Păcatul femeii în faţa justiţiei la începutul secolului al XIX-lea / Woman's sin in front of...

REVISTA DE ISTORIE SOCIAL|

Copyright © Mihai-R\zvan Ungureanu

ISSN: 1453-5378

Institutul Rom^n de Studii Strategice (IRSS)

Facultatea de Istorie

Universitatea �Alexandru Ioan Cuza�, Ia[i

Printed in Romania

IRSS

REVISTA DE ISTORIESOCIAL|

Ia[i2009

X-XII2005-2007

Institutul Rom^n de Studii Strategice

COLEGIUL DE REDAC}IE:

Violeta Barbu, Ioan Capro[u, Paul Cernovodeanu , {tefan S. Gorovei, LucianLeu[tean, Lucreþiu Mihailescu-Bîrliba, Alexandru-Florin Platon,

Maria Magdalena Székely, Petronel Zahariuc (redactor responsabil),Mihai-R\zvan Ungureanu (director)

Manuscrisele, c\r]ile [i revistele propuse pentru schimb,ca [i orice coresponden]\ se vor trimite redac]iei:

The manuscripts, books, and periodicals for exchange,as well as any correspondence, should be sent to:

Les manuscrits, les livres et les revues proposées pour l�échangeainsi que toute correspondance seront envoyées à la rédaction:

Beiträge, Bücher und Zeitschriften für den Austasch sowiejegliche Korrespondenz werden an die Redaktion erbeten:

Mihai-R\zvan UngureanuPetronel Zahariuc

Facultatea de IstorieUniversitatea �Alexandru Ioan Cuza�, Ia[i

B-dul Carol I 11,700506, Ia[i, Rom^nia

Tel.: 40-(0)232-20.12.74e-mail: [email protected]

Cuprins

Lucreþiu Mihailescu-Bîrliba, Les autochtones en Dacie Romaine .................................... 11

Iulia Dumitrache, Consideraþii onomastice asupra augustalilor din Ulpia Traiana .............. 17

Valentin Piftor, Life expectancy and age structure of the masculine populationin Aquincum in the 1st-3rd c. AC ......................................................................... 25

***

Liviu Pilat, Societatea ºi discursul de legitimare al Puterii în Moldova(secolele XIV-XV) ........................................................................................... 34

Bogdan-Petru Maleon, Familii moldoveneºti cu ascendenþã clericalãla cumpãna secolelor XVI-XVII � între ascensiune ºi declin social ............................. 53

Lidia Cotovanu, La famille Cândescu-Mihãlcescu et ses liensavec l�Épire. Origines lointaines et plus proches (XV e-XVII e siècles) .......................... 65

Gheorghe Lazãr, Avatarurile unei cãlugãriri. Cazul negustorului Istodor Kefala ............... 121

***

Constanþa Vintilã-Ghiþulescu, Foile de zestre ºi importanþa lor în construireaunei cãsãtorii (1700-1865) ............................................................................. 129

Nicoleta Roman, Pãcatul femeii în faþa justiþiei la începutul secolului al XIX-lea ............. 155Cristian Ploscaru, Despre �legalitate� în Principatele Române

în prima jumãtate a secolului al XIX-lea. Obiceiul, pravila, legiuirea ºi legea ............ 180

Dan Dumitru Iacob, Catagrafiile de avere � surse importante pentru istoria socialã ......... 192

Alexandru Istrati, Cum se învãþa istoria în prima jumãtate a secolului al XIX-lea.Caietele de însemnãri ale lui Ludovic Steege ....................................................... 201

Lucian-Valeriu Lefter, Reforma lui Cuza-Vodã. Împroprietãriþiºi descendenþi la Dumeºti-Vaslui (1864-1909) ...................................................... 215

***

Alexandru A. Mareº, Zootehnia României în primele douã deceniiale secolului XX........................................................................................... 242

Ovidiu Buruianã, Tineretul Naþional-Liberal în România anilor �30. Instituireºi practicã politicã ....................................................................................... 263

Dorin Dobrincu, Tragedii personale ºi colective în rezistenþa armatã anticomunistãdin Munþii Apuseni. Grupul Teodor ªuºman (1948-1957) ....................................... 299

Anca Dohotariu, Uniunea liberã în România postdecembristã.O categorie socialã între norme ºi proiecte legislative ........................................... 330

***

Laura Sitaru, Democraþia în spaþiul arab. O încercarede înþelegere a unei paradigme culturale ............................................................ 343

Cristina Spinei, Der Holocaust im Literaturnarrativ � Familiengeheimnisse als Ausblickauf Katastrophengeschichte (Doron Rabinovicis Suche nach M.) ...............................361

***

Marian Ciucã, Istoria misiunii iezuite din Moldova consemnatã de iezuiþii FranciscTomanowicz, Martin Kierno¿ycki, Ioan Rêgarski ºi Francisc Parzechowski ................. 375

Mariana Lazãr, O mãnãstire bucureºteanã la mijlocul secolului al XIX-lea � Vãcãreºtii ..... 385

***

Artur Gorovei, Folticenii. Cercetãri istorice asupra oraºului ....................................... 403

Constantin Nonea, Memorii (III) .......................................................................... 454

***

Ion Donat, ªerban Papacostea, Þinuturile dintre Carpaþi ºi Siret într-o descriereaustriacã de la sfârºitul secolului al XVIII-lea (IV) .............................................. 468

Marius Chelcu, Catagrafia locuitorilor evrei din oraºul Iaºi, în anul 1851 (II) ................ 485

Andi Mihalache, Raportul de poliþie � o literaturã de observaþie socialã.Cazul Nicolae Iorga (II) ................................................................................ 537

***

Recenzii ºi notiþe bibliografice ............................................................................. 564

Abrevieri .......................................................................................................... 611

Contents

Lucreþiu Mihailescu-Bîrliba, The natives in Roman Dacia ............................................. 11

Iulia Dumitrache, Onomastic considerations on the augustales in Ulpia Traiana ................ 17

Valentin Piftor, Life expectancy and age structure of male population in Aquincum(1st-3rd centuries AC) ....................................................................................... 25

***

Liviu Pilat, The society and legitimacy discourse of Power in Moldavia (14th-15th c.) .......... 34

Bogdan-Petru Maleon, Moldavian families with clerical ascendence in the 16th-17th c. �between social rise and decline ......................................................................... 53

Lidia Cotovanu, The family Cândescu-Mihãlcescu and its connections with the Epir.Far and nearer origins (15th-17th c.) ................................................................... 65

Gheorghe Lazãr, The avatars of becoming a monk. The case of the merchantIstodor Kefala .............................................................................................. 121

***

Constanþa Vintilã-Ghiþulescu, The dowry papers and their importancefor the construction of a marriage (1700-1865) ................................................... 129

Nicoleta Roman, The sin of the woman before justice at the beginning of the 19th c. ......... 155Cristian Ploscaru, On �legality� in the Romanian Principalities

in the first half of the 19th c. ........................................................................... 180

Dan Dumitru Iacob, The catagraphies of fortune � important sources for social history ..... 192

Alexandru Istrati, How history was faught in the first half of the 19th c.: the notebooksof Ludovic Steege .......................................................................................... 201

Lucian Lefter, The reform of prince Cuza. New owners and descendantsat Dumeºti-Vaslui (1864-1909) ......................................................................... 215

***

Alexandru A. Mareº, Zootechny in Romania in the first two decades of the 20th c. ........... 242

Ovidiu Buruianã, The National-Liberal Youth in Romania in the 30 years.Institutions and political practices .................................................................... 263

Dorin Dobrincu, Personal and collective tragedies in the armed anticommunist resistancein Apuseni Mountains. The Teodor ªuºman group (1948-1957) ............................... 299

Anca Dohotariu, The free union in post-December Romania. A social category betweennorms and legislative projects ......................................................................... 330

***

Laura Sitaru, Democracy in the Arab space. An prompt towards understanding a culturalparadigm.................................................................................................... 343

Cristina Spinei, Holocaust in narrative literature � family secrets as a regardof catastrophe history (The search of M. by Doron Rabinovici) ................................ 361

***

Marian Ciucã, The history of the jesuite mission in Moldavia written by the jesuitsFrancisc Tomanowicz, Martin Kierno¿ycki, Ioan Rêgarski and Francisc Parzechowski ... 375

Mariana Lãzãr, A Monastery in Bucharest at the Middle of the 19th c. � Vãcãreºtii ........... 385

***

Artur Gorovei, Folticenii. Historical research upon the town ....................................... 403

Constantin Nonea, Memoirs (III) .......................................................................... 454

***

Ion Donat � ªerban Papacostea, The countries between the Carpathiansand the Siret River in an Austrian description from the end of the 18th c. (IV) ............ 468

Marius Chelcu, The catagraphy of Jewish inhabitants in Iaºi at 1851 (II) ....................... 485

Andi Mihalache, The police report � A literature of social observation.The case of Nicolae Iorga (II) ......................................................................... 537

***

Reviews and bibliographical notes ......................................................................... 564

Abbreviations .................................................................................................... 611

Sommaire

Lucreþiu Mihailescu-Bîrliba, Les autochtones en Dacie Romaine .................................... 11

Iulia Dumitrache, Considérations onomastiques sur les augustaux à Ulpia Traiana............. 17

Valentin Piftor, L�espérance de vie et la structure d�âge de la population masculineà Aquincum (Ier-IIIe s. ap. J.-C.) ....................................................................... 25

***

Liviu Pilat, La société et le discours de légitimation du Pouvoir en Moldavie (XIVe-XVe s.) .. 34

Bogdan-Petru Maleon, Familles moldaves à ascendence cléricale aux XVIe et XVIIe s. �entre ascension et declin social ......................................................................... 53

Lidia Cotovanu, La famille Cândescu-Mihãlcescu et ses liens avec l�Épire.Origines lointaines et plus proches (XVe �XVIIe siècles) ........................................... 65

Gheorghe Lazãr, Les avatares de devenir moine. Le cas du marchand Istodor Kefala ......... 121

***

Constanþa Vintilã-Ghiþulescu, Les feuilles de dot et leur importance pour la constructiond�un mariage (1700-1865) .............................................................................. 129

Nicoleta Roman, Le péché de la femme devant la justice au début du XIXe s. .................. 155Cristian Ploscaru, Sur la «légalité» dans les Principautés Roumaines

dans la première moitié du XIXe s. ................................................................... 180

Dan Dumitru Iacob, Les catagraphies de fortune � sources importantespour l�histoire sociale ................................................................................... 192

Alexandru Istrati, Comment on apprenait l�histoire dans la première moitié du XIXe s.:les cahiers de notices de Ludovic Steege ............................................................. 201

Lucian Lefter, La réforme du prince Cuza. Nouveau propriétaires et descendantsà Dumeºti-Vaslui (1864-1909) .......................................................................... 215

***

Alexandru A. Mareº, La zootechnie de la Roumanie aux premières deux décenniesdu XXe s.. ................................................................................................... 242

Ovidiu Buruianã, La Jeunesse Nationale Libérale en Roumanie dans les années 30.Institution et pratique politique ........................................................................ 263

Dorin Dobrincu, Tragédies personnelles et collectives dans la résistancearmée anticommuniste des Monts Apuseni. Le groupe Teodor ªuºman (1948-1957) ...... 299

Anca Dohotariu, L�union libre dans la Roumanie post-décembriste.Une catégorie sociale entre normes et projets legislatifs ........................................ 330

***

Laura Sitaru, La démocratie dans l�espace arabe. Un essai de comprendreune paradigme culturelle ................................................................................ 343

Cristina Spinei, L�holocauste dans la littérature narative � secrets familiaux comme regardsur l�histore des catastrophes ( La recherche de M. par Doron Rabinovici) ................. 361

***

Marian Ciucã, L�histoire de la mission jésuite de Moldavie écrite par les jésuitesFrancisc Tomanowicz, Martin Kierno¿ycki, Ioan Rêgarski et Francisc Parzechowski ..... 375

Mariana Lãzãr, Un monastère de Bucarest au milieu du XIXe s. � Vãcãreºtii ................... 385

***

Artur Gorovei, Folticenii. Recherches historiques sur la ville ....................................... 403

Constantin Nonea, Mémoires (III) ......................................................................... 454

***

Ion Donat � ªerban Papacostea, Les pays entre les Carpathes et le Siretdans une description autrichienne de la fin du XVIIIe siècle (IV) ............................. 468

Marius Chelcu, La catagraphie des habitants juifs de Iaºi en 1851 (II) .......................... 485

Andi Mihalache, Le raport de police � une littérature d�observation sociale.Le cas de Nicolae Iorga (II) ............................................................................ 537

***

Comptes-rendus et notes bibliographiques ............................................................... 564

Abbréviations .................................................................................................... 611

Nicoleta Roman

Pãcatul femeii în faþa justiþieila începutul secolului al XIX-lea

Documentele de faþã, deºi par disparate ca temã, sunt unite printr-un personaj careeste mereu în prim-plan: femeia. Dar nu femeia cucernicã, grijulie ºi devotatã familieisale, ci femeia rebelã, pãcãtoasã, �netremnicã ºi îndemnãtoare la lucruri rele�1. Plasatãîn primul rând al celor pãcãtoºi de cãtre înalþii prelaþi ai secolelor XVI-XVII, femeia nuse dezice nici în perioada ce a urmat, fãcându-se vinovatã de practicarea farmecelor, amedicinii empirice ºi a infanticidului. Dar, dupã ce secole de-a rândul Biserica asupravegheat familia ºi societatea româneascã, pedepsind orice deviere de la regulile pecare ea le-a trasat, pornind de la premisa cã �printr-un om a intrat pãcatul în lume ºi prinpãcat, moartea� (Sf. Pavel), are loc o transformare în secolul al XIX-lea la nivelulcentrelor de putere, care schimbã perspectiva asupra lumii româneºti. Raportul laicecleziastic cunoaºte o înclinare a balanþei care defavorizeazã Biserica, individul începândsã fie privit din punct de vedere normativ sub o altã concepþie, mult mai pragmaticã.Înainte de toate documentele pe care le-am ales spre prezentare se vor a fi frânturi dinviaþa unor femei, a unei societãþi, a unui veac. Delincvenþa, criminalitatea definescsocietatea ºi individul ºi nu pot fi excluse dintr-o discuþie asupra epocii moderne. Într-unscurt preambul voi prezenta douã dintre numeroasele perspective sub care pot fi priviteastfel de înscrisuri, foarte puþin valorificate din punctul de vedere al istoriei sociale.Menþionez cã ele pãstreazã limbajul specific secolului al XIX-lea, intervenþia producându-sedoar la nivelul punctuaþiei ºi al completãrii unor cuvinte.

