analiza-diagnostic privind incluziunea socială și situația ...

www.poca.ro

Conform prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), informațiile referitoare la datele cu caracter personal cuprinse în acest document sunt confidențiale. Acestea sunt destinate exclusiv persoanei/persoanelor menționate ca destinatar/destinatari și altor persoane autorizate să-l primească. Dacă ați primit acest document în mod eronat, vă adresăm rugămintea de a returna documentul primit, expeditorului

1

Cuprins

ANALIZA-DIAGNOSTIC PRIVIND INCLUZIUNEA SOCIALĂ ȘI SITUAȚIA GRUPURILOR VULNERABILE ÎN ROMÂNIA 2019 ............................................................... 3 I. Introducere ................................................................................................................................................................................. 3

1. Conceptualizarea sărăciei ...................................................................................................................................................... 4

2. Măsurarea sărăciei ................................................................................................................................................................. 16

3. Dezbaterea despre excluziune socială ........................................................................................................................... 24

4. Marginalizarea socială .......................................................................................................................................................... 28

5. Vulnerabilitatea ....................................................................................................................................................................... 30

II. Structura și dinamica sistemului instituțional în domeniul asistenței sociale

în România – MMJS și instituțiile aflate în subordinea ori sub autoritatea ministerului ......... 44

1. Ministerul Muncii și Justiției Sociale (MMJS) .............................................................................................................. 44

2. Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD) ...................................................................... 47

2.1. Precizări terminologice.......................................................................................................................................................47

2.2. Activitatea ANPD...................................................................................................................................................................48

3. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) ................................ 51

3.1. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului............................................................................53

3.2. Servicii de protecție a copilului.......................................................................................................................................54

4. Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) .............................................. 55

4.1. ANES – misiune și funcții sistemice...............................................................................................................................56

4.2. Atribuțiile ANES.....................................................................................................................................................................57

5. Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) ................................................................................ 57

6. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) ........................................................................ 61

7. Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) ..................................................................................................................... 63

8. Inspecția Muncii (IM) ............................................................................................................................................................ 65

III. Concepte utilizate în această diagnoză ................................................................................................................. 68

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


2

IV. Grupuri sărace și vulnerabile ..................................................................................................................................... 75

Evoluția sărăciei și excluziunii sociale în România 2007-2019 – o analiză comparativă ........................... 124

1. Analize pe domenii relevante pentru reducerea sărăciei: ocuparea forței de muncă,

protecția socială, educația, sănătatea și locuirea ................................................................................................... 142

2. Copiii și tinerii lipsiți de îngrijire și sprijin parental .............................................................................................. 181

3. Persoanele vârstnice singure sau dependente ......................................................................................................... 210

4. Romii .......................................................................................................................................................................................... 220

5. Persoane cu dizabilități ...................................................................................................................................................... 229

6. Alte grupuri vulnerabile (persoanele care suferă de dependență de substanțe,

persoanele lipsite de libertate sau aflate sub control judiciar, persoanele fără domiciliu,

victimele violenței domestice, victimele traficului de ființe umane, refugiații și imigranții) ............ 262

6.1. Persoane care suferă de dependență de substanțe ...................................................................................... 262

6.2. Persoane lipsite de libertate sau aflate sub control judiciar .................................................................... 291

6.3. Persoane fără adăpost .............................................................................................................................................. 310

6.4. Victimele violenței domestice ............................................................................................................................... 329

6.5. Victimele traficului de ființe umane .................................................................................................................... 347

6.6. Refugiații și imigranții .............................................................................................................................................. 360

7. Persoanele care trăiesc în comunități marginalizate. ........................................................................................... 383

V. Politicile publice asumate prin Programul de Guvernare 2018-2020 ................................................ 397

Concluzii și recomandări.....................................................................................................................................................416

Bibliografie selectivă ................................................................................................................................................................ 440

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


3

ANALIZA-DIAGNOSTIC PRIVIND INCLUZIUNEA SOCIALĂ

ȘI SITUAȚIA GRUPURILOR VULNERABILE

ÎN ROMÂNIA 2019

I. Introducere

Rolul acestei secţiuni este de a reliefa care sunt principalele concepte care vor fi folosite

în această analiză, care este istoricul lor, care sunt principalele dezbateri care au avut loc în

spaţiul academic, în cel politic, precum şi la nivelul elaborării şi implementării politicilor

publice. Secţiunea urmăreşte astfel prezentarea evoluţiei conceptuale a sărăciei, evoluţia şi

dezbaterile cu privire la modalitatea ei de măsurare, apariţia şi dezvoltarea conceptului de

excluziune socială1. Cu toate că o mare parte a prezentului studiu este dedicată incluziunii

sociale (ca efort conştient de modificare a unor realităţi sociale), prezenta secţiune discută

excluziunea, ca problemă specifică ce trebuie să fie gestionată de politicile de incluziune.

Ultimele secţiuni ale acestui capitol au în vedere marginalzarea socială şi vulnerabilitatea. Rolul

acestui capitol este astfel de a arăta cum apar, cum sunt utilizate şi cum se regăsesc aceste

1 Am optat pentru folosirea termenului de excluziune socială, din mai multe motive. Pe de o parte, atât dezbaterea politică iniţială, cât şi conceptualizarea academică fac referire prima oară la excluziune socială – vezi, de exemplu, Silver, H., „Social exclusion and social solidarity: Three Paradigms” în International Labour Review, Vol. 133, No. 5-6, 1994, pp. 531-578, Millar J. „Social Exclusion and Social Policy Research: Defi ning Exclusion” în Abrams, D., Christian, J., Gordon, D., Multidisciplinary Handbook of Social Exclusion Research”, John Wiley and Sons Ltd., Chichester, West Sussex, 2007, pp. 1-16, Levitas, R., „The Inclusive Society? Social Exclusion and New Labour”, Palgrave Macmillan, New York, 2005, pp. 7-28, Sheppard, S., “Social Work and Social Inclusion. The Idea of Practice”, Ashgate, Aldershot, 2006, pp. 5-26. De altfel, inclusiv formulările europene (vezi, de exemplu, https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=751&langId=en) stabilesc o diferenţă între problema socială manifestă (excluziune socială) şi incluziune, ca răspuns programatic la aceasta, fiind inoportună o discutare separată a celor două concepte. Vezi, în acest sens, şi Labonte, R., „Social inclusion/exclusion: dancing the dialectic” în Health Promotion International, Vol. 19, No. 1, pp. 115-121.

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=751&langId=en

www.poca.ro


4

concepte în politicile publice, datele specifice privind impactul acestor procese fiind vizate de

celelalte secţiuni ale prezentului studiu.

Sărăcia și excluziunea socială sunt fenomene complexe, multifațetate ce reclamă din

partea autorităților guvernamentale și locale, măsuri continue de eradicare, adaptate însă

permanent la noile valențe și factori de influență ale celor două fenomene.

Încercările de construire și de implementare a politicilor publice cu privire la combaterea

sărăciei și a excluziunii sociale reprezintă, cel puțin în parte, expresia unei dezbateri mai largi cu

privire la supozițiile fundamentale cu privire la cunoaștere, respectiv cu privire la modul în care

cunoașterea științifică poate cuprinde socialul. Astfel, încercarea pozitivistă de a afla dimensiunea

obiectiv ontologică a fenomenului sărăciei, în vederea elaborării de politici menite a reduce

incidența lui, a fost permanent afectată de dezbateri cu privire la acuratețea și mai ales relevanța

metodelor utilizate pentru realizarea acestui demers, dar și de o puternică reacție, venită din

direcția orientărilor post-pozitiviste, înscrise în cadrul tradiției filozofice mai largi, a înțelegerii2.

Indiferent însă de natura social construită, ori dimpotrivă, ontologic reală a problemei

sărăciei și excluziunii sociale, accentul construirii conceptelor și al dezvoltării metodologiei de

studiu a acestor două probleme a presupus un dialog, de multe ori conflictual, între o abordare

calitativă și una cantitativă, nu întotdeauna congruente empiric, dar mai ales epistemic.

1. Conceptualizarea sărăciei

Dezbaterile cu privire la definirea și, pe cale de consecință, combaterea sărăciei, pornesc

de la diviziunea fundamental dintre sărăcia absolută și sărăcia relativă. Sărăcia absolută

pornește de la definirea obiectivă a problemelor cu care se confruntă persoanele afectate de

acest fenomen, stabilind drept reper accesul la un set de bunuri sau servicii considerate

fundamentale. În una dintre cele mai timpurii formule de definire a sărăciei, în varianta

2 Pentru o susținere a perspective interpretative în studiul socialului vezi Hollis, M., Introducere în filozofia

științelor sociale, Ed. Trei, București, 2001, pp. 137-155, Hollis, M., Smith, S., Explaining and Understanding

International Relations, Clarensilverdon Press, Oxford, 1992, pp. 68-91 ori della Porta, D., Keating, M., „How many

approaches in the social sciences? An epistemological introduction”, în della Porta, D., Keating, M., Approaches and

Methodologies in the Social Sciences. A pluralist perspective, Cambridge University Press, Cambridge, 2008,

pp. 21-22.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


5

absolută, prevalența fenomenului este dată de accesul la alimente, necesar supraviețuirii3 .

Varianta inițială poartă în mod evident amprenta epocii – sărăcia este definită drept un nivel

insuficient al venitului capabil să asigure „menținerea eficienței fizice” pentru o familie. Pe de

altă parte, Rowntree distinge între sărăcia absolută, pe care o etichetează drept „primară” și

ceea ce el numește „sărăcie secundară”, situație care cuprinde familiile care, deși au venit

capabil să acopere nevoile alimentare fundamentale, se află sub prag, datorită cheltuielilor

nenecesare sau chiar dăunătoare (băuturi alcoolice, produse de tutun).

Cu toate acestea, avantajele unei perspective absolute cu privire la sărăciei, chiar și în

această formulă limitativă, care are în vedere exclusiv alimentația, sunt evidente. Pe de o parte,

ea poate permite o dublă cuantificare: pe de o parte, stabilirea unui prag al sărăciei, pe de altă

parte, identificarea persoanelor care sunt afectate de acest fenomen. În condițiile în care, având

în vedere contextul apariției lucrării lui Rowntree, una dintre dezbaterile politice

fundamentale era cea cu privire la necesitatea unei acțiuni publice menite a combate sărăcia, în

contextul industrializării, definirea absolută a sărăciei oferea fundamentarea cantitativă și,

totodată, justificarea științifică, pentru acțiunea politică.

Evident, concentrarea asupra alimentației rămânea o formulă mult prea restrictivă.

Tranziția către un model care să acopere spectrul mult mai larg al sărăciei, menținând

universalitatea criteriului, dar incluzând o categorie mult mai amplă de probleme, avea să fie

dezvoltată în raport atât cu conceptul de nevoi fundamentale4, cât și cu cel de libertate pozitivă5.

Cu toate acestea, formula absolută a definirii sărăciei este vulnerabilă din perspectiva mai

multor factori: pe de o parte, chiar și în varianta îmbogățită, extinderea ei este criticabilă. Orice

formulă de standarde (alimentare, de locuință, de acces la servicii) este tributară contextelor

sociale specifice: chiar dacă, de exemplu, eforturi de cuantificare pot fi depuse pentru a găsi un

standard universal minim al alimentației consistente și sănătoase, este dificil de ignorat

influența socio-culturală asupra obiceiurilor de consum și a alimentelor disponibile. Mai mult,

3 Rowntree, B. S., Poverty. A Study of Town Life, Macmillan & Co., Londra, 1908, p. X. 4 Vezi Kicks, N., Streeten, P., „The Search for a Basic-Needs Yardstick” în Streeten, P. (ed.), Development Perspectives,

Macmillan, Londra, 1981 pp. 374-397. 5 Pentru distincția dintre libertate pozitivă și libertate negativă vezi Berlin, I., „Două concepte de libertate” în

Berlin, I., Patru eseuri despre libertate, Humanitas, București, 1996, pp. 200-257

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


6

cel puţin în situaţia României, nu putem exclude posibilitatea ca discursul mediatic să afecteze

tocmai procesul de legiferare în domeniu6.

Mai mult, raportarea la indicatori aparent obiectivi, precum veniturile, eludează problema

obiceiurilor de consum și, totodată, a accesului la servicii 7 . Pe de altă parte, așa cum este

elaborat mai jos, existența unei formule absolute de identificare a sărăciei nu ia în calcul faptul

că o parte semnificativă a nevoilor care trebuie satisfăcute au o determinare profund

contextuală în raport cu standarde socialmente împărtășite. Perspectiva excluziunii sociale

este, cel puțin în parte, întemeiată pe aceste considerente8. Cu toate acestea, trebuie observat

că „sărăcie absolută” rămâne însă la baza unei părți considerabile a eforturilor de a măsura și

de a combate acest fenomen.

Trebuie observat însă că aplicabilitatea conceptului și relevanța utilizării în paralel atât

a dimensiunii relative, cât și a dimensiunii absolute este dată de diferența de dezvoltare dintre

diferite societăți: dacă sărăcia poate menține un nucleu de caracteristici observabile obiectiv

(precum accesul la apă potabilă, existența malnutriției, accesul la un spațiu de locuit etc.),

acestea lipsesc de multe ori în spațiul societăților dezvoltate, fără ca prevalența sărăciei să nu

reprezinte o temă de dezbatere sau o preocupare semnificativă în domeniul politicilor

publice. În acest context, în condițiile în care dimensiunea absolută a sărăciei nu este

prezentă, dezbaterea devine una care poartă mai degrabă asupra inegalităților: ce se

întâmplă în situația în care creșterea ori dezvoltarea economică nu duc la dispariția

sărăciei9?

6 Vezi Cernat, M., Vasile M., Perspective asupra sărăciei în România. Impactul discursului mass media privind persoanele care beneficiază de ajutor social asupra procesului legislativ, Friedrich Ebert Stiftung, decembrie 2018, disponibil la http://www.fes.ro/media/2017_news/Perspective_asupra_saraciei_in_Romania.pdf, consultat la 13.09.2019 7 Gutkind, E. (1986), Patterns of Behavior among the American Poor, Palgrave Macmillan, New York, 1986,

pp. 24-25. 8 Vezi, de exemplu, Paugam, S. (1998), „Poverty and Social Exclusion: A Sociological View” în Rhodes, M., Mény, Y.

(editori), The Future of European Welfare. A New Social Contract?, Palgrave Macmillan, New York, 998, pp. 41-62. 9 Miller, S. M., Rein, M., Roby, P., & Gross, B. M., „Poverty, Inequality, and Conflict” în The Annals of the American

Academy of Political and Social Science, Vol. 373, No. 1, 1967, pp. 16–52.

http://www.poca.ro/

http://www.fes.ro/media/2017_news/Perspective_asupra_saraciei_in_Romania.pdf

www.poca.ro


7

Fundamentarea dimensiunii relative a sărăciei se bazează, în mare parte, pe conceptul de

deprivare relativă10. Acesta încearcă să reprezinte existența și semnificația decalajului dintre

așteptările unui grup privind propria evoluție politică, economică sau socială și percepția

asupra propriului statut11.

Cu alte cuvinte, deprivarea relativă descrie fie dorința unui grup sau a unei persoane de a

avea ceea ce nu are, respectiv sentimentul îndreptățirii de a avea ceva ce nu este deținut12. Cu

toate că inițial, o parte semnificativă a cercetărilor bazate pe abordarea deprivării relative

aveau în vedere stabilitatea socială, respectiv stabilitatea sistemelor politice13, teoria a fost

utilizată pentru a explica atât participarea la mișcări sociale14, precum și problema integrării,

într-o formulă contrastantă cu teoria identității sociale15.

O privire mai extinsă distinge între trei categorii ale deprivării relative: deprivarea

obiectivă (similară perspectivei sărăciei absolute, care are în vedere stabilirea unor standarde

în lipsa cărora suntem în prezența sărăciei), deprivarea normativă, existentă în momentul în

care un consens social este manifest cu privire la bunurile, serviciile sau procesele la care este

necesar accesul pentru o viață „normală”, respectiv deprivarea subiectivă sau de grup

10 Pentru o perspectivă asupra celor nouă sensuri cu care este utilizat în sociologia militară vezi Merton R. K., Social

Theory and Social Practice, The Free Press, New York, 1968, pp. 281-285. 11 Crosby, F., „A Model of Egoistical Relative Deprivation” în Psychological Review, Vol. 85, No. 2, 1976, pp. 85-113. 12 Walker, I., Smith, H. J., „Fifty Years of Relative Deprivation Research” în Walker, I., Smith, H. J. (editori), Relative

Deprivation. Specification, Development, and Integration, Cambridge University Press, Cambridge, 2002, p. 3. 13 Vezi, de exemplu, Gurr, T. R., Why Men Rebel, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1970, respectiv,

Davies, J. C., „Toward a Theory of Revolution”, în American Sociological Review, Vol. 27, No. 1, 1962,

pp. 5-19. 14 Pentru o analiză despre rolul cauzal al deprivării relative în creșterea nivelului de implicare în mișcarea pentru

drepturile civile din Statele Unite, vezi, de exemplu, Geschwender, B. N., Geschwender, J. A., „Relative Deprivation

and Participation in the Civil Rights Movement” în Social Science Quarterly, Vol. 54, No. 2 (Septembrie), 1973,

pp. 403-411. 15 Vezi, de exemplu, Kawakami, K., Dion, K. L., „Social Identity and Affect as Determinants of Collective Action:

Toward an Integration of Relative Deprivation and Social Identity Theories” în Theory and Psychology, Vol. 5,

No. 4, 1995, pp. 551-577.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


8

(deprivarea, definită tot în baza accesului la bunuri, servicii ori procese este obiectul unui

consens la nivelul grupului, nu neapărat la nivelul societății)16.

Principalele probleme ale acestei linii teoretice sunt reprezentate de lipsa de precizie în

identificarea grupurilor nemulțumite din perspectiva deprivării (având în vedere formula de

definire, nu este obligatoriu ca grupurile sau persoanele sărace să fie singurii actori care sunt

supuși deprivării relative), respectiv identificarea unei relații cauzale între condiții sociale,

nemulțumiri și reacții sociale, fără a o explica amănunțit.

Mai mult, resimțirea deprivării ori a nemulțumirilor nu afectează neapărat aceiași indivizi și

în aceleași proporții17. Nu în ultimul rând, există, pentru o mare parte a cercetărilor bazate pe teza

deprivării relative, riscul semnificativ de a deveni o formulă de explicație post hoc. Totodată,

corelația dintre gradul de participare și deprivarea relativă a fost contestată empiric, ceea ce ridică

semne de întrebare și cu privire la impactul și dimensiunea sărăciei relative18.

Cu toate acestea, în contextul dezvoltării economiei globale, importanța unei perspective

relative asupra sărăciei este indicată de modul în care statele, cu precădere cele europene, au

definit sărăcia în tratatele internaționale 19 . În 1975, Consiliul European sublinia că

„persoanele pot fi considerate ca trăind în sărăcie dacă venitul și resursele lor sunt într-atât de

inadecvate încât îi împiedică să aibă un standard de viață considerat drept acceptabil în

societatea în care trăiesc. Din cauza sărăciei, ele se pot confrunta cu multiple dezavantaje sub

forma șomajului, venitului redus, locuirii în condiții precare, a serviciilor de sănătate inadecvate

și a barierelor care le opresc accesul la procesul de învățare pe parcursul vieții, cultură, sport și

recreere. Ei sunt adesea excluși și marginalizați din participarea la activități (economice, sociale

16 Vezi Townsend, C., Poverty in the United Kingdom A Survey of Household Resources and Standards of Living ,

Penguin Books, 1979, pp. 46-49. 17 Pentru critici aduse modelului deprivării relative vezi Aya, R. , Rethinking Revolution and Collective Violence.

Studies on Concept, Theory and Method, Het Spinhuis, Amsterdam, 1990 sau Gurney, J. N., Tierney, K. J., „Relative

Deprivation and Social Movements: A Critical Look at Twenty Years of Theory and Research” în The Sociological

Quarterly, Vol. 23, No. 1, 1982, pp. 33–47. 18 Vezi McPhail, C., „Civil Disorder Participation: A Critical Examination of Recent Research” în American

Sociological Review, Vol. 36, No. 6, 1971, pp. 1058-1073. 19 Gordon, D., „The concept and measurement of poverty” în Pantazis, C., Gordon, D., Levitas, R. (editori), Poverty

and Social Exclusion in Britain, The Policy Press, Bristol, 2006, pp. 30-31.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


9

și culturale), care sunt obișnuite pentru alți oameni, iar accesul lor la drepturile fundamentale

poate fi restricționat”20.

La fel de relevant este și faptul că definiția curentă a sărăciei cu care operează Uniunea

Europeană, statuată de articolul 1, alineatul 2 din Decizia Consiliului din 19 Decembrie 1984 cu

privire la acțiunea specifică a Comunității pentru combaterea sărăciei (85/8 /EEC) este la rândul

său o expresie a formulării relative a sărăciei: „prin săraci se înțeleg persoanele, familiile și

grupurile de persoane ale căror resurse (materiale, culturale și sociale) sunt atât de limitate încât

sunt excluse de la modul de viață minim acceptabil în statul membru în care trăiesc”21.

Serge Paugam identifică trei ideal-tipuri22 de conceptualizare și gestionare socială a

sărăciei: sărăcia integrată, sărăcia marginală și sărăcia împovărătoare23 (tabel 1). Cele trei formule

nu sunt evident mutual exclusive în realitatea empirică, având rolul exclusiv de a ilustra modul în

care societăți diferite conceptualizează sărăcia și răspund politic la provocările ridicate de ea, cu

toate că o parte dintre elementele definiției lui Paugam rămân tributare formulei absolute de

definire a sărăciei: accesul la piața muncii ori, foarte important, intensitatea legăturilor sociale

dintre persoanele sărace, un factor exclus de multe ori din dezbaterea cu privire la conceptualizarea

sărăciei. Logica implicită a lui Paugam este că un nivel ridicat al relațiilor de solidaritate de grup sau

familială ameliorează efectele resimțite ale sărăciei.

Pentru Paugam, sărăcia integrată tinde să se refere mai degrabă la formulele

convenționale de definire a sărăciei, decât la excluziunea socială. În acest context, săracii sunt

un grup relativ numeros, care face mai degrabă obiectul unor politici regionale, ori locale, și nu

a unor eforturi care vizează un grup social anume. În acest context, sărăcia devine

reprezentativă nu pentru o clasă socială inferioară, ci pentru o întreagă clasă socială, care este

reprezentată politic la nivel rațional, motiv pentru care, în opinia lui Paugam, sărăcia nu este

asociată cu un nivel ridicat de stigmatizare.

20 Vezi definiția din Decizia din 1975 a Consiliului European în Eurostat, Combating poverty and social exclusion. A

statistical portrait of the European Union 2010, Luxemburg: Publications Office of the European Union, 2010, p. 1,

disponibil la https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/5723553/KS-EP-09-001-EN.PDF/beb36abc-

ff29-48a0-8518-32b64ad73ca5, 17.08.2019. 21 Consiliul European, Decizia cu privire la acțiunea specifică a Comunității pentru combaterea sărăciei

(85/8/EEC), 1984, disponibilă la https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:31985

D0008&from=EN, 12.08.2019. 22 Pentru utilitatea ideal-tipurilor în științele sociale vezi Weber, M., The Methodology of the Social Sciences, The

Free Press, Glencoe, Illinois, 1949, pp. 90-91. 23 Vezi Paugam, S., op. cit., pp. 41-62.

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/5723553/KS-EP-09-001-EN.PDF/beb36abc-ff29-48a0-8518-32b64ad73ca5

https://ec.europa.eu/eurostat/documents/3217494/5723553/KS-EP-09-001-EN.PDF/beb36abc-ff29-48a0-8518-32b64ad73ca5

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:31985D0008&from=EN

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:31985D0008&from=EN

www.poca.ro


10

Rețelele sociale construite în proximitate (familiale sau de cartier) limiteză impactul

sărăciei integrate. Mai mult, Paugam subliniază că șomajul, deși manifestat la nivelul acestor

grupuri, nu echivalează cu deprecierea statusului. Accesul la resurse este compensat de

economia informală, care are totodată și un posibil rol integrator. Paugam concluzionează că

sărăcia integrată tinde să fie prezentă mai degrabă în societăți tradiționale, „subdezvoltate” sau

„sub-industrializate”, în care mecanismele de protecție socială sunt insuficient dezvoltate.

La rândul său, sărăcia marginală este o formulă de conceptualizare care se apropie mai

degrabă de perspectiva tradițională asupra sărăcie decât de conceptul de excluziune socială. Spre

deosebire de forma integrată, în cazul sărăciei marginale, crede Pogam, „săracii” sau „exclușii” sunt

considerați o minoritate rezultată din eșecul procesului de adaptare la normele modernizării

sociale și economice. Ca atare, serviciile sociale au drept principal beneficiar persoane considerate

incapabile să se adapteze social au profesional la noile circumstanțe – caracterul marginal al

problemei este dat nu numai de conceptualizarea beneficiarilor măsurilor de asistență ca atare, ci

și în cadrul dezbaterii publice: Paugam crede că în cazul sărăciei marginale dezbaterea socială

indică faptul că măsurile de asistență nu ar trebui să fie principala prioritate a eforturilor actorilor

relevanți din sistem (actori economici, politici ori sindicali).

Ideal-tipul sărăciei marginale, care cuprinde o doză mai mare de stigmatizare, este mai

degrabă caracteristic societăților dezvoltate industrial, unde un nivel mai ridicat de protecție

socială este posibilă datorită capacității guvernamentale de a influența nivelul șomajului, a unor

revendicări sindicale mai consistente, în cadrul unui context social marcat de deprecierea

legăturilor de solidaritate familială sau locală – sistemul de asistență tinde astfel să ia locul

mecanismelor tradiționale în asigurarea stabilității sociale.

La spectrul extrem, sărăcia împovărătoare face mai degrabă parte din spectrul excluderii,

cu toate că în discursul formal cei doi termeni continuă să se suprapună, arată Pogam. „Săracii”

sau „exclușii” devin din ce în ce mai numeroși. Este important de notat că această creștere nu

este exclusiv rezultatul proceselor economice, ci mai degrabă al unei dinamici sociale care

conștientizează, dezbate și observă problema excluderii – în spectrul sărăciei împovărătoare,

„săracii” sau „exclușii” și situațiile diverse în care se regăsesc sunt virtual „descoperiți” de

discursul politic și de societatea din care fac parte. Ei există astfel în afara sferei productive și

sunt profund dependenți de sprijinul instituțiilor de asistență socială, consideră Pogam.

Totodată, spectrul relativ al sărăciei împovărătoare este dat nu neapărat de condiții „obiective”

ori „absolute” ale sărăciei, ci de precaritatea existenței: venituri reduse, condiții inadecvate de

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


11

locuire sau servicii medicale inadecvate, într-un context social marcat puternic de rețele sociale

slab instituționalizate24.

Formula propusă de Pogam este similară distincției dintre modelele de asistență socială

indicată de Wilensky și Lebeaux între modele reziduale și modele instituționale25 (tabel 2).

Un model rezidual este construit în jurul funcției sale de „plasă de siguranță”: în circumstanțe

ordinare, cetățenii nu trebuie să depindă de asistență, bazându-se exclusiv pe resursele proprii

sau familiale. Asistența este necesară pentru cazurile excepționale care nu pot angaja aceste

resurse. Prin opoziție, modelul instituțional acceptă că situația de dependență de asistența

socială este normală în societate: consensul socialmente împărtășit este că pe parcursul vieții

pot apărea situații în care situația de dependență nu poate fi gestionată decât prin apelul la

resurse publice, de unde și „instituționalizarea” modelului. Este la fel de adevărat că perspectiva

diferenței dintre modelul rezidual și cel instituțional este chestionată în contextul globalizării

și a modificării structurii economiei mondiale26 . Similar, studii româneşti discută despre o

triplă origine a sărăciei: o sărăcie structural-economică, cu potenţial caracter temporar

(dependentă practic de evoluţia în ansamblu a economiei naţionale), o sărăcie distribuţională,

care este consecinţa modului de distribuire a resurselor, ce exprimă inegalităţile sociale,

precum şi o sărăcie redistribuţională, cauzată de problemele de funcţionare a mecanismelor de

protecţie socială27

Tabel 1. Elemente distinctive între modelul rezidual și modelul instituțional

Dimensiune Modelul rezidual Modelul instituțional

24 Pentru o raportare critică la rolul legăturilor de solidaritate în influențarea excluziunii sociale vezi Debordeaux

Danièle, D., „Une lecture critique du rapport du CERC «Précarité et risque d'exclusionen France»", în Recherches et

Prévisions, No. 38, Decembrie, 1994, pp. 125-134. 25 Pentru distincția dintre și evoluția celor două modele vezi Wilensky, H. L., Lebeaux, C.N., Industrial Society and

Social Welfare: the Impact of Industrialization on the Supply and Organization of Social Welfare Services in the United

States, Free Press, New York, 1958. 26 Pentru o perspectivă asupra dezbaterilor privind modul în care globalizarea influențează politicile de asistență

socială vezi Hendricks, J., Powell, J. L., „The Welfare State in Post-industrial Society: The Lay of the Land” în

Hendricks, J., Powell, J. L. (editori), The Welfare State in Post-Industrial Society. A Global Perspective, Springer, 2014,

pp. 3-18. 27 Vezi, în acest sens, Zamfir, C, (coord), Situaţia sărăciei în România. București, PNUD, 2001, disponibil la http://iccv.ro/sites/default/files/Zamfir%20et%20al%202001%20Situatia%20saraciei%20in%20Romania.pdf, 23.09.2019

http://www.poca.ro/

http://iccv.ro/sites/default/files/Zamfir%20et%20al%202001%20Situatia%20saraciei%20in%20Romania.pdf

http://iccv.ro/sites/default/files/Zamfir%20et%20al%202001%20Situatia%20saraciei%20in%20Romania.pdf

www.poca.ro


12

Proporția din venitul național dedicată

obiectivelor sociale

Redusă

Ridicată

Nivelul beneficiilor Redus

Adecvat

Gama de servicii și beneficii universale Limitată

Extinsă

Populația acoperită de sistem Minoritate

Majoritate

Importanța programelor care previn

nevoi

Virtual inexistente

Substanțiale

Tipul dominant de program Selectiv

Universal

Modalitatea de finanțare Contribuții/Retribuții Taxare

Rolul organizațiilor private Ridicat

Redus

Perspectiva ideologică față de intervenția

statului

Minimă Optimă

Ideologia distribuției Marginală Secundară

Sursă: Sainsbury, D., „Analysing Welfare State Variations: The Merits and Limitations of Models Based on the Residual-Institutional Distinction” în Scandinavian Political Studies, Vol. 14, No. 1, 1991, p. 4

Conceptualizarea sărăciei poate fi văzută și din perspectiva raportării la nevoi materiale,

circumstanțe economice, respectiv relații sociale28. Spicker propune astfel gruparea definițiilor

sărăciei în nouă categorii. În termenii sărăciei ca nevoie, apropiat de perspectiva sărăciei

absolute, conceptul este definit drept lipsa unor bunuri esențiale – alimente, haine, combustibil.

Tot în această categorie mai largă, sărăcia este văzută ca un tipar al deprivării – nevoie pe

termen lung (locuință, alimentație, venit etc.) nu sunt acoperite consistent. Această

subcategorie are în vedere sărăcia și ca insecuritate – Spicker consideră că aceste definiții au în

vedere faptul că, deși circumstanțele materiale ale oamenilor se pot îmbunătăți, ele nu acoperă

toate categoriile de nevoi, persoanele sărace trecând astfel de la un tipar de deprivare la altul.

A treia formă de conceptualizare a sărăciei ca nevoie neacoperite echivalează fenomenul cu un

standard redus al vieții. Persoanele aflate în sărăcie sunt astfel cele care nu pot avea un acces

constant și consistent la bunurile la care au acces alte persoane din societatea în care trăiesc.

28 Spicker, P., Social Policy. Theory and Practice, University of Bristol, Policy Press, 2014, pp. 90-91.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


13

Al doilea grup de definiții identificate de Spicker are în vedere sărăcia ca un set de

circumstanțe economice. Sărăcia este astfel expresia lipsei resurselor – Spicker arată emfatic că

simpla existență a nevoilor nu echivalează cu sărăcia pentru aceste definiții, în condițiile în care

un venit semnificativ le poate acoperi cu ușurință. Tot în această categorie a setului de

circumstanțe economice se încadrează și definirea sărăciei ca „distanță economică” 29 –

inegalitatea este considerată în acest caz un element definitoriu al sărăciei privite relativ:

posibilitatea de a participa pe deplin în societate depinde de un set minim de standarde

particulare. Nu în ultimul rând, în special în analizele de sorginte marxistă, dar nu exclusiv,

sărăcia poate fi definită drept caracteristica unei clase economice: persoanele cu dizabilități sau

cele în vârstă, cele mai frecevente exemple ale acestei definiții, pot avea o poziție marginală în

economie, având, în consecință, un venit redus și fiind săraci.

Al treilea grup larg de definiții propus de Spicker vede sărăcia drept un set de relații

sociale. Aceste definiții au în comun un set de orientări filozofice cu privire la modul în care

cunoașterea sărăciei este produsă – oamenii care se confruntă cu fenomenul interpretează și

dau semnificație circumstanțelor propriei existențe, raportându-le permanent la contextul

social mai larg al acesteia. Astfel, sărăcia este o caracteristică a clasei sociale – ea reflectă poziția

în societate a lipsei de status economic, social și de acces la educație. Tot în această categorie

de definiții propuse de Spicker, care echivalează sărăcia cu un set de relații sociale își are locul

și perspectiva excluziunii sociale. Un ultim grup de definiții ale sărăciei are în vedere lipsa

drepturilor – în termenii lui Amartya Sen, oamenii sunt în lumea contemporană expuși

foametei nu din cauza lipsei alimentelor, ci din cauză că nu au dreptul la alimentele existente30.

În acest context, politicile de combatere sau de limitare a efectelor sărăciei pot îmbrăca

mai multe forme. Astfel, ajutorul pentru săraci are în vedere prestații directe, de multe ori în

natură (cantine, adăposturi etc.). Rolul ajutorului nu este de a elimina sărăcia, ci de a limita o

parte dintre efectele acesteia. O altă serie de politici au în vedere situațiile contingente –

sistemele sociale protejează oamenii care ajung în circumstanțe care se pot suprapune cu

29 Pentru o discuție mai largă a conceptului de distanță economică, aplicat în cazul sărăciei, vezi O’Higgins, M.,

Jenkins, S., „Poverty in the EC: 1975, 1980, 1985”, în Teekens, R., van Praag, B. M. S., (editori), Analysing poverty in

the European Community, European Communities, Luxemburg, 1990. pp. 187-211. 30 Sen, A., Poverty and famines: an essay on entitlement and deprivation, Clarendon Press, Oxford, 1983, p. 1.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


14

sărăcia (vârsta avansată, infirmitatea, șomajul etc.). Mai eficient decât ajutorul pentru săraci,

acest tip de politici sunt gândite mai degrabă pentru a gestiona efectele decât să combată

cauzele sărăciei.

Politicile răspunsurilor indirecte vizează domenii colaterale, care pot ameliora impactul

și efectele sărăciei. Politicile de extindere a accesului la sănătate, de protejare a drepturilor

femeilor, de vaccinare ori de combatere a corupției sunt încadrate în această categorie.

Intervenția strategică este prima categorie care vizează direct cauzele sărăciei – investițiile

comunitare, lărgirea accesului la educație sunt exemple relevante pentru acest tip de politici,

afectate însă de natura complexă a fenomenului, care nu poate fi redusă la o relație simplă de

cauzalitate. Politicile de prevenire – nu numai în domeniul sănătății – sunt afectate de aceeași

problemă: cu toate că prevenția este mai ieftină decât gestionarea efectelor, ea este iluzorie atât

timp cât lipsa unui consens cu privire la cauzele sărăciei este evidentă. Nu în ultimul rând,

politicile care susțin democratizarea, respectiv participarea civică și politică, sunt considerate

a avea un impact asupra reducerii sărăciei31 . Este relevant în acest sens că Strategiile de

Reducere a Sărăciei redactate de FMI și de Banca Mondială încearcă să combine abordările

de dezvoltare economică și umană cu problemele de guvernanță32, cu toate că mai multe critici

cu privire la modul în care condiționalitățile limitează capacitatea de participare33.

În ceea ce privește principiile care stau la baza perspectivelor teoretice cu privire la

sărăcie, este posibil să distingem între asistență socială condiționată pentru un număr redus de

oameni (de foarte multe ori asociată cu mecanismele publice extrem de precare ale perioadei

Revoluției Industriale și cu sistemele private de caritate); drepturi minime pentru majoritate;

respectiv dreptate distributivă34.

Inspirată de studiile de antropologie, sărăcia este văzută și drept o „sub-cultură” cvasi-

instituționalizată: sărăcia creează tipare de acțiune socială în cadrul cărora are loc socializarea

31 Vezi, în acest sens, Sen, A., „Democracy as a Universal Value” în Journal of Democracy, Vol. 10, No. 3, 1999,

pp. 3-17. 32 Pentru o perspectivă asupra celei de a doua generații de Strategii de Reducere a Sărăciei vezi, de exemplu,

Driscoll, R., Evans, A., „Second-Generation Poverty Reduction Strategies: New Opportunities and Emerging Issues”

în Development Policy Review, Vol. 23, No. 1, 2005, pp. 5-25. 33Vezi, de exemplu, Dijkstra, G., „The PRSP Approach and the Illusion of Improved Aid Effectiveness: Lessons from

Bolivia, Honduras and Nicaragua’’, în Development Policy Review, Vol. 29, 2011, pp. S110-S133 34 Townsend, C., op. cit., p. 62.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


15

copiilor, incapabili din cauza acestora să profite eventual de circumstanțele economice, politice

sau sociale în schimbare35. Perspectiva sărăciei ca o formă de sub-cultură manifestă social a fost

criticată pentru ignorarea modului în care factorii structurali interacționează cu deciziile și

circumstanțele individuale36.

Tabel 2. Tipuri ideale de conceptualizare și gestionare socială a sărăciei

Tipuri de

orientare a

politicilor

publice

Reprezentarea colectivă Identitatea

săracilor Piața muncii Legături sociale

Sisteme de

protecție socială

Săr

ăcie

inte

grat

ă

- Sărăcia este definită drept

o caracteristică socială care

afectează o parte

semnificativ a populației

- Dezbaterea socială este

orientată asupra proble-

melor socio-economice și

de dezvoltare culturală

- Săracii reprezintă

un grup social

extins

- Nivel redus de

stigmatizare a

celor săraci

- Nivel redus de

dezvoltare

economică

- Existența unei

economii

paralele

- Șomaj ascuns

Existența unor

legături de

solidaritate

familială extinsă

Nivel redus al

protecției sociale

Inexistența unei

formule de venit

minim garantat

Săr

ăcie

mar

gina

lă

- Politicile iau forma

„combaterii sărăciei”

- Dezbatere extinsă cu

privire la inegalitate și

distribuția de beneficii în

societate poverty

- Vizibilitatea consistentă a

grupurilor sociale

marginalizate („Lumea a

Patra”)

- Cei săraci

reprezintă un grup

redus numeric, dar

stigmatizat,

etichetat drept

„cazuri sociale”

- Nivel ridicat al

ocupării locurilor

de muncă și un

nivel redus al

șomajului

- Menținerea sau

reducerea

progresivă a

recursului la

solidaritatea

familială

- Sistem generalizat

de protecție socială

- Existența unui

venit minim

garantat pentru cei

mai dezavantajați

membri ai societății,

dar disponibil într-

un număr mic de

situații

35 Lewis, O., „The culture of poverty” în Society, Vol. 35, no. 2,1998, pp. 7-9. 36 Pentru o perspectivă critică asupra sărăciei ca o formă de cultură vezi Small, M. L., Harding, D. J., Lamont, M.,

„Reconsidering Culture and Poverty” în The Annals of the American Academy of Political and Social Science, Vol.

629, No. 1, 2010, pp. 6–27.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


16

Săr

ăcie

împo

vără

toar

e

- Conștientizarea colectivă

a „noii sărăcii” sau a

„excluziunii”

- Temerea colectivă de

excluziune

- Un număr în

creștere de

persoane

identificate drept

„sărace” sau

„excluse”

- Situații sociale

extrem de diverse

- Sub-clasă social

imposibil de definit

dar utilizată ca

atare în debaterea

socială

- Creștere

ridicată a

șomajului

- Instabilitatea

locului de muncă

- Legături sociale

slabe la nivelul

grupurilor, în

special cele care

cuprind

persoane fără un

loc muncă sau

dezavantajate

- Număr în creștere

de persoane care

solicită acordare

venitului minim

garantat

- Dezvoltarea

asistenței pentru

săraci

Sursă: Serge Pogam, op. cit., pp. 48-49.

În dreptul pozitiv românesc, sărăcia reprezintă starea unei/unui persoane/familii/

grup/comunități manifestată prin lipsa resurselor strict necesare cumpărării bunurilor și

serviciilor considerate a asigura nivelul minim de trai într-o anumită perioadă de timp, raportat

la condițiile socioeconomice ale societății. Pragul de sărăcie reprezintă cuantificarea resurselor,

iar standardele utilizate pentru stabilirea acestuia sunt influențate de nivelul general al costului

vieții, precum și de specificul politicilor sociale adoptate.37

Conform art. 6 lit. cc din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, prin procesul de incluziune

socială se înțelege ansamblul de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale,

ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării-comunicării, mobilității, securității,

justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale și asigurării participării active a

persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale și politice ale societății.

2. Măsurarea sărăciei

În 1995, Organizația Națiunilor Unite propunea o diferențiere între „sărăcia absolută”,

definită drept „o deprivare severă în raport cu nevoile umană de bază, incluzând alimentele,

apa de băut, accesul la canalizare, sănătate, adăpost, educație și informație”38. Documentul

deschidea posibilitatea unei definiri contextuale și multi-dimensionale a sărăciei, arătând că că

37 Conform art. 6, lit. hh) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, cu modificările și completările ulterioare. 38 Organizația Națiunilor Unite, The Copenhagen Declaration and Programme of Action, World Summit for Social

Development, 6-12 Martie 1995, Ed.ONU, New York, 1995.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


17

„sărăcia absolută” nu „depinde numai de venit, ci și de accesul la servicii sociale”. Astfel,

documentul discuta posibilitatea existenței unor forme de sărăcie care nu sunt caracteristice

exclusiv societăților în curs de dezvoltare, care pot avea caracter temporar, cu toate că tind să

afecteze în special femeile și copii, și care nu sunt vizate neapărat de politicile convenționale

din domeniu. Documentul făcea astfel referire la „sărăcia generală”, descrisă drept „lipsa

venitului și a resurselor productive suficiente pentru a asigura un trai sustenabil; foame și

malnutriție; o stare precară a sănătății; lipsa sau accesul limitat la educație și la alte servicii de

bază; morbiditate ridicată și mortalitate din cauza bolilor; lipsa adăpostului sau a unuia

adecvat; medii nesigure; discriminare socială și excluziune. Este caracterizată și de o lipsă a

participării în procesul de luare a deciziei și în viața civilă, socială și culturală”39.

Cu toate acestea, este important de notat faptul că documentele ONU cu privire la

atingerea așa-numitelor Obiective de Dezvoltare ale Mileniului, care au expirat în 2015, fiind

înlocuite de Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, asumate de organizație, fac referire mai

degrabă la obiectivul eradicării, respectiv reducerii „sărăciei extreme” (concept echivalent

practic cu cel al „sărăciei absolute”)40.

Problema dimensiunii cantitative a abordării sărăciei – atât din perspectiva identificării

sărăciei, cât și din perspectiva măsurării, respectiv eradicării fenomenului – a stat în centrul

unod dezbateri semnificative. Încercări inițiale de stabilire a unui prag al sărăciei au avut în

vedere nivelul venitului pe cap de locuitor (propunerile aveau în vedere distribuția

veniturilor în India, fiind în mod explicit considerate conservatoare și arbitrare41). Trebuie

observat însă că există și studii care consideră că, dimpotrivă, limita trasată de Banca

Mondială conduce la evaluări care supraestimează nivelul sărăciei42. Ulterior, decizia Băncii

Mondiale de a introduce în 1990 indicatorul unui consum de

39 Idem. 40 Vezi, de exemplu, Organizația Națiunilor Unite, The Millennium Development Goals Report 2010, Ed. ONU, New

York, 2010, pp. 6-15, Organizația Națiunilor Unite, The Millennium Development Goals Report 2015, Ed. ONU, New

York, 2015, pp. 14-23, respectiv Organizația Națiunilor Unite, The Sustainable Development Goals Report 2019,

Ed.ONU, New York, 2019, pp. 22-23. 41 Vezi Ahluwalia, M., Carter, N., Chenery, H., „Growth and Poverty in Developping Countries”, Journal of

Development Economics 6, 1979, pp. 299-341. 42 Vezi, de exemplu, Bhalla, S., „Poor Results and Poorer Policy: A Comparative Analysis of Estimates of Global

Inequality and Poverty”, CESifo Economic Studies, Vol. 50, No. 1, 2004, pp. 85–132 sau Sala-i-Martin, X., „The

disturbing ‘rise’ in global income inequality”, NBER Working Paper, 8904, 2002, pp. 1-72.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


18

1 dolar pe zi drept linie obiectivă a sărăciei43, nivel crescut ulterior la nivelul pragului de

1,90 de dolari pe zi44, a generat la fel de multe controverse în privința utilității indicatorului:

sunt avute în vedere problemele metodologice ale acestuia 45 , ignorarea dimensiunilor

sărăciei care nu sunt în exclusivitate consecința unui nivel redus al venitului, respectiv al

consumului (așa cum rezultă din definiția menționată anterior a ONU, accesul la servicii

publice este o parte intrinsecă a sărăciei) 46 , dimensiunea arbitrară a indicatorului și

capacitatea sa limitată de a servi în comparații trans-naționale47, probleme de identificare a

persoanelor aflate în sărăcie, ca urmare a folosirii acestui indicator48. Nu în ultimul rând, este

avută în vedere eficiența și dimensiunea morală a folosirii unui astfel de indicator:

raționamentul implicit că orice depășire a acestuia echivalează cu ieșirea din deprivare și

sărăcie, respectiv importanța mai redusă a creșterii veniturilor celor aflați imediat deasupra

acestui prag în raport cu cei care se află sub el. Trebuie observat însă în acest context faptul

că obiecțiile aduse acestui tip de evaluare cantitativă a sărăciei sunt asociate oricărei formule

similare, pe de o parte. Problema acestui tip de indicatori cantitativi rezidă nu neapărat în

nivelul pragului, criticile având în vedere tocmai problema semnificativă pe care pragurile o

generează.

Ca urmare a criticilor adresate acestui model, mai multe formule alternative de măsurare

a sărăciei, pe baza unor indicatori compuși, au fost propuse. Indicele Sărăciei Umane (Human

Poverty Index – HPI), realizat de United Nations Development Programme, are în vedere trei

componente, fiecare având o pondere egală: moartea prematură (procentul de persoane

43 Vezi Banca Mondială, World Development Report 1990, Oxford University Press, New York, 1990, pp. 1-6,

respectiv Ravallion, M., Datt, G., van de Walle, D., „Quantifying Absolute Poverty in the Developping World”, Review

of Income and Wealth, Series 37(4), 1991, pp. 345-361. 44 Ferreira, F., Chen, S., Dabalen, A., Dikhanov, Y., Hamadeh, N., Jolliffe, D., Narayan, A., Prydz, E.B., Revenga, A.,

Sangraula, P., Serajuddin, U., Yoshida, N., „A Global Count of the Extreme Poor in 2012 Data Issues, Methodology

and Initial Results”, Policy Research Working Paper, No. 7432, 2015, pp. 1-4. 45 Pogge, T., Reddy, S., „Unknown: Extent, Distribution and Trend of Global Income Poverty”, Economic and Political

Weekly, Vol. 41, No. 22 (Jun.), 2006, pp. 2241-2247, pp. 2241-2247. 46 Woodward, D., How poor is ‘poor’? Towards a rights-based poverty line, London: nef (the new economics

foundation), 2010, pp. 5-9. 47 Nilakanta Srinivasan, T., “The Unsatisfactory State of Global Poverty Estimation”, UNDP International Poverty

Centre, In Focus, Septembrie 2004, pp 2–5. 48 Kakwani, N., “Poverty and Wellbeing”, in UNDP International Poverty Centre, Poverty in focus: what is poverty?

Concepts and measures, 2006, pp. 20-21.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


19

așteptate să moară înainte de împlinirea vârstei de 40 de ani), analfabetismul în rândul

adulților, respectiv standardul de viață (obținut ca rezultat al combinării procentului de

persoane din totalul populației care nu au acces la servicii de sănătate și la apă curată cu

ponderea copiilor cu vârsta mai mică de cinci ani care suferă de malnutriție)49.

O altă încercare de a stabili un indicator universal al nivelului sărăciei este reprezentat de

Linia Sărăciei Alimentare (Food Poverty Line). Acesta are în vedere consumul monetar la

paritatea puterii de cumpărare, pe persoană, pentru consumarea unui număr minim de calorii

zilnic50. Avantajul formulei propuse de Kakwani și Son rezidă în încercarea de stabilire a unui

prag obiectiv al sărăciei, justificat în termenii utilității consumului, dar care măsoară efectiv nu

numai limita inferioară a subzistenței, ci are capacitatea și de a identifica dimensiunea foametei

(un alt Obiectiv de Dezvoltare al Mileniului, respectiv Obiectiv de Dezvoltare Durabilă, asumat

de ONU).

O altă încercare de standardizare a unui model de măsurare a sărăciei pornește de la

dimensiunea etică a problemei – în măsura în care sărăcia este o problemă globală, există o

obligație morală de eradicare a sărăciei, justificată în baza Regulii de Aur, indiferent de

conștientizarea sau asumarea explicită a acestui imperativ51. Linia Etică a Sărăciei (Ethical

Poverty Line), propusă de Peter Edward, pornește astfel de la legătura dintre evoluția

mortalității și venitul absolut, observația empirică fiind că peste un anumit prag, creșterea

venitului nu echivalează cu o îmbunătățire a speranței de viață 52 . Fără a elimina complet

problemele implicite oricărui demers cantitativ de acest fel (simplificarea problemei sărăciei

prin exprimarea ei într-o valoare monetară), Linia Etică a Sărăciei pretinde că oferă un prag

definibil etic pentru măsurarea și eradicarea acestui fenomen. În egală măsură, Linia Etică a

Sărăciei cuprinde două praguri – unul minim, de 1,9 dolari pe zi, respectiv unul global, de 2,7

dolari pe zi, care plasează în sărăcie între 2,5 și 3,1 miliarde de locuitori ai planetei.

49 United Nations Development Programme, Human Development Report 1997, Oxford University Press, New York,

1997, p. 18. 50 Kakwani, N., Son, H., “New Global Poverty Counts”, United Nations Development Programme International

Poverty Centre Working Paper Number 29, September, 2006, pp. 2-16. 51 Edward, P., “The ethical poverty line: a moral quantification of absolute poverty”, Third World Quarterly, 27(2),

2006, pp. 377-393. 52 Vezi Preston, S., “The changing relation between mortality and level of economic development”, International Journal

of Epidemiology, No. 36, 2007, pp. 484–490, respectiv Fiscella, K., Franks, P., „Poverty or income inequality as predictor

of mortality: longitudinal cohort study”, British Medical Journal, 314, 1997, pp 1724–1732.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


20

O încercare suplimentară de a lua în calcul și alte elemente materiale decât simplul

consum alimentar este reprezentată de Venitul Minim pentru o Viață Sănătoasă (Minimum

Income for Healthy Living - MIHL). Indicatorul, care calculează costul săptămânal al vieții

sănătoase pentru bărbați, cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani, care locuiesc singuri, include

costurile unei alimentații sănătoase, costurile tratamentelor medicale, costurile locuinței,

precum și costurile „integrării sociale, culturale și psihologice” (acces la cărți, telefonie,

participare la concerte etc.), atingea nivelul de 131 de lire sterline pe săptămână la nivelul

anului 199953. Estimări ulterioare au stabilit un nivel al MIHL de 131 pentru persoanele retrase

din activitate, respectiv 208 lire sterline pentru cupluri, la nivelul lui aprilie 200754. Nivelul

costurilor este determinat în baza stabilirii unor limite considerate obiective (pentru

alimentație sau pentru costurile exercițiilor fizice, de exemplu), în baza considerațiilor

literaturii de specialitate, respectiv în baza opțiunilor exprimate de respondenți pentru

consumul de diferite produse și servicii.

Venitul minim are astfel avantajul unei flexibilități mai ridicate în identificarea populației

aflate în sărăcie, luând în considerare opiniile respondenților cu privire la obiceiurile de

consum indicate de aceștia. Problema fundamentală este reprezentată de impunerea unor

standarde în ceea ce privește o mare parte a consumului – studiul nu ia, de exemplu, în calcul,

consumul de produse alimentare nesănătoase sau dimensiunea socială a unor produse (cum ar

fi băuturile alcoolice sau produsele din tutun). Totodată, trebuie observat că indicatorul are o

metodologie de calcul replicabilă, dar care trebuie puternic contextualizat în funcție de

specificul cultural.

Nu în ultimul rând, o altă formulă de măsurare a sărăciei este reprezentată de Linia

Sărăciei Bazată pe Drepturi (A Rights Based Poverty Line). Formula, care își asumă o

dimensiune morală explicită, la fel ca și perspectiva lui Edward, are în vedere capacitatea,

măsurată la nivelul fiecărei țări, indivizilor de a își exercita cu succes drepturile55. Relația devine

astfel una dintre venit și exercitarea unor drepturi economice și sociale: sănătate, alimentare,

53 Morris, J. N., Donkin, A. J. M., Wonderling, D., Wilkinson, P., Dowler, E. A., “A minimum income for healthy living”,

Journal of Epidemiology and Community Health, Decembrie, 54(12), 2000, pp. 885-889. 54 Morris, J. N., Wilkinson, P., Dangour, A., Deeming, C., Fletcher, A., „Defining a minimum income for healthy living

(MIHL): older age, England”, International Journal of Epidemiology, 36, 2007, pp. 1300–1307. 55 Abdallahpp, D.W.S., Redefining Poverty. A Rights Based Approach, nef (the new economics foundation), London,

2010, pp. 38-49.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


21

educație, etc., indicatorul permițând astfel particularizarea sa în funcție de contexte sociale

diferite. Cu alte cuvinte, indicatorul măsoară un nivel al venitului de la care exercitarea acestor

drepturi devine posibilă – nivelul serviciilor publice fiind luat în calcul și reflectată în consecință

în calculul venitului. Mai mult, autorii indicatorului susțin că, spre deosebire de caracterul

artificial al parității puterii de cumpărare, liniile care definesc capacitatea de exercitare a

drepturilor economice fundamentale poate fi delimitată contextual, permiând astfel comparații

cu privire la dimensiunea fenomenului sau, dimpotrivă, a eficienței politicilor publice, mult mai

relevante. În egală măsură, flexibilitatea indicatorului este dată de faptul că mai multe drepturi,

în funcție de contextul social, pot fi avute în vedere.

Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că stabilirea unui prag al sărăciei este o

practică curentă ce stă la baza elaborării politicilor sociale. Astfel, în Statele Unite, pragul

sărăciei, care condiționează accesul la servicii sociale, este stabilit anual, în baza evoluției

Indexului Prețurilor pentru Consumatori urbani. Astfel, pentru o persoană sub 65 de ani, în

2019 pragul sărăciei este stabilit la un venit anual de 12490 de dolari, în spațiul continental al

SUA 56 . Similar, în Marea Britanie, o opersoană se află sub pragul sărăciei relative dacă

gospodăria din care face parte are un venit mai mic de 60% din venitul median pe gospodărie

în anul în curs și sub pragul sărăciei absolute dacă gospodăria din care face parte are venituri

sub 60% din venitul median al unui an de referință (de regulă 2010/2011)57.

O altă formulă complexă de estimare a nivelului sărăciei, care să depășească problemele

inerente ridicate de prag, este reprezentată de elaborarea Indicele Sărăciei

Multidimensionale (Multidimensional Poverty Index – MPI)58, menit să înlocuiască HPI. În

formularea inițială, din 2010, MPI avea drept obiectiv să măsoare „deficitul semnificativ în

termen de sănătate, educație, standarde de viață, analizând atât numărul de persoane afectate

56 Vezi Department of Health and Human Services, Office of the Secretary, „Annual Update of the HHS Poverty

Guidelines”, Federal Register, Vol. 84, No. 22 / Friday, February 1, 2019, pp. 1167-1168. 57 Francis-Devine, B., Booth, L., McGuinness, F., „Poverty in the UK: statistics”, House of Commons Library, Briefing

Paper, No. 7096, 2019, pp. 3-9. 58 Alkire, S., Jahan, S., „The New Global MPI 2018: Aligning with the Sustainable Development Goals”, HDRO

Occasional Paper, United Nations Development Programme (UNDP), 2018, pp. 1-5.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


22

de sărăcie, cât și intensitatea deprivării cu care se confruntă”59, considerând că o persoană se

află în categoria sărăciei multidimensionale dacă este deprivată la nivelul a doi, până la șase

indicatori (din totalul de zece, grupați în trei dimensiuni: sănătate, educație și standarde de

viață)60. Rezultatele sunt obținute prin raportarea procentului de persoane care sunt supuse

sărăciei multiple la intensitatea ei.

Cei șase indicatori avuți în vedere de către document erau reprezentați de alimentație,

mortalitate infantilă (care defineau dimensiunea de sănătate), ani de școlarizare și număr de

copii care urmează o formă de învățământ (care defineau dimensiunea educației), accesul la

combustibil pentru gătit, accesul la apă și la electricitate, accesul la canalizare, accesul la

locuințe, respectiv bunurile deținute (indicatori care definesc dimensiunea nivelului de trai).

Ulterior, MPI a suferit modificări metodologice, la nivelul a cinci indicatori – alimentație,

mortalitate infantilă, ani de școlarizare și bunuri deținute, diferențiind totodată suplimentare

între gospodăriile care cuprind copii și femei care au vârsta necesară pentru a avea copii61.

În cea mai recentă versiune62, cele trei dimensiuni, sănătate, educație și standarde de viață

sunt menținute, dar operaționalizarea celor zece indicatori este modificată. Astfel, dimensiunea

de sănătate este dată de numărul de persoane subnutrite din familie, respectiv de numărul de

copii care au murit în familie în intervalul de cinci ani ce precedă studiul, în timp ce dimensiunea

educației este redată de anii de școlarizare (niciun copil cu vârsta mai mare de 10 ani nu a

studiat o perioadă de șase ani), respectiv de prezența la școală (copii care, deși au vârsta

școlarizării nu urmează nicio formă de educație, până la vârsta la care ar fi în clasa a opta).

În ceea ce privește dimensiunea standardelor de viață, alimentația are în vedere folosirea

cărbunelui, lemnului sau a combustibililor de origine animală pentru gătit, lipsa electricității,

accesul impropriu sau împărțit la canalizare, lipsa accesului la apă potabilă (sau surse de apă

aflate la o distanță mai mare de 30 de minute dus-întors), folosirea de materiale inadecvat

59 United Nations Development Programme, Human Development Report 2011. Sustainability and Equity: A Better

Future for All, Palgrave Macmillan, New York, 2011, p. 5. 60 United Nations Development Programme, Human Development Report 2010. 20th Anniversary Edition. The Real

Wealth of Nations: Pathways to Human Development, Palgrave Macmillan, New York, 2010, pp. 95-96. 61 United Nations Development Programme, Human Development Report 2014. Sustaining Human Progress:

Reducing Vulnerabilities and Building Resilience, UNDP, 2014, pp. 180-183. 62 Alkire, S., Jahan, S., op. cit. , p. 9.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


23

pentru construcția pereților, acoperișului sau a podelelor (...) , respectiv lipsa unuia dintre

următoarele bunuri: radio, TV, telefon, computer, căruță, bicicletă, motocicletă sau frigider și

nu deține mașină sau camion.

O perspectivă complementară este oferită de Ruby Payne, Philip DeVol și Terie Dreussi

Smith. Aceștia pornesc de la conceptul de dezvoltare comunitară sustenabilă și conchid că

atingerea ei depinde de dezvoltarea mai multor resurse, care nu au un conținut exclusiv

material.63 Astfel, tranziția pozitivă de la sărăcie la bunăstare este posibilă dacă există acces la

următoarele 9 categorii de resurse: financiare (fondurile necesare achiziționării de bunuri și

servicii), emoționale (capabilitatea de a gestiona reacțiile emoționale, în special cele negative),

mentale (abilitățile și competențele intelectuale necesare funcționării în societate – scris, citit,

folosirea PC-ului/dispozitivelor mobile), spirituale, fizice (o stare bună de sănătate), sisteme de

sprijin social (relațiile de prietenie sau de rudenie), relații și modele sociale, cunoașterea

culturii de grup, respectiv limbaj (adecvarea comunicării la contextul adecvat).

În cazul României, abordarea cantitativă este relevată de calculul coşului minim de

consum, formalizat din punct de vedere legal prin Ordonanța de urgență nr. 217/2000. Acesta

ar trebui să identifice cheltuielile necesare supravieţuirii unei familii cu o structură dată.

Problema limitării cercetării la subzistenţă este însă evidentă – necesitatea construirii unor

indicatori care să meargă dincolo de imperativul satisfacerii celor mai stringente nevoi

biologice făcând obiectul unor încercări de construire a unor perspective alternative – distincţia

dintre minimul decent de trai şi minimul de subzistenţă64. Primul concept reprezintă în fapt

o variantă care încearcă să ia în calcul şi dimensiunea relativă a sărăciei, precum şi influenţa

perspectivei social împărtăşite asupra sărăciei în fundamentarea indicatorului, care face

referire şi la preocupările de educaţie şi formare profesională ori cele de de statut social.

Similar, coşul minim de consum lunar pentru un trai decent încearcă într-o manieră similară

să orienteze dezbaterea către includerea unei dimensiuni calitative, menită să ofere atât

flexibilitatea adaptării la contexte sociale diferite, cât şi luarea în considerare a percepţiei celor

63 Payne, R.K., DeVol, P. E., Smith T.D., Bridges out of Poverty: Strategies for Professionals and Communities,

Highlands, Texas: Aha! Process, Inc., 1996 64 Mihăilescu, A., „Metodologia de calcul a minimuluzi decent de trai şi de subzistenţă” în Calitatea Vieţii, XII, nr. 1-4, 2001, pp. 49-72.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


24

afectaţi de sărăcie asupra propriilor nevoi65. Decalajul dintre dimensiunea obiectivă a sărăciei

şi cea subiectivă este resimţit chiar de la cele mai fragede vârste66.

În ansamblu, se poate observa că cea mai mare parte a politicilor publice aplicate pentru

combaterea sau diminuarea sărăciei au în vedere formule abstracte de măsurarea a acesteia și

mai puțin o abordare morală. Variațiile culturale, regionale sau etnice ale sărăciei devin în acest

context mai puțin relevante, la fel cum utilizarea unei formule abstracte poate ignora forme de

deprivare relativă. Chiar dacă adoptarea exclusivă a unei perspective morale este dificilă și

ridică numeroase probleme de implementare, introducerea unor indicatori bazați pe efecte ar

putea ilustra o imagine mult mai complexă a întinderii și naturii fenomenului, deschizând

posibilitatea adoptării unor politici mult mai individualizate.

Tipul

Indicatorului

Abstract Definit în termeni morali

Bazat pe input Bazat pe efecte Bazat pe input Bazat pe efecte

Simplu Praguri naționale ale sărăciei,

Pragul internațional al sărăciei

IFPL EPL

Compus HPI, MPI MIHL RBPL

3. Dezbaterea despre excluziune socială

Unul dintre motivele pentru care conceptul de excluziune socială a fost preferat celui

statistic al stabilirii unui prag al sărăciei este reprezentat de utilitatea suplimentară a

conceptului în momentul în care nevoile minime, menite a fi acoperite de prag, sunt îndeplinite,

dar realitatea contextuală a deprivării există – sărăcia este, cu alte cuvinte, conceptualizată mai

degrabă în sensul excluderii de la participarea deplină la realitatea socială, decât în termenii

deprivării materiale67.

Trebuie făcută totodată precizarea metodologică că obiectivul acestei secțiuni are de a

face cu procese de excluziune socială care nu presupun, sub nicio formă, existența unei

65 Guga, Ş., Mihăulescu A., Spătari, M., Coșul minim de consum lunar pentru un trai decent pentru populația României, 2018, disponibil la http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/14759.pdf, consultat la 21.09.2019. 66 Bădescu, G., Sandu, D., Angi, D., Greab, C., Studiul despre tinerii din România 2018-2019, Friedrich Ebert Stiftung, 2019, pp. 9-10, disponibil la http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/15294.pdf, consultat la 15.09.2019 67 Vezi, de exemplu, Callan, T., Nolan, B., Whelan, C., „Resources, Deprivation and the Measurement of Poverty”,

Journal of Social Policy, 22(02), 1993, pp. 141-172.

http://www.poca.ro/

http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/14759.pdf

http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/15294.pdf

www.poca.ro


25

dimensiuni voluntare – persoanele care doresc să părăsească societatea nu fac obiectul acestei

investigații.

Tabel 3. Tipuri ideale ale conceptualizării excluziunii sociale

Solidaritate Specializare Monopol

Concepția cu privire la

integrare

Solidaritate de grup/granițe

culturale

Specializare/sfere

separate/interdependență Monopol/închidere socială

Sursa integrării Integrare morală Schimb Drepturi cetățenești

Ideologie Republicanism Liberalism Social-democrație

Discurs Excluziune Discriminare Noua sărăcie, inegalitate

Modelul economiei politice Producție flexibilă

Competențe

Rețele

Capital social

Piața muncii

Segmentare

Sursă: Silver, H., „Social exclusion and social solidarity: Three Paradigms” în International Labour Review, Vol. 133, No. 5-6, 1994, p. 540.

Apărută în cadrul dezbaterilor din societatea franceză și având în fundal disputele

academice cu privire la natura și forma cunoașterii științifice, în contextul ascensiunii liniilor

de interpretare post-moderne, conceptul de „excluziune socială” are un istoric extrem de

complex și de bogat, atât în spațiul academic, cât și ca obiectiv direct al politicilor publice.

Hilary Silver propune trei ideal-tipuri ale conceptualizării excluziunii sociale (tabel 3), care

evident sunt reflectate de practica politică într-o manieră are este departe de a fi mutual

exclusivă, acoperind însă un spectru empiric destul de consistent: excluziunea persoanelor fără

un loc de muncă pe o perioadă îndelungată, excluziunea resimțită de persoanele care au un loc

de muncă precar sau nesigur, muncitorii în vârstă sau cei neprotejați de legislația din domeniu,

persoanele neinstruite sau care au abandonat timpuriu mediul educațional, persoanele care

suferă de o dependență, persoanele care se confruntă cu un handicap psihic sau fizic, delincvenții,

persoanele lipsite de libertate sau cele care au un trecut de condamnări penale, copiii obligați să

muncească, persoanele supuse abuzurilor sexuale, rezidenții cartierelor periferice, persoanele ale

căror comportamente de consum sau de petrecere a timpului liber sunt stigmatizate sau

etichetate drept deviante, membrii minorităților etnice, lingvistice, sexuale, rasiale etc.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


26

Pentru Silver, paradigma solidarității este puternic inspirată de tradiția

republicanismului francez și a structuralismului durkheimian 68 , precum și de eforturile

sindicale din secolul al XIX-lea. O altă sursă de influență este reprezentată de școala economică

a specializării flexibile – instituții sociale (familia, școala, comunitatea) sunt puternic legate de

organizarea economică, o îndepărtare de la modelul pieței libere din teoria liberală. În esență,

fără a fi un model conservator, modelul solidarității este unul cu o dimensiune organicistă

consistentă și care presupune, în egală măsură, un rol relativ ridicat pentru ideea de

normativitate. Dinamica socială este una orientată pornind în primul rând de la instituții.

Politicile franceze de inserție reprezintă o ilustrare a principiilor acestei paradigme. De

asemenea, trebuie observat că accentul pus de această paradigmă asupra normativității

presupune implicit existența permanentă a unui proces de excluziune socială, prin raportare la

normă. În acest fel, integrarea socială devine un proces de conformare și de asimilare la

contextul structural și normativ mai larg.

Paradigma specializării este cea inspirată de proiectul ideologic al liberalismului clasic.

Pentru Silver, există o separație consistentă între sferele economiei și societății. Logica politică

și implicit economică este că minima interferență a statului este esențială. În această logică,

persistența sărăciei este direct legată de efectele neintenționate ale sistemului asistențial, care

ar descuraja participarea la piața muncii, imperfecțiunile pieței, respectiv variabilele de capital

uman care afectează oferta de bunuri. Cele mai bune soluții pentru reducerea sărăciei presupun

eliminarea restricțiilor legale care distorsionează piața muncii, creșterea productivității prin

reducerea salariilor, crearea de locuri de muncă și generarea creșterii economice.

Politicile inițiale de combatere a sărăciei, din secolul XIX, apărute în siajul Revoluției

Industriale, conțineau o doză implicită de stigmatizare a sărăciei, făcând astfel diferența între

cei care „merită” și cei are „nu merită” acesul la beneficii. Cu toate că elementul de stigmatizare

a dispărut, politici precum existența unor praguri ale sărăciei, legate de multe ori de venitul

minim, sunt descendentele directe ale acestei paradigme de conceptualizare a excluziunii.

Totodată, formulele de asistență socială care au la bază principiul contributivității sunt tot o

consecinț a acestei concepții asupra excluziunii sociale. În cadrul acestei paradigme excluziunea

68 Vezi Durkheim, E., The Division of Labor in Society, Basingstoke, Hampshire: Palgrave, 1984.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


27

îmbracă forma discriminării, dar aceasta este etichetată exclusiv în temeni individuali – o

problemă cu care indivizii, și nu grupurile, se confruntă.

Prin opoziție, paradigma monopolului consideră că excluziunea este rezultatul direct al

controlului exercitat de grupuri asupra resurselor și serviciilor, fenomen care generează

inegalitate și exploatare economică. Grupuri de status cu identități culturale distincte blochează

social accesul majorității populației la resurse. Astfel, pentru adepții acestei paradigme,

clivajele identitare se suprapun peste inegalitățile economice. Cu toate acestea, barierele

sociale care permit existența inegalităților și, implicit, a excluziunii, nu sunt exclusiv consecința

monopolului unei clase dominante – Silver subliniază că o parte consistentă a cercetărilor din

domeniu au în vedere existența unor piețe ale muncii segmentate și contrastante, muncitorii

din sectoarele precare nereușind să aibă acces la locurile de muncă tabile și mai bine plătite. O

consecință a dinamicii economice și sociale subliniate de paradigma monopoului este că deși

societăți dezvoltate reușesc să genereze creștere economică, aceasta conduce mai degrabă la

creșterea numărului de locuri de muncă „flexibile”, care oferă mai puține beneficii, o stabilitate

mai redusă și salarii mai puțin atractive. Fenomenul este influențat semnificativ de inovarea

tehnologică și de expansiunea proceselor de automatizare.

O altă formulă de conceptualizare a excluziunii sociale este reprezentată de matricea

Bristol a excluziunii sociale 69 (tabel 4). Autorii matricei insistă asupra faptului că, deși

matricea acoperă o sferă extinsă de problematici care au indiscutabil un impact asupra

excluziunii sociale, este dificil de precizat care dintre factori este mai important în dinamica

excluziunii sociale. Mai mult, susținătorii matricei arată faptul că ea deschide mai multe direcții

de cercetare ori de investigație a autorităților publice, datele empirice cu privire la

interacțiunea dintre factori fiind însă profund limitate.

Tabel 4. Matricea Bristol a excluziunii sociale

Resurse Resurse materiale/economice

Accesul la servicii publice și private

Resurse sociale

Participare Participare economică

69 Levitas, R., Pantazis, C., Fahmy, E., Gordon, D., Lloyd, E., Patsios, D., The Multidimensional Analysis of Social

Exclusion, 2007, p. 10, disponibil la https://webarchive.nationalarchives.gov.uk/+/http:/www.cabinetoffice.

gov.uk/media/cabinetoffice/social_exclusion_task_force/assets/research/multidimensional.pdf, 12.08.2019.

http://www.poca.ro/

https://webarchive.nationalarchives.gov.uk/+/http:/www.cabinetoffice.gov.uk/media/cabinetoffice/social_exclusion_task_force/assets/research/multidimensional.pdf

https://webarchive.nationalarchives.gov.uk/+/http:/www.cabinetoffice.gov.uk/media/cabinetoffice/social_exclusion_task_force/assets/research/multidimensional.pdf

www.poca.ro


28

Participare socială

Cultură, educație și competențe

Participare civică și politică

Calitatea vieții Sănătate

Mediul de viață

Nivelul criminalității și al incriminării

Sursă: Levitas, R., Pantazis, C., Fahmy, E., Gordon, D., Lloyd, E., Patsios, D., The Multidimensional Analysis of Social Exclusion, 2007, p. 10.

4. Marginalizarea socială

Sărăcia reprezintă una din cauzele principale de marginalizare socială. În dreptul

românesc, noțiunea de marginalizare socială este definită de Legea nr. 116/2002 privind

prevenirea și combaterea marginalizării sociale, cu modificările și completările ulterioare, ce are

ca obiect „garantarea accesului efectiv, în mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare și

fundamentale, cum sunt: dreptul la un loc de muncă, la o locuință, la asistență medicală, la

educație, precum și instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a marginalizării sociale

și mobilizarea instituțiilor cu atributți în domeniu”.

Astfel, art. 3 din legea nr. 116/2002 precizează că marginalizarea socială reprezintă

„poziția socială periferică, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele

economice, politice, educaționale și comunicaționale ale colectivității; ea se manifestă prin

absența unui minimum de condiții sociale de viață”.

Art. 4 alin (1) al legii nr. 116/2002 precizează obligativitea de intervenție a instituțiilor

statului, a comunităților locale, a reprezentanților organizațiilor patronale și sindicale și a

reprezentanților societății civile pentru armonizarea politicilor destinate cunoașterii și prevenirii

situațiilor care determină marginalizarea socială se realizează cu participarea instituțiilor

publice, iar alin. (2) al aceluiași articol din lege precizează că „instituțiile publice centrale și locale

au obligația să stabilească măsuri și să realizeze acțiuni de combatere a marginalizării sociale.”

Legea împotriva marginalizării sociale precizează, de asemenea, măsuri și domenii de

intervenție a statului pentru limitarea excluderii și deprivării sociale, precum Accesul la

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


29

asistența de sănătate (art.16)70, Accesul la o locuință prezent (art.13),71 alături de Accesul la

educație (art. 19).72

La nivel național, 6,2% din populația rurală, 5,3% din toate gospodăriile și 5,2% din toate

locuințele se află în zone rurale marginalizate.73

A. Prin definiție, aceste zone sunt sectoare de recensământ în care cea mai mare parte a

populației a absolvit cel mult gimnaziul, își câștigă existența în sectorul informal (mai ales din

agricultură) și locuiește în condiții precare chiar și după standardele de obicei scăzute aplicate

zonelor rurale care în general nu dispun de foarte multă infrastructură de bază sau de utilități

(cu alte cuvinte, oamenii trăiesc în locuințe supraaglomerate și/sau nu au acces la apă curentă

sau la curent electric).74

B. În România, nu există o definiție legală a ”zonelor marginalizate”. Din acest motiv,

documentarea realizată pentru acest atlas a pornit de la o analiză a studiilor existente cu privire

70 ART. 16 Accesul la asistența de sănătate pentru persoanele care au dreptul la venitul minim garantat se confirmă

de către consiliile locale și se asigură în condițiile stabilite de legislația privitoare la asigurările sociale de sănătate

pentru persoanele care au calitatea de asigurat, fără plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. ART.

17 (1) Personalul medical din unitățile de asistență de sănătate publică este obligat să asigure pentru persoanele

prevăzute la art. 16 asistență medicală de urgență și curativă, pentru cazurile stabilite în normele metodologice de

aplicare a prevederilor prezentei legi. (2) Cheltuielile pentru serviciile prevăzute la alin. (1) se suportă de la

bugetul asigurărilor sociale de sănătate. 71 (1) În scopul facilitării accesului la o locuință al persoanelor în vârstă de până la 35 de ani, aflate în

imposibilitatea cumpărării unei locuințe numai cu forțe proprii, la nivelul consiliilor județene și al Consiliului

General al Municipiului București se pot constitui sume la buget pentru această destinație. 72 (1) Persoanele de vârstă școlară care fac parte din familii care au dreptul la venitul minim garantat și au 2 sau

mai mulți copii și s-au înscris în învățământul obligatoriu prevăzut de lege beneficiază de bursă de școlarizare.

ART. 20 (1) Ministerul Educației și Cercetării elaborează și aplică programe teritoriale pentru alfabetizarea

adulților. (2) Participanții la aceste programe pot beneficia de bursă de alfabetizare, al cărei cuantum va fi stabilit

prin hotărâri ale consiliilor locale, plata acesteia fiind asigurată din bugetele locale. ART. 21 (1) Absolvenții

învățământului obligatoriu, care își continuă studiile în unitățile de învățământ preuniversitar și în instituțiile de

învățământ superior, ale căror familii îndeplinesc condițiile prevăzute la art.19 alin. (1), beneficiază lunar de bursă

pentru continuarea studiilor. 73 Vezi zone/comunități sărace, comunități segregate, comunități dezavantajate în Atlas rural;

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Minister/F6_Atlas_Rural_RO_23Mar2016. pdf,

https://adrvest.ro/ attach_files/Atlas_18Aprilie_RO_final.pdf 74 Conform Atlasulului zonelor urbane marginalizate din România; https://adrvest.ro/attach_files /Atlas_

18Aprilie_RO_final.pdf

http://www.poca.ro/

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Minister/F6_Atlas_Rural_RO_23Mar2016.%20pdf

https://adrvest.ro/%20attach_files/Atlas_18Aprilie_RO_final.pdf

https://adrvest.ro/attach_files%20/Atlas_%2018Aprilie_RO_final.pdf

https://adrvest.ro/attach_files%20/Atlas_%2018Aprilie_RO_final.pdf

www.poca.ro


30

la ”comunitățile sărace”, ”comunitățile segregate”, ”comunitățile dezavantajate” și

”comunitățile marginalizate” din România. Zone urbane marginalizate se găsesc în toate tipurile

de orașe, fie ele mici, medii sau mari și în toate regiunile țării. Totuși, ponderea populației ce

trăiește în sectoare de recensământ marginalizate este de peste zece ori mai ridicată în orașele

foarte mici (< 10.000 de locuitori) comparativ cu București. În 56 orașe nu sunt identificate

zone marginalizate, dar în cinci orașe peste o treime (până la 47%) din populație trăiește în

astfel de zone, în 14 orașe între 20% și 31% din populație, iar în 50 de orașe procentul ajunge

la 10‐19% din populația totală. Proporția populației rezidente în zone nedezavantajate crește

de la 29% în orașele foarte mici la 43% în orașele mici (10.000 – 20.000 de locuitori), 70% în

cele mijlocii (>20.000 – 150.000 de locuitori), 79% în orașele mari (peste 150.000 de locuitori)

și 81% în București. Proporțiile pot fi, de asemenea, agregate la nivelul fiecăruia dintre cele 42

de județe. Din aceasta se poate observa că în fiecare județ o anumită proporție din populația

urbană trăiește în zone marginalizate și că aceasta are nivelul cel mai ridicat în Tulcea, Covasna,

Hunedoara, Vrancea și Botoșani.75

5. Vulnerabilitatea

Un alt concept aflat în strictă dependență cu fenomenul excluziunii sociale și sărăciei îl

reprezintă conceptul de vulnerabilitate ce îi sunt atribuite mai multe dimensiuni și abordări în

literatura de specialitate.

Ideea de vulnerabilitate socială sau vulnerabilitate individuală este operaționalizată în

științele umaniste, în general, prin mai multe concepte și cu semnificații diferite în spațiul de

cercetare și politici publice euro-american.

Diversitatea de semnificații pe care o are ”vulnerabilitatea” obligă la o cartografiere

conceptuală cu scopul de a organiza domeniul pe logica unei hărți conceptuale ce se

construiește în jurul semnificației cu care operăm în analiza – diagnostic privind starea de

sărăcie și grupurile vulnerabile în România contemporană.

Avantajul unei astfel de cartografieri stă în faptul că diversitatea ori juxtapunerea sau

suprapunerea parțială a diferitelor semnificații cu care este utilizat conceptul ”vulnerabilitate”

în diferite arii socio-umane de cercetare și politici publice (cercetarea medicală, sociologia

grupurilor vulnerabile, cercetarea ecologică, politici publice naționale ori ale UE, analiza de risc

75Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


31

și politici pentru protecția grupurilor vulnerabile la dezastre naturale sau artificiale etc.) poate

genera idei și dezbateri asupra unor categorii de politici publice care ”nu se văd” din perspectiva

unei definiții unice cu care am opera de la început. Perspectivele diverse asupra ideii de

vulnerabilitate socială pe care se construiește analiza-diagnostic pot ajuta la completarea unui

tablou general de organizare, definire și implementare a variate pachete de politici publice

direct legate de semnificații ale termenului, care sunt complementare cu semnifcația de bază cu

care operăm.

Harta conceptuală pe care o folosim are, de asemenea, rolul de a stabili definiția de lucru

a grupului vulnerabil și a vulnerabilității, care, alături de incluziunea socială, sărăcia, si

indicatorii de măsurare ai vulnerabilității și ai sărăciei vor contribui la definitivarea analizei-

diagnostic asupra societății românești contemporane, în baza căreia se va organiza Strategia

incluziunii sociale și a combaterii sărăciei pentru perioada 2021-20127, precum și Planul de

acțiune privind implementarea acesteia în cadrul național de politici publice.

Nu în ultimul rând, cartografierea conceptuală în jurul ideii de vulnerablitate socială ne

va oferi oportunitata de a semnala avantajele, dar și limitele diferitelor concepte ori abordări

ale vulnerabilității sociale, oferind, pe această cale și informația necesară legată de metodolgia

de abordare și argumentele care întemeiază opțiunea privind defniția de lucru a vulnerabilității,

sărăciei, precum și a indicatorilor cu care măsurăm cele două realități – vulnerabilitatea socială

(grupurile vulnerabile) și sărăcia în România în 2019-2020.76

a) Ce este vulnerabilitatea?

Cuvântul vulnerabil, -ă, (vulnerabili, -e) este prezent în toate dicționarele limbii române

ca adjectiv, cu sensurile de bază „care poate fi rănit”, alături de cel figurat – „care poate fi atacat

ușor; care are părți slabe, defectuoase, criticabile.” 77 Din definiția generic a unui dicționar

preluăm ca semnificativă pentru analiza noastră caracteristica de a avea părți slabe, alături de

caracteristica de a putea fi ușor rănit, cu sensul evident de persoană „afectată” și dezavantajată

76 Vezi avantajele analizei diversității definițiilor privind vulnerabilitatea socială în Zarowsky, C., Haddad, S.,

Nguyen, V-K, „Beyond ‘vulnerable groups’: contexts and dynamics of vulnerability”, Global Health Promotion,

Volume 20, issue 1_suppl, April 2, 2013, pp. 3-9. 77Conform dicționarului limbii române, prin Punct vulnerabil se înțelege parte slabă a cuiva; punct sensibil, punct

nevralgic. – Din fr. vulnérable, lat. vulnerabilis;https://dexonline.ro/definitie/vulnerabil, DEX '09 (2009)

http://www.poca.ro/

https://dexonline.ro/definitie/vulnerabil

https://dexonline.ro/surse

www.poca.ro


32

din chiar poziția de plecare în competiția pentru resurse cu ceilalți membri ai grupurilor din

care facem parte.

