Parte practica

Argumentul cercetării

De scris

Obiectivele cercetării

Obiectiv 1: Identificarea celor mai eficiente modalități

de dezvoltare a creativității la preșcolari

Obiectiv 2: Familiarizarea copiilor cu tehnici de

asimilare creativă a informațiilor

Obiectiv 3: Identificarea aspectelor pozitive ale stimulării

creativității la preșcolari.

Ipotezele cercetării

Ipoteza 1: Stimularea potențialului creativ al școlarului

din grupa pregătitoare este posibilă și imperios necesară.

Ipoteza 2: Cadrele didactice din mediul rural utilizează în

mai mare măsură metodele actvităţilor plastice şi activităţilor

practice în dezvoltarea creativităţii copiilor decât cele din

mediul urmaban.

Metodologia cercetăriiAncheta sociologică este una dintre metodele cantitative cel

mai des utilizate în cercetarea de teren. În cazul unei anchete

sociologice, cercetătorul urmărește cu prioritate latura

practică, adică formularea unor concluzii cu eficiență imediată

și mai puțin aspectele teoretice și experimental-metodologice,

parcurgând în mod inegal - dacă se poate spune așa - nivelurile

unei investigații. Datorită pregătirii teoretice și a

instrumentelor de lucru specifice, ancheta sociologică, dispune

de o anumită „independență” în raport cu alte investigații. Din

acest punct de vedere, ancheta sociologică are un conținut mai

bogat decât ceea ce numim minim, de regulă, ancheta de teren,

constituind – un tip specific de studiu sociologic, o formă

intermediară între studiul empiric și teoretic.

Ancheta sociologică presupune o pregătire teoretică,

stabilirea unui „cadru epistemologic” – derivat din teoria

problemei cercetate – și utilizarea unui set de tehnici adecvate.

Orice anchetă sociologică, oricât de limitată prin teme și

obiective, trebuie să dispună de ipoteze și trebuie sa urmeze un

ghid teoretic adecvat.

Într-o investigație socială, locul principal îl ocupă datele

care au calitatea de fapte. Această condiție nu este îndeplinită

decât de datele - observației, ale experimentului și documentării

– tehnicile principale de cercetare sociologică.

De regulă ancheta ca metodă de cercetare în științele socio-

umane folosește ca și instrument de culegere a datelor

chestionarul.

Ancheta prin chestionar se delimitează de celelalte tehnici

prin două trăsături esențiale:

într-o asemenea anchetă se pun întrebări cu privire la

domeniul studiat și nu se intră în contact direct cu realitatea,

cu mediul pe care vrem să-l studiem, să-l diagnosticăm;

subiecții sunt chestionați, în majoritatea cazurilor, în

afara mediului „natural”, adică social al problemei.

Ancheta ca metodă fundamentală în științele socio-umane are

câteva trăsături distincte.

Astfel, tehnicile de realizare ale anchetelor au un evident

caracter standardizat, în sensul că numărul, ordinea și

formularea întrebărilor precum și efectivele de persoane cărora

li se adresează aceste întrebări sunt stabilite foarte clar de la

bun început și nu sunt permise decât arareori abateri de la

schema de realizare a anchetei.

Ancheta folosește, prin definiție, chestionarul, ca

instrument de cercetare, chiar și în cazul celor mai simple forme

de realizare a ei. O altă caracteristică este aceea că ancheta

urmărește, prin modul de alegere a persoanelor investigate, să

satisfacă cerința de reprezentativitate, în sensul statistic al

termenului, a eșantionului în raport cu o populație mai mare.

Pentru a se asigura o reprezentativitate satisfăcătoare,

ancheta se realizează, de regulă, pe eșantioane mari, iar

concluziile unei anchete se întemeiază pe legile statisticii

matematice și ale teoriei probabilităților (chiar și atunci când

eșantionul nu respectă întocmai cerințele probabilistice).

Prelucrarea datelor unei anchete se realizează folosindu-se

procedurile statistice standard, care toate se bazează pe

calculul frecvențelor cu care apar diferitele variante de răspuns

ale fiecărei întrebări. Din acest motiv, răspunsurile libere la

întrebările numite "deschise" (cele fără variante de răspuns

prestabilite) trebuie aduse, după efectuarea investigației la

forma "închisă" și prelucrate ca și acestea. Valoarea informației

obținute prin anchetă se exprimă și prin gradul de

reprezentativitate al eșantionului anchetat. Deci, ancheta

presupune și o evaluare statistică a măsurii în care rezultatele

obținute (medii, proporții, coeficient de corelație, etc.) le

aproximează pe cele din populația de referință.