În faþa familiei, comunitãþii, statului ºi Bisericii

Pãcatul, fapta greºitã sunt discutate ºi judecate de mai multe nuclee de autoritate:familia, comunitatea, statul (aparatul juridic) ºi Biserica. Pãrerile lor despre situaþiafemeii, culpa ei, converg sau se diferenþiazã în mod nuanþat. Pusã în faþa faptuluiîmplinit familia protesteazã, acuzã femeia, dar sfârºeºte prin a-i fi alãturi ºi a o susþine,chiar dacã nu este de acord cu decizia ei. Nedelea este � conform spuselor ei, ºi nu avemde ce sã nu o credem � blestematã de mamã. Blestemul apare ca o condamnare, o

1. Antim Ivireanul, Didahii, Editura Minerva, Bucureºti, 1983, pp. 146-147.

156 NICOLETA ROMAN

excludere din cercul legitim al familiei pentru dezonoarea produsã2. Deºi existã undezacord între mamã ºi fiicã în ce priveºte starea ei de fatã �greºitã�, solidaritateafemininã în cadrul aceleiaºi familii funcþioneazã din nou. Surorile se sprijinã ºi chiardacã nu au parte de acordul mamei, se pot baza pe ajutorul tacit al acesteia pentru ca tatãlsã nu afle nimic din cele petrecute. Pãrinþii, aºa cum am vãzut ºi din interogatoriulLazarinii, sunt primii luaþi la rost pentru faptele rele ale fetelor, statul preluând ºicontinuând iniþiativa Bisericii din secolele trecute3. Deºi nu i se cere, Nedelea denunþãblestemul pãrintesc în faþa autoritãþilor ca pe o presiune la care a fost supusã în momentulnaºterii, cãutând, poate, a construi cadrul psihologic ce a determinat-o sã recurgã laactul criminal violent. Trecerea de la autoritatea familiei la cea comunitarã se face înmomentul în care sunt afectate starea moralã a colectivitãþii, valorile ei. Astfel, excludereadin familie, în cazul în care are loc, este urmatã/însoþitã de cea a comunitãþii. Aceasta dinurmã permitea în secolul al XIX-lea, între anumite graniþe, libertinajul, dar nu toleraconsecinþele acestuia ºi nici actul criminal. Fetele �greºite� erau cunoscute ºi urmãriteconstant, astfel încât indiferent de mediu, rural sau urban, comunitatea interveneapermiþându-ºi, asemenea unei instituþii, sã le aducã în faþa instanþei. Judecãtoria judeþuluiBuzãu a fost înºtiinþatã �prin zvon� de fapta Nedelii în luna martie 1844 ºi a pornitcercetarea, dovedind fapta. Comportamentul Uþei este cunoscut de mahalagiii care, înmomentul gãsirii copilului mort, merg la casa lui Pandeli, având siguranþa fãptaºului.Momentul înconjurãrii Uþei este semnificativ. Vãtãºeii4, epistaþii5 sunt cei care reprezintãcomunitatea fiind ºi agenþi ai statului în acelaºi timp. Prin atitudinea lor îºi declarãputerea ºi ostilitatea, cãutând a cunoaºte ºi a verifica adevãrul. Aflându-se într-oasemenea poziþie, Uþa este nevoitã sã certifice bãnuielile vecinilor, devenind un colabo-rator al acuzãrii prin mãrturisire. Conflictul dintre individ ºi grupul din care face parteare întotdeauna un deznodãmânt cunoscut, interesele colectivitãþii având prioritate. Încazul de faþã comunitatea ºi statul cautã sã limiteze orice deviere de la comportamentulsocial acceptat. Indivizii sunt conºtienþi de acest lucru ºi fac tot posibilul pentru apreîntâmpina o stigmatizare socialã. Iordache, tatãl copilului Uþii, îi cere �sã nu mãtu-riseascã pãcatul� în timp ce ea cautã sã se înzestreze ºi sã se cãsãtoreascã înainte denaºtere pentru a evita oprobriul public. Ruºinea este un sentiment social care îl face peindivid capabil de acte reprobabile, mai ales în cazul femeilor, care îl recunoºteau �printre altele � ca motiv al acþiunilor lor. Acuzate de crime sau abandon infantil, plinede umilinþã, afirmau în faþa judecãtorilor cã �le-au stãpânit ruºinea� de familie ºi de �guralumii�. Dorinþa de a rãmâne �în rând cu ceilalþi�, de a nu depãºi o linie socialã trasatãnu numai imaginar dar ºi în pravile, era mai mare decât orice alt sentiment. VintilãMihãilescu aprecia cã acestui sentiment al ruºinii, specific Þãrii Româneºti, i se opune,pentru Transilvania, sentimentul pãcatului6. Bineînþeles cã individul avea conºtiinþa cã

2. Dan Horia Mazilu defineºte blestemul pãrintesc drept �o imprecaþie apãsãtoare, gravã, durabilã,cu neputinþã de dezlegat�(O istorie a blestemului, Editura, Polirom, Iaºi, 2001, p. 201).

3. Constanþa Vintilã-Ghiþulescu, �«Ordinea domesticã» ºi «ordinea publicã» între Stat ºi Bisericã(1710-1834)�, în De la comunitate la societate. Studii de istoria familiei din Þara Româneascãsub Vechiul Regim, Bucureºti, Institutul Cultural Român, 2007, p. 219.

4. Funcþionari inferiori la primãrie.5. Ofiþeri de poliþie.6. Vintilã Mihãilescu (coord.), Vecini ºi vecinãtãþi în Transilvania, Bucureºti, Paideia, 2003,

p. 131.

157PÃCATUL FEMEII ÎN FAÞA JUSTIÞIEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA

ceea ce a fãcut este greºit, cã nu corespunde aºteptãrilor societãþii, dar lipsa unei literaturinormative în rândul populaþiei � la nivelul celei existente în Transilvania � ºi a unui clermai dedicat, nu determina, la nivel mental, suprapunerea noþiunii de pãcat faptei comise.Ei se ruºinau pentru încãlcarea unui prag social ºi mai puþin pentru cã au încãlcat unadintre poruncile Domnului. În foarte puþine documente din perioada regulamentarã seface o cât de micã trimitere la preceptele religiei, la predicile înalþilor ierarhi sau mãcarla pedeapsa divinã. Nu existã o fricã de Dumnezeu, ci o fricã de lege ºi de societate.

Observãm cã bãrbaþii sunt cei care formeazã reputaþiile ºi au rolul de a controlaindividul. Zvonul, bârfa, deºi se considerã a fi apanajul femeii, îl implicã pe bãrbat caelement hotãrâtor în acordarea unei credibilitãþi. Bârfa nu devine o certitudine decâtdupã ce a fost verificatã prin intermediul bãrbatului, el readucând valorile morale încentrul atenþiei7. O probã trunchiatã, incompletã, uneori presupusã, ghicitã, devine astfelrealã. El este cel care ia la rost femeia pãcãtoasã, o denunþã ºi o pedepseºte. De altfel,aleºii satului sunt oamenii cei mai respectabili ºi demni de crezare ºi reprezintã instituþiiinvestite de populaþie cu autoritate: Biserica, ºcoala ºi primãria. Poliþia este încã oinstituþie nouã ce doar la oraº a avut efectul scontat, oamenii percepând-o târziu aºa cumera gânditã8. Ideea de supraveghere uneºte toate aceste patru instituþii, fãcându-le punctede reper pentru toþi cei care doreau sã gãseascã siguranþa vieþii. Comunitatea îºi întãrea,prin apelul la ele, propria putere asupra indivizilor �rebeli�, creându-se un cerc alautoritãþii. Ceea ce pare paradoxal este cã însuºi individul devine complice în acest cercprin mãrturisire, prin transpunerea lui în rolul acuzatorului. Dacã scapã de rolul nefericitde vinovat, va fi pus în postura de martor ca �vecin de-alãturea�, de simplu spectator alunui eveniment sau va apãrea ca jeluitor.

Tribunalul este aproape ultimul for de înfruntat. Pornitã la judecãtoria judeþului,pricina criminalã nu se poate sfârºi dupã o simplã înfãþiºare. Se putea merge fie laDivanul Judecãtoresc. Secþia Criminalã din Craiova, fie la cel din Bucureºti9, în funcþiede judeþ. În mod normal, dacã decizia nu era mulþumitoare pãrþile puteau sã se îndreptecãtre Înaltul Divan, care era vãzut drept instanþa supremã. Cu toate acestea, domnul eracel care avea ultimul cuvânt.

7. Chris Wickman, �Gossip and resistance among the medieval peasantry�, în Past and Present,aug. 1998, p. 11. Aceeaºi idee asupra bârfei ca forþã restrictivã o întâlnim ºi la R. Flannery,�Gossip as a due to attitudes�, în Anthropological Quarterly, 7, 1934, p. 9.

8. Prin Regulamentul Organic se face separa]ia dintre justiþie ºi administraþie, acþiune ce vizeazãºi Agia. Aceasta asigura pânã atunci liniºtea publicã, curãþenia oraºelor ºi strângea impozite,fiind o instituþie ale cãrei competenþe nu erau clar delimitate. Alexandru D. Ghica (1834-1842)ºi Gheorghe Bibescu (1842-1848) sunt cei care fixeazã mai bine atribuþiile Poliþiei, ºi înspecial ale Poliþiei Capitalei. Noþiunea de poliþie apare la începutul secolului al XIX-lea, întimpul rãzboaielor ruso-austro-turce, un Comitet al Poliþiei fiind introdus în 1808. Pentru maimulte detalii vezi Florin ªinca, Din istoria poliþiei române, 2 vol., Bucureºti, 2006-2007.

9. Date despre evoluþia, structura ºi modul de funcþionare al instanþelor care judecau pricinicriminale întâlnim la E. Vîrtosu, Activitatea Departamentului de Criminalion din Bucureºti, înAO, 10, nr. 53, 1931, p. 84-88; Valentin Al. Georgescu, Petre Strihan, Judecata domneascãîn Þara Româneascã ºi Moldova. Partea I. Organizarea judecãtoreascã vol. II (1740-1831),Bucureºti, 1981, pp. 70-86; Ligia Livadã Cadeschi, Laurenþiu Vlad, Departamentul de Cremenalion.Din activitatea unei instanþe penale muntene (1794-1795), Editura Nemira, Bucureºti, Nemira,2002, pp. 9-46; Ilie I. Vulpe, Divanul Craiovei, Craiova, Scrisul Românesc, 2002, pp. 172-206.

158 NICOLETA ROMAN

Cercetarea efectuatã la faþa locului avea concursul tuturor instituþiilor locale ºi secerea a fi cât mai detaliatã ºi exactã posibil. Într-un dosar ce va fi mereu îmbogãþit pemãsurã ce pricina îºi gãsea drum prin instanþele judecãtoreºti, nu trebuiau sã lipseascãjalba, procesul-verbal (tacrirul) al inculpatului, mãrturiile, raportul suptocârmuirii,interogatoriul judecãtorilor, cererile procurorilor sau ale avocaþilor. Repovestitã denenumãrate ori, fapta cãpãta valenþe noi cu fiecare filã din dosar, permiþând judecãtoruluisã îºi facã propria pãrere, sã vadã pãrþi din adevãr care nu i-ar fi fost accesibile doardintr-o singurã sursã10. Limbajul meºteºugit nu induce în eroare pe nimeni. Toate deciziileluate de judecãtori au la bazã coduri de legi mai vechi, la care se face trimitere în modconstant în perioada 1831-1849. Îndreptarea Legii este pravila, cea la care se raporteazãmereu. Alãturi de ea întâlnim Pravilniceasca condicã, Legiuirea Caragea, CondicaCriminaliceascã ºi articole din Regulamentul Organic. Acest lucru nu ar trebui sã mire,cãci întotdeauna s-a încercat pãstrarea �rãdãcinilor� în materie de drept, înnoireaproducându-se treptat. �Cele trei trepte judecãtoreºti� sunt foarte rar �unite� în aceeaºihotãrâre, diferenþa dintre local ºi central la nivelul deciziei penale datorându-se proasteirãspândiri a textelor de legi, lipsei de personal ºi credinþei pe care supuºii o aveau cã oautoritate mai puternicã le poate micºora pedeapsa. Pentru farmece, singura sursã devenit, Rada Ghioca din satul Alunu, judeþul Gorj, fusese pedepsitã de Divanul dinCraiova cu primirea a 50 de toiege în public ºi surghiun la m\nãstirea Dintr-un Lemn peo perioadã de doi ani pentru ca, în urma unei jalbe cãtre Înaltul Divan, pedeapsa sã fiedefinitiv înlãturatã în 1834: �Divanul Înalt, intrând în cercetarea pricinii ºi fãcândcuviincioasa chibzuire, au dat hotãrâre de la 3 ale trecutei luni ghenarie, cu no. 4, ca sãrãmâie apãratã Rada fãmeea despre cererea boului ce-i face preot<ul> Mihalcea,fiindcã n-au putut face destoinicã dovadã cã acel bou ce au fugit este în ºtiinþa Radii,rãmânând ca sã-ºi ia bou(l) de unde îl va gãsi. Iar pentru învinovãþirea de fermece atâtpreotul cât ºi Rada fãmeea sã rãmâie apãraþi de pedeapsa ce le orânduise atât DivanulCremenal cât ºi judecãtoria din întâia instanþie, cãci judecãtoriile nu sã cuvenea sã intreîn asemenea cercetãri, pentru care nu sã va da vreo reclamaþie�11.

Recomandãrile procurorului sunt luate foarte în serios, ca ºi interogatoriul. De fapt,acestea sunt piese centrale în cadrul dosarului. Întrebãrile interogatoriului privesc, într-oprimã fazã, date personale, de recunoaºtere ale inculpatului ºi sunt incluse în primelecercetãri. Pe lângã datele antropometrice apar menþionate semnele distinctive cum ar ficicatricea sau de recunoaºtere verbalã precum porecla. Vârsta rãmâne un factor încadratîntre anumite limite folosindu-se formule de genul �ca de ... ani� deoarece încã nu existao evidenþã precisã a naºterilor nici pentru autoritãþi, nici la nivel individual. Judecãtoriipot întreba ceea ce cred ei de cuviinþã, dând la final � aspect subliniat prin lege �posibilitatea celui chemat în instanþã, indiferent de natura lui (pârât, martor, jeluitor),sã-ºi modifice declaraþia. Dreptul la un avocat din oficiu este instituit tot prin Regula-mentele Organice, eliminându-se astfel vechilul ºi acordându-se un ajutor specializat.

10. Pentru modul de utilizare ºi interpretare al documentelor de arhivã, vezi Natalie Zemon Davis,Ficþiunea în documentele de arhivã. Istorisirile din cererile de graþiere ºi opvestitorii lor înFranþa secolului al XVI-lea, trad. de Diana Cotrãu, Editura Nemira, Bucureºti, 2003 ºi ArletteFarge, Le goût de l�archive, Paris, Ed. du Seuil, 1989.

11. DANIC, Logofeþia Dreptãþii, dosar 285/1833, f. 8.


Martorii sunt anchetaþi separat, recurgându-se la jurãmânt pentru veridicitatea ºi nepãrti-nirea afirmaþiilor lor12.

Atât în cazul Uþii, cât ºi al Nedelii, procurorul a recomandat trimiterea vinovatei lao mãnãstire pe o perioadã de 6 ani. Interogatoriul, comportamentul vinovatei ºi existenþaunor mãrturii solide au fost decisive. Uþa a oferit detalii despre cine a fost de faþã înmomentul cãzãturii, în momentul naºterii ºi despre starea copilului. Mãrturiile au întãritcele spuse cã nu a fost decât o �lepãdare înainte de vreme�. Nu acelaºi lucru se întâmplãîn cazul Nedelii, care îºi schimbã declaraþia ºi dovedeºte o atitudine sfidãtoare la adresajudecãtorilor, neglijând faptul cã o mãrturisire fãcutã de faþã cu preotul devine o dovadãindestructibilã. Prezenþa mãrturisirii, al cãrei garant este preotul, se transformã într-un�triumf asupra acuzatului�, fãcând astfel publicã fapta13. A da înapoi, a tãgãdui �într-ozadarnicã apãrare� fãrã a oferi argumente raþionale ºi nu afective (�de fricã ºi prostie�)nu este o cale bunã de urmat pentru un inculpat. Ceea ce se aºteaptã de la vinovat estesã dovedeascã o atitudine plinã de cãinþã, de umilinþã în faþa legii ºi mai ales sã arate cãse poate îndrepta. Justiþia este prezentatã mereu ca fiind îngãduitoare ºi indivizii trebuiesã fie recunoscãtori. Nedelea ar trebui sã fie mulþumitã cu cei 6 ani de surghiun pe carei-a primit la mãnãstirea Mãrgineni, cãci:�...nu poate fi apãratã de osânda cuvenitãomorâtorilor din precugetare, folosindu-sã numai cu acea micºorare a pedepsii ce PravilaCremenaliceascã cea nouã dãruieºte nevârstnicilor�.

