. Eșecul ganglionar pelvin a survenit la 5 paciente, la toate în volumul iradiat. Recidivele ganglionare lombo-aortice au survenit la 4 paciente, toate cu excepția uneia în volumul iradiat. Ratele de control local, ganglionar pelvin, ganglionar lombo-aortic și sistemic au fost de 93%, 95%, 96% și respectiv, 93%. Toxicități severe tardive au survenit la 12 paciente. 3 paciente au avut toxicitate urinară grad 3 (1 hematurie grad 3 și 2 stenoze ureterale grad 3). O pacientă a prezentat rectită radică grad 3. Stenoza vaginală grad 3 a survenit la 7% dintre paciente. O pacientă cu antecedente de chirurgie abdominală a prezentat ocluzie intestinală grad 5.

Concluzii: Rezultatele noastre inițiale indică rate reduse de morbiditate severă tardivă și un control local, ganglionar și sistemic excelent într-o populație de paciente cu CCLA, predominant cu ganglioni pozitivi și tratate cu RTE incluzând aria ganglionară lombo-aortică într-un procent semnificativ, chimioterapie și BT ghidată IRM.

176

Clinical outcome of MRI-guided brachytherapy in cervical cancer: initial experience in Romania Andreea Marinca1, Irina Iftincăi1, Elena Manea1, Anișoara Anghelache2, Anamaria Constantin2, Manuela Oprișan2, Mihaela Oprea2, Irina Butuc2, A. Zara2, Diana Tănase1, Camelia Țabrea1, M. Marinca3

1Radiotherapy Department, Iaşi Regional Oncology Institute

2Medical Physics Department, Iaşi Regional Oncology Institute

3Discipline of Medical Oncology-Radiotherapy, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iași

Keywords: MRI-guided brachytherapy, cervical cancer

Purpose: Standard treatment in locally advanced cervical cancer (LACC) is definitive concomitant external-beam radiotherapy (EBRT) and chemotherapy (CT), followed by image-guided brachytherapy (BT). The purpose of this study was to retrospectively evaluate the efficacy and safety of MRI-guided BT as part of the definitive treatment of LACC in our Institute.

Material and methods: Between 2015 and 2019, 100 patients with LACC were treated in our institution with external beam radiotherapy (EBRT) ± chemotherapy (CT) and intracavitary HDR MRI-guided brachytherapy, using an MRI-compatible Fletcher-style applicator. The target volume for EBRT included common iliac nodal area in all patients and paraaortic area in case of positive paraaortic nodes and in patients with a high risk for paraaortic nodal involvement. MRI was performed with the applicator in place. Target volumes and organs at risk were contoured on the MRI images according to GYN GEC-ESTRO recommendations. Doses were converted to the 2 Gy equivalent dose (EQD2).

Results: The median age was 55 years (range 25-84). 64% had T2b lesions and 27% T3b lesions. 66% of the patients had positive pelvic lymph nodes and 23% positive paraaortic nodes. EBRT was delivered using 3D-

177

CRT, VMAT or static IMRT in 26%, 71% and 3% of the patients, respectively. The median EBRT dose was 45 Gy in 25 fractions. 58% of the patients received irradiation of the paraaortic area. Nodal boost was administered in 67% of the patients (23% sequential, 45% SIB), with a median dose of 56 Gy (range 54-74 Gy). Neoadjuvant CT was administered in 33% of the patients. Concomitant weekly Cisplatin was administered in 90% of the patients. The mean D90 for CTVHR was 84.2 Gy (range: 68.1-106 Gy). Mean D2cc for rectum was 65.9 Gy (51-78), for bladder 81.4 Gy (58-100), for sigmoid 65.4 Gy (49-79 Gy) and for bowel 60.3 Gy (46-77 Gy). Complete response was obtained in 95% of the patients. At a median follow up of 17 months (7-43.3 months), 82% of the patients were progression-free. Local failures occurred in 7 patients. Local control was significantly correlated with D90 HR-CTV dose, with all but one local recurrences occurring in patients receiving under 85 Gy. Pelvic nodal failures occurred in 5 patients, all in-field. Paraaortic nodal recurrences occurred in 4 patients, all but one in-field. The local, pelvic nodal, paraaortic nodal and systemic control rates were 93%, 95%, 96% and 93%, respectively. Severe late toxicity occurred in 12 patients. Three patients developed grade 3 urinary toxicity (1 grade 3 haematuria and 2 grade 3 ureteral stenosis). One patient developed grade 3 rectal bleeding. Grade 3 vaginal stenosis occurred in 7% of the patients. Grade 5 small bowel obstruction occurred in 1 patient with a history of major abdominal surgery.

Conclusion: Our initial results indicate low rates of severe late morbidity as well as excellent local, nodal and systemic control, in a population of locally advanced, mainly node-positive cervical cancer patients treated with extended-field EBRT in a high percentage, chemotherapy and MRI-guided BT.

178

Studiu prospectiv asupra calității vieții pacienților cu neoplasm colorectal stadiul IV tratați cu Bevacizumab în Institutul Regional de Oncologie Andreea Matei1, Diana Moisuc1,2, Andreea-Roxana Herciu1, Elena Cristea1, B. Gafton1,2



Cuvinte cheie: neoplasm colorectal, Bevacizumab, calitatea vieții

Introducere: La momentul diagnosticului, 25% din pacienții cu neoplasm colorectal prezintă metastaze. Supraviețuirea generală la 5 ani a pacienților cu neoplasm colorectal stadiul IV este mai mică de 10%. Bevacizumab și-a demonstrat eficacitatea în combinație cu regimuri diferite de chimioterapie iar utilizarea sa pe scară largă a ridicat întrebări importante privind selecția și optimizarea acestor regimuri cât și în ceea ce privește identificarea efectelor adverse și influența asupra calității vieții pacienților.

Material și metodă: Am analizat prospectiv influența tratamentului asupra calității vieții, impactul asupra stării generale, activităților zilnice și sociale pe un lot de pacienți la inițierea terapiei cu Bevacizumab și la o lună de la inițiere. Calitatea vietii pacienților a fost evaluată cu ajutorul chestionarului European Organisation for Research and Treatment of Cancer Quality of Life Questionnaire Core 30 (EORTC QLQ-C30 V3.0) și EORTC QLQ-CR29 V2.1.

Rezultate și concluzii: Am identificat efectele adverse apărute pe parcursul tratamentului în relație cu vârsta pacienților, a comorbidităților asociate, tratamentelor anterioare, momentul diagnosticului etc. Administrarea regimurilor de chimioterapie pe bază de oxaliplatin sau irinotecan, în combinație cu Bevacizumab pot produce efecte secundare cu impact negativ asupra calității vieții pacienților sau, dimpotrivă, pot ameliora simptomele legate de boală. Menținerea calității vieții pacienților, pe lângă ameliorarea supraviețuirii generale (OS) și supraviețuirii fără progresie (PSF) reprezintă un aspect important în practica clinică.

179

Prospective study on the quality of life of patients with colorectal cancer stage IV treated with Bevacizumab in the Regional Institute of Oncology Andreea Matei1, Diana Moisuc1,2, Andreea-Roxana Herciu1, Elena Cristea1, B. Gafton1,2

1Medical Oncology, Regional Institute of Oncology, Iaşi, Romania

2University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iaşi, Romania

Keywords: colorectal cancer, Bevacizumab, quality of life

Introduction: At the time of diagnosis, 25% of patients with colorectal cancer have metastases. The overall 5-year survival of patients with stage IV colorectal cancer is less than 10%. Bevacizumab has been shown to be effective in combination with different chemotherapy regimens and its widespread use has raised important questions regarding the selection and optimization of these regimens as well as the identification of adverse effects and influence on quality of life of patients.

Materials and methods: We prospectively analyzed the influence of the treatment on the quality of life, the impact on the general condition, the daily and social activities on a lot of patients at the initiation of Bevacizumab therapy and one month after the initiation. The quality of life of the patients was assessed using the European Organization for Research and Treatment of Cancer questionnaire Quality of Life Questionnaire Core 30 (EORTC QLQ-C30 V3.0) and EORTC QLQ-CR29 V2.1.

Results and conclusions: We identified side effects that occurred during the treatment in relation to the age of the patients, the associated comorbidities, the previous treatments, the time of diagnosis etc. Chemotherapy regimens based on oxaliplatin or irinotecan in combination with Bevacizumab may cause side effects with a negative impact on the quality of life of patients or, on the contrary, may improve the symptoms related to the disease. Maintaining the quality of life of patients, in addition to improving overall survival (OS) and progression free survival (PSF) is an important aspect in clinical practice.

180

Sindromul de eliberare de citokine, o continuă provocare - Experienţa centrului nostru şi actualităţi din literatură C.D. Minciuna1, D. Iovu1,2, Amalia Titeanu1,2, I. Antohe1,2, C. Dănăilă1,2, Al. Gluvacov1,2, Angela Dăscălescu1,2


2Universitatea de Medicină şi Farmacie

Cuvinte cheie: sindrom de eliberare de citokine, răspuns imun, anticorpi monoclonali, BiTE, CAR-T cell, Tocilizumab, IL-6

Sindromul de eliberare de citokine reprezintă una dintre complicaţiile majore care pot apărea după administrarea de terapii ce au la baza anticorpi monoclonali, bispecifici şi CAR-T cell. CRS are la bază o reacţie inflamatorie sistemică necontrolată care poate deveni ameninţătoare de viaţă. În centrul acestei reacţii pare să stea IL-6 care are proprietăţi pleiotrope atât proinflamatori cât şi anti-inflamatorii. La pacienţii care dezvoltă CRS se pot detecta nivele serice crescute ale IL-6, IL-10 şi IFN gamma dar în practica curentă există limitării dozarea acestora. Sindromul de eliberare de citokine devine clinic manifest când un număr mare de limfocite, macrofage, celule dendritice şi monocite devin activate şi eliberează citokine. Severitatea acestuia depinde de magnitudinea răspunsului imun pe care îl antrenează terapia administrată. Unul din principalele simptome este reprezentat de febră punând din start problema unui diagnostic diferenţial cu o infecţie. Este importantă existenţa unui sistem de gradare şi management potrivit al CRS. În funcţie de severitatea simptomelor acesta poate impune sau nu întreruperea tratamentului administrat fapt care va interfera cu răspunsul terapeutic. CRS de gradul 1 poate fi manageriat prin tratament simptomatic şi nu necesită întreruperea terapiei. Dimpotrivă, gradul 4 se manifestă prin disfuncţie multiplă de organ viaţa pacientului fiind pusă în pericol dacă nu se iau măsuri urgente incluzând suport ventilator şi vasopresor. Din arsenalul terapeutic împotriva CRS face parte şi Tocilizumab un anticorp monoclonal anti IL-6R care inhibă atât calea clasică cât şi trans-IL-6 de semnalizare şi care s-a dovedit a fi un tratament foarte eficient în cazurile severe,

181

ameninţătoare de viaţă. Atunci când exista un volum tumoral mare CRS poate complica evoluţia sub tratament a pacienţilor impunând măsuri terapeutice urgente. Terapiile nou aprobate în tratamentul leucemiilor acute sunt însoţite de un risc crescut de apariţie al sindromului de eliberare de citokine. Cu toate acestea, au antrenat răspunsuri terapeutice foarte bune în cazuri de boală refractară/recăzută. CRS este o reacţie imună potenţial fatală care trebuie diagnosticată cât mai repede posibil şi tratată în funcţie de gradul de severitate.

Cytokine release syndrome, a never ending challenge – One center’s experience and review of the literature C.D. Minciuna1, D. Iovu1,2, Amalia Titeanu1,2, I. Antohe1,2, C. Dănăilă1,2, Al. Gluvacov1,2, Angela Dăscălescu1,2

1Regional Institute of Oncology Iaşi

2University of Medicine and Pharmacy

Keywords: cytokine release syndrome, immune response, Tocilizumab, BiTE, CAR-T cell, IL-6

Cytokine release syndrome represents a major complication which may appear after the administration of monoclonal antibodies, BiTes or CAR-T cell therapies. CRS is a systemic inflammatory reaction and it can be life threatening. It seems that IL-6 is in the core of this reaction, and it has pleiotropic proprieties both proinflammatory and anti-inflammatory. High seric levels of IL-6, IL-10 and IFN γ can be detected but in current practice there may be some laboratory limitations. CRS becomes clinically manifest when a high number of lymphocytes, macrophages, dendritic cells and monocytes are activated and release cytokines. It’s severity depends on the immune response magnitude which the administered therapy has. One of the most common symptoms found is fever which will force us to make a differential diagnosis with an infection.

182

It is very important to have a good grading system and of right management of CRS. Depending on the severity of the symptoms it will impose the stopping of the anti-tumoral therapy which will affect the therapeutic response. Grade 1 CRS can be managed using symptomatic treatment and the therapy can be continued. Grade 4 means multiple organ failure and the patients needs to be put on ventilatory support and high-dose vasopressors. Fortunately there is a monoclonal antibody targeted towards IL-6R as well, namely Tocilizumab. It inhibits both classical and trans-IL-6 signalling and it has been proved to be a very efficient treatment for life threatening CRS. The new approved therapies for acute leukemia as BiTes and CAR-T cell are performing very well in cases of relapsed/refractory disease but they have a greater risk of inducing cytokine release syndrome. This potentially fatal immune reaction must be identified as soon as possible and the patients should receive treatment according to the severity of CRS.

183

Tratamentul cu Carlfizomib la pacienţii cu mielom multiplu recăzut/refractar – experienţa clinicii de hematologie din I.R.O. Iaşi C. Minciuna1, D. Iovu1, Angela Dăscălescu1,2, Gabriela Dorohoi1, Al. Gluvacov1, Elena Albu1,2, I. Antohe1,2, Alina Dascălu1, Amalia Titieanu1, Roxana Dumitru1, Elena Dolache1, C. Dănăilă1,2



Cuvinte cheie : mielom multiplu, inhibitor de proteazom, Carlfizomib, supravieţuire globală

Tratamentul mielomului multiplu (MM) implică de obicei, utilizarea judicioasă a regimurilor secvențiale, fiecare conceput pentru a induce o remisiune prelungită cu o toxicitate acceptabilă. Introducerea de noi agenți, în special derivații imunomodulatori (talidomida și lenalidomida), precum și inhibitorii de proteazom (bortezomib), a sporit obţinerea și durabilitatea remisiunilor și a dus la o ameliorare a supraviețuirii la aceşti pacienţi. Deși prognosticul pacienților cu mielom s-a îmbunătățit dramatic în ultimii ani, practic toți pacienții dezvoltă în cele din urmă o boală recidivată sau refractară. Noi terapii au fost dezvoltate în ultimii ani, inclusiv Carfilzomib, un inhibitor de proteazom de a doua generație. Carfilzomib a demonstrat superioritate față de bortezomib atât în privința eficacității, cât și a toxicității. Acest studiu retrospectiv reprezintă o experiență din viaţa reală. Oferă o imagine de ansamblu a celor mai utilizate regimuri de tratament înainte de tratamentul cu Carfilzomib și este axat pe eficacitatea și toxicitatea Carfilzomib-ului. Este un studiu retrospectiv pe un grup de 35 de pacienți, spitalizați și diagnosticați în Clinica de Hematologie a Institutului Regional de Oncologie din Iași. Adulții cu mielom multiplu recidivat și refractar au primit cel puțin un tratament anterior pentru MM, incluzând bortezomib, lenalidomidă sau talidomidă, un agent alchilant, corticosteroizi și antraciclină și majoritatea lor au recidivat după sau au fost refractări la terapia recentă. Rezultatele au arătat că tratamentul cu Carfilzomib este eficient și semnificativ clinic. Eficiența tratamentului nu a fost influențată de vârsta, sex sau stadiul ISS. Am observat o creștere cu 20% a ratei globale de răspuns la pacienții cărora li

184

s-a administrat tratamentul înainte de 5 ani de diagnostic. Mai mult, Carfilzomib este o terapie extrem de eficientă pentru pacienții aflați la prima recidivă, aspect care ar trebui reflectat în algoritmii de tratament viitor.

Carlfizomib for relapsed and refractory multiple myeloma – a real life experience in hematology department of Regional Institute of Oncology C. Minciuna1, D. Iovu1, Angela Dăscălescu1,2, Gabriela Dorohoi1, Al. Gluvacov1, Elena Albu1,2, I. Antohe1,2, Alina Dascălu1, Amalia Titieanu1, Roxana Dumitru1, Elena Dolache1, C. Dănăilă1,2

1"Grigore T. Popa" University of Medicine and Pharmacy Iaşi


Keywords: multiple myeloma, proteasome inhibitor, Carlfizomib, overall survival

The treatment of multiple myeloma typically involves the judicious use of sequential regimens, each designed to induce a prolonged remission with acceptable toxicity. The introduction of novel agents, particularly the immunomodulatory derivatives thalidomide and lenalidomide as well as the proteasome inhibitor bortezomib, has increased the achievement and durability of remissions, and led to improved survival in this malignancy. Although the prognosis of multiple myeloma patients has dramatically improved during recent years, virtually all patients eventually develop relapsed refractory disease. Several new therapeutics have been developed in the last few years, including Carfilzomib, a second-generation proteasome inhibitor. Carfilzomib has shown superiority over the first-generation PI bortezomib on both efficacy and toxicity. This review is a real life experience. It provides an overview of the most used treatment regimens before the carfilzomib treatment and is concerned with the efficacy and toxicity of Carfilzomib. It is a retrospective study on a group of 35 patients, hospitalized and diagnosed in the Hematology Clinic of

185

the Regional Oncology Institute in Iași. Adults with relapsed and refractory multiple myeloma had received at least one prior treatment (one to three prior lines of therapy) for MM, including bortezomib, lenalidomide or thalidomide, an alkylating agent, corticosteroids and anthracycline, and were relapsed after or refractory to their most recent therapy. The results showed that treatment with Carfilzomib is efficient and clinically meaningful. The efficiency of the treatment is not influenced by the patient’s age, gender or ISS stage. We have observed a 20% increase in the ORR in patients who were given the treatment before 5 years of diagnosis. Furthermore, Carfilzomib is a highly effective therapy for patients at first relapse, which is an aspect that should be reflected in future treatment algorithms.

186

Prognostic factors in patients with advanced non-microcellular bronchopulmonary cancer associated with chronic lung disease L. Miron1,2, V. Afrăsânie2, M. Păduraru2, Oana Tatiana Miron3

1U.M.Ph. ”Grigore T. Popa” Iaşi


3Clinical Hospital of Pneumophysiology Iaşi

Non-small cell lung cancer (NSCLC) represents 85% of all lung cancers. It is estimated that 60% of patients with NSCLC at time of diagnosis have advanced disease. The aim of this study was to investigate clinical and demographic prognostic factors of long term survival in patients with advanced, unresectable, advanced broncho-pulmonary cancers in patients with associated chronic lung diseases.

Methods: We retrospectively reviewed the data of 488 patients with non-microcellular lung cancer (NSCLC) stage IIIB or IV who survived more than 60 days from the time of diagnosis and treated between January 2015 and December 2018, in the Medical Oncology Department of Regional Cancer Institute (R.I.O.) Iaşi. Initially univariate analysis using the log-rank test was conducted and then multivariate analysis using the proportional hazards model of Cox. Also Kaplan Meier curves were used to describe the distribution of survival times of patients. The level of significance was set at 0.05.

Results: From 488 total number of patients with bronchopulmonary cancer we identified 247 patients eligible for this study. They underwent chemotherapy on the first line of treatment or targeted molecular therapies if they presented EGFR mutation and met all inclusion criteria. We evaluated: age, sex, ECOG status, smoking, number of packages years, comorbidities, anatomopathological diagnosis, mutations of EGFR and ALK oncogenes, TNM staging, primary tumor localization, metastasis localization, treatment followed, first-

187

and second-line chemotherapy, first-line targeted molecular therapies, treatment toxicity, response to treatment, disease-free survival, and overall survival.

Of the number of patients with non-microcellular bronchopulmonary neoplasm included in the study, 109 (44.13%) presented the medical history of chronic pulmonary pathology. 67.89% had a history of chronic obstructive bronchopathy (COPD), and 5.5% had a history of pulmonary tuberculosis. The patients included in the study were 193 (78.13%) men and 54 (21.86%) women, from those patients with associated chronic lung disease 88 (35.63%) were men and 21 (8.5%) women. There were 190 (76.92%) patients with a personal history of smoking, and those with chronic pulmonary disease associated with smoking were 83 (43.68%) patients, 75 men (39.47%) and 8 women (4.21%). 6 patients presented a history of pulmonary tuberculosis, 83.33% were smokers and 16.67% were non-smokers. Overall survival at 3 years, calculated overall, for all patients included in the study, was 11.3%. The age of the patients was a clinical prognostic factor both in the group with pulmonary comorbidities and in the group without pulmonary comorbidities. The younger the patients age, the better the survival. ECOG performance status was a clinical prognostic factor for the group of patients without pulmonary comorbidities. Patients with ECOG 0 and 1 had an overall survival of approximately 4 months longer than those with ECOG 2. Smokers had a poorer prognosis in the group with pulmonary comorbidities. Thus, non-smokers had a better OS with 6 months than smokers. EGFR mutation was a favourable prognostic factor in patients without pulmonary comorbidities. The difference was 2.2 months in favour of patients with EGFR mutation. EGFR mutation was a favourable prognostic factor in patients without pulmonary comorbidities. The difference was 2.2 months in favour of patients with EGFR mutation. Patients without pulmonary comorbidities with an Hb/neutrophil index (NLR) greater than or equal to 2 had a median overall survival of 4.8 months longer than patients with an Hb/neutrophil index of less than 2. In the group without pulmonary comorbidities the median OS was 6 months higher for the patients without neutrophils compared with those with neutrophils before starting the chemotherapy. Patients without pulmonary comorbidities with lymphocyte / monocyte index (NLR) less than 3 had a lower OS by 4.5 months than patients with NLR greater than 3. In the group of patients with pulmonary comorbidities OS was reduced by 6.8 months in patients with NLR less than 3 compared to patients who had

188

an NLR greater than or equal to 3. In the group with pulmonary comorbidities patients with MRL less than 3 had a lower OS of 4.6 months than patients with MRL greater than or equal to 3. Patients without pulmonary comorbidities with LDH/neutrophil ratio less than 40 had a lower OS of 1.9 months than patients with ratio> = 40. Leukopenia during treatment was a prognostic factor for those without comorbidities, but not for those with comorbidities. Thus, patients who developed leukopenia during treatment had a 2.1-month OS lower than patients who did not develop leukopenia. The systemic inflammatory index (ISI) was a prognostic factor for patients with pulmonary comorbidities (p = 0.02) and for patients without pulmonary comorbidities (p = 0.001). Thrombocytopenia during treatment was a prognostic factor for patients without pulmonary comorbidities (p = 0.007), but not for patients with pulmonary comorbidities (p = 0.93).

Conclusions: Our study confirmed the prognostic value in patients with advanced non-microcellular bronchopulmonary cancer with chronic pulmonary comorbidities of factors such as age, performance status, but also identified other new factors such as the presence of EGFR mutations, white blood cell/neutrophil index (GAN), Hb/neutrophil index (NLR), lymphocyte/monocyte index (MRL), systemic inflammatory index (ISI) and the presence of thrombocytopenia during treatment.

189

Small-cell lung cancer: some therapeutical targets of interest L. Miron



Small cell lung cancer (SCLC) accounts for 15% of all lung cancers. SCLC is a poorly differentiated neuroendocrine tumor an aggressive form of disease, with rapid tumor growth, associated with smoking, with a different biology of non-microcellular bronchopulmonary cancers, remarkably sensitive to chemotherapy and radiation therapy. The 5-year survival is 6%, unchanged in the last four decades. Over the past 5 years, advances in our understanding of multiple aspects of the biology of SCLC have led to the development of new therapies that are currently under clinical investigation.

Tumor biology of SCLC is completely different from non-small cell lung cancers (NSCLC). In nearly all SCLC tumors analysed was found bi-allelic inactivation of TP53 and RB1, sometimes by complex genomic rearrangements. The loss of the tumour suppressors TP53 and RB1 is obligatory in SCLC! In rare cases, SCLC tumors exhibited kinase gene mutations, providing a possible therapeutic opportunity for individual patients. Also is observed inactivating mutations in NOTCH family genes in 25% of human SCLC. Furthermore, neuroendocrine gene expression was abrogated by Notch activity in SCLC cells. Several lines of evidence, from SCLC primary human tumours, patient-derived xenografts, cancer cell lines and genetically engineered mouse models, appear to be converging on a new model of SCLC subtypes defined by differential expression of four key transcription regulators:

a) achaete-scute homologue 1 (ASCL1; also known as ASH1),

b) neurogenic differentiation factor 1 (NeuroD1),

190

c) yes-associated protein 1 (YAP1) and

d) POU class 2 homeobox 3 (POU2F3).

There is a propose a working nomenclature for SCLC subtypes defined by relative expression of these four factors.

Poly (ADP-ribose) polymerase (PARP) inhibitor olaparib, combined with temozolomide, appeared safe and active in patients with relapsed SCLC, according to the results of a single-arm phase 1/2 trial. PARP inhibitor need more data to confirmed efficacy.

Anlotinib is a new, orally administered tyrosine kinase inhibitor that targets vascular endothelial growth factor receptor (VEGFR), fibroblast growth factor receptor (FGFR), platelet-derived growth factor receptors (PDGFR), and c-kit. Compared to the effect of placebo, it improved both progression-free survival (PFS) and overall survival (OS) in a phase III trial in patients with advanced non-small-cell lung cancer (NSCLC). Lurbinectedin is a new class of chemotherapy and confirmed activity in second line of SCLC.

Recent data from immunotherapy studies provide a room for optimism with many attractive targets that emerged. Immunotherapy play significance roles both as first line in combination with chemotherapy and third line as single agent. In first-line of SCLC treatment, atezolizumzb (IMpower 133 study) and durvalumab (CASPIAN study) confirms better results in term of overall survival (OS) and progression free survival (PFS) than chemotherapy. Immunotherapy play significance roles both as first line in combination with chemotherapy and third line as single agent. Small molecule TKI, anlotinib and apatinib need confirmation from larger trial and broader population.

Conclusion: Defining the unique therapeutic vulnerabilities of these subtypes of SCLC should help to focus and accelerate therapeutic research, leading to rationally targeted approaches that may ultimately improve clinical outcomes for patients with this disease

191

Perspectiva profesionistului asupra durerii totale - analiza cazuisticii personale Terezia Mureşan

Spitalul Orăşenesc Cugir, Alba, România

Cuvinte cheie: îngrijire paliativă, profesionist, durere totală

Îngrijirea paliativă ocupă un loc din ce în ce mai important în practica clinică, integrând strategiile terapeutice ale pacienţilor diagnosticaţi cu cancer. Ne aflăm într-o eră în care medicina este personalizată, fiecare pacient este abordat individual. În acest context, îngrijirea paliativă a pacienţilor cu boli cornice progresive, în special a celor cu cancer, continua să reprezinte o adevărată provocare. Astfel, profesionistul din medicină paliativă trebuie să facă faţă durerii totale a pacientului, pe care trebuie să o trateze. În toate situaţiile, profesionistul preia, mai mult sau mai puţin, o parte din această încărcătură dureroasă a pacientului. Într-o perioadă în care preocuparea majoră este aceea de a ajuta pacientul, de multe ori problemele cu care se confruntă profesioniştii care practică în domeniul îngrijirii paliative sunt lăsate la o parte. Lucrarea de faţă îşi propune o analiză diferită a impactului exercitat de experienţa îngrijirii pacienţilor cu boli cronice progresive asupra profesionistului din îngrijirea paliativă, pornind de la cazuistica personală. Efortul făcut de a aborda holistic pacientul cu boală cronică progresivă, presupune un consum intern major, a cărui recunoaştere şi analiză contribuie la igiena psihică a profesionistului, permiţându-i acestuia să îşi poată continua munca.

192

The professional’s perspective on total pain - analysis of personal cases Terezia Mureşan

Municipality Hospital of Cugir, Alba, Romania

Keywords: palliative care, professional care taker, total pain.

Palliative care holds a very important place in clinical practice, by completing the therapeutic strategies of cancer patients. We live an era of personalized medicine, each patient has a tailored approach treatment plan. In this specific context, the palliative care of patients diagnosed with chronic progressive diseases, especially cancer, continues to represent a real challenge. The professional care taker has to face the total pain of the patient, and he has to treat it. In all the cases, the professional takes over, more or less, a part of the pain burden of the patient. In an era when the main purpose is helping the patient, the problems faced by the professional care takers are put aside. The purpose of this paper is to analyse the impact of treating a patient having chronic progressive disease over the professional care taker, having as a starting point the personal experience. The effort to approach the patient with chronic progressive disease in a holistic way, requires a major inner effort. Recognizing this effort allows the mental renewal of the professional care taker who can continue his work.

193

Evaluarea celulelor tumorale circulante în sângele periferic înainte și după chirurgia curativă în cancerul colorectal Ana-Maria Mușină1,2, I. Huțanu1,2, Mihaela Zlei1,3, Maria-Gabriela Aniței1,2, B. Filip1,2, D.V. Scripcariu1,2, Mihaela-Mădălina Gavrilescu1,2, Mihaela Grigore1,4, Mădălina Ștefan3, Mihaela Mentel1,3, A. Panuță1,2, Mihaela Buna-Arvinte1,2, I. Radu 1,2, V. Scripcariu1,2

1Departamentul de Chirurgie, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași, România

2Institutul Regional de Oncologie, Clinica I Chirurgie Oncologică, Iaşi, România

3Centrul pentru cercetare fundamentală și dezvoltare experimentală în medicina translațională ”Transcend”, Iași, România

4Departamentul de Obstetrică și Ginecologie, Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T. Popa", Iași, România; Centrul Medical ”Medis”, Iași,

România

Cuvinte cheie: cancer colorectal, celule tumorale circulante, citometrie de flux

Introducere: Celulele tumorale circulante (CTC) sunt considerate un factor prognostic în cancerul colorectal, un număr mare de CTC fiind asociat cu o rată crescută a recidivelor locale şi a metastazării. Pentru a reduce răspândirea celulelor tumorale este recomandată minima mobilizare tumorală în chirurgia cancerului colorectal.

Metode: Am efectuat un studiu prospectiv care a inclus pacienți cu cancer colorectal, stadiile I-IV la care a fost efectuată o rezecție chirurgicală a tumorii primare. La incizia pielii (T1) și după mobilizarea tumorii și ligatura vasculară (T2), am recoltat de fiecare dată 4 ml de sânge venos pentru a identifica numărul CTC folosind citometria de flux. Studiul a primit avizul comisiei de etică al universităţii şi al spitalului iar la momentul includerii pacientul a semnat un consimţământ informat.

Rezultate: Lotul a fost format din 40 de pacienți cu cancer colorectal, 21 de femei și 19 bărbați, cu vârsta medie de 64,37 ani, cu localizarea tumorii pe colon (n=20) și rect (n=20), cu răspuns patologic complet (n=1),

194

stadiul II (n=11), stadiul III (n=20) și stadiul IV (n=8). Unsprezece cazuri dintre pacienții cu cancer de rect au primit radiochimioterapie neoadjuvantă și doi pacienți doar chimioterapie neoadjuvantă. Raportul patologic arată tipul de adenocarcinom predominant (n=34) urmat de adenocarcinom mucinos (n=5). Celulele tumorale circulante au avut o valoare medie de 6,8 CTC/4 ml sânge la incizia pielii, în comparație cu 8,11 CTC/4 ml sânge după mobilizarea tumorii și ligatura vaselor. Timpul mediu dintre probe a fost de 23 de minute, iar pierderile sangvine intraoperatorii au variat între 50-450 ml sânge.

Concluzie: CTC sunt considerate a fi un factor prognostic care are nevoie de mai multe studii de validare pentru a fi inclus în practica clinică. În studiul nostru se înregistrează o variaţie a numărului de CTC în cei doi timpi analizaţi.

195

Assessment of circulating tumor cells in peripheral blood before and after curative surgery in colorectal cancer Ana-Maria Mușină1,2, I. Huțanu1,2, Mihaela Zlei1,3, Maria-Gabriela Aniței1,2, B. Filip1,2, D.V. Scripcariu1,2, Mihaela-Mădălina Gavrilescu1,2, Mihaela Grigore1,4, Mădălina Ștefan3, Mihaela Mentel1,3, A. Panuță1,2, Mihaela Buna-Arvinte 1,2, I. Radu 1,2, V. Scripcariu1,2

1Department of Surgery University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa” Iaşi, Romania


3Center for fundamental research and experimental developing in translational medicine “Transcend”, Iaşi, Romania

4Department of Obstetrics and Gynecology, University of Medicine and Pharmacy "Grigore T. Popa", Iaşi, Romania;”Medis” Medical Centre, Iaşi,

Romania

Keywords: colorectal cancer, circulating tumor cells, flow cytometry

Introduction: Circulating tumor cells (CTC) are considered a prognostic factor in colorectal cancer, a high number of CTC being associated with a high local recurrence and metastatic rate. A ‘’no touch technique’’ in colorectal cancer surgery is recommended in order to reduce tumor cells spread.

Methods: We perform a prospective study that included patients with colorectal cancer, stages I-IV to which was performed a surgical resection of the primary tumor. At the skin incision (T1) and after tumor mobilization and vessel ligation (T2), we collected each time 4 ml of venous blood in order to identify the CTC number using flow cytometry. The study received the approval of the Ethics Committee of the university and the hospital and at the time of inclusion the patient signed an informed consent.

Results: The lot was consist of 40 patients with colorectal cancer, 21 female and 19 men, with median age of 64.37, with tumor localization on colon (n=20) and rectum (n=20), with complete pathological response (n=1), stage II (n=11), stage III (n=20) and stage IV (n=8). Eleven case from patients with rectal cancer received

196

neoadjuvant radiochemotherapy and two patients only neoadjuvant chemotherapy. The pathological report show predominant adenocarcinoma type (n=34) followed by mucinous adenocarcinoma (n=5). The circulating tumor cells had a medium value of 6.8 CTC/4 ml blood at the skin incision, comparing with 8.11 CTC/4 ml blood after tumor mobilization and vessel ligation. The medium time between probes were 23 minutes and blood loss varies between 50-450 ml blood.

Conclusion: CTC are considered to be a prognostic factor who needs more validation studies in order to be included in the clinical practice. In our study there was a variation of the number of CTCs in the two analyzed times.

197

Evaluarea rezultatelor oncologice şi chirurgicale la pacientele cu neoplasm mamar care primesc chimioterapie neoadjuvantă (NAC) Laura M. Mustaţă1, A.I. Corha1, G. Iancu1,2, G. Peltecu1,2, Loredana A. Tuinea1, D.M. Median1

1Spitalul Clinic de Obstetrică și Ginecologie ”Filantropia”, București

2Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”, București

Cuvinte cheie: clip de marcaj, tratament sistemic neoadjuvant, răspuns patologic complet, cancer mamar

Introducere: Chimioterapie neoadjuvantă (NAC) reprezintă o abordare eficientă utilizată în tratamentul cancerului mamar, al cărei scop este obţinerea un răspuns patologic complet (pCR). Deşi există anumite subtipuri moleculare care răspund excelent la NAC, nicio metodă nu a reuşit să identifice un factor predictiv pentru obţinerea pCR. Plasare unui clip de marcaj (MC) la nivelul patului tumoral s-a dezvoltat ca metodă adițională pentru chirurgia conservatoare în aceste cazuri.

Metodă: Am inclus în studiul nostru 30 de cazuri de cancer mamar, diagnosticate prin puncţie biopsie la Spitalul Clinic ”Filantropia” între Iulie 2017 şi Ianuarie 2019. MC au fost plasate sub ghidaj ecografic în patul tumoral înainte de începerea NAC. Am evaluat procentul de pCR obținut, precum şi rata de chirurgie conservatoare la pacientele incluse în acest studiu.

Rezultate: Evaluarea intraoperatorie a MC s-a făcut prin radiografie. De asemenea MC au fost verficate imagistic preoperator, în special la pacientele care au avut răspuns clinic complet. Am demonstrat prin studiul nostru că plasarea MC intratumoral a dus la creşterea ratei de chirurgie conservatoare la pacientele cu răspuns complet, evitând astfel intervenţii radicale nenecesare.

Concluzie: MC sunt bine tolerate, reprezintă dispozitive sigure, uşor de utilizat, care nu interferă cu tratamentul oncologic şi care s-au dovedit foarte utile la pacientele cu răspuns complet, în vederea chirurgiei conservatoare.

198

Evaluation of surgical and oncological outcome for patients undergoing neoadjuvant chemotherapy (NACT) Laura M. Mustaţă1, A.I. Corha1, G. Iancu1,2, G. Peltecu1,2, Loredana A. Tuinea1, D.M. Median1

1”Filantropia” Clinical Hospital of Obstetrics and Gynecology, Bucharest

2“Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

Keywords: marker clip, neoadjuvant treatment, complete pathological response, breast cancer

Introduction: NACT is widely used as an efficient breast cancer (BC) treatment. Ideally, a pathological complete response (pCR) can be achieved with NACT, but no way has proved to be accurate to predict pCR. However, for certain molecular types of BC this is feasible. Therefore, a surgical marker clip (MC) placement was proved to improve the breast conservation rate for these cases.

Methods: A total of 30 BC confirmed by needle biopsy were included in this study from July 2017 to January 2019 in ”Filantropia” Clinical Hospital. Under ultrasonography guidance, the surgical clips were placed prior to NACT in the tumor bed. A comparison was made regarding the percentage of pCR and oncological outcome and moreover we aim to prove the increasing rate of breast conservation.

Results: The feasibility of this technique was excellent. The MCs were checked intraoperative by Rx and an image-guided localization was done prior to surgery to assure a correct excision. We demonstrated with our study that placing a MC in the tumor bed for anticipated pCR, facilitates breast conservation, permitting the de-escalation of surgical treatment by avoidance of futile mastectomies.

Conclusion: Surgical MCs in patients undergoing NACT are well tolerated, safe for the patients, easily visualized on imaging, do not interfere with treatment. Moreover, placement of the MC is useful for breast conservation when pCR is achieved with NACT.

199

Diagnosticul şi consilierea genetică în cancerul ereditar de sân şi ovar Florina M. Nedelea, D. Median, Loredana A. Tuinea, G. Iancu, G. Peltecu, Georgeta Cardoş

Spitalul Clinic ”Filantropia”, Bucureşti

U.M.F. ”Carol Davila”, Bucureşti

Cuvinte cheie: cancer ereditar, genetica, BRCA

Diagnosticate în aproximativ 5%-10% din cazuri, cancerele sindromice reprezintă o provocare în practica oncologică. Astfel identificarea, testarea şi diagnosticul acestor cazuri necesită o abordare multidisciplinară: oncolog, chirurg, anatomopatolog, imagist, genetician. Rolul tuturor acestor demersuri este reprezentat de stabilirea cu acurateţe a riscurilor şi managementului cazului în sine, a posibilităţilor de prezervare a fertilităţii la pacienţii tineri şi eventual a opţiunilor de diagnostic preimplantaţional. De egală importanţă este şi testarea genetică familială predictivă pentru cazurile cu risc, cu scopul identificării cazurilor ce vor necesita măsuri speciale de monitorizare, eventual opţiuni chirurgicale de reducere a riscului de cancer.

În lucrarea de faţă prezentăm experienţa noastră în cazul unui lot de 12 paciente identificate cu risc crescut pentru cancerul ereditar de sân şi ovar, testate pentru identificarea mutaţiilor în genele BRCA1 şi BRCA2, în cadrul Spitalului Clinic ”Filantropia” Bucureşti. A fost identificat un număr de 3 cazuri (25%) cu mutaţii patogene; procentul crescut este datorat selecţiei adecvate a cazurilor, precum şi a lotului limitat ca volum. Ulterior, pacientele diagnosticate cu sindromul cancerului ereditar de sân şi ovar au beneficiat de consiliere şi plan adecvat de monitorizare şi tratament.

În concluzie, abordarea multidisciplinară şi diagnosticul cert al cazurilor de cancer ereditar permit luarea unor decizii care pot “salva vieţi”, precum şi reducerea anxietăţii şi evitarea unor măsuri invazive ce nu sunt justificate în cazul membrilor familiei cu teste negative.

200

Genetic counselling and diagnosis in hereditary breast and ovarian cancer Florina M. Nedelea, D. Median, Loredana A. Tuinea, G. Iancu, G. Peltecu, Georgeta Cardoş

Clinical Hospital ”Filantropia”, Bucharest

U.M.Ph. ”Carol Davila”, Bucharest

Keywords: hereditary cancer, genetics, BRCA genes

Diagnosed in about 5%-10% of cases, syndromic cancers are a challenge in oncological practice. Thus the identification, testing and diagnosis of those cases require a multidisciplinary approach: oncologist, surgeon, pathologist, imagist and geneticist. The aim of all these steps is represented by the accurate determination of the genetic risks and the management of the case itself, offering the possibility of preserving fertility in young patients and eventually preimplantational diagnosis options. Equally important is the predictive familial genetic testing for high-risk cases, in order to identify patients that will require special monitoring measures, potentially surgical options to reduce the cancer risk.

In this paper we present our experience for 12 patients, identified with high risk for hereditary breast and ovarian cancer, tested for the identification of mutations in the BRCA1 and BRCA2 genes, in ”Filantropia” Clinical Hospital Bucharest. A number of 3 cases (25%) with pathogenic mutations were identified; the increased percentage is due to the appropriate selection of cases, as well as the limited lot as a volume. Subsequently patients diagnosed with hereditary breast and ovarian cancer syndrome received counselling and an adequate monitoring and treatment plan.

In conclusion, the multidisciplinary approach and the definitive diagnosis of hereditary cancer allowed decisions that can ""save lives"", as well as reducing anxiety and avoiding invasive measures that are not justified in the case of family members with negative results.

201

Dopacromtautomeraza - imaginea nouă a unei proteine deja cunoscute în controlul proceselelor moleculare din melanom Gabriela Negroiu

Departamentul de Biologie Moleculară a Celulei, Institutul de Biochimie al Academiei Române, Bucureşti

Melanomul cutanat (MC) este cel mai comun tip de melanom, ce are o pondere de 4% în rândul cancerelor de piele dar care este responsabil de aproape 80% din decese. MC este rezultatul unei proliferări necontrolate a melanocitelor, celulele localizate la nivelul stratului bazal ce separă dermul de epiderm şi care produc pigmentul de melanină. MC este o maladie insidioasă şi extrem de agresivă, ce nu răspunde la majoritatea terapiilor convenţionale. Depistarea precoce şi noile strategii terapeutice au crescut rata de supravieţuire a pacienţilor cu melanom la 92% între 1992-2003. Toate aceste progrese au fost posibile şi datorită cunoaşterii în profunzime a căilor şi mecanismelor extrem de complicate ce operează în acest tip de cancer.

Tyrosinase-Related Protein-2 (TRP2) or L-Dopachrom tautomeraza (L-DCT) este un membru al familiei TRP şi cunoscută timp de mulţi ani doar pentru rolul său de enzimă reglatoare a calităţilor fizico-chimice ale polimerului de melanină. Noua imagine a DCT se concentrează din ce în ce mai mult asupra participării ei în procesele de dezvoltare celulară ca şi în cele de rezistenţă a celulelor normale şi transformate la agenţii de mediu cât şi cei chemoterapeutici. Prezentarea actuală îşi propune să aducă în atenţie cele mai recente date experimentale despre implicarea DCT în reglarea proceselor ce controlează progresia tumorală ca şi despre potenţialul pe care DCT îl poate avea în diagnosticul/prognosticul şi terapia MC.

202

Dopachrometautomerase - the new image of an old protein in melanoma molecularity Gabriela Negroiu

Department of Molecular Cell Biology, Institute of Biochemistry, Bucharest

Cutaneous melanoma (CM) is the most common type of melanoma which accounts for approximately 4% of skin cancers but is responsible for almost 80% of deaths. CM is the result of the uncontrolled proliferation of melanocytes, the cells which reside in the basal layer of the epidermis and produce the pigment of melanin. CM is an insidious and extremely aggressive malady, unresponsive to numerous therapies. The earlier detection and novel treatment strategies increased melanoma survival rates to 92% between 1992-2003. All these improvements were possible due to a better understanding of the extremely complicated pathways and mechanisms which operate in this malady.

Tyrosinase-Related Protein-2 (TRP2) or L-Dopachrome tautomerase (L-DCT) is a member of Tyrosinase-Related Protein family and known for many years as the enzymatic modulator of melanin physico-chemical properties. The updated DCT image is focusing more on processes and mechanisms related to cell development and response to environmental and therapeutic stressors in normal and transformed cell phenotypes. This presentation will stress the most recent findings about DCT in the regulation of the tumor progression as well as on the exploitable potential of DCT in diagnosis/prognosis and therapy of melanoma.

203

Tromboza legată de cancer - strategii terapeutice în epoca noilor anticoagulante orale (NOAC) Anca Ouatu, Daniela Maria Tanase, Codruţa Bădescu, Nicoleta Dima, Roxana Gânceanu Rusu, C. Rezuş

Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” Iaşi

Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ”Sf. Spiridon” Iaşi

Cuvinte cheie: tromboembolism venos, cancer, NOAC, tromboză

Introducere: Tratamentul anticoagulant în tromboembolismul venos secundar cancerului poate fi dificil datorită complicaţiilor şi interacţiunilor medicamentoase ale antivitaminelor K precum şi modului de administrare al heparinelor. Noile anticoagulante orale (NOAC) rezolvă aceste probleme, dar, până în prezent neexistând indicaţii clare de tratament, mai ales pe termen lung.

Material şi metodă: NOAC prezintă proprietăți similare cu heparinele fracţionate cu avantajul administrării facile. Studii recente sugerează eficacitate similară între cele 2 anticoagulante mai ales în prevenirea recurenţelor tromboembolice, însă fiind exprimate temeri cu privire la riscul crescut de sângerare al NOAC mai ales în cazul pacienţilor cu neoplazii gastrointestinale. Alte grupuri de risc sunt pacienţii neoplazici cu afectare renală semnificativă sau extreme ale greutăţii. Dintre NOAC, apixaban, rivaroxaban şi edoxaban sunt antifactor X, pe când dabigatran este inhibitor direct al trombinei. Este cunoscut efectul antineoplazic slab al heparinelor fracţionate, în special, prin inhibiţia angiogenezei. Studiile recente pe animale analizează aceste efecte pleiotrope antiangiogenice şi în cazul NOAC.

Rezultate: NOAC sunt alternative rezonabile de tratament, fiind non-inferioare heparinelor fracţionate pentru prevenirea recurenţelor tromboembolice.

Concluzii: Tratamentul optim în cazul trombozei legate de cancer necesită o abordare personalizată funcţie de riscurile şi beneficiile fiecărui tip de anticoagulant şi luând în considerare specificul neoplaziei.

204

Cancer related thrombosis – therapeutic approaches in direct oral anticoagulants (DOAC) era Anca Ouatu, Daniela Maria Tanase, Codruţa Bădescu, Nicoleta Dima, Roxana Gânceanu Rusu, C. Rezuş

University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa” Iaşi

County Emergency Clinical Hospital ”St. Spiridon” Iaşi

Keywords: venous thromboembolism, cancer, DOAC, thrombosis

Introduction: Anticoagulant treatment for cancer associated venous thromboembolism can be difficult due to complications and drug interactions of vitamin K antagonists and due to non-oral administration of low molecular weight heparin (LMWH). Direct oral anticoagulants (DOAC) overcome these issues, but until now there is a lack of recommendations for long- term treatment in venous thromboembolism.

Material and method: DOAC offers similar properties with fractionated heparins with oral route administration. Recent data suggest no difference between the 2 types of anticoagulants regarding cancer associated venous thromboembolism, but with an increased risk of bleeding particularly in gastrointestinal cancers. Other risk groups are patients with organ compromise, especially renal and extremes of weight. Three molecules of DOAC (apixaban, edoxaban and rivaroxaban) are targeting the activated factor X and one (dabigatran) is directed against the activated factor II, thrombin. The mild antineoplastic effect of low molecular weight heparins mainly through the angiogenesis inhibition is known. Animal studies suggest positive results regarding the anticancer effect of DOAC.

Results: In comparison with the LMWHs, the DOACs were reported to be non-inferior to prevent venous thromboembolism recurrence and may prove to be a good alternative therapeutic option.

Conclusions: Oncological patients undergoing treatment have numerous cardiovascular complications, requiring a multidisciplinary approach both in the short and long term management.

205

Cancerul mamar multiplu. Particularitățile diagnosticului clinico-imagistic A. Pănuță, I. Radu, N. Ioanid, Mihaela Buna-Arvinte, Mihaela Mădălina Gavrilescu, Ana-Maria Mușină, Irina Lupu, D.V. Scripcariu, V. Scripcariu


Cuvinte cheie: cancer mamar multiplu, diagnostic imagistic, specificitate, sensibilitate

Introducere: Incidența cancerului mamar multiplu (CMM), raportată actualmente, este în jur de 11%-16%. Cancerul mamar (CM) este un exemplu perfect de neoplazie fezabilă la screening, diagnosticarea acestuia fiind facilă și cost-eficientă, implicând, de obicei, doar un examen clinic, una dintre investigațiile imagistice convenționale și o confirmare anatomopatologică.

Astăzi, însă, evoluția metodelor de tratament chirurgical în CM este orientată spre chirurgia conservatoare a sânului (BCS – eng. Breast conserving surgery), iar formularea [doar] a diagnosticului de CM este absolut insuficientă pentru luarea unor decizii de management medical și, mai ales, chirurgical.

Având în vedere că folosirea tehnicilor de BCS ca metoda de tratament chirurgical cu viză curativă la pacientele cu CMM este controversată, devine indispensabilă disponibilitatea unui mapping lezional detaliat, care să evalueze, cu mare acuratețe la etapa preoperatorie, eventuala multiplicitate tumorală a fiecărui caz de CM.

Obiective principale:

- analiza, la nivel monoinstituțional, a capacității de stabilire preoperatorie a statusului de multiplicitate tumorală a CM, în cazurile astfel etichetate postoperator, prin examen anatomopatologic definitiv;

- evaluarea repercusiunilor nediagnosticării multiplicității tumorale în CM asupra calității managementului medico-chirurgical al pacientelor cu acest tip specific de patologie a sânului;

206

- propunerea potențialelor căi de ameliorarea a deficiențelor diagnosticului clinico-imagistic în CMM.

Pacienți, materiale și metode: În lucrarea de față este prezentată experiența de 7 ani în managerierea a 202 cazuri (11,00% din totalul de 1835) de CMM, cu sublinierea aspectelor ce țin de sensibilitatea și specificitatea diferitor investigații imagistice, cu evidențierea limitelor și indicațiile acestora în cadrul respectivului tip de CM.

Rezultate: La mai puțin de jumătate dintre cazurile de CMM studiate multiplicitatea tumorală a fost diagnosticată preoperator. Prin mamografie și/sau ecografie mamară s-au evidențiat focare tumorale multiple la 44,06% cazuri, prin examinarea IRM mamară – la 66,67%, iar prin evaluarea CT a regiunii toracice au fost depistate focare tumorale mamare multiple ipsilaterale la 33,33% dintre toate cazurile de CM ce s-au dovedit a fi multiple la examenul anatomopatologic definitiv.

S-au comparat sensibilitatea și specificitatea diferitor metodele imagistice convenționale versus cele de înaltă performanță în evidențierea tumorilor mamare sincrone multiple.

Capacitatea de a detecta tumorile mamare multiple este modesta pentru eco- și mamografie însă combinarea acestora sporește respectivul indicator. IRM mamară rămâne standardul de aur pentru mappingul lezional preoperator dar, în studiul nostru, și alte metode imagistice, nespecifice pentru evaluarea glandei mamare (ca CT de torace), au diagnosticat în câteva cazuri focare tumorale mamare sincrone oculte.

207

Managementul cancerelor de cap şi gât cu celule scuamoase recurente sau metastatice – Noi alternative terapeutice Raluca Patru

Spitalul Clinic ”Coltea” Bucureşti, România

Cuvinte cheie: HNSCC, recurent, metastatic, imunoterapie, cetuximab

Cele mai multe cancere situate la nivelul capului şi gâtului sunt carcinoame cu celule scuamoase. Peste 50% dintre acestea recidivează local sau la distanţă. 10% dintre pacienţii nou diagnosticaţi au de la început metastaze la distanţă. Până în 2008 cele mai eficiente tratamente sistemice pentru pacienţii cu carcinoame cu celule scuamoase ale capului şi gâtului recurente, nerezecabile sau metastatice erau reprezentate de regimurile de chimioterapie pe bază de sare de platină ce aveau o rată de răspuns de 20%-30% şi o supravieţuire mediană de 6-8 luni.

În ultimii 11 ani, după publicarea în anul 2008 a studiului Extreme, tratamentul standard de linia întâi pentru aceşti pacienţi a fost asocierea Cetuximab cu chimioterapia pe bază de 5-FU şi Cisplatin cu eficienţă net superioară, având un timp până la progresie de 5.6 luni şi o supravieţuire mediană de 10.1 luni.

Standardul a fost schimbat în acest an când un studiu amplu de fază III (KEYNOTE-48) a demonstrat beneficiu de supravieţuire atunci când este utilizată imunoterapia (cu supravieţuire mediană de peste 14 luni). Bazându-se pe rezultatele acestui studiu, FDA a aprobat utilizarea Pembrolizumab ca tratament de primă linie în combinaţie cu sare de platină şi 5-FU, sau ca monoterapie pentru pacienţii cu supraexpresie PD-L1.

De asemenea, studiul TPEXTREME nu a găsit diferenţe semnificative în ceea ce priveşte supravieţuirea atunci când a analizat asocierea tratamentului cu Cetuximab cu chimioterapia cu 5-FU şi cisplatin versus Paclitaxel şi Cisplatin. În urma publicării rezultatelor acestor studii ghidurile de tratament au fost modificate şi noi alternative terapeutice au devenit disponibile.

208

Management of recurrent or metastatic head and neck squamous cell carcinoma – New therapeutic alternatives Raluca Patru

“Coltea” Clinical Hospital Bucharest, Romania

Keywords: HNSCC, recurrent, metastatic, immunotherapy, cetuximab

Most of the head and neck cancers are squamous cell carcinomas. Over 50% of patients with localized HNSCC relapse at local or distant sites. 10% of newly diagnosed patients with HNSCC present with distant metastasis. Until 2008 the best systemic treatment possible for recurrent, unresectable, or metastatic HNSCC was platinum-based chemotherapy with a response rate 20-30% and a median overall survival 6–8 months.

The gold standard of first line treatment in the last 11 years, since EXTREME study was published in 2008 was the association of Cetuximab with 5-FU and Cisplatin with PFS 5.6 months and OS 10.1 months.