Ancheta prin chestionar trebuie să parcurgă, într-o formă

sau alta, în funcție de temă, scopuri și populație, următoarele

etape, care în esență se aseamănă mult cu etapele parcurse de

orice cercetare cantitativă:

Stabilirea și delimitarea temei;

Stabilirea obiectivelor și a ipotezelor de lucru;

Determinarea populației;

Preancheta;

Construirea eșantionului;

Redactarea instrumentului de culegere a datelor –

chestionarul;

Pretestarea și definitivarea chestionarului;

Aplicarea (administrarea) chestionarului pe teren –

culegerea datelor;

Postcodificarea răspunsurilor;

Analiza datelor;

Redactarea raportului de anchetă și a concluziilor.

Chestionarul ca instrument

Termenul de chestionar (fr. questionnaire) poate fi definit

simplu ca fiind o succesiune logică de întrebări adresate unor

persoane și ale căror răspunsuri sunt consemnate în scris.

Septimiu Chelcea, în lucrarea „Cunoașterea vieții sociale”,

definea chestionarul ca fiind „un instrument de investigare,

constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual,

imagini grafice, ordonate logic și psihologic care, prin

administrarea de către operatorii de anchetă sau prin auto-

administrare, determină din partea celor anchetați răspunsuri ce

urmează a fi înregistrate în scris.”

Etapă principală în realizarea unei anchete sau sondaj,

construcția oricărui chestionar trebuie să înceapă de regulă cu

specificarea foarte clară a problemei de cercetat. Problemele

sociale au, de regulă, un grad de complexitate mare care

presupune descompunerea acestora în mai multe dimensiuni.

Acestea, la rândul lor, se vor traduce în indicatori, deci în

modalități empirice de detectare a prezenței / absenței, a stării

sau a intensității unor caracteristici. În cazul anchetei, acești

indicatori vor îmbrăca forma unui ansamblu de întrebări cu

privire la obiect, eveniment sau fenomen, urmărindu-se obținerea

unor răspunsuri care să conțină informații despre unele laturi

ale lui, anume acelea care prezintă interes pentru cercetător.

Tot acest proces „de transformare” poartă numele de

operaționalizare a conceptelor, înțelegând prin aceasta ansamblul

operațiilor prin care însușirile definitorii ale noțiunii pot fi

identificate, evaluate sau chiar măsurate în universul empiric.

Una din caracteristicile cercetării empirice în domeniul

științelor socio-umane o constituie necesitatea construirii, cu

ocazia fiecărei investigații, a propriului instrument de

cercetare, a cărui utilizare este limitată la obiectul studiului

în cauză și la momentul respectiv, lucru care presupune, dacă nu

angajarea unor specialiști, cel puțin consultarea lor, pentru a

se evita subiectivitatea și eliminarea erorilor inerente unei

asemenea munci.

Pentru a obține maximul de informație, aspect deosebit de

important într-o cercetare bazată pe chestionar, este necesară

cunoașterea diferitelor tipuri de întrebări, a tipurilor de

răspunsuri adecvate la ele, a modului de punerea a acestora în

pagină, a regulilor de redactare formularului de chestionar și a

posibilelor erori ce pot să apară atât în faza de construcție cât

și în momentul aplicării acestuia.

În ceea ce privește tipurile de întrebări dintr-un

chestionar, în funcție de conținutul lor întâlnim:

Întrebări factuale – prin care se obțin informații despre

fapte obiective, verificabile (vârstă, sex, domiciliu, studii,

profesie, apartenență etnică, stare civilă), răspunsul la aceste

întrebări poate fi judecat prin termeni de adevărat/fals;

Întrebări de opinie – prin care se înregistrează informații

de natură subiectivă, cum ar fi atitudinile, părerile,

credințele, valorile, sentimentele, interesele; se obțin în mod

direct, prin comunicarea cu subiecții;

Întrebările de motivație – urmăresc explicarea unor cauze

sau condiții ce determină anumite acțiuni. Ele se aseamănă mult

cu cele de opinie, dar sunt distincte prin faptul că pe baza lor

se pot face predicții comportamentale și se pot estima anumite

schimbări în opțiunile oamenilor.

Întrebări de cunoștințe – folosite la testarea nivelului și

calității informației pe care o dețin subiecții într-un anumit

domeniu. Ele se folosesc foarte rar și doar atunci când sunt

necesare, pentru că ele creează o situație de examinare și pot

bloca în acest sens comunicarea.

În funcție de forma întrebărilor întâlnim:

Întrebările închise - sunt cele mai frecvente și totodată

cele mai comode pentru că oferă un evantai de răspunsuri

precodificate, dintre care subiectul este obligat să aleagă unul

sau, dacă se precizează, mai multe răspunsuri care i se

potrivesc. Acest gen de întrebări vizează atât întrebările

factuale, cât și cele care fac referire la anumite situații

(acord-dezacord), opinii, atitudini, comportamente și poziția pe

care se înscrie subiectul de-a lungul unei game de situații. Ușor

cuantificabile, acest tip de întrebări este adecvat analizelor

statistico-matematice, motiv pentru care sunt foarte des

folosite, în ciuda defectelor lor. Astfel, întrebările închise

sunt simple, ușor de înțeles, nu presupun analize intermediare și

elimină ambiguitățile, dar nu por viza aspecte nuanțate, de mare

finețe, blocând în acest sens inițiativa teoretică, intuiția și

imaginația sociologului, cât și a subiectului.