Circumstanþele ºi intenþia au hotãrât pedeapsa, producându-se o individualizare aacesteia în funcþie de persoanã14, dupã cum dovedesc cele douã cazuri mai sus-menþionate.

Pânã în perioada regulamentarã societatea româneascã cunoaºte aspectul sângeros alpedepsei care se transformã în spectacol15, dar dupã acest moment încep transformãrileºi aici. Divanurile judecãtoreºti, inclusiv Înaltul Divan, nu mai emit pedepse care sãafecteze în mod ireversibil trupul. Pedeapsa cu moartea, întâlnitã pentru omucidere, esteînlãturatã:�Legea pedepseºte omuciderea cu moartea; dar pedeapsa cu moartea a cãzutîn desuetudine. O datã cu administraþia provizorie a generalului Kiselev, ea a fostîntotdeauna comutatã cu condamnarea pe viaþã, la munca în saline�16.

12. Este vorba de articolele 280, 285 ºi 287 din Secþia II, pentru despãrþirea criminaliceascã, cf. AurelV. Sava, Regulamentele Organice ale Valahiei ºi Moldovei: textele puse în aplicare la 1 iulie1831 în Valahia ºi la 1 ianuarie 1832 în Moldova, Bucureºti, 1944.

13. M. Foucault, A supraveghea ºi a pedepsi. Naºterea închisorii, traducere ºi note de BogdanGhiu, Bucureºti, Humanitas, 1997, p. 80.

14. Ibidem, p. 154.15. Ovidiu Cristea, �«Cu acest feliu de pompã i-au adus»: un «spectacol» pentru un caz de

«hiclenie» în veacul al XVII-lea�, pp. 163-189, ºi Constanþa Vintilã-Ghiþulescu, �La scaraMitropoliei: pedeapsa publicã ca spectacol în societatea româneascã (1750-1834)�, pp. 190-230,în vol. Spectacolul public între tradiþie ºi modernitate. Sãrbãtori, ceremonialuri, pelerinaje ºisuplicii, coord. Constanþa Vintilã-Ghiþulescu ºi Mária Pakucs Willcocks, Bucureºti, InstitutulCultural Român, 2007.

16. Anatoli Demidov despre starea justiþiei în Principate în Cãlãtori strãini despre Þãrile Româneîn secolul al XIX-lea, serie nouã, vol. III (1831-1840), coord. Paul Cernovodeanu ºi DanielaBuºã, Bucureºti, Editura Academiei Române, 2006, p. 635. Cãlãtorul rus face ºi o comparaþieîntre 1835 ºi 1836 la nivelul crimelor ºi delictelor, remarcând numãrul foarte mare de furturicomparativ cu cel al omuciderilor. Primele depãºesc 300 de cazuri, în timp ce uciderile abiaating 70.

160 NICOLETA ROMAN

Mutilarea, înfierarea dispar ca practici din motive care þin strict de folosul pe carel-ar avea individul în cadrul societãþii. Bãtaia în public rãmâne în continuare a fi folositãpânã târziu, dar doar pentru fapte grele care necesitã o atât de mare publicitate cum estetâlhãria. Tuturor acestora le-au fost preferate închisoarea, ocna, iar pentru femei mãnãstireaca spaþiu de reflecþie, conºtientizare a greºelii ºi modelare a comportamentelor17. Þintanu este numai individul în sine, ci ºi grupul, urmãrindu-se prevenirea delincvenþei ºi numila pentru imaginea unui trup însângerat. Familia revine la scurt timp cu cereri dereducere a sentinþei sau chiar de graþiere, dând asigurãri cã cel în cauzã se va îndreptaºi cã nu va recidiva. În aceste jalbe bine ticluite de cãtre avocat se face apel la milosteniadomnului, care este vãzut ca un pãrinte pentru supuºii sãi. Nu se insistã pe cât de greaeste încarcerarea, pentru cã probabil se ºtiu foarte puþine lucruri despre acest aspect, cipe lipsa pe care o resimte familia ºi comunitatea în general în urma închiderii vinovatului.Delincventul lasã în urmã nu numai pãrinþi ºi fraþi, ci ºi promisiuni de cãsãtorie sau chiaro familie deja închegatã, care are nevoie de el. Jalba lui Dunã Mihalcea de la sfârºitulanului 1846 vorbeºte despre nevoile pãrinþilor ºi îndatoririle copiilor celui care cunoaºte�mila ºi grija pãrinteascã�, domnul Gheorghe Bibescu, folosind un discurs ai cãruitermeni sunt deja stabiliþi ºi des utilizaþi în epocã. Dacã este la o primã abatere ºi tânãr,deci având încã multe de oferit societãþii, fãrã îndoialã cã domnul va aproba reducereapedepsei fãcând uz de prerogativele sale18. Nu ºtim dacã Nedelea a fost iertatã sau nu.Infanticidul, o datã dovedit, era o crimã care `i îngrozea pe ceilalþi, trupul copilului ºilocul în care a fost gãsit fiind descrise cu o acurateþe care uimeºte. La sat, fapta cãpãtadimensiuni nebãnuite, care þin ºi de o laturã spiritualã, întâlnindu-se îngroparea dupã uºãa copilului mort sau la rãdãcina unui copac. Vecinii, cunoscând obiceiul ascunderii înlocuri izolate, cercetau casa, grãdina, oborul de vite cãutând dovezi în sprijinul supozi-þiilor lor. Cruzimea [i violenþa unui asemenea act cereau o pedeapsã pe mãsurã pe carestatul era dispus sã o acorde la începutul secolului al XIX-lea.

Biserica se retrage pe un plan secundar, lãsând în grija statului multe din atribuþiileei din trecut ºi rãmânând un colaborator al acestuia, furnizând spaþii ºi personal cu oexperienþã bogatã în interacþionarea cu delincventul. Mãnãstirile devin centre predilectepentru �reeducarea� femeilor care încalcã legea: Dintr-un Lemn, Mãrgineni, Viforâtasau Snagov fiind doar câteva dintre cele alese ca o alternativã la închisorile statului.

De la farmece ºi leacuri la medicinã

Primul document din seria celor de faþã surprinde practica magiei în mediul rural la unnivel compromiþãtor pentru Biserica ortodoxã. Cel care cautã serviciile unei fermecãtoarenu este un þãran oarecare sau primarul, ci chiar preotul satului. El se îndreaptã spre Radala recomandarea unei alte femei, dând crezare eficacitãþii acestor practici magice dindorinþa de a-ºi recupera bunurile furate. El uitã însã cã, înainte de a fi un om interesatde avutul sãu, este un preot considerat ca model de supuºii sãi justificând, prin gestul

17. Constanþa Vintilã-Ghiþulescu, La scara Mitropoliei, pp. 219-230.18. În Regulamentul Organic la articolul 298 de la cap. VII, secþia 3, se specifica:�Domnul va

putea sã micºoreze pedeapsa vinovaþilor ºi încã a-i ierta la unele întâmplãri�.


sãu, existenþa unei asemenea opþiuni de credinþã. Pornind de la premisa cã situaþiamagicã este un fenomen de consens care implicã trei aspecte complementare: credinþaactantului, credinþa �clientului� ºi credinþa opiniei colective19, ne putem întreba care esterelaþia concretã dintre Bisericã (la nivel local, prin intermediul preoþilor), practicilemagice ºi obºte. Este clar cã Rada recurge la imitaþie (�vãzând mai nainte pã altã fãmeiefãcând descântece pentru niºte haine ce i sã furase ºi le gãsise, s-au îndemnat ºi ia dinaceea, socotind cã cu descântecile ce fãcuse fãmeia aceia va putea dovedi ºi ea caii�), daraceasta nu neagã existenþa unei magii populare autentice.

Cei doi poli de credinþã (creºtin ortodox ºi magic) se exclud în practicã sau devincomplementari? Având în faþã acest caz, dar ºi altele în care preoþii se îndreaptã spremagie, ºi unele culegeri de folclor în care sunt menþionaþi ca informatori20 ºi practicanþi,putem afirma cã cele douã spaþii ale credinþei ºi-au gãsit un drum împreunã pentru cãfiecare a reprezentat un rãspuns la necesitãþile diferite ale individului ºi pentru cãBiserica nu a luat în serios aceste manifestãri. Ca instituþie nu a considerat cã magiareprezintã un pericol la adresa autonomiei ei religioase21, ci o practicã lipsitã defundament. În Evul Mediu românesc magia era tratatã cu seriozitate atât de domn, cât ºide mitropolit. Prevederi legate de practicile magice, vrãjitoreºti întâlnim atât în ÎndreptareaLegii (1652) cât ºi în predicile lui Antim Ivireanul.

O datã cu sfârºitul secolului al XVIII-lea încep sã disparã referirile la magie în actelenormative. Despãrþindu-se de latura sa ecleziasticã, statul începe sã gândeascã societateaîn alþi termeni, mai raþionali, economici. Confuzia apare în momentul încadrãrii acestorpractici. Pentru cã ruptura nu este definitivã (se mai judecã dupã obiceiul pãmântului,dupã legile vechi) în secolul al XIX-lea încã se poate vorbi despre farmece din douã unghiuridiferite, în acelaºi text narativ (�lucruri diavoleºti� ºi �amãgiri�) ºi chiar în practicã.Într-o primã fazã, Rada este pedepsitã prin bãtaia în public cu 50 de toiege ºi surghiunla mãnãstirea Dintr-un Lemn, osândã foarte durã pentru o vãduvã de 55 ani. Prinrecursul la o instanþã superioarã, scapã definitiv de pedeapsã. Local încã se mai gândeaºi judeca din aceeaºi perspectivã ca în urmã cu un secol, pentru cã mãsurile prevãzute înRegulamentul Organic erau în curs de a fi introduse. Pe mãsurã ce înaintãm în secolulal XIX-lea se impune ultimul punct de vedere, cel laic, conform cãruia magia era un actde înºelãciune, de escrocherie, cu o componentã pur economicã ºi trebuia pedepsit caatare22. Ca o completare, se observã cã devin rare cazurile în care este menþionatã magiaºi se înmulþesc cele legate de otrãviri ºi practicarea ilegalã a medicinei, ceea ce poate afost favorizat ºi de prevederile Condicii criminale emise în timpul lui Barbu ªtirbei, carereduc pedeapsa pentru astfel de fapte:�Se vor pedepsi cu globire de la 6 pânã la 10 lei,ori cu bãtae de la 11 la 15 nuele sau cu închisoare de 3 zile�23.

19. Claude Lévi-Strauss, Antropologia structuralã, pref. de Ion Almaº, Bucureºti, Editura Politicã,1978, p. 199.

20. S.Fl. Marian, Vrãji, farmece ºi desfaceri, Bucureºti, 1893, p. 242; Gr. Grigoriu-Rigo,Medicina poporului. Boalele oamenilor. Extras din Analele Academiei Române, s. II, t. XX,Bucureºti, 1907, p. 186.

21. Josep Fontana, Europa în faþa oglinzii, trad. de Nadia Farcaº, Editura Polirom, Iaºi, 2003, p. 94.22. Pedeapsa consta în amendã ºi închisoare de pânã la 6 luni conform Condicii Penale.23. Condica criminalã cu procedura ei. Întocmitã în zilele ºi prin pãrinteasca îngrijire a prea

înãlþatului domn stãpânitor a toatã Þara Româneascã, Barbu Dimitrie ªtirbey, întãritã prinluminatul ofis cu no. 1644 din 5 decembrie 1850, tipãritã dupã înalta slobozenie prin îngrijireaºi cu cheltuiala clucerului ªtefan Burke, Bucureºti, 1852, p. 125.

162 NICOLETA ROMAN

Urmãtoarele documente servesc ºi la o înþelegere a cunoºtinþelor medicale de caredispuneau în veacul al XIX-lea o mare parte dintre locuitorii Þãrii Româneºti. Limbajuleste unul tradiþional, întâlnindu-se termeni precum patimã, beteºug, stricãciune la inimã,cui la inimã, surupãturã24, pentru a desemna ideea de boalã ºi chiar o anumitã afecþiune.Tratamentul aplicat de Florica �ce au tãmãduit pã mulþi� lui Mihãilã, în vara anului1833, este unul unul empiric:�l-au tras ºi i-au dat de au bãut niºte buruieni�. El devinenociv în momentul în care este administrat þipirigul sau clorura de amoniu. Efectulimediat este eliminarea de sânge, stopatã prin administrarea unui amestec neobiºnuit(sânge de rãþoi ºi lapte dulce), iar pe termen lung printr-o arsurã la inimã.

Graviditatea, ca moment al vieþii, este cunoscutã ºi definitã ºi prin acest tip de surse.Femeia aflãm cã este borþoasã, îngreuiatã, îngreucatã, grea, groasã, împovaratã sauînsãrcinatã. Semnele unei asemenea stãri (greaþa, poftele, starea de agitaþie etc.) suntascunse de femeile ce se ºtiu�greºite�. Doar un ochi iscoditor ºi o fire neglijentã ar fiputut s\ facã publicã starea fetei. De starea Uþei slujnica ºtiau bucãtãreasa, vizitiul ºi fãrãîndoialã toþi cei ai casei ºi întreaga mahala. Acelaºi lucru este valabil ºi pentru mama ºisora Nedelii. Femeile, cu simþul lor dibace, desluºesc repede schimbãrile fiziologice alecelorlalþi din jurul lor. De aceea negarea unui asemnea fapt de cãtre o mamã aducemirare în rândul judecãtorilor:�Cum n-ai bãgat de seamã, fiind într-o locuinþã cutine?�. O naºtere uºoarã era automat una rapidã ºi care nu presupunea întrerupereaactivitãþilor zilnice. Femeia continua sã lucreze acasã, la câmp fãrã sã se simtã în vreunfel neajutoratã sau preocupatã de situaþia ei medicalã. Momentul naºterii nu era unspectacol trãit de toatã familia, ci unul individual sau, cel mult, construit în jurul a douãpersonaje: femeia însãrcinatã ºi moaºa (care putea fi o rudã sau o femeie din sat/mahala). Bãrbatul nu intervenea în nici un moment ºi sub nici o formã. În cazul Uþii,dacã este sã dãm crezare spuselor ei, cutuma era dublatã de indiferenþã, naºterea avândloc �...în casã cu Iordache, ce ºãdea în pat, ºi ea, pã jos, fãrã luminã�. Naºterea s-aprodus deci rapid, fãrã zgomot ºi fãrã nevoia unui ajutor. Întrebatã dacã cineva aajutat-o, tânãra femeie rãspunde cã nu, cã s-a �bãlãbãnit cum a putut�. Chiar dacã ar fifost prezentã vreo moaºã ºi nu un doctor, rezultatul unei naºteri la ºapte luni ar fi fostacelaºi. Constantin Caracaº, doctor la cumpãna dintre douã veacuri ºi cunoscãtor alobiceiurilor, remarca urmãtorul fapt: �Când încep muncile de naºtere, ele (moaºele) auobiceiul sã poarte pe nenorocita mamã prin micul ºi înfierbântatul ei bordei, fãrã s-o lasesã se odihneascã în pat; ºi cu cât cresc muncile cu atât o târãºte mai mult, pânã când,dupã câteva ceasuri, cade leºinatã; atunci, þinutã de mâini, naºte pruncul stând îngenunchi sau, dacã se mai poate þine pe picioare, naºte rezemându-se încovoiatã de scaunsau de pat pe mâinile ei�25.