The paradigm changed this year when a large phase III study (KEYNOTE-48) demonstrated a survival benefit with immunotherapy (with OS over 12 months).

Based on the study results, FDA approved pembrolizumab as first-line treatment when combined with platinum and 5-FU, or as a monotherapy option in patients with PD-L1 expressed tumors.

Also, TPEXTREME study found no significant difference in survival when comparing cisplatin plus 5-FU with cisplatin plus paclitaxel in association with Cetuximab.

Based on this studies, the guidelines were changed and new treatment options became available.

209

Immunotherapy of head and neck cancers Doru Paul

Clinical Medicine Weill Cornell Medical Center, New York

Over the last decade, immunotherapy treatment for malignant tumors has been progressing very fast. The most remarkable advance in the field of cancer immunotherapy is the clinical development and approval of immunomodulators, also known as immune checkpoint inhibitors. The role of immune checkpoint inhibitors is to restore and augment the antitumor immune action of cytotoxic T cells by blocking immune checkpoint molecules on T cells or their ligands on antigen presenting cells and tumor cells. The first in class approved immune checkpoint inhibitor has been ipilimumab, an anti-cytotoxic T lymphocyte antigen-4 (anti-CTLA-4) monoclonal antibody that has been used initially in the treatment of advanced melanoma. The second class of immune check point inhibitors are PD-1 and PD-L1 inhibitors.

The most significant result of 2019 regarding the treatment of head and neck cancers for the medical oncologist have been the validation of the use of pembrolizumab in front line treatment in recurrent/metastatic squamous cell cancers of head and neck (R/M HNSCC). The KEYNOTE -048 study, presented at ASCO in 2019, established the efficacy of pembrolizumab and pembroluzimab plus chemotherapy in the first line treatment of head and neck cancer. At the second interim analysis, pembrolizumab significantly improved overall survival (OS) in the PD-L1 combined positive score (CPS) ≥20 and ≥1 populations and had non-inferior OS in the total population with favorable safety; pembrolizumab in combination with chemotherapy significantly improved OS in the total population with comparable safety. 882 patients with locally incurable R/M HNSCC and no prior systemic therapy were randomized in this phase 3 study to pembrolizumab (P) 200 mg Q3W for 24 mo (n = 301), pembrolizumb for 24 months+ 6 cycles of Chemotherapy (PC) (cisplatin 100 mg/m2 or carboplatin AUC 5 Q3W + 5-FU 1000 mg/m2/d for 4 d Q3W) (n

210

= 281), or the standard of care chemotherapy Extreme regimen (E) (cetuximab 400 mg/m2 loading/250 mg/m2 QW + 6 cycles of chemo) (n = 300). P+C significantly improved OS vs E in the CPS ≥20 (HR 0.60, 95% CI 0.45-0.82, P = .0004; median 14.7 vs 11.0 months) and CPS ≥1 (HR 0.65, 95% CI 0.53-0.80, P < .0001; median 13.6 vs 10.4 months) populations. HR (95% CI) for PFS was 0.76 (0.58-1.01) for CPS ≥20 and 0.84 (0.69-1.02) for CPS ≥1. ORR (P+C vs E) was 42.9% vs 38.2% for CPS ≥20 and 36.4% vs 35.7% for CPS ≥1; median duration of response (DOR) was 7.1 vs 4.2 months and 6.7 vs 4.3 months, respectively. P did not significantly improve OS vs E in the total population (HR 0.83, 95% CI 0.70-0.99, P = .0199; median 11.5 vs 10.7 months). HR (95% CI) for PFS was 1.29 (1.09-1.53). ORR (P vs E) was 16.9% vs 36.0%; median DOR was 22.6 vs 4.5 months. The adverse events (AE) were inferior in the P arm and comparable with the standard of care E in the P+ C arm. All-cause grade 3-5 AE rates were 54.7% for P, 85.1% for P+C, and 83.3% for E.

In USA, both pembrolizumab and nivolumab are FDA approved since 2017 for second line treatments in squamous cell cancers of head and neck. Three studies, KEYNOTE-012, KEYNOTE-055 and KEYNOTE-040 established the efficacy of pembrolizumab in second line head and neck cancer treatment. The overall response rate (ORR) to pembrolizumab has been approximately 18% in these studies and the agent has been well tolerated in general with ≥Grade 3 adverse events of approximately 9%. In the KEYNOTE-040, a Phase 3 randomized study, in the intent to treat population, the overall survival was not statistically improved in the pembrolizumab arm versus the standard of care chemotherapy arm. A post-hoc analysis presented at ESMO in 2017, showed that in patients bearing tumors with either positive PD-L1 expression in tumor or immune cells (≥1%) had a statistically significant improvement in overall survival (8.7 vs 7.1 months p=0.0078). Also, in patients bearing tumors with strongly positive PD-L1 expression (≥50%), the overall survival was significantly improved (11.6 vs 7.9 months p=0.0017). CheckMate-141, a pivotal Phase 3 randomized study, demonstrated significant median overall survival improvement using nivolumab immunotherapy in second line compared with standard of care chemotherapy (7.5 vs 5.1 months P=0.01). The response rate was 13% in the immunotherapy arm. The median progression free survival was not increased in the nivolumab arm. Also, the greatest improvement in median overall survival (8.7 vs 4.6 months) was noticed in patients bearing tumors with positive PD-L1 expression (≥1%). Grade 3 or 4 toxicities occurred in approximately 13% of the

211

patients. For the patients bearing tumors with negative (<1%) PD-L1 expression (45% of the patients) the median overall survival was the same with the chemotherapy control arm. Atezolizumab and Durvalumab, (PD-L1 inhibitors), showed similar overall response rates (~18%) when used in second line in patients with advanced head and neck cancers.

Other immunotherapy approaches (i.e. combinations of immunotherapy agents, oncovirus vaccines, CAR-T treatments, etc) are currently investigated in order to improve the quality and duration of life of patients with advanced head and neck cancer.

212

Next generation sequencing (NGS) use in clinical practice for lung and head and neck cancers Doru Paul

Clinical Medicine Weill Cornell Medical Center, New York

NSCLC - The genomic-driven personalized treatment of non-small cell lung cancer (NSCLC) represents a therapeutic progress as it may help some patients achieve a better and longer quality of life than classical treatments. In general, targeted approaches are better tolerated than chemotherapy and their oral formulation makes their use very convenient for the patients. It is unclear yet how the benefit in terms of long term survival of targeted agents will compare with the benefit of long term survival of immunotherapy. NSCLC is the solid tumor with the widest variety of potential therapeutic targets. It represents both a significant therapeutic opportunity and a challenge in predictive biomarkers determination. Testing of NSCLC for these alterations is important for identification of potentially efficacious targeted therapies, as well as avoidance of therapies unlikely to provide clinical benefit.

EGFR - In the Caucasian patient population, epidermal growth factor receptor (EGFR) mutations are present in approximately 8%–11% of advanced NSCLCs, and in 16%–18% of lung adenocarcinomas. EGFR-tyrosine kinase inhibitor (TKI) drugs are currently available, and administration of TKIs as first-line therapy is standard in the main clinical guidelines, since this strategy has improved progression free survival (PFS) and quality of life as compared to the administration of platinum doublet chemotherapy. The most common mutations (85%–90%) are TKIs sensitivity mutations such as deletions in exon 19 and point mutations in exon 21. Other uncommon mutations may be clinically relevant (i.e. exon 20 insertions are typically intrinsically resistant to EGFR-TKI inhibitors and exon 18 alterations may be more sensitive to a specific TKI). Most patients with an EGFR mutation who receive first or second-generation EGFR-TKIs will progress, and the most frequent

213

molecular mechanism for acquired resistance is EGFR T790M mutation, that occurs in 50%–60% of cases. In patients who present with an EGFR T790M mutation after progression on first-line treatment with a first- or second-generation EGFR-TKI, osimertinib has shown a higher PFS than a platinum/pemetrexed regimen (10.1 months vs. 4.4 months, respectively; HR 0.30). Based on this data, osimertinib is considered the treatment of choice for these patients. Determination of EGFR T790M in tumor tissue and in circulating tumor (ct) DNA are both valid alternatives. If EGFR T790M testing in plasma is negative, a new biopsy is recommended whenever possible.

ALK - Anaplastic lymphoma kinase (ALK) rearrangements are present in 2–5% of advanced NSCLCs. Due to the clinical benefit provided by targeted therapies in this disease, it is key of identify all patients with this molecularly driven type of lung cancer. The histological types eligible for ALK rearrangement tests include all adenocarcinomas, carcinomas with non-squamous histological evidence and squamous tumors in patients younger than 50 years of age and/or with low or no tobacco use.

ROS1 - The c-ros oncogene 1 (ROS1) gene encodes a receptor with tyrosine kinase activity that appears to be translocated in approximately 1% of NSCLCs, especially in young, nonsmoking patients. It is associated with adenocarcinoma histology, with the presence of a solid component and signet ring cells. Crizotinib is approved as a first- or second-line monotherapy in stage IV lung cancer patients with ROS1 rearrangement. It is currently recommended to carry out ROS1 testing in patients with advanced stage (IIIB-IV) lung adenocarcinoma, regardless of its clinical characteristics. ROS1 testing is not recommended in squamous cell carcinoma, except in the context of patients with no or low tobacco exposure. BRAF BRAF mutations can be found in approximately 2% of lung carcinomas, both in smokers and non-smokers. Most of these are adenocarcinomas and tumors with papillary growth. In general, BRAF V600E mutations are mutually exclusive with most druggable abnormalities present in this tumor but, it should be noted that certain BRAF mutations can co-exist with KRAS mutations. Following robust results from clinical studies with BRAF inhibitors, whether or not associated with MEK inhibitors, both the EMA and FDA have approved dabrafenib and trametinib treatment for patients with the V600E mutation.

214

PD-L1 - In randomized studies, immunotherapy with PD-1/PD-L1 (nivolumab, pembrolizumab, atezolizumab and durvalumab) and CTLA4 inhibitors (ipilimumab in combination with nivolumab) has been proven to be effective in patients with advanced NSCLC. PD-L1 expression by IHC is currently accepted as the only validated biomarker for anti-PD-1/PD-L1 therapy in unresectable locally advanced and advanced NSCLC.

In metastatic disease, and as a first-line palliative therapy, it is clearly predictive of efficacy for monotherapy with pembrolizumab when PD-L1≥50%. In some studies, it is also predictive of efficacy for the combination of PD-1/ PD-L1 inhibitors with chemotherapy. The phase 3 study double-blind, placebo-controlled PACIFIC study randomized PD-L1 unselected patients with stage III, locally advanced, unresectable NSCLC who did not progressed after chemo-radiotherapy in a 2:1 ratio to receive durvalumab or placebo every to 2 weeks for up to 12 months. PACIFIC allowed any level of PD-L1 expression and tumor tissue collection was not required. Nevertheless, the European Medicines Agency restricted the approval of durvalumab to treat patients with PD-L1≥1% tumor cell expression based on a post hoc exploratory analysis. Due to this, the determination of PDL1 status is now mandatory in unresectable stage III patients suitable to receive durvalumab once completed concurrent chemo-radiotherapy in the absence of progressive disease.

The presence of other molecular abnormalities, such as ERBB2 (HER2) mutations, RET rearrangements, NTRK rearrangements and high level MET amplifications, MET exon 14 skipping mutations have also been identified in some of NSCLC tumors and are druggable.

HNSCC - In several studies, large-scale targeted sequencing of head and neck squamous cell cancer (HNSCC) patient samples identified potentially targetable alterations. Currently NGS is not considered standard of care for orienting the treatment of patients with HNSCC. Druggable genetic alterations are present in several head and neck non-HNSCC cancer histologies (i.e. salivary cancers, anaplastic thyroid cancers) and molecular analysis using next generation sequencing (NGS) techniques should be considered for these tumors.

215

Imunoexpresia comparativă a BMI-1 în endometrioză şi în neoplazia ovariană asociată endometriozei Ioana Păvăleanu1, Cristina Elena Dorofte2, Raluca Bălan2, Simona Eliza Giuşcă2, Ludmila Lozneanu2, Roxana Avădanei2, Irina Draga Căruntu2, Cornelia Amălinei2

1Institutul Regional de Oncologie (I.R.O.), Iaşi

2Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iaşi

Cuvinte cheie: endometrioză, imunohistochimie, ERON, neoplazie ovariană

Introducere: Endometrioza este o afecţiune benignă definită ca o implantare ectopică a ţesutului endometrial care prezintă multiple caracteristici specifice malignităţilor. De curând a fost introdus în literatură termenul de neoplazie ovariană corelată endometriozei (ERON/EAOC/EOC). BMI-1 reprezintă un factor de supravieţuire a celulelor stem în diverse tipuri de neoplazii şi poate fi considerat un marker surogat de prognostic.

Materiale şi metodă: S-a realizat un studiu retrospectiv pe un lot de 19 paciente diagnosticate cu carcinoame ovariene asociate cu leziuni endometriozice şi supuse intervenţiei chirurgicale radicale în cadrul Insitutului Regional de Oncologie (I.R.O.) Iaşi. S-a efectuat un studiu imunohistochimic şi s-a realizat o analiză calitativă şi semi-cantitativă a reacţiilor. A fost evaluată expresia BMI-1 în focarele de endometrioză şi în EOC, la nivel epitelial şi stromal.

Rezultate: Deşi colorarea nucleară este raportată în literatură, în cazuistica analizată s-a constatat duble colorări a BMI-1: nucleară şi citoplasmatică/membranară. Expresia BMI-1 scăzută versus crescută în EOC şi parametrii clinico-patologici analizaţi au evidenţiat corelaţii semnificative statistic pentru expresia stromală a BMI-1 în funcţie de subtipul histologic şi gradul tumoral (p=0,048). De asemenea, au fost relevate diferenţe semnificative statistic între expresia BMI la nivel epitelial versus stromal şi între expresia BMI la nivel epitelial,

216

respectiv stromal în EOC comparativ cu endometrioza.

Concluzii: Endometrioza prezintă o expresie a unor markeri moleculari comuni cu malignităţile, cum ar fi BMI-1, a cărui identificare permite dezvoltarea unor terapii ţintite, pentru ambele afecţiuni. Variabilitatea expresiei BMI-1 poate constitui un factor de prognostic rezervat în EOC.

Comparative BMI-1 immunoexpression in endometriosis and endometriosis associated ovarian neoplasia Ioana Păvăleanu1, Cristina Elena Dorofte2, Raluca Bălan2, Simona Eliza Giuşcă2, Ludmila Lozneanu2, Roxana Avădanei2, Irina Draga Căruntu2, Cornelia Amălinei2

1Regional Institute of Oncology (R.I.O.), Iaşi

2”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi

Keywords: endometriosis, immunohistochemistry, ERON, ovarian neoplasia

Introduction: Endometriosis is a benign pathology defined as an ectopic implantation of the endometrial tissue which can have multiple malignant-specific features. Recently, the term endometriosis-related ovarian neoplasia (ERON/EAOC/EOC) was introduced. BMI-1 is a stem cell survival factor in various types of cancers and can be considered a surrogate marker of prognosis.

Materials and method: A retrospective study was conducted on 19 patients diagnosed with ovarian carcinomas associated with endometriosis lesions who underwent radical surgery in R.I.O. Iaşi. An immunohistochemical study was performed and a qualitative and semi-quantitative analysis was performed. The expression of BMI-1 was evaluated in endometriosis lesions and in EOC, at both the epithelial and stromal level.

217

Results: Although BMI-1 nuclear staining is reported in literature, in the present study a double staining, nuclear and cytoplasmic/membranary, was found. The low versus high BMI-1 expression and the clinical-pathological parameters showed significant statistical correlations for the stromal expression of BMI-1, depending on the histological subtype and the tumor grade (p = 0.048). Also, statistically significant differences between the epithelial versus stromal expression of BMI in EOC compared to endometriosis were revealed.

Conclusions: Endometriosis may express a somewhat common molecular mark with malignancy, such as BMI-1, which can be a starting point for developing targeted therapies for both conditions. BMI-1 expression variability may be a factor of reserved prognostic in EOC.

218

Leucemia limfatică cronică del(17p) pozitivă: opțiuni terapeutice și mecanisme de rezistență la tratament Laura Popa1, Maria Humă1, Amalia Titieanu1,2, I. Antohe1,2, Gabriela Dorohoi1, C. Dănăilă1,2, Angela Dăscălescu1,2

1Institutul Regional de Oncologie Iași


Cuvinte cheie: leucemie limfatică cronică, deleție 17p, prognostic, Ibrutinib

Introducere: Tratamentul pacienților cu leucemie limfatică cronică (LLC) ce prezintă deleția brațului scurt al cromozomului 17 – del(17p) – reprezintă o provocare majoră, deoarece chimio/imunoterapia convențională nu produce răspunsuri de durată. Identificarea mutațiilor cu rol predictiv devine din ce în ce mai frecvent utilizată, conferind posibilitatea inițierii terapiei țintite cu inhibitori ai căii de semnalizare a limfocitului B (Ibrutinib), iar în cazul eșecului la această clasă, inițierea tratamentului cu venetoclax din linia a II-a.

Material și metodă: Am evaluat un lot format din 20 de pacienți diagnosticați cu LLC del(17p) care au fost tratați cu chimio/imunoterapie clasică sau cu terapie țintită (Ibrutinib) în prima linie de tratament. Au fost analizați factorii de prognostic, răspunsul terapeutic după prima linie, durata acestuia, complicațiile survenite, precum și evoluția după recăderea bolii și inițierea liniilor terapeutice următoare.

Rezultate: Pacienții cu LLC del(17p) care au urmat tratament în prima linie cu Ibrutinib au avut un răspuns terapeutic mai profund și de durată decât cei care au primit chimio/imunoterapie standard, o calitate mai bună a vieții și un profil de siguranță acceptabil.

Concluzii: Deleția 17p reprezintă un factor de prognostic negativ pentru pacienții cu LLC prin rezistența la prima linie de tratament sau durata scurtă a răspunsului terapeutic. Evaluarea la diagnostic sau la recădere a acestei anomalii cromozomiale este necesară pentru personalizarea tratamentului. Cu toate acestea, nu toți

219

pacienții răspund în mod favorabil la acest tratament, iar înțelegerea mecanismelor de rezistență la noile terapii deschide oportunitatea descoperirii unor noi ținte terapeutice.

Cronic lymphocyitic leukemia with del(17p): treatment options and mechanisms of resistance to targeted therapies Laura Popa1, Maria Humă1, Amalia Titieanu1,2, I. Antohe1,2, Gabriela Dorohoi1, C. Dănăilă1,2, Angela Dăscălescu1,2

1Regional Institute of Oncology Iași

2“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași

Keywords: chronic lymphocytic leukemia, 17p deletion, prognosis, Ibrutinib

Introduction: The treatment of patients with chronic lymphocytic leukemia (CLL) presenting deletion of the short arm of chromosome 17, or del(17p), represents a major challenge, due to the fact that conventional chemo/immunotherapy does not provide long-term therapeutic responses. The identification of mutations with a predictive role is becoming more and more frequently used, allowing the possibility to initiate targeted therapies with B-cell receptor signalling pathway inhibitors (Ibrutinib), or with venetoclax from the second line of treatment in case of therapeutic failure with Ibrutinib.

Material and method: We evaluated a group of 20 patients diagnosed with del(17p) CLL who were treated with standard chemo/immunotherapy or with targeted therapy (Ibrutinib) in the first line of treatment. Prognostic factors, therapeutic response after the first line, duration of the response, the complications that occurred, as well as the evolution after relapse and the introduction of the following therapeutic lines were analyzed.

220

Results: Patients with del(17p) CLL who received first-line treatment with Ibrutinib had a deeper and longer-term therapeutic response than those receiving classical chemo/immunotherapy, a better quality of life, and an acceptable safety profile.

Conclusions: 17p deletion represents a negative prognostic factor for patients with CLL by inducing resistance to the first line of treatment or shortening the response duration. Evaluation at diagnosis or relapse of this chromosomal abnormality is necessary for treatment personalization. However, not all patients respond favourably to this treatment, and understanding the mechanisms of resistance to these novel therapeutic agents opens up the opportunity to discover new therapeutic targets.

221

Folosirea tehnicii de boost simultan integrat ca strategie de prezervare funcţională în cancerul rectal local-avansat T. Popescu1,2, C. Iacob3, Renata Zahu3, Anamaria Şipos3, Carmen Bodale4, D. Eniu6,7, D. Dordai5, G. Kacsó2,3

1Departamentul de Radioterapie, Institutul Oncologic “Prof.Dr. Ion Chiricuţă” Cluj, România

2Catedra de Radioterapie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”, Cluj, România

3Departmentul de Radioterapie, Clinica de Radioterapie Amethyst, Cluj, România

4Departmentul de Oncologie Medicală, Clinica de Radioterapie Amethyst, Cluj, România

5Departmentul de Fizică Medicală, Clinica de Radioterapie Amethyst, Cluj, România

6Departamentul de Chirurgie, Institutul Oncologic “Prof.Dr. Ion Chiricuţă”, Cluj, România

7Catedra de Chirurgie Oncologică, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”, Cluj, România

Cuvinte cheie: boost simultan integrat, cancer rectal, amputaţie rectală, răspuns patologic complet

Introducere: Deşi nu reprezintă (încă) standardul terapeutic, radiochimioterapiei neoadjuvante cu boost (RCT-SIB) până la 55-56 Gy în cancerul rectal avansat loco-regional (LARC) i-au fost atribuite rate mai bune de downstaging şi de răspuns patologic complet (pCR) comparativ cu regimul standard. Scopul acestui studiu a fost să evalueze influenţa RCT-SIB asupra ratei de pCR şi posibilităţii prezervării sfincteriene în cazuri selecţionate de LARC.

Material şi metodă: Au fost evaluaţi 181 de pacienţi cu LARC trataţi prospectiv în Clinica Amethyst Cluj între 2015-17. Aceştia au urmat RCT neoadjuvantă cu Capecitabină 1650 mg/m2/zi şi iradiere VMAT IMRT 50.4 Gy/28 fr (grupul Standard, 103 pacienţi=56,9%) sau 56 Gy/28 fr (grupul SIB, 78 pacienţi=43,1%) şi ulterior intervenţie chirurgicală radicală.

Rezultate: Rata de pCR a fost de 14,4% (26/181), uşor în favoarea grupului SIB (16.7 vs 12,6%, p=0.4). Dintre

222

cele 62 de amputaţii rectale, 10 (16,1%) au fost cu piesă sterilă, comparativ cu 13,6% dintre rezecţiile anterioare. Aproape toţi pacienţii cu LARC inferior (pol tumoral inferior palpabil <5 cm de marginea anală) şi pCR au aparţinut grupului SIB (88,3 %). Luând în considerare doar LARC inferior, SIB a dublat şansele de pCR 16,6% (7/42) vs 8,5% (3/35), p=0.2. Toxicitatea ≥G3 a fost de 1,1%.

Concluzii: RCT-SIB a dublat probabilitatea de amputaţie rectală inutilă (piesa sterilă) pentru formele de LARC inferior şi ar putea fi luată în considerare pentru toţi pacienţii care refuză/ sunt reticenţi faţă de amputaţie, însă această observaţie trebuie validată prospectiv.

Simultaneous integrated boost as amputation-avoiding strategy in locally advanced rectal cancer T. Popescu1,2, C. Iacob3, Renata Zahu3, Anamaria Şipos3, Carmen Bodale4, D. Eniu6,7, D. Dordai5, G. Kacsó2,3

1Departament of Radiation Oncology, The Oncology Institute “Prof. Dr. Ion Chiricuţă” Cluj, Romania

2Board of Radiation Oncology, “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj, Romania

3Department of Radiation Oncology, RTC Amethyst, Cluj, Romania

4Medical Oncology, RTC Amethyst, Cluj, Romania

5Medical Physics, RTC Amethyst, Cluj, Romania

6Departament of Surgery, The Oncology Institute “Prof.Dr. Ion Chiricuţă” Cluj, Romania

7Board of Surgical Oncology, “Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj, Romania

Keywords: simultaneous integrated boost, locally-advanced rectal cancer, rectal amputation, pathological complete response

223

Introduction: Although not (yet) standard of care, preoperative CRT with a boost up to 55-56 Gy is credited for better tumor downstaging and pCR rates in locally-advanced rectal cancer (LARC) when compared to the standard regimen. We assessed the impact of RCT-SIB on the pCR, as well as its influence on the possibility of sphincter preservation surgery for selected patients with LARC.

Materials and methods: 181 patients with LARC, prospectively treated between 2015-17 at RCT Amethyst Cluj were analyzed. They underwent concomitant preoperative CRT with daily Capecitabine 1650 mg/m2 and VMAT IMRT 50.4 Gy/28 fr (103 patients = 56.9 %) or a SIB up to 56 Gy/28 fr (78 patients = 43.1 %), followed by radical surgery.

Results: The pCR was 14.4% (26/181), slightly favouring the SIB group (16.7 vs 12.6%, p=0.4). Of the 62 rectal amputations, 10 (16.1 %) had pCR vs 13.6 % of those with anterior resection. Almost all of the patients with inferior LARC achieving pCR belong to SIB group (88.3 %). Considering only the inferior LARC (tumor palpable <5 cm from the anal verge), the SIB regimen doubled the chances of pCR 16.6 % (7/42) vs 8.5 % (3/35), p=0.2. The ≥G3 toxicity was very low (1.1%).

Conclusions: The SIB strategy doubled the probability of unnecessary rectal amputation (pT0N0) for patients with inferior LARC and shall be considered for all those who refuse/ are reluctant to amputation; nonetheless, it needs prospective validation.

224

Diferite concentraţii de sevofluran afectează isoformele AKT în linia celulară de cancer mamar triplu negativ (TNBC) Paula Alexandra Postu1, Emilia Pătrăşcanu2, Crina Tiron1, Irina Cezara Vacarean Trandafir1, A. Tiron1, Fl. Zugun-Eloae1, Ioana Grigoraş2

1Institutul Regional de Oncologie, Departamentul Biologie Moleculară, ”Transcend”, Iaşi, România

2Institutul Regional de Oncologie, Departamentul Anestezie şi Terapie Intensivă, Iaşi, România

Cuvinte cheie: cancer mamar triplu negativ, sevofluran, Akt, EMT

Introducere: Cancerul mamar triplu negativ (TNBC) este asociat cu recurenţă rapidă şi rate de supravieţuire reduse. Planul de tratament pentru pacienţii cu TNBC poate include chirurgie, radioterapie şi chimioterapie. Efectele anestezicelor asupra progresiei tumorale sunt investigate, însă datele publicate sunt controversate, iar mecanismele implicate sunt neclare. Se cunoaşte ca anumite anestezice afectează mecanismele de semnalizare celulare ale hipoxiei prin reglarea factorilor inductori ai hipoxiei (HIF). S-a dovedit ca agenţii anestezici modulează mai multe cascade moleculare, inclusiv PI3K/Akt/mTOR. Izoformele Akt sunt frecvent amplificate în diferite tumori maligne şi asociate cu supravieţuirea, proliferarea şi invazia celulelor maligne. Activarea izoformelor Akt este adesea observată în cancerul uman şi este asociată cu scăderea ratei de supravieţuire a pacienţilor. În plus, supraexprimarea Akt este corelată cu rezistenţa la agenţii chimioterapeutici.

Metode: Celulele MCF10a şi MDA-MB 231 au fost cultivate în medii celulare specifice. Testul de viabilitate CellTiter-Blue® Cell®, testul 3D matrigel şi teste de imunofluorescenţă au fost efectuate.

Rezultate: Sevofluranul afectează proliferarea celulelor tumorale şi expresia izoformelor Akt într-o manieră doza dependentă. Expunerea la sevofluran a celulelor MDA-MB 231 a influenţat rata de proliferare. Creşterea expresiilor vimentinei, HIF-ului şi activarea izoformelor Akt au fost observate în celulele MDA-MB 231 expuse

225

la sevofluran. Fenotipul 3D al celulelor expuse la concentraţia 2mM sevofluran a condus la schimbarea fenotipului, indicând o agresivitate crescută.

Concluzii: Pe baza rezultatelor obţinute s-a concluzionat că expunerea la sevofluran a modificat numărul şi fenotipul celulelor maligne mamare triplu negative. S-a observat că tranziţia epitelial-mezenchimală (EMT), evidenţiată prin expresia vimentinei, este susţinută de activarea Akt.

Different sevoflurane concentrations affect AKT isoforms in triple negative breast cancer (TNBC) cell line Paula Alexandra Postu1, Emilia Pătrăşcanu2, Crina Tiron1, Irina Cezara Vacarean Trandafir1, A. Tiron1, Fl. Zugun-Eloae1, Ioana Grigoraş2

1Regional Institute of Oncology, Department of Molecular Biology, Transcend, Iaşi, Romania

2Regional Institute of Oncology, Anaesthesia and Intensive Care Department, Iaşi, Romania

Keywords: triple negative breast cancer, sevoflurane, Akt, EMT

Introduction: Triple negative breast cancer (TNBC) is associated with high rates of early distant recurrence and short survival times. The treatment plan for TNBC patients may include surgery, radiotherapy and chemotherapy. The effects of anesthetic drugs on cancer progression is under scrutiny, but published data are controversial and the involved mechanisms unclear. Certain anesthetics are known to affect hypoxia cell signalling mechanisms by upregulating hypoxia-inducible factors (HIFs). Anesthetic agents have been shown to modulate several molecular cascades, including PI3K/Akt/mTOR. Akt isoforms are frequently amplified in various malignant tumors and associated with malignant cell survival, proliferation and invasion. Their activation is often observed in human cancers and is associated with decreased patient survival rate. In addition, the overexpression of Akt is linked to resistance to chemotherapeutic agents.

226

Methods: MCF10a and MDA-MB 231 cells were cultivated in their characteristic cell media. CellTiter-Blue® Cell Viability assay, 3D matrigel assay and immunofluorescence assays were performed.

Results: Sevoflurane affected tumor cell proliferation and Akt isoforms expression in a dose-dependent manner. Sevoflurane exposure of MDA-MB 231 cells influenced the proliferation rate. Vimentin and HIF expressions increment and Akt isoforms activation were observed in sevoflurane exposed MDA-MB 231 cells. The phenotype of 3D 2mM sevoflurane exposed cells showed an increased migration capacity which indicates increased aggressivity.

Conclusions: Based on the obtained results was concluded that sevoflurane exposure modified the number and the phenotype of triple negative breast cancer cells. Epithelial to Mesenchymal Transition (EMT), emphasized through vimentin expression, require Akt activation.

227

Complicaţiile şi rezultatele prostatectomiei radicale retropubice V.D. Radu1,2, O. Almanasreh2, I. Tomac2, C. Ristescu2, R. Andriciuc2, P. Onofrei1, C. Costache1,2

1U.M.F. Iaşi, România

2Clinica Urologică, Spitalul ”C.I. Parhon”, România

Cuvinte cheie: prostatectomia radicală, complicaţii chirurgicale, rezultate oncologice

Introducere: Prostatectomia radicală retropubică este o operaţie cu frecvenţă în creştere în Clinica noastră, datorită depistării pacienţilor cu cancer de prostată în stadiul localizat sau local avansat. Scopul studiului nostru a fost de a obiectiva complicaţiile chirurgicale şi rezultatele postoperatorii, comparativ cu statistica europeană.

Material şi metodă: Între ianuarie 2017 şi iunie 2019 s-au efectuat 49 operaţii. Cea mai frecventă complicaţie chirurgicală a fost sângerarea intraoperatorie, 3 pacienţi (6%) necesitând 5 unităţi de sânge, 6 pacienţi (12,2%) au primit 4 unităţi, 10 pacienţi (20,5%), 3 unităţi. Alte complicaţii au constat în infecţii urinare, 8 cazuri (16%), drenaj urinar prelungit pe tuburile de dren, 7 cazuri (14,3%), infecţia plăgii, 4 cazuri (8%), o leziune de ureter şi o orhiepididimită. Nu am înregistrat nici un caz de leziune rectală, ocluzie intestinală, parestezii de nerv obturator, hematoame, căi urinare false, scleroză de col vezical, strictură uretrală, limfocel sau retenţie de urină la scoaterea sondei uretrale.

Discuţii şi concluzii: Comparativ cu statistica europeană, noi am înregistrat o rată mai mare de transfuzii de sânge, infectii urinare, 16% v. 3% (p<0,05), fistule urinare (14,3% v. 0,02%,p<0,05) şi infecţiile plăgii (8% v. 3%,p<0,05). În schimb, rezultatele noastre sunt superioare în privinţa tuturor celorlalte complicaţii (5,5% scleroza de col, 3,6% retenţie de urină, 1,4% hematoame, 3% limfocel, Rabbani F. Eur Urol 57/2010 371-386). 18 pacienţi (36,7%) au prezentat PSA postoperator sub 0,1 ng/ml la 3 luni. Creşterea procentului de pacienţi la care operaţia este curativă se va putea realiza prin efectuarea de puncţii biopsii la PSA-uri mai mici (valoarea medie a PSA-ului preoperator la bolnavii operaţi a fost 17,9 ng/ml).

228

Complications and the results of radical retropubic prostatectomy V.D. Radu1,2, O. Almanasreh2, I. Tomac2, C. Ristescu2, R. Andriciuc2, P. Onofrei1, C. Costache1,2

1U.M.Ph. Iaşi, Romania

2Urological Clinic, ”C.I. Parhon” Hospital Iaşi, Romania

Keywords: radical prostatectomy, surgical complications, oncological results

Introduction: Retropubic radical prostatectomy is an operation with an increasing incidence in our clinic, due to the higher rate of diagnosis of prostatic cancer in lower stages. Our purpose was to analyse the surgical complications and the oncological results, compared to European statistics.

Material and method: Between 2017 and 2019, we performed 49 operations. The most frequent complication was intraoperative bleeding, 3 cases (6%) requiring 5 units of blood, 6 cases (12.2%) 4 units and 10 patients (20.5%) 3 units. Other complications were urinary infection in 8 cases (16%), urinary leakage in 7 cases (14.3%), wound infection in 4 cases (8%), one epididymitis and ureteral injury. We had no rectal injury, urethral stricture, bladder neck contracture, false passage, lymphocele hematoma, obturator nerve palsy, etc.

Discussions and conclusions: Comparing to European statistics, we had a higher rate of blood transfusions, urinary infections (16% versus 3%, p<0.05), urinary leakage (14.3% versus 0.02%, p<0.05) and wound infections (8% versus 3%, p<0.05). Instead, our results are superior comparing all other complications, even if we have performed operations not only in localised stages, but also in local advanced stages (5.5% bladder neck contracture, 3.6% urinary retention, 1,4% hematomas, 3% lymphocele-Raggani F. EUR UROL 57/2010,371-386). At 3 month postoperatively, 18 patients (36.7%) had PSA below 0.1 ng/ml. For a higher rate of oncological radicality, we have to indicate the prostatic biopsies at lower PSA levels, to diagnose the patients at early stages, as the median PSA level of the patients we have operated on was 17.9 ng/ml.

229

Indicaţiile prostatectomiei radicale V.D. Radu¹,², O. Almanasreh², I. Tomac², C. Ristescu², R. Andriciuc², P. Onofrei1, C. Costache¹,²

1U.M.F. Iaşi, România

2Clinica de Urologie şi Transplant Renal, Spital ”Parhon”, Iaşi, România

Cuvinte cheie: prostatectomie radicală, stadializare TNM, scor Gleason

Introducere: Prostatectomia radicală este o intervenţie cu o frecvenţă în creştere în clinica noastră. Scopul studiului a fost de a observa stadiul TNM pre şi postoperator şi scorul Gleason la pacienţii operaţi în perioada ianuarie 2017 - iunie 2019.

Material şi metodă: Am inclus în studiu 49 de prostatectomii consecutive efectuate pentru cancer de prostată localizat şi local avansat. Conform stadializării TNM preoperatorii, 3 pacienţi (6%) au fost încadraţi în stadiul T1, 33 (67,5%) în stadiul T2, 13 (26,5%) stadiul T3, 37 pacienţi (75,5%) au fost încadraţi N0, iar 12 (24,5%) N1. Restadializarea TNM postoperatorie a evidenţiat 38,8% (19 pacienţi) în stadiul T2, 29 pacienţi (59,2%) stadiul T3 şi 1 pacient (2%) stadiul T4 (invazie de uretră). Din cei 34 de pacienţi (70%) la care s-a efectuat limfodisecţie pelvină, 26 de pacienţi (79,5%) au fost N0, iar 7 pacienţi (20,5%) N1. Dintre aceştia, doar 4 pacienţi au fost diagnosticaţi preoperator prin IRM cu N1, iar 3 pacienţi nu au avut descriere de invazie ganglionară. De asemeni, la 9 pacienţi la care examenul IRM descria invazie ganglionară, postoperator au fost stadializaţi histopatologic ca N0.

Discuţii şi concluzii: Deşi majoritatea pacienţilor au fost stadializaţi ca stadiu localizat, postoperator s-a demonstrat că erau în stadiu local avansat, având margini pozitive tumorale de rezecţie. În cazul stadializării N, IRM-ul nu a putut stabili cu precizie invazia ganglionară. O altă concluzie a studiului observaţional este că limfodisecţia pelvină ar trebui să fie obligatorie la toţi pacienţii încadraţi cel puţin în grupa de risc intermediar şi chiar la unii pacienţi încadraţi în grupa de risc scăzut.

230

Indications of radical retropubic prostatectomy V.D. Radu1,2, O. Almanasreh2, I. Tomac2, C. Ristescu2, R. Andriciuc2, P. Onofrei1, C. Costache1,2

1U.M.Ph. Iaşi Romania

2Urological Clinic, ”Parhon” Hospital, Iaşi Romania

Keywords: radical prostatectomy, TNM staging, Gleason score

Introduction: Radical prostatectomy has an increasing frequency in our clinic. The purpose of the study was to observe and analyze the epidemiological data of the patients who underwent the surgery starting January 2017 until June 2019, the pre- and postoperative TNM stage, as well as the Gleason score.

Material and method: We included 49 consecutive prostatectomies performed for localized and locally advanced prostate cancer. According to preoperative TNM staging, 3 patients (6%) were in T1 stage, 33 (67.5%) in T2 stage, 13 (26.5%) in T3 stage, and 37 patients (75.5%) were N0 and 12 (24.5%) N1. Postoperative TNM restadialization revealed 38.8% (19 patients) in T2 stage, 29 patients (59.2%) in T3 stage and 1 patient (2%) in T4 stage (urethral invasion). Of the 34 patients (70%) in whom pelvic lympho-dissection was performed, 26 patients (79.5%) were N0 and 7 patients (20.5%) N1. Of these, only 4 patients were preoperatively diagnosed with N1, and 3 patients had no description of lymph node invasion. Also, in 9 patients in whom the MRI examination described lymph node invasion, postoperatively they were pathologically staged as N0.

Discussion and conclusions: Although the majority of patients were staged as localised, postoperatively it was demonstrated that they were in the localy- advanced stage, with positive tumor resection margins. In the case of N staging, the MRI could not accurately determine the lymph node invasion. Another conclusion is that pelvic lymphodissection should be mandatory in all patients at least in the intermediate risk group and even in some selected patients in the low risk group.

231

Dincolo de prag Marcela Rascanu2, Cristina Vasilescu2, Alexandra Lăcătuşu2, Ioana Florina Iordan2, Alexandra Largu1, Carmen Manciuc1


2Spitalul Boli Infecţioase ”Sf. Parascheva” Iaşi

Cuvinte cheie: deces, depresie de doliu, neoplazii, departament psihologic

Introducere: Pentru aparţinătorii pacienţilor decedaţi în spitale, depresia de doliu este o realitate cu care psihologul şi medicul curant se confruntă în fiecare zi.

Material şi metodă: Am analizat acest fenomen psihologic pentru aparţinătorii pacienţilor decedaţi în Spitalul Boli Infecţioase Iaşi pe perioada anului 2018 şi care au fost asistaţi de către compartimentul psihologic al spitalului, la cererea lor, sau a medicului curant.

Rezultate: În perioada ianuarie - decembrie 2018, s-au înregistrat 318 decese, ceea ce înseamnă o medie de 0.9/zi, tuturor aparţinătorilor, pacienţilor cu stare gravă s-a sugerat de către medical curant şi compartimentul psihologic asistenţă de specilitate pe perioda spitalizării cazurilor dificile şi admisiei în terapie intensivă. Provenienţa pacienţilor a fost echilibrată pentru rural şi urban, peste 10% din cazuri au fost copii şi adulţi tineri sub vârsta de 24 ani, la care manifestările de tip depresiv ale aparţinătorilor au fost mult mai accentuate. Cazurile cu evoluţia biologică cea mai rapidă ca şi meningite bacteriene, rujeolă, meningococcemia, sepsis, bronhopneumonie, au determinat manifestări psihologice mai zgomotoase şi de mai mare intensitate. Neoplazii asociate au avut 38 pacienţi decedaţi şi 11,94% din cazuri, cu o medie a zilelor de spitalizare de 12,4 zile/pacient.

Concluzii: Dincolo de pierderea suferită, de lipsa fizică a persoanei decedate, suferinţa şi durerea psihică a aparţinătorilor, cu manifestări clinice într-o paletă foarte variată, pun probleme de asistenţă psihoemoţională deosebite.

232

Beyond limits Marcela Rascanu2, Cristina Vasilescu2, Alexandra Lăcătuşu2, Ioana Florina Iordan2, Alexandra Largu1, Carmen Manciuc1

1University of Medicine and Pharmacy "Grigore T. Popa" Iaşi

2Infectious Disease Hospital "St. Parascheva" Iaşi

Keyword: death, mourning depression, neoplasms, psychological department

Introduction: For the family of deceased patients in hospitals, mourning depression is a reality that the psychologist and the attending physician face every day.

Materials and methods: We analyzed this psychological phenomenon for the family of the patients who died in the Infectious Diseases Hospital, Iasi during the year of 2018 who were assisted by the psychological department of the hospital, at their request, or the attending physician’s request.

Results: During the period January-December 2018, we had 318 deaths, which means an average of 0.9/day. The origin of the patients was balanced for the rural and urban areas, over 10% of the cases were children and young adults under the age of 24 years, in which the depressive manifestations of the family was pronounced. The cases with the fastest biological evolution as bacterial meningitis, measles, meningococcemia, sepsis, bronchopneumonia, resulted in noisy and higher intensity psychological manifestations. The associated neoplasms had 38 deceased patients, 11.94% of cases, with an average of 12.4 days/patient hospitalization days.

Conclusions: Beyond the loss suffered, the physical lack of the deceased person, the suffering and the mental pain of the persons, with clinical manifestations in a very varied palette, pose special problems of psychoemotional assistance.

233

Iradierea parțială accelerată a sânului (APBI) Diana Ratea


Radioterapia joacă un rol important în tratamentul cancerului mamar. În special după chirurgia conservatoare, iradierea întregului sân, ocazional cu suplimentarea dozei la nivelul patului tumoral, face parte integrantă din terapia conservatoarea a sânului. La sfârșitul anilor 1990, o nouă abordare a fracționării îşi face loc în tratamentul postoperator: hipofracționarea cu o doză totală redusă la 39-42,6 Gy în 13-16 fracții administrate în decurs de 3 săptămâni. Această fracţionare este acum larg acceptată ca o metodă standard pentru WBI. În plus, încercând să scădem şi mai mult timpul de tratament și volumul iradiat, păstrând ratele de control local ale iradierii totale a sânului (WBI), apare şi evoluează rapid o nouă şi atractivă abordare - iradierea parțială accelerată a sânului (APBI). Raţionamentul care stă la baza APBI este acela de a intensifica tratamentul în zona cea mai expusă riscului de recurență, tratând doar partea afectată a sânului cu scopul de a controla cancerul, a reduce efectele secundare și a îmbunătăți calitatea vieții.

Iradierea parțială accelerată a sânului(APBI) este evaluată în studii clinice de aproape 20 de ani. Există mai multe tehnici de administrare a iradierii ce şi-au dovedit eficacitatea în practică: brahiterapie, radioterapie intraoperatorie (IORT) sau iradiere externă (3D-CRT sau IMRT). Datele nu sunt însă suficiente pentru a favoriza în mod clar una dintre aceste tehnici, fiind necesare studii suplimentare pentru a determina tehnica optimă în ceea ce privește controlul local pe termen lung, efectele secundare și pentru a defini cea mai bună abordare pentru fiecare pacient în parte.

Înțelegerea radiobiologiei, tehnicile de iradiere, criteriile de selecție a pacientelor și metodele de evaluare imagistică au progresat ori s-au îmbunătăţit semnificativ pe parcursul desfăşurării studiilor clinice. După

234

finalizarea studiilor de fază III cu urmărire pe termen lung, APBI este utilizată din ce în ce mai frecvent fie în studiile de fază IV, fie la pacienții selectați în practica clinică de rutină în afara studiilor clinice.

În prezent avem ghiduri privind criteriile adecvate de selecție a pacienților, elaborate de societățile naționale și internaționale precum ESTRO, ASTRO și DEGRO, acestea însă trebuie să fie armonizate între țări și între diferitele tehnici de administrare a iradierii. Criteriile corecte de selecție ale pacientelor pentru APBI și armonizarea fracţionărilor folosite vor simplifica semnificativ compararea datelor din diferite studii.

Accelerated partial breast irradiation (APBI) Diana Ratea


Radiation therapy plays an important role in breast cancer treatment. Especially after conservative surgery, irradiation of the entire breast, occasionally supplementing the dose in the tumor bed, is an integrative part of conservative breast therapy.

At the end of the 1990s, a new approach to fractionation takes place in the post-operative treatment: hypofractionation with a total reduced dose to 39-42.6 Gy in 13-16 fractions administered within 3 weeks. This fractionation is now widely accepted as a standard method for WBI. In addition, by trying to further reduce treatment time and irradiated volume, maintaining local control rates of total breast irradiation (WBI), a new and attractive approach - accelerated partial breast irradiation (APBI) - is emerging and rapidly evolving. The reasoning behind APBI is to intensify treatment in the area most at risk of recurrence, treating only the affected part of the breast in order to control cancer, reduce side effects and improve quality of life.

Accelerated partial breast irradiation (APBI) has been evaluated in clinical studies for almost 20 years. There

235

are several irradiation techniques that have proven effective in practice: brachytherapy, intraoperative radiotherapy (IORT) or external irradiation (3D-CRT or IMRT). However, the data are not sufficient to clearly favour one of these techniques, and further studies are needed to determine the optimal technique for long-term local control, side effects and to define the best approach for each individual patient.

Understanding of radiobiology, irradiation techniques, patient selection criteria and imaging assessment methods have progressed or improved significantly during the course of clinical studies. After completion of phase III studies with long-term follow-up, APBI is increasingly used either in phase IV studies or in selected patients for routine clinical practice outside clinical trials.

At the moment we have guidelines on the appropriate criteria for the selection of patients, developed by national and international organizations such as ESTRO, ASTRO and DEGRO, but these must be harmonized between countries and between the different techniques of radiation administration. Better patient selection for APBI and the harmonization of the fractionations used will significantly simplify the comparison of data from different studies.

236

Terapii ţintite ale melanomului bazate pe reeducarea macrofagelor protumorale V.Fl. Rauca1,2, Laura Patras1,2, Emilia Licarete1,2, Lavinia Luput1,2, Alina Sesarman1,2, Vl.Al. Toma3, Alina Porfire4, Manuela Banciu1,2

1Departamentul de Biologie moleculară şi Biotehnologie, Facultatea de Biologie şi Geologie, Universitatea ”Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, România

2Centrul de Biologie moleculară, Institutul de Cercetări Interdisciplinare în Bio-Nano-Ştiinţe Universitatea ”Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, România

3Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice şi Moleculare, Cluj-Napoca, România

4Departamentul de Tehnologie farmaceutică şi Biofarmacie, Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu, Cluj-

Napoca, România

Cuvinte cheie: macrofage asociate tumorii, melanom, liposomi, angiogeneză, stres oxidativ

Macrofagele asociate tumorii (engl. tumor-associated macrophages (TAM)) sunt cele mai importante celule ale micromediului tumoral care întreţin creşterea tumorilor solide prin coordonarea celor mai importante procese protumorale cum ar fi, angiogeneză, inflamaţia, stresul oxidativ, invazia şi metastazarea tumorilor. Luând în considerare plasticitatea fenotipică a macrofagelor, TAM pot fi reprogramate sau “reeducate” prin terapii adecvate să lupte împotriva cancerului. De aceea, noi am investigat dacă liposomii cu timp prelungit de circulaţie (engl. long-circulating liposomes (LCL)) care încorporează o statină lipofilă, simvastatină (SIM) (LCL-SIM) pot fi utilizaţi pentru viitoare terapii combinate ale melanomului. Această cercetare se bazează pe datele noastre anterioare care au demonstrat ca LCL-SIM exercită efecte puternice antitumorale asupra melanomului murin B16.F10 in vivo datorită suprimării stresului oxidativ indus de către TAM şi a exprimării intratumorale a HIF-1α –un marker important pentru agresivitatea acestui tip de cancer (1). De aceea, activitatea antitumorală a LCL-SIM a fost exploatată în vederea dezvoltării unor terapii combinate ţintite ale melanomului în care reeducarea TAM prin intermediul administrării LCL-SIM a fost utilizată pentru îmbunătăţirea eficacităţii antitumorale, fie a unei terapii antiangiogenice fie a unei terapii citotoxice bazată

237

pe utilizarea veziculelor extracelulare tumorale ca vectori pentru administrarea intratumorală a unui agent citostatic. Datele noastre sugerează ca reeducarea TAM prin intermediul LCL-SIM ar putea fi o abordare terapeutică de viitor utilizată în cadrul unor tratamente combinate ale melanomului.

Melanoma-targeted nanomedicines based on re-educating the tumor-associated macrophages V.Fl. Rauca1,2, Laura Patras1,2, Emilia Licarete1,2, Lavinia Luput1,2, Alina Sesarman1,2, Vl.Al. Toma3, Alina Porfire4, Manuela Banciu1,2

1Department of Molecular Biology and Biotechnology, Faculty of Biology and Geology, ”Babeş-Bolyai” University, Cluj-Napoca, Romania

2Molecular Biology Centre, Institute for Interdisciplinary Research in Bio-Nano-Sciences, ”Babeş-Bolyai” University, Cluj-Napoca, Romania

3National Institute for Research and Development of Isotopic and Molecular Technologies, Cluj-Napoca, Romania

4Department of Pharmaceutical Technology and Biopharmaceutics, Faculty of Pharmacy, ”Iuliu Haţieganu” University of Medicine and Pharmacy,

Cluj-Napoca, Romania

Keywords: tumor-associated macrophages, melanoma, liposomes, angiogenesis, oxidative stress

Tumor-associated macrophages (TAM) are main key cell players in tumor microenvironment in supporting solid tumor growth via coordination of angiogenesis, inflammation, oxidative stress, invasion, and metastatic capacity of tumors. Therefore, taking the advantage of the high phenotypic plasticity of macrophages, TAM can be ”re-educated” to treat cancer via therapeutic strategies that convert TAM to antitumor macrophages. Due to the natural tropism of long-circulating liposomes (LCL) for TAM, we investigated whether all processes favourable for tumor development coordinated by TAM might be significantly affected by anticancer nanoformulations based on LCL. Moreover, our previous studies demonstrated that a lipophilic statin, simvastatin (SIM) incorporated in LCL (LCL-SIM) inhibited strongly the B16.F10 murine melanoma growth via

238

suppression of TAM-mediated oxidative stress and metastatic and survival potential of this aggressive type of cancer via reduction of HIF-1α intratumor production (1). Therefore LCL-SIM was exploited in combined therapies to enhance the antitumor activity of different melanoma-targeted treatments based on either liposomal-encapsulated anti-angiogenic drug or tumor-derived extracellular vesicles encapsulating cytotoxic drug. Our data suggested TAM re-education strategy based on administration of liposomal simvastatin emphasized the antitumor activities of both combined melanoma-targeted treatments offering promises for future anticancer therapies.

239

Prevalenţa şi consecinţele anemiei în chirurgia oncologică cu risc crescut de sângerare Irina Ristescu1,2, Oana Păsălău1, Beatrice Iliescu1, Diana Novac1, Ramona Macovei1, Alina Coşofreţ1, Andra Matei1, Emilia Pătrăşcanu1,2, Laura Gavril1,2, Ioana Grigoraş1,2

1Universitatea de Medicină şi Farmacie


Cuvinte cheie: anemie, pacient oncologic, risc crescut sângerare

Introducere: Anemia preoperatorie este considerată în prezent un factor independent de risc pentru alterarea prognosticului pacientului chirurgical. În cazul pacientul oncologic, anemia poate să crească agresivitatea tumorală, să favorizeze recurenţa cancerului şi întârzie aplicarea terapiilor complementare. Strategiile de Gestionare a Sângelui Pacientului (GSP) sunt insuficient definite la pacientul neoplazic.

Obiective: Evaluarea prevalenţei şi a consecinţelor anemiei perioperatorii în chirurgia oncologică cu risc crescut de sângerare.

Material şi metodă: Studiul prospectiv observaţional unicentric ce a inclus pacienţi oncologici supuşi intervenţiilor chirurgicale elective cu risc crescut de sângerare în intervalul ianuarie-decembrie 2018 în Institutul Regional Oncologic Iaşi. Parametrii investigaţi au fost date demografice, valorile hemoglobinei (preoperator, postoperator, la externare), localizarea şi durata intervenţiei chirurgicale, durata de spitalizare, durata de şedere în terapie intensivă, prevalenţa anemiei, rata de transfuzie. Analiza statistică a utilizat testele t-student, chi-square şi ANOVA, SPSS17.

Rezultate: Din 3029 pacienţi chirurgicali evaluaţi 1391 au fost supuşi intervenţiilor chirurgicale cu risc crescut de sângerare. Prevalenţa anemiei a fost 40% (n=557/1391) preoperator, 78,8% (n=1018/1292) postoperator, 91,5% (n=560/612) la externare. Pacienţii cu neoplazii digestive superioare au avut cea mai mare prevalenţă

240

a anemiei preoperator 54,6% (n=95/174). Prezenţa anemiei preoperatorii a dus la creşterea necesarului transfuzional (40,4% vs 4,7%, p<0.001) şi la prelungirea duratei spitalizare (12,8 vs 9,1 zile, p=0.002).

Concluzii: Pacienţii oncologici supuşi intervenţiilor chirurgicale cu risc crescut de sângerare prezintă o prevalenţă crescută a anemiei perioperator. Considerăm necesară creşterea eforturilor de implementare a măsurilor programului GSP la această categorie de pacienţi.