Întrebările deschise - sunt acele întrebări care nu oferă

răspunsuri prestabilite, în această situație, subiectul fiind

lăsat liber să ofere răspunsul pe care îl dorește.

Întrebările deschise au câteva particularități, care

recomandă să fie sau să nu fie utilizate în anumite contexte:

- dacă sunt formulate cu grijă, pot oferi informații

valabile despre orice subiect;

- sunt indispensabile dacă dorim să culegem informații cu

privire la situații „delicate” (relații interpersonale, familie,

etc.);

- sunt utilizate în situația în care nu putem prevedea

răspunsuri posibile, în acest caz vom putea folosi întrebări semi

- deschise (semi - închise).

- răspunsurile sunt mai greu de prelucrat decât cele

închise, acest fapt presupunând o grupare a lor pe categorii de

răspunsuri;

- un posibil risc în înregistrarea acestor răspunsuri îl

constituie menținerea răspunsurilor într-o sferă de generalitate,

care pot genera confuzii în prelucrarea lor;

Întrebări semi-deschise (semi-închise) - principalele

răspunsuri posibile sunt redactate și codificate ca în cazul

întrebările închise, dar se lasă posibilitatea de a adăuga

răspunsuri libere, în afara celor propuse.

Caracteristici întrebărilor semi-deschise sunt:

- contribuie la facilitarea prelucrării analizei

răspunsurilor, pentru că o parte din ele sunt codificate;

- ca și în cazul întrebărilor închise, pot influența

reacțiile subiecților chestionați, prin sugerarea răspunsurilor

adecvate, mai „adecvate”, mai „convenabile”;

Întrebări scalate (cu răspunsuri ierarhizate) - sunt acele

întrebări (folosite cu precădere la evaluarea intensității), care

prezintă răspunsuri ierarhizate, fiecare treaptă a scalei

referindu-se la o anumită categorie de atitudini, aflate pe un

continuu, de la atitudinea cea mai favorabilă la atitudinea cea

mai nefavorabilă față de obiectul măsurat.

Un alt criteriu care este folosit, în tipologizarea

întrebărilor este acela al funcției lor metodologice. Astfel,

distingem:

Întrebări introductive - permit deschiderea dialogului,

familiarizarea intervievatului cu operatorul de teren;

Întrebări de trecere – asigură trecerea de la o problemă la

alta;

Întrebări filtru – au rolul de a selecta de regulă în două

sau mai multe categorii subiecții, în funcție de opinia sau

situația lui vizavi de anume fenomen sau fapt social.

Întrebări de control – este necesar, ca pentru a testa

sinceritatea răspunsurilor la anumite întrebări, să se introducă

acest gen de întrebări care, reprezintă forme diferite de

întrebare pentru același aspect.

La redactarea chestionarului trebuie să ținem cont de mai

mulți factori, cum ar fi: modul de administrare (față-n-față,

autoadministrare, prin corespondență, etc.), populația

investigată (caracteristicile de vârstă, instrucție, profesie,

sex, etc. ale subiecților), limbajul utilizat, etc.

De asemenea, la formularea întrebărilor, trebuie să

respectăm următoarele reguli:

- textul întrebării să fie cât mai simplu, concis,

nesugestiv, netendențios;

- termenii utilizați să fie obișnuiți, familiari populației

investigate, evitându-se neologismele, arhaismele,

termenii tehnici și jargonul;

- să se evite pe cât posibil cuvintele cu rezonanță

afectivă, deoarece acestea ar putea influența, conștient

sau nu, răspunsurile;

- formularea întrebărilor trebuie să aibă în vedere

capacitatea de receptare și înțelegere a subiecților

cărora le sunt adresate;

Pentru a câștiga încrederea subiecților, unele întrebări pot

fi personalizate sau individualizate („Care este părerea dvs.

despre...?”). Nu trebuie însă accentuată această personalizare,

pentru a nu influența comportamentul respondentului.

Întrebările să nu fie cumulative, adică în textul aceleași

întrebări să se facă referire la două chestiuni distincte, să nu

implice răspunsuri de tipul „și-și” ci de tipul „sau-sau” (de ex.

Orașul vostru e liniștit și curat? În această situație cel mai

potrivit ar fi să folosim două întrebări de tipul „da”, „nu”:

„Orașul dvs. este liniștit?” – da – nu și „Orașul dumneavoastră

este curat?” – da – nu.