�Magia magicã� poate însoþi acest proces, mai ales dacã naºterea este una grea,fãcându-se apel la simboluri creºtine sau sfinþi:�Sã citeºti aceste cuvinte d-a dreapta lafemeia ce v-a sã nascã: «Ieºi, pruncule, cã te pohteºte Hristos! Ieºi, pruncule, cã tepohteºte Maica Precistã cea milostivã, care au nãscut pã Hristos Dumnezeu, cã tepohteºte botezul ºi te pohteºte Sf. Ioan Botezãtorul. Amin»�26.

24. În limbaj popular desemneazã hernia.25. Pompei P. Samarian, �Topografia Þ\rii Rom^neºti�: o veche monografie sanitarã a Munteniei

de Constantin Caracaº, Bucureºti, 1937, p. 90.26. BAR, Manuscrise, nr. 4743, f. 153.


De altfel, naºterea medicalizatã era privitã cu neîncredere27, ca aducând dupã sine oseamã de riscuri mai ales în cazuri precum cel al Uþii, unde întrebãrile legate depaternitatea copilului ar fi devenit stânjenitoare. Modul în care este privit copilul ilegitimde c\tre societate denotã condiþia mamei ºi locul pe care ea îl va ocupa în cadrul acesteiamai târziu. Popular, copilul rezultat dintr-o astfel de legãturã (�din curvie�;�l-au nãscutia de fatã�) era cunoscut ca fiind, �din flori�, �de pe gard�, �de pe câmp�, �destrânsurã�, �de pomanã�, fãcându-se trimitere atât la locul consumãrii actului sexual câtºi la neprevãzutul apariþiei acestui copil. Desemnarea sa printr-un spaþiu ce exclude casa(acceptatã ca simbol al legitimitãþii) se înscrie în aceeaºi direcþie ca ºi cea a documentelorjuridice unde era consemnat ca �nelegiuit� sau �nepravilnicesc�. La oraº, lumea slugilor,despre care vorbeºte Constanþa Vintilã-Ghiþulescu în Focul Amorului28, ºi a stãpânilor seîntrepãtrundea prin femei mult mai uºor decât la sat. Slujnicele aduse de pe la moºii �cum este Uþa � erau mai uºor de convins, �de mâglisit�, o datã scãpate de sub autoritateatatãlui. Într-un mediu în care coruptibilitatea moralã domina, stãpânii ºtiau cum sã leispiteascã oferindu-le rochii, pantofi, bijuterii ºi zestre pentru mãritiº, ºi fãcându-le sãaccepte orice propunere. Reclamaþiile de stricare a fecioriei, care erau incluse în vreoplângere la adresa stãpânului sau a altui cunoscut al acestuia, dezvãluiau la o mai atentãcercetare un compromis între cele douã pãrþi, care anula orice pretenþie. Relaþiile careluau naºtere erau cunoscute, deplânse sau aprobate, dar aproape niciodatã discutate decontemporani. Fie cã erau simple capricii, cum este cazul lui Pandele, fie legãturi maistabile29, ele puteau afecta viaþa familiei30, determinând divorþuri, certuri între pãrinþi ºicopii sau dezmoºtenirea celui vinovat. Rata ilegitimitãþii era destul de ridicatã în aceastãperioadã, greu de controlat ºi suficient de puternicã pentru a influenþa procentul natalitãþiiºi mortalitãþii31. Infanticidul, abandonul infantil sunt fenomene care se produceau cu ofrecvenþã mult mai mare decât lasã sã se întrevadã documentele de arhivã. Graviditatea,dupã cum am vãzut, putea fi ascunsã o perioadã îndelungatã de timp, iar cunoºtinþelemedicale erau limitate.

La sfârºit de secol al XVIII-lea ºi început de secol al XIX-lea, termenii populari sautradiþionali de denumire a corpului, a funcþiilor sale ºi a bolilor (�casa copilului�, �augãsit-o firea�, �stricãciune�, �beteºug� etc.) mai persistã în documentele vremii pentrua fi înlocuiþi, pe mãsurã ce medicalizarea are loc, de unii mai moderni. Politica desãnãtate iniþiatã sub ocupaþia ruseascã a avut un efect benefic asupra societãþii româneºti.

27. Nicolae Kretzulescu (1812-1900) publicã în 1843 un manual de anatomie, ce va fi republicatîntr-o ediþie revizuitã ºi în 1878. În deschiderea acestei ediþii remarca, privind retrospectiv laperioada în care a fost publicatã pentru prima oarã lucrarea sa, cã prejudecãþile predominauepoca, profesiunea de medic fiind consideratã ca aparþinând strãinilor, ºi c\ nu i-a fost uºor sãrãzbatã în asemenea condiþii. Vezi Anatomia descriptivã, vol I, Bucureºti, 1878, p. V.

28. Constanþa Vintilã-Ghiþulescu, Focul Amorului: despre dragoste ºi sexualitate în societatearomâneascã (1750-1830), Editura Humanitas,Bucureºti, 2006, pp. 50-59.

29. Mihai-Rãzvan Ungureanu, Convertire ºi integrare religioasã în Moldova la începutul epociimoderne, Editura Universitãþii �Al I. Cuza�, Iaºi, 2004, p. 97.

30. V.A. Urechia, Istoria românilor. Seria de volume pentru 1774-1821, t. VIII, Bucureºti, 1897,pp. 55-56.

31. Luminiþa Dumãnescu, în Transilvania copiilor: dimensiunea demograficã a copilãriei laromânii ardeleni (1857-1910), Cluj-Napoca, Argonaut, 2006, discutând despre românii dinArdeal recunoaºte existenþa fenomenului, dar nu-l considerã semnificativ sub raport demografic.

164 NICOLETA ROMAN

Prevederile Regulamentului Organic referitoare la sistemul sanitar s-au introdus cugreutate, dar au impulsionat modernizarea acestui domeniu. Personalul devine mainumeros ºi mai bine pregãtit, fiind numiþi medici ºi moaºe în fiecare judeþ cu o verificareperiodicã. Pregãtirea moaºelor se fãcea la oraº, încercându-se transformarea acestora însupraveghetoare ale graviditãþii ºi mai puþin în agenþi medicali activi32. În marile oraºeprecum Bucureºtii existau un chirurg, un mamoº/moaºã ºi un medic veterinar care ajutaumedicii. Dupã 1840 apar din ce în ce mai multe lucrãri dedicate medicinei ca ºtiinþã ºiscrise de doctori cu o bogatã experienþã, precum Nicolae Kretzulescu, ªtefan V. Episcopescusau Iuliu Barasch33, care introduc neologismele, limbajul specializat. Totuºi va mai duraceva timp pânã când �tãmãduitoarele� vor dispãrea de pe uliþele oraºelor, sãrãcia ºi noileboli aduse de rãzboaiele frecvente fãcându-le cãutate pânã spre finele veacului al XIX-lea.

De ce am ales aceste documente ºi nu altele? Pentru cã, deºi s-a mai discutatproblema criminalitãþii ºi delincvenþei în societatea româneascã, nu s-a adus decât foarterar în discuþie violenþa femininã în dimensiunea ei criminalã, infracþiunile de care sefãcea vinovatã. Motivele care împingeau femeia la astfel de acte (practicarea magiei, amedicinei empirice, infanticidul) sunt cu greu afirmate, totul pornind de la un zvon îndescoperirea lor. Povestirea se construieºte pe mãsurã ce diverse grupuri de autoritateintrã în contact cu inculpata. Mahalaua, comunitatea, cunoºteau destule lucruri legate defapta femeii ºi transmiteau informaþia mai mult sau mai puþin deformatã. Divanul ºi apoidomnul erau instanþele care luau decizia finalã, de cele mai multe ori favorabilã acesteia.Magia se lasã desluºitã, întrevãzutã prin intermediul unor persoane care o practicã într-oformã viciatã, din dorinþa de a obþine foloase imediate. Denunþul în astfel de situaþii numai vizeazã acum decât problema economicã, escrocheria la care este supus individul.Biserica intervine doar dacã cel acuzat este un slujbaº al ei, dând mânã liberã instituþiilorlaice sã judece pe cel pe care altãdatã ea îl pãstorea, declinându-ºi astfel rãspunderea.Rolul de �doftor�, pe care ºi-l asumã unele femei, concurând un sistem ce era încãfragil, intereseazã statul din momentul în care aduce prejudicii. În ciuda pericolului pecare îl reprezintã ele sunt susþinute de o colectivitate, care le declarã singurul lor ajutorimediat.

Pe de altã parte, deºi puternic scuturatã de violenþe de-a lungul întregului veac, ºipoate tocmai de aceea, familia româneascã cunoaºte sentimentul afectiv. Dragostea,într-o multitudine de forme ºi nuanþe, se manifestã la sat, la periferia ºi centrul oraºului,cu aceeaºi intensitate. De la �liubovul� pãrintesc pânã la dragostea complice sau ceasilitã, toate îºi gãsesc loc între filele unui dosar sau chiar pe aceeaºi paginã, devenind�instantanee parþiale�34 dintr-o lume care mai are încã multe de dezvãluit.

32. Constantin Bãrbulescu, Imaginarul corpului uman între cultura þãrãneascã ºi cultura savantã(secolele XIX-XX), Editura Paideia, Bucureºti, 2005, p. 209.

33. ªtefan V. Episcopescu (1777-1850) s-a fãcut cunoscut prin lucrãrile: Oglinda sãnãtãþii ºi afrumuseþii oamenilor ºi Practica doctorilor de casã (1846), în timp ce Iuliu Barasch (1815-1863)a dedicat o lucrare igienei populare (1857) ºi s-a preocupat de instituþiile filantropice, punândbazele primului spital pentru copii din Þara Româneascã (1858).

34. Daniel Fabre, �A trãi tinereþea la sat�, în Istoria tinerilor în Occident, vol. 2, coord. GiovanniLevi, J. Claude Schmitt, Iaºi, 2001, p. 81.

Anexe

1. 1833, iulie 10. Rada Ghioca din satul Alunul ºi preotul Mihalcea din satul Corºori,judeþul Gorj, judecaþi pentru farmece.

Divanu Judecãtoresc al Craiovii. Secsia Criminalã.D(umnealui) procuroru Tribunalului judeþului Gorj, îndreptând în cercetarea acestui

divan pã preotul popa Mihalcea ot Corºori ºi pã Rada Ghioca fãmeia ot Alunu dintr-aceljudeþ, cu apelaþia dumisale de la 29 ale trecutului maiu, supt no. 102, înpotriva hotãrâriice au dat Judecãtoria pentru nelegiuitele urmãri ale numiþilor cu farmece, care pricinã,dupã coprinderea articolului al treilea din buletinul cu no. 3, nu s-au cuvenit Tribunaluluia o judeca cu desãvârºire, ci urma sã o înainteze la Divan numai cu tacrir, ca o pricinãcremenaliceascã, s-au înfãþiºat numiþii mai sus, prin vãtaf de aprozi, ºi cetindu-sã maiîntâiu în auzul lor coprinderea anaforalii pomenitei judecãtorii, scrisã de la 27 ale luniimaiu, supt no. 141, s-au vãzut cã numitul preot, având înfãþiºare la acea Judecãtoriie cufãmeia Rada i frati-sãu, Niþu, pentru pricina unui bou ce cãuta preotul la Rada, care aufost zis cã l-au fost cumpãrat de la dânsa în taleri 49, 20 parale, ºi scãpând, au mers lanumita fãrã a i-l spune, pânã l-au aflat cu colac, taleri 30.

S-au dovedit în cea din urmã cã boul n-au fost vândut preotului de Rada, ci dat pentrulei 49, ce-i luase numita de la molitfa sa, ca sã-i facã fermece, sã-i aducã neºte cai ce isã furase. Pentru care, întrebat fiind de Judecãtoriie, popa Mihalcea sã arate pã larg cumau curs darea acestor bani la Rada mai nainte, pãnã a nu luoa el boul de la dânsa, aurãspuns cã, furându-i-sã cinci capete de cal ºi neputându-i dovedi, au spus doi copii aisãi, Costandin ºi Barbul, cã numita Rada ºtie sã facã fermece ca sã-i aducã caii. ªi aºa,mergând copiii la dânsa, i-au dat taleri 40 ca sã lucreze cu fermecile ei, sã-i vie caii. Maipã urmã au mers ºi molitfa sa de i-au dat ºi alþi taleri 5, luând ºi zapis de la dânsa, pãcare l-au arãtat în Judecãtoriie, scris fiind din leat 1831 maiu 23, cu coprindere cã s-auapucat ia cu meºteºugurile ei sã-i aducã caii ºi hoþii, primind acei taleri 45 pentruaceasta, ºi îºi pune soroc pânã la Sfinþii Apostoli din acel leat, cã de nu-i va aduce caii sãaibã a-i plãti ia, atât caii cât ºi cheltuiala ce o va face. Pã lângã care au mai arãtat numitulpreot la Judecãtoriie ºi alt înscris tot al Radii, de la 24 ale trecutului octomvrie, prin carezice cã neputând a aduce caii ºi banii, fiindcã i-au fost cheltuit, i-au dat boul de mai susîn locul banilor ºi au mai priimit încã 2 sfanþihi în târgul Gãnguleºti, prin învoire.

Tot numitul preot au mai arãtat ºi o adeverinþã din partea lui Dumitru Harcacolãcaºu35, în coprindere cã boul ce l-au luat popa Mihalcea de la Rada scãpându-i, i-arfi spus Rada cã ar fi venit la casa ei ºi cã pentru mulþumita sa au primiit lei 30, colacul.

35. Termen ce are urmãtoarele trei sensuri: sol al mirelui, care felicitã mireasa înainte de sosireaacestuia; colãcer, urãtor, colãcar; denunþãtor al unui hoþ.

166 NICOLETA ROMAN

ªi iarãºi numitul preot au mai arãtat osebit înscris din partea Radii, ca sã-ºi cautepreotu bou la frati-sãu, Niþu, cã el îl ºtie unde este. Iar Rada ar fi tãgãduit cã în ºtireaei nu este sã fi venit bou la dânsa, ci copii sãi, Stan ºi Mariia, i-au spus cã viind bou,frãþini-sãu, Niþu ca sã-l iconomiseascã a luoa bani mai mulþi pã dânsul. De care faþã fiindîn Judecãtoriie ºi numiþii copii, au rãspuns cã adevãrat aºa este, precum spune muma lor,Rada, ºi cum cã Niþu, unchiul lor, le-au dat ºi parale 16. Dupã acestea îºi dã hotãrâreasa Judecãtoriia ºi zice cã, de vreme ce însuºi preotul mãrturiseºte cã bou l-au luat de laRada ºi l-au dus la casa sa ºi vreo destoinicã dovadã nu are cã în urmã de Rada sau defrate-sãu, Niþu, cã nici poate pune temeiu judecata la arãtãrile copiilor Radii, vãzându-inevãrsnici ºi proºti la mintea lor, nici la arãtarea colãcaºului Harca, când Rada tãgãdueºtecã nu ºtiie sã fi venit bou la casa ei, sã-ºi caute numitul preot bou unde îl va gãsi, ca sãºi-l ia, fãrã a mai supãra pe Rada cu cereri de a-i întoarce banii înapoi cum ºi colãcaºulsã-i dea acei taleri 30 preotului, de-i va fi priimit. Iar pentru proastã urmare a preotului,ce nu sã cuvenea cinului sãu de a cumpãra cu bani lucruri diavoleºti de la Rada, sã sãcanoniseascã bisericeºte cãci, ca un preot, nu trebuia a crede ºi a nãdãjdui într-acest felide lucruri, de la care ºi pã alþii este dator a-i întoarce cu sfãtuire duhovniceascã.