În analiza de față plecăm de la ideea că vulnerabilitatea este o stare de fapt esențialmente

socială, care se poate manifesta individual, dar și la nivel de grup ori la nivelul unei întregi

populații (etnie, popor indigen). Pentru analiza noastră, vulnerabilă este în egală măsură o

persoană adultă, un tânăr ori un minor, care se află într-o condiție de inegalitate de acces la

resursele comunității în raport cu alte persoane ce nu prezintă caracteristicile stării de

vulnerabilitate.

În literatura de specialitate se consideră că inegalitățile sociale se pot manifesta, în mod

efectiv, pe trei căi sau nivele:

nivelul de bază al bunăstării,

gradul de expunere la risc și

capacitatea de a gestiona eficient riscul.78

La aceste fundamente ale inegalităților sociale sunt adesea asociate „interacțiunile

dinamice care leagă deprivarea materială și socială, sărăcia, neputința și sănătatea slabă:

riscurile sau șocurile și impactul lor asupra sănătății sunt interconectate intim și se

consolidează reciproc într-un ciclu care, în absența unor intervenții eficiente, sporește

vulnerabilitatea.”79

Definiția de plecare a vulnerabilității sociale, așa cum se poate observa, este una dinamică,

de proces, în care una și aceeași persoană se poate regăsi, sincronic și diacronic, sub amenințări

ori riscuri diferite generate de poziția de plecare („sub pragul sărăciei”), în una sau mai multe

categorii de persoane vulnerabile, de la cele strict și doar afectate de deprivarea materială, la

cele pentru care acționează și alte componente ale inegalității sociale – riscuri sociale generate

de lipsa educației pentru angajabilitate, starea de sănătate și resursele de a-i face față în sisteme

de sănătate, lipsa puterii reale de a influența structuri și sisteme publice de a răspunde în timp

real la solicitări de deprivare materială pentru rezolvarea problemelor de sănătate etc.80

78 Zarowsky, C., Haddad, S., Nguyen, V-K, op.cit., ibidem. 79 Ibidem. 80 Zarowsky, C., Haddad, S., Nguyen, V-K, op.cit., ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


33

În acest context, a fi vulnerabil înseamnă „a te confrunta cu o probabilitate semnificativă

de a suferi o vătămare identificabilă, în timp ce în mod substanțial nu există capacitatea și/sau

mijloacele de a te proteja.”81

În planuri de referință strict determinate, ca părți ale întregului reprezentat de

„vulnerabilitatea socială”, semnificația conceptului de vulnerabilitate are accente specific

domeniului de referință în care se discută tipul particular de vulnerabilitate. De exemplu, în

domeniul sănătății publice (asistența medicală), vulnerabilitatea este adesea legată de

„incapacitatea de a te proteja în mod substanțial de eventualele răni”, în sensul unei

„susceptibilități de a ți se întâmpla un rău prin intersecția diferiților factori de risc” ori prin

inexistența unor resurse oferite de grupuri, comunități, sisteme sociale etc., lucru ce face ca

vulnerabilitatea să fie gândită nu doar dinamic, în timp, evolutiv, ci și în plan sincron, contextual,

în dependent de factori de risc materiali și sociali, tendințe provizorii ori temporare de evoluție

socio-economică ori politic, stare culturală a unui anume moment istoric etc.82

b) Elementele vulnerabilității și resursele sociale/comunitare

Vulnerabilitatea este deci un concept dinamic, care se referă adesea la stări de evoluție a

unei persoane ori a unui grup sau comunitate social-culturală, cel mai frecvent fiind asociată

cu sărăcia (starea de deprivare materială) ca punct de plecare. Într-o astfel de abordare de

prces și de context în egală măsuiră, vulnerabilitatea poate fi definită ca:

”(…) diminuarea capacității unui individ sau a unui grup de a anticipa, de a face față, de a

rezista și de a se recupera de impactul unui pericol natural sau provocat de om. (…)

Vulnerabilitatea este cel mai adesea asociată cu sărăcia, dar poate apărea și atunci când oamenii

sunt izolați, nesiguri și lipsiți de apărare în fața riscului, șocului sau stresului.”83

81Schroeder, D, Gefenas, E., Vulnerability: Too vague and too broad? Camb Q Healthc Ethics. 2009; 18(02): 113–

121; apud Zarowsky, C., Haddad, S., Nguyen, V-K, op.cit., nota. Nr. 17. 82Allotey, P, Verghis, S, Alvarez-Castillo, F, Reidpath, DD., „Vulnerability, equity and universal coverage – a concept

note.BMC Public Health”, 2012; 12(Suppl 1): S2; apud apud Zarowsky, C., Haddad, S., Nguyen, V-K, op.cit., nota nr.

18. 83 https://www.ifrc.org/en/what-we-do/disaster-management/about-disasters/what-is-a-disaster/what-is-

vulnerability/

http://www.poca.ro/

https://www.ifrc.org/en/what-we-do/disaster-management/about-disasters/what-is-a-disaster/what-is-vulnerability/

https://www.ifrc.org/en/what-we-do/disaster-management/about-disasters/what-is-a-disaster/what-is-vulnerability/

www.poca.ro


34

Din perspectiva relativității cu care trebuie să analizăm conceptul de vulnerabilitate,

trebuie precizat că una și aceeași stare sau situație în care se află o persoană vulnerabilă ori un

grup are forme foarte diferite de manifestare, riscurile la care sunt supuse aceste persoane sau

o populație ca întreg făcându-le vulnerabile în moduri și căi foarte diferite:

”Oamenii diferă în ceea ce privește expunerea la risc ca urmare a grupului lor social, a

genului, a identității etnice sau a altei identități, a vârstei și a altor factori. Vulnerabilitatea poate

varia de asemenea prin formele sale: sărăcia, de exemplu, poate însemna că locuințele nu pot

rezista unui cutremur sau unui uragan, sau lipsa pregătirii poate duce la un răspuns mai lent la

un dezastru, ducând la pierderi mai mari de viață sau suferințe prelungite.”84

Analizând vulnerabilitatea din perspectiva opusă celei de mai sus, în speță, cea legată de

mediul social (grupuri, comunități, structuri sociale publice ori private, organizare și

managementul intereselor unei unități administrative-teritoriale etc.) putem spune că a fi

vulnerabil este direct legat de capacitatea grupului sau a comunității de apartenență de a oferi

și manipula resurse împotriva factorilor de risc ce declanșează starea de a fi vulnerabil. . În

măsura în care vulnerabilitatea priveşte dimensiunea social-construită a identităţii, ea poate

deveni relevantă politic şi din perspectiva securităţii85.

De exemplu, o comunitate posedă resurse materiale ori fizice de a adăposti un anumit

număr de persoane în caz de dezastru natural sau artificial, ca urmare a unei situații de

management propriu ori de impunere a gestionării de astfel de momente de vulnerabilitate

socială prin lege (dotarea cu echipamente a primăriilor sau cu locuri de cazare pentru situații

de inundație, incendiu, dezastre naturale precum cutremurele etc.).86

În prezentul context de analiză, vulnerabilitatea implică mai multe dimensiuni și

perspective de abordare.

A fi vulnerabil ca persoană ori grup, populație înseamnă deci, nu doar lipsa de resurse

materiale ori starea de sărăcie, deși, adesea, aceasta generează starea de „multi-

vulnerabilitate”, care se manifestă prin adăugarea unei stări de sănătate precare, a unei lipse de

disponibilitate pentru a urma o școală/program care să își permit formarea de competențe

84Ibidem. 85 Buzan, B., Waever, O., Wilde, J. d., Security. A New Framework for Analysis, Lynne Rienner Publishers, Boulder, Londra, 1998, pp. 124-126 86Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


35

căutate pe piața muncii, condiția de femeie într-o societate organizată în cadre patriarhale, la

care se adaugă cea a unei mame singure cu mai mulți copii fiind tot atâtea ipostaze ale

vulnerabilității multiple.

A fi vulnerabil înseamnă deci nu doar a trăi cu un venit sub pragul sărăciei, ci și a fi lipsit

de capacitate ori competențe profesionale, la care se pot adăuga lipsa de ”sprijin intim și

instrumental”, lipsa situației sociale de vecinătate și resurse comunitare care pot facilita sau

împiedica integrarea socială.

Din această perspectivă, vulnerabilitatea poate fi înțeleasă în termenii lipsei unui „capital

social” adecvat mediului sau contextului social de existență a unei persoane ori a unui grup.

Capitalul social este înțeles aici în cea mai largă definite a sa, ca o competență socială în sens de

abilitate de a participa și a utiliza rețelele sociale „care leagă oamenii într-o manieră utilă

(capitalul de legătură) și construiesc reciprocitate și solidaritate socială prin intermediul unor

norme comune și loialialitate.”.87

c) Ce este o ”persoană vulnerabilă”?

Persoane vulnerabile, așa cum este definit acest termen în Migration and Home Affairs

Glossary de Comisia Europeană, sunt minorii, minorii neînsoțiți, persoanele cu handicap,

persoanele în vârstă, femeile însărcinate, părinții singuri cu copii minori și persoanele care au fost

supuse torturii, violurilor sau altor forme grave de violență psihologică, fizică sau sexuală, victime

ale traficului.88

87 Mechanic, D., Tanner, J., „Vulnerable People, Groups, And Populations: Societal View”, Health Affair, Vol. 25, nr.

5, 2007: CARING FOR THE VULNERABLE, arată și efectele posibil negative ale uni astfel de capital social, în sensul

că elpoate contribui și la acțiuni individuale ori sociale de respingere și marginalizare a unor personae ori

populații, mai ales ale celor nou venite într-un astfel de grup: ”(…) capitalul social este o sursă constructivă de

participare și relații comunitare, dar poate fi folosit și în moduri antisociale pentru a exclude pe cei din afara

propriului grup rasial sau etnic sau cerc social.”; Ibidem: https://doi.org/10.1377/hlthaff.26.5.1220;

https://www.healthaffairs.org/doi/full/10.1377/hlthaff.26.5.1220 88 https://definedterm.com/a/document/11263

http://www.poca.ro/

https://doi.org/10.1377/hlthaff.26.5.1220

https://www.healthaffairs.org/doi/full/10.1377/hlthaff.26.5.1220

https://definedterm.com/a/document/11263

www.poca.ro


36

Copilul sau tânărul vulnerabil este acel copil / tânăr care nu are o capacitate suficientă

pentru auto-protecție.89

Adultul vulnerabil este acea persoană care nu are capacitatea fizică sau psihică de a-și

asigura nevoile zilnice,90 unele definiții din alte coduri penale fiind aproape identice,91 în timp

ce alte definiții abordează mult mai aplicat realitatea socială a adultului vulnerabil, așa cum

aflăm din Community-Based Services Manual Glossary al Minnesota Department of Human

Services, pentru care acesta este:

„Persoana cu vârsta de 18 ani sau mai mult, care este rezidentă în localitate, primește

servicii de la un furnizor licențiat sau are o deficiență care îldetermină să nu poată satisface

nevoile de bază proprii și să se protejeze de diferite posibile prejudicii.”92

Protection Policy din Nebraska Department of Health & Human Services definește

persoanele adulte vulnerabile în termeni mult mai precis delimitați prin referire la o

dizabilitate psihică: „Adulți vulnerabili înseamnă orice persoană cu vîrsta de optsprezece ani

sau mai mult, care au o tulburare mentală sau funcțională substanțială sau pentru care a fost

numit un tutore în baza Codului de probă din Nebraska.”93

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă și „Noua Agendă Urbană" ale ONU94 includ numeroase

mențiuni ale grupurilor vulnerabile - ca și în cazul nevoii de a acorda atenție "celor mai săraci

și cei mai vulnerabili" și „persoanelor aflate în situații vulnerabile”.

Grupurile vulnerabile includ în aceste documente copiii, tinerii, persoanele cu handicap,

persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA, persoanele în vârstă, membrii grupurilor sau popoarele

indigene, refugiații, alături de persoanele strămutate intern și migranții. În cadrul noii „Agende

Urbane”, cuvântul vulnerabil apare de 15 ori, iar cei despre care se spune că se află în situații

vulnerabile includ femeile, copiii și tinerii, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap,

89 Children and Family Services Glossary of Terms, Nebraska Department of Health & Human Services;

https://definedterm.com/vulnerable_child 90 Glossary of Court Terms by Maryland Court System; https://definedterm.com/vulnerable_adult 91 Criminal Law Code by The State of Maryland: “Vulnerable adult” means an adult who lacks the physical or

mental capacity to provide for the adult’s daily needs; https://definedterm.com/vulnerable_adult 92https://definedterm.com/vulnerable_adult 93https://definedterm.com/vulnerable_adult 94 Vezi Sustainable Development Goals (SDGs) and the UN's 'New Urban Agenda' (PDF)

http://www.poca.ro/


https://definedterm.com/a/entity/minnesota_department_of_human_services

https://definedterm.com/a/entity/minnesota_department_of_human_services


https://definedterm.com/a/entity/nebraska_department_of_health_and_human_services


https://definedterm.com/a/entity/nebraska_department_of_health_and_human_services

https://definedterm.com/vulnerable_child


https://definedterm.com/a/entity/maryland_court_system

https://definedterm.com/vulnerable_adult


https://definedterm.com/a/entity/the_state_of_maryland




https://sustainabledevelopment.un.org/post2015/transformingourworld

http://habitat3.org/wp-content/uploads/Habitat-III-New-Urban-Agenda-10-September-2016.pdf

www.poca.ro


37

migranții, popoarele indigene și comunitățile locale (paragraful 34) sunt cele mai vulnerabile

la dezastre.95

d) Ce este un GRUP VULNERABIL?

În literatura de specialitate se accentuează ideea potrivit căreia nu poate fi identificată o

definiție universală a vulnerabilității. Probabil că doar grupurile vulnerabile legate de piața

muncii și de ocuparea forței de muncă oferă o perspectivă relativ comună, în sensul că grupuri

vulnerabile sunt acele grupuri care împărtășesc ”riscul marginalizării de pe piața muncii și al

excluziunii sociale.”96

Termenul „grupuri vulnerabile” este folosit adesea în relație cu grupuri sau persoane

sărace, deprivarea materială fiind cel mai utilizat factor în definirea stării de vulnerabilitate în

acest sens social: ”La nivel național, nu există un consens privind caracteristicile grupurilor

vulnerabile și prin urmare nu există nici definiții clare, oficiale ale acestora, atât la nivelul

decidenților politici, specialiștilor cât și la nivelul opiniei publice în general.”97

Pe cale de consecință, varietatea abordărilor sau a domeniilor de definiție a acestor

abordări generează o varietate de sensuri pentru unul și același concept, grupul vulnerabil

având semnificații diferite care se strâng în jurul caracteristicii sărăciei – avem, astfel, de-a face

cu termeni diferiți precum grup exclus, defavorizat, marginalizat, sau grup de risc.98

Mariea Ionescu arată, de asemenea, că, în documentele oficiale ale Uniunii

Europene,

”(…) deși nu există o definiție formală a grupurilor vulnerabile, termenul este folosit

pentru a stabili egalitatea de șanse în domeniul ocupării și în alte aspecte ale vieții sociale,

95https://www.iied.org/addressing-needs-vulnerable-groups-urban-areas 96Cf.Access to employment for vulnerable groups. European Foundation for the improvement of living and working

conditions. Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities, 2002.

HYPERLINK: Opens in new windowhttp://www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2002/44/ en/1/ef0244en.

pdfhttps://www.eqavet.eu/eu-quality-assurance/glossary/vulnerable-group 97 Cf. Mariea Ionescu, Grupurile vulnerabile și vulnerabilitatea, Agenția Națională pentru Romi,

http://www.sansepentrutine.ro/grupurile-vulnerabile-si-vulnerabilitatea-analiza-realizata-de-mariea-ionescu-

expert-tematic-in-cadrul-agentiei-nationale-pentru-romi/ 98Studiu „Grupurile vulnerabile și economia socială. Romi și femei în dificultate. Manual de intervenție”, p.10; cf.

Mariea Ionescu, op.cit.

http://www.poca.ro/

https://www.iied.org/addressing-needs-vulnerable-groups-urban-areas

http://www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2002/44/en/1/ef0244en.pdf

http://www.eurofound.europa.eu/pubdocs/2002/44/en/1/ef0244en.pdf

https://www.eqavet.eu/eu-quality-assurance/glossary/vulnerable-group

http://www.sansepentrutine.ro/grupurile-vulnerabile-si-vulnerabilitatea-analiza-realizata-de-mariea-ionescu-expert-tematic-in-cadrul-agentiei-nationale-pentru-romi/

http://www.sansepentrutine.ro/grupurile-vulnerabile-si-vulnerabilitatea-analiza-realizata-de-mariea-ionescu-expert-tematic-in-cadrul-agentiei-nationale-pentru-romi/

www.poca.ro


38

precum și tratamentul egal al persoanelor indiferent de originea rasială sau etnică, în procesul

de incluziune socială sau integrare al acestora (full integration).”99

La nivel strict legal, politicile publice adresate grupurilor vulnerabile trebuie să țină

seama de o definiție asumată prin Legea Asistenței sociale (292/2011), care, la art. 6, litera p,

definește grupul vulnerabil în termeni de ”(…) persoane sau familii care sunt în risc de a-și

pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situații de boală,

dizabilitate, sărăcie, dependență de droguri sau de alcool ori a altor situații care conduc la

vulnerabilitate economică și socială.”

„Situația de vulnerabilitate” reprezintă, conform legii, una din următoarele stări sociale în

care se află persoana:

a) nu realizează venituri proprii sau veniturile lor ori ale susținătorilor legali nu sunt

suficiente pentru asigurarea unui trai decent și mediu sigur de viață;

b) se află în imposibilitatea de a-și asigura singure activitățile de bază ale vieții zilnice, nu

se pot gospodări singure și necesită asistență și îngrijire;

c) nu au locuință și nici posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor

proprii

Conform aceleiași legi, într-o abordare dinamică a vulnerabilității, avem de-a face cu

subiectul social „Persoane care depășesc situația de vulnerabilitate” și care este definit în

termeni legali drept „(…) persoane care au fost în cel puțin o situație de vulnerabilitate dar, în

urma operațiunii, nu mai sunt în situația respectivă.”100

Termenul „grupuri vulnerabile” este adesea folosit ca interșanjabil cu cel de „grupuri

defavorizate”. Din perspectiva Institutului European al Egalității de Gen,

„Preconcepția stereotipică conform căreia „vulnerabilitatea” este o caracteristică inerentă

a femeilor maschează faptul că rolurile și atitudinile de gen stereotipice și impactul lor

discriminatoriu asupra femeilor, susținute de lipsa / omiterea actelor din partea statelor să le

99Idem, p. 11: „Măsurile propuse pentru realizarea integrării/incluziunii depline presupun: accesul indivizilor la

oportunitățile și resursele necesare pentru a participa pe deplin la viața economică, social și culturală și pentru a

se bucura de un standard de viață considerat normal/dezirabil în societatea în care trăiesc.”

100 http://www.fonduri-ue.ro/images/files/programe/CU/POCU-2014/2018/05.09/Ghidul_indicatorilor/fise/

AP4 _4S42.pdf

http://www.poca.ro/

http://www.fonduri-ue.ro/images/files/programe/CU/POCU-2014/2018/05.09/Ghidul_indicatorilor%20/fise/AP4%20_4S42.pdf

http://www.fonduri-ue.ro/images/files/programe/CU/POCU-2014/2018/05.09/Ghidul_indicatorilor%20/fise/AP4%20_4S42.pdf

www.poca.ro


39

abordeze eficient, impun dezavantaje femei, ceea ce poate duce la creșterea riscului de a deveni

vulnerabil la discriminare, inclusiv la violență. Prin urmare, termenul "grupuri vulnerabile" nu

este recomandat, iar "grupurile defavorizate" ar trebui utilizate în schimb.”101

În perspectiva cea mai largă, poate, grupurile vulnerabile sunt definite într-un glosar

privind conflictele violente (A Glossary on Violent Conflict elaborate de U.S. Agency for

International Development) prin intermediul potențialului de risc privind discriminarea,

violența, sărăcia, dezastre naturale:

„Orice grup sau sector al societății care prezintă un risc mai mare de a fi supus unor

practici discriminatorii, violență, dezastre naturale sau de mediu sau dificultăți economice

decât alte grupuri din cadrul statului; orice grup sau sector al societății (cum ar fi femeile, copiii

sau vârstnicii) care prezintă un risc mai mare în perioade de conflict și de criză.102

Într-o astfel de perspectivă, termenul „grupuri vulnerabile” este gândit ca sinonim cu

„grupurile expuse riscului”:

„Un grup este, în general, considerat vulnerabil, deoarece există motive întemeiate de a

bănui că persoanele din grup ar putea avea dificultăți deosebite acordând consimțământul liber

și în cunoștință de cauză pentru a fi subiecți ai cercetării.”

Grupul vulnerabil are în abordările anilor 2000 în cadrul organismelor Uniunii europene

două definiții diferite, centrate pe referenți socio-culturali diferiți.

DEFINIȚIA 1 leagă grupurile vulnerabile de problematica discriminării cultural-etnice,

vârstă, abuzul de diferite tipuri, izolarea, educația, subzistența, șomajul – toi fiind factori de

excludere sociale:

„Grupuri care prezintă un risc mai mare de sărăcie și excludere socială decât populația

generală. Minoritățile etnice, migranții, persoanele cu handicap, persoanele fără adăpost,

persoanele care se confruntă cu abuzul de substanțe, persoanele în vârstă izolate și copiii se

confruntă adesea cu dificultăți care pot duce la o excludere socială mai mare, cum ar fi nivelurile

scăzute de educație și șomaj sau subzistență.”103

101 European Institute for Gender Equality, https://eige.europa.eu/thesaurus/terms/1429 102 https://definedterm.com/vulnerable_groups 103 Cf. Social protection and Social inclusion Glossary. DG Employment, Social Affairs and Inclusion;

HYPERLINK: Opens in new windowhttp://ec.europa.eu/employment_social/spsi/vulnerable_groups_en.htm

http://www.poca.ro/


https://definedterm.com/a/entity/u_s_agency_for_international_development

https://definedterm.com/a/entity/u_s_agency_for_international_development

https://eige.europa.eu/thesaurus/terms/1429

https://definedterm.com/vulnerable_groups

http://ec.europa.eu/employment_social/spsi/vulnerable_groups_en.htm

www.poca.ro


40

DEFINIȚIA 2 se centrează pe excluderea profesională și lipsa locurilor de muncă:

„Oamenii care sunt șomeri pe termen lung și alții care sunt inactivi, dar nu sunt înregistrați ca

șomeri. Acesta ar trebui să includă lucrătorii care se află într-o anumită formă de angajare, dar

prezintă un risc ridicat de a-și pierde locul de muncă. Este, prin urmare, un grup foarte eterogen,

al cărui membri împărtășesc probabil doar caracterul involuntar al statutului lor actual.”104

La același nivel de maxima generalitate, din perspectiva Consiliului Europei,

vulnerabilitatea persoanelor, a comunităților și a mediului este un factor major în ceea ce

privește expunerea la riscurile de dezastru care limitează reziliența, dar aceste riscuri nu

afectează pe toată lumea în același mod:

„Persoanele sărace și grupurile dezavantajate din punct de vedere social sunt cele mai

expuse și suferă cel mai direct din cauza dezastrelor. Cu toate acestea, persoanele cele mai

fragile nu sunt adesea luate în considerare în mod suficient în ceea ce privește strategiile de

prevenire sau manualele operaționale, în ciuda faptului că sunt foarte clar cele mai

vulnerabile.”105

În 2011, Comitetul de corespondenți permanenți al Acordului privind riscurile majore

europene și mediteraneene (EUR-OPA) a adoptat principiile etice privind reducerea riscului de

dezastre și rezistența populației, categoriile sau grupurile vulnerabile identificate în acest sens

fiind:

persoane cu dizabilități;

migranții, solicitanții de azil și refugiații;

copiii.

Consiliul Europei semnalează gradele de vulnerabilitate, în sensul că

„Grupurile cele mai vulnerabile au nevoie de o protecție specială a drepturilor lor, ținând

cont de particularitățile lor fizice și psihologice, pentru a le ajuta să facă față mai bine

dezastrelor.”106

104Ibidem. 105 European and Mediterranean Major Hazards Agreement; https://www.coe.int/en/web/europarisks/

vulnerable-groups 106 Vezi European and Mediterranean Major Hazards Agreement, Ibidem.

http://www.poca.ro/

https://www.coe.int/en/web/europarisks

https://www.coe.int/en/web/europarisks/vulnerable-groups

https://www.coe.int/en/web/europarisks/vulnerable-groups

https://www.coe.int/en/web/europarisks

www.poca.ro


41

Din perspectiva respectării drepturilor omului, grupurile vulnerabile sunt ”acele grupuri

sociale discriminate în mod structural”, cum ar fi femeile și grupurile care, prin datele fizice

reale întâmpină dificultăți în apărarea proprie.

În această perspectivă a respectării drepturilor omului există douăsprezece grupuri care

au nevoie de o protecție specială. sunt discutate:

1) femei și fete;

2) copii;

3) refugiați;

4) persoane strămutate intern;

5) apatrizii;

6) minorități naționale;

7) popoarele indigene;

8) lucrătorii migranți;

9) persoane cu handicap;

10) persoanele în vârstă;

11) persoanele HIV pozitive și victimele SIDA;

12) romi / țigani / sinti; și

13) persoane lesbiene, homosexuale și transgender, numărul grupurilor de personae care

au nevoie de protecție nereducându-se la această listă.107

e) Ce este o populație vulnerabilă?

În literatura de specialitate, "Populația vulnerabilă" se referă adesea la ”cei care sunt

incapabili de a-și proteja interesele și, prin urmare, femeile însărcinate, nou-născuții, copiii,

fetușii, prizonierii, invalizii fizici, etc, pot fi toate sub acest grup.”108, fără însă a se limita la aceste

categorii sociale.

Populații vulnerabile, în această perspectivă, sunt copiii, utilizatori de droguri, fugari,

prizonieri, pacienți, victime ale violenței sau bolnavi psihic – toate aceste categorii sociale fiind

”sensibile la vătămări corporale” ori de altă natură.

107 Cf. The Human Rights Protection of Vulnerable Groups; http://www.humanrights.is/en/human-rights-

education-project/human-rights-concepts-ideas-and-fora/the-human-rights-protection-of-vulnerable-groups 108https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/vulnerable-population

http://www.poca.ro/

http://www.humanrights.is/en/human-rights-education-project/human-rights-concepts-ideas-and-fora/the-human-rights-protection-of-vulnerable-groups

http://www.humanrights.is/en/human-rights-education-project/human-rights-concepts-ideas-and-fora/the-human-rights-protection-of-vulnerable-groups

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/vulnerable-population

www.poca.ro


42

La nivelul persoanelor adulte, se consideră vulnerabile acele persoane care sunt

permanent sau temporar incapabile să aibă grijă de ei înșiși și de interesele lor, fie dintr-o cauză

ori afecțiune de tip mental, fie din motive fizic-materiale. Din această categorie fac parte adulți

care sunt vulnerabili la unul sau mai mulți dintre factorii de risc, precum cei care întemeiază

următoarele 7 categorii vulnerabile:

” persoanele în vârstă care sunt fragile din punct de vedere fizic sau mental; persoanele

cu dizabilități de învățare; persoanele cu o stare de sănătate mintală, cum ar fi demența sau

tulburarea de personalitate; persoanele care sunt bolnavi și au nevoie de ajutor pentru a

îndeplini funcțiile zilnice normale; persoanele cu dizabilități fizice; persoanele care au suferit o

traumă recentă - deces, divorț sau pierderea unui loc de muncă, de exemplu; persoane care, din

orice motiv, se află în relații abuzive sau sunt fără adăpost.”109

Din perspectiva capacității de a-și da consimțământul pentru a fi subiecți ai unei cercetări,

în corelație cu definiția medicală a vulnerabilității, o populație vulnerabilă este, de asemenea,

„un grup de persoane care pot avea o capacitate redusă de a da consimțământ ca subiect al unei

cercetări sau pot avea (din alte motive) protecție juridică specială. Din această categorie fac

parte:

”Copiii (adică minorii sau persoanele în vârstă legală de consimțământ); Persoanele care

sunt încarcerate (adică prizonierii); Locuitorii unei unități (cum ar fi o unitate de sănătate

mintală, o casă de îngrijire medicală, un centru de tratament etc.); Persoanele cu o boală sau

stare care amenință viața (de exemplu, cancer, HIV / SIDA); Persoanele cu o stare de sănătate

mentală invalidantă sau cu tulburări cognitive; Femeile însărcinate; Victimele evenimentelor

traumatice (de exemplu, abuz, dezastre naturale); Persoanele implicate într-o criză (de

exemplu, război, dezastru natural); Persoanele care sunt dezavantajate din punct de vedere

economic; Persoanele care nu vorbesc fluent limba în care se desfășoară studiul (de exemplu

vorbitori non-englezi în studiile efectuate în Statele Unite); Persoanele în vârstă (de exemplu,

65 de ani sau mai mult); Subordonați ai cercetătorului (de exemplu, studenți, angajați)”.110

f) Zonele vulnerabile și populațiile vulnerabile

109http://rcnhca.org.uk/sample-page/safeguarding-adults-and-children/whos-vulnerable/ 110 What are Vulnerable Populations?;https://www.statisticssolutions.com/what-are-vulnerable-populations/

http://www.poca.ro/

http://rcnhca.org.uk/sample-page/safeguarding-adults-and-children/whos-vulnerable/

https://www.statisticssolutions.com/what-are-vulnerable-populations/

www.poca.ro


43

Zona vulnerabilă așa cum este definită în FRTR Glossary by Federal Remediation

Technologies Roundtable: O zonă peste care concentrația în aer a unui produs chimic eliberat

accidental ar putea atinge nivelul de îngrijorare.111

Zona vulnerabilă are o altă definiție pentru pericolele non-radiologice, care pot fi supuse

concentrațiilor unei substanțe extrem de periculoase (EHS) la niveluri care ar putea provoca

efecte ireversibile asupra sănătății sau moartea populațiilor umane din zonă după o eliberare

accidentală.112

În acest context special, o populație vulnerabilă este alcătuită din „grupuri care prezintă

un risc crescut de a beneficia de o disparitate în îngrijirea medicală pe baza circumstanțelor

financiare sau a caracteristicilor sociale, cum ar fi vârsta, rasa, sexul, etnia, orientarea sexuală,

spiritualitatea, handicapul sau statutul socio-economic sau de asigurări. Personalul medical

poate juca un rol semnificativ in influentarea starii de sanatate, a accesului la asistenta medicala

si a furnizarii de asistenta medicala la populatiile vulnerabile, datorita ratelor lor mai mari de

utilizare a spitalelor si accesului scazut la asistenta medicala in ambulatoriu.”113

111 https://definedterm.com/vulnerable_zone 112 Glossary and Acronyms of Emergency Management Terms elaborat de U.S. Department of EnergyU.S.

Department of Energy, Oak Ridge Associated UniversitiesU.S. Department of Energy, Oak Ridge Institute for

Science and Education, https://definedterm.com/vulnerable_zone 113 https://www.journalofhospitalmedicine.com/jhospmed/article/128421/care-vulnerable-populations

http://www.poca.ro/


https://definedterm.com/a/entity/federal_remediation_technologies_roundtable

https://definedterm.com/a/entity/federal_remediation_technologies_roundtable

https://definedterm.com/vulnerable_zone


https://definedterm.com/a/entity/u-s-department-of-energy

https://definedterm.com/a/entity/u-s-department-of-energy

https://definedterm.com/a/entity/u_s_department_of_energy_oak_ridge_associated_universities

https://definedterm.com/a/entity/u_s_department_of_energy_oak_ridge_associated_universities

https://definedterm.com/a/entity/u_s_department_of_energy_oak_ridge_institute_for_science_and_education

https://definedterm.com/vulnerable_zone

https://www.journalofhospitalmedicine.com/jhospmed/article/128421/care-vulnerable-populations

www.poca.ro


44

II. Structura și dinamica sistemului instituțional

în domeniul asistenței sociale în România – MMJS

și instituțiile aflate în subordinea ori sub autoritatea ministerului

1. Ministerul Muncii și Justiției Sociale (MMJS)

Instituția centrală cu atribuții în domeniul organizării muncii și a protecției sociale –un

minister al muncii - a fost precedată timp de mai multe secole de reglementările diferitelor bresle,

categoria profesională de muncitor fiind recunoscută abia târziu, la sfârșit de secol al XIX-lea, în

urma legislației liberale de stimulare a dezvoltării industriei naționale și a companiilor cu capital

mixt. „Marea guvernare liberală” (1876-1887) este cunoscută în istoria României prin stimularea

industriei românești și protecția produselor naționale față de produse similare importate din

economii mai avansate ale Europei de vest și centrale, etichetată începând cu 1905 prin expresia

consacrată „Prin noi înșine”.

Apariția nucleului unei clase muncitoare la începutul anilor 1890 a generat o serie de

regulamente și legi, unele la presiunea unor formațiuni muncitorești socialiste nou înființate:

Regulamentul industriilor insalubre, Legea repaosului duminical, Legea învățământului

profesional.

Prima lege cu intenția și scopul de ocrotire și organizare a muncii apare în 1920,

consacrând pentru următoarele decenii și denumirea instituției legată de problematica muncii

și a pregătirii profesionale în România: Ministerul Muncii, Sănătății Publice și Ocrotirilor Sociale.

Denumirea acestei instituții a cunoscut de-a lungul timpului mai multe formule, greu de

explicat originea acestora, altfel decât prin decizia subiectivă, poate, în unele cazuri cu suport

de ideologie politică (în cazul regimului comunist): Ministerul Muncii, Sănătății Publice și

Ocrotirilor Sociale.

Denumirea curentă, în 2019, a ministerului – Ministerul Muncii și Justiției Sociale - are

ca precedent un număr de nu mai puțin 8 denumiri primite de instituția ministerială de-a lungul

a peste 100 de ani: Ministerul Muncii, Sănătății Publice și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Muncii,

Cooperației și Asigurărilor Sociale, Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, Comitetul

de Stat pentru Probleme de Muncă și Salarii, Ministerul Muncii și Protecției Sociale (MMPS),

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


45

care, după un deceniu va deveni „Ministerul Muncii și Solidarității Sociale” (MMSS), urmată de

titulatura MMPSPV (2014).

MMJS a traversat o perioadă de reorganizare începând cu 2014–2016, 114 pentru a

dobândi forma actuală de funcționare în ianuarie 2017, prin două acte guvernamentale – o

Hotărâre de Guvern și o Ordonanță de urgență emise în aproximativ o săptămână la începutul

anului 2017:

HG Nr. 12/2017 din 12 ianuarie 2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Muncii și Justiției Sociale,115 care adaugă la OG Nr. 1/2017 din 4 ianuarie 2017 pentru stabilirea

unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea

unor acte normative.116

Astfel, conform art. 2 al OUG nr. 1/2017, în cadrul întregului proces de reorganizare

guvernamentală pe care îl consacră Ordonanța de urgență,

„Se înființează Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin reorganizarea Ministerului

Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.”, actul normativ consacrând în mod

expres noua titulatură a ministerului în art. 24 (a). Astfel, denumirea "Ministerul Muncii,

Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice" se înlocuiește cu denumirea actuală,

"Ministerul Muncii și Justiției Sociale."

Documentul juridic apărut o săptămână mai târziu a avut drept scop reorganizarea și

funcționarea noii instituții a protecției sociale în România – MMJS, HG din 2017 la care facem

referință devenind act de bază modificat de 3 alte acte de același rang până în 2018.

114 Perioada pe care o considerăm de reorganizare coincide cu cea în care se realizează studiul – diagnoză pentru

starea de sărăcie și situații discriminării și a incluziunii sociale în România, care au fundamentat Strategia

națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020; vezi Teșliuc, E., Grigoraș, V., Stănculescu, M.

(coord.), Studiu de fundamentare pentru Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-

2020, București, 2015, Volum realizat de către angajații Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și

Dezvoltare/Băncii Mondiale, ISBN 978-973-0-20535-0. 115Vezi HG nr. 12/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale, cu modificările și

completările ulterioare. 116 Vezi OUG nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru

modificarea și completarea unor acte normative.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


46

Astfel, HG nr. 12/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 16

ianuarie 2017 are drept acte modificatoare: HG nr. 917/2018; HG nr. 801/2018; HG nr. 69/2018.117

Cele 3 alineate ale art. 1 al HG nr. 12/2017 stabilesc identitatea autorității instituției

protective sociale în România - locul, rolul și domeniul de definite al competențelor sale

instituționale: Ministerul Muncii și Justiției Sociale se organizează și funcționează ca organ de

specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea

Guvernului118

Domeniul activității și funcțiile ministerului: Ministerul Muncii și Justiției Sociale

realizează politicile naționale, corelate cu cele la nivel european și internațional, în domeniul

muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, îndeplinind rolul de autoritate de

stat, strategie și planificare, reglementare, sinteză, coordonare, monitorizare, inspecție și

control.119

Obiectivul fundamental în structura guvernamentală: Ministerul Muncii și Justiției

Sociale asigură coordonarea aplicării strategiei și politicilor Guvernului în domeniile muncii,

familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, precum și în domeniul justiției sociale.120

Rolul-cheie al ministerului în domeniul protecției sociale și al asistenței sociale este

consacrat, de asemenea, prin calitatea lui de integrator de sistem la nivelul activităilor și

indormațiilor privind activitățile desfășurate în domeniu, MMJS având funcția coordonatoare

de monitorizare și verificare a aplicării dispozițiilor legale în mod unitar la nivelul tuturor

unităților din sectorul public, mixt și privat, în egală măsură.121

117Vezi HG nr. 12/2017. 118Art. 1 (1) din HG nr. 12/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale .Text în

vigoare începând cu data de 22 noiembrie 2018. 119Art. 1 (2) din HG nr. 12/2017. 120Art. 1 (3) din HG nr. 12/2017. 121 Articolele 6 și 7 ale HG nr. 12/2017 consacră atât caracterul de autoritate centrală a sistemului public și privat

al MMJS (art. 6), dar și cel de autoritate cu rol imperative în colectarea informației din domeniu, așa cum reiese din

art. 7: „ART. 6. În exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Muncii și Justiției Sociale colaborează (sbl. ns.) cu celelalte

ministere și organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu alte autorități publice și cu organisme

guvernamentale și neguvernamentale. ART. 7. Ministerele, celelalte autorități ale administrației publice, instituțiile

publice, precum și operatorii economici au obligația, în condițiile legii, de a pune la dispoziția Ministerului Muncii și

Justiției Sociale (sbl. ns.), la cererea acestuia, documentele, datele și informațiile necesare pentru realizarea

atribuțiilor sale.”

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


47

Există 4 categorii de unități și instituții care funcționează sub autoritatea, în coordonarea

sau în subordinea MMJS.122

I. Unități care funcționează în subordinea Ministerului Muncii și Justiției Sociale:

1. Inspecția Muncii;

2. Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială;

3. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție;

4. Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați;

5. Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități.

II. Unități care funcționează cu finanțare externă și de la bugetul de stat:

1. Unități de management al proiectului (UMP);

2. Unități de implementare a proiectului (UIP);

3. Unitatea de management al ajutorului de stat pentru formare profesională (UMAS).

III. Unități care funcționează sub autoritatea Ministerului Muncii și Justiției Sociale:

1. Casa Națională de Pensii Publice;

2. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.

IV. Unități care funcționează în coordonarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale:

1. Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale -

I.N.C.S.M.P.S.

2. Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD)

2.1. Precizări terminologice

Prin Legea nr. 221/2010 România a ratificat Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor

cu Dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13

decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie

2007, aceasta reprezentând angajamentul pe care Guvernul României şi l-a asumat cu privire la

importanţa acordată promovării, protejării şi asigurării exercitării depline şi în condiţii de egalitate a

tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de către toate persoanele cu dizabilităţi,

precum şi creşterii calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi din România. Convenția ONU privind

122 Vezi ANEXA19, secțiunea finală din HG nr. 12/2017.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


48

drepturile persoanelor cu dizabilități a fost ratificată folosind termenul ”dizabilitate”. Strategia

națională „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016- 2020, consecventă și cu

rol de aplicare a Convenției, însă, precizează că, în baza articolului distinct din Constituția României,

în care este folosit termenul ”handicap”123, acesta din urmă a fost utilizat constant în legislația

națională sau în traducerea documentelor internaționale. Începând cu traducerea textului Convenției

privind drepturile persoanelor cu dizabilități și cu Strategia națională, termenii "handicap" și

"dizabilitate", au accepțiuni similare.

2.2. Activitatea ANPD

ANPD coordonează la nivel central activităţile de protecţie şi de promovare a drepturilor

tuturor persoanelor cu handicap, elaborând politicile, strategiile şi standardele în domeniul

promovării drepturilor persoanelor cu handicap, asigurând urmărirea aplicării reglementărilor

din domeniul propriu.

ANPD a luat ființă prin OUG nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare

la nivelul administrației centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative,

care prin art. 7, alin 1 devine „(…) organ de specialitate al administrației publice centrale, cu

personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și

Persoanelor Vârstnice, prin preluarea activității din domeniul protecției persoanelor cu

dizabilități de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.”

ANPD are rolul de a coordona aplicarea Strategiei naționale „O societate fără bariere

pentru persoanele cu dizabilități” 2016‐ 2020 (Strategia) și a Planului operațional privind

implementarea Strategiei naționale „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități”

2016‐2020 (Planul operațional).

123 Conform art. 50 din Constituția României, „Persoanele cu handicap se bucură de protecție specială. Statul asigură

realizarea unei politici naționale de egalitate a șanselor, de prevenire și de tratament ale handicapului, în vederea

participării efective a persoanelor cu handicap în viața comunității, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților

și tutorilor.”

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


49

ANPD este instituția-cheie în elaborarea și implementarea Strategiei naționale pentru

protecția persoanelor cu dizabilități 2016-2020, adoptată prin HG nr. 655/2016, care aprobă:

Strategia națională „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016-2020;

Planul operațional privind implementarea Strategiei naționale „O societate fără bariere

pentru persoanele cu dizabilități” 2016-2020. Cadrul legal special în domeniul handicapului

este Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, lege care are ca principal scop

“reglementarea drepturilor și obligațiilor persoanelor cu handicap acordate în scopul integrării

și incluziunii sociale a acestora.

Documentele strategice în domeniul protecției drepturilor persoanelor cu dizabilități în

perioada 2016-2020 sunt fundamentate pe Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu

dizabilități (Convenția).

Publicul țintă al ANPD este stabilit prin Convenția ONU în care, în art. 1, este definit

conținutul termenului ”persoane cu dizabilități”, alături de cel al termenului ”dizabilitate” .

Conform Convenției,„Persoanele cu dizabilități includ acele persoane care au deficiențe

fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficiențe care, în interacțiune cu diverse

bariere, pot îngrădi participarea deplină și efectivă a persoanelor în societate, în condiții de

egalitate cu ceilalți.”124

Dizabilitatea este înțeleasă în Convenție ca un concept în evoluție, prin care se înțelege

limitarea participării persoanelor astfel definite în mod efectiv și deplin și în condiții de

egalitate cu ceilalți la activitățile din societate125.

Statele-părți semnatare ale Convenției pleacă de la ideea că documentul reprezintă o serie

de prevederi aplicabile în toate sectoarele, administrațiile locale ori federale din care sunt

124 CONVENȚIE din 26 septembrie 2007 privind drepturile persoanelor cu dizabilități, op.cit., Ibidem.

125 În conformitate cu Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre

semnare la 30 martie 2007 și semnată de România la 26 septembrie 2007.

„e) recunoscând faptul că dizabilitatea este un concept în evoluție și că acesta rezultă din interacțiunea dintre persoanele

cu deficiențe și barierele de atitudine și de mediu care împiedică participarea lor deplină și efectivă în societate în condiții

de egalitate cu ceilalți, (...)”, Preambul.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


50

compuse și că el are ca temei dreptul fundamental al viață de care trebui să se bucure orice

ființă umană:

”Statele părți reafirmă că fiecare ființă umană are dreptul inalienabil la viață și vor lua

toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele cu dizabilități se bucură efectiv de

acest drept în condiții de egalitate cu ceilalți.” (Cf. art. 10, Dreptul la viață).

Convenția reprezintă cadrul în care autoritățile naționale vor organiza și derula activități

și politici publice, programe și strategii, planuri de acțiune și implementare a politicilor publice

și măsurilor asumate prin strategii privind protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități:

”Convenția oferă un oferă un cadru de elaborare a politicilor publice și de modernizare a

practicilor, instrumentelor și modalităților de sprijin în comunitate, care să conducă la

participarea deplină a persoanelor cu dizabilități în societate, la o viață demnă și împlinită în

comunitate.”126

Legea nr. 221/2010, în baza art. 33 din Convenția pentru drepturile persoanelor cu

dizabilItăți votată de Adunarea generală a ONU în 13 decembrie 2006 și semnată de România

la 26 septembrie 2007, intrată în vigoare la data de 3 mai 2008, stabilește în art. 2 identitatea

instituțională, conținutul și domeniul de definiție al ANPD: autoritate centrală de coordonare

privind implementarea Convenției. (Art. 2 din Legea nr. 221/2010)

Legea nr. 221/2010 stabilește, de asemenea, atribuțiile și domeniul de competență

instituțională al ANPD ca necesitate imediată pentru îndeplinirea obiectului propriu de

ratificare a Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, în art. 1.127

Atribuțiile ANPD, ca instituție centrală în sistemul national de administrare a politicilor

de incluziune socială și anti-sărăcie în domeniul respectării drepturilor pesoanelor cu

dizabilități, sunt derivate din art. 1 al Convenției ONU pentru respectarea drepturilor

persoanelor cu dizabilități adoptată în 2007: promovarea, protejarea, asigurarea exercitării

depline a tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv ale persoanelor

126 În conformitate cu Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

republicată, cu modificările și completările ulterioare. 127 Vezi Art. 2 din Legea nr. 221/2010. Legea operează pe textul Convenției adoptate la New York de Adunarea Generală

a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 și semnată de România la

26 septembrie 2007.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


51

cu dizabilități, precum și a condițiilor de egalitate a persoanelor cu dizabilități în context și

situații socio-economice, culturale, politice etc128.

În calitate de autoritate cu rol coordonator la nivel central, ANPD are o serie de atribuții,

precum 129 : evaluarea actelor normative aplicabile domeniului protecției și promovării

drepturilor persoanelor cu dizabilități, verificarea corelației dintre inițiativele legislative de

modificare și/sau completare a unor acte normative de nivel superior și a celor de nivel inferior

și prevederile, măsurile, obiectivele și oportunitățile reieșite din Strategie, adoptarea de acte

administrative în vederea realizării măsurilor prevăzute de implementarea Strategiei și a

Planului de implementare a Strategiei, monitorizarea 130 implementării Strategiei la nivel

național, coordonarea procesului de implementare al Strategiei la nivel național.

3. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA)

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie este, conform art. 1 al Legii 299/2014, un ”organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (…)”. ANPDCA este finanţată integral de la bugetul de stat prin bugetul MMJS, în subordinea căruia se află. În termeni de ”misiune” instituțională, ANPDCA monitorizează respectarea drepturilor tuturor copiilor şi asigură cadrul de măsuri care să ducă ”la crearea unei societăţi demne pentru copii, implicând în acest proces autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, societatea civilă, părinţii şi copiii.”131 În alin. (3) al articolului 5 din OUG nr. 11/2014, sunt stabilite în mod expres cele 4 funcții ale ANPCDA (punctele a-d), în virtutea cărora Autoritatea își îndeplinește obiectivele din domeniul

128 Conform Art. 1, Convenția ONU pentru privind drepturile persoanelor cu dizabilități: „Scopul prezentei convenții

este de a promova, proteja și asigura exercitarea deplină și în condiții de egalitate a tuturor drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului de către toate persoanele cu dizabilități și de a promova respectul pentru demnitatea lor

intrinsecă.” 129 Conform CAPITOLUL XI: implicații juridice; CAPITOLUL XII: Coordonare și monitorizare din Strategie, adoptată

prin HG Nr. 655/2016 pentru aprobarea Strategiei naționale „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități”

2016 ‐ 2020 și a Planului operațional privind implementarea Strategiei naționale „O societate fără bariere pentru

persoanele cu dizabilități” 2016 ‐ 2020. 130 Conform HG nr. 655/2016: activitatea de monitorizare este definită prin trei categorii de activități – colectare, analiză, raportare: (a) colectarea de date despre stadiul implementării, (b) analiza acestora și (c) raportarea privind progresele intermediare și evoluția indicatorilor. 131 Conform HG nr. 655/2016: activitatea de monitorizare este definită prin trei categorii de activități – colectare, analiză, raportare: (a) colectarea de date despre stadiul implementării, (b) analiza acestora și (c) raportarea privind progresele intermediare și evoluția indicatorilor

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


52

protecției drepturilor copilului și adopției. Astfel, confo0rm legii, ANPDCA are următoarele 4 funcții: a) de autoritate de stat (monitorizare, coordonarea activităților, control și verificarea respectării reglementărilor din domeniul protecției drepturilor copilului și adopției); b) de reprezentare (reprezintă pe plan intern și extern statul român în domeniul protecției drepturilor copilului și adopției; c) de reglementare (elaborează și armonizează legislația internă în domeniul protecției drepturilor copilului și adopției cu cadrul juridic internațional al tratatelor și convențiilor la care România este parte); d) de administrare (gestionarea bunurilor din domeniul public si privat al statului, care se află în administrarea sau în folosința ei). Articolul 4 alineatul (1) din Legii 299/2014 completează lista atribuțiilor prevăzute la art. 5, alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2014, pe care le îndeplinește ANPDCA în exercitarea funcțiilor sale. Astfel, Autoritatea exercită atribuții în 4 domenii diferite: a) în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului (elaborează proiecte de acte normative, urmăreşte şi asigură aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, identifică nevoile de formare a personalului implicat în protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi colaborează cu instituţii publice, private, alte organizaţii la fundamentarea şi elaborarea de programe care să răspundă acestor nevoi etc.); b) în domeniul prevenirii separării copilului de părinţi şi al protecţiei speciale a copilului separat temporar sau definitiv de părinţi (elaborează şi propune ministerului spre aprobare criteriile, standardele minime şi indicatorii acreditării furnizorilor şi a serviciilor de prevenire a separării copilului de părinţi şi de protecţie specială a copilului separat temporar sau definitiv de părinţi; c) în domeniul adopţiei (elaborează norme şi metodologii, urmăreşte şi asigură aplicarea unitară a legislaţiei, elaborează şi fundamentează programe, coordonează şi supraveghează activităţile de adopţie, realizează cooperarea internaţională în domeniul adopţiei, duce la îndeplinire obligaţiile prevăzute în convenții internaționale precum Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei international -1993, Convenţia europeană revizuită în materia adopţiei de copii – 2008, identifică nevoile de formare a personalului implicat în procedura adopţiei şi colaborează cu instituţii publice, private, alte organizaţii la fundamentarea şi elaborarea de programe care să răspundă acestor nevoi); d) în domeniul economico-financiar (gestionarea bunurilor proprietate publică şi privată a statului pe care le are în administrare sau în folosinţă, gestionarea sau, după caz, monitorizarea gestionării fondurilor alocate pentru finanţarea programelor din domeniul ei de activitate, co/finanțarea de programe de interes naţional, alături de activități privind asigurarea finanţării adecvate a serviciilor destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţiei speciale a copilului).

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


53

3.1. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) este instituția publică cu personalitate juridică ce funcționează în subordinea consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București132. Primul HG care a reglementat SPAS județean, inclusiv cu atribuții în domeniul protecției drepturilor copilului a fost HG nr.90/2003 (între ianuarie - martie 2003). Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului s-au înființat în anul 2005, prin reorganizarea Serviciului public specializat pentru protecția copilului – înființat în 1997 – și a Serviciului public de asistență socială care funcționau în subordinea consiliilor județene și a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București. cele două structuri la nivel județean adulți și copii. Direcția generală de asistență socială și protecția copilului, are rolul de a asigura la nivel județean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului București, aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie. Organizarea și funcționarea DGASPC este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal (http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/HG797-2017.pdf). DGASPC îndeplinește următoarele funcții principale la nivel județean și al sectoarelor municipiului București:133 a) de strategie - asigură elaborarea strategiei și planului anual de dezvoltare a serviciilor sociale, b) de coordonare – DGASPC coordonează activitățile de asistență socială și de protecție a familiei și a drepturilor copilului și a altor personae aparținând grupurilor vulnerable, precum și prevenirea șicombaterea situațiilor de marginalizare și excludere socială, c) de administrare a fondurilor pe care le are la dispoziție; d) de comunicare și colaborare cu (1) autoritățile publice cu responsabilități în domeniul asistenței sociale la nivel teritorial, (2) reprezentanții societății civile care desfășoară activități în domeniu, (3) reprezentanții furnizorilor privați de servicii sociale, (3) cu persoanele beneficiare. e) de execuție, aigură resursele de implementare a strategiilor legate de acțiunile antisărăcie, prevenirea și combaterea marginalizării sociale, precum și pentru soluționarea

132 Vezi și secțiunea „Instituții cu atribuții în protecția și promovarea drepturilor copilului” pe www.copii.ro.

133 Conform art. 2 din HG nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor‐cadru de organizare și funcționare ale

serviciilor publice de asistență socială și a structurii orientative de personal.

http://www.poca.ro/

http://www.copii.ro/

www.poca.ro


54

urgențelor sociale individuale și colective la nivelul județului, respectiv al sectoarelor municipiului București; f) de reprezentare – DGASPC reprezintă pe plan intern și extern consiliul județean, respectiv consiliului local al sectorului municipiului București, în problematica asistenței sociale și cea a protecției copilului; g) de promovare a drepturilor omului, a unei imagini pozitive a persoanelor, familiilor, grupurilor vulnerabile.

3.2. Servicii de protecție a copilului

Funcțiile și atribuțiile DGASPC la nivel județean sunt completate de o rețea națională de instituții care funcționează la nivel municipal, orășenesc și comunal, în acord cu HG nr. 797/2017 din 8 noiembrie 2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi a structurii orientative de personal (http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/HG797-2017.pdf). REGULAMENTUL-CADRU de organizare şi funcţionare al direcţiei de asistenţă socială organizate în subordinea consiliilor locale ale municipiilor şi oraşelor (Anexa 2) întemeiază instituția „Direcția de asistență socială” ca instituție specializată pentru administrarea și acordarea beneficiilor de asistență socială și a serviciilor sociale (art. 1), care îndeplinește la nivel municipal, respectiv, orășenesc, o serie de funcții (art. 2) și atribuții (art. 3) în domeniul beneficiilor de asistenţă socială (primirea solicitărilor, colectarea lunară a cererilor pentru beneficii de asistență socială, verificarea acestora, întocmind dispoziții de acordare/respingere a cererilor etc.); în domeniul organizării, administrării şi acordării serviciilor sociale (ex. elaborează, strategia locală de dezvoltare a serviciilor sociale, pe termen mediu şi lung, pe care o supune spre aprobare consiliului local şi răspunde de aplicarea acesteia). REGULAMENTUL-CADRU de organizare şi funcţionare al compartimentului de asistenţă socială organizat la nivelul comunelor (Anexa 3 la HG 797/2017) se referă în mod explicit la atribuții privind protecția copilului la nivel de instituție comunală – „Compartiment responsabil de administrarea și acordarea de beneficii sociale”, care se află în aparatul de specialitate al primarului. Atribuțiile acestui Compartiment se referă și la politicile sociale din domeniul protecția copilului – consiliere familială (de ex.: analizează situația copiilor și modul de respectare a drepturilor copiilor, alături de activități de prevenire a separării copilului de familia sa, identificare a cazurilor care impun acordarea de servicii și/sau beneficii de asistență socială, înaintând către primar propuneri pentru cazuri în care trebuie luat măsuri de protecție socială în unitatea administrativ-teritorială în care funcționează, colaborează și transmite DGASPC datele solicitate în domeniul protecției copilului etc.). Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește două categorii se servicii adresate copilului:

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


55

a) servicii destinate prevenirii separării copilului de părinți, b) servicii de protecție specială a copilului care a fost temporar sau definitiv separat de părinți. În completarea acesteia, Legea nr. 292/2011 stabilește principalele categorii de servicii sociale adresate copilului, care pot fi acordate în instituţii/unităţi de asistenţă socială (centre de zi, centre rezidenţiale, internate de tip social, precum şi la domiciliul familiei, la domiciliul persoanei care acordă îngrijire copilului sau în comunitate): ”a) servicii de prevenire a separării copilului de familie; b) servicii de reconciliere a vieţii de familie cu viaţa profesională; c) servicii pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de părinţii săi; d) servicii de sprijin pentru familiile aflate în situaţii de dificultate; e) servicii sociale destinate asigurării cazării şi îngrijirii unor elevi, studenţi şi tineri, care provin din familii aflate în situaţii de dificultate, în internate de tip social.” (art. 73, alin. 2, Legea nr. 292/2011 - Legea asistenţei sociale) Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (art. 119, alin 1; http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/L272-2004-R.pdf ) precizează că pentru prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și pentru realizarea protecției speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, se organizează și funcționează următoarele tipuri de servicii: a) servicii de zi; b) servicii de tip familial; c) servicii de tip rezidențial. a) Servicii de zi (Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 120) Sunt acele servicii prin care se asigură menținerea, refacerea și dezvoltarea capacităților copilului și ale părinților săi, pentru depășirea situațiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa. Acestea cuprind: a) centre de zi; b) centre de consiliere și sprijin pentru părinți; c) centre de asistență și sprijin pentru readaptarea copiilor cu probleme psihice și sociale; d) serviciile de monitorizare, asistență și sprijin al femeii gravide predispuse să își abandoneze copilul. b) Servicii de tip familial (Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 121) Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigură, la domiciliul unei persoane fizice sau familii, creșterea și îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi.

c) Servicii de tip rezidențial (Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea

drepturilor copilului, art. 123)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


56

Rolul serviciilor de tip rezidențial este de a asigura protecția, creșterea și îngrijirea

copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, ca urmare a stabilirii în condițiile legii

a măsurii plasamentului.137 Aceste servicii includ centrele de plasament (inclusiv casele de tip

familial), centrele de primire a copilului în regim de urgență, precum și centrele maternale.

Conform art. 114, alin. 1-4, autorităţile administraţiei publice locale pot crea structuri

comunitare consultative, prin care să implice comunitatea locală în rezolvarea problemelor

copiilor. Structurile locale din această categorie pot fi alcătuite, fără a se limita, din oameni de

afaceri locali, preoţi, cadre didactice, medici, consilieri locali, poliţişti. Rolul acestor structuri

este atât de soluţionare a unor cazuri concrete, cât şi de a răspunde nevoilor globale ale

respectivei colectivităţi.

4. Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES)

Conform art. 1 din HG nr. 177/2016 privind organizarea și funcționarea Agenției

Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES), ANES este organ de

specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea MMJS (în

2016 – ”Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice), care

promovează principiul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în vederea

eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate politicile și

programele naționale și care exercită funcțiile de strategie, reglementare, reprezentare și

autoritate destat în domeniul violenței în familie, cu atribuții în elaborarea, coordonarea și

aplicarea strategiilor și politicilor Guvernului în domeniul violenței în familie134.

4.1. ANES – Misiune și funcții sistemice

ANES are o misiune specifică în sistemul instițutional al asistenței și protecției sociale din

România, legată de promovarea principiului egalității de șanse și de tratament între femei și

bărbați în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate

politicile și programele naționale.135

134 Conform art 2 aliniatele (2) și (3) din HG nr. 177/2016, ANES, deși este finanțată integral de la bugetul de stat, prin

MMFPSPV, poate beneficia de donații și sponsorizări și poate utiliza în derularea activităților sale și fonduri externe

rambursabile și nerambursabile, în condițiile legii. 135 Conform art. 1 și 3 (1) lit. a)-f) din HG nr. 177/2016.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


57

ANES îndeplinește o serie funcții în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați136:

a) de strategie, prin care se asigură fundamentarea, elaborarea și aplicarea strategiei și

politicilor Guvernului în domeniul egalității de șanse și de tratament între femei și

bărbați și în domeniul violenței în familie;

b) de armonizare cu reglementările Uniunii Europene a cadrului legislativ din domeniul

său de activitate de reglementare, în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați

și în domeniul violenței în familie, inclusiv în ceea ce privește armonizarea cu

reglementările Uniunii Europene;

c) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ necesar în vederea

armonizării legislației interne în domeniile specifice de activitate cu normele și

principiile prevăzute de tratatele și convențiile internaționale la care România este

parte;

d) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan

intern și extern în domeniile sale de activitate;

e) de autoritate, prin care se asigură integrarea activă și vizibilă a perspectivei de gen în

toate politicile și programele naționale, controlul aplicării și respectării

reglementărilor din domeniile sale specifice de activitate.

4.2. Atribuțiile ANES

În conformitate cu prevederile HG nr. 177/2016 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, ANES îndeplineşte o serie de atribuţii specifice, în domeniile:

(a) ”Egalitatea de şanse între femei şi bărbați” (ex. propune MMJS proiecte, planuri de acțiune, coordonând și supraveghind aplicarea acestora și a strategiei și politicilor Guvernului în domeniu, elaborează rapoarte, studii, analize şi prognoze privind aplicarea principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, în toate domeniile de activitate, reprezintă Guvernul României în organismele europene şi internaţionale din domeniu şi colaborează cu structuri similare din alte ţări, cooperează cu autorităţi centrale şi locale, cu instituţii de învăţământ şi de cercetare, cu organizaţii neguvernamentale și parteneri sociali în domeniul egalității de șanse între barbați și femei etc.); și

(b) ”Violența în familie și violenței împotriva femeilor” (ex. propune MMJS proiecte de acte normative, coordonează şi aplică strategiile şi politicile Guvernului în domeniul violenţei în

136 Conform art.3 din HG nr. 177/2016.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


58

familie și violenței împotriva femeilor, elaborează rapoarte, studii, analize şi prognoze, programe și proiecte în domeniul violenței în familie și violenței împotriva femeilor, colaborează cu partenerii sociali, inclusiv cu organizaţiile neguvernamentale la elaborarea şi implementarea politicilor publice în domeniu etc.).

5. Agenția Națională Pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS)

Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială este o instituție publică centrală a sistemului național de asistență socială137. ANPIS are personalitate juridică138 și îndeplinește o funcție de integrator de sistem, prin coordonarea a 42 de agenții teritoriale cu personalitate juridică – 41 de agenții județene pentru plăți și inspecție socială și Agenția pentru plăți și inspecție socială a municipiului București139, pe care le are în subordine în calitatea lor de servicii publice deconcentrate.

ANPIS a fost creată cu sprijinul proiectului Phare RO/2005/017 – „Întărirea capacității Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse în domeniul asistenței sociale – Asistența tehnică pentru întărirea capacității instituționale privind implementarea măsurilor în domeniul asistenței sociale prin crearea Agenției Naționale pentru Prestații Sociale", 140 reorganizată în formula actuală prin Ordonanță de Urgență Nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, cu preluarea patrimoniului Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, împreună cu patrimoniul asociat activității de inspecție socială141.

Aceeași Hotărâre de Guvern, la art. 23, stabilește noile denumiri ale instituțiilor care alcătuiesc sistemul de beneficii și servicii sociale (termenul „prestații sociale” este înlocuit cu termenul „beneficii de asistență socială”).

Scopul 142 și obiectivele ANPIS sunt legate de realizarea unei administrări unitare a beneficiilor de asistență socială și al evaluării, monitorizării și controlului în domeniul

137 Conform art. 2 (1) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale „Sistemul național de asistență socială reprezintă

ansamblul de instituții, măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale,

precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale

situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților.” 138 Conform art. 1 (2) din OUG nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și

Inspecție Socială, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2012 139 Conform art. 1 (3) din OUG nr. 113/2011 140 Proiectul Phare RO/2005/017 - 553.04.02.03.02.01 a fost finanțat de UE și implementat de BBI - ADECRI -

Universitat de Barcelona; 141 Conform art. 10 din din OUG nr. 113/2011. 142 Conform art. 2 din OUG nr. 113/2011

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


59

asistenței sociale 143 . Agențiile teritoriale cooperează cu autoritățile administrației publice locale, cu organizațiile guvernamentale, cu societatea civilă, precum și cu partenerii sociali în activitatea de gestionare a beneficiilor de asistență socială și serviciilor sociale la nivel județean, respectiv al municipiului București144.

În sistemul asistenței și protecției sociale din România ANPIS asigură coerența și eficiența a trei categorii de activități care compun sistemul asistenței sociale:

(a) activități de gestionare eficientă a beneficiilor de asistență socială; (b) activități de gestionare eficientă și prin respectarea cadrului legal în vigoare a

sumelor destinate susținerii serviciilor sociale; (c) activități specifice asigurării calității furnizării serviciilor sociale, în vederea

respectării tuturor drepturilor beneficiarilor. Sistemul național de asistență socială se compune din sistemul de servicii sociale și

sistemul de beneficii de asistență socială. Politicile publice de asistență socială se desfășoară în România în cadrul a două sisteme,

care sunt părți componente ale sistemului național de asistență socială, în calitatea lui de ansamblu de ”(…) instituții, măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților.”145

a) Sistemul de beneficii de asistență socială ANPIS exercită la acest nivel funcția sistemică de gestionare a întregului sistem de

beneficii de asistență socială: a1) administrează fondurile de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii și

Justiției Sociale care constituie cheltuieli aferente cu plata beneficiilor de asistență socială; a2) asigură un sistem eficient, integrat de gestionare și plată a beneficiilor de asistentă

socială; a3) realizează evaluarea, monitorizarea și controlul respectării legislației în domeniul de

beneficii de asistență socială. b) Sistemul de servicii sociale

143 Conform Raportului de Activitate al ANPIS pe anul 2008, p. 10, pentru îndeplinirea obiectivelor și atribuțiilor sale,

MMJS, prin instituția subordonată ANPIS, deține și administrează un Sistem Național de Management al Informațiilor

pentru Asistență Socială, denumit SAFIR, care a fost proiectat în perioada 2006-2007, implementat în perioada 2008-

2010 și extins în perioada 2011-2017, prin introducerea modificărilor prevederilor legale apărute pe parcurs (ulterior

implementării principale). 144 Cf. Art. 16 (4) din ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ Nr. 113/2011 din 21 decembrie 2011 privind organizarea și

funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială 145 Cf. Art. 2 (1) din Legea asistenței sociale Nr. 292/2011 din 20 decembrie 2011.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


60

Funcția sistemică a ANPIS în domeniul serviciilor sociale constă în desfășurarea de activități privind:

b1) evaluarea, monitorizarea și controlul respectării criteriilor, standardelor și indicatorilor în baza cărora se acreditează furnizorii și licențiază serviciile sociale;

b2) constatarea contravențiilor și b3) aplicarea sancțiunilor prevăzute de Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în

domeniul serviciilor sociale și de Legea asistenței sociale nr. 292/ 2011, cu modificările și completările ulterioare146.

Categorii de beneficii de asistență socială administrate de ANPIS147

Alocația de stat pentru copii; Alocația de plasament; Alocația pentru susținerea familiei; Indemnizația lunară pentru creșterea copiilor; Stimulentul de inserție; Indemnizații si ajutoare pentru creșterea copilului acordate

persoanelor (adulți/copii) cu handicap; Indemnizația lunară aferentă concediului de acomodare; Indemnizația lunară de hrană HIV/ SIDA; Ajutorul social; Ajutoare de urgență; Ajutorul pentru refugiați; Ajutorul pentru încălzirea locuinței; Indemnizații acordate persoanelor cu handicap.

146 Conform Legii asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare; cităm în această

secțiune categoriile de beneficii sociale și de finanțări pentru serviciile sociale din prezentarea instituției. ANPIS realizează sinteza și organizează informația specifică– ex. art. 68 (1), (2), 73, 77 (2), 81, 88, 91, 92, 93, 94 (2), 132-139, alte acte legislative din domenii precum organizarea ANPIS, inspecția socială, beneficii de asistență socială, sistemul național de asistență socială etc. pentru a oferi doar câteva exemple din fondul de text legislativ organizat de ANPIS; pentru problematica sancțiunilor vezi și Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale; http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-2018/Legea_197_2012_la_18012018.pdf.

147 Art. 73 din Legea nr. 292/ 2011.

http://www.poca.ro/

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-2018/Legea_197_2012_la_18012018.pdf

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-2018/Legea_197_2012_la_18012018.pdf

www.poca.ro


61

Categorii de finanțări pentru serviciile sociale, gestionate de ANPIS148 Finanțare în cadrul programelor de interes național (cheltuieli de funcționare). Finanțare investiții pentru instituții publice de asistență socială și unități de

asistență medico –socială, alături de finanațarea de investiții și reparații pentru proiecte non-publice, în conformitate cu H.G. nr. 973/2012.

Subvenții acordate asociațiilor și fundațiilor. Finanțare centre de zi și rezidențiale.

6. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM)

ANOFM este o instituție cu personalitate juridică, aflată sub autoritatea Ministerului

Muncii149. Ea a luat ființă prin Legea nr.145/1998, sub titulatura de Agenția Națională pentru

Ocupare și Formare Profesională150.

Articolul 1, alin. (1), al Legii nr. 145/1998, stipulează înființarea instituției publice de

interes național, având personalitate juridică: „Agenția Națională pentru Ocupare și Formare

Profesională”151.

OUG nr. 294 din 30 decembrie 2000 a schimbat titulatura Agenției în”Agenția Națională

pentru Ocuparea Forței de Muncă” (ANOFM).156 Noutatea reorganizării constă, de asemenea,

148 Preluăm din documentarea de pe site-ul ANPIS: sintezele de pe pagina de auto-prezentare a ANPIS au la bază

organizarea unei informații juridice uriașe, generată de instituțiile statului român între 1990-2018: 54 de acte normative - 17 legi, 16 Hotărâri de Guvern, 6 Ordonanțe ale Guvernului, 8 ordine de ministru, 1 Regulament UE;

vezi http://www.mmanpis.ro/despre-anpis/legislatie/. Pentru categorii de finanțări – public/nonpublic, vezi H.G. nr. 973/212 privind aprobarea procedurii de acordare a sumelor din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru finanţarea unor cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru centrele de zi şi rezidenţiale; cf.

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/141885. 149 În cuprinsul legilor denumirea „Ministerul Muncii și Protecției Sociale” se înlocuiește cu denumirea

„Ministerul Muncii și Solidarității Sociale”, denumirea „Agenția Naționala pentru Ocupare și Formare Profesională” se

înlocuiește cu denumirea „Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă”, iar denumirea

„agențiile de ocupare și formare profesională județene și a municipiului București” se înlocuiește cu denumirea

„agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă și a municipiului București”. 150 Legea nr. 145/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de

Muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 iulie 1998, cu modificările și completările

ulterioare, cu excepția art. 1 alin. (1), a și orice alte dispoziții contrare va fi abrogate prin Legea 202/206, art. 5. 151 Conform Legii nr. 145/1998.

http://www.poca.ro/

http://www.mmanpis.ro/despre-anpis/legislatie/

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/141885

www.poca.ro


62

în cooptarea partenerilor sociali reprezentativi la nivel național – organizații sindicale și

patronale152.

Legea 202/2006 va prelua principiul tripartitismului într-o nouă formulă, în ceea ce

privește componența și reprezentativitatea unităților partenerilor sociali care pot face parte

din Consiliu. ANOFM are un Consiliu de administrație 153 alcătuit din trei categorii de

membri 154 : - reprezentanți ai organelor administrației publice centrale, ai organizațiilor

patronale și sindicale, reprezentative la nivel național.”155

Modificările de titulatură se aplică și ministerului, ca și agențiilor județene

pentru ocupare a forței de muncă și formare profesională:

Ministerul Muncii și Protecției Sociale" devine "Ministerul Muncii și Solidarității Sociale";

2) "Agenția Națională pentru Ocupare și Formare Profesională" își modifica

denumirea in "Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă"156, iar

3) "agențiile de ocupare și formare profesională județene și a municipiului

București" se vor denumi "agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă și a municipiului

București"157.

ANOFM ca furnizor de servicii în 2019

152 Art. 9 din Legea nr. 145/1998, așa cum a fost acesta introdus prin actul modificator OUG nr. 294 din 30 decembrie

2000: 15 membri – 5 reprezentanți ai Guvernului, desemnați de ministrul muncii (un membru este secretar de stat în

minister și este de drept președinte al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, numit de primul-ministru; 5

membri ai asociațiilor patronale reprezentative la nivel național; 5 reprezentați ai partenerului social sindical, ultimele

două categorii de membri fiind delegate prin consens de cele două instituții recunoscute prin Legea nr. 130/1996 privind

contractul colectiv de muncă, republicată; vezi Legea nr. 130/1996, condițiile de reprezentativitate la nivel national, de

ramură, de unitate, în art. 15-19 pentru partenerii sociali patronat și sidicate. 153 Art. 8 (1) din Legea nr. 145/1998. 154 Guvernarea de coaliție 1996-2000 asimilează principiului tripartitismului”, preluat de Legea 202/2006, în baza căruia

Autoritatea este condusă de Consiliul de Administrație, din care fac parte Guvernul, Patronatele și Sindicatele (organizații

reprezentative la nivel național). 155 Legea 202/2006 art. 12-18 stabilește funcționarea consiliului tripartit. 156 În același an 2006 a fost adoptat Statutul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, aprobat prin HG

nr.1610/2006, care adaugă noi atribuții pentru instituție, alături de structura organizatorică a Agenției la nivel central și

teritorial, precum și a centrelor regionale de formare; vezi funcționarea agențiilor pentru ocuparea forței de muncă

județene și a municipiului București, funcționarea centrelor regionale de formare. 157 Art.3 din OUG nr. 294/2000.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


63

Lista de servicii a ANOFM include 7 categorii de servicii principale, de la consiliere

profesională la servicii pre-concediere, subvenționarea locurilor de muncă destinate

persoanelor cu dizabilități, etc.:

1. consiliere profesională,

2. cursuri de formare profesională,

3. servicii de preconcediere,

4. medierea muncii,

5. consultanță pentru inițierea unei afaceri

6. subvenționarea locurilor de muncă în care sunt încadrate persoane din rândul

categoriilor defavorizate ale populației,

7. acordarea de credite avantajoase pentru crearea de noi locuri de muncă și multe

altele158.

Conform art 2 al Legii 202/2006159, ”Agenția Națională asigură coordonarea, îndrumarea

și controlul activității unităților din subordine, în scopul aplicării unitare a legislației în

domeniul specific de activitate și al realizării atribuțiilor ce le revin acestora, potrivit legii.”

ANOFM are o serie de obiective principale legate de stimularea ocupării forței demuncă,

prevenirea șomajului, asigurarea egalității de șanse și combaterea oricărei forme de

discriminare pe piața internă a muncii, facilitarea liberei circulații a lucrătorilor în statele

membre ale Uniunii Europene etc.

Atribuțiile și obiectivele ANOFM în forma actuală sunt stabilite după aderarea României

la Uninea Europeană, OG nr. 15/2014 modificând Legea prin art. 3, la nivel de principiu de

funcționare a Agenției Naționale și prin art. 6, alin. 1, care introduce o serie de 35 de atribuții

pentru îndeplinirea obiectivelor ce revin ANOFM.

Structura ANOFM

ANOFM are în subordine o serie de unități care au propria personalitate juridică, precum:

agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă (județene și a municipiului București, ca

servicii publice deconcentrate); centre regionale de formare, un centru pentru formarea

personaluluui propriu și unități fără personalitate juridică la nivel regional, care, de la 1

158 Vezi si Misiunea, Obiectivele ANOFM la adresa:

https://www.anofm.ro/index.html?agentie=ANOFM&categ=1&subcateg=2&page=0. 159 Cităm din Legea nr. 202/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 6 mai 2009, cu

modificările realizate prin OG nr. 21/2013 și OG nr. 15/2014.

http://www.poca.ro/

https://www.anofm.ro/index.html?agentie=ANOFM&categ=1&subcateg=2&page=0

www.poca.ro


64

ianuarie 2007 au devenit organisme intermediare regionale pentru Programul operațional

sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane finanțate de la bugetul de stat și aflate în

subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale (procesul este însoțit de o

restructurare a posturilor)160.

7. Casa Națională de Pensii Publice (CNPP)

Casa Naţională de Pensii Publice (denumită CNPP – cf. art. 4 din Legea nr. .263/2010) are

misiunea de a administra sistemul public de pensii şi sistemul de asigurare pentru accidente de

muncă şi boli profesionale, de a acorda persoanelor asigurate pensii și alte prestații de asigurări

sociale, precum și de a asigura beneficiarilor săi servicii publice bazate pe transparenţă,

legalitate şi eficienţă, în vederea aplicării politicilor şi strategiilor în domeniu ale Ministerului

Muncii şi Justiţiei Sociale (MMSJ).

Principalele atribuții ale CNPP sunt: administrează sistemul public de pensii, gestionează

Bugetul asigurărilor sociale de stat și organizează stabilirea și plata prestațiilor de asigurări

sociale (pensii și alte drepturi prevăzute în baza unor legi speciale), activitatea de evidenţă a

asiguraţilor în sistemul public de pensii şi de virare a contribuţiilor pentru sistemul pensiilor

obligatorii administrate privat, administrează sistemul de asigurare la risc şi accidente de

muncă şi boli profesionale, realizează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a

capacităţii de muncă și asigură implementarea prevederilor legislației europene și

internaționale în materie de pensii, legislație aplicabilă și accidente de muncă și boli

profesionale.

Conducerea CNPP este asigurată de preşedinte şi consiliul de administraţie, compus din

23 de persoane, dintre care un preşedinte şi 22 de membri (reprezentanți ai guvernului,

sindicatelor, patronatelor, organizațiilor de pensionari. Preşedintele CNPP este şi preşedinte al

consiliului de administraţie (art. 133 din Lg. nr. 263/2010).

În subordinea Casei Naţionale de Pensii Publice funcționează 42 de case teritoriale de

pensii (CTP), respectiv 41 de case judeţene de pensii (CJP) și Casa de Pensii a Municipiului

Bucureşti (CPMB), precum şi Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a

160 Conform art. 5 (4) din Legea nr. 202/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


65

Capacităţii de Muncă (INEMRCM) - instituţie publică cu personalitate juridică şi autonomie

ştiinţifică.

CNPP este acţionar unic al Societăţii Comerciale de Tratament Balnear şi Recuperare a

Capacităţii de Muncă (SC „TBRCM” SA).

Din această perspectivă, CNPP are definită funcția principală în activități de coordonare,

îndrumare și control ale activității caselor teritoriale de pensii, în scopul aplicării unitare a

legislației în domeniul specific de activitate și al realizării integrale a sarcinilor și atribuțiilor ce

le revin acestora (Conform art. 3 (1) din HG nr. 118/2012).

În subordinea Casei Naţionale de Pensii Publice funcționează 42 de case teritoriale de

pensii (CTP), respectiv 41 de case judeţene de pensii (CJP) și Casa de Pensii a Municipiului

Bucureşti (CPMB), precum şi Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a

Capacităţii de Muncă (INEMRCM) - instituţie publică cu personalitate juridică şi autonomie

ştiinţifică.

CNPP este acţionar unic al Societăţii Comerciale de Tratament Balnear şi Recuperare a

Capacităţii de Muncă (SC „TBRCM” SA).

Din această perspectivă, CNPP are definită funcția principală în activități de coordonare,

îndrumare și control ale activității caselor teritoriale de pensii, în scopul aplicării unitare a

legislației în domeniul specific de activitate și al realizării integrale a sarcinilor și atribuțiilor ce

le revin acestora.

8. Inspecția Muncii (IM)

IM îndeplinește funcțiile de administrare și de control în sistemul național al salarizării161.

Conform HOTĂRÂRE Nr. 905/2017 din 14 decembrie 2017 privind registrul general de

evidență a salariaților, IM este instituția administrației publice centrale care gestionează întreg

procesul și activitățile din jurul Registrului salarizării, înființat prin art. 1 al HG Nr. 905/2017162:

IM creează o bază de date în care se înregistrează datele transmise de

161 ART. 11 (1) din HG nr. 905/2017 privind registrul general de evidență a salariaților; Art. 14 (1) La data intrării

în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă HG nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 27 mai 2011, cu modificările și completările ulterioare; ;

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/HG905-2017.pdf 162 Conform Art 5 din HG nr. 905/2017.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


66

angajatori privind raporturile de muncă;

IM este un operator de date cu caracter personal, atribuție în baza căreia administrează

baza de date în care angajatorii transmit informațiile online, prin completarea

formularului pus la dispoziția beneficiarilor, cu respectarea prevederilor legale privind

protecția datelor cu caracter personal.

HG Nr. 95/2017 stabilește metodologia de înființare, de completare și de transmitere și

înregistrare a datelor referitoare la raportul de muncă de către angajatori, care au obligația să

transmită aceste date către inspectoratul teritorial de muncă de pe raza teritorială unde își are

sediul/domiciliul, în ordinea angajării și având responsabilitatea corectitudinii datelor privind

raporturile de muncă pe care le înregistrează.

Categorii de angajatori și tipuri de date pe care sunt obligați să le înregistreze pe portalul IM Categoriile de angajatori la care face referință actul normativ sunt163:

a) persoane fizice sau juridice de drept privat, indiferent dacă au sau nu statutul de utilitate

publică;

b) instituții/autorități publice/alte entități juridice care angajează personal în baza unui

contract individual de muncă.

Angajatorii sunt obligați să transmită către IM cu cel puțin o zi înaintea începrii raportuoli de

muncă următoarele acte, care constituie dosarul angajatului:

a) datele de identificare ale angajatorului persoană fizică sau juridică de drept privat,

respectiv instituție/autoritate publică/altă entitate juridică care angajează personal în

baza unui contract individual de muncă, cum ar fi: denumire, cod unic de identificare -

CUI, codul de identificare fiscală - CIF, sediul social și numele și prenumele

reprezentantului legal - pentru persoanele juridice, respectiv: numele, prenumele, codul

numeric personal - CNP, domiciliul - pentru persoanele fizice;

b) datele de identificare ale salaraților, cum ar fi: numele, prenumele, codul numeric

personal – CNP, cetățenia și țara de proveniență – Uniunea Europeană – UE, non-UE,

Spațiul Economic European – SEE;

c) data încheierii contractului individual de muncă și data începerii activității;

163 Conform art. 2 (2) HG nr. 905/2017.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


67

d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării ocupațiilor din România (COR) sau

altor acte normative;

e) tipul contractului individual de muncă;

f) durata contractului individual de muncă, respectiv nedeterminată/determinată;

g) durata timpului de muncă și repartizarea acestuia, în cazul contractelor individuale de

muncă cu timp parțial;

h) salariul de bază lunar brut, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, astfel cum

sunt prevăzute în contractul individual de muncă sau, după caz, în contractul colectiv de

muncă;

i) datele de identificare ale utilizatorului, în cazul contractelor de muncă temporară.