În ceea ce privește punerea în pagină, practica a demonstrat

câteva direcții de respectat sau reguli:

- pentru a avea răspunsuri cât mai sincere și

individualizate, adică necontaminate, nu trebuie să lăsăm

întrebările să „curgă” una după alta potrivit

conținutului lor, pentru a nu lăsa subiecții să

raționalizeze sau să coreleze răspunsurile.

- la începutul formularului trebuie incluse câteva

întrebări „de pregătire”, fără importanță majoră pentru

temă, dar care ajută la câștigarea încrederii subiectului

- întrebările mai delicate, mai dificile, trebuie puse în

general, în partea a doua a chestionarului, când se

presupune că subiectul e pregătit și poate da răspunsuri

sincere;

- ori de câte ori credem că subiectul s-ar putea plictisi,

sau și-ar putea pierde încrederea în cercetare, formulăm

din nou întrebări „de pregătire” (când administrarea

chestionarului se face față-n-față), iar în cazul în care

chestionarul este autoadministrat, atunci trebuie să

oferim subiecților toate informațiile pe care le

considerăm importante, pentru ca aceasta să poată oferi

răspunsuri adecvate.

Analiza şi prelucrarea datelor

Fig. 1. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea „În ce interval devârstă vă încadraţi ?„

Cea mai mare pondere a răspunsurilor la întrebarea „În ce

interval de vârstă vă încadraţi ? „ a avut-o varianta de răspuns „30-39

ani”, cu un procent de 35%, urmat de intervalul „20-29 ani” cu un

procentaj de 27% și „40-49 ani” cu 22%. Pentru categoriile de

vârstă „50-59 ani” și „60-69 ani” procentele au fost de 13%

respectiv 3%.

Ca și frecvență a răspunsurilor, aceste date se pot observa

în tabelul de mai jos.

In ce interval de varsta va incadrati

Frequency

Percent

ValidPercen

t

Cumulative

PercentValid 20-29

ani11 27,5 27,5 27,5

30-39 ani

14 35,0 35,0 62,5

40-49 ani

9 22,5 22,5 85,0

50-59 ani

5 12,5 12,5 97,5

60-69 ani

1 2,5 2,5 100,0

Total 40 100,0 100,0

Fig. 2. Reprezentarea grafică a împărțirii pe sexe

Din eșantionul nostru, un procent de 98% au fost persoane de

sex feminin și 2% persoane de sex masculin. Ca și număr efectiv,

au răspuns chestionarului 39 de femei și un bărbat.

Sexul

Frequency

Percent

ValidPercen

t

Cumulative

PercentValid mascul

in1 2,5 2,5 2,5

feminin

39 97,5 97,5 100,0

Total 40 100,0 100,0

Fig. 3. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea „Care este

nivelul Dumneavoastră de pregătire”

Ca și nivel de pregătire a cadrelor didactice participante

la studiu, cea mai mare pondere o au cele cu studii universitare,

cu un procent de 48%, urmate de cele care au urmat și un program

masteral, procentul acestora fiind de 30%. Cadrele didactice cu

studii medii însumează 20% din eșantionul nostru. Există și un

procent de 2% care reprezintă persoanele ce au urmat după

absolvirea facultății studii postuniversitare.Frecvenţa răspunsurilor se poate observa în tabelul ce urmează.

Care este nivelul dumneavoastra de pregatire

Frequency

Percent

ValidPercen

t

Cumulative

PercentValid studii medii 8 20,0 20,0 20,0

studii postuniversitare

1 2,5 2,5 22,5

studii universitare

19 47,5 47,5 70,0

studii de 12 30,0 30,0 100,0

masteratTotal 40 100,0 100,0

Fig. 4. Reprezentarea grafică a mediului de proveniență

Mediul de proveniență al respondenților noștii este

reprezentat grafic mai sus. Astfel, 53% din participanți provin

din mediul urban iar 47% din mediul rural.

Mai jos, se poate observa și din punct de vedere al

frecvenței răspunsurilor datele prezentate mai sus.

Mediul de provenienta al gradinitei unde sunteticadru didactic

Frequency

Percent

ValidPercen

t

Cumulative

PercentValid rural 19 47,5 47,5 47,5

urban 21 52,5 52,5 100,0Total 40 100,0 100,0

Fig. 5. Reprezentarea grafică a vechimii în învățământul preșcolar

În graficul de mai sus se poate observa vechimea de când

participanții la studiul nostru profesează în învățământul

preșcolar.

Fig. 6. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea „Care este

grupa la care predaţi”

Grupele la care predau cadrele didactice respondente la

chestionarul nostru au aproximativ aceeași pondere. Astfel, la

grupa mică, procentul lor este de 37%, la grupa mijlocie de 33%

și la grupa mare de 30%

Fig.7. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea

„În ce măsură consideraţi că activităţile realizate în grădiniţă influenţează

creşterea spiritului creativ al preşcolarilor?”