Asemenea ºi Rada, ca sã sã pãrãseascã de a mai nãdãjdui de acum nainte în fermecenelegiuite, sã sã batã la soborul bisericii, în satul ei, Alunu, cu 25 de toege la spete, ºisã dea zapis cu chizãºiie, cã de acum nainte sã va pãrãsi de acest feli de urmãri.

Li s-au fãcut apoi de cãtre Divan întrebare, o sunt adevãrate cele ce au arãtat laJudecãtoria de întâia cercetare ºi de au a mai adãoga sau a schimba cevaºi p-acele grãitede dânºii? ªi atât preotu popa Mihalcea, n-au tãgãduit darea acelor lei 45 numitei femeiRada, ca, cu fermecile ei, sã-i aducã caii ce i sã furase. Zicând numai cã au greºit,înºãlãndu-sã dupã vorbele unii alte fãmei ºi a copiilor sãi, ce i-au spus de numita Rada,cã poate sã-i aducã caii, ºi cerând iertare de aceastã greºalã ºi amãgire a sa, cât ºi Radaasemenea n-au tãgãduit priimirea arãtaþilor bani de la numitul preot ca, cu fermecile ei,sã-i gãseascã caii ºi pã hoþi. Pentru care întrebându-sã de Divan sã arate pã ce temeius-au încredinþat în fermecile sale cã va putea sãvârºi în faptã un acest feli de lucru ºi deau mai dovedit asemenea hoþi sau lucruri furate ale altora prin asemenea urmãri defermece. Au rãspuns cã vãzând mai nainte pã altã fãmeie fãcând descântece pentru niºtehaine ce i sã furase ºi le gãsise, s-au îndemnat ºi ia din aceea, socotind cã cu descântecilece fãcuse fãmeia aceia va putea dovedi ºi ea caii preotului popa Mihalcea. Iar preotulpopa Mihalcea au zis cã osãbit de dânsul au mai înºãlat numita ºi pã alþi patru oameni,tot din satul Alunul i Colteºti cu bani ºi altele, fãrã a putea dovedi nici ei nimic.

De care arãtare a preotului, tãgãduind Rada cã la alþi oameni n-au mai fãcutdescântece, fãrã numai de caii popii, s-au scris de Divan la Prezidenþiia Tribunaluluijudeþului a sã face cercetare în faþa locului ºi sã sã facã cunoscutã Divanului. ªi dinrãspunsul ce au priimit Divanu împreunã cu înscrisul lãcuitorilor satului Alunul, suptadeverirea ºi a suptocârmuitorului plãºii, s-au vãzut cã numita Rada nu numai pã aceilãcuitori i-au amãgit cu fermecile sale, de le-au luat bani cu cuvânt cã le va aduce pãhoþi, fiind ºi ei pãgubaºi cu multe lucruri, ci ºi pã alþii, încât cu acele amãgiri ºi neleguiriale ei au adus pã unii în stare de a-ºi pãrãsi casele ºi s-au despãrþit ºi de soþii, fiindu-ihrana numitei tot cu asemenea lucruri dievoleºti, mãrturisind însã aceste fapte ale ei maiales frate-sãu, Niþu.

Care înscris de mai sus cetindu-sã de faþã, în auzul numitei, stând faþã ºi popaMihalcea, de ani 50, în viiaþa sa altã netrebniciie n-au urmat, nãscut, crescut în satul


Corºorul, de ani 25 fãcut preot, slujaºte ºi acum Sfânta Leturghie. Vârsta Radii fãmeii,de ani 55 ispoveduitã ºi precestuitã totdeauna, naºterea ºi creºterea ei în satul Alunul,rãmasã vãduvã de ani trei, fãrã nici o avere.

Deci, fiindcã numita Rada fãmeia au mãrturisit ºi în Divan nelegiuita sa urmare defermece, cu aducerea cailor preotului popa Mihalcea.

Fiindcã, dupã înscrisul înpãciuitorilor satului Alunu, numita sã dovedeºte ºi de mainainte abãtutã într-aceste fapte.

Fiindcã ºi preotu popa Mihalcea, din zapisul ce au luat de la Rada fãmeia sã dovedeºtecã însuºi au mers la dânsa, dându-i bani, ca cu fapte ºi mijlociri dievoleºti sã-ºi gãseascãcaii ce i s-au furat, ºi au mãrturisit ºi însuºi aceastã urmare a sa, care, fiind înpotrivadarului preoþii, sã socoteºte ca o neleguire. Pentru care asemenea nelegiuiri, necoprinzându-sãîn Pravila pãmântului, dupã pontul pravilii de la partea a 6-a, capul al 3-lea, paragraf 3,cerându-sã dezlegare de la Cinstita Mare Logofeþiie, s-au întors rãspuns supt no. 8126,ca pentru asemenea pricini ce nu sînt prevãzute în Pravila pãmântului, sã sã povãþuiascãdupã cugetul judecãtorilor ºi asemânarea vinii celui vinovat.

Drept aceia, Divanu negãsind potrivitã cu fapta numitei Rada osânda ce i-au orânduitJudecãtoriia, hotãraºte ca Rada fãmeia, ca o înºãlãtoare, sã fie supusã a plãti îndoit ceiace au luat de la câþi i-au amãgit cu fermecile ei, potrivit cu paragraful al 3-lea de la capulal 5-lea, partea a cincea, list. 85 din Pravila pãmântului. Dar, pentru cã stare de platã nuare, sã sã batã cu 50 toege, înpãrþite în dooã rânduri, ºi sã sã trimiþã surghiun lamãnãstirea Dintr-un Lemn de la sud36 Vâlcea, în soroc de doi ani, iar preotul popaMihalcea sã sã dea la Sfânta Episcopiie de aici a sã pedepsi dupã canoanele bisericeºtiprecum ºi Judecãtoria au gãsit cu cale.

Anul 1833, iulie 10.Prezidentul Divanului, Nicolaie Brãiloiu. ªtefan Gãnescu. Gheorghe Argetoianu.

Gheorghe pitar Alboteanu.

Prezidentu Divanului Cremenal din Craiova.Aceastã copie, fiind întocmai dupã cea adevãratã hotãrâre, din condica Divanului,

s-au adeverit.1833 noemvrie 19.Prezident Divanului (semnãturã indescifrabilã).Procitoh37 pitar Alboteanu.

DANIC, Logofeþia Dreptãþii, dosar 285/1833, f. 5-6.

2. 1833 august 25. Ilinca, soþia lui Mihãilã, sin Stoica Guran din satul ªitoaia, ºiFlorica, femeia din satul Iºalniþa, judeþul Dolj, judecate pentru moartea lui Mihãilã.

Divanu Judecãtoresc al Craiovii. Secsia Criminalã. No. 89.D(umnealui) prezid(entul) Judecãtorii judeþului Dolju, secsia întâiu, au îndreptat la

acest Divan, cu înºtiinþare de la 17 ale aceºtii urmãtoare, supt no. 2214, pã Ilinca, soþialui Mihãilã, sin Stoica Guran de la satu ªitoaia, ºi pã Florica fãmeia ot Iºalniþa,amândooã tot dintr-acel judeþ, a sã judeca pentru pricina grabnicii morþi a lui Mihãilã,

36. Judeþul.37. A colaþionat.

168 NICOLETA ROMAN

din darea a niºte þeperig de cãtre Florica, prin Ilinca, soþiia lui, în patima de stricãciunece avea numitu la inimã. Pã care bãnuitele femei, vãtafu de aprozi înfãþiºându-le laDivan, s-au cetit mai întâi, în auzul lor, urmãtoarele înscrisuri:

Anul 1833 iunie 1. Adeverinþã din partea aleºilor satului Iºalniþa, prin care aratã cãFlorica fãmeia nu este nimic vinovatã la aceastã moarte a lui Mihãilã, ci moartea i s-auîntâmplat din pricinã cã Mihãilã au fost bolnav ºi beteag de mai nainte, de stricãciune,dupã cum îl ºtiu toþi lãcuitorii ºi din satul sãu, ªitoaia, ºi cã fãmeia Florica au tãmãduitpã mulþi de asemenea patimi ºi nici unul nu s-au întâmplat sã moarã, decât numainumitul Mihãilã, cãruia aºa îi va fi fost sfârºitul.

Anul 1833 iunie 22. Adeverinþã din partea aleºilor satului ªitoaia, prin care aratã ºiei cã numita Ilinca de când au luat în cãsãtoriie pã Mihãilã sînt ani 12 ºi traiul lor le-aufost foarte bun, fãrã nici un ponos, de care nici au putut ia a urma vreodatã asemeneafaptã, ca sã-i dea bãrbat-sãu otravã ºi cã ia i-au dat de au bãut þeperigu ce i-l dãdeasãFlorica când l-au fost pus ºi pã fumuri. Iar de au fost alte buruieni, nu ºtiu.

Anul 1833 iunie 27. Copiie dupã raportul suptocârmuitorului plãºii Hãmãsãu cu caretrimite la Ocârmuirea judeþului pã numitele fãmei ºi aratã cã Mihãilã, soþul Ilincãi, fiindunul dintre fruntaºii satului ªitoaia ºi având patima de cui la inimã, au chemat, în anultrecut, pã Florica, ce zice cã sã pricepe la asemenea patimi, vindecând pã mulþi, carel-au tras ºi i-au dat de au bãut niºte buruieni. Estimp, la 13 ale lunii de mai sus arãtatã,într-o marþi, chemând-o iarãºi, i-au dat iar buruieni, dintr-o oalã, de au bãut, ºi puindmasa de au mâncat, i-au zis sã mai viie ºi joi. Care viind, l-au tras mai întâi, apoi,zicându-i Ilinca, soþiia lui, de are nescareva þeperig sã-i dea. Atunci, Florica au scos dinpungã o bucãturã de þeperig ºi i-au zis cã sã-l piseze ºi sã i-l dea cu rachiu sã bea. ªi aºaurmând, l-au pus într-un pahar cu rachiu ºi amestecându-l l-au dat lui Mihãilã de aubãut, carele de loc38 au început a vãrsa sânge închegat, strigând cã l-au omorât. Apoi,dându-i sânge de rãþoi ºi lapte dulce, i s-au potolit vãrsãtura, rãmânând numai cu oarsurã la inimã. ªi aºa, peste ºase zile, au murit, zicând suptocârmuitorul cã dintr-aceastase bãnuieºte cã au fost otrãvit.

Anul 1833 iulie 15, no. 154. Tacrirul Judecãtorii, coprinzãtor cã la cercetarea ce s-aufãcut numitelor femei, au arãtat, mai întâi Florica cã ia având meºteºugul lecuirii destricãciune, care pã mulþi au cãutat ºi i-au tãmãduit, s-au pomenit cã în acea zi, marþi,chematã de Mihãilã ca sã-l caute de stricãciune. La care, ducându-sã a doua zi, miercuri,l-au ºi tras ºi l-au încins, apoi viind ºi a treia zi, joi, cãci au trebuit sã-l tragã de trei ori,dupã ce iarãºi l-au tras ºi l-au încins, au cerut sã-i dea puþin(t)el þeperig sã bea, cãciauzise cã este bun de aceastã patimã ºi cã ia au dat ºi la alþi oameni ºi s-au tãmãduit. Aºaau scos din pungã acel grunjuleþ ºi l-au dat Ilincãi, soþiia lui, care puindu-l într-unfiligean39 cu rachiu <ºi> l-au dat lui Mihãilã de l-au bãut, care þeperig îl avea cumpãratde la o ovreicã de aici, din Craiova. Dând numita Florica la Judecãtorie, spre încredinþareaîndreptãrilor ei, atât pomenita de mai sus adeverinþã a aleºilor satului ªitoaia, cât ºiosãbite cuvinte, cum cã ia de asemenea patimi au tãmãduit ºi chear aici, în Craiova,mulþi neguþãtori. Iar Ilinca, soþia lui Mihãilã, au arãtat cã numitul soþu-ºi, fiind bolnavde patima aceºtii stricãciuni, i-au zis ei de au chemat pe Florica, ca sã-i dea ceva bãuturi,ºtiindu-o de mai nainte cã este meºterã de acest feli de patimi. Care viind, au urmat

38. Pe loc.39. Felegean. Ceaºcã fãrã toartã în care se servea cafea.


darea þeperigului întocmai precum Florica au arãtat. Iar de au fost þeperig sau altceva, ian-au cunoscut, cã la 6 zile au murit. Au arãtat la Judecãtoriie ºi diiata bãrbatu-sãu, scrisãde la 15 tot ale lunii de mai sus, adeveritã de mulþi martori, prin care aratã cã moarteai s-au pricinuit din doftoriile ce i-au dat Florica, zicând cã-i dã þeperigu ºi el nu ºtiie ceau fost. Li s-au fãcut apoi de cãtre Divan cercetare ºi întrebare numitelor mai sus, de aua mai adãoga sau a schimba cevaºi din arãtãrile ce au fãcut la Judecãtoriie ºi s-au întãrittot aceleaºi, zicând Florica cã ia acel þeperig nu l-au dat lui Mihãilã cu nici o cugetarede moarte, ci numai ca sã-l tãmãduiascã de acea patimã a stricãciunii ce avea, precum audat ºi la alþi mulþi ºi i-au tãmãduit nu numai din satul ei, Iºalniþa, ºi anume:

Matei sin Stanciul Ioniþã al DrãgulesiiChiriþã, sin pârcãlabul Marin bratAlexandru Foleanu Ion ªtomlegaStanciul Juratu(l) Nãstãsie, sin ZimziianaTudor Pârlea Ilinca al MandiiDincã, sin StanculCi ºi aici, în Craiova, pã un Pãtru al Sârbului ot Foiºoru de Foc ºi Stan Cilibiului.ªi cum cã acel þeperig ce l-au dat lui Mihãilã l-au avut cu adevãrat cumpãrat de aici,

din Craiova, de la o ovreicã, cãriia nu-i ºtie numele, dar poate sã o gãseascã cãutându-o.Au zis ºi Ilinca cã întru adevãr însuºi bãrbatu-sãu, Mihãilã, au trimis de au chemat pãFlorica. ªi tot însuºi au cerut de i-au dat þeperigu când i l-au arãtat ºi Florica, fiind ungrunjuleþ de dooã ori cât bobul de porumb, pã care, pisându-l însuºi ia, l-au pus în rachiuºi l-au dat bãrbatu-sãu de l-au bãut. Dar de au fost þeperig sau altcevaºi nu l-au cunoscut,zicând, pã lângã aceasta cã nici are vreo bãnuialã asupra numitei Floricãi cã ar fi datbãrbatu-sãu þeperigu cu vreo cugetare, într-adins ca sã-l omoare, ci poate aºa va fi fostorânduit sã moarã. ªi fiindcã s-au vãzut de Divan cã la Judecãtoriie nu s-au adus acei maisus numiþi lãcuitori, pã cari-i zice Florica cã i-au tãmãduit tot cu þeperig, precum au datlui Mihãilã, asemenea nici pã vânzãtoarea þeperigului, ca sã sã facã dovadã de-i estearãtarea numitei adevãratã sau, împotrivã, deºartã, s-au chemat de Divan mai sus numiþii,prin poruncã de soroc40, din care s-au arãtat numai opt, de la satu Iºalniþa, lipsindAlexandru Foleanu i Chiriþã, duºi în trebuinþele lor, cum ºi Marin al Drãgulesii, fiindbolnav. ªi întrebându-se pentru tãmãduirea ce au zis Florica cã le-au fãcut, au rãspunstoþi, într-o glãsuire, cã din rândicãturi ºi altele dobândind stricãciuni de surupãturã, auchemat pã numita Florica, ºtiindu-o meºterã de mai nainte de acest fel de patimi ºi nicidându-le mâna, nici fiind obicinuiþi a sã cãuta cu dohtori, ºi mai întâi trãgându-i pã urmãle-au dat ºi bãuturi mestecate cu þeperig în rachiu de drojdie. ªi dintr-aceasta ºtiu toþi cãs-au tãmãduit. Au arãtat ºi pentru patima lui Mihãilã, cã ºtiu iarãºi cã au fost tot deasemenea stricãciune, încã cu doi ani mai nainte, cãruia i-au dat ºi lui, în douã rânduri,tot Florica asemenea bãuturi ºi s-au fost ºi sculat într-un rând, fiind sãnãtos un an, apoiiarãºi cãzând la zãcere, au auzit cã au murit.