Anaemia prevalence and consequences in oncologic surgery with high risk of bleeding Irina Ristescu1,2, Oana Păsălău1, Beatrice Iliescu1, Diana Novac1, Ramona Macovei1, Alina Coşofreţ1, Andra Matei1, Emilia Pătrăşcanu1,2, Laura Gavril1,2, Ioana Grigoraş1,2

1University of Medicine and Pharmacy


Keywords: anaemia, oncologic patient, high risk of bleeding surgery

Introduction: Preoperative anaemia is currently considered an independent risk factor for poor outcome in surgical patients. In the oncologic patient, anaemia may increase tumor aggression, promote cancer recurrence and delay the application of complementary therapies. Patient Blood Management (PBM) strategies are poorly defined in cancer patient.

Objectives: To evaluate the prevalence and consequences of perioperative anaemia in high risk of bleeding oncologic surgery.

Material and method: Unicentric prospective observational study including cancer patients undergoing elective surgery with high risk of bleeding admitted between January-December 2018 in Regional Institute

241

of Oncology, Iasi. The investigated parameters were demographic data, haemoglobin values (preoperative, postoperative, at discharge), location and duration of surgery, hospital and ICU length of stay, anaemia prevalence and transfusion rate. Statistical analysis used the t-student, chi-square and ANOVA tests, SPSS17.

Results: Out of 3029 surgical patients evaluated, 1391 underwent surgery with an increased risk of bleeding. The prevalence of anaemia was 40% (n = 557/1391) preoperatively, 78.8% (n = 1018/1292) postoperatively, 91.5% (n = 560/612) at discharge. Patients with upper digestive neoplasia had the highest prevalence of preoperative anaemia 54.6% (n = 95/174). The presence of preoperative anaemia increased the transfusion rate (40.4% vs 4.7%, p <0.001) and prolonged hospitalization (12.8 vs 9.1 days, p = 0.002).

Conclusion: Oncological patients undergoing surgery with a high risk of bleeding have an increased prevalence of perioperative anaemia. We consider necessary to increase efforts to implement PBM program measures in this type of patients.

242

Rezecțiile multiorgan în neoplasmul ovarian C.E. Roată1,2, A.I. Cameniță2, Adelina Ionela Cocoveică2, Raluca Elena Zaharia2, Natalia Velenciuc1,2, Mirela Iordache3, S. Luncă1,2, G.M. Dimofte1,2



3Laboratorul de Radiologie și Imagistică Medicală, Institutul Regional de Oncologie, Iași

Cuvinte cheie: carcinomatoză peritoneală, neoplasm ovarian avansat, rezecții multiple

Introducere: Scopul intervenției chirurgicale în neoplasmele ovariene este obținerea unei rezecții - R0. Prezența carcinomatozei peritoneale sau invazia directă impune la aceste paciente rezecții multiple ale structurilor sau organelor invadate.

Material și metodă: În perioada 2013-2019 au fost identificate în Clinica a II a Chirurgie Oncologică II Iași un număr de 72 de paciente la care s-a intervenit chirurgical pentru neoplasm ovarian - histerectomie radicală cu anexectomie bilaterală, epiplonectomie și evidare ganglionară pelvină. La 17 (23,61%) dintre aceste paciente a fost necesară rezecția și a altor organe, iar invazia acestora a fost confirmată la examenul anatomopatologic în 16 cazuri. La 13 dintre aceste paciente am avut acces la explorarea imagistică preoperatorie astfel încât s-a realizat corelarea acesteia cu rezultatul anatomopatologic postoperator.

Rezultate: La o singură pacientă imagistica preoperatorie și aspectul intraoperator nu a făcut posibilă diferențierea între fibroză și invazie tumorală. Structura rezecată suplimentar (ureter) nu a prezentat invazie la examenul anatomopatologic. La 5 (38,46%%) a fost precizată existența carcinomatozei fără a fi identificată imagistic invazia organului rezecat. Au fost necesare rezecții suplimentare rectosigmoidiene 8 cazuri (47,05%), intestin subțire 5 cazuri (29,41%), colon 5 cazuri (29,41%), splenectomii 3 cazuri (17,64%), nefrectomie, rezecție gastrică, colecistectomie și rezecție segmentară ureterală la câte 1 caz (5,88%).

243

Concluzii: Rezecția multiorgan este foarte frecventă în debluking-ul ideal pentru cancerul de ovar avansat. Imagistica preoperatorie nu poate întotdeauna diferenția invazia organelor extrapelvine de carcinomatoza superficială.

Multi-organ resections in ovarian neoplasm C.E. Roată1,2, A.I. Cameniță2, Adelina Ionela Cocoveică2, Raluca Elena Zaharia2, Natalia Velenciuc1,2, Mirela Iordache3, S. Luncă1,2, G.M. Dimofte1,2

1Department of General Surgery, Faculty of Medicine, University of Medicine and Pharmacy "Grigore T. Popa"

2Oncology Surgery Clinic II, Regional Oncology Institute Iași

3Radiology and Medical Imaging Laboratory, Regional Oncology Institute Iași

Keywords: peritoneal carcinomatosis, advanced ovarian neoplasm, multiple resections

Introduction: The purpose of the surgery in ovarian neoplasms is R0 resection. The presence of peritoneal carcinomatosis or direct invasion requires multiple resections of invaded structures or organs.

Material and method: In the period 2013-2019, a number of 72 patients who underwent surgery for ovarian neoplasm - radical hysterectomy with bilateral adnexectomy, epiploonectomy and pelvic lymphadenectomy were identified in the Oncology Surgery Clinic II Iași. In 17 (23.61%) of these patients other organs also needed resection, and the invasion was confirmed by anatomopathological examination in 16 cases. In 13 of these patients we had access to preoperative imaging exploration so that a correlation with the postoperative anatomopathological result could be conducted.

Results: In a single case the preoperative imaging and intraoperative appearance could not differentiate between fibrosis and tumor invasion. The additional resected structure (ureter) did not show invasion on the anatomopathological examination. In 5 cases (38.46%%) carcinomatosis was determined, without an

244

invasion of the resected organ to be identified. Additional rectosigmoid resections were required in 8 cases (47.05%), of small bowel in 5 cases (29.41%), of colon in 5 cases (29.41%), 3 splenectomies (17.64%), a nephrectomy, gastric resection, cholecystectomy and segmental ureteral resection in 1 case (5.88%).

Conclusions: Multi-organ resection is very common in the ideal debulking for advanced ovarian cancer. Preoperative imaging cannot always differentiate between invasion of the extrapelvic organs and superficial carcinomatosis.

245

Sarcoamele membrelor – evaluare retrospectivă C.E. Roată1,2, A.I. Cameniță2, Raluca Elena Zaharia2, Adelina Ionela Cocoveică2, Natalia Velenciuc1,2, C.N. Dobreanu2, G. Dimofte1,2, S. Luncă1,2



Cuvinte cheie: rezecția sarcoamelor țesuturilor moi, radioterapie, recurența locală, rată supraviețuire

Introducere: Sarcoamele membrelor reprezintă doar 1% din totalitatea cancerelor și se regăsesc la orice grupă de vârstă, inclusiv la copii. Actualmente abordarea multidisciplinară și complexitatea intervențiilor chirurgicale au ca scop salvarea membrului, păstrarea funcției acestuia și conservarea unei cât mai bune calități a vieții pacientului.

Material și metodă: S-a realizat o analiză retrospectivă a cazurilor cu sarcoame ale membrelor la care s-a intervenit chirurgical în Clinica Chirurgie Oncologică II – I.R.O. Iași.

La fiecare caz s-au analizat: secvențele terapeutice utilizate (chirurgie, radioterapie, chimioterapie), supraviețuirea pacienților la 2 și 5 ani, intervalul de timp până la apariția recidivei locale și a metastazelor la distanță, precum și date despre afectarea postterapeutică a calității vieții pacienților.

Rezultate: Au fost selectați și introduși în studiu un număr de 26 de pacienți. Toți pacienții au beneficiat de rezecția formațiunii primare în Clinica a II a Chirurgie Oncologică – I.R.O. Iași începând cu anul 2013 până în septembrie 2019. Supraviețuirea la 2 ani a fost de 85,71% (18 dintre cei 21 pacienți care au împlinit 2 ani de la intervenție). La 4 (15,38%) dintre pacienți intervenția chirurgicală a constat în amputația sau dezarticularea membrului respectiv. Recidiva locală a apărut în decurs de 2 ani la 4 (19,04%) cazuri. La 2 pacienți (exceptând amputațiile) efectele secundare ale terapiei au interferat semnificativ cu calitatea vieții.

Concluzii: Rezecția tumorală cu margini negative completată de radio-chimioterapia adjuvantă a

246

reprezentat metoda de tratament cu cele mai bune rezultate. Efectele combinate ale celor trei metode terapeutice au avut într-o serie limitată de cazuri consecințe importante asupra calității vieții pacienților.

La pacienții cu rezecții suboptimale realizate anterior prezentării în I.R.O. Iași s-au obținut rezultate bune doar dacă la aceste intervenții s-au păstrat intacte limitele compartimentului anatomic în care s-a dezvoltat tumora.

Sarcomas of the extremities – retrospective evaluation C.E. Roată1,2, A.I. Cameniță2, Raluca Elena Zaharia2, Adelina Ionela Cocoveică2, Natalia Velenciuc1,2, C.N. Dobreanu2, G. Dimofte1,2 , S. Luncă1,2

1Department of General Surgery, Faculty of Medicine, University of Medicine and Pharmacy "Grigore T. Popa"

2Oncology Surgery Clinic II, Regional Oncology Institute Iași

Keywords: resection of soft tissue sarcoma, radiotherapy, local recurrence, survival rates

Introduction: Sarcomas of the extremities represent only 1% of all cancers and they can occur at any age, children included. Currently, the multidisciplinary approach and the complexity of the surgical procedures aim to save the limb, maintain its function and preserve the best possible quality of life for the patient.

Material and methods: A retrospective analysis of the cases with sarcomas of the extremities operated in Oncology Surgery Clinic II, Regional Oncology Institute Iași was made.

The following aspects were analyzed for each case: the therapeutic sequences used (surgery, radiotherapy, chemotherapy), patients’ survival rate measured at 2 and 5 years post-therapy, the time interval until the local recurrence and distant metastases, as well as data on quality of life post-treatment.

Results: A total of 26 patients were selected and included in the study. All patients benefited from the

247

resection of the primary tumor in the Oncology Surgery Clinic II – R.I.O. Iași from 2013 to September 2019. The 2-year survival rate was 85.71% (18 of the 21 patients survived 2 years after the intervention). In 4 of the patients (15.38%), the surgery consisted in the amputation or disarticulation of the affected limb. Local recurrence occurred within 2 years in 4 cases (19.04%). In 2 patients (excluding the cases with amputations) side effects of therapy significantly interfered with quality of life.

Conclusions: Tumor resection with negative margins completed by adjuvant radio-chemotherapy was the treatment method with the best results. The combined effects of these three therapeutic methods had important consequences on the patients’ quality of life in a limited number of cases.

In patients with suboptimal resections performed prior to R.I.O. – Iași admission, good results were obtained solely when at these interventions the limits of the anatomical compartment in which the tumor had developed were kept intact.

248

Actualităţi terapeutice în trombocitopenia neonatală V.E. Roşu1,2, Cristina Gavrilovici1,2, Luminiţa Păduraru1,3, Solange Tamara Roşu1,2, Ingrith Miron1,2

1Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa" Iaşi

2Spitalul Clinic de Urgenţe pentru Copii “Sf. Maria” Iaşi

3Secția Neonatologie, Departamentul Mamei și Copilului, Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie “Cuza Vodă” Iaşi

Cuvinte cheie: nou-născuţi, trombocitopenie, management

Trombocitopenia alloimună fetală şi neonatală reprezintă cea mai frecventă cauză a trombocitopenie severe fetale sau neonatale şi a hemoragiei intra-craniene în rândul nou-născuţilor la termen afectând între 1%-5% dintre nou-născuţi la nivel mondial. Dintre aceştia 0,5%-1% prezintă forma severă de boală. Dezvoltarea unei strategii de diagnostic şi evaluare a nou-născutului cu trombocitopenie este esenţială pentru medicul clinician. Trombocitopenia neonatală poate fi asimptomatică sau însoţită de manifestări hemoragice precum echimoze, peteşii, melenă, hematurie sau hemoragie intra-craniană. Hemoragia intra-craniană este cea mai severă manifestare a bolii. Managementul se bazează pe stratificarea riscului. Tratamentul antenatal rămâne şi la ora actuală controversat. Tratamentul neonatal se bazează pe HPA (human platelet antigens) de la donatori HPA compatibili sau de la mamă. Se recomandă administrarea seriată de imunoglobuline i.v. însoţită sau nu de corticoterapie. În cazurile severe se recomandă transfuziile de sânge chiar înaintea stabilirii diagnosticului. Scopul este de a menţine valoarea trombocitelor peste > 30 × 109/l în prima săptămână de viaţă sau pe termen lung în cazul unei hemoragii evidenţiate.

249

News in neonatal thrombocytopenia V.E. Roşu1,2, Cristina Gavrilovici1,2, Luminiţa Păduraru1,3, Solange Tamara Roşu1,2, Ingrith Miron1,2

1”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Department of Mother and Child

2”St. Mary” Emergency Children Hospital Iaşi

3”Cuza Vodă” Obstetrics and Gynecology Hospital, Neonatology Department, Department of Mother and Child

Keywords: neonatal thrombocytopenia, newborns, management

Fetal and neonatal alloimmune thrombocytopenia (FNAIT) represent the most frequent cause of severe fetal or neonatal severe thrombocytopenia and intracranial haemorrhage in full-term infants. Previous studies report a prevalence of thrombocytopenia of 1%-5% of all newborns. Of these 0.5%-1% have the severe form of disease. Neonatal thrombocytopenia si a common clinical problem. Develop investigation and therapy management is essential for the clinician. The neonatal thrombocytopenia can be asymptomatic or hemorrhage manifestastions: petechias, bruises, hematuria, melena or intracranial haemorrhage. The intracranial haemorrhage is the most severe manifestation of disease .The management is an algorithm based on risk stratification. The antenatal management remains controversial. The neonatal management should be transfused with donor platelets compatible or mother donor. The recommendations is serial immunoglobulin infusion with or without corticotherapy. In the severe forms get the blood transfusion before established diagnosis. The objective is the mentain value platelets up 30 × 109/l in first week life or long term in hemorrhage highlighted.

250

Carcinom tiroidian nediferenţiat Ana-Maria Rotariu2, Cr. Velicescu2, Sophie Bonnaud2, Cr. Toader2, Cosmina Andone2, Ioana Lupuşoru2, Al. Grigorovici1,2

1Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi, România

2Secţia Clinică IV Chirurgie, Spitalul “Sfântul Spiridon” Iaşi, România

Cuvinte cheie: cancer tiroidian, carcinoma nediferenţiat, tiroidectomie

Neoplaziile tiroidiene reprezintặ cea mai frecventặ formặ de cancer endocrin, cu o incidenţặ în creştere în ţara noastrặ în ultimele decade. Deşi unul dintre cele mai rare histotipuri, cu un procent de aproximativ 5%, carcinoamele nediferenţiate sunt unele dintre cele mai agresive cancere tiroidiene.

Studiu pe o perioadặ de 10 ani, pe un lot de 23 pacienţi cu diagnostic histopatologic de carcinom tiroidian nediferenţiat, selectaţi din totalul de 616 pacienţi operaţi în Clinica IV Chirurgie a Spitalului “Sf. Spiridon” Iaşi pentru neoplazii tiroidiene şi analizat din punct de vedere demografic (sex, vârstặ, mediu de provenienţặ), simptomatologie , stadializare, tratament, evoluţie.

Din totalul de neoplazii tiroidiene, 3,73% au fost de tip nediferenţiat. Se constatặ predominanţặ la sexul feminin, cu 70,84%, faţặ de 29,16% sex masculin, o medie de vârstặ de 65 ani, cu predominanţặ netặ peste decada 7 de viaţặ (82,6%). Un procent semnificativ de cazuri se aflau în stadii avansate de boalặ la prezentare (43,47% stadiile T3-T4), cu invazie ganglionarặ sau la nivelul structurilor de vecinătate. Tratamentul a constat în tiroidectomie totalặ în 100% din cazuri, asociatặ cu disecţia selectivặ sau radicalặ a gâtului în 47,82% din cazuri. Deşi morbiditatea şi mortalitatea în aceste forme de cancer este semnificativ mai mare decât în formele diferenţiate considerặm cặ rezecţiile tumorale majore efectuate de echipe chirurgicale cu experienţặ îmbunătặţesc semnificativ calitatea vieţii acestor pacienţi.

251

Undifferentiated thyroid carcinoma Ana-Maria Rotariu², Cr. Velicescu², Sophie Bonnaud², Cr. Toader², Cosmina Andone², Ioana Lupuşoru², Al. Grigorovici¹,²

1“Grigore .T.Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania

2IVth Surgical Department, “Saint Spiridon” Hospital, Iaşi, Romania

Keywords: Thyroid cancer, undifferentiated carcinoma, thyroidectomy

Thyroid neoplasia represent the most frequent form of endocrine cancer, with a growing incidence in our country, in the recent decades. Although one of the rarest histotipes, with a percentage of approximately 5%, undifferentiated carcinomas remain one of the most aggressive thyroid cancers.

A 10 years period study, on a group of 23 patients with the histopathologic diagnosis of undifferentiated thyroid carcinoma, selected of the total of 616 patients operated in the 4th Surgical Department of “St. Spiridon” Hospital Iaşi, for thyroid cancer, analysed demographically (sex, age, origin), symptoms, stadialisation, treatment, evolution.

Of the total number of thyroid neoplasia, 3.73% were the undifferentiated type. An increased incidence was observed for the female sex, with 70.84% compared to 29.16% for males, a mean age of 65 years, with a pronounced predominance over the 7th life decade (82.6%). A significant percentage of the cases presented with advanced stages of the disease (43.47% were stages T3-T4), with local ganglia invasion or in the adjacent structures. Surgical treatment consisted of total thyroidectomy in 100% of the cases, associated with a selective of radical neck dissection in 47.82% of cases.

Although morbidity and mortality in these forms of cancer is significantly greater than in the differentiated varieties, we consider that tumoral resections performed by experienced surgical teams significantly improve the quality of life for the patients.

252

Rolul ultrasonografiei pulmonare în detecţia precoce a congestiei pulmonare la pacienţii cu chirurgie oncologică majoră D. Rusu1,2, I. Siriopol1,2, Olguţa Lungu1,2, Mihaela Blaj1,3, Ioana Grigoras1,2

1U.M.F. ”Grigore T. Popa”, Iaşi, România

2Secţia de Terapie Intensivă, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi, România

3Secţia de Terapie Intensivă, Spitalul ”Sfântul Spiridon”, Iaşi, România

Cuvinte cheie: bolnavi oncologici, chirurgie majoră, ultrasonografie pulmonară

Introducere: Terapia cu fluide este inevitabilă în chirurgia oncologică majoră. Fluidele administrate în exces pot afecta însă în mod negativ vindecarea. Ultrasonografia pulmonară (UP) poate detecta congestia pulmonară cu mult înainte de a fi evidentă din punct de vedere clinic, dar valoarea prognostică a UP nu a fost testată extensiv la pacienții cu chirurgie oncologică.

Scop: Scopul studiului nostru a fost de a investiga dacă evaluarea gradului de congestie pulmonară prin UP, la pacienții cu chirurgie oncologică majoră, poate fi utilizată în scop prognostic.

Metode: Acest studiu prospectiv a inclus 78 de pacienți admiși în secția de terapie intensivă a Institutului Regional de Oncologie Iași, după intervenții chirurgicale oncologice majore. UP a fost utilizată pentru a evalua gardul de congestie pulmonară în primele 24 de ore de la operație.

Rezultate: Nu s-au detectat semne de congestie pulmonară la 33 (42%) pacienți, la 37 (47%) pacienți a fost detectată o congestie pulmonară ușoară, în timp ce la 7 (9%) pacienți s-a evidențiată o congestie pulmonară moderată-severă. Pacienții cu congestie pulmonară moderată-severă au avut cea mai mare rată de mortalitate la 90 de zile.

Concluzie: Rezultatele noastre sugerează că evaluarea gradului de congestie pulmonară prin UP, la pacienții cu chirurgie oncologică majoră, poate fi utilizată în scop prognostic.

253

Lung ultrasonography for early detection of pulmonary congestion in cancer patients with major surgery D. Rusu1,2, I. Siriopol1,2, Olguţa Lungu1,2, Mihaela Blaj1,3, Ioana Grigoraş1,2

1”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania

2Intensive Care Unit Department, Regional Institute of Oncology, Iaşi, Romania

3Intensive Care Unit Department, ”Saint Spiridon” University Hospital, Iaşi, Romania

Keywords: cancer patients, major surgery, lung ultrasonography

Introduction: Fluid therapy is unavoidable in major oncological surgery. However, excessive fluids may negatively affect tissue healing and outcome. Lung ultrasonography (LUS) may detect pulmonary congestion long before it is clinically evident, but the prognostic value of LUS has not been tested extensively in cancer surgical patients.

Aim: The aim of our study was to investigate whether LUS quantification of pulmonary congestion in cancer patients, early after major oncological surgery, may be used to predict outcome.

Methods: This prospective study involved 78 cancer patients admitted to the intensive care unit of Regional Institute of Oncology Iaşi, after major abdominal surgery. LUS was used to evaluate pulmonary congestion in the first 24 hours after surgery.

Results: No pulmonary congestion was seen in 33 (42%) patients, mild degree of pulmonary congestion was detected in 37 (47%) patients, while moderate-severe pulmonary congestion was seen in 7 (9%) patients early after surgery. Patients with moderate-severe pulmonary congestion had the highest 90-day mortality rate.

Conclusion: Our results suggest that LUS may be used for early detection of pulmonary congestion and outcome prediction in cancer patients with major surgery.

254

Terapia durerii intervenţională în pacientul oncologic Monica Andreea Sandu

Centrul medical de diagnostic şi tratament ”Provita”, Bucureşti

Tratamentul durerii în pacientul oncologic este o prioritate majoră pentru echipa medicală. Atât din punct de vedere al calităţii vieţii cât şi al răspunsului imun şi al luptei organismului contra bolii, controlul durerii are un impact major asupra rezultatului terapeutic.

Intervenţiile miniminvazive sunt într-o expansiune majoră şi vin în ajutorul pacientului cu soluţii reale şi pe termen lung, cu efecte secundare şi complicaţii minime în faţa alternativelor medicamentoase sau a soluţiilor chirurgicale.

România se aliniază azi şi în acest domeniu, clinica ”Provita” fiind un Centru de referinţă regional şi mondial în aceste terapii inovative

255

Pain management procedures in managing oncological pain Monica Andreea Sandu

Medical center for diagnosis and treatment ”Provita”, Bucharest

Pain management is a recently developed medical subspecialty that provides all methods for treating and preventing the reoccurrence of pain.

With the rise of minimally invasive techniques in many medical fields (cardiology, radiology etc.) we now have anesthesiologist ready to provide a wide range of pain management procedures.

In the case of the oncological patients, the anesthesiologist working along the rest of the team, can prove to be very useful in offering alternatives at all stages of the treatment.

The purpose of this presentations is to familiarize the community of oncologists with the types of minimally invasive techniques available in our clinic - medical center for diagnosis and treatment “Provita”, Bucharest.

256

Gestionarea terapiei în purpura trombocitopenică imună Alexandra Ștefan Rudeanu1, Claudia Cristina Tărniceriu1,2

1Clinica de Hematologie, Spitalul ”Sf. Spiridon” Iași

2U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iași

Cuvinte cheie: purpură trombocitopenică imună cronică, eltrombopag

Purpura trombocitopenică imună este o afecțiune hematologică care evoluează cu grade variate de trombocitopenie însoțită de fenomene hemoragice cutaneo-mucoase. Tratamentul acestei afecțiuni a suferit o serie de modificări în ultimii ani, fiind luați în calcul mulți factori de decizie în alegerea opțiunii terapeutice.

Scopul lucrării este de a realiza o actualizare a acestor mijloace terapeutice. Purpura trombocitopenică imună (PTI) se clasifică în: PTI nou-diagnosticat (0-3 luni de la diagnostic), PTI persistent (6-12 luni) și PTI cronic (peste 12 luni de la diagnostic). Obiectivul tratamentului este creșterea numărului de trombocite la care să nu existe risc hemoragic. Tratamentul de linia I este reprezentat de corticosteroizi, imunoglobuline i.v, imunoglubulina anti-D, corticoizii fiind cei mai utilizați. În ciuda răspunsului inițial la corticoterapie, doar 15% din pacienți își mențin răspunsul la 6-12 luni. Terapia de linia a II-a este reprezentată de splenectomie, tratament imunosupresiv și agoniști ai receptorilor de trombopoetină (R-TPO). Splenectomia este grevată de multe complicații, având puține indicații în ultima perioadă. Agoniștii R-TPO reprezintă o clasă terapeutică recent introdusă care cuprinde agenții de stimulare plachetară pentru tratamentul PTI. Agenții trombopoietici determină creșterea numărului de trombocite la pacienții cu PTI prin creșterea producției plachetare datorită acțiunii asupra R-TPO. Eltrombopag este un agonistul TPO non-peptidic care se leagă de R-TPO, pe care îl activează, printr-un mecanism diferit de TPO și poate avea un efect aditiv cu cel al TPO. Studiile au demonstrat eficacitatea sa pe termen lung precum și preferința pacienților pentru acesta, fiind administrat pe cale orală.

Concluzii: Tratamentul PTI presupune existența mai multor opțiuni terapeutice, agoniștii R-TPO găsindu-și locul în terapia actuală la pacienții cu PTI cronic refractări la prima linie de tratament.

257

Management of therapy in immune thrombocytopenic purpura Alexandra Ștefan Rudeanu1, Claudia Cristina Tărniceriu1,2

1Hematology Clinic, ”St. Spiridon” Hospital, Iaşi

2U.M.Ph. ”Grigore T. Popa” Iași

Keywords: chronic immune trombocytopenic purpura, eltrombopag

Immune thrombocytopenic purpura is a haematological disorder that develops with varying degrees of thrombocytopenia accompanied by cutaneous-mucosal haemorrhagic phenomena. The treatment of this condition has undergone a number of changes in recent years, taking into account many decision-makers factors in choosing the therapeutic option. The purpose of the paperwork is to make an update of these therapeutic means. Immune thrombocytopenic purpura (ITP) is classified into: newly diagnosed ITP (0-3 months after diagnosis), persistent ITP (6-12 months) and chronic ITP (over 12 months from diagnosis). The objective of the treatment is to increase the number of platelets at which there is no risk of hemorrhage. The first line treatment is represented by corticosteroids, immunoglobulins i.v, immunoglubulin anti-D, corticosteroids being the most used. Despite the initial response to corticosteroids, only 15% of patients maintain their response at 6-12 months. The second line therapy is splenectomy, immunosuppressive treatment, and thrombopoietin receptor agonists (TPO- RA). Splenectomy is burdened by many complications, with few indications lately. The TPO receptor agonists are a newly introduced therapeutic class that includes platelet-stimulating agents for the treatment of ITP. Thrombopoietic agents cause an increase in platelet counts in ITP patients by increasing platelet production due to action on TPO receptor. Eltrombopag is a non-peptide TPO agonist that binds to the TPO receptor, which it activates, through a mechanism different from TPO and may have an additive effect to that of TPO. Studies have shown its long-term efficacy and patients' preference for it, being administered orally.

Conclusions: ITP treatment implies the existence of several therapeutic options, TPO agonists finding their place in current therapy in patients with chronic ITP refractory to the first line of treatment.

258

Utilizarea limbajului r pentru adnotarea clinică a unor gene mutante în cancerul de sân Valentina Stratan1, V. Sîtnic1, V. Țuțuianu1, Ana Lozovanu1, V. Munteanu1, Diana Sochircă2

1Laboratorul Imunogenetic și Morfologia Tumorilor, Institutul Oncologic, Chișinău, Republica Moldova

2Laboratorul Mamologie Oncologică, Institutul Oncologic, Chișinău, Republica Moldova

Cuvinte cheie: cancer de sân, adnotare clinică, baze de date, gene, agenți medicamentoși

Introducere: Adnotarea clinică a genelor aberante în cancer și identificarea interacțiunilor acestora cu diferiți agenți medicamentoși sunt sarcini actuale și importante în oncologia de precizie. Scopul acestui studiu a fost utilizarea pachetului rDGIdb al limbajului R pentru asocierea a 20 gene identificate ca fiind mutante în cancerul de sân cu agenții medicamentoși din mai multe baze de date de profil.

Materiale și metode: Pachetul rDGIdb al limbajului R permite identificarea interacțiunilor de tip genă-agent medicamentos având funcții care returnează informații din mai multe baze de date publice precum: CKB (Clinical Knowledgebase), ChemblInteractions, MyCancerGenome, OncoKB, DrugBank, etc. Pentru efectuarea adnotării clinice au fost utilizate datele genomice obținute în urma secvențierii cu tehnologia Ion Torrent a 19 probe de cancer mamar și anume o listă de gene cu mutații patogene sau potențial patogene.

Rezultate: Cele 20 gene de interes au fost asociate cu 1230 de agenți terapeutici iar 94 de interacțiuni au avut un scor mai mare de 10 (scorul reprezintă numărul total de surse care descriu interacțiunea respectivă). Bazele de date în care au fost depistate cele mai multe asocieri sunt CKB și ChemblInteractions. Adnotarea a fost efectuată atât pentru agenții validați clinic cât și pentru cei aflați la etapa de studii clinice.

Concluzie: Pachetul rDGIdb al limbajului R este un instrument bioinformatic util pentru generarea ipotezelor în cercetarea oncologică și medicina de precizie.

259

Using r language for the clinical annotation of mutant genes in breast cancer Valentina Stratan1, V. Sîtnic1, V. Țuțuianu1, Ana Lozovanu1, V. Munteanu1, Diana Sochircă2

1Laboratory of Immunogenetics and Tumor Morphology, Institute of Oncology, Chisinau, Republic of Moldova

2Laboratory of Oncological Mammology, Institute of Oncology, Chisinau, Republic of Moldova

Keywords: breast cancer, clinical annotation, databases, genes, drugs

Introduction: Clinical annotation of aberrant genes in cancer and identification of their interactions with different drug agents are current and important tasks in precision oncology. The goal of this study was to use the R rDGIdb package for the association of 20 mutated genes in breast cancer with drug agents from public databases.

Materials and methods: The rDGIdb R language package allows the identification of gene-drug interactions by querying drug databases such as: CKB (Clinical Knowledgebase), ChemblInteractions, MyCancerGenome, OncoKB, DrugBank, etc. The clinical annotation has been performed with the use of genomic data obtained from the Ion Torrent Technology sequencing of 19 breast cancer samples. It has been used a list of genes with pathogenic or potentially pathogenic mutations.

Results: Those 20 genes of interest were associated with 1230 therapeutic agents from which 94 have a score higher than 10 (the score represents total number of sources describing an interaction). The databases that contain the most associations are CKB and ChemblInteractions. The annotation has been performed for both, clinically validated agents and for those appearing in clinical trials.

Conclusion: The rDGIdb R package is a useful bioinformatics tool for generating hypotheses in oncological research and precision medicine.

260

“Downstaging”-ul în cancerul pancreatic C. Stroescu1, D. Chiriţă1, A. Martiniuc1, R. Poenaru1, Ana Stănilă1, Adelina Birceanu-Corobea2, Andra Butolo-Zincenco3, N. Copcă1

1Surgery and Transplant Clinic, "St. Maria ” Hospital, Bucharest, Romania

2Departamentul de Anatomie Patologică, Spitalul ”Sf. Maria”, Bucureşti, România

3Centrul de Diagnostic şi Tratament ”Provita”, Bucureşti

Cuvinte cheie: tumori hepatice, tehnica de rezecţie, experienţa centru unic

Introducere: Cancerul pancreatic este cea de-a patra cauză de deces, cu o rată de supravieţuire la 5 ani de aproximativ 5%. La momentul diagnosticului, 15% din pacienţi au boală rezecabilă (stadiul I sau II), 35% din pacienţi au boală local avansată (stadiul III) şi 50% au boală metastatică (stadiul IV).

Literatura susţine ca terapia sistemică cu FOLFIRINOX ca şi primă linie de tratament pentru pacienţii cu boală pancreatică local avansată este eficientă. Criteriile de inoperabilitate sunt reprezentate de neoplasme ce infiltrează trunchiul celiac sau arteră mezenterică superioară.

Unii autori clasifică tumorile pancreatice ce amprentează arterele, infiltrează artera hepatică sau dau stenoza venoasă sunt bolderline rezecabile.

Materiale şi metode: Prezentăm trei cazuri de pacienţi ce au fost operaţi în clinica în 2018 şi 2019, după ce au urmat tratament neoadjuvant pentru tumori pancreatice local avansate. Toţi cei trei pacienţi au efectuat 12 sedinţe de FOLFIRINOX şi au fost clasificate ca fiind nerezecabile sau borderline.

Rezultate: În clinica noastră s-au efectuat duodenopancreatectomii cefalice sau corporeocaudale, fără să fie în contact cu venă mezenterică superioară. Postoperatoror, durata de spitalizare a fost de 10-14zile.

Concluzii: În cazul cancerului pancreatic local avansat sau borderline, ratele de rezecţie R0/R1 pot fi obţinute

261

cu rezultat mai bun dacă pacientul a suferit tratament neoadjuvant. Tratamentul cu FOLFIRINOX poate să îmbunătăţească supravieţuirea pacienţilor pentru că scade dimensiunile şi reconverteşte formaţiunea la o dimensiune mai redusă.

Downstaging in pancreatic cancer C. Stroescu1, D. Chiriţă1, A. Martiniuc1, R. Poenaru1, Ana Stănilă1, Adelina Birceanu-Corobea2, Andra Butolo-Zincenco3, N. Copcă1

1Department of Surgery and Transplant, ”St. Mary” Hospital, Bucharest, Romania

2Department of Pathological Anatomy, Hospital "St. Mary”, Bucharest, Romania

3”Provita” Diagnostic and Treatment Center, Bucharest

Keywords: neoadjuvant, downstaging, complete resection

Introduction: Pancreatic cancer is the fourth leading cause of cancer-related death, with a 5-year survival rate of 5%. At diagnosis, about 15% of patients have resectable disease (stage I or II), 35% have locally advanced disease (stage III), and 50% have metastatic disease (stage IV). Several studies have examined systemic chemotherapy with FOLFIRINOX as first-line treatment in patients with locally advanced pancreatic cancer. The criteria for local resectability is represented only by neoplasms infiltrating the celiac trunk or the superior mesenteric artery which are considered truly unresectable. Some authors classify pancreatic cancers with abutment of the visceral arteries, with infiltration of the hepatic artery, or with short venous occlusion as ‘‘borderline-resectable”.

Materials and methods: We present three cases of patients undergoing surgery in 2018 and 2019, after neoadjuvant therapy for locally advanced pancreatic cancer. All three received twelve cycles of Folfirinox and have been classified as unresectable and borderline-resectable at diagnosis. Definite criteria for

262

unresectability was involvement of the superior mesenteric artery.

Results: We performed pancreatoduodenectomy associated with superior mesenteric vein and respectively portal vein segmetary resection and distal subtotal splenopancreatectomie artery first approach. Histological margin status was R0 and R1<1mm. The patients were discharged from hospital after 10 days-14days.

Conclusions: In locally advanced, unresectable/borderline pancreatic cancer, R0/R1 resections can be achieved in patients who undergo operation after neoadjuvant therapy. Neoadjuvant FOLFIRINOX may improve progression free survival by increasing the proportion of patients undergoing surgical resection.

263

Experienţa Clinicii de Chirurgie şi Transplant “Sfânta Maria” în rezecţiile hepatice C. Stroescu1, D. Chiriţă1, A. Martiniuc1, R. Poenaru1, Ana Stănilă1, Doina Hrehoreţ2, V. Constantinică1, G. Mitulescu2, N. Boleac1, I. Pahomea1, N. Copcă1

1Clinica de Chirurgie şi Transplant, Spitalul ”Sf. Maria”, Bucureşti, România

2Clinica de Chirurgie, Institutul Clinic ”Fundeni”, Bucureşti, România

Cuvinte cheie: tumori hepatice, tehnica de rezecţie, experienţa centru unic

Introducere: Rezecţiile hepatice constituie principalul tratament pentru tumorile hepatice benigne şi maligne. Totuşi, această procedură este asociată rate de morbiditate şi mortalitate importante, motiv pentru care astfel de intervenţii chirurgicale ar trebui efectuate în echipe bine antrenate.

Materiale şi metode: Între 2014 şi 2019, în departamentul de Chirurgie şi Transplant “Sfânta Maria” s-au efectuat mai mult de 160 de rezecţii pancreatice pentru leziuni maligne şi benigne. Vom prezenta tipurile de intervenţii chirurgicale pe care le-am efectuat (rezecţii standard, rezecţii eco-ghidate şi rezectii extinse) însă şi abordul minim invaziv al leziunilor, morbiditatea şi mortalitatea intraspitalicească.

Rezultate: S-au efectuat 45 de rezecţii hepatice majore. Cele mai frecvente patologii pentru rezecţii hepatice au fost metastazele hepatice după cancer colorectal sau carcinomul hepatocelular. Cele mai multe rezecţii hepatice efectuate la acelaşi pacient a fost de 6 hepatectomii atipice pentru metastaze hepatice. Nu au fost raportate cazuri de moarte intraoperatorie, rata de morbiditate a fost de 38% şi rata de mortalitate intraspitalicească de 2%.

Concluzii: Rezecţiile hepatice pot constitui intervenţii chirurgicale de mare amploare care trebuie să fie efectuate în clinici cu chirurgi bine antrenaţi pentru a obţine cele mai bune rezultate.

264

Surgical experience of “Saint Mary” Department of Surgery and Transplant in liver resections C. Stroescu1, D. Chiriţă1, A. Martiniuc1, R. Poenaru1, Ana Stănilă1, Doina Hrehoreţ2, V. Constantinică1, G. Mitulescu2, N. Boleac1, I. Pahomea1, N. Copcă1


2Department of Surgery, ”Fundeni” Clinical Institute, Bucharest, Romania

Keywords: liver tumor, resection technique, single-center experience

Introduction: Liver resection constitutes the main treatment of most liver benign or malignant lesions. However, this procedure is associated with significant morbidity and mortality rates, which is why it should be performed by well-trained surgical teams.

Materials and methods: Between 2014 and 2019, in the Department of Surgery and Transplant, ”St. Mary” Hospital, Bucharest, more than 160 patients with a mean age of 54, underwent liver resections for benign and malignant tumors. We present the types of surgeries we have performed (standard liver resections, ultrasound-guided liver resections and extreme surgery), the non-surgical approach of the lesion, the patient outcome, morbidity and in-hospital mortality rates.

Results: Major resections were performed in 45 patients. Colorectal liver metastases and hepatocellular carcinoma were the main indications for hepatic resection, but liver resections were also performed for essential cysts, hydatid cysts, hemangiomas. The highest number or liver resections per patient was 6 liver metastases. There were no cases of intraoperative death, the overall morbidity rate was 38% and the in-hospital mortality rate was 2%.

Conclusions: Liver resections can be complex surgical procedures which should be performed in hospitals with highly trained surgeons in order to achieve the best results (best long-term prognosis, lowest morbidity and mortality rates).

265

Experienţa Clinicii de Chirurgie şi Transplant “Sfânta Maria” în tratamentul chirurgical al cancerului pancreatic C. Stroescu1, D. Chiriţă1, A. Martiniuc1, R. Poenaru1, Ana Stănilă1, Doina Hrehoreţ2, G. Mitulescu2, N. Boleac1, I. Pahomea1, N. Copcă1

1Clinica de Chirurgie şi Transplant, Spitalul ”Sf. Maria”, Bucureşti, România

2Clinica de Chirurgie, Institutul Clinic ”Fundeni”, Bucureşti, România

Cuvinte cheie: duodenopancreatectomie cefalică, splenopancreatectomie corporeocaudală, pancreatectomie distală

Introducere: Această prezentare este propusă pentru a completa informaţiile anterior descrise despre centrul nostru de chirurgie hepato-bilio-pancreatică, şi anume rezecţiile pancreatice efectuate în clinică (propuse şi efectuate pentru tumori cefalopancreatice, ale ampulei Vater, tumori duodenale, ale corpului sau cozii de pancreas cât şi ale coledocului distal).

Material şi metodă: Scopul acestei lucrări este de a prezenta experienţa clinicii noastre în ceea ce priveşte rezecţiile pancreatice şi compararea rezultatelor noastre cu cele din literatură. La începutul activităţii noastre de chirurgie hepato-bilio-pancreatică s-au efectuat 15-20 rezecţii pe an, însă odată cu experienţa, numărul a crescut la 30-40 rezecţii pe an, ajungând în aproximativ 6 ani la mai mult de 120 rezecţii pancreatice pentru patologii maligne în cadrul clinicii.

Rezultate: Am analizat numărul total de rezecţii pancreatice (cefalice şi distale) în perioada 2013-2019, efectuate de mai mulți operatori pentru patologii maligne, în cadrul centrului de Chirurgie Generală şi Transplant a Spitalului Clinic “Sfânta Maria”, Bucureşti. Pe baza analizei acestora, am obţinut rezultate mult similare cu cele din literatură în ceea ce priveşte evoluţia postoperatorie, morbiditatea, mortalitatea, rata medie de supravieţuire.

Concluzii: Evoluţia pe termen lung a unui pacient ce a suferit o rezecţie pancreatică este influenţată de

266

comorbidităţile preexistente, de experienţa chirurgului, de posibilitatea rezolvării cât mai minim invaziv a complicaţiilor postoperatori. Analizând rezultatele obţinute în clinica noastră şi comparându-le cu cele din literatură, considerăm că nivelul nostru de performanţă este unul mediu-mare, iar în ultimii doi ani, odată cu creşterea numărului de rezecţii anuale, şi rezultatele au suferit o îmbunăţăţire importantă.

Surgical experience of “Saint Mary” Department of Surgery and Transplant in Pancreatic resections for malignant pathologies C. Stroescu1, D. Chiriţă1, A. Martiniuc1, R. Poenaru1, Ana Stănilă1, Doina Hrehoreţ2, G. Mitulescu2, N. Boleac1, I. Pahomea1, N. Copcă1


2Department of Surgery, ”Fundeni” Clinical Institute, Bucharest, Romania

Keywords: cephaloduodenopancreatectomy, splenopancreatectomy, distal pancreatectomy

Introduction: This presentation is meant to add new pieces of information regarding our hepato-biliary and pancreatic surgical center, especially regarding pancreatic resections (suggested and conducted for cephalopancreatic tumors, duodenal tumors, ampullary tumors, tumors of the body and tail of the pancreas or distal choledocus tumors).

Materials and methods: The aim of this paper is to present our clinic’s experience with pancreatic resections, as well as to compare our results with those described in literature. At the beginning of our activity, the mean number of yearly pancreatic resections was of 15-20 resections/year, but with time and experience, the number grew to 30-40 resections per year, thus in almost 6 years, we completed more than 120 pancreatic resections for malignant pathologies.

267

Results: We analyzed a number of patients who underwent pancreatic resections (cephalic and distal) performed in our clinic for malignant pathologies in the Department of Surgery and Transplant, „St. Mary” Hospital. After studying the results, the postoperative evolution mean rate survival, the morbidity and mortality rates obtained in our surgical clinic can be compared to those described in literature.

Conclusion: The postoperative recovery of a patient that underwent a pancreatic resection is definitely influenced by the preexistent comorbidities and the experience of the main surgeon, the possibility to find minimally invasive solutions to postoperative complications. By analyzing the results obtained in our clinic and comparing them with those mentioned in literature, we think that our performance level can be considered medium-large, particularly since the number of annual pancreatic resections has grown considerably in the last two years.

268

Care este cel mai bun instrument imagistic în cardio-oncologie? Daniela Maria Tanase1,2, Anca Ouatu1,2, Codruţa Bădescu1,2, Nicoleta Dima1,2, Roxana Gânceanu Rusu1,2, C. Rezuş1,2

1Clinica a III-a Medicală, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă “Sf. Spiridon”

2Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi, România

Cuvinte cheie: oncologie cardiacă, stenoza arterială carotidă, fracţie de ejecţie, insuficienţă cardiacă, pericardită

Introducere: Alegerea unei tehnici faţă de alta, depinde de două puncte principale: necesitatea realizării unui diagnostic precoce pentru a începe un management în timp util şi tipul de cardiotoxicitate suspectată.

Material şi metodă: Ecocardiografia este prima alegere pentru diagnosticarea disfuncţiei cardiace la pacienţii cu cancer. În ciuda utilizării pe scară largă a fracţiei de ejecţie bidimensională (2D) (EF), EF tridimensional (3D) sau global longitudinal străin (GLS) ar trebui să fie preferate din cauza reproductibilităţii lor mai bune. Din cauza lipsei sale de expunere la radiaţii, ecografia de stres este cea mai bună alegere pentru diagnosticarea ischemiei inductibile. Tomografia computerizată (CT) este utilizată pentru a identifica ateroscleroza coronariană întârziată după radioterapie. Boala valvulară datorată radioterapiei este diagnosticată prin ecocardiografie 2D. Deteriorarea arterială carotidă indusă de radioterapie este identificată prin ultrasonografie vasculară. Prima abordare a afectării pericardului include ecocardiografiă, cu posibila utilizare ulterioară a rezonanţei magnetice cardiace sau a CT.

Rezultate: Abordarea modernă de imagistică multi-modală a complicaţiilor terapiei anticanceroase ar trebui să fie concentrată pe diagnosticul precoce şi tratamentul complicaţiilor cardiovasculare individual pentru pacienţi. În acest context, ecocardiografia este imagistica de prima linie, în timp ce aplicarea altor instrumente de imagistică, în principal CMR, ar trebui să fie indicată ori de câte ori este nevoie.

Concluzie: În orice caz, managementul cardiologic ar trebui să ţină cont întotdeauna de necesitatea

269

continuării terapiei anticanceroase fără întrerupere, care vizează vindecarea şi remisiunea cancerului, sau să sprijine alternativ alegerea oncologului între diferite terapii anti-canceroase, pentru a menţine supravieţuirea fără creştere de morbiditate şi mortalitate cardiovasculară.

What is the best imaging tool in cardio-oncology? Daniela Maria Tanase1,2, Anca Ouatu1,2, Codruţa Bădescu1,2, Nicoleta Dima1,2, Roxana Gânceanu Rusu1,2, C. Rezuş1,2

1Internal Medicine Department “St. Spiridon,” University County Emergency Hospital, Iaşi

2”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iaşi, Romania

Keywords: cardiac oncology, carotid artery stenosis, ejection fraction, heart failure, pericarditis

Introduction: The choice of one technique over another depends on two main points: the need to achieve an early diagnosis in order to begin a timely management, and the type of cardiotoxicity which is suspected.

Material and method: Echocardiography is the first choice for diagnosing cardiac dysfunction in cancer patients. Despite the wide use of two-dimensional (2D) ejection fraction (EF), three-dimensional (3D) EF or global longitudinal strain (GLS) should be preferred because of their better reproducibility. Because of its lack of radiation exposure, stress echo is the best choice for diagnosing inducible ischaemia. Cardiac computed tomography (CCT) is used to identify delayed coronary atherosclerosis after radiotherapy. Valvular disease due to radiotherapy is diagnosed by 2D echocardiography. Radiotherapy-induced carotid arterial damage is identified by vascular ultrasonography. The first approach to pericardial damage includes echocardiography, with the possible subsequent use of cardiac magnetic resonance or CCT.

Results: The modern multi-modality imaging approach to anti-cancer therapy complications should be focused on the early diagnosis and treatment of cardiovascular complications in individual patients. In this

270

context, echocardiography is the first-line imaging, whereas the application of other imaging tools, mainly CMR, should be modulated whenever needed.

Conclusion: In any case, the cardiologic management should always take into account the need for continuing anti-cancer therapy without interruption, aiming at cancer cure and remission, or alternatively support the oncologist's choice between different anti-cancer therapies, in order to maintain survival free from cardiovascular morbidity and mortality.

271

Tratamentul chirurgical al tumorilor pancreatice endocrine E. Târcoveanu, Cr. Lupaşcu, R. Moldovanu, D. Andronic, Delia Ciobanu, C. Bradea, Maria Mădălina Palaghia, V. Bejan, A. Vasilescu

Spitalul ”Sf. Spiridon” Iaşi, Clinica I Chirurgie

U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iaşi

Cuvinte cheie: tumoruri endocrine pancreatice, insulinom, gastrinom, sindromul zollinger-ellison, sindromul wermer, pancreatectomie

Tumorile neuroendocrine pancreatice (PNET-uri) sunt tumori rare, cu semne clinice variabile şi management chirurgical adesea provocator.

Metode: Am efectuat un studiu retrospectiv în prima clinică chirurgicală, Spitalul Universitar ”Sf. Spiridon”, ”Grigore T. Popa” Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi, în ultimii 17 ani, care a inclus toţi pacienţii diagnosticaţi imunohistochimic cu tumori endocrine pancreatice din 61 tumori endocrine digestive (GINET and PNET).

Rezultate: Au fost 26 de cazuri diagnosticate cu PNET. Proporţia bărbaţi/femei a fost de 7/19, iar vârsta medie a fost de 41,93±2,48 ani (între 20 şi 79 de ani). PNET au fost 13 insulinom, 5 gastrinom, 2 gastrinom asociate cu alte neoplazie endocrine (sindromul Wermer), 5 tumori pancreatice endocrine nonfuncţionale şi caz ACTH-oma 1. Diagnosticul a fost sugerat de triadă Whipple; în insulinoame, de sindromul Zollinger Ellison în gastrinoame şi sindrom Cushing în ACTHoame. Diagnosticul biologic a inclus markeri biologici (insulină, gastrină, cortizol). Diagnosticul topografic şi dimensiunii tumorii au fost apreciate prin examen cu ultrasunete, CT-scan, angiografie, PET-scan, Octreoscan şi ultrasonografie intraoperatorie. Procedurile chirurgicale pentru insulinoamele au fost: rezecţia tumorii - 6 cazuri; splenopancreatectomii stângi -3 cazuri; pancreatectomii stângi cu conservarea splinei - 2 cazuri; pancreaticoduodenectomii - 2 cazuri. De asemenea, prezentăm 4 cazuri de gastrinom cu ulceraţii multiple şi intervenţii chirurgicale multiple pentru hemoragie şi perforaţie cu peritonită. Cei doi pacienţi cu sindrom Wermer au avut, de asemenea, ulcere complicate cu

272

hemoragie şi peritonită şi adenom paratiroidian. Am tratat 5 tumori endocrine pancreatice nonfuncţionale situate în coada pancreasului în 3 cazuri (splenopancreatectomie şi pancreatectomie stângă cu conservarea splinei) şi în capul pancreatic în 2 cazuri (duodenopancreatectomie cefalică şi o operaţie tip Beger).

Concluzii: PNET-urile sunt tumori rare, iar managementul lor este întotdeauna provocator. Este necesară recunoaşterea semnelor clinice ale tumorilor care secretă şi explorarea pacienţilor. Imunohistochimia este obligatorie pentru confirmare, aprecierea proliferării şi a comportamentului biologic al tumorii care permite utilizarea unei terapii specifice. Tratamentul chirurgical agresiv este indicat, chiar şi în stadii avansate.

273

Aprecierea ecografică a invaziei miometriale în cancerul endometrial Mihaela Camelia Tîrnovanu1, S. Pasat2, S.D. Tîrnovanu1, Cerasela Mucilenita2, B. Toma2, Alexandra Iov1, V.G. Tîrnovanu1, M. Onofriescu1


2Maternitatea ”Cuza Vodă” Iaşi, Clinica I Obstetrică Ginecologie

Cuvinte cheie: cancer endometrial, ecografie, IETA, invazie miometrială

Scop: Studiul şi-a propus să investigheze dacă acele caracteristici morfologice şi vasculare ale cancerului endometrial, utilizând criteriile de evaluare ecografică IETA (International Endometrial Tumor Analysis) sunt corelate cu gradul de invazie miometrială. Am dorit să estimăm care metodă ecografică de apreciere a invaziei miometriale are acurateţe mai mare.

Metoda: 106 femei au fost înrolate într-un studiu prospectiv. Am apreciat prin ecografie endovaginală criteriile: uniformitate, ecogenitate, aspect 3 straturi, regularitatea limitei miometru-endometru, scorul Doppler color, aspectul vaselor (împrăştiate, ramificate, pată de culoare). Pentru invazia miometrială am utilizat metodele Gordon - 57 paciente şi Karlsson - 49 paciente. Au fost comparate rezultatele ecografice cu cele histologice.

Rezultate: Vârsta medie a populaţiei analizate a fost 60,07±5,3 ani (limite 36-87 ani). Valoarea cut-off a grosimii endometriale pentru predicţia invaziei miometriale a fost 22,5 mm cu sensitivitate (Se) 52,27%, specificitate (Sp) 78,79%, valoare predictiv pozitivă 76,67%. Valorile Sp şi Se au fost 50% (metoda Gordon) şi 75% (medoda Karlsson) şi respectiv 64,71% şi 68,18%. Acurateţea determinării invaziei miometriale a fost 75%.

Concluzii: Singura variabilă ecografică predictivă pentru invazia miometrială a fost scorul Doppler colour (p=0.042). Metodele de evaluare a invaziei miometriale nu au prezentat diferenţe statistice notabile. Triajul ecografic preoperator este util pentru stratificarea corectă a pacientelor.

274

Ultrasound evaluation of myometrial invasion in endometrial cancer Mihaela Camelia Tîrnovanu1, S. Pasat2, S.D. Tîrnovanu1, Cerasela Mucilenita2, B. Toma2, Alexandra Iov1, V.G. Tîrnovanu1, M. Onofriescu1

1University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iaşi

2Women Clinical Hospital “Cuza Vodă” Iaşi, 1st Clinic of Obstetrics and Gynecology

Keywords: endometrial cancer, ultrasound, IETA, myometrial invasion

Aim: This study investigated if endometrial morphological and vascular characteristics assessed by ultrasound using IETA (International Endometrial Tumor Analysis) Group criteria are correlated with the grade of myometrial invasion. We wanted to establish which method of objective measurement of endometrial invasion is more reliable.

Methods: 106 women were enrolled in a prospective study. We assessed by transvaginal ultrasonography endometrial criteria: endometrial uniformity, echogenicity, three-layer pattern, regularity of the endometrial-myometrial border, Doppler colour score, vascular pattern (vessel with branching, scattered vessels, colour splashes). For the depth of tumor invasion we used Gordon – 57 patients and Karlsson approaches – 49 patients. Sonographic and histopathological results were compared.