La întrebarea „În ce măsură consideraţi că activităţile realizate în

grădiniţă influenţează creşterea spiritului creativ al preşcolarilor?” jumătate

din respondenți au afirmat că activitățile realizate în grădiniță

influențează creșterea spiritului creativ al preșcolarilor „în

mare măsură”, iar „în foarte mare măsură” un procent de 45%. Restul,

5%, au afirmat că activitățile realizate influențează „în potrivită

măsură” creșterea spiritului creativ.

In ce masura considerati ca activitatile realizate in gradinitainfluenteqaza cresterea spiritului creativ al prescolarilor

Frequency

Percent

ValidPercen

t

Cumulative

PercentValid in foarte mare

masura18 45,0 45,0 45,0

in mare masura 20 50,0 50,0 95,0

im potrivita masura

2 5,0 5,0 100,0

Total 40 100,0 100,0

Fig.8. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea „Enumeraţi

câteva dintre cele mai eficiente modalităţi de dezvoltare a creativităţii preşcolarilor” –

prima opțiune

Una dintre cele mai eficiente modalități de dezvoltare a

creativității preșcolarilor, ca primă opțiune este „jocul de

rol”, cu un procent de 45%, urmată de „activități practice” și

„activități plastice”, ambele având un procentaj de 20% din

totalul răspunsurilor. Cea mai mică pondere o are metoda

„povestirilor”, procentul acesteia fiind de 15%.


câteva dintre cele mai eficiente modalităţi de dezvoltare a creativităţii preşcolarilor” – a

II-a opțiune

Cea de-a II-a opțiune a cadrelor didactice pentru

dezvoltarea creativității preșcolarilor, cea mai mare pondere o

au „activitățile plastice” și „activitățile practice”, ambele

având un procent de 29% din totalul răspunsurilor valabil

exprimate. Acestea sunt urmate, îndeaproape, cu un procent de

26%, de „povestiri”. Pe ultimele două locuri în preferințele

cadrelor didactice sunt „jocul de rol”, cu un procent de 13% și

„activitățile matematice”, care au un procent de numai 3%.


câteva dintre cele mai eficiente modalităţi de dezvoltare a creativităţii preşcolarilor” – a

III-a opțiune

Din totalul răspunsurilor valabil exprimate, adică 27 de

răspunsuri din 40, „activitățile plastice” este pe primul loc în

dezvoltarea creativității preșcolarilor, fiind cea de-a III-a

opțiune, cu un procent de 41%. Aceasta este urmată de

„activitățile practice” cu un procentaj de 22%, „povestirile” cu

19% și „jocul de rol” cu 18%. Ca și frecvență a răspunsurilor,

datele se regăsesc în tabelul de mai jos.

Enumerati cateva dintre cele mai eficiente modalitati dedezvoltare a creativitatii prescolarilor

Frequen Percen Valid Cumulati

cy tPercen

tve

PercentValid activitati

plastice11 27,5 40,7 40,7

activitati practice

6 15,0 22,2 63,0

jocul de rol 5 12,5 18,5 81,5

povestirile 5 12,5 18,5 100,0Total 27 67,5 100,0

Missing

0 13 32,5 Total 40 100,0

Fig. 11. Reprezentarea grafică a problemelor pe care le ridică

managerierea modalităţilor de dezvoltare a creativităţii

Cea mai mare pondere în exprimarea problemelor pe care le

ridică managerierea modalităților de dezvoltare a creativității

preșcolarilor o are varianta de răspuns „nu sunt probleme”, cu un

procent de 55%. Problema cea mai mare este dată de „lipsa

materialelor didactice”, cu un procent de 33%, urmată, la

egalitate, de „lipsa mijloacelor moderne” și temele alese, ambele

având un procent de 5%. Cea mai mică problemă este dată de copii

indisciplinați, acest răspuns fiind preferat de numai 2% din

respondenți.

Activităţi plastice Activităţi practice

Jocul de rol Povestirile

Activităţi matematice

Fig12. Repartizarea grafică a răspunsurilor la întrebarea „Care dintre

următoarele activităţi de dezvoltare a creativităţii la preşcolari le folosiţi cel mai frecvent”

În graficele de mai sus se poate observa în ce procentaje

cadrele didactice folosesc fiecare metodă în parte în

activitățile de dezvoltare a creativității.

Astfel: - activități plastice (80% DA; 20% NU)

- Activități practice (82% DA; 18% NU)

- Jocul de rol (70% DA; 30% NU)

- Povestirile (57% DA; 43% NU)

- Activități matematice (22% DA; 78% NU)

Fig.13. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea “Care sunt motivele

pentru care utilizaţi aceste activităţi”

55% din cadrele didactice au declarat că motivul pentru care

utilizează frecvent aceste activități este pentru a dezvolta

imaginația preșcolarilor, urmat de motivul dezvoltării

flexibilității, în procent de 30%. Unul din cele mai puțin

folosite este pentru educarea exprimării orale a preșcolarilor,

cu un procent de 15%.