Dupã aceasta s-au poftit la Divan ºi d(umnealui) dohtorul oraºului ºi fãcându-icunoscutã pricina aceasta, au rãspuns cã þeperigu nu poate pricinui vãtãmare de viaþã,fãrã numai cã acest material aduce de multe ori vãrsãturi ºi vãrsãtura aduce dureri la ceice pãtimesc de surupãturi. Aceasta poate cunoaºte cã au pricinuit ºi mortului acele durerice aratã soþiia lui cã au avut. S-au adus ºi Sorica ovreica, de la care au zis Florica cã au

40. Citaþie.

170 NICOLETA ROMAN

fost cumpãrat þeperigu, ºi întrebându-sã ce ºtiinþã are, au rãspuns cã poate sã-i fi vândut,având asemenea marfã de vânzare, dar nu o cunoaºte, nici ºtiie când i-au vândut. S-auarãtat ºi Ilincãi, soþiia mortului, o bucatã de þeperig, sã vazã de au fost asemenea grunjulce i-au dat Florica de l-au pisat ºi au dat bãrbatului sãu, cu rachiu, de au bãut, ºi au ziscã asemenea au fost.

Deci, de veme ce însuºi Ilinca, soþiia mortului Mihãilã, au arãtat cã singurã ia aupisat þeperigu ºi l-au pus în rachiu, de l-au dat bãrbatu-sãu ºi l-au bãut, fãrã a mai fiamestecat cu alt nimic, de Florica, nu rãmâne dar nici o bãnuialã asupra Floricãi laaceastã moarte a lui Mihãilã, mai vârtos dovedindu-sã din arãtarea numiþilor lãcuitori demai sus cã cu trãsãturile ºi cu asemenea bãuturi, ce le-au dat numita ºi lor ºi la alþii, s-autãmãduit, asemenea nici asupra Ilincãi, soþii mortului Mihãilã, nu rãmãne nici o bãnuialã,de vreme ce s-au cunoscut iarãºi din arãtarea aleºilor satului ªitoaia ºi chiar din diata luiMihãilã cã vieþuirea ei cu bãrbatu-sãu au fost liniºtitã ºi bunã, mai vârtos cã de ar fi fostotrãvit, precum sã aratã în raportul suptocârmuitorului plãºii, ar fi murit de loc, iar nula 6 zile.

Drept aceia, dezvinovãþindu-sã amândooã numitele fãmei, de bãnuiala ce au fostasuprã-le, hotãraºte Divanul a sã slobozi la casele lor.

Anul 1833 avgust 25Prezidentul Divanului N(icolae) B(rãiloiu); ªtefan Gãnescu. Gheorghe Argetoianu.

Gheorghe pitar Alboteanu.

Prezidentul Divanului Judecãtoresc al Craiovii, Secsiia Cremenalã.Aceastã copiie fiind întocmai dupã cea adevãratã hotãrâre din condica Divanului,

s-au adeverit. 1833 noemvriie 20.Prezident Divanului (semnãturã indescifrabilã).Procitoh, pitar Alboteanu.

DANIC, Logofeþia Dreptãþii, dosar 288/1833, f. 2-3.

3. 1839 iunie 13. Uþa, fiica lui Stoica Epure din satul Slãnicul, judeþul Saac, judecatãpentru bãnuiala pruncuciderii.

La Înaltul Divan.Divanul Judecãtoresc. Secsia Criminalã. No. 131.Uþa slujnica, sin Stoica Epure ot satul Slãnicul, sud Saac, trimisã cu raportu procu-

rorului Judecãtorii judeþului Prahova, de la 7 ale trecutului mai, a sã judeca pentrubãnuiala omorului unui copil ce ar fi urmat, care l-au nãscut ia de fatã ºi l-au aruncat îngrãdina unui Nicolaie postelnicul din mahalaua Precistii, ot oraºu Ploieºti, dintr-aceljudeþ. Dupã cererea dlui procurorului acestui Divan, s-au înfãþiºat la Divan, prin vãtafude aprozi, cu Iordache Pandeliiandes, tistu de dorobanþii Otcârmuirii judeþului Saac,bãnuit împãrtãºât cu numita la aceastã faptã. ªi citindu-sã mai întâi cercetarea Judecãtoriijudeþului Prahova, ce s-au fãcut de la 25 al trecutului aprilie, anul 1839, no. 22, sã vãzucoprinzând cã procurorul Judecãtorii, dând în judecatã pã Uþa, slujnica din casã de laAniþa, soþiia lui Gheorghe postelnic Pandeli, pentru un copil al ei ce l-au nãscut ºi l-auaruncat într-o grãdinã, care i s-au trimis de cãtrã Otcârmuirea acelui judeþ la 27 aletrecutului fevruarie (sic). ªi înfãþiºându-o în cercetare, citind aceste hârtii l-au vãzutcoprinzând, însã:


1839 fevruarie 24. Raportu Poliþii oraºului Ploieºtii cãtrã Otcârmuirea judeþuluiPrahova, arãtãtor cã la 10 ale acei luni, gãsindu-sã un copil mort, cu buricul netãiat, îngrãdina unui Nicolaie postelnicel ot mahalaoa Precistii dintr-acel oraº, ºi dupã cercetareafãcutã de Poliþie, s-a dovedit cã Uþa slujnica, de faþã cu Iordache Pandeledeiades, tistu dedorobanþi din sud Saac, fiul mai sus-pomenitei Niþa Pandeloaie, au nãscut copilul fãrã sãfi adus vreo moaºã. ªi aflându-se Uþa pãtimind, au dat-o spre cãutare la o casã de ompânã sã va îndrepta. ªi cã acolo unde s-au fost dat în cãutare adesea trimitea la dânsaIordache Pandeli pã o Dumitra bucãtãreasa ºi vizitiu sãu, zicându-i sã nu mãrturiseascãpãcatul ce au sãvârºit din îndemnarea lui Iordache. ªi cã pândindu-sã de vãtãºel de jurna,s-au ºi prins Dumitrana bucãtãreasa ºi s-au dojenit de Poliþie. ªi cã Iordache Pandeli auumblat sã sã îndrepteze cu un rãvaº cãtre ipistatul Despãrþirii al doilea, ce-l însoþeºte, des-au vãzut având aceastã coprindere, adicã scriind lui Ghiþã ipistatul, la 17 fevruarie, cãîntr-acel minut sosind acasã au întâmpinat casa cu totul necinstitã ºi sã roagã a veni pânãla dânsul a-l pliroforisi41 .

1839 aprilie 15. Tacrirul Uþii, slujnica sin Stoica ot Slãnic, sud Saac, ce l-au dat laprocuroru Judecãtorii Prahova, prin care, dupã ce îºi aratã vârsta sa, cã este de ani 16,apoi zice cã de este un an trecut, viind Iordache Pandeli, tistu judeþului Saac, cudorobanþi în satul Slãnic, ca sã împlineascã niºte datorii ale baronului Meitani, între caredatornici fiind ºi tatãl ei, cerândui-o tistul pã dânsa a i-o da de slujnicã în casã lamaicã-sa, de a plãti datoria pentru tatã-sãu, ºi nevoind întâiu tatã-sãu, puindu-i eczecuþieîn casã pentru pizma, cãci nu voia a i-o da. Dupã multele strâmtorãri ºi cazne ce aupãtimit tatã-sãu pentru bani, de nevoe au fost silit ºi i-au dat-o slujnicã. ªi aducându-ola maicã-sa, în Bucov42, unde ºãdea ºi el, au tocmit-o într-un an, drept lei 150 i o rochede stambã ºi pantofi cât va putea rupe. ªi peste o lunã, dupã multã siluire ce i-au fãcutºi fãgãduieli îndestule, i-au ridicat fecioriia, urmând pãcãtuire cu dânsul pânã au rãmasgrea. ªi nãscând copilul la 7 fevruarie, într-o vineri seara, spre sâmbãtã. ªi în vremeaînpreunãrii cu dânsul, în multe rânduri i-au spus cã au rãmas însãrcinatã, carele i s-auzis a nu sã teme întru ni(mi)c, cã el are purtare de grijã pentru dânsa ºi cã o va înzestraºi o va mãrita, mâglisind-o43 cu acest fel de vorbe la dãpãrtãrile ei, ce tot fãcea pentruaceastã pãcãtuire. ªi vineri, de dimineaþã, pânã a nu naºte copil, plecând ia la târg, avândîn picere niºte pantofi noi, cãzând pe gheaþã, cu faþa în jos, s-au lovit foarte greu. ªiatunci, în pripã, n-au simþit nimic. Iar pã la toaca popilor, apucându-o dureri tari pestepântice, au spus mumii lui Iordache cã o doare inima, pentru ce, nu ºtie. ªi zicându-i cãeste rãcitã, au pus pã fi-sãu, Iordache, de i-au fãcut un ceaiu de anason. ªi tot nefolosindla nimic la durerile ei, într-acea zi, vineri, pe la trei ceasuri din noapte, au nãscut copilulîn casã cu Iordache, ce ºãdea în pat, ºi ea, pã jos, fãrã lumânare. ªi vãzând ea cã numiºcã copilul nici plânge, l-au pus lângã sobã, neºtiind de este viu sau mort. ªi ieºândea afarã, de au aprins lumânarea, intrând iarãºi în casã, au deºteptat pã Iordache ºi i-auspus cã ea au nãscut copilul ºi nu ºtie de este viu sau mort, cã nu plânge. ªi i-au zisIordache cã, oricum va putea, sã sã scoale ºi sã sã ducã a-l arunca undeva. ªi ia,ascultându-l, s-au dus ºi l-au aruncat peste uluce, în grãdinã la un Nicolaie dulgherul ºi

41. Are sensul de a asigura, cerceta, clarifica, convinge, descurca, desluºi, documenta, elucida,explica, informa, încredinþa, lãmuri, limpezi, preciza, studia, vedea.

42. Reºedinþã a fostului judeþ Saac (Sãcuieni) (1781-1845), azi sat ºi comunã, judeþul Prahova.43. A amãgi.

172 NICOLETA ROMAN

întorcându-sã îndãrãt, în odaia unde nãscuse, i-au zis Iordache ca sã cureþe ºi sã grijeascãtoate, a nu sã cunoaºte, ºi oricum va putea sã umble. ªi urmând aºa pânã la sãptãmâna,au dovedit-o Poliþia ºi au ridicat-o în cercetare.

1839 aprilie 19. Tacrirul lui Iordache Pandeloiadis, ce l-au dat la procuror JudecãtoriiPrahova, prin care, dupã ce îºi aratã locul naºterii ºi al creºterii sale, cã este din Bucov,sud Saac, vârsta sa de ani 25, meseriia sa, tist de dorobanþi, apoi zice cã vineri pã searã,la 14 fevruarie, viind de la Bucov în Ploieºti, acasã la maicã-sa, ºi întrebând pã Dumitranabucãtãreasa unde-i Uþa slujnica, spuindu-i cã joi seara, la 13 fevruarie, când era el înBucov, au rãdicat-o pã Uþa la Poliþie. ªi întrebând pentru ce au ridicat-o i-au spus cã Uþasingurã au mãrturisit cãtrã ipistaþii Poliþii ºi cãtrã vãtãºei cã copilu ce s-a gãsit mortîntr-o grãdinã împrejuratã cu scânduri ia l-au nãscut ºi l-au aruncat, ca sã nu afle stãpâniiºi cã atunci au înþeles ºi însuºi despre aceastã pricinã ºi l-au prins mirare.

1839 aprilie 24. Tacrirul Aniþii Pandeloaia, muma tistului Iordache, ce l-au dat laprocuror Judecãtorii Prahova, prin care aratã cã sâmbãtã, în ziua de Sfântu Teodor,încãlþându-sã Uþa slujnica sa cu niºte pantofi noi ºi vrând a pleca în târg, au cãzut încurte pã gheaþã, cu faþa în jos. ªi deocamdatã n-au zis nimic, iar pã dupã prânzu auvãzut-o icnind ºi vãrsând, întrebându-o ce are, i-au rãspuns cã i s-ar fi scor(n)it veninulºi cã au vãzut pã bucãtãreasa Dumitrana mâncând la cuhnie niºte borº cu mãmãligã ºi is-au scârbit. ªi zicând ia Dumitranii, bucãtãresii, a o trage, cã i s-au (a)plecat, Uþa n-auvrut a sã lãsa iar ia nici ceaiu de anason i-au dat sã bea, nici alt nimic.

1839 aprilie 24. Tacrirul lui Ioniþã, sin Ivan bãcan, în vârstã de ani 28, ce l-au dat laprocurorul Judecãtorii Prahova, prin care aratã cã într-o zi, duminicã, pã la prânz, dinpostul Paºtelui, aflându-sã el ºezând la masã cu cumnatâ-sãu Ioniþã, stãpânul caselor,s-au pomenit cã-l strigã Chiriþã pescarul ºi îi zice cã mergând în grãdina caselor cu oslujnicã a lui ºi alta a lui Iancu bãcanu, au vãzut acel copil, parte bãrbãteascã, cu pieleagoalã, aruncat peste uluce ºi jupuit pã spinare, cum l-au fost lovit de un prun când l-auaruncat. ªi chemând el pã ipistatu mahalalii, de la-u arãtat, le-au poruncit dã s-au îngropat.