Netransmiterea acestor date de către angajatori (art. 3 alin. (2) lit. a) - i)) cel târziu

în ziua anterioară începerii activității de către fiecare persoană care urmează să se afle într-un

raport de muncă cu angajatorul în baza unui contract individual de muncă și se sancționează

conform art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu

modificările și completările ulterioare164.

IM încheie protocole de colaborare cu autoritățile care solicit accesul la baza de date,

acestea trebuind să fie publicate pe pagina de internet a IM. Accesul la Registrul salariaților

poate fi făcut doar în baza unor aplicații de interogare specifice sau prin punerea la dispoziție a

unor informații din registru și doar pentru instituții al căror statut ori actul normativ de

organizare și funcționare a prevede un astfel de acces pentru îndeplinirea atribuțiilro legale și

cu respectarea legii privind administrarea și folosirea datelor cu character personal165.

Categorii de date cu caracter personal la care IM are acces

Unul dintre obiectivele ale IM este combaterea muncii nedeclarate. Conform HOTĂRÂRE

Nr. 905/2017 din 14 decembrie 2017 privind registrul general de evidență a salariaților,184

pentru îndeplinirea acestui obiectiv, IM are acces la o serie de baze de date deținute de

autoritățile publice, precum:

evidența persoanelor, în scopul identificării persoanelor care se află la locul de

muncă;

164 Conform art. 8 (1) din HG nr. 905/2017

165 Art. 11 (1) din HG nr. 905/2017.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


68

declarații și înregistrări fiscale, pentru verificarea concordanței datelor înregistrate

în Registru cu cele declarate organelor fiscale;

evidența angajatorilor înregistrați în registrul comerțului sau la Ministerul

Finanțelor Publice pentru identificarea acestora și dispunerea măsurilor necesare

prevăzute de HOTĂRÂRE Nr. 905/2017 din 14 decembrie 2017 privind registrul

general de evidență a salariaților166.

III. Concepte utilizate în această diagnoză

Măsurarea sărăciei și a evoluției sale, de o manieră riguroasă și obiectivă, impune, pe de-

o parte, definiții operaționale ale conceptului de sărăcie (inclusiv adaptate specificului național),

iar pe de altă parte, metodologii care să includă și dimensiunea dinamică, evolutivă a acestui

fenomen.

Literatura de specialitate distinge două mari categorii de înțelesuri acordate noțiunii de

sărăcie167:

a) lipsa veniturilor și/sau a bunurilor necesare pentru satisfacerea necesităților

primare (hrană, îmbrăcăminte etc.)

166 Vezi art. 11 (3) din HG nr. 905/2017.

167 Iglesia-Caruncho, M., Jaime, P., Castillo, M., Acabar con la pobreza. Un reto para la cooperación internacional, a

3-a Ediție, IPADE și EASP, Madrid, 2004, p.25.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


69

Din această categorie fac parte definițiile care se raportează la un singur indicator de

bunăstare, venitul sau consumul, individual sau familial, astfel sărăcia fiind înțeleasă ca o privare

materială.

Din această perspectivă se disting două niveluri ale sărăciei, sărăcia absolută și sărăcia

relativă. Sărăcia absolută (extremă sau severă) reprezintă acea situație în care veniturile

individului sau familiei nu acoperă necesarul de alimente de bază. Situația în care veniturile

individului sau familiei acoperă necesitățile primare ale individului (bunurile și serviciile

pentru obținerea hranei, locuinței, îmbrăcămintei), dar nu și alte servicii la care are acces restul

populației, definește sărăcia relativă168.

Concret, sărăcia absolută rezultă din numărul persoanelor care nu-și pot permite un coș

minim de bunuri consum, alimentare sau non-alimentare necesar pentru subzistență. Conform

Ministerului Muncii și Justiției Sociale 169 , sărăcia absolută, respectiv severă, reprezintă

situația persoanelor din gospodăriile ale căror cheltuieli de consum pe

adult-echivalent sunt mai mici decât pragul de sărăcie absolută (pragul superior), respectiv

pragul de sărăcie severă (pragul inferior).

Conform legislației românești170, pragul sărăciei severe este calculat prin însumarea

costului unui coș minim alimentar cu un minim de consum de bunuri nealimentare și de servicii

egal cu cheltuielile efectuate de persoanele al căror consum alimentar este egal cu costul coșului

alimentar.

Pragul (linia) de sărăcie absolută sau relativă diferă de la o țară la alta în funcție de gradul

său de dezvoltare, fiind corelat costului necesar achiziționării unui coș de bunuri și servicii

esențiale asigurării unui nivel de trai decent. Pragul de sărăcie relativă numit și pragul de risc

de sărăcie reprezintă un nivel al veniturilor situat sub nivelul medianei 171 veniturilor unei

populații și reprezintă „linia de demarcație” a persoanelor defavorizate (sărace) de restul

populației (non-săracă).

168 Ibidem. 169 IMJS, Incluzunea socială, 2016, p.2. 170 Conform HG nr. 488/2005 privind aprobarea sistemului național de indicatori de incluziune socială, în anexa 2 a

actului normativ costul coșului alimentar este estimat pentru a asigura necesarul de 2550 de calorii zilnic pe o

persoană în funcție de consumul populației din decilele 2 și 3 ale distribuției populației după cheltuielile de

consum. 171 Mediana este valoarea medie într-un grup de numere clasificate în ordinea dimensiunii.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


70

Un alt indicator important îl reprezintă gradul de intensitate al sărăciei care arată în ce

măsură sărăcia afectează populația și matematic, reprezintă distanța medie a nivelului

persoanelor sărace față de pragul de sărăcie relativă. Cei doi indicatori, pragul de sărăcie

relativă și gradul de intensitate relativă reprezintă, de asemenea, indicatori de măsurare a

gradului de inegalitate din societate.

Pentru stabilirea pragului de sărăcie, în statistica oficială a Uniunii Europene se utilizează

noțiunea de venit disponibil pe adult-echivalent și care reprezintă venitul total al gospodăriei

împărțit la numărul de adulți-echivalenți.

Noțiunea de adult-echivalent reprezintă o unitate convențională prin care se transformă

componența unei gospodării în funcție de caracteristicile persoanelor care o compun, în

conformitate cu concepția că obținerea și utilizarea resurselor într-o gospodărie diferă de la o

persoană la alta datorită vârstei, ocupației etc.172

Pentru calcularea numărului de adulți-echivalenți dintr-o gospodărie se utilizează

așa-numita scală de echivalență. EUROSTAT utilizează scala statistică de echivalență OECD

modificată, ce se bazează pe următorii coeficienți173:

1,0 pentru prima persoană adultă din gospodărie (capul gospodăriei);

0,5 pentru următorii adulți (persoane de 14 ani și peste);

0,3 pentru copiii în vârstă de până la 14 ani.

Prin urmare, numărul de adulți – echivalenți se calculează după cum urmează: Nr. de

adulți –echivalenți = 1 + (a-1) x 0,5 + b x 0,3 unde a reprezintă numărul de adulți și b numărul

de minori.

Caseta 1. Exemplu de calcul pentru numărul de adulți-echivalenți dintr-o gospodărie

Dacă o gospodărie este formată din 3 persoane adulte și 2 minori cu vârstă de pănă la 14 ani, atunci

numărul de adulți – echivalenți se calculează după cum urmează:

Nr. de adulți – echivalenți= 1 + (3-1) x 0,5 + 2 x 0,3= 2,6

Raportându-ne la noțiunea de „adult-echivalent”, prin pragul de sărăcie trebuie înțeles nivelul

veniturilor disponibile (exclusiv contravaloarea consumului din resursele proprii ale gospodăriei)

172 INS, Dimensiuni ale incluziunii sociale în România, București, 2017, p.85. În literatura de specialitate

internațională, cum ar fi cea spaniolă, se utilizează noțiunea de „unitate de consum” prin care se înțelege o

persoană ce locuiește singură. 173 Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


71

pe adult-echivalent, față de care persoanele pot fi considerate sărace sau non-sărace. Persoane

sărace sunt acele persoane ale căror venituri disponibil pe adult-echivalent sunt inferioare pragului

de sărăcie determinat pentru un anumit an. Persoanele ale căror venituri disponibile pe adult-

echivalent depășesc pragul de sărăcie se consideră persoane non-sărace.174

b) lipsa capacităților și opțiunilor pentru a obține un nivel decent de trai (loc de muncă,

sănătate, educație etc.)

Așa cum s-a comentat pe larg în capitolul I, în 1999, în literatura de specialitate, are loc o

schimbare de paradigmă175, prin acordarea unui nou înțeles noțiunii de „sărăcie” (asociată în

general cu „lipsa alimentelor de bază”) și anume cel de factor limitator al libertății individului.

În măsurarea sărăciei, trebuie avuți în vedere factorii generatori ai acesteia, precum lipsa

accesului la un serviciu educațional, sanitar, a unui loc de muncă etc.

Caseta 2. Sărăcia: o încălcare a drepturilor omului

Noua abordare multidimensională a sărăciei realizează trecerea de la metodele de măsurare a acesteia în

termeni strict monetari (de exemplu, venitul), la metode de măsurare care iau în considerație și alți indicatori

corelați diferitelor capacități de care oamenii dispun și pe care le pot utiliza pentru a nu se afla în situația de sărăcie,

cum ar fi posibilitatea de a accesa un credit, educația ș.a. Sărăcia este astfel înțeleasă ca o lipsă a capacităților și

oportunităților necesare oamenilor pentru a trăi decent și de a se dezvolta.

Mai mult, din această perspectivă, unii autori176 consideră că sărăcia nu este doar o problemă a lipsei de

oportunități economice: aceasta implică o deprivare care derivă din nerespectarea de către state a obligațiilor ce le

incumbă din perspectiva respectării drepturilor omului. În acest sens, sărăcia poate fi definită ca o încălcare a

drepturilor omului.

b.1) Indicatori de măsurare a Sărăciei Umane

Ținând cont de noua abordare multidimensională a sărăciei, începând din anul 1997,

Organizația Națiunilor Unite a utilizat în rapoartele sale (2007-2010) un parametru statistic

174 Ibidem, pp.85-86. 175 Sen, A., Development as Freedom, Oxford University Press, 1999, p.86. 176 Afonso, A., Susana Sastre, S., Elementos para paliar la pobreza en España: análisis de la encuesta de condiciones

de vida, UPM, 2017, p.10.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


72

pentru măsurarea nivelului de trai în diferitele state ale lumii, denumit Indicele Sărăciei

Umane177.

Începând cu anul 2011, ONU a înlocuit Indicele Sărăciei Umane cu un altul, Indicele Sărăciei

Multidimensionale, calculat împreună cu Oxford University și care reflectă natura și intensitatea

sărăciei la nivelul unui individ prin raportarea la trei dimensiuni principale: durata de viață,

cunoștințele și standardul de viață.

Indicele Sărăciei Multidimensionale (MPI) completează analiza monetară a sărăciei, ținând

cont de trei dimensiuni: sănătate, educație și standardul de viață178, reflectate în 10 indicatori

ce țin cont inclusiv dacă membrii familiei sunt subnutriți, dacă o gospodărie are o toaletă, apă

potabilă, beneficiază de energie electrică ș.a. O persoană este considerată „multidimensional

săracă” dacă nu îndeplinește peste 30% din indicatorii utilizați pentru MPI.

Există și alți indicatori care măsoară sărăcia, dar cu aplicabilitate pe anumite zone

geografice, cum ar fi, de exemplu, Rata riscului de sărăcie (AROPE179) folosită de EUROSTAT

pentru Europa.

c) Indicatorul AROPE: indicator complex al riscului de sărăcie sau excluziunii sociale

cu aplicabilitate în Europa

Pentru obținere unor statistici comparative privind distribuția veniturilor și incluziunea

socială în UE, EUROSTAT utilizează și coordonează un sondaj transversal și longitudinal, ce

reprezintă o anchetă asupra veniturilor și condițiilor de viață (EU-SILC)180. EU-SILC este o

anchetă armonizată, ce trebuie aplicată obligatoriu de țările membre, cu respectarea

regulamentelor adoptate de Consiliul Europei în acest domeniu. EU-SILC reprezintă prin

177 Acest indice a cunoscut două formule de calcul, una pentru țările aflate în curs de dezvoltare (IPH-1) și alta

pentru anumite state selecționate care fac parte din OCDE (IPH-2). A se vedea formulele de calcul în UNDP, Human

Develpment Report, Poverty and Inequality, Oxford University Press, 1997, p.125. 178 Anghelache, C., Pârțachi, I., Anghel, M.G., Niță, G., „Remitențele, factor de reducere a sărăciei”, Revista Română

de Statistică, Supliment nr.5, 2017, p.53. 179 Acronimul denumirii în limba engleză a indicatorului: At Risk Of Poverty or Exclusion. Corespondentul în limba

română este „Persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială”. 180 Acronimul denumirii acordate în limba engleză pentru acest sondaj, EU statistics on income and living

conditions. EU-SILC a fost lansat în anul 2003, iar România a aderat la acest sistem în anul 2007.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


73

urmare, principalul instrument statistic de colectare a datelor la nivelul Uniunii Europene,

pentru asigurarea informațiilor necesare măsurării sărăciei și excluderii sociale.

În România, cercetarea statistică europeană se numește Ancheta asupra calității vieții

(ACAV) și are ca principal obiectiv producerea de date statistice detaliate utilizabile pentru

caracterizarea condițiilor de viață ale populației. Aceasta se realizează prin colectarea unor

informații care privesc diferite aspecte sociale: condițiile de locuit, starea de sănătate, educația,

ocuparea forței de muncă, veniturile, dotarea locuinței cu diferite facilități și bunuri de folosință

îndelungată etc.181

Cadrul normativ incident desfășurării anchetei EU-SILC este reprezentat, în principal, de

Regulamentul nr. 1177/2003 al Parlamentului European și al Consiliului Europei referitor la

venituri și condiții de viață.

AROPE este un indicator compozit adoptat la nivelul Uniunii Europene în cadrul Strategiei

Europa 2020182, fiind principalul indicator de promovare a incluziunii sociale și reducere a

sărăciei, reprezentând ponderea în total populație a persoanelor aflate în risc de sărăcie sau

excluziune socială.183

Persoanele care fac obiectul indicatorului AROPE sunt cele aflate în cel puțin una din

următoarele trei situații:

1) au venituri disponibile inferioare pragului de sărăcie (indicator AROP184);

2) sunt în stare de deprivare materială severă;

3) trăiesc într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii.

Componentele indicatorului AROPE sunt: rata sărăciei relative (AROP), rata de deprivarea

materială severă (SDM) și ponderea persoanelor care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte

redusă a muncii (VLWI).

181 Institutul Național de Statistică al României, Dimensiuni ale incluziunii sociale în România în anul 2017, Ed.

Institutului de statistică, București, 2018, p.12. 182 Strategia Europa 2020 este un program adoptat în cadrul Consiliului European din 17 iunie 2010 și care

reprezintă strategia de creștere economică a UE pentru decada 2010-2020. 183 Conform definiției acordate de EUROSTAT. A se vedea mai mult Glosarul EUROSTAT, online la adresa

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Glossary:At_risk_of_poverty_or_social

_exclusion_(AROPE)/fr. 184 Acronimul denumirii în limba engleză a indicatorului: At Risk of Poverty. Conform definiției EUROSTAT AROP

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Glossary:At_risk_of_poverty_or_social

www.poca.ro


74

Conform definiției acordate de EUROSTAT, prin deprivare materială cuprinde indicatori

care referă la situația de presiune economică și la bunurile de folosință îndelungată. Persoanele

care se confruntă cu deprivare materială severă dispun de condiții de trai extrem de limitate

datorită lipsei resurselor, la care se înregistrează cel puțin 4 din cele 9 elemente de deprivare

și nu își pot permite185:

să plătească chiria sau facturile la utilități;

să asigure încălzirea adecvată a locuinței;

să facă față unor cheltuieli neprevăzute;

să mănânce carne, pește sau un echivalent proteic în fiecare zi;

o săptămână de vacanță departe de casă;

un autoturism;

mașină de spălat;

un TV color;

un telefon.

Rata de deprivare materială severă este definită ca incapacitatea de a plăti pentru cel puțin

patru dintre elementele menționate mai sus186.

În ceea ce privește indicatorul „Persoane care trăiesc în gospodării cu o intensitate foarte

redusă a muncii” acesta face referire la persoanele care trăiesc în gospodării în care adulții cu

vârsta între 18 și 59 de ani187, au lucrat mai puțin de 20% din potențialul lor de muncă din anul

de referință. Gospodăriile compuse numai din copii, studenți cu vârste sub 25 de ani

și/sau persoane cu vârsta de cel puțin 60 de ani sunt complet excluse din calculul

indicatorilor.188

Intensitatea muncii aferente unei gospodării reprezintă raportul dintre numărul total de

luni pe care toți membrii gospodăriei în vârstă de muncă189 au lucrat în anul de referință al

veniturilor și numărul total de luni pe care aceiași membri ai gospodăriei l-ar fi putut, teoretic,

lucra în aceeași perioadă.

185 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Glossary:Severe_material_deprivation_rate 186 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Glossary. 187 Cu excluderea studenților din grupa de vârstă cuprinsă între 18 și 24 de ani. 188 Conform definiției acordate de EUROSTAT. 189 Prin persoane în vârstă de muncă se înțeleg persoanele de 18-64 ani, care nu sunt copii dependenți sau inactivi.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


75

În Europa, potrivit metodei sărăciei relative agreate de EUROSTAT (utilizată în toate

statele comunitare) și care ia în calcul dimensiunea monetară a fenomenului sărăciei, pragul

riscului de sărăcie este stabilit la 60% din mediana venitului disponibil pe adult-echivalent la

nivel național190. În categoria în risc de sărăcie sunt incluse persoane care au un venit disponibil

echivalat situat sub pragul riscului de sărăcie.

În acord cu definiția EUROSTAT, legislația românească191 definește rata sărăciei, la pragul

de 60% din mediana veniturilor disponibile (exclusiv consumul din resurse proprii) ca fiind

ponderea persoanelor din gospodăriile cu un venit mai mic decât pragul de 60% din mediana

veniturilor disponibile (exclusiv consumul din resurse proprii) pe adult – echivalent în

populația totală.

190 Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Income_poverty statistics/

es&oldid=413297 #Tasa_y_umbral_de_riesgo_de_pobreza. 191 HG nr. 488/2005 privind aprobarea sistemului național de indicatori de incluziune socială.

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Income_poverty%20statistics/es&oldid%20%20%20=413297

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Income_poverty%20statistics/es&oldid%20%20%20=413297

www.poca.ro


76

IV. Grupuri sărace și vulnerabile

a) Starea de fapt privind sărăcia și excluziunea socială 2014 – 2019*(18).

În pofida implementării coordonate și integrate a unui amplu set de politici, programe și

intervenții orientate către persoanele sărace și vulnerabile și către zonele sărace și

marginalizate identificate în contextul elaborării și operaționalizării Strategiei naționale privind

incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020192 și în prezent, sărăcia

rămâne una din principalele cauze de generare și adâncire a excluziunii sociale din România193.

Caseta 3. Evoluția deprivării materiale în România (2017-2018)

Conform ultimelor date EU-SILC, România s-a situat în anul 2017 pe ultimul loc în clasamentul UE-28 în

ceea ce privește indicatorul „Incapacitatea de a petrece o săptămână de vacanță departe de casă), cu o valoare de

65% pentru acest indicator în situația în care media UE-28 s-a situat la valoarea de 30%. În anul 2018, valoarea

indicatorului pentru România a scăzut la 58.9% în contextul în care valoarea estimată pentru media UE-28 este și

ea în scădere, de 27.6%194.

În ceea ce privește indicatorul „Persoanele expuse riscului sărăciei sau al excluziunii sociale în funcție de

vârstă și sex”, pentru categoria adulți sub 18 ani, în anul 2017, România se situează, de asemenea, pe ultimul loc

în clasament, cu o valoare de 41.7%, media UE-28 fiind de 24.9. Pentru anul 2018, valoarea indicatorului pentru

România a scăzut la 38.1%195.

i. Comparație cu predicțiile din SN (SF) 2015-2020

Pentru a obține o imagine riguroasă a evoluției fenomenului sărăciei și excluziunii sociale

în România, precum și a impactului eforturilor guvernamentale depuse de țara noastră (prin

politicile publice asumate) pe calea creșterii incluziunii sociale prin adoptarea și

implementarea Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru

192 HG. nr 383/2015 pentru aprobarea Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru

perioada 2015-2020. 193 Statistic, în anul 2016, una din patru persoane din rândul populației din România era considerată a fi expusă

riscului de sărăcie. 194 http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/ 195 Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


77

perioada 2015-2020, în această secțiune extindem datele care au stat la baza elaborării acestei

strategii, valabile pentru perioada 2008-2013, prin completarea acestora cu valorile

indicatorilor pentru perioada 2014-2018.

III.2.1 Persoane expuse riscului de sărăcie: evoluția indicatorului AROP pentru

decada 2008-2018 Tabel 5. Rata sărăciei relative și ancorate, 2008-2018

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Rata sărăciei relative 23.6 22.1 21.6 22.3 22.9 23.0 25.1 25.4 25.3 23.6 23.5

Rata sărăciei ancorate* 23.6 17.6 16.5 18.2 21.4 21.5 22.8 21.2 18.9 13.6 9.6

Sursă: EU-SILC, 2008-2018, Eurostat. *) Ancorată la pragul de sărăcie din 2008.

III.2.2 Copiii și tinerii care trăiesc în sărăcie

Tabel 6. Rata sărăciei după vârstă, 2008-2018

Vârstă

/An 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

0-17 33.3 31.9 32.1 33.0 33.3 34.7 39.3 38.1 37.2 37.2 32.0

18-24 21.9 23.3 24.9 29.2 29.3 30.1 33.8 35.0 35.2 31.4 26.6

25-49 20.7 20.4 20.8 22.1 23.3 22.6 24.0 23.0 23.8 21.4 20.7

50-64 17.1 15.7 14.6 15.3 16.3 16.4 18.1 17.5 18.9 19.2 19.9

65+ 26.5 21.4 17.6 14.8 14.4 14.5 15.7 19.4 19.1 20.0 22.8

Sursă: EU-SILC, 2008-2018, Eurostat

III.2.3 Persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE)

Tabel 7. Procentul de populație expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială (2008-2018)

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Persoane expuse riscului de

sărăcie sau excluziune socială

(AROPE)

44.2 43.0 41.5 40.9 43.2 41.9 40.3 37.4 38.8 35.7 32.5

Persoane expuse riscului de

sărăcie relativă după

transferurile sociale (AROP)

23.6 22.1 21.6 22.3 22.9 23.0 25.1 25.4 25.3 23.6 23.5

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


78

Persoane afectate de deprivare

materială severă 32.9 32.2 31 29.4 29.9 29.8 25.9 22.7 23.8 19.7 N/A

Persoane care trăiesc în

gospodării cu o intensitate a

muncii foarte scăzută (populația

cu vârste între 0 și 59 de ani)

8.3 7.7 6.9 6.7 7.4 7.6 7.2 7.9 8.2 6.9 N/A

Sursă: EUROSTAT; Rapoartele INS, Dimensiuni ale incluziunii sociale, pentru anii 2012-2017

ii. Comparație cu media UE

Conform indicatorilor Eurostat, România se situa în anul 2016 pe primul loc (rată risc

de sărăcie de 25.3%) în lista celor opt state membre UE în care o cincime sau mai mult din

populație este considerată a fi expusă riscului de sărăcie, rata riscului de sărăcie196 pentru UE-

28 situându-se la valoarea de 17.3%197.

În anul 2017, media UE-28 în ceea ce privește rata riscului de sărăcie s-a situat la

valoarea de 22.4%, iar România s-a situat pe penultimul loc în clasamentul AROPE, cu o valoare

a acestei rate de 35.7.198

b) Principalele grupuri vulnerabile

În legislația românească199 , noțiunea de grup vulnerabil desemnează persoanele sau

familiile care sunt în risc de a-și pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din

cauza unor situații de boală, dizabilitate, sărăcie, dependență de droguri sau de alcool ori a altor

situații care conduc la vulnerabilitate economică și socială.

O parte din categoriile de grupuri vulnerabile din România sunt menționate de Constituția

României, copiii și tinerii (art. 49), persoanele cu handicap (art. 50), legea fundamentală

interzicând discriminarea (art. 16 alin. (1)) și, de asemenea, include un mandat general și

196 Rata sărăciei se calculează ca raport între numărul persoanelor sărace dintr-o anumită categorie socio-

economică și numărul total de persoane din categoria respectivă. 197 Alături de Bulgaria (22,9 %), Spania (22,3 %), Lituania (21,9 %), Letonia (21,8 %), Estonia (21,7 %), Grecia

(21,2 %) și Italia (20,6 %). A se vedea Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?

title=Income_poverty_statistics/ro#Rata_.C8.99i_pragul_riscului_de_s.C4.83r.C4.83cie 198 Conform datelor Eurostat pentru AROPE (EU-SILC). 199 Conform art. 6, lit. p) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, cu modificările și completările ulterioare.

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php

www.poca.ro


79

obligatoriu autorităților publice pentru adoptarea măsurilor de dezvoltare economică și de

protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent (art. 47 alin. (1)).

Conform HG. nr 383/2015 pentru aprobarea Strategiei naționale privind incluziunea

socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020200, grupurile vulnerabile din România

sunt încadrate în 7 mari categorii, o parte dintre acestea putând însă să se suprapună:

1) Persoanele sărace;

2) Copiii și tinerii lipsiți de îngrijire și sprijin parental;

3) Persoanele vârstnice singure sau dependente;

4) Romii;

5) Persoanele cu dizabilități;

6) Alte grupuri vulnerabile (persoanele care suferă de dependență de substanțe,

persoanele lipsite de libertate sau aflate sub control judiciar, persoanele fără domiciliu,

victimele violenței domestice, victimele traficului de ființe umane, refugiații și

imigranții);

7) Persoanele care trăiesc în comunități marginalizate.

c) Grupurile vulnerabile în „Studiul de fundamentare pentru Strategia națională privind

incluziunea socială și reducerea sărăciei 2014-2020”

„Strategia privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2014-2020” („Strategia 2014-

2020”, în continuare) a fost adoptată de Guvernul României și a îndeplinit funcția de

instrument-cheie pentru alocarea Fondurilor europene și pentru concentrarea sprijinului

financiar și al investițiilor structurale care au revenit României. Strategia este parte a Cadrului

Strategic Comun pentru politica de coeziune socială adoptat de Comisia Europeană în relație cu

Strategia Europa 2020.

Strategia 2014-2020 are la bază o analiză intersectorială în cadrul unui „Studiu de

fundamentare” asupra situației sărăciei și a excluziunii sociale în perioada imediat anterioară

adoptării acesteia în 2015. În baza Studiului de fundamentare și al consultării sociale largi cu

societatea civilă și partenerii sociali, a fost elaborată forma finală a Strategiei și stabilite

obiective strategice, măsuri prioritare pentru perioada 2015-2020, un Plan strategic de acțiuni

– cadru pentru informații, recomandări și detalii ale implementării măsurilor adoptate, precum

200 A se vedea Anexa 1 a acestui act normativ.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


80

și un Plan de acțiune operațional pentru primii doi ani de implementare a Strategiei, ca un

document operațional intermediar care să stabilească măsurile până în 2020.

Studiul de fundamentare, completat și verificat prin procesul de consultare extensivă cu

reprezentanți ai societății civile și ai partenerilor social a schițat atât direcțiile de acțiune și

logica de definire a Strategiei 2014-2020, cât și domeniile de definire ale politicilor și măsurilor

care să definească politicile publice în România în perioada 2015-2020.

În direcțiile de acțiune stabilite de Strategie și Planurile strategic și operațional adoptate

de Guvern - (i) reducerea sărăciei și (ii) promovarea incluziunii sociale sunt constituite prin

intermediul a două categorii de politici.

Prima categorie cuprinde un domeniu de politici ale incluziunii sociale și luptei împotriva

sărăciei. Ea se referă la politicile adresate persoanelor, precum politici de ocupare a forței de

muncă, prestații de natură socială, acces la finanțare, educație, sănătate, locuințe sociale și

participare socială.201

A doua categorie de politici publice pe care se întemeiază Strategia 2014-2020 se referă

la politicile zonale, cu accent pe zonele rurale și pe comunitățile urbane marginalizate, în care

sunt incluse și comunitățile de romi.

Nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern nr. 219/2015, care a adoptat documentele

strategice și operaționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei precizează că în

perioada de referință a Studiului de fundamentare a Strategiei 2014-2020 în România avem de-

a face cu o creștere a sărăciei absolute. În anul 2012 sărăcia absolută înregistrează o creștere

de aproape 4 puncte procentuale – de la 23,4% (2008), la 27.7% în 2012. Conform datelor

folosite în Hotărârea de Guvern, 81% din populația săracă din România se afla în ceea ce

sociologii numesc „stare persistentă de sărăcie”:

„(…) din 22.4% populație care trăia în sărăcie relativă în 2012, 18.2% (reprezentând 81%

din populația săracă) trăia într-o stare persistentă de sărăcie. Aproape o treime din copii trăiesc

201 Cf. Nota de fundamentare - Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Strategiei naționale privind incluziunea

socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015 – 2020 și Planul strategic de acțiuni pentru perioada 2015 – 2020

din 27 mai 2015, Secțiunea 2, p. 3.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


81

în sărăcie persistentă, iar riscul ca ei să rămână în această stare este mult mai mare decât la

orice altă categorie de populație.”202

La nivel regional, primele două poziții în ierarhia regiunilor de dezvoltare organizate pe

criteriul procentului de populație aflată în risc de sărăcie erau Regiunea Nord-Est (34%) și

Regiunea Sud-Est (30%).203

Acesta era contextul economic și social în care se elabora Strategia 2014-2020. Scopul

acesteia era acela de a asigura pentru fiecare categorie de populație vulnerabilă în parte

condițiile unei egalități de șanse prin măsuri specifice care să ofere copiilor, adulților capabili

să muncească și persoanelor vârstnice care aparține de diferite grupuri vulnerabile șansa de

deveni membri cu drepturi depline ai diferitelor comunități de apartenență – de la creșterea

potențialului maxim pentru dezvoltarea specifică a copiilor (0-17 ani), la integrarea pe piața

muncii ca cetățeni activi și în deplină siguranță pentru persoanele vârstnice.204

Studiul de fundamentare și Strategia 2014-2020 au avut drept grup de referință populația

vulnerabilă din România, alcătuită din următoarele 7 grupuri vulnerabile principale (cu sub-

grupurile componente):

1. Persoanele sărace/cu venituri reduse (copii săraci, mai ales aceia care trăiesc în familii

cu mulți copii sau în familii cu un singur părinte, persoane sărace angajate, mai ales

muncitori subcalificați - în principal, din mediul rural, liber profesioniști, atât în

agricultură, cât și în alte domenii, tineri șomeri și NEET, persoane cu vârste între 50 și

64 de ani care nu sunt încadrate profesional și care sunt excluse din programele de

202 Nota de fundamentare - Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Strategiei naționale privind incluziunea socială

și reducerea sărăciei pentru perioada 2015 – 2020 și Planul strategic de acțiuni pentru perioada 2015 – 2020,

Secțiunea 2, p. 1; vezi Emil Teșliuc Vlad Grigoraș Manuela Sofia Stănculescu, Studiu de fundamentare pentru

Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020, WBG, București, 2015, pp. 34-35,

pp. 34-35; vezi și Document de analiză pentru elaborarea unui proiect de strategie națională și plan de acțiuni

privind incluziunea socială și reducerea sărăciei (2014-2020) - Raport elaborat în cadrul Acordului de Servicii

privind Furnizarea de contribuții pentru elaborarea unui proiect de strategie națională și plan de acțiuni privind

incluziunea socială și reducerea sărăciei (2014-2020), semnat între Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale

și Persoanelor Vârstnice și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare; http://www.mmuncii.ro/

j33/images/Documente/Familie/2015-DPS/SI_Vol2_Background_DocTranslation.pdf 203 Nota de fundamentare…, op.cit., Ibidem. 204 Raport: Document de analiză.., op.cit., p. 10.

http://www.poca.ro/

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2015-DPS/SI_Vol2_Background_DocTranslation.pdf


www.poca.ro


82

asistență, persoane vârstnice sărace, mai ales cele care locuiesc cu membri ai familiei

aflați în întreținere și persoane vârstnice singure);

2. Copiii și tinerii lipsiți de îngrijirea și susținerea părinților (copii abandonați în unități

medicale, copii care trăiesc în centre de plasament mari sau de calitate scăzută, tineri

care părăsesc sistemul de îngrijire rezidențială, copii și tineri care trăiesc pe stradă,

copii cu părinți care lucrează în străinătate, mai ales aceia cu amândoi părinții în

străinătate și cei care se confruntă cu separarea pe termen lung de părinții lor, copii

privați de libertate, mame adolescente);205

3. Vârstnicii singuri sau aflați în stare de dependență (persoane vârstnice care locuiesc

singure și/sau cu nevoi complexe de dependent);

4. Persoanele de etnie romă (copii și adulți de etnie romă cu risc de a fi excluși din familii

fără un venit sustenabil);

5. Persoanele cu dizabilități (copii și adulți cu dizabilități, inclusiv persoane invalide, în

special cei cu nevoi complexe de dependență);

6. Alte grupuri vulnerabile (persoane afectate de dependența de alcool, droguri și alte

substanțe nocive, persoane lipsite de libertate sau aflate sub control judiciar, persoane

fără domiciliu, victime ale violenței domestic, victime ale traficului de ființe umane,

refugiați și imigranți);

7. Persoane care trăiesc în comunități marginalizate (Comunitățile rurale sărace,

Comunitățile urbane marginalizate, Comunități rome sărace și marginalizate).206

Studiul de fundamentare – Diagnoza privind incluziunea socială și riscul sărăciei în baza

căreia s-a organizat Strategia 2014-2020 și Planurile strategic și operațional – folosește cele

trei componente al indicatorului AROPE207 utilizat de Uniunea Europeană pentru măsurarea

procentului populației aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială.

205 Ibidem; pentru sub-grupurile care consitutie grupurile principale vezi: ”Document de analiză pentru elaborarea

unui proiect de strategie națională și plan de acțiuni privind incluziunea socială și reducerea sărăciei (2014-

2020)”, op.cit., pp. 38-39. 206 Ibidem. 207 ”At risk of poverty or social exclusion” este indicatorul principal de monitorizare a Strategiei Europa 2020; cf.

EUROSTAT, Glossary: At risk of poverty or social exclusion (AROPE)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


83

Indicatorul riscului de sărăcie sau excluziune socială – AROPE208 , care este folosit de

Guvernul României pentru monitorizarea și raportarea fenomenului incluziunii sociale și al

riscului de sărăcie, prin corelare cu Strategia Europa 2020209 are următoarea structură:

(1) procentul populației aflată în risc de sărăcie relativă după transferuri sociale (AROP)

(2) procentul persoanelor care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii;

(3) persoane aflate în deprivare materială severă.210

GRUPUL VULNERABIL AL POPULAȚIEI SĂRACE EXPRIMAT PRIN INDICATORUL

AROPE

Datele statistice ale perioadei de referință în elaborarea Studiului de fundamentare a

Diagnozei incluziunii sociale 2015-2020 arată, de asemenea, că grupul persoanelor și/sau

familiilor sărace al căror venit anual era sub 60% din mediana venitului disponibil pe adult

echivalent erau de aproape 5 milioane de persoane (2008).

Aceleași date arată că, în următorii 5 ani, 40,4% din populația României era expusă

riscului de sărăcie sau excluziune socială (2013). Populația vulnerabilă care a reprezentat

grupul țintă al studiilor de fundamentare a Strategiei incluziunii sociale 2015-2020 se referă la

categorii de persoane care nu participă la principiul egalității de șanse pe care se întemeiază

politicile și strategia de guvernare în România. Această populație este exclusă de pe piața forței

de muncă, din sistemul de educație, sănătate, locuințe, și diferite tipuri de servicii:

„Cele mai mari categorii includ copii aflați în situații dificile, persoane cu dizabilități,

persoane vârstnice singure sau dependente și romi. Există o suprapunere între sărăcia relativă

208 Conform acestui indicator, o persoană este că se află în risc de sărăcie dacă îndeplinește cel puțin unul din cei

trei sub-indicatori: (1) prezintă risc de sărăcie monetară (AROP); (2) trăiește într-o familie cu intensitate foarte

scăzută a muncii (ISM); sau (3) este afectată de deprivare materială severă; vezi Raport: Document…, op.cit., p. 32. 209 Vezi ”Persoane expuse riscului de sărăcie”, în cap. 1.1.1. Situația și dinamica riscului de sărăcie sau excluziune

socială, Studiu de fundamentare…., op.cit., p. 34. Vezi și Nota de fundamentare - Hotărâre a Guvernului pentru

aprobarea Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015 – 2020 și

Planul strategic de acțiuni pentru perioada 2015 – 2020, Secțiunea 2, p. 1. 210 Raport: ”document…., op.cit., p. 21: ”Procentul de populație expusă riscului de sărăcie relativă după transferuri

sociale (AROP) este primul dintre cei trei indicatori care sunt utilizați pentru a evalua riscul de sărăcie și excludere

socială în Uniunea Europeană și este de asemenea indicatorul folosit în România pentru a monitoriza dacă este

atinsă ținta națională privind reducerea sărăciei.”; vezi și ”Studiu de fundamentare....”, op.cit., p. 32.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


84

bazată pe venit și vulnerabilitate. Aceste persoane constituie grupul țintă al Strategiei, și

beneficiarii cheie ai măsurilor care vor fi implementate în perioada 2015-2020.”211

Riscul de sărăcie monetară (AROP). Datele de la nivelul anului 2013 arată că 40,4 %

dintre români erau expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială. În perioada 2008-2013,

riscul de sărăcie sau excluziune socială a scăzut ușor, cu 4 %. (Tabel 8)

Tabel 8. Procentul populației expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială (2008-2013)212

Pentru rata sărăciei în acord cu statutul ocupațional putem spune că cele mai

semnificative modificări au avut loc la nivelul populației de pensionari (scădere de la 12, la 8,4)

și la nivelul grupului vulnerabil al șomerilor, care înregistrează o creștere de la 41,5 la 52,1.

(Tabel 9).

Tabel 9. Ratele de sărăcie relativă pentru populația de vârstă activă (între 15 și 64 de ani) în funcție de statut ocupațional, 2008-2012213

211 Idem, p. 2. 212 Apud: Raport: Document…, op.cit., p. 337; apud Studiu de fundamentare…, op.cit., p. 378. 213 Apud: Raport: document..., op.cit., p. 335.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


85

La nivelul sub-indicatorilor care constituie indicatorul agregat AROPE, Deprivarea

materială constituie principalul factor asociat cu riscul sărăciei sau excluziunii sociale, urmat

de AROP și ISM, ultimul cu o contribuție minoră la rata AROPE (a se vedea Tabel 10 – Procentul

persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, pe indicatori individuali).

Tabel 10. Procentul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, pe indicatori individuali

Cercetările dedicate perioadei 2008-2012 arată că majoritatea persoanelor aflate în

sărăcie relativă din România (81%) trăiesc în „sărăcie persistentă”. Conform definiției

categoriei „persoane aflate în sărăcie persistentă”, acest procent foarte mare dintre persoanele

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


86

sărace din România au venituri sub pragul sărăciei în anul de referință și în cel puțin doi din

ultimii trei ani.214

Așa cum se poate observa în Tabel 2, rata sărăciei relative (AROP) în România are o

scădere de 2,3 puncte procentuale între 2008 și 2010, înregistrând o tendință crescătoare între

2010 și 2013.215

Conform datelor cercetării, declinul sărăciei între anii 2008 și 2013 a fost de 0,9 puncte

procentuale (211.000 de persoane care au ieșit din sărăcie, prin comparație cu obiectivul

național, asumat în Strategia Europa 2020, care este de 580.000 de persoane, până în anul

2020). Rata sărăciei nu s-a modificat semnificativ în perioada 2008-2012, iar indicatorul

„Deficitul de venit”216 a rămas și el constant.

Indicatorul „Prag de sărăcie ancorat” 217 , a fluctuat printr-o scădere de 7,2 puncte în

perioada 2008-2010, având apoi o creștere de 4,2 puncte între 2011-2013.218

Tabel 11. Rata sărăciei relative și deficitul de venit 2008-2012

214 Cercetările din Studiul de fundamentare al Strategiei incluziunii și Raportul – diagnoză citate arată că

aproximativ 1/3 din copii trăiesc în sărăcie persistentă, copiii aflându-se în grupul de vârstă cu cel mai ridicat risc

de sărăcie persistentă decât oricare alt grup de vârstă. De exemplu, dacă riscul altor categorii de vârstă de a trăi în

sărăcie persistentă a scăzut sau a cresscut cu cel mult 1 procent, pentru categoria de vârstă a copiilor, acest risc de

a trăi în sărăcie persistentă a crescut cu 3 procente în perioada 2008-2012. Vezi Raport…op.cit., p. 21: ”În România,

rata riscului de sărăcie persistentă este aproape dublă față de rata UE-28 rate – 18,2 procente prin comparație cu

numai 10,2 procente.”. 215 Emil Teșliuc Vlad Grigoraș Manuela Sofia Stănculescu, Studiu de fundamentare pentru Strategia națională

privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020, WBG, București, 2015, pp. 34-35. 216 Deficitul de venit măsoară ”distanța la care se află populația săracă de pragul de sărăcie”. 217 Indicatorul se referă la care dinamica sărăciei este măsurată în funcție de un prag de sărăcie menținut constant

în timp din punct de vedere al puterii de cumpărare. 218 Tabelul 2 este preluat din Studiu de fundamentare...., op.cit., p. 35. Vezi și Tabel 2 în Raport: Document...., op.cit.,

p. 21.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


87

Persoanele cele mai vulnerabile la riscul de sărăcie sunt copiii, tineri și persoanele

vârstnice: „O treime din copii trăiesc în sărăcie, iar procentul acestora nu a scăzut de-a lungul

timpului. În 2012, mai mult de 50% din copiii care trăiau în zonele rurale se aflau în sărăcie,

comparativ cu doar 17% din cei din zonele urbane. Tinerii au al doilea cel mai ridicat nivel de

sărăcie, fiind principalul grup afectat de criza economică.”219

În 2012, grupurile și sub-grupurile cele mai vulnerabile, ai căror membri erau expuși în

mod deosebit riscului de sărăcie se prezentau astfel:

tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani (cauza principală - vulnerabilitatea lor

pe piața forței de muncă);

persoanele vârstnice singure un procent de 25.8% trăiesc în sărăcie (circa 1.2 milioane de

oameni cu vârsta de 65 de ani și peste, trăiesc singuri, ¾ dintre aceștia fiind femei); din totalul

persoanele vârstnice care trăiesc în cupluri se înregistrează doar un procent de 5.8% care trăiesc

în sărăcie;

persoanele adulte care pot fi integrate pe piața muncii – puțin peste 1/3 dintre cei ce

au absolvit doar ciclul gimnazial se află în risc de sărăcie; 15% în rândul persoanelor

celor care au absolvit liceul sau școala postliceală se află în risc de sărăcie; doar 6% în

cazul celor care posedă o diplomă universitară fac parte din categoria persoanelor care

se află în risc de sărăcie.220

219 Nota de fundamentare...., op.cit., p. 2 220 În cadrul statelor-memebre ale Uniunii europene România înregistrează cea mai mare pondere de populație

ocupată care este expusă riscului de sărăcie; cf. Nota de fundamentare…., op.cit. p. 3; structura populației expuse

riscului de sărăcie este preluată din aceeași sursă, Nota de fundamentare…, op.cit., Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


88

La nivel regional, persoanele aflate în risc de sărăcie cele mai puține se află în mediul urban,

București-Ilfov fiind regiunea în care se înregistrează cea mai mică proporție de persoane care sunt

expuse riscului de sărăcie - 3%. Proporții mai mici decât media națională la nivelul riscului de sărăcie

se înregistrează în Regiunea de dezvoltare Nord-Vest, Regiunea Centru și Regiunea Vest. Așa cum se

poate observa în Figura 1, regiunile de dezvoltare cu cele mai mari procente de persoane care sunt

expuse riscului de sărăcie sunt: Regiunea Nord-Est (33 %); Regiunea Sud-Est (29 %), care include

Moldova și Dobrogea; Regiunea de dezvoltare Sud-Vest (Oltenia).221

Figura 1. Ratele sărăciei relative pe regiuni de dezvoltare și zone rezidențiale – 2012

La nivel de zonă rezidențială, diferențele semnificative care se pot observa în Figura 1

între angajații aflați în risc de sărăcie pe clivajul rural-urban sunt explicate prin variabile

precum educație, oportunități oferite pe piața muncii (trecute, dar și prezente – la nivelul anului

2012): mediul rural – 11,6% dintre angajați erau săraci; mediul urban – doar 3,5% dintre

angajați erau săraci.

În 2012, 1/3 dintre copiii din România trăiesc în sărăcie relativă, rata sărăciei relative în

rândul acestei categorii de vârstă fiind de 10 ori mai mare decât rata sărăciei calculate la nivelul

221 Graficul este preluat din: (i) Raport: Document..., op.cit., p. 22; (ii) Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 35.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


89

populației totale (Tabel 12). În perioada 2008-2012, deși rata sărăciei pentru populația totală

a scăzut (chiar dacă în mod puțin semnificativ) în acești cinci ani, rata sărăciei în rândul

categoriei de vârstă 0-17 ani a crescut cu circa 1 punct procentual.

Tabel 12. Rata sărăciei pe CATEGORII de vârstă 2008-2012

Figura 2. 2008-2012: Ratele de sărăcie Urban-Rural, la nivelul categoriei de vârstă 0-17 ani222

Rata sărăciei relative pe criteriul educațional înregistrează o relație direct proporțională

între riscul de sărăcie și nivelul de educație: peste 1/3 dintre persoanele care nu depășesc

nivelul de educație al învățământului gimnazial sunt expuse unui risc semnificativ de sărăcie

relativă, în timp ce doar 15% în rândul celor care au absolvit liceul și/sau o școală postliceală

222 Sursa: Calcule realizate de Banca Mondială care folosesc date din EU-SILC 2012; Cf. Raport: document..., op.cit.,

p. 23.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


90

și doar 6%, în rândul celor care au obținut o diplomă universitară sunt expuși acestui risc.

(Figura 3) Figura 3. Rata sărăciei relative în funcție de nivelul de educație

în rândul persoanelor cu vârste de peste 16 ani, 2012223

II. Intensitatea muncii (ISM). Al doilea sub-indicator al indicatorului agregat AROPE este

intensitatea muncii. Acest element al AROPE oferă informații despre procentul din populație

care trăiește în gospodării cu o intensitate foarte scăzută a muncii (ISM).224

O gospodărie cu intensitate foarte scăzută a muncii are drept caracteristică faptul că

membrii adulți (18 și 59 ani) au muncit la mai puțin de 20 la sută din potențialul lor maxim de

muncă în anul anterior studiului. Datele EU-SILC din 2012 înfățișează o situație ce are nevoie

de o explicație suplimentară: procentul din populația României cu vârsta sub 60 de ani care

trăia în gospodării cu intensitate scăzută a muncii (7,4%) era cu 3 puncte procentuale mai mică

decât față de media pe totalul Uniunii Europene (10,4%).

Două ar fi explicațiile pentru cifrele aparent neconcordante cu realitatea ale acestui

indicator:

223 Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 38. 224 Preluăm datele din Raport: document..., op.cit., pp. 28-29.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


91

(a) migrația pentru muncă temporară - aproximarea acestui număr prin folosirea datelor

oficiale din Italia și Spania, care sunt țara de destinație pentru cea mai mare parte din

cei 2,5 milioane de migranți din România;

(b) agricultura de subzistență - existența unui segment important al forței de muncă în

sectorul agricol de subzistență.

Tabel 13. Procentul de persoane cu vârste mai mici de 60 de ani care trăiesc în gospodării cu ISM foarte scăzută în diferite zone geografice (2012)

Argumentele de mai sus pentru valoarea scăzută a ISM în România sunt validate de

nenumărate alte date legate de variația indicatorului între grupe diferite de populație, pe de o

parte, de faptul că ISM nu respectă tendința pe care o înregistrează ceilalți indicatori, pe de altă

parte. Spre exemplu, ar fi plauzibil ca procentul de persoane cu ISM să fie semnificativ mai mare

în zonele slab populate față de cele cu densitate mare a populației (diferența este de doar 3,5

procente), după cum ne-am aștepta ca ISM să fie semnificativ diferit la nivelul regiunilor de

dezvoltare: deși Regiunea Nord-Est are rata de sărăcie cea mai mare – 33% și cu o rată de 37%

de deprivare materială, doar 5% dintre persoanele cu ISM se înregistrează în această zonă a

țării.

Este la fel de greu de acceptat că doar 18% din populația cu vârste între 16 și 59 de ani și

care a urmat cursurile școlii primare să aparțină de categoria persoanelor cu intensitate scăzută

a muncii, valoarea indicatorului scăzând la 9,6 % pentru persoanele care au urmat studii

gimnaziale; persoanele cu studii medii – liceul care lucrează în familii cu intensitate scăzută a

muncii înregistrează un procent de 6,6%. Conform datelor oficiale, doar 3,8 % dintre

persoanele cu studii universitare înregistrează o intensitate scăzută a muncii. (Tabel 14).

Tabel 14. Procentul persoanelor cu vârste între 16 și 59 de ani care trăiesc în gospodării cu o intensitate a muncii foarte scăzută, în funcție de studii, 2008-2012

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


92

III. Deprivarea multiplă. Al treilea sub-indicator al indicatorului agregat cu privire la

populația expusă riscului de sărăcie și de excludere socială este Deprivarea multiplă.

Așa cum reiese din structura – agregat a trei componente, Indicatorul AROPE se exprimă

nu doar prin veniturile și resursele financiare mici, ci și prin statutul ocupațional și deprivarea

materială. Indicatorul „deprivare materială severă” măsoară ce procent din populație nu își

poate permite patru dintre următoarele lucruri ce țin de dimeniunea „materială” a calității

vieții, indicatorul distingând între persoane care nu își permit și persoane care nu îl posedă ori

nu îl au din diferite alte motive:

(1) nu își permit să plătească chiria, ratele la împrumuturi sau facturile la utilități;

(2) nu își permit să își mențină locuința încălzită adecvat;

(3) se confruntă cu cheltuieli neașteptate;

(4) nu-și pot permite să consume carne sau alte proteine în mod frecvent;

(5) nu își permit să plece în vacanțe;

(6) nu își permit să cumpere un televizor;

(7) nu au mașină de spălat;

(8) nu au autoturism; și

(9) nu au telefon.225

În perioada 2008 - 2012 indicatorul deprivării multiple înregistrează o ușoară scădere de

3 puncte procentuale (de la 32,9 % la 29,9 %), diferitele componente ale indicatorului având

225 cf. Raport – Document…, op.cit., pp. 29-30.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


93

evoluții diferite: „Trei grupuri de elemente pot fi distinse în cadrul celor nouă elemente ale

deprivării materiale. Primul grup este compus din capacitatea de a face față unor cheltuieli

neașteptate, posibilitatea de a avea carne la masă, evitarea restanțelor și încălzirea adecvată a

locuinței. Între anii 2009 și 2012, acest set de indicatori s-a înrăutățit. Al doilea grup

(posibilitatea de a-și procura o vacanță sau un televizor color) a rămas relativ constant în cei

patru ani. În final, al treilea grup de indicatori (deținerea unei mașini, a unui telefon sau a unei

mașini de spălat) s-a îmbunătățit pe parcursul perioadei de patru ani.”226

Un procent de 90% dintre gospodăriile rome se confruntă cu deprivare materială severă,

în comparație cu (i) 54 % dintre vecinii ne-romi ai acestora, care trăiesc în aceleași comunități

sau în comunități apropiate, și (ii) cu media națională a României, care este de 32%.

Diferențele în ceea ce privește deprivarea materială în rândul persoanelor cu diferite

niveluri de educație nu au scăzut semnificativ între anii 2008 și 2012.

Tabel 15. Procentul persoanelor afectate de deprivări material severe, în funcție de nivelul de educație (2008-2012)227

Factorul care influențează în cea mai mare măsură la nivel individual sărăcia și deprivarea

materială severă este educația. La nivelul celor nouă elemente ale deprivării materiale se

observă conservarea unui model legat de nivelul de educație: toate persoanele absolvente de

învățământ superior își pot permite trei dintre elemente (un televizor color, un telefon și o

226 Raport – Document..., op.cit., pp. 30. 227 Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 378.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


94

mașină de spălat), pe când 38% din populația cu studii primare nu-și pot permite unul dintre

aceste elemente. Cercetătorii au identificat un singur caz în care modelul nu se conservă.

Corelația negativă educație – deprivare materială severă este contrazisă la nivelul unui

singur caz de asociere – ne referim la intersecția dintre posesia unui automobil și studii

primare. Conform studiului, persoanele care au studii primare dețin automobile într-o

proporție absolvenții de liceu.228

Tabel 16. Principalii indicatori ai deprivării materiale severe

Tabel 17. Procentul persoanelor afectate de deprivări materiale severe (2008-2012)229

228 Vezi Raport: document…, op.cit., pp. 30-32. Datele utilizate în tabelele legate de deprivarea materială sunt

rezultatul calculelor realizate de Banca Mondială, în care sunt folosite date din EU-SILC 2012; Studiu de

fundamentare…, op.cit., p. 44. 229 Raport: document..., op.cit., p. 335.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


95

Din perspectiva lipsurilor material severe, diferențele date de nivelul de educație sunt la

fel de evidente și în Figura 4 care oferă datele anului 2012.

Figura 4. Principalii indicatori ai lipsurilor materiale severe, pe niveluri de educație, 2012230

GRUPUL VULNERABIL AL PERSOANELOR VÂRSTNICE.

230 Studiu de fundamentae..., op.cit., p. 44.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


96

Dintre românii de 65 de ani și 65+ ani, sub 1% trăiesc în instituții, restul acestei categorii

de persoane trăind în familie. Peste 26% dintre persoanele vârstnice locuiesc singure, 28%

locuiesc în gospodării cu alte persoane în vârstă (de regulă, cupluri de pensionari), în timp ce

45% dintre acestea trăiesc cu familia extinsă. Din totalul persoanelor de peste 65 de ani, cele

care au vârste cuprinse între 65 - 74 de ani reprezintă 55%. Femeile reprezintă un procent de

aproape 60%, cea mai mare parte a . persoanelor de 65 ani și 65+ trăind în mediul rural (55%).

Figura 5. Sprijinul acordat de familie persoanelor vârstnice cu limitări totale sau serioase

datorate problemelor de sănătate, pe grupe de vârstă231

La nivelul grupului de vârstă 65 - 65+ ani, perioada 2008-2012 înregistrează o scădere a

numărului de persoane aflate în sărăcie, datorită unei creșteri semnificative a pensiilor

contributive și sociale în 2010. Datele de cercetare arată că rata sărăciei în rândul persoanelor

65 și 65+ ani este mai mică decât cea a tuturor celorlalte categorii de vârstă. (Tabel 18)

231 Cf. Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 168.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


97

Tabel 18. Ratele sărăciei relative la nivel de familie, după numărul de vârstnici (65 și 65+ ani)232

Tabelul 18 arată că în 2012 simpla prezență a membrilor vârstnici scade probabilitatea

ca familiile să se afle în risc de sărăcie. Deși în 2008, situația familiilor cu un membru vârstnic

era, de fapt, mai rea decât pentru familiile cu niciun membru vârstnic, observăm că, după

creșterea pensiilor contributive și a altor ajutoare sociale între 2008-2010, incidența sărăciei

în categoria familiilor cu un membru vârstnic (21,2 la sută) era cu 1,6 puncte procentuale mai

mică decât incidența sărăciei în familiile fără membri vârstnici. Prezența a doi membri –

persoane vârstnice în cadrul familiei a scăzut incidența sărăciei în 2012 cu 13 puncte

procentuale – de la 19,9 la 6,9%.

Categoria cu adevărat vulnerabilă din grupul persoanelor vârstnice este reprezentată de

vârstnicii care trăiesc singuri, în special de vârstnicii femei din această sub-categorie. De

exemplu, sub aspectul sărăciei dintre bărbații sunt prezenți în statistici cu 9,2 procente, pe când

procentul femeilor sărace de vârstă 65-65+ ani este mai mare cu 10 puncte procentuale decât

al bărbaților - 19,3 procente pentru femei, diferența fiind mai mare pentru persoane de 85+ ani.

(Tabel 19)

Tabel 19. Rata sărăciei relative la nivel de familie, pentru diferite tipuri de familie

232 Tabelul 4 este preluat din Raport: document..., op.cit., p. 24.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


98

GRUPUL VULNERABIL AL PERSOANELOR DE ETNIE ROMĂ

Persoanele de etnie romă au o pondere specială în totalul populației aflate în risc de

sărăcie din România, ei înregistrând un risc de sărăcie semnificativ mai mare decât oricare alt

grup vulnerabil din România.

Un caz special din perspectiva transgenerațională se înregistrează la nivelul populației de

etnie romă, unde se înregistrează un risc mult mai ridicat de sărăcie, indiferent de zona în care

locuiește, nivel educațional ori vârstă. Membrii acestei populații care trăiesc în gospodării cu

intensitate de muncă redusă sunt vulnerabile în două privințe: pe de o parte, din cauza lipsei

veniturilor, ele sunt expuse unui risc ridicat de sărăcie; pe de altă parte, ele sunt expuse unui risc

ridicat de excluziune socială, ca efect al lipsei resurselor financiare, care ar putea oferi

oportunități de socializare cu prietenii, familia, alături de pierderea contactelor sociale.233

În baza pragului național al sărăciei absolute calculate pe baza consumului din anul 2013,

grupul vulnerabil al persoanelor de etnie romă înregistrează un risc de sărăcie de 10 ori mai

mare decât restul populației. Datele de cercetare arată că, dacă la nivelul întregii populații se

înregistrează o rată a sărăciei absolute de 3,4%, în cadrul populației de etnie romă rata de

sărăcie absolută ajunge la 33% în același an 2013.

La nivelul lui 2013, două caracteristici speciale se înregistrează cu privire fenomenului

sărăciei și al excluziunii sociale generate de aceasta:

(a) diferența ratei de sărăcie absolută înregistrată de populația romă și populația ne-

romă nu înregistrează diferențe semnificative în mediul rural față de mediul urban;

233 Nota de fundamentare, op.cit., Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


99

(b) riscul de sărăcie este semnificativ mai mare pentru copiii romi, a căror rată de sărăcie

ajunge la 37,7%, cu mult mai mare în raport cu rata națională a sărăciei - 4,3%.234

Figura 6. Rata copiilor romi și a celor de altă etnie de 7-14 ani aflați în afara sistemului de educație,

în funcție de mediul de rezidență și nivelul de educație al mamei235

Datele arată că doar 37% dintre copiii romi, cu vârste între 3 și 6 ani, sunt înscriși în

unitățile preșcolare, prin raportare la un procent de 63% care se înregistrează pentru vecinii

lor de altă etnie. Cifrele acestui nivel educațional sunt semnificative pentru ciclurile

educaționale ulterioare, doar puțini dintre copii romi urmând programe educaționale de

calitate, prin care să dobândească abilități și calificări căutate pe piața muncii mai târziu.

234 Raport: document ..., op.cit., p. 26; Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 39. 235 Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 192.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


100

Această slabă cuprindere în învățământul preșcolar afectează negativ pregătirea pentru

școală a copiilor romi, precum și șansele acestora de a urma studii superioare și de a dobândi

calificări profesionale mai târziu în viață.236

Figura 7. Discrepanța rezultatelor din domeniul educației

între persoanele de etnie romă și non-romă

Populația de etnie romă este expusă unui risc de sărăcie de zece ori mai ridicat decât restul

populației din România, rata de sărăcie absolută în rândul populației rome fiind în 2013 cu 30 de puncte

procentuale mai mare decât în rândul cetățenilor non-romi: 33% - din populația romă, în timp ce numai

3,4% dintre non-romi se situau sub pragul sărăciei. Mediul de rezidență este irelevant în ceea ce

privește această diferență majoră populație romă săracă-populație non-romă săracă.

(Tabel 20)

Tabel 20. Rata națională a sărăciei, în funcție de vârstă și etnie, 2013 (%)237

236 Ibidem: autorii studiului se referă la efectele lipsei de educație de calitate pentru această vârstă școlară la care

se formează abilități cognitive și psiho-emoționale necesare nivelurilor educaționale superioare și opțiunilor

viitorului adolescent ori tânăr pe piața muncii și de cele legate de calitatea vieții. 237 Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


101

Studiile realizate pe problematica accesului pe piața muncii au arătat că romii sunt angajați

mult mai rar decât persoanele non-rome, chiar și comparativ cu vecinii lor de altă etnie de pe

aceleași piețe regionale ale muncii.238 La nivelul ratelor de ocupare pentru cetățenii de etnie romă

active sunt angajați doar 57% în rândul bărbaților și 34% în rândul femeilor, spre deosebire de

ratele vecinilor non-romi: 67% în rândul bărbaților și 42% în rândul femeilor.

Cercetarea arată, de asemenea, că majoritatea romilor angajați au locuri de muncă instabile:

ancheta gospodăriilor indică faptul că numai aproximativ 35% dintre romii activi sunt angajați cu

contracte de muncă sau acte juridice, cu beneficii asociate privind asigurări de sănătate și asigurări

sociale.

Comparativ, vecinii de altă etnie înregistrează un procent de 81% la nivelul persoanelor

angajate formal și cu astfel de beneficii de asigurări sociale și de sănătate.239

Vulnerabilitatea la nivelul populației rome este legată și de condițiile de locuire,

gospodăriilor rome având infrastructură și condiții de locuit mult mai precare decât cele din

gospodăriile nerome: 30% dintre familiile rome locuiesc într-o casă dărăpănată sau în mahala,

față de doar 4% dintre familiile de altă etnie ce trăiesc în apropiere.240

Figura 8. Lipsuri locative severe,

în funcție de riscul de sărăcie și vârstă (copii), 2012 (%)241

238 Ne referim la studiului regional privind romii realizat de PNUD/ Banca Mondială/ CE (2011); apud Studiu de

fundamentare…, op.cit., p. 74. 239 Ibidem. 240 Studiu de fundamentare..., op.cit., pp. 264-265. 241 Idem, p. 265.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


102

GRUPUL VULNERABIL AL COPIILOR

România înregistrează între 2012-2014 rate de participare la învățământul primar și

secundar mai reduse decât media europeană: în 2012, rata de participare în învățământul

primar a coborât până la 90,6% de la un maxim de peste 100% în 2005-2006, datorită admiterii

concomitente a copiilor de 6 și 7 ani în clasa întâi în anul școlar 2003/2004.242

Figura 9. Numărul copiilor de 7-14 ani aflați în afara sistemului de educație, România

242 Folosim date statistice din Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 190.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


103

După o perioadă de scădere a ratei de abandon școlar, criza economică 2008-2011 a

generat o creștere a ratei de abandon școlar, ajunsă din nou la 6% în învățământul primar și

până la 8,9% în cel secundar. „Aproximativ 69.800 de copii cu vârste între 7 și 14 ani au fost

înregistrați ca aflându-se în afara sistemului de educație cu ocazia Recensământului din 2011,

din care 48.400 erau analfabeți (definiți ca persoanele fără o educație formală). Aproape 99%

dintre ei locuiau cu familia și doar 1% trăiau fie în instituții, fie pe străzi. Cu toate acestea, rata

copiilor de vârsta ciclului primar (7-9 ani) aflați în afara sistemului de educație era de 6% în

rândul copiilor din familie și peste 16% în cazul celor din instituții sau care trăiau pe străzi.”243

Recensământul din 2011 a oferit următoarele date privind grupul vulnerabil al copiilor

care abandonează școala:

circa 69.800 de copii cu vârste între 7 și 14 ani se aflau în afara sistemului de educație;

48.400 dintre aceștia erau analfabeți (definiți ca persoanele fără o educație formală);

aproximativ 99% dintre ei locuiau cu familia;

1% dintre copii aflați în afara sistemului de educație trăiau fie în instituții, fie pe străzi.

243 Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


104

rata copiilor de vârsta ciclului primar (7-9 ani) aflați în afara sistemului de educație era

de 6% în rândul copiilor din familie și peste 16% în cazul celor din instituții sau care

trăiau pe străzi;

ratele echivalente ale adolescenților de vârsta ciclului gimnazial (10-14 ani) aflați în

afara sistemului de educație erau de 3% și de 11%.

6,9% dintre copiii de vârsta ciclului gimnazial (11-14 ani) nu erau cuprinși în sistemul

de educație în 2009244

rata neșcolarizării copiilor care trăiesc în familie era de 4,3% în mediul rural și de 3,7%

în mediul urban;

riscul neșcolarizării pentru copii care nu trăiesc în familie era de aproape 5 ori mai

mare în mediul urban decât în cel rural, în special, în orașele mijlocii și mari.245

Figura 10. Rata cumulată a abandonului școlar până la ultima clasă

în învățământul primar și cel secundar, România (%)246

244 Cf. Institutul Național de Statistică, 2009, http://data.uis.unesco.org/; apud Studiu de fundamentare…, op.cit.,

p. 190. 245 Ibidem. 246 Apud Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 191.

http://www.poca.ro/

http://data.uis.unesco.org/

www.poca.ro


105

O categorie aparte în rândurile grupului vulnerabil al copiilor o reprezintă copiii

abandonați în secțiile spitalelor, chiar dacă numărul acestora a scăzut între 2004-2014 cu

două treimi. Cea mai mare a acestor copii sunt abandonați în secțiile de maternitate (56,94% în

2010 și 65,78% în 2011), aproximativ 31,86% în 2010 și 27,30% în 2011 dintre copii fiind

abandonați în secțiile de pediatrie.247

Deși numărul copiilor abandonați în unitățile medicale a scăzut cu două treimi în ultimii

10 ani (de la 4.614 în 2004 la 1.449 în 2014), s-a înregistrat o creștere de 12% între 2010 și

2012. În ultimii trei ani, numărul a stagnat la peste 1.400, cu un maxim de 1.474 de copii

abandonați în 2013.

Un procent de circa 60% dintre nou-născuții și a copiilor foarte mici care ajung în sistemul

de protecție a copilului au fost abandonați în unitățile medicale.

„În mare parte, aceștia au fost plasați unui asistent maternal (în jur de 45% între 2010 și

2012 și cu 3% mai puțin în 2013), unii au intrat în grija serviciilor de tip rezidențial (centre de

plasament și centre de primire în regim de urgență), unde s-a înregistrat cel mai mare număr

în 2013 (79 de copii sau 6,2% din numărul total al copiilor abandonați care au intrat în sistemul

de protecție a copilului).”248

În fiecare an, o parte dintre copiii abandonați în maternități ori în unități medicale de

pediatrie rămân în aceste unități, unde nu au la dispoziție personal de specialitate și resurse

necesare pentru o dezvoltare psiho-fizică și intelectuală adecvată: 236 copii în 2010, 248 copii

în 2011, 234 copii în 2012 și 175 copii în 2013.249

Numărul copiilor din sistemul instituționalizat (centre de plasament publice și private,

inclusiv case de tip familial) a scăzut între 2000-2014 de la 57.181 la 21.365. După o creștere

în 2001, rata copiilor aflați în sistemul instituționalizat a înregistrat din nou o scădere până în

2014.

În grija statului – instituții sau copii plasați într-un mediu familial – se aflau aproximativ

98.000 de copii în 1997, numărul copiilor din această categorie vulnerabilă scâzând la circa

62.000 în 2013, pentru a ajunge la aproape 59.000 în anul 2014), pe fondul unei scăderi a

247 Cf. Studiu de fundamentare.., op.cit., p. 141. 248 Studiu de fundamentare…, op.cit., p. 141. 249 Idem, p. 142.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


106

populației totale de copii în România, ceea ce arată, că, de fapt, rata copiilor aflați în grija statului

„a stagnat (1.776 în 2000 și 1.641 în 2011), ceea ce denotă eșecul sistemului de a diminua

numărul copiilor ce intră în sistemul de protecție.”250

Figura 11. Proporția copiilor din sistemul de protecție specială (1997-2013)251

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului a scos în evidență că

familiile/gospodăriile din care provin copiii înregistrați în sistemul public de protecție aparțin

de unul sau mai multe grupuri vulnerabile, principalele cauze ale separării copilului de familie

și ale înregistrării lui în sistemul public de protecție fiind: sărăcia (42%); abuzul și neglijarea

(25%); dizabilitatea (10%).252

250 Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 142. 251 Idem, p. 143. 252 Apud Studiu de fundamentare..., Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


107

Figura 12. Distribuirea copiilor din serviciile de protecție,

pe grupe de vârstă și tipuri de servicii, iunie 2014

Tinerii cu vârsta de peste 18 ani, care pot rămâne în sistemul de protecție a copilului

până la vârsta de 26 de ani în cazul în care sunt înscriși la o formă de învățământ, reprezintă un

alt sub-grup al acestui grup vulnerabil. Astfel, tinerii cu vârste cuprinse între 18-26 de ani

reprezentau la 30 iunie 2014 peste 11% dintre copiii aflați în sistemul de protecție al statului.253

Un sub-grup al acestui grup vulnerabil foarte puțin cercetat este cel al copiilor fără

adăpost, DGASPC raportând un total de 954 de copii ai străzii la sfârșitul anului 2013.

Un grup diferit de copii vulnerabili a fost identificat în studiul de fundamentare a

Strategiei de incluziune socială grupul copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în

străinătate: DGASPC a raportat că, dacă în decembrie 2010, se aflau în evidență 84.084 de copii

cu părinți migrant, în decembrie 2013, 80.036 de copii aveau părinți migranți254, dintre care:

22.329 aveau ambii părinți plecați la muncă în străinătate,

253 Idem, p. 147. 254 Idem, p. 148.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


108

47.394 aveau unul dintre părinți plecat la muncă peste hotare și

10.313 proveneau din familii în care părintele unic susținător era plecat la muncă în

străinătate.255

Figura 13. Copii cu unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate (mii)

Copiii privați de libertate reprezintă o altă secțiune a grupului vulnerabil al copiilor din

România, rata oficială a delincvenței juvenile fiind relativ constantă între 2003-2013.

Spre sfârșitul lui 2013, un număr de 1.700 de copii figurau în statisticile Administrației

Naționale a Penitenciarelor ca aflându-se în detenție iar un un umăr de 2.400 de copii care au comis

infracțiuni nu executau pedepse privative de libertate. Numeric, acest sub-grup vulnerabil se află în

scădere. Marea majoritate a membrilor copiilor privați de libertate sunt băieți: ei reprezintă 95%

dintre copiii arestați, 91% dintre copiii condamnați și 95% dintre minorii aflați în detenție.256

Mamele adolescente. Recensământul din 2011 a înregistrat la nivel național 8.605 de cazuri de

mame adolescente ale căror vârste erau cuprinse între 11 și 17 ani (cu 8.422 de copii în familiile lor).

Mamele adolescente de 16-17 ani provin de obicei din mediul rural iar din rândul acestora 77% dintre

ele au renunțat la școală, cea mai mare parte devenind casnice. Ele sunt vulnerabile, această stare de

255 Apud Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 148; Graficul este preluat de la p. 149. 256 Cf. Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 150.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


109

vulnerabilitate perpetuându-se spre categoria imediat următoare de vârstă: persoanele care au fost

mame în adolescență sunt dezavantajate față de cele pentru care primul copil a apărut după vârsta de

18 ani, acest dezavantaj crescând atunci când le comparăm cu tinerele fără copii.257 (Figura 14)

Figura 14. Comparație între mame minore și alte fete de 16-17 ani (%)

GRUPUL VULNERABIL AL PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Un alt grup vulnerabil cu risc major de sărăcie generat de oportunitățile lipsă de pe piața

forței de muncă sunt persoanele cu dizabilități.

Sistemul românesc de protecție a persoanelor cu dizabilități se bazează pe trei surse

principale de asistență:

(I) pensie de invaliditate și servicii de reabilitare pentru persoanele care și-au pierdut

capacitatea de muncă în timp ce erau angajate formal; sursa de finanțare este echivalentul

a aproximativ 1% din PIB, suma fiind gestionată prin Casa de Pensii, care sprijină anual

circa 700.000 de persoane;

257 Idem, p. 154.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


110

(II) transfer monetar, furnizarea gratuită sau subvenționată a echipamentelor menite să le

asigure incluziunea socială și servicii de reabilitare (inclusiv îngrijitori) pentru

persoanele cu handicap grav, ușor sau moderat; serviciile adresate acestei categorii

vulnerabile vizează aproximativ 800.000 de cetățeni și reprezintă 0,4% din PIB – venituri

publice naționale, dar și venituri publice locale.

(III) un sistem de îngrijire instituționalizată care include circa 17.000 de persoane, a cărui

sursă de finanțare este reprezentată de venituri publice naționale, dar și de venituri

publice locale.258

Tabel 21. Evoluția numărului de persoane cu dizabilități sau invaliditate (în mii)259

Un studiu al ASCHF-România (2010)260 pe tema calității vieții copiilor și a tinerilor cu

dizabilități fizice a scos în evidență faptul că doar 20% dintre persoanele chestionate consideră

că nivelul veniturilor asigură o calitate decentă a vieții, 89% dintre asistenții personali ai

membrilor acestui grup vulnerabil fiind membri de familie.

Cercetările dedicate grupului vulnerabil al persoanelor cu dizabilități arată că doar 7,25%

dintre persoanele cu dizabilități cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani sunt active pe piața muncii:

„Principalele motive ale acestui fapt sunt:

(i) metodologia de evaluare a dizabilității,

(ii) rezultatul lipsit de predictibilitate al acestei evaluări de la un an la altul și

258 Idem, p. 97. 259 Tabelul este preluat din Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 155. 260 Apud Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 98.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


111

(iii) legătura dintre capacitatea de muncă a unei persoane și statutul de persoană cu

dizabilități. Astfel, indemnizația și bugetul personal complementar acordate

persoanelor cu handicap reprezintă principalele surse de venit pentru majoritatea

românilor cu dizabilități.”261

Spre deosebire de perioada de dinainte de 1989, când persoanele cu dizabilități erau

considerate „inapte” de muncă și erau destinate „muncii protejate”, cercetările realizate după

2009 arată că după 1990 s-a construit progresiv o piața a muncii deschisă și foarte competitivă

pentru persoanele cu dizabilități:

„Un studiu din 2009, realizat de Fundația Motivation și de Societatea Academică din

România, a arătat că doar 1% dintre persoanele cu dizabilități angajate lucrau în unități

protejate la vremea respectivă, majoritatea alegând să-și găsească un loc de muncă pe piața

deschisă a muncii. În România, există un sistem de cote, la fel ca în majoritatea statelor membre

ale UE. Legea română prevede ca societățile cu peste 50 de angajați să se asigure că un procent

de cel puțin 4% dintre angajații lor este alcătuit din persoane cu dizabilități. În caz contrar,

acestea trebuie să plătească o sumă echivalentă cu jumătate din venitul minim pentru toate

posturile care nu sunt ocupate de persoane cu dizabilități sau să cumpere produse din unitățile

protejate.”262

La nivelul anilor 2012-2013, se estima că există un număr de aproximativ 29.000 de

persoane cu dizabilități angajate pe piața muncii în România, față de proiecția de politică

publică asociată – aprox. 140.000 de locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilități.263

O categorie aparte de persoane din acest grup vulnerabil care sunt supuse riscului de

excluziune socială sunt copiii cu dizabilități, care prezintă cerințe educaționale speciale (CES).

Tabel 22. Numărul copiilor cu cerințe educaționale speciale în școlile din România, 1999-2013

261 Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 76: cel mai adesea, în familiile în care există o persoană cu dizabilități, unul

dintre părinți renunță la locul de muncă și devine asistentul personal acesteia. 262 Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 76. 263 Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


112

Copiii cu cerințe educaționale speciale fac parte din categoria cea mai vulnerabilă sub aspectul

factorului de excluziune – lipsa educației.

„Așa cum indică și Recensământul din 2011, unul din trei copii de 7-14 ani cu o incapacitate

invalidantă (totală sau parțială) fie nu a fost niciodată înscris la școală, fie a abandonat studiile. Potrivit

datelor oficiale, proporția totală a copiilor cu dizabilități ce nu frecventează niciun tip de școală (de masă

sau specială) variază între 24% și 40%, în funcție de sursa datelor.”264

Tabel 23. Numărul copiilor români cu dizabilități neșcolarizați, în funcție de gradul de handicap, grupa de vârstă și mediul de rezidență, 2011265

264 Cf. Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 206. 265 Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


113

Legea privind economia socială adoptată în 2015266 a avut drept scop creșterea șanselor

de angajare pe piața muncii pentru grupurile vulnerabile. Conform acesteia:

„(1) Economia socială reprezintă ansamblul activităților organizate independent de

sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivități

și/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creșterea gradului de ocupare a persoanelor

aparținând grupului vulnerabil și/sau producerea și furnizarea de bunuri, prestarea de servicii

și/sau execuția de lucrări. (2) Economia socială are la bază inițiativa privată, voluntară și

solidară, cu un grad ridicat de autonomie și responsabilitate, precum și distribuirea limitată a

profitului către asociați.”267

Economia socială este definită de Legea 219/2015 în contextul dezvoltării comunităților

locale prin implicarea persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile în activități social-

economice și facilitarea accesului acestora la resursele și serviciile comunității.268

Legea prevedea crearea și extinderea rețelei întreprinderilor sociale de inserție a

categoriilor vulnerabile, în contextul existenței unui număr mare de persoane afectate de

excluziunea socială și dificultate de acces pe piața muncii – un procent important din cei peste

4,1 milioane de români „fără loc de muncă” (șomeri și inactivi) înregistrați la nivelul anului

2011 era de așteptat să fie incluși în economia productivă.269

Începând cu 2014, România participă la un fond comunitar de ajutor pentru cele mai

defavorizate persoane – Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane

(FEAD), care se derulează în perioada de programare a UE 2014-2020. FEAD sprijină acțiunile

prin care se oferă asistență materială (alimente, îmbrăcăminte și alte articole esențiale pentru

uzul personal) „celor mai defavorizate persoane”, termenul referindu-se la „persoane fizice,

care pot fi persoane individuale, familii, gospodării sau grupuri constituite din persoane, ale

căror nevoi de asistență au fost stabilite în funcție de criterii obiective stabilite de către

autoritățile naționale competente în consultare cu actorii din sector, evitând conflictele de

interese, sau care sunt definite de organizațiile partenere și aprobate de către autoritățile

266 Cf. Legea Nr. 219 / 2015 privind economia socială; http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/

Legislatie/L219-2015.pdf 267 Alin 1, 2, art. 2, Legea Nr. 219 / 2015 privind economia socială. 268 Art. 5, Legea Nr. 219 / 2015 privind economia socială. 269 Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 82.

http://www.poca.ro/

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/L219-2015.pdf


www.poca.ro


114

naționale competente respective și care pot include elemente necesare pentru a ajunge la

persoanele cele mai defavorizate din anumite zone geografice”.270. Aceste fonduri completează

finanțarea acordată de Fondul Social European (FSE), în sensul că FEAD răspunde necesităților

de bază ale celor mai defavorizate persoane pentru a le permite accesul la formare sau la

ocupare, asemenea programelor sprijinite de FSE. Dintr-un fond total FEAD de 3.395.684.880

euro (2011), România este vizată de distribuirea unei sume de 391.000.000 euro pe întreaga

perioadă, doar Grecia și Lituania având alocate sume mai mari din FEAD. (Figura 15)271

Figura 15. Alocarea FEAD pe stat membru (2014-2020) – prețuri în Euro din 2011,

pe cap de locuitor

ALTE GRUPURI VULNERABILE

270 Cf. art. 2 al Regulamentului (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; apud Studiu de

fundamentare…, op.cit., p. 95. 271 Pe întreaga perioadă 2014-2020, suma minimă alocată unui stat-membru este de 3.500.000 euro; apud Studiu

de fundamentare…, op.cit. Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


115

Persoanele cu probleme de sănătate mintală. Un grup vulnerabil special este cel al

persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Această categorie de persoane sunt expuse unui

risc crescut de sărăcie și excluziune socială și se află într-un raport de tip „cerc vicios” cu sărăcia,

persoanele care trăiesc în dezvoltând mai ușor probleme de sănătate mintală. La nivelul

grupului vulnerabil al populației sărace, probleme de natură mintală sunt adesea mai grave, au

o durată și consecințe mai serioase decât în cazul restului populației.272 Centrele de recuperare

și reabilitare neuropsihiatrică (CRRN) pentru pacienții cu afecțiuni psihice cronice au fost

gândite ca o alternativă viabilă la spitalele de psihiatrie, ele având funcția de a asigura un mediu

cald, familial, care oferă activități de recuperare, reabilitare și integrare în societate. În 2014

erau înființate foarte puține astfel de centre, MMFPSPV anunțând la 31 martie 2014 că doar 53

de CRRN primiseră autorizația de funcționare în România, ele oferind servicii pentru 5.310 de

beneficiari.273

Grupul vulnerabil al adulților privați de libertate sau aflați în supravegherea

serviciilor de probațiune. Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) estima în 2014 că

între 60% și 80% din persoanele eliberate vor ajunge din nou în închisoare. Estimările veneau

pe o istorie a recidivei, nivelul de recidivă, care arăta că 45% din deținuții din 2013 erau

recidiviști. Concluzia cu privire la fenomenul recividist are o valoare specială pentru o analiză

a gradului de vulnerabilitate a acestui grup alcătuit din persoanele eliberate din închisoare:

României îi lipsește un sistem eficient de incluziune socială a foștilor deținuți, după eliberarea

acestora din închisoare. Cercul vicios al recidivei constă tocmai în această incapacitate de a oferi

oportunități de incluziune, care să contracareze efectele profund negative ale etichetării și

excluziunii sociale a fostului deținut: exclus, simțind forța uriașă a unei etichete sociale, fostul

deținut este obligat să recurgă la noi activități infracționale.274

Între 2010-2013, populația persoanelor care executau o pedeapsă privativă de libertate a

crescut de la 28.244 (2010) la 33.434 (2013). Presiunea mare asupra sistemului

penitenciarelor datorită suprapopulării tuturor unităților de detenție a făcut ca un număr de

272 Apud Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 159. 273 Idem, p. 160. 274 Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 169.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


116

peste 10.000 de deținuți să fie eliberați sub supraveghere în 2013, față de aproximativ 8.000 în

2010. În 2013, 659 deținuți au fost eliberați condiționat.275

Majoritatea persoanelor acestei categorii se situează la intersecția mai multor factori și

caracteristici specific diferitelor grupuri vulnerabile. Profilul unui deținut din perspectiva

factorilor care generează vulnerabilitate socială și risc de excluziune în perioada post-

penitenciară este următorul: peste 90% dintre deținuți sunt bărbați cu un nivel scăzut de studii,

mare parte dintre ei având studii primare și doar 25% absolvind învățământul vocational; ½

dintre deținuți erau șomeri sau lucrau la negru înainte de a fi închiși.

Excluși încă înainte de perioada detenției, marginalizarea socială de după detenție va

accentua caracteristicile de vulnerabilitate ale acestui grup social, principalul factor de

excluziune socială identificat în 2014 fiind acela al nivelului scăzut de educație.