La întrebarea „Sunteţi de părere că utilizarea activităţilor plastice şi

practice influenţează într-un mod pozitiv stimularea creativităţii preşcolarilor”,

toate cadrele didactice au răspuns „DA”.

Sunteti de parere ca utilizarea activitatilor plastice sipractice influenteaza in mod pozitiv stimularea

creativitatii prescolarilor

Frequency PercentValid

PercentCumulativePercent

Valid da 40 100.0 100.0 100.0

Fig.14. Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea “În ce

măsură”

50% din respondenții la chestionarul nostru consideră că

utilizarea activităților plastice și practice influențează „în

foarte mare măsură” stimularea creativității. Restul procentelor

sunt sunt împărțite astfel: 40% „în mare măsură” și 10% „în

potrivită măsură”.

Fig.15 Reprezentarea grafică a răspunsurilor la întrebarea “În ce măsură

jocul de rol la preşcolari contribuie la dezvoltarea creativităţii acestora”

Jocul de rol contribuie la dezvoltarea creativității la

preșcolari „în foarte mare măsură” pentru 45% din respondenții la

chestionarul nostru. Cu un procent de 42% se regăsește răspunsul

„în mare măsură”, iar varianta „în potrivită măsură” a fost

preferată de numai 13% din cadrele didactice. Ca și frecvențe a

răspunsurilor, acestea se pot observa în tabelul frecvențelor

generat de soft-ul statistic SPSS, de mai jos.

In ce masura jocul de rol la prescolari contribuie ladezvoltarea creativitatii acestora

Frequency

Percent

ValidPercen

t

Cumulative

PercentValid in

foartemare masura

18 45,0 45,0 45,0

in mare masura

17 42,5 42,5 87,5

in potrivita masura

5 12,5 12,5 100,0

Total 40 100,0 100,0

Fig.16. Reprezentarea grafică a efectelor pozitive ale stimulării

creativității – varianta I

Cea mai mare pondere pozitivă în dezvoltarea creativității

(varianta I) la preșcolari o are „dezvoltarea expresivității”, cu

un procentaj de 20%. „Dezvoltarea independenței” este următoarea

cu un procent de 18%, urmată de „dezvoltarea capacităților

cognitive” cu 13% și „dezvoltarea imaginației” și „însușirea unor

tehnici de lucru!, ambele cu 10%. Pe ultimele locuri se află

„dezvoltarea receptivității” cu 7%, „dezvoltarea exprimării” cu

5% și „dezvoltarea flexibilității” cu același procent. Există și

un procent de 12%, procent al persoanelor care nu au răspuns la

această întrebare.

Efecte pozitive ale stimularii creativitatii la prescolari-1

Frequency

Percent

ValidPercent

CumulativePercent

Valid

nu raspund 5 12,5 12,5 12,5

dezvoltarea expresivitatii

8 20,0 20,0 32,5

dezvoltarea flexibilitatii

2 5,0 5,0 37,5

dezvoltarea receptivitatii

3 7,5 7,5 45,0

dezvoltarea imaginatiei 4 10,0 10,0 55,0

dezvoltarea exprimarii 2 5,0 5,0 60,0dezvoltarea capacitatiicognitive

5 12,5 12,5 72,5

insusirea unor tehnici de lucru

4 10,0 10,0 82,5

dezvoltarea independentei

7 17,5 17,5 100,0

Total 40 100,0 100,0


creativității – varianta II

Cea mai mare pondere pozitivă în dezvoltarea creativității

(varianta II) la preșcolari o are „dezvoltarea flexibilității”,

cu un procentaj de 17%. „Dezvoltarea independenței” este

următoarea cu un procent de 15%, urmată de „dezvoltarea

capacităților cognitive” cu 13% și „dezvoltarea imaginației” tot

cu 13%; Urmează „dezvoltarea expresivității” cu 12%. Pe ultimele

locuri se află „însușirea unor tehnici de lucru” cu 10%,

„dezvoltarea receptivității” cu 8% și „dezvoltarea

flexibilității” cu 7%. Există și un procent de 17%, procent al

persoanelor care nu au răspuns la această întrebare.

Ca și frecvențe, aceste valori se regăsesc în tabelul

următor.