1839 aprilie 24. Tacrirul Dumitrii bucãtãresii, în vârstã de ani 40, ce l-au dat laprocurorul Judecãtorii Prahova, prin care aratã cã într-o joi, <pe> înserat, în cesãptãmânã au fost, nu þine minte, vãzând cã vine în curte la stãpânã-sãu, când Iordache,fiul stãpâne-sii, împreunã cu maicã-sa lipsea, la Bucov. ªi intrând în curte Ioniþã ºiGhiþã, epistaþii oraºului, cu vreo câþiva vãtãºei, ºi luând pã Uþa slujnica din cuhnie,scoþându-o în curte ºi fãcându-sã ei toþi roatã, pã ia bãgându-o la mijloc, au cãutat-o lasân, sã vazã de este sânul plin de lapte. ªi singurã Uþa strângându-sã de o þâþã, au vãzuttoþi cã au curs lapte. Atunci, zicând unul dintre epistaþi cã întru-adevãr ia este mumacopilului ce s-au gãsit mort ºi au ridicat-o la Poliþie.

1839 aprilie 24. Tacrirul lui Dumitru sin Dobre, vizitiu lui Iordache Pandeliades, învârstã de ani 21, ce l-au dat la procuror(ul) Judecãtorii judeþului Prahova, prin care aratãcã într-o joi, seara, a doua sãptãmânã dupã lãsata secului de postu Paºtelui, s-au pomenitîn curte la stãpânã-sãu cu un Ioniþã ºi Ghiþã, epistaþii acelui oraº, Ploieºtii, împreunã cuvãtãºeii sã ardice pã Uþa slujnica. ªi pentru cã stãpânã-sãu, Iordache, cu mumã-salipsind, la Bucov, el întâi nevoind a lãsa pã slujnicã sã o ridice, iar dupã ce au cãutat pãslujnicã la sân, vãzând cã-i curge lapte din sân, atunci el s-au tras la o parte ºi auridicat-o epistaþii de au dus-o la Poliþie.

1839 aprilie 24. Tacrirul Marii, soþia lui Gheorghe dorobanþul, ce l-au dat la procurorJudecãtorii Prahova, prin care aratã cã vineri, dupã 12 zile din postul Paºtelui, chemându-o


pã ia Poliþia în presudsviia44 Poliþii, i-au zis a primi pã Uþa slujnica acasã la dânsa, ce aunãscut un copil ºi l-au aruncat, fiindcã este bolnavã ºi pânã îºi va înplini zilile lãuziei,mai zicându-i poliþeanu cã o va despãgubi pã câtã vreme va cãuta-o ºi va ºedea la dânsa.Pã care pã acest temeiu primind pã Uþa slujnica acasã la ia, au îngrijit de dânsa ca de ofãmee lãuzã, pânã au nãscut dintr-însa ºi casa copilului. ªi pã vremea ce sã afla Uþaacasã la ia, s-au pomenit, într-o vineri i într-o duminicã, pã la prânzu, cu vizitiubãnuitului Iordache intrând în casã ºi zicând Uþii slujnicii cã l-au trimis stãpânã-sãu a-izice ca nu care cumvaºi sã îndrãzneascã a-l spune pã dânsul, cã o împuºcã. Când atunciau fost faþã ºi un vãtãºel al Poliþii, al cãruia nume l-au uitat. Cum ºi luni au venitbucãtãreasa Dumitrana tot cu asemenea vorbe, ca ºi vizitiu, precum ºi marþi mai viindiarãºi Dumitrana bucãtãreasa i-au adus Uþii ºi un sfanþeh. ªi luând vãtãºelu pã Dumitranabucãtãreasa, au dus-o la Poliþie, unde au ºi bãtut-o, tãgãduind, în presudsvie atât Dumitruvizitiu, cât ºi Dumitrana bucãtãreasa, cã ei au fost la Uþa slujnica pentru o scoarþã ce oluase, iar nu în alte vorbe, înfãþiºându-l Ior(d)ache Pandeli în presudsviia Judecãtorii ºiun înscris de la 15 martie, iscãlit de unii din amploiaþii Otcârmuirii judeþului Saac i deunii dintre pãmânteni ot Bucov, cu coprindere cã Iordache Pandeli de la 7 fevruarie pânãla zece s-au aflat în Bucov, petrecând ziua la canþelarie, îndatoririle sale, ºi seara au fostîmpreunã cu dânºii la adunãri. Asupra cãruia înscris nedând Judecãtoriia crezãmânt, cãcin-au fost adeverit de otcârmuitorul acelui judeþ. ªi a doua zi, aducând Iordache Pandeliînscris iscãlit de chiar d(umnea)lui sãrdaru Costache Arcuda, otcârmuitor <al> judeþuluiSaac, scris de la 24 aprilie, cu coprindere cã Iordache Pandeli, tistul dorobanþilorOtcârmuirii acelui judeþ Saac, de la ºapte ale lunii lui fevruarie pânã la zece tot aleaceiaºi luni, au stãruit ziua ºi noaptea acolo, întru îndeplinirea datoriilor sale ºi dãaceastã dovadã spre a fi crezut la pretenþii ce este asuprã-i, ca unul ce, în acele trei zile,n-au lipsit de acolo nici zioa nici noaptea. Pentru care zice Judecãtoria cã aceastãpricinã, dupã articolu al 3-lea din proectu cu no. 4 este în câdere a o hotãrî numai acestDivan. S-au asemãnat Judecãtoria artico(lu)lui 1-iu din acelaºi proect ºi îndrepteazã laDivan hârtiile pricinii, împreunã cu Uþa slujnica, de a sã da hotãrâre.

1839 maiu 20. Cererea d(umnea)lui procurorului acestui Divan cã din cele urmateasupra vinii, vãzând cã numita Uþa n-au tãgãduit fapta aceasta, decât numai au zis cãcopilul l-au fãcut mort, cã aceastã arãtare a ei neputându-sã dovedi <p>ravnilceºte, maide crezut este cã l-au nãscut viu, decât mort, când mai ales copilul s-au gãsit ºi jupuit laspate din lovitura de pom, când l-au aruncat într-o grãdinã. Vãzând cã ia este în vârstãnumai de ani 16 ºi din arãtarea ce au fãcut ia ºi Maria, soþia lui Gheorghe dorobanþul,în a cãreia casã au fost datã numita Uþa spre cãutare pânã la a ei însãnãtoºire, cã adicãia copilul acesta l-au fãcut cu Iordache Pandeli, stãpânã-sãu, ºi cã el în câtã vreme auºezut la acea Maria îi trimitea vorbe cu Dumitru vizitiu ºi Dumitrana bucãtãreasa lui, sãnu-l spuie pã dânsul cãci o înpuºcã, dându-se mare bãnuialã cã prin ºtiinþa ºi îndemnarealui s-au urmat aceasta. De aceia, cu toate cã Uþa, ca o omorâtoare cu precugetare, s-arfi cuvenit a fi supusã la osânda ce pravila hotãraºte la partea 5, cap 1-iu, articol 3, darfiindcã este nevârstnicã, dupã paragraf(ul) 1-iu al articolului 60 din Pravila Cremenalãcea nouã, sã sã trimitã surgun la mãnãstirea Mãrginenilor, pã soroc de ani ºase. Iarpentru Iordache, sã facã Divan(ul) mai amãrunte cercetãri mai sus numiþilor Dumitruvizitiu(l) ºi Dumitrana bucãtãreasa lui ºi de vor arãta ºi ei ca ºi mai sus numita Mariia,

44. Secretariat.

174 NICOLETA ROMAN

atunci, fiindcã sã face pravilnicã dovadã cã ºi el este împreunã lucrãtor la aceastã faptã,sã fie supus la osânda ce pravila legiuieºte, prin mai sus arãtatul articol.

Li s-au fãut apoi numiþilor bãnuiþi urmãtoarele cercetãri ºi de acest divan

Întrebãrile Divanului Rãspunsurile Uþii slujnicii 1-iu. De câte luni erai tu îngreuiatã când ai cãzut pe gheaþã?

Intrasem atunci în ºapte luni.

2-lea. Ce dovadã ai cã ai cãzut tu atunci pe gheaþã?

M-au vãzut cocoana i o slujnicã ºi bucãtã-reasa.

3-lea. 3-lea. Cine mai era în casã când ai nãscut copil(ul)?

Numai eu ºi d. Iordache.

4-lea. Cum dar arãþi cã Iordache au fost acolo când ai nãscut, în vreme ce mãrturia amploia-þilor judeþului Saac ºi a otcârmuitor(ului) ace-lui judeþ aratã cã Iordache au fost nelipsit de acolo de la Ocârmuire? ªi în starea în care erai cum puteai ºti ºi cunoaºte cine este în casã?

În adevãr eram moartã ºi era întunerec, dar din raza lunii l-am zãrit a fi ºi Iordache acolea.

5-lea. Cine te-a ajutat la facere? Nimenea nu m-au ajutat, ci eu m-am bãlãbãnit cum am putut.

6-l 6-lea. Copilu(l) viu era sau mort? Mort era când l-am nãscut, cãci de dimineaþã, când mã lovisem din cãzãturã peste pântece, aveam dureri ºi nu miºca copilul. Iar dupã ce l-am nãscut, vãzând cã nu þipa, am aprins lumânarea ºi l-am vãzut cã este mort ºi rece.

7-lea. 7-lea. Când ai aruncat copilu(l)? Peste douã-trei ceasuri dupã ce l-am nãscut, l-am aruncat.

8-lea. De ce n-ai chemat oameni sã-l vazã mort? Cãci era noapte.

Întrebãrile Divanului Rãspunsurile lui Iordache Pandeli 1-iu. Ai ceva a mai adãoga sau a schimba afarã din cele arãtate de tine la Judecãtorie?

Nu mai am.

2-lea. Când era Uþa slujnica datã de Poliþie în cãutarea Marii, i-ai trimis prin cinevaºi cevaºi vorbe ca sã tãgãduiascã?

N-am nici o ºtiinþã de aceasta.

2-lea. Epistatului mahalalii ce i-ai scris? I-am scris sã vie sã sã desluºeascã du mine pentru ce mi-au ridicat bucãtãreasa, de me-au închis-o la poliþie.

Întrebãrile Divanului Rãspunsurile Dumitranii bucãtãresii 1-iu. Ai vãzut pe Uþa când au cãzut pe gheaþã?

Am vãzut-o, precum au vãzut-o ºi Chiva slujnica, cum ºi stãpânã-mea.

2-lea. Ce ºtiinþã ai de naºterea ºi aruncarea copilului?

Eu n-am nici o ºtiinþã.

3-lea. Pentru ce trebuinþã ai fost unde sã afla Uþa datã în cãutare, la Maria?

La acea casã sã mai afla o fãmee lãuzã ºi m-au trimis d. Eftimie sã o întreb de voeºte sã intre doicã acolo.


Întrebãrile Divanului Rãspunsurile lui Dumitru vizitiu, nevârsntnic

1-iu. Ai ceva a mai adãoga sau a mai scãdea afarã din cele arãtate la Judecãtorie?

Nu mai am.

Deci, fiincã din mai sus aºternutele cercetãri încredinþându-sã judecata cã în zioaaceea în care numita bãnuitã au nãscut noaptea copilu, de dimineaþã cãzând pe gheaþã,au cercat însemnate lovituri, din care i s-au pricinuit îndatã ºi durerile, mai mult poatezice cã acea facere au fost lepãdare, decât fireasca naºtere ºi dupã o asemenea întâmplaresã dã înþelegire cã copilu va fi murit încã din pânticile ei, cu cât mai vârtos cã de nãºteacopilul viu, urma sã sã auzã glasul lui de oamenii care era tot în acea casã, supt unînvãliº, cãci nu este de crezut cã îndatã dupã naºtirea lui, va fi fost în stare a-l omorî,nefiind împotriva aceºtei prejudecãþi vreo altã dovadã, cã copilul s-au nãscut viu. ªi vinanumitei, cea doveditã, sã mãrgineºte <a fi> în greºala ce au fãcut, aruncând în urmãpruncul în grãdinã, fãrã a da de ºtire îndatã vãtãºelului sau Poliþii, pentru care aceastãurm(e)a(zã) a-ºi lua cãzuta pedeapsã poliþieneascã.

Fiindcã arãtarea ce au fãcut numita împotriva lui Iordache Pandele, cã s-ar fi povãþuitde dânsul a face aceastã netrebnicã urmare sã cunoaºte învederat urmatã din vrãjmãºie.Cãci, pe de o parte, din mãrturiile vrednice de credinþã, s-au dovedit cã numitu Pandele,fiind dus la Bucov, nu s-au aflat acasã în noaptea facerii, iar pe de altã parte, Dumitranabucãtãreasa, prin care au zis Uþa cã i-au trimis Iordache rãspuns sã nu sã mãrturiseascãcã au urmat acea faptã din povaþa lui, au tãgãduit înaintea Divanului cã nu s-au dus încasa unde era numita Uþa în lãuzie pentru asemenea sfârºit, ci pentru alte trebuinþe. IarDumitru vizitiu, fiind nevârsnic, nu sã poate întru nimic socoti arãtarea sa.

Drept aceea, dupã citirea înscrisurilor ºi ascultarea rãspunsurilor, hotãraºte Divanuca, pe temeiu împrejurãrilor mai mult doveditoare cã copilul <s>-au nãscut mort decâtviu, numita Uþa slujnica sã râmâie apãratã de vina omorului. ªi pentru vina sa poliþieneascã,cãci n-au dat de ºtire Poliþii, spre a îngropa copilu cel nãscut mort, sã rãmâie cuînchisoarea ce au cercat. Dar Iordache Pandele sã râmâie apãrat de vina înpãrtãºirii ºipovãþuirii de sãvârºirea acei fapte, rãmâind Uþa tot supt chezãºia datã.

1839 iunie 13.Prezedentu Manolache Arghiropol. I. Golescu. Iorgu Vãcãrescu. G(refier) C. Poenaru.Am auzit aceastã hotãrâre ºi sântem mulþumiþi. <1>839 iunie 13.Eu, Uþa slujnica, adeverez. Iordache Pandeli.

Copie scoasã întocmai dupã cea adevãratã hotãrâre din condica Divanului. 1839 iulie 11.Pentru d(umnealui) Prezidentu, Dimitrie (semnãturã indescifrabilã).Pentru d(umnealui) grefier, P. M. Mareº.Procitoh (semnãturã indescifrabilã).

DANIC, Ministerul Justiþiei. Penale, dosar 47/1839, f. 3-6

4. 1844 mai 30. Nedelea, fiica lui Dunã Mihalcea din satul Luciu, judeþul Buzãu,judecatã pentru pruncucidere.