Sistemul penitenciarelor și de probațiune nu dispune de o resursă umană de specialitate

(personal socio-educativ, personal psiho-social) suficient de numeroasă pentru a putea oferi

programe educaționale și de formare care să asigure o reintegrare socială a deținuților după

eliberarea din închisoare: în 2013 lucrau doar 659 specialiști în domeniul socio-educativ în

întreg sistemul penitenciar din România.276

Grupul persoanelor vulnerabile care fac abuz de alcool. În condițiile inexistenței unui

sistem național care să ofere date despre persoanele dependente de alcool sau despre cele care

fac abuz de alcool, datele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) sunt singurele care pot oferi

o idee despre acest grup vulnerabil: 3,8% dintre bărbații de 15 ani și peste și 1,1% dintre

femeile de aceleași vârste fac abuz de alcool, în timp ce dependența de alcool afectează 2%

dintre bărbați și 0,6% dintre femei.277

Grupul vulnerabil al consumatorilor de droguri. Drogurile cel mai des utilizate în România,

conform unui sondaj derulat în 2010, au fost „etnobotanicele” și cannabis. Lista substanțelor interzise,

275 Ibidem. 276 Ibidem: Recomandările europene precizează raportul de 1 psiholog/asistent social la fiecare 200 de deținuți și

raportul 1educator la fiecare 100 de deținuți. 277 Idem, p. 172: conform datelor OMS din 2013, România este una dintre țările europene cu cel mai mare număr

de decese provocate de ciroză sau cancer hepatic datorat consumului de alcool (70-102 decese la 100.000

locuitori). În 2012, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a decontat o sumă de aproximativ 25 milioane de euro

pentru pacienți spitalizați din cauza consumul în exces de alcool (107.487.375,50 lei). Alte date legate indirecte

din 2012, precum cele 1.396 de accidente rutiere în care unul dintre șoferi se afla sub influența alcoolului, oferă

sugestii despre grupul vulnerabil al persoanelor care fac abuz de alcool.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


117

în ordine descrescătoae a frecvenței de consum, continuă cu ecstasy, heroină și cocaină. Datele puse în

2014 la dispoziție de Agenția Națională Antidrog se referă la anul 2010 și arată că 4,3% dintre românii

de 15-64 de ani declară că au consumat droguri ilegale ori „etnobotanice” legale.

Alți 4% dintre respondenți au afirmat că au folosit fără recomandarea medicului

tranchilizante, sedative ori antidepresive. Una dintre problemele principale privitor la acest

grup vulnerabil este legată de absența personalului specializat pentru situații de prevenire,

respective tratare: un sondaj realizat de Alianța pentru Lupta împotriva Alcoolismului și

Toxicomaniilor (ALIAT, 2011) a descoperit că circa 1/3 dintre psihiatrii secțiilor în care se

tratează un dependent nu au niciun fel de pregătire în domeniul dependenței de alcool sau

droguri, doar 50% dintre psihiatri participând la sesiuni de pregătire în domeniul dependenței

de alcool în ultimii 3 ani; dintre medicii generaliști și cu alte specializări, care ar avea un rol

important în domeniul dependențelor, s-a constatat că 65% dintre ei nu au niciun fel de

pregătire în domeniul dependenței de droguri sau de alcool.278

Grupul vulnerabil al victimelor traficului de persoane. Majoritatea persoanelor care

aparțin de acest grup vulnerabil sunt femei și persoane aflate în risc major de sărăcie.

Tabel 24. Numărul victimelor traficului de persoane identificate (2013)279

Regiunile în care au fost identificate cel mai mare număr de victime sunt județele din regiunile de

dezvoltare Nord-Vest, Sud-Vest, Vest și Centru. În 2013 se înregistrează o scădere generală a numărului

278 Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 174. 279 Cf. Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 176.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


118

de victime ale traficului de persoane față de anii precedenți, dar și o diminuare a numărului victimelor

provenite din mediul rural. Femeile au ponderea cea mai mare în rândul persoanelor traficate - 77%.

Persoanele cu un nivel scăzut de educație (maximum 8 clase) – dominau populația traficată sub

aspectul nivelului de educație - 47%. 48% dintre persoanele traficate erau minori.280

CATEGORII DEZAVANTAJATE ȘI POPULAȚII MARGINALIZATE

Cercetările arată că grupul vulnerabil al copiilor care abandonează școala și cei din afara

educației se regăsește preponderant în mediul rural și în comunitățile urbane marginalizate,

adesea, aceste zone rezidențiale incluzând un procent ridicat de populație de etnie romă.

Comunitățile rurale marginalizate fac parte din 992 de comune (sau 35% din comunele de la

nivelul țării), prezentând diferențe regionale semnificative: în 298 de comune (10,4%), între 10% și

19% din populație trăiește în zone marginalizate, iar în 155 (5,4%) ponderea se ridică la 20-29% .

Tabel 25. Rata de marginalizare a categoriilor cheie de populație, în mediul rural și urban, în 2011281

Sectoarele de recensământ marginalizate sunt situate în 14% din sate, din toate județele

și regiunile țării. Populația ce trăiește în zonele rurale marginalizate înregistrează o proporție

280 Raportul din 2014 al Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane (ANITP): Apud Studiu de

fundamentare…, op.cit., p. 177. 281 Idem, p. 426.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


119

de peste două ori mai mare decât valoarea mediei naționale în comunele din regiunea Nord-

Est. Deși majoritatea comunelor (și a satelor) nu prezintă zone marginalizate, în 663 de sate

peste jumătate din populație trăiește în astfel de zone. La nivelul comunelor, în 157 mai bine de

o treime din populație se regăsește în comunități marginalizate.282

Figura 16. Zone rurale marginalizate, în funcție de indicatorii cheie, în 2011

De exemplu, în județele Bihor și Caraș-Severin, 50% dintre elevii care au abandonat

studiile în clasele I-VIII proveneau din doar 5% dintre școli. Alte cercetări arată o incidență a

eșecului și abandonului școlar în ciclul primar de peste 25%, la nivelul ciclului gimnazial

abandonul școlar atingând un procent de circa 50%.

Tabel 26. Zonele rurale marginalizate, în funcție de indicatorii cheie, în 2011283

282 Cf. Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 321. Figura16 este preluată din aceeași sursă. 283 Idem, p. 322.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


120

Tabel 27. Proporția adolescenților de 15-18 ani necuprinși într-o formă de învățământ sau instruire, în funcție de sex, mediu de rezidență, nivelul de educație al mamei și decile de venit (%)284

284 Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 197.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


121

Datele de analiză școlară arată că doar un procent de circa 50% dintre elevii înscriși în

clasa întâi în școlile cu o proporție ridicată de copii dezavantajați termină școala gimnazială.

Tabel 28. Cuprinderea în sistemul de învățământ a copiilor din zonele marginalizate ale României (%)285

CATEGORIILE DEZAVANTAJATE ȘI PARTICIPAREA LA PROGRAME DE ÎNVĂȚARE PE

TOT PARCURSUL VIEȚII (IPV)

Deși acest tip de învățare este parte integrantă din procesul de incluziune socială, ori

reintegrare pentru anumite grupuri vulnerabile, participarea acestora la IPV este deosebit de

scăzută în România.286 După ce în perioada 2007-2013 rata de partcipare a persoanelor adulte

la IPV crescuse de la 1,3 la 2%, în 2015, obiectivele Strategiei Europa 2020 prevăd ca în 2020

să se înregistreze o creștere de până la 10% a ratei de participare a persoanelor cu vârste între

25 și 64 de ani la IPV.287

România prezintă una dintre cele mai mici creșteri medii din UE în acest domeniu și nu

reușește să realizeze progresele minime cerute de Comisia Europeană. Lipsa resurselor

financiare împiedică participarea la programele IPV, în special în cazul categoriilor

dezavantajate. Într-un studiu realizat de Banca Mondială în 2014, 22,8% dintre cei aproape 400

de actori implicați în învățarea pe tot parcursul vieții în România au declarat că un obstacol

pentru creșterea participării este costul educației și al formării.268 Acesta reprezintă un factor

285 Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 193. 286 Studiu de fundamentare..., op.cit., p. 202. 287 Ibidem: În 2012 rata de participare de 1,4% s-a aflat mult sub media UE-27, care era de 8,9%.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


122

foarte important la nivelul politicii de incluziune socială deoarece IPV este esențială pentru

abilitarea celor ce se confruntă cu riscul excluziunii.

GRUPURILE VULNERABILE ȘI SERVICIILE SOCIALE (2014)

Recensământul Serviciilor Publice de Asistență socială (SPAS) realizat de Banca Mondială

în mai 2014 a arătat că numărul de locuitori la un asistent social variază între aproximativ 6.000

și peste 13.000 de locuitori la un profesionist din cadrul SPAS în mediul rural și comunitățile

urbane mici. Dacă se adaugă la acest raport și personalul neprofesionist care are atribuții în

domeniul asistenței sociale, raportul mediu scade la circa 2.500 de locuitori în mediul rural și

circa 3.000 de locuitori în orașele mici. Cele mai mari probleme la niveul serviciilro sociale se

regăsesc în cadrul comunităilor rurale și al orașelor mici

(Figura 17).

Figura 17. Personalul din domeniul asistenței sociale la nivelul SPAS,

în funcție de mediul de rezidență și mărimea localității (mii persoane)

Dacă în toate orașele mari, SPAS cuprind o ofertă destul de largă de servicii sociale

(cantine sociale, centre de zi, adăposturi pentru persoanele fără adăpost, locuințe sociale), în

majoritatea comunelor lipsesc angajați profesioniști în domeniul serviciilor și asistenței sociale,

SPAS având doar unul sau doi angajați cu atribuții în domeniul asistenței sociale care deservesc

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


123

o populație adesea răspândită în mai multe sate (între 2 și 40), la mare depărtare de sediul

instituției.288

Figura 18. Necesarul estimativ de personal la nivelul SPAS, în funcție de mediul de rezidență

și mărimea localității, în baza a două scenarii (mii persoane)289

Datele recensământului SPAS realizat în 2014 de Banca Mondială arată că dintre cele 149

de cantine sociale raportate de MMFPSPV în decembrie 2013, doar 12 erau destinate populației

vulnerabile din mediul rural, restul de 137 fiind gestionate de SPAS din mediul urban, aproape

toate deservind persoane din localități cu peste 20.000 de locuitori.

Cercetarea a scos în evidență, de asemenea, că activitățile de asistență socială de calitate

sunt greu de realizat în localitățile rurale și cele urbane mici, din cauza lipsei personalului

profesionist, puțini dintre deținătorii de diplome universitare în domeniul asistenței sociale

obținute până în 2014 regăsindu-se în mediul rural și orașele cu mai puțin de 20.000 de

288 În comunitățile urbane sub 20.000 de locuitori SPAS au două sau trei persoane cu atribuții în domeniul

asistenței sociale, dintre care unul, este, de regulă, asistent social profesionist; în cu peste 50.000 de locuitori,

numărul mediu al angajaților crește până la 25; cf. Studiu de fundamentare…, op.cit., p. 124. 289 Idem, p. 125.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


124

locuitori. Banca Mondială estima în urma studiului că sistemul de asistență socială din mediul

rural și orașele mici ar avea de nevoie de un număr de 2300-3600 pe experți.290

Recensământul și analiza datelor de cercetare din 2014 au confirmat studii anterioare

realizate pe piața publică și piața privată, care arătau că „majoritatea angajaților cu atribuții în

domeniul asistenței sociale din cadrul SPAS nu au responsabilități clar definite și, deseori, se

așteaptă ca aceștia să desfășoare și alte activități decât cele de asistență socială. Recensământul

SPAS realizat de Banca Mondială a confirmat constatarea studiilor anterioare.”291

290 Idem, p. 124. 291 Idem, p. 125: recensământul și datele de cercetare au confirmat, de exemplu, că o parte importantă dintre

angajații cu atribuții de asistență socială dețin concomitent atribuții precum cea de responsabil de registrul agricol,

arhivar, secretar, specialist în resurse umane, bibliotecar, consultant fiscal și coordonator al ajutoarelor de

urgență.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


125

Evoluția sărăciei și excluziunii sociale în România în perioada 2007 – 2019. O analiză

comparativă

Una dintre problemele majore cu care s-a confruntat România în ultimii aproape 30 de

ani a fost problema sărăciei. În anul 1990 România avea aproximativ 44% din populație ocupată

în industrie, aproximativ 29% în agricultură și numai 27% în servicii. Țările occidentale, luate

ulterior ca reper în procesul de reformare instituțională și economică, aveau deja o structură

ocupațională fundamental diferită, cu 60% din populație ocupată în industrie, 31% în industrie

și 9% în agricultură (media UE 15).292

Reconfigurarea sistemului politic și economic a fost principala cauză pentru apariția

sărăciei. Două fenomene sunt reprezentative: privatizarea industriei și fenomenul

dezindustrializării, respectiv retrocedarea terenurilor agricole care au reîmproprietărit o parte

importantă din populația rurală. Cea mai dramatică schimbare în anii `90 a fost reducerea

numărului de salariați în industrie, iar în contextul lipsei oportunităților de muncă, o bună parte

din populație a migrat din urban în rural, unde principala activitate ocupațională a fost

practicarea agriculturii de subzistență specifică mai degrabă societăților de tip

pre-capitalist. În acest context, inclusiv pe fondul creșterii inflației, are loc o creștere

importantă a fenomenului sărăciei și excluziunii sociale pentru categorii importante de

populație. Rapoartele Băncii Mondiale sau ale ICCV atrăgeau atenția asupra faptului că sărăcia,

măsurată prin diferite metode normative (populație care trăiește cu sub 2 $ americani PPC/zi;

sub 3,3$ PPC/zi, sub 4$ PPC/zi)293. Indiferent de metoda de măsurare, până la finalul anilor 90,

sărăcia și sărăcia extremă au continuat să crească.

După anul 2000, sărăcia și mai ales inegalitatea au rămas la un nivel ridicat raportat la

standardele europene, în ciuda creșterii economice și ale măsurilor politice menite să reducă

292 Vezi World Development Indicators Database, 2016 293 A se vedea Zamfir, Cătălin (coord.). 1994. Dimensiuni ale sărăciei. București: Expert; World Bank. 1997.

Romania. Poverty and Social Policy (in two volumes). Report No. 16462-RO; Zamfir, Cătălin (coord.). 2001. Situația

sărăciei în România. Raport ICCV și UNDP

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


126

sărăcia. În această secțiune prezentăm evoluția fenomenului sărăciei și excluziunii sociale,

utilizând preponderent metodologia Eurostat. Aceasta este dezirabilă întrucât ia în considerare

mai multe dimensiuni ce pot oferi o imagine de ansamblu despre tipurile de vulnerabilități cu

care se confruntă persoanele aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială. De asemenea, vom

urmări dimensiunile utilizate în studiul de fundamentare pe care s-a bazat elaborarea Strategiei

naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020 și vom

urmări progresul României în condițiile în care au fost implementate o serie de programe și

politici în cadrul Strategia Europa 2020.

Riscul de sărăcie sau excluziune socială

După cum am precizat la început, cel mai comun indicator care oferă o imagine generală

despre populația care se află în risc de sărăcie sau excluziune socială este AROPE (at-risk of

poverty or social exclusion). Acest indicator ia în considerare trei dimensiuni ale sărăciei: sărăcia

monetară, intensitatea foarte scăzută a muncii la nivel de gospodărie și deprivarea materială

severă (sau persoanelor expuse lipsurilor materiale grave). Persoanele aflate în risc de sărăcie

sau excluziune socială sunt considerate cele care se încadrează în cel puțin una din cele trei

categorii. Eurostat furnizează date pentru România începând cu anul integrării României în

Uniunea Europeană, iar pentru media țărilor care fac parte în prezent din Uniunea Europeană,

nu a fost posibilă calcularea mediei încă din 2007, în principal pentru că pentru Croația se

colectează date numai începând cu anul 2010. În prima parte a acestei secțiuni prezentăm

evoluția indicatorului AROPE în perioada 2007-2018 în România, comparativ cu media UE28

(pentru perioada 2010-2017). Comparația cu media țărilor UE28 are scop ilustrativ scopul fiind

acela de a interpreta evoluția indicatorilor în context european. Indicatorul AROPE este

prezentat inclusiv pe gen, grupe de vârstă, nivel de școlaritate, tip de gospodărie, grad de

urbanizare, existența unei dizabilități.

Alături de Bulgaria, România s-a aflat constant printre țările cu cea mai mare pondere a

persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială, cu mențiunea că ritmul de

scădere a fost mai rapid în Bulgaria. În România, în intervalul 2007-2014 a avut în fiecare an

cel puțin 40% din populație în risc de sărăcie sau excluziune socială. Chiar în contextul în care,

începând cu 2011, România a înregistrat creștere economică, numai în ultimii în 2017 și 2018

s-au înregistrat scăderi importante ale populației expuse riscului de sărăcie sau excluziune. Cu

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


127

toate acestea, diferența față de media Uniunii Europene rămâne substanțială, România fiind

alături de Bulgaria și Grecia țările cu cea mai mare pondere a populației aflată în risc de sărăcie

sau excluziune socială. În termeni absoluți, la nivelul anului 2018, 6.360.000 persoane erau

expuși sărăciei și excluziunii sociale, fiind pentru prima dată când a scăzut sub șapte milioane.

Tabelul 29. Procentul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 23.8 24.3 24.8 24.6 24.4 23.8 23.5 22.4 :

RO 47.0 44.2 43.0 41.5 40.9 43.2 41.9 40.3 37.4 38.8 35.7 32.5

Sursa: Eurostat [ilc_peps01], calculele autorilor

Din punctul de vedere al distribuției în funcție de gen se constată faptul că atât în România

cât și la nivelul mediei UE28 faptul că femeile se află într-o mai mare măsură în risc de sărăcie

sau excluziune socială decât bărbații. Această diferență a fost constantă pe toată perioada

analizată cu excepția anului 2014.

Tabelul 30. Procentul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale în funcție de gen

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

EU28 (M) : : : 22.7 23.2 23.8 23.7 23.6 23.1 22.5 21.6 :

EU28 (F) : : : 24.8 25.4 25.8 25.5 25.2 24.5 24.4 23.3 :

RO (M) 46.1 43.0 41.8 40.5 39.9 42.5 41.3 40.0 36.5 37.8 34.9 31.0

RO (F) 48.0 45.3 44.2 42.4 41.9 43.8 42.5 40.7 38.2 39.8 36.5 33.9

Sursa: Eurostat [ilc_peps01], ], calculele autorilor

Tinerii reprezintă o categorie vulnerabilă la nivelul Uniunii Europene, multe țări din

statele membre confruntându-se cu problema tinerilor inactivi sau care se află în șomaj. Astfel,

procentul tinerilor cu vârste cuprinse între 16-29 ani se află într-o proporție mai mare în risc

de sărăcie în principal la nivelul mediei UE, dar și în România. În România, anul 2018 este

primul an în care sărăcia în rândul tinerilor a scăzut sub 40%. De scădere au beneficiat însă în

principal tinerii bărbați, 2018 fiind primul an în care diferența de gen a crescut cu peste 3%. În

termeni absoluți, din cele 6.4 milioane de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune

socială, aproximativ 1 milion sunt tineri (16-29 ani).

Tabelul 31. Procentul tinerilor (16-29 ani) expuși riscului de sărăcie sau excluziunii sociale

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


128

UE28 : : : 27.1 28.2 29.5 29.5 29.7 29.1 28.8 27.4 :

RO 43.1 42.5 42.6 41.2 43.5 46.6 45.9 45.1 41.7 43.7 40.4 35.3


În ceea ce privește riscul de sărăcie în funcție de vârste se constată faptul că în România

copiii (0-18 ani) se află într-o mai mare măsură în risc de sărăcie decât adulții (18-64 ani) și

vârstnicii (65+). Cu toate acestea, din anul 2007 a avut loc o scădere importantă în cazul tuturor

categoriilor de vârstă, însă în principal în cazul vârstnicilor aflați în sărăcie sau excluziune

socială, de la 58% în 2007 la 33% în 2018. Cu toate acestea, scăderea cea mai importantă a avut

loc în intervalul 2007-2009, astfel că ritmul de scădere al ponderii vârstnicilor aflați în situație

de risc a fost mai degrabă scăzut în intervalul 2009-2018. În privința ponderii populației

expuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale, România însă se află departe de media UE28.

În țările UE copiii sunt, de asemenea, cel mai vulnerabil grup, 1 din 4 copii aflându-se în risc de

sărăcie sau excluziune socială, însă diferențele față de celelalte categorii de vârste sunt mai mici.

În ceea ce privește diferențele în funcție de gen, singura diferență majoră este în cazul grupului

vârstnicilor, atât în UE28 (15% dintre bărbații 65+ vs. 21% femeile 65+ se aflau în risc de

sărăcie sau excluziune social în anul 2017), dar mai ales în România (26% dintre bărbații 65+

vs. 37% din femeile 65+).

Tabelul 32. Procentul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale pe categorii de vârstă

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (copii) : : : 27.6 27.3 28.1 27.9 27.8 27.1 26.4 24.9 :

UE28 (adulți) : : : 23.6 24.5 25.4 25.5 25.4 24.7 24.2 23.0 :

UE28 (vârstnici) : : : 20.1 20.4 19.2 18.2 17.8 17.4 18.2 18.2 :

RO (copii) 51.8 50.9 50.6 48.1 49.2 52.5 51.4 50.7 46.8 49.2 41.7 38.1

RO (adulți) 42.9 40.8 40.7 39.9 39.7 42.3 40.7 38.7 35.7 37.0 34.6 30.7

RO (vârstnici) 57.9 49.4 43.3 40.1 36.2 35.4 35.8 35.0 33.3 34.0 33.2 32.8


Riscul de sărăcie sau excluziune socială variază în funcție de tipul de gospodărie la nivelul

mediei europene. Persoanele care au cel mai mare risc de a se afla în sărăcie sau excluziune

sunt persoanele singure cu copii dependenți (47%), urmate de familiile formate din doi adulți

și trei sau mai mulți copii dependenți (31%). Nu există diferențe majore între femeile și bărbații

care locuiesc singuri, dar nici între familiile formate din doi adulți care au unul sau doi copii.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


129

Așadar, riscul de sărăcie într-o familie formată din doi adulți crește, statistic vorbind, odată cu

cel de-al treilea copil. Din punct de vedere longitudinal, nu a existat o variație foarte mare în

perioada 2010-2017, cu excepția persoanelor singure cu copii dependenți, a căror situație s-a

îmbunătățit ușor.

Tabelul 33. Persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale în funcție de tipul de gospodărie (media UE28)

UE28 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

persoană singură 34.1 35.0 34.2 33.6 33.6 33.0 33.0 32.5 :

persoană singură cu

copii dependenți 52.2 50.3 50.8 50.1 48.4 48.2 48.0 47.0 :

femeie singură 34.6 35.5 34.1 33.4 33.4 32.3 33.1 32.7 :

bărbat singur 33.4 34.4 34.3 33.9 34.0 33.8 32.8 32.2 :

doi adulți cu un copil

dependent 17.3 18.7 19.4 19.3 18.9 17.6 17.9 16.3 :

doi adulți cu 2 copii

dependenți 19.0 19.0 19.4 18.8 19.1 18.3 17.7 16.7 :

doi adulți cu minim 3

copii dependenți 32.1 31.3 31.4 32.6 32.4 32.0 31.1 30.7 :


În România, cele mai vulnerabile categorii de populație sunt în ordine: familiile formate

din doi adulți și trei copii sau mai mulți (58%); urmate de persoanele singure cu copii

dependenți (49%) și femeile singure (48%). Prin comparație, numai 36% dintre bărbații

singuri se află în risc de sărăcie sau excluziune socială. Spre deosebire de media UE28, diferența

între o familie formată din doi adulți și un copil dependent și o familie formată din doi adulți și

doi copii dependenți este importantă, riscul de sărăcie sau excluziune socială crescând

substanțial odată cu al doilea copil. La fel ca la ceilalți indicatori diferența față de media UE28

este importantă, în principal în cazul familiilor cu 3 sau mai mulți copii și femeilor singure. Pe

de altă parte, spre deosebire de media UE28 România a înregistrat progrese importante în

reducerea riscului de sărăcie sau excluziune, în special în cazul persoanelor singure,

persoanelor singure cu copii dependenți, femeilor singure și bărbaților singuri. O scădere mai

redusă a riscului de sărăcie sau excluziune a avut loc în cazul familiilor cu copii, fiind nevoie de

politici care să sprijine într-o mai mare măsură aceste familii.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


130

Tabelul 34. Persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale în funcție de tipul de gospodărie (România)

RO 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

persoană singură 66.5 58.9 54.7 54.6 50.1 49.0 49.3 49.9 47.9 47.3 43.9 43.1

persoană singură

cu copii

dependenți

69.0 71.9 64.8 55.8 60.9 59.5 62.6 58.8 53.0 58.2 45.0 48.8

femeie singură 71.6 62.5 57.5 56.7 52.6 50.1 49.8 51.1 50.4 51.3 48.5 48.0

bărbat singur 57.6 52.3 49.4 50.6 45.3 46.8 48.4 47.8 44.0 41.6 37.5 36.1

doi adulți cu un

copil dependent 30.2 29.2 30.0 32.9 33.9 32.9 28.3 22.8 23.5 26.1 19.8 21.0

doi adulți cu doi

copii dependenți 40.6 38.3 38.9 39.7 38.1 40.9 39.7 40.0 33.1 37.2 34.0 32.2

doi adulți cu

minim 3 copii

dependenți

69.1 77.5 73.3 74.1 73.6 73.0 76.1 78.6 76.0 72.6 65.8 57.6


Nivelul de școlaritate este un factor important care influențează probabilitatea unei

persoane de a se afla în risc de sărăcie sau excluziune socială. La nivelul UE28, cei care au cel

mult studii gimnaziale au o șansă mai mare să fie în risc de sărăcie sau excluziune socială (34%),

urmați de cei cu studii liceale (21%) și postliceale și de cei cu educație terțiară (11%). Aceste

diferențe au rămas constante în întreg intervalul analizat 2010-2017.

În România, în anul 2018, legătura între educație și sărăcie este mult mai puternică, astfel

că 55% dintre cei care au cel mult școală gimnazială, 25% dintre cei care au liceu sau post-

liceală și numai 6% dintre cei cu studii universitare. Așadar, comparativ cu media UE28,

România are un procent asemănător de populație cu studii medii și universitare în risc de

sărăcie sau excluziune socială, diferența mai mare fiind în cazul populației care are un nivel de

școlaritate scăzut. În intervalul analizat se observă, de asemenea, faptul că România a

înregistrat progrese pentru toate categoriile de populație în intervalul 2007-2018, cu

mențiunea că în cazul celor cu un nivel scăzut de școlaritate, populația aflată în risc de sărăcie

sau excluziune socială a crescut în 2017 și 2018.

Tabelul 35. Persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale în funcție de nivelul de școlaritate

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


131

UE28 (Cel mult

scoală gimnaziala) : : : 32.7 34.2 34.8 34.9 34.8 34.5 34.8 34.3 :

UE28 (Liceu sau post-liceal) : : : 21.8 22.5 23.3 23.3 22.8 22.1 21.6 21.2 :

UE28 (Educație terțiară) : : : 10.8 11.8 12.0 11.8 12.0 11.7 11.7 11.0 :

RO (Cel mult

scoală gimnazială) 67.1 62.4 59.4 57.9 56.3 56.9 56.7 57.1 50.1 51.0 56.2 54.5

RO (Liceu sau post-liceal) 36.8 34.0 33.4 33.4 33.9 37.1 35.0 33.8 29.3 29.2 28.7 24.9

RO (Educație terțiară) 9.8 7.9 11.1 10.3 11.1 12.9 11.7 9.8 8.3 11.9 7.1 5.9


Dacă la nivelul mediei europene nu există disparități majore între cele rural, urban mic și

urban mare, în cazul României se păstrează o diferență importantă între mediul rural și cel

urban. De asemenea există o diferență importantă între orașele mari și orașele mici și suburbii,

însă diferența s-a redus în perioada 2007-2018. De altfel, reducerea cea mai semnificativă

populației care se află în risc de sărăcie sau excluziune socială s-a înregistrat în orașele mici și

suburbii, în special între 2017 și 2018.

Tabelul 36. Persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale în funcție de gradul de urbanizare

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (orașe) : : : 22.7 23.4 24.8 24.6 24.3 24.0 23.6 22.6 :

UE28 (orașe mici și suburbii) : : : 20.4 21.4 22.5 22.1 22.2 22.1 21.6 21.0 :

UE28 (rural) : : : 29.1 29.2 27.0 27.5 27.1 25.5 25.5 23.9 :

RO (orașe) 31.3 28.4 30.3 29.1 28.8 31.2 33.0 27.2 24.1 24.3 19.6 18.6

RO (orașe mici și suburbii) 55.9 43.4 30.7 39.6 41.3 35.3 33.4 32.5 30.5 33.3 30.5 24.9

RO (rural) 56.6 53.7 50.9 48.8 48.0 56.6 52.7 51.9 50.8 51.7 48.5 45.5


Persoanele care au dizabilități sunt mult mai expuse riscului de sărăcie sau excluziune

socială comparativ cu cele care nu sunt. În intervalul 2010-2017 în Uniunea Europeană nu au

survenit schimbări semnificative, procentul populației cu o dizabilitate care se află în risc de

sărăcie sau excluziune fiind de aproximativ 30%, comparativ cu aproximativ 20% dintre cei

care nu au o dizabilitate. În România, situația s-a îmbunătățit, ponderea persoanelor atât cu

dizabilități cât și fără scăzând cu aproximativ 10% în intervalul 2010-2018. Grupul persoanelor

cu dizabilități va fi tratat distinct într-o secțiune separată, putând fi considerat unul dintre cele

mai expuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale din România.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


132

Tabelul 37. Persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziunii sociale în funcție de existența unei dizabilități

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (dizabilități ușoare sau severe) 29.6 30.4 30.3 30.2 30.1 30.2 30.1 29.3 :

UE28 (fără dizabilități) 20.8 21.1 21.7 21.6 21.4 20.8 20.9 19.9 :

RO (dizabilități ușoare sau severe) 47.2 44.1 46.6 44.9 43.1 39.4 39.4 39.0 37.6

RO (fără dizabilități) 37.4 36.8 39.2 38.2 36.7 34.2 35.9 33.0 29.2

Sursa: Eurostat [hlth_dpe010], calculele autorilor

În prima parte a acestui subcapitol am prezentat comparativ și longitudinal indicatorul

AROPE pe mai multe dimensiuni cu scopul de a ilustra evoluția ponderii populației aflate în risc

de sărăcie sau excluziune socială și a grupurilor care au o probabilitate mai mare de a se afla în

această situație, în funcție de variabile structurale precum: gen, vârstă, grad de urbanizare, nivel

de educație, tip de gospodărie, existența unei dizabilități. Principala concluzie preliminară este

că în perioada 2007-2018 ponderea populației aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială

din România a scăzut considerabil și într-un ritm mai ridicat decât media UE28. Cu toate

acestea, România continuă să se numere printre țările cu ponderi mari ale populației aflate în

situație de risc, departe de media UE28 și cu grupuri specifice aflate în situație de

vulnerabilitate ridicată precum: copiii și tinerii; locuitorii din mediul rural; persoanele cu

dizabilități; persoanele cu un nivel scăzut de școlaritate (maximum gimnaziu), familiile

monoparentale care au copil/copii în întreținere, familiile cu copii – în special cele cu trei copii

sau mai mult; persoanele vârstnice.

În continuare vom analiza separat cei trei indicatori care compun AROPE: sărăcia relativă

(întâlnită și sub denumirile de risc de sărăcie sau sărăcie monetară) - AROP, persoane care

trăiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii - ISM și deprivarea materială severă

(întâlnită și sub denumirea de lipsuri materiale grave) - DMS.

În tabelul de mai jos se poate observa defalcat care sunt categoriile de persoane cele mai

expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. Așadar, la nivelul anului 2018 numai 2% din

populația României se încadra în toate cele trei categorii, 12,5% se aflau doar în risc de sărăcie;

7,5% doar în situație de deprivare materială severă și 1,3% locuiau în gospodării cu intensitate

foarte scăzută a muncii. De asemenea, 7% se aflau și în risc de sărăcie și în situație de deprivare

materială severă și numai 0,2% erau și în situație de deprivare materială severă și locuiau în

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


133

gospodării cu intensitate scăzută a muncii. Comparativ cu media europeană se pot observa

diferențe importante în principal la cei care se află în situație de DMS și DMS+AROP. Practic,

chiar dacă ponderea persoanelor în DMS a scăzut în intervalul

2007-2018, România continuă să aibă un număr important în DMS.

Tabelul 38. Persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune sociale pe cei trei indicatori care compun AROPE

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Numai

AROP

UE28 : : : 9.6 9.7 9.4 9.4 9.8 10.2 10.3 10.6 :

RO 6.3 8.3 7.7 7.9 8.2 9.1 9.5 12.0 11.9 12.2 13.0 12.5

Numai

DMS

UE28 : : : 3.9 4.0 4.5 4.3 3.7 3.2 3.1 2.8 :

RO 19.1 17.2 17.5 16.3 15.6 17.1 15.9 12.8 9.6 11.4 10.0 7.5

Numai

ISM

UE28 : : : 2.8 2.9 2.7 2.8 2.8 2.7 2.6 2.4 :

RO 1.9 2.3 2.3 2.3 2.0 2.1 2.0 1.6 1.8 1.6 1.6 1.3

AROP+

DMS

UE28 : : : 2.4 2.6 2.8 2.7 2.6 2.5 2.3 2.0 :

RO 13.7 12.0 11.6 11.3 11.4 10.9 10.7 10.1 10.0 9.0 7.5 7.0

AROP+

ISM

UE28 : : : 2.9 2.9 2.7 2.8 2.9 2.9 3.0 2.9 :

RO 0.9 0.9 0.9 0.9 1.1 0.9 0.6 0.8 1.0 1.3 1.4 1.9

DMS+

ISM

UE28 : : : 0.5 0.6 0.7 0.8 0.7 0.6 0.5 0.4 :

RO 1.4 1.1 1.2 1.3 1.0 1.0 1.0 0.8 0.6 0.5 0.6 0.2

AROP+

DMS+

ISM

UE28 : : : 1.6 1.7 1.9 1.9 2.0 1.8 1.7 1.4 :

RO 3.7 2.4 1.9 1.5 1.5 2.0 2.2 2.2 2.6 2.8 1.6 2.1

Sursa: Eurostat [ilc_pees01], calculele autorilor

În tabelul de mai jos am însumat procentul persoanelor care se află în cel puțin una din

cele trei situații. Extrem de important din perspectiva elaborării de programe și politici cu

scopul reducerii sărăciei este faptul că în România sărăcia monetară (AROP) a rămas constantă,

în timp în perioada 2007-2018, variația fiind extrem de scăzută (la nivelul UE 28 situația este

asemănătoare chiar dacă ponderea persoanelor aflate în risc de sărăcie este mai mică). De

asemenea, ponderea populației 0-59 ani care trăiește în gospodării cu intensitate foarte scăzută

a muncii nu s-a modificat substanțial, scăzând ușor în România în intervalul 2007-2018 (de

altfel, în tot intervalul analizat, ponderea persoanelor din gospodării cu ISM a fost sub media

europeană). În ceea ce privește procentul persoanelor care trăiesc în deprivare materială

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


134

severă situația este diferită, fiind indicatorul la care România a înregistrat cea mai semnificativă

scădere, de la 38% în 2007 la 16,8% în 2018 (în ciuda scăderii, România încă se plasează

departe de media UE). Așadar, scăderea populației aflate în risc de sărăcie sau excluziune

socială (AROPE) în intervalul 2007-2018 s-a bazat aproape exclusiv pe reducerea ponderii

populației care se află în deprivare materială severă, sărăcia relativă rămânând constantă.

Explicațiile pot fi legate fie de faptul că în contextul unei populații numeroase plecate în

străinătate, remitențele au redus ponderea populației aflate în deprivare materiale severă.

Totodată, scăderea poate fi datorată și creșterii accesului la bunurile luate în considerare în

alcătuirea indicelui. Printre ele se numără: posibilitatea de a cumpăra carne sau bunuri precum:

automobil, telefon, mașină de spălat, televizor color.

Așadar, în pofida implementării coordonate și integrate a unui amplu set de politici,

programe și intervenții orientate către persoanele sărace și vulnerabile și către zonele sărace

și marginalizate identificate în contextul elaborării și implementării măsurilor aferente

Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-

2020 294 , în prezent, sărăcia rămâne una din principalele cauze de generare și adâncire a

excluziunii sociale din România.

Tabelul 39. Persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune sociale pe cei trei indicatori care compun AROPE

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

AROP UE28 : : : 16.5 16.9 16.8 16.8 17.3 17.4 17.3 16.9 :

RO 24.6 23.6 22.1 21.6 22.2 22.9 23 25.1 25.5 25.3 23.5 23.5

DMS UE28 : : : 8.4 8.9 9.9 9.7 9 8.1 7.6 6.6 :

RO 37.9 32.7 32.2 30.4 29.5 31 29.8 25.9 22.8 23.7 19.7 16.8

ISM UE28 : : : 7.8 8.1 8 8.3 8.4 8 7.8 7.1 :

RO 7.9 6.7 6.3 6 5.6 6 5.8 5.4 6 6.2 5.2 5.5

Sursa: Eurostat [ilc_pees01], calculele autorilor

Sărăcia relativă

294 HG. nr 383/2015 pentru aprobarea Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru

perioada 2015-2020.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


135

În ceea ce privește sărăcia relativă (AROP), aproximativ 23,5% (echivalentul a 4,6

milioane de persoane din România) se aflau în această situație, fiind peste media UE28.

România se plasează, de asemenea, printre ultimele țări la acest indicator însă nu departe de

Bulgaria, țările baltice (Letonia, Lituania, Estonia), țările sudice (Grecia, Spania, Italia, Croația).

Acest indicator măsoară mai degrabă inegalitatea de venituri, prin urmare creșterile salariale

nu au determinat scăderea ponderii populației care se află în risc de sărăcie, fiind o problemă

ce ține de distribuția veniturilor. Înlocuirea cotei unice de impozitare cu impozitarea progresivă

a veniturilor reprezintă principala măsură care va reduce procentul populației care se află în

sărăcie relativă.

Tabelul 40. Sărăcia relativă

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 16.5 16.9 16.8 16.7 17.2 17.3 17.3 16.9 :

RO 24.6 23.6 22.1 21.6 22.3 22.9 23.0 25.1 25.4 25.3 23.6 23.5

Sursa: Eurostat [ilc_li02], calculele autorilor

Nu există diferențe majore în funcție de gen, procentul femeilor aflate in risc de sărăcie

fiind ușor mai ridicat. În ceea ce privește distribuția pe vârste, persoanele cel mai probabil să

se afle în risc de sărăcie sunt: copiii și tinerii (în mai mare măsură fetele) și femeile cu vârsta

mai mare de 65 ani (în anul 2018, 27,5% dintre femeile 65+ se aflau în risc de sărăcie,

comparativ cu 15,9% dintre bărbații 65+).

Un alt indicator important din perspectiva înțelegerii fenomenului sărăciei este „sărăcia

în muncă”, adică rata persoanelor care, deși sunt ocupate, se află în risc de sărăcie (60% sub

venitul median). Din tabelul de mai jos se poate observa că în anul 2018 aproximativ 15% dintre

persoanele ocupate se aflau în sărăcie, diferența față de media UE28 fiind importantă. De

asemenea, diferențele de gen sunt importante, bărbații ocupați fiind într-o măsură mai mare în

risc de sărăcie decât femeile ocupate, diferență aproape inexistentă la nivelul mediei UE28.

Acest lucru este cel mai probabil explicat de faptul că structura ocupațională din România diferă

semnificativ de cea din majoritatea țărilor europene întrucât procentul lucrătorilor pe cont

propriu și al lucrătorilor familiali neremunerați este mult mai ridicat. Așadar, o pondere

importantă din populație cel mai probabil face munci informale sau în propria gospodărie și

este considerată ocupată, nefiind însă salariată. Cu toate acestea, rezultatele nu trebuie

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


136

interpretate din perspectiva unei inegalități de gen în defavoarea bărbaților, în condițiile în care

există un procent important de femei inactive, comparativ cu bărbații (potrivit Institutului

Național de Statistică la nivelul anului 2017 în România, aproximativ 1,3 milioane de persoane

erau casnice, 99,8% fiind femei295).

Tabelul 41. Sărăcia în muncă

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 8.3 8.8 8.9 9.0 9.5 9.5 9.6 9.4 :

RO 17.4 17.7 17.4 17.9 19.1 19.0 18.4 19.8 18.8 18.9 17.4 15.3

Sursa: Eurostat [ilc_iw01], calculele autorilor

Tabelul 42. Sărăcia în muncă în funcție de gen

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (M) : : : 8.8 9.2 9.4 9.4 9.9 10.1 10.0 9.8 :

UE28 (F) : : : 7.8 8.3 8.4 8.5 9.1 8.7 9.1 9.1 :

RO (M) 19.0 19.3 19.3 19.7 21.4 21.3 21.0 22.6 21.0 21.5 20.1 17.9

RO (F) 15.3 15.4 14.8 15.3 16.1 15.8 14.9 16.1 15.7 15.2 13.6 11.4

Sursa: Eurostat [[ilc_iw01], calculele autorilor

Nivelul de școlaritate reprezintă o variabilă importantă care explică variația în privința

procentului persoanelor care deși muncesc se află în risc de sărăcie. Corelația este pozitivă atât

la nivelul mediei UE28, unde în anul 2017 aproximativ 20% din persoanele cu maximum

gimnaziu, 9% au liceu sau școală post-liceală și aproximativ 5% cu studii universitare sunt

săraci deși muncesc. În cazul României discrepanțele sunt mult mai mari, astfel că la nivelul

anului 2018 aproape jumătate din populația care are cel mult școală gimnazială se află în risc

de sărăcie deși este ocupată. De asemenea aproximativ 11% dintre persoanele care au studii

liceale sau post-liceale se află în aceeași situație. Nu în ultimul rând, sub 1% dintre persoanele

cu studii universitare sunt ocupate și în risc de sărăcie.

Tabelul 43. Sărăcia în muncă în funcție de nivelul de școlaritate

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

295 INS (2018). Forța de muncă în România. Ocupare și șomaj. p. 25, accesibil la:

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/forta_de_munca_in_romania_ocupare_si_somaj_20

17.pdf

http://www.poca.ro/

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/forta_de_munca_in_romania_ocupare_si_somaj_2017.pdf

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/forta_de_munca_in_romania_ocupare_si_somaj_2017.pdf

www.poca.ro


137

UE28 (Cel mult

scoală gimnazială) : : : 15.9 17.3 17.3 17.8 18.6 18.9 19.3 20.2 :



RO (Cel mult

scoală gimnazială) 42 43.3 44.6 44.7 53.1 48 46.1 53.2 37.6 37.6 51 49.3

RO (Liceu sau post-liceal) 11.3 11.7 11.4 12.7 14 14.7 14 16.2 15.2 14.1 14 11.2

RO (Educație terțiară) 1.1 0.6 1.1 0.4 0.9 1 0.7 0.8 0.8 3.1 0.9 0.6

Sursa: Eurostat [ilc_iw04], calculele autorilor

Deprivarea materială severă

Deprivarea materială severă sau lipsurile materiale severe reprezintă al doilea cel mai

important indicator care compune AROPE. În anul 2018, în România, aproximativ 3,2 milioane

de persoane se aflau în deprivare materială severă, numărul scăzând semnificativ din 2007

când aproximativ 8 milioane de persoane se aflau în această situație. O scădere importantă a

avut loc și după 2016, atunci când aproximativ 4,7 milioane de persoane se aflau în deprivare

materială severă. Cu toate acestea, România încă se află departe de media UE28, fiind pe

ultimele locuri alături de Bulgaria și Grecia. Nici în România, dar nici la nivelul mediei UE28 nu

sunt diferențe semnificative în funcție de gen.

Tabelul 44. Deprivarea materială severă

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 8.4 8.8 9.9 9.6 8.9 8.1 7.5 6.6 5.9

RO 38.0 32.7 32.1 30.5 29.5 31.1 29.8 25.9 22.7 23.8 19.7 16.8

Sursa: Eurostat [[ilc_mddd11], calculele autorilor

În ceea ce privește lipsurile materiale în funcție de vârstă se poate observa faptul că la

nivelul mediei UE28 cei mai afectați sunt adulții (18-64 ani), pe când în România cei mai

vulnerabili sunt copiii (<18 ani) și vârstnicii (65+ ani). Cea mai importantă evoluție în intervalul

2007-2018 a avut loc în cazul persoanelor vârstnice, procentul persoanelor aflate în deprivare

materială severă scăzând de la aproximativ 50% la aproximativ 17%. De asemenea, procentul

copiilor sub 18 ani care se află în deprivare materială severă s-a înjumătățit începând față de

2007, trendul fiind în scădere începând cu anul 2013.

Tabelul 45. Deprivarea materială severă pe categorii de vârstă

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


138

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (copii) : : : 9.9 10.1 11.8 11.1 10.4 9.6 8.5 7.1 6.5

UE28 (adulți) 42.3 38.5 39.1 35.8 35.7 38.8 36.4 31.0 28.9 30.2 21.5 19.7

UE28 (vârstnici) : : : 8.4 8.9 10.0 10.0 9.2 8.4 7.8 6.8 6.1

RO (copii) 33.8 29.4 29.6 28.5 27.8 29.4 28.2 24.3 21.2 22.1 18.9 15.7

RO (adulți) : : : 6.7 7.3 7.4 7.0 6.3 5.6 5.8 5.3 4.8

RO (vârstnici) 50.1 39.0 34.0 32.4 29.2 28.5 28.4 26.5 21.5 22.5 20.6 17.4

Sursa: Eurostat [ilc_mddd11], calculele autorilor

În ceea ce privește procentul persoanelor deprivate material sever în funcție de mediul

de rezidență se observă că la nivelul mediei UE28 pentru anul 2017 diferențele nu sunt

semnificative între urban mare, urban mic și rural. În România există o diferență importantă

între urban (mare și mic) și rural: aproximativ 13% din populația urbană se afla în deprivare

materială severă, comparativ cu 21% din cea rurală la nivelul anului 2018. Se poate constata

faptul în toate tipurile de UAT-uri procentul persoanelor deprivate material sever a scăzut, însă

cea mai semnificativă scădere a avut loc în orașele mici și suburbii.

Tabelul 46. Deprivarea materială severă în funcție de gradul de urbanizare

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (orașe) : : : 8.0 8.6 10.0 9.9 9.2 8.4 7.7 6.6 :

UE28 (orașe mici și suburbii) : : : 5.6 6.2 9.1 8.3 7.8 7.6 6.7 6.1 :

UE28 (rural) : : : 12.1 12.2 10.7 10.7 9.8 8.2 8.1 7.0 :

RO (orașe) 27.0 23.5 25.5 23.9 23.7 25.4 26.1 20.4 16.8 17.2 14.3 13.1

RO (orașe mici și suburbii) 48.0 35.3 24.4 20.4 22.4 24.1 23.5 22.5 19.2 21.3 15.6 13.1

RO (rural) 44.6 38.3 36.3 34.5 33.1 39.2 35.6 30.8 29.0 29.6 25.2 21.1


La fel ca în cazul indicatorului AROPE, nivelul de educație formală reprezintă un indicator

care explică variația în privința DMS atât în UE28 cât și în România. Și mai important din

perspectiva grupurilor vulnerabile pe care politicile trebuie să se concentreze, este faptul că

deprivarea în rândul copiilor este mai acută în familiile în care cel mai ridicat nivel de

școlaritate al unuia dintre părinți este cel mult școala gimnazială. În România, abia în anul 2018

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


139

DMS în rândul copiilor a scăzut sub 50%. Așadar, se poate argumenta că copiii care privind din

familii cu un nivel scăzut de școlaritate au o probabilitate ridicată de a se afla în grupul copiilor

care suferă de lipsuri materiale.

Tabelul 47. Deprivarea materială severă a copiilor (0-17 ani) în funcție de nivelul de școlaritate al părinților

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (Cel mult

scoală gimnazială) : : : 25.5 26.7 31.5 30.8 28.9 29.7 27.2 24.6 :



RO (Cel mult


RO (Liceu sau post-liceal) 36.8 33.3 34.4 31.4 31.3 34.5 31.6 27.2 22.6 25.8 16.2 14.7

RO (Educație terțiară) 3.6 3.9 2.7 7.1 9.7 12.9 8.1 7.4 6.4 8.5 3.6 3.6


În finalul acestei secțiuni am analizat separat, în funcție trei dintre cei nouă itemi care

compun indicatorul deprivării materiale severe, în funcție de nivelul veniturilor. În ceea ce

privește posibilitatea populației de a face față cheltuielilor neprevăzute se poate observa că

persoanele care se află în sărăcie relativă (sub 60% din venitul median) se confruntă cel mai

des cu această problemă atât în România cât și la nivelul mediei UE28. Mai mult, pe lângă

persoanele care se află în risc de sărăcie, un procent semnificativ de din populația care nu este

din punct de vedere convențional săracă, declară că se află în imposibilitatea de a face față unor

cheltuieli neprevăzute (atât în UE28 cât și în România). Din punctul de vedere al evoluției în

timp, deși la nivel general deprivarea materială severă a scăzut în România, procentul

populației care nu face față unor cheltuieli neprevăzute mai degrabă a crescut față de 2007,

înregistrând un trend descendent abia în 2018, în principal în cazul populației care s-a plasat

deasupra pragului de sărăcie.

Tabelul 48. Imposibilitatea de face față unor cheltuieli neprevăzute în funcție de nivelul veniturilor

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (sub pragul

sărăciei relative) : : : 68.4 69.5 72.2 71.8 71.6 70.8 68.7 65.7 :

UE28 (peste pragul


RO (sub pragul

sărăciei relative) 69.7 63.8 64.2 71.7 76.5 77.6 77.4 74.8 76.8 76.6 76.2 74.7

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


140

RO (peste pragul


Sursa: Eurostat [ilc_mdes04], calculele autorilor

Un alt item care compune indicatorul deprivării materiale severe este imposibilitatea de

a plăti pentru o vacanță de o săptămână departe de casă într-un an. Se poate observa că

persoanele aflate în risc de sărăcie au declarat atât în România (aprox. 86% în 2017 și 2018)

cât și în UE28 (60% în 2017) că nu și-ar permite o vacanță. La rândul lor, jumătate dintre

persoanele care nu se află în risc de sărăcie din România nu și-ar permite o vacanță, față de un

sfert in UE28. Se poate observa însă că trendul este descendent, în special în cazul persoanelor

care nu se află în risc de sărăcie, cu alte cuvinte procentul persoanelor care își permit o vacanță

a crescut, fiind însă în continuare departe de media europeană.

Tabelul 49. Imposibilitatea de a plăti pentru o vacanță de o săptămână departe de casă

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (sub pragul


UE28 (peste pragul


RO (sub pragul


RO (peste pragul



Cel de-al treilea item relevant din perspectiva deprivării materiale este imposibilitatea

unei persoane de a-și permite o masă cu carne, pui, pește sau echivalentul vegetarian, o dată la

două zile. Ponderea populației care a declarat că nu își permite a scăzut în principal în anii 2017

și 2018, aproximativ o treime dintre persoanele aflate în risc de sărăcie, respectiv 11% dintre

cei care nu sunt, declarând că sunt în aceeași situație. Diferența față de media europeană

rămâne și la acest indicator semnificativă.

Tabelul 50. Imposibilitatea de a-și permite o masă cu carne, pui, pește (sau echivalentul vegetarian) o dată la două zile

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (sub pragul : : : 21.5 23.8 26.0 24.9 23.3 21.6 21.3 20.4 :

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


141

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

sărăciei relative)

UE28 (peste pragul


RO (sub pragul


RO (peste pragul



Persoane care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii

Al treilea indicator care compune AROPE măsoară ponderea persoanelor care trăiesc în

gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii, înțelese ca gospodării în care membrii apți de

muncă au muncit mai puțin de 20% din potențialul lor în ultimele 12 luni. România are un

procent mai scăzut de astfel de persoane comparativ cu media UE28 (aproximativ 7% în 2017

și 2018, cu un procent ușor mai ridicat în cazul femeilor). Intensitatea scăzută a muncii

reprezintă în general o sursă de sărăcie, existând o corelație importantă cu nivelul șomajului.

Tabelul 51. Procentul persoanelor care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii (0-59 ani)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

EU28 : : : 10.3 10.5 10.6 11.0 11.3 10.7 10.5 9.5 :

RO 9.9 8.5 8.1 7.7 7.3 7.9 7.6 7.2 7.9 8.2 6.9 7.4

Sursa: Eurostat [ilc_lvhl11], calculele autorilor

Inegalitatea veniturilor

Inegalitatea veniturilor se află în strânsă legătură cu sărăcia, distribuția veniturilor și în general a averii

fiind una dintre cauzele cele mai importante care explică persistența sărăciei relative, prezentate mai sus. În

finalul acestei secțiuni prezentăm doi indicatori utilizați pentru măsurarea inegalității veniturilor.

Indicele S80/S20 măsoară inegalitatea veniturilor între cei mai bogați 20%, respectiv cei

mai săraci 20% la nivel de țară. Valoarea 1 a indicatorului înseamnă egalitate absolută, așadar,

cu cât crește cu atât inegalitatea dintre cei mai bogați și cei mai săraci oameni este mai mare.

Așa cum se poate observa din tabel, România a avut constant un nivel al inegalității peste media

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


142

europeană și s-a menținut la un nivel constant începând cu anul 2007. De altfel, alături de

Bulgaria și Lituania sunt a fost și continuă să fie țara cu cea mai mare inegalitate a veniturilor.

Tabelul 52. Inegalitatea veniturilor: indicele S80/S20

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 4.9 5.0 5.0 5.0 5.2 5.2 5.2 5.1 :

RO 8.1 7.0 6.5 6.1 6.2 6.6 6.8 7.2 8.3 7.2 6.5 7.2

Sursa: Eurostat [ilc_di11], calculele autorilor

Un alt coeficient care măsoară inegalitatea este indicele GINI care măsoară cât de mult se

abate distribuția veniturilor dintr-o țară de la o distribuție normală. Un indice GINI cu valoarea

0 înseamnă egalitate perfectă a veniturilor iar 100 inegalitate perfectă. Așadar, și potrivit

acestui indicator România are printre cele mai mari rate ale inegalității din Uniunea Europeană.

Tabelul 53. Inegalitatea veniturilor: indicele GINI

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 30.5 30.8 30.5 30.5 31.0 31.0 30.8 30.7 :

RO 38.3 35.9 34.5 33.5 33.5 34.0 34.6 35.0 37.4 34.7 33.1 35.1

Sursa: Eurostat [ilc_di12], calculele autorilor

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


143

1. Analize pe domenii relevante pentru reducerea sărăciei:

ocuparea forței de muncă, protecția socială, educația, sănătatea și locuirea

Ocuparea forței de muncă

Ocuparea forței de muncă este un domeniu extrem de relevant din perspectiva reducerii

sărăciei și excluziunii sociale. Principalul mijloc prin care indivizii își obțin resursele ce le asigură

bunăstarea este de pe piața forței de muncă, prin urmare, este de așteptat ca persoanele care n-

au un loc de muncă să fie într-o șansă mai ridicată de a se afla în risc de sărăcie.

Un prim indicator relevant este rata de activitate, calculată ca ponderea populației active

din grupa de vârstă 15-64 ani în populația totală din grupa de vârstă 15-64 ani, incluzând

populația ocupată și șomerii. Populația activă din punct de vedere economic este formată din

totalitatea persoanelor care furnizează forță de muncă disponibilă pentru producția de bunuri

și servicii în timpul perioadei de referință, incluzând populația ocupată și șomerii. În România,

rata de activitate a crescut ușor în perioada 2007-2018 însă continuă să se afle sub media

europeană, fiind sub 70%. În termeni absoluți, aproximativ 9 milioane de persoane erau active

în România în 2017, 2018 și primul trimestru al anului 2019 (INS, indicator [AMG101A]). Prin

comparație peste 10 milioane de persoane erau inactive în aceeași perioadă (INS [AMG145A]).

Distribuția pe vârste sugerează că ratele cele mai mici de activitate se regăsesc în cadrul

categoriilor 15-19 ani (11,3% în 2018), 20-24 ani (47,9% în 2018) și 60-64 ani (32,8%). Acest

lucru este explicabil, majoritatea tinerilor fiind în sistemul de învățământ, iar o bună parte

dintre persoanele 60-64 ani s-au pensionat.

Tabelul 54. Rata de activitate (15-64 ani)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 70.3 70.7 70.8 71.0 71.1 71.7 72.0 72.3 72.5 72.9 73.3 73.7

RO 63.0 62.9 63.1 64.9 64.1 64.8 64.9 65.7 66.1 65.6 67.3 67.8

Sursa: Eurostat [lfsa_argan], calculele autorilor

În ceea ce privește diferențele de gen în rata de activitate se constată că atât la nivelul

mediei UE28 cât și în România rata de activitate în rândul bărbaților este mai mare decât în

rândul femeilor. În intervalul analizat 2007-2018 însă, se constată o creștere a ratei de

activitate atât în cazul femeilor cât și a bărbaților.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


144

Tabelul 55. Rata de activitate (15-64 ani) pe sexe

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

EU28 (M) 77.5 77.8 77.6 77.6 77.5 77.8 78.0 78.1 78.3 78.5 78.9 79.2

EU28 (F) 56.0 55.2 55.4 56.2 56.1 56.4 56.3 56.9 56.7 56.2 58.2 58.3

RO (M) 70.1 70.6 70.9 73.7 72.1 73.2 73.4 74.3 75.3 74.8 76.2 76.9

RO (F) 63.1 63.6 64.0 64.4 64.8 65.5 66.1 66.5 66.8 67.3 67.8 68.2

Sursa: Eurostat [lfsa_argan], calculele autorilor

În ceea ce privește rata ocupării forței de muncă din România se constată de asemenea o

evoluție în intervalul 2007-2018. Dacă la nivelul mediei UE28 rata ocupării a scăzut în perioada

crizei economice și a reînceput să crească abia după 2014, în România a existat o creștere

constantă a populației ocupate. Rata ocupării în România este sub media UE28, însă diferența

nu este majoră. De asemenea, dacă luăm în considerare categoria 20-64 ani, ponderea

populației ocupate în anul 2018 era de aproape 70%, ținta propusă în cadrul Strategiei 2020

fiind atinsă. Persoanele ocupate reprezintă suma salariaților, lucrătorilor pe cont propriu și

lucrătorilor familiali neremunerați.

Tabelul 56. Rata de ocupare a forței de muncă (15-64 ani)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE 28 65.2 65.7 64.4 64.1 64.2 64.1 64.1 64.8 65.6 66.6 67.6 68.6

RO 58.8 59.0 58.6 60.2 59.3 60.2 60.1 61.0 61.4 61.6 63.9 64.8

Sursa: Eurostat [lfsa_ergan], calculele autorilor

Există diferențe majore în ceea ce privește rata de ocupare a femeilor comparativ cu a

bărbaților. Diferența este importantă atât la nivelul mediei UE28 (74% bărbați față de 63%

femei, însă față de 2007 diferența s-a diminuat) cât și la nivelul României (73% bărbați față de

56% femei, însă față de 2007 diferența a crescut). Se poate observa de asemenea, că diferența

față de media UE28 provine din ocuparea forței de muncă scăzută în cazul femeilor din

România, așadar intervențiile trebuie să se concentreze în principal pe creșterea ocupării în

rândul femeilor.

Tabelul 57. Rata de ocupare (15-64 ani) pe sexe 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


145

EU28 (M) 72.4 72.6 70.6 70.1 70.0 69.6 69.4 70.1 70.8 71.8 72.9 73.8

EU28 (F) 58.1 58.8 58.3 58.2 58.4 58.6 58.8 59.6 60.4 61.4 62.4 63.3

RO (M) 64.8 65.7 65.2 67.9 66.3 67.6 67.6 68.7 69.5 69.7 71.8 73.2

RO (F) 52.8 52.5 52.0 52.5 52.3 52.8 52.6 53.3 53.2 53.3 55.8 56.2

Sursa: Eurostat [lfsa_ergan], calculele autorilor

Probabilitatea de a fi ocupat crește cu nivelul de educație, astfel, cu cât nivelul de

școlaritate este mai ridicat cu atât probabilitatea de a fi ocupat este mai mare, atât în România

cât și la nivelul mediei UE28. Din tabelul de mai jos se poate observa că în România, în anul

2018, erau ocupați aproximativ 88% dintre cei cu studii universitare, aproximativ 70% dintre

cei cu studii medii (liceu și post-liceal) și 55% dintre cei care au maximum școală gimnazială

finalizată. De asemenea, se poate constata faptul că populația ocupată cu un nivel de școlaritate

mai scăzut a rămas constant scăzută în intervalul 2007-2018, prin comparație cu populația care

are studii liceale, postliceale și universitare a cărei rată de ocupare a crescut în timp. Așadar, în

vederea creșterii ocupării, investițiile în educație sunt importante în condițiile în care nivelul

de școlaritate absolvit scade probabilitatea de a nu fi ocupat. Nu în ultimul rând, femeile cu un

nivel scăzut de școlaritate au probabilitatea cea mai mică să fie ocupate (Eurostat, indicator

[lfsq_ergaed]).

Tabelul 58. Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de nivelul de școlaritate

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (Cel mult


UE28 (Liceu

sau post-liceal) 71.4 71.7 70.3 69.8 69.8 69.6 69.4 70.1 70.7 71.6 72.6 73.4

UE28 (Educație

terțiară) 83.8 83.8 82.9 82.4 82.1 81.9 81.7 82.0 82.7 83.4 84.0 84.5

RO (Cel mult

școală gimnaziala) 53.1 53.6 53.7 55.3 51.4 53.1 53.6 55.0 53.3 52.3 54.7 55.2

RO (Liceu

sau post-liceal) 65.1 64.5 63.3 64.8 64.5 65.1 64.6 66.2 66.0 66.2 68.7 69.9

RO (Educație

terțiară) 85.8 85.7 84.1 83.4 83.1 82.5 82.6 82.5 85.3 86.2 87.9 88.4

Sursa: Eurostat [tepsr_wc120], calculele autorilor

Un alt aspect important în ceea privește ocuparea forței de muncă se referă la disparitățile

în funcție de mediul de rezidență. Se poate constata că la nivelul mediei UE28 nu exisă diferențe

majore în ceea ce privește rata ocupării între orașe, orașe mici și suburbii și rural. În schimb, în

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


146

România, în anul 2018, diferența dintre orașe mari și cele mici, suburbii și rural este importantă,

cei din orașele mari având o probabilitate mai mare să fie ocupați. În ceea ce privește evoluția

în timp, se poate observa că indiferent de tipul de UAT a avut loc o creștere a ocupării forței de

muncă, în principal în orașele mari, mici și suburbii.

Tabelul 59. Rata de ocupare (15-64 ani) în funcție de gradul de urbanizare

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (orașe) 65.5 66.1 64.7 64.3 64.4 64.1 64.2 64.9 65.8 66.9 67.6 68.7

UE28 (orașe mici și suburbii) 66.4 66.7 65.5 65.1 65.3 64.7 64.5 65.0 65.8 66.7 67.6 68.6

UE28 (rural) 64.5 64.8 62.8 62.8 62.6 63.4 63.5 64.3 65.1 66.0 67.7 68.4

RO (orașe) : : 59.0 59.6 60.6 60.8 60.8 62.4 64.8 66.5 68.5 69.5

RO (orașe mici și suburbii) : : 50.0 55.9 56.7 56.8 56.7 59.0 58.3 58.9 60.6 61.6

RO (rural) : : 58.5 60.7 58.5 61.6 61.5 61.0 60.4 59.1 62.0 63.0

Sursa: Eurostat [lfst_r_ergau], calculele autorilor

Rata șomajului din România măsurat ca procent din populația active este sub media UE28.

Media țărilor UE28 este însă puternic influențată de faptul că țări precum Grecia, Spania și într-

o mai mica măsură Italia au fost foarte afectate de criza economică, care a generat rate mari ale

șomajului.

În România șomajul este în scădere față de anul 2007 însă în același timp România este și

exportatoare de forță de muncă fiind pe primul loc între țările Uniunii Europene în privința

ponderii populației cu vârsta 15-64 ani care locuiește într-un alt stat membru (2,7 milioane de

persoane în anul 2018, fiind în creștere față de anul 2007 când erau aproximativ 1 milioane de

persoane)296.

Tabelul 60. Rata șomajului (% din populația activă)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 7.2 7.0 9.0 9.6 9.7 10.5 10.9 10.2 9.4 8.6 7.6 6.8

RO 6.4 5.6 6.5 7.0 7.2 6.8 7.1 6.8 6.8 5.9 4.9 4.2

Sursa: Eurostat [une_rt_a], calculele autorilor

În ceea ce privește rata șomajului pe sexe se poate observa că în România procentul

bărbaților șomeri a fost constant peste cel al femeilor, invers decât în la nivelul mediei UE28.

296 Sursa: Eurostat, indicator [lfst_lmbpcita]

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


147

Tabelul 61. Rata șomajului pe sexe (% din populația activă)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (M) 6.6 6.6 9.0 9.7 9.6 10.4 10.8 10.1 9.3 8.4 7.4 6.6

UE28 (F) 7.9 7.5 8.9 9.6 9.8 10.6 10.9 10.3 9.5 8.8 7.9 7.1

RO (M) 7.2 6.5 7.3 7.6 7.7 7.4 7.7 7.3 7.5 6.6 5.6 4.7

RO (F) 5.2 4.4 5.4 6.2 6.5 6.1 6.3 6.1 5.8 5.0 4.0 3.5


Dacă la nivelul mediei UE28 persoanele din orașele mari au o probabilitate mai mare să

fie șomere decât cele care locuiesc în orașe mici sau în comune, în România situația este opusă,

persoanele care locuiesc în orașe mari având o probabilitate mai mică să fie șomere.

Tabelul 62. Rata șomajului în funcție de gradul de urbanizare (% din populația activă)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (orașe) 7.7 7.5 9.4 10.1 10.1 11.4 11.7 11.0 10.1 9.2 8.4 7.6


UE28 (rural) 7.4 7.3 9.3 10.0 10.3 10.2 10.6 10.0 9.3 8.3 6.8 6.0

RO (orașe) : : 7.7 8.4 8.1 7.4 8.1 7.8 6.0 4.8 3.6 3.0

RO (orașe mici și suburbii) : : 8.7 : : 9.9 9.8 7.8 8.2 6.8 6.0 5.1

RO (rural) : : 6.8 6.5 7.1 5.2 5.4 6.0 7.3 6.9 5.8 5.1

Sursa: Eurostat [lfst_r_urgau], calculele autorilor

Populația de tineri reprezintă una dintre categoriile cele mai vulnerabile la nivelul Uniunii

Europene. Se poate constata că rata șomajului în rândul tinerilor este mai ridicată, atât în

România cât și la nivelul mediei UE28, în scădere însă față de perioada 2009-2014 în care

șomajul în rândul tinerilor a crescut în urma măsurilor de austeritate luate pentru a contracara

efectele crizei economice.

Tabelul 63. Rata șomajului în rândul tinerilor (% din populația activă 15-39 ani)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 9.0 9.0 11.7 12.6 12.7 13.9 14.3 13.4 12.2 11.2 10.0 9.0

RO 8.5 7.9 9.2 9.7 10.0 9.7 10.1 9.7 9.4 8.4 7.1 6.2


http://www.poca.ro/

www.poca.ro


148

Pentru a înțelege în profunzime toate aspectele legate de ocuparea forței de muncă ce pot

genera vulnerabilități persoanelor este important să înțelegem structura ocupării. Din

perspectiva viitoare strategii anti-sărăcie este esențială înțelegerea faptului că nu toate

persoanele ocupate sunt salariate. Definiția a ce înseamnă persoană ocupată este foarte largă:

persoanele care au lucrat cel puțin o oră în schimbul unei remunerații, al unui beneficiu sau al

unui câștig familial. Așadar, chiar dacă sunt ocupate, anumite persoane pot să se afle la limita

sărăciei și excluziunii sociale mai ales dacă nu sunt salariate.

În tabelul de mai jos se poate observa faptul că în România procentul lucrătorilor pe cont

propriu și în special al lucrătorilor familiali neremunerați este mai ridicat decât la nivelul

mediei UE28. Acest lucru se explică cel mai probabil prin numărul mare de persoane ocupate

în agricultura de subzistență și muncă zilieră, ceea ce face această categorie vulnerabilă și

expusă excluziunii sociale ca urmare a lipsei unui venit constant.

Tabelul 64. Structura ocupării

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (Salariați) 83.9 84.2 84.1 83.9 84.2 84.1 84.3 84.4 84.7 85.0 85.3 85.6

UE28 (Lucrători

pe cont propriu) 14.4 14.3 14.4 14.6 14.4 14.5 14.4 14.4 14.1 14.0 13.7 13.5

UE28 (Lucrători

familiali neremunerați) 1.6 1.5 1.5 1.4 1.4 1.3 1.2 1.2 1.1 1.0 0.9 0.9

RO (Salariați) 69.9 71.0 70.5 68.0 69.9 69.7 70.2 70.8 73.5 75.7 76.2 77.3

RO (Lucrători

pe cont propriu) 18.5 18. 18.4 20.3 18.6 18.9 18.8 18.4 17.6 16.4 16.3 15.5

RO (Lucrători

familiali neremunerați) 11.6 10.7 11.1 11.7 11.5 11.4 11.1 10.8 8.9 7.8 7.5 7.2

Sursa: Eurostat [lfsq_eftpt], calculele autorilor

O analiză mai detaliată ilustrată în tabelul de mai jos sugerează că în România bărbații

sunt mai degrabă lucrători pe cont propriu, iar femeile mai degrabă lucrătoare familiale

neremunerate. Aceste rezultate pot fi explicate prin prisma metodologiei Anchetei Forței de

Muncă (Labour force survey) care înregistrează capul gospodăriei și ceilalți membri ai

gospodăriei, fiind mai probabil din motive ce țin de norme culturale ca bărbatul să fie considerat

capul gospodăriei. Astfel, este foarte probabil ca într-o gospodărie în care doi parteneri sunt

ocupați în agricultura de subzistență, capul gospodăriei să fie considerat lucrător pe cont

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


149

propriu (în cele mai multe cazuri bărbații), iar ceilalți membri să fie considerați lucrători

familiali neremunerați (în cele mai multe cazuri femeile). Chiar dacă procentul lucrătorilor pe

cont propriu și a celor familiali neremunerați a scăzut în timp, viitoarea strategie care își

propune reducerea sărăciei și excluziunii sociale ar trebui să ia în considerare formularea de

măsuri de reducere a numărului de persoane ocupate care nu sunt remunerate monetar.

Tabelul 65. Structura ocupării pe sexe

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

M

UE28 (Salariați) 81 81 81 80 81 81 81 81 81 82 82 82

UE28 (Lucrători

pe cont propriu) 18 18 18 19 18 18 18 18 18 18 17 17

UE28 (Lucrători

familiali neremunerați) 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

F

UE28 (Salariați) 88 88 88 88 88 88 88 88 89 89 89 89

UE28 (Lucrători

pe cont propriu) 10 10 10 10 10 10 10 1 10 10 10 10

UE28 (Lucrători


M

RO (Salariați) 69 70 70 67 69 69 69 70 72 74 74 76

RO (Lucrători

pe cont propriu) 24 24 24 2 24 24 24 24 22 21 21 20

RO (Lucrători


F

RO (Salariați) 71 72 71 70 71 70 71 72 75 78 79 79

RO (Lucrători

pe cont propriu) 11 11 11 12 12 12 12 11 11 10 10 10

RO (Lucrători


Sursa: Eurostat [lfsq_eftpt], calculele autorilor

Ocuparea cu normă parțială (part-time) este de asemenea un indicator important pentru

identificarea grupurilor vulnerabile. Comparativ cu majoritatea țărilor europene și raportat la

media UE28, România are un procent scăzut de persoane ocupate cu normă parțială. De altfel,

toate statele foste socialiste au în general rate scăzute de ocupare cu timp de lucru parțial cel

mai probabil pentru că ea nu este o opțiune sau alegere reală având în vedere nivelul scăzut de

remunerare. Așadar, cea mai logică explicație pentru procentul scăzut de ocupare part-time în

România este nivelul scăzut al veniturilor care fac contractele de muncă cu normă parțială

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


150

nesustenabile (ne referim aici la cazurile în care o persoană are un singur contract de muncă

part-time, fără să fie completat de alte contracte de muncă).

Tabelul 66. Ocuparea part-time (20-64 ani)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 16.8 16.8 17.3 17.9 18.2 18.6 19.0 19.0 19.0 18.9 18.7 18.5

RO 8.2 8.2 8.2 9.6 9.1 9.0 8.8 8.5 8.4 7.2 6.5 6.3

Sursa: Eurostat [lfsa_eppga], calculele autorilor

Nu există diferențe semnificative în funcție de gen în România, prin comparație cu media

UE28 unde aproape o treime din femeile care lucrează o fac cu contracte de muncă parțiale.

Tabelul 67. Ocuparea part-time pe sexe (20-64 ani)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (M) 6.2 6.3 6.7 7.1 7.4 7.7 8.1 8.2 8.3 8.2 8.2 8.0

UE28 (F) 29.9 29.7 30.1 30.8 31.0 31.4 31.8 31.7 31.5 31.4 31.1 30.8

RO (M) 7.8 7.6 7.6 9.5 8.5 8.4 8.4 8.0 8.2 7.0 6.4 6.0

RO (F) 8.7 9.0 8.9 9.8 10.0 9.6 9.3 9.2 8.8 7.4 6.6 6.6

Sursa: Eurostat [lfsa_eppga], calculele autorilor

Motivele pentru care persoanele lucrează part-time diferă în România, comparativ cu

media UE28. Cel mai important motiv în cazul României este faptul că nu au găsit un loc de

muncă cu normă întreagă. Așadar, așa cum menționam mai sus, ocuparea part-time nu este o

opțiune reală pentru majoritatea populației care are un astfel de contract, persoanele alegând

un astfel de loc de muncă pentru că nu au găsit unul full-time.

Tabelul 68. Principalele motive pentru care persoanele sunt ocupate part-time (20-64 ani) 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28

Nu au găsit

un loc de muncă

cu normă întreagă

33.3 35.2 36.9 38.7 39.1 41.0 42.4 42.7 42.4 40.1 38.7 35.7

Propria boală

sau dizabilitate 9.4 9.5 8.5 7.9 7.6 7.2 6.9 6.9 6.6 7.1 7.0 7.2

Responsabilități

familiale/ de îngrijire 9.2 7.1 7.9 7.9 8.6 8.1 8.1 7.9 8.0 8.2 8.6 9.6

Îngrijirea copilului sau

a persoanelor care 4.6 3.9 4.4 4.5 4.3 4.2 4.4 4.6 4.8 5.0 5.5 5.9

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


151

nu se află în capacitate

de muncă

Educație sau formare 16.2 16.1 14.6 14.2 13.8 13.6 13.5 13.6 13.9 14.6 15.3 15.7

Alte motive 27.4 28.1 27.7 26.9 26.7 25.9 24.6 24.2 24.3 24.9 24.9 26.0

RO

Nu au găsit

un loc de muncă

cu normă întreagă

65.7 63.9 64.1 64.0 63.5 65.8 67.1 69.8 70.1 68.8 67.3 65.8

Propria boală

sau dizabilitate 4.1 3.9 3.8 3.2 4.0 4.1 4.3 3.7 2.9 2.8 2.7 3.0

Responsabilități

familiale/ de îngrijire 2.2 2.2 : 1.9 2.7 2.7 2.3 2.4 2.5 2.7 3.4 3.7

Îngrijirea copilului sau

a persoanelor care

nu se află în

capacitate de muncă

: : : : : : : : : : : :

Educație sau formare : : : : : : : : : : : :

Alte motive 27.0 28.8 29.6 30.1 28.7 26.6 25.5 23.4 23.1 24.4 25.4 25.4

Sursa: Eurostat [lfsa_epgar], calculele autorilor

Un alt indicator care ilustrează intenția reală de a lucra part-time este ocuparea cu normă

parțială involuntară. Din tabelul de mai jos, se poate observa faptul că mai mult de jumătate din

populația ocupată cu timp parțial de lucru nu a ales în mod voluntar acest tip de loc de contract,

comparativ cu numai un sfert la nivelul mediei UE28.

Tabelul 69. Ocuparea part-time involuntară (20-64 ani)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 23.1 26.3 26.3 27.6 26.9 28.4 30.0 30.4 29.9 28.5 27.1 25.6

RO 52.5 50.6 50.9 52.6 51.7 53.1 55.9 56.9 58.7 58.1 56.5 54.9

Sursa: Eurostat [lfsa_eppgai], calculele autorilor

Ocuparea precară un alt timp de ocupare care poate să genereze instabilitate și

vulnerabilitate. Acest tip de ocupare este definită prin ponderea contractelor de maximum 3

luni în totalul contractelor de muncă. Cele mai dese sunt în agricultură, silvicultură și pescuit,

însă România aceste tip de contracte sunt mai puțin comune, fiind utilizate mai degrabă

contractele de zilieri sau chiar munca fără contract.

Tabelul 70. Ocuparea precară (20-64 ani)

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


152

UE28 2.2 2.0 2.2 2.3 2.2 2.2 2.3 2.3 2.3 2.3 2.2

RO 0.2 0.2 0.2 0.3 0.3 0.3 0.3 0.3 0.2 0.2 0.2

Sursa: Eurostat [lfsa_qoe_4ax1r2], calculele autorilor

Încheiem secțiunea privind ocuparea forței de muncă prin prezentarea ponderii tinerilor

care nu sunt în educație, formare sau pe piața muncii (NEET) și a caracteristicilor acestora.

Această categorie este considerate la nivelul UE ca fiind una vulnerabilă, aflându-se în risc de

excluziune social în spațiul european. Aproximativ 15% dintre tinerii din România erau NEET

în anul 2018, în scădere față de perioada de după criza economică. Media UE28 este de

asemenea în scădere, ajungând în anul 2018 la aproximativ 11%.

Tabelul 71. Procentul tinerilor 15-24 ani care nu sunt pe piața muncii, în educație sau altă formă de formare (NEET)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 11.0 10.9 12.5 12.8 12.9 13.2 13.0 12.5 12.0 11.6 10.9 10.5

RO 13.3 11.6 13.9 16.6 17.5 16.8 17.0 17.0 18.1 17.4 15.2 14.5

Sursa: Eurostat [yth_empl_150], calculele autorilor

Așa cum se poate observa din tabelul de mai jos, în România, femeile au o șansă mai mare

comparativ cu bărbații să intre în categoria NEET, pe când la nivelul mediei europene, diferența

nu este semnificativă.

Tabelul 72. Procentul tinerilor 15-24 ani care nu sunt pe piața muncii, în educație sau altă formă de formare pe sexe (NEET)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

EU28 (M) 9.8 9.8 12.0 12.4 12.6 13.0 12.8 12.3 11.8 11.3 10.7 10.1

EU28 (F) 12.2 12.1 12.9 13.2 13.3 13.4 13.2 12.7 12.3 11.9 11.2 10.9

RO (M) 11.6 8.8 11.2 14.2 16.3 15.2 15.3 15.3 15.0 14.1 12.1 11.4

RO (F) 15.1 14.5 16.8 19.2 18.7 18.5 18.7 18.8 21.4 20.8 18.4 17.8


Un alt aspect esențial este faptul că aproape jumătate în România și două treimi la nivelul mediei

europene dintre tinerii NEET și-ar dori să lucreze indiferent dacă caută sau nu un loc de muncă. Cu alte

cuvinte, fie oportunitățile de muncă sunt scăzute în anumite regiuni ale României și Europei, fie tipurile

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


153

de locuri de muncă disponibile nu sunt în domeniile în care tinerii sunt calificați, fie nivelul veniturilor

pe care le pot obține din ocuparea unui loc de muncă nu este satisfăcător.

Tabelul 73. Procentul tinerilor NEET (15-24 ani) care și-ar dori să lucreze (indiferent dacă caută sau nu un loc de muncă)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 7.5 7.4 8.9 9.2 9.4 9.7 9.6 9.1 8.6 8.0 7.3 6.7

RO 9.0 7.6 9.4 10.9 11.9 10.8 11.0 10.8 10.0 9.3 8.1 6.7


Totodată în România, procentul tinerilor NEET care nu sunt dispuși să muncească a

crescut în intervalul 2007-2018, fiind ușor mai ridicat comparativ cu cei care și-ar dori să

muncească. Prin comparație, la nivelul mediei europene aproximativ o treime au declarat că nu

sunt dispuși să muncească. Această statistică nu trebuie interpretată sub forma care este

utilizată peiorativ în presă „nu vor să muncească” pentru că „nu le place munca”, fiind necesare

investigații suplimentare pentru a analiza principalele motive pentru care la momentul

anchetei nu doreau un loc de muncă.

Tabelul 74. Procentul tinerilor NEET (15-24 ani) care nu sunt dispuși să lucreze

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 3.5 3.4 3.5 3.6 3.5 3.5 3.4 3.4 3.5 3.6 3.6 3.7

RO 4.4 4.0 4.6 5.7 5.6 6.0 6.0 6.2 8.0 8.1 7.0 7.9


În tabelul de mai jos se poate observa faptul că atât la nivelul mediei europene cât și la

nivelul României tinerii care au cel mult școala gimnazială sunt în mai mare măsură în situația

de a fi NEET. Așadar, cei mai mulți tineri NEET au părăsit timpuriu școala (populație 18-24 care

au cel mult școala gimnazială) și se califică pentru o paletă scăzută de ocupații (în principal

discutăm despre munci necalificate). Se poate spune că tinerii NEET cu un nivel scăzut de

școlaritate reprezintă unul dintre cele mai vulnerabile grupuri, aflate în risc de excluziune

socială.

Tabelul 75. Procentul tinerilor 15-24 ani care nu sunt pe piața muncii, în educație sau altă formă de formare pe sexe (NEET) în funcție de nivelul de școlaritate

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


154

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (Cel mult


UE28 (Cel mult liceu

sau post-liceală) 11.3 10.9 12.9 13.4 13.7 14.2 14.3 13.8 13.3 12.6 11.7 11.2

UE28 (Educație

terțiară) 9.3 9.1 11.2 11.6 11.4 11.8 11.7 10.9 10.7 10.1 9.5 9.1

RO (Cel mult


RO (Cel mult liceu

sau post-liceal) 12.6 9.7 12.9 17.0 17.7 18.1 18.8 18.1 18.6 18.0 16.0 14.7

RO (Educație

terțiară) 18.6 16.3 19.6 18.7 18.3 17.6 20.1 18.1 20.4 17.5 12.4 14.3

Sursa: Eurostat [edat_lfse_21], calculele autorilor

Nu în ultimul rând, dacă la nivelul mediei UE28 nu există diferențe importante în funcție

de gradul de urbanizare, în România cei mai mulți tineri NEET sunt în rural și în orașe mici și

suburbii, lucru care în contextul României se poate interpreta prin prisma lipsei de oportunități

ocupaționale din mediul rural și urban mic.