Frequency

Percent

ValidPercent

CumulativePercent

Valid

nu raspund 7 17,5 17,5 17,5dezvoltarea expresivitatii

5 12,5 12,5 30,0

dezvoltarea flexibilitatii

3 7,5 7,5 37,5

dezvoltarea receptivitatii

3 7,5 7,5 45,0

dezvoltarea imaginatiei 5 12,5 12,5 57,5dezvoltarea exprimarii 2 5,0 5,0 62,5dezvoltarea capacitatiicognitive

5 12,5 12,5 75,0

insusirea unor tehnici de lucru

4 10,0 10,0 85,0


6 15,0 15,0 100,0

Total 40 100,0 100,0


creativității – varianta III

Ca și a III-a variantă de răspuns, marea pondere a cadrelor

didactice nu au răspuns (75%). Din restul răspunsurilor, 12% au

declarat că „dezvoltarea flexibilității este unul din efectele

pozitive ale stimulării creativității, urmat de dezvoltarea

capacității cognitive, cu un procent de 5%. Cu același procent

(3%) se regăsesc însușirea unor tehnici de lucru și dezvoltarea

independenței. Dezvoltarea exprimării are un procent de numai 2%,

ea fiind ultimul din efectele pozitive ale stimulării

creativității.


Frequency

Percent

ValidPercent

CumulativePercent

Valid

nu raspund 30 75,0 75,0 75,0dezvoltarea flexibilitatii

5 12,5 12,5 87,5

dezvoltarea exprimarii 1 2,5 2,5 90,0dezvoltarea capacitatii 2 5,0 5,0 95,0

cognitiveinsusirea unor tehnici de lucru

1 2,5 2,5 97,5


1 2,5 2,5 100,0

Total 40 100,0 100,0

Ipoteza specifică 1: Stimularea potențialului creativ al

școlarului din grupa pregătitoare este posibilă și imperios

necesară.

Pentru testarea acestei ipoteze am folosit întrebările Q6

“Care este grupa la care predaţi?” şi Q7 “În ce măsură consideraţi că

activităţile realizate în grădiniţă influenţează creşterea spiritului creativ al

preşcolarilor?”

Fiind vorba despre grupa pregătitoare, răspunsurile la

întrebarea Q6 le-am recodificat în “grupa pregătitoare” şi

“altele” (grupa mijlocie şi grupa mare).

La întrebarea Q7 varientele de răspuns “în foarte mare

măsură” şi “în mare măsură”, le-am recodificat în variabila “în

mare măsură”, iar “în potrivită măsură”, “în mică măsură” şi

“deloc” în variabila “în mică măsură”.

Astfel am obţinut următoarele rezultate: 14 persoane care

predau la grupa pregătitoare consideră că activităţile realizate

în grădiniţă influenţează în mare măsură creşterea spiritului

creativ al preşcolarilorfaţă de 24 de cadre didactice care predau

la alte grupe.

În mică măsură activităţile realizate în grădiniţă

influenţează creşterea spiritului creativ al preşcolarilor la

acelaşi număr de cadre didactice, mai exact o singură persoană.

Aceste date se pot observa în graficul de mai sus şi tabelul

de mai jos.

Grupa * masura Crosstabulation

Count

masura

Totalin maremasura

in micamasura

Grupa pregatitoare

14 1 15

altele 24 1 25

Total 38 2 40

Astfel, analizând tabelul generat de soft-ul statistic SPSS,

testul Chi-square avem următorul rezultat: valoarea lui p este de

0,708. Această valoare este mai mare decât limita maxim admisă de

0,05, prin urmare, această ipoteză nu se confirmă.

Chi-Square Tests

Value dfAsymp. Sig.(2-sided)

Exact Sig.(2-sided)

Exact Sig.(1-sided)

Pearson Chi-Square .140a 1 .708

Continuity Correctionb .000 1 1.000

Likelihood Ratio .136 1 .712

Fisher's Exact Test 1.000 .615

Linear-by-Linear Association

.137 1 .711

N of Valid Cases 40

a. 2 cells (50.0%) have expected count less than 5. The minimum expected count is.75.

b. Computed only for a 2x2 table

Ipoteza specifică 2. Cadrele didactice din mediul rural

utilizează în mai mare măsură metodele actvităţilor plastice şi

activităţilor practice în dezvoltarea creativităţii copiilor

decât cele din mediul urmaban.

La testarea acestei ipoteze vom testa legăturile dintre

mediul de provenienţă al cadreşlor didactice şi cele două

variabile (activităţi plastice şi activităţi practice)

Această ipoteză specifică se va compune din două subipoteze.

Pentru prima subipoteză avem următoarele date: 17 persoane

din mesiul rural folosesc metoda activităţilor plastice în

stimularea creativităţii la preşcolari faţă de 15 cadre didactice

care provin din mediul urban. Cadrele didactice ce nu folosesc

pentru dezvoltarea creativităţii metoda activităţilor plastice,

provenite din mediul rural sunt în număr de 6, faţă de numa 2

subiecţi care provin din mediul urban.

Analizînd şi tabelul testului Chi-square, p=0,154 acesta

fiind mai mare decât 0,05.