Results: The mean age of patients was 60.07±5.3 years (range 36-87 years). The cut-off of endometrial thickness for prediction of myometrial invasion was 22.5mm with sensitivity (Se) 52.27%, specificity (Sp) 78.79%, positive predictive value (PPV) 76.67%. Sp and Se values were 50% (Gordon method) and 75% (Karlsson method) and 64.71% and 68.18% respectively. Accuracy for establishing the depth of myometrial invasion was 75%.

Conclusions: Only Doppler colour score was good to predict myometrial invasion (p=0.042). Both methods for myometrial invasion evaluation were without statistical differences. This preoperative triage by ultrasound is useful for a correctly patients stratification.

275

Patologia digitală multimarker – potenţial în extinderea informaţiei diagnostice A. Tiron1, Crina Elena Tiron1, Paula Alexandra Postu1, M. Butura1, G. Luta1, Irina C. Vacarean Trandafir1, E. Carasevici1, Fl. Zugun-Eloae1,2

1”Transcend”, Institutul Regional de Oncologie I.R.O. Iaşi, România

2Departamentul de Imunologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi, România

Evaluarea microscopică patologică se află chiar în centrul managementului clinic al cancerului și oferă mai mult de 2/3 din profilul evolutiv post-diagnostic. În decadele curente sunt promovate activ proceduri analitice complementare extinse de biologie moleculară, dar încă mai sunt multe date de extras din specimenul diagnostic al pacientului. În special, există mult interes în corelarea programelor cheie de comportare a celulelor maligne, așa cum sunt ele descrise în modele extinse și specifice de malignitate, cu dispoziţiile tisulare reale din câmpurile oculare microscopice. Procedurile care permit acest lucru sunt încă în formulare, având în vedere arsenalul de resurse imagistice, multitudinea de markeri moleculari și logica decriptării procesului patologic. Analizăm datele generate în programul FP7 - AIDPATH - Academia and Industry Collaboration for Digital Pathology, având ca miză identificarea, prin histologie multistrat, a unor proceduri imagistice de tip high throughput cu randament ridicat, care să structureze şi din punctul de vedere al proceselor biocelulare (nu numai al markerilor) natura reducţionistă a formulării morfopatologice standard.

276

Multi marker digital pathology – potential for extensive diagnostic information A. Tiron1, Crina Elena Tiron1, Paula Alexandra Postu1, M. Butura1, G. Luta1, Irina C. Vacarean Trandafir1, E. Carasevici1, Fl. Zugun-Eloae1,2

1”Transcend” Center, Regional Institute of Oncology, Iaşi, Romania

2Department of Immunology, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi, Romania

The pathological microscopic evaluation sits at the very core of the clinical cancer management and is supposed to provide more than 2/3 of the post diagnostic forecasting. While the current decades are boldly promoting extensive molecular complementary analytic procedures, there is still much to be derived from the patient specimen. Particularly, there is much interest in correlation of key malignancy cell behaviour programs, as described in extensive and specific malignancy models with the actual findings in the microscopic specimen fields of view. Procedures allowing that are yet to be formulated, given the arsenal of imaging resources, the plethora of molecular markers, and the logic of pathological process deconvolution. We review the data generated in the FP7 - AIDPATH - Academia and Industry Collaboration for Digital Pathology granted program pinpointing our findings toward high throughput multilayered histology in an attempt to provide a structured flavour of the classical, reductionist microscopic pathology approach.

277

Managementul pacienţilor cu cancer - o temă de interes etic în patologia oncologică Elena Toader1,2,3, Luiza Palmaru3

1Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” Iaşi, România

2Disciplina de Bioetică

3Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie, Iaşi

Cuvinte cheie: valori etice, boala neoplazică, preocupări etice, angajamente etice

Orientarea etică în abordarea bolilor neoplazice oferă un spaţiu de oportunitate pentru exprimarea unui set de valori etice capitalizate în conexiunea dintre pacient şi boală, cu semnificaţii pentru suferinţa celui afectat. O marcă a acestui context este evocată de controversele dintre potenţialul medical în stabilirea unui diagnostic corect, complet şi precoce, datorat accesului la metode performante de investigare utilizate cu rafinament de clinician şi limite generate de o serie de suficienţe în managementului terapeutic sub care încă se menţin tendinţe crescute de morbiditate şi mortalitate. În contextul patologiilor neoplazice aceste constatări atrag atenţia şi fac vizibil un nucleu etic asumat de clinician ca preocupări şi angajamente etice în acordarea îngrijirilor pacientului suferind de cancer. Lucrare de faţă reprezintă o abordare tematică de interfaţă între oncologie şi bioetică, structurată pe patru paliere de intervenţie etică, identificate în conexiunea dintre valori etice şi impactul cu boală, evenimentele majore din viaţă medicală a pacientului, problemele terapeutice şi cercetarea la nivel global.

278

Efectul terapeutic posibil al inhibitorilor FGFR și PI3K Ramona Gabriela Ursu1, Simona Elisa Giusca2, Laura Maria Blejusca3, Luminiţa Smaranda Iancu1

1Disciplina de Microbiologie, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iași

2Disciplina de Morfopatologie, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iași

3Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iași

Cuvinte cheie: cancer de amigdale, cancer de bază a limbii, meduloblastom, FGFR, PI3K, terapie țintită

Introducere: Terapia clasică a tumorilor maligne presupune intervenția chirurgicală urmată de radio și chimioterapie. Chiar dacă este cunoscută eficiența acestei terapii, frecvent apar recurențe sau metastaze.

Noi terapii sunt necesare, iar acestea vor fi descoperite urmare a înțelegerii biologiei bolii. Receptorii FGFR (fibroblast growth factor receptors) și PI3K/AKT (phosphoinositide 3-kinase/protein kinase B (PI3K/AKT) au un rol important în proliferarea, migrarea, angiogeneză şi supraviețuirea celulelor canceroase.

Scop: De a investiga efectul inhibitorilor PI3K și FGFR asupra unor linii celulare (meduloblastom și cancere ale capului și gâtului), pentru a identifica terapii țintite eficiente, cu efecte secundare minime pentru pacienți.

Material și metode: Linii celulare - au fost testate 4 linii de meduloblastom (DAOY, D283, Med8a și UW228) și 2 linii de cap și gât (60A and 154). Toate liniile celulare au fost cultivate în mediu DMEM/F-12 cu 10% ser fetal bovin, 2 mM L-glutamină, 100 U/mL penicilină și 100 µg/mL streptomicină.

Tratament: celulele au fost tratate pentru minim 72 ore cu BYL719 (inhibitor PI3Kα) și cu AZD4547 ( inhibitor FGFR). Concentrațiile de BYL719 au fost de 0.25 - 100 µM, iar pentru AZD4547 au fost între 5.0 - 50 μM. Metode utilizate: testul de viabilitate (WST-1), evaluarea citotoxicității, apoptozei și a proliferării celulare (IncuCyte®).

Rezultate: O scădere a viabilității și a proliferării a fost observată pentru majoritatea liniilor celulare. Tratarea

279

celulelor cu o combinație a acestor doi inhibitori a crescut sensibilitatea liniilor celulare.

Concluzii: Sunt necesare mai multe studii care să testeze linii celulare ce prezintă mutații ale FGFR3 și PI3KCA, pentru a confirma această oportunitate terapeutică pentru cancerele rezistente la chimioterapie.

The possible therapeutic effect of FGFR and PI3K inhibitors Ramona Gabriela Ursu1, Simona Elisa Giusca2, Laura Maria Blejusca3, Luminiţa Smaranda Iancu1

1Microbiology Department, ”Grigore T. Popa” University and Medicine and Pharmacy, Iaşi

2Morphopathology Department, ”Grigore T. Popa” University and Medicine and Pharmacy, Iaşi

3”Grigore T. Popa” University and Medicine and Pharmacy, Iaşi

Keywords: tonsillar cancer, base of tongue cancer, medulloblastoma, FGFR, PI3K, targeted therapy

Introduction: The classical therapy for cancers is surgical intervention followed by chemotherapy and radiotherapy. Even it is known the efficiency of this therapy, the recurrence and metastasis frequently occur. Novel therapies are thus urgently required and will arise from a better understanding of the disease biology. Fibroblast growth factor receptors (FGFR) and some of their downstream pathways as the phosphoinositide 3-kinase/protein kinase B (PI3K/AKT) play a critical role in proliferation, migration, angiogenesis, and survival of cancer cells.

Aim: To investigate the effect of PI3K and FGFR inhibitors on head and neck and medulloblastoma cell lines and to discover possible efficient targeted therapies with minimal side effects for patients.

Material and methods: Cell lines - 4 medulloblastoma cell lines were tested (DAOY, D283, Med8a and UW228) and 2 HNC (60A and 154). All cell lines were cultured in DMEM/F-12 medium with 10 % fetal bovine serum, 2 mM L-glutamine, 100 U/mL penicillin and 100 µg/mL streptomycin. Treatments: cells were treated for

280

minimum 72h with BYL719 (PI3Kα inhibitor) and with AZD4547 (FGFR inhibitor). The concentrations of BYL719 were 0.25 - 100 µM and those of AZD4547 were 5.0 - 50 μM. Performed Assays: viability test (WST-1 viability assay), cytotoxicity, apoptosis and proliferation assay (IncuCyte®).

Results: A decrease in viability and proliferation was observed for most cell lines. A combination of these two inhibitors increased the sensitivity of the cell lines.

Conclusions: more studies testing cell lines with FGFR3 and PI3KCA mutations should be useful in the future, to confirm this therapeutic opportunity for chemotherapy resistant tumors.

281

Determinarea monoclonalităţii Ig şi TCR ca marker molecular pentru monitorizarea bolii minime reziduale (BMR) în leucemia acută limfoblastică (LAL) Irina Cezara Vacarean Trandafir1, I.C. Ivanov1, Loredana Mihaiela Dragoş1,2, Mihaela Mentel3, Amalia Andrea Titieanu4, I. Antohe 4, Angela Smaranda Dăscălescu4, Daniela Jitaru5, E. Carasevici1

1Biologie Moleculară, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi, România

2Facultatea de Biologie, Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, România

3Flow-citometrie, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi, România

4Hematologie, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi, România

5Biochimie, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi, România

Cuvinte cheie: monoclonalitate Ig/TCR, rearanjamente genice, LAL

Introducere: Dintre numeroşii markeri moleculari care pot fi selectaţi pentru testarea clonalităţii în limfoproliferările suspecte, rearanjamentele genelor receptorilor de antigen ale imunoglobulinelor (Ig) şi receptorilor T celulari (TCR) sunt cele mai utilizate ţinte în prezent. În timpul diferenţierii limfoide genele care codifică moleculele Ig/TCR se formează prin rearanjarea treptată a segmentelor genice variabile (V), de diversitate (D) şi de joncţiune (J), proces denumit recombinare V(D)J. Aşadar, fiecare limfocit are o moleculă unică de receptor de antigen pe membrană. Astfel, rearanjamentele identice nu sunt derivate din mai multe celule generate independent, ci reflectă natura clonală a populaţiilor celulare implicate. Reacţia de polimerizare în lanţ a genelor pentru receptorii antigeni are utilitate clinică în stabilirea clonalităţii în limfoproliferări.

Material şi metodă: Acest studiu prezintă un screening molecular pentru 37 de pacienţi cu LAL-B/T, dintre care 10 cu limfoproliferări atipice observate prin citometrie în flux. Metoda utilizată a constat în analiza de

282

fragmente ADN prin electroforeză capilară cu ajutorul căreia s-au identificat recombinări ale celulelor B/T utilizând un multiplex PCR cu seturi de primeri care vizează fiecare tip de familie de gene. Evaluările rezultatelor au fost efectuate în contextul clinic şi interdisciplinar (molecular, hematopatologic, flow-citometric).

Rezultate şi concluzii: Testele bazate pe multiplex-PCR privind clonalitatea au devenit un standard universal relativ uşor de realizat. Însă, pentru a evita interpretarea greşită a datelor, este necesară o evaluare atentă a rezultatelor histopatologice şi moleculare pentru obţinerea unei interpretări corecte a fragmentelor oligo-/monoclonale. Utilizând aceşti markeri moleculari se pot diferenţia celulele clonale/policlonale şi urmări un marker clonal pe toată durata evoluţiei bolii, ajutând la monitorizarea bolii minime reziduale (BMR).

Detection of Ig and TCR monoclonality as a molecular marker for minimal residual disease (MRD) monitoring in acute lymphoblastic leukemia (ALL) Irina Cezara Vacarean Trandafir1, I.C. Ivanov1, Loredana Mihaiela Dragoş1,2, Mihaela Mentel3, Amalia Andrea Titieanu4, I. Antohe 4, Angela Smaranda Dăscălescu4, Daniela Jitaru5, E. Carasevici1

1Molecular Biology, Regional Institute of Oncology, Iaşi, Romania

2Faculty of Biology, "Alexandru Ioan Cuza" University, Iaşi, Romania

3Flow-citometrie, Regional Institute of Oncology, Iaşi, Romania

4Hematology, Regional Institute of Oncology, Iaşi, Romania

5Biochemistry, Regional Institute of Oncology, Iaşi, Romania

Keywords: Ig/TCR monoclonality, gene rearrangements, ALL

Introduction: Of the many different markers that can be used for clonality testing in suspected lymphoproliferations, immunoglobulin (Ig) and T-cell receptor (TCR) antigen-receptor gene rearrangements

283

stand out as the most widely applied targets. During early lymphoid differentiation, genes encoding the Ig and TCR molecules are formed by stepwise rearrangement of variable(V), diversity(D), and joining(J) gene segments, process referred to as V(D)J recombination. As a consequence each lymphocyte has a unique antigen receptor molecule on its membrane. Hence, identical rearrangements are not derived from multiple independently generated cells, but rather reflect the clonal nature of the involved cell population. Polymerase chain reaction of the antigen receptor genes has clinical utility in establishing clonality in lymphoproliferations.

Material and method: This study presents a molecular screening on 37 patients with B/T-ALL, 10 of which with atypical lymphoproliferations observed by flow-cytometry analysis. The method used consisted in DNA fragment analysis by capillary electrophoresis through which were identified B or T cells recombinations using multiplex PCR with primer sets that target each type of gene family. Evaluations of the results were carried out in the clinical and interdisciplinary (molecular, hemato-pathological, flow-cytometric) - context.

Results and conclusions: Multiplex PCR-based clonality testing has become a universal standard relatively easy to perform. Nevertheless, to avoid misinterpretation of the data, a carefully evaluation of histopathologic and molecular findings is necessary for reaching an accurate interpretation of the oligo-/monoclonality results. Using these molecular markers we can discriminate between clonal/polyclonal cells and follow a clonal marker throughout the disease evolution which helps monitoring the minimal residual disease (MRD).

284

Asistenţa medicală în condiţii de paleaţie ale pacienţilor cu neoplazii şi infecţii cu Clostridium Difficile Cristina Vasilescu1, Alexandra Lăcătuşu1, Ioana Florina Iordan1, Carmen Manciuc1,2

1Spitalul Clinic de Boli Infecţioase “Sf. Parascheva” Iaşi

2Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”

Cuvinte cheie: Clostridium Difficile, neoplazii, tratament, psihoterapeut

Introducere: Îmbătrânirea populaţiei şi creşterea incidenţei afecţiunilor oncologice duce la apariţia unei patologii intricate ce solicită specialistul de boli infecţioase şi oncolog.

Material şi metodă: Au fost studiate retrospectiv foile de observaţie a pacienţilor internaţi în perioada 01.01.2019 - 31.08.2019 cu diagnosticul Colită cu Clostridium Difficile având neoplazii asociate.

Rezultate: În clinica de boli infecţioase Iaşi, în perioada menţionată, au fost internaţi 842 de pacienţi cu diagnosticul Colita cu Clostridium Difficile dintre care 112 (13.3%) au neoplazii asociate (neoplasm gastric, heptocarcinom, neoplasm cec, neoplasm colon, neoplasm bronhopulmonar, etc.) cu o medie a zilelor de spitalizare de 9.7 zile.

S-a observat o predominanţă a sexului masculin (65,17%), distribuţia pe mediile de provenienţă fiind relativ egală, 65,17% din pacienţi au avut vârsta peste 65 ani, 5,35% au avut vârsta cuprinsă între 35-44 ani, 12,5% între 45-54 ani, 16,98% între 55-64 ani. În lotul studiat, 81 din pacienţi au avut toxinele A şi B prezente; 18 au avut toxina A prezentă; toxina B s-a evidenţiat la 7 pacienţi.

Majoritatea pacienţilor au primit tratament cu Vancomicină, urmat de o asociere între Vancomicină şi Metronidazol. Evoluţia infecţiei şi a sindromului diareic au fost favorabile, neînregistrându-se nici un deces pe parcursul internării în Clinica noastră. Totuşi starea generală a pacienţilor s-a deteriorate vizibil clinic,

285

biologic şi psihoemoţional.

Concluzii: Neoplaziile sunt un factor de risc pentru apariţia infecţiei cu Clostridium Difficile. Chimio şi radioterapia sunt factori favorizanţi ai apariţiei şi recăderii infecţiei cu Clostridium Difficile, terapia şi rezolvarea acestor cazuri fiind o provocare pentru medicul infecţionist, oncolog şi psihoterapeut.

Medical care in palliative conditions of patients with neoplasms and Clostridium Difficile Infections Cristina Vasilescu1, Alexandra Lăcătuşu1, Ioana Florina Iordan1, Carmen Manciuc1,2

1The Clinical Hospital of Infectious Diseases ”St. Parascheva” Iaşi

2"Grigore T. Popa" University of Medicine and Pharmacy, Iaşi

Keywords: Clostridium Difficile Infection, neoplasms, therapy

Introduction: The aging of the population and the increase of the incidence of the oncological diseases leads to the emergence of a complex pathology that requires the infectious diseases and oncologist specialist.

Material and method: We retrospectively studied the files of the patients admitted in our clinic between 01.01.2019 - 31.08.2019 with Colostridium Difficile that had associated neoplasms.

Results: In the Infectious Diseases Clinic, in the mentioned period, 842 patients were diagnosed with Infection with Clostridium Difficile, 112 (13.3%) had neoplasms associated (gastric neoplasm, heptocarcinoma, colon neoplasm, bronchopulmonary neoplasm, etc.) with an average of 9.7 hospitalization days. We’ve noticed a predominance of the male sex (65.17%), the area distribution was relatively equal; 65.17% of the patients were over 65 years old, 5.35% were between the ages of 35-44 years, 12.5% between

286

45 -54 years, 16.98% between 55-64 years. In the study group, 81 of the patients had toxins A and B present; 18 had toxin a present; toxin B was evident at 7 patients. Most patients received treatment with Vancomycin, followed by an association between Vancomycin and Metronidazole. The evolution of the infection and the diarrheal syndrome were favourable, with no death recorded during the hospitalization in our clinic. However, the general condition of the patients has deteriorated clinically, biologically and psychoemotionally.

Conclusions: Neoplasms are a risk factor for the onset of Clostridium Difficile Infection. Chemo and radiotherapy are factors that favour the onset and relapse of Clostridium Difficile infection. The therapy and the way to approach these cases, are challenges for the infectionist, oncologist doctor and psychotherapist.

287

Aportul ecografiei intraoperatorii în chirurgia hepatică experienţa Clinicii Chirurgie Oncologică II Natalia Velenciuc1,2, Larisa Avîrvarei2, Chady Habib2, Ana Caterina Luncă1, C.E. Roată1,2, G.M. Dimofte1,2, S. Luncă1,2

1Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași, România


Cuvinte cheie: ecografie intraoperatorie, ficat

Ecografia intraoperatorie (EIO) - permite caracterizarea cu acurateţe a formaţiunilor hepatice din punct de vedere al structurii, delimitării, vascularizaţiei şi a raporturilor cu structurile de vecinătate, cu formularea unui diagnostic de suspiciune morfopatologic.

Scopul studiului a fost de a identifica aportul diagnostic suplimentar pe care îl oferă EIO faţă de explorările imagistice preoperatorii CT/RMN şi impactul asupra protocolului terapeutic, la pacienţii cu leziuni hepatice primare sau secundare.

Material şi metodă. În perioada 2015-2018 în Clinica Chirurgie Oncologică II din cadrul I.R.O. s-au efectuat 163 EIO, pentru detectarea formaţiunilor hepatice oculte şi nepalpabile, localizarea lor segmentară, determinarea relaţiei acestora cu vasele, caracterizarea formaţiunilor nodulare mici (solide sau chistice), ghidarea biopsiei sau termoablaţiei, precum şi explorarea topografiei locoregionale în vederea unei rezecţii hepatice optime.

Rezultate. Din 56 pacienţi cu metastaze hepatice cu punct de plecare colo-rectal, la 11 cazuri (19,6%), au fost detectate noi leziuni omise imagistic preoperator, iar în 4 cazuri (7,1%) s-a infirmat prezenţa leziunilor focale hepatice, ceea ce a dus la modificarea protocolului chirurgical.

288

Termoablaţiei sub ghidaj ecografic s-a realizat la 65 pacienţi diagnosticaţi cu hepatocarcinom, EIO a facilitat şi controlul distrucţiei lezionale complete.

Concluzie. EIO sistematică a întregului parenchim hepatic este necesară în cursul intervenţiilor chirurgicale pentru cancere digestive, informaţiile astfel obţinute putând influenţa decisiv strategia terapeutică.

The contribution of the intraoperative ultrasound in hepatic surgery the experience of the Oncological IInd Surgery Clinic Natalia Velenciuc1,2, Larisa Avîrvarei2, Chady Habib2, Ana Caterina Luncă1, C.E. Roată1,2, G.M. Dimofte1,2, S. Luncă1,2

1”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iaşi, Romania


Keywords: intraoperative ultrasound, liver

Intraoperative ultrasound (IOUS) – allows the accurate characterization of hepatic formations from the point of view of structure, delimitation, vascularity and relationship with neighbouring structures, with the formulation of a diagnostic of morphopathological suspicion. The purpose of the study is to identify the additional diagnostic contribution offered by IOUS, more than other preoperative imaging CT/NMR and the impact on the therapeutic protocol in patients with primary or secondary hepatic lesions.

Material and method. In the period between 2015-2018, in the II-nd Oncology Surgery Clinic, 163 IOUS were carried out in order to detect the occult and nonpalpable liver formations, their segmental location, to determine their relation to the vessels, the characterization of small nodular formations (solid or cystic), biopsy or thermoablation guidance, as well as the exploration of the locoregional topography for optimal

289

liver resection.

Results: Of 56 patients with hepatic metastases with colorectal starting point, in 11 new cases (19.6%) were detected new lesions omitted by the preoperative imaging, and in 4 cases (7.1%) the presence of focal hepatic lesions was infirmed and this led to changes of the surgical protocol. Thermoablation with ultrasound guidance was performed in 65 patients diagnosed with hepatocarcinoma, the IOUS also facilitated the control of complete lesion destruction.

Conclusion: The systematic IOUS of the entire hepatic parenchyma is needed during surgery in cases with digestive cancer, the information thus obtained may have a decisive influence on the therapeutic strategy.

290

Duodenopancreatectomie cefalică – beneficii versus riscuri Natalia Velenciuc1,2, Larisa Avîrvarei2, Chady Habib2, C.E. Roată1,2, G.M. Dimofte1,2, S. Luncă1,2

1Universitatea de Medicină si Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iaşi, România


Cuvinte cheie: duodenopancreatectomie cefalică, adenocarcinom cefalo-pancreatic, ampulom vaterian

Introducere: Duodenopancreatectomie cefalică (DPC) este, cu siguranţă, tratamentul de elecţie în cazurile cu neoplasm cefalo-pancreatic sau periampular.

Material şi metodă: Am evaluat rezultatele acestei intervenţii pentru a-i justifica indicaţia şi pentru a identifica factorii care influenţează prognosticul pacienţilor postoperator.

Rezultate: În perioada 2012-2017, 154 pacienţi au fost spitalizaţi în departamentul nostru cu diagnosticul de cancer cefalo-pancreatic sau periampular, diferite tipuri histologice. Dintre aceştia, 14 bărbaţi şi 8 femei, cu vârsta medie 65 ani, au suferit DPC. Asociate acestei intervenţii au fost 3 exciziile de metastaze hepatice, 2 rezecţiile vasculare, 1 colectomie. Postoperator, doar un pacient a decedat (în ziua 5, de infarct miocardic). Morbiditatea postoperatorie a fost de 18% (complicaţii locale). Nu s-a înregistrat nici o fistulă anastomotică. Vârsta, pierderea în greutate, antecedente de pancreatită sau ciroză, riscul anestezic (AAS) şi stadializarea tumorii nu s-au dovedit a fi factori care cresc riscul complicaţiilor postoperatorii. Supravieţuirea după 1 an a fost de 95,5% şi după 3 ani 72,7%. Gradul de diferenţiere histologică a fost singurul factor care a avut o influență semnificativă asupra ratei de supravieţuire postoperatorie în studiul nostru.

Concluzii: DPC este tratamentul de ales, capabil să îmbunătăţească calitatea vieţii şi într-o măsură supravieţuirea pacienţilor care suferă de neoplasm cefalo-pancreatic sau periampular, cu mortalitate postoperatorie şi rate de morbiditate acceptabile.

291

Cephalic duodenopancreatectomy – benefits versus risks Natalia Velenciuc1,2, Larisa Avîrvarei2, Chady Habib2, C.E. Roată1,2, G.M. Dimofte1,2, S. Luncă1,2

1”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași, Romania


Keywords: cephalic duodenopancreatectomy, cephalo-pancreatic adenocarcinoma, ampullary carcinoma

Introduction: Cephalic duodenopancreatectomy is certainly the surgical procedure of choice for cases of pancreatic head cancer or periampullary cancer.

Material and method: The results of this surgical procedure have been evaluated in order to demonstrate its recommendation and in order to identify and highlight all the factors which might have an influence on patients’ prognostic after surgery.

Results: Between 2012 and 2017, 154 patients with different histological types have been hospitalised in our surgery department with the diagnosis of cephalo-pancreatic cancer or periampullary cancer.

Among them, 14 men and 8 women with the average age of 65 years old underwent cephalic duodenopancreatectomy. Apart from this surgical procedure, there were three liver metastasis excisions, two vascular resections and one colectomy.

After this surgery, only one patient died (on the 5th day and the cause of death was heart attack). Postoperative morbidity was 18% (it was due to local complications) and there has been no case of anastomotic fistula.

In regards to age, weight loss, history of pancreatitis or cirrhosis, anesthetic risk and tumor staging there is no evidence of there being factors that might increase the risk of postoperative complications. The survival rate a year later from surgery was 95.5% and 72.7% after three years. The level of histological differentiation

292

was the only factor that had a significant influence on the postoperative survival rate in our study.

Conclusion: Cephalic duodenopancreatectomy is the treatment of choice. Due to it, the quality of patients’ life who suffer from cephalo-pancreatic neoplasm or periampullary cancer is greatly improved. It is because of its high prospects of success, as explained above, that we recommend it whenever suitable.

293

Rolul geneticii în managementul leucemiilor acute mieloblastice, secundare sindroamelor mielodisplazice Ana-Maria Vlădăreanu1, Minodora Onisai1, Iuliana-Maria Nicorescu2

1Spitalul Universitar de Urgență București

2Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”

Cuvinte cheie: sindroame mielodisplazice, leucemie acută mieloblastică, citogenetică

Sindroamele mielodisplazice (SMD) sunt afecțiuni clonale ale celulelor stem hematopoietice, caracterizate prin hematopoieze ineficace (citopenii variabile în sângele periferic, în contrast cu măduva hematopoietică normo/hipocelulară), care asociază risc crescut de transformare în leucemie acută mieloblastică (LAM). Cei mai mulţi pacienți cu SMD, în special cei din categoria de risc mai mic, mor din cauza consecințelor insuficienței medulare, mai degrabă decât de transformare în LAM. De altfel, distincția dintre SMD și LAM este în sine arbitrară, pentru că pacienții cu 20%- 30% blaști sunt considerați a avea SMD, pe baza criteriilor clasificării FAB, dar conform clasificării Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), sunt considerați a avea LAM. Standardul de îngrijire pentru SMD rămâne terapia de susținere și tratamentul simptomelor. Cu toate acestea, pentru anumite categorii de pacienți cu SMD (în funcție de vârstă, starea clinică și categoria de risc prognostic) sunt luate în considerare alte forme specifice de terapie. Genetica, prin abordarea pe care o propune, sprijină semnificativ acest proces, devenind în ultimii ani parte integrantă și totodată indispensabilă, a acestuia. Astfel, studiile de citogenetică au evidenţiat anomalii cromozomiale structurale şi numerice al căror studiu ar putea lămuri mecanismul patogenic. Analizele citogenetice au evidenţiat prezenţa de anomalii celulare clonale la aproximativ 50% dintre pacienţii cu SMD de novo, şi la 80% din cei cu SMD secundare.

294

The role of genetics in the management of acute myeloid leukemia, secondary to myelodysplastic syndromes Ana-Maria Vlădăreanu1, Minodora Onisai1, Iuliana-Maria Nicorescu2

1Emergency University Hospital Bucharest

2University of Medicine and Pharmacy ”Carol Davila”

Keywords: myelodysplastic syndromes, acute myeloid leukemia, cytogenetics

Myelodysplastic syndromes (MDS) are clonal diseases of hematopoietic stem cells characterized by ineffective hematopoiesis (variable cytopenias in peripheral blood, in contrast to normal/hypocellular haematopoietic marrow), which associates an increased risk of transformation into acute myeloid leukemia (AML). Most MDS patients, especially those in the lower risk category, die from the consequences of medullary failure, rather than AML transformation. In fact, the distinction between MDS and AML is arbitrary, because patients with 20%-30% blasts are considered to have MDS based on FAB classification criteria, but according to World Health Organization (WHO) classification, they are considered to have AML. The standard of care for MDS remains the support therapy and treatment of symptoms. However, for some categories of MDS patients (depending on age, clinical status and prognostic risk category), other specific forms of therapy are considered. Genetics, through the approach it proposes, significantly supports this process, becoming in the last few years an integral and indispensable part of it. Thus, cytogenetic studies have revealed structural and numerical chromosomal abnormalities, and their deepening could clarify the pathogenic mechanism. Cytogenetic analyzes revealed the presence of clonal cellular abnormalities in approximately 50% of patients with de novo MDS, and in 80% of those with secondary MDS.

295

Clinical impact of BRCA status in ovarian cancer management C. Vlad1,3, P. Kubelac2,3, Ioana Berindan-Neagoe4,5,6, Al. Irimie1,3, P. Achimaş-Cadariu1,3

1Department of Surgical Oncology, Oncology Institute “Prof.Dr. Ion Chiricuţă”, Cluj-Napoca, Romania

2Department of Medical Oncology, Oncology Institute “Prof.Dr. Ion Chiricuţă”, Cluj-Napoca, Romania

3"Iuliu Haţieganu" University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

4Research Centre for Functional Genomics, Biomedicine and Translational Medicine, "Iuliu Hatieganu" University of Medicine and Pharmacy, Cluj-

Napoca, Romania

5Research Center for Advanced Medicine Medfuture, "Iuliu Haţieganu" University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania

6Department of Functional Genomics and Experimental Pathology, Oncology Institute “Prof.Dr. Ion Chiricuţă”, Cluj-Napoca, Romania

Keywords: ovarian cancer, BRCA1/2, interval debulking, platinum resistance, survival

Introduction: Ovarian cancer (OC) is the deadliest gynaecological cancer in western countries. Two thirds are diagnosed in advanced-stage and complete surgical debulking is the ultimate goal, however this often necessitates extensive surgery. The use of neoadjuvant chemotherapy is a viable alternative, having a higher R0 resection rate however there is some concern regarding more frequent development of platinum resistance. In the present study we investigated whether BRCA mutations given their role in the DNA damage repair pathway could be informative for the platinum response phenotype.

Materials and methods: Over a timeframe of two years consecutive ovarian cancer patients from our Oncological Institute tested through next generation sequencing for the presence of germline and/or somatic BRCA mutations were analyzed with respect to clinical outcomes and survival.

Results: Out of the total number of patients included in the present analysis three quarters were represented by FIGO IIIC-IV cases. Approximatively two-thirds of patients had primary debulking surgery. Overall, surgical outcome was represented by complete debulking to no residual tumor in 88% of cases. For three quarters of patients a first relapse occurred and almost half of the patients had a second relapse documented. Mutant

296

BRCA cases represented 44% and were associated with a higher number of complete pathologic responses, and a significantly longer overall survival for advanced stage cases treated with upfront chemotherapy.

Conclusions: Known BRCA status could be an important factor in tailoring the therapeutic strategy, apart from its predictive role in the maintenance setting with PARP inhibitors.

297

Posibilităţi de tratament în tumorile hepatice primitive N. Vlad1,3, A. Morar1, Iuliana Ştreangă1, I. Bordianu1, Anamaria Trofin1,3, E. Târcoveanu1, Corina Ursulescu-Lupaşcu2,3, C. Lupaşcu1,3

1Clinica I Chirurgie, Spitalul ”Sf. Spiridon” Iaşi

2Clinica de Radiologie, Spitalul ”Sf. Spiridon” Iaşi

3U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iaşi

Cuvinte cheie: tumori hepatice primitive, hepatocarcinom, rezecţie hepatică, transplant hepatic, termoablaţie, chemoembolizare

Incidenţa tumorilor hepatice maligne primitive, îndeosebi a hepatocarcinomului este în continuă creştere la nivel mondial. Cel mai frecvent hepatocarcinomul se dezvoltă în prezenţa unei hepatite cronice virale de tip B sau C, care au o prevalenţă ridicată inclusiv în România. Metodele de tratament în tumorile hepatice primitive au evoluat mult în ultimul timp, dar nu au rezultatele cele mai bune. Rezecţiile hepatice au început să fie practicate tot mai des pentru tumorile maligne ale ficatului, dar se pot folosi şi alte metode în funcţie de dimensiunile tumorii şi starea parenchimului hepatic non-tumoral. Scopul principal al acestui studiu este analizarea şi optimizarea metodelor de tratament chirurgical existente la pacienţii cu tumori maligne primitive ale ficatului, reducerea la maximum a riscurilor operatorii şi a complicaţiilor postoperatorii, fără a influenţa în mod negativ prognosticul bolii. Pentru a atinge scopul şi obiectivele vizate, am realizat un studiu retro-prospectiv pe o perioadă de 15 ani. Studiul a cuprins 180 de pacienţi. În studiul nostru la 98 de pacienţi s-a practicat rezecţie hepatică, 5 pacienţi au beneficiat de transplant hepatic, la 33 de pacienţi s-a efectuat termoablaţia tumorii iar 44 de pacienţi au beneficiat de chemoembolizare. Morbiditatea globală postoperatorie a fost de 48%. Mortalitatea postoperatorie a fost de 6,7%. Rezecţia hepatică este metoda de bază în tratamentul tumorilor hepatice primitive şi se practică atunci când starea parenchimului hepatic o permite. Transecţia hepatică prin intermediul pensei Habib este foarte utilă la pacienţii cu tumori dezvoltate pe ciroză, deoarece reduce timpul operator şi cantitatea de sânge pierdut. Transplantul hepatic este metoda ideală de tratament pentru pacienţii cu hepatocarcinom care îndeplinesc criteriile Milano şi au un grad avansat de ciroză hepatică.

298

Treatment options in primitive liver tumors N. Vlad1,3, A. Morar1, Iuliana Ştreangă1, I. Bordianu1, Anamaria Trofin1,3, E. Târcoveanu1, Corina Ursulescu-Lupaşcu2,3, C. Lupaşcu1,3

1Ist Surgical Unit, “St. Spiridon” Hospital Iaşi

2Radiology Clinic, “St. Spiridon” Hospital Iaşi

3University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iaşi, Romania

Keywords: primitive liver tumors, hepatocarcinoma, liver resection, liver transplant, thermoablation, chemoembolization

The incidence of the primitive malignant hepatic tumors and mainly that of the hepatocellular carcinoma, is ever-growing worldwide. The most frequent carcinoma of this type develops in the presence of a chronic viral hepatitis type B or C, which have a high prevalence inclusively in Romania. The treatment methods in the liver tumors have evolved a lot over time. The main purpose of this study is to analyze and optimize the surgical treatment methods existing in the patients with primitive malignant liver tumors and to reduce to the maximum the operative risks and the postoperative complications, without influencing in a negative manner the prognostic of the disease. In order to achieve the purpose and the objectives aimed at, we carried out a retro-prospective study over a 15-year period. The study included 180 patients. The hepatic resections started being practiced more and more frequently for malignant liver tumors. In our study 98 patients received liver resection, 5 patients had liver transplantation, 33 patients - focal tumor destruction and 44 patients received chemoembolization. The global post-operative morbidity was of 48%. The hepatic resection is the basic method in primitive malignant hepatic tumor (PMHT) treatment. The liver transection by means of the Habib tuck is very useful in the patients with PMHT developed on cirrhosis, because it reduces the operative time and the quantity of lost blood. The liver transplant is the ideal treatment method for the patients with PMHT who meet the Milano criteria and are associated to an advanced degree of hepatic cirrhosis.

299

Dileme privind nutriția și hidratarea artificială la finalul vieții – experiența personală Anca Raluca Vrânceanu1, Cristina Tărniceriu2,3, Vl. Poroch1,2

1Institutul Regional de Oncologie Iași


3Spitalul Clinic Județean de Urgențe "Sf. Spiridon" Iași

Cuvinte cheie: hidratarea și nutriția artificială, sfârșitul vieții, îngrijirea paliativă

Introducere: Nutriția și hidratarea este esențială pentru menținerea vieții. Scăderea aportului alimentar și a hidratării per os este o complicație frecventă la pacienții cu cancer avansat, având diferite cauze: anorexia, odinofagia, leziuni ale cavității bucale, constipația, modificări cognitive, depresie. Pacienții cu cancer avansat cu deshidratare sau aport oral scăzut primesc de cele mai multe ori hidratare parenterală în unitățile de urgență, însă foarte rar în unitățile de îngrijiri paliative. La pacienții oncologici aflați la finalul vieții (supraviețuire de zile sau săptămâni), hidratarea și nutriția artificială (NHA) generează dileme de ordin clinic și etic, ce conduc la dezbateri pro și contra asupra acestor intervenții.

Metodologie: Review al literaturii de specialitate privind NHA la finalul vieții în îngrijirea paliativă, prezentarea experienței personale din cadrul Compartimentului de Îngrijiri Paliative al Institutului Regional de Oncologie Iași, cât și a părerilor specialiștilor în îngrijiri paliative cărora li s-au supus atenției cazuri din experiența proprie.

Rezultate: Decizia de administrare sau nu a NHA la finalul vieții este complicată de înţelegerea greșită a beneficiilor și dezavantajelor, îngrijorarea față de suferința pacientului și ambivalența în ceea ce privește statusul moral al alimentației/hrănitului. Sunt dovezi care arată că oprirea alimentației nu este asociată cu suferința, atâta timp cât are loc îngrijirea corectă a cavității orale și sunt administrate pacientului mici

300

înghițituri de apă când este posibil. Familiile cer în mod expres nutriție parenterală din simplul motiv că pacientul nu poate mânca și că în consecință ar putea deceda prin inaniție. În situația inexistenței datelor suficiente legate de eficacitatea hrănirii artificiale și a ambivalenței valorilor morale legate de aceste intervenții generatoare de dileme etice, specialiștii trebuie să se focuseze pe abordarea care ține cont de opinia și dorințele tuturor părților implicate. O abordare centrată pe pacient și pe familie poate conduce la o creștere a calității îngrijirilor pacienților cu cancer aflați la finalul vieții.

Concluzii: Nutriția și hidratarea artificială nu și-a dovedit beneficiul clinic la pacienții aflați la sfârșitul vieții (prognostic de zile-săptămâni), dar poate ameliora distresul familiei, fiind un simbol al iubirii și grijii față de pacient. NHA poate fi detrimentală la pacienții aflați în stare terminală în anumite situații, precum prezența pleureziei, ascitei, edemelor importante, dispneei de repaus. Decizia de NHA trebuie luată în acord cu dorința pacientului și familiei acestuia, având la bază respectarea principiilor etice.

Dilemmas on artificial nutrition and hydration at the end of life - personal experience Anca Raluca Vrânceanu1, Cristina Tărniceriu2,3, Vl. Poroch1,2

1Regional Institute of Oncology Iași

2Faculty of Medicine, University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa” Iași

3Clinical County Emergency Hospital "St. Spiridon" Iași

Keywords: artificial hydration and nutrition, end of life, palliative care

Introduction: Nutrition and hydration are essential to maintain life. Decreased food intake and oral hydration are common complications in patients with advanced cancer, having different causes: anorexia, odynophagia, oral cavity problems, constipation, cognitive disorders, depression. Patients with advanced

301

cancer with dehydration or low oral intake most often receive parenteral hydration in emergency units, but very rarely in palliative care units. In oncological patients at their end-of-life (days or weeks of life expectancy), artificial nutrition and hydration (ANH) generate clinical and ethical dilemmas, leading to pros and cons debates regarding these interventions.

Methodology: Literature review of ANH at end-of-life in palliative care; presentation of the experience of Palliative Care Department within Regional Institute of Oncology Iași, as well as palliative care specialists' opinions regarding some of our cases.

Results: The decision to administer or not the ANH at the end of life is complicated by the misunderstanding of its benefits and disadvantages, the concern about the patient's suffering and the ambivalence regarding the moral status of the nutrition / feeding. There is evidence suggesting that stopping eating is not associated with suffering, as long as the proper care of the oral cavity occurs and small amounts of water are administered to the patient whenever possible. Families expressly request parenteral nutrition for the simple reason that the patient cannot eat and that, in their opinion, the patient could die by starvation. The lack of sufficient data regarding the effectiveness of artificial feeding and the ambivalence of moral values related to these interventions that generate ethical dilemmas, require that specialists must focus on an approach that takes into account the opinion and wishes of all parties involved. A patient and family-centered approach can lead to an increase in the quality of care for end-of-life cancer patients.

Conclusions: Artificial nutrition and hydration have not proven their clinical benefit in end-of-life patients (prognosis for days to weeks), but may improve family distress, being a symbol of love and care for the patient. ANH can be detrimental to terminally ill patients with certain condition like pleurisy, ascites, major edema, resting dyspnea. The decision to administer the ANH must be made according to the patient’s and his family’s wishes, based on the respect of ethical principles.

304

Acute lymphoblastic leukemia – a single center experience and results Mirabela Alecsa, Anca Ivanov, Cristina Rusu, Ingrith Miron

“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iaşi

Background/Objectives: Acute lymphoblastic leukemia (ALL) is the most common malignancy during childhood. The disease has a high cure rate and five years survival rate is above 90% in developed countries. This is a retrospective observational study on the outcome and survival rate of children diagnosed with acute lymphoblastic leukemia (ALL) treated in Pediatric Oncology Department of the "St. Mary" Children's Emergency Hospital Iasi.

Design/Methods: We reviewed 107 patients aged from 0 to 18 years old diagnosed with ALL during Jan 2010 - Dec 2014. The patients were treated according to the Berlin-Frankfurt-Munchen (BFM) protocol ALL-2002 and Interfant06.

Results: The average age at admission was 6 years and 4 months in male patients and 8.4 years in females patients. 45.79% of ALL cases occurred in 0-4 years group age. B-cell precursor ALL was diagnosed in 85.25% patients; 12.15% patients had T-cell precursor ALL and one patient had mature B cell leukemia. Mutational status of the BCR-ABL, MLL-AF4, ETV6-RUNX1, E2A-PBX was assessed in 79.04% of cases. 12.15% of patients had ETV6-RUNX1 fusion, 2.80% showed E2A-PBX fusion, another 2.80% featured BCR-ABL fusion and 1.87% of them presented MLL-AF4 fusion. Complete remission rate was achieved in 81.3% of cases. The overall mortality rate during induction phase was 6.54%. Overall relapse was at 11.21% and at 4.67% in the high-risk group (n=27). In the latter, the survival rate was 12.15%. The 5 year survival rates in B-cell precursor ALL group was 78.2% and 765.08% in T cell ALL group.

Conclusion: The epidemiology, clinical features, immunophenotype, and molecular characteristics we identified in our ALL patients are similar to those found in high income countries. The 5-year surviving rate in our center is consistent with similar reports from other middle income countries, yet still lower than in the developed world.

305

Pancreatita cronică şi hepatita alcoolică, risc coexistent pentru cancerul pancreatic Carmen Anton1,2, Mihaela Dimache1,2, Roxana Eleonora Onofrei2, Alina Harja2, Oana Malinoiu2, Oana Bulat3, C. Bulat1,3

1Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa’’ Iaşi, România

2Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie, Spitalul ”Sf. Spiridon” Iaşi, România

3Clinica a IV-a Chirurgie, Spitalul "Sf. Spiridon", Iaşi, România

Cuvinte cheie: pancreatita cronică, hepatita alcoolică, cancerul pancreatic

Introducere: Pancreatita cronică (PC) poate duce la cancer pancreatic (CP) atunci când nu este diagnosticată precoce. Coexistenţa hepatitei alcoolice (HA) şi a pancreatitei cronice creşte riscul de CP.

Materiale şi metode: Identificarea pacienţilor cu PC şi HA pentru prevenţia CP. Studiul a inclus 187 de pacienţi cu HA, 82 cu PC (49 bărbaţi şi 33 femei) cu vârsta medie de 60+/-8 ani, în perioada martie 2016 -iulie 2019. Pacienţii au fost investigaţi prin teste de laborator şi prin metode imagistice precum ecografie abdominală, CT/PET-CT şi RMN.

Rezultate: 38 de pacienţi cu PC, diabet zaharat tip 3 şi HA (27 de bărbaţi şi 11 femei) au prezentat valori crescute ale GGT, aminotransferazelor (AST>ALT), amilazei, lipazei, hiperglicemie. Ecografia abdominală şi CT/RMN au decelat hepatomegalie, calcificări pancreatice, pseudochisturi şi Wirsung dilatat. 14 pacienţi cu PC şi HA au dezvoltat ulterior CP (8 tumori cefalice, 4 de corp de pancreas şi 2 de coadă de pancreas).

Concluzii: Coexistenţa PC şi a HA reprezintă un factor de risc pentru CP, în special la bărbaţi. CA 19-9, AFP şi CEA reprezintă markeri tumorali des folosiţi în cazul CP, pentru monitorizarea pre si post-operatorie, alături de ecografia abdominală şi CT/PET CT.

306

Chronic pancreatitis and alcoholic hepatitis, risk coexistence for pancreatic cancer Carmen Anton1,2, Mihaela Dimache1,2, Roxana Eleonora Onofrei2, Alina Harja2, Oana Malinoiu2, Oana Bulat3, C. Bulat1,3

1University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa” Iaşi, Romania

2Institute of Gastroenterology and Hepatology, Hospital “St. Spiridon” Iaşi, Romania

3IV Surgery Clinic, “St. Spiridon" Hospital, Iaşi, Romania

Keywords: chronic pancreatitis, alcoholic hepatitis, pancreatic cancer

Background: Chronic pancreatitis (CP) can lead to pancreatic cancer (PC) if it is not diagnosed early. Coexistence of alcoholic hepatitis (AH) in patients with CP increases the risk of PC.

Aim and methods: Identification of patients with CP associated with AH, to prevent PC. The study included 187 patients with AH, of which 82 had CP (49 men and 33 women), with mean age 60+/-8 years, between March 2016 - July 2019. The patients were explored by laboratory tests, abdominal ultrasound, PET/CT and MRI.

Results: 38 patients with CP, type 3 diabetes and AH (27 men and 11 females) had elevated GGT and aminotransferasis (AST>ALT), increased amylases and lipase, hyperglycemia. Abdominal ultrasound and CT/MRI showed hepatomegaly, pancreatic calcifications, pseudocysts, dilated Wirsung. 14 patients with CP and AH developed PC (8 cephalic tumors, 4 cancers of the pancreatic body and 2 neoplasms of the pancreatic tail).

Conclusions: CP and AH coexistence are risk factors for the occurrence of PC, mostly in men. CA19-9, AFP and CEA are useful tumoral markers in patients with risk of pancreatic malignancy for monitoring before and after surgery, along with the abdominal ultrasound and PET/CT scan.

307

Utilizarea cariotipului standard și a tehnicii MLPA pentru detectarea anomaliilor cromozomiale în sindromul mielodisplazic și leucemia mieloidă acută Iuliana Anton1, Adriana Sireteanu1*, Loredana M. Dragoş1,2, Oana Elena Ciobanu1, Angela Dăscălescu1,3, Amalia Titianu1, I. Antohe1, I.C. Ivanov1, Daniela Jitaru1,3


2Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași, România

3Universitatea de Farmacie şi Medicină, ”Grigore T. Popa”, Iași, România

Cuvinte cheie: sindroamele mielodisplazice, MLPA, cariotip

Sindroamele mielodisplazice (SMD) sunt afecțiuni hematologice heterogene care se caracterizează prin diferențierea hematopoietică displazică. În 30% din cazuri SMD progresează spre leucemie mieloidă acută (LAM). Strategiile actuale pentru detectarea anomaliilor cromozomiale din SMD/LAM includ cariotipul convențional sau FISH pe nuclei interfazici. Amplificarea simultană a sondelor ligaturate (MLPA) este o tehnică bazată pe reacția în lanț a polimerazei care permite detectarea simultană a anumitor anomalii cromozomiale relevante clinic la pacienții cu SMD/LAM. Scopul acestui studiu a fost de a compara utilitatea cariotipului versus MLPA la pacienții adulți cu SMD/LAM.

Analiza cromozomială standard și tehnica MLPA folosind kitul P414-B1 au fost efectuate pe 10 probe de sânge sau măduvă osoasă provenind de la pacienți cu SMD/LAM. FISH specific de locus a fost efectuat pentru a confirma sau exclude rearanjările cromozomiale cu implicații prognostice.

Rata generală de concordanță a rezultatelor cariotipului/MLPA a fost de 70% (7/10): cinci cazuri au avut rezultate normale la cariotip/MLPA și două cazuri au avut rezultate anormale la cariotip/MLPA, ambele cazuri

308

prezentând o singură anomalie cromozomială. În două cazuri cariotipul a fost complex, iar MLPA a dat informații insuficiente, deoarece sondele MLPA nu au vizat unele dintre regiunile implicate în anomaliile cromozomiale. MLPA a furnizat un rezultat cu relevanță prognostică într-un caz cu cariotip neconcludent din cauza morfologiei cromozomice precare: duplicația KMT2A, ce conferă un prognostic rezervat.

În concluzie, apreciem că tehnica MLPA este o metodă eficientă și fiabilă în cazurile cu cariotip nereușit și poate fi utilizată împreună cu cariotipul pentru a detecta anomaliile cromozomiale la pacienții cu SMD/LAM.

Conventional karyotype and multiplex ligation-dependent probe amplification for detection of chromosomal abnormalities in myelodysplastic syndrome and acute myeloid leukemia Iuliana Anton1, Adriana Sireteanu1*, Loredana M. Dragoş1,2, Oana Elena Ciobanu1, Angela Dăscălescu1,3, Amalia Titianu1, I. Antohe1, I.C. Ivanov1, Daniela Jitaru1,3

1Regional Institute of Oncology, Iași, Romania

2”Alexandru Ioan Cuza” University of Iași, Romania

3”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iași, Romania

Keywords: myelodysplastic syndromes, MLPA, karyotype

Myelodysplastic syndromes (MDS) are a heterogeneous collection of hematologic disorders, which are characterized by dysplastic hematopoietic differentiation. In 30% of all cases, MDS progresses to acute myeloid leukemia (AML). Current strategies for detecting chromosome abnormalities in MDS/AML include conventional metaphase karyotyping or FISH using interphase cells. Multiplex ligation-dependent probe amplification (MLPA) is a polymerase chain reaction-based technique which allows the simultaneous

309

detection of only the clinically relevant lesions that have been described in MDS/AML patients. The aim of this study was to compare the utility of karyotyping versus MLPA in adult MDS/AML.

Chromosome banding analysis and MLPA using P414-B1 probe mix were performed on 10 blood or bone marrow samples from suspected MDS/AML cases. Locus-specific FISH was performed to confirm or exclude chromosome rearrangements with prognostic implications.

The overall karyotype/MLPA concordance rate was 70% (7/10): five cases had normal karyotype/MLPA results and two cases had abnormal karyotype/MLPA results, both cases presenting a single chromosome abnormality. In two cases the karyotype was complex and MLPA gave insufficient information, since the MLPA probes did not target some of the regions involved in the karyotypic abnormality. MLPA lent prognostic information in one case with inconclusive karyotype due to poor chromosome morphology: KMT2A duplication, indicating poor outcome.

In conclusion, we appreciate that the MLPA technique is an efficient and reliable method in cases of karyotype failure, and can be used in conjunction with karyotyping to detect chromosomal abnormalities in patients with MDS/AML.

310

Sepsisul la pacientul cu afecțiuni hematologice oncologice Oana V. Bădulescu1,2, Ioana M. Hunea1,3, Cătălina M. Luca1,3, Alexandra Ștefan-Rudeanu2, Egidia Miftode1,3


2Clinica Hematologie, Spitalul Clinic de Urgență “Sf. Spiridon“ Iași

3Spitalul de Boli Infecțioase “Sf. Parascheva“ Iași

Cuvinte cheie: sepsis, neutropenie, antibioterapie

Sepsis-ul la pacienții neutropenici cu afecțiuni hematologice oncologice reprezintă o urgență medicală, fiind asociat cu o rată a mortalității de peste 16%. Managementul pacientului neutropenic necesită o monitorizare atentă, inclusiv antibioterapie profilactică pentru reducerea riscului de complicații septice asociate chimioterapiei. Am evaluat retrospectiv datele medicale ale pacienților cu afecțiuni hematologice benigne și maligne care au asociat sepsis și au fost spitalizați în Clinica de Boli Infecțioase “Sf. Parascheva”, respectiv Clinica de Hematologie Spitalul “Sf. Spiridon” Iași în perioada 2018-2019.

Un total de 132 pacienţi, din care 56% de gen feminin, au fost internați pe o durată medie de 10 zile în clinicile incluse în studiul nostru. Vârsta medie a fost de 64.74 ± 19.95 ani, majoritatea pacienților fiind însă cu vârsta peste 65 ani. Pacienții cu aplazie medulară sau alte afecțiuni hematologice maligne au asociat sepsis în 30% cazuri. Agenții etiologici implicați au fost germeni Gram – pozitivi (Staph. aureus, Enterococcus spp.) în 12.5% cazuri, bacterii Gram–negative (Klebsiella pneumoniae) în 7.5% cazuri, bacterii non–fermentative (Acinetobacter spp.), respectiv fungi (Cryptococcus neoformans) în 2.5% cazuri. Rata de mortalitate a fost de 7%. Sepsisul la pacienții cu afecțiuni hematologice maligne a fost asociat cu rată relativ mare de deces, de multe ori având o evoluție fulminantă, corelată direct cu gradul neutropeniei. Utilizarea corectă a tratamentului antibiotic și antifungic empiric precoce este esențială pentru îmbunătățirea supraviețuirii pacientul neutropenic oncologic.