Divanul Judecãtoresc. Secsia Criminalã. No. 130.Nedelea fata, sin Dunã Mihalcea ot satul Luciul sud Buzãu, trimisã cu raportul

procurorului Judecãtorii acelui judeþ, de la 25 ale trecutului aprilie, a sã judeca pentru

176 NICOLETA ROMAN

omorul unui copil al sãu, ce l-au nãscut din curvie. Dupã cererea d(umnea)lui procu-rorului acestui Divan, s-au înfãþiºat la Divan, prin vãtaful de aprozi, cu Lãzãrina,mumã-sa, bãnuitã cu dânsa la aceastã faptã. ªi citindu-sã, mai întâiu, cercetarea Jude-cãtorii acelui judeþ, ce s-au fãcut de la 11 ale trecutului aprilie anul 1844, no. 10, sã vãzucoprinzând cã procurorul Judecãtorii, pã lângã adresul sãu, dând în judecatã pã Nedeleafata, sin Dunã Mihalcea, în vârstã de ani 18, cu meseria muncitoare ºi lãcuinþa la satulLuciul, supt catigorie cã au omorât o copilã ce au fãcut-o de fatã, din curviie. ªi careala suptocârmuitor au arãtat într-un fel, iar la procurorie, într-alt fel. ªi cã tacrirul dat laSuptocârmuire este de fricã ºi prostie. ªi zice cã s-ar cuveni a rãmânea apãratã. Dar fiindpricina criminalã, sã va înainta la Divan, în urma cãriia, înfãþiºând ºi Judecãtoriia penumita Nedelea în cercetare, cu mumã-sa, Lãzãrica, ce ºi ia s-au vãzut pomenitã înhârtiile pricinii, când citind aceste înscrisuri le-au vãzut coprinzând. Însã:

1844 martie 1-iu. Tacrirul pârâtei Nedelii fetii, ce l-au dat la Suptocârmuirea plãºiiCâmpului, din sud Buzãu, prin care aratã cã în dulcile toamnii din leat 1843 apucându-omuncile, au spus sãrã-si, Marii, ce ar fi la Ploieºti cu bãrbatã-sãu, Gheorghe popa, ºi ianu i-au zis nimic. Apoi, ducându-sã în obor, unde viind ºi soru-sa pã datã au ºi nãscutacolea o fatã viie ºi puindu-i picioru dupã cap au ºi murit ºi au îngropat-o în obor, fãcândgroapa soru-sa. ªtiind aceastã urmare a ei ºi mumã-sa, iar tatã-sãu, nu.

1844 martie 1-iu. Tacrirul Lazarinii, muma Nedelii, ce l-au dat tot la acea Suptocârmuire,prin care, deodatã, aratã cum cã n-ar fi ºtiind. Iar mai la urmã zice ºi ea cã au fost fãcutNedelea fii-sa, dar ce va fi fost, ia nu l-au vãzut, nici ºtie viu au fost, sau mort, decât cãi-ar fi spus ºi ei cã au fãcut, încredinþând aceste tacriruri dedesupt cu iscãlitura ºi preotulsatului, anume Gheorghe.

1844 martie 3. Raportul Suptocârmuirii plãºii Câmpului cãtre Ocârmuirea judeþuluiBuzãu, arãtãtor cã aflându-sã cu deosebitã cercetare în satul Luciul, dintr-acea plasã, audovedit cã numita Nedelea, nãscând din curvie o pruncã, pã vremea culesului viilor dinanul trecut 1843, au omorât-o ºi au îngropat-o într-un obor cu fân. ªi luând tacrir, atâtei, cât ºi mumei ei, în fiinþa preotului bisericii, le trimite la Ocârmuire.

1844 martie 4. Tacrirul Nedelii fetii ce l-au dat la procuroru Judecãtorii Buzãu, princare aratã cum cã ar fi fãcut acea pruncã moartã ºi pe care ar fi îngropat-o numai iasingurã, fãr-de a ºti mumã-sa sau soru-sa. Iar cele arãtate la Suptocârmuire le-au urmatde fricã, fiindcã i-ar fi dat ghionturi pã supt fãlci.

1844 martie 4. Tacrirul Lazarinii, muma Nedelii, ce l-au dat tot la acea Procurorie,prin care aratã cã ia nu ºtie nimic alt, decât cã vãzând pã Nedelea plinã de sânge, i-ar fizis cã au gãsit-o firea, ca pe toate femeile.

1844 martie 10. Jalba pârâtei Nedelii, ce au dat cãtre acea judecãtorie, prin care totasemenea aneriseºte tacrirurile date la Suptocârmuire, cã ia ar fi fãcut acea pruncãmoartã ºi acum nu cunoaºte pã ce temeiu de dovadã s-ar putea osândi. Dupã citireacãrora hârtii vrând Judecãtoria ca sã cunoascã de la cine s-au dovedit aceastã aci faptã,au scris suptocârmuitorului plãºii Câmpului ca sã arate, trimeþând totdeodatã ºi pãpreotul i pe aceia de la care s-au descoperit aceastã faptã. ªi prin raport cu no. 975, din20 martie, aratã cã aceastã faptã au descoperit-o prin zvon ºi cã a sa mãrturisire ºi�aufãcut-o faþã cu preotul. Pentru care zice Judecãtoria cã fãcând bãgare de seamã asupraaceºtii pricini au vãzut cum cã deºi pârâta Nedelea tãgãdueºte, zicând cã copilul l-ar fifãcut mort, dar aceasta sã cunoaºte numai o zadarnicã a sa apãrare împotriva celii dintâiuarãtãri la Suptocârmuire, unde au fost faþã ºi preotul satului, care s-au iscãlit în tacrir. Deaceea ar gãsi Judecãtoria cu cale, dupã povaþa paragrafului 1-iu de supt art. 60 din


legiuirea pentru câteva articole din Condica Cremenaliceascã cea nouã, ca Nedelea sã sãosândeascã la închisoarea vreunii mânãstiri, pe ani doi. Iar Lazarina, nefiind vreopipãitã dovadã cum cã au ºtiut ºi ia de moartea acei prunce s-au îndemnãtoare mãcar, sãrãmâie apãratã. Dar, fiindcã aceastã pricinã sã cunoaºte de fire criminalã ºi dupã art 1-iuºi 3 din legiuirea cu no. 4, fiind în cãdere a se hotãrî de acest Divan, sã va înainta princanalul procororiilor aceastã pricinã la hotãrârea Divanului.

1844 apr(ilie) 29. Cererea d(umnea)lui procororului acestui Divan cã, vãzând cã deºipârâta Nedelea i mumã-sa, Lazarina, la toate cele din urmã cercetãri ce li s-au fãcut decãtre procurorul ºi de Judecãtorie s-au muncit a sã apãra cu totul despre sãvârºirea aceºtiifapte, zicând Nedelea cã cea dintâiu mãrturisire a sa ar fi urmat-o de fricã ºi din prostie.Iar nu sã poate întru nimic ajutora cu aceastã tagã<duire>, în vreme ce la cele dintâicercetãri ce i s-au fãcut de cãtre suptocârmuitorul plãºii Câmpului, faþã ºi cu preotulsatului lor, au mãrturisit, atât numita Nedelea, cã însuºi ia au omorât pruncul ce l-au fostnãscut de fatã, prin cãlcare cu piciorul dupã cap, îngropându-l într-un obor, cu ajutorulsoru-sii Marii, cât ºi mumã-sa, cã au avut ºi ia ºtiinþã de naºterea acestui prunc. De aceea,pârâta Nedelea fata, ca o de sineºi mãrturisitã de omorâtoarea a chiar pruncului ei cuprecugetare de a nu i sã dezgoli fapta preacurvii ºi ca o nevârsnicã, ce este mai micã deani 20, dupã pontul Pravilii pãmântului, de la partea 5, cap. 2, art. 3, pentru omorâtoridin precugetare, ºi dupã paragraf(ul) 1-iu de supt art. 60 din noa legiuire creminaliceascã,sã sã trimiþã la închisoare de vreo mânãstire, pe soroc de ani ºase. Iar pentru mumã-sa,Lazarina, asupra cãreia, din singura ei netãgãduire cã au avut ºtiinþã de naºterea aceluiprunc de cãtre fii-sa, sã dã mare bãnuialã cã va fi luat ºi parte la sãvârºirea faptei, ca unace s-au aflat în casã cu dânsa întru acea vreme, va binevoi Divanul a face mai amãruntecercetãri ºi, potrivit încredinþãrii ce va lua, îi va hotãrî ºi ei cuvenita osândã.

1844 maiu 23. Raport suptocârmuitorului plãºii Câmpului, din sud Buzãu, cãtre acestDivan, cã, dupã îndatoria ce s-au pus asupra acei suptocârmuiri de cãtre Ocârmuireaacelui judeþ, prin porunca cu no. 2469, urmatã dupã adresul prezidentului Judecãtoriiacelui judeþ, cu no. 3073, trimite la Divan pã ceruta Lazarina, femeia din satul Luciu(l),muma Nedelii fetii, ce au omorât un copil.

I s-au fãcut apoi numitii vinovatii urmãtoarele cercetãri ºi de acest Divan:

Întrebãrile Divanului Rãspunsurile Nedelii fata sin Dunã

Mihalcea 1-iu. Ce cuvânt de pricinuire îþi mai rãmâne, în vreme ce nu numai cã la suptocârmuitor, faþã fiind ºi preotul satului, ai mãrturisit cã nãscând copilul viu l-ai omorât prin cãlcare cu piciorul dupã cap, dar ºi tainica îngropare ce i-ai urmat dovedeºte îndestul fapta ta.

La suptocârmuitor am mãrturisit de fricã. Iar nici copil am fãcut, nici l-am îngropat. ªi cine va fi martor sã iasã sã arate.

Întrebãrile Divanului Rãspunsurile Lazarinii, muma Nedelii 1-iu. ªtiuta-i cã fii-ta Nedelea era însãrcinatã? N-am ºtiut, nici am bãgat de seamã. 2-lea. Cum n-ai bãgat de seamã, fiind într-o lãcuinþã cu tine?

N-am putut-o pricepe.

3-lea Cum, dar au arãtat fii-ta, Nedelea, cã vãzându-o tu când era sã nascã, ai blestemat-o?

Nu ºtiu pentru ce au fãcut o asemenea arãtare.

178 NICOLETA ROMAN

Deci, fiindcã Nedelea fata, dupã ce au mãrturisit la Suptocârmuire cã nãscând uncopil, parte femeiascã, în oborul curþii tatãlui ei (ce nu era acasã), prin cãlcare cupiciorul dupã cap l-au omorât. În zadar sã munceºte a sã apãra prin vicleana tagã<duire>ce face acum, cã n-au fãcut o asemenea mãrturisire, în vreme ce lângã desluºirea cãtrepomenita Suptocârmuire, pe când era faþã ºi chiar preotul satului, a tuturor împrejurãrilorsale, au arãtat ºi chipul tainic cu care au îngropat copilul, fãcând groapã supt o claie depaie ºi acoperind copilul cu acele paie. ªi, prin urmare, nu poate fi apãratã de osândacuvenitã omorâtorilor din precugetare, folosindu-sã numai cu acea micºorare a pedepsiice Pravila Cremenaliceascã cea nouã dãrueºte nevârsnicilor.

Fiindcã înpotriva tãgãduirii ce face Lazarina, muma vinovatei, cã nu are nici o ºtiinþãdespre sãvârºirea aceºtii fapte de cãtre fii-sa, nu s-au putut da judecãþii vreo dovadãapãsãtoare, neputându-sã pune nici un temeiu pã preschimbata arãtare a vinovatei, careaîntâiaºi datã au zis cã mumã-sa vãzându-o nãscând copil, au intrat în casã blestemându-o,iar în urmã au defãimat acea arãtare a sa, zicând cã mumã-sa n-au avut nici o ºtiinþã.

Drept aceia, dupã cetirea înscrisurilor ºi ascultarea rãspunsurilor, hotãraºte Divanulca numita Nedelea fata, sin Dunã Mihalcea, nevârsnica, ca o omorâtoare din precugetarea a pruncului sãu, dupã pontul pravilii de la partea 5, cap. 1-iu, list 82, art. 3 ºi dupãparagraful 1-iu, art. 60 din Pravila cremenaliceascã cea nouã, sã sã trimiþã la închisoareamânãstirii Znagovului sau a Mãrginenilor, pã soroc de ani ºase. Iar Lazarina sã rãmâieapãratã de vina împãrtãºirii la pomenitul omor.

1844 maiu 30.Prezident Manolache Arghiropolu. Nicolaie Ghica. Alecu Florescu. Iorgu Vãcãrescu.

Panã Bãbianu.Am auzit aceastã hotãrâre ºi am rãmas mulþumite: Eu, Nedelea fata. Eu, Lazarina,

muma Nedelii.Grefier, sãrdar M. Per. Geani.

Copie scoasã întocmai dupã cea adevãratã hotãrâre, din Condica Divanului. 1844iunie 26.

Pentru d(umnea)lui prezidentul, N. (indescifrabil).

5. 1846, noiembrie 28. Jalba adresatã de Dunã Mihalcea din satul Luciu, judeþulBuzãu, domnului Þãrii Româneºti, Gheorghe Bibescu, prin care cere micºorarea pedepseiNedelii, fata sa, condamnatã pentru pruncucidere.

Primitã 21 noemvrie 1846, No. 2457. No. 2321 dichemvrie 14Prealuminate ºi preaplecate Doamne,Cuprins fiind de jale tocmai acum la bãtrâneþe, cu supunere îndrãznesc a aºterne

aceastã jeluire Înãlþimei Voastre, cãci încã de doi ani jumãtate fie-mea Nedelea, pentruo crimã cercatã sã aflã osânditã la Sf. Mãnãstire Mãrgineanu, hotãrâtã cu termin de ºaseani.

Acum, nemaiavând altã mângãere decât la copii, ca dupã în cruda creºtere i-am pãzitde multe rele, nãdãjduiesc întocmai a mã þinea, ocrotindu-mi neputinþa bãtrâneþilor.

De aceea, cu lacrimi fierbinþi alerg a vã revãrsa mila ºi grija pãrinteascã ce aveþipentru supuºii Înãlþimii Voastre ºi acel lung termin al ticãloasei fete a-l micºora, ertând-ode supt osândã. Aºteptând mângâioasa ertare,


Sînt Înãlþimii Voastre, plecat supus, Dunã Mihalcea ot satu(l) Luciu, sud Buzãu.

Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescu v(oie)v(o)d, cu mila lui Dumnezeu, domn stãpânitora toatã Þara Româneascã,

D(umnea)lui Marele Logofãt al Dreptãþii, la vreme ne va arãta.1846 noembvrie 28ªefu mesii, I. I. Filipescu

DANIC, Ministerul Justiþiei. Penale, dosar 14/1844, f. 3-4v.; 8-8v.

Woman�s sin in front of the justice at the beginningof 19th century Wallachia

Abstract

The 19th century is also a century of violence, not only of social and institutionaltransformations. The law-breaking exists in every society and especially in one whichconfronts itself with a transition like Wallachia of those times. The woman makes noexception, being in the same way an agent of misdemeanor and crime as man, and that�sthe most important aspect these documents want to exemplify. Old or young, she wasjudged for practicing the magic, the empiric medicine or for committing abominablecriminal acts like the infanticide. Those were a few of the sins a woman was accused of.Although corrupted and rarely found in its authentic form, magic still was seen as aresource in solving every problem (theft, love quarrels etc.). While the Church alwayscriticized and punished those who practiced and appealed to it through ages, the firstdocument shows us that even the priests were not strangers to using it. The withdrawalof this institution as a factor of justice in the society, the indifference displayed in thisnew century for the use of magic might explain why individuals fall back upon to it, butnot the attitude of a Church servant. Poverty and the lack of personnel in the medicalsystem made it possible for the empiric medicine to resist even in towns, as we see in thesecond document. The last three juridical acts present us the woman in front of what wasand still is the most outrageous crime: infanticide. In reconstructing the deed, manyfeatures reveal themselves involving not only the individual, but also the society he waspart of. Punished to remain in a monastery for several years, the woman was expected toreflect her act, to become a better person. On the other hand, justice emerged at firstfrom the family and the community and secondarily from laic and ecclesiastical Courts,proving in this way that there were many authorities watching and controlling theindividual actions.

Păcatul femeii în faţa justiţiei la începutul secolului al XIX-lea / Woman's sin in front of...

Documents

Transcript of Păcatul femeii în faţa justiţiei la începutul secolului al XIX-lea / Woman's sin in front of...