Tabelul 76. Procentul tinerilor 15-24 ani care nu sunt pe piața muncii, în educație sau altă formă de formare pe sexe (NEET) în funcție gradul de urbanizare

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (orașe) 10.8 10.9 12.1 12.4 12.5 12.5 12.1 11.5 11.1 10.7 10.3 10.0


UE28 (rural) 11.3 11.4 13.7 14.1 14.5 14.3 14.3 13.8 13.2 12.6 11.4 11.0

RO (orașe) : : 9.6 10.4 10.8 10.7 10.5 10.9 10.7 8.6 6.9 7.0

RO (orașe mici și suburbii) : : : : : 17.8 19.4 17.8 20.3 19.7 18.0 16.2

RO (rural) : : 16.6 20.5 21.5 21.2 20.6 21.0 21.5 21.2 18.5 18.1


Protecția socială

Politicile de protecție socială sunt definite la nivelul Uniunii Europene drept acele politici

care acoperă riscuri și nevoi asociate cu:

boală/sănătate (include concediu medical, îngrijire medicală, produse farmaceutice);

dizabilitate (prestații sociale pentru minorii cu handicap, indemnizații de însoțitor,

indemnizații ale persoanei cu handicap ce beneficiază de serviciile asistentului

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


155

personal aflat în concediu de odihnă și oferirea de bunuri și servicii (altele decât

medicale);

vârstă înaintată (pensie pentru limită de vârstă pentru persoanele care îndeplinesc,

cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și

stagiul de cotizare și indemnizație socială pentru pensionari oferite beneficiarilor

sistemului public de pensii ale căror venituri din pensii și indemnizațții, cumulate se

situează sub valoarea 704 lei și oferirea de bunuri și servicii (altele decât medicale);

responsabilități parentale (beneficii pentru familie și copii: costuri asociate cu sarcina,

nașterea; îngrijirea copiilor sau altor membri ai familiei);

pierderea partenerului/partenerei, sau al unui părinte;

șomaj (inclusiv costuri de formare/calificare;

locuire (inclusiv sprijin din partea autorităților pentru acoperirea cheltuielilor cu

locuirea);

excluziune socială (oferirea de venituri, reabilitarea dependenților de alcool și droguri;

alte beneficii (cu excepția celor medicale).

Politicile de protecție socială sunt un mijloc esențial pentru reducerea sărăciei. Din acest

punct de vedere este esențială analiza impactului transferurilor sociale (toate beneficiile care

pot fi încadrate în lista de mai sus cu excepția pensiilor) asupra reducerii ponderii persoanelor

aflate în risc de sărăcie. Așa cum se poate observa din tabelul de mai jos, transferurile sociale

au un impact destul de scăzut în România. De exemplu, în anul 2018 rata sărăciei înainte de

transferuri sociale era 28% și în urma transferurilor sociale era de 23,5%. Așadar, transferurile

sociale reduc cu numai 4,5% riscul de sărăcie. Impactul a fost scăzut în toata perioada 2007-

2018, lucru care sugerează că asistența socială și alte beneficii oferite în funcție de contribuțiile

anterioare au un rol minor în reducerea riscului de sărăcie. România se află sub media UE28

din acest punct de vedere, unde transferurile sociale reduc cu 9% riscul de sărăcie. Tabelul 77. Impactul transferurilor sociale asupra reducerii sărăciei

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (sărăcia relativă

înainte de TS,

exclusiv pensii)

: : : 26.1 26.4 25.8 26.0 26.1 26.1 25.9 25.6 :

UE28 (sărăcia relativă

după de TS,

exclusiv pensii)

: : : 16.5 16.9 16.8 16.7 17.2 17.3 17.3 16.9 :

RO (sărăcia relativă 31.5 30.8 28.7 27.8 29.2 28.8 28.2 28.8 29.3 29.5 28.3 28.0

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


156

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

înainte de TS,

exclusiv pensii)

RO (sărăcia relativă

după de TS,

exclusiv pensii)

24.6 23.6 22.1 21.6 22.3 22.9 23.0 25.1 25.4 25.3 23.6 23.5

Sursa: Eurostat [ilc_li02], [ilc_li10], calculele autorilor

Faptul că transferurile sociale au un impact redus asupra reducerii riscului de sărăcie

poate fie explicat și de alocarea celui mai scăzut procent din PIB pentru cheltuielile cu protecția

socială din Europa, în ciuda faptului că România se numără printre țările cu cele mai ridicate

rate ale riscului de sărăcie sau excluziunii sociale. În ciuda retoricii des întâlnite în mass-media

conform căreia România este un stat de „asistați sociali”, în sensul în care statul cheltuie prea

mult cu asistența socială, în realitate, România alocă cel mai mic procent din PIB pentru

susținerea categoriilor cele mai dezavantajate, jumătate din media UE28.

Tabelul 78. Ponderea cheltuielilor cu protecția socială în PIB

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

UE28 : 24.8 27.5 27.4 27.2 27.6 27.8 27.6 27.4 27.1 :

RO 12.9 13.5 16.1 17.3 16.4 15.2 14.6 14.4 14.3 14.4 :

Sursa: Eurostat [spr_exp_sum], calculele autorilor

Mai mult, pe lângă faptul că România alocă un prea puțin pentru protecție socială se poate

observa din tabelul de mai jos că jumătate din bani sunt alocați pentru pensii de vârstă și

aproximativ o treime pentru boală/sănătate și dizabilitate. Cheltuielile pentru reducerea

excluziunii sociale sunt fost constant scăzute, fiind de trei ori mai mici decât media UE28, în

pofida faptului că România are cele mai multe persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune

socială din UE28.

Tabelul 79. Structura cheltuielilor cu protecția social ca procent din PIB

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

UE28

Boală/sănătate : 7.3 8.0 8.0 8.0 8.0 8.1 8.1 8.1 8.0

Dizabilitate : 1.9 2.0 2.0 2.0 2.0 2.0 2.0 2.0 2.0

Vârstă : 9.8 10.6 10.7 10.7 11.0 11.1 11.1 11.0 10.9

Urmași : 1.5 1.6 1.6 1.6 1.6 1.6 1.6 1.5 1.5

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


157

Familie/copii : 2.1 2.4 2.4 2.3 2.3 2.3 2.3 2.4 2.4

Șomaj : 1.2 1.7 1.6 1.6 1.5 1.5 1.4 1.3 1.3

Locuire : 0.5 0.6 0.6 0.6 0.6 0.6 0.6 0.6 0.5

Excluziune socială : 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.6

RO

Boală/sănătate 3.4 3.4 3.9 4.4 4.0 4.0 3.9 3.9 3.8 3.9

Dizabilitate 1.2 1.3 1.5 1.6 1.5 1.2 1.1 1.1 1.1 1.0

Vârstă 5.4 6.2 7.6 8.0 7.9 7.5 7.3 7.3 7.2 7.2

Urmași 0.5 0.6 0.7 0.8 0.7 0.7 0.7 0.7 0.7 0.6

Familie/copii 1.7 1.5 1.6 1.7 1.7 1.3 1.2 1.2 1.3 1.4

Șomaj 0.3 0.2 0.4 0.6 0.3 0.2 0.2 0.1 0.1 0.1

Locuire 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0

Excluziune socială 0.4 0.3 0.2 0.3 0.2 0.2 0.2 0.2 0.2 0.2

Sursa: Eurostat [gov_10a_exp], calculele autorilor

Pe lângă faptul că cheltuielile cu pensiile și boală/sănătate au cea mai mare pondere în

totalul cheltuielilor cu protecția socială, se poate observa faptul că în intervalul 2007-2016

ponderea cheltuielilor cu pensiile au crescut de la 40% la 50%, ponderea cheltuielilor pentru

boală/sănătate și pentru pensii de urmaș a rămas constantă. În schimb, ponderea cheltuielilor

pentru dizabilitate, familie/copii, șomaj și excluziune socială a scăzut. Tendința de creștere a

ponderii cheltuielilor pentru pensii de vârstă este crescătoare și la nivelul mediei UE28, însă

această creștere a fost mai degrabă moderată. În schimb, ponderea pe care o au cheltuielile

pentru celelalte măsuri de protecție socială a rămas constantă în timp.

Tabelul 80. Structura cheltuielilor cu protecția social ca procent din total cheltuieli cu protecția socială

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

UE28

Boală/sănătate : 28.0 27.9 27.9 28.1 27.9 28.0 28.1 28.4 28.4

Dizabilitate : 7.3 7.1 7.1 7.1 7.0 7.0 7.0 7.1 7.1

Vârstă : 37.7 37.1 37.5 37.9 38.4 38.5 38.7 38.9 38.7

Urmași : 5.8 5.7 5.6 5.5 5.5 5.5 5.4 5.3 5.3

Familie/copii : 8.2 8.2 8.2 8.2 8.1 8.0 8.2 8.3 8.4

Șomaj : 4.8 5.9 5.8 5.5 5.3 5.3 4.9 4.6 4.5

Locuire : 1.9 1.9 2.0 2.0 2.0 2.0 2.0 2.0 1.9

Excluziune socială : 1.9 1.9 1.9 1.8 1.8 1.8 1.8 1.9 2.1

RO

Boală/sănătate 26.0 24.7 24.2 25.0 24.4 26.3 26.3 26.3 26.0 26.7

Dizabilitate 9.3 9.7 9.4 9.0 8.8 8.1 7.6 7.3 7.3 6.8

Vârstă 40.6 45.6 46.7 45.8 47.9 49.0 48.9 49.4 49.4 49.5

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


158

Urmași 3.8 4.3 4.6 4.4 4.5 4.7 4.6 4.6 4.6 4.2

Familie/copii 12.5 10.7 10.1 9.6 10.4 8.5 8.1 8.1 8.6 9.5

Șomaj 2.0 1.4 2.3 3.2 1.6 1.1 1.1 0.9 0.7 0.6

Locuire 0.0 0.2 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1

Excluziune socială 3.2 2.1 1.4 1.8 1.5 1.2 1.2 1.2 1.1 1.1


În ceea ce privește impactul pensiilor pentru vârstă asupra reducerii riscului de sărăcie

se poate observa în cele două tabele de mai jos că în anul 2018 aproximativ una din cinci

persoane pensionate se afla în risc de sărăcie. Deși în intervalul 2007-2011 ponderea

persoanelor pensionate aflate în risc de sărăcie a scăzut considerabil, începând cu anul 2011

tendința a fost de creștere. Unul dintre factori este legat de creșterea veniturilor la nivel

național astfel că pragul de sărăcie a crescut la rândul său. Așadar, chiar dacă tendința a fost de

creștere a pensiilor în ultimi ani, această creștere nu a ținut pasul cu creșterea celorlalte

venituri, prin urmare, o cincime dintre pensionari se află sub pragul de 60% din venitul median

național. Creșterea pensiei sociale minim garantată ar putea reprezenta o măsură care ar

reduce riscul de sărăcie în rândul persoanelor vârstnice.

Potrivit Comunicatului de presă Nr. 229/12.09.2019 al Institutului Național de

Statistică297 aproximativ 1 milion de persoane, din totalul celor 5 milioane primeau pensia

socială minimă garantată (indemnizație socială pentru pensionari). Acest beneficiu este oferit

persoanelor care au cotizat minim 10 ani la sistemul de pensii și care au o pensie mai mică decât

pragul minim stabilit de lege (care în anul 2018 a fost 640 lei, iar începând cu septembrie 2019

a crescut la 704 lei), statul urmând să completeze diferența. Cei mai mulți beneficiari sunt

pensionarii din fostul sistem pentru agricultori (aproximativ 60%). Se poate observa că

persoanele pensionate cu vârsta de minim 65 ani se află în risc mai mare de sărăcie.

Tabelul 81. Ponderea persoanelor pensionate pentru vârstă aflate în risc de sărăcie pe sexe (18+)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 13.9 14.0 13.2 12.6 12.7 13.2 13.8 14.2 :

RO 22.2 19.1 15.7 12.9 10.1 10.7 11.2 12.7 15.8 15.9 16.1 19.5

Sursa: Eurostat [tespn100], calculele autorilor

297 Dsponibil aici: http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/pensii_tr2r19.pdf

http://www.poca.ro/

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/pensii_tr2r19.pdf

www.poca.ro


159

Tabelul 82. Ponderea persoanelor pensionate pentru vârstă aflate în risc de sărăcie (65+)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 14.7 14.7 13.6 13.0 13.1 13.4 14.1 14.4 :

RO 26.9 24.5 20.1 16.2 11.1 12.5 13.0 14.5 18.3 17.8 18.0 21.3


Există de asemenea disparități în funcție de gen, femeile având o probabilitate mai mare

să se afle în risc de sărăcie comparativ cu bărbații (26% fâță de 15% în 2018). Așadar, o mai

mare atenție trebuie acordată grupului femeilor de peste 65 ani care se află în risc de sărăcie.

Tabelul 83. Ponderea persoanelor pensionate pentru vârstă aflate în risc de sărăcie pe sexe (65+)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

EU28 (M) : : : 12.8 12.8 12.1 11.2 11.1 11.5 11.8 12.3 :

EU28 (F) : : : 16.5 16.4 14.8 14.6 14.9 15.1 16.0 16.2 :

RO (M) 21.0 18.8 13.5 10.2 7.3 7.0 7.9 8.7 12.6 11.3 12.3 14.9

RO (F) 31.2 28.5 24.8 20.6 17.1 16.5 16.7 18.5 22.3 22.3 22.1 25.8


Deși numărul șomerilor este foarte scăzut, în special în România, jumătate dintre

persoanele care primesc indemnizație de șomaj se află în risc de sărăcie, fiind aproape de media

europeană.

Tabelul 84. Ponderea persoanelor șomere aflate în risc de sărăcie (18+)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 45.5 45.9 46.3 46.6 47.3 47.5 48.6 47.8 :

RO 47.4 44.2 45.3 46.2 48.1 52.4 54.5 48.4 55.5 50.2 51.6 48.0

Sursa: Eurostat [tesem210], calculele autorilor

Indemnizațiile pentru persoane cu dizabilități au un impact redus asupra reducerii

sărăciei, în special în România. La nivelul mediei UE28 transferurile sociale reduc sărăcia în

cazul a 39% dintre persoane (68% dintre persoanele cu dizabilități se aflau în anul 2017 în risc

de sărăcie înainte de transferuri sociale, respectiv 29% după transferuri sociale). În România

impactul este mai mic, transferurile sociale reducând sărăcia în cazul a 30% dintre persoane

(68% dintre persoanele cu dizabilități se aflau în anul 2018 în risc de sărăcie înainte de

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


160

transferuri sociale, respectiv 38% după transferuri sociale). Așadar, creșterea indemnizațiilor

pentru persoane cu dizabilități este dezirabilă în condițiile în care mai mult de o treime dintre

aceste persoane se află în risc de sărăcie. Începând cu anul 2019, în urma HG. Nr. 1019/2018

din 20 decembrie 2018, a fost preluată de către agențiile județene și București pentru plăți și

inspecție socială plata prestațiilor sociale pentru persoane cu handicap de la direcțiile de

asistență socială și protecția copilului (DGASPC). Cu alte cuvinte, atât indemnizațiile lunare cât

și salariile asistenților personali revin in responsabilitatea autorităților locale (până la această

Hotărâre de Guvern costurile erau suportate de la Guvern). Până în acest moment nu există o

evaluare a acestei măsuri însă în condițiile în care nu a fost alocat buget pentru dizabilitate,

există riscul ca unele UAT-uri să nu poată acoperi costurile pentru respectarea drepturilor

persoanelor cu dizabilități.

Tabelul 85. Ponderea persoanelor cu dizabilități (16+ ani) aflate în risc de sărăcie înainte și după transferuri sociale

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (înainte de TS, exclusiv pensii) 68.4 68.8 68.4 68.5 69.1 69.2 69.1 68.1 :

UE28 (după de TS, exclusiv pensii) 29.6 30.4 30.3 30.2 30.1 30.2 30.1 29.3 :

RO (înainte de TS, exclusiv pensii) 71.3 73.5 72.9 72.7 72.1 71.0 69.1 69.9 68.4

RO (după de TS, exclusiv pensii) 47.2 44.1 46.6 44.9 43.1 39.4 39.4 39.0 37.6

Sursa: Eurostat [hlth_dpe010], calculele autorilor

În cea ce privește ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat, unul dintre

cele mai criticate la nivel politic și în presă beneficii de asistență socială, valoarea acestuia a fost

foarte scăzută în ultimii cinci ani. Se poate observa că în ultimii 5 ani, raportat la salariul minim

net, valoarea VMG a scăzut substanțial.

De exemplu, valoarea VMG pentru o persoană era de 11,2% din salariul minim net în 2019,

pentru două persoane de 20,2%, pentru trei persoane 28,3%, pentru patru persoane de 35%,

pentru cinci persoane de 41,7%. Cu alte cuvinte, chiar și o familie formată din 5 persoane a

primit beneficii care însumează 50% din salariul minim net. Prin urmare, VMG, fără a fi

completat de alte venituri, nu poate asigura supraviețuirea, beneficiarii suplimentându-și cel

mai probabil veniturile prin munci informale.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


161

Tabelul 86. Valoarea ajutorului social pentru asigurarea venitului minim garantat și procentul din salariul minim net în funcție de numărul de membri din gospodărie

Valoarea VMG și procentul din salariul

minim net Suma (lei) 2015 2016 2017 2018 2019

Pentru o singură persoană 141.5 18.0% 15.3% 13.3% 12.2% 11.2%

Pentru o familie de două persoane 255 32.5% 27.6% 23.9% 21.9% 20.2%

Pentru o familie de 3 persoane 357 45.5% 38.6% 33.5% 30.7% 28.3%



Pentru fiecare persoană adițională la 5

persoane 36.5 4.6% 3.9% 3.4% 3.1% 2.9%

Sursa: Eurostat [[earn_mw_cur]], calculele autorilor

Nu în ultimul rând, se poate observa că începând cu anul 1995, anul primei legi care oferea

ajutoare sociale cu scopul reducerii sărăciei, valoarea beneficiilor era apropiată de cea a

salariului minim și chiar mediu, însă începând cu anul 2005 valoarea a rămas mult sub nivelul

salariul minim.

Tabelul 87. Evoluția ajutorului social pentru venit minim garantat raportat la salariul minim și brut

1995 2001 2005 2009 2012 2013 2015 2018

Prag ajutor pentru o familie de 2

persoane 81000 1134000 1584000 196 225 225 255 255

Salariu minim brut 75000 1000000 3100000 600 700 800 1050 1900

Salariu mediu net 230338 3123279 7380000 1361 1507 1579 1859 2484

VMG/salariu minim brut 108% 113% 51% 33% 32% 28% 24% 13%

VMG/salariu mediu net 35.2% 36.3% 21.5% 14.4% 14.9% 14.2% 13.7% 10.3%

Sursa: https://monitorsocial.ro/data/evolutia-raportului-dintre-venitul-minim-garantat-si-salariul-minim/

Educație

Educația reprezintă unul dintre domeniile fundamentale prin intermediul căruia se pot

reduce fenomenele sărăciei și excluziunii sociale. În democrațiile liberale educația este

considerată una dintre principalele modalități de ascensiune socială. Așadar, unul dintre

instrumentele prin care copiii și tinerii pot întrerupe cercul vicios al sărăciei este participarea

la educație. Educația este în general corelată cu tipurile de ocupație și veniturile obținute, astfel

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


162

cu cât nivelul de școlaritate este mai ridicat, cu atât indivizii pot avea acces la poziții

ocupaționale considerate prestigioase și la venituri mai ridicate. Pe de altă parte trebuie înțeles

și faptul că sărăcia și excluziunea influențează accesul, participarea și rezultatele școlare, fiind

necesar ca statul să se asigure că fiecare elev participă obligatoriu la educație până la un anumit

nivel și i se furnizează educație de calitate (statul român menționează acest obiectiv în legea

educației). Furnizând educație gratuită și asigurând egalitatea de șanse, statul se asigură că

fiecare elev va avea la ieșirea din sistem competențe de bază pentru a se descurca în societate.

Cheltuielile guvernamentale alocate pentru educație sunt disponibile pe Eurostat numai

până în 2017. În toată perioada de după criza economică cheltuielile alocate educației au fost în

jurul valorii de 3% din PIB în condițiile în care în Legea Educației Naționale 1/2011 este stipulat

faptul că educația este prioritate națională și că ar trebui alocat 6% din PIB. România se

plasează de asemenea sub media UE28 fiind una țara din Uniunea Europeană cu cea mai scăzută

alocare guvernamentală pentru educație raportat la PIB.

Potrivit unei analize Edupedu.ro utilizând datele furnizate de Ministerul Finanțelor,

lucrurile nu s-au schimbat fundamental nici în anii 2017 și 2018, fiind alocat 2,2% din PIB în

2018 și 3% în 2019298.

Tabelul 88. Cheltuielile guvernamentale cu educația

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

UE28 4.9 4.9 5.2 5.2 5.1 5.0 4.9 4.9 4.8 4.7 4.6

RO 3.9 4.3 3.8 3.3 4.1 3.0 2.8 3.0 3.1 3.3 2.8


Un indicator important din perspectiva finalizării învățământului obligatoriu cu

competențe de bază este participarea la educație timpurie. Aceasta este esențială întrucât

influențează major traiectoria școlară ulterioară. Există o legătură importantă între

participarea la educație preșcolară (mai ales dacă e una de calitate) și obținerea unor rezultate

școlare bune în sistemul educațional, scăzând probabilitatea de abandon școlar și

298 Detalii aici: https://www.edupedu.ro/educatia-primeste-cu-98-miliarde-lei-in-plus-in-2019-fata-de-2018-

bugetul-propus-de-finante-ar-cuprinde-si-investitii-de-2-miliarde-lei/

http://www.poca.ro/

https://www.edupedu.ro/educatia-primeste-cu-98-miliarde-lei-in-plus-in-2019-fata-de-2018-bugetul-propus-de-finante-ar-cuprinde-si-investitii-de-2-miliarde-lei/

https://www.edupedu.ro/educatia-primeste-cu-98-miliarde-lei-in-plus-in-2019-fata-de-2018-bugetul-propus-de-finante-ar-cuprinde-si-investitii-de-2-miliarde-lei/

www.poca.ro


163

probabilitatea de a fi sub pragul sărăciei la ieșirea din sistem299. În România numai 9 din 10

copii cu vârsta 4-6 ani sunt înscriși la grădiniță, sub media UE28 care e aproximativ 95%. Se

pune însă problema calității educației timpurii furnizate în România în condițiile în care bugetul

alocat educației este în defavoarea nivelelor inferioare300 . Este important de menționat de

asemenea că nici în România nici la nivelul mediei UE28 nu există diferențe semnificative în

funcție de gen în privința participării la educație timpurie însă este esențială orientarea

intervențiilor sociale către grupurile de copii proveniți din familii expuse riscului de sărăcie sau

excluziunii sociale.

Tabelul 89. Rata de participare în educația timpurie (copii cu vârste cuprinse între 4 ani și vârsta începerii învățământului obligatoriu)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

UE28 90.7 91.7 90.8 93.0 93.3 94.0 94.1 94.2 94.9 95.3 95.4

RO 85.0 88.5 88.0 87.2 86.4 85.5 86.4 86.4 87.6 88.2 89.6

Sursa: Eurostat [educ_uoe_enra10], calculele autorilor

Un alt indicator esențial care se află în strânsă legătură cu procentul ridicat de tineri aflați

în risc de sărăcie sau excluziune socială este părăsirea timpurie a școlii (PTȘ). De altfel, Comisia

Europeană consideră PTȘ ca fiind o problemă foarte serioasă la nivelul statelor membre, fiind

în strânsă legătură cu șomajul, excluziunea socială, sărăcia și sănătatea precară. Astfel, fiecare

stat membru și-a asumat elaborarea unui set de politici care să reducă amploarea fenomenului

PTȘ sub 10% până în anul 2020 (România și-a asumat reducerea până la 11,3% în 2020)301.

Metodologia Eurostat definește PTȘ drept ponderea tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 24

ani care au absolvit cel mult școala gimnazială (ISCED 2) și nu se mai află în sistemul educațional

sau în alte forme de formare302 . România se află departe de ținta de 11,3% fiind aproape

imposibil ca până în 2020 să se ajungă la această valoare. În tabelul de mai jos se poate observa

că în intervalul 2007-2018 rata PTȘ nu a scăzut sub 15%. De asemenea, există o diferență

299 Van Belle, Janna. 2016. Early Childhood Education and Care (ECEC) and its long-term effects on educational and

labour market outcomes. Research Report. RAND Europe 300 A se vedea Monitorul Educației și Formării (2018), accesibil la https://ec.europa.eu/education/sites/

education/files/document-library-docs/et-monitor-report-2018-romania_ro.pdf 301 Detalii aici https://ec.europa.eu/education/policies/school/early-school-leaving_en și aici

https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-Preuniversitar/2015/Strategie-

PTS/Strategia-PTS-2015.pdf 302 Detalii aici: https://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-11-52_en.htm?locale=en

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/document-library-docs/et-monitor-report-2018-romania_ro.pdf

https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/document-library-docs/et-monitor-report-2018-romania_ro.pdf

https://ec.europa.eu/education/policies/school/early-school-leaving_en

https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-Preuniversitar/2015/Strategie-PTS/Strategia-PTS-2015.pdf

https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Invatamant-Preuniversitar/2015/Strategie-PTS/Strategia-PTS-2015.pdf

https://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-11-52_en.htm?locale=en

www.poca.ro


164

importantă între rata PTȘ din România și media UE28. Nu există diferențe semnificative în

funcție de gen în România, însă la nivelul mediei UE28 băieții părăsesc timpuriu școala într-o

măsură mai mare decât fetele.

Tabelul 90. Rata părăsirii timpurii a școlii

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 14.9 14.7 14.2 13.9 13.4 12.7 11.9 11.2 11.0 10.7 10.6 10.6

RO 17.3 15.9 16.6 19.3 18.1 17.8 17.3 18.1 19.1 18.5 18.1 16.4


Rata părăsirii timpurii a școlii în funcție de gradul de urbanizare ne oferă o informație

foarte importantă: cei mai mulți tineri care au părăsit timpuriu școala locuiesc în mediul rural.

În anul 2018 aproximativ un sfert din tinerii din rural au părăsit timpuriu școala, în scădere față

de perioada 2010-2017, însă în continuare la un nivel foarte ridicat. Acest lucru este explicabil

și prin prisma accesului la învățământ liceal sau profesional mult mai redus fiind necesară

deplasarea în orașe, acolo unde funcționează majoritatea unităților de învățământ profesional

și liceal. De asemenea, fenomenul PTȘ este destul de prezent și în orașele mici și suburbii (15%

în 2018). În orașele mari amploarea fenomenului este mult mai scăzută, inclusiv prin

comparație cu media UE28. Așadar, măsurile de reducere a PTȘ ar trebui să se concentreze în

primul rând pe școlile și tinerii din mediul rural, fără a ignora amploarea fenomenului în

orașele mai mici din România.

Tabelul 91. Rata părăsirii timpurii a școlii în funcție de gradul de urbanizare

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (orașe) 14.3 14.3 13.5 13.0 12.7 11.7 10.7 10.0 9.8 9.7 9.6 9.8


UE28 (rural) 14.7 14.3 15.3 15.2 14.6 13.9 13.2 12.4 12.2 11.9 10.9 11.0

RO (orașe) : : 5.4 5.9 5.6 5.0 4.2 5.2 5.9 6.2 4.5 4.2

RO (orașe mici și suburbii) : : : : : 14.4 16.7 17.0 19.3 17.4 17.5 14.9

RO (rural) : : 24.1 28.3 26.4 31.0 29.0 29.2 27.8 26.6 27.1 25.4


Rata de părăsire timpurie a școlii în funcție de statutul pe piața muncii este de asemenea

importantă pentru înțelegerea fenomenului. Se poate observa că atât în România cât și la nivelul

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


165

mediei UE28 jumătate din populația care a părăsit timpuriu școala este ocupată și jumătate sunt

șomeri. Există diferențe între România și UE28 cu privire la persoanele șomere care și-ar dori

să lucreze, indiferent dacă caută sau nu și cele care nu sunt dispuși să lucreze, în România

procentul ultimilor fiind mai mare, de aproximativ două treimi față de puțin peste o treime

media UE28. Așadar, este probabil ca motivele părăsirii timpurii a școlii să nu fie numai

economice (au nevoie de un loc de muncă și renunță timpuriu la școală) ci și de altă natură

(familială – activități de îngrijire, educațională – lipsa unei calificări).

Tabelul 92. Rata părăsirii timpurii a școlii în statutul pe piața muncii

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28

Populație ocupata 8.3 8.0 6.8 6.4 6.0 5.3 4.8 4.5 4.6 4.5 4.7 4.9

Șomeri 6.6 6.7 7.4 7.5 7.4 7.4 7.1 6.7 6.4 6.2 5.9 5.6

Persoane care

doresc să lucreze

(caută sau nu de lucru)

4.3 4.5 5.1 5.2 5.2 5.2 5.0 4.7 4.3 4.0 3.7 3.5

Persane care nu sunt

disponibile să lucreze 2.3 2.2 2.3 2.3 2.2 2.2 2.0 2.0 2.1 2.2 2.2 2.2

Total 14.9 14.7 14.2 13.9 13.4 12.7 11.9 11.2 11.0 10.7 10.6 10.6

RO

Populatie ocupata 9.6 9.1 9.1 10.1 8.7 9.1 8.8 9.1 9.3 8.7 9.4 8.5

Șomeri 7.6 6.8 7.5 9.2 9.5 8.6 8.5 9.0 9.7 9.8 8.7 8.0

Persoane care doresc

să lucreze

(caută sau nu de lucru)

4.3 3.7 4.3 5.0 5.5 4.7 4.7 4.8 4.4 4.3 3.7 2.7

Persane care nu sunt

disponibile să lucreze 3.3 3.2 3.2 4.2 4.0 3.9 3.8 4.3 5.3 5.5 5.0 5.3

Total 17.3 15.9 16.6 19.3 18.1 17.8 17.3 18.1 19.1 18.5 18.1 16.4


Un alt aspect important aflat în strânsă legătură cu excluziunea socială este nivelul

competențelor de bază. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a

dezvoltat testarea comparativă PISA cu scopul furnizării de date pe care să se fundamenteze

politici educaționale. PISA evaluează competențe care au o aplicabilitate în viața reală la

matematică, citire și științe.

Pentru scopul acestui studiu este relevant procentul elevilor de 15 ani care nu obținut sub

nivelul 2 la testările PISA, echivalent cu lipsa competențelor de bază sau analfabetismului

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


166

funcțional. Se poate observa faptul că la toate cele trei discipline aproximativ 4 din 10 elevi de

15 ani care sunt în învățământ se află sub limita analfabetismului funcțional, mult peste media

UE28 (aproximativ 24%). Mai mult, există o legătură semnificativă între statutul socio-

economic al părinților și probabilitatea de nu avea competențe de bază, cu alte cuvinte, copiii

proveniți din familii dezavantajate au șanse mai mari să nu aibă competențe de bază, întărind

ideea că învățământul este inechitabil din perspectiva asigurării de oportunități educaționale

egale tuturor elevilor303.

Tabelul 93. Procentul elevilor cu vârsta de 15 ani care au obținut sub nivelul 2 la examinarea PISA

2006 2009 2012 2015

UE28304

Matematică 23.1 23.7 23.9 23.9

Citire 22.5 21.2 19.6 21.9

Științe 19.3 19.0 18.3 22.6

RO

Matematică 52.9 47.0 40.8 39.9

Citire 53.5 40.4 37.3 38.7

Științe 46.9 41.4 37.3 38.5

Sursa: Eurostat [educ_outc_pisa], calculele autorilor

În finalul acestei secțiuni, analizăm ponderea populației tinere (30-34 ani) care are studii

universitare. Analiza este importantă în contextul acestui studiu întrucât populația cu studii

universitare are o probabilitate mia scăzută să se afle în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Grupul tinerilor cu vârste cuprinse între 30-34 ani este monitorizat în cadrul Strategiei Europa

2020, ținta asumată pentru anul 2020 fiind de 40% tineri cu studii universitare absolvite la

nivelul țărilor UE28 și 26,7% pentru România.

Așa cum se observă în tabelul de mai jos, ținta a fost atinsă încă din 2018, iar România nu

se află nici ea departe de atingerea standardului asumat, cu toate că între 2017 și 2018 a existat

o scădere. Se poate observa însă că atât în Europa cât și în România populația tânără cu studii

universitare a crescut substanțial începând cu anul 2007. Acest lucru s-a întâmplat pe fondul

303 Pentru o analiză detaliată a se vedea Țoc, Sebastian (2018). Clasă și educație. Inegalitate și reproducere socială

în sistemul de învățământ din România. București: Pro Universitaria. 304 În media UE28, nu există date pentru Cipru (2006, 2009) și Malta (2006, 2009 și 2012).

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


167

„masificării educației” în contextul semnării Declarației de la Bologna (1999) 305 considerat

esențial pentru dezvoltarea economică sustenabilă și formarea de capital uman cu calificări

ridicate.

Tabelul 94. Ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 30-34 de ani cu studii universitare

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 30.0 31.1 32.3 33.8 34.8 36.0 37.1 38.0 38.7 39.2 39.9 40.7

RO 13.9 16.0 16.8 18.3 20.3 21.7 22.9 25.0 25.6 25.6 26.3 24.6

Sursa: Eurostat [t2020_41], calculele autorilor

Atât în România cât și la nivelul mediei UE28 creșterea procentului de tineri 30-34 de ani

cu studii universitare s-a datorat în principal creșterii participării femeilor în învățământul

universitar în perioada 2007-2018. Așadar, în 2018, în România 28% dintre femeile 30-34

aveau studii universitare față de 21% dintre bărbați (media UE28 46% femei și 36% bărbați).

Tabelul 95. Ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 30-34 de ani cu studii universitare pe sexe

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

EU28 (M) 27.2 28.0 28.9 30.3 31.0 31.8 32.9 33.6 34.0 34.4 34.9 35.7

EU28 (F) 32.9 34.3 35.6 37.3 38.7 40.2 41.4 42.3 43.4 43.9 44.9 45.8

RO (M) 13.6 14.9 15.2 17.5 20.1 20.5 21.6 22.9 24.2 23.9 23.9 21.4

RO (F) 14.3 17.1 18.5 19.2 20.6 22.9 24.2 27.2 27.2 27.4 28.9 28.1

Sursa: Eurostat [t2020_41], calculele autorilor

Sănătate

Accesul la servicii de sănătate reprezintă o condiție necesară pentru reducerea excluziunii

sociale, dreptul la servicii de sănătate la un preț accesibil fiind considerat o nevoie de bază în

țările europene. Procentul din PIB alocat pentru educație a crescut în perioada 2007-2017 însă

se află în continuare mult sub media UE28, fiind cel mai mic din Europa. La fel ca alte servicii

305 Detalii aici: https://ec.europa.eu/education/policies/higher-education/bologna-process-and-european-

higher-education-area_ro

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/education/policies/higher-education/bologna-process-and-european-higher-education-area_ro

https://ec.europa.eu/education/policies/higher-education/bologna-process-and-european-higher-education-area_ro

www.poca.ro


168

publice precum educația și asistența socială, sistemul de sănătate se află într-o subfinanțare

cronică.

Tabelul 96. Ponderea cheltuielilor guvernamentale cu sănătatea ca procent din PIB

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

UE28 6.5 6.7 7.3 7.3 7.1 7.1 7.2 7.2 7.1 7.1 7.0

RO 3.6 3.6 4.0 4.2 4.2 3.8 4.0 4.0 4.2 4.0 4.3


Lipsa accesului la servicii de sănătate este ilustrată și de rata mortalității infantile, care

deși a scăzut de la 12% la 6,7% în ultimii 10 ani, rămâne în continuare cea mai mare din Europa,

alături de Malta. Acest indicator este relevant întrucât cauzele principale țin de factori socio-

economici și ineficiența sistemului de sănătate în prevenirea și tratarea bolilor. Potrivit

Strategiei Naționale pentru Sănătate 2014-2020 (p. 11)306 cele mai frecvente cauze pentru care

copiii sub un an mor în România țin de condiții perinatale, boli respiratorii și patologii

congenitale. De asemenea, mai mult de jumătate dintre copii care mor o fac în prima lună de

viață fără asistență medicală.

Tabelul 97. Rata mortalității infantile

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

UE28 4.4 4.2 4.2 4.0 3.9 3.8 3.7 3.7 3.6 3.6 3.6

RO 12.0 11.0 10.1 9.8 9.4 9.0 8.9 8.2 7.5 7.0 6.7

Sursa: Eurostat [demo_minfind], calculele autorilor

România are în continuare una dintre cele mai mici speranțe de viață la naștere din

Europa, 75,3 ani, mult sub media UE28 care a fost 80,9 ani (pentru anul 2017), mult mai mica

pentru bărbați (71,7 ani) decât pentru femei (79,1 ani) (Eurostat, indicator [demo_mlexpec]).

Un indicator și mai important este speranța de viață sănătoasă (sau anii de viață sănătoși), care

măsoară mai degrabă calitatea vieții persoanelor intervievate. Se poate observa că în România

femeile sunt sănătoase în medie 58,3 ani pe când bărbații aproximativ 59,2 ani, invers decât

media UE28. Diferențele în funcție de gen nu pot fi însă considerate semnificative.

Tabelul 98. Speranța de viață sănătoasă în funcție de gen (valori absolute - ani)

306 Accesibilă aici: http://www.ms.ro/2016/10/04/8008/

http://www.poca.ro/

http://www.ms.ro/2016/10/04/8008/

www.poca.ro


169

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

UE28 (M) : : : 61.8 61.7 61.5 61.4 61.4 62.6 63.5 63.5

UE28 (F) : : : 62.6 62.1 62.1 61.5 61.8 63.3 64.2 64.0

RO (M) 60.5 60.0 59.8 57.3 57.4 57.6 58.6 59.0 59.0 59.8 59.2

RO (F) 62.5 62.9 61.7 57.5 57.0 57.7 57.9 59.0 59.4 59.0 58.3

Sursa: Eurostat [hlth_hlye], calculele autorilor

Vizitele la medic pot reprezenta de asemenea un indicator pentru diagnosticarea stării de

sănătate. Din tabelul de mai jos se poate observa că în România vizitele la medic sunt mai rare

comparative cu media UE28. În anul 2014 aproximativ 78% din populație declara că nu a fost

la medic în ultima lună, nefiind diferențe în funcție de gradul de urbanizare.

Tabelul 99. Numărul de vizite la medic în ultima lună (date auto-raportate, 2014)

nicio consultație o consultație două consultații trei sau mai multe consultații

UE28 58.1 21.9 11 9.1

RO 77.6 17.2 4.2 1.0

Sursa: Eurostat [hlth_ehis_am2u], calculele autorilor

În continuare vom prezenta indicatori subiectivi privind starea de sănătate a populației.

Aceștia trebuie înțeleși în contextul în care România are una dintre cele mai mici speranțe de

viață la naștere, printre cele mai mari rate ale mortalității infantile și o speranță de viață

sănătoasă mult sub media UE28. Așadar, în ceea ce privește evaluarea subiectivă a stării de

sănătate se observă faptul că diferențele între persoanele care locuiesc în România și media UE

nu sunt semnificative. Mai mult de două treimi dintre respondenți își apreciază starea de

sănătate ca fiind foarte bună sau bună și numai 7% în cazul României și 8% în cazul mediei

UE28.

Tabelul 100. Auto-evaluarea stării de sănătate a populației 16+ ani

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28

Foarte bună

sau bună : : : 68.2 67.9 68.3 67.3 67.4 66.9 67.6 69.7 :

Acceptabilă : : : 22.4 22.5 21.8 22.9 22.8 23.4 23.6 22.0 :

Proastă sau

foarte proastă : : : 9.4 9.7 9.9 9.9 9.8 9.6 8.8 8.3 :

RO Foarte bună 67.7 68.3 68.3 68.6 68.0 68.0 68.8 69.2 70.0 70.5 70.9 70.6

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


170

sau bună

Acceptabilă 22.1 22.8 22.5 21.8 22.4 21.8 21.4 21.5 21.5 22.3 21.8 22.3

Proastă sau

foarte proastă 10.2 8.9 9.2 9.6 9.7 10.2 9.8 9.3 8.5 7.2 7.3 7.1

Sursa: Eurostat [[hlth_silc_10], calculele autorilor

Există diferențe importante în funcție de gen, bărbații apreciindu-și starea de sănătate ca

fiind mai bună decât femeile, în special în țările europene dar și în România. În același timp,

femeile din UE28 tind să răspundă în mai mare măsură că au o stare de sănătate mai degrabă

acceptabilă comparativ cu bărbații. De asemenea, mult mai puțini bărbați apreciază că au o

stare de sănătate proastă și foarte proastă comparativ cu femeile.

Tabelul 101. Auto-evaluarea stării de sănătate a populației 16+ ani pe sexe

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28

(M)

Foarte bună

sau bună : : : 71.0 70.6 71.2 70.3 70.2 69.5 70.2 72.3 :

Acceptabilă : : : 20.8 20.9 20.1 21.0 21.1 21.9 22.1 20.4 :

Proastă sau

foarte proastă : : : 8.2 8.5 8.7 8.7 8.7 8.6 7.7 7.3 :

UE28

(F)

Foarte bună

sau bună : : : 35.3 36.0 36.2 37.0 37.2 37.4 38.9 41.4 :

Acceptabilă : : : 41.5 40.5 39.7 39.8 40.3 40.9 41.9 40.1 :

Proastă sau

foarte proastă : : : 23.1 23.5 24.1 23.2 22.5 21.7 19.3 18.5 :

RO

(M)

Foarte bună

sau bună 72.5 73.0 73.2 74.1 68.7 73.6 74.5 74.7 74.9 76.0 76.3 75.8

Acceptabilă 19.2 19.8 19.4 18.6 22.5 18.4 18.1 18.0 18.5 18.6 18.0 18.6

Proastă sau

foarte proastă 8.3 7.2 7.5 7.3 8.8 8.0 7.5 7.3 6.5 5.5 5.6 5.5

RO

(F)

Foarte bună

sau bună 63.2 63.9 63.7 63.5 67.2 62.8 63.6 64.0 65.3 65.5 65.9 65.7

Acceptabilă 24.8 25.5 25.4 24.8 22.2 24.9 24.5 24.8 24.3 25.7 25.4 25.8

Proastă sau

foarte proastă 12.0 10.6 10.9 11.7 10.6 12.3 12.0 11.2 10.3 8.8 8.8 8.5


Auto-evaluarea propriei stări de sănătate diferă substanțial în cadrul vârstnicilor. În

România, aproximativ 26% dintre respondenți au declarat că starea de sănătate a familiei este

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


171

foarte bună, comparativ cu 41% media UE28. Este, de asemenea, important de subliniat un

trend descrescător în privința felului în care vârstnicii își evaluează starea de sănătate proastă

sau foarte proastă, cu alte cuvinte cel puțin la nivel de percepție starea de sănătate s-a

îmbunătățit în timp.

Tabelul 102. Auto-evaluarea stării de sănătate a populației 65+ ani

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28

Foarte bună

sau bună : : : 35.3 36.0 36.2 37.0 37.2 37.4 38.9 41.4 :

Acceptabilă : : : 41.5 40.5 39.7 39.8 40.3 40.9 41.9 40.1 :

Proastă sau

foarte proastă : : : 23.1 23.5 24.1 23.2 22.5 21.7 19.3 18.5 :

RO

Foarte bună

sau bună 20.3 21.7 20.7 19.9 20.0 18.8 18.9 18.7 21.2 21.7 23.4 25.9

Acceptabilă 49.8 52.7 53.2 52.1 53.1 50.8 52.5 53.8 53.1 56.7 54.8 53.1

Proastă sau

foarte proastă 30.0 25.6 26.1 27.9 26.9 30.4 28.6 27.5 25.7 21.6 21.9 21.0


În ceea ce privește auto-evaluarea stării de sănătate în funcție de nivelul veniturilor se

poate observa că există diferențe importante între cei mai săraci 20% și cei mai bogați 20%,

aprecierea stării de sănătate fiind mai degrabă negativă în cazul celor cu venituri scăzute atât

în UE28 cât și în România.

Tabelul 103. Auto-evaluarea stării de sănătate a populației 16+ ani (prima și ultima quintilă de venituri) 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28

(Q1)

Foarte bună

sau bună : : : 60.2 60.2 60.8 60.2 60.5 59.7 60.3 61.2 :

Acceptabilă : : : 26.1 25.7 25.0 25.9 25.4 26.3 26.6 25.6 :

Proastă sau

foarte proastă : : : 13.7 14.1 14.2 13.9 14.1 14.0 13.1 13.2 :

UE28

(Q5)

Foarte bună

sau bună : : : 79.1 78.2 79.0 77.7 77.9 77.5 78.4 80.4 :

Acceptabilă : : : 16.5 17.1 16.1 17.4 17.3 17.8 17.4 15.7 :

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


172

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Proastă sau

foarte proastă : : : 4.4 4.7 4.9 4.9 4.8 4.7 4.1 3.9 :

RO

(Q1)

Foarte bună

sau bună 63.5 66.2 68.9 72.0 74.3 72.8 73.7 74.4 75.5 74.2 70.1 66.6

Acceptabilă 23.4 23.6 21.2 18.7 17.4 17.0 16.3 16.5 15.9 17.2 21.4 24.0

Proastă sau

foarte proastă 13.1 10.2 9.9 9.2 8.3 10.2 10.0 9.1 8.6 8.6 8.4 9.4

RO

(Q5)

Foarte bună

sau bună 80.0 78.1 76.1 73.6 70.2 73.4 74.0 75.4 74.7 77.4 79.2 81.6

Acceptabilă 15.3 17.4 18.5 21.0 23.0 20.6 19.5 19.2 20.1 18.6 16.5 15.3

Proastă sau

foarte proastă 4.7 4.5 5.4 5.5 6.8 6.0 6.5 5.3 5.2 4.0 4.3 3.1


Nivelul de școlaritate este de asemenea important, cei care au absolvit maximum școala

gimnazială apreciind într-o mai mare măsură că starea lor de sănătate este proastă sau foarte

proastă, urmați de cei care au finalizat liceul sau post-liceala și de cei cu studii universitare.

Situația este asemănătoare în UE28 și în România.

Tabelul 104. Auto-evaluarea stării de sănătate a populației 16+ ani în funcție de nivelul de educație

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28

(max.

gimnaziu)

Foarte bună

sau bună : : 55.3 54.7 55.0 54.2 54.1 53.8 55.7 57.2 :

Acceptabilă : : 29.4 29.1 28.5 29.3 28.9 29.8 30.0 28.9 :

Proastă sau

foarte proastă : : 15.3 16.2 16.5 16.6 17.1 16.4 14.2 13.8 :

UE28

(liceu sau

post-liceal)

Foarte bună

sau bună : : 72.2 71.5 72.0 70.5 70.0 69.0 69.4 70.7 :

Acceptabilă : : 20.8 21.3 20.5 22.0 22.4 23.2 23.0 22.0 :

Proastă sau

foarte proastă : : 7.0 7.2 7.5 7.5 7.6 7.9 7.5 7.3 :

UE28

(ed. terțiară)

Foarte bună

sau bună : : 81.7 81.3 81.7 80.5 80.8 80.3 80.0 81.0 :

Acceptabilă : : 14.7 15.1 14.4 15.7 15.4 15.8 16.1 15.2 :

Proastă sau

foarte proastă : : 3.6 3.6 3.9 3.8 3.8 3.9 3.9 3.8 :

RO

(max.

gimnaziu)

Foarte bună

sau bună 55.2 54.7 54.7 54.8 53.5 55.2 52.7 59.4 61.7 55.6 55.7

Acceptabilă 30.3 30.9 29.8 29.3 29.2 28.9 30.2 27.5 27.6 31.1 30.9

Proastă sau 14.5 14.5 15.5 15.9 17.3 15.9 17.1 13.1 10.8 13.3 13.4

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


173

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

foarte proastă

RO

(liceu sau

post-liceal)

Foarte bună

sau bună 76.5 76.5 76.7 74.0 74.0 75.5 75.3 75.7 75.4 75.9 75.5

Acceptabilă 18.4 17.8 17.5 19.5 19.3 18.1 18.6 18.5 19.5 19.3 19.9

Proastă sau

foarte proastă 5.0 5.7 5.8 6.5 6.7 6.4 6.1 5.9 5.1 4.8 4.6

RO

(ed. terțiară)

Foarte bună

sau bună 84.0 84.9 82.3 80.7 84.6 83.3 86.2 85.7 85.7 88.5 86.2

Acceptabilă 13.1 12.8 14.3 15.9 12.3 13.3 11.3 12.1 12.7 9.4 11.8

Proastă sau

foarte proastă 2.9 2.3 3.4 3.5 3.1 3.3 2.4 2.2 1.6 2.2 2.0


În ceea ce privește ponderea persoanelor care au o problemă de sănătate de lungă durată, în

tabelul de mai jos se poate observa că România a avut constant aproximativ 20% populație care

declară că are o problemă de sănătate de lungă durată, sub media europeană care a variat între

31% și 37%. Aceste date pot ascunde și o sub-raportare, fiind frecventele cazurile în care indivizii

minimizează probleme de sănătate, sau nu și le cunosc pentru că nu merg la medic.

Tabelul 105. Procentul persoanelor 16+ ani care au problemă de sănătate de lungă durată

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : 31.2 31.6 32.3 33.2 32.4 34.1 35.4 36.9 :

RO 19.8 20.7 21.0 21.6 21.3 20.6 19.9 20.1 19.2 20.4 19.5

Sursa: Eurostat [hlth_silc_11], calculele autorilor

Există diferențe semnificative între femei și bărbați, femeile declarând în mai mare

măsură decât bărbații că au o problemă de sănătate de lungă durată, diferențele de gen fiind

mai mari în România comparativ cu media UE28.

Tabelul 106. Procentul persoanelor 16+ ani care au problemă de sănătate de lungă durată pe sexe

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

EU28 (M) : : 29.1 29.5 30.5 31.0 30.1 32.1 33.4 34.9 :

EU28 (F) : : 33.2 33.6 34.1 35.3 34.5 36.0 37.3 38.9 :

RO (M) 16.5 17.2 17.2 20.8 17.1 16.4 16.0 16.1 15.2 15.7 15.6

RO (F) 22.8 24.0 24.5 22.4 25.2 24.5 23.5 23.9 22.9 24.8 23.2


http://www.poca.ro/

www.poca.ro


174

Persoanele vârstnice declară într-o mai mare măsură că au o problemă de sănătate de

lungă durată. În România, ponderea vârstnicilor care declară că au o problemă de sănătate este

în scădere începând cu 2012, aproximativ 50% fiind în această situație comparativ cu peste

60% media europeană.

Tabelul 107. Procentul persoanelor 65+ ani care au problemă de sănătate de lungă durată

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : 59.5 59.9 61.0 61.1 59.7 61.0 61.1 61.9 :

RO 49.5 51.5 54.4 54.7 57.2 56.7 55.0 56.1 54.1 57.0 53.3


Și în cazul persoanelor vârstnice există diferențe importante în funcție de gen în special

în România, unde 45% dintre bărbați, respectiv 59% dintre femei au declarat în anul 2018 că

au o problemă de sănătate de lungă durată, sub media UE28.

Tabelul 108. Procentul persoanelor 65+ ani care au problemă de sănătate de lungă durată pe sexe

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

EU28 (M) : : 57.9 58.1 59.2 59.5 58.1 59.1 59.6 60.3 :

EU28 (F) : : 60.7 61.3 62.4 62.5 61.0 62.4 62.4 63.2 :

RO (M) 42.9 45.0 47.7 49.5 52.5 50.3 48.8 48.7 46.2 47.6 45.2

RO (F) 54.1 55.9 59.0 62.4 60.4 61.0 59.1 61.1 59.5 63.4 58.7


În ceea e privește nevoile neîndeplinite pentru sănătate în România cele mai importante

motive sunt de natură financiară, în special pentru persoanele care au un nivel de școlaritate

scăzut, atât în UE28 cât și în România.

Tabelul 109. Nevoile neîndeplinite pentru sănătate auto-raportate în funcție de nivelul de școlaritate (anul 2014) (%)

Motive financiare Distanța sau transportul Lista de așteptare

UE28 (Cel mult școală gimnaziala) 18.9 5.1 17.8

UE28 (Cel mult liceu sau post-liceală) 14.8 3.4 19.3

UE28 (Educație terțiară) 10.1 2.3 18.9

Total UE28 14.8 3.6 18.7

RO (Cel mult școală gimnaziala) 20.8 2.7 2.7

RO (Cel mult liceu sau post-liceal) 13.5 1.0 2.4

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


175

RO (Educație terțiară) 5.6 0.4 1.5

Total RO 14.8 1.5 2.4

Sursa: Eurostat [hlth_ehis_un1e], calculele autorilor

Locuirea

Locuirea și calitatea locuirii reprezintă un domeniu esențial pentru calitatea vieții

indivizilor. Importanța unei locuințe este crucială pentru șansele de participare la educație,

pentru ocuparea forței de muncă și o condiție necesară pentru ca o persoană să nu se afle în

risc de sărăcie sau excluziune. Posibilitatea cumpărării locuințelor de la stat la prețuri modice

în urma Decretului-Lege nr.61 din 7 februarie 1990 privind vânzarea de locuințe construite din

fondurile statului către populație face ca în prezent România să fie țara cu cei mai mulți

proprietari de locuințe din Europa. Se poate observa, din tabelul de mai jos, că în intervalul de

timp analizat aproximativ 95% din populația României avea o locuință în proprietate, fără

ipotecă sau împrumut.

Prin comparație, media europeană era de aproximativ 43%, restul având împrumuturi la

bancă sau locuind în chirie. Din acest punct de vedere, populația României are o plasă de

siguranță prin simplul fapt că nu trebuie să plătească lunar pentru locuire.

Tabelul 110. Locuirea în funcție de tipul de proprietate 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28

Proprietar/ă,

fără ipotecă

sau împrumut

: : : 43.0 43.1 43.4 42.6 42.8 42.5 42.6 42.8 :

Proprietar/ă,

cu ipotecă

sau împrumut

: : : 27.6 27.3 27.0 27.3 27.1 26.9 26.6 26.5 :

Chiriaș/ă : : : 29.4 29.6 29.5 30.0 30.1 30.6 30.8 30.7 :

RO

Proprietar/ă,

fără ipotecă

sau împrumut

95.0 95.2 95.5 96.9 95.8 95.4 94.8 95.5 95.6 95.1 95.7 95.3

Proprietar/ă,

cu ipotecă

sau împrumut

0.5 1.1 1.2 0.6 0.6 0.9 0.9 0.7 0.9 0.9 1.1 1.1

Chiriaș/ă 4.5 3.7 3.3 2.4 3.6 3.7 4.4 3.8 3.6 4.0 3.2 3.6

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


176

Sursa: Eurostat [ilc_lvho02], calculele autorilor

Aproape identică este situația și în cazul persoanelor care se află sub pragul de sărăcie,

singura diferență fiind că un procent foarte scăzut dintre aceste persoane au împrumuturi la

bancă. De altfel, persoanele din România care au rate sau care locuiesc în chirie sunt mai

degrabă tineri care s-au mutat în marile orașe (București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara) din alte

zone ale țării. Având în vedere tendința de concentrare a populației în aceste zone este foarte

probabil ca pe viitor să crească numărul celor care au locuințe închiriate sau cumpărate cu rate

la bancă. În schimb în Europa, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie care sunt

proprietare fără ipotecă sau împrumut este mai scăzut comparativ cu populația generală, cei

mai mulți locuind în chirie. Acest lucru poate să însemne că în Europa locuirea în chirie este mai

probabilă la persoane care deja se află în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Tabelul 111. Locuirea în funcție de tipul de proprietate (persoanelor cu venituri care se plasează sub pragul sărăciei)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28

(sub pragul

sărăciei)

Proprietar/ă,

fără ipotecă

sau împrumut

: : : 39.5 40.2 39.8 38.8 38.5 38.2 38.2 38.2 :

Proprietar/ă,

cu ipotecă

sau împrumut

: : : 13.4 12.4 12.4 12.3 13.3 12.0 12.0 11.3 :

Chiriaș/ă : : : 47.1 47.4 47.8 48.9 48.2 49.8 49.8 50.4 :

RO

(sub pragul

sărăciei)

Proprietar/ă,

fără ipotecă

sau împrumut

95.5 95.9 94.9 96.5 95.3 95.0 95.4 94.5 94.7 93.4 96.8 95.0

Proprietar/ă,

cu ipotecă

sau împrumut

0.0 0.1 0.5 0.1 0.2 0.4 0.4 0.4 0.1 0.9 0.3 0.2

Chiriaș/ă 4.5 4.1 4.7 3.4 4.5 4.5 4.3 5.1 5.2 5.7 2.9 4.7

Sursa: Eurostat [ilc_lvho02], calculele autorilor

Un alt indicator important pentru a înțelege situația locuirii este rata se supraaglomerare.

Chiar dacă România are cea mai mare rată de proprietari pe locuințe, rata de supraaglomerare

este printre cele mai mari din Europa. Chiar dacă în scădere în intervalul analizat, rata

persoanelor care locuiesc în locuințe supraaglomerate se apropie de 50%. O persoană care

locuiește într-o locuință supraaglomerată nu îndeplinește următoarele condiții: minim o

cameră/gospodărie; minim o cameră pentru cuplu/gospodărie; o cameră pentru fiecare

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


177

persoană singură de 18 ani sau mai mult; o cameră pentru două persoane de același sex cu

vârste cuprinse între 12 și 17 ani; o cameră pentru fiecare persoană de sex diferit cu vârste

cuprinse între 12 și 17 ani; o cameră pentru doi copii sub 12 ani. Tabelul 112. Rata de supraaglomerare

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 17.7 17.0 16.9 17.0 16.7 16.7 16.6 15.7 :

RO 55.9 54.8 53.4 52.0 51.4 51.6 50.6 49.4 49.7 48.4 47.0 46.3

Sursa: Eurostat [ilc_lvho05a], calculele autorilor

Se poate observa din tabelul de mai jos că cea mai mare rată de supraaglomerare a

locuințelor este în cazul copiilor. Așadar, familiile cu copii au o probabilitate mai mare să

locuiască în gospodării supraaglomerate. Pentru toate categoriile de vârstă rata de

supraaglomerare a scăzut în timp însă și la nivelul anului 2017 și cel mai probabil și 2018,

România se află departe de media europeană.

Tabelul 113. Rata de supraaglomerare pe categorii de vârstă

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (copii) : : : 24.1 23.2 23.2 23.1 22.7 23.1 23.3 21.9 :

UE28 (adulți) : : : 18.7 18.0 17.9 18.2 17.9 17.8 17.7 16.8 :

UE28 (vârstnici) : : : 7.1 6.7 6.7 6.6 6.6 6.6 6.6 6.2 :

RO (copii) 73.4 73.5 73.5 69.5 69.6 73.1 71.4 69.6 70.3 70.0 67.2 66.4

RO (adulți) 57.0 56.6 55.0 54.4 53.6 52.8 52.1 51.2 51.7 49.8 48.8 48.2

RO (vârstnici) 25.9 23.4 23.2 21.4 20.7 21.3 20.6 19.8 19.4 19.5 18.7 18.8


Așa cum era de așteptat, rata de supraaglomerare diferă la persoanele care se află în risc

de sărăcie, comparative cu cele care se află deasupra pragului de sărăcie. Cu toate acestea,

diferența este semnificativ mai mare la nivelul mediei UE28 comparativ cu România, diferența

fiind aproape dublă între cele două categorii.

În România, 56% din populația care se află sub pragul sărăciei locuiește într-o gospodărie

supraaglomerată, în timp ce 43% dintre cei care nu se află în sărăcie locuiesc de asemenea într-

o locuință supraaglomerată. Acest lucru înseamnă că supraaglomerarea este explicată într-o

măsură mai mică în România comparativ cu media UE28.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


178

Tabelul 114. Rata de supraaglomerare în funcție de nivelul sărăciei 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (sub

pragul sărăciei) : : : 30.0 29.2 29.4 30.0 29.9 29.6 29.5 26.5 :

UE28 (peste

pragul sărăciei) : : : 15.3 14.5 14.4 14.4 13.9 14.0 13.9 13.5 :

RO (sub

pragul sărăciei) 61.5 61.7 62.0 61.9 62.6 63.6 64.4 64.5 61.7 60.6 58.3 56.4

RO (peste

pragul sărăciei) 54.1 52.7 51.0 49.2 48.1 48.1 46.5 44.4 45.6 44.3 43.5 43.2


România nu stă bine la rata deprivării severe de locuință raportat la media UE28. Cu toate

acestea, în intervalul 2007-2018 rata deprivării severe de locuință a scăzut la jumătate de la

32% la 16%. Deprivarea severă este definită drept procentul populației care trăiește într-o

locuință supraaglomerată și totodată prezintă cel puțin una din următoarele situație:

gaură/scurgeri prin acoperiș, fără baie/duș, fără toaletă în casă, fără suficientă lumină.

Tabelul 115. Rata deprivării severe de locuință

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 5.7 5.4 5.0 5.1 5.0 4.9 4.8 4.0 :

RO 32.0 29.1 27.2 25.3 24.0 22.8 22.8 20.6 19.8 19.8 17.2 16.1

Sursa: Eurostat [ilc_mdho06a], calculele autorilor

Tinerii sunt într-o mai mare măsură în riscul de a se afla în situația de deprivare severă

de locuință atât în România cât și la nivelul mediei UE28. La fel ca în cazul întregii populații rata

deprivărării severe de locuință în rândul tinerilor a scăzut considerabil de la 39% în 2007 la

21% în 2018.

Tabelul 116. Rata deprivării severe de locuință în rândul tinerilor (16-29 ani)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 8.2 7.9 7.4 7.5 7.6 7.3 7.1 6.1 :

RO 38.6 36.1 34.6 31.5 31.9 30.5 29.9 28.8 28.1 26.7 24.0 21.3


http://www.poca.ro/

www.poca.ro


179

Persoanele care se află în risc de sărăcie au o probabilitate mai mare să fie deprivați sever

de locuință. Diferența este foarte mare în România, unde 37% din populația care se află în risc

de sărăcie se află și în deprivare severă de locuință. Prin contrast aproximativ 10% din

persoanele care nu se aflau în sărăcie erau și în deprivare severă de locuință. Evoluția în timp

este însă importantă în cazul ambelor categorii de populație, rata deprivării severe de locuință

scăzând substanțial în timp.

Tabelul 117. Rata deprivării severe de locuință în funcție de nivelul de sărăcie

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (sub

pragul sărăciei) : : : 13.4 12.9 12.6 12.6 12.8 12.3 11.8 9.1 :

UE28 (peste

pragul sărăciei) : : : 4.1 3.9 3.5 3.6 3.4 3.4 3.3 3.0 :

RO (sub

pragul sărăciei) 52.8 53.3 52.1 50.6 50.0 47.9 48.8 45.2 44.7 42.7 36.7 37.4

RO (peste

pragul sărăciei) 25.2 21.7 20.1 18.3 16.6 15.3 15.0 12.3 11.3 12.1 11.2 9.5


Povara cu costul locuirii, calculată ca ponderea populației care locuiește într-o gospodărie

în care costurile cu locuirea reprezintă mai mult de 40% din venitul net al gospodăriei. În

România rata persoanelor împovărate cu costul locuirii s-a înjumătățit în ultimii 10 ani, fiind

apropiată de media UE28. Ponderea relativ scăzută a persoanelor împovărate cu costul locuirii

se explică prin numărul foarte mare de proprietari din România. În aceste condiții se poate

spune așadar că cele 10% dintre persoanele împovărate cu costul locuirii sunt la limita sărăciei

având venituri insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de întreținere a locuinței.

Tabelul 118. Rata persoanelor împovărate cu costul locuirii

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 10.8 11.4 11.0 11.1 11.6 11.4 11.1 10.4 :

RO 19.7 19.1 15.4 15.8 10.5 18.4 16.9 16.2 15.9 14.4 12.3 10.3


http://www.poca.ro/

www.poca.ro


180

Tabelul de mai jos confirmă faptul că persoanele aflate în risc de sărăcie au o probabilitate

mai ridicată de a fi împovărate cu costul locuirii. Situația este aceeași în UE28 și România, cu

mențiunea că în România ponderea persoanelor împovărate cu costul locuirii a scăzut în timp,

indiferent dacă se situează sub sau deasupra pragului de sărăcie.

Tabelul 119. Rata persoanelor împovărate cu costul locuirii în funcție de nivelul sărăciei

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 (sub

pragul sărăciei) : : : 37.2 38.0 38.1 37.7 40.1 39.2 39.1 37.9 :

UE28 (peste

pragul sărăciei) : : : 5.5 6.0 5.5 5.8 5.7 5.6 5.2 4.8 :

RO (sub

pragul sărăciei) 44.6 42.0 37.3 40.0 23.2 45.0 41.5 40.1 42.6 38.8 36.3 33.3

RO (peste

pragul sărăciei) 11.6 12.0 9.1 9.1 6.9 10.5 9.5 8.1 6.9 6.1 4.9 3.2


În ceea ce privește ponderea tinerilor care locuiesc cu părinții în România, mai mult de

jumătate se află în această situație, procent peste media UE28. Pe lângă cei care încă urmează

studiile, se poate spune că veniturile din România nu permit multor tineri să se mute de acasă,

fiind nevoiți sau preferând să locuiască mai mult cu părinții.

Tabelul 120. Ponderea adulților tineri (18-34 ani) care locuiesc cu părinții

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE28 : : : 47.5 48.1 47.9 47.9 47.9 48.0 48.1 48.1 :

RO 54.2 54.5 57.6 57.3 57.6 57.9 59.3 60.4 59.2 59.0 58.0 56.8


Există diferențe importante în funcție de gen, 66% dintre tinerii bărbați, față de 47%

dintre tinerele femei locuind cu părinții. Există diferențe și la nivelul mediei UE28 însă nu atât

de mari.

Tabelul 121. Ponderea adulților tineri (18-34 ani) care locuiesc cu părinții pe sexe

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

EU28 (M) : : : 53.9 54.5 54.4 54.3 54.2 54.2 54.2 54.3 :

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


181

EU28 (F) : : : 41.1 41.6 41.2 41.4 41.5 41.6 41.8 41.8 :

RO (M) 64.0 64.4 68.0 68.2 69.6 70.3 71.1 71.6 69.0 68.6 69.4 66.0

RO (F) 44.2 44.0 46.8 45.8 46.3 44.9 46.8 48.1 48.9 48.4 45.9 46.9

Sursa: Eurostat [ilc_lvps08], calculele autorilor

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


182

2. Copiii și tinerii lipsiți de îngrijire și sprijin parental

În perioada 2000-2018 au fost aprobate diferite strategii naționale care prevăd o serie de

acțiuni care reglementează domenii cu impact direct sau indirect asupra copiilor și tinerilor

lipsiți de îngrijire și sprijin parental, precum:

Acțiuni pentru reglementarea domeniului protecției copilului;

Acțiuni pentru reglementarea domeniului incluziunii sociale și reducerii sărăciei;

Acțiuni pentru reglementarea domeniului sănătății mintale a copilului;

Acțiuni pentru reglementarea domeniului referitor la reducerea părăsirii timpurii a

școlii;

Acțiuni pentru reglementarea domeniului incluziunii sociale a tinerilor care părăsesc

sistemul de protecție a copilului;

Acțiuni pentru reglementarea domeniului învățării pe tot parcursul vieții;

Acțiuni pentru reglementarea domeniului referitor la reintegrarea socială a copiilor

privați de libertate;

Acțiuni pentru reglementarea domeniului referitor la dezvoltarea serviciilor sociale;

Acțiuni pentru reglementarea domeniului referitor la combaterea violenței în familie;

Acțiuni pentru reglementarea domeniului antitraficului de persoane;

Acțiuni pentru reglementarea domeniului antidrog;

Acțiuni pentru reglementarea domeniului tineret.

Pentru o imagine completă a acțiunilor strategice pe care România le-a întreprins până

acum pentru a răspunde tuturor provocărilor, o analiză cronologică a acestora poate surprinde

diverse conexiuni utile pentru monitorizarea mai ușoară a rezultatelor.

În anul 2000 a fost aprobată Strategia națională de reformă a sistemului de protecție a

drepturilor copilului pentru perioada 2000-2003307, urmată de alte trei strategii în domeniul

307 Hotărârea Guvernului nr. 625/2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 341/2000, în vigoare de la 21 iulie 2000

până la 13 iunie 2001, fiind abrogată și înlocuită prin Hotărârea Guvernului nr. 539/2001, publicată în Monitorul

Oficial nr. 321/2001

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


183

protecției drepturilor copilului la care vom face referire mai jos (vezi Figura 19). Strategia își

propunea atingerea unui număr de șapte obiective generale, printre care: restructurarea

serviciilor și a instituțiilor de tip rezidențial existente, îmbunătățirea/armonizarea cadrului

legislativ necesar, crearea și dezvoltarea unui sistem național de monitorizare și evaluare,

întărirea capacității instituționale a Agenției Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului

(A.N.P.D.C.), susținerea dezvoltării capacității instituționale, dezvoltarea resurselor umane din

sistemul de protecție a drepturilor copilului și promovarea participării societății civile la

dezvoltarea sistemului național de protecție a drepturilor copilului.

Pentru îndeplinirea acestor obiective, strategia a formulat o serie de tipuri de activități

importante de reținut pentru analizarea ulterioară a rezultatelor:

I. Asigurarea calității protecției copilului în unitățile de tip rezidențial;

II. Promovarea protecției copilului prin alternative de tip familial;

III. Prevenirea abandonului copilului, a abuzului și a neglijării;

IV. Analizarea fenomenului „copiii străzii”;

V. Pregătirea pentru viață și integrarea socială și profesională a tinerilor care până la

vârsta de 18 ani au beneficiat de una dintre măsurile de protecție a copilului

prevăzute de lege;

VI. Orientarea, reeducarea și reintegrarea socială a copilului delincvent;

VII. Popularizarea drepturilor copilului și sensibilizarea opiniei publice din România.308

Figura 19. Acțiuni pentru reglementarea domeniului protecției drepturilor copilului

308 Strategia națională de reformă a sistemului de protecție a drepturilor copilului pentru perioada 2000-2003

aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 625/2000 publicată în Monitorul Oficial nr. 341/2000 în vigoare de la 21

iulie 2000 până la 13 iunie 2001, fiind abrogată și înlocuită prin Hotărârea Guvernului nr. 539/2001, publicată în

Monitorul Oficial nr. 321/2001

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


184

Sursa: realizată de autori în urma analizei cronologice a documentelor de specialitate

Tot în anul 2000, s-a aprobat Strategia de îmbunătățire a situației romilor care, deși

urmărește să îmbunătățească situația tuturor romilor indiferent de vârstă, are o componentă

clară de promovare a drepturilor copiilor de etnie romă. Una dintre cele opt direcții de acțiune

prevede Protecția copilului, educație, cultură și culte, astfel:

1. Includerea resurselor umane rome, absolvenți ai învățământului de specialitate,

inclusiv a femeilor, în instituțiile de protecție, ocrotire și educare a copilului;

2. Creșterea accesului la un învățământ de calitate, preșcolar și școlar;

3. Continuarea oportunităților de acces în învățământul preuniversitar și universitar

pentru tinerii aparținând minorității rome;

4. Revizuirea curriculei școlare în vederea promovării în mediul școlar a unui climat

favorabil incluziunii sociale a categoriilor defavorizate, inclusiv a romilor.309

309 Strategia de îmbunătățire a situației romilor, în vigoare începând cu data de 28 aprilie 2006, actualizată în baza

actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pâna la 28 aprilie 2006:

Hotarârea Guvernului nr. 522/2006.

Hotărârea nr. 625/2000 pentru aprobarea Strategiei naționale de reformă a sistemului de protecție a drepturilor copilului pentru perioada 2000-2003

Hotărârea nr. 539/2001 pentru aprobarea Strategiei guvernamentale în domeniul protecției copilului în dificultate (2001-2004) și a Planului operațional pentru implementarea Strategiei guvernamentale în domeniul protecției copilului în dificultate (2001-2004)

Hotărârea nr. 860 din 13 august 2008 privind aprobarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013

Hotărârea nr. 1113 din 12 decembrie 2014 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014 - 2020 şi a Planului operaţional pentru implementarea Strategiei naţionale pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014 - 2016

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


185

Un an mai târziu, în 2001, Guvernul României aprobă prin HG nr. 539/2001 Strategia

guvernamentală în domeniul protecției copilului în dificultate (2001-2004) și a Planului

operațional pentru implementarea Strategiei guvernamentale în domeniul protecției copilului

în dificultate (2001-2004), cu următoarele șapte grupuri-țintă prioritare:

1. copiii instituționalizați;

2. copiii protejați în familie, atât în cea proprie (în vederea reducerii riscului de abandon),

cât și în familia substitutivă/servicii alternative de tip familial;

3. copiii maltratați, neglijați sau abuzați în propria familie;

4. copiii cu nevoi speciale și cei infectați HIV ori bolnavi SIDA, aflați în instituții sau în

forme de protecție alternative de tip familial;

5. copiii delincvenți;

6. copiii străzii;

7. copiii/tinerii care ating vârsta majoratului pe parcursul instituționalizării pe termen

lung.310

Acțiunile prevăzute de această strategie se înscriu în următoarele direcții prioritare:

reconsiderarea legislației referitoare la adopție, urmărindu-se în primul rând

încurajarea adopției naționale, prin acordarea de către stat familiilor adoptatoare de

stimulente pe o perioadă determinată;

clarificarea prevederilor legale în domeniul neglijării, molestării sau abuzului asupra

copilului în propria familie;

perfecționarea legislației referitoare la delincvența și justiția juvenilă;

analizarea posibilității înființării unor tribunale pentru minori/ale copiilor;

perfecționarea legislației referitoare la exploatarea muncii copilului;

reconsiderarea legislației referitoare la exploatarea sexuală a copiilor.311

310 Hotărârea Guvernului nr. 539/2001 pentru aprobarea Strategiei guvernamentale în domeniul protecției

copilului în dificultate (2001-2004) și a Planului operațional pentru implementarea Strategiei guvernamentale în

domeniul protecției copilului în dificultate (2001-2004)

311 Hotărârea Guvernului nr. 539/2001 pentru aprobarea Strategiei guvernamentale în domeniul protecției

copilului în dificultate (2001-2004) și a Planului operațional pentru implementarea Strategiei guvernamentale în

domeniul protecției copilului în dificultate (2001-2004)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


186

Tot la distanță de un an, în 2002, se aprobă Strategia națională privind protecția specială

și integrarea socială a persoanelor cu handicap din România312 care, în domeniul protecției

drepturilor copiilor, vine să completeze Strategia guvernamentală în domeniul protecției

copilului în dificultate (2001-2004). 313 Una din acțiunile importante pe care strategia le

propune, care vizează copiii, având atât bază legislativă europeană314, cât și bază legislativă

românească315, se referă la creșterea calității vieții persoanelor cu handicap. De menționat în

contextul grupului vulnerabil analizat, al copiilor și tinerilor lipsiți de îngrijire și sprijin

parental, grupul țintă vizat de strategie nominalizează:

Copii cu handicap (0-18 ani) aflați în familie, în structuri rezidentiale, în structuri

alternative;

Tineri cu handicap (18-26 ani) aflați în familie, în structuri rezidentiale, în structuri

alternative;

Familii cu risc de naștere a copilului cu deficiente.

Un obiectiv extrem de important al acestei strategii se referă la reforma instituțională, un

proces alcătuit din patru etape, care se desfășoară în același timp, complementar și integrat.

Stabilirea primelor trei etape (prevenirea instituționalizării, restructurarea instituțională și

dezvoltarea sistemului alternativ de asistență și protecție specială) era vitală pentru

dezinstituționalizare, cea de-a patra etapă care, la ora actuală trebuie accelerat; elaborarea,

implementarea și monitorizarea unui plan național de dezinstituționalizare reprezintă o acțiune

prioritară.316

Anul 2003 aduce în prim plan problematica drogurilor, guvernul aprobând Strategia

națională antidrog în perioada 2003-2004317. Pentru grupul analizat al copiilor și tinerilor,

consumul și abuzul de droguri era deja o problemă socială, având ca factori determinanți:

312 Prin Hotărârea Guvernului nr. 1.215 din 31 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 26

noiembrie 2002 313 Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 539/2001 314 Rezoluția Consiliului nr. 90/703 (02) din 31 mai 1990 privind integrarea copiilor și tinerilor cu handicap într-

un sistem de educație 315 Art. 18 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) și f), alin. (2) lit. a), b) și c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.

102/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002, aflată atunci în curs de armonizare 316 Monitorizarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale, document intern, 28.08.2019 317 Hotărârea Guvernului nr. 154 din 6 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 111 din 21 februarie 2003

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


187

diminuarea supravegherii copiilor de către părinți, precum și lipsa de responsabilitate

și implicare a unora dintre ei;

migrarea copiilor în orașe mari, care determină apariția fenomenului „copiii strazii”,

asociat cu consumul de inhalanți.

Acțiunile prevăzute de strategie sunt gândite pentru a îndeplini obiectivul general al

diminuării numărului de copii și tineri care se angajează în consumul de droguri, cum ar fi:

Dezvoltarea unor activități specifice timpului liber (manifestări artistice, tehnice și

sportive), desfășurate în palate și cluburi ale copiilor – cu evaluare anuală;

Prevenirea apariției consumului și abuzului de droguri la copiii cu varste de până la 13

ani – cu evaluare anuală;

Campanie de informare și educare a populației, adresată în special părinților, în

vederea responsabilizarii acestora cu privire la rolul lor în educarea copiilor și în

prevenirea consumului de droguri la nivelul tinerilor – cu evaluare anuală;

Dezvoltarea de programe pentru sprijinirea părinților și educatorilor, asupra

modului de abordare a copiilor în vederea adoptării unor stiluri de viața sanatoase și

schimbării comportamentului privind consumul de droguri – cu evaluare anuală.318

Anul 2005 aduce acțiuni strategice în domenii deja reglementate precum cel

antidrog319, dar și domenii referitoare la dezvoltarea serviciilor sociale 320 sau combaterea

violenței în familie321. La doi ani după strategia antidrog anterioară, devine clar că această

problemă socială vizează întreaga populație, fiind nevoie de o conștientizare și implicare a

întregii populații, în special a copiilor și tinerilor, în programe de prevenire a consumului de

droguri, universale, selective și indicate, în scopul întăririi influenței factorilor de protecție și al

reducerii influențelor factorilor de risc (obiectiv general pentru perevenirea consumului de

318 Strategia națională antidrog în perioada 2003-2004 aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 154 din 6 februarie

2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 111 din 21 februarie 2003 319 Hotărârea Guvernului nr. 73 din 27 ianuarie 2005 privind aprobarea Strategiei naționale antidrog în perioada

2005-2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 112 din 3 februarie 2005 320 Hotarârea Guvernului nr. 1826 din 22 decembrie 2005 pentru aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare a

serviciilor sociale, publicată în Monitorul Oficial nr. 14 din 6 ianuarie 2006 321 Hotarârea Guvernului nr. 686 din 12 iulie 2005 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul prevenirii și

combaterii fenomenului violenței în familie, publicată în Monitorul Oficial nr. 678 din 28 iulie 2005

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


188

droguri).322 În ceea ce privește copiii și tinerii, strategia îi include cu prioritate în grupul țintă,

formulând două obiective specifice:

Pentru prevenirea consumului de droguri la nivelul comunității: dezvoltarea unui

sistem de evaluare și monitorizare, integrat și individualizat, al copiilor și tinerilor

aflați în situații de risc, care să favorizeze procesul de maturizare, integrare socială,

educație și formare profesională;

Pentru reducerea riscurilor: dezvoltarea cadrului legislativ și instituțional care să

asigure accesul general și timpuriu al copiilor și tinerilor la servicii psihologice

medicale și sociale specifice consumului de droguri.

O altă strategie care identifică copiii, tinerii în dificultate și delincvenții juvenili drept

principale categorii de persoane posibile grupuri țintă ale sistemelor de servicii sociale este

Strategia națională de dezvoltare a serviciilor sociale din 2005.323 Strategia prevedea, pentru

perioada 2006-2013, pentru îndeplinirea obiectivului operațional de îmbunătățire a cadrului

legislativ general, o activitate de elaborare a unui plan de acțiune pe doi ani în domeniul

serviciilor sociale, în vederea asigurării coerenței măsurilor prevăzute în strategiile sectoriale,

printre care și cea pentru copii. Termenele se succedeau la fiecare doi ani 2007-2009-2011-

2013, iar responsabilii erau identificați atât cei de la nivel central, cât și local – Ministerul

Muncii, Solidarității Sociale și Familiei (în prezent, MMJS), Agenția Națională pentru Protecția

Drepturilor Copilului (A.N.P.D.C.) și autoritățile locale.

Același an aduce un plan de măsuri pentru implementarea strategiei naționale în domeniul

prevenirii și combaterii fenomenului violenței în familie pe perioada 2005 – 2007, care prevede

realizarea de noi activități destinate educării în școală a copiilor în spiritul respectării valorilor familiei și

combaterii violenței în familie, în cadrul obiectivului operațional de dezvoltare de atitudini și

comportamente non-violente pentru atingerea obiectivului „toleranță zero față de violența în familie.324

322 Strategia națională antidrog în perioada 2005-2012, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 73 din 27 ianuarie

2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 112 din 3 februarie 2005 323 Aprobată prin Hotarârea Guvernului nr. 1826 din 22 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 14 din

6 ianuarie 2006 324 Hotarârea Guvernului nr. 686 din 12 iulie 2005 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul prevenirii și

combaterii violenței în familie, publicată în Monitorul Oficial nr. 14 din 6 ianuarie 2006

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


189

Anul 2006 aduce acțiuni strategice în domenii precum antitraficul de persoane, incluziunea

romilor și incluziunea socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului. Strategia

națională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010325 acordă o atenție deosebită

protecției și asistenței copiilor, datorită vulnerabilității speciale a acestei categorii de persoane. Un

obiectiv strategic important al acestei strategii se referă la reducerea amplitudinii traficului de

persoane prin întărirea capacității de autoprotecție a cetățenilor și societății la amenințările acestui

fenomen. În cadrul acestuia, un obiectiv specific este de a reduce vulnerabilitățile grupurilor de risc,

în primul rând, copii neînsoțiți, nesupravegheați sau instituționalizați.

Tot țintit către grupul vulnerabil al copiilor, anul 2006 aduce și programe de prevenirea

și combaterea discriminării copiilor instituționalizați, precum și pentru celelalte categorii de

copii romi aflați în dificultate, prevăzute în planul general de măsuri pentru aplicarea Strategiei

de îmbunătățire a situației romilor 2006 – 2008.326 Inițiatorul acestor programe este Agenția

Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (A.N.P.D.C.), în parteneriat cu Consiliul

Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.), iar monitorizarea se face pe indicatorii

număr de programe și număr de participanți.