311

Sepsis in patients with oncological hematological diseases Oana V. Bădulescu1,2, Ioana M. Hunea1,3, Cătălina M. Luca1,3, Alexandra Ștefan-Rudeanu2, Egidia Miftode1,3

1University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iași

2Hematology Clinic, Emergency Clinical Hospital “St. Spiridon“ Iași

3Hospital of Infectious Diseases “St. Parascheva“ Iași

Keywords: sepsis, neutropenia, antibiotherapy

Sepsis in neutropenic patients with hematological oncological disorders represents a medical emergency, being associated with a mortality rate of over 16%. Management of neutropenic patients requires close monitoring, including prophylactic antibiotics to reduce the risk of septic complications associated with chemotherapy. We retrospectively evaluated the medical files of patients with benign and malignant haematological disorders who developed sepsis and were hospitalized in the "St. Parascheva" Infectious Diseases Clinic, respectively in the Clinic of Hematology, Hospital “St. Spiridon” Iaşi between 2018-2019.

A total of 132 patients, 56% of whom were female, were admitted for an average of 10 days in the clinics included in our study. The mean age was 64.74 ± 19.95 years, but most patients were over 65 years of age. Patients with bone marrow aplasia or other haematological malignancies have associated sepsis in 30% of cases. The etiological agents involved were Gram-positive germs (Staph. Aureus, Enterococcus spp.) in 12.5% cases, Gram-negative bacteria (Klebsiella pneumoniae) in 7.5%, non-fermentative bacteria (Acinetobacter spp.) and fungi (Cryptotcoccus neoformans) in 2.5 % cases. The mortality rate was 7%. Sepsis in patients with haematological malignancies has been associated with a relatively high rate of mortality, often with a fulminant evolution, directly correlated with the degree of neutropenia. Proper use of antibiotic and early empirical antifungal treatment is essential for improving the oncologic neutropenic patient's survival.

312

Îmbunătăţirea efectului antitumoral al nanostructurilor de carbon NHF (CD-NHF) încărcate în lipozomi M. Butura1, Cătălina A. Peptu2, Corina Savin2, C.S. Stan2, A. Tiron1, Fl.E. Zugun1, Crina E. Tiron1

1Institutul Regional de Oncologie

2Departamentul de Polimeri Naturali şi Sintetici, Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului, Universitatea Tehnică ”Gh. Asachi”

Cuvinte cheie: lipozomi, nanostructurilor de carbon NHF, antitumoral

Introducere: Cancerul este un fenomen complex deoarece diferiţi factori determină această boală. Chimioterapia este un tratament comun pentru mai multe tipuri de cancer şi prezintă limitări critice (de exemplu, lipsa de specificitate, efecte secundare toxice şi dezvoltarea rezistenţei la medicamente). Lipozomii (LPs) sunt unele din cele mai utilizate micro sisteme de administrare de medicamente pentru terapia cancerului, datorită proprietăţilor farmacologice deosebite precum: biodegradabilitate, toxicitate redusă, biocompatibilitate sporită. Am demonstrat recent că nanostructurile de carbon preparate din N-hidroxifalimida (CD-NHF) prezintă proprietăţi antitumorale pe mai multe linii celulare canceroase, afectând viabilitatea şi activitatea mitocondrială. În acest studiu folosim lipozomii ca metodă de administrare in vitro pentru CD-NHF.

Metode: Am utilizat imunofluorescenţa (IF), microscopie optică, achiziţie şi analiza software, test de proliferare celulară. Examenul lipozomal morfologic a fost efectuat prin microscopie electronică de transmisie (TEM) cu metoda coloraţiei negative. Am evaluat influenţa LP-lor simpli, LP-lor încărcaţi cu CD-NHF şi a CD-NHF pe liniile de celule de cancer mamar şi pulmonar în modele de cultură 2D şi 3D. În plus, am investigat efectul potenţial al LPs-CD-NHF în asociere cu doxorubicină.

Rezultate: CD-NHF încărcaţi în lipozomi (Lps-CD-NHF) au redus viabilitatea celulelor canceroase mamare şi pulmonare la doze mai mici comparativ cu nanostructurile C-Dots-NHF neîncarcate în lipozomi. Acest efect

313

a fost potentat prin asocierea LPs-CD-NHF cu doxorubicină. Liposomii încărcaţi cu NHF Carbon Dots reglează expresia AKT (1,2,3) - un controler important al multor procese celulare.

Concluzie: Rezultatele in vitro arată că sistemul LP-CDots posedă activităţi de modulare celulară complexe şi importante, relevante pentru controlul cancerului şi, de asemenea, cu posibilă aplicabilitate clinică.

Enhanced antitumoral effect of Carbon Dots NHF (CD-NHF) loaded in liposomes M. Butura1, Cătălina A. Peptu2, Corina Savin2, C.S. Stan2, A. Tiron1, Fl.E. Zugun1, Crina E. Tiron1

1Regional Institute of Oncology

2Department of Natural and Synthetic Polymers, Faculty of Chemical Engineering and Environmental Protection, “Gh. Asachi” Technical University

Keywords: liposomes, Carbon Dots-NHF, antitumoral

Introduction: Cancer is a complex phenomenon do to the fact that different factors determines this disease. Chemotherapy is a commune treatment choice for several types of cancers and it presents critical limitations (I.e. a lack of specificity, toxic side effects and development of drug resistance). Liposomes (LPs) emerged as the most used nano-scale systems as drug delivery for cancer therapy due to the outstanding pharmacologic properties such as: biodegradability, reduced toxicity, enhanced biocompatibility. We have recently proven that Carbon Dots prepared from N-hydroxyphthalimide (CD-NHF) exhibit antitumoral properties on multiple cancer cell lines by impairing viability and mitochondrial activity. In this study we explore liposomes as in vitro delivery method for CD-NHF.

Methods: We deployed immunofluorescence (IF), optical microscopy, software acquisition and analysis, cell proliferation assay. The morphologic liposomal examination was performed by transmission electron

314

microscope (TEM) with negative stain method. We evaluated the influence of the empty LPs vs LPs loaded CD-NHF vs CD-NHF alone on the mammary and lung cancer cell lines in 2D and 3D culture models. In addition, we investigated the potential effect of LPs-CD-NHF in association with doxorubicin.

Results: CD-NHF loaded in liposomes (Lps-CD-NHF) reduced mammary and lung cancer cell viability at lower doses comparatively with C-Dots alone. That effect was further potentiated by LPs-CD-NHF association with doxorubicin. Carbon Dots NHF loaded liposomes down regulate the expression AKT (1, 2, 3) – a crucial controller of many cellular processes.

Conclusion: Our in vitro results show that LPs-CDots system possesses complex and interesting cell modulatory activities that are relevant for cancer control and also potential for clinical application.

315

Analiza mutațiilor genetice și supraviețuirea specifică la pacienții cu cancer pulmonar fără celule mici non-scuamos metastatic (NSQ-MNSCLC) V.M. But1, D. Bolundut1, Coralia Antofie1, Alexandra Ina Bulboaca1, Georgeta Crişan2, R. Vidra3, Irina Todor Bondei4

1Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” - Facultatea de Medicină, Cluj-Napoca, România

2Oncologie, Spitalul Militar de Urgenţă ”Dr. Constantin Papilian”, Cluj-Napoca, România

3Centrul de Radioterapie Ametist - Cluj, Cluj-Napoca, România

4Institutul de Oncologie ”Prof.Dr. Ion Chiricuţă” Cluj-Napoca, România

Cuvinte cheie: mutații genetice, NSCLC, terapie țintită

Introducere: Începând cu anul 2014 în centrele noastre a început testarea frecventă a pacienților cu Nsq-mNSCLC pentru rearanjamentul kinazei limfomului anaplastic (ALK), mutația receptorului factorului de creștere epidermal (EGFR) și expresia inhibitorilor de punct de control (PD1/PD-L1). Scopul studiului a fost de a compara rata supraviețuirii specifice și rata supraviețuirii generale (OS) cu datele prezentate în literatură aplicând algoritmii sugerați.

Metode: Studiul a fost unul retrospectiv pe 149 de pacienți caucazieni cu Nsq-mNSCLC (97 bărbați și 52 femei), între 2015 și 2018 în două centre oncologice din Cluj-Napoca, România. S-a evaluat tratamentul sistemic de linia întâi, a doua și a treia. Supraviețuirea a fost analizată folosindu-se curba de supraviețuire Kaplan-Meier și testul Logrank. Pacienții au fost analizați în funcție de tratamentul administrat: doar chimioterapie (ChT), ChT și/sau terapie anti-EGFR/anti-ALK/anti-PD1, paliație.

Rezultate: Dintre cei 149 de pacienți cu Nsq-mNSCLC analizați au fost identificați 15.4% cu mutația EGFR, 4.7% cu translocația ALK și 10.7% cu supraexpresia PD1/PD-L1. OS a fost 55% la 24 de luni. Supraviețuirea specifică la 24 de luni a fost de 54% pentru terapia anti-EGFR, 86% pentru anti-ALK, 57% pentru imunoterapie.

316

Concluzii: Analiza moleculară a mutațiilor genetice este comparabilă cu datele din literatură pentru subtipul histologic: adenocarcinom, populația caucaziană. OS la 24 de luni pentru acest subtip este mai mare decât cea întâlnită în cohorte largi cu pacienți NSCLC. Supraviețuirea specifică la 24 de luni pentru pacienții din grupul EGFR+ și PD-L1+ este comparabilă cu OS, iar pentru pacienții ALK+ este superioară.

Genetic alteration and specific survival analysed on patients with non-squamous metastatic non small cell lung cancer (NSQ-MNSCLC) V.M. But1, D. Bolundut1, Coralia Antofie1, Alexandra Ina Bulboaca1, Georgeta Crişan2, R. Vidra3, Irina Todor Bondei4

1Medicine, University of Medicine and Pharmacy ”Iuliu Hațieganu” - Faculty of Medicine, Cluj-Napoca, Romania

2Oncology, Emergency Military Hospital ”Dr. Constantin Papilian”, Cluj-Napoca, Romania 3Breast cancer unit, Amethyst Radiotherapy Center - Cluj,

Cluj-Napoca, Romania

4Oncology, The Oncology Institute "Prof.Dr. Ion Chiricuta" Cluj-Napoca, Romania

Keywords: genetic alteration, NSCLC, targeted therapy

Background: Beginning with 2014 our centers routinely started to test NSCLC samples for anaplastic lymphoma kinase (ALK) gene translocation, epidermal growth factor receptor (EGFR) mutation and programmed death-ligand 1 (PD1/PD-L1) expression. The aim of this study is to compare specific survival and overall survival (OS) rate with data from guidelines following the suggested algorithms according to yearly reflex test.

Methods: We retrospectively reviewed 149 Caucasian Nsq-mNSCLC patients (97 male and 52 female) between 2015 and 2018 in 2 Cancer Centers from Cluj-Napoca, Romania. The evaluation was based on first, second and subsequent-line therapy. Survival analysis was made by using Kaplan-Meier survival curves and

317

the Logrank test. Patients were analysed according to the treatment: chemotherapy (ChT) alone, ChT and subsequent by anti-EGFR/ anti-ALK/anti-PD-L, best supportive care.

Results: Among the 149 analysed Nsq-mNSCLC patients we identified 15.4% EGFR mutation, 4.7% ALK rearrangement and 10.7% PD1/PD-L1 overexpression. OS was 55% at 24 months. The specific survival at 24 months was 54% for anti-EGFR, 86% for anti-ALK, 57% for immunotherapy.

Conclusions: The molecular analyse of the genetic alterations is comparable with data from guidelines following adenocarcinoma histological subtype and Caucasian population. The 24 month OS for the adenocarcinoma subtype is higher than the one that was reported in large cohorts of NSCLC patients. The 24 month specific survival for the EGFR+ and PD-L1+ patients groups is comparable to OS and for ALK+ is superior.

318

Dozări şi determinări calitative ale proteinelor monoclonale la pacienţii cu mielom multiplu Anca Cristina Cecati, Daniela Jitaru, Alina Andreea Liteanu, I.C. Ivanov

Institutul Regional de Oncologie, Iaşi, România

Cuvinte cheie: proteine monoclonale, imunofixare, nefelometrie, autotransplant

Introducere: Gammapatiile monoclonale reprezintă un grup de afecţiuni caracterizate prin proliferarea unei singure clone de celule plasmocitare, care produce o proteină monoclonală omogenă (para-proteină “M”). Scopul studiului este de a arăta utilitatea electroforezei prin imunofixare atât la diagnostic, dar mai ales în monitorizarea terapeutică a acestui tip de patologie oncologică.

Material și metodă: Punerea în evidență a proteinei monoclonale s-a realizat prin imunofixare, folosind sistemul automat Sebia Hydrasis. Dozarea cantitativă a lanţurilor grele IgA, IgG, IgM s-a realizat prin metoda turbidimetrică, pe sistemul ADVIA 1800, Siemens, iar dozarea lanţurilor uşoare din ser și urină s-a realizat prin nefelometrie pe sistemul BN ProSpec, Siemens.

Rezultate: Au fost investigaţi 85 de pacienţi, diagnosticaţi cu mielom multiplu și macroglobulinemia Waldenstrom. Din lotul de studiu 17 pacienți (20%) deși au avut o concentraţie a imunoglobulinelor şi/sau lanţurilor uşoare λ şi k în intervalul de referinţă, au prezentat bandă monoclonală. De asemenea, la 5% din pacienţi, la care s-au dozat concentraţii mari ale imunoglobulinelor şi/sau lanţuri uşoare λ şi k, nu au fost identificate benzi monoclonale. Imunofixarea este o metodă cu specificitate înaltă care a permis punerea în evidență a apariției de noi benzi monoclonale după efectuarea autotransplantului la unii pacienți cu mielom multiplu.

Concluzii: Electroforeza cu imunofixare este o tehnică calitativă esenţială în determinarea și identificarea tipurilor de gammapatii monoclonale.

319

Dosage and qualitative determination of monoclonal proteins for patients with multiple myeloma Anca Cristina Cecati, Daniela Jitaru, Alina Andreea Liteanu, I.C. Ivanov

Regional Institute of Oncology, Iaşi, Romania

Keywords: monoclonal proteins, immunofixation, nephelometry, autotransplant

Introduction: Monoclonal gammopathies are a group of diseases characterized by the proliferation of a single clone of a plasmacytoid cell, which produces a homogeneous monoclonal protein (“M” paraprotein). The purpose of the study is to highlight the utility of immunofixation both at diagnosis, but especially in the therapeutic monitoring of this type of oncological pathology.

Materials and method: The detection of the monoclonal protein was achieved through immunofixation, using the Sebia Hydrasis automated system. The quantitative dosage of the IgA, IgG and IgM heavy chains was made using the turbodimetric method with the Siemens ADVIA 1800 analyser, and the dosage of light chains in serum and urine was done through nephelometry on the Siemens BN ProSpec machine.

Results: 85 patients diagnosed with multiple myeloma and Waldenstrom macroglobulinemia were investigated. From the study group 17 patients (20%), despite having a concentration of immunogobulins and/or λ and k light chains within the reference interval, presented monoclonal bands. In addition, 5% of patients which were dosed with high concentrations of immunoglobulins and/or λ and k light chains did not present monoclonal bands. Immunofixation is a high specificity method that allowed the emergence of new monoclonal bands after autotransplantation in some patients with multiple myeloma.

Conclusion: Immunofixation electrophoresis is a qualitative method which is essential in determining and identifying the nature of monoclonal gammopathies.

320

Distribuţia genelor KIR în judeţul Moldova, România V.A. Cianga1, Cristina Rusu2, Daniela Constantinescu3,4, Corina Cianga3,4, Camelia Mihăila4, Mariana Pavel-Tanasa3, P. Cianga3,4

1Clinica de Hematologie, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi

2Departamentul de Genetică, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi

3Departamentul de Imunologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi

4Laboratorul de Imunologie, Spital “Sf. Spiridon”, Iaşi

Cuvinte cheie: celule NK, KIR, genotipare

Introducere: Celulele Natural Killer (NK) sunt considerate astăzi ca fiind parte integrantă a grupului de celule denumite ILC (Innate Lymphoid Cells). Din punct de vedere al funcţiei, ele se aseamănă celulelor T citotoxice şi ţintele lor principale sunt celulele infectate viral şi cele transformate malign.

Deoarece celulele NK nu prezintă receptori specifici pentru antigen, activarea sau inactivarea lor depinde de semnalele iniţiate de multiple seturi de receptori activatori şi inhibitori. Grupul denumit KIR (Killer Ig-like Receptors) conţine atât receptori activatori cât şi inhibitori şi sunt codificaţi de o familie generoasă de gene, organizate în multiple haplotipuri.

Datorită variabilităţii genetice complexe şi a polimorfismului alelic înalt, caracteristice genotipurilor KIR, au fost identificate variaţii importante la nivel de invidid şi între grupuri populaţionale.

Materiale şi metode: Am extras material ADN din sângele periferic al unor donatori voluntari folosind fie metoda coloanelor de absorbție sau prin separaţie magnetică.

Am folosit tehnica PCR-SSP (Sequence Specific Primers) pentru genotipare KIR de joasă rezoluţie, utilizând kituri comerciale achiziţionate de la trei companii: InnoTrain, Olerup şi BAGHealthcare. Aceste kituri au necesitat condiţii diferite de amplificare.

321

Deoarece fiecare kit ţinteşte variante uşor diferite ale genelor KIR, rezultatele au fost armonizate pentru a genera date omogene. 5% din probe au fost testate folosind două kituri diferite.

Rezultate şi concluzii: Genele “cadru” descrise în literatură se găsesc în procent de 99.9% şi în populaţia din România. Comparativ cu populaţia din Valahia, am observat că în Moldova există o frecvenţă semnificativ mai mare a haplotipurilor Bx.

Distribution of KIR genes in Moldova Region, Romania V.A. Cianga1, Cristina Rusu2, Daniela Constantinescu3,4, Corina Cianga3,4, Camelia Mihăila4, Mariana Pavel-Tanasa3, P. Cianga3,4

1Hematology Clinic, Regional Institute of Oncology, Iaşi

2Department of Genetics, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iaşi

3Department of Immunology, “Grigore T. Popa”, University of Medicine and Pharmacy, Iaşi

4Laboratory of Immunology, ”St. Spiridon” Hospital, Iaşi

Keywords: NK cells, KIR, genotyping

Introduction: Natural Killer (NK) cells are considered nowadays to be part of the larger group of cells named ILC (Innate Lymphoid Cells). Function-wise, they resemble the T cytotoxic cells and their primary function is to target virally and malignantly transformed cells. As NK cells lack antigen receptors, their activation or inhibition is determined by the signals initiated by multiple sets of activatory and inhibitory receptors. The Killer Ig-like Receptors (KIR) include both types of receptors and are encoded by a large family of genes that fall in several haplotypes. Due to its complex genetic variability and high allelic polymorphism, the KIR gene cluster generates important variations amongst individuals and population groups.

Materials and methods: We extracted DNA from peripheral whole blood of healthy volunteers, either with

322

commercial adsorption columns, or automatically, by magnetic separation. The PCR–SSP (Sequence Specific Primers) technique was used for KIR genotyping at low level resolution, using commercially available kits from three different vendors, InnoTrain, Olerup and BAGHealthcare, hence distinct amplification conditions were considered. As each kit targeted slightly different variants of KIR genes, the genotyping results were harmonized in order to generate homogenous results. 5% of the samples were typed with at least two different PCR-SSP kits.

Results and conclusions: The "framework" genes described in the literature are higher than 99.9% in the Romanian population as well. When comparing the KIR allele frequency reported for Wallachia, we noticed that the KIR genes with a significantly higher frequency in Moldova belong to the Bx haplotypes.

323

Tratamentul chirurgical organomenajantal cancerului mamar: rezultate la distanţă A. Cotruţa, Larisa Sofroni, V. Jovmir, Elena Cudina, Diana Tcaciuc, Dorina Jovmir-Popa


Cuvinte cheie: cancer glandei mamare, reconstrucţia

Obiectiv: Păstrarea glandei mamare fără utilizarea metodelor reconstructive la pacientele cu cancerul glandei mamare (CGM).

Materiale şi metode: În studiu au fost incluse 342 pacientele operate pentru CGM, care au suportat mastectomii radicale subtotale în aa. 1998 – 2018. Toate bolnavele au refuzat mastectomii radicale clasice. Distribuţia după vârstă a fost: 31-39 ani - 65 (19%), 40-49 ani -163 (47,7%), 50-59 ani - 82 (24%), 60 - şi mai mult - 32 (9,3%). După stadii: I st. - 87 (25,4%), IIa – 134 (39,2%), IIb – 89 (26%) şi IIIa – 32 (9,4%) paciente. Conform localizării tumoriilor pacientele au fost divizate: cadranul superior extern - 145 bolnave (42,4%), limita cadranelor superioare – 104 (30,4%), superior-intern – 79 (23,1%), alte localizări - 14 (4,1%). La 92 (26,9%) paciente diagnosticul de cancer mamar nu a fost stabilit citologic şi tratamentul a fost iniţiat prin rezecţie sectorală cu investigaţie morfopatologică urgentă. Intervenţia chirurgicală, ca I etapă de tratament, au suportat-o 23 (6,7%) paciente, fiind în stadiul I al maladiei şi 46 (13,5%) – în stadiul Ia. Celelalte - 181 (52,9%) paciente preoperator au primit radioterapie standard cu fracţii obişnuite, polichimioterapie adjuvantă, şi terapie hormonală. Metoda intervenţiei chirurgicale propuse prevede rezecţia sectorală a glandei mamare, prin care se înlătură cel puţin 2/3 din ţesutul mamar împreună cu cadranul central, păstrând intact complexul mamelono-areolar şi plica submamară.

Rezultate: Pacientele au fost monitorizate de la 6 luni până la 15 ani. Recidive locale au avut 27 (7,9%) paciente. La 5 paciente (1,5%) s-a dezvoltat CGM contralateral. La 2 paciente (0,6%) s-a depistat cancerul

324

Padget - la 1,5 şi 2,5 ani de la prima operaţie, la care s-au efectuat mastectomii simple. La 48 paciente (14%) s-au depistat metastaze la distanţă, iar la 13 (3,8%) - metastaze intracutane în glandă mamară restantă. Au fost depistate cu recidive locale 15 (4,4%) paciente, iar cu lipogranulom în cicatricea postoperatorie - 9 paciente (2,6%). Au decedat în legătură cu progresarea procesului 42 bolnave (12,3%).

Concluzie: Rezultatele obţinute demonstrează, că metoda propusă poate fi aplicată mai pe larg la pacientele cu CGM operabil şi poate fi o alternativă a mastectomiei radicale. Pacientele au suportat psihologic mai pozitiv efectul tratamentului efectuat comparativ cu mastectomiile radicale.

Organ-preserving surgical treatment of breast cancer: further results A. Cotruţa, Larisa Sofroni, V. Jovmir, Elena Cudina, Diana Tcaciuc, Dorina Jovmir-Popa

Oncological Institute, Republic of Moldova

Keywords: breast cancer, reconstruction

Objective: Preservation of the mammary gland without the use of reconstructive methods in patients with breast cancer (BC).

Materials and methods: The study included 342 patients operated for BC, who underwent subtotal radical mastectomies in the year 1998 - 2018. All patients refused classical radical mastectomies. The distribution by age was: 31-39 years - 65 (19%), 40-49 years -163 (47.7%), 50-59 years - 82 (24%), 60 - and more - 32 (9.3%). By stages: I st. - 87 (25.4%), IIa - 134 (39.2%), IIb - 89 (26%) and IIIa - 32 (9.4%) patients. According to the location of the tumors, the patients were divided: the upper external quadrant - 145 patients (42.4%), the upper quadrant limit - 104 (30.4%), the upper internal border - 79 (23.1%), other locations - 14 (4.1%). In 92 (26.9%) patients the diagnosis of breast cancer was not established cytologically and the treatment was initiated by sectoral resection with urgent morphopathological investigation. The surgery, as the first stage

325

of treatment, was supported by 23 (6.7%) patients, being in stage I of the disease and 46 (13.5%) - in stage Ia. The other 181 (52.9%) patients preoperatively received standard radiotherapy with common fractions, adjuvant polychemotherapy, and hormone therapy. The proposed surgical procedure provides for the sectoral resection of the mammary gland, by which at least 2/3 of the breast tissue is removed along with the central quadrant, keeping intact the mammary-areolar complex and the submarine envelope.

Results: Patients were monitored from 6 months to 15 years. Local recurrences had 27 (7.9%) patients. Contralateral BC was developed in 5 patients (1.5%). Padget cancer was detected in 2 patients (0.6%) at 1.5 and 2.5 years after the first surgery, at which simple mastectomies were performed. In 48 patients (14%) metastases were detected at the distance, and in 13 (3.8%) - intracutaneous metastases in the remaining mammary gland. 15 (4.4%) patients with local recurrence were detected, and with lipogranuloma in the postoperative scar - 9 patients (2.6%). 42 patients (12.3%) died due the progress of the process.

Conclusion: The results show that the proposed method can be applied more widely in patients with operable BC and may be an alternative to radical mastectomy. Patients were more psychologically supportive to the effect of treatment compared to radical mastectomies.

326

Impactul Palbociclib şi Letrozol asupra calităţii vieţii la o pacientă cu neoplasm mamar metastatic: case report Alina-Alexandra Covrig, Iftimia Rotariu, I. Prutianu, Elena-Rodica Gafton


Cuvinte cheie: neoplasm mamar, inhibitor CDK4/6

Introducere: Palbociclib, un inhibitor cu administrare orală al CDK4/6 (kinaze ciclin-dependente cu rol în semnalizare şi proliferarea celulară, prin blocarea progresiei celulei de la faza G1 la faza S a ciclului celular) a fost aprobat în tratamentul cancerului mamar avansat local, recurent sau metastatic, cu receptori hormonali pozitivi și expresie negativă pentru receptorul HER2-neu, în prima linie de tratament hormonal, în asociere cu un inhibitor de aromatază; în asociere cu fulvestrant la pacienţii cu tratament endocrin anterior.

Material: Prezentarea demonstrează eficienţa tratamentului cu Palbociclib la o pacienta în vârstă de 60 ani, diagnosticată cu carcinom invaziv mamar stâng cu receptori hormonali pozitivi (ER-90%, PR-80%), HER2 negativ, stadiul IV prin metastaze pulmonare, osoase, cu fracturi pe os patologic şi un status de performanţă depreciat (indice Karnofsky 60%, IP ECOG=2), fără criză viscerală. În acest context pacienta a primit ca şi tratament Letrozol şi Palbociclib.

Rezultate: Evaluarea imagistică prin computer tomografie efectuată la 1 an de la iniţierea tratamentului evidenţiază răspuns parţial, prin dispariţia leziunilor secundare pulmonare, reducerea > 50% a formaţiunii tumorale primare şi stabilizarea leziunilor osoase, cu îmbunătăţirea semnificativă a calităţii vieţii şi a statusului de performanţă (în prezent, IP ECOG=1, indice Karnofsky 90%).

Concluzie: Tratamentul cu Palbocliclib în asociere cu inhibitor de aromatază determină atât un răspuns clinic şi imagistic în cancerul mamar metastatic, cât şi o îmbunătăţire semnificativă a calităţii vieţii pacientului.

327

Impact of Palbociclib and Letrozole on quality of life in a patient with metastatic breast cancer: case report Alina-Alexandra Covrig, Iftimia Rotariu, I. Prutianu, Elena-Rodica Gafton


Keywords: breast cancer, CDK4/6 inhibitor

Introduction: Palbociclib, an oral inhibitor of cyclin-dependent kinases 4/6 (CDK 4/6), has been approved for metastatic breast cancer (mBC) treatment of hormone receptor (HR) -positive, HER2 -negative. The study reported the efficacy of Palbociclib as a new oral drug in a patient with mBC.

Material: The presentation demonstrates the efficacy of Palbociclib treatment in a patient 60 years old, with invasive left breast carcinoma with positive hormonal receptors (ER-90%, PR-80%), HER2 negative, stage IV by pulmonary, bone metastases, with pathologic bone fractures and impaired performance status (Karnofsky index 60%, IP ECOG = 2), without visceral crisis. In this context, the patient received Letrozole and Palbociclib as treatment.

Results: The imaging evaluation by computer tomography performed 1 year after the initiation of the treatment shows partial response, by the disappearance of the secondary pulmonary lesions, the >50% reduction of the primary tumor site and the stabilization of the bone lesions, with the significant improvement of the quality of life and the performance status (IP ECOG = 1, Karnofsky index 90%).

Conclusion: Palbocliclib treatment in combination with an aromatase inhibitor determines both a clinical and imaging response in metastatic breast cancer, as well as a significant improvement in the quality of life of the patient.

328

Rolul PET-CT în planificarea tratamentului neoplasmului pulmonar non-small cell – prezentare de caz R.G. Curcă1, A.T. Pasăre1, R.C. Stoica2, D.A. Mitrea2, Ş.C. Vlad3

1Spitalul Clinic ”Colţea” Bucureşti

2Institutul Oncologic “Alexandru Trestioreanu” Bucureşti

3Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central “Carol Davila” Bucureşti

Cuvinte cheie: radioterapie, chimioterapie, neoplasm pulmonar non-small cell

Introducere: Cancerul pulmonar non-small cell este cea mai întâlnită neoplazie, reprezentând aproximativ 80%-85% din cazuri. Frecvent volumul tumoral este dificil de apreciat prin computer tomograf.

Materiale şi metode: Cazul expus în cadrul acestei prezentări este acela al unui pacient de 67 de ani, cu o formaţiune tumorală pulmonară local avansată localizată la nivelul lobului mijlociu drept. Evaluarea exactă a dimensiunii formaţiunii tumorale a fost greu de apreciat datorită atelectaziei înconjurătoare.

Imaginile obţinute în urma unui PET-CT, relevă o formaţiune tumorală mare şi adenopatii în toate etajele mediastinale. Evaluarea imagistică prin scintigrafie osoasă şi rezonanţă magnetică cerebrală nu decelează determinări secundare. Histopatologia pune diagnosticul de adenocarcinom pulmonar, şi imunohistochimia relevă: CK7+, TTF1+, CROMO-, ER-, p63, ki67 - 40%. Conduita terapeutică în acest caz a fost reprezentat de radioterapie 50 Gy/25 fr (2 Gy/fr) şi chimioterapie concomitentă cu paclitaxel şi carboplatin.

Rezultate: În acest caz scanarea PET-CT a oferit informaţii vitale despre volumul tumoral, făcând planul de tratament mai exact, rezultând o toxicitate mai mică şi un răspuns mai bun.

Reevaluarea imagistică prin computer tomograf la 4 săptămâni după finalizarea tratamentului evidenţiază o scădere marcată a dimensiunii formaţiunii tumorale, şi PET-CT-ul la 3 luni nu relevă formaţiuni active

329

metabolice.

Concluzie: Delimitarea volumelor ţintă este frecvent dificilă în cancerul pulmnar non-small cell. PET-CT oferă informaţii metabolice importante, ajutând la diferenţierea volumului tumoral de leziuni înconjurătoare benigne, cum ar fi fibroză sau atelectazia.

Role of PET-CT in treatment planning radiotherapy for non-small cell lung cancer management – case report R.G. Curcă1, A.T. Pasăre1, R.C. Stoica2, D.A. Mitrea2, Ş.C. Vlad3

1”Colţea” Clinical Hospital Bucharest

2"Alexandru Trestioreanu" Oncological Institute Bucharest

3“Carol Davila” Central Military Emergency University Hospital Bucharest

Keywords: radiotherapy, chemotherapy, PET-CT, non-small cell lung cancer

Introduction: Non-small cell lung cancer is the most common form of lung cancer accounting for approximately 80%-85% of cases. Frequently tumoral volume is difficult to determine on standard CT scan imaging, making treatment planning difficult for radiation oncologists.

Materials and method: The case highlighted during this presentation is that of a 67 year old man with a large locally advanced lung tumor of the middle right lobe. The exact size was difficult to determine on account of surrounding atelectasis. Whole body PET-CT scan revealed a large pulmonary tumor in the middle right lobe and increased lymph node size in all mediastinal sectors. Bone scintigraphy and IRM scan revealed no signs of metastasis. Histological findings revealed an adenocarcinoma, and the immunohistochemistry staining showed CK7+, TTF1+, CROMO-, ER-, p63-, ki67 - 40%. The treatment plan consisted of radiotherapy

330

50 Gy/ 25 fractions (2 Gy/fraction) with concurrent chemotherapy (paclitaxel and carboplatin).

Results: In this particular case PET-CT offered vital information on tumoral volume, making treatment planning more exact, resulting in lower toxicity, and better response. Follow-up CT scan at 4 weeks revealed a decrease in tumor size, and local lymph nodes, and PET-CT scan performed at 3 months after EBRT revealed no increased metabolic activity.

Conclusion: Volume delineation is frequently challenging in non-small long cancer. PET-CT offers important biological information, and thus helps differentiate between tumoral volume and surrounding lesions, like atelectasis and fibrosis.

331

Cyberknife radiosurgery plus hippocampal sparing whole brain radiotherapy for patients with limited brain METS F. Fehlauer1, Sarah Peters1, O. Bislich1, Kalinka Radlanski1, F. Behrens1, I.C. Chiricuţă2

1Strahlenzentrum Hamburg, Cyberknife Centre Hamburg, Hamburg, Germany

2Amethyst Radiotherapy Center, Otopeni,

Keywords: brain metastasis, radiotherapy, VMAT, WBRT, radiosurgery, Cyberknife

Objectives: Cyberknife radiosurgery (CK) and/or whole brain radiotherapy (WBRT) were frequently used to palliate patients with brain metastases. Hippocampi are not routinely spared when using irradiation. The availability and combination of advanced radiotherapy technology might improves local control, survival and reducing long term radiation toxicity. Objective was to develop an internal protocol for volumetric modulated arc therapy (VMAT) treatment in WBRT and hippocampal (HP) sparing in 1-5 brain metastases direct followed by CK.

Materials and methods: WBRT + CK boost was recommend by our interdisciplinary tumorboard in a male patient (56y, KPI 100%) with SCLC (cT2cN0cM1, 2 mets). Headache and nausea let to the MRI-confirmed diagnosis. Chemotherapy should be given after completing radiotherapy.

Results: Elekta VMAT planning and treatment was performed with the goal of planning target volume coverage of V100 ≥ 95% to the brain and maximal hippocampal avoidance (mean dose: 11 Gy, max dose: 15 Gy) with 15x 2.5 Gy to 37.5 Gy.

After fractionated WBRT, Cyberknife was delivered with 3 x 7 Gy (70% ID) to 21 Gy. Hair loss was the only treatment induced side effect. 4 weeks following CK+WBRT, at start of chemotherapy, a volume reduction of 70% was measured by MRI. Patient remains without cranial or extracranial recurrence at 9 month follow up, with good quality of live and without neurological or cognitive problems.

332

Conclusions: WBRT plus CK boost with hippocampi avoidance with VMAT was feasible and well tolerated. Cyberknife improves local control, while WBRT might reduce speed of further progression. Hippocampi play an important role in memory and sparing of these structures in whole brain radiation can improve neurocognitive outcomes and quality if live.

Cyberknife radiosurgery as boost can be an option for WBRT patients with limited number of brain mets. However, there is lack prospective randomised data.

333

Toxicitatea cutanată şi ajustarea dozei de Afatinib în cancerul pulmonar cu celule mari metastatic - serie de cazuri Adelina Silvana Gheorghe, Anne-Marie-Gabriela Niculai, Diana Andreea Gae, Raluca Ioana Mihăilă, Daniela Luminiţa Zob, Dana Lucia Stănculeanu

Institutul Oncologic ”Prof.Dr. Alexandru Trestioreanu”, Bucureşti, România

Cuvinte cheie: cancerului pulmonar cu celule mari metastatic, Afatinib, toxicitate dermatologică

Introducere: Afatinib este un inhibitor oral ireversibil de tirozin kinază, ce blochează receptorii familiei ErbB, utilizat pentru tratamentul de primă-linie al cancerului pulmonar cu celule mari metastatic (mNSCLC), la pacienţii la care s-a evidenţiat mutaţia activatoare genei receptorului factorului de creştere epidermal (EGFR).

Prezentarea cazurilor: Prezentăm 3 cazuri de mNSCLC tratate cu Afatinib. Primul aparţine unui bărbat în vârstă de 76 de ani diagnosticat cu metastază limfatică de adenocarcinom pulmonar, cu mutaţie somatică L861Q (exon 21, gena EGFR).

În martie 2019, s-a iniţiat tratamentul cu Afatinib 40mg/zi, bine tolerat primele 4 luni. Ulterior, pacientul a prezentat toxicitate dermatologică grad III şi diaree, pentru care tratamentul s-a temporizat până la toxicitate grad I, urmat de Afatinib 30mg/zi.

În august 2019, pacientul are răspuns parţial conform criteriilor RECIST 1.1, însă se observă toxicitate cutanată grad III, necesitând reducerea suplimentară a dozei (20mg/zi), menţinută până în prezent. Celelalte cazuri aparţin unei femei în vârstă de 72 de ani şi a unui bărbat de 70 de ani (soţie şi soţ), în tratament cu Afatinib 40mg/zi pentru mNSCLC din martie 2019, respectiv octombrie 2018. Femeia a prezentat toxicitate cutanată grad I-II şi nu a necesitat ajustarea dozei, în schimb bărbatul nu a manifestat reacţii adverse, ambii având în prezent boală stabilă şi tratament cu doza iniţială.

334

Concluzii: Răspunsul la tratamentul cu Afatinib poate persista chiar şi după reducerea dozei din cauza toxicităţii. Este important să se implementeze tratamente sistemice şi topice pentru a ameliora reacţiile adverse cutanate şi a permite o durată adecvată a tratamentului cu Afatinib.

Afatinib - associated cutaneous toxicity and dose adjustment in metastatic non-small-cell lung cancer - case series Adelina Silvana Gheorghe, Anne-Marie-Gabriela Niculai, Diana Andreea Gae, Raluca Ioana Mihăilă, Daniela Luminiţa Zob, Dana Lucia Stănculeanu

Institute of Oncology ”Prof.Dr. Alexandru Trestioreanu”, Bucharest, Romania

Keywords: metastatic non-small cell lung cancer, Afatinib, dermatologic toxicity

Introduction: Afatinib is an oral, irreversible ErbB family blocker (tyrosine kinase inhibitor -TKI) used for the first-line treatment of metastatic non-small cell lung cancer (mNSCLC), in patients that harbour non-resistant mutations in the epidermal growth factor receptor (EGFR) gene.

Cases presentation: We present 3 cases of mNSCLC treated with Afatinib. The first one belongs to a 76-year-old man diagnosed with lymphatic metastasis of pulmonary adenocarcinoma, with L861Q somatic mutation in exon 21 of the EGFR gene. In March 2019, we initiated treatment with Afatinib 40mg/day, well tolerated during the first 4 months. Afterwards, he presented grade III dermatologic toxicity (pustular rash with generalized distribution) and diarrhea, which is why treatment was interrupted until toxicity grade I, followed by Afatinib 30mg/day, according to the dose adjustment indications.

In August 2019, the patient shows partial response according to RECIST 1.1 criteria, however grade III skin toxicity is observed, which requires further dose reduction to 20mg/day (maintained until present). The other

335

cases belong to a 72-year-old woman and 70-year-old man (wife and husband), on treatment with Afatinib 40mg/day for mNSCLC since March 2019, respectively October 2018. The woman presented grade I-II cutaneous toxicity, which didn’t need dose adjustment, while the man had no toxicity, both currently in stable disease, on treatment with the initial dose.

Conclusions: Response to the treatment with Afatinib can be ongoing even with lowering dose due to toxicity. It is important to implement systemic and topical treatments to palliate the adverse skin events, in order to enable adequate duration of treatment with Afatinib.

336

Duodenopancreatectomia cefalică pentru tumori periampulare - Experienţa unei singure echipe chirurgicale Ana Grigoraș2, Ana-Maria Mușină1,2, I. Huțanu1,2, B. Filip1,2, Maria-Gabriela Aniței1,2, D.V. Scripcariu1,2, Mihaela-Mădălina Gavrilescu1,2, A. Panuță1,2, Mihaela Buna-Arvinte1,2, I. Radu 1,2, Vanda-Gianina Moraru1,2, Mihaela Spînu2, Alexandra Avram2, N.Ș. Ioanid2, Irina Lupu2, V. Scripcariu1,2

1Departamentul de Chirurgie, Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” Iaşi, România

2Instiutul Regional de Oncologie, Clinica I Chirurgie Oncologică, Iaşi, România

Cuvinte cheie: duodenopancreactectomie cefalică, tumori periampulare, complicaţii

Introducere: Duodenopancreatectomia cefalică este o procedură chirurgicală complexă care este cel mai adesea efectuată pentru a realiza un tratament curativ pentru tumorile maligne localizate la nivelul capul pancreasului, duodenului sau canalului biliar distal cu rezecţia în bloc a structurilor.

Metode: Am efectuat un studiu retrospectiv fundamentat pe o bază de date colectată prospectiv în perioada Mai 2012 - Iulie 2019, care a inclus pacienţi cu duodenopancreatectomie cefalică. Am evaluat datele preoperatorii, caracteristicile chirurgicale, rezultatele histologice şi complicaţiile postoperatorii.

Rezultate: Lotul a fost format din 55 de pacienţi cu tratament chirurgical curativ pentru tumori maligne pancreatice cefalice (înainte sau după chimioterapia neoadjuvantă), cololangiocarcinoame şi tumori duodenale. În funcţie de caz şi de experienţă chirurgului, tehnică chirurgicală a fost procedeul Whipple (duodenopancreactectomie şi hemigastrectomie, n=11) sau procedeul Traverso-Longmire (cu prezervarea pilorului, n=44). În toate cazurile s-a montat un stent în canalul Wirsung şi s-a efectuat o jejunostomie de alimentaţie la sfârşitul operaţiei. Markerii tumorali preoperatori au avut o valoare medie de 388,14 UI/ml (interval 2.5 - 8147 UI/ml) pentru CA19-9 şi respectiv 3.3 ng/ml (interval 0.31 – 24.4 ng/ml) pentru CEA. Cele

337

mai frecvente complicaţii postoperatorii au fost tulburări de evacuare gastrica (n=17, 30,9%), fistula pancreatică (n=8, 14.54%) şi fistula biliară (n=7, 12.72%). O rată importantă a hemoragiilor postoperatorii (n=5, 9.09%) şi a complicaţiilor infecţioase a fost asociată cu o morbiditate crescută, durata de spitalizare şi durata de şedere în sectia de terapie intensivă prelungită, cu o mortalitate intraspitalicească de 5.45%.

Concluzii: Pacienţii care au beneficiat de duodenopancreatectomie cefalică în clinica noastră, indiferent de localizarea tumorii primare sau de tipul histopatologic, au prezentat tulburări de evacuare gastrică, fistulă pancreatică şi biliară ca fiind cele mai frecvente complicaţii postoperatorii.

Cephalic duodenopancreatectomy for periampular tumors – A single team experience Ana Grigoraș2, Ana-Maria Mușină1,2, I. Huțanu1,2, B. Filip1,2, Maria-Gabriela Aniței1,2, D.V. Scripcariu1,2, Mihaela-Mădălina Gavrilescu1,2, A. Panuță1,2, Mihaela Buna-Arvinte1,2, I. Radu 1,2, Vanda-Gianina Moraru1,2, Mihaela Spînu2, Alexandra Avram2, N.Ș. Ioanid2, Irina Lupu2, V. Scripcariu1,2



Keywords: cephalic duodenopancreactectomy, periampular tumors, complications

Introduction: Cephalic duodenopancreatectomy is a complex surgical procedure that is most often performed to achieve curative treatment for malignant tumors located in the head of the pancreas, duodenum or distal biliary duct with enbloc resection of the structures.

Methods: We perform a retrospective study based on a prospectively collected data base that included

338

patients with cephalic duodenopancreatectomy between May 2012 to July 2019. We evaluated preoperative data, surgery related characteristics, histological results and postoperative complications.

Results: The lot consisted of 55 patients with curative surgical treatment for cephalic pancreatic malignant tumors (before or after neoadjuvant chemotherapy), cholangiocarcinoma and duodenal tumors. Depending on the case and the surgeon’s experience, surgery was performed as the Whipple procedure (pancreaticoduodenectomy and hemigastrectomy, n=11) or Traverso-Longmire procedure (the pylorus-preserving procedure, n=44). In all cases, a stent in the Wirsung’s canal was placed and an alimentation jejunostomia was performed at the end of surgery. Preoperative tumor markers had an average value of 388.14 UI/ml (range 2.5 - 8147 UI/ml) for CA 19-9 and respective 3.3 ng/ml (range 0.31 – 24.4 ng/ml) for CEA. Most frequent postoperative complications were delayed gastric emptying (n=17, 30.9%), pancreatic leak (n=8, 14.54%), and bile leak (n=7, 12.72%). An important rate of postoperative bleeding (n=5, 9.09%) and infectious disease was associated with an increased morbidity, prolonged intensive care and hospital stay, with intrahospital mortality of 5.45%.

Conclusion: Patients that received duodenopancreatectomy in our clinic, no matter the primary tumor localization or histopathological type, associated delayed gastric emptying, pancreatic leak and bile leak as the most common complications.

339

Tratamentul chirurgical în colangiocarcinoame - Experienţa unei singure echipe chirurgicale Ana Grigoraș2, B. Filip1,2, Ana-Maria Mușină1,2, I. Huțanu1,2, Maria-Gabriela Aniței1,2, D.V. Scripcariu1,2, Mihaela-Mădălina Gavrilescu1,2, A. Panuță1,2, Mihaela Buna-Arvinte1,2, I. Radu1,2, Irina Lupu2, Vanda-Gianina Moraru1,2, Mihaela Spînu2, Alexandra Avram2, N.Ş. Ioanid2, V. Scripcariu1,2


2Instiutul Regional de Oncologie, Clinica I Chirurgie Oncologică, Iaşi, România

Cuvinte cheie: colangiocarcinoam, intrahepatic, perihilar, distal, tehnici de decompresiune biliară

Introducere: Colangiocarcinoamele reprezintă un tip de tumori epiteliale ce se dezvoltă din colangiocitele situate la diferite nivele ale arborelui biliar. Metodele de diagnostic cât şi opţiunile chirurgicale de tratament specifice variază cu localizarea anatomică a tumorii (intrahepatică, perihilară sau distala).

Metode: Am efectuat un studiu retrospectiv fundamentat pe o bază de date colectată prospectiv în perioada Mai 2012- Iulie 2019, care a inclus pacienţi diagnosticaţi cu tumoră malignă a căilor biliare. Am evaluat datele preoperatorii, tipul intervenţiei chirurgicale şi complicaţiile postoperatorii.

Rezultate: Lotul a fost format din 45 de pacienţi cu colangiocarcinom trataţi chirurgical în clinica noastră. Tratamentul chirurgical curativ a fost aplicat în 35,5% din cazuri (n=16), în 2 situaţii s-a practicat rezecţie de cale biliară principală iar restul – duodenopancreatectomie cefalică. În majoritatea cazurilor (n=29, 64.4%) statusul local avansat al tumorii primare a impus tratament paliativ constând în proceduri de decompresiune a căii biliare (drenaj biliar intern - n=16, 35,5%, extern, prin tub Kehr – n=3, 6,6%, stentare endoscopică – n=7, 15,5%) sau conservator. Rata complicaţiilor postoperatorii a fost de 20% (n=9), cu o mortalitate intraspitalicească de 4.44% (n=2).

340

Concluzie: Rezecţia chirurgicală reprezintă opţiunea de tratament curativ pentru toate cele 3 subtipuri patologice de colangiocarcinom: intrahepatic, perihilar sau distal, în timp ce chimioterapia sistemică sau locoregională asociată cu tratamentul chirurgical paliativ (drenajul biliar cel mai frecvent) reprezintă opţiunea de tratament pentru stadiile tumorale avansate, inoperabile.

Surgical treatment in patients with cholangiocarcinoma – A single team experience Ana Grigoraș2, B. Filip1,2, Ana-Maria Mușină1,2, I. Huțanu1,2, Maria-Gabriela Aniței1,2, D.V. Scripcariu1,2, Mihaela-Mădălina Gavrilescu1,2, A. Panuță1,2, Mihaela Buna-Arvinte1,2, I. Radu1,2, Irina Lupu2, Vanda-Gianina Moraru1,2, Mihaela Spînu2, Alexandra Avram2, N.Ş. Ioanid2, V. Scripcariu1,2



Keywords: cholangiocarcinoma, intrahepatic, perihilar, distal, biliary decompression procedures

Introduction: Cholangiocarcinoma represents an epithelial cell malignancy arising from cholangiocytes located within the biliary tree. Specific diagnostic and surgical therapeutic approaches are undertaken for cholangiocarcinomas of different anatomical locations (intrahepatic, perihilar and distal).

Methods: We performed a retrospective study based on a prospectively collected data base between May 2012 to July 2019 that included patients with biliary tract malignant tumors. We evaluated preoperative data, the type of surgical treatment and postoperative complications.

Results: The lot consisted of 45 patients that were treated in our unit for cholangiocarcinoma. Curative

341

surgical treatment was performed in 35.5% of the cases (n=16), 2 of which were major biliary duct resection and the rest – cephalic duodenopancreatectomies. The majority of the patients presented with locally advanced tumors (n=29, 64.4%) treated palliative with biliary decompression procedures (internally – n=16, 35.5%, externally, via a Kehr tube – n=3, 6.6%, endoscopic stenting – n=7, 15.5%) or conservative. Postoperative complications occurred in 9 cases (20%), with an in hospital mortality of 4.44% (n=2).

Conclusion: Surgical resection represents the potentially curative treatment for all three disease subtypes: intrahepatic, perihilar, and distal cholangiocarcinoma, whereas locoregional and systemic chemotherapy along with palliative surgical treatment (biliary decompression most often) apply to tumors presented at a late, inoperable stage.

342

Limfomul Non Hodgkin de Manta – posibilităţi terapeutice A. Grozăvescu1,2, Aura Hanci1, Claudia Păvăleanu1, Maria Iordache1,2, Ioana Ioniţă1,2, Hortensia Ioniţă1,2

1Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Victor Babeş” din Timişoara, România

2Clinica de Hematologie, Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă Timişoara, România

Cuvinte cheie: limfom de Manta, Ibrutinib, refractar/recăzut

Introducere: Limfoamele Non Hodgkin reprezintă un grup heterogen de tumori limfoide cu identitate şi comportament tumoral distinct. Acestea sunt împărţite în 2 categorii şi anume cele indolente şi cele agresive şi foarte agresive. Din ultima categorie face parte şi Limfomul de Manta care rămâne incurabil cu terapiile convenţionale şi necesită asociere de medicamente noi sau înrolarea în trialuri clinice.

Materiale şi metode: Am efectuat un studiu pe un lot de 21 pacienţi diagnosticaţi cu limfom de Manta, trataţi în Cinica de Hematologie Timişoara în perioada Ianuarie 2017 – August 2019, care au beneficiat de una sau mai multe linii polichimioterapice specifice, iar în cazul celor refractari sau recăzuţi s-a iniţiat tratamentul cu Ibrutinib.

Rezultate: Din cei 21 pacienţi aflaţi în evidenţă, 15 pacienţi (71%) sunt în remisiune completă după prima linie de tratament, 6 pacienţi (29%) au necesitat mai multe linii terapeutice şi actual se află în tratament cu Ibrutinib, iar 3 pacienţi (15%) au decedat datorită comorbidităţilor asociate.

Concluzii: Majoritatea pacienţilor au prezentat răspuns complet sau parţial la terapia standard, cei care au recăzut necesitând multiple linii de chimioterapie. Reevaluările ulterioare au constatat prezenţa unei boli stabile sau chiar o remisiune parţială.

343

Mantle cell lymphoma – therapeutic opportunities A. Grozăvescu1,2, Aura Hanci1, Claudia Păvăleanu1, Maria Iordache1,2, Ioana Ioniţă1,2, Hortensia Ioniţă1,2

1”Victor Babeş” University of Medicine and Pharmacy, Timişoara, Romania

2Hematology Department, Clinical Municipal Emergency Hospital, Timişoara, Romania

Keywords: Mantle Cell Lymphoma, Ibrutinib, relapsed/refractory

Introduction: Non Hodgkin Lymphomas represent a heterogeneous group of lymphoid tumors with distinct tumoral identity and behaviour. They are divided into 2 categories, namely the indolent and those aggressive and very aggressive ones. The latter category also includes Mantle Cell Lymphoma which remains incurable with conventional therapies and requires combination of new drugs or enrolment in clinical trials.

Materials and methods: We realized a study on a group of 21 patients diagnosed with Mantle Cell Lymphoma, treated in Hematology Department of Timisoara between January 2017 - August 2019, who benefited from one or more specific polychemotherapeutic lines, and in case of relapsed or refractory patients Ibrutinib treatment was initiated.

Results: Of the 21 patients in our evidence, 15 patients (71%) are in complete remission after first line treatment, 6 patients (29%) required several lines of therapy and are currently on Ibrutinib treatment, and 3 patients (15%) died due to associated comorbidities.

Conclusions: Most patients showed a complete or partial response to standard therapy, those who relapsed requiring multiple lines of chemotherapy. Subsequent reassessments revealed a stable disease or even a partial response.

344

Mielom multiplu sau plasmocitom solitar – o provocare medicală Aura Hanci1, A. Grozăvescu1,2, Claudia Păvăleanu1, Mihaela Delamarian1, Ioana Ioniţă1,2, Hortensia Ioniţă1,2

1Clinica de Hematologie, Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă, Timişoara, România

2Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Victor Babeş”, Timişoara, România

Cuvinte cheie: mielom multiplu, plasmocitom solitar, Daratumumab

Introducere: Mielomul multiplu reprezintă o proliferare malignă a celulelor plasmocitare, cu afectare sistemică, pe când plasmocitomul solitar reprezintă sub 5% din proliferările plasmocitare cu apariţia unei leziuni unice osoase sau extramedulare, însă fără semne de afectare sistemică.

Prezentare de caz: Pacientă în vârstă de 65 ani, cunoscută cu comorbidităţi cardiace, prezintă în 06.2018 o tumoră sternală, la examenul tomografic se evidenţiază un proces osteolitic al corpului sternal de 11/6,4/5,9 cm de la sternebra 1 la apendicele xifoid. Biopsia formaţiunii tumorale sternale pledează pentru infiltrare/proliferare plasmocitoidă tumorală (mielom multiplu/plasmocitom). Aspiratul medular coxal: infiltrat medular plasmocitar de aproximativ 55% din celulele nucleate medulare. Continuând investigaţiile, s-a stabilit diagnosticul de mielom multiplu tip IgG cu lanţuri uşoare Kappa, stadiul II B, şi s-a decis iniţierea tratamentului specific.