Această subipoteză nu se confirmă

Chi-Square Tests


Exact Sig.(2-sided)

Exact Sig.(1-sided)

Pearson Chi-Square 2.030a 1 .154

Continuity Correctionb 1.059 1 .303

Likelihood Ratio 2.118 1 .146

Fisher's Exact Test .241 .152


1.979 1 .159

N of Valid Cases 40

a. 2 cells (50.0%) have expected count less than 5. The minimum expected count is3.80.


Pentru ce-a de-a doua variabilă, metoda activităților

practice, valorile se observă în graficul de mai jos.

Ca şi la subipoteza analizată mai sus, cea legată de

folosirea ca mijloc de stimulare al preşcolarilor activităţile

plastice, valorile sunt aproximativ la fel. 17 cadre din mediul

rural folosesc această metodă şi 16 din mediul urban. Se poate

observa că nu există o diferenţă semnificativă între cele 2

valori, şi astfel, putem afirma că nici această subipoteză nu se

confirmă. Acest lucru se poate observa şi din Testul Chi-square

prezentat ăn tabelul de mai jos.

Chi-Square Tests


Exact Sig.(2-sided)

Exact Sig.(1-sided)

Pearson Chi-Square 1.219a 1 .270

Continuity Correctionb .473 1 .492

Likelihood Ratio 1.259 1 .262

Fisher's Exact Test .412 .248


1.189 1 .276

N of Valid Cases 40

a. 2 cells (50.0%) have expected count less than 5. The minimum expected count is3.33.


Prin urmare, nu se confirmă nici ipoteza specifica enunțată

mai sus, deci, putem afirma că mediul de proveniență al cadrelor

didactice nu are legătură cu metodele folosite în stimularea

creativității preșcolarilor.

Concluzii

De scris concluzii din partea teroretica si luat din partea practica ceea ce se pliaza cel mai bine pe tema ta (maxim 2 pagini)

Limitele studiului/CercetăriiLimitele unui studiu sau a unei cercetări sunt acele

caracteristici ale designului metodologiei care au impact sau

influență asupra aplicației sau interpretării rezultatelor.

Acestea sunt constrângeri privind generalizarea și utilitatea

rezultatelor, fiind rezultatul modului în care s-a ales metoda

utilizată pentru proiectul de studiu și pentru a stabili

validitatea rezultatelor.

- Dimensiunea eşantionului - numărul de unități de analiză pe

care le utilizați în studiul. Acesta este dictat de tipul

problemei de cercetare ce se investighează. În cazul în care

dimensiunea eșantionului este prea mică, va fi dificil de a găsi

relații semnificative de date. Testele statistice necesită, în

mod normal, un eșantion mai mare pentru a asigura o distribuție

reprezentativă a populației și de a fi considerate reprezentative

pentru grupuri de persoane pentru ca rezultatele să fie

generalizate. În studiul nostru eșantionul a fost de 85 de

persoane, ceea ce nu poate fi considerat ca un eșantion

reprezentativ pentru a trage niște concluzii exacte.

- Lipsa de date disponibile şi/sau de încredere – o lipsă de date sau

de date fiabile va necesita probabil să se limiteze domeniul de

aplicare a chestionarelor, mărimea eșantionului, sau poate fi un

obstacol important în găsirea unei tendințe sau a unei

semnificații a studiului.

- Lipsa de studii de cercetare anterioare referitoare la acest subiect –

acestea constituie baza de specialitate și ne ajută să stabilim

un punct de plecare pentru a înțelege problema de cercetare ce se

investighează. Această limitare este o altă oportunitate de a

descrie nevoia de cercetări suplimentare. Fiind o lucrare de

licență, tema aleasă de mine nu a mai fost studiată în ultimii

ani, fapt ce a dus la lipsa anumitor baze materiale și a unei

literaturi de la care să pornesc în această cercetare.

- Măsura folosită pentru a colecta datele – uneori sunt cazuri în

care, după finalizarea interpretării rezultatelor, vom descoperi

că modul în care s-au adunat datele a inhibat capacitatea de a

efectua o analiză aprofundată a rezultatelor. De exemplu, nu

neglija, inclusiv o întrebare specifică într-un sondaj care, în

retrospectivă, ar fi putut ajuta la abordarea unei anumite

probleme care a apărut mai târziu în studiu. Fiind primul meu

studiu mai amănunțit, neavând o experiență necesară în crearea

unui studiu, am omis o serie de întrebări care m-ar fi ajutat în

mod cert în interpretarea rezultatelor și tragerea unor

concluzii.

- Efectele longitudinale - spre deosebire de cercetători, care

pot dedica ani pentru a studia o problemă de cercetare singuri,

timpul pentru a investiga o problemă de cercetare și de a măsura

schimbarea sau de stabilitate într-un eșantion este limitată până

la data scadentă de predare a lucrării de licență și dorința

profesorului îndrumător de a se uita și dumneaei peste cercetarea

mea.

Parte practica

Documents

Transcript of Parte practica