Programul de Guvernare pentru perioada 2005-2008 anunța drept o prioritate

intervenția imediată pentru rezolvarea problemelor specifice tinerilor care părăsesc sistemul

de protecție a copilului (grupul vulnerabil 2.3). În acest sens, primul pas a fost aprobarea

Strategiei naționale de incluziune socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a

copilului, pentru perioada 2006 – 2008. În sprijinul prevenirii și combaterii marginalizării

sociale era deja în vigoare Legea 116/2002 (modificată ulterior prin Legea 250/2013 și HG

119/2014), care prevedea obligația Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă de a

realiza un acompaniament social personalizat pentru tinerii cu vârste cuprinse între 16 și 25

de ani aflați în dificultate și confruntați cu riscul excluderii profesionale, în scopul facilitării

accesului la un loc de muncă. Un studiu de caz elaborat pentru perioada 1 iulie 2007 – 1 iulie

2008 sesizează, pentru DGASPC Sibiu, o problemă a relațiilor structurale cu partenerii din rețea,

atât pe plan național, cât și pe plan județean și orășenesc. Aceste relații au fost între timp parțial

325 Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1654 din 22 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 967 din

4 decembrie 2006 326 Aprobată prin Hotărârea nr. 522 din 19 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 371 din 28 aprilie 2006

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


190

definite și consemnate într-un număr de parteneriate sau protocoale de colaborare. La nivel

județean colaborarea interinstituțională/interorganizațională este defectuoasă.327

Strategia națională de incluziune socială a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a

copilului328 semnala, încă din capitolul 1, faptul că, la împlinirea vârstei de 18 ani, dacă nu-și

continuă studiile, obligațiile sistemului legal de ocrotire a copilului încetează, tânărul trebuind

să-și asume responsabilitățile vieții adulte. Anual, cca. 5.000 de tineri urmează să părăsească

sistemul de ocrotire și să se integreze în viața socială și profesională.329

Caseta 7. „O șansă la integrare socială pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție a copilului din municipiul București”

Pentru a veni în sprijinul tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului, Primăria Municipiului București, prin Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București derulează, începând cu data de 1 noiembrie 2018, proiectul „O șansă la integrare socială pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție a copilului din municipiul București”. Beneficiarii proiectului „O șansă la integrare socială pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție a copilului din municipiul București” sunt: tinerii care au părăsit de maxim un an/urmează să părăsească sistemul de protecție a copilului, de pe raza administrativ-teritorială a municipiului București și nu au posibilitatea de reintegrare familială, nu au locuință și nu dispun de mijloace financiare necesare închirierii sau cumpărării unei locuințe. Sursa: DGASMB, disponibil pe https://www.dgas.ro/o-sansa-la-integrare-sociala-pentru-tinerii-care-parasesc-sistemul-de-protectie-a-copilului-din-municipiul-bucuresti/, accesat 6.09.2019

Pentru o imagine de ansamblu a situației copiilor care urmează să părăsească sistemul de

protecție, prezentăm evoluția numărului copiilor cu vârste între 14 și 17 ani – care ar urma ca

în următorii patru ani să părăsească anual sistemul de protecție, dar și cei peste 18 ani, cu vârste

pâna în 26 ani, care urmează o formă de învățământ și se află în continuare în sistemul de

protecție socială.

327 Sîrghie, A.M., Asistarea tinerilor care urmează să părăsească sistemul de protecție a copilului. Situația actuală

și deziderate pentru viitor, Lucrarea a fost prezentată la Conferința Națională:„Nevoi, drepturi și responsabilități.

Aspecte etice și juridice ale relației profesionale cu persoanele aflate în dificultate”, Cluj-Napoca, 27 septembrie

2008, organizată de Universitatea „Babeș-Bolyai”, disponibilă la https://www.rcis.ro/images/documente/

rcis22_04.pdf, accesat 3.09.2019 328 Aprobată prin Hotarârea Guvernului nr. 669 din 24 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 iunie

2006 329 Hotarârea Guvernului nr. 669 din 24 mai 2006 privind aprobarea Strategiei naționale de incluziune socială a

tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 479 din 2 iunie 2006

http://www.poca.ro/

https://www.dgas.ro/o-sansa-la-integrare-sociala-pentru-tinerii-care-parasesc-sistemul-de-protectie-a-copilului-din-municipiul-bucuresti/

https://www.dgas.ro/o-sansa-la-integrare-sociala-pentru-tinerii-care-parasesc-sistemul-de-protectie-a-copilului-din-municipiul-bucuresti/

https://www.rcis.ro/images/documente/rcis22_04.pdf

https://www.rcis.ro/images/documente/rcis22_04.pdf

www.poca.ro


191

Tabel 122. Numărul copiilor din centrele de plasament, pe grupe de vârstă (la sfârșitul anului)

Anul Total 14 - 17 ani Peste 18 ani

2004 32679 12435 5693

2005 28786 10463 6299

2006 26105 8925 6492

2007 25114 7815 6326

2008 24427 7384 5929

2009 23696 6981 5560

2010 23103 6760 5044

2011 23240 6828 4687

2012 22798 6759 3959

2013 22189 6807 3427

2014 21540 7019 3014

2015 20291 7025 2715

2016 19369 7165 2534

2017 18197 7106 2316

2018 17096 6804 2252

Sursa: INS, cod ASS104B, date preluate de la Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, accesat 15.09.2019

Numărul copiilor din centrele de plasament a scăzut în perioada 2004 – 2018 la aproape

jumătate, însă, procentul celor cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani se menține același

(comparând 2004 cu 2018, 38-39%, însă evoluția lui a fost una descrescătoare până în 2010,

când a început să crească – vezi Figura 25), urmând ca în următorii patru ani aceștia să

părăsească anual sistemul de protecție. De reținut este că procentul celor peste 18 ani – până

în 26 ani, care urmează o formă de învățământ și se află în continuare în sistemul de protecție

socială – a scăzut de la 17% în 2004 la 13% în 2018.

Figura 20. Copii din centre de plasament cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani (%)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


192

Sursa: INS, cod ASS104B, date preluate de la Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, accesat 15.09.2019

În continuarea acțiunilor pentru reglementarea domeniului protecției drepturilor

copilului, în anul 2008 se aprobă Strategia națională în domeniul protecției și promovării

drepturilor copilului 2008-2013 și Planul operațional pentru implementarea Strategiei

naționale în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului 2008-2013. 330 Această

strategie face trecerea de la un sistem axat pe protecția copilului în dificultate la un sistem care

vizează promovarea și respectarea drepturilor tuturor copiilor, din grupul țintă făcând parte și

copiii cetățeni români aflați în străinătate, precum și copiii fără cetățenie aflați pe teritoriul

României, copiii refugiați și copiii cetățeni străini aflați pe teritoriul României, în situații de

urgență.

Punctul de noutate al prezentei strategii este promovarea abordării participative și

multisectoriale a problematicii copilului în România, facilitând respectarea interesului superior

al copilului în toate domeniile. În acest sens, strategia corelează diferite drepturi ale copiilor cu

instituțiile responsabile pentru implementarea acestora:

330 Prin Hotarârea Guvernului nr. 860 din 13 august 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 646 din 10 septembrie

2008

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


193

a) Dreptul la educație – ex. Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (în prezent,

Ministerul Educației Naționale) a dezvoltat programe naționale pentru facilitarea

accesului în școli, mai ales pentru elevii din mediul rural (vezi Figura 21), constând în

asigurarea gratuității pentru transport și oferirea de hrană și rechizite;

b) Dreptul la sănătate – ex. Ministerul Sănătății derulează un program național pentru

asistența medicală comunitară331;

c) Dreptul la odihnă și socializare;

d) Dreptul copilului la protecție împotriva violenței, abuzului, neglijării – cazurile de neglijare

reprezintă trei sferturi din totalul cazurilor confirmate (vezi Figura 22) – și exploatării, inclusiv

abuz (reprezentând un sfert din totalul confirmărilor – vezi Figura 23) și exploatare sexuală,

exploatare economică și forme grave de muncă a copilului, folosirea ilicită și traficul de

stupefiante și substanțe psihotrope, răpirea, vânzarea și traficul de copii (art. 19, 32, 33, 34, 35

și 36 din Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturilor copilului);

e) Dreptul la protecție împotriva torturii și tratamentelor crude, inumane sau degradante

pentru copiii care săvârșesc fapte penale– vezi Figura 24, precum și dreptul la protecție

al copiilor privați de libertate;

f) Dreptul la identitate;

g) Dreptul copilului de a nu fi separat de părinți decât în situațiile în care separarea este

în interesul superior al acestuia – în acest context, trebuie remarcate eforturile

considerabile înregistrate de-a lungul ultimului deceniu în ceea ce privește scăderea

ratei de părăsire a copiilor în unitățile sanitare (vezi Figura 25) și, mai cu seamă, lupta

permanentă pentru a îi reîntoarce în familie sau a îi plasa fie la familia extinsă, familie,

fie la asistenți maternali, centre de plasament etc. Cei mai mulți dintre aceștia sunt

reîntorși în familie sau plasați la asistenți maternali (vezi Figura 26).

h) Dreptul copiilor cu handicap fizic și mental de a beneficia de condiții de viață normale

și decente care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și să le faciliteze

participarea activă la viața colectivității.

331 Normele metodologice privind organizarea, funcționarea și finanțarea activității de asistență medicală

comunitară au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 324 din 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 458 din

7 iunie 2019

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


194

Figura 21. Populația școlară din învățământul primar rural (inclusiv învățământul special) (%)

Sursa: INS, cod SCL103E, accesat 15.09.2019

Figura 22. Confirmări cazuri abuz,neglijare,exploatare

Sursa: ANPDCA, accesat 23.09.2019

0

10

20

30

40

50

60

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

0 2000 4000 6000 8000 10000 12000 14000 16000 18000

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

Total cazuri abuz/neglijare/exploatare Confirmări cazuri neglijare

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


195

Figura 23. Confirmări cazuri abuz


Figura 24. Copii care săvârșesc fapte penale


0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Abuz emoțional Abuz fizic Abuz sexual Total abuzuri

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Nu răspund penal Răspund penal

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


196

Figura 25. Copii părăsiți în unități sanitare


Figura 26. Plasarea copiilor părăsiți în unități sanitare


0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

părăsiţi în maternităţi părăsiţi în secţii de pediatrie

părăsiţi în alte secţii de spital Total copii părăsiți în unități sanitare

0

100

200

300

400

500

600

700

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

reîntorşi în familie

plasaţi la familia extinsă

plasaţi la familie/persoană

plasaţi la asistenţi maternali

plasaţi în centre de plasament

plasaţi în centre de primire înregim de urgenţă

alte situaţii

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


197

Anul 2010 aduce primele acțiuni pentru reglementarea descentralizării activităților din

domeniul tineretului, prin Hotărârea Guvernului nr. 886 din 18 august 2010 privind aprobarea

Strategiei de descentralizare a activităților din domeniul tineretului 332 . Strategia urmărește

punerea în aplicare a obiectivelor anunțate de Programul de guvernare 2009-2012, procesul de

descentralizare în domeniul tineretului având la bază principiul plasării tinerilor în centrul

sistemului, împreună cu responsabilizarea decidenților în fața lor și adaptarea ofertei de servicii

specifice activității de tineret la cererea, nevoile și specificul fiecărei comunități locale. Direcțiile

de acțiune și activități descrise de strategie urmăresc trei obiective specifice:

1. Elaborarea actelor normative de transfer al competențelor și resurselor către

autoritățile administrației publice locale;

2. Modificarea și adaptarea legislației specifice, conexe, în domeniul tineretului;

3. Dezvoltarea și implementarea unor modalități eficiente de control privind respectarea

legislației în domeniul tineretului.

În anul 2012 acțiunile pentru reglementare sunt continuate în două domenii, pentru

ambele fiind deja implementate strategii specifice în ultimii ani: domeniul antitraficului de

persoane și domeniului referitor la combaterea violenței în familie.

Strategia națională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-2016 și Planul

național de acțiune 2012-2014 pentru implementarea Strategiei naționale împotriva traficului

de persoane pentru perioada 2012-2016333 urmărește dinamizarea activităților de prevenire și

a participării societății civile la desfășurarea acestora. Activitățile care privesc grupul

vulnerabil al copiilor vizează identificarea, la nivelul fiecărei comunități locale, a copiilor cu risc

de traficare și acordarea formelor de sprijin prevăzute de lege.

Pentru îndeplinirea aceluiași obiectiv specific, reducerea factorilor de risc ce conduc la

victimizare, strategia prevede și dezvoltarea unor activități de reducere a abandonului școlar în

rândul copiilor și tinerilor, acțiune pentru care sunt responsabile două ministere (MMJS și

MEN).

332 Publicată în Monitorul Oficial nr. 618 din 1 septembrie 2010 333 Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1142 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 820 din

6 decembrie 2012

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


198

Un alt obiectiv specific urmărit este cel al asigurării protecției și asistenței copiilor victime

ale traficului de minori în vederea reintegrării sociale, prin activități precum:

Aplicarea etapelor managementului de caz pentru copiii victime ale traficului de

minori, în conformitate cu legislația în vigoare;

Evaluarea aplicării managementului de caz pentru copiii victime ale traficului de

minori.334

MMJS este și responsabil pentru organizarea întâlnirilor periodice ale Comitetului

național director pentru prevenirea și combaterea exploatării copiilor prin muncă, înființat prin

Hotărârea Guvernului nr. 617/2004.335

În ceea ce privește al doilea domeniu care vizează grupul vulnerabil analizat pentru care

anul 2012 aduce o nouă strategie, cel referitor la combaterea violenței în familie, se aprobă

Strategia națională pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie pentru

perioada 2013 - 2017 și Planul operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru

prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie pentru perioada 2013 – 2017.336

Strategia sesizează, în primul rând, necesitatea introducerii în legislația națională a unor

referiri concrete la măsuri și acțiuni menite să confere o protecție adecvată copiilor care se

confruntă cu violențe în cadrul familial.

Copiii sunt afectați de violența în familie chiar și atunci când violența nu este îndreptată

direct împotriva lor, ci sunt doar martori la violență. Standardul european pentru serviciile

disponibile victimelor prevede existența unui loc în adăpost la fiecare 10.000 de locuitori.

334 Planul național de acțiune 2012-2014 pentru implementarea Strategiei naționale împotriva traficului de

persoane pentru perioada 2012-2016, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1142 din 27 noiembrie 2012,

publicată în Monitorul Oficial nr. 820 din 6 decembrie 2012 335 Publicată în Monitorul Oficial nr. 391/2004, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 76/2008 336 Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1156 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 819 din

6 decembrie 2012

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


199

Figura 27. Centre de plasament pentru protecția copilului aflat în dificultate, pe categorii de unități

Sursa: INS, cod ASS106A , accesat 15.09.2019

În 2013 se aprobă Strategia națională antidrog 2013-2020 și Planul de acțiune în perioada

2013-2016 pentru implementarea Strategiei naționale antidrog 2013-2020337 . În România,

Strategia Națională Antidrog 2013-2020 vizează drogurilor ilicite. Aceasta a fost proiectată în

urma consultărilor cu părțile interesate și ia în considerare Strategia UE privind drogurile

2013-2020. Strategia națională antidrog este structurată în jurul celor doi piloni ai reducerii

cererii de droguri și reducerea ofertei de droguri. De asemenea, conține trei teme transversale:

(i) coordonarea;

(ii) cooperarea internațională;

(iii) cercetarea, evaluarea și informarea.

337 Aprobată ptin Hotărârea Guvernului nr. 784 din 9 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 702 și 702 bis din 15 noiembrie 2013 și modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 853 din 31 octombrie

2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 951 din 12 noiembrie 2018

0

5

10

15

20

25

30

35

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Centre de consiliere si sprijin pentru copilul maltratat abuzat neglijat

Centre pentru mama si copil supusi violentei domestice

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


200

Figura 28. Acțiuni pentru reglementarea domeniilor de interes pentru grupul vulnerabil analizat (2015)

Sursa: realizat de autori în urma analizei analizei cronologice a documentelor de specialitate

Strategia națională are cinci obiective majore și este implementată prin două planuri de

acțiune, care se adresează perioadelor 2013-2016 și 2017-2020.338

338 European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction (2017) Romania Country Drug Report 2017, p. 2,

disponibil pe http://www.emcdda.europa.eu/system/files/publications/4507/TD0116919ENN.pdf, accesat

23.09.2019

Hotărârea Guvernului nr. 383 din 2015 pentru aprobarea Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020 și a Planului strategic de acțiuni pentru perioada 2015-2020, din

27 mai 2015

Hotărârea Guvernului nr. 417/2015 pentru aprobarea Strategiei privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România, Monitorul Oficial nr. 439 din 19 iunie 2015

Hotărârea Guvernului nr. 418/2015 privind aprobarea Strategiei naționale de învățare pe tot parcursul vieții 2015-2020, Monitorul Oficial nr. 448 din 23.06.2015

Hotărârea Guvernului nr. 389/2015 privind aprobarea Strategiei naționale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate, 2015-2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 16 iulie 2015

Hotărârea Guvernului nr. 475 din 24 iunie 2015 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.142/2012 privind aprobarea Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-2016 şi

a Planului naţional de acţiune 2012-2014 pentru implementarea Strategiei naţionale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-2016, Monitorul Oficial al României nr. 497 din 7 iulie 2015

Hotărârea Guvernului nr. 24 din 14 ianuarie 2015 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 68 din 27 ianuarie 2015

Hotărârea Guvernului nr. 18 din 14 ianuarie 2015 pentru aprobarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020, publicată în Monitorul

Oficial nr. 49 din 21 ianuarie 2015, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 767 din 2015

http://www.poca.ro/

http://www.emcdda.europa.eu/system/files/publications/4507/TD0116919ENN.pdf

www.poca.ro


201

Anul 2015 este unul extrem de intens, aducând atât modificări și completări ale

strategiilor naționale și planurilor de acțiuni anterioare în domenii precum traficul de

persoane, dar și aprobări de strategii noi pentru 2015-2020 (vezi Figura 28).

România a întreprins o serie de acțiuni strategice semnificative pentru reducerea sărăciei

și promovarea incluziunii sociale, desfășurate în ultimii 20 de ani, de la constituirea în 1998 a

Comisiei de Prevenire și Combatere a Sărăciei sub patronajul președintelui României – care a

elaborat prima strategie de prevenire și combatere a sărăciei, până la adoptarea strategiei în

vigoare.339 O problemă semnalată ca prioritară de strategia propusă este cea a mamelor minore.

Numărul de născuții vii, din tată de orice vârstă, și mamă cu vârsta sub 15 ani a fost în creștere

la momentul adoptării strategiei, atingâng apogeul în 2013, însă în continuă scădere de atunci

(vezi Figura 29).

Figura 29. Numărul nou-născuților cu mame sub 15 ani

Sursa: INS, cod POP201B, accesat 24.09.2019

339 Prin Hotărârea Guvernului nr. 383 din 2015 pentru aprobarea Strategiei naționale privind incluziunea socială

și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020 și a Planului strategic de acțiuni pentru perioada 2015-2020, din

27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 463 din 26 iunie 2015

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

2002 2004 2006 2008 2010 2012 2014 2016 2018 2020

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


202

Astfel, strategia propune nouă intervenții cheie, cea de-a cincea vizând chiar problematica grupului vulnerabil analizat. Aceasta prevede consolidarea serviciilor sociale de protecție a copilului. Guvernul își propune să accelereze procesul de reducere a numărului de copii cuprinși în sistemul de protecție specială– în 2018, față de anul 2009, numărul acestora a scăzut cu mai mult de 20% - vezi Figura 30.

Figura 30. Copii aflați în sistemul de protecție specială


În mod particular, interesant de observat este tendința ascendentă pentru beneficiarii din

sistemul de protecție a copilului aflat în dificultate, în care sunt cuprinși: copii beneficiari ai

activităților de prevenire, copii aflați în îngrijire de tip familial definitivă, copii aflați în îngrijire

de tip familial temporară și copii protejați în centrele de plasament – vezi Figura 31) prin:

(i) dezvoltarea și consolidarea capacității serviciilor de prevenție și asistență bazate pe

comunitate;

(ii) reconsiderarea căilor și mijloacelor (inclusiv beneficii sociale) de a oferi sprijin

pentru familii pentru a preveni separarea copiilor de familii;

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

70000

80000

2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


203

(iii) revizuirea serviciilor existente de protecție a copilului pentru a îmbunătăți calitatea

îngrijirii acordate, reducând în același timp durata de ședere în sistemul de protecție

specială la minimul necesar.340

Figura 31. Beneficiari din sistemul de protecție a copilului aflat în dificultate

Sursa: INS, cod ASS104A, accesat 23.09.2019

Alocația de stat pentru copii (ASC) reprezintă un transfer monetar lunar către toți copiii

cu vârsta între 0 și 18 ani (sau mai mari, dacă sunt în continuare cuprinși în învățământ). Nivelul

beneficiului diferă în funcție de vârsta și statutul beneficiarilor. Toți copiii cu vârsta între 0 și 2

ani primesc 200 RON, iar cei cu vârsta între 2 și 18 ani primesc 42 RON. În cazul copiilor cu

dizabilități, cuantumul este de 200 RON pentru cei cu vârsta între 0 și 3 ani și de 84 RON pentru

cei cu vârsta între 3 și 18 ani. Programul utilizează direcționarea categorială (în funcție de

vârstă) și vizează toți copiii, indiferent de mijloacele de trai ale familiei.341

340 Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020, p. 84, aprobată

prin HG nr. 383 din 2015 341 Teșliuc E., Grigoraș V., Stănculescu M. (coord.) Studiu de fundamentare pentru Strategia națională privind

incluziunea socială și reducerea sărăciei, World Bank Group, București, 2015, p. 86

0

10000

20000

30000

40000

50000

60000

70000

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


204

Alocația pentru susținerea familiei (ASF) este un transfer monetar lunar către familiile cu

copii aparținând celor mai sărace trei decile. Pentru a primi acest beneficiu, copiii de vârstă

școlară din familiile beneficiare trebuie să frecventeze cursurile școlare. Prin programul ASF,

se plătește o prestație de 82 RON pentru fiecare dintre primii patru copii ai familiilor cu un

venit pe membru de familie mai mic de 200 RON și 75 RON pentru fiecare dintre primii patru

copii ai familiilor cu un venit pe membru de familie între 201 și 530 RON, venit care face obiectul

unei anchete sociale suplimentare. Cuantumul prestațiilor este mai mare în cazul familiilor

monoparentale din fiecare categorie de venit (107 RON și 102 RON).342

O altă acțiune remarcată de strategia adoptată în 2015343 este dublarea alocației pentru

susținerea familiei în cazul familiilor sărace cu copii și mărirea sprijinului acordat copiilor

lipsiți de ocrotire părintească în decembrie 2014.344

Evidențiată de strategia de mai sus ca o problemă care necesită intervenție imediată și o

schimbare în cadrul legislativ actual, părăsirea timpurie a școlii este reglementată prin

Hotărârea Guvernului nr. 417/2015 pentru aprobarea Strategiei privind reducerea părăsirii

timpurii a școlii în România345.

Datele disponibile în bazele de date statistice ale Institutului Național de Statistică pentru

învățământul primar346 și pentru învățământul gimnazial347 (vezi Figura 32) ne permit estimarea

procentuală a celor care părăsesc școala între cele două cicluri de studiu (vezi Figura 32a).

342 Teșliuc E., Grigoraș V., Stănculescu M. (coord.) Studiu de fundamentare pentru Strategia națională privind

incluziunea socială și reducerea sărăciei, World Bank Group, București, 2015, p. 86-87 343 Prin Hotărârea Guvernului nr. 383 din 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 463 din 26 iunie 2015 344 Teșliuc E., Grigoraș V., Stănculescu M. (coord.) Studiu de fundamentare pentru Strategia națională privind

incluziunea socială și reducerea sărăciei, World Bank Group, București, 2015, p. 92 345 Publicată în Monitorul Oficial nr. 439 din 19 iunie 2015 346 Învățământ de nivel 1 – ISCED 97 (până în anul 2013)/ISCED 2011 (după anul 2013), a cărui funcție principală

este de a asigura elementele de bază ale educației având durata de școlarizare de 4 ani (5 ani începând cu anul

școlar 2012/2013); cuprinde, de regulă, copii în vârstă de 7-10 ani și peste (6-10 ani și peste începând cu anul

școlar 2012/2013) și funcționează numai ca formă de învățământ de zi; face parte din tipul de învățământ

obligatoriu 347 Învățământ secundar inferior de nivel 2 – ISCED 97 (până în anul 2013)/ISCED 2011 (după anul 2013), bazat

pe cel puțin 4 ani de instruire (clasele V-VIII), cuprinde, de regulă, elevi în vârstă de 11-14 ani și peste; face parte

din tipul de învățământ obligatoriu. Funcționează cu formele de învățământ de zi și frecvență redusă. Promovații

ultimului an de studiu, obțin Certificat de test național (capacitate)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


205

Figura 32. Populația școlară pe niveluri de educație (învățământ primar și gimnazial)

Sursa: INS, cod SCL103D, accesat 23.09.2019

Interesant de observat este și rata abandonului școlar în timpul aceluiași ciclu de studiu

(primar sau gimnazial, vezi Figura 32b).

Figura 32a. Părăsirea școlii între învățământul primar și cel gimnazial

Sursa: realizat de autori pe baza datelor INS (prin considerarea decalajului de 4 ani între cele două cicluri de studiu), cod SCL103D, accesat 23.09.2019

0

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

2003200420052006200720082009201020112012201320142015201620172018

Elevi inscrisi in invatamantul primar (inclusiv invatamantul special)

Elevi inscrisi in invatamantul gimnazial (inclusiv invatamantul special)

0

5

10

15

20

25

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


206

Figura 32b. Rata abandonului în învățământul preuniversitar, pe niveluri de educație

Sursa: INS, cod SCL113A, accesat 23.09.2019

În cadrul acțiunilor pentru reglementarea domeniului învățării pe tot parcursul vieții

trebuie menționată Hotărârea Guvernului nr. 418/2015 privind aprobarea Strategiei naționale

de învățare pe tot parcursul vieții 2015-2020348, menită să stabilească acțiuni specifice grupului

analizat în relație cu Principalele repere stabilite pentru anul 2020:

cel puțin 95% dintre copiii cu vârste cuprinse între patru ani și vârsta începerii

învățământului primar obligatoriu să participe la educația preșcolară (vezi Figura 33);

procentul de adolescenți de 15 ani cu abilități insuficiente de citire/lectură, matematică

și științe să fie mai mic de 15%;

procentul de elevi care au părăsit timpuriu sistemul de educație și formare

profesională să fie mai mic de 10% - ținta asumată de UE, ținta României fiind 11,3%

(vezi Figura 33);

procentul de adulți cu vârsta de 30-34 de ani care au absolvit o formă de învățământ

terțiar să fie de cel puțin 40% - ținta asumată de UE, ținta României fiind 26,7% (vezi

Figura 34);

medie de cel puțin 15% dintre adulți (cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani) să

participe la învățarea pe tot parcursul vieții.

348 Publicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 23.06.2015

0

0.5

1

1.5

2

2.5

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

Invatamantul primar Invatamant gimnazial

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


207

Figura 33. Rata părăsirii timpurii a sistemului de educație și formare profesională

Sursa: Eurostat, cod t2020_40, accesat 23.09.2019

În plus, în 2018, au început demersuri de sprijinire a Institutului Național de

Administrație pentru introducerea unor metode moderne de formare a administrației publice,

de efectuare a primei evaluări a schemelor de ajutoare de stat pentru analizarea rezultatelor

pieței și optimizarea proiectării acestora în viitor, precum și de creare a unui mecanism de

detectare/avertizare timpurie și intervenție pentru identificarea copiilor expuși riscului de

abandon școlar repetat.349

349 Comisia Europeană SWD(2019) 1022 final Raportul de țară din 2019 privind România, disponibil pe

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-

romania_ro.pdf, accesat 26.08.2019, p. 21

0 5 10 15 20 25

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf


www.poca.ro


208

Figura 34. Adulți cu vârsta de 30-34 de ani care au absolvit o formă de învățământ terțiar (%)

Sursa: Eurostat, cod t2020_41, accesat 24.09.2019

Tot în anul 2005, România demarează acțiuni pentru reglementarea domeniului referitor

la reintegrarea socială a copiilor privați de libertate, aprobând Strategiei naționale de

reintegrare socială a persoanelor private de libertate, 2015-2019 350 . În cadrul acesteia se

evidențiază faptul că persoanele minore (14-17 ani) private de libertate (vezi Figura 35)

beneficiază, în manieră individualizată, de intervenții recuperative, evidențiindu-se ca fiind o

categorie vulnerabilă din perspectiva necesității de adaptare a demersurilor educative, de

asistență psihologică și asistență socială la particularitățile psihosomatice și nevoile de

dezvoltare personală.

350 Aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 389/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532

din 16 iulie 2015

0

5

10

15

20

25

30

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


209

Figura 35. Persoane minore (vârsta de 14-17 ani) condamnate definitiv aflate în centre educative

Sursa: INS, cod JUS106A, accesat 24.09.2019

Înscriindu-se tot în categoria acțiunilor pentru reglementarea unui domeniu semnalat ca

prioritar întrucât, oricare ar fi metoda de estimare a sărăciei, copiii și tinerii au fost constant în

ultimele decenii categoriile de vârstă cele mai expuse sărăciei și excluziunii sociale, guvernul

aprobă Strategia națională în domeniul politicii de tineret pentru perioada

2015-2020351.

Pentru o mai atentă corelare cu reglementările europene și globale, precum al optulea

obiectiv de dezvoltare durabilă (SDG8), care face referire la oferirea de oportunități de angajare

completă, productivă și decentă pentru toți, odată cu eradicarea muncii forțate, traficului de

persoane și muncii copiilor352, România continuă acțiunile pentru reglementarea domeniului

351 Prin Hotărârea Guvernului nr. 24 din 14 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 68 din 27 ianuarie

2015 352 Eurostat (2019) Sustainble development in the European Union, disponibil pe https://ec.europa.eu/

eurostat/documents/4031688/9925908/KS-02-19-166-EN-N.pdf/e985fa37-b510-4cae-b30e-c247989163d9,

accesat 24.09.2019

0 50 100 150 200 250 300 350 400

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/documents/4031688/9925908/KS-02-19-166-EN-N.pdf/e985fa37-b510-4cae-b30e-c247989163d9

https://ec.europa.eu/eurostat/documents/4031688/9925908/KS-02-19-166-EN-N.pdf/e985fa37-b510-4cae-b30e-c247989163d9

www.poca.ro


210

antitraficului de persoane prin aprobarea Hotărârii Guvernului nr. 475 din 24 iunie 2015

pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.142/2012 privind aprobarea

Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-2016 și a Planului

național de acțiune 2012-2014 pentru implementarea Strategiei naționale împotriva traficului

de persoane pentru perioada 2012-2016, Monitorul Oficial al României nr. 497 din 7 iulie 2015.

În acord cu acțiunile globale pentru reglementarea domeniului sănătății mintale a

copilului ale Organizației Mondiale a Sănătății353, guvernul aprobă Strategia națională pentru

sănătatea mintală a copilului și adolescentului 2016-2020354. În profilul de țară din 2017 al

Organizației Mondiale a Sănătății355 se semnalează existența unui rate scăzute a forței de muncă

specializate în domeniul sănătății mintale a copilului (doar 1 psihiatru la 200000 de copii).

353 WHO (2013) Comprehensive mental health action plan 2013-2020, disponibil pe http://apps.who.int/

gb/ebwha/pdf_files/WHA66/A66_R8-en.pdf?ua=1, accesat 24.09.2019 354 Prin Hotărârea Guvernului nr. 889 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 997 din 12

decembrie 2016 355 WHO (2017) Mental Health ATLAS 2017 Member State Profile, disponibil pe https://www.who.int/

mental_health/evidence/atlas/profiles-2017/RO.pdf?ua=1, accesat 24.09.2019

http://www.poca.ro/

http://apps.who.int/gb/ebwha/pdf_files/WHA66/A66_R8-en.pdf?ua=1

http://apps.who.int/gb/ebwha/pdf_files/WHA66/A66_R8-en.pdf?ua=1

https://www.who.int/mental_health/evidence/atlas/profiles-2017/RO.pdf?ua=1

https://www.who.int/mental_health/evidence/atlas/profiles-2017/RO.pdf?ua=1

www.poca.ro


211

3. Persoanele vârstnice singure sau dependente

A. Prezentare generală

Descrierea grupului „persoane vârstnice singure sau dependente” va urmări elemente din

sfera sănătății și serviciilor sociale. În cadrul acestei prime secțiuni vor fi prezentate atât

definițiile oferite de-a lungul timpului grupului vulnerabil studiat, cât și evoluția legislativă,

inclusiv a strategiilor naționale adresate grupului. Mai apoi, vor fi prezentate date statistice

privind accesibilitatea la diverse servicii, precum și relația dintre apartenența la grup și

excluziunea socială de care pot suferi membrii acestuia.

Persoanele vârstnice singure sau dependente reprezintă un grup aflat în risc de sărăcie și

excluziune socială fiind aflat la intersecția mai multor caracteristici care generează această

vulnerabilitate. În primul rând, persoanele vârstnice sunt expuse riscului sărăciei și excluziunii

sociale prin prisma veniturilor lunare pe care le obțin, 32.8% aflându-se sub pragul sărăciei în

anul 2018, conform datelor Eurostat. Acestora li se adaugă persoanele care sunt dependente sau

singure, crescând gradul de vulnerabilitate, alături de riscul de excluziune socială și sărăcie.

Acest capitol va viza o descriere generală introductivă a persoanelor vârstnice356, continuând

cu descrierea elementelor suplimentare ale persoanelor ce fac parte din grupul persoanelor

vârstnice singure sau dependente. Scopul acestui capitol este pe de o parte unul descriptiv – să

prezinte dinstincțiile conceptuale și definițiile celor care fac parte din grupul analizat, să prezinte

date statistice primare și preliminare referitoare la grupul în cauză, cât și un scop mai degrabă

normativ, să prezinte și analizeze o parte dintre rezultatele (implementarea unor servicii sociale,

creșterea sau scăderea numărului persoanelor vârstnice aflat în risc de sărăcie sau excluziune

socială ca urmare a implementării unor măsuri și programe). De asemenea, capitolul de față își

propune să lanseze și o serie de ipoteze referitoare la sursele inechităților, excluziunii și gradului

de sărăcie în raport cu grupul studiat.

356 Grupul persoaneor vârstnice aflate în risc de sărăcie și excluziune socială este prezentat pe larg în cadrul

primului grup descris în diagnoza de față.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


212

Atât cele referitoare la incluziunea socială cât și diferitele programe și strategii globale ce

își propun reducerea procentului persoanelor aflate în grad de sărăcie, vizează indirect și

populația vârstnică. Cu toate acestea, au existat programe, politici și strategii specifice adresate

atât persoanelor vârstnice, cât și persoanelor vârstnice singure sau dependente.

Date statistice preliminare

Referitor la datele statistice, sursa de date primară este Eurostat. Încă de la început

considerăm importantă prezentarea evoluției procentului persoanelor aflate sub pragul

sărăciei sau în risc de excluziune socială. Conform datelor Eurostat prezentate în Figura 35

(ilc_peps01) în 2007 57.9% dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani se aflau sub pragul

sărăciei, scăzând până la 35.4% în 2012.

Figura 35. Evoluția numărului persoanelor vârstnice aflate în risc de sărăcie și excluziune socială

Sursa: Eurostat, ilc_peps01

În 2018 a fost atins cel mai mic număr al persoanelor vârstnice aflate în risc de excluziune

socială sau sărăcie, mai precis 32.8% dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani se aflatu în

această situație. În ceea ce privește media Uniunii Europene (UE-28) și aceasta a prezentat o

fluctuație, însă nu la fel de ridicată. Dacă în 2010 20.1% dintre cetățenii UE-28 cu vârsta de

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE-28 20.1 20.4 19.2 18.2 17.8 17.4 18.2 18.2

România2 49.4 43.3 40.1 36.2 35.4 35.8 35 33.3 34 33.2 32.8

0

10

20

30

40

50

60

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


213

peste 65 se aflau în risc de sărăcie și excluziune socială, în 2017, 18.2% dintre persoanele

vârstnice se aflau în acest risc.

În interiorul întregii populații analizate primar în paragrafele de mai sus (persoanele

vârstnice: persoane cu vârsta de peste 65 de ani) nu există doar discrepanța dintre procentul

persoanelor alfate în risc de sărăcie din România, în comparație cu media UE-28, ci și o

discrepanță între procentul bărbaților vârstnici și cel al femeilor vârstnice aflați/aflate în risc de

sărăcie atât la nivel național cât și european. Astfel, în ceea ce privește discrepanța dintre cele

două subgrupuri construite pe baza sexului, pe întreaga perioadă 2007 – 2018 au existat

diferențe relative între 8 procente (an de referință 2008) și 13 procente (an de referință 2015).

În 2018, în România 25.8% dintre bărbații cu vârste de 65 de ani erau în risc de excluziune

sociale, în timp ce 37.4% dintre femeile cu vârste de 65 de ani și peste se aflau în această

situație. Aceeași discrepanță există și la nivelul uniunii europene, însă cu o o diferență

procentuală mai mică.

Astfel, în cazul UE-28 cel mai ridicat nivel al discrepanței dintre persoanele de peste 65

de ani aflate357 în risc de excluziune sociale a fost de 6% (an de referință 2010), iar cel mai redus

nivel, de aproximativ 5% (an de referință 2017).

În figura de mai jos (Figura 36) putem observa evoluția procentelor amintite anterior.

357 Aceste comparații sunt realizate având în vedere datele prezentate de Eurostat pentru perioada 2007-2018,

acolo unde indicatorii sunt calculați.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


214

Figura 36. Evoluția numărului persoanelor vârstnice aflate în risc de sărăcie și excluziune socială, în funcție de sex

Sursa: Eurostat, ilc_peps01

Persoanele vârstnice singure sau dependente, serviciile sociale și protecția socială

În concordanță cu informațiile prezentate pe website-ul dedicat serviciilor sociale 358 ,

administrat de către MMJS, există trei tipuri principale de servicii sociale adresate persoanelor

vârstnice: îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu, îngrijirea temporară sau

permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice, îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru

vârstnici, case de îngrijire temporrară, apartamente și locuințe sociale, precum și altele asemenea.

Primul tip de îngrijire, îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu face referire, în

principal la ajutorul acordat pentru îndeplinirea activităților uzuale (asigurarea igienei

corporale, hrănire și hidratare, îmbrăcare și dezbrăcare, etc.), alături de activități instrumentale

(cumpărături sau preparearea hranei) și de servicii de recuperare și reabilitare (kinetoterapie,

fizioterapie etc.). De asemenea, serviciile medicale și acordarea și administrarea

358 Pentru mai multe detalii accesați http://servicii-sociale.gov.ro;

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE-28_M 16.5 16.9 16.2 15.2 14.6 14.6 15.0 15.2

Romania_M 52.5 45.3 37.7 34.7 30.2 29.3 29.8 28.3 25.8 27.0 26.7 25.8

UE-28_F 22.9 23.2 21.5 20.5 20.2 19.6 20.6 20.6

Romania_F 61.7 52.2 47.2 43.8 40.2 39.5 39.8 39.5 38.5 38.7 37.7 37.4

0

10

20

30

40

50

60

70

http://www.poca.ro/

http://servicii-sociale.gov.ro/

www.poca.ro


215

medicamentelor fac parte din acest tip de sreviciu social (MMJS-Servicii sociale adresate

persoanelor vârstnice).

Caseta 8. Căminul pentru persoane vârstnice – Direcția de Asistență Socială Brașov

În cadrul căminului administrat de către Direcția de Asistență Socială Brașov sunt disponibile 110 locuri

pentru persoane vârstnice dependente și semidependente și 25 locuri pentru persoane vârstnice independente.

În ceea ce privește numărul de locuri în cameră, toate locurile amintite mai sus sunt distribuite în camere cu cel

mult două paturi. Persoanele vârstnice din acest cămin beneficiază de asistență medicală primară și de servicii

medicale de specialitate (cardiologie, oftalmologie, psihiatrie, imagistică, optometrie) în mod gratuit. Spre

deosebire de alte centre, în cazul Căminului Direcției de Asistență Socială Brașov, persoanele vârstnice pot

beneficia și de asistență spirituală chiar în cadrul centrului, unde o capelă este amenajată.

Nu în ultimul rând, persoanele din cadrul centrului beneficiază și de activități cultural artistice. O parte

dintre aceste activități au presupun inclusiv includerea beneficiarilor în activitățile artistice. Toate aceste

activități se desfășoară în camere de zi ce există la nivelul fiecărui etaj al clădirii Căminului, cât și în sala de

spectacole – cu o capacitate de 200 de locuri.

Sursa: MMJS, Ghid de bune practice pentru 100 de servicii sociale în România în anul 2018 – Anul Centenar al

Marii Uniri

Pe de altă parte, cel de-al doilea tip de serviciu social, îngrijirea temporară sau permanentă

într-un cămin pentru persoane vârstnice este un subiect destul de discutat la nivelul societății.

De regulă, percepția asupra imaginii acestor cămine pentru persoane vârstnice este una

nefavorabilă. Cu toate acestea, în ultimii ani, căminele pentru persoane vârstnice existente au

fost reabilitate, iar procedurile îmbunătățite. De asemenea, a fost încurajată și construirea unor

noi cămine pentru vârstnici. Astfel, în România există atât cămine pentru persoane vârstnice

publice – administrate prin Direcțiile de Asistență Socială, cât și cămine pentru vârstnici

administrate de entități private, inclusiv Organizații Non-guvernamentale. În cadrul acestor

cămine persoanele vârstnice beneficiază de servicii medicale de specialitate, de asistență

medicală, precum și de servicii de integrare sau reintegrare socială și asistență psihologică.

Acestora li se adaugă și serviciul rezidențial, persoanele urmând să locuiască în cadrul acestor

cămine, dar și alimentația corespunzătoare nevoilor fiecăruia.

Caseta 9. Căminul pentru persoane vârstnice „Casa Providența”, Cluj

Clădirea unității de asistență social „Casa Providența” a fost finalizată în 2016, luând în calcul importul

serviciilor și confortului material de la nivel internațional. Căminul oferă cazare în camera cu maxim patru

paturi (între 1 și 4 paturi în fiecare camera), unele dintre acestea având băi proprii, celelalte având la dispoziție

băile comune de pe fiecare etaj (2-4 băi la nivelul fiecărui etaj). Acest Cămin a propus atât activități de

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


216

recuperare conservativă canalizate asupra pacienților care prezintă afecțiuni degenerative sau afecțiuni

cronice. De asemenea, a fost încurajată recuperarea abilităților necesară eralizării activităților cotidiene, în cazul

persoaneleor asistate cu dependență parțială.

În ceea ce privește impactul serviciului social asupra beneficiarilor și comunității, Căminul Casa

Providența a creat condiții optime de viață în ceea ce privește cazarea, alimentația, asistența personală și

oferirea de diferite activități și servicii. Alături de acestea, mențirea și îmbunătățirea relațiilor cu familia și

mediul social a contribuit și contribuie în continuare la îmbunătățirea calității vieții persoanelor vârstnice aflate

în astfel de cămine.

Sursa: MMJS, Ghid de bune practice pentru 100 de servicii sociale în România în anul 2018 – Anul Centenar al

Marii Uniri

În cadrul acestei scurte perzentări, am ales să descriem două dintre căminele pentru

persoane vârstnice ce fac subiectul Ghidului de bune practici 2018 elaborat de către Ministerul

Muncii și Justiției Sociale, cu ocazia Centenarului Marii Uniri. În ceea ce privește căminul pentru

persoane vârstnice public, am extras din ghid și sintetizat informațiile referitoare la Căminul

pentru Persoane Vârstnice – Direcția de Asistență Socială Brașov. Acestea vor fi prezentate în

Caseta 8. De cealaltă parte, în Caseta 9 vor fi sintetizate informațiile referitoare la Căminul

pentru persoane vârstnice „Casa Providența”, din județul Cluj.

Finanțarea tuturor serviciilor sociale pentru persoane vârstnice este realizată de către

administrația publică centrală și cea locală. În acest sens, fondurile bugetului de stat sunt

directționate către: finanțarea activităților de asistență socială desfășurate de asociații și

fundații române cu personalitate juridică, precum și de unitățile de cult recunoscute în

România, finanțarea programelor de interen național destinate dezvoltării și sustenabilității

serviciilor sociale,finanțarea cheltuielilor curente ale căminelor pentru persoanelor vârstnice,

dar și către cheltuielile de investiții și reparații capitale ale unităților de asistență socială. Pe de

altă parte, bugetul local susține finanțarea cheltuielilor căminelor din subordine. De asemenea,

bugetul local alocă și anumite sume complementare veniturilor proprii ale căminelor, dar și

pentru finanțarea cheltuielilor pentru organizarea și funcționarea serviciilor comunitare de

asistență socială precum și pentru îngrijirea la domiciliu (MMJS-Servicii sociale adresate

persoanelor vârstnice).

În ceea ce privește numărul persoanelor pensionare și valoarea medie a pensiei, conform

datelor Casei Naționale de Pensii Publice, în luna iulie 2019 erau 4.964.018 pensionari, cu o

pensie medie în luna iulie 1.147 lei. Din cele 4.964.018 persoane, 3.846.127 sunt pentru limită

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


217

de vârstă (pensie medie 1.289 lei). 18.939 persoane primesc pensie anticipată (pensie medie

1.437 lei), iar 88.293 primesc pensie anticipată parțială (pensie medie 1.031 lei).

În ceea ce privește pensiile de invaliditate, în luna iulie 2019, 507.039 persoane primeau

o astfel de pensie, iar 503.342 persoane primesc pensie pentru urmași (pensie medie 600 lei).

Figura 37. Evoluția numărului persoanelor beneficiare de pensii publice

Sursa: CNPP date statistice iulie 2019

Număr beneficiari pensie

Total 4,964,018

Limită de vârstă 3,846,127

Pensia anticipată 18,939

Pensia anticipată parțială 88,293

Invaliditate 507,039

Urmași 480,618

Ajutor social 278

I.O.V.R. 1266

0

1,000,000

2,000,000

3,000,000

4,000,000

5,000,000

6,000,000

Total Limită de vârstă Pensia anticipată Pensia anticipată parțială

Invaliditate Urmași Ajutor social I.O.V.R.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


218

Persoanele vârstnice singure sau dependente și sistemul de sănătate

Una dintre cele mai întâlnite probleme cu care se întâlnesc persoanele vârstnice sunt cele

de sănătate. Atât deprivarea materială pe termen lung, condițiile de muncă din ultimele decenii,

hrana, cât și tipologiile de muncă au condus la creșterea numărului persoanelor care suferă de

boli cronice. În ceea ce privește persoanele vârstnice, acestea sunt cele mai expuse bolilor cronice.

La nivelul Uniunii Europene, în conformitate cu datele Eurostat ce fac referire la persoanele ce

suferă de boli cronice recunoscute sau de probleme de sănătate pe termen lung, din totalul

persoanelor cu vârsta de 65 de ani sau peste, 61.9% sufereau boli cronice (an de referință 2017).

În ceea ce privește situația din România, procentul persoanelor vârstnice ce suferă de boli cronice

este de 57% (an de referință 2017). În figura 3 putem observa creșterea procentelor persoanelor

cu boli cronice atât din România, cât și raportat la media UE-28.

Figura 38. Evoluția numărului persoanelor vârstnice ce suferă de boli cronice

Sursa: Eurostat [hlth_silc_11]

După cum putem observa în Figura 38, valorile medii ale Uniunii Europene (UE-28) au

avut o diferență maximă de 2.4% în perioada analizată, în timp ce pentru România, diferența

maximă a fost de 7.7%. Sursele diferențelor dintre media UE-28 și cazul României pot fi

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE-28 59.5 59.9 61.0 61.1 59.7 61.0 61.1 61.9

Romania 49.5 51.5 54.4 54.7 57.2 56.7 55.0 56.1 54.1 57.0 53.3

0

10

20

30

40

50

60

70

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


219

multiple, de la siguranța și serviciile de securitate de la locul de muncă, nivelul poluării din

localitățile de rezidență, până la percepția socială (și stigma socială, după caz) pe care cetățenii

o au referitor la persoanele cu boli cronice.

Astfel, având în vedere inexistența unor surse de date clare ce pot explica și susține

statistic sursele fluctuațiilor procentului persoanelor vârstnice ce suferă de boli cronice de la

an la an, putem propune spre discuție următoarele ipoteze. Pe de o parte, numărul persoanelor

vârstnice din România ce suferă de boli cronice fluctuează de la an la an poate și din pricina

percepției celorlalți cetățeni asupra persoanelor suferinde.

De asemenea, sistemul de sănătate din România poate descuraja fiecare persoană care

dorește să fie consultată prin numărul de cabinete ale medicilor de familie din anumite zone ale

țării. Altfel spus, aceste valori pot fi și rezultatul unor politici naționale care nu au încurajat

deschiderea sau menținerea unor unități medicale în anumite zone ale țării, preponderent în

zonele rurale.

În ceea ce privește distribuția acestor valori în funcție de sex, observăm că atât la nivel

european, cât și la nivel național există diferențe între procentul femeilor și cel al bărbaților

vârstnici ce suferă de boli cronice sau de boli pe termen lung. Valorile din ultimii 10 ani

referitoare la aceste subgrupuri pot fi regăsite în figura 39.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


220

Figura 39. Evoluția numărului persoanelor vârstnice ce suferă de boli cronice

Sursa: Eurostat [hlth_silc_11]

Putem observa o discrepanță și între numărul femeilor și cel al bărbaților vârstnici care

suferă de boli cronice. Această discrepanță există și la nivelul UE-28, însă în cazul României

aceasta este mult mai ridicată. O posibilă ipoteză ce poate fi discutată în această situație poate

rezida tot în percepția socială și, poate, în statutul social pe care o persoană ce suferă de o boală

cronică o are. De asemenea, ținând cont de diferențele de 10 – 15 procente din totalul populației

vârstnice ce suferă de boli cronice putem chestiona inclusiv ipoteza conform căreia bărbații

sunt mai puțin interesați decât femeile de sănătatea proprie.

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE-28_M 57.9 58.1 59.2 59.5 58.1 59.1 59.6 60.3

România_M 42.9 45.0 47.7 49.5 52.5 50.3 48.8 48.7 46.2 47.6 45.2

UE-28_F 60.7 61.3 62.4 62.5 61.0 62.4 62.4 63.2

România_F 54.1 55.9 59.0 62.4 60.4 61.0 59.1 61.1 59.5 63.4 58.7

0

10

20

30

40

50

60

70

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


221

4. Romii

Având în vedere secolele de discriminare ale populației rome în spațiul românesc, este

dificilă atât construirea de eșantioane cât și colectarea de date statistice reprezentative pentru

etnicii romi din România. Prin urmare nu există date foarte fidele cu privire la populația de romi

din România sau din alte state membre care au etnici romi. De altfel, nu există consens cu privire

la numărul romilor din Europa și România, existând inclusiv diferențe între rezultatele la

recensământ și estimările specialiștilor. De aceea, studiile care există fac diferite alegeri

metodologice. De exemplu, studiul de fundamentare pentru Strategia de reducere a sărăciei și

excluziunii sociale 2014-2020 a folosit date din ancheta bugetelor de familie (ABF) pe

subeșantionul de romi și l-a comparat cu populația generală. Astfel, rata sărăciei absolute

calculată de Banca Mondială utilizând date din 2013 era de aproximativ 33,1% pentru populația

romă, comparativ cu 3,4% pentru populația non-romă. Totodată, utilizând date mai vechi din

EU-SILC 2011 și din Studiul regional privind romii publicat în 2011, studiul amintit mai sus

menționează faptul că aproximativ 90% din gospodăriile rome se confruntă cu lipsuri materiale

grave (deprivare materială severă). Nu vom relua datele prezentate deja în Strategia 2014-

2020 în momentul actual neexistând studii de impact al programelor care au avut ca scop

reducerea sărăciei și excluziunii cetățenilor romi implementate în contextul recomandărilor

Strategiei mai sus amintite. De altfel, analize realizate în anul 2018 sugerează că în ciuda

inițiativelor europene și naționale, respectarea drepturilor fundamentale (inclusiv sociale) ale

cetățenilor romi rămâne în continuare problematică în condițiile persistenței atitudinilor

rasiste întâlnite și sub denumirea de anti-țigănism.359

Astfel alegem ca în acest studiu să prezentăm datele colectate de FRA (European Union

Agency for Fundamental Rights 360 ), utilizând date echivalente prezentate în analiza

longitudinală a sărăciei și a domeniilor relevante pentru reducerea sărăciei și excluziunii

sociale la nivelul populației din România.

359 Detalii aici: https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2018-anti-gypsyism-barrier-roma-

inclusion_en.pdf 360 Detalii aici: https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2016-eu-minorities-survey-roma-

selected-findings_ro.pdf

http://www.poca.ro/

https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2018-anti-gypsyism-barrier-roma-inclusion_en.pdf

https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2018-anti-gypsyism-barrier-roma-inclusion_en.pdf

https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2016-eu-minorities-survey-roma-selected-findings_ro.pdf

https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2016-eu-minorities-survey-roma-selected-findings_ro.pdf

www.poca.ro


222

Ancheta FRA s-a desfășurat în trei valuri, 2008, 2011 și 2016 și este reprezentativă pentru

persoanele de etnie romă care locuiesc în comunități cu o densitate a populației rome mai mare

de 10%. Așadar, datele de mai jos nu trebuie interpretate ca fiind reprezentative pentru

întreaga populație de romi din România ci mai degrabă pentru populația de romi din comunități

care au o pondere mai ridicată de cetățeni romi. În continuare, prezentăm rezultatele ultimei

anchete realizate în anul 2016.

Sărăcie

În tabelul de mai jos se poate observa faptul că populația romă aflată în risc de sărăcie

este semnificativ mai mare comparativ cu media națională. Așadar, din perspectiva politicilor

de reducere a sărăciei este necesară concentrarea pe măsuri menite să crească veniturile

populației rome.

Tabelul 126. Rata sărăciei relative în România (2016)

Etnie %

Romi 70

Media națională 25

Sursa: FRA (2016) și Eurostat [[ilc_li02]

Deprivarea materială este de asemenea o variabilă importantă care sugerează că o bună

parte dintre romi continuă să se afle în risc de excluziune socială. În cele două tabele de mai jos

prezentăm doi indicatori ai deprivării materiale severe utilizați în ancheta FRA. Procentul

romilor care a declarat că face față cu dificultate cheltuielilor zilnice este extrem de ridicat,

diferențele fiind mai degrabă de nuanță între cei 34% care au declarat că fac față cu mare

dificultate cheltuielilor de zi cu zi, cei 28% care au ales varianta „cu dificultate” și alți 28% care

au ales „cu oarecare dificultate”. Cu alte cuvinte, numai unul din zece cetățeni romi a declarat

că se descurcă destul de ușor, ușor sau foarte ușor atunci când e vorba de a face față cheltuielilor

de zi cu zi.

Totodată, aproape o treime dintre respondenți a declarat că în ultima luna cel puțin un

membru al familiei s-a culcat flămând, indicator care sugerează că în continuare există forme

de sărăcie extremă în cazul comunităților de romi (așa cum e menționat și în Strategia

Națională de Reducere a Sărăciei 2014-2020).

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


223

Tabelul 127. Indicator al deprivării materiale (2016)

Capacitatea de „a face față cheltuielilor de zi cu zi” %

Cu mare dificultate 34

Cu dificultate 28

Cu oarecare dificultate 28

Destul de ușor/ușor/foarte ușor 10

Sursa: FRA (2016) Tabelul 128. Indicator al deprivării materiale (2016)

Gospodării în care cel puțin un membru al familiei a mers la culcare

flămând în ultima lună %

Niciodată 68

O singură dată 6

De câteva ori (2-3) 17

De mai multe ori (4 sau mai multe 9

Sursa: FRA (2016)

Totodată, unul dintre indicatorii considerați relevanți pentru măsurarea excluziunii

sociale este procentul persoanelor care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a

muncii. Diferența dintre media la nivelul populației de romi și media națională este extrem de

ridicată, ponderea persoanelor din gospodării în care membrii apți de muncă au muncit mai

puțin de 20% din potențialul lor în ultimele 12 luni fiind de 39% în cazul populației rome față

de 7% media națională.

Tabelul 129. Procentul persoanelor care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii (0-59 ani) (2016)

Etnie %

Romi 39

Media națională 7

Sursa: FRA (2016) și Eurostat [ilc_lvhl11]

Ocuparea forței de muncă

Se poate observa că la nivelul anului 2016 numai 28% din totalul persoanelor rome active

și inactive erau angajate, diferențele fiind foarte mari între femei și bărbați. De altfel, cele mai

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


224

multe persoane au declarat că sunt casnice (59% femei și 22% bărbați), fiind probabil ca acest

răspuns să ascundă muncă ocazională fără contracte de muncă.

Tabelul 130. Activitatea principală curentă (2016)

% Angajați Șomeri

Care nu lucrează

din cauza unei boli

sau a unui handicap

Casnici Pensionați

Alte persoane

inactive (educație,

serviciu militar, altele)

Total 28 5 3 40 12 12

Femei 13 4 2 59 10 11

Bărbați 42 6 4 22 13 13

Sursa: FRA (2016)

În ceea ce privește munca remunerată reprezintă o aproximare a ratei ocupării forței de

muncă care include salariați și lucrători pe cont propriu care au lucrat independent în ultimele

4 săptămâni premergătoare sondajului (lucrători familiali neremunerați care sunt considerate

persoane ocupate nu sunt incluși). Aproximativ 46% dintre persoanele rome au desfășurat o

muncă remunerată în luna premergătoare sondajului, diferențele de gen fiind însă foarte mari

(27% femei vs. 64% bărbați), lucru care sugerează că femeile fac muncă domestică

neremunerată într-o măsură mult mai mare.

Tabelul 131. Rata muncii remunerate (inclusiv activități independente) în rândul romilor pe sexe (2016)

Munca remunerată %

Total 46

Femei 27

Bărbați 64

Sursa: FRA (2016)

În ceea ce privește procentul tinerilor NEET se poate observa că există diferențe foarte

mari între romi și media națională. Aproape două treimi dintre tinerii romi nu sunt în sistemul

educațional, altă formă de formare și nici pe piața muncii, iar procentul fetelor rome este

semnificativ mai mare decât al bărbaților. Așadar, se poate afirma că tinerii romi și în special

tinerele rome se află în risc ridicat de excluziune socială nefiind pe piața formală a muncii și nici

în sistemul de educație.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


225

Tabelul 132. Procentul tinerilor care nu sunt pe piața muncii, în educație sau altă formă de formare pe sexe (NEET) (2016)

% Romi (16-24 ani) Media națională (15-24 ani)

Total 64 17

Femei 77 21

Bărbați 52 14

Sursa: FRA (2016) și Eurostat [yth_empl_150]

Educație

Participarea la educație este unul dintre factorii esențiali pentru care romii se află în risc

de excluziune socială. Încă de la grădiniță se poate vorbi despre un procent extrem de mare de

copii romi care nu participă. Așa cum menționam în secțiunea generală pe tema educației,

participarea la educație timpurie de calitate este unul dintre factorii explicativi pentru

participarea ulterioară în sistemul de învățământ. După cum se poate vedea din tabelul de mai

jos numai 38% dintre romi erau înscriși la grădiniță în anul 2016, mult sub media națională de

88%.

Tabelul 134. Rata de participare în educația timpurie (copii cu vârste cuprinse între 4 ani și vârsta începerii învățământului obligatoriu) (2016)

% Romi Media națională

Total 38 88

Femei 41 88

Bărbați 36 88

Sursa: FRA (2016) și Eurostat [educ_uoe_enra10]

Poate cel mai alarmantă statistică este însă rata de părăsire timpurie a școlii. Practic

aproximativ 8 din 10 copii romi părăsesc timpuriu școala, lucru care este echivalent cu

posibilități reduse de a obține locuri de muncă calificate. Această statistică pune semne de

întrebare și cu privire la capacitatea sistemului de învățământ de a asigura egalitate de șanse

copiilor romi în condițiile în care învățământul obligatoriu este de zece clase.

Tabelul 135. Rata părăsirii timpurii a școlii (2016)

% Romi Media națională

Total 77 19

Femei 79 18

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


226

Bărbați 76 19

Sursa: FRA (2016) și Eurostat [edat_lfse_14]

Locuire

Locuirea este direct legată de sărăcie și excluziune. Populația de etnie romă trăiește în

medie în condiții mai proaste comparativ cu media națională. De altfel, aspecte care pot fi

incluse la categoria „deprivarea severă de locuință” sunt mai problematice în cazul populației

de romi. De exemplu aproape 7 din 10 locuințe ale romilor nu au apă în interiorul gospodăriei,

față de 4 din 10 media națională.

Tabelul 136. Gospodării fără apă curentă în interiorul locuinței (2016)

Etnie %

Romi 68


Sursa: FRA (2016)

De asemenea, 80% dintre locuințele cetățenilor romi nu au toaletă și duș sau baie în

interiorul locuinței, față de 30% media națională.

Tabelul 137. Locuințe fără toaletă și duș sau baie în interiorul locuinței

Etnie %

Romi 79


Sursa: FRA (2016)

Un alt indicator pentru deprivarea severă de locuire se referă la starea fizică a locuinței.

Astfel, un sfert dintre locuințele cetățenilor romi fie au acoperișul spart, au igrasie și mucegai,

dublu față de media națională. Acest lucru afectează inclusiv starea de sănătate a persoanelor

care locuiesc în astfel de gospodării.

Tabelul 138. Locuință cu acoperișul spart, pereți, pardoseli sau fundație cu igrasie sau mucegai în ramele ferestrelor sau podea

Etnie %

Romi 26

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


227


Sursa: FRA (2016)

Locuințele prea întunecate ca urmare a unei expuneri reduse la lumină naturală este o

problemă considerată ca făcând parte din deprivarea severă de locuire. În tabelul de mai jos se

poate observa că și la acest indicator populația romă are o probabilitate mai mare de a locui

într-o locuință întunecată, comparativ cu media națională.

Tabelul 29. Locuințe care sunt prea întunecate

Etnie %

Romi 14

Media națională 6

Sursa: FRA (2016)

În cele două tabele de mai jos este ilustrat mediul în care este plasată locuința, fiind

urmărite situațiile în care persoanele locuiesc în zone afectate de poluare, criminalitate,

violență și vandalism. Se poate observa că gospodăriile populației rome se află într-o mai mică

măsură situate în zone cu poluare, murdărie sau alte probleme e mediu, comparativ cu media

națională.

Tabelul 30. Poluare, murdărie sau alte probleme de mediu

Etnie %

Romi 11


Sursa: FRA (2016)

De asemenea, nici în privința criminalității, violenței sau vandalismului gospodăriile rome

se plasează sub media națională.

Tabelul 141. Criminalitate, violență sau vandalism în zonă

Etnie %

Romi 5


Sursa: FRA (2016)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


228

Discriminare

Cetățenii romi reprezintă o categorie discriminată istoric în toate tipurile de regim politic

din istoria țărilor române. Se poate observa din tabelul de mai jos că 30% dintre romi au

declarat că au fost discriminați pe criterii etnice în ultimii 5 ani și 20% în ultimul an. Așadar,

politicile trebuie să se concentreze inclusiv pe reducerea fenomenului discriminării, aceasta

fiind unul dintre principalii factori care determină excluziunea socială a romilor.

Tabelul 142. Prevalența generală a discriminării pe criterii etnice în ultimii 5 ani și în ultimele 12 luni

Discriminare în... %

ultimii cinci ani 29

ultimul an 21

Sursa: FRA (2016)

Din mențiunile respondenților se poate spune că toate domeniile există fenomenul de

discriminare în rândul romilor, de la discriminarea la locul de muncă sau la angajare, în

educație, obținerea unei locuințe, sănătate sau alte servicii publice și private.

Tabelul 143. Prevalența discriminării pe motive de origine etnică romă, în ultimele 12 luni, în diferite domenii ale vieții

Domenii %

În căutarea unui loc de muncă 10

La locul muncă 6

Educație (pentru sine sau ca părinte) 4

Locuință 6

Alte servicii publice/ private 17

Sănătate 12

Total 21

Sursa: FRA (2016)

Discuție

Scurta prezentare a datelor de mai sus ilustrează faptul că populația romă (în special cea

care locuiește în comunități compacte, segregate) este în continuare extrem de expusă sărăciei

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


229

sau riscului de sărăcie sau excluziune socială. Diferențele dintre rezultatele anchetei

reprezentative pentru populația de romi din zone cu densitate de cel puțin 10% populație romă

și media națională sunt extrem de ridicate, fiind necesare intervenții specifice adresate

populației de romi.

Cetățenii romi din România sunt foarte expuși excluziunii sociale în condițiile în care

majoritatea se află în risc de sărăcie; au rate scăzute de ocupare, în special în rândul femeilor și

tinerilor; participă în mică măsură la educație timpurie și părăsesc timpuriu școala; tinerii au o

probabilitate foarte mare să fie în categoria NEET; locuiesc în gospodării cu intensitate foarte

scăzută a muncii și se află în situații de deprivare severă de locuire; nu în ultimul rând, sunt

discriminați în toate sferele vieții sociale. Așadar este necesară continuarea eforturilor pentru

îmbunătățirea situației romilor pe toate dimensiunile de mai sus cu scopul reducerii sărăciei și

excluziunii sociale.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


230

5. Persoane cu dizabilități


Descrierea grupului „persoane cu dizabilități” va urmări elemente din sfera educației,

serviciilor sociale, protecției sociale și a forței de muncă. În cadrul acestei prime secțiuni

vor fi prezentate atât definițiile oferite de-a lungul timpului grupului vulnerabil studiat, cât și

evoluția legislativă, inclusiv a strategiilor naționale adresate grupului. Mai apoi, vor fi

prezentate date statistice privind accesibilitatea la diverse servicii, precum și relația dintre

apartenența la grup și excluziunea socială de care pot suferi membrii acestuia. Diferite studii

au arătat că „dizabilitatea”se corelează strâns cu excluziunea socială, deoarece, în sine,

noțiunea de handicap plasează persoana în cauză într-o poziție dezavantajată față de

ceilalți361.

Din perspectiva accesibilității, o mare parte dintre persoanele cu dizabilități sunt excluse

pe diferite planuri. La nivel mondial, acestea nu au acces egal la serviciile amintite mai sus:

educație, sănătate, angajabilitate, în comparație cu persoanele fără dizabilități. Aceste

discrepanțe conduc la excluderea persoanelor cu dizabilități de la activitățile de zi cu zi362.

De asemenea, persoanele cu dizabilități se confruntă atât cu rezultate sociale, cât și cu rezultate

economice inferioare față de persoanele fără dizabilități363.

La nivel internațional, de-a lungul timpului, au existat multiple politici, programe sau

rezultate ce au urmărit îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități. Una dintre

acestea este reprezentată de Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități 364 a

Organizației Națiunilor Unite adoptată în 2006 și deschisă spre semnare în 2007. Un alt moment

important a fost dezvoltarea Clasificării internaționale a afectărilor, dizabilităților și

361Manea, L., Dizabilitatea ca factor de risc privind accesul la educație în Calitatea Vieții nr. 1-2, 2006, p. 43. 362Organizația Mondială a Sănătății, Raport Mondial privind Dizabilitatea, 2012, p.xxi. 363Ibidem,p.xxi. 364Organizația Națiunilor Unite, Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, 2007.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


231

handicapurilor (ICIDG), publicată de către Organizația Mondială a Sănătății în 1980365. Cea din

urmă a fost revizuită în 2004, fiind denumită Clasificarea internațională a funcționării,

dizabilității și sănătății(CIF) și a urmărit stabilirea unui limbaj comun pentru descrierea

stărilor de sănătate și a celor asociate acestora, dar și oferirea unui cadru prin intermediul

căruia să fie realizate comparații privind datele de sănătate, discipline și servicii între state,

într-o anumită perioadă de timp366. Prin toate elementele pe care CIF propune un proces prin

care poate fi prezentată relația dintre condiția de sănătate, activități, alături de factorii ce pot

influența această relație (figura 40).

Figura 40. Reprezentarea Clasificării Internaționale a Funcționării, Dizabilității și Sănătății

Sursă: OMS, Raport Mondial privind dizabilitatea, 2012, p.5.

În vederea integrării și incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități, a fost înființată

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD). Pe parcursul ultimilor 20 de

ani, diferite autorități guvernamentale au sprijinit și contribuit la creșterea nivelului calității

vieții persoanelor cu dizabilități, dar și reducerea gradului de excluziune socială pe care

365 Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății: CIF,

2004, p.4. 366Ibidem, p.5.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


232

membrii acestui grup îl resimt: Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS), Ministerul

Sănătății și Familiei (MSF), Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție (ANPCA)

și Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap (SSPH)367, Autoritatea Națională pentru

Persoanele cu Handicap, Institutul Național pentru Prevenirea și Combaterea Excluziunii

Sociale a Persoanelor cu Handicap368.

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități are drept misiune „ducerea la

îndeplinire a obligațiilor asumate de statul român în materia protecției și promovării

drepturilor persoanelor cu dizabilități prin convențiile și tratatele internaționale la care

România este parte, de a pune în aplicare și de a urmări și asigura aplicarea unitară a legislației

în domeniul protecției și promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități”369.

Din perspectivă legislativă, de-a lungul timpului au fost elaborate și adoptate diverse legi,

hotărâri de guvern și ordine de ministru. În tabelul de mai jos vom prezenta actele normative

aflate în vigoare, în funcție de caracteristica acestora.

Tabel 144. Actele normative ce fac referire la persoanele cu dizabilități, aflate în vigoare

Legi Hotărâri de Guvern Ordine de Ministru

LEGEA nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale

HG nr. 1017/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap

ORDIN nr. 1254/2018 pentru aprobarea Instrumentului de monitorizare privind implementarea Strategiei naționale „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016 – 2020

LEGEA nr. 292/2011 a asistenței sociale

HG nr. 193/2018 privind aprobarea programului de interes național în domeniul protecției și promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități „Înființarea de servicii sociale în vederea asigurării tranziției tinerilor cu dizabilități de la sistemul de protecție specială a copilului către sistemul de protecție a persoanelor adulte cu dizabilități”

Ordinul comun al ministrului muncii și al ministrului transporturilor nr. 124/546/2019 pentru stabilirea modelului de convenție privind transportul persoanelor cu handicap

367Hotărârea nr. 1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naționale privind protecția specială și integrarea socială a

persoanelor cu handicap din România, secțiunea I. 368HG 1175/2005, Strategia Națională pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap

în perioada 2006 – 2013 „Șanse egale pentru persoanele cu handicap – către o societate fără discriminări”, 2006, p.8. 369 Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități, Misiune. Mai multe detalii la

http://anpd.gov.ro/web/despre-noi/misiune/, accesat la data de 08.08.2019

http://www.poca.ro/

http://anpd.gov.ro/web/despre-noi/misiune/

www.poca.ro


233

Legi Hotărâri de Guvern Ordine de Ministru

LEGEA nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a OrganizațieiNațiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 și semnată de România la 26 septembrie 2007

HG nr. 564/2017 privind modalitatea de acordare a drepturilor copiilor cu cerințeeducaționale speciale școlarizați în sistemul de învățământ preuniversitar

ORDIN nr. 82/2019 privind aprobarea standardelor specifice minime de calitate obligatorii pentru serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilități

LEGEA nr. 448/2006 privind protecția și promovarea dreptu-rilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare

HG nr. 927/2016 pentru modificarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 430/2008

ORDIN Nr. 1085/2018 privind aprobarea Metodologiei de selectare și finanțare a proiectelor în domeniul protecției persoanelor cu dizabilități pentru anul 2018.

LEGEA nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare

HG nr. 798/2016 privind aprobarea programului de interes național în domeniul protecției și promovării drepturilor persoanelor cu dizabilități „Înființarea de servicii sociale de tip centre de zi, centre respiro/ centre de criză și locuințe protejate în vederea dezinstituționalizării persoanelor cu dizabilități aflate în instituții de tip vechi și pentru prevenirea instituțio-nalizării persoanelor cu dizabilități din comunitate”, cu modificările ulterioare și completările ulterioare

ORDIN nr. 1069/2018 privind aprobarea Standardelor minime obligatorii pentru asigurarea îngrijirii și protecțieiadulților cu handicap grav sau accentuat la asistentul personal profesionist

LEGEA nr. 61/1993 privind

alocația de stat pentru copii,

republicată, cu modificările și

completările ulterioare

HG nr. 655/2016 pentru aprobarea Strategiei

naționale „O societate fără bariere pentru persoanele

cu dizabilități” 2016 – 2020 și a Planului operațional

privind implementarea Strategiei naționale „O

societate fără bariere pentru persoanele cu

dizabilități” 2016 – 2020*)

HG nr. 50/2015 privind organizarea, funcționarea și

atribuțiile Autorității Naționale pentru Persoanele cu

Dizabilități

HG nr. 787/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru

asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr.

1.107/2006 al Parlamentului European și al Consiliului

din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu

handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă care

călătoresc pe calea aerului

HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.

448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap

Sursă: ANPD, Legislație

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


234

Conform informațiilor prezentate în tabelul 11, considerăm relevantă amintirea legii

nr.221/2010 prin care a fost ratificată Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.

Aceasta a avut drept scop adoptarea unor elemente legislative referitoare la protecția și

promovarea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului de către toate

persoanele cu dizabilități, de a promova respectul pentru demnitatea lor intrinsecă, precum și

creșterii calității vieții persoanelor cu dizabilități din România.

În România, grupul vulnerabil format din persoanele cu dizabilități a fost subiectul a trei

Strategii Naționale. Prima dintre acestea a fost aprobată prin HG nr.1215/2002 pentru aprobarea

Strategiei naționale privind protecția specială și integrarea socială a persoanelor cu handicap din

România. Adoptarea unei astfel de strategii a fost necesară având în vedere condițiile economice și

sociale din perioada de tranziție. Dezvoltarea economică din acea perioadă, alături de toate

caracteristicile necesare referitoare la aderarea la Uniunea Europeană ce va fi urmat, au necesitat

un set de politici ample ce se aplicau persoanelor cu dizabilități. Scopul primei strategii naționale

privind persoanele cu dizabilități a fost să „contribuie la crearea unui mediu propice pentru ca

persoanele cu handicap să fie cât mai independente posibil, fără a nega asistența socială de bază

pentru cei care vor continua să aibă nevoie de sprijin direct pentru a duce o viață decentă”370. Cea

de-a doua strategie națională a fost adoptată prin HG nr.1175/2005 privind aprobarea Strategiei

naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada

2006-2013. Această strategie a fost conturată în jurul creșterii calității vieții persoanelor cu

dizabilități propunându-și asigurarea exercitării totale de către persoanele cu handicap a

drepturilor și libertăților fundamentale371. Urmând trendul ascendent al pașilor propuși în cadrul

celor două strategii, în anul 2016 a fost elaborată cea de-a treia. Astfel, unul dintre cei mai

importanți pași care a fost făcut în vederea reducerii gradului de excluziune socială la care au fost

supuse persoanele cu dizabilități a fost reprezentat de adoptarea Strategiei 2016 – 2020, numită „O

370 HG nr. 1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naționale privind protecția specială și integrarea socială a

persoanelor cu handicap din România, secțiunea I. 371 HG nr. 1175/2005, Strategia Națională pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu

handicap în perioada 2006 – 2013 „Șanse egale pentru persoanele cu handicap – către o societate fără discriminări”,

2006, p.2.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


235

societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități”372.

Scopul Strategiei naționale „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016

– 2020 este „protejarea, promovarea și asigurarea exercitării depline și în condiții de egalitate

a tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale omului de către persoanele cu dizabilități,

precum și promovarea respectului pentru demnitatea lor intrinsecă” 373 asigurând astfel

legătura dintre politicile privitoare la persoanele cu dizabilități și Convenție.

Cum este definită dizabilitatea?

Deși există structurări diferite ale definițiilor referitoare la dizabilitate sau la persoane cu

dizabilități, există un nucleu comun al tuturor acestor definiții: persoanele cu dizabilități

trebuie să aibă acces egal la servicii, asemenea persoanelor fără dizabilități. Conform Clasificării

Internaționale a Funcționării, Dizabilității și Sănătății, dizabilitatea apare din interacțiunea

dintre condițiile de sănătate și factorii contextuali, mai precis factori de mediu și personali374.

Conform Convenției privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, grupul persoanelor cu

dizabilități include „acele persoane care au deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale

de durată, deficiențe care, în interacțiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină și

efectivă a persoanelor în societate, în condiții de egalitate cu ceilalți”375.

Raportul Mondial privind Dizabilitatea, prezintă aceleași elemente și tratează același

subiect, însă dintr-o altă perspectivă. Așadar, în cadrul Raportului, dizabilitatea este definită

drept „termenul umbrelă pentru deteriorări, limitări ale activității și restricții ale participării,

care se referă la aspectele negative ale interacțiunii dintre un individ (cu o anumită condiție de

sănătate) și factorii contextuali ai acelui individ (factori personali și de mediu)376.

Nu în ultimul rând, conform legislației în vigoare, „Persoanele cu handicap sunt acele

persoane cărora mediul social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale

372Atât Strategia „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016 – 2020, cât și Planul operațional

privind implementarea Strategiei naționale „O societate fără bariere pentru peroanele cu dizabilități” 2016 – 2020,

au fost adoptate prin Hotărârea nr.655/2016. 373HG 655/2016, „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016 – 2020, p. 12; 374Vezi figura 9 a acestui capitol, disponibilă în cadrul secțiunii „Prezentare generală”. 375Organizația Națiunilor Unite, Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, 2007, p.4. 376 Organizația Mondială a Sănătății, Raport Mondial privind Dizabilitatea, 2012, p. 4.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


236

și/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanse egale la viațasocietății,

necesitând măsuri de protecție în sprijinul integrării și incluziunii sociale”377.

Distincția terminologică dintre dizabilitate și handicap este necesară în acest punct. În

primul rând, conform Raportului de țară pentru România referitor la Studiul privind politicile

statelor membre pentru copiii cu handicap 378 , este încurajată schimbarea terminologiei în

legislație înlocuind „handicap” cu „dizabilitate”, considerând că astfel este reflectat un punct de

vedere discriminatoriu379. Deși poate fi considerat astfel, legislația română a utilizat termenul de

„handicap”, deoarece termenul este utilizat și în Constituție490. În momentul de față, cei doi termeni

„handicap” și „dizabilitate”, sunt utilizați cu accepțuni similare. În momentul de față, cei doi termeni

„handicap” și „dizabilitate”, sunt utilizați cu accepțiuni similare. În etapa următoare, având ca

referință în mod deosebit articolul 1 din Convenție, vor fi clarificate elementele care determină starea

de dizabilitate în interacțiunea dintre persoana cu deficiență/afectare și barierele de atitudine și de

mediu, astfel încât intervenția să corespundă nevoii corect și real identificate, să fie centrată pe

respectarea drepturilor omului și să fie eficace. Convenția recunoaște explicitit dizabilitatea ca pe o

problemă a drepturilor omului și, de asemenea, faptul că „este un concept în evoluție și că acesta

rezultă din interacțiunea dintre persoanele cu deficiențe și barierele de atitudine și de mediu care

împiedică participarea lor deplină și efectivă în societate în condiții de egalitate cu ceilalți”. Acele

condiții sociale, economice, juridice, politice și de mediu care acționează ca bariere în exercitarea

deplină adrepturilor persoanelor cu dizabilități trebuei să fie identificate și eliminate pentru ca

persoana cu dizabilități să-și poată îndeplini rolurile în societate, la fel ca toți ceilalți.380

Persoanele pot fi incluse în cadrul grupului persoanelor cu handicap/dizabilități numai

după ce sunt încadrate într-un grad și tip de handicap. Procedura presupune depunerea

dosarului, analizarea acestuia, evaluarea situației persoanei, încadrarea în grad și tip de

handicap381. Persoana este evaluată de specialiștii din cadrul Serviciului de evaluare complexă

377 Art.2din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovareadrepturilorpersoanelor cu handicap, republicată, cu

modificările și completările ulterioare. 378 Raportul poate fi accesat la pagina: http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/

join/2013/474430/IPOL-LIBE_ET(2013)474430_RO.pdf 379 Direcția Generală Politici Interne, Raportul de țară pentru România referitor la Studiul privind politicile statelor

membre pentru copiii cu handicap, 2013, p.10; 380 HG 655/2016, „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016 – 2020 381 ANPD, Încadrarea în grad și tip de handicap.

http://www.poca.ro/

http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2013/474430/IPOL-LIBE_ET(2013)474430_RO.pdf

http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2013/474430/IPOL-LIBE_ET(2013)474430_RO.pdf

www.poca.ro


237

a persoanelor adulte cu handicap (SECPAH), structură din cadrul Direcției Generale de

Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) teritorială de domiciliu, responsabilă pentru

evaluarea, sau, după caz, reevaluarea complexă a adultului cu handicap. Aceste proceduri au

fost adoptate prin HG nr. 430/2008 pentru aprobarea metodologiei privind organizarea și

funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. Potrivit HG 430/2008

modificat și completat prin HG nr. 927/2016 și OUG nr. 51/2017, documentele necesare în

vederea evaluării complexe sunt următoarele:

a) cerere-tip de evaluare complexă (anexa 4); b) copie de pe documentele de identitate; c)

documente medicale:1. referat privind situaţia medicală prezentă, întocmit de medicul

specialist; 2. scrisoare medicală - tip de la medicul de familie, numai în situaţia primei

prezentări la SECPAH(anexa 5); 3. copii de pe biletele de externare, dacă este cazul; 4.

investigaţii paraclinice solicitate de SECPAH; d) ancheta socială efectuată de serviciul social

specializat din cadrul primăriei în a cărei rază are domiciliul sau reşedinţa persoana cu

handicap (anexa 6); e) adeverinţă din care să rezulte calitatea de salariat, în cazul salariaţilor,

copie a deciziei de pensionare şi, respectiv, talon de pensie, în cazul pensionarilor, adeverinţă

conform căreia persoana nu are niciun venit, în cazul persoanelor fără venituri 382 . După

depunerea dosarului, procedura-cadru de evaluare parcurge în mod obligatoriu următoarele

domenii de specialitate:

- evaluarea socială, asigurată de asistenţi sociali;

- evaluarea medicală, asigurată de medici de specialitate;

- evaluarea psihologică, asigurată de psihologi;

- evaluarea vocaţională sau a abilităţilor profesionale, asigurată de psihopedagogi, instructori

de educaţie ori pedagogi de recuperare;

- evaluarea nivelului de educaţie, asigurată de psihopedagogi, instructori de educaţie sau

pedagogi de recuperare;

- evaluarea abilităţilor şi a nivelului de integrare socială, asigurată de psihologi,

psihopedagogi, pedagogi de recuperare sau asistenţi sociali.

Totodată, evaluarea adultului cu dizabilități este axată pe potenţialul de dezvoltare, integrare

şi incluziune socială al adultului, evidenţiază ce ştie şi ce poate face acesta, ce abilităţi şi

382 HG nr.430/2008, articolele 15-17.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


238

deprinderi are, sau poate dezvolta. În urma evaluării se întocmește Raportul de evaluare

complexă care cuprinde datele relevante rezultate în urma parcurgerii domeniilor de evaluare

şi concluziile cu privire la propunerea de încadrare/ respectiv neîncadrare în grad şi tip de

handicap, şi, după caz, propunerea privind luarea unei măsuri de protecţie. După evaluare,

propunerea privind încadrarea/neîncadrarea în grad şi tip de handicap va respecta criteriile

medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap în vigoare,

respectiv prevederile Ordinului nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-

psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, cu modificările și

completările ulterioare. Dosarul persoanei şi raportul de evaluare complexă se înaintează

secretariatului comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în vederea stabilirii

încadrării/neîncadrării în grad şi tip de handicap. Certificatul de încadrare în grad și tip de

handicap se eliberează odată cu Programul Individual de Reabilitare şi Integrare Socială

(PIRIS), document eliberat de comisia de evaluare a persoanei adulte în care sunt precizate

măsurile de protecţie a adultului cu dizabilități, activităţile şi serviciile de care acesta are nevoie

în procesul de integrare socială, de tip: asistent personal, asistent personal profesionist, servicii

sociale la domiciliu sau centre de zi sau rezidenţiale.