Rezultate: A urmat polichimioterapie tip VCD (Velcade, Ciclofosfamidă, Dexametazonă). După 5 cicluri se observă lipsa unui răspuns terapeutic, se decide iniţierea tratamentului tip VAD (Vincristin, Doxorubicină, Dexametazonă) 6 cicluri, fără obţinerea remisiunii. Efectuează radioterapie pentru plasmocitom corp sternal, însă fără răspuns favorabil. Lipsa răspunsului la terapiile efectuate a decis inţierea tratamentului cu Daratumumab + Lenalidomidă + Dexametazonă.

Concluzii: Evaluarea după 4 cicluri constată scăderea activităţii leziunii însă nemodificată dimensional.

345

Multiple myeloma or solitary plasmocytoma – a medical challenge Aura Hanci1, A. Grozăvescu1,2, Claudia Păvăleanu1, Mihaela Delamarian1, Ioana Ioniţă1,2, Hortensia Ioniţă1,2

1Hematology Department, Emergency County Hospital, Timişoara, Romania


Keywords: multiple myeloma, solitary plasmocytoma, Daratumumab

Introduction: Multiple myeloma represents a malignant proliferation of plasma cells, with systemic affection, while solitary plasmocytoma represents less than 5% of plasmocytic proliferations with the appearance of a unique bone or extramedullary lesion, but without signs of systemic impairment.

Case presentation: A 65 years old patient, known with cardiac comorbidities, presents in 06.2018 a sternal tumor, tomographic examination shows an osteolytic process of the sternal body of 11/6.4/5.9 cm from sternebra 1 to the xifoid appendix. The biopsy of the sternal tumor pleads for tumoral plasmocytic infiltration/proliferation (multiple myeloma/plasmocytoma). Coxal Bone Marrow Aspirate: plasmocytic medullary infiltrate of approximately 55% of the medullary nucleated cells. Continuing the investigations, the diagnosis of Multiple Myeloma IgG type with Kappa light chains stage II B was established, and it was decided to initiate specific treatment.

Results: She followed polychemotherapy VCD (Velcade, Cyclophosphamide, Dexamethasone). After 5 cycles the lack of a therapeutic response is observed, and it is decided to initiate VAD treatment (Vincristin, Doxorubicin, Dexamethasone) 6 cycles, without obtaining remission. She performs radiotherapy for sternal body plasmocytoma, but without a favourable response. The lack of response to the therapies used, determined to initiate Daratumumab + Lenalidomide + Dexamethasone treatment.

Conclusions: The evaluation after 4 cycles reveals the decrease of the activity of the lesion, but unmodified dimensions.

346

Intervenţie chirurgicală organomenajantă în cancer de laringe cu aportul examenului imagistic (caz clinic) Dorina Jovmir-Popa, Gh. Tîbîrnă, I. Gavrilaşcenco, Marina Harea

Catedra de Radiologie şi Imagistică, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”

Institutul Oncologic din Republica Moldova

Cuvinte cheie: cancer de laringe, organomenajant, CT, tomosinteză

Introducere: Tratamentul chirurgical în cancer de laringe (CL), ca regulă impune intervenţii chirurgicale mutilante cu consecinţe grave pentru calitatea vieţii pacientului.

Scopul: Demonstrarea posibilităţilor imagisticii moderne în determinarea volumului intervenţiei chiurgicale la pacienţii cu CL.

Material şi metode: Este prezentat cazul pacientului A, 57 ani, diagnosticat cu cancer de laringe. S-a adresat cu plângere la pierdere de voce. La examenul prin CT (fără contrast) a fost descrisă prezenţa tumorii în regiunea coardelor vocale, unilateral, cu afectarea şi distrucţia parţială a cartilajului tiroidian, ce sugera efectuarea laringectomiei. S-a decis de investigat suplimentar prin Tomografie Liniară Digitală Multisecţională (Tomosinteză-TS).

Rezultate: S-au efectuat prin TS 76 de secţiuni cu pasul de 3 mm, sub diferite unghiuri şi cu reconstrucţia imaginelor obţinute. Investigaţia a durat 5 secunde cu o sarcină mai mică de 3mZv. Imaginile obţinute prin TS nu au prezentat semne pentru afectarea cartilagiului tiroidian şi planul volumului intervenţiei chirurgicale a fost modificat. Intraoperator a fost confirmată afectarea doar a coardelor vocale, bilateral, tumori de 8 mm şi 13 mm. A fost efectuată intervenţie chirurgicală organomenajantă: extirparea ambele coarde vocale cu păstrarea laringelui (chirurg Prof. Gh. Tîbîrnă).

347

Concluzie: Patologia în regiunea laringelui prezintă dificultăţi mari în diagnostic şi necesită examinare complexă. Cazul prezentat demonstrează posibilităţile în examinarea imagistică a pacienţilor cu cancer de laringe prin metoda tomosintezei, cu o doză mică de radiaţie, costuri mai mici şi care poate fi mai accesibilă pentru pacienţi.

Organ-preserving surgical intervention in larynx cancer with the contribution of the imaging examination (clinical case) Dorina Jovmir-Popa, Gh. Tîbîrnă, I. Gavrilaşcenco, Marina Harea

Department of Radiology and Imaging, State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemiţanu”

Oncological Institute of the Republic of Moldova

Keywords: laringeal cancer, organ-preserving, CT, tomosynthesis

Introduction: Surgical treatment in laryngeal cancer (CL), as a rule, requires mutilating surgery with serious consequences for the life quality of the patient.

Purpose: To demonstrate the possibilities of modern imaging in determining the volume of surgical intervention in patients with CL.

Material and methods: The case of patient A, 57 years old, diagnosed with laryngeal cancer is presented. He complained about the loss of voice. On CT examination (without contrast) was described the presence of the tumor in the region of the vocal cords, unilaterally, with the involvement and partial destruction of the thyroid cartilage, suggesting a laryngectomy surgery. It was decided to investigate further by Multisectoral Digital Linear Tomography (Tomosynthesis-TS).

Results: 76 sections were made by TS with 3 mm steps, from different angles and with the reconstruction of

348

the obtained images. The investigation lasted 5 seconds with an irradiation load less than 3mZv. The images obtained by TS did not show signs for thyroid cartilage involvement or destruction and the plan of the surgical intervention volume was modified. During the surgical intervention was confirmed to affect only the vocal cords, bilaterally, by 8mm and 13 mm tumors. Organ-management surgery was performed: removing both vocal cords and keeping the larynx (surgeon Prof. Gh. Tîbîrnă).

Conclusion: Pathology in the larynx region presents great difficulties in diagnosis and requires complex examination. The presented case demonstrates the possibilities in imaging examination of patients with laryngeal cancer by the tomosynthesis method, with a low dose of radiation, lower costs and which may be more accessible to patients.

349

Indicaţiile pentru examinare combinată prin tomografie computerizată şi tomosinteză a pacienţilor cu cancer de laringe Dorina Jovmir-Popa, Natalia Rotaru, I. Gavrilaşenco, Marina Harea

Catedra de Radiologie şi Imagistică, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”

Institutul Oncologic din Republica Moldova

Cuvinte cheie: computer tomografie, tomosinteză, cancer de laringe

Introducere: Anatomia complicată a laringelui prezintă dificultăţi în diagnosticul clinic, endoscopic şi imagistic a cancerului de laringe, în special, în dependenţă de localizarea şi caracterul tumorii.

Scopul: Determinarea condiţiilor care impun examinarea combinată prin metoda Tomografiei Liniare Digitale Multisecţională (Tomosintezei-TS) şi Tomografiei Computerizate (CT) a pacienţilor cu cancer de laringe.

Materiale şi metode: Au fost examinaţi 247 (100%) pacienţi prin metoda TS, stadiile I-III, cu vârsta 50-75 ani, verificaţi morfologic prin fibrolaringoscopie. În 86 (34,81%) cazuri, pentru concretizarea particularităţilor procesului tumoral, a fost necesară investigarea suplimentară prin CT, dintre care 7 (2,83%) pacienţi prin CT cu substanţă de contrast.

Rezultate: Deoarece adresările în caz de cancer de laringe sunt în stadiile mai avansate, stadiul II-III (în majoritate stadiul III) informaţia imagistică obţinută prin tomosinteză a fost suficientă pentru diagnostic şi planificarea intervenţiei chirurgicale a 161 (61,18%) pacienţi din 247 (100%). În cazurile cu stadiu I - 21 pacienţi (8,5%) şi câteva cazuri în stadiul II - 65 pacienţi (26,31%) a fost necesar de completat prin CT.

Concluzii: Tomosinteză permite de obţinut imagini sub diferite unghiuri şi cu modificarea parametrilor de reconstrucţie în scopul refacerii secţiunilor cu diferite planuri focale, la înalţimea de 1-3 mm. De asemenea

350

permite efectuarea unui număr mare de secvenţe cu o doză de radiaţie considerabil mai mică, sub 3mZv, şi timp de expunere 7-10 secunde. Are un cost mai redus şi o accesibilitate mai mare la investigaţie performantă. Examenul combinat prin TS şi CT este indicat, în special, pentru pacienţii cu stadiiile incipiente a cancerului de laringe.

Indications for combined examination through computer tomography and tomosynthesis of patients with larynx cancer Dorina Jovmir-Popa, Natalia Rotaru, I. Gavrilaşenco, Marina Harea

Department of Radiology and Imaging, State University of Medicine and Pharmacy “Nicolae Testemiţanu”

Oncological Institute of the Republic of Moldova

Keywords: computer tomography, tomosynthesis, larynx cancer

Introduction: Complicated anatomy of the larynx presents difficulties in the clinical, endoscopic and imaging diagnosis of larynx cancer, in particular, depending on the location and character of the tumor.

The goal: Determination of the conditions that require the combined examination by the method of Multisectional Digital Linear Tomography (Tomosynthesis-TS) and Computerized Tomography (CT) of patients with larynx cancer.

Materials and methods: 247 (100%) patients were examined by TS method, stages I-III, aged 50-75 years, morphologically verified by fibrolaryngoscopy. In 86 (34.81%) cases, in order to specify the particularities of the tumor process, an additional CT scan was required, of which 7 (2.83%) patients contrast substance CT.

Results: Because the most patients in the case of larynx cancer are in the more advanced stages, stage II-III (mostly stage III), imaging information obtained by tomosynthesis was sufficient for the diagnosis and

351

planning of the surgery of 161 (61.18%) patients out of 247 (100%). In cases with stage I - 21 patients (8.5%) and in some cases with stage II - 65 patients (26.31%) was necessary to complete by CT.

Conclusions: Tomosynthesis allows to obtain images from different angles and with the modification of the reconstruction parameters in order to restore the sections with different focal planes, at the height of the section 1-3 mm. It also allows for a large number of sequences with a considerably lower radiation dose, below 3mZv, and an exposure time of 7-10 seconds. It has a lower cost and greater accessibility to high performance research. Combined examination by TS and CT is indicated, in particular, for patients with early stages of larynx cancer.

352

Particularităţi evolutive în melanomul malign metastatic - caz clinic Diana Elena Lazăr, Oana Alexandra Ponea, Ana Maria Pucaci, Ștefana Bursuc, Diana Petroiu

Secția Oncologie Medicală, Institutul Regional de Oncologie Iași

Cuvinte cheie: melanom malign metastatic, imunoterapie

Introducere: Melanomul malign metastatic este considerat o formă agresivă de cancer datorită riscului crescut de metastazare cât şi rezistenţei crescute la tratamentele oncologice.

Material şi metodă: Pacientă în vârstă de 72 ani, diagnosticată în mai 2015 cu melanom malign localizat la nivelul halucelui stâng şi la nivelul gambei stângi anterioare, tratată chirurgical, ulterior monitorizată periodic, prezintă în luna iunie 2017 apariţia primei leziuni metastatice localizate la nivelul amigdalei palatine stângi pentru care se intervine chirurgical practicându-se amigdalectomie stângă. Ulterior, în Octombrie 2017 pacienta efectuează examen PET-CT care evidenţiază prezenţa bolii metastatice generalizate la nivel subcutanat, pulmonar şi carcinomatoză peritoneală.

Având în vedere contextul bolii metastatice pacienta se adresează Clinicii de Oncologie I.R.O. Iaşi pentru decizie terapeutică. În urma consultului oncologic, s-a iniţiat imunoterapie cu Nivolumab.

Rezultate: În cazul prezentat, administrarea de Nivolumab contribuie până în prezent la menţinerea unui răspuns parţial al bolii oncologice.

Concluzii: Terapia moleculară ţintită cât şi imunoterapia au deschis noi orizonturi terapeutice în melanomul malign metastatic, contribuind la creşterea ratei de supravieţuire. Actualmente imunoterapia reprezintă tratamentul de primă linie în rândul pacienţilor la care nu se decelează prezenţa mutaţiei BRAF V600.

353

Evolutive particularities in metastic malignant melanoma – case report Diana Elena Lazar, Oana Alexandra Ponea, Ana Maria Pucaci, Ştefana Bursuc, Diana Petroiu

Department Medical Oncology, Regional Institute of Oncology Iaşi, Romania

Keywords: metastatic melanoma, immunotherapy

Introduction: Metastatic melanoma is one of the most highly aggressive human cancers. Although several therapeutic strategies have been developed, a significant fraction of melanoma patients often experiences therapeutic failure due to the arising of drug-resistance mechanism.

Material and methods: A 72-year-old female patient, diagnosed in May 2015 with primary melanoma lesion located on her left hallux and in the anterior region of the left leg. For both lesions a surgical excision was performed and after that the patient was taken in the standard follow‐up protocol. In June 2017 left palatine tonsil was excised due to melanoma metastases. Subsequently, in October 2017 the PET/CT scan showed an extensive metastatic dissemination involving multiple sites, such as subcutaneous tissues, lungs, and peritoneal carcinomatosis.

In October 2017 the patient was admitted in Oncology Clinic IRO Iasi for therapeutic decision due to generalized metastatic disease. Following the oncology consultation, was initiated immunotherapy with Nivolumab.

Results: In the presented case the Nivolumab immunotherapy treatment continues to contribute in maintaining a partial response of the metastatic disease.

Conclusions: Metastatic melanoma continues to be a challenging disease to treat and recent strides in molecular targeted therapy and immunotherapy have improved the survival. Currently, immunotherapy is a cornerstone of treatment of patients with metastatic melanoma without BRAF V600 mutation.

354

Carbon Dots derivaţi din N-hidroxifalimida – Studiu preclinic în cancerul mamar G. Luta1, M. Butura1, A. Tiron1, Fl.E. Zugun1, C.S. Stan2, Crina E. Tiron1

1Institutul Regional de Oncologie

2Departamentul de Polimeri Naturali şi Sintetici, Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi”

Cuvinte cheie: CD-NHF, cancer mamar, antitumoral

Introducere: Metastazele cancerului mamar sunt responsabile de mortalitatea cauzată de această maladie. Moleculele asociate tumorii reprezintă o problemă crucială pentru depistarea şi identificarea de noii ţinte terapeutice care îmbunătăţesc tratamentul cancerului de sân. Nanotehnologiile actuale oferă o abordare nouă şi promiţătoare pentru diagnosticarea şi terapia bolilor.

Metoda: Potenţialul antitumoral al nanostructurilor de carbon preparate din precursorul N-hidroxifalimidei (CD-NHF) a fost evaluat pe linii celulare de sân normale şi tumorale atât in vitro (2D, 3D) cât şi in vivo. Invazia şi migrarea celulelor au fost analizate conform metodelor de bază pentru a evalua calitatea Carbon Dotilor ca agent antitumoral.

Rezultate: Tratamentul condiţionat cu 5% CD-NHF afectează semnificativ atât invazia, cât şi migrarea celulelor tumorale mamare. Prezenţa CD-NHF în culturile de celule 3D a inhibat puternic fenotipul malign al celulelor MDA-MB-231, 4T1 şi MCF-7 în ambele sisteme 3D de monocultură cât şi de co-cultură, rezultând colonii lipsite de filamente invazive.

Aceste rezultate sunt în conformitate cu rapoartele noastre anterioare care arată că nanomaterialele pe bază de carbon, preparate prin descompunerea termică a NHF influenţează viabilitatea celulelor canceroase, apoptoza şi activităţile mitocondriale. Experimentele in vivo au arătat că, dezvoltarea tumorii primare şi diseminarea metastazelor a fost redusă semnificativ în tratamentele cu CD-NHF. Interesant este faptul că în

355

cazul tratamentelor cu CD-NHF s-a observat reducerea expresiei moleculei HSP90 atât în studiile ex vivo cât şi in vivo.

Concluzie: Nanostructurile CD-NHF oferă o perspectivă interesantă pentru îmbunătăţirea rezultatelor tratamentului în cancerul de sân.

NHF-derived Carbon Dots – Prevalidation approach in breast cancer treatment G. Luta1, M. Butura1, A. Tiron1, Fl.E. Zugun1, C.S. Stan2, Crina E. Tiron1

1Regional Institute of Oncology

2Department of Natural and Synthetic Polymers, Faculty of Chemical Engineering and Environmental Protection, “Gheorghe Asachi” Technical

University

Keywords: CD-NHF, breast cancer, antitumoral

Introduction: Metastatic breast cancer dominates the female cancer-related mortality. Tumor-associated molecule is a crucial issue for early detection and identification of novel therapeutic target improving breast cancer treatment. Nanomaterial technologies provide a promising new approaches to disease diagnostics and therapeutics.

Methods: The antitumoral potential of carbon dots prepared from N-hydroxyphthalimide (CD-NHF) precursor was evaluated on normal and breast cancer cell lines in both in vitro (2D, 3D) and in vivo models. Cell invasion and migration were analysed according to basic methods in order to evaluate CD quality as anticancer agent.

Results: Conditional treatment with 5% CD-NHF significantly impair both invasion and migration of

356

metastatic breast cancer cells. The presence of CD-NHF within the 3D cell cultures strongly inhibited the malignant phenotype of MDA-MB-231, 4T1 and MCF-7 cells in both 3D monoculture and co-culture system, resulting in culture colonies lacking invasive projections. Those results are in line with our previous reports that show that carbon based nanomaterials prepared through thermal decomposition of NHF influence cancer cell viability, apoptosis and mitochondrial activities. Importantly, breast tumor growth and metastasis dissemination was significantly reduced upon CD-NHF treatments in a syngenic mouse model. Interestingly, the presence of the imide derived Carbon Dots was associated with HSP90 expression downregulates in both these ex vivo and in vivo studies.

Conclusion: CD-NHF nanostructures provide exciting perspective for improving treatment outcome in breast cancer.

357

Impactul obezității asupra diagnosticului și tratamentului cancerului de sân Andreea Matei1, B. Gafton1,2, Diana Moisuc1,2, Elena Cristea1, I. Prutianu1,2, O. Patrautanu1, Andreea-Roxana Herciu1


2Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași, România

Cuvinte cheie: cancer de sân, evoluție lentă, obezitate morbidă, comorbidități multiple

Introducere: Obezitatea are un impact negativ asupra riscului de recurență, a morbidității legate de terapie și asupra calității vieții la pacientele cu cancer de sân. Nivelurile crescute de estrogeni datorită aromatizării țesutului adipos, citokinelor inflamatorii, cum ar fi factorul de necroză tumorală, interleukina 6 și prostaglandina E2, rezistența la insulină și hiperactivarea factorilor de creștere asemănători insulinei, adipokinele și stresul oxidativ sunt toate anormal reglate la femeile obeze și contribuie la cancerogeneză.

Prezentare de caz: Vom prezenta cazul unei paciente de 56 de ani cu multiple comorbidități asociate (cardiovasculare, pulmonare, metabolice: IMC=55 kg/m2) care a fost diagnosticată în luna septembrie 2019 cu neoplasm mamar stâng stadiul IV prin pleurezie malignă. Pacienta este investigată cardiologic pentru suspiciunea unei decompensări cardiace dată fiind simptomatologia asociată (dispnee grad IV mMRC, tuse seacă) și antecedentele personale de insuficiență cardiacă congestivă, multiple infecții respiratorii recidivate cu pleurezie asociată. La radiografia toracică se decelează lichid pleural în cantitate mare. La toracocenteză evacuatorie și diagnostică lichidul pleural prezenta caracter de exudat și celularitate crescută, lucru ce a permis examenul citopatologic și imunohistochimic, pozitive pentru carcinom mamar: ER=60%, PR=1%, Ki67=25%-30%, HER2neu 1+. La ecografia mamară și mamografie s-a obiectivat o formațiune înalt suspectă de malignitate cu dimensiuni de aproximativ 2cm. Având în vedere statusul post-menopauzal și obezitatea

358

morbidă care nu a permis evaluarea imagistică completă, s-a inițiat hormonoterapie paliativă cu Letrozol cu adăugarea ulterioară a unui inhibitor CDK4/6 după efectuarea investigațiilor imagistice complete.

Concluzii: Eficacitatea tratamentelor este semnificativ mai mică la pacientele cu obezitate ce dezvoltă cancer de sân, prezentând provocări mai mari de îngrijire și gestionare a bolilor la această populație de pacienți.

The impact of obesity on diagnosis and treatment of breast cancer Andreea Matei1, B. Gafton1,2, Diana Moisuc1,2, Elena Cristea1, I. Prutianu1,2, O. Patrautanu1, Andreea-Roxana Herciu1

1Medical Oncology, Regional Institute of Oncology, Iaşi, Romania

2University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa”, Iaşi, Romania

Keywords: breast cancer, slow evolution, morbid obesity, multiple comorbidities

Introduction: Obesity has a negative impact on the risk of recurrence, morbidity related to therapy and on the quality of life in breast cancer patients. Increased levels of estrogen due to adipose tissue, inflammatory cytokines such as tumor necrosis factor, interleukin 6 and prostaglandin E2, insulin resistance and hyperactivation of insulin-like growth factors, adipokines and oxidative stress are all abnormal contributors to oxidative stress to carcinogenesis.

Case presentation: We will present the case of a 56-year-old patient with multiple associated comorbidities (cardiovascular, pulmonary, metabolic: BMI = 55 kg/m2) who was diagnosed in September 2019 with stage IV breast cancer presenting pleural effusion. The patient is investigated cardiologically for suspected cardiac decompensation given the associated symptomatology (dyspnoea grade IV mMRC, dry cough) and the personal history of congestive heart failure, multiple recurrent respiratory infections with associated pleural effusion. Chest x-ray shows large pleural effusion. At evacuation and diagnostic thoracocentesis, the pleural

359

fluid had an exudate character and increased cellularity, which allowed the cytopathological and immunohistochemical examination, positive for breast carcinoma: ER = 60%, PR = 1%, Ki67 = 25-30%, HER2neu 1+. At the mammary ultrasound and mammography, a highly suspected malignancy formation with dimensions of approximately 2 cm was objectified. Given the post-menopausal status and morbid obesity that did not allowed the complete imaging evaluation, palliative hormone therapy with Letrozole was initiated with the subsequent addition of a CDK4/6 inhibitor after complete imaging investigations.

Conclusions: The effectiveness of the treatments is significantly lower in patients with obesity who develop breast cancer, presenting greater challenges of care and management of diseases in this population of patients.

360

Adenocarcinom de endometru - modalități terapeutice și particularități evolutive Diana Moldovanu(Crețu)1, Ramona Pătrășcanu1, Dana Clement2, Anca Munteanu1,3

1Institutul Regional de Oncologie Iași, Secția Radioterapie

2Institutul Regional de Oncologie Iași, Secția Oncologie

3Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași

Cuvinte cheie: endometru, adenocarcinom, tratament multimodal

Introducere: Cancerul endometrial este a șasea cea mai comună malignitate în rândul femeilor de pretutindeni. Cele mai multe cazuri de cancer endometrial sunt diagnosticate în stadiu incipient, simptomul principal fiind metroragia.

Material și metodă: Pacientă în vârstă de 44 ani, cu AHC importante (sora cu neoplasm mamar), diagnosticată în 1999 cu neoplasm de corp uterin chimiotratat (C1 Cisplatin 100mg), radiotratat (telecobaltoterapie, doza de 50Gy), operat (histerectomie totală cu anexectomie bilaterală). BAP: adenocarcinom endometrial mucosecretant moderat diferenţiat ypT2NxMx.

În septembrie 2017 pacienta prezintă dureri abdominale difuze, mai accentuate în fosa iliacă dreaptă, rectoragii în cantitate mică, vărsături și fatigabilitate. Examenul CT A-P evidențiază o formațiune expansivă solidă situată interaortico-cav prevertebral (adenopatie) de 49/43/80 mm care vine în contact cu marile vase, comprimă vena cavă, vine în contact cu ultima porțiune a duodenului și prima ansă jejunală.

Biopsia din octombrie 2017 indica metastază de carcinom slab diferențiat, posibil carcinom endometrioid slab diferențiat în contextul antecedentelor patologice. Ulterior pacienta a efectuat 9 cicluri de chimioterapie protocol Cisplatin Doxorubicina.

361

Examenul CT A-P din mai 2018 a decelat scăderea în dimensiuni a adenopatiei până la 28/47/61 mm, fără leziuni osoase suspecte de malignitate.

În perioada octombrie - decembrie 2018 pacienta a efectuat radioterapie externă definitivă în DT= 45Gy/25fr/1.8Gy/fr/ ganglionii lombo-aortici și boost până la DT= 54Gy/30fr/adenopatia lombo-aortică.

Evaluarea CT A-P din februarie 2019 evidențiază scăderea în dimensiuni a masei adenopatice până la 27/37/58mm (BS, RECIST).

Concluzii: Pacientă tânără cu adenocarcinom endometrial, DFS 18 ani după tratament multimodal, în prezent BS, pacienta fiind asimptomatică.

Endometrial carcinoma - therapeutic modalities and evolutionary particularities Diana Moldovanu(Crețu)1, Ramona Pătrășcanu1, Dana Clement2, Anca Munteanu1,3

1Radiotherapy Department, Regional Institute of Oncology Iași

2Medical Oncology Department, Regional Institute of Oncology Iași

3”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași

Keywords: endometrium, adenocarcinoma, multimodal treatment

Introduction: Endometrial cancer is the sixth most common malignancy among females worldwide. Most of the cases are diagnosed in incipient stage and metrorrhagia is an important symptom.

Material and method: 44 years old patient with important FH (sister with breast cancer) was diagnosed in 1999 with neoplasm of the uterine body, CHT (C1 Cisplatin 100 mg), RT (50Gy telecobalthotherapy), surgery


362

(total hysterectomy with bilateral anexectomy). BAP: moderately differentiated mucosecreting and endometrial adenocarcinoma ypT2NxMx.

September 2017, the patient presents with diffuse abdominal pain, pronounced in the right iliac fossa, rectal bleeding in small quantity, vomiting and fatigue. CT A-P exam highlights a solid expansive formation located within the interaorticocaval prevertebral (lymphadenopathy) 49/43/80 mm which comes in contact with the large vessels, compresses the cava vein, comes in contact with the last portion of the doudenoum and the first jejunal handle.

Biopsy from October 2017 highlights metastasis of poorly differentiated carcinoma, possibly poorly differentiated endometriod carcinoma in the context of pathological history. Subsequently the patient underwent 9 cycles of Cisplatin Doxorubicin protocol CHT.

CT A-P exam from May 2018 shows adenopathy decrease in size up to 28/47/61mm, without suspected bone lesions of malignancy.

Between October-December 2018, patient performed definitive external radiotherapy in TD=45Gy/25fr/1.8Gy/fr/lumbar aortic lymph nodes and boost until TD= 54Gy/30fr/ adenophaty.

CT A-P evaluation from February 2019 highlights adenophaty decrease in size up to 27/37/58mm (stationary disease, RECIST).

Conclusions: Young patient with endometrial adenocarcioma, DFS 18 years after multimodal treatment, currently SD, patient being asymptomatic.

363

Tratamentul chirurgical în feocromocitoame - experienţa unei singure echipe chirurgicale Vanda-Gianina Moraru1,2, Ana-Maria Mușină1,2, I. Huțanu1,2, B. Filip1,2, Maria-Gabriela Aniței1,2, D.V. Scripcariu1,2, Mihaela-Mădălina Gavrilescu1,2, A. Panuță1,2, Mihaela Buna-Arvinte1,2, I. Radu1,2, Mihaela Spînu1,2, Ana Grigoraș1,2, Alexandra Avram1,2, N.Ș. Ioanid1,2, A. Pantazescu2, V. Scripcariu1,2



Cuvinte cheie : feocromocitomul, catecolamine, metanefrine

Introducere: Feocromocitomul este o tumoră neuroendocrină rară secretantă de catecolamine.

Material și metode. Am efectuat un studiu retrospectiv ce a inclus pacienți cu tumori de glandă suprarenală operați în perioada Mai 2012 - Mai 2019 la care s-a practicat ablația tumorii pe cale clasică sau laparoscopică, dintre care s-au selectat pacienții cu feocromocitom și paragangliom. Toţi pacienţii au beneficiat de evaluare endocrinologică şi cardiologică preoperator cu iniţierea tratamentului betablocant şi monitorizarea strictă a valorilor tensionale.

Rezultate: Au fost incluși un număr total de 102 pacienți cu tumori de glandă suprarenală dintre care 15 cazuri de feocromocitom. Majoritatea pacienților au fost femei (n=11) iar hipertensiunea arterială a fost prezentă la toate cazurile analizate. Tumorile au fost localizate predominant pe glanda suprarenală dreaptă (n=10), stângă (n=4) și 1 caz de paragangliom localizat în loja suprarenală stângă. Dozarea metanefrinelor urinare și plasmatice a fost realizată la toți pacienții incluși înregistrându-se valori crescute într-un procent de 100%. Dozarea cromograninei A a fost realizată la 7 dintre pacienții analizați cu valori între 120-330 μg/L. Tratamentul chirurgical a constat în suprarenalectomie (n=14) și excizia formațiunii tumorale (1 caz de paragangliom) fiind realizat predominant pe cale clasică (n=10) în special pentru tumorile de peste 5 cm

364

diametrul maxim (n=5). Tratamentul laparoscopic a fost ales în 5 cazuri. Complicaţiile postoperatorii au fost înregistrate într-un singur caz şi au constat în hemoragie intraoperatorie asociat cu decesul pacientului.

Concluzii: Pacienții cu feocromocitom prezintă un risc de morbiditate și mortalitate crescut dar un diagnostic precoce și un management adecvat sunt de importanță crucială.

Surgical treatment in pheocromocytoma- single team experience Moraru Vanda-Gianina1,2, Ana-Maria Mușină1,2, I. Huțanu1,2, B. Filip1,2, Maria-Gabriela Aniței1,2, D.V. Scripcariu1,2, Mihaela-Mădălina Gavrilescu1,2, A. Panuță1,2, Mihaela Buna-Arvinte1,2, I. Radu1,2, Mihaela Spînu1,2, Ana Grigoraș1,2, Alexandra Avram1,2, N.Ș. Ioanid1,2, A. Pantazescu2, V. Scripcariu1,2



Keywords: pheocromocytoma, catecholamines, metanephrines

Introduction: Pheochromocytoma is a rare neuroendocrine tumor secreting catecholamines.

Methods. We performed a retrospective study that included patients with adrenal gland tumors operated between May 2012 - May 2019, in which classic or laparoscopic tumor ablation was performed, from which patients with pheochromocytoma and paraganglium were selected. All patients received preoperatively endocrinological and cardiological evaluation with the initiation of beta-blocker treatment and strict monitoring of blood pressure values.

Results: A total number of 102 patients with adrenal gland tumors from which 15 cases of pheochromocytoma were analyzed. The majority of patients were women (n=11) and high blood pressure was present in all cases. Tumors were predominantly located on the right adrenal gland (n=10), left (n=4) and

365

1 case of paraganglioma located in the left adrenal situs. Dosage of urinary and plasma metanephrines was performed in all included patients with elevated values in 100% of the cases. Chromogranin A dosage was performed in 7 of the patients analyzed presenting values between 120-330 μg/L. The surgical treatment consisted in adrenalectomy (n=14) and the excision of the paraganglioma tumor (1 case) being performed predominantly in open surgery (n=10), especially for the tumors over 5 cm diameter (n=5) while the laparoscopic treatment was chosen in 5 cases. Postoperative complications were recorded in one case and consisted of intraoperative bleeding associated with patient death.

Conclusions: Patients with pheochromocytoma have an increased risk of morbidity and mortality, but early diagnosis and appropriate management are of crucial importance.

366

Toxicități comune asociate terapiilor anti-EGFR în tratamentul cancerului colorectal metastatic – exemple din practica clinică Anne-Marie-Gabriela Niculai, Adelina Silvana Gheorghe, Andreea Mihaela Stoica, Raluca Ioana Mihăilă, Daniela Luminiţa Zob, Dana Lucia Stănculeanu

Oncologie Medicală, Institutul Oncologic ”Prof.Dr. Alexandru Trestioreanu” Bucureşti, România

Cetuximab și panitumumab sunt anticorpi monoclonali inhibitori (himeric uman/şoarece, respectiv complet umanizat) ai receptorului factorului de creștere epidermal (EGFR) utilizați pentru tratamentul cancerului colorectal metastatic (mCRC) fără mutații ale genelor RAS, fie în combinație cu chimioterapie, fie în monoterapie. Terapia targhetată este de obicei mai bine tolerată decât chimioterapia standard, dar prezintă anumite toxicități care pot afecta calitatea vieții pacienților și aderența la terapie.

Toxicitatea dermatologică de orice grad apare la majoritatea pacienților care primesc terapie anti-EGFR, dar cu un procent redus de toxicitate de grad 3/4. Cele mai frecvente toxicități dermatologice sunt reprezentate de erupții papulopustulare sau acneiforme, xeroză și prurit; cu toate acestea, apar de asemenea și modificări ale unghiilor (paronichie), telangiectazii, fisuri, hiperpigmentare, anomalii ale părului (tricomegalie) și afecțiuni oculare (conjunctivită și blefarită cu lăcrimare crescută). Efectele secundare mai puțin frecvente, dar importante includ diareea (mai severă la pacienții care primesc cetuximab sau panitumumab în asociere cu chimioterapia), reacții adverse legate de perfuzie și hipomagnezemie, aceasta din urmă necesitând a fi evaluată la pacienții care dezvoltă oboseală sau slăbiciune musculară în timpul terapiei.

Prezentăm exemple de toxicități întâlnite în timpul practicii noastre, cu observația că intensitatea acestora este corelată cu eficacitatea clinică a medicamentelor. Profilul de siguranță al anticorpilor monoclonali anti-EGFR cetuximab și panitumumab în tratamentul mCRC s-a dovedit a fi gestionabil, mai ales dacă tratamentul

367

profilactic și simptomatic al reacțiilor adverse a fost administrat precoce, reducând astfel disconfortul pacientului și nevoia de întrerupere sau oprire definitivă a terapiei.

Common toxicities associated with anti-EGFR therapies in the treatment of metastatic colorectal cancer – examples from clinical practice Anne-Marie-Gabriela Niculai, Adelina Silvana Gheorghe, Andreea Mihaela Stoica, Raluca Ioana Mihăilă, Daniela Luminiţa Zob, Dana Lucia Stănculeanu

Medical Oncology, Institute of Oncology “Prof.Dr. Alexandru Trestioreanu” Bucharest, Romania

Cetuximab and panitumumab are monoclonal antibody inhibitors (chimeric and fully human) of the epidermal growth factor receptor (EGFR) used for the treatment of metastatic colorectal cancer (mCRC) without RAS gene mutations, either in combination with chemotherapy or in monotherapy. Targeted agents are usually better tolerated than standard chemotherapy, but have particular toxicities that may impact the quality of life of the patients and affect adherence to therapy.

Dermatologic toxicity of any grade occurs in most patients who receive anti-EGFR therapy, but with a low percentage of grade 3/4 toxicity. The most frequent dermatologic toxicities are represented by papulopustular or acneiform rash, xerosis and pruritus; however, nail changes (paronychia), telangiectasias, fissures, hyperpigmentation, hair abnormalities (trychomegaly) and ocular conditions (conjunctivitis and blepharitis with increased lacrimation) also occur. Less common, but relevant side effects include diarrhea (more severe in patients who receive cetuximab or panitumumab in combination with chemotherapy), infusion reactions and hypomagnesemia, which should be assessed in patients who develop fatigue or muscle weakness during therapy.

368

We present examples of toxicities met during our practice, with the observation that their intensity is correlated with clinical efficacy of the drugs. The safety profile of the anti-EGFR monoclonal antibodies cetuximab and panitumumab in the treatment of mCRC proved to be manageable, especially if treatment started early and prophylactic measures have been used, reducing patient discomfort and the need for therapy interruption or discontinuation.

369

Carcinomul mixt adenoneuroendocrin al veziculei biliare: prezentare de caz G. Olteanu, T. Alexa-Stratulat, C.V. Pricope, L. Miron

Institutul Regional de Oncologie

Cuvinte cheie: carcinom, neuroendocrin, colecist, mixt, scuamocelular

Introducere: Carcinoamele mixte adenoneuroendocrine reprezintă o entitate rară, iar localizarea acestora la nivelul veziculei biliare este excepţională, cu o frecvenţă extrem de redusă. Acest tip de tumoră implică de obicei o componentă epitelială şi una neuroendocrină, ambele reprezentând mai mult de 30% din tumoră.

Prezentare de caz: În această lucrare va fi prezentat cazul unui pacient în vârstă de 71 ani, a cărui simptomatologie a debutat prin sindrom algic abdominal. În urma efectuării investigaţiilor imagistice s-a identificat o formaţiune tumorală situată la nivelul patului colecistului, cu dimensiuni de 4.3/3.9 cm, ulterior practicându-se colecistectomie cu rezecţie limitată de segment hepatic şi limfadenectomie. În urma examenului anatomo-patologic şi imunohistochimia piesei de rezecţie se stabileşte diagnosticul de carcinom mixt adeno-neuroendocrin al veziculei biliare, pT2N0G3M1, stadiul IV fiind alcătuit dintr-o componentă de carcinom adenoscuamos şi o componentă neuroendocrină. Pacientul a beneficiat de 6 cure de chimioterapie dintre care patru cu Cisplatin şi Etoposide, ulterior schema fiind modificată la Carboplatin şi Etoposide. Evoluţia bolii a fost nefavorabilă, cu apariţia metastazelor osoase şi hepatice, acesta supraviețuind 14 luni după intervenţia chirurgicală.

Concluzii: Acest caz evidenţiază posibilitatea localizării biliare a unui carcinom mixt adenoneuroendocrin ce asociază la cele două componente ale sale obişnuite şi una de carcinom scuamocelular nekeratinizat, neoplazia evoluând agresiv.

370

Mixed adenoneuroendocriine carcinoma of the gallbladder: case presentation G. Olteanu, T. Alexa-Stratulat, C.V. Pricope, L. Miron

Regional Institute of Oncology

Keywords: carcinoma, gallbladder, neuroendocrine

Introduction: Mixed adenoneuroendocrine carcinomas are a rare entity, and their localization to the gallbladder is exceptional, with an extremely low frequency. This type of tumor usually involves an epithelial and a neuroendocrine component, both representing more than 30% of the tumor.

Case presentation: We present the case of a 71-year-old patient whose clinical manifestations started with abdominal pain. After completing imaging investigations, a 4.3/3.9 cm tumor was located within the gallbladder. A cholecystectomy was performed with limited hepatic segment resection and lymphadenectomy. Histologically the tumour had components of both adenosquamous carcinoma and neuroendocrine carcinoma, and was classified as a pT2N0G3M1, stage IV cancer. The patient received six cycles of chemotherapy, four of them with Cisplatin and Etoposide, the treatment scheme being later modified to Carboplatin and Etoposide, representing the last two cycles. The evolution of the disease was unfavourable, with the appearance of bone and liver metastases, the patient surviving 14 months after the surgery.

Conclusions: This case highlights the possibility of biliary localization of a mixed adenoneuroendocrine carcinoma that associates with its two common components, a non‐keratinizing squamous cell carcinoma component, with a fast progression.

371

Dublă protezare colonică la o pacientă cu tumori stenozante sincrone Dorina-Monica Pârva, A. Ţuculanu, D. Ţuculanu

Centrul Medical ”Ţuculanu” Timişoara

Cuvinte cheie: stent colonic, SEMS, cancer colonic stenozant, endoscopie digestivă intervenţională

Prezentăm cazul unei paciente cu vârsta de 79 ani operată pentru neoplasm sigmoidian (rezecţie segmentară) care după cinci ani a dezvoltat un sindrom subocluziv în urma recidivei locale (sigmoidiene) a tumorii asociată cu recidivă la distanţă (pe colonul transvers).

Deoarece pacienta a refuzat a doua intervenţie chirurgicală, s-a montat un stent colonic nichel-titan expandabil (self-expanding metal stents-SEMS) la nivelul stenozei sigmoidiene care a permis reluarea tranzitului intestinal.

După alte cinci luni, bolnava, care a refuzat şi tratamentul chimioterapic, revine cu manifestări subocluzive, de data aceasta în urma unei stenoze neoplazice sincrone (sub 6 luni) pe colonul transvers.

Se tentează plasarea unui al doilea stent trecând cu colonoscopul şi sistemul de montaj prin primul dispozitiv care şi-a menţinut un lumen optim după 5 luni.

Controlul radiologic efectuat la 24 de ore a evidenţiat plasarea incorectă şi migrarea suprastenotică a protezei, ceea ce ne-a determinat să repetăm colonoscopia şi să repoziţionăm transtumoral dispozitivul.

Cazul permite o trecere în revistă a tipurilor, indicaţiilor, beneficiilor terapeutice, dificultăţilor de plasare precum şi a procedeelor de montare, repoziţionare sau extragere a SEMS colonice.

372

Double colonic stenting of a patient with synchronous stenotic tumors Dorina-Monica Pârva, A. Ţuculanu, D. Ţuculanu

“Ţuculanu” Medical Centre Timişoara

Keywords: colonic stent, SEMS, stenotic colonic cancer, interventional digestive endoscopy

We present the case of a patient, aged 79 years, operated for sigmoid cancer (segmental resection) that after five years developed a subocclusion syndrome after local recurrence (sigmoid) tumor associated with distant relapse (the transverse colon).

Because the patient refused second surgery, was mounted a colonic stent expandable nickel-titanium (Self-Expanding Metal Stents-SEMS) in the sigmoid stenosis which allowed resumption of intestinal transit.

After five months, the patient, who refused chemotherapy, returns with subocclusion syndrome, on this time due to the rise of synchronous stenotic tumor (less six months) of the transverse colon.

We have tried to place a second stent by passing the colonoscope and mounting system through the first device that has maintained an optimal lumen after 5 months.

Radiological controls performed at 24 hours showed incorrect placement and suprastenotical migration of the prosthesis, which prompted us to repeat colonoscopy and reposition transtumoral device.

Case allows an overview of the types, indications, therapeutic benefits, recruitment difficulties and assembly processes, repositioning or removal of colonic SEMS.

373

Implantarea paliativă a protezelor expandabile în cancerele colonice Dorina-Monica Pârva, D. Ţuculanu, A. Ţuculanu

Centrul Medical ”Ţuculanu” Timişoara

Cuvinte cheie: stent colonic, SEMS, cancer colonic stenozant, endoscopie digestivă intervenţională

Obiectivul studiului: Deşi s-au făcut progrese semnificative în depistarea activă a cancerelor colonice, un număr important de cazuri sunt diagnosticate într-o fază avansată, când tratamentul chirurgical radical este depăşit, astfel încât orice mijloc terapeutic care permite ameliorarea bolii este important. Deseori aceste cazuri sunt depistate în urma afectări pasajului digestiv. Lucrarea noastră evaluează rolul stenturilor metalice expandabile (Self-Expandable Metalic Stents-SEMS) în tratamentul formelor stenozante de neoplasm colonic.

Pacienţi şi metode: Studiul analizează un lot de 12 pacienţi cu cancer colonic stenozant care au avut indicaţie şi li s-a efectuat colonoscopie pentru plasarea unei proteze.

Rezultate: Au fost instalate stenturi de nichel-titan în 12 cazuri cu stenoză colonică malignă (în 9 cazuri localizată în sigmoid şi trei stenoze pe colonul transvers). În momentul protezării majoritatea pacienţilor aveau metastaze, doar 3 aveau indicaţie de tratament radical, dar fie au refuzat intervenţia chirurgicală fie au avut contraindicaţie pentru ea. La o pacientă s-au montat două stenturi, unul pe sigmoid şi al doilea pe transvers (trecând prin primul dispozitiv) la interval de 5 luni. Toate stenturile au fost montate sub control endoscopic, fie cu fir ghid, fie ataşate la endoscop cu ajutorul unei anse de polipectomie. Un caz de neoplasm sigmoidian nu a putut fi protezat. În cursul procedurii s-au înregistrat sângerări tumorale minore, fără alte complicaţii, iar pacienţii au suportat obişnuit endoscopia şi anestezia cu midazolam. La toţi bolnavii la care s-a reuşit montarea dispozitivului s-a restabilit total tranzitul digestiv pe un interval de 6-23 luni. La un caz s-a înregistrat migrarea stentului şi s-a repoziţionat endoscopic. La alt caz cu stent sigmoidian, după chimio- şi radioterapie s-a înregistrat migrarea şi ulterior eliminarea stentului prin defecaţie.

374

Concluzii: SEMS reprezintă o opţiune terapeutică eficientă şi sigură în cazurile de neoplasm colonic stenozant la care, din diverse motive, nu este posibilă operaţia, opţiune care permite ameliorarea calităţii vieţii şi câştigarea de timp pentru metodele de tratament chirurgical, chimio- sau radioterapic. Deşi benefice pentru pacienţi, SEMS continuă să aibă o utilizare restrânsă în România. Principalele elemente care îngreunează utilizarea lor în practică, sunt necunoaşterea centrelor care pot monta dispozitivele, repartizarea lor neuniformă în teritoriu, preţul de cost.

Palliative implantation of Expandable Prosthesis in Colonic Cancers Dorina-Monica Pârva, D. Ţuculanu, A. Ţuculanu

“Ţuculanu” Medical Centre Timişoara

Keywords: colonic stent, SEMS, stenotic colonic cancer, interventional digestive endoscopy

Study objective: Although there have made significant progress in active diagnosis of colonic cancers a significant number of colonic malignancies are diagnosed in an advanced evolutionary stage when surgery radical is exceeded, so any therapeutic tool which allows relieving the disease is important. Often these cases are detected after passage digestive affections. Our paper evaluates the role of self-metallic expandable stents in the treatment of stenotic forms of colonic neoplasm.

Patients and methods: The study analyzed a group of 12 patients with stenotic colonic cancer who had indication and were performed colonoscopy for placing a prosthesis.

Results: There were installed metal stents nickel-titanium in 12 cases with colonic stenosis (9 sigmoid stenosis and 3 on transverse colon). At the time of prosthesis, most patients had metastases, only three had radical treatment indication, but either refused surgery or had a contraindication to it. At a patient were installed two stents, one sigmoid and second on the transverse (across the first device) after 5 months. All

375

stents were fitted under endoscopic control with guide wire or attached to the endoscope using polypectomy snare. During the proceedings were recorded minor bleeding tumor without other complications and patients have undergone commonly endoscopy and anesthesia with midazolam. In all patients who received total managed attachment, digestive transit was restored over a range of 6-23 months. At a case was registered a stent migration and endoscopic repositioning. At another case with sigmoidian stent, after chemo- and radiotherapy was recorded the migration and subsequently removing stent through defecation.

Conclusions: SEMS is an effective and safe treatment option in cases of stenotic colonic neoplasms which, for various reasons, it is not possible operation, option that allows improving quality of life and gain time for methods of cancer treatments, chemo- and radiotherapy). Although beneficial for patients, SEMS continue to have restricted use in Romania. The main elements that hinder their use in practice are lack of centers that can be mounted devices, their uneven distribution in the regions, the cost price.

376

Complicaţiile tratamentului multimodal în adenocarcinomul pulmonar local avansat în era imunoterapiei A.T. Pasăre1, R.G. Curcă1, R.C. Stoica2, D.A. Mitrea2, Ş.C. Vlad3

1Spitalul Clinic ”Colţea” Bucureşti

2Institutul Oncologic “Alexandru Trestioreanu” Bucureşti

3Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central ”Carol Davila” Bucureşti

Cuvinte cheie: radioterapie, imunoterapie, adenocarcinom pulmonary

Introducere: O treime dintre pacienţii cu neoplasm bronhopulmonar non-small cell sunt diagnosticaţi de la început cu boală local avansată (stadiul III). Tratamentul de primă intenţie la pacienţii cu un status de performanţă bun şi boală nerezecabilă este radiochimioterapia concomitentă cu săruri de platină.

Materiale şi metodă: În continuare avem cazul unei paciente de 62 de ani, diagnosticată cu neoplasm bronhopulmonar nerezecabil de lob superior stâng local avansat, stadiul IIIC. În urma comisiei oncologice, se decide iniţierea tratamentului chimioterapic cu paclitaxel şi carboplatin şi radioterapie externă în doză de 54Gy în 27fr, urmat de un trial clinic cu Durvalumab.

Rezultate: În timpul radioterapiei, pacienta dezvoltă esofagită grad 3, tratată simptomatic. După iniţierea imunoterapiei, aceasta prezintă tuse iritativă, febră (39⁰) şi alveolită limfocitară, pentru care se iniţiează tratament cortizonic, cu remiterea simptomatologiei după o săptămână. După acest episod, pacienta continuă imunoterapia, fără alte reacţii adverse. La examenul imagistic de etapă (CT torace) se observă scăderea în dimensiuni a formaţiunii tumorale, iar examenul PET-CT la 3 luni de la terminarea radioterapiei indică scăderea activităţii metabolice a tumorii şi adenopatiilor implicate.

Concluzii: Radioterapia reprezintă o metodă importantă de tratament în neoplasmul bronhopulmonar local avansat, ajutând la scăderea ratei de recidivă şi îmbunătăţirea controlului local al bolii.

377

Complications of multimodal treatment in locally advanced lung adenocarcinoma in the era of immunotherapy A.T. Pasăre1, R.G. Curcă1, R.C. Stoica2, D.A. Mitrea2, Ş.C. Vlad3

1"Colţea" Clinical Hospital Bucharest

2"Alexandru Trestioreanu" Oncological Institute Bucharest

3University Hospital of Central Military Emergency ”Carol Davila” Bucharest

Keywords: radiotherapy, immunotherapy, lung adenocarcinoma

Introduction: Approximately one third of patients with non–small cell lung cancer (NSCLC) have stage III, locally advanced disease at diagnosis. Standard of care for patients with a good performance status and unresectable stage III NSCLC is concurrent chemoradiotherapy (platinum based).

Materials and method: This is the case of a 62 year old female patient, with the diagnosis of unresectable non-small cell lung carcinoma of the left upper lobe, locally advanced, stage IIIC. The treatment plan for this patient was concurrent chemoradiotherapy, with paclitaxel and carboplatin and a total dose of EBRT of 54 Gy in 27 fractions, 2Gy/fr, followed by a clinical trial with Durvalumab.

Results: During the EBRT the patient developed grade 3 esophagitis. Throughout immunotherapy, the patient presented with dry cough, fever (39⁰) and lymphocytic alveolitis, which was remitted under cortisone treatment in a week. After this episode, the patient continued immunotherapy, with no further adverse reactions. On a follow-up CT, 4 weeks after starting EBRT, the patient showed a decreased tumoral volume, and the follow up PET-CT at 3 months showed metabolic activity in the tumor and no activity in the involved lymph nodes.

Conclusions: For NSCLC, the combination of immunotherapy and radiotherapy might potentially improve local control at the treated site as well as distant control.

378

Percepția pacienților oncologici asupra consultului preanestezic Emilia Patrascanu1,2, Delia Negrescu1, Roxana Boca1, Irina Ristescu1,2, Mihaela Marciuc1, Laura Gavril1,2, Ioana Grigoras 1,2


2Institutul Regional de Oncologie, Departamentul de Anestezie și Terapie Intensivă, Iași, România

Cuvinte cheie consult preanestezic, percepție

Introducere: Percepția pacienților asupra actului medical este un indicator important a calității îngrijirilor medicale.

Obiective: Evaluarea percepției pacienților privind consultul preanestezic s i a ma surii în care nevoile psihice si emotionale ale pacienților au fost abordate.

Material s i metoda : Studiul pilot, prospectiv, desfa s urat în Clinica ATI a I.R.O. Ias i între 1.11.2018 - 15.07.2019 prin aplicarea unui chestionar anonim privind percepția asupra consultului preanestezic.

Chestionarul a fost aplicat tuturor pacientilor oncologici chirurgicali operați electiv s i a cuprins 9 itemi privind calitatea consultului preanestezic, identificarea motivelor de insatisfact ie, identificarea principalelor temeri preoperatorii si ma sura în care aceste temeri au fost diminuate. Datele obtinute au fost prelucrate EXCELL si SPSS.

Rezultate : Din 800 chestionare distribuite au fost recuperate 629 (78,6%). Respondentii au avut vârsta medie de 58 ani. 77% au avut antecedente anestezice, din care 25% ≥ 3 anestezii.

Durata estimată de pacient a consultului a fost în medie de 18 minute, cu limite între 3-60 minute. 94% respondent i au considerat ca au furnizat toate informat iile, 5% nu au reuşit fie datorită timpului insuficient de discuție, fie lipsei de încredere în interlocutor. Principalele temeri ale pacienţilor sunt legate de reuşita

379

operaţiei (52%), durerea postoperatorie (31%) şi frica de a nu se mai trezi din operaţie - (29%).

Concluzii: Percept ia pacient ilor asupra consultului preanestezic permite evaluarea calita tii actului medical s i identificarea nevoilor psiho-emotionale ale pacient ilor.

Oncologic patient’s on preanesthesia visit Emilia Patrascanu1,2, Delia Negrescu1, Roxana Boca1, Irina Ristescu1,2, Mihaela Marciuc1, Laura Gavril1,2, Ioana Grigoras 1,2



Keywords: preanesthesia visit, patient’s perception

Introduction: Patient’s perception upon the medical act is an important indicator of quality in medical care.

Objective: To evaluate the patient’s perception on preanesthesia visit of the degree to which their psycho-emotional needs were addressed.

Material and method: Pilot prospective study, managed in Anesthesia and Intensive Care Department R.I.O. Iași between 1.11.2018-15.07.2019, by applying an anonymous questionnaire regarding the patient opinion upon the preanesthesia visit. The questionnaire was applied to all the elective surgical oncologic patients and covered items about the quality of the preanesthetic check-up, identification of reasons for dissatisfaction, the main preoperative fears and the extent to which they were diminished.