În situaţia în care rezultatul evaluării complexe a unei persoane nu susţine încadrarea în grad

de handicap, comisia de evaluare motivează respingerea cererii acesteia383.

Date statistice preliminare

În ceea ce privește datele statistice preliminare, vom face apel la statisticile prezentate de

către Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități, culese prin intermediul Direcțiilor

Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. Față de perioada anterioară 384 , datele

383 ANPD, Încadrarea în grad și tip de handicap, Procesul – secțiunile 1‐3. 384 În conformitate cu datele prezentate în Studiul de Fundamentare a Strategiei 2015 – 2020, autorii aminteau că

datele raportate de organizațiile naționale (DPH – Direcția pentru Protecția Persoanelor cu Handicap; ANPDCA

(Autoriatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție), prezentau valori distincte în ceea privește

numărul copiilor cu dizabilități (raportat pentru finalul anului 2013) – Teșliuc E., Grigoraș V., Stănculescu M.,

Studiu de fundamentare pentru Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020,

București, 2015, p.202;

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


239

primare referitoare la persoanele cu dizabilități sunt structurate și accesibile. Conform

ultimului Buletin statistic al Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități385, au fost

raportate 826.197 persoane cu dizabilități la data de 31 martie 2019. Dintre acestea, 808.455

persoane, adică 97,85% trăiau independent sau aflau în îngrijirea familiilor, restul de 17.742

persoane (2,15%) fiind instituționalizate. Prin persoane instituționalizate se face referire la

numărul persoanelor care se află în instituțiile publice rezidențiale de asistență socială pentru

persoane adulte du dizabilități386 (A se vedea figura 41).

Figura 41. Diferențierea numărului persoanelor cu dizabilități în funcție de statutul acestora – persoane

cu dizabilități neinstituționalizate și persoane cu dizabilități instituționalizate.

Sursă: ANPD, Buletin statistic – date statistice 31 martie 2019.

În ceea ce privește distincția dintre persoanele instituționalizate și cele

neinstituționalitate în perioada ultimilor 10 ani observăm că numărul persanelor

instituționalizate nu a fluctuat major. Este de notat că începând cu anul 2017, nu mai sunt

înregistrați copii cu dizabilități în Centrele rezidențiale aflate în coordonarea MMJS prin ANPD.

Din 2017, ANPD nu mai are în coordonare centre rezidențiale pentru persoanele cu vârstele

cuprinse între 0 – 17 ani (figura 42).

385 Această publicație trimestrială publicată de către Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități,

prezintă structurat datele provenite de către direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (județene

și locale ale sectoarelor municipiului București). Cu toate acestea, în cazul descrierii acestui grup, vom utiliza și

date din alte surse. 386ANPD, Buletin statistic – date statistice 31 martie 2019, p. 2.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


240

Figura 42. Evoluția numărului persoanelor cu dizabilități în funcție de gradul de instituționalizare și de grupa de vârstă (copii și adulți)

Sursă: ANPD – Set date statistice trimestrul I 2019

În total, la 31.03.2019 în România erau 497 Centre funcționale publice, atât

rezidențiale cât și nerezidențiale, publice, aflate în subordinea Direcțiilor Generale de

Asistență Socială și Protecția Copilului, însumând 19,728 persoane. Dintre acestea, 17,742

persoane sunt instituționalizate în 434 centre rezidențiale, publice aflate în subordinea

DGASPC387.

Din punctul de vedere al distribuirii pe gen, conform datelor disponibile la 31.03.2019,

53,04% dintre persoanele cu dizabilități sunt femei, 46,96% fiind bărbați. În ceea ce privește

distribuția pe vârstă, 65.731 persoane (7.95%) au vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani, 417.657

387ANPD, Set de date statistice trimestrul I, 2019.

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Neinstituționalizați 613,924 664,409 672,644 672,403 679,765 692,093 720,683 748,309 768,456 779,066 806,048

N-Copii 59,164 61,458 61,254 60,243 60,844 60,981 59,766 60,930 62,055 62,531 65,001

N-Adulți 554,760 602,951 611,390 612,160 618,921 631,112 660,917 687,379 706,401 716,535 741,047

Instituționalizați 17,275 17,149 17,036 17,173 17,404 17,123 17,202 17,844 18,090 18,038 17,908

I-Copii 83 58 33 26 15 12 9 12 11 0 0

I-Adulți 17,192 17,091 17,003 17,147 17,389 17,111 17,193 17,832 18,079 18,038 17,908

0

100,000

200,000

300,000

400,000

500,000

600,000

700,000

800,000

900,000

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


241

persoane(50.55%) au vârsta cuprinsă între 18-64 ani, 342.809 persoane (41.49%) având peste

65 ani388.

Numărul persoanelor cu dizabilități a crescut de la an la an, cu excepția anului 2011, unde

a avut loc o scădere. La finalul anului 2018, în România erau raportate 805.653 persoane cu

dizabilități, in timp ce la finalul anului 2008 au fost raportate 567.542 persoane cu dizabilități.

În tabelul de mai jos este prezentat numărul persoanelor cu dizabilități raportate în ultimii 10

ani către Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (figura 43).

Figura 43. Evoluția numărului persoanelor cu dizabilități din România

Sursă: ANPD, Set date statistice trimestrul I 2019

Diferențele dintre numărul persoanelor cu dizabilități de la an la an pot fi explicate și prin

incapacitatea autorităților naționale să încadreze persoanele într-unul dintre gradele sau

tipurile de handicap. Pe de altă parte, nu numai autoritățile naționale pot afecta încadrarea într-

o categorie de dizabilitate, ci chiar percepția socială, fiind situații în care persoanele în cauză nu

doresc să depună dosare de încadrare din cauza climatului social și al posibilei excluziuni

sociale asupra cărora sunt supuse după încadrare.

388Calculate pe baza datelor disponibile în ANPD, Buletin statistic – date statistice 31 martie 2019, pp. 5-9.

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Total 631,199 681,558 689,680 689,576 697,169 709,216 737,885 766,153 786,546 797,104 823,956

0

100,000

200,000

300,000

400,000

500,000

600,000

700,000

800,000

900,000

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


242

În ceea ce privește evoluția distribuția persoanelor cu dizabilități în adulți și copiii,

conform datelor disponibile la 31.03.2019, în România erau 65731 copii cu dizabilități și

760466 adulți cu dizabilități. Spre deosebire de numărul adulților încadrați în grade de

handicap, numărul copiilor cu dizabilități nu a fluctuat într-o măsură similară. Astfel, în figura

44 vor fi prezentate evoluțiile comparative ale celor două subgrupuri.

Figura 44. Evoluția numărului persoanelor cu dizabilități din România

Sursa: ANPD, Set date statistice trimestrul I 2019

Revenind la gradele și tipurile de handicap prevăzute de către legea nr.448/2006,

conform ultimelor date disponibile – 31.03.2019, numărul persoanelor cu dizabilități pentru

fiecare grad și tip de handicap a fost (figurile 45, 46 și 47):

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Adulți 571,952 620,042 628,393 629,307 636,310 648,223 678,110 705,211 724,480 734,573 758,955

Copii 59,247 61,516 61,287 60,269 60,859 60,993 59,775 60,942 62,066 62,531 65,001

0

100,000

200,000

300,000

400,000

500,000

600,000

700,000

800,000

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


243

Figura 45. Numărul persoanelor cu dizabilități în funcție de gradul de handicap


Figura 46. Numărul persoanelor cu dizabilități în funcție de tipul de handicap


Grav (I) Accentuat (II) Mediu (III) Uşor (IV)

Total 323365 410103 84655 8074

0

50000

100000

150000

200000

250000

300000

350000

400000

450000

Fizic Somatic Auditiv Vizual Mintal Psihic Asociat HIV/SIDA Boli rareSurdocec

itate

Series 1 206279 160845 23563 95014 130830 91688 106647 7864 3376 91

0

50000

100000

150000

200000

250000

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


244

Figura 47. Numărul persoanelor cu dizabilități în funcție de gradul și tipul de handicap


Persoanele cu dizabilități și educația

Persoanele cu dizabilități sunt supuse discriminării atât în procesul educațional, cât și în

ceea ce privește activități ce sunt determinate de procesul educațional: angajarea pe piața

muncii. De aici rezultă și un risc ridicat asociat grupului persoanelor excluse social și sub riscul

sărăciei.

Copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) sunt de regulă copii superdotați sau copii cu

tulburări de comportament sau întârzieri de dezvoltare asociate traiului în familii extrem de

sărace. Alături de acestea, în cadrul copiilor cu cerințe educaționale speciale sunt incluși și copiii

cu dizabilități. Deși conceptul de Copiii cu cerințe educaționale speciale a fost introdus în 1978

0

20,000

40,000

60,000

80,000

100,000

120,000

Fizic Somatic Auditiv Vizual Mintal Psihic Asociat HIV/SIDA

Boli rare Surdocecitate

Grav (I) 76,799 36,731 851 51,091 63,942 32,260 53,816 5,996 1,856 23

Accentuat (II) 102,034 96,936 20,320 36,028 54,936 53,254 43,613 1,709 1,208 65

Mediu (III) 25,879 23,161 2,308 7,246 11,076 5,855 8,708 114 305 3

Uşor (IV) 1,567 4,017 84 649 876 319 510 45 7 0

Grav (I) Accentuat (II) Mediu (III) Uşor (IV)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


245

în Marea Britanie 389 , acesta a fost introdus în sistemul educațional românesc prin Legea

Învățământului nr.84/1995, astăzi fiind în vigoare ordinul nr. 6522/2011390.

Prin CES, conform legislației se înțeleg „necesitățile educaționale suplimentare,

complementare obiectivelor generale ale educației, adaptate particularităților individuale și celor

caracteristice unei anumite deficiențe/dizabilități sau tulburări/dificultăți de învățare ori de altă

natură, precum și o asistență complexă (medicală, socială, educațională etc)”391.

Copiii ce au nevoi educaționale speciale sunt integrați în învățământul de masă, însă în

anumite condiții și cu un anumit sprijin. În primul rând, aceștia sunt sprijiniți de specialiști în

psihopedagogie, putând să fie încadrați atât în clase speciale cât și în clase ale învățământului

de masă. Pentru a fi facilitată integrarea în învățământul de masă, CES pot fi parte a unor clase

speciale temporare392.

În ceea ce privește persoanele cu vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani (copiii), distribuția pe

vârstă și gen arată astfel: 0-4 ani – 12.996 persoane (1,57%), din care 5460 de sex feminin și

7536 de sex masculin; 5-9 ani – 18.751 persoane (2.26%), din care 7245 de sex feminin și 11506

de sex masculin; 10-14 ani – 21.870 persoane (2.64%), din care 8778 de sex feminin și 13092

de sex masculin; 15-17 ani – 12.114 persoane (1.46%), din care 5105 de sex feminin și 7009 de

sex masculin (figura 48).

389UNICEF, Raport copiii cu dizabilități, 2013, p.18; 390Ordinul nr.6552/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea, asistența psihoeducațională, orientarea

școlară și orientarea profesională a copiilor, a elevilor și a tinerilor cu cerințe educaționale speciale. 391Ibidem. 392Eurydice, Măsuri specifice de sprijin – CES, 2019.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


246

Figura 48. Distribuția pe vârstă și sex a copiilor cu dizabilități


În ceea ce privește gradul de handicap în care copiii cu dizabilități sunt încadrați, cei mai

mulți dintre aceștia sunt încadrați în gradul I de handicap (grav), fiind 40100 (61%), în gradul

II (accentuat) sunt încadrați 9437 copii (14.37%), în gradul III (mediu) sunt încadrați 15047

copii (22.89%), iar în gradul IV (ușor) sunt încadrați 1147 copii (1.74%) (figura 49).

12

99

6

18

75

1

21

87

0

12

11

4

54

60

.00

72

45 8

77

8

51

05

75

36

11

50

6 13

09

2

70

09

0 - 4 A N I 5 - 9 A N I 1 0 - 1 4 A N I 1 5 - 1 7 A N I

Total F M

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


247

Figura 49. Încadrarea în gradele și tipurile de handicap a copiilor cu dizabilități


Diferențele mari dintre numărul de persoane încadrate în gradul I de handicap, față de

cele din gradele II, III și IV, pot avea la bază și ipoteza conform căreia persoanele ale căror

activitate nu este afectată major de către dizabilitatea pe care o au, nu depun dosare de

încadrare393. Mai mult decât atât, având în vedere grupele de vârstă analizate în figurile 48 și

393Cu siguranță această ipoteză poate rezida și în cazul persoanelor adulte cu dizabilități, însă, conform datelor, în

acel caz, diferențele dintre numărul persoanelor din grupurile celor cu grad de handicap I, II sau III nu sunt atât de

mari precum în cazul copiilor.

Grav (I) Accentuat (II) Mediu (III) Ușor (IV)

Total 40,100 9,437 15,047 1,147

FIZIC 2,108 904 1,213 147

SOMATIC 6,970 2,522 3,956 622

AUDITIV 756 649 430 29

VIZUAL 851 486 1,326 56

MENTAL 5,304 1,523 3,181 109

PSIHIC 10,882 1,401 2,705 77

ASOCIAT 11,791 1,804 2,190 106

HIV / SIDA 164 31 0 0

BOLI RARE 1,269 113 46 1

SURDOCECITATE 5 4 0 0

05,000

10,00015,00020,00025,00030,00035,00040,00045,000

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


248

49, mai precis cazul copiilor cu dizabilități, în sine încadrarea într-un grad de handicap poate

sta la baza construirii unui climat excluziv la școală.

În acest sens, părinții copiilor sunt descurajați de către factori sociali să depună cereri și

dosare de încadrare în grade de handicap pentru copii, considerând că acest fapt poate conduce

la discriminarea acestora.

Caseta 10. Punctul de vedere al părinților asupra barierelelor care împiedică procesul incluziunii

copiilor cu dizabilități, dar și aspectele care facilitează procesul incluziunii

Bariere

o Lipsa accesibilității; o Atitudinea familiei; o Lipsa de parteneriat între părinți și specialiști; o Centrarea pe competiție; o Centrarea pe caracteristicile medicale ale

copilului și nu pe potențialul acestuia; o Absența imaginii persoanelor cu dizabilități în

cadrul școlar; o Discriminarea și segregarea – raportate la

integrare și incluziune – la școală; o Lipsa înțelegerii din partea colegilor și

profesorilor; o Școala și profesorii nu urmăresc abilitarea

copiilor; o Școala nu prioritizează incluziunea.

Soluții

Spații accesibile și atractive; Accesul tuturor elevilor la aceleași materii, prin

construirea unor elemente care să răspundă nevoilor de acces și învățare;

Disponibilitatea terapeuților în cadrul școlii; Oportunitatea unui elev de a se muta din cadrul

unei școli speciale într-o școală generală; Existența materialelor școlare corespunzătoare,

adaptate și copiilor cu dizabilități; Lucrul în parteneriat al tuturor celor

implicați; Modele pedagogice individualizate pentru

fiecare elev și libertatea de a preda ceea ce este necesar fiecăruia.

Sursa: UNICEF, Educația Incluzivă în Grădiniță: dimensiuni, provocări și soluții, București, 2012, pp.121-124

(extras).

Copii cu dizabilități reprezintă o categorie vulnerabilă în ceea ce privește îngrijirea și

educația timpurie, devenind mai puțin pregătiți pentru școală și mai puțin capabili să se

adapteze la cerințele învățământului primar394. Pentru acest grup a existat în perioada 2009-

2011 proiectul „Grădinițe incluzive”, implementat de către Asociația RENINCO395 România cu

ajutorul UNICEF, vizând în principal copii cu dizabilități396.

394Teșliuc et al. (coord.), Studiu de fundamentare pentru Strategia națională priving incluziunea socială și reducerea

sărăciei 2015 – 2020, 2015, p. 187. 395RENINCO – Rețeaua Națională de Informare și Cooperare pentru Integrarea în Comunitate a Copiilor și Tinerilor

cu Cerințe Educative Speciale 396UNICEF, Educația Incluzivă în Grădiniță: dimensiuni, provocări și soluții, București, 2012.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


249

După cum putem observa în caseta de mai sus, barierele pe care le-au identificat părinții

fac, de regulă, referire la corelația dintre dizabilitate și excluziune socială. Cu alte cuvinte,

temerile respondenților (în acest caz, părinții) sunt legate de structurile la care copiii cu

dizabilități vor fi supuși atât la școală, dar mai ales după absolvirea fiecărui ciclu de învățământ.

Pe de altă parte, în cadrul aceluiași studiu397, punctul de vedere al specialiștilor cu privire la

aceleași subiecte: bariere și soluții referitoare la procesul incluziunii copiilor cu dizabilități, au

susținut punctul de vedere al părinților.

Sintetizând, aceștia au susținut că unele dintre cele mai relevante bariere pentru copiii cu

dizabilități sunt individualizarea predării care este adresată doar elevilor cu dizabilități și

nu tuturor, dezechilibrul fondurilor între școlile speciale și cele generale, competiția dintre

copii, și probabil cel mai important aspect, distincția între copiii „normali” și copiii cu

„dizabilități” – construind astfel o imagine discriminatorie copiilor cu dizabilități. În același

sens, și soluțiile oferite de către specialiști susțin perspectivele părinților: diversitatea

culturală, lucrul în echipă, susținerea comunității, dar și mai important, dreptul la educație

incluzivă a tuturor elevilor398.

Pentru îmbunătățirea calității vieții copiilor preșcolari cu dizabilități, au existat de-a

lungul timpului diverse programe atât sub coordonarea Organizațiilor Guvernamentale399, cât

și sub coordonarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale.

Caseta 11. Bune practici – Centrul de zi pentru preșcolari Castani Centrul de zi pentru preșcolari Castani se află sub coordonarea MMJS prin Direcția de Asistență Socială

Piatra Neamț. Centrul nerezidențial Castani a fost creat pentru a veni în ajutorul familiilor ce au în componență

preșcolari cu dizabilități. Aceștia sunt incluși, fără costuri, sub îndrumarea unor educatori specializați, în

activități educaționale și de dezvoltare personală.

Sursa: MMJS, Ghid de bune practici servicii sociale, 2018, p.97

397UNICEF, Educația Incluzivă în Grădiniță: dimensiuni, provocări și soluții, București, 2012, pp. 124-127. 398Ibidem., pp. 125-128. 399 Dintre ONG-urile care au drept scop îmbunătățirea calității vieții copiilor cu dizabilități amintim Centrul

European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități, Fundația NANE pentru copii cu dizabilități. Pentru o listă a

tuturor ONG-urilor care organizează activități pentru creșterea calității vieții persoanelor cu dizabilități, ANPD

prezintă pe site date de contact ale acestora: http://anpd.gov.ro;

http://www.poca.ro/

http://anpd.gov.ro/

www.poca.ro


250

Copiii cu dizabilități cu vârste între 7-14 ani se confruntă cu un risc al neșcolarizării

extrem de ridicat. În 2015, copiii cu cel puțin o incapacitate completamente invalidantă aveau

un risc de 55,4% de a nu participa sau absolvi învățământul obligatoriu, iar cei care aveau cel

puțin o incapacitate semnificativă aveau un risc de 20,4% de a nu participa sau absolvi

învățământul obligatoriu.400

Acest risc poate fi redus prin construirea unui climat incluziv atât în școli, cât și la nivel

societal. Copiii cu dizabilități se confruntă cu un climat discriminator atât din partea

profesorilor, cât și din partea colegilor. Deși au fost făcute progrese, există în continuare

profesori care urmăresc numai performanțele școlare ale elevilor. Așadar, de multe ori poate

apărea situația în care profesorii propun comisiilor școlare de specialitate, în vederea

transferării către claselor altor profesori, copiii cu dizabilități care nu s-au ridicat la nivelul

performanțelor cerute.

Toate comportamentele amintite mai sus conduc la perpetuarea discriminării și

excluziunii copiilor cu dizabilități, în toate mediile în care aceștia activează.

Cu toate acestea, sunt mulți copiii cu dizabilități care termină învățământul obligatoriu,

însă aceștia se lovesc de același climat excluziv și în ceea ce privește intrarea pe piața muncii401.

Pe de altă parte, având în vedere lipsa serviciilor de sprijin școlar, copiii cu dizabilități pot fi

puși în situația de a nu absolvi examenele necesare trecerii către nivelul educațional superior

(examen de bacalaureat, examen de admitere în cadrul sistemului de învățământ superior etc.).

În concluzia acestei secțiuni, cadrul legislativ din România acoperă necesitățile sistemului

educațional, pe toate planurile sale: educație timpurie a copilului, învățământ preșcolar, primar,

gimnazial, liceal și învățământ superior. Cu toate acestea, pot fi încurajate și îmbunătățite

programele școlare – inclusiv prin modificarea curriculei școlare – prin introducerea unor

subiecte de discuție referitoare la excluziunea socială a persoanelor cu dizabilități.

De asemenea, pentru construirea unui climat social incluziv raportat atât la persoanele

cu dizabilități, dar fără a se limita la acesta, instituțiile de învățământ superior pot contribui.

Așadar, o posibilă soluție poate fi propunerea și susținerea unor cursuri transversale –

400Teșliuc et al. (Coord.), Studiu de fundamentare pentru Strategia națională priving incluziunea socială și reducerea

sărăciei 2015 – 2020, 2015, p.192. 401Acest aspect va fi discutat în cadrul ultimei secțiuni a acestui capitol.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


251

indiferent de domeniul fundamental al specializării – ce să propună și să urmărească creșterea

gradului de incluziune a persoanelor cu dizabilități.

Persoanele cu dizabilități, serviciile sociale și protecția socială

Legea cadru referitoare la serviciile sociale este Legea asistenței sociale nr. 292/2011,

iar prin HG 867/2015 a fost aprobat Nomenclatorul serviciilor sociale, precum și a

regulamentelor – cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale. Conform

legislației în vigoare, sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de instituții,

măsuri și acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și

locale, precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor

temporare ori permanente ale situațiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială

a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților402. În cadrul secțiunii de față, vom face referire

la serviciile sociale îndreptate către grupul persoanelor cu dizabilități. Cu toate că există servicii

adresate fiecărui grup în parte, întregul sistem al serviciilor sociale este necesar și aplicabil

tuturor. De aceea, în cadrul acestei secțiuni pot exista referiri și la serviciile sociale adresate

celorlalte grupuri vulnerabile, abordarea fiind consistentă cu interdependența elementelor

acestei rețele de servicii sociale.

Conform Nomenclatorului serviciilor sociale, pentru persoanele cu dizabilități, sunt

disponibile următoarele categorii de servicii de asistență: Centre de îngrijire și asistență,

Centre de recuperare și reabilitare, Centre de integrare prin terapie ocupațională, Centre de

pregătire pentru o viață independentă, Centre de servicii comunitare și de formare, Centre

respiro/Centre de criză și Locuințe protejate 403 . Aceste servicii sociale cu cazare sunt

disponibile persoanelor adulte cu dizabilități.

Rețeaua de servicii sociale include și servicii sociale fără cazare. HG nr. 867/2015,

prevede servicii de îngrijire la domiciliu: servicii de ajutor pentru realizarea activităților de

bază ale vieții zilnice, servicii de ajutor pentru realizarea activităților instrumentale ale vieții

zilnice și consiliere familială, realizate prin intermediul unităților de îngrijire la domiciliu,

acordate atât de îngrijitori persoane cât și a serviciilor de specialitate acordate de către echipe

402 Articolul 2, alin. 1din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale. 403HG nr. 867/2015, Nomenclatorul serviciilor sociale, Anexa 1.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


252

mobile 404 . În plus, serviciile în comunitate pentru persoanele adulte cu dizabilități includ

serviciile acordate prin asistent personal profesionist, și servicii de asistență și suport. Nu în

ultimul rând, serviciile sociale includ și organizarea și administrarea centrelor de zi pentru

persoane cu dizabilități. Serviciile disponibile în cadrul centrelor de zi, inclusiv a centrelor de zi

cu servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu sunt cele de informare, evaluare,

recuperare/reabilitare funcțională, dar și cele de suport, asistență medicală, integrare socială

și participare405.

La data de 31 martie 2019, în România funcționau 497 centre rezidențiale și

nerezidențiale, publice, aflate în subordinea DGASPC 406 . Conform distribuției pe tipuri de

centre, în cadrul centrelor rezidențiale sunt incluse: Centre de criză (CCZ), Centre de îngrijire și

asistență (CIA), Centre de integrare prin terapie ocupațională (CITO), Centre pilot de

recuperare reabilitare persoane cu handicap (CPRRPH), Centre de pregătire pentru o viață

independentă (CPVI), Centre de recuperare reabilitare neuropsihiatrică (CRRN), Centre de

recuperare reabilitare persoane cu handicap (CRRPH), Centre respiro (CRSP) și Locuințe

Protejate (LP). În ceea ce privește tipul centrelor nerezidențiale, există Centre de Consiliere

(CC), Centre cu profil ocupațional (CPO), Centre de servicii de recuperare neuromotorie de tip

ambulantoriu (CSRNTA), Centre de zi (CZ), Echipa mobilă (EM), Servicii la domiciliu (SD).

Conform datelor Agenției Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități, dintre cele 497

centre, 434 erau centre rezidențiale, iar 63 centre nerezidențiale. Cele mai numeroase sunt

Centrele de îngrijire și asistență, 122 și Locuințele protejate – 137, urmate de către Centrele de

recuperare reabilitare neuropsihiatrică – 74 și de centrele de recuperare reabilitare persoane

cu handicap – 71. În ceea ce privește numărul beneficiarilor, la data de 31 martie 2019, existau

17,742 beneficiar ai serviciilor centrelor rezidențiale aflate în subordinea DGASPC și 1,986

beneficiar ai centrelor/serviciilor sociale nerezidențiale. Cel mai mare număr al beneficiarilor

acestor tipuri de servicii este cel al persoanelor ce prezintă handicap mental, fiind urmate de

cele cu handicap psihic, asociat și fizic (figurile 50 și 51).

404Ibidem, p.9. 405Ibidem, pp. 10-11. 406ANPD, Set date statistice trimestrul I 2019

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


253

Figura 50. Numărul instituțiilor publice de asistență socială aflată sub coordonarea DGASPC


De-a lungul timpului, Guvernul României și-a asumat creșterea și dezvoltarea serviciilor

sociale. Printre acestea, și serviciile sociale destinate persoanelor cu dizabilități au fost

susținute. Spre exemplu, Strategia Națională „O societate fără bariere pentru persoanele cu

dizabilități”, 2016-2020 și-a propus creșterea gradului de asigurare de servicii sociale și de

sprijin în comunitate, inclusiv prin dezvoltarea unui sistem integrat, incluziv, accesibil și de

calitate de servicii, alături de asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități la servicii și

facilități de sănătate, de calitate printr-un sistem integrat și incluziv407.

407 HG nr. 695/2016, „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016 – 2020, p.34.

CCZ CIA CITOCPRRPH

CPVICRR

NCRRPH

CRSP

LP CC CPOCSRNTA

CZ EM SD

Centre rezidențiale 2 122 19 2 3 74 71 4 137

Centre nerezidențiale 5 1 29 24 1 2

2

12

2

19

2 3

74

71

4

13

7

5

1

29

24

1 2

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


254

Figura 51. Numărul beneficiarilor serviciilor sociale sub coordonarea DGASPC, în funcție de tipul de handicap


Serviciile sociale pentru persoanele cu dizabilități nu sunt asigurate doar de către

organizațiile guvernamentale ci și de furnizori de servicii sociale privați. O măsură utilă pe care

Guvernul, prin Ministerul Muncii și Justiției Sociale a realizat-o în 2018 este Ghidul de bune

practici pentru serviciile sociale din România. Acest ghid a avut rolul de a dezvolta întreaga rețea

a serviciilor sociale furnizate atât de către entități publice, cât și de către entități private, prin

împărtășirea bunelor practici408.

Ghidul de bune practici include atât servicii sociale adresate persoanelor cu dizabilități

administrate de către organizațiile guvernamentale, cât și servicii sociale administrate de către

organizații private. În cele ce urmează vom prezenta două astfel de cazuri (unul privat și unul

408MMJS, Ghid de bune practici pentru 100 de servicii sociale în România în anul 2018 – Anul Centenar al Marii Uniri, 2018, p.7.

FIZICSOMA

TICAUDIT

IVVIZUA

LMENT

ALPSIHIC

ASOCIAT

HIV /SIDA

BOLIRARE

SURDOCECITATE

Centre rezidențiale 1,257 196 103 288 9,976 3,457 2,341 88 30 6

Centre Nonrezidențiale 823 143 17 52 423 237 282 7 2 0

1,2

57

19

6

10

3

28

8

9,9

76

3,4

57

2,3

41

88

30

6

82

3

14

3

17 52 4

23

23

7

28

2

7 2 0

Centre rezidențiale Centre Nonrezidențiale

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


255

public), pentru a putea extrage practicile bune, în afara Centrului de zi pentru preșcolari Castani,

prezentat pe scurt în caseta de mai sus.

Unul dintre exemplele prezente în Ghid este Centrul de zi pentru persoane adulte cu

handicap Napoca Protheus, din județul Cluj, furnizorul serviciilor fiind Asociația pentru

Protejarea și Ajutorarea Handicapaților Motor Cluj-APAHM Cluj. Acest centru este unul de

zi, așadar, fără cazare și și-a asumat organizarea unor programe de recuperare educațională și

funcțională a persoanelor cu dizabilități motrice. Centrul de zi Protheus organizează aceste

programe pentru a veni în sprijinul persoanelor cu astfel de dizabilități, în vederea integrării

sau reintegrării pe piața muncii. Aceste programe includ recuperare prin kinetoterapie, masaj

anticontractual muscular, combinat cu aromo și meloterapie, precum și hipoterapie, consiliere

psihologică, spirituală, logopedie și activități practice la seră, inițiere în folosirea calculatorului

pentru comunicare, excursii, vizite, spectacole, chiar și pelerinaje la obiective turistice și

mânăstiri. Toate acestea au fost rezultatul unei munci de aproximativ 10 ani, dar și al

parteneriatelor pe care ONG-ul le-a făcut atât cu organizații publice, cât și cu alte organizații

non-guvernamentale409.

Pe de altă parte, sub îndrumarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția

Copilului Suceava, activează Complexul de recuperare neuro-psiho-motorie Blijdorp O Nouă

Viață, Centrul de servicii de recuperare neuro-motorie pentru persoane adulte cu handicap,

Suceava. Acest centru a fost dezvoltat tot cu ajutorul unei Organizații Non-Guvernamentale,

Asociația Blijdorp din Belgia, alături de sprijinul voluntar din partea Sociației părinților cu copii

cu nevoi speciale. Pe lângă activitățile de îngrijire și de recuperare pe care Centrul o ofertă,

acesta se diferențiază de alte centre similare și printr-un nou element, marcat în prezentarea

din Ghid. Mai precis Complexul Blijdorp O Nouă Viață – Suceava, a organizat evenimente prin

care au crescut gradul de informare referitor la persoanele cu dizabilități Amintim marșul

„Pledoarie pentru demnitate” organizat pe data de 3 Decembrie – ziua internațională a

persoanelor cu dizabilități , dar și programele de voluntariat pe care le organizează alături de

instituții de învățământ din Suceava.410

409Ibidem, p.36-37. 410 MMJS, Ghid de bune practici pentru 100 de serviciisociale în România în anul 2018 – Anul Centenar al Marii Uniri,

2018, pp.146-148.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


256

Din ambele exemple de bune practici extragem pe de o parte necesitatea unor surse de

finanțare importante (atât publice cât și private) pentru asigurarea acestor servicii dar mai ales

ideea de colaborare între organizațiile publice și private, în vederea creșterii nivelului calității

vieții persoanelor cu dizabilități. Serviciile sociale sunt servicii costisitoare, indiferent de grupul

vulnerabil despre care se face vorbire. Persoanele cu dizabilități au nevoi multiple și diferite,

de la nevoile de transport adaptate situației în care se află, până la nevoi medicale și de

încadrare pe piața muncii. De aceea, colaborarea dintre organizațiile implicate, direct sau

indirect, pot conduce la îmbunătățirea calității vieții acestor persoane.

În concluzia acestei secțiuni, numărul serviciilor sociale adresate persoanelor cu

dizabilități din România este unul redus, raportat la numărul total al persoanelor cu dizabiltăți.

Cu toate acestea, în ultimii ani, numărul centrelor/serviciilor publice aflate în subordinea

DGASPC a crescut, de la 398 la finalul anului 2012, până la 498 la finalul anului 2018 (figura

52).

Protecția socială are rolul de a veni în ajutorul persoanelor aflate în situații vulnerabile,

prin garantarea unui nivel minim de venituri pentru populația săracă, furnizând beneficii de

asistență socială și servicii sociale. De asemenea, protecția sociale are și rolul de a-i sprijini pe

cei care nu pot lucra, precum persoanele cu dizabilități411.

411HG nr. 655/2016, Strategia Națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015 –

2020, 2015, p.32.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


257

Figura 52. Evoluția numărului centrelor aflate în administrarea DGASPC

Sursă: ANPD, date trimestriale 2012 – 2019

Persoanele cu dizabilități sunt deseori expuse riscului excluziune socială și sărăciei, iar

conform legii 448/2006 cu modificările și completările ulterioare, acestea au dreptul la

asistență socială, respectiv servicii sociale și prestații sociale și facilități fiscale, pe lângă celelalte

drepturi prezentate la articolul 6412. Prin intermediul OUG 60/2017, legea 448/2006 a fost

completată prin specificarea modalității de calcul a prestațiilor sociale de care beneficiază un

adult cu dizabilități.

Așadar, indiferent de venituri, un adult cu dizabilități beneficiază de indemnizație lunară

(70% din indicatorul social de referință 413 , dacă prezintă un handicap grav, sau 53% din

412 Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. 413 În conformitate cu legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, „indicatorul social de referință

reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestațiile bănești suportate din bugetul

2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Număr total centre 398 392 408 429 448 475 498

Centre rezidențiale 336 335 352 372 388 417 434

Centre nonrezidențiale 62 57 56 57 60 58 64

39

8

39

2 40

8 42

9 44

8 47

5 49

8

33

6

33

5 35

2 37

2 38

8 41

7 43

4

62

57

56 57 60

58 64

Număr total centre Centre rezidențiale Centre nonrezidențiale

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


258

indicatorul social de referință, dacă prezintă un handicap accentuat) și de buget personal

complementar lunar (30% din indicatorul social de referință, dacă prezintă handicap grav, 22%

din indicatorul social de referință dacă prezintă handicap accentuat și 12% din indicatorul

social de referință, dacă prezintă handicap mediu)414. În ceea ce privește copiii cu dizabilități,

aceeași OUG prevede creșterea cuantumului prestațiilor sociale primiți de către părinți sau

tutore la 60% din indicatorul social de referință pentru copil cu handicap grav, 35% pentru un

copil cu handicap accentuat și 12% pentru copil cu handicap mediu 415 . Luând în calcul

indicatorului social de referință, conform legii 76/2002, cu modificările și completările

ulterioare, acesta are valoarea de 500 lei. Astfel, pentru un adult cu handicap grav,

indemnizația lunară este de 350 lei, în timp ce pentru un adult cu handicap accentuat,

indemnizația lunară este de 265 lei. Pentru un copil cu handicap grav, părinții/tutorii primesc

300 lei, în timp ce pentru un copil cu handicap accentuat primesc 110 lei, iar pentru copilul cu

handicap mediu, 60 lei. În cazul persoanelor cu handicap grav, aceștia pot primi o indemnizație

lunară sau pot opta pentru asistent personal416.

Așadar, beneficiile de asistență sociale se calculează în funcție de gradul de handicap în care

este încadrată o persoană cu dizabilități. Pe lângă acest sprijin financiar, o parte dintre persoanele

cu dizabilități sunt beneficiare sistemelor de îngrijire instituționalizată (descris în prima parte a

acestui capitol). Nu în ultimul rând, persoanele cu dizabilități sunt sprijinite și prin alte politici,

subvenții sau facilități. De exemplu, conform Codului Fiscal, persoanele cu handicap grav sau

accentuat sunt scutite de la plata impozitelor pe venit realizate salarii, activități independente,

pensii, sau alte tipuri de activități (agricole, silvicultură, piscicultură etc.).

Rămânând în sfera facilităților puse la dispoziția persoanelor cu dizabilități, acestea pot

beneficia, în funcție de gradul de handicap de gratuitate pentru transportul interurban și urban, dar

și de subvenționarea unor echipamente medicale necesare (spre exemplu, scaunul rulant).

asigurărilor pentru șomaj, acordate atât în vederea asigurări protecției persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor

pentru șomaj, cât și în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum și a

angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unul loc de muncă”. 414 OUG nr. 60/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea

drepturilor persoanelor cu handicap. 415Ibidem. 416Art. 42, alin. 1-5 din Legea 48/2006.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


259

Figura 53. Procentul persoanelor cu dizabilități cu vârsta de peste 16 aflate, aflate în risc de sărăcie, înainte de transferurile sociale

Sursă: EUROSTAT, hlth_dpe010, actualizate la 16.07.2019, extrase la 18.08.2019

Numărul persoanelor cu dizabilități din România care se află sub riscul sărăciei sau al

excluziunii sociale înainte de transferurile sociale nu este diferit de media Europeană. Mai ales

în ultimii ani, mai precis începând cu 2016, procentul persoanelor cu dizabilități aflate în risc

de sărăcie, înainte de transferuri era similară cu cel al mediei Uniunii Europene (figura 53).

Cu toate acestea, același raport între situația din România și cea de la nivelul Uniunii

Europene nu mai este respectat după transferurile sociale (figura 54). Cu alte cuvinte, pentru

un procent important din populația cu dizabilități a României, beneficiile pe care, de regulă,

statul le acordă și asigură nu sunt suficiente pentru a fi scoasă de sub riscul sărăciei.

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE-28 29.6 30.4 30.3 30.2 30.1 30.2 30.1 29.3

România 47.2 44.1 46.6 44.9 43.1 39.4 39.4 39.0 37.6

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

35.0

40.0

45.0

50.0

UE-28 România

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


260

Figura 54. Procentul persoanelor cu dizabilități cu vârsta de peste 16 aflate, aflate în risc de sărăcie, după transferurile sociale

Sursa: EUROSTAT, hlth_dpe010, actualizate la 16.07.2019, extrase la 18.08.2019.

Diferențele substanțiale dintre procentul persoanelor cu dizabilități expuse riscului de

sărăcie în România după transferurile sociale și media Uniunii Europene pot conduce la

ipoteza conform căreia sprijinul financiar oferit de către stat persoanelor cu dizabilități este

unul insuficient. În sprijinul acestei ipoteze vin și rezultatele din anul 2018. Începând cu 1

ianuarie 2018, iar mai apoi cu 1 iulie 2018, cuantumul indemnizației lunare417 a fost crescut

față de anii anteriori, ajungând la 70% pentru un adult cu handicap grav și 60% pentru un copil

cu handicap grav, prin intermediul OUG 60/2017. Aceasta poate fi una dintre sursele ce au dus

la scăderea procentului persoanelor cu dizabilități expuse riscului de sărăcie în 2018, față de

anii anteriori. De asemenea, se poate observa scăderea de aproape 10 procente între anul 2010

și 2018. Cu toate acestea, diferențele dintre procentul persoanelor cu dizabilități din România

aflate în risc de sărăcie și media Uniunii Europene sunt mari. Acestea pot fi recuperate atât prin

creșterea indemnizației lunare, cât și prin adaptarea serviciilor sociale (în termeni de efecte)

417După cum am menționat și în paginile de mai sus, cuantumul se raportează la Indicele social de referință, care,

la momentul analizei de față este 500 lei.

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE-28 68.4 68.8 68.4 68.5 69.1 69.2 69.1 68.1

RO 71.3 73.5 72.9 72.7 72.1 71.0 69.1 69.9 68.4

65.0

66.0

67.0

68.0

69.0

70.0

71.0

72.0

73.0

74.0 UE-28 RO

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


261

pe care organizațiile guvernamentale (prin DGASPC) și cele non-guvernamentale le acordă, la

cerințele pieței muncii.

Persoanele cu dizabilități și ocuparea forței de muncă

Excluziunea socială resimțită de către persoanele cu dizabilități nu apare doar în sistemul

educațional, ci aceasta este perpetuată, având efecte inclusiv pe piața muncii. Pentru a reduce

gradul de excluziune socială resimțită de persoanele cu dizabilități, de-a lungul timpului, au fost

adoptate diferite politici prin care a fost încurajată încadrarea pe piața muncii. În primul rând,

persoanele cu dizabilități pot beneficia de anumite facilități fiscale418. Unele dintre acestea au

fost amintite în cadrul secțiunii anterioare și au efecte directe și asupra ocupării forței de

muncă. După cum am prezentat, persoanele încadrate în gradul de handicap grav sau accentuat

beneficiază de scutirea impozitului pe salariu. În al doilea rând Guvernul a construit politici prin

care a stimulat angajatorii să includă în echipele de lucru și persoane cu dizabilități, oferind

diferite facilități fiscale.

Cu toate că au existat și există astfel de politici prin care este încurajată încadrarea

persoanelor cu dizabilități pe piața muncii, în România, procentul acestor persoane aflate în

risc de sărăcie s-a situat în ultimii 10 ani între valorile 19.4% și 25.1%, maximul fiind atins în

anul 2014. Aceste date nu sunt deloc îmbucurătoare, media Uniunii Europene fiind situată la

jumătatea valorile din România (figura 55). Figura 55. Procentul persoanelor cu dizabilități angajate și aflate în risc de sărăcie


418HG nr. 695/2016, „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” 2016 – 2020, p.24.

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

UE-28 10.0 11.3 11.3 11.6 12.0 12.3 11.5 11.2

Romania 22.0 25.0 20.8 21.7 25.1 19.4 19.7 21.7 20.4

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

UE-28 Romania

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


262

Una dintre inegalitățile de pe piața muncii, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul

României apare între femei și bărbați. În ceea ce privește diferența dintre femei și bărbați cu

dizabilități angajate și aflate în risc de sărăcie, în România, procentul bărbaților este mai ridicat.

Același trend îl regăsim și în cazul mediei Uniunii Europene, însă diferențele sunt mai mici de

1-2 procente, în timp ce în România, diferențele au fost între 3 și 9 procente (figura 56).

Figura 56. Procentul persoanelor cu dizabilități

angajate și aflate în risc de sărăcie, în funcție de sex


2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Bărbați-UE28 10.1 12.3 11.3 11.4 12.0 13.5 11.9 11.3

Bărbați-RO 24.1 29.3 22.2 24.3 28.4 21.6 23.5 25.6 23.6

Femei-UE28 9.9 10.4 11.4 11.7 12.1 11.0 11.1 11.1

Femei-RO 20.0 20.4 19.6 19.3 22.0 17.0 15.9 18.1 16.6

0.0

5.0

10.0

15.0

20.0

25.0

30.0

35.0

Bărbați-UE28 Bărbați-RO Femei-UE28 Femei-RO

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


263

6. Alte grupuri vulnerabile (persoanele care suferă de dependență de substanțe,

persoanele lipsite de libertate sau aflate sub control judiciar,

persoanele fără domiciliu, victimele violenței domestice,

victimele traficului de ființe umane, refugiații și imigranții)

6.1. Persoane care suferă de dependență de substanțe

6.1.1. Consumatorii de droguri


În legislația românească 419 consumatorul dependent de droguri este definit ca fiind

„consumatorul care, ca urmare a administrării drogului în mod repetat și sub necesitate ori

nevoie, prezintă consecințe fizice și psihice conform criteriilor medicale și sociale”. În categoria

drogurilor aflate sub control național se regăsesc drogurile de risc precum canabisul sau cele

de mare risc în care sunt incluse cocaina, opioidele (de exemplu, heroina și metadona),

„etnobotanicele”420 ș.a.

Potrivit ultimelor date disponibile furnizate de Centrul European de Monitorizare a

Drogurilor şi Abuzului de Droguri (EMCDDA) aproximativ 2,5% dintre adulții români au

încercat cel puțin o singură dată în viața lor o nouă substanță psihoactivă (NPS), deși utilizarea

regulată rămâne rară și este concentrată în rândul tinerilor421.

Conform datelor EMCDDA bazate pe rapoartele de progres ale Agenției Naționale Antidrog

cu privire la implementarea activităților cuprinse în planurile de acțiune ale Strategiei

Naționale Antidrog 2013-2020422, în anul 2017 poliția română a înregistrat aproape 5000 de

419 Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările

și completările ulterioare. 420 Produse care conţin substanţe sau amestecuri de substanţe chimice, sintetizate în laboratoare, ce produc efecte

fiziologice şi psihologice asemănătoare drogurilor de risc/mare risc. 421 EMCDDA, Romania Country Drug Report 2019, 2019, pp.5-6. 422 Aprobată prin HG nr. 784/2013 privind aprobarea Strategiei naţionale antidrog 2013-2020 şi a Planului de

acţiune în perioada 2013-2016 pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog 2013-2020, cu modificările și

completările ulterioare.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


264

infracțiuni legate de traficul de droguri, iar în perioada 2013 - 2016, numărul de tineri adulți

(15 - 34 ani) care au indicat că au consumat canabis în ultimele 12 luni s-a dublat.423

Potrivit Raportului Național privind situația drogurilor în România pentru anul 2018

elaborat de Agenția Națională Antidrog 424 , în topul drogurilor celor mai des consumate în

România se regăsește pe primul loc canabisul urmat de noile substanţe psihoactive (NSP)

(2,5%), cocaină/ crack şi LSD (câte 0,7%), ecstasy (0,5%), ciuperci halucinogene (0,4%), heroină,

amfetamine şi ketamină (câte 0,3%)425.

Analiza datelor Agenției Naționale Antidrog privind capturile semnificative de canabis

realizate de autoritățile române competente în anul 2017 evidenţiază faptul că aproximativ

92,34% din cantitatea de canabis confiscată a avut ca ţară de producţie România426.

Prevalența utilizării substanțelor ilicite în rândul populației adulte din România, a crescut

constant în perioada 2004-2016 427 , principalele droguri stimulante ilicite disponibile în

România fiind ecstasy, cocaina și amfetaminele pentru care se înregistrează o creștere a

solicitărilor pentru serviciile de tratament428.

În ceea ce privește consumul de opioide, numărul estimat de consumatori la nivel național

este de 20288, heroina rămânând cel mai consumat drog din această clasă, iar administrarea

sa pe cale injectabilă continuând să reprezinte o problemă de sănătate publică429.

Raportul Agenției Naționale Antidrog pentru anul 2018 relevă faptul că, în cazul consumului

de heroină, vârsta cea mai mică de debut în rândul populației generale este de 16 ani, o treime

423 EMCDDA, Romania Country Drug Report 2019, 2019, pp.5-6. 424 Aflată sub coordonarea Ministerului Afacerilor Interne. 425 Agenția Națională Antidrog, Raportul Național privind situația drogurilor pentru anul 2018, p.64. 426 Ibidem, p.210. 427 EMCDDA, op.cit., p.6. 428 Agenția Națională Antidrog, op.cit., 2018, p.72. 429 Ibidem, p.72.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


265

(33%) dintre respondenții intervievați declarând că au consumat acest drog încă de la vârsta

de 19 ani, iar 46.1% au debutat în consumul de heroină la vârste cuprinse între 20 -24 ani.

În pofida măsurilor de reintegrare

socială a consumatorilor de droguri cu

risc crescut, în anul 2017 populaţia de

consumatori actuali de droguri

injectabile (CDI) rămâne una din

categoriile de consumatori de droguri cu

risc crescut predispusă la infectarea cu

bolile supravegheate și la excluziune

socială430.

În ceea ce privește consecințele

consumului de droguri la nivelul

sănătății, datele disponibile pentru anul

2017 431 indică o schimbare a tendinței

conturate în anii anteriori în privința

prevalenței bolilor infecțioase asociate

consumului de droguri în rândul CDI, în

sensul creșterii acesteia atât pentru

infecția cu HIV și VHC, cât mai ales pentru infecția cu VHB. Consumul de droguri ilicite continuă

să provoace urgențe medicale, care din perspectiva distribuției regionale înregistrează o

430 A se vedea în acest sens, statistica Agenției Naționale Antidrog cuprinsă în Raportul Național privind situația

drogurilor pentru anul 2018, p.169. 431 Ibidem, p.183.

Caseta 12. Evoluția caracteristicilor

consumului de heroină în populația generală

(2010-2017)

În perioada 2010-2016 prevalenţă de-a

lungul vieţii a consumului de heroină a stagnat la

valoarea 0,3%, cu 50% mai mult în raport cu anul

2004 și s-a triplat față de anul 2007 când se

înregistra o valoare a prevalenței de 0,1%.

În perioada 2016-2017 profilul

consumatorului tipic de heroină din România s-a

modificat substanțial: bărbat ce locuiești împreună

cu familia, cu o vârsta medie ce a scăzut de la 30-39

de ani la 25-34 de ani și al cărui nivel de studii a

crescut de la cel cu nivel scăzut de educație la cel

aferent studiilor medii (liceale). Debutul și

periodicitatea consumului de heroină au rămas

constante: consum zilnic de droguri injectabile (cu

utilizare în comun de echipamente de injectare) cu

debut în intervalul de vârste cuprinse între 15-19 ani.

Sursă: Rapoartele Naționale privind situația

drogurilor elaborate de Agenția Națională Antidrog

pentru perioada 2010-2017.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


266

creștere în anul 2017 față de anul 2016 în special în regiunea Centru, regiunea Sud și regiunea

Vest432.

Astfel, față de anul 2016, în anul 2017 se constată o creștere de peste 68% a prevalenței

cazurilor de infecție cu virusul hepatitei de tip B, de peste 32% a prevalenței infecției cu virusul

hepatitei de tip C și de peste 37% a prevalenței cazurilor cu virusul imunodeficienței umane (a

se vedea Figura 57)

Figura 57. Prevalenţa infectării cu VHB, VHC şi HIV (%), în rândul CDI admiși în

serviciile de tratament specializat (2004 – 2017)

2

004

2

005

2

006

2

007

2

008

2

009

2

010

2

011

2

012

2

013

2

014

2

015

2

016

2

017

V

HB+

3

.4

6

.9

8

.8

1

0

1

1.7

1

0.3

1

3.1

1

4.9

2

4.5

2

7.7

9

.8

8

.6

4

.4

7

.4

V

HC+

4

7.6

4

5.8

4

6.2

6

5.6

7

2.6

7

1.3

6

3.9

6

8.5

8

2.4

7

4.2

6

6.3

5

3.3

3

4.3

4

5.6

H

IV+

0 1

.1

1

.44

1

.6

1

.09

3

.3

4

.1

1

1.6

2

4.9

4

9.2

2

7.5

1

2.6

1

1.6

1

5.9

Sursă: Agenția Națională Antidrog, Raportul Național privind situația drogurilor

pentru anul 2018, p.184.

432 Ibidem, p.194.

VHB+

VHC+

HIV+

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


267

Totodată, în anul 2017, la nivel naţional, au fost declarate 32 cazuri de decese asociate în

mod direct consumului de droguri, dintre care 25 cazuri survenite la bărbaţi şi 7 la femei,

majoritatea fiind tineri, în vârstă de până în 34 ani. Din punct de vedere al distribuției

teritoriale, și în anul 2017, similar anilor precedenți, marea majoritatea a cazuisticii deceselor

direct asociate consumului de droguri este dată de cazurile din București433.

Pentru populația școlară (elevii de liceu), conform datelor colectate în cadrul Proiectului

şcolar european privind consumul de alcool şi alte droguri (European School Survey Project

on Alcohol and Other Drugs, ESPAD) în anul 2015, la nivel naţional, în rândul elevilor de 16 ani,

se înregistrează o prevalenţă a consumului oricărui tip de drog ilicit (inclusiv medicamentele

utilizate fără prescripție medicală) de-a lungul vieţii de 15,7%, acest tip de consum fiind mai

mare în rândul băieţilor, de 17,5%, faţă de 14% pentru fete, cele mai experimentate droguri în

rândul tinerilor de 16 ani din România sunt canabisul cu o prevalenţă de 8,1% şi NSP cu o

prevalenţă de 5,1%434. Potrivit datelor recente435, România se situează sub media europeană, în

valoare de 17,8%, numărându-se printre statele europene, cu cele mai scăzute prevalenţe ale

consumului de-a lungul vieţii a oricărui tip de drog ilicit (10,9%), înregistrat în rândul elevilor

de 16 ani.

În ceea ce privește locaţiile de procurare a celor mai consumate categorii de droguri de către

elevii de liceu (canabis – NSP) se observă o disponibilitate mare a canabisului şi a NSP în mediile

de petrecere a timpului liber – discoteci, baruri, cafenele, străzi şi parcuri, dar şi o percepţie

bună asupra posibilităţii de a le procura cu ajutorul Internetului436.

433 Ibidem, p.150. 434 Agenția Națională Antidrog, Studiul naţional în şcoli privind consumul de tutun, alcool şi droguri, ESPAD

2015, Volume 3, Issue 1, București, 2016, p.18 și p. 20. Noțiunea de „prevalenţa de-a lungul vieţii” definește consumul

cel puţin o dată a substanţei pe parcursul vieţii (consum experimental). 435 Ibidem, p.20. 436 Ibidem, p.33.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


268

În ceea ce privește situația consumatorilor de droguri aflați într-o formă privativă de

libertate, date recente (2017) rezultate în urma desfășurării unei anchete de supraveghere

comportamentală și serologică437, au relevat faptul că 40,1% dintre respondenți au declarat că,

la un moment dat, s-au aflat în stare privativă de libertate, iar jumătate (50,6%) dintre aceștia

a afirmat că și-a injectat droguri (heroina și noile substanțe psihoactive) în timpul detenției.

În Figura 58 este prezentată dinamica numărului de consumatori de droguri autodeclarați

comparativ cu cea a populației penitenciare pentru perioada 2008-2017, pe baza datelor

furnizate de Administrația Națională a Penitenciarelor. Conform acestor date, ponderea

deținuților aflați în unitățile de detenție la data de 31.12.2017 înregistrează cea mai mare

valoare din perioada 2008-2017 (9.3%), fiind cu aproximativ 45% mai mare decât în anii 2008,

2009, 2014 și aproximativ mai mare cu 70% față de anul 2013.

Referitor la consumul de droguri în timpul detenției, dintre deținuții aflați în unitățile

penitenciare la sfârșitul anului 2017, 199 deținuți au declarat consum de droguri în timpul

detenției, dintre care două treimi au declarat că au recurs la injectarea drogului438.

Serviciile de asistență oferite consumatorilor de droguri în sistem privativ de libertate

vizează diferite paliere precum: asistență medicală pentru bolile infecțioase asociate acestui

consum, în special cel injectabil (HIV, VHC, VHB și tuberculoză), oferirea de programe de

prevenire a supradozei și a celor de schimb de seringi, servicii de prevenire (informare, educare

și consiliere) privind consumului de droguri, acordarea tratamentului psihiatric ș.a.

437 Agenția Națională Antidrog, op.cit., 2018, p.262. 438 Ibidem, p.265.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


269

Figura 58. Dinamica numărului de consumatori de droguri autodeclarați

comparativ cu cea a populației penitenciare (2008 – 2017)

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

Număr

ul total al

deținuților

26212 26716 28244 30694 31817 33438 30156 28334 27455 23450

Număr

ul deținuților

autodeclarați

consumatori

de droguri la

încarcerare

1682 1732 2043 2328 2215 1846 1987 355 2018 2189



Numărul total al deținuților

Numărul deținuților autodeclarați consumatori de droguri la încarcerare

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


270

B. Sistemul integrat de asistență a consumatorilor de droguri în România

În România documentul programatic care înglobează obiectivele generale şi specifice pe

direcţiile de acţiune asumate de toate instituţiile implicate în reducerea amplorii fenomenului

drogurilor la nivel naţional și care are în vedere Strategia Uniunii Europene în domeniul

drogurilor este reprezentat de Strategia națională antidrog pentru perioada 2013-2020.

Coordonarea implementării strategiei este realizată de către Agenția Națională Antidrog care

este totodată responsabilă și pentru cooperarea internațională dintre instituțiile românești și

organizațiile străine în domeniu.

Strategia națională antidrog reflectă o abordare echilibrată fiind centrată pe două axe

fundamentale, reducerea cererii de droguri, respectiv, reducerea ofertei de droguri, la care se

adaugă trei teme transversale: coordonarea; cooperarea internațională; cercetare, evaluare,

informare. Strategia este pusă în aplicare prin intermediul a două planuri de acțiune, unul

pentru perioada 2013-2016, celălalt pentru perioada 2017-2020.

Cadrul normativ și metodologic ce reglementează organizarea și funcționarea

sistemului integrat de asistenţă a consumatorilor de droguri este asigurat de HG nr. 860/2005

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind

prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările

ulterioare și de Standardele sistemului național de asistență medicală, psihologică și socială a

consumatorilor de droguri elaborate de Agenția Națională antidrog în anul 2005.

Structura sistemului național de asistență pentru consumatorii de droguri se

fundamentează pe un sistem de servicii medicale, psihologice și sociale, integrate prin metoda

managementului de caz.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


271

Coordonarea activității desfășurate de instituțiile, organizațiile guvernamentale implicate

în realizarea obiectivelor Strategiei Naționale antidrog este asigurată de Agenția Națională

Antidrog.

În contextul desfășurării circuitului terapeutic specific sistemului integrat de asistenţă a

consumatorilor de droguri (a se vedea Figura 59) sunt asigurate servicii medicale psihologice,

sociale, de reducerea riscurilor asociate consumului și încadrate pe trei categorii de niveluri de

asistență, după cum urmează:

Nivel

Nivelul 1 Nivelul 2 Nivelul 3

identificarea, atragerea,

motivarea şi trimiterea

consumatorilor de droguri

spre serviciile specializate,

abordarea necesităţilor

sociale şi medicale de bază

ale consumatorilor de

droguri şi coordonarea

necesară cu resursele din

nivelul 2 şi 3.

constituit din unităţi

specializate din sistemul

Ministerului Sănătății şi din

Agenția Națională Antidrog

ce asigură asistenţă

specializată, monitorizarea şi

trimiterea spre cel de al

treilea nivel ca şi

coordonarea necesară între

toate nivelurile de

intervenţie. Reprezintă

nivelul central pentru întreg

sistemul de asistenţă

asigură reinserţia

socială prin intervenţii

specifice şi prin servicii cu

nivel crescut de specializare

care sprijină nivelul 2.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


272

Figura 59. Circuitul terapeutic specific sistemului integrat de asistenţă a

consumatorilor de droguri din România

Sursă: Site instituțional al Agenției Naționale Antidrog, http://www.ana.gov.ro/

În ceea ce privește „arhitectura instituțională” a rețelelor de tratament care asigură asistenţă

persoanelor consumatoare de droguri, în comunitate și în sistemul penitenciar din România,

distingem:

- rețeaua de tratament de tip ambulatoriu, formată din structuri subordonate Agenției

Naționale Antidrog (Centre de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog), centre de tratament

private sau dezvoltate de ONG şi unităţi de tratament dezvoltate de Ministerul Sănătății (Centre

de Sănătate Mintală).

http://www.poca.ro/

http://www.ana.gov.ro/

www.poca.ro


273

Asistența ambulatorie de la nivelul sistemului penitenciar este acordată de personalul de

specialitate al Centrelor de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog. De asemenea, începând

cu anul 2016, specialiştii din cadrul acestor centre acordă servicii de asistență medicală,

psihologică și socială persoanelor

consumatoare de droguri aflate în

arestul poliției.

- rețeaua de tratament în regim

rezidențial, formată din unităţile

medicale ale Ministerului Sănătății

şi comunităţile terapeutice

dezvoltate de ONG.

Agenția Națională Antidrog este, de asemenea, responsabilă cu implementarea Programului

național de prevenire și asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri

2015-2018 aprobat prin H.G. nr. 684/19.08.2015.

Programul oferă consumatorilor de droguri servicii de asistenţă integrată, dintre care

exemplificăm:

finanțarea serviciilor de tip programe de schimb de seringi, în comunitate şi în sistemele

privative de libertate, în vederea reducerii riscurilor şi consecinţelor negative asociate

consumului de droguri;

asistenţa prin centrele de prevenire, evaluare şi asistenţă antidrog, prin testare rapidă HIV

şi hepatită, asigurarea medicației conexe, servicii de psihoterapie individuală, de grup şi

familială, servicii de reabilitare şi reinserţie socială, realizarea de proiecte ce au ca

obiectiv depistarea, atragerea şi acordarea de asistenţă integrată pentru persoanele

consumatoare de droguri;

Caseta 13. În anul 2017 rețeaua de tratament în

regim rezidențial disponibilă la nivelul municipiului

București cuprinde:

6 centre de dezintoxicare de tip spitalicesc,

comunitate terapeutică (în cadrul sistemului

penitenciar) și

un spital-penitenciar (București-Rahova).

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


274

furnizarea de servicii de asistenţă consumatorilor de droguri în cadrul comunităţilor

terapeutice Bălan şi Dejani;

furnizarea de servicii de asistenţă consumatorilor de droguri în cadrul Centrului de zi

pentru consumatori de droguri, cu o capacitate de 10 locuri, în Bucureşti;

amenajarea şi dotarea unui centru de zi pentru adolescenţii şi tinerii consumatori de

droguri, cu capacitate de 30 de locuri, în Bucureşti;

implementarea unor intervenţii specializate pentru consumatorii de droguri care au

săvârşit fapte penale.

Caseta 14. În ceea ce privește obiectivele asistenței persoanelor consumatoare de droguri acestea sunt implementate de următoarele entități (pentru care exemplificăm și câteva dintre activitățile desfășurate în acest sens):

- Agenția Națională Antidrog (ANA) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne: furnizează servicii de tratament în regim ambulatoriu în rețeaua formată din Centrele de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog (structuri subordonate ANA); avizează proiectele locale de prevenire a consumului de droguri implementate de Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, în parteneriat cu diferite autorităţi publice locale şi ONG-uri reprezentative etc.

- Ministerul Sănătății: furnizează servicii de tratament în regim rezidențial în rețeaua formată din unitățile sale medicale la care se adaugă (în unele zone ale țării) și Centrele de Sănătate Mintală etc.

- Ministerul Muncii și Justiției Sociale: realizează evaluarea furnizorilor de servicii sociale (în vederea acreditării acestora) și evaluează serviciilor sociale în baza unor standarde minime de calitate specifice diverselor categorii de servicii sociale etc.

- Ministerul Justiției prin Administrația Națională a Penitenciarelor: furnizează servicii de asistență în regim ambulatoriu și rezidențial (în spitalele penitenciar și în comunităţi terapeutice funcţionale în sistemul penitenciar) etc.

- Autoritățile administrației publice locale: creează locuinţe protejate pentru consumatorii de droguri aflaţi în procesul menţinerii abstinenţei şi reintegrării socio-profesionale; implementează proiecte locale cu ONG-uri, cum ar fi de exemplu, programele de schimb de seringi în comunitate etc.

- Societatea civilă: furnizează servicii de tratament furnizate de centre private sau dezvoltate de ONG (Centrele de Asistență Integrată a Adicțiilor) sau în cadrul unităţilor mobile pentru identificarea şi atragerea persoanelor consumatoare de droguri care nu au contact cu serviciile de asistenţă etc.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


275

Din Figura 60 se observă, pentru intervalul 2016 – 2017, o plafonare a numărului de

persoane asistate, în anul 2017, 3577 de persoane beneficiind de asistenţă integrată pentru

consumul de droguri439.

Figura 60. Evoluția numărului de persoane ce au beneficiat de asistenţă integrată

pentru consumul de droguri (2013-2017)

2013 2014 2015 2016 2017

Nr.

persoane

1645 2622 3240 3544 3577

Sursă: Rapoartele naționale privind situația drogurilor ale Agenției Naționale

Antidrog (2014-2109)

439 Conform statisticii Agenției Naționale Antidrog cuprinsă în Raportul Național privind situația drogurilor

pentru anul 2018, p.94, în anul 2017 au fost înregistrate în plus în sistemul de asistență doar 33 persoane comparativ cu

anul anterior.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


276

În contextul politicilor publice naţionale în domeniul drogurilor, o parte din actorii

sociali implicați în elaborarea și implementarea proiectelor de prevenire universală sau

selectivă a consumului de droguri, în parteneriat cu instituţiile publice sau alte organizaţii

neguvernamentale şi/ sau profesionale, sunt structurile societăţii civile reprezentative, dintre

care menționăm:

Organizaţia „Salvaţi Copiii” România;

Confederaţia Caritas România;

Asociaţia de Luptă Antidrog (AMA);

Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative din România (FICE România);

Asociaţia pentru Lupta împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT);

Centrul European pentru Prevenirea Adicţiilor;

Alianţa Internaţională Antidrog (AIA);

Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano-catolică etc.

În ceea ce privește organizarea serviciilor de reducere a riscurilor asociate consumului

de droguri, alături de principalele instituții ale statului cu atribuții în domeniu (Ministerul

Afacerilor Interne prin Agenția Națională Antidrog, Ministerul Sănătății prin Institutul Național

de Sănătate Publică și prin Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei Balș” și

Ministerul Justiției prin Administrația Națională a Penitenciarelor) trebuie menționată

implicarea a două organizații neguvernamentale, reprezentative prin experiența în domeniul

antidrog: Asociația Română Anti-Sida (ARAS) și Asociația Carusel, ambele membre ale Rețelei

Naționale de Reducere a Riscurilor (RHRN).

Beneficiarii programelor de reducere a riscurilor au fost asistați, în 2017, în

proporție de 86,1% de ARAS și 13,9% de CARUSEL.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


277

Serviciile de reducere a riscurilor furnizate de ARAS s-au desfășurat în anul 2017 în cadrul

Centrului de asistență comunitară Titan, Centrului de reducere a riscurilor și tratament

substitutiv ARENA și Centrului de asistență comunitară ARDOR – Ferentari. Serviciile au

beneficiat de dublă finanțare: din fonduri internaționale (Fondul Global de Luptă Împotriva

SIDA, Malariei și Tuberculozei, organizația Sidaction și Primăria Parisului) și din fonduri

naționale (municipiul București, prin acordul încheiat între ARAS și Direcția Generală de

Asistență Socială a Municipiului București).

Asociația Carusel a oferit servicii de reducere a riscurilor până în martie 2017 în cadrul

Centrului de reducere a riscului CARACUDA440, iar ulterior, cu precădere pe teren.

Serviciile de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri pot fi grupate în

următoarele categorii:

A. Instruire pentru intervenții de urgență în caz de supradoză și distribuire de naloxonă.

Pentru asistarea persoanelor dependente de opiacee tratamentele medicamentoase

disponibile în România sunt cele cu metadonă și cele cu buprenorfină/ naloxonă. În tratamentul

de urgență în cazul aplicat pentru contracararea efectele drogurilor opioide (ca heroina sau

morfină) se folosește substanța activă „naloxonă”.

Tratamentul este disponibil și administrat pe bază de protocoale, doar în unitățile de primiri

urgențe și în sistemul național de asistență medicală de urgență și de prim ajutor calificat. În

anul 2017, acest tratament a fost administrat de către personal specializat în cadrul a două

programe și pentru deținuții foști consumatori de droguri din unitățile penitenciare.

B. Camere de consum supravegheat de droguri

În România nu există încă amenajate facilități sanitare sterile (camere de consum

supravegheat de droguri), așa cum există în unele state UE441, în care persoanele dependente

440 Situat în zona Ferentari din București. Centrul a fost dezvoltat de către Asociația Carusel în parteneriat cu

Agenția Națională Antidrog, Primăria Sectorului 5 și Centrul Rromilor pentru Politici de Sănătate – SASTIPEN. 441 De exemplu în Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Olanda, Spania.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


278

pot primi consiliere și pot consuma supravegheat droguri într-un mediu sigur, în prezenţa unei

echipe multi-disciplinare de profesionişti.

În decembrie 2017 în Parlamentul României a fost depusă, în acest sens, o inițiativă

legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și

combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

C. Servicii de asistență pentru reintegrarea socială a consumatorilor de droguri liberați din

penitenciar

În conformitate cu prevederile Strategiei Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor

Private de Libertate 2015-2019, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 389/2015, procesul de

reintegrare socială cuprinde o succesiune de 3 etape de asistență: etapa instituțională (de la

data încarcerării până la aproximativ 90 zile înainte de eliberare); etapa de pregătire pentru

eliberare (debutează cu 90 de zile înainte de eliberare și durează până în ziua eliberării); etapa

post-detenție (se poate desfășura pe o perioadă de până la 2 ani după eliberare).

În ceea ce privește consumatorilor de droguri eliberați din penitenciar care, în timpul

executării pedepsei, s-au aflat într-o formă de asistență specifică și doresc să continue procesul

terapeutic și după eliberarea din penitenciar, acesștia pot beneficia de servicii de asistență

integrată consumatorilor de droguri oferite de Agenția Națională Antidrog (prin centrele de

prevenire, evaluare și consiliere antidrog) cu scopul asigurării reintegrării sociale a acestor

persoane.

D. Furnizarea de echipament steril de injectare

În ceea ce privește furnizarea de echipament steril de injectare, programul de schimb de

seringi a fost furnizat, în perioada 2012-2017, exclusiv de către societatea civilă și exclusiv la

nivelul municipiului București (a se vedea Figura 29). Serviciile au fost puse la dispoziție prin

centrele fixe și pe teren, prin intermediul ambulanțelor sociale sau a lucrătorilor outreach

implicați în activitățile de reducerea riscurilor asociate consumului de droguri.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


279

De asemenea, Administrația Națională a Penitenciarelor a derulat astfel de programe în

mediul penitenciar fără a avea, însă, niciun beneficiar asistat.

Figura 61. Evoluția numărului de seringi distribuite și a numărului de beneficiari

unici

(2012-2017)

2012 2013 2014 2015 2016 2017

Seringi

distribuite 1074394 2052770 1979259 1425592 1495787 1095287

Consumatori

de droguri

injectabile

4460 5148 2694 4678 3679 2974



Seringi distribuite ,

2012, 1074394, 12% Seringi

distribuite , 2013, 2052770,

22%Seringi

distribuite , 2014, 1979259,

22%


2015, 1425592, 16%


2016, 1495787, 16%


2017, 1095287, 12%

Consumatori de droguri

injectabile, 2012, 4460,

19%



22%Consumatori de

droguri injectabile, 2014, 2694,

11%



20%



15%



13%

2012 2013 2014 2015 2016 2017

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


280

A. Furnizarea de servicii de asistență integrată (medico-psiho-socială)

Răspunsurile instituționale sub forma serviciilor de reducere a riscului au fost furnizate,

preponderent, de organizațiile neguvernamentale (în centrele fixe de reducere a riscurilor sau

prin unitățile mobile) și de Agenția Națională Antidrog (prin programele de asistență

specializate).

Sunt vizate preponderent informarea, educarea și consilierea privind bolile transmisibile

prin injectare și prin contact sexual; vaccinarea consumatorilor de droguri injectabile împotriva

hepatitei A și B (serviciu limitat asigurat doar de către organizațiile non-guvernamentale de

profil); testarea rapidă HIV, VHB și VHC și pentru simptomatologie TB; distribuția de

prezervative și materiale sanitare; referirea și acompanierea beneficiarilor către servicii

specializate și tratament substitutiv cu opioide (OST), dar și alte servicii precum tratamentul

cu antiretroviral pentru persoanele infectate cu HIV. Unele servicii se acordă în regim gratuit

de plată precum testarea și tratamentul pentru HIV, pentru toate categoriile de populație,

indiferent de calitatea de asigurat sau neasigurat, costurile fiind asigurate de către stat prin

programe naționale dedicate.

B. Intervenții de tip preventiv

Răspunsurile instituționale sub forma serviciilor în domeniul prevenției au fost furnizate de

organizațiile non-guvernamentale de profil și de instituții ale statului cu atribuții în domeniu,

urmând problematica specifică serviciilor de reducere a riscului.

6.1.2. Persoanele care au probleme cu alcoolul


Pentru această subcategorie de grup vulnerabil singurele date disponibile ce reflectă

nevoile, profilul consumatorului dependent de alcool sau al categoriilor care fac sau sunt

predispuse la abuzul de alcool, sunt cele puse la dispoziție de Organizația Mondială a Sănătății

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


281

(OMS). Inexistența sistemului naţional românesc de monitorizare (colectare şi analiză) a

acestor date este un aspect confirmat înclusiv în raportul OMS de dată recentă „Global status

report on alcohol and health 2018”442 , România nedeținând un sistem național dedicat

monitorizării consumului de alcool, consecințelor sociale și economice în rândul

populației generate de acest consum sau a impactului politicii anti-alcool, deși această

situație a fost sesizată inclusiv în anul 2015 în documentul de fundamentare a Strategiei

naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020 realizat

de Banca Mondială.443

Începând cu anul 2011, OMS definește consumul excesiv de alcool reprezintă consumul a

cel puțin 60 grame alcool pur la bărbați sau 40 grame alcool pur la femei, cel puțin o dată în

ultimele 30 de zile444.

În prezent, România se situează în rândul statele cu număr ridicat de episoade de consum

compulsiv de alcool445 în rândul consumatorilor de alcool, alături de alte țări precum Federația

Rusă, Bulgaria, Polonia, Angola, Republica Democratică Congo ș.a446.

Utilizarea nocivă a alcoolului este definită ca un tip de consum de alcool care provoacă daune

sănătății, iar daunele pot fi fizice (ca în cazurile de ciroză hepatică) sau psihice (ca în cazurile

de episoade depresive derivate consumului abuziv de alcool)447.

442 OMS, Global status report on alcohol and health 2018, Geneva, 2018, p.284. 443 Teșliuc, E., Vlad Grigoraș, V., Manuela Stănculescu, M. (coord.), Studiu de fundamentare pentru Strategia

națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020, București, 2015, p.172. 444 Institutul Național de Sănătate Publică, Luna națională a informării despre efectele consumului de alcool.

Analiză de situație, iulie 2018, p. 2. 445 Noțiunea „consum compulsiv de alcool” definește consumul a minimum 5 băuturi alcoolice la o singură ocazie,

cel puțin o dată în ultimele 30 zile, ceea ce corespunde la o limită de aproximativ 9 centilitri de alcool pur. 446 OMS, Global status report on alcohol and health 2018, Geneva, Ed. Banca Mondială, 2018, p.47 și p.382. 447 OMS, Global status report on alcohol and health 2018, Geneva, Ed. Bamca Mondială, 2014, p.13.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


282

În România, costurile sociale ale alcoolului produc o împovărare socială în creștere, de la

125 miliarde € în anul 2003, la 155,8 miliarde € în anul 2010, la care se adaugă, potrivit unor

date recente (2016), costurile datorate acţiunilor în justiţie (33 miliarde €)448.

Potrivit unor date recente, în România se înregistrează o ușoară creștere a ratei deceselor

cauzate de tulburările induse de consumul de alcool, nivelul ratei din anul 2017 (2,16)

apropiindu-se de valorile din anul 2011 (2,18), în perioada 2012-2016 observându-se o

plafonare a acestei rate în jurul valorii 2 ( a se vedea Figura 62).

Figura 62. Rata deceselor cauzate în România de tulburările induse de consumul de

alcool (1990-2017)

Sursă: Our World in Data, https://ourworldindata.org/grapher/death-rates-from-

alcohol-use-disorders?tab=chart&year=2013&time=1990..2017&country=ROU

Dependența de alcool (cunoscută și sub numele de alcoolism sau sindrom de dependență de

alcool) este definită ca un grup de fenomene comportamentale, cognitive și fiziologice care se

dezvoltă după consumul repetat de alcool și care, de obicei, includ o dorință puternică de a

448 Institutul Național de Sănătate Publică, op.cit., p.6.

http://www.poca.ro/

https://ourworldindata.org/grapher/death-rates-from-alcohol-use-disorders?tab=chart&year=2013&time=1990..2017&country=ROU


www.poca.ro


283

consuma alcool, dificultăți în controlul utilizării acestuia, utilizarea sa în ciuda consecințelor

dăunătoare, o mai mare prioritate acordată consumului de alcool decât altor activități și

obligații, toleranță crescută și, uneori, o stare de retragere fiziologică.449

Un studiu de dată recentă 450 demonstrează că utilizarea alcoolului este un factor

principal de risc de îmbolnăvire la nivel mondial, reprezentând aproape 10% din decesele

globale în rândul populațiilor cu vârste cuprinse între 15-49 de ani, cu impact negativ direct

asupra sănătății populației viitoare, în absența unei acțiuni politice demarate în prezent.

Conform datelor OMS451, consumul de alcool contribuie anual la moartea a 3 milioane de

oameni la nivel global, precum și la creșterea incidenței dizabilităților și a unei sănătăți

precare în rândul a milioane de oameni, consumul nociv al alcoolului fiind responsabil pentru

5,1% din povara globală a bolii.

În anul 2016452 nivelul măsurat al dependenței de alcool în rândul populației din România a

rămas la valoarea înregistrată în anul 2010, atât pentru femei, cât și pentru bărbați453, dar

procentul populației care face abuz de alcool a crescut în aceeași perioadă, în rândul

ambelor sexe, cu 18,42 % pentru bărbați și cu 27,27% pentru femei454.

Problema impactului nociv generat de consumul de alcool asupra sănătății se înscrie în

rândul setului de probleme de sănătate publică majoră în UE, ea aflându-se la originea a

peste 7 % din totalul problemelor de sănătate și al deceselor premature. Chiar și consumul

449 Ibidem, p.13. 450 Lancet, Alcohol use and burden for 195 countries and territories, 1990–2016: a systematic analysis for the

Global Burden of Disease Study 2016, Elsevier Ltd., Vol. 392, 2018, p.1026. 451 Site instituțional OMS, https://www.who.int/health-topics/alcohol#tab=overview. 452 Rapoartele OMS „Global status report on alcohol and health 2018”, p.284 și „Global status report on alcohol

and health 2014”, p.232. 453 Dependenţa de alcool a afectat 2% dintre bărbaţi şi 0,6% dintre femei, atât în anul 2010, cât și în anul 2016. 454 În anul 2016, 4.5% dintre bărbaţii de 15 ani şi peste şi 1,4% dintre femeile de aceleaşi vârste au făcut abuz de

alcool față de anul 2010 când doar 3,8% dintre bărbaţii de 15 ani şi peste şi doar 1,1% dintre femeile de aceleaşi vârste

au făcut abuz de alcool.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


284

moderat de alcool crește riscul de îmbolnăvire pe termen lung (boli cardiace și hepatice,

cancer), iar consumul frecvent în cantități mari poate duce la dependență455.

B. Răspunsuri instituționale europene și naționale

Tendințele și evoluțiile în ceea ce privește consumul de alcool și efectele nocive ale acestuia

sunt monitorizate la nivelul UE prin intermediul Sistemului UE de informare privind sănătatea

și consumul de alcool (EUSAH). EUSAH este administrat în cooperare de Comisia Europeană și

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), în cadrul celui de-al treilea program al UE în

domeniul sănătății 2014-2020456 și periodic sunt elaborate profiluri de țară457, ce relevă

principalele detalii privind consumul de alcool și efectele sale asupra sănătății în fiecare țară.

Coordonarea la nivelul UE se realizează cu ajutorul a trei organisme, Comitetul pentru

politicile și acțiunile naționale privind alcoolul (CNAPA), Comitetul privind colectarea de date,

indicatori și definiții și Forumul european privind sănătatea și consumul de alcool (EAHF).

La nivelul Uniunii Europene, Strategia UE privind alcoolul 2016-2022 preia cele cinci

teme prioritare definite de anterioara Strategia UE privind alcoolul 2006-2012, relevante pentru

orientarea strategiilor de prevenire a consumului dăunător de alcool în toate statele membre,

complementare politicilor naţionale în domeniul alcoolului și pentru care pot fi realizate acțiuni

comunitare convergente politicilor naționale458:

455 Site oficial Comisia Europeană, https://ec.europa.eu/health/alcohol/overview_ro. 456 Programul de sănătate al UE pentru perioada 2014-2020 este un program de finanțare cu un buget de 449.4

milioane euro, creat pentru a implementa Strategia de sănătate a UE. Obiectivele sale principale sunt: promovarea

sănătății, prevenirea bolilor și favorizarea mediilor propice pentru stiluri de viață sănătoase, în conformitate cu

principiul „sănătate în toate politicile”; protejarea cetățenilor Uniunii de amenințările transfrontaliere grave pentru

sănătate; contribuția la sisteme de sănătate inovatoare, eficiente și durabile; facilitarea accesului la servicii medicale

mai bune și mai sigure pentru cetățenii UE. Programul a fost aprobat prin Regulamentul (UE) nr. 282/2014 al

Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind instituirea celui de al treilea program de acțiune a

Uniunii în domeniul sănătății (2014-2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1350/2007/CE. 457 http://www.euro.who.int/en/health-topics/disease-prevention/alcohol-use/country-work/country-profiles. 458 COM (2006) 625: Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the

European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions an EU strategy to support Member States

in reducing alcohol related harm {SEC(2006) 1358} {SEC(2006) 1360} {SEC(2006) 1411}, p. 7.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


285

1. Protejarea tinerilor, a copiilor și copiilor nenăscuți;

2. Reducerea morbidității și mortalității prin accidente de trafic;

3. Prevenirea tulburărilor psihopatologice asociate consumului de alcool în

rândul adulților și prevenirea impactului negativ al consumului de alcool la

locul de muncă;

4. Informarea, educarea și conștientizarea efectelor dăunătoare ale consumului

de alcool și promovarea unui consum responsabil de alcool;

5. Crearea, dezvoltarea și susținerea bazelor de date comune.

Noua Strategie UE privind alcoolul consolidează implementarea Planului european de

acțiune pentru 2012-2020 al Organizației Mondiale a Sănătății, adoptat de către toate statele

membre ale UE 459.

Planul European de Acțiune Pentru Reducerea Consumului Dăunător de Alcool 2012-2020

care oferă dovezi științifice și modele de bună practică privind strategiile de reducere a

consumului dăunător de alcool460.

În ceea ce privește evoluția răspunsurilor instituționale naționale (politici și

intervenții) față de problema abuzului sau dependenței de alcool, de altfel înscrisă în ultimii ani

pe o curbă ascendentă, în prezent sunt menținute de către autoritățile române o serie de măsuri

existente și în anii anteriori, cum ar fi, limitarea accesului facil la băuturile alcoolice (condiția

îndeplinirii unei vârste minime legale pentru consumul de alcool sau achiziționarea acestuia,

respectiv 18 ani), „toleranţă zero” faţă de condusul sub influenţa alcoolului, restricționarea

publicității pentru alcool/plasarea produselor alcoolice (de exemplu, interzicerea reclamelor la

băuturi alcoolice în apropierea şcolilor sau a băuturilor spirtoase în intervalul orar 6-22,

459 OMS, European action plan to reduce the harmful use of alcohol 2012–2020, Geneva, Ed. Banca Mondială,

2012, p.6. 460 Institutul Național de Sănătate Publică, op.cit. , p.13.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


286

avertizare sonoră și vizuală obligatorie despre riscurile grave de sănătate asociate consumului

excesiv de alcool la finalul reclamelor în care se promovează băuturi spirtoase)461, sprijinirea

acțiunilor comunității din partea statului etc., dar apar și reglementări suplimentare, cum ar fi

restricțiile legate de sponsorizarea alcoolului462.

În ceea ce privește documentele programatice, în prezent, în România nu există nicio

politică publică guvernamentală, adoptată sau revizuită și nici un Planul național de

acțiune463 dedicate combaterii problemei abuzului sau dependenței de alcool.

Acțiunile de prevenire a consumului de alcool (alături de alte substanțe precum

drogurile, tutunul, substanțele noi cu proprietăți psihoactive) în rândul grupurilor vulnerabile

și a populației școlare, prin abordarea factorilor psihosociologici generatori de vulnerabilitate

constituie însă un obiectiv fundamental al Programului național de prevenire și asistență

medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri 2015-2018 aprobat prin H.G. nr.

684/19.08.2015 de către Guvernul României, de implementarea acestuia fiind responsabilă

Agenția Națională Antidrog.

Subsecvent, pentru domeniul strategic „Sănătate, sport şi recreere”, Ministerul Tineretului

și Sportului a inclus în categoria grupurilor țintă vizate de Strategia naţională în domeniul

politicii de tineret pentru perioada 2014-2020 aprobată prin HG nr. 24/2015 de către Guvernul

României, ce abordează situaţia şi politicile pentru tinerii de 14-35 de ani şi ghidează politicile

de tineret în direcţia convergenţei la nivel european, tinerii consumatori de alcool, alături de

alți tineri ce constituie categorii vulnerabile precum: tinerii consumatori de droguri, tinerii cu

461 A se vedea mai mult Decizia Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) nr. 254/2004 privind publicitatea,

sponsorizarea și teleshoppingul. 462 Conform art. 26 -28 din decizia CNA nr. 254/2004 sunt interzise: difuzarea, în intervalul orar 6.00-23.00, a

emisiunilor sponsorizate de companiile al căror nume sau marcă este identică cu numele sau marca unei băuturi alcoolice;

difuzarea anunţurilor promoţionale şi a concursurilor care conţin referiri la numele sau marca unei băuturi spirtoase;

oferirea premiilor sponsorizate de firme producătoare de astfel de băuturi; difuzarea transmisiilor sportive sponsorizate

de producătorii de băuturi spirtoase. 463 OMS, Global status report on alcohol and health 2018, Geneva, Ed. Banca Mondială, 2018, p.284.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


287

dizabilităţi, tinerele mame de 15-19 ani, tinerii infectaţi cu HIV/SIDA, tinerii afectaţi de diferite

boli psihice și tinerii cu un stil de viaţă care nu include activităţi sportive sau culturale.

La nivel național, liniile directoare ale Strategiei Europene OMS privind Sănătatea Copiilor

şi Adolescenţilor în Europa pentru anii 2014-2024 și prevederile Programului XII de acţiuni al

OMS pentru 2014-2019 au fost preluate în cadrul Strategia Națională de Sănătate 2014-2020

„Sănătate pentru prosperitate" aprobată prin HG nr. 1028/2014 de către Guvernul României,

document ce face parte, alături de celelalte acte normative menționate anterior, din setul de

documente programatice care orientează activitatea de promovare a unui stil de viaţă sănătos.

Prin implementarea Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020 „Sănătate pentru

prosperitate" se urmărește și creşterea capacităţii sistemului de a aborda problematica

consumului abuziv de alcool prin coordonarea eforturilor instituţionale (Ministerul Sănătății,

Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă

Antidrog, Agenția Națională Antidrog etc.)464

Conform Planului de acţiuni pe perioada 2014-2020 pentru implementarea Strategiei

naţionale de sănătate 2014-2020, implementarea acestui obiectiv va fi monitorizată prin

realizarea a doi indicatori, 1) Plan strategic anti-consum de alcool elaborat și 2) Număr furnizori

formați în consilierea pentru combatarea consumului dăunator de alcool, prin accesarea

fondurilor POCA/POCU465.

Începând cu 1 aprilie 2017, Ministerul Sănătăţii derulează şi finanţează 15 programe

naționale cu impact major asupra sănătății publice, între care se regăsește și Programul

Național de Evaluare și Promovare a Sănătății și Educație pentru Sănătate care, prin

Subprogramul de Evaluare și Promovare a Sănătății și Educație pentru Sănătate are prevăzute

464 Ministerul Sănătății, Raport anual privind stadiul implementării Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020

„Sănătate pentru prosperitate", 2015, p.43. 465 Instituțiile responsabile prentru implementare sunt Ministerul Sănătății / INSP / Colegiul Medicilor / Asociații

Profesionale și de pacienți.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


288

organizarea și desfăşurarea campaniilor naționale de informare, educare și educare privind

efectele consumului de alcool care sunt finanțate de către Ministerul Sănătății, suportul

metodologic fiindu-le asigurat de către Institutul Național de Sănătate Publică.

În România, politicile şi acţiunile naţionale de reducere a consumului dăunător de alcool

sunt coordonate de către Consiliul naţional pentru coordonarea politicilor şi acţiunilor de

reducere a consumului dăunător de alcool în acord cu priorităţile OMS la nivelul UE şi cu situaţia

pe plan național.

O altă dovadă a preocupării susţinute a statului român pentru combaterea flagelului produs de

consumul de alcool, tutun şi alte droguri, o reprezintă implicarea României începând cu anul 2004

în Proiectul şcolar european privind consumul de alcool şi alte droguri (European School Survey

Project on Alcohol and Other Drugs, ESPAD), prin intermediul Agenţiei Naţionale Antidrog.

ESPAD furnizează informaţia necesară decidenţilor pentru elaborarea politicilor şi

strategiilor în domeniu şi oferă o bază pentru evaluarea intervenţiilor la nivelul populaţiei ţintă

– elevii de liceu466.

Studiul ESPAD din anul 2015 arată că în anul 2015, prevalenţa consumului de alcool din

ultimele 12 luni467 se situează la valoarea de 68,9% (sub media ţărilor ESPAD468 în valoare de

70,9%), dar se află în scădere faţă de valorile înregistrate în studiile anterioare, urmând astfel

tendinţa europeană. Totodată, consumul compulsiv de alcool în rândul elevilor se menţine la un

nivel similar celui observat în studiul anterior (35% în 2015, respectiv 36% în 2011), în scădere

în rândul fetelor, de la 32% în 2011, la 27% în 2015, și constant în rândul băieţilor469.

466 Agenția Națională Antidrog, Studiul naţional în şcoli privind consumul de tutun, alcool şi droguri, ESPAD

2015, Volume 3, Issue 1, București, 2016, p.8. 467 Noțiunea „prevalenţa a consumului de alcool din ultimele 12 luni” se referă la consumul cel puţin o dată de

alcool în ultimele 12 luni (consum recent). 468 Conform Raportului ESPAD 2015, aproximativ 600000 elevi au participat de-a lungul timpului la procesul de

colectare a datelor, în Europa, acesta fiind cel mai amplu și armonizat proiect de colectare a datelor privind consumul de

substanțe psihoactive. 469 Agenția Națională Antidrog, op.cit., 2015, p.14.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


289

În ceea ce privește percepţia adolescenților față de riscurile la care se expun când decid

să consume alcool, aproximativ două treimi (62,4%) dintre adolescenţii apreciază ca fiind un

risc ridicat patru sau cinci pahare de băuturi alcoolice consumate zilnic. De asemenea, s-a

constatat că, dintre elevii care au consumat cel puţin o dată în viaţă alcool, 59,7% au consumat

cel puţin o dată şi tutun, 17,6% au consumat cel puţin o dată în viaţă şi canabis, iar 5,9% au

consumat cel puţin o dată în viaţă şi noi substanţe psihoactive, consumul de alcool asociindu-

se pozitiv cu prezența unor comportamente similare în rândul prietenilor 470.

Cea mai înaltă vulnerabilitate față de efectele alcoolului și dependența de alcool este

asociată cu debutul folosirii alcoolului înainte de împlinirea vârstei de 15 ani.471

În ceea ce privește serviciile de informare, evaluare şi referire adresate persoanelor cu

consum problematic de alcool de la nivelul comunității, acestea sunt asigurate atât de

autoritățile competente ale statului (centrele teritoriale ale Agenției Naționale Antidrog

organizate în fiecare județ), cât și de organizațiile non-guvernamentale.

Putem exemplifica, în acest sens, activitatea uneia dintre principalele ONG-uri din România

care oferă servicii persoanelor cu adicții, Asociația ALIAT (Alianța pentru Lupta Împotriva

Alcoolismului și Toxicomaniilor) 472 . Ca repere în evoluția activității ALIAT se regăsesc:

înființarea în anul 2009 a primului centru on-line de consiliere și intervenție de tip e-

health adresat persoanelor cu consum problematic de alcool; Campania Alcohelp desfășurată

în perioada 2010-2013, de conștientizare a populației din mediul urban și rural (125 de

localități din țară) asupra problemelor cauzate de consumul abuziv de alcool; deschiderea în

anul 2016 a primei clinici private de tratament pentru adicții, strict specializată în

tratamentul ambulator al tulburărilor psihice generate de dependențe; lansarea în premieră în

470 Ibidem, p.31 și p.48. 471 Institutul Național de Sănătate Publică, op.cit. , p.10. 472Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor (ALIAT) este o asociație non-guvernamentală,

non-profit, înființată în anul 1993 de specialiști în sănătate mintală, si care activează în domeniul prevenirii si

tratamentului abuzului și dependenței de alcool și droguri.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


290

România în anul 2016 a liniei telefonice AlcoLine ce oferă informații relevante și sprijin

psihologic persoanelor care se confruntă cu problemele asociate dependenței de alcool, dar și

rudelor, apropiaților sau persoanelor care intră în contact cu astfel de cazuri; derularea în anul

2017 a primului program românesc de reducere a riscurilor consumului abuziv de alcool

derulat în spații recreaționale; organizarea în anul 2017 a unei campanii de consiliere și

testare a consumului personal de alcool, organizată în campusurile universitare;

campania de informare organizată în anul 2018 pentru reducerea riscurilor asociate

consumului abuziv de substanțe în cadrul festivalurilor și spațiilor de recreere; organizare

în iunie 2019 a primei evaluări naționale din România a consumului personal de alcool.

În România nu există, în prezent, rețea consolidată de servicii specializate (în prezent, există

doar două centre de tratament specializat, la Bucureşti şi Târgovişte) pentru persoanele cu consum

problematic de alcool. Din acest motiv, dar și din alte cauze, cum ar fi prejudecățile, categoriile de persoane

care apelează la un medic specializat sunt cei vârstnici sau cazurile grave.473

Așa cum demonstrează și analizele de specialitate în domeniu 474 , există o relație de

cauzalitate directă între prevalenţa adicțiilor şi modul în care adolescenţii percep obţinerea

afecţiunii părinţilor sau a sprijinului emoţional din partea acestora.

Un exemplu de bună practică a autorităților locale în direcția consolidării relației dintre

părinți și adolescenți cu scopul diminuării factorilor de risc declanșatori ai consumului de

alcool și/sau substanțe ilicite, îl constituie Programul „Școala Părinților”475 desfășurat de

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani.

473 Comunicat ALIAT, „Două milioane de români consumă alcool în exces", online la adresa http://www.romania-

actualitati.ro/doua_milioane_de_romani_consuma_alcool_in_exces-50683. 474 Agenția Națională Antidrog, Studiul naţional în şcoli privind consumul de tutun, alcool şi droguri, ESPAD

2015, Volume 3, Issue 1, București, 2016, p.44. 475 Programul „Școala Părinților reprezintă un standard național în ceea ce privește „Sprijinul și educația parentală”

fiind statuat prin Ordin nr. 289/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind centrul de consiliere si

sprijin pentru părinți și copii și a ghidului metodologic de implementare a acestor standarde.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


291

Caseta 15. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Botoșani:

Programul „Școala Părinților”

DGASPC Botoșani furnizează servicii sociale în cadrul Centrului de consiliere și sprijin pentru

părinți și copii (denumit în continoare Centrul) care este organizat ca un serviciu integrat în sistemul

județean de servicii de protecție a drepturilor copilului, fiind un tip de serviciu social licențiat, unic la

nivelul județului Botosani, înființat din anul 2005, conform Hotărârii Consiliului Județean Botoșani nr.

68/23.12.2004.

Centrul reprezintă, încă de la înființare, un element de noutate și originalitate pe harta serviciilor

sociale din județul Botoșani, fiind un model de bună practică pentru alte servicii sociale publice / private

din țară.

Tipurile de intervenții / servicii pe care le oferă specialiștii Centrului se desfășoară atât în

cabinetele de evaluare și consiliere din cadrul DGASPC Botoșani cât și în teren (domiciliul beneficiarului

direct, indirect, precum și la alte persoane / familii / instituții implicate), în scopul identificării

problemelor, nevoilor, resurselor și soluțiilor necesare copiilor și familiilor pentru depășirea / gestionarea

situațiilor de criză precum și pentru identificarea unor măsuri în regim de urgență, în interesul superior al

copilului.

Un element inovator al serviciului social il reprezintă Programul „Școala Părinților” inițiat și

dezvoltat din anul 2008 până în prezent, în cadrul căruia sunt derulate activități de informare, formare

și consiliere pentru părinți și copii în vederea creșterii abilităților parentale, cu următoarele teme:

Consecințele fenomenului de „bullying” asupra copilului; Modalități de îmbunătățire a comunicării în

relația părinți - copii; Fenomenele violenței în familie; Efectele psihologice ale divorțului asupra copiilor;

Rolul de părinte și autoprețuirea; Perioada adolescenței între criză și tranziție; Efectele vizionării

programelor TV, accesării site-urilor de internet; Înțelegerea stresului și a furiei. Modalități de combatere

a acestora; Impactul consumului de alcool ale părinților asupra mediului familial; Bătaia nu este

„ruptă din rai”. Efectele psihologice ale violenței fizice; Disciplina. Metode de încurajare a

comportamentelor pozitive; Educația sexuală pe înțelesul copiilor; Puterea exemplului parental.

Impactul pozitiv al Programul „Școala Părinților”, căruia se subsumează creșterea gradului de

cunoaștere și conștientizare de către copii și familiile acestora, a drepturilor si responsabilităților și a

serviciilor pe care aceștia le pot accesa, precum și conștientizarea de către copii, familie și comunitate a

efectelor negative ale consumului de droguri sau de alte substante nocive (de exemplu, alcool), în rândul

copiilor, au determinat autoritățile județene botoșene includerea acestuia ca obiectiv permanent în

Strategia județeană în domeniul protecției și promovării drepturilor copiilor a județului Botoșani 2014-

2020.

Sursă: Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ghid de bune practici pentru 100 de servicii sociale

în România în anul 2018 - Anul Centenar al Marii Uniri, București, 2018, pp.218-221.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


292

6.2. Persoane lipsite de libertate sau aflate sub control judiciar


Anul 2014 marchează un moment important în evoluția reformei sistemului

execuțional-penal din România, prin intrarea în vigoare a unor reglementări-cadru complet

noi, moderne: Noul Cod Penal476, Noul Cod de procedură penală477, Legea nr. 253/2013 privind

executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de

organele judiciare în cursul procesului penal, Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor

şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu

modificările și completările ulterioare, Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcționarea

sistemului de probațiune.

Reforma legislativă desfășurată în perioada 2008-2018 a avut impact direct asupra

dinamicii efectivului de persoane custodiate la nivelul sistemului penitenciar, populaţia carcerală

aflată în custodia sistemului penitenciar înregistrând în ultimii ani, un trend descendent (figura

63).478 , dintre care eliberate condiționat au fost în anul 2017 peste 10000 de persoane și doar

peste 8800 de persoane în 2018 479 . În anul 2018 în unităţile subordonate Administraţiei

Naţionale a Penitenciarelor se găseau 20792 persoane (19844 bărbaţi şi 948 femei).

Figura 63. Dinamica efectivului de persoane custodiate (2008-2018)

476 Aprobat prin Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, cu modificările și completările ulterioare. 477 Aprobat prin Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare. 478 A se vedea mai mult, Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), Raport anual de

activitate 2018. 479 Ibidem, p.19.

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Efectivul de persoane custodiate 26212 26716 28244 30694 31817 33434 30156 28334 27455 23450 20792

26212 26716 28244 30694 31817 33434 30156 28334 2745523450 20792

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


293

Sursă: Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), op.cit.,

p.14.

În ceea ce privește structura efectivelor de persoane custodiate pe categorii de vârstă, în

perioada 2008-2018 se mențin trei categorii predominante, 22-30 de ani, 31-40 de ani,

respectiv, 41-60 de ani, primele două categorii de vârstă cunoscând un trend descendent (o

scădere de peste 77% prima categorie, respectiv, de peste 24% a doua categorie)480 .

B. Răspunsuri instituționale naționale

Un trend descendent îl prezintă în perioada 2008-2018 și dinamica procentului recidiviștilor

în populația carcerală, în acest interval procentul scăzând cu 7,9%, față de anul 2008481 (figura

64). După intrarea în vigoare a HG nr. 389/2015 privind aprobarea Strategiei naționale de

reintegrare socială a persoanelor private de libertate, 2015 – 2019, au fost implementate o serie

de acțiuni destinate reducerii ratei recidivei, fiind totodată constituită și Comisia

interministerială pentru coordonarea şi implementarea prevederilor acestei strategii,

obiectivele strategice ale strategiei vizând: a) dezvoltarea capacităţii instituţionale şi

interinstituţionale în domeniul reintegrării sociale a persoanelor private de libertate şi a

persoanelor care au executat pedepse/măsuri privative de libertate; b) dezvoltarea

programelor educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială din perioada detenţiei şi

informarea opiniei publice; facilitarea asistenţei post-detenţie la nivel sistemic.

Strategia naţională de reintegrare socială a persoanelor private de libertate, 2015 – 2019,

introduce un mecanism interinstituţional, articulat de implicare nemijlocită și a comunităţilor

480 Ibidem, p.15. 481 Ibidem, p.15.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


294

locale în procesul de reintegrare socială, în dubla lor calitate, de parteneri ai serviciului

penitenciar şi de beneficiari ai întregului proces de reintegrare socială a persoanelor care au

executat pedepse privative de libertate, pentru asigurarea succesului acestui proces.

Prin intermediul acestei strategii, se urmărește reconfigurarea colaborării

interinstituţionale, pentru asigurarea continuităţii serviciilor de suport, acordate persoanelor

aflate în detenţie, precum şi celor care au executat sancţiuni privative de libertate. În scopul de

a articula intervenția recuperativă organizată și derulată în sistemul penitenciar cu activitățile

altor instituții aparținând comunității, corespunzător activităților prevăzute în planul de

implementare al Strategiei, au fost promovate, până în prezent, prin ordine comune, 4

proceduri interinstituționale, iar ordinul comun, pentru cea de a 5-a procedură

interinstituțională este în curs de aprobare482.

Pentru asigurarea unui plus de interactivitate şi funcţionalitate a mecanismului

interinstituțional deja creat, se impune continuarea procesului de implementare a Strategiei,

sens în care au fost întreprinse demersuri pentru elaborarea și înaintarea pe circuit de

avizare/aprobare a unui nou proiect de Hotărâre de Guvern, corespunzător perioadei 2020 –

2024.

Figura 64. Dinamica procentului recidiviștilor în populația carcerală (2008-2018)

Sursă: Ministerul Justiției, ANP, op.cit., p.15.

482 MMJS, Document intern, Raport de monitorizare a implementării Strategiei naționale privind incluziunea

socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020 și a Planului strategic de acțiuni pentru perioada 2015-2020.

46.30% 44.80% 44.90% 45.80% 45.70% 45.70% 43% 40.30% 38.20% 38.30% 38.40%

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


295

Având ca obiectiv crearea, actualizarea sau adaptarea mecanismelor de monitorizare pentru

estimarea mărimii populaţiei vulnerabile, a profilurilor şi nevoilor acesteia, prin Deciziile

directorului general al A.N.P. nr. 403/2016, nr. 761/2016, nr. 303/2018 au fost aprobate

demersurile de inițiere, continuare, respectiv, prelungire a pilotării instrumentului standard

de evaluare a activității deținuților la nivelul sistemului penitenciar. Instrumentul a fost

dezvoltat pe trei secțiuni, după cum urmează483:

C1– utilizat la analiza în vederea stabilirii regimului de executare;

C2 – utilizat la analiza în vederea schimbării regimului de executare;

C3 – utilizat la analiza în vederea liberării condiționate.

După depunerea în penitenciar, toate persoanele private de libertate sunt evaluate pe trei

axe: educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială. Aceste demersuri fundamentează

proiectarea intervenţiei şi asistenţei de specialitate pe parcursul executării pedepsei, sub forma

Planului individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică.

În cadrul Planului sunt recomandate, pentru fiecare persoană condamnată, activităţile şi

programele educative, de asistență psihologică și asistență socială pe care urmează să le

parcurgă în scopul facilitării reinserţiei sale sociale, ţinându-se cont de resursele umane şi

materiale de la nivelul fiecărui aşezământ de detenţie.484 În acest context, o altă măsură în

direcția scăderii numărului de recidive o reprezintă și creșterea personalului socio-educativ

şi psihosocial cu rol în sprijinirea persoanelor private de libertate în procesul de reintegrare

în societate. Astfel, numărul acestui personal a crescut de la 659 în anul 2013 la 818 în anul

483 Ibidem. 484 MMJS, Document intern, Raport de monitorizare a implementării Strategiei naționale privind incluziunea


http://www.poca.ro/

www.poca.ro


296

2018, apropiindu-se astfel de standardul european de 1 un psiholog/ asistent social la 200 de

persoane private de libertate485 (Tabel 145).

Tabel 145. Dinamica personalului socio educativ și psihosocial din penitenciarele

din România (2013-2018)

2013 2014 2015 2016 2017 2018

Numărul de persoane

custodiate 33434 30156 28334 27455 23450 20792

Ponderea recidiviștilor

în populația carcerală 45.70% 43% 40.30% 38.20% 38.30% 38.40%

Numărul personalului

socio-educativ şi psihosocial 659 667 625 693 795 818


În perioada 2012-2017 sistemul penitenciar din România 486 s-a confruntat cu o

disfuncționalitate structurală manifestată cu precădere la nivelul condițiilor de viață și sanitare

din închisori, suprapopularea rămânând o constantă a acestei perioade cu un indice mediu de

485 Pripp, C., Decsei-Radu, A. (coord.), Ghid de bune practici pentru psihologul care lucrează în sistemul

penitenciar. 486 În prezent, în România sunt 34 de penitenciare, 6 penitenciare spital, 2 centre de detenție și 2 centre educative.

Începând cu anul 2014, odată cu intrarea în vigoare a noilor Coduri în materie penală şi a noii Legi de executare a

pedepselor privative de libertate, persoanele care au săvârşit fapte în minorat sunt sancţionate cu măsuri educative, fiind

custodiate în centre educative sau centre de detenţie (CE, CD), faţă de perioada anterioară, când erau custodiate în centre

de reeducare (CR) şi penitenciare de minori şi tineri (PMT).

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


297

ocupare ce depășea în ianuarie 2017 valoarea de 120% 487 , în anul 2017, 83% din totalul

spațiilor de cazare fiind stabilite prin OMJ nr. 2773/2017 ca necorespunzătoare.488

Exigența respectării drepturilor omului, în acord cu perspectiva forurilor jurisdicționale

naționale (judecătorul de supraveghere a privării de libertate și instanțele de judecată),

internaționale (Curtea Europeană a Drepturilor Omului), precum și a organismelor europene

cu atribuții în respectarea drepturilor omului 489, a determinat adoptarea de către România a

unui set de măsuri legislative, administrative și bugetare în planul creșterii capacității

instituționale și îmbunătățirii condițiilor de detenție pentru îmbunătățirea condițiilor de

detenție și reducerea fenomenului de supraaglomerare.

În acest sens, în plan normativ pot fi menționate: profilarea locurilor de deținere din

subordinea ANP 490 ; înființarea Mecanismului de Prevenire a Torturii în cadrul instituției

Avocatului Poporului491; instituirea unui mecanism compensatoriu pentru custodierea în spații

de detenție necorespunzătoare492; aprobarea Normelor minime obligatorii privind condițiile de

cazare a persoanelor private de libertate493; adoptarea în ianuarie 2018 a Memorandumului cu

tema „Aprobarea Calendarului de măsuri 2018–2024 pentru soluționarea supraaglomerării

487 Ministerul Justiției, „Calendarul de măsuri 2018–2024 pentru soluționarea supra-aglomerării carcerale și a

condițiilor de detenție, în executarea hotărârii-pilot Rezmives şi alţii împotriva României, pronunțată de CEDO la

25aprilie 2017”, p.4. 488 Ibidem, p. 9. 489 În special Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a altor Tratamente Inumane și Degradante. 490 Decizia directorului general al ANP nr. 704/2016 privind profilarea locurilor de deținere din subordinea ANP,

în vederea specializării locurilor de deținere pe custodierea anumitor categorii de persoane private de libertate și

echilibrării efectivelor, în funcție de regimurile de executare ale pedepselor. 491 Prin OUG nr. 48/2014, în implementarea Protocolului Opțional la Convenția pentru prevenirea Torturii

(OPCAT). 492 Mecanismul a fost introdus prin adoptarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr.

254/2013 și constă în acordarea unui beneficiu, însemnând 6 zile considerate ca fiind executate pentru un număr de 30 de

zile de custodiere în condiții necorespunzătoare. 493 Prin Ordinul ministrului justiției nr. 2772/C/2017.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


298

carcerale și a condițiilor de detenție” 494; îmbunătățirea normelor de hrană ale persoanelor

private de libertate495; aprobarea Regulamentului privind siguranța locurilor de deținere496 ș.a.

În plan administrativ, pe lângă măsurile cu caracter permanent necesare menținerii

standardelor de cazare497, în perioada 2016-2017 Administrația Națională a Penitenciarelor a

inițiat măsuri de creștere și modernizare a capacității de cazare, fiind inițiate o serie de investiții

în sistemul penitenciar, ce au condus la crearea unui număr de 170 locuri noi de cazare

(realizate prin transformarea unor spații existente) și modernizarea a altor 200 locuri, prin

Mecanismul Financiar Norvegian (Penitenciarul Bacău)498 . Evoluția numărului de locuri de

detenție noi și modernizate, în perioada 2008 – 2018 este surprinsă în figura 65.

De asemenea, sunt avute în vedere crearea unui număr de 8.095 locuri noi de cazare şi

modernizarea a 1.351 locuri de cazare, investițiile fiind finanțate din 3 surse (Mecanismul

Financiar Norvegia, Bugetul de Stat, Împrumut de la o Instituție Financiară Internațională499),

din care menționăm construirea unui penitenciar cu o capacitate de 1000 de locuri500 și trecerea

494 Adoptat urmare Hotărârii pilot din 25 aprilie 2017 pronunțată de CEDO în cauza Rezmiveș și alții împotriva

României, prin care Curtea a solicitat statului român, ca în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, să

furnizeze un calendar exact pentru punerea în aplicare a măsurilor generale adecvate pentru soluționarea problemei

supraaglomerării carcerale și a condițiilor inadecvate de detenție, în conformitate cu principiile Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 495 Prin actualizarea dispozițiilor OG nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului

din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, au fost egalizate baremurile calorice ale

normelor de hrană a persoanelor reținute sau arestate preventiv cu cel al persoanelor condamnate și stabilite baremuri

calorice minime pentru normele de hrană ale persoanelor private de libertate. 496 Prin OMJ nr. 4800/C/2018, act normativ adaptat cerințelor CEDO și recomandărilor CPT. 497 Ca urmare a acestor demersuri, în perioada 2015-2017 au fost amenajate aproximativ 3832 de locuri de detenție.

Ministerul Justiției, ANP, op.cit., p. 13. 498 Ministerul Justiției, op.cit., p. 8. 499 Guvernul României a aprobat la data de 05.12.2017 Memorandumul cu tema „Decizie privind oportunitatea

finanțării infrastructurii fizice a sistemului penitenciar român, printr-un proiect finanțat din fonduri externe rambursabile”,

prin care se propune conceptul de proiect național – Investiții în infrastructura penitenciarelor, fiind avute în vedere

crearea a 1.900 locuri noi de cazare prin construirea și înființarea a două noi penitenciare (Penitenciarul Berceni și

Penitenciarul Unguriu). 500 Achiziția studiului de fezabilitate s-a aprobat prin HG nr. 626/2017.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


299

a două imobile aflate în domeniul public al statului, din administrarea Ministerului Apărării

Naționale (MAPN) în administrarea Ministerului Justiției, pentru ANP, în scopul transformării

în penitenciar (cu o capacitate de 900 locuri)501.

Figura 65. Evoluția numărului de locuri de detenție noi și modernizate (2008 – 2018)


Totodată, o serie de măsuri de creștere și modernizare a capacității de cazare au fost inițiate

pentru spațiile de detenție din centrele de reținere și arestare preventivă502, în anul 2016 fiind

demarată construirea/modernizarea/consolidarea/extinderea a 31 de centre de reținere și

arestare preventivă și renovarea a 283 de locuri de cazare prin lucrări de reparații curente, iar

pentru perioada 2018-2024 este prevăzută crearea unui număr de 1596 locuri noi de cazare și

modernizarea a 187 locuri de cazare.503

După punerea în aplicare a noilor coduri și dispunerea măsurilor alternative, în perioada

2014-2017 s-a înregistrat un trend descendent al efectivului persoanelor încarcerate în cadrul

sistemului de reținere și arestare preventivă (figura 66). Astfel, dacă în anul 2013 erau

încarcerate 26553 persoane, în anul 2017 numărul lor a scăzut la 18489.

501 Aprobată prin HG. nr. 791/2017. 502 La nivelul Ministerului Afacerilor Interne – Inspectoratul General al Poliției Române funcționează un număr

de 51 de centre de reținere și arestare preventivă, dispersate teritorial la nivelul fiecărui județ și în municipiul București. 503 Ministerul Justiției, op.cit., pp. 15-16.

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Locuri de detenție noi și modernizate, în perioada 2008 -

2018405 150 0 530 1201 1421 145 300 672 370 352

405150 0

530

1201 1421

145 300672

370 352

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


300

Figura 66. Dinamica efectivului persoanelor încarcerate în cadrul sistemului de

reținere și arestare preventivă (2013-2017)

Sursă: Ministerul Justiției, op.cit., p.15.

Intrarea în vigoare a noilor coduri (noul C. pen. și noul C. proc. pen.) a condus aproape

dublarea în anul 2017 față de anul 2014 a numărului de persoane (tabel 67) care au beneficiat

de implementarea măsurilor alternative la arestul preventiv (arest la domiciliu, control

judiciar, control judiciar pe cauțiune)504.

Tabel 67. Dinamica nr. de persoane care au beneficiat de implementarea măsurilor

alternative la arestul preventiv (2014-2017)

2014 2015 2016 2017

Arest la domiciliu 1497 3301 3214 3344

Control judiciar 7774 14361 14183 14622

Control judiciar pe

cauțiune

50 93 112 98


Analiza activităţilor sistemului penitenciar pentru perioada 2008-2018 pune în evidență

eforturile autorităților române de a dezvolta şi consolida funcția de reintegrare socială

la nivelul sistemului penitenciar.

504 Ibidem, p. 15.

2013 2014 2015 2016 2017

Dinamica efectivului persoanelor încarcerate în

sistemul de reținere și …26553 20145 20067 18565 18489

26553 20145 20067 18565 18489

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


301

Reintegrarea socială în perioada postdetenție depinde fundamental de o serie de factori,

între care se regăsește școlarizarea persoanelor private de libertate cu nivel de studii incomplet,

care pot contrabalansa factorii criminogeni statuați și de Strategia națională de reintegrare

socială a persoanelor private de libertate, 2015 – 2019, cum ar fi: lipsa unui adăpost, lipsa unui

loc de muncă, lipsa unui venit stabil505.

În aşezămintele de detenţie se organizează, în colaborare cu unitățile de învățământ, cursuri

de şcolarizare pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal. Au prioritate în includerea în activităţile

de şcolarizare, minori, tinerii şi persoanele analfabete. De asemenea, în penitenciare se

organizează activităţi de formare profesională pentru persoanele condamnate în următoarele

forme: activităţi de informare consiliere şi medierea muncii, cursuri de iniţiere si calificare

profesională 506 .În cadrul demersurilor recuperative adresate populaţiei carcerale, se

diferenţiază activităţile şi programele de reintegrare socială, derulate cu categoriile vulnerabile

de persoane private de libertate. Sunt considerate vulnerabile, cu cerinţe speciale de asistenţă

şi protecţie: minorii (vârsta mai mică de 18 ani), tinerii (18 – 21 ani) şi femeile, intervenţia

recuperativă destinată acestora necesitând activităţi şi metode de lucru specifice, integrate în

cadrul unui demers recuperativ adaptat particularităţilor psiho-somatice şi nevoilor de

dezvoltare personală identificate507.

O situație comparativă privind înscrierea persoanelor custodiate, la programul de

școlarizare, în anii 2008 și 2018, scoate în evidență creșterea opțiunilor pentru nivelul

vocațional și liceal/secundar superior și profesional (figura 68), iar în ceea ce privește

înscrierea la cursurile de calificare profesională, nu există diferențe notabile între anul 2008 și

2018, înregistrându-se o participare de aproximativ 2700 de persoane în ambele perioade.

505 Perioada postdetenție începe de la data liberării condiţionate sau a liberării la termen. 506 MMJS, Document intern, Raport de monitorizare a implementării Strategiei naționale privind incluziunea

socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020 și a Planului strategic de acțiuni pentru perioada 2015-2020. 507 Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


302

Figura 68. Situația comparativă privind înscrierea persoanelor custodiate, la

programul de școlarizare, în anii 2008 și 2018


Tot în sprijinul facilitării angajabilității în perioada postdetenție, este derulat începând cu

anul 2010, proiectul național „Bursa locurilor de muncă” o situație comparativă între anii 2011

și 2018 cu privire la participarea deținuților și a angajatorilor la acest program fiind ilustrată

în figura 69.

Figura 69. Situația comparativă privind perticiparea deținuților la

„Bursa locurilor de muncă”, în anii 2011 și 2018


Serviciile educaționale, de asistență psihologică și socială au fost adaptate treptat nevoilor

deținuților, în vederea creșterii șanselor de reintegrare socială, în prezent 38 de penitenciare

deținând licențiere în furnizarea acestor servicii.

7291051

454

1990Persoane private de libertate Angajatori

12611158

439

33

730865

484

6

2008-2009 2018-2019

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


303

Cadrul normativ de furnizare unitară a acestor servicii a beneficiat de o serie de

îmbunătățiri, evoluând de la o formă incipientă elaborată în anul 2008 la cea actuală

reglementată prin OMJ nr. 1322/C/2017 (aflat în implementare), primul document care a

reglementat condițiile de organizare și desfășurare a activităților educative, culturale,

terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială din penitenciare fiind OMJ nr.

2199/C/2011.

Pentru practică unitară la nivel de sistem, oferta activităţilor şi programelor disponibile în

fiecare unitate de detenție a fost standardizată. În anul 2014, Oferta de programe și activități

educative, de asistență psihologică și asistență socială, particularizată de către fiecare unitate

penitenciară, includea 59 programe, după cum urmează: 14 programe educative, 18 programe

de asistență psihologică, 7 programe de asistență socială, 9 programe destinate minorilor, 4

programe destinate femeilor, 2 programe destinate tinerilor. În cursul anului 2018, a fost

reactualizată Oferta de programe și activități educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă

socială, ţinând cont de nevoile beneficiarilor.508

În prezent, oferta standardizată de programe și activități din penitenciare cuprinde un

total de 81 programe, corespunzător celor trei arii prioritare de intervenţie: educaţie (53

programe, dintre care 8 - special destinate minorilor, 2 - tinerilor, iar 4 - adresate femeilor),

asistenţă psihologică (13 programe de asistenţă psihologică specifică şi 6 programe de asistenţă

psihologică generală, la care se adaugă ansamblul activităţilor corespunzătoare funcţionării

celor patru comunităţi terapeutice – trei comunităţi destinate foştilor consumatori de droguri

şi un centru terapeutic pentru femei cu depresie, anxietate şi tulburări de personalitate) și

asistenţă socială (8 programe, precum şi 5 activități corespunzătoare unor grupuri sociale de

tratament: grup de progres, creştere şi dezvoltare, grup de intervenţie, grup educaţional de

508 MMJS, Document intern, Raport de monitorizare a implementării Strategiei naționale privind incluziunea


http://www.poca.ro/

www.poca.ro


304

pregătire pentru activităţi de voluntariat, grup de suport, grup de socializare)509, în anul 2018

în peste 70% din fiecare categorie din aceste programe fiind incluse persoane private de

libertate. În perioada 2008-2018 a avut loc specializarea domeniului reintegrării sociale – ca

arie de servicii de suport social, în considerarea funcției educațional-reintegrative și a misiunii

sociale a instituției penitenciare510. Dacă ne raportăm la numărul de participări la programe și

activități, situația din anul 2018 fașă de anul 2008 arată că acest număr a crescut cu peste 370%

la programele din aria educațională, cu aproximativ 150% la programele din aria de

asistență psihologică și s-a dublat pentru programele din aria de asistență socială.

În perioada 2008-2018 sistemul penitenciar din România a cunoscut o îmbunătățire

semnificativă a procesului de evaluare psihologică (dotări tehnice noi și creștere a numărului

de specialiști), cu impact pozitiv asupra dinamicii numărului de persoane evaluate psihologic în

această decadă, cu o creștere semnificativă începând cu anul 2016 (figura 70).

Figura 70. Numărul persoanelor evaluate psihologic (2008-2018)


509 Ibidem. 510 Ministerul Justiției, ANP, op.cit., p.28.

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Număr persoane evaluatepsihologic

4345 5945 4813 4431 3918 3282 8016 6862 14353 16685 12978

4345

59454813 4431 3918 3282

80166862

14353

16685

12978

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


305

Pentru evaluarea clinică a persoanelor custodiate în sistemul penitenciar continuă și în

prezent, procesul de dotare cu instrumente specifice precum SCID – II, Sistemul de Evaluare

Clinică (SEC), Inventarul de Depresie Beck, Trait Anxiety Inventory Y Form, Millon Clinical

Multiaxial Inventory – III, din anul 2018 fiind elaborate și pilotate instrumentele standard de

evaluare a activității deținuților (integrate în aplicația PMSWeb).511

În contextul mecanismului compensatoriu, o măsură adoptată de sistemul penitenciar

pentru facilitarea procesului de reintegrare socială a deţinuţilor o constituie acordarea

recompenselor cu permisiunea ieșirii din penitenciar, numărul acestora dublându-se în

perioada 2008-2018512 .

În ceea ce privește asigurarea asistenței medicale în sistemul penitenciar, anul 2018 se

remarcă prin menţinerea unui număr ridicat de servicii medicale acordate populației carcerale,

o atenție deosebită fiind acordată optimizării structurilor organizatorice medicale din sistemul

penitenciar, prin preluarea acestora de către penitenciarele-spital, primele demersuri pentru

modificarea cadrului legislativ fiind întreprinse513. Prin Decizia directorului general al A.N.P.

nr. 642/2016 a fost aprobată implementarea Instrumentului standard de evaluare a

activităţilor desfăşurate de persoanelor internate în locurile de deţinere din subordinea

Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor514. Cu toate acestea, rămân în continuare o serie

de factori cu impact negativ asupra sănătății fizice și mentale a deținuților, cum ar fi de exemplu,

consumul de stupefiante și violența. În raportul din anul 2018, Administrația Națională a

Penitenciarelor a lansat un semnal de alarmă în constatarea faptului că există o creștere a

511 Ibidem, p.28. 512 Ibidem, p.22. 513 Ministerul Justiției, ANP, op.cit., pp.31-32. 514 MMJS, Document intern, Raport de monitorizare a implementării Strategiei naționale privind incluziunea


http://www.poca.ro/

www.poca.ro


306

numărului de cazuri de introducere a substanțelor susceptibile de a fi stupefiante descoperite

și ridicate în vederea confiscării după intrarea în posesie și diminuarea numărului celor

identificate înainte de intrarea în posesie 515 . În ceea ce privește violența în penitenciare,

începând cu anul 2014 a fost implementată Strategia privind reducerea comportamentelor

agresive în mediul penitenciar, iar în anul 2015 au fost înființate prin Legea nr. 254/2013,

primele camere de protecţie ce reprezintă spaţii destinate deţinuţilor agresivi sau care prezintă

risc de suicid, amenajate în penitenciarele cu regim închis şi de maximă siguranţă, precum şi în

centrele de detenţie.

Un obiectiv central în consolidarea sistemului penitenciar avut în vedere de Strategia de

dezvoltare a sistemului judiciar 2015 -2020516 îl constituie asigurarea resurselor umane și

formarea profesională a acestora, în perioada 2016-2017 activitatea sistemului penitenciar

fiind marcată de pierderi masive de personal, o echilibrare a deficitului de personal realizându-

se în anul 2018 pe fondul încadrării de personal nou pe posturile vacante. În ultimii ani, o

atenție deosebită a fost acordată specializării personalului din diferite sectoare de activitate ale

sistemului penitenciar, în anul 2018 față de anul 2008 înregistrându-se o creștere de aproape

8 ori mai mult a numărului de persoane care au urmat astfel de cursuri.517

În ceea ce privește sistemul de probațiune518, competențele acestuia au fost extinse, iar

situația statistică generală de la sfârșitul anului 2018 reflectă o schimbare de optică a

instanțelor de judecată prin utilizarea cu preponderență a sancțiunilor și măsurilor neprivative

515 Ibidem, p.20. 516 Aprobată prin HG nr. 1155/2014. 517 Ministerul Justiției, ANP, op.cit., p.35. 518 Direcția Națională de Probațiune (DNP) este o structură cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Justiției,

organizată teritorial în 42 servicii de probaţiune, fără personalitate juridică, subordonate din punct de vedere financiar-

administrativ și metodologic DNP. Dispozițiile în materie penală sunt puse în îndepliinire de către serviciile de probațiune

în conformitate cu cadrul execuțional penal statuat de Legea nr. 252/2013 și Legea nr. 253/2013, respectiv prin

regulamentele de aplicare ale acestor legi.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


307

de libertate prin raportare la cele custodiale519, existând o orientare masivă a condamnărilor la

măsuri și sancțiuni comunitare în ultimii ani în comparație cu cele pronunțate până în 2012520

însoțită însă de o creștere a obligațiilor dispuse persoanelor condamnate de organele

judiciare521.

Reforma în materie penală, procesual-penală și execuțional penală din România a condus la

o dezvoltare explozivă a cazurilor deferite sistemului de probațiune (o creștere de

aproximativ 4 ori a numărului de persoane aflate în probațiune, din 2013 până în 2017) și

diminuarea populației penitenciare522, în anul 2018 consilierii de probațiune având în evidență

100.703 de dosare privind persoane sancționate penal, înregistrându-se astfel o creștere a

volumului de activitate cu peste 11% prin raportare la anul 2017523.

Date recente relevă diferențe semnificative în ceea ce privește procentul persoanelor care

aveau antecedente penale atunci când au intrat în sistemul penitenciar (38% în anul 2016) și

respectiv, cel de probațiune (13% în 2017), doar 4% din persoanele care au ieșit din evidențele

serviciilor de probațiune în anul 2017 au ieșit prin recidivă sau încălcare a condițiilor

probațiunii, pe durata supravegherii524. Sistemul de probațiune prezintă însă un volum de

activitate foarte încărcat, media de dosare/persoană gestionate de un consilier de

probațiune, ajungând la aproximativ 196 persoane/consilier de probațiune și depășind

volumul mediu înregistrat la nivelul statelor europene525.

519 Ministerul Justiției, Direcția Națională de Probațiune (DNP), Sistemul de probațiune. Raport de activitate 2018,

p.19. 520 Ministerul Justiției, op.cit., p. 21. 521 În anul 2016 s-a înregistrat față de anul 2014 creșteri ale proporției persoanelor care aveau obligația de a urma

cel puțin un program de reintegrare socială (de la 6,39% la 21,22%), a ponderii persoanelor care dețineau obligația de a

desfășura muncă neremunerată în folosul comunității (de la 10,09% la 43,72%) sau a ponderii persoanelor care aveau

obligația de a urma un curs de pregătire școlară sau formare profesională (de la 9,06% la 12,29%). 522 Ministerul Justiției, op.cit., p. 17. 523 Ministerul Justiției, DNP, op.cit., p.73. 524 Ministerul Justiției, ANP, Raport statistic anual 2017, p.10. 525 Ibidem, p.13.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


308

În prezent, dezvoltarea și consolidarea sistemului de probațiune reprezintă obiective ale

Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2015 -2020, în planul de acțiune pentru

implementarea acestei Strategii fiind prevăzute în acest sens o serie de măsuri526 ce vizează

organizarea și funcționarea sistemului de probațiune precum și statutul personalului de

probațiune; aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului de probațiune 2016-2020 și

elaborarea Strategiei naționale de reabilitare a persoanelor față de care s-au dispus sancțiuni și

măsuri comunitare; extinderea graduală și ocuparea schemei de personal a serviciilor de

probațiune; dezvoltarea și implementarea unor noi programe şi tehnici specializate de lucru cu

persoanele condamnate și instruirea corespunzătoare a personalului de probațiune.

Totodată în anul 2018 a fost adoptat un act normativ important pentru serviciile de

probațiune, respectiv HG nr. 818/2018 privind aprobarea standardelor minime de lucru în

probaţiune pentru instituțiile din comunitate.

În anul 2017 sistemul de probațiune a fost dezvoltat prin recrutarea și selecția unui număr

de 188 de consilieri de probațiune nou angajați, în total cele peste 100000 de cazuri aflate în

supraveghere fiind gestionate cu un număr de 552 consilieri de probațiune, personalul auxiliar

(de suport) fiind încă insuficient 527 . Personalul din sistemul de probațiune beneficiază de

sesiuni de pregătire continuă și de formare specializată, în anul 2018 acestea centrându-

se pe problematica generată de creșterea numărului de persoane sancționate pentru infracțiuni

la legea circulației și datorate în mare parte consumului de alcool și de asemenea, pe

dezvoltarea abilităților sociale în lucrul cu adulții și minorii, în special pentru executarea

obligației de a participa la un program de reintegrare socială528.

Un alt vector esențial în procesul de incluziune socială a persoanelor aflate în etapa

postdetenție și a celor aflate în sistemul de probațiune îl reprezintă mobilizarea parteneriatelor

526 O parte dintre aceste măsuri sunt finanțate și prin accesarea fondurilor europene (POCA). 527 Ministerul Justiției, op.cit., p. 17. 528 Ministerul Justiției, DNP, op.cit., p.73.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


309

dintre diferitele autorități și instituții publice cu competență în acest domeniu (centrale și/sau

locale), precum și dintre acestea și partenerii din societatea civilă (organizații guvernamentale

și nonguvernamentale).

În ceea ce privește sistemul penitenciar, în anul 2018 se remarcă o consolidare a

colaborării interinstituționale și cointeresarea reprezentanților instituţiilor partenere,

reflectat de procentul de 77% a gradului de îndeplinire a activităților prevăzute de Strategia

națională de reintegrare socială a persoanelor private de libertate, comparativ cu anul

2017 când gradul de îndeplinire a fost de doar 47%529.

Un exemplu concret în acest sens se referă la elaborarea în anul 2018 a programului de

formare „Învățăm împreună. Progresăm împreună. Program de pregătire pentru personalul

care lucrează cu persoane sancționate penal” inclus în sfera programelor comune de formare și

perfecționare profesională a personalului cu atribuții în domeniul reintegrării sociale și

includerea acestora în planurile anuale de formare profesională ale instituțiilor implicate530.

În sensul sprijinirii activității serviciilor de probațiune în procesul de reintegrare socială a

persoanelor condamnate aflate în supraveghere, Direcția Națională de Probațiune (DNP) a

încheiat o serie de protocoale instituționale cu Administrația Națională a Penitenciarelor,

Ministerul Educației Naționale, cu instituțiile de învățământ superior (coordonare practică

pentru studenți și auditori de justiție în serviciile de probațiune).

529 Ministerul Justiției, ANP, op.cit., p.30. 530 Programul a fost elaborat cu participarea specialiștilor din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor,

Direcției Naționale de Probațiune, Ministerului Educației Naționale și Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de

Muncă și a obținut acreditarea Comisiei de specialitate de la nivelul Ministerului Educației Naționale în noiembrie 2018.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


310

Un suport solid în eforturile de reintegrare socială a persoanelor care au comis infracțiuni

îl constituie și programele specializate de lucru necesare consilierilor de probaţiune în activitatea

de supraveghere a persoanelor condamnate531.

În susținerea activităților de evaluare, control şi asistare a persoanelor care au săvârșit

infracțiuni aflate în evidența serviciilor de probaţiune, la nivel local, cooperarea dintre serviciile

de probaţiune, administraţiile locale şi/sau centrale şi societatea civilă se reflectă în

formalizarea de către DNP a unui set de protocoale cu o serie de societăți civile/organizații

neguvernamentale și instituții ale comunității locale: inspectoratele școlare, inspectoratele

județene de poliție, agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă, direcțiile de sănătate

publică, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului, primăriile și unitățile

subordonate.532

531 În prezent este vorba de programele DAS (Dezvoltarea abilităților sociale) în lucrul cu adulții şi minorii, OTO

(programul individual „One to One”), SGS (programul de grup „Stop, Gândește și Schimbă”), SEED (Abilități pentru

implicare și dezvoltare eficientă), IM (Interviul motivațional), RRR (Reducerea Riscului de Recidivă), D&D (programul

„Drink and Drive”), I-MAP (Program individual de gestionare a furiei), „My choice” (programul pentru consumatorii de

alcool și drog „Alegerea mea”) . 532 Ministerul Justiției, DNP, op.cit., p.13.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


311

6.3. Persoane fără adăpost


Unul din obiectivele majore ale UE, dezvoltarea durabilă, are în vedere îmbunătățirea

continuă a calității vieții cetățenilor, acordându-se o atenție deosebită dezvoltării de politici

sociale și programe de incluziune socială destinate persoanelor/colectivelor cu risc de excluziune

socială. Pentru aceste colective, un domeniu prioritar de acțiune recunoscut la nivelul UE este

cel al persoanelor fără adăpost.

La nivelul UE fenomenul persoanelor fără adăpost continuă să reprezinte și astăzi o

temă fierbinte în agenda instituțiilor europene, statele membre, precum și a

autorităților locale, în pofida măsurilor directe sau indirecte cuprinse în programele lor

de reformă, nereușind să soluționeze decât parțial această problemă socială.

Un alt fenomen îngrijorător este legat de scăderea drastică a condițiilor de locuit în

UE. Nivelul de trai și de locuire este unul superior în vestul și nordul Europei față de

țările din est și sud. În majoritatea țărilor, în ciuda politicilor de locuire, se pare că

locuințele nu sunt doar o reflectare a inegalității sociale, ci un accelerator al inegalității

și un indicator al adaptării lente a instituțiilor la nevoile sociale în schimbare533.

Un indicator utilizat pentru măsurarea acestui fenomen este „privarea severă de

locuință” 534 , considerat un indicator al supraaglomerării, al demnității, decenței și

discomfortului.

Potrivit statisticilor Eurostat, în anul 2009, 30 de milioane de cetățeni sufereau de

lipsa de spațiu și a condițiilor precare de locuit535. În anul 2011, 6% din populația UE se

533 Foundation Abbé Pierre – FEANTSA, An overview of housing exclusion in Europe, 2015, p.13. 534 Privarea de locuință este definită de facilitățile reduse și se evaluează având ca referință acele gospodării cărora

le e spart acoperișul, nu au baie/duș și toaletă sau locuințele prea întunecoase. 535 Eurostat, Statistics in focus, nr. 4/2011, Population and social conditions, Autori: Rybkowska, A., Schneider.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


312

află într-o situație de dezavantaj sever în ceea ce privește locuința, acest procent scăzând

în anul 2014, la valoarea de 5.1% (a se vedea figura 71)536. În anul 2013, Romania se situa

pe ultimul loc (23%), în clasamentul privind rata privării severe de locuință, pe primul

loc situându-se Finlanda cu 0.7%. Pentru acest fenomen, inegalitatea dintre cei săraci și

non-săraci demonstrează cât de ineficiente sunt strategiile publice.

Conform acelorași statistici Eurostat privind locuințele, în anul 2016, majoritatea

populației din fiecare stat membru al UE locuia în locuințe proprietate personal (între 52 % în

Germania și 96 % în România), în 2017 ponderea crescând pentru România la valoarea de

96.8%.

Aproximativ 1 din 20 de persoane (la nivelul UE) sufereau de privare gravă de locuință în

2016. În ceea ce privește calitatea locuinței și a vieții, Europa se confruntă cu o supraaglomerare

în anul 2016 o șesime din populația UE locuia în locuințe supraaglomerate (figura 72), cea mai

mare rată dintre statele membre înregistrându-se în România (48,4 % în anul 2016 și 47% în

anul 2017). În anul 2017, la nivelul UE, cea mai mare rată de supraaglomerare în rândul

populației cu risc de sărăcie s-a înregistrat pentru România (58.3%).

În anul 2016 și 2017 România a înregistrat cea mai ridicată rată a privării severe de

locuință537 având în vedere că aproximativ una din cinci persoane (19,8 % în anul 2016 și

16.5% în anul 2017) a fost afectată (a se vedea figura 73)538.

536 Cele mai mari creșteri a proporției de persoane care se confruntă cu dezavantaj sever în ceea ce privește locuința

au fost raportate de Lituania, în creștere cu 1,0 puncte procentuale între 2013 și 2014. Cele mai mari scăderi au avut loc

în România, Croația, Polonia și Grecia, unde rata deprivării severe de locuire a scăzut cu cel puțin 1,0 puncte procentuale.

A se vedea Eurostat, Housing statistics, http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Housing_statistics. 537 Rata privării severe de locuință se definește ca fiind procentajul din cadrul populației care locuiește într-o

locuință considerată supraaglomerată, fiind afectat în același timp de cel puțin una dintre problemele sus-menționate

legate de privarea de locuință. 538 Eurostat, Statistici privind locuințele, online la https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-

explained/index.php?title=Housing_statistics/ro

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


313

European index of housing exclusion realizat la sfârșitul anului 2015 arată că România alături

de state precum Grecia, Danemarca, Olanda, Germania, gospodăriile cheltuiesc cea mai mare

pondere a veniturilor sale pentru locuință. A fost calculată pentru fiecare stat membru ponderea

gospodăriilor sărace (mai puțin de 60% din venitul median național) în totalul gospodăriilor din

statul respectiv. Rezultatul arată că România cu o pondere de 22% se afla în anul 2015 pe locul

2 după Grecia (23%)539. Un alt indicator important este ponderea cheltuielilor pentru locuință în

totalul bugetelor gospodăriilor (Average proportion of household budget spent on housing). O

creștere a acestui indicator înseamnă greutăți tot mai mare pentru populație și un risc de

sărăcire în raport cu prețurile pieței. Pentru România, rezultatele măsurătorii în anul 2013 a

acestui indicator pentru populația săracă arătau un procent de 40.8%, iar pentru populația

totală valoarea de 25.4540. În anul 2017, valoarea indicatorului pentru populația săracă a

scăzut sub valoarea de 40%, iar pentru populația totală valoarea a scăzut sub 25%.541

Un alt indicator important este ponderea cheltuielilor pentru locuință în totalul

bugetelor gospodăriilor (Average proportion of household budget spent on housing). O

creștere a acestui indicator înseamnă greutăți tot mai mare pentru populație și un risc

de sărăcire în raport cu prețurile pieței. Rezultatele măsurătorii acestui indicator în

2013 arată că România se afla pe locul 7 (40.8%), după Grecia (71%), Olanda (50.1%),

Danemarca (60.6%), Germania (50.1%) , Republica Cehă (47.7%), Suedia (45.6%)542.

O alocare a mai mult de 40% din venitul disponibil pe adult-echivalent pentru

cheltuieli legate de locuință determină apariția fenomenul supraîncărcării costului

locuinței (Housing cost overburden). Depășirea acestui prag conduce la o destabilizare severă

a gospodăriei. La nivelul UE, în anul 2017, în 9 state membre, mai mult de o treime din

539 Foundation Abbé Pierre – FEANTSA, An overview of housing exclusion in Europe, 2015, p. 15. 540 Idem, p.17. 541 Foundation Abbé Pierre – FEANTSA, Fourth overviw of housing exclusion in Europe, 2019, p.65. 542 Foundation Abbé Pierre – FEANTSA, An overview of housing exclusion in Europe, 2015, p.17.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


314

populația care trăiește ca chiriași cu chirii la preț de piață au cheltuit peste 40% din venitul

disponibil echivalat pe locuințe, această proporție a populației depășind două cincimi în Spania

(42,1%), Lituania ( 42,5%) și Croația (48,6%), puțin peste jumătate în Bulgaria (51,0%) și

România (60,4%) și ajungând la 83,9% în Grecia. Date recente 543 arată că România a

înregistrat pentru acest indicator, în perioada 2007-2017, o scădere de 37.6% pentru

populația totală și de 18.6% pentru populația săracă.

În perioada 2008-2018, rata privării severe de locuință a cunoscut în România o

tendință descrescătoare, de la 29.1% în anul 2008 la 16.1% în anul 2018 (figura 74).

Figura 71. Privare severă de locuință, 2013 și 2014 (% din populația specificată)

Sursă: Eurostat

543 Foundation Abbé Pierre – FEANTSA, op.cit., 2019, p.66.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


315

Figura 72. Privare severă de locuință, 2015 și 2016 (% din populația specificată)

Sursă: Eurostat544

Figura 73. Rata privării severe de locuință în România (2008-2018)

(% din populația specificată)

Sursă: Eurostat

544 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Housing_statistics/ro

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Rata privării severe de locuință (%)

29.1 27.2 25.3 24 22.8 22.8 20.6 19.8 19.8 17.2 16.1

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Housing_statistics/ro

www.poca.ro


316

Figura 74. Rata de supraaglomerare în UE 28545, 2014-2017

(% din populația specificată)

Sursă: Eurostat, EU-SILC, https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Housing_statistics/ro


La nivelul UE nu există o definiție funcțională unitară a noțiunii de persoană fără adăpost.

Comisia Europeană și Conferința statisticienilor europeni (CES) au încurajat utilizarea unei

definiții standardizate a persoanelor fără adăpost, atunci când statele membre ale UE au

desfășurat recensăminte în anul 2011, recomandând o definiție ce distinge între două categorii

principale546:

545 Rata de supraaglomerare descrie proporția populației care locuiește în locuințe supraaglomerate, definită prin

numărul de camere de care dispune o gospodărie, prin mărimea gospodăriei, precum și prin vârstele și situația familială

a membrilor acesteia. 546 European Observatory on Homelessness, Extent and Profile of Homelessness in European Member States EOH

Comparative Studies on Homelessness. A Statistical Update, Autori: Busch-Geertsema, V., Benjaminsen, L., Filipovič

Hrast, M., Pleace, N., Brussels, 2014.

2014

2015

2016

2017

http://www.poca.ro/

https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Housing_statistics/ro

www.poca.ro


317

„lipsa unui adăpost”: persoanele care trăiesc pe străzi sau fără adăpost;

„lipsa unui domiciliu stabil”: persoane fără loc de reședință obișnuită, care se mută

frecvent între diferite tipuri de cazare și persoanele care au reședința obișnuită pe

termen lung în adăposturi de „tranziție” sau aranjamente similare pentru persoanele

fără adăpost.

Federaţia europeană a organizaţiilor care se ocupă cu persoanele fără adăpost (FEANTSA)

a depus eforturi semnificative pentru dezvoltarea tipologiei europene a persoanelor fără

adăpost și a excluziunii de la locuință (ETHOS – European Typology of Homelessness and

Housing Exclusion), tipologie ce a găsit un consens larg în utilizarea sa la nivel european.

Tipologia ETHOS clasifică persoanele fără adăpost în funcție de situația lor rezidențială și

identifică patru categorii conceptuale547:

1. fără acoperiș - rooflessness (care trăiesc în spații publice și nu au cazare de nici un fel );

2. fără casă - houselessness (care trăiesc în locuințe temporare, în instituţii sau în spaţii de

cazare destinate persoanele fără adăpost);

3. cazare în condiții nesigure - living in insecure housing (care trăiesc sub amenințarea severă

a evacuării, închirierii precare sau violenţei domestice);

4. cazare inadecvată - living in inadequate housing (care trăiesc în locuinţe neconvenţionale,

improprii sau suprapopulate).

În România, definiţia legală a unei „persoane fără adăpost” este statuată în Legea nr.

292/2011 a asistenței sociale la art. 6 lit. z), şi anume: „persoanele fără adăpost reprezintă o

categorie socială formată din persoane singure ori familii care, din motive singulare sau

547 FEANTSA, El papel de la vivienda en el Sinhogarismo, Thorpe European Services, 2008, p.5.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


318

cumulate, de ordin social, medical, financiar economic, juridic ori din cauza unor situaţii de forţă

majoră, trăiesc în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau cunoscuţi, se află în incapacitate de

a susţine o locuinţă în regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare ori se află în instituţii sau

penitenciare de unde urmează ca, în termen de 2 luni, să fie externate, respectiv eliberate şi nu

au domiciliu ori reşedinţă”.

Ponderea ridicată a persoanelor fără adăpost în UE este rezultatul unor cauze diferite, nu

numai de de natură subiectivă (personală sau relațională), dar și de natură instituțională

(procesul economic, imigrația, cetățenia, procesul pieței de locuințe) și structurală (serviciile

sociale principale, mecanismul alocațiilor, procedurile instituționale), acestea din urmă

cunoscând cel mai ridicat impact negativ în rândul populației548. Astfel, putem evidenția: criza

economică ce a condus la perpetuarea salariilor scăzute și a restrângerii protecției sociale,

îmbătrânirea demografică accentuată (preponderența crescută a femeilor şi bărbaţilor

vîrstnici), instabilitatea pieței imobiliare reflectată în scăderea sectorului locuințelor sociale etc.

Aliniindu-se viziunii „Europa 2020” de scoatere din sărăcie și din situația de excluziune

socială a cel puțin 20 milioane de cetățeni europeni până în anul 2020, în anul 2012, mai mult

de jumătate din guvernele naționale ale statelor-membre UE au demarat măsuri concrete ce au

ca obiectiv pe termen lung combaterea fenomenului persoanelor fără adăpost549. În programele

naționale de reformă ale acestor state550, se evidențiază explicit măsurile destinate diminuării

acestui fenomen (Belgia, Bulgaria, Cehia, Finlanda, Franța, Grecia, Luxemburg, Marea Britanie,

Polonia, Slovenia, Suedia, Ungaria), iar altele prezintă măsurile cu impact direct asupra

persoanelor fără adăpost (Austria, Cehia, Danemarca, Estonia, Germania, Irlanda, Lituania,

Malta, Slovacia, Spania, România). Un rol important în atenuarea tendinței de accentuare a

548 A se vedea Avizul Comitetului Economic și Social European privind problema persoanelor fără adăpost (aviz

din proprie inițiativă) (2012/C 24/07), p.38. 549 FEANTSA, Response to the national reform programmes, 2012. 550 Idem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


319

dificultăților în satisfacerea condițiilor de locuit pentru aceste persoane a fost transferat de

către UE colectivităților locale.

Această aliniere, impune necesitatea asigurării de către statele-membre și colectivitățile

sale locale a unei corelaţii adecvate dintre paleta măsurilor inițiate de autorități pentru

combaterea fenomenului persoanelor fără adăpost cu drepturile, nevoile și interesele acestor

colective, apte să înlesnească creșterea calității vieții acestor persoane şi deopotrivă,

responsabilizarea partenerilor sociali pentru diminuarea acestui fenomen.

La nivelul Uniunii Europene, în multe dintre statele membre dreptul la locuință este

recunoscut la nivel constituțional sau în legislațiile naționale, iar responsabilitatea

administrativă pentru acordarea de locuințe sociale este descentralizată municipalităților,

atribuirea acestor locuințe respectând reglementările locale551. În România, dreptul la locuință

nu este garantat în Constituție. În ceea ce privește legislația, programele naționale, normele

locale și practicile privind diminuarea fenomenului persoanelor fără adăpost în România

trebuie menționat în primul rând faptul că mai multe aspecte privind locuințele sunt

reglementate de legislație, cadrul legal general pentru locuințe fiind asigurat de legea

locuințelor, Legea 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce

privește măsurile cu impact direct stabilite în programele naționale de refprmă, în anul 2006 a

fost lansat Programul de Interes Național „Combaterea excluziunii sociale a persoanelor fără

adăpost prin crearea de centre sociale de urgență” aprobat prin HG nr. 1293/2006, un program

național de trei ani pentru județele din țară și municipiul București. Scopul programului a vizat

integrarea socială a persoanelor fără adăpost; creșterea responsabilității autorităților locale

față de persoanele fără adăpost; îmbunătățirea calității serviciilor sociale furnizate; creșterea

accesibilității la serviciile direct orientate spre reintegrarea socială a persoanelor aflate în

551 European Observatory on Homelessness, Local Connection Rules and Access to Homelessness Services in

Europe, Brussels – December 2015, p.37.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


320

stradă și prevenția abuzului și violenței; creșterea numărului de centre sociale de urgență

pentru persoanele fără adăpost. Până la sfârșitul lunii noiembrie 2011, au fost înființate 55 de

centre (excluzând serviciile de informare) față de cifra țintă de 50.

Din perspectiva creșterii accesului persoanelor la o locuință, un program guvernamental

important lansat de Guvernul României la data de 20 Mai 2009, destinat sprijinirii persoanelor

care achiziționează prima dată o locuință și care nu au beneficiat în trecut de un credit ipotecar,

este programul „Prima Casă”, principalul avantaj al programului fiind faptul că avansul de bani

este cu mult mai mic decât în situația unui credit imobiliar552.

Nu există în prezent o strategie sau politică publică dedicate persoanelor fără adăpost, dar

problema persoanelor fără adăpost este abordată transversal printr-o serie de obiective și

măsuri avute în vedere în cadrul unor strategii naționale precum: Strategia Națională de

Dezvoltare a Serviciilor Sociale aprobată prin HG 1826/2005, Strategia Națională

antidrog 2013-2020 aprobată prin HG nr. 784/2013, Strategia Națională privind

Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei 2015-2020 aprobată prin HG nr. 383/2015,

Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând

minorității rome pentru perioada 2015-2020 aprobată prin HG nr. 18/2015, Strategia

Naţională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate aprobată prin HG nr.

389/2015, Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse și de tratament

între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada

2018-2021 aprobată prin HG nr. 365/2018.

Accesul la o locuință socială a unei persoane fără adăpost care nu poate să o obțină din

venituri proprii este însă mult restricționat datorită unor neclarități existente în legislațiile

552 Guvernul garantează 80% din valoarea împrumutului pentru cumpărarea locuinței, iar valoarea maximă este de

60.000 Euro, iar pentru beneficiari nu există limită de vârstă. Creditul poate fi folosit pentru: achiziția unei locuințe

finalizate; achiziția unei locuințe nefinalizate, aflate în diverse stadii de construcție, dar ce urmează a se achiziționa

imediat dupa finalizarea ei (banca va emite o promisiune unilaterală); construcția unei locuințe.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


321

naționale în legătură cu: partajarea competențelor, procedurile de invocare a dreptului la

locuință, definirea termenului de locuință, delimitarea grupului-țintă etc.553

Un conținut inadecvat al politicii de locuire poate fi unul din factorii ce amplifică fenomenul

persoanelor fără adăpost. În general aceste intervenții publice urmăresc doar furnizarea

serviciilor de protecție socială colectivelor cu risc de vulnerabilitate crescută cum ar fi familiile

monoparentale, persoanele cu handicap etc. În România un progres important a fost realizat în

anul 2019 când prin Ordinul 29/2019554 au fost aprobate standardele minime de calitate

pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără

adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de protecție a copilului și altor categorii de persoane

adulte aflate în dificultate, precum și pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile acordate

în sistem integrat și cantinele sociale.

C. Asistența socială și parteneriatele.

La nivel mondial, există două perspective principale cu privire la modelele de intervenție

cele mai potrivite pentru persoanele fără adăpost, (i) una care pledează pentru asistență

acordată treptat pentru asigurarea integrării, începând cu asistența medicală de urgență și

adăpostirea, continuând cu acomodarea tranzitorie și diverse prestări de servicii și culminând

cu furnizarea de locuințe și integrare pe piața muncii și socială și (ii) o altă perspectivă care

promovează un model de schimbare bruscă și acces imediat al persoanelor fără adăpost la o

soluție rezidențială permanentă555. Prima perspectivă este cea tradițională, liniară, care

553 FEANTSA, El papel de la vivienda en el Sinhogarismo, Ed Thorpe, Thorpe European Services, 2008, p.5 554 Ordinul nr. 29/2019 pentru aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale

destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de protecție a copilului și

altor categorii de persoane adulte aflate în dificultate, precum și pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile

acordate în sistem integrat și cantinele sociale. 555 Briciu, C, „ Homelessness in Romania – Challenges for Research and Policy”,

Mediterranean Journal of Social Sciences, vol. nr 5 nr. 22, sept. 2014, pp. 504-514, p.506, online la

adresa https://www.researchgate.net/publication/287432109_Homelessness_in_Romania_-

_Challenges_for_Research_and_Policy.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


322

adesea are în vedere ca persoanele fără adăpost să participe la un tratament și să demonstreze

abstinență de la droguri și alcool înainte de a li se permite accesul la o casă. În plus, persoanele

care nu urmează tratamentele prescrise și reîncep consumul de stupefiante pot fi excluse din

program și prin urmare pierd dreptul la adăpostul de care au beneficiat.

În a doua perspectivă se încadrează proiecte și programe cu aplicabilitate din ce în ce mai

mare dintre care prezentăm în continuare modelul „Housing First”, creat de Dr. Sam Tsemberis

în New York (Statele Unite) care are în vedere oferirea de locuințe permanente, accesibile cât

mai repede posibil, pentru persoanele fizice și familiile care nu au adăpost și ulterior,

furnizarea de alte servicii sociale de sprijin pentru ca aceste persoane să nu rămână din nou

fără adăpost. Prin urmare, „asigurarea locuinței” reprezintă pentru modelul Housing First un

punct de plecare și nu un obiectiv de urmărit.556

C 1. Bune practici: modelul Housing First

Modelul Housing First este un model inovator de proiectare a serviciilor pentru

persoanele fără adăpost, care în prezent este utilizat în SUA, Canada și mai multe state

europene. Principalele persoane vizate de acest model sunt cele care necesită un sprijin

important cum ar fi persoanele cu probleme de sănătate mintală, persoanele dependente de

droguri și alcool, cu sănătate fizică precară etc. Programul și-a demonstrat eficacitatea și în

cazurile persoanelor care ajung să trăiască pe străzi vreme îndelungată sau prezintă recurență

în sensul că după ce au beneficiat de servicii sociale, după o perioadă ajung să trăiască din nou

fără adăpost.

În Europa, modelul Housing First se bazează pe 8 principii fundamentale: dreptul la

locuință, deținerea de către beneficiari a unui înalt grad de control și capacitate de alegere,

necondiționarea dreptului la locuință de urmarea unui tratament, orientare pe recuperare,

556 FEANTSA, Guía Housing First Europa, iunie 2016, p.12, online la adresa

www.housingfirstguide.eu.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


323

reducerea prejudiciilor, compromis activ fără coerciție, planificare centrată pe persoană, sprijin

flexibil și disponibil pe toată perioada de timp necesară.557

În prezent Housing First a devenit principala abordare a strategiilor pentru combaterea

fenomenului persoanele fără adăpost în unele țări europene, iar în alte state modelul este

implementat sb formă de program-pilot (de exemplu, în Republica Cehă și Ungaria). Housing

First este deja utilizat în: Austria, Belgia, Danemarca, Spania, Finlanda, Franța, Irlanda, Italia,

Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Marea Britanie și Suedia558.

Cu titlu de exemplu, în Finlanda, implementarea strategiei naționale de combatere a

fenomenului persoanelor fără adăpost ce prioritizează utilizarea modelului Housing First, în

perioada 2008-2013 a fost înregistrată o scădere a numărului absolut de persoane care se

regăsesc de vreme îndelungată fără adăpost de la 2931 la 2192, prin urmare o scădere de

aproape 25%. 559

C 2. Studiu de caz: municipiul București

Țările ex-socialiste nu au realizat o colectare sistematică privitoare la fenomenul

persoanelor fără adăpost (PAFA), iar România nu face excepție560. Cercetările realizate de către

institute de cercetare, ONG-uri (Medicins Sans Frontieres/ SAMU Social/ Casa Ioana) sau

instituții publice nu sunt convergente și se se concentrează mai degrabă pe dimensiunea

557 Ibidem, p.13. 558 Ibidem, p.18. 559 Ibidem, p.20. 560 Dan, A.N., Dan, M., „Persoanele fără adăpost din România – o estimare a numărului acestora”, CALITATEA

VIEŢII, XVI, nr. 1–2, 2005, p.5.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


324

cantitativă a fenomenului (numărul persoanelor fără adăpost) şi mai puţin pe cea calitativă

(cauzele fenomenului, caracteristicile PAFA, servicii adresate acestora etc.)561

O estimare din anul 2005, cu un grad satisfăcător de acurateţe, anunța că numărul

persoanelor fără adăpost în România și care trăiau pe străzi, în canale, în locuri publice sau în

adăposturi de noapte este între 11 000 şi 14 000.562 Dintre acești, aproximativ 5000 sunt în

București, iar numărul paturilor în adăposturile de noapte sunt mai mult decât insuficiente,

respectiv doar 330 la nivelul Capitalei563.

Specialiştii organizaţiei neguvernamentale Samusocial precizează că pe străzile Capitalei

mor anual aproape 300 de persoane fără adăpost, multe dintre acestea neavând acte de

identitate.564 Pe timpul iernii, 44% dintre aceștia sunt adăpostiți la spitalul Municipal

(prin parteneriat cu Primăria Capitalei), 21% în scările de bloc, 9.3% în barăci, rulote și

mașini părăsite, 11.6% în gară și 4.7% în canale565.

Din totalul populației de 18.320.214 de persoane, luând în considerare definiția extinsă a

„populației fără adăpost”566 aceasta se ridică la 162.375 persoane, mai exact 0.88% din totalul

populației567.

561 Comisia Prezidențială, Raport - Riscuri şi inechităţi sociale în România, 2009, p.182. 562 Dan, A.N., Dan, M., op.cit., p.16. 563 Samusocial, Adulții străzii găsesc alternative la lipsa locurilor de adăpost din București. 564 http://www.mediafax.ro/social/aproximativ-5-000-de-persoane-fara-adapost-in-capitala-aproape-300-mor-anual -

5134810 565 Samusocial, Adulții străzii găsesc alternative la lipsa locurilor de adăpost din București. 566 Minorii care locuiesc permanent pe stradă; persoane care folosesc serviciile rezidențiale ale autorităților publice

sau ale ONG-urilor; oameni care trăiesc în condiții improprii, în clădiri abandonate, în corturi, pe terenuri vacante;

persoane fără adăpost din spitale. 567 Paraschiv, M., Housing Exclusion and Homelessness in Times of Economic Crisis in Romania, lucrare

prezentată la Ninth European Research Conference on Homelessness, Organised by: FEANTSA’s European Observatory

on Homelessness, 19th September 2014, Warsaw, Poland.

http://www.poca.ro/

http://www.mediafax.ro/social/aproximativ-5-000-de-persoane-fara-adapost-in-capitala-aproape-300-mor-anual%20-5134810

http://www.mediafax.ro/social/aproximativ-5-000-de-persoane-fara-adapost-in-capitala-aproape-300-mor-anual%20-5134810

www.poca.ro


325

Figura 75. Situaţia persoanelor fără adăpost (minori şi majori), 2004-2008

Elaborare proprie. Sursă: Comisia Prezidențială, Raport - Riscuri şi inechităţi sociale în

România, 2009, pp.182-183.

Conform unui studiu realizat de Samusocial568, principalele cauze ale „fenomenului adulții

străzii” sunt: conflictele familiale (29%), divorţul (15%), vânzarea locuinţei (12%),

imposibilitatea de a plăti chiria sau cheltuielile de întreţinere (8%), escrocheriile imobiliare

(7%), detenţia (4%), provenienţa din Centre de adăpost (4%), pierderea locului de muncă

(3%).

Implicarea autorităților locale este redusă însă în România datorită lipsei fondurilor și a

personalului specializat. Serviciile de protecție socială furnizate de autoritățile locale și

destinate persoanelor adulte fără adăpost, pot fi grupate pe trei paliere, în funcție de gradul de

degradare sau autonomie al acestor persoane:

- servicii de urgenţă (adăposturi de urgenţă, cantine stradale, băi sociale, asistenţă medicală

primară etc.) adresate persoanelor aflate într-o stare accentuată de degradare fizică şi psihică;

568 Samusocial, Cauzele pentru care persoanele adulte fără adăpost sunt în strada.

2004 2005 2006 2007 2008

Total populație 7879 6401 2296 2341 1944

Populația juvenilă 2188 2317 4452 4677 3610

Populația adultă 5691 4084 6748 7018 5554

Total populație

Populația juvenilă

Populația adultă

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


326

- centre sociale de zi și adăposturi temporare adresate persoanelor apreciate drept potenţiali

candidaţi la reinserţie socială;

- locuințe de tranzit sau locuinţe protejate și locurile de muncă protejate, adresate persoanelor

care au dobândit un grad ridicat de autonomie şi care demonstrează o stabilitate din punct de

vedere socio-economic.

La nivelul municipiului Bucureşti serviciile de asistenţă socială sunt asigurate de către

Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti (DGASMB), de serviciile

specializate la nivelul sectoarelor (pentru serviciile sociale cu caracter primar şi specializate)

şi de societatea civilă prin intervenţii destinate categoriilor de persoane aflate în nevoie, de pe

raza orașului. Primăria Generală, prin DGASMB, exercită un rol de coordonare metodologică,

monitorizare şi control.

Prin activităţile desfăşurate, administrația locală dorește dezvoltarea unui sistem unitar,

integrat, de servicii de asistenţă socială, destinat persoanelor şi familiilor a căror existenţă nu

poate fi susţinută prin mijloace, capacităţi şi drepturi proprii.

Politica locală a municipiului București în domeniul asistenţei sociale vizează o serie de

măsuri destinate combaterii excluziunii sociale şi promovării incluziunii sociale, într-o

construcţie de sistem coerentă, cu un management eficient, tinzând spre o îmbunătăţire

permanentă a diverselor măsuri de suport financiar destinate familiilor, copiilor, persoanelor

aflate în situaţie de risc, precum şi spre o consolidare şi dezvoltare a reţelei de servicii sociale569.

O cercetare sociologică întreprinsă de DGASMB în anul 2011570 releva faptul că instituțiile

ce oferă prestații și servicii sociale se confruntă cu o serie de probleme între care se evidențiază:

569 Raportul Primarului General al municipiului București pentru anul 2012, p.177. 570 DGASMB, Raport de cercetare sociologică privind nevoile de asistență socială ale cetățenilor din munipiciul

București realizat în cadrul proiectului „Servicii sociale eficiente în slujba cetăţeanului bucureştean” finanţat prin Fondul

Social European, Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative, 2011, p.10.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


327

lipsa reglementărilor legislative necesare pentru unele situații sociale (de ex. intervenția este încă

limitată în cazurile de violență în familie, chiar și în cazurile de violență asupra copilului), precum

și lipsa instrumentelor/ procedurilor necesare pentru abordarea corectă a cazurilor sociale.

Din studiile efectuate de DGASMB pentru principalele categorii de persoane care

beneficiază de protecție socială571, identificăm că în București, în cazul a cel puțin trei categorii

întâlnim cazuri de persoane fără adăpost: victimele violenței domestice, copiii și tinerii fără

adăpost, consumatorii de droguri și imigranții/refugiații.

În ceea ce privește violența domestică, reglementările legislative actuale din România

privind protecția victimei violenței împotriva agresorului au fost îmbunătățite semnificativ prin

ratificarea de către România a Convenției de la Istanbul.

Între principalele resurse materiale necesare pentru asigurarea serviciilor în cazul

victimelor violenței domestice se regăsesc centrele ce oferă locuință temporară și hrană și

serviciile de consiliere.

Pentru grupul-țintă al consumatorilor de droguri se manifestă un risc crescut de

marginalizare şi auto-excludere socială, serviciile sociale sunt asigurate preponderent de către

ONG-urile de profil, direcţiile de asistenţă socială fiind mai puțin implicate în mod direct. Pentru

această categorie direcțiile de asistență socială au desfășurat de-a lungul timpului o serie de

proiecte în colaborare cu diverse ONG-uri de profil.

Cea mai grea problemă pe care o întâmpină tinerii fără adăpost rămâne găsirea unei locuinţe

şi a unui loc de muncă care să le permită începutul unui trai independent. Gestionarea acestei

probleme este în responsabilitatea autorităţilor locale care, potrivit prevederilor legislative, au

responsabilităţi în domeniul protecţiei sociale.

Și în cazul imigranților/refugiaților, aceste persoane beneficiază în mică parte de servicii de

asistenţă socială. În principal, sprijinul acestor persoane vine din partea altor entităţi, ca ONG-

571 Raportul Primarului General al municipiului București pentru anul 2010, p.146.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


328

urile care au ca domeniu de activitate sprijinirea refugiaţilor, sau din partea formelor de

organizare religioasă corespunzătoare etniei din care face parte refugiatul/imigrantul572.

Și pentru această categorie, ca și pentru celelalte trei menționate anterior, una din

principalele nevoi este cea de adăpost. Pentru imigranți/azilanți, adăpostul este asigurat prin

centre de cazare puse la dispoziţie de structuri guvernamentale.

Pentru satisfacerea nevoilor persoanelor fără adăpost cuprinse în aceste patru categorii,

DGASMB a încheiat și desfășoară o serie de parteneriate cu oficiile forțelor de muncă, asociațiile

non-guvernamentale sau cu diverse instituții religioase pentru străini. Parteneriatele sunt

apreciate drept o modalitate foarte eficientă de ajutor și sprijin, pentru suplinirea sau

suplimentarea serviciilor adresate acestor beneficiari în cadrul direcțiilor de asistență socială

din municipiul București. Astfel, prin direcția sa de specialitate DGASMB, municipiul București

a reușit să contribuie semnificativ la furnizarea unor servicii prompte și de calitate pentru

persoanele fără adăpost, model care poate fi extins și la nivelul altor autorități locale din

România.

Exemple de parteneriate încheiate de DGASMB

Încă din anul în care România a aderat la Uniunea Europeană (2007), Primăria Municipiului

București nu a neglijat probleme sociale stringente ce privesc protecția socială în capitală:

situația copiilor străzii, a tinerilor consumatori de droguri, a persoanelor cu dizabilități sau a

agresorilor, implicându-se activ în implementarea unor programe special direcționate, alături

de parteneri publici sau non-guvernamentali.

A fost înființat astfel, Centrul de coordonare și informare privind situația copiilor străzii și a

tinerilor care consumă droguri, cu activitate pe perioadă nedeterminată și adresat copiilor care

trăiesc și muncesc pe stradă. Centrul este finanțat de către DGASMB prin alocare de la bugetul

572 A se vedea mai mult DGASMB, op.cit., pp.30-31.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


329

municipalității și în anul 2007 avea în evidență 340 de copii ai străzii. În anul 2010 Centrul a

asigurat consilierea psihologică, informarea în domeniu şi orientarea socială unui număr de 63

de persoane din familii cu copii în stradă, copiii străzii573.

Pentru asigurarea