The statistical analysis was performed with SPSS and MEDCALC programs.

Results: Out of the 800 questionnaires distributed, 629 (78.6%) were retrieved. Respondents had an average age of 58 years old. 77% had a history of anesthesia, of which 25% were more than 3 times under general

380

anesthesia. The average duration of the assessment was estimated by the patients at 18 minutes, with ranges between 3-60 minutes. 94% of the respondents considered to have provided all the information, meanwhile 5% failed either due to insufficient time for discussion or lack of trust in the interlocutor.

The patients main fears are related to the success of the surgery (52%), postoperative pain (31%) and the fear of not waking up after surgery (29%).

Conclusions: The patients’ perception upon the preanesthesia visit allows evaluating the quality of the medical act and identifying their psycho-emotional needs.

381

Hipertensiunea arterială paroxistică și persistentă în cadrul unui carcinom vezical infiltrativ O. Pătrăuțanu1, C.V. Pricope1, Andreea Matei1, Diana Boboc1, Teodora Alexa Stratulat1,2, Adina Carmen Ilie2, Dana Ioana Alexa2



Cuvinte cheie: hipertensiune arterială, carcinom vezical, feocromocitom

Introducere: Hipertensiunea arterială este cea mai frecventă comorbiditate întâlnită la pacienții oncologici (37%). Prevalența sa înainte de chimioterapie este similară cu cea din populația generală. Hipertensiunea arterială este o complicație frecventă a chimioterapiei pe bază de Cisplatin (53%). Alte studii au raportat persistența la 39% dintre pacienți, a hipertensiunii arteriale, la cel puțin 10 ani după tratament.

Prezentare de caz: Pacientul în vârstă de 65 de ani este diagnosticat în iunie 2019 cu carcinom urotelial infiltrativ, prin CT abdomino-pelvin și TUR-V cu biopsie. Nu prezintă antecedente personale patologice semnificative în momentul diagnosticului. Se inițiază chimioterapie neoadjuvantă cu Cisplatin și Gemcitabină. După administrarea primului ciclu, pacientul prezintă la domiciliu, valori tensionale crescute cu hemipareză stângă și devierea inferioară a comisurii bucale stângi, consultul neurologic ridicând suspiciunea unui atac ischemic tranzitor.

Nu a fost necesară inițierea altui tratament specific. După administrarea ciclului patru de chimioterapie, pacientul prezintă un puseu hipertensiv cu cefalee și vertij, se inițiază tratament cu IECA, însă datorită persistenței puseelor hipertensive, se recomandă consult de medicină internă. Monitorizarea Holter a tensiunii arteriale a decelat multiple pusee hipertensive. Holter ECG a exclus tulburările de ritm posibile. Reevaluând anamnestic datele pacientului am identificat ca simptomatologie asociată puseelor hipertensive:

382

tahicardia, diaforeză, tahipneea și palpitațiile, iar pe examenul CT efectuat anterior glande suprarenale mărite de volum. Astfel am luat în discuție un feocromocitom și am recomandat dozarea metanefrinlor serice.

Concluzii: Cazul de față își propune să arate importanța abordării corecte și complexe a cauzelor hipertensiunii arteriale pentru a identifica etiologii tratabile și iatrogenia.

Paroxysmal and persistent hypertension associated with infiltrative bladder carcinoma O. Pătrăuțanu1, C.V. Pricope1, Andreea Matei1, Diana Boboc1, Teodora Alexa Stratulat1,2, Adina Carmen Ilie2, Dana Ioana Alexa2

1Regional Institute of Oncology, Iasi, Romania

2”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy, Iași, Romania

Keywords: hypertension, bladder carcinoma, pheochromocytoma

Introduction: Hypertension is the most frequent comorbidity encountered in oncologic patients (37%). Its prevalence prior to chemotherapy is similar with the prevalence in the general population. Hypertension is a common complication of Cisplatin based chemotherapy (53%). Other studies have reported the persistence of arterial hypertension in 39% of patients, at least 10 years after the treatment.

Case presentation: A patient, aged 65 is diagnosed in June 2019 with infiltrating urothelial carcinoma, by abdominopelvic CT and TUR-V with biopsy. He has no history of illness at the time of diagnosis. Neoadjuvant chemotherapy is initiated with Cisplatin and Gemcitabine.

After the first cycle of chemotherapy is administrated, the patient presents, at home, increased tension values with left-sided hemiparesis and deviation of angle of mouth to the left; the neurological consult raises

383

suspicion of transient ischemic attack. It was not necessary to initiate any other specific treatment. After the administration of the fourth cycle, the patient experiences a hypertensive crisis with cephalalgy and vertigo; treatment is initiated with ACE, but because of the persistence of hypertension, it is recommended an internal medicine consult.

ABPM revealed multiple episodes of hypertension crisis, the Holter EKG Monitoring ruled out any abnormal heart rhythms. After anamnestic re-evaluation we identified symptoms associated with the hypertension crisis: tachycardia, diaphoresis, tachypnea and palpitations, and the CT scan revealed an increased volume of the adrenal glands. So, we considered a pheochromocytoma and recommended the dosing of plasma metanephrines.

Conclusions: The present case aims to show the importance of the correct and complex approach of the hypertension causes in an oncologic patient in order to identify curable etiologies and the iatrogeny.

384

Rezultatele tratamentului pacienţilor cu leucemie acută mieloblastică – experienţa unui singur centru Claudia Păvăleanu1, A. Grozăvescu1,2, Aura Hanci1, Ioana Ioniţă1,2, Hortensia Ioniţă1,2


2Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” din Timişoara, România

Cuvinte cheie: leucemie acută, Decitabină, prognostic nefavorabil

Introducere: Leucemia acută mieloblastică este o boală clonală a celulelor stem ce se caracterizează prin proliferarea necontrolată a celulelor progenitoare mieloide ce determină oprirea diferenţierii, maturaţia celulară şi inhibă hematopoieza normală.

Materiale şi metode: Am evaluat un lot de 77 pacienţi diagnosticaţi şi trataţi în Clinica de Hematologie Timişoara în intervalul Ianuarie 2017 – August 2019, care au beneficiat de tratament specific de inducţie 3 + 7, sau Decitabină la pacienţii peste 60 ani cu prognostic nefavorabil.

Rezultate: Din cei 77 pacienţi aflaţi în evidenţă, 30 pacienţi (39%) au fost trataţi cu Decitabină, 37 pacienţi (48%) au necesitat tratament de inducţie 3 + 7, iar 10 pacienţi (13%) au decedat datorită comorbidităţilor asociate şi stadiul avansat al bolii la diagnostic. S-a urmărit obţinerea unei remisiuni complete cu menţinerea neutrofilelor peste 1.000/mm3, trombocitelor peste 100.000/mm3 şi procentul de blaşti medulari sub 5%.

Concluzii: Pacienţii peste 60 ani cu prognostic nefavorabil, cu comorbidităţi asociate şi cu risc citogenetic înalt în tratament cu Decitabină au obţinut remisiune completă în 43% din cazuri, iar la cei eligibili pentru tratament cu doze mari de chimioterapie s-a obţinut remisiune completă în 51% din cazuri.

385

Results of treatment of patients with acute myeloblastic leukemia – the experience of a single center Claudia Păvăleanu1, A. Grozăvescu1,2, Aura Hanci1, Ioana Ioniţă1,2, Hortensia Ioniţă1,2

1Hematology Department, Spitalul Clinical Municipal Emergency Hospital, Timişoara, Romania


Keywords: acute leukemia, Decitabine, poor prognosis

Introduction: Acute myeloblastic leukemia is a clonal disease of the stem cells characterized by an uncontrolled proliferation of myeloid progenitor cells that causes inhibition of differentiation, cell maturation and normal hematopoiesis.

Materials and methods: We evaluated a group of 77 patients diagnosed and treated in Hematology Department of Timisoara between January 2017 and August 2019, who benefited from specific induction treatment 3 + 7, or Decitabine in patients over 60 years with a poor prognosis.

Results: Of the 77 patients treated, 30 patients (39%) were treated with Decitabine, 37 patients (48%) required induction treatment 3 + 7, and 10 patients (13%) died due to associated comorbidities and advanced disease at diagnosis. The aim was to obtain a complete remission with maintaining neutrophils over 1.000/mm3, platelets over 100.000/mm3 and the percentage of medullary blasts below 5%.

Conclusions: Patients over 60 years with a poor prognosis, associated comorbidities and high cytogenetic risk in treatment with Decitabine achieved complete remission in 43% of cases, and those eligible for treatment with high doses of chemotherapy obtained complete remission in 51% of cases.

386

Porozitatea tisulară şi efectele histerezisului capilar în terapia cancerului prin hipertermie cu fluid magnetic Mariana Pavel1, R. Tanasa2, Daniela Constantinescu1,3, Corina Cianga1,3, A. Stancu1,2, P. Cianga1,3

1Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” din Iaşi, Departamentul de Imunologie, România

2Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Fizică, România

3Laboratorul de Imunologie, Spitalul ”Sf. Spiridon”, Iaşi

Cuvinte cheie: hipertermie, porozitate tisulară, histerezis

Introducere: Deoarece hipertermia magnetică evoluează treptat spre o tehnică acceptată pentru tratamentul cancerului, se observă necesitatea modelarii întregului proces cu acurateţe, pentru a evita distrugerea inutilă a ţesutului sănătos în timpul tratamentului. Calculul dozelor corecte de material magnetic pentru un caz concret include nu numai calculul corespunzător căldurii produse prin magnetizarea nanoparticulelor, dar şi distribuţia corectă a acestora în ţesut, cu luarea în considerare a proprietăţilor fizice reale ale ţesutului. Astfel, cea mai dificilă parte a acestei simulări este de a ţine cont în mod corect de curgerea lichidului în ţesutul biologic poros.

Materiale şi metode: Deoarece mediile reale sunt neomogene, şi pentru a identifica distribuţia corectă a particulelor în materialul poros, ar trebui să avem în vedere histerezisul capilar al fluidului magnetic. În această lucrare am simulat fluxul unui fluid magnetic într-un material poros cu o structură cunoscută.

Concluzii: Am evidenţiat un comportament histeretic complex şi am identificat forma unui histeron fundamental pentru structura dată. Acest tip de histerezis prezintă o serie de asemănări cu histerezisul feromagnetic şi poate fi analizat folosind tehnica curbelor de inversare de prim ordin (FORC), bine cunoscute în magnetism. În prezentare vom arăta proprietăţile fluxului fluidului magnetic într-o structură biologică reală.

387

Tissue porosity and capillary hysteresis effects in magnetic hyperthermia cancer treatment Mariana Pavel1, R. Tanasa2, Daniela Constantinescu1,3, Corina Cianga1,3, A. Stancu1,2, P. Cianga1,3

1”Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy of Iaşi, Department of Immunology, Romania

2”Alexandru Ioan Cuza” University of Iaşi, Faculty of Physics, Iaşi, Romania

3Laboratory of Immunology, “St. Spiridon” Hospital, Iaşi

Keywords: magnetic fluid hyperthermia, tissue porosity, hysteresis

Introduction. As magnetic hyperthermia is gradually evolving towards an accepted technique for cancer treatment one observes the need for modelling the entire process with accuracy in order to avoid unnecessary destruction of healthy tissue during the treatment.

The computation of the right doses of magnetic material for a concrete case includes not only the proper calculus of the heat produced by the magnetization a.c. process but also the right distribution of the particles in the tissue with the proper consideration of the real physical properties of the tissue. This includes the initial process in which the magnetic fluid is injected in the biological tissue.

The most difficult part of this simulation is to take into account correctly how the fluid is flowing into the porous biological tissue.

Materials and methods: Since the real media are non-homogenous, and in order to correctly find the right distribution of particles in the porous material one should consider the capillary hysteresis of the flow of the magnetic fluid. In this work we have simulated the flow of a magnetic fluid in a porous material with a known structure.

Conclusions: We have evidenced a complex hysteretic behaviour and identified the shape of a fundamental

388

hysteron for the given structure. This type of hysteresis shows a number of similarities with the ferromagnetic hysteresis and potentially can be analyzed using the first-order reversal curves (FORC) technique, well known in magnetism. In the presentation we will show the properties of the hysteretic flow of the magnetic fluid in a real biological structure and evaluate the effect in the temperature field due to this fact.

389

Caracterizarea alelelor, haplotipurilor şi dezechilibrelor de înlănţuire ale genelor HLA în Moldova - impactul asupra transplantului Mariana Pavel-Tanasa1, Corina Cianga1,2, Daniela Constantinescu1,2, Camelia Mihăilă2, Angela Dăscălescu3,4, C. Dănăilă3,4, I. Antohe3, A. Covic5, D. Siriopol5, P. Cianga1,2

1Departmentul de Imunologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi, România

2Laboratorul de Imunologie, Spitalul ”Sf. Spiridon”, Iaşi

3Departamentul de Hematologie, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi

4Departamentul de Hematologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi, România

5Departamentul de Nefrologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi, România

Cuvinte cheie: HLA, dezechilibru de înlănţuire, transplant

Introducere: Complexul major de histocompatibilitate, numit HLA la om (Human Leukocyte Antigen), este format dintr-un număr considerabil de gene bine împachetate, localizate pe cromozomul 6. Ca urmare a celor câteva mii de variante alelice existente, polimorfismul genelor HLA este foarte mare. Totuşi, asamblarea strânsă a acestor gene favorizează transmiterea lor în bloc, astfel încât, numărul total de combinaţii de alele HLA este drastic diminuat. Mai mult, sunt favorizate unele combinaţii particulare de gene în cadrul unui populaţii, fenomen numit ”dezechilibru de înlănţuire”.

Materiale şi metode: Am analizat datele genotipării HLA-A, B şi DRB1 a 1042 de membri înrudiţi (816 de donatori posibili, 86 de pacienţi potenţial primitori de măduva osoasă şi 140 potenţiali beneficiari de transplant renal) şi am putut identifica un număr total de 1892 de haplotipuri. 487 de haplotipuri distincte au fost caracterizate în continuare folosind SPSS Statistics (versiunea 25), care ne-a permis să identificăm un set de dezechilibre de înlănţuire. Astfel, aceste rezultate au putut fi comparate cu date similare publicate de alte ţări europene, arătând ca, deşi împărtăşim asemănări cu populaţiile caucaziene, suntem strâns grupaţi

390

cu populaţia italiană.

Concluzii: Studiul haplotipurilor HLA şi al dezechilibrelor de înlănţuire în Moldova este primul studiu de acest fel din România, menit să identifice atât cele mai frecvente haplotipuri HLA, cât şi dezechilibrele de înlănţuire la persoanele sănătoase şi potenţialii primitori de măduvă osoasă. Datele sunt de maximă importanţă, deoarece compatibilitatea HLA între donator şi destinatar este critică, în special pentru transplantul renal şi medular.

The patterns of HLA alleles, HLA haplotypes and HLA linkage disequilibriums in Moldova – impact upon transplantation Mariana Pavel-Tanasa1, Corina Cianga1,2, Daniela Constantinescu1,2, Camelia Mihăilă2, Angela Dăscălescu3,4, C. Dănăilă3,4, I. Antohe3, A. Covic5, D. Siriopol5, P. Cianga1,2

1Department of Immunology, “Grigore T. Popa”, University of Medicine and Pharmacy of Iaşi, Romania

2Laboratory of Immunology, “St. Spiridon” Hospital, Iaşi

3Department of Hematology, Regional Institute of Oncology, Iaşi

4Department of Hematology, “Grigore T. Popa”, University of Medicine and Pharmacy of Iaşi, Romania

5Department of Nephrology, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy of Iaşi, Romania

Keywords: HLA, linkage disequilibrium, transplantation

Introduction: The human Major Histocompatibility Complex, named HLA (Human Leukocyte Antigen, consists of an important number of tightly packed genes located on the 6th chromosome. The very high HLA genes polymorphism leads to several thousand allelic variants, but the tight packaging of these genes favours their transmission to the descedents in bulk. Hence, the total number of HLA allele combinations is drastically diminished by this type of inheritance. Furthermore, several particular combinations are favoured

391

within a population group, a peculiarity named ”linkage disequilibrium”.

Materials and methods: We have analyzed the data of HLA-A, B and DRB1 genotyping of 1042 family members (816 potential donors, 86 potential bone marrow recipients and 140 potential kidney recipients) and we were able to identify a total number of 1892 haplotypes. 487 distinctive haplotypes were further characterized by SPSS Statistics (version 25) that enabled us to identify a set of linkage disequilibriums.

These results could thus be compared with similar data published by other European countries and showed that, even though we share similarities with the Caucasian populations, we are tightly clustered with the Italian population.

Conclusions: The study of HLA haplotypes and linkage disequilibriums in Moldova is the first study of the kind in Romania aimed to identify both the most frequent HLA haplotypes as well as the linkage disequilibriums in healthy individuals and potential bone marrow recipients. The data are of outmost importance as the HLA compatibility between the donor and the recipient is critical, especially for the kidney and bone marrow transplant.

392

Tumori rare - cancerul cu punct de plecare neprecizat Georgiana Popescu, Geanina Leuca

I.R.O. Iaşi

Cuvinte cheie: tumori rare, localizare ginecologică

Cancerele cu punct de plecare neprecizat reprezintă un grup heterogen de tumori metastatice la care examenele imagistice nu pot identifica tumora primară şi reprezintă 3%-5% din toate malignităţile conform ESMO.

În era medicinei personalizate este discutată terapia ţintită combinată cu cea citotoxică conform mutaţiilor prezente în proba tumorală, indisponibilă pentru România la acest moment, motiv pentru care tratamentul CUP reprezintă în continuare o provocare terapeutică.

Va prezentăm cazul unei paciente în vârstă de 55 de ani cu antecedente de conizaţie în urma cu 10 ani pentru HGSIL, care se adresează Clinicii cu bloc adenopatic înghinal stâng, din care se practică biopsie cu rezultat anatomopatologic de carcinom scuamocelular nekeratinizat p63 pozitiv, CK7 pozitiv, CK20 negativ.

Localizarea adenopatiilor şi rezultatul histopatologic orientează spre o etiologie tumorală de sferă ginecologică, dar consultul ginecologic nu identifică leziuni suspecte şi examenul IRM descrie mase adenopatice necrozate inghinale stângi 32mm, 55mm cu aspect difuz infiltrat al ţesutului subcutanat adiacent.

S-a solicitat examen PETCT care identifică conglomerate adenopatice foarte intens captant FDG inghinal stâng, fără alte fixări patologice.

În condiţiile date se inţiază chimioterapie protocol Carboplatin-Paclitaxel, efectuând 6 cure cu răspuns parţial conform RECIST.

393

Se discută cazul în comisie multidisciplinară şi se decide intervenţie chirurgicală, practicându-se limfadenectomie inghinală cu rezultat AP de metastaze ganglionare de carcinom cu fenotip scuamos.

Pacienta se află în etapa de monitorizare clinică şi imagistică periodică, neavând la acest moment boală tumorală decelabilă.

În cadrul CUP chimioterapia empirică administrată conform histologiei şi posibilei origini tumorale duce la răspunsuri similare cu tumorile metastatice cu sediu primar cunoscut, fapt susţinut şi de examenele mARN RT-PCR care nu au avut diferenţe semnificative conform ESMO, dar efortul de a diagnostica şi de a trata rămâne considerabil, deoarece există riscul de a nu obţine un răspuns tumoral şi o creştere a supravieţuirii generale.

394

Hepatocarcinom dezvoltat la 60 de ani de la diagnosticul infecţiei cu VHC. Prezentare de caz C.V. Pricope1, O. Pătrăuţanu1, Georgiana Olteanu1, Diana Boboc1, Teodora Alexa-Stratula1, Ioana Dana Alexa2

1Secţia Oncologie Medicală, Institutul Regional de Oncologie Iaşi

2Secţia Geriatrie şi Gerontologie Medicală, Spitalul Parhon Iaşi

Cuvinte cheie: interdisciplinaritate, hepatocarcinom, ciroză hepatică, screening

Introducere: Hepatocarcinomul (HCC) este o tumoră agresivă ce survine frecvent pe un teren predispozant de inflamaţie cronică/fibroză hepatică. Odată cu apariţia cirozei, riscul de dezvoltare al HCC creşte cu 1%-4% pe an, ceea ce poziţionează pacienţii vârstnici ca grup de risc. Indiferent de vârstă, este necesară monitorizarea imagistică periodică a ficatului pentru identificarea precoce a modificărilor structurale hepatice.

Prezentarea cazului: Pacientă în vârstă de 80 ani, cunoscută cu patologie cardiovasculară şi metabolică, hepatită cronică virală VHC de 60 ani complicată prin ciroză hepatică (de 19 ani), se internează în septembrie 2019 în clinica de Geriatrie Parhon Iaşi, pentru epigastralgii, dispnee la efort mediu şi vertij.

Management şi rezultate: Pacienta prezintă la internare trombocitopenie grad-II, hepatocitoliză şi colestază. Ecografia abdominală relevă o formaţiune de 40,6/37mm segment-VII acompaniată de o adenopatie în hilul hepatic de 29/28mm, aspecte neevidenţiate la ultima evaluare efectuată cu 4 luni anterior prezentării. Se recomandă recoltarea alfa-fetoproteinei, cu o valoare de 4569ng/ml. Examinarea CT susţine diagnosticul de tumoră tip HCC, multicentrică, cT4N1M1 stadiul IV prin diseminare peritoneală. Evaluarea geriatrică comprehensivă opinează pentru iniţierea terapiei antineoplazice. Pacienta este direcţionată către I.R.O. Iaşi, unde comisia oncologică multidisciplinară decide iniţierea terapiei moleculare ţintite cu Sorafenib.

395

Concluzii: HCC este o neoplazie agresivă, care cel mai frecvent survine la pacienţi cu afectare hepatică. În ciuda faptului că sunt frecvent excluşi din studiile clinice, iar informaţiile disponibile pentru pacienţii foarte vârstnici sunt derivate din prezentări de cazuri sau studii retrospective, acest segment populaţional este în continuă creştere şi reprezintă o problemă de sănătate publică.

Hepatocellular carcinoma developed at 60 years from the diagnosis of HCV infection. Case presentation C.V. Pricope1, O. Pătrăuţanu1, Georgiana Olteanu1, Diana Boboc1, Teodora Alexa-Stratulat1, Ioana Dana Alexa2

1Medical Oncology Clinic, Regional Institute of Oncology Iaşi

2Geriatrics and Gerontology Clinic, Clinic Hospital Parhon Iaşi

Keywords: interdisciplinarity, hepatocarcinoma, liver cirrhosis, screening

Introduction: Hepatocarcinoma (HCC) is an aggressive tumor that occurs frequently in patients with chronic liver disease. With the onset of cirrhosis, the risk of developing HCC increases by 1%-4% per year, which positions older patients as a risk group. Regardless of age, it is necessary to enroll all at-risk patients in surveillance programs using ultrasound at six-month intervals.

Case presentation: 80-year-old female, known with chronic HCV viral hepatitis for 60 years complicated with liver cirrhosis(for 19 years), is admitted in September 2019 in the Parhon Iaşi Geriatrics clinic, for epigastric pain, dyspnea and dizziness.

Management and results: The patient presented with grade-II thrombocytopenia, hepatocytolysis and cholestasis. Abdominal ultrasound revealed a 40.6/37mm nonhomogeneous hepatic nodule, accompanied

396

by an adenopathy of 29/28mm in the hepatic hilum, aspects not highlighted at the last evaluation performed 4 months prior to presentation. It was recommended to dose alpha-fetoprotein, with a value of 4569ng/ml. CT examination supported diagnosis of HCC, multicentric, cT4N1M1 stage IV tumor by peritoneal dissemination. Comprehensive geriatric evaluation recommended for initiation of antineoplastic therapy. The patient was directed to IRO Iasi, where the multidisciplinary tumor board has decided to initiate targeted molecular therapy with Sorafenib.

Conclusions: HCC is an aggressive neoplasm, which most commonly occurs in patients with liver disease. Despite the fact that often are excluded from clinical studies and the available information about very elderly patients is derived from case presentations or retrospective studies, this population is constantly growing due to increasing life expectancy and their care represents a public health problem.

397

Un caz rar de tumoră malignă triton a peretelui toracic Laura Rebegea1,2, Elena Niculet1, Mihaela Craescu1,5, Irina Manolescu6, D. Firescu3,4, Cristina Şerban4, Ana Maria Ilie1

1Spitalul Clinic de Urgență ”Sf.Ap. Andrei”, Secția de Oncologie Medicală - Radioterapie, Galați, România

2Universitatea ”Dunărea de Jos”, Facultatea de Medicină și Farmacie, Secția Clinică Medicală, Galați, România

3Spitalul Clinic de Urgență ”Sf.Ap. Andrei” Galați, a II-a Clinică de Chirurgie, Galați, România

4Universitatea ”Dunărea de Jos”, Facultatea de Medicină și Farmacie, Secția Clinică Chirurgicală, Galați, România

5Universitatea ”Dunărea de Jos”, Facultatea de Medicină și Farmacie, Departamentul de Științe Morfologice și Funcționale, Galați, România

6Spitalul de Urgență Brăila, România

Cuvinte cheie: tumora malignă triton, strategii terapeutice, supravieţuire

Introducere: Tumorile maligne de teacă de nerv periferic constituie 5%-10% din sarcoamele de părţi moi, iar subtipul Triton reprezintă o varietate de tumoră cu diferenţiere rabdomioblastică, cu comportament agresiv, localizată frecvent la nivelul extremităţii cefalice, gât, extremități și trunchi şi mult mai rar la nivelul, mediastinului, retroperitoneal şi a fost descrisă în literatură pentru prima dată în 1938 de Masson şi Martin.

Prezentare de caz: Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 66 ani, diagnosticat în anul 2009 cu neoplasm bronhopulmonar hilar stg. Se decide intervenţie chirurgicală şi se practică pneumectomie stânga cu limfadenectomie mediastinală, cu histologie de carcinom epidermoid fără cheratinizare, G2. Efectuează radioterapie externă (RTE) adjuvantă, în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă “Sf.Ap. Andrei“, Galaţi. La 7 ani postterapie în anul 2016, la examenul clinic, se decelează masă tumorală care invadează peretele anterior şi superior toracic stâng şi se însoţeşte de adenopatie axilara stânga. Se decide şi se practică biopsie formaţiune tumorală parietală cu rezultat histologic şi imunohistochimic: proliferare sarcomatoasă nediferenţiată, posibil tumoră malignă de teacă de nerv periferic (MPNST). Efectuează şase cure chimioterapie cu Doxorubicina. În mai 2017, efectuează IHC - second opinion, care pe baza aspectelor

398

histopatologice şi imunofenotipice susţin diagnosticul de tumoră Triton malignă. Evaluarea imagistică de etapă evidenţiază boala în evoluţie pulmonară pentru care pacientul urmează mai multe linii de chimioterapie, radioterapie paliativă, inclusiv tratament cu TKI, respective Pazopanib, având o supravieţuire de 33 luni de la momentul diagnosticului.

Concluzii. Tumorile maligne Triton sunt sarcoame de ţesut moale extrem de rare, care se asociază frecvent cu neurofibromatoza tip 1(NF 1). Imunohistochimia este esenţială pentru un diagnostic corect. Intervenţia chirurgicală radicală se recomandă ca tratament de elecţie ori de câte ori este posibil. Chimioterapia şi radioterapia sunt sugerate de diferiţi autori pentru creşterea supravieţuirii. Prezentăm acest caz datorită rarităţii şi dificultăţii diagnosticului, fiind un subtip rar de tumoare malignă de teacă de nerv periferic, pentru care nu există un consens terapeutic şi a cărui prognostic este defavorabil.

A rare case of malignant triton tumor in a thoracic wall Laura Rebegea1,2, Elena Niculet1, Mihaela Craescu1,5, Irina Manolescu6, D. Firescu3,4, Cristina Serban4, Ana Maria Ilie1

1”St. Ap. Andrei” Emergency Clinical Hospital, Department of Medical Oncology - Radiotherapy, Galaţi, Romania

2”Dunărea de Jos” University, Faculty of Medicine and Pharmacy, Medical Clinical Department, Galaţi, Romania

3“St.Ap. Andrei” Emergency Clinical Hospital Galati, IInd Surgery Clinic, Galati, Romania,

4“Dunărea de Jos” University, Faculty of Medicine and Pharmacy, Surgical Clinical Department, Galaţi, Romania

5“Dunărea de Jos” University, Faculty of Medicine and Pharmacy Morphological and Functional Sciences Department, Galaţi, Romania

6Emergency Hospital, Brăila, Romania

Keywords: triton malignancy, therapeutic strategies, survival

Introduction: Malignant sheath tumors of peripheral nerve constitutes 5% -10% of soft tissue sarcomas, and

399

the Triton subtype represents a variety of tumors with rhabdomyoblastic differentiation with aggressive behaviour, frequently located at the level of the cephalic extremity, neck, extremities and trunk, much less rarely in the mediastinum, retroperitoneally, and was first described in literature in 1938 by Masson and Martin.

Case presentation: We present the case of a patient aged 66, diagnosed in 2009 with hilar left bronchopulmonary neoplasm. It is decided to have surgery and practice left pneumectomy with mediastinal lymphadenectomy, histology of epidermoid carcinoma without keratinization, G2. Patient performs external adjuvant radiotherapy (RTE), within the Emergency Clinical Hospital “St.Ap. Andrei ", Galaţi. At 7 years post-therapy in 2016, the clinical examination reveals the tumor mass that invades the anterior and superior left thoracic wall and is accompanied by left axillary adenopathy. It is decided and practiced biopsy parietal tumor formation with histological and immunohistochemical result: undifferentiated sarcomatous proliferation, possibly malignant peripheral nerve sheath tumor (MPNST). Patient performed six chemotherapy cycles with Doxorubicin. In May 2017, it carries out a second IHC opinion, which based on the histopathological and immunophenotypic aspects support the diagnosis of malignant Triton tumor. Image evaluation of stage highlights the evolving pulmonary disease for the patient following several lines of chemotherapy, palliative radiation therapy, including treatment with TKIs or Pazopanib, with a survival of 33 months from time of diagnosis.

Conclusions: Triton malignancies are extremely rare soft tissue sarcomas that are frequently associated with neurofibromatosis type 1 (NF 1). Immunohistochemistry is essential for a correct diagnosis. Radical surgery is recommended as an election treatment whenever possible. Chemotherapy and radiotherapy are suggested by different authors for increased survival. We present this case due to the rarity and difficulty of the diagnosis, being a rare subtype of the malignant tumor of the peripheral nerve sheath, for which there is no therapeutic consensus and whose prognosis is unfavorable.

400

Mielomul multiplu tip IgA cu lanţuri uşoare Kappa. De la diagnostic la tratament. Prezentare de caz Miruna-Adela Samfireag1,2, Cristina Potre1,2, O. Potre1,2, Ema-Cristina Borsi1,2, Monica Pescaru1,3, Ioana Ioniţa1,2, A. Anghel1, Hortensia Ioniţa1,2

1Universitatea de Farmacie “Victor Babeş”, Timişoara, România


3Hematology Clinic, Varnamo, Suedia

Cuvinte cheie: mielom multiplu, celule plasmocitare, autotransplant medular

Introducere: Mielomul multiplu (MM), a doua cea mai frecventă neoplazie hematologică, face parte din gammopatiile monoclonale, fiind în principal o boală care afectează pacienţii vârstnici, cu precădere bărbaţii şi se caracterizează prin proliferarea neoplazică a unei singure clone de celule plasmocitare; această proliferează în măduva osoasă, în cele din urmă ajungând să determine distrucţie osoasă marcată.

Metode: Prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 49 de ani, care a prezentat slăbiciune musculară la nivelul membrelor inferioare respectiv dureri osoase, apărute după un accident prin cădere de la acelaşi nivel. Hemoleucograma completă, frotiul de sânge periferic şi radiografiile osoase au susţinut diagnosticul. De asemenea, s-a efectuat imunoelectroforeza cu imunocantitaţie, care au relevat lanţuri uşoare Kappa respectiv un IgA în valoare de 11,900 g/L.

Rezultate: Pacientul a efectuat tratament cu Bortezomib la care s-a asociat Ciclofosfamida cu Dexamentazona (VCD), iar răspunsul la acesta a fost controlat prin repetarea periodică a imunoelectroforezei, a imunocantitaţiei respectiv a aspiratelor medulare. După finalizarea tratamentului, pacientul a fost eligibil pentru autotransplant medular, însă a refuzat procedura.

Concluzii: În lucrarea de faţă, prezentăm criteriile studiate pentru a confirma diagnosticul MM.

401

Multiple myeloma: a study-case of IgA Kappa light chains gammopathy. From diagnosis to treatment Miruna-Adela Samfireag1,2, Cristina Potre1,2, O. Potre1,2, Ema-Cristina Borsi1,2, Monica Pescaru1,3, Ioana Ioniţa1,2, A. Anghel1, Hortensia Ioniţa1,2

1University of Medicine and Pharmacy “Victor Babeş”, Timişoara, Romania

2Hematology Clinic, Municipality Emergency Hospital of Timişoara, Romania

3Hematology Clinic, Varnamo, Sweden

Keywords: multiple myeloma, plasma cells, bone marrow transplant

Introduction: Multiple myeloma (MM), the second most common hematologic malignancy, part of the monoclonal gammopathies, is mainly a disease that affects elderly patients, especially men and is characterized by the neoplastic proliferation of a single clone of plasma cells. This clone of plasma cells proliferates in the bone marrow, developing in major skeletal destruction.

Methods: We present the case of a 49-year-old man presenting complaints of painful distal lower limb weakness and bone pain, occurred after a same-level fall accident. The complete blood count, peripheral smear and the X-Ray reports sustained our diagnosis. Serum immunofixation study was performed, which showed kappa light chains, and the measurement of the immunoglobulins revealed IgA levels – 11.900 g/L.

Results: The clinical outcome of the patient, who followed Bortezomib + Cyclophosphamide + Dexamethasone (VCD) as a chemotherapeutic treatment, was controlled by monitoring the quantitative measurement of kappa light chains, by measuring the IgA levels and by performing bone marrow aspirates; afterwards, he was eligible for autologous bone marrow transplant, but he refused the procedure.

Conclusions: In the present study-case, we present the criteria studied in order to confirm the MM diagnosis.

402

Algoritmul preoperator de stadializare după “N” în cancerul pulmonar R. Scarabnii, Cristina Grigorescu, C. Lovin, C. Mitrofan, T. Lunguleac

Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi, Clinica de Chirurgie Toracică

Cuvinte cheie: cancer pulmonar, PET, ganglioni limfatici

Introducere: Gradul de diseminare limfatică a cancerului pulmonar în etapa preoperatorie joacă un rol crucial în alegerea tacticii optime de tratament. Scopul lucrării este elaborarea unui algoritm raţional preoperator după stadializarea N.

Material şi metodă: Am efectuat o sinteză sistematică cu o revizuire extensivă a literaturii ştiinţifice existente referitoare la metode de evaluare a metastazelor la pacienţii cu cancer pulmonar şi o evaluare critică a studiilor pentru a rezuma şi raporta cele mai bune practici actuale de evaluarea preoperatorie a pacientului.

Rezultate: Ganglionii limfatici care sunt PET negativi de regulă nu conţin metastaze, în cazul în care ganglionii limfatici, nu sunt măriţi în dimensiuni la un CT - atunci şansele de identificare a metastazelor limfatice este <1%.

Concluzii: Imagistica non-invazivă, cum ar fi PET/CT şi tehnici minim invazive sunt acum metodele de investigare principale în evaluarea neoplasmului pulmonar pentru prezenţa metastatică. PET-CT pentru stadializare N nu are alternative.

403

Preoperative algorithm of “N” staging in lung cancer R. Scarabnii, Cristina Grigorescu, C. Lovin, C. Mitrofan, T. Lunguleac

Clinical Hospital of Pneumophysiology Iaşi, Clinic of Thoracic Surgery

Keywords: lung cancer, PET, lymph nodes

Introduction: The degree of lymphatic dissemination of lung cancer in the preoperative stage plays a crucial role in choosing the optimal treatment tactic. The purpose of the paper is to develop a preoperative N staging rational algorithm.

Material and method: We performed a systematic synthesis with an extensive review of the existing scientific literature on methods of metastasis assessment in lung cancer patients and a critical evaluation of studies to summarize and report current best practices of preoperative patient evaluation.

Results: Lymph nodes that are PET-negative usually do not contain metastases, if the lymph nodes are not enlarged in size at a CT- then the chances of identifying lymphatic metastases is <1%.

Conclusions: Non-invasive imaging, such as PET/CT and minimally invasive techniques are now the main investigative methods in the assessment of lung neoplasm for metastatic presence. PET-CT for N staging has no alternatives.

404

Importanta puncţiei-aspiraţie pe ac fin în managementul nodulilor tiroidieni Ina Sclifos

Secţia Tumori-Cap-Gât, Institutul Oncologic Chişinău, Republica Moldova

Cuvinte cheie: puncţie-aspiraţie, carcinom tiroidian, Bethesda

Introducere: Puncţia glandei tiroide (FNA) echoghidată a glandei tiroide reprezintă standardul de aur în diagnosticul nodulilor tiroidieni. Scopul acestui studiu este de a corela rezultatul citologiei tiroidiene conform clasificării Bethesda 2017 efectuate preoperator, cu rezultatul examenului histopatologic postoperator final.

Material şi metodă: Au fost analizate rezultatele a 165 FNA cu ac fin, retrospectiv din perioada 2016-2019, la pacienţii care au fost operaţi în cadrul I.M.S.P. I.O., cu examenul histopatologic postoperator. Diagnosticul citologic a fost clasificat în 6 categorii Bethesda.

Rezultate: La 165 FNA care au fost evaluate, incidenţa fiecărei categorii citologice au fost: 11% - nondiagnostic, 50% - benign, 5,5 - atipie AUS, 8% neoplasm folicular, 20% suspect malign, 5,5% malign. Conform examenului histopatologic sensibilitatea şi specificul au fost 65,5% şi respectiv 91%. Rata falsă pozitivă a fost de 3%, iar rata falsă negativă de 35%. Valoarea predictivă pozitivă a fost de 85%, iar cea negativă de 80%. Precizia FNA în diferenţierea leziunilor tiroidiene a fost de 90%.

Concluzii: Puncţia-aspiraţie cu ac fin pentru nodulii tiroidieni este o procedură simplă, rentabilă pentru diagnosticul cancerului tiroidian. Având un cost rezonabil şi avantaje maxime, FNA împreună cu ecografia sunt standardul de aur în managementul clinic al nodulilor tiroidieni.

405

The importance of fine-needle puncture aspiration (FNA) in the management of thyroid nodules Ina Sclifos

Head neck tumor sections, Oncology Institute, Chisinau, Republic of Moldova

Keywords: point-aspiration, thyroid nodule, Bethesda, thyroid carcinoma

Backgrounds: Thyroid fine need aspiration (FNA) represents the gold standard in the diagnosis of thyroid nodules. The purpose of this study is to correlate thyroid cytology result according to Bethesda classification performed preoperatively 2017, with final postoperative histopathological examination.

Methods: We have analyzed the results of 165 FNA needle, back in 2016-2019 period, the patients were operated in the Institute's with histopathology postoperator. The cytological results was classified in six categories Bethesda.

Results: In FNA 165 that have been evaluated, the incidence of cytological categories were each 11% - nondiagnostic, 50% - benign, 5.5-atypical AUS 8% follicular cancer, malignant suspect 20%, 5.5% examination malign. According to the histopathological the sensitivity and the specificity were 65.5% and 91% false positive. Positive rate was 3% and the false negative rate of 35%. The positive predictive value was 85% and negative 80%. Precision of the FNA in the differentiation of thyroid lesions was 90%.

Conclusions: Point-to-fine needle aspiration of thyroid nodules is a simple are a cost effective for the diagnosis of thyroid cancer and have a reasonable cost and maximum benefit to FNA with ultrasound is the gold standard for clinical management of thyroid nodules.

406

Managementul tumorilor de glandă suprarenală Mihaela Spînu1,2, Ana-Maria Mușină1,2, I. Huțanu1,2, B. Filip1,2, Maria-Gabriela Aniței1,2, D.V. Scripcariu1,2, Mihaela-Mădălina Gavrilescu1,2, A. Panuță1,2, Mihaela Buna-Arvinte1,2, I. Radu1,2, Vanda-Gianina Moraru1,2, Alexandra Avram1,2, Ana Grigoraș1,2, Irina Lupu1,2, N.Ș. Ioanid1,2, A. Pantazescu2, V. Scripcariu1,2



Cuvinte cheie: suprarenală, tumoră, laparoscopie, adenom

Introducere: Tumorile de glandă suprarenală sunt preponderent tumori solide, ce necesită a fi investigate din punct de vedere al originii, statusului hormonal și a eventualelor semne de malignitate. Chirurgia laparoscopică reprezintă gold standard în tratamentul chirurgical al tumorilor suprarenaliene.

Metode: Am efectuat un studiu retrospectiv, care a inclus pacienţi cu tumori de glandă suprarenală, operați în perioada Mai 2012 - Mai 2019. Indicația de tratament chirurgical pentru fiecare pacient, a fost stabilită în echipa multidisciplinară, tratamentul chirurgical fiind realizat de aceeaşi echipă operatorie în toate cazurile analizate. Tehnica chirurgicală a fost realizată prin abord laparoscopic retroperitoneal și chirurgie clasică transabdominală. Am evaluat localizarea, originea primară sau secundară a tumorii, tehnica chirurgicală efectuată, tipul histopatologic, durata spitalizării și complicațiile postoperatorii.

Rezultate: Lotul a inclus un total de 102 pacienţi, predominant femei (n=67) și 35 de bărbați, cu vârsta medie 55,71 ani (între 19 - 79 ani). Lotul a fost divizat în 2 grupuri, grupul de pacienţi operaţi prin chirurgie clasică (n=41, dintre care trei sunt operații laparoscopice convertite în chirurgie deschisă) și grupul celor ce au beneficiat de abord laparoscopic (n=61). Au predominat tumorile localizate la nivelul glandei suprarenale drepte (n=52, 50,98%), iar în 9 dintre cazuri (8,82%) leziunea a fost una bilaterală. În 86 dintre cazuri tumoră a fost una primară iar în 15 dintre cazuri tumorile au fost metastaze la nivel suprarenalian. Predominant au

407

fost tumori nonsecretante (n=65), cu dimensiuni medii de 5,40 cm (între 0,9 - 19 cm). Tipul histopatologic în marea majoritate a cazurilor a fost adenomul (n=44), urmat de feocromocromocitom (n=13). În 81 de cazuri evoluția postoperatorie a fost una favorabilă, fără complicații semnificative.

Concluzii: Alegerea tipului de tratament chirurgical în tumorile de glandă suprarenală, depinde de dimensiunile tumorii, localizare, potenţialul de malignitate și nu în ultimul rând de experiența chirurgului cu diferite tehnici operatorii.

Management of the adrenal gland tumors Mihaela Spînu1,2, Ana-Maria Mușină1,2, I. Huțanu1,2, B. Filip1,2, Maria-Gabriela Aniței1,2, D.V. Scripcariu1,2, Mihaela-Mădălina Gavrilescu1,2, A. Panuță1,2, Mihaela Buna-Arvinte1,2, I. Radu1,2, Vanda-Gianina Moraru1,2, Alexandra Avram1,2, Ana Grigoraș1,2, Irina Lupu1,2, N.Ș. Ioanid1,2, A. Pantazescu2, V. Scripcariu1,2



Keywords: adrenal gland, tumor, laparoscopy, adenoma

Introduction: Adrenal tumors are predominant solid tumors and has to be investigated from the point of view of the origin, hormonal status and possibility of malignancy. Laparoscopic approach is gold standard in surgical treatment.

Methods: We perform a retrospective study, which included patients with adrenal gland tumors operated between May 2012 - May 2019. Each patient was evaluated by a multidisciplinary team and the same surgical team operated all the cases. The surgical technique was represented by retroperitoneal laparoscopic and transperitoneal classic surgery. We evaluate the tumor localization, primary or metastatic origin, type of

408

surgery performed and histopathologic type, hospital and postoperative length, postoperative complications.

Results: The lot included 102 patients. Most of the patients were women (n=67) and 35 patients were men, with average age of 55.71 (19-79 years). We had two groups: classic surgery group (CSG, n=41, included three case with laparoscopic converted to classic surgery) and laparoscopic surgery group (LSG, n=61). The predominant localization was on the right adrenal gland (n=52, 50.98%) and in 9 cases a bilateral localization was found (8.82%). Primary tumor were found in 86 cases and metastatic in 15 cases. Most of the tumors were nonsecretant (n=65) with an average size of 5.40 cm (range between 0.9-19 cm). The predominant histopathologic type was adenoma (n=44) followed by pheocromocytoma (n=13). An adrenalectomy was performed in 81 cases without significant complications after surgery.

Conclusions: Choosing the surgical treatment approach depends on size, localization and the potential malignancies risk and also is based on the surgeon’s experience with different techniques.

409

Efectul chimioterapiei pe bază de platină în cancerul mamar metastatic triplu-negativ - prezentare de caz Andreea Mihaela Stoica, Adelina Silvana Gheorghe, Isabela Anda Komporaly, Raluca Ioana Mihăilă, Daniela Luminiţa Zob, Dana Lucia Stănculeanu

Institutul Oncologic ”Prof.Dr. Alexandru Trestioreanu”, Bucureşti, România

Cuvinte cheie: cancer mamar triplu negativ, platină, metastaze cutanate

Introducere: Cancerul mamar triplu-negativ (CMTN) este adesea agresiv şi are un prognostic slab, în special pentru pacienţii cu boală metastatică. Lipsa unor opţiuni eficiente de tratament face ca aceste cazuri să fie provocatoare.

Prezentarea cazului: Prezentăm cazul unei femei de 50 de ani, cu antecedente medicale de adenocarcinom sigmoidian (2013), care în octombrie 2017 a decelat palpator un nodul la sânul drept. După evaluări imagistice şi puncţie-biopsie, cu diagnosticul CMTN invaziv (G3, Ki67=55%), echipa multidisciplinară a decis să efectueze chimioterapie neoadjuvantă (6 cicluri Epirubicin+Docetaxel), cu răspuns minim. În aprilie 2018, pacienta a suferit intervenţie chirurgicală: mastectomie dreaptă cu disecţie ganglionară axilară (ypT3ypN3aM0, stadiul IIIC, L1,V1) şi mastectomie profilactică stângă (fără celule maligne), urmată de radioterapie (50Gy/25fr). În noiembrie 2018, ea s-a prezentat la spital cu noduli de permeaţie în axila dreaptă. Biopsia a arătat metastaza cutanată a CMTN invaziv, Ki67=90%, BRCA-negativ. După 2 cicluri Epirubicină+Docetaxel, a dezvoltat tromboză venoasă brahială dreaptă şi după alte 2 cicluri, s-a observat progresia M1SKY. Regimul de chimioterapie a fost schimbat la Vinorelbină+Cisplatin, cu un răspuns neaşteptat (regresia M1SKY) după câteva săptămâni, împlinind 7 cicluri până la momentul prezent.

Concluzii: Deşi nu sunt utilizate în mod obişnuit pentru tratamentul CM, din literatura de specialitate reiese că regimurile bazate pe platină ar fi mai active în CMTN, în special pentru tumorile BRCA-pozitive. Răspunsul

410

favorabil în cazul prezentat s-ar putea datora unei deficienţe de recombinare omologă, în absenţa mutaţiilor BRCA1/2. În plus, Vinorelbină+Cisplatin ar trebui să fie considerat un tratament de salvare pentru CMTN metastatic cu rezistenţă la antracicline şi/sau taxani.

The effect of platinum-based chemotherapy in triple-negative metastatic breast cancer – case report Andreea Mihaela Stoica, Adelina Silvana Gheorghe, Isabela Anda Komporaly, Raluca Ioana Mihăilă, Daniela Luminiţa Zob, Dana Lucia Stănculeanu

Institute of Oncology ”Prof.Dr. Alexandru Trestioreanu”, Bucharest, Romania

Keywords: triple-negative breast cancer, platinum, skin metastasis

Introduction: Triple-negative breast cancer (TNBC) is often aggressive and has a poor prognosis, especially for patients with metastatic disease. The lack of effective treatment options make these cases challenging.

Case presentation: We present the case of a 50-year-old woman, with a medical history of sigmoid adenocarcinoma (2013), who in October 2017 detected a palpable nodule in the right breast.

After imagistic evaluations and a core-needle biopsy, with the diagnosis of invasive TNBC (G3, Ki67=55%), the multidisciplinary team decided to perform neoadjuvant chemotherapy (6 cycles Epirubicin+Docetaxel), with minimal response. In April 2018, she suffered surgical intervention: right mastectomy with axillary lymph node dissection (ypT3ypN3aM0, stage IIIC, L1, V1) and prophylactic left mastectomy (no malignant cells), followed by radiotherapy (50Gy/25fr).

In November 2018, she presented at the hospital with permeation nodules in the right axilla. The biopsy showed skin metastasis of invasive TNBC, Ki67=90%, BRCA negative. After 2 cycles of Epirubicin+Docetaxel,

411

she developed right brachial vein thrombosis and after another 2 cycles, M1SKY progression was noticed. The chemotherapy regimen was shifted to Vinorelbine+Cisplatin, with an unexpected response (regression of M1SKY) after few weeks, fulfilling 7 cycles until present moment.

Conclusions: Although they aren’t used routinely for BC treatment, platinum-based regimens have been suggested in the literature to possibly be more active in TNBC, especially in BRCA-positive tumours. The good response in our case might be due to a homologous recombination deficiency, in the absence of BRCA1/2 mutations. Moreover, Vinorelbine+Cisplatin shoud be considered a salvage treatment for metastatic TNBC with anthracyclines and/or taxanes resistance.

412

Heterogenitatea genomică intertumorală și intratumorală în cancerul de sân Valentina Stratan1, V. Țuțuianu1, V. Sîtnic1, Ana Lozovanu1, V. Munteanu1, Diana Sochircă2


2Laboratorul Mamologie Oncologică, Institutul Oncologic, Chișinău, Republica Moldova

Cuvinte cheie: cancer de sân, heterogenitate genomică, căi de semnalizare

Introducere: Cancerul de sân este cel mai frecvent tip de cancer în rândul femeilor din întreaga lume. Înțelegerea mecanismelor moleculare a acestei patologii este o condiție necesară pentru aplicarea oncologiei de precizie. Cancerul de sân prezintă heterogenitate atât intertumorală cât și intratumorală, neexistând tumori identice 100% din punct de vedere genomic. În pofida progreselor în domeniul genomicii cancerului, până în prezent cancerul de sân este tratat în baza rezultatele histopatologice și imunohistochimice. O înțelegere mai bună a particularităților genomice și funcționale individuale permite stratificarea moleculară eficientă și luarea deciziilor de tratament bazate pe dovezi, astfel îmbunătățind calitatea vieții pacientului.

Materiale și metode: Au fost analizate 19 probe tumorale obținute chirurgical. ADN-ul a fost purificat utilizând Kit-ul GeneJET Genomic DNA Purification Kit (ThermoScientific). Bibliotecile genomice au fost pregătite prin metoda AmpliSeq utilizând panelul de primeri Ion AmpliSeq Cancer Hotspot Panel (Ion Torrent) și secvențiate cu ajutorul sistemulul Ion PGM (Ion Torrent).

Rezultate: Au fost identificate substituții și indel-uri importante în 20 gene. Cinci gene (EGFR, KIT, PIK3CA, PTEN și NOTCH1) au fost preponderent mutate. Toate cele 19 probe analizate prezintă profil genomic diferit dar cu hiperactivarea comună a căii de semnalizare PI3K. Cu toate că toate probele prezintă dereglarea căii de semnalizare PI3K, se observă o diferență importantă atât la nivelul genelor cât și a căilor de semnalizare

413

afectate concomitent per tumoare.

Concluzie: Înțelegerea heterogenității genomice intertumorale și intratumorale poate oferi noi perspective de tratament combitat a cancerului de sân în baza blocării concomitente a mai multor căi de semnalizare afectate.

Intertumoral and intratumoral genomic heterogenity in breast cancer Valentina Stratan1, V. Tutuianu1, V. Sitnic1, Ana Lozovanu1, V. Munteanu1, Diana Sochirca2


2Laboratory of Oncological Mammology, Institute of Oncology, Chisinau, Republic of Moldova

Keywords: breast cancer, genomic heterogeneity, signaling pathways

Introduction: Breast cancer is the most common type of cancer among women worldwide. Understanding the molecular mechanisms of this pathology is a necessary condition for the application of precision oncology. Breast cancer has both intertumoral and intratumoral heterogeneity, with no 100% genomic identical tumors. Despite advances in cancer genomics, breast cancer is currently being treated based on histopathological and immunohistochemical results. A better understanding of the individual genomic and functional particularities allows efficient molecular stratification and evidence-based treatment decisions, thus improving the quality of life of the patient.

Materials and methods: There were analyzed 19 surgically obtained tumor samples. The DNA was purified using the GeneJET Genomic DNA Purification Kit (ThermoScientific). The genomic libraries were prepared using the AmpliSeq method and Ion AmpliSeq Cancer Hotspot Panel (Ion Torrent). The sequencing was performed with Ion PGM System (Ion Torrent).

414

Results: In 20 genes were identified important substitutions and indels. Five genes (EGFR, KIT, PIK3CA, PTEN and NOTCH1) were predominantly mutated. All 19 analyzed samples have a different genomic profile but with the common hyperactivation of the PI3K signaling pathway. Although all samples show a disturbance of the PI3K signaling pathway, an important difference is observed between both the genes and the signaling pathways that are simultaneously affected per tumor.

Conclusion: Understanding the intertumoral and intratumoral genomic heterogeneity may offer new perspectives for combined breast cancer treatment based on simultaneous blocking of several affected signaling pathways.

415

Rețeaua de interacțiune a unor gene mutante în cancerul pulmonar non-microcelular Valentina Stratan1, V. Sîtnic1, V. Țuțuianu1, V. Bîlba2, Ana Lozovanu1, V. Munteanu1, S. Brenișter 2, V. Șutkin2


2Laboratorul Tumorile Toracelui, Institutul Oncologic, Chișinău, Republica Moldova

Cuvinte cheie: cancer pulmonar non-microcelular, rețea de gene, interacțiuni genetice

Introducere: Organizarea datelor sub formă de rețele în studiile de interactomică a cancerului urmăresc o mai bună înțelegere a relațiilor dintre entități la nivel molecular-genetic. În scopul identificării interacțiunilor a 5 gene mutante în cancerul pulmonar non-microcelular cu 20 gene asociate funcțional acestora a fost creată o rețea în care se evidențiază cele mai conectate noduri (hub-urile) și relațiile dintre elemente.

Materiale și metode: Utilizarea panelului Ion AmpliSeq Colon and Lung Cancer Research Panel v2 pentru secvențierea Ion Torrent a unor probe de cancer pulmonar non-microcelular a permis identificarea a 5 gene cu mutații patologice: EGFR, MET, ERBB2, TP53, FGFR3. Pentru crearea rețelei de interacțiune funcțională în care sunt implicate cele 5 gene a fost utilizată platforma bioinformatică Cytoscape și algoritmul GeneMANIA.

Rezultate: Rețeaua obținută a scos în evidență 56 interacțiuni funcționale pentru 25 de noduri. Cele mai conectate noduri (hub-urile rețelei) sunt genele: ERBB2, EGFR, MET, TP53. Coeficientul de clusterizare este 0,339, iar heterogenitatea rețelei – 0,75. Nodurile izolate lipsesc. Printre cele mai conectate noduri asociate celor 5 gene sursă se găsesc: gena GRB7 implicată în reglarea activității anumitor receptori membranări cum este EGFR-ul, gena receptorului de tirozin-kinază FGFR4 și gena supresoare de tumori PRSS8.

Concluzie: Construcția rețelelor de gene în interactomica cancerului permite identificarea interferențelor între componentele rețelei și formularea de noi ipoteze.

416

The interaction network of some mutant genes in non-microcellular lung cancer Valentina Stratan1, V. Sîtnic1, V. Țuțuianu1, V. Bîlba2, Ana Lozovanu1, V. Munteanu1, S. Brenișter 2, V. Șutkin2


2Laboratory of Thoracic Tumors, Institute of Oncology, Chisinau, Republic of Moldova

Keywords: non-microcellular lung cancer, gene network, genetic interactions

Introduction: Networking the data in cancer interactomics studies aims at a better understanding of the relationships between entities at the molecular-genetic level. In order to identify the interactions of 5 mutant genes in non-microcellular lung cancer with 20 genes functionally associated with them, it has been created a network, highlighted the most connected nodes (hubs) and identified the relationships between elements.

Materials and methods: Using of Ion AmpliSeq Colon and Lung Cancer Research Panel v2 for Ion Torrent sequencing of non-microcellular lung cancer samples allowed the identification of 5 genes with pathological mutations: EGFR, MET, ERBB2, TP53 and FGFR3. In order to create the functional interaction network in which these 5 genes are involved there were used Cytoscape bioinformatics platform and GeneMANIA algorithm.

Results: The obtained network revealed 56 functional interactions for 25 nodes. The most connected nodes (network hubs) are: ERBB2, EGFR, MET, TP53. The clustering coefficient is 0.339, and the network heterogeneity - 0.75. Isolated nodes are missing. Among the most connected nodes associated with the 5 source genes are: the GRB7 gene which is involved in regulating the activity of certain membrane receptors such as EGFR, the tyrosine kinase receptor gene FGFR4 and the tumor suppressor gene PRSS8.

Conclusion: The construction of gene networks in cancer interactomics allows the identification of interferences between the components of the network and the formulation of new hypotheses.

417

The surgical management of midface tumors with orbital extension Daniela Sulea, Otilia Boişteanu, V.Vl. Costan, Eugenia Popescu


Keywords: midface, orbit, reconstruction, sinuses

Introduction: The aim of this study is to present our experience regarding the surgical management of sinus malignancies in the presence of orbital invasion.

Material and methods: We performed a retrospective review including patients that underwent surgical treatment for malignancies arising in the paranasal sinuses with extension into the orbit. Information was documented regarding the degree of tumor extension, the type of surgery performed and the postoperative outcomes.

Results: A total of 20 patients were identified, of which 6 women and 14 men. The surgical treatment consisted of tumor resection by maxillectomy associated with orbital exenteration in 7 cases, while in 13 patients the orbital content was preserved, since there was no evidence of tumor extension beyond the orbital periosteum. The approach for the maxillectomy was achieved via a Weber-Ferguson incision. The exenteration defect was left for secondary healing in 3 cases, while in 4 cases, the remaining socket was covered using a temporalis muscle flap. An obturator prosthesis was necessary in cases involving an infrastructure resection. Favourable results were achieved postoperative regarding defect coverage and functional restoration, with minimal inconveniences related primarily to the presence of wound dehiscence and the prolonged healing of the orbital exenteration sockets.

Conclusion: Good local control with functional preservation is achievable in extended tumors of the paranasal sinuses involving the orbit, by an accurate determination of the degree of extension and the careful consideration of the extent of surgical resection and the type of reconstruction.

418

Noi suporturi compozite titan-apatită create prin tehnologie de printare 3D destinate restaurării vertebrale: studiu in vitro și in vivo Maria Daniela Vlad1,2, E. Fernández Aguado3, S. Gómez González3, I.C. Ivanov2, E.V. Şindilar4, I. Poeată5, A.Ş. Iencean5, J. López López3

1Facultatea de Bioinginerie Medicală, Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” din Iaşi, România

2Centrul de cercetare Transcend, Institutul Regional de Oncologie Iași, România

3Research Group of Interacting Surfaces in Bioengineering and Materials Science (InSup), Technical University of Catalonia (UPC), Barcelona, Spania

4Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi, România

5Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” din Iaşi, România

Cuvinte cheie: printare 3D, structuri-3D compozite, caracteristici osteogenice, restaurare osoasă, dispozitive spinale

În prezent, afecțiunile degenerative și cele oncologice sunt recunoscute ca probleme globale de sănătate, care necesită un management clinic adecvat pentru tratamentul diformității și instabilității spinale, ori a pierderii de masă osoasă de cauză metastatică. Pentru soluționarea unora din actualele neajunsuri legate de grefarea cu os autolog ori de rata de fuziune redusă înregistrată în cazul unor dispozitive spinale, de reducerea impactului socio-economic, au fost întroduse tehnologiile de printare 3D pentru îmbunătățirea rezultatelor procedurilor clinice. În acest studiu, au fost cercetate noi suporturi compozite pe bază de titan obținute prin printare 3D, cu morfologie similară arhitecturii osului trabecular și umplute cu hidroxiapatită poroasă (mimetizând însușirile compoziționale și microgeometrice ale matricei osoase anorganice), prin evaluarea in vitro și in vivo a proliferării celulare și diferențierii osteogenice, maturării și mineralizării matricei, performanțelor osteogenice după implantare în ovine, alese ca model animal. Testul cantitativ cu MTT a evidențiat un profil de proliferare sporit. Studiul prin Real-time PCR a evidențiat un nivel crescut al expresiei genice pentru cinci markeri osteogenici specifici (factorul de transcripție RUNX2, colagen, fosfataza alcalină, osteocalcină, sialoproteina osoasă). Colorarea matricei extracelulare a indicat sinteză crescută de colagen.

419

Colorarea cu Alizarină a confirmat mineralizarea matricei. Analiza histologică a specimenelor os-suport explantate după 6 luni a evidențiat infiltrare semnificativă a suporturilor compozite cu os mineralizat. Rezultatele evidențiază performanțele osteogenice ale suporturilor studiate, in vitro și in vivo, și, în consecință, potențialul de a fi utilizate ca dispozitive pentru fuziune spinală intercorporeală/interspinoasă, ori pentru corpectomie, după un viitor design dimensional și biomecanic.

Novel titanium-apatite composite scaffolds based on 3D-printing technology intended for spinal restoration: an in vitro and in vivo study Maria Daniela Vlad1,2, E. Fernández Aguado3, S. Gómez González3, I.C. Ivanov2, E.V. Şindilar4, I. Poeată5, A.Ş. Iencean5, J. López López3

1Faculty of Medical Bioengineering, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy from Iaşi, Romania

2Transcend Research Centre, Regional Institute of Oncology, Iași, Romania

3Research Group of Interacting Surfaces in Bioengineering and Materials Science (InSup), Technical University of Catalonia (UPC), Barcelona, Spain

4Faculty of Veterinary Medicine, University “Ion Ionescu de la Brad” of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, Iaşi, Romania

5Faculty of Medicine, “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy from Iaşi, Romania

Keywords: 3D printing, composite scaffolds, osteogenic behaviour, bone restoration, spinal devices

Nowadays, degenerative and oncologic diseases are recognised as global health problems, requiring adequate clinical management for the treatment of spine deformity, instability or metastatic bone loss. In order to solve some of the actual drawbacks related to autologous bone grafting or low fusion rates of spinal devices, and also to decrease of social and economic impact, 3D-printing technologies have come to improve the outcome of the clinical procedures. In this study, novel composite scaffolds based on 3D-printed titanium alloy with spongy bone-like architecture filled with porous hydroxyapatite (i.e. mimicking compositional and

420

micro geometric features of bone inorganic matrix) were investigated in vitro and in vivo in terms of cell proliferation and osteogenic differentiation, matrix maturation and mineralization, and in vivo osteogenic behaviour on sheep animal model. Quantitative MTT-assay proved the high proliferation profile of the osteoblastic cells coincubated with the studied scaffold. Real-time PCR study evidenced enhanced expression level of five key osteogenic markers (i.e. Runt-related transcription factor 2, RUNX2; collagen; alkaline phosphatase; osteocalcin; bone sialoprotein). Extracellular matrix staining showed highly collagen synthesis. Alizarin-red staining confirmed matrix mineralization. Qualitative histology performed on explanted bone-scaffolds specimens showed greater infiltration of composite scaffolds with fully mineralized bone after 6 months. The results put forward both the in vitro and in vivo osteogenic behaviour of the studied scaffolds, and consequently their potential for using as new spinal devices for intersomatic/interspinous fusion, as well as for corpectomy, after further adequate dimensional and biomechanical design.

421

Actualități în tratamentele sistemice ale hepatocarcinomului metastatic C-tin. Volovăț

Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași

Cuvinte cheie : hepatocarcinom avansat, imunoterapie, tratamente țintă

Carcinomul hepatocelular (HCC) este cea mai frecventă neoplazie hepatică primară și al doilea cel mai letal cancer la nivel mondial. În ciuda progreselor substanțiale obținute în evaluarea genetică și identificarea mecanismelor de carcinogeneză, HCC este încă o neoplazie cu tratamente limitate de existența a numeroase mutații. Pacienții cu hepatocarcinom avansat au fost lipsiți de-a lungul anilor de terapii eficace. Sorafenibul și-a demonstrat eficacitatea în tratamentul de primă linie al avansate de carcinom hepatocelular în 2007. După un deceniu de încercări fără rezultate pozitive, la începutul anului 2019 devine standard în prima linie terapeutică levantinib-ul, un alt inhibitor de tirozin kinază iar în linia a doua de tratament sistemic pentru boala metastatică sunt aprobate alte trei terapii specifice (regorafenib, cabozantinib și ramucirumab), precum și două linii terapeutice ce aparțin imunoterapiei (nivolumab și pembrolizumab). O mai bună înțelegere a tumorigenezei și încurajarea rezultatele studiilor clinice reprezintă o oportunitate nouă pentru imunoterapie în tratamentul hepatocarcinomului metastatic. Imunoterapia a demonstrat o prelungire a supraviețuirii globale și a supraviețuirii fără progresia bolii la o parte din pacienții cu hepatocarcinom avansat. Există o așteptare plină de interes în ceea ce privește rezultatele cercetărilor clinice cu speranța unor noi informații despre markeri tumorali, aberații genetice și de alți factori care determină răspunsul imun în HCC.

422

Updates in systemic therapy of metastatic hepatocarcinoma C-tin. Volovăț

“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy Iași

Keywords: advanced hepatocarcinoma, immunotherapy, target therapy

Hepatocellular carcinoma (HCC) is the most frequent primary liver cancer and the second most lethal malignancy worldwide. Despite substantial progress in the characterization of genetic events driving hepatocarcinogenesis, HCC is still a tumor with limited druggable mutations. Most hepatocellular carcinoma patients could not benefit from or experience disease recurrence after curative treatments. Sorafenib demonstrated efficacy in first line treatment of advanced hepatocellular carcinoma in 2007. After a decade of negative trials, in early 2019 we now have another tyrosine kinase inhibitor available in first line, lenvatinib, three other targeted therapies in second line post-sorafenib (regorafenib, cabozantinib and ramucirumab) and promising data from two immunotherapies (nivolumab and pembrolizumab). A better understanding of tumorigenesis and encouraging clinical trial results that evaluated immune-checkpoint inhibitors opened doors for immunotherapy in HCC. Immune checkpoint inhibitors have demonstrated a prolonged median overall and progression-free survival in a subset of patients with HCC. On-going translational and clinical research will hopefully provide us more information about tumor markers, genetic aberrations and other factors that determine the immunotherapy response in HCC.

423

Cancerul mamar în era testelor genomice Simona Ruxandra Volovăt

Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T Popa” Iaşi

I.R.O. Iaşi

În ciuda creşterii incidenţei cancerului mamar, mortalitatea a scăzut în ultimile decade, datorită atât a depistării precoce, cât şi a îmbunătăţirii terapiilor sistemice.

Criteriile de selecţie a pacientelor pentru chimioterapia adjuvantă a inclus până în prezent caracteristici tumorale considerate cu risc înalt de recurenţă. Cu toate acestea, această abordare nu este foarte specifică în individualizarea tratamentului adjuvant, în prezent putându-se evalua riscul de recidivă şi reducerea acestui risc poate fi realizată prin diverse terapii sistemice.

În prezent, testele genomice pot fi utilizate pentru a decide terapia adjuvantă la pacientele cu cancer de sân hormono-dependent sau independent, în stadii precoce, calculând riscului de recurenţă. OncotypeDX şi MammaPrint au fost validate în studii prospective la pacientele cu cancer de sân în stadii precoce, oferind informaţii cu privire la subgrupul de pacienţi care ar putea beneficia cel mai mult de chimioterapia adjuvantă.

Alte teste, precum Breast Cancer Index, EndoPredict şi Prosigna pot fi utilizate în evaluarea riscului de recurenţă.

424

Breast cancer in the era of genomic testing Simona Ruxandra Volovăţ

University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iaşi

R.I.O. Iaşi

Despite the increase in incidence of breast cancer, breast cancer mortality has decreased over the past several decades, due to both early detection and advances in systemic therapy.

Traditionally, adjuvant chemotherapy was recommended based on various tumor features. However, this approach is not accurate enough to guide individualized treatment recommendations, which are based on the risk for recurrence and the reduction in this risk that can be achieved with various systemic treatments.

Currently, genomic tests may be used to make decisions based on the recurrence risk of early-stage, hormone receptor positive or negative disease. OncotypeDX and MammaPrint have been validated in prospective trials in early breast cancer patients, providing information on patients who would most likely benefit from adjuvant chemotherapy.

Other tests, such as Breast Cancer Index, EndoPredict and Prosigna may be used in assessing recurrence risk.

425

Chimioterapia neoadjuvantă în tratamentul metastazelor hepatice iniţial nerezectabile al cancerului colorectal A. Zabunov, L. Antoci, Marta Clecicov, Anna Balagur

I.M.S.P. Institutul Oncologic, Chişinău, Moldova

Cuvinte cheie: cancer colorectal, metastaze hepatice, tratament neoadjuvant, rezecţie hepatică

Introducere: Studiul evaluează rezultatele ale chimioterapie neodjuvantă ca tratament pentru metastaze hepatice nerezecabile de cancer colorectal (MHCCR) asociat sau nu cu rezecţii hepatice.

Materiale şi metode: Studiul a fost realizat pe un lot de 73 pacienţi cu MHCCR, vârsta medie 59,8 ani (23-71), bărbaţi - 38, femei - 35 cu statut de performanţă ECOG 0-2. Toţi pacienţii la prima etapă au suportat tratament chirurgical. 56 de pacienţi (76,7%) au avut metastaze hepatice sincrone, iar 17 (23,3%) –metacrone. Metastaze hepatice au fost bilobare la 45 (61,6%) pacienţi, iar la 28 (38,4%) pacienţi unilobare. Dimensiunile metastazelor tratate variau de la 16,0 mm până la 117,0 mm, numărul metastazelor de la 1 până la 8 (în mediu 4,16). Programele de chimioterapie utilizate: Oxaliplatin sau Irinotecan+Fluoropirimidine. În total s-au petrecut 289 (în medie - 3,95) cicluri de chimioterapie.

Rezultate: Rata de răspuns după aplicarea chimioterapie neoadjuvantă a fost 32,9%. La 15 (20,5%) pacienţi cu reducerea a metastazelor hepatice după chimioterapie neoadjuvantă s-a realizat rezecţie hepatică tip R0+R1 cu evoluţie postoperatorie favorabilă. Supravieţuirea medie fără recurenţă de boală a fost 7,6 luni (limite 1,0-34,0). Urmărirea medie postoperatorie a fost de 17,4 luni (limite 1,6-38,2) cu rata de supravieţuire la un an de 46,7%, la doi ani - 26,7% şi 6,7% la trei ani.

Concluzii: Tratamentul chimioterapic neoadjuvant a pacienţilor cu MHCCR iniţial nerezectabile reprezintă o strategie raţională ce vă permite de a mări numărul cazurilor de aplicarea rezecţiilor hepatice radicale, mărirea supravieţuirii acestor pacienţi şi a calităţii vieţii acestora.

426

Neoadjuvant chemotherapy in patients with initially unresectable liver metastases from colorectal cancer A. Zabunov, L. Antoci, Marta Clecicov, Anna Balagur

I.M.S.P. Oncological Institute, Chişinău, Moldova

Keywords: colorectal cancer, liver metastases, chemotherapy neoadjuvant, hepatic resection

Introduction: The study evaluates the results of neoadjuvant use of chemotherapy as a method of treatment for unresectable liver metastases of colorectal cancer (CRLM) with or without hepatic resections.

Material and methods: The study included 73 patients with unresectable CRLM, average age 59.8 years (the interval between 23-71 years), of which men-35, women – 38, performance status 1-2 points ECOG. All patients first of all have undergone a surgery. At 56 (76.7%) patients at baseline of study was established synchronous liver metastases. and in 17 (23.3%) metachronous. Bilobare liver metastases were at 45 (61.6%) patients, unilobare -at 28 (38.4%) patients. Sizes of metastases from 16.0 mm up to 117.0 mm, number of metastases: from 1 up to 8 (average 4.16). Neoadjuvant chemotherapy was performed using different treatment regimens with the inclusion of Oxaliplatin/Irinotecan in combination with Fluoropyrimidine. In total during the study was administered 289 cycles of chemotherapy.

Results: Objective response to neoadjuvant chemotherapy was observed in 32.9% patients. At 15 (20.5 %) of 73 patients after applying the first-line treatment neoadjuvant perform was hepatic resections (R0+R1). Median progression-free survival 7.6 months (range 1.0-34.0 months). The median follow up 17.4 (range 1.6-38.2 months). The survival rates were 46.7% to 1 years, 26.7% to 2 years and 6.7% - 3 years.

Conclusion: Treatment neoadjuvant of patients with initially unresectable CRLM represents a rational strategy that allows you to control the percentage of tumor and increase metastases resectability of these patients.

429

Precauţii la administrarea citostaticelor V. Andoni, Alina Rotaru

Secţia Hematologie, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi, România

Cuvinte cheie: citostatice, chimioterapie, riscuri, reacţii

Citostaticele sunt medicamente care prin interferarea lor cu metabolismul celular şi citoliza produsă determină inhibarea creşterii tumorale.

Fără îndoială, chimioterapia implică multiple riscuri, atât în timpul cât şi după administrarea acesteia. Riscul de apariţie a efectelor nedorite este cu atât mai mare cu cât se folosesc asocieri de două sau mai multe medicamente citostatice şi este categoric mult mai mic dacă personalul care administrează tratamentul chimioterapic cunoaşte foarte bine reacţiile adverse, cum să le evite sau să le managerieze.

Aşadar, un personal bine pregătit şi responsabil reprezintă esenţa minimizării riscurilor legate de administrarea chimioterapicelor, prin urmare, o parte importanta a unui tratament lipsit de complicaţii.

430

Precautions in administering cytostatic V. Andoni, Alina Rotaru

Hematology, Regional Institute of Oncology Iaşi, Romania

Keywords: cytostatic, chemotherapy, risks, reactions

Cytostatic medication are drugs that by interfering with the cellular metabolism and cytolysis produced inhibit tumor growth.

Undoubtedly, chemotherapy involves multiple risks, both during and after its administration. The risk of undesirable effects is even greater as the combination of two or more cytostatic drugs is used and is definitely much lower if the personnel administering the chemotherapy treatment know very well the adverse reactions, how to avoid them or to manage them.

For this reasons, a well-trained and responsible staff is the essence of minimizing the risks related to the delivery of chemotherapies, therefore, an important part of an uncomplicated treatment

431

Experienţa compartimentului de transplant, I.R.O. Iaşi, în dezechilibrele electrolitice la pacienţii cu afereză Carmen Andronic, Oana Chiţescu

Compartimentul de Transplant, Clinica Hematologie, Institutul Regional de Oncologie, Iaşi, România

Cuvinte cheie: dezechilibre electrolitice, afereză, anticogulant

Dezechilibrele electrolitice ce apar în urma procedeului de afereză se datorează anticoagulantului - citratul de dextroză şi care poate provoca toxicitate a citraţilor.

Afereza este procedura prin care se recoltează celule stem hematopoietice din sângele periferic. Colectarea prin filtrare a celulelor stem hematopoietice din sângele periferic se face cu ajutorul unui separator de celule. Mobilizarea acestor celule stem se face prin chimioterapie şi/sau administrare de factor de creştere granulocitar, în funcţie de situaţie. La recoltare, pacientul este conectat prin intermediul cateterului venos central sau vena periferică la sistemul de filtrare prin intermediul a două tuburi. Printr-un tub se recolteză şi prin celălalt se face întoarcerea sângelui după ce s-au separat la pacient celulele stem hematopoietice. Sângele este amestecat cu un anticoagulant - ACDA - soluţie de citrat de dextroză - soluţie A. Anticoagulantul este chelator de calciu şi de aceea la unii pacienţi poate provoca toxicitate a citraţilor-hipocalcemia. Manifestările acestei toxicităţi în formele uşoare sunt parestezii periferice, senzaţia de furnicătură la extremităţi, perioral şi/sau nelinişte.

Dezechilibrele electrolitice sunt: dezechilibre ale volumului: de concentraţie şi expandare de volum, dezechilibre ale concentraţiei: hiponatremia, hipernatremia şi alte stări hiperosmolare, dezechilibre ale compoziţiei: modificări ale concentraţiei potasiului, calciului, magneziului, fosfatului seric şi tulburări ale ionului de hidrogen (acidoză şi alcaloză).

Imediat după începerea procedurii de afereză asistenta trebuie să facă o evaluare scurtă a simptomelor şi

432

semnelor vitale. Orice modificare apărută trebuie să fie comunicată medicului de serviciu din afereză. Înaintea iniţierii procedurii de afereză, evaluarea clinică şi cea de laborator trebuie să fie corespunzător documentată şi planul de afereză trebuie să fie elaborat. După afereză, pacientul/donatorul trebuie urmărit clinic, trebuie efectuate teste biologice postafereză şi trebuie documentată finalizarea procedurii.

Complicaţiile cele mai frecvente ale procedurii de afereză sunt legate de accesul venos, reacţiile vasovagale, hipocalcemia datorată toxicităţii citratului, hipomagnezemia, hipopatasemia şi alcaloza metabolică. Aceste complicaţii pot fi prevenite sau controlate, dacă apar, prin monitorizarea atentă a pacientului în timpul şi după procedura de afereză.

433

Brahiterapia – Metoda curativă în cancerul de col uterin Bianca-Paula Apopei

Clinica de Radioterapie, Institutului Regional de Oncologie Iaşi

Cuvinte cheie: brahiterapia, radioterapie, radiaţie, hemoragie, tumoră

Introducere: Brahiterapia este o formă de radioterapie şi reprezintă un tratament avansat pentru afecţiunile oncologice, ce presupune plasarea unei surse radioactive în interiorul sau în apropiera tumorii.

Scop: Lucrarea îşi propune prezentarea generală a brahiterapiei din cadrul secţiei Clinice de Radioterapie a I.R.O. Iaşi. Vor fi prezentate noţiuni generale despre: brahiterapie – ce este, de câte tipuri este, cui se adresează, pregătirea pacientului, indicaţii, complicaţii şi efecte secundare.

Concluzii: Brahiterapia pentru cancerul de col uterin este o alternativă viabilă, cu un grad de invazivitate mai redus şi cu rezultate oncologice excelente.

434

Terapia prin artă în îngrijirea paliativă T. Balan1, Claudia Amorăriţei1, V. Săvoae1, Liliana Crucianu1, Gema Bacoanu1, Anca Raluca Vrânceanu1, Vl. Poroch1,2

1Institutul Regional de Oncologie Iaşi, Compartimentul Îngrijiri Paliative


Cuvinte cheie: terapie prin artă, îngrijire paleativă, suferinţă, experienţe noi

Introducere: Terapia prin artă reprezintă o formă complementară metodelor de tratament “clasice” practicate în îngrijirea paliativă, scopul acesteia fiind nu numai de tip recreaţional, ci unul care vizează crearea, trăirea de experienţe profunde, de creştere şi dezvoltare la finalul vieţii pentru pacienţi, cu scopul de a atenua suferinţa şi deopotrivă de a releva valenţe noi experienţei de viaţă.

Metodologie: Review al literaturii de specialitate privind terapia prin artă (muzică, poezie, dans, pictură etc.) în îngrijirea paliativă şi prezentarea unor experienţe trăite prin prisma intervenţiilor de tip art-terapie împreună cu pacienţii internaţi în cadrul Compartimentului Îngrijiri Paliative al Institutului Regional de Oncologie Iaşi.

Rezultate: Atât pacienţii, cât şi deopotrivă personalul medical au manifestat interes, receptivitate în practicarea intervenţiilor de tip art-terapie, acestea fiind considerate utile de către ambele părţi.

Concluzii: Pornind de la asigurarea unui bun control al simptomelor prin aplicarea mijloacelor farmacologice şi non-farmacologice cunoscute, intervenţiile de tip art-terapie transpun pacientul aflat în îngrijirea paliativă într-un univers nou în care suferința poate fi atenuată sau poate căpăta înţelesuri profunde.

435

Rolul şi implicarea familiei în îngrijirea paliativă Mihaela Bişog1, Amalia Robu1, Irina Maria Hlibocianu1, Liliana Crucianu1, Gema Bacoanu1, Anca Raluca Vrânceanu1, Vl. Poroch1,2



Cuvinte cheie: familie, îngrijire paliativă, calitatea vieţii

Introducere: Îngrijirea paliativă vizează abordarea unor aspecte multiple ale suferinţei pacientului, care în viziunea holistică statutează importanţa participării familiei în întregul proces de îngrijire şi oferirea suportului necesar pacientului.

Scop: Studiu observaţional, de tip prospectiv, derulat în cadrul Compartimentului Îngrijiri Paliative al Institutului Regional de Oncologie Iaşi, în perioada septembrie – octombrie 2019, cu scopul de a evidenţia frecvenţa şi durata vizitelor membrilor familiilor pacienţilor internaţi şi a categoriilor de activităţi care au avut loc în urma interacţiunii dintre familie şi pacient pe perioada acestor vizite.

Rezultate: Au fost observate tipuri de interacţiuni diverse, cu durate şi frecvenţe diferite şi răspuns în general favorabil din partea pacienţilor care au interacţionat cu membri ai familiilor lor. În general, implicarea membrilor familiilor pacienţilor internaţi a fost una constantă, activă, aceştia fiind receptivi atât la dorinţele exprimate de pacienţi, cât şi la indicaţiile echipei de îngrijire.

Concluzii: Familia va reprezenta întotdeauna o componentă importantă a echipei interdisciplinare de paliaţie prin implicarea frecventă în îndeplinirea activităţilor de îngrijire şi prin apropierea de pacient, asigurându-i suportul psiho-emoţional necesar, contribuind astfel la creşterea calităţii vieţii pacientului.

436

Optimizarea pregătirii pacienţilor pentru investigaţiile IRM de abdomen şi/sau pelvis Gianina Ciobanu, Greta Alexe, Laura Neamţu, L. Ciupala, A. Ciobanu, L. Ciubotariu


Cuvinte cheie: IRM abdomen, IRM pelvis, pregătirea pacientului

Introducere: Investigaţiile IRM ale Abdomenului şi/sau Pelvisului necesită o pregătire riguroasă a pacientului pentru a obţine o examinare optimă cu maxim de beneficiu.

Obiective: Optimizarea pregătirii pacientului pentru investigaţiile IRM de Abdomen şi/sau Pelvis.

Material şi metodă: În perioada 03.01.2018 - 03.01.2019, în Laboratorul de Radiologie şi Imagistică Medicală, au fost efectuate 1177 de investigaţii IRM ale Abdomenului şi/sau Pelvisului, dintre care 868 au fost examinări IRM de pelvis, 295 au fost investigaţii IRM abdominale, iar 14 pacienţi au efectuat IRM abdomino-pelvin.

Prin utilizarea protocoalelor standardizate, specific fiecărei afecţiuni, s-a urmărit obţinerea unor imagini optime din punct de vedere al calităţii.

Rezultate: În prima parte a intervalului luat în calcul aproximativ 50% dintre pacienţii cu investigaţie IRM pelvis au necesitat reluarea pregătirii pentru a putea efectuat examinarea în condiţii optime. Au fost şi situaţii în care s-a impus reprogramarea pacientului nereuşindu-se obţinerea unei pregătiri riguroase.

Concluzii: În efectuarea unei examinării IRM de abdomen şi/sau pelvis trebuie respectate o serie de reguli esenţiale, dar putem afirma că pregătirea riguroasă a pacientului este regula de aur pentru reuşită unei examinării de acest gen.

437

Optimizing the patient’s preparation for abdomen and/or pelvis MRI investigations Gianina Ciobanu, Greta Alexe, Laura Neamţu, L. Ciupala, A. Ciobanu, L. Ciubotariu

Regional Oncology Institute, Iaşi

Keywords: MRI abdomen, MRI pelvis, patient preparation

Introduction: MRI investigations of abdomen and/or pelvis must have a rigorous patient preparation to perform the best examination with maximum of benefits.

Objectives: Optimization of patient preparation for MRI investigations of abdomen and/or pelvis.

Method and material: In period of 03.01.2018 until 03.01.2019, in radiology and medical imaging laboratory, have been examinated 1177 MRI investigations of abdomen and/or pelvis, of which 868 have been pelvis MRI, 295 have been abdomen MRI, and 14 patients have done abdomen and pelvis MRI .

By using standardized protocols, specific for each affection, the aim was to obtain optimal images of quality.

Results: In first part of mentioned interval, approximately 50 percent from patients with pelvis MRI investigation required the re-establishment of preparation to perform a good examination in optimal conditions. Also have been situations which the patient must be reprogramed because of the impossibility of their rigorous preparation.

Conclusions: By effecting a MRI abdomen and/or pelvis examination, must be respected few essential rules, but we can affirm that rigorous preparation of the patient is the “golden rule” for a successful examination of this type.

438

Activitatea zilnică a asistentului medical din cadrul Compartimentului Îngrijiri Paliative al I.R.O. Iaşi – timp normat versus realitate Liliana Nicoleta Crucianu1, Gema Bacoanu1, Olga-Odetta Duma2, Vl. Poroch1,2



Introducere: Timpul de lucru al asistentului medical de paliație se împarte între dorința de a fi cât mai mult în slujba pacienților și familiilor acestora în lupta cu boala incurabilă și numeroasele activități de tip medical și non-medical pe care trebuie să le îndeplinească pe parcursul a 12 ore de serviciu.

Scopul lucrării este de a evidenția tipurile de activităţi specifice pe care le efectuează asistentul medical din cadrul Compartimentului Îngrijiri Paliative şi alocarea timpului necesar îndeplinirii acestora pe parcursul unei ture de lucru.

Metodologie: Studiu pilot de tip observațional. Au fost monitorizați 8 asistenți medicali din cadrul Compartimentului Îngrijiri Paliative al I.R.O. Iaşi pe parcursul unei ture de lucru de 12 ore (intervalul orar 07.00-19.00). Aceştia au acceptat participarea voluntară în cadrul studiului, fiind monitorizați de către un alt coleg (aflat în timpul liber) care a cronometrat fiecare activitate efectuată. Datele obținute au fost prelucrate statistic în Microsoft Excel: tipuri de activități desfășurate, durata și frecvența pentru fiecare activitate în parte, numărul de pacienți îngrijiți pe parcursul a 12 ore, gradul de încărcare fizică și psiho-emoțională a asistentului medical monitorizat.

Rezultate: Au fost identificate 119 tipuri de activități care au fost grupate în 10 categorii specifice, fiecare având un timp mediu alocat: comunicare/predare-preluare tură (153,6 min), epidemiologie / verificare / reorganizare (103,5 min), tehnici de lucru (218,3 min), vizită medic (42,1 min), activități birocratice (83,6 min),

439

internare pacient (79,1 min), externare pacient (8,3 min), transfuzie (4,7 min), gestionare deces (11,8 min), aprovizionare şi transport (56,5 min). Media timpilor de lucru alocaţi îndeplinirii tuturor manevrelor pe parcursul a 12 ore a fost de 12,7 ore, cu extreme între 733 min (12,21ore) şi 786 min (13,1 ore).

Concluzii: S-au identificat activități care se efectuează concomitent, cum ar fi: montarea unui cateter venos și comunicarea cu pacientul. S-a constatat o bună colaborare între asistenții medicali, aceștia împărțind activitățile de așa manieră încât să poată finaliza în bune condiţii sarcinile de serviciu pe parcursul a 12 ore. S-au identificat activități care sunt cronfage și nu se corelează cu numărul de pacienți pe care îl are în îngrijire un asistent medical pe parcursul unei ture: transportul condicilor de medicație la farmacie, transportul probelor biologice la laborator, transportul instrumentarului și a materialului moale la stația de sterilizare, dezinfecția meselor de tratament, verificarea aparatului de urgență, verificarea termenului de valabilitate a materialelor sanitare/dezinfectanţilor etc. Se impune suprapunerea timpului de lucru (“overlapping”) cu cel puţin 15 minute pentru asistenții care preiau, respectiv care predau tura, astfel încât să fie asigurată desfășurarea în bune condiții a actului medical.

440

Greţurile şi vărsăturile în post operator Anca Ilona Ditot1, Laura Gavril1,2, Emilia Pătrăşcanu1,2, Irina Ristescu1,2, Ioana Grigoraş1,2

1Secția Anestezie şi Terapie Intensivă, Institutul Regional de Oncologie Iaşi

2Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași

Cuvinte cheie: greţuri, cancer, satisfacţia pacientului

Introducere: Greţurile şi vărsăturile în perioada postoperatorie (GVPO) constituie un efect secundar postoperator minor, dar care, prin amploarea consecinţelor clinice şi psihologice pot afecta evoluţia pacientului întârziind externarea, crescând costurile şi reducând satisfacţia pacientului.

Obiective: Evaluarea incidenţei şi a factorilor de risc a GVPO la pacientul oncologic precum şi a gradului de satisfacţie a pacienţilor privind profilaxia şi tratamentul GVPO în primele 24 de ore postoperator.

Material şi metodă: Studiul a fost prospectiv observațional, desfăşurat în perioada Aprilie – Iunie 2019 şi a inclus 100 de pacienţi consecutivi internaţi în Clinica de Anestezie Terapie Intensivă a Institutului Regional de Oncologie Iaşi, care au fost evaluaţi pentru prezenţa GVPO. Au fost înregistrate datele demografice ale pacienţilor, tipul şi durata intervenţiei chirurgicale, riscul de GVPO conform scorului Apfel, incidenţa GVPO.

Rezultate: Din cei 100 de pacienţi înrolaţi în studiu, 43% au avut GVPO (84% au prezentat fenomene de intensitate scăzut-moderată). Din totalul pacienţilor, 88% au avut afecțiuni maligne, iar dintre aceştia: 30% au fost fumători (9 femei), doar 4% au afirmat că au avut rău de mişcare (3 femei) şi 6% - antecedente de greţuri şi vărsături (5 femei). Referitor la gradul de satisfacţie al pacienţilor asupra îngrijirilor postoperatorii, 37% au fost mulţumiţi şi 60% s-au declarat foarte mulţumiţi de întregul act medical.

Concluzii: GVPO sunt cele mai comune şi neplăcute efecte secundare postoperatorii, iar frecvenţa lor este influenţată de factori care ţin de pacient, de tipul anesteziei şi intervenţiei chirurgicale, precum şi de durata acesteia.

441

Postoperative nausea and vomiting (PONV) on cancer patients Anca Ilona Ditot1, Laura Gavril1,2, Emilia Pătrăşcanu1,2, Irina Ristescu1,2, Ioana Grigoraş1,2

1Department of Anesthesia and Intensive Care, Regional Institute of Oncology Iaşi

2University of Medicine and Pharmacy “Grigore T. Popa” Iaşi

Keywords: nausea, cancer, patient satisfaction

Background: Postoperative nausea and vomiting (PONV) is a minor postoperative side effect, but due to the amplitude of clinical and psychological consequences may delay the hospital discharge, consuming financial resources and reduces the patient satisfaction regarding postoperative period.

Objectives: To evaluate the incidence and the risk factors for PONV on cancer patients. To assess the patient satisfaction regarding the prophylaxis and the treatment of the PONV in the first 24 hours.

Material and method: The study was prospective observational, conducted between April – June 2019. 100 consecutive surgical oncological patients, admitted in the Intensive Care Unit (ICU) of the Regional Institute of Oncology Iasi, were evaluated for the presence of PONV. The demographics data of the patients, the type and the duration of surgery, the risk of GVPO according to Apfel score, the incidence of GVPO were recorded.

Results: 100 enrolled patients were included and 43% had PONV (84% with low-moderate intensity). Of the 88 patients with malignant disease, 30% were smokers (9 women), only 4% said they had movement sickness (3 women), 6% - history of nausea and vomiting (5 women). The prophylaxis of PONV was done in 78 cases of 88 patients with malignant disease. Regarding patient satisfaction on the postoperative period, 37% were pleased and 60% were very pleased by the medical act.

Conclusions: PONV are the most frequent and unpleasant postoperative complications and depends on individual factors, the type and duration of anesthesia and surgery.

442

Îngrijirea pacientului oncologic cu traheostomă Florentina Donici, Geanina Bandol, Elena Burla, Petronela Smau, Gina Pascal


Cuvinte cheie: traheostoma, canula, instilaţii, aspiraţie

O îngrijire meticuloasă a canulei traheale şi a zonei peristomale este foarte importantă pentru menţinerea unui aeraj bun, prevenirea infecţiilor şi a degradării pielii. Îngrijirea pacientului traheostomizat presupune igiena zilnică a canulei şi instilaţii cu ser fiziologic cu aspiraţia ulterioară a secreţiilor.

443

Tipuri de infecţii dezvoltate de pacienţii transplantaţi în compartimentul de transplant medular I.R.O. Iaşi Adriana Florina Farca, V. Dănăilă, Oana Creţu

Clinica Hematologie, Compartimentul de Transplant Medular, I.R.O. Iaşi, România

Cuvinte cheie: transplant de celule stem, chimioterapie, neutropenie, infecţii

Pacienţii supuşi procedurii de transplant de celule stem pot să dezvolte diverse infecţii în perioada de neutropenie severă care se instalează în urma condiţionării cu medicamente citostatice. Perioada de neutropenie durează, în medie, 2-3 săptămâni, este caracterizată de faptul că pacientul nu are apărare antiinfecţioasă, ceea ce duce la un risc crescut de infecţii severe cu potenţial letal. Au fost analizaţi 33 de pacienţi care au fost supuşi procedurii de autotransplant, în perioada noiembrie 2017 – mai 2019. Am evaluat portajul la internare, am stabilit măsurile profilactice care trebuie urmărite şi am monitorizat respectarea lor, am stabilit care sunt factorii de risc pentru apariţia infecţiilor şi am monitorizat infecţiile apărute pe parcursul internării. Pacienţii cu portaj la internare nu au dezvoltat ulterior infecţii cu aceeaşi germeni, nu au existat concomitent pacienţi cu infecţii determinate de acelaşi agenţi patogeni, nu s-au înregistrat infecţii de cateter, infecţiile apărute nu au fost determinate de germeni multirezistenţi şi nu a fost înregistrat nici un deces.

În concluzie, evoluţia bună a tuturor pacienţilor postransplant a fost posibilă datorită cunoaşterii şi monitorizării factorilor de risc şi favorizanţi, respectării antibioprevenţiei conform ghidurilor şi respectării protocoalelor şi procedurilor privind prevenirea infecţiilor.

444

Nutriţia pacientului oncologic Maria-Diana Lazăr, Georgeta-Simona Gavriliu

Institutul Regional de Oncologie

Cuvinte cheie: oncologie medicală, pacient, nutritive

Nutriţia oncologică joacă un rol deosebit de important în menţinerea calităţii vieţii pacientului.

Pacientul diagnosticat cu neoplasm beneficiază de suport nutriţional administrat atât pe cale enterală, dar şi parenterală.

De îmbunătăţirea statusului nutriţional se ocupă întreaga echipă medicală: medicul-asistentul medical-nutriţionistul, astfel, aceştia decid: momentul începerii suportului nutriţional, calea de administrare, precum şi necesarul energetic.

445

Evaluarea prevalenţei şi a factorilor de risc pentru delirul postoperator la pacientul vârstnic oncologic Eugenica Lespezeanu, Irina Ristescu, Georgiana Pintilie, Emilia Pătraşcanu, Laura Gavril, Ioana Grigoraş

ATI

Cuvinte cheie: delir postoperator, pacient oncologic, chirurgie electivă

Introducere: Prevenţia şi diagnosticul precoce a complicaţiilor postoperatorii au un rol esenţial în ameliorarea prognosticului pacienţilor chirurgicali oncologici. Delirul postoperator (DPO) este citată în literatură ca una din cele mai frecvente şi mai subdiagnosticate complicaţii întâlnite la pacienţii vârstnici.

Obiective: Evaluarea prevalenţei DPO în rândul pacienţilor oncologici vârstnici supuşi intervenţiilor chirurgicale elective şi identificarea factorilor de risc pentru apariţia DPO.

Material şi metodă: Studiu prospectiv observaţional, unicentric, desfăşurat în Unitatea de Ingrijiri Postoperatorii a Clinicii ATI, I.R.O. Iaşi, în intervalul februarie - aprilie 2019. Au fost înrolaţi 50 pacienţi consecutivi cu vârsta peste 65 ani, programaţi pentru chirurgie oncologică electivă. Diagnosticul DPO a utilizat scorul Nursing Delirium Screening Scale (NU-DESC), iar identificarea disfuncţiei cognitive preoperatorii (DCP) scorul Mini-cog. Au fost înregistraţi parametrii preoperatori - date demografice, scor Mini-cog, scor ASA, comorbidităţile, scor NU-DESC, scor de durere.

Rezultate: Prevalenţa globală a DPO, evaluat în primele 24 postoperator, a fost de 32%, n=16/50 pacienţi. Prevalenţa DPO la pacienţii diagnosticaţi preoperator cu DCP a fost de 41,3%, n=12/29 pacienţi, 50% la pacienţii cu DCP severă, n=6/12 pacienţi şi 35,2% la cei cu DCP moderată, n=6/17 pacienţi.

Concluzie: Delirul postoperator are o prevalenţă crescută la pacientul vârstnic oncologic.

446

Prevalence and risk factors for postoperative delirium on elderly oncologic patients Eugenica Lespezeanu, Irina Ristescu, Georgiana Pintilie, Emilia Pătraşcanu, Laura Gavril, Ioana Grigoraş

ATI

Keywords: Postoperative delirium, oncologic patient, elective surgery.

Background: Prevention and early diagnosis of postoperative complications have an essential role in improving the prognosis of oncological surgical patients. Postoperative delirium (POD) is cited in the literature as one of the most common and more undiagnosed complications encountered in elderly patients.

Objectives: To investigate the prevalence of postoperative delirium and to identify the risk factors for postoperative delirium, among elderly oncologic patients.

Methods: Prospective observational unicentric study, conducted in the Postoperative Care Unit of the ATI clinic, R.I.O Iaşi, between February - April 2019. We enrolled 50 consecutive patients over the age of 65, scheduled for elective oncology surgery. For POD diagnosis, we used the Nursing Delirium Screening Score (NU-DESC), and to identify preoperative cognitive dysfunction (PCD), we used the Mini-cog score. We collected data preoperative – demographics, Mini-cog score, ASA score, NU-DESC and score pain.

Results: The overall prevalence of POD, evaluated in the first 24 hours postoperatively, was 32%, n=16/50 patients. Prevalence of POD in patients diagnosed preoperatively with PCD was 41.3%, n=12/29, 50% in patients with severe PCD, n=6/12 patients and 35.2% in those with moderate PCD, n=6/17 patients. Conclusion: Postoperative delirium has a high prevalence among elderly oncologic patients.

447

Gradul de satisfacţie a pacienţilor privind consultul preanestezic Gabriela Melinte2, Emilia Patraşcanu1,2, Delia Negrescu1, Roxana Boca1, Irina Ristescu1,2, Mihaela Marciuc1, Laura Gavril1,2, Ioana Grigoraş1,2

1Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iaşi, România

2Institutul Regional de Oncologie, Secția Anestezie și Terapie Intensivă, Iaşi, România

Cuvânt cheie: pacient

Introducere: Gradul de satisfacţie reprezintă o fină balanţă între aşteptările pacientului şi modul în care pacientul percepe calitatea îngrijirilor acordate.

Obiective: Evaluarea gradului de satisfacţie a pacienţilor privind calitatea consultului preanestezic şi a măsurii în care nevoile psihice şi emoţionale ale acestuia au fost abordate.

Material şi metodă: Studiul pilot, prospectiv, desfăşurat în Clinica ATI a I.R.O. Iaşi între 1.11.2018 -15.07.2019 prin aplicarea unui chestionar anonim privind percepţia pacientului asupra consultului preanestezic. Chestionarul a fost aplicat tuturor pacienţilor oncologici chirurgicali operaţi electiv şi a cuprins 9 itemi privind calitatea consultului preanestezic, identificarea motivelor de insatisfacţie, identificarea principalelor temeri preoperatorii şi măsura în care aceste temeri au fost diminuate. Datele obţinute au fost prelucrate EXCELL şi SPSS.

Rezultate: Din 800 chestionare distribuite au fost recuperate 629 (78,6%). Respondenţii au avut vârsta medie de 58 ani. 77% au avut antecedente anestezice, din care 25% ≥ 3 anestezii. Medicul anestezist s-a prezentat (80%) şi a explicat scopul consultului (92,84%). Durata estimată de pacient a consultului a fost în medie de 18 minute, cu limite între 3-60 minute. 94% respondenţi au considerat că au furnizat toate informaţiile medicale necesare, doar 5% nu au reuşit fie datorită timpului insuficient de discuţie, fie lipsei de încredere în interlocutor. Principalele temeri preoperatorii sunt legate de reuşita intervenţiei chirurgicale (52%), durerea

448

postoperatorie (31%) şi ”să nu mă trezesc din anestezie” (29%). 65,5% raportează diminuarea temerilor în urma consultului, iar 91% consideră consultul util.

Concluzii: Aprecierea gradului de satisfacţie a pacienţilor asupra consultului preanestezic permite îmbunătăţirea interacţiunii medic pacient şi identificarea nevoilor manifestate de pacienţi.

Patient's satisfaction on preanesthesia visit Gabriela Melinte2, Emilia Patraşcanu1,2, Delia Negrescu1, Roxana Boca1, Irina Ristescu1,2, Mihaela Marciuc1, Laura Gavril1,2, Ioana Grigoraş1,2



Keyword: patient

Introduction: Patient’s satisfaction is a fine balance between patient’s expectations and patient’s perceptions of the provided care.

Objective: Evaluation of patient’s satisfaction on preanesthesia visit and of the degree to which the patient’s psycho-emotional needs were addressed.

Material and method: Prospective study, conducted in Anesthesia and Intensive Care Department R.I.O. Iaşi between 1.11.2018 - 15.07.2019, involved an anonymous questionnaire regarding preanesthesia visit satisfaction, applied to all patients scheduled for elective oncological surgery. The questionnaire included 9 items regarding quality of preanesthesia vist, identification of dissatisfaction reasons, identification of the prominent preoperative fears and the degree, to which they were addressed. Statistical analysis was performed with EXCELL şi SPSS.

449

Results: Out of 800 handed questionnaires 629 (78.7%) were recovered and analyzed. Only 55 (17%) included responses to all items. Responders had a mean age of 58 years. 77% of responders had ≥ 1 previous anesthesia procedure, 25% ≥ 3. The anesthetist introduced him/herself (80%) and explained the goals of preanesthesia visit (90%). The mean perceived duration of preanesthesia consultation was 18 (3-60) minutes. 94% responders perceived giving all information, 5% complained about the time restrain. The most frequent preoperative fears regarded surgery success (52%), postoperative pain (31%) and never waking up from anesthesia (29%). 65.5% reported diminished fears after preanesthesia visit and 91% it’s usefulness.

Conclusions: Assessment of patient’s satisfaction on preanesthesia visit help to improve the interaction patient – doctor and help to identify the manifested needs of the patient’s.

450

Managementul complicaţiilor cutanate la pacienţii stomizaţi digestiv Antonela Lăcrămioara Paiu, Elena Tiba, Ana Maria Fărăoanu

Institutul Regional de Oncologie Iaşi, Secţia Chirurgie Oncologică 2

Cuvinte cheie: management, stoma, complicaţii, îngrijirile stomei

Introducere: Stoma este comunicarea realizată chirurgical între un segment al tubului digestiv şi tegument.

Material şi metodă: Am arătat metodele folosite începând cu indicaţia chirurgicală şi stabilirea locului stomei, pregătirea preoperatorie şi îngrijiri postoperatorii.

Concluzii: Pacienţii stomizaţi au nevoie de îngrijiri speciale, motiv pentru care trebuie implicată familia, în îngrijirea stomei, dar în acelaşi timp trebuie încurajat purtătorul de stomă să fie independent.

451

Rolul kinetoterapiei în prevenirea escarelor de decubit la pacienţii aflaţi în îngrijirea paliativă – review al literaturii de specialitate Al. Panciuc1, Lenuţa Bîrjovanu1, Carmen-Ionela Iacob1, Liliana Nicoleta Crucianu1, Gema Băcoanu1, Anca Raluca Vrânceanu1, Vl. Poroch1,2



Cuvinte cheie: kinetoterapie, escare de decubit, interdisciplinaritate, calitatea vieţii, complicaţii de decubit

Introducere: Obiectivul principal al kinetoterapiei este de a asigura cea mai bună calitate a vieţii pacientului, anumite intervenţii specifice kinetoterapiei fiind indicate chiar pacienţilor internaţi în îngrijirea paliativă.

Scop: Review al literaturii de specialitate cu rolul de a evidenţia rolul intervenţiilor specifice kinetoterapiei la pacienţii cu boli cronice, aflaţi în îngrijirea paliativă, din perspectiva rezultatelor privind ameliorarea calităţii vieţii şi a reducerii riscului de a dezvolta escare sau alte complicaţii de decubit.

Rezultate: Studiile de specialitate susţin utilitatea şi importanţa aplicării manevrelor de kinetoterapie la pacienţii aflaţi în îngrijirea paliativă, cel mai important rezultat fiind prevenirea complicaţiilor legate de decubit şi creşterea calităţii vieţii pacienţilor.

Concluzii: Kinetoterapia menţine funcţia respiratorie şi circulatorie optimă, îmbunătăţeşte mobilitatea şi creşte independenţa funcţională a pacientului aflat în îngrijirea paliativă.

452

Erori de identificare a pacienţilor Alina Andreea Postolachi

Secţia Hematologie, Institutul Regional de Oncologie Iaşi, România

Cuvinte cheie: erori, identificare, consecinţe, calitate

Erorile de identificare pot aduce prejudicii pacienţilor, mergând de la consecinţe uşoare până la consecinţe foarte grave.

Din acest motiv trebuie implementate metode eficiente de identificare a pacientului iar personalul medical trebuie instruit şi verificat periodic dacă cunoaşte şi aplică corect aceste măsuri.

În consecinţă, existenţa unor mijloace eficiente de identificare, cât mai sigure şi un personal bine pregătit şi responsabil este cheia acordării unor servicii medicale de calitate.

453

Evaluarea aplicării protocolului de reabilitare postoperatorie precoce la pacientul oncologic Dorina Prisecariu, Laura Gavril, Emilia Pătrăşcanu, Ioana Grigoraş, Irina Ristescu

Institutul Regional Oncologic Iaşi

Cuvinte cheie: recuperare precoce, ERAS, pacient oncologic

Introducere: Protocolul ERAS este un complex de strategii multimodale modern, bine implementat în multe discipline chirurgicale, conducând la scăderea morbidităţii şi a duratei de şedere în spital. În acest studiu s-a urmărit gradul de aplicare în practica curentă a strategiilor protocolului ERAS (analgezie adecvată, mobilizare şi nutriţie precoce, evitarea supra-încărcării hidrice, profilaxia greţurilor şi vărsăturilor, profilaxia trombembolismului venos) în primele trei zile post-operator şi evaluarea gradului de satisfacţie a pacienţilor privind calitatea îngrijirilor postoperatorii.

Material şi metodă: Studiul a fost prospectiv observaţional, desfăşurat în perioada 2 Aprilie – 31 Iunie 2019, realizat pe 100 pacienţi consecutivi internaţi în Clinica de Anestezie Terapie Intensivă (ATI) din cadrul Institutului Regional de Oncologie (I.R.O.) Iaşi. S-a întocmit o fişă de studiu individuală pentru fiecare pacient, în care s-a completat o serie de date şi informaţii pentru analiza statistică.

Rezultate: Din cei 100 pacienţi internaţi, 41 au fost bărbaţi, iar principala patologie întâlnită a fost neoplasmul colo-rectal. Scorul durerii de 4 pe Scala Vizual Analogă (SVA) a fost acordat de 45 pacienţi la venirea din sala de operaţie, iar în ziua operaţiei 15 bolnavi au mers prin salon. În ceea ce priveşte gradul de satisfacţie a pacienţilor, 55 au fost mulţumiţi de îngrijirile medicale şi 15 – foarte mulţumiţi.

Concluzii: Componentele protocolului ERAS interesează toate etapele experienţei chirurgicale ale unui pacient - preoperator, intraoperator şi postoperator – şi depind de un efort de colaborare din partea întregii echipe de îngrijiri medicale, scurtând timpul de şedere în spital şi conducând la beneficii economice în îngrijirea pacienţilor oncologici.

CONFER2019_VR.pdf - oncologie iasi

Documents

Transcript of CONFER2019_VR.pdf - oncologie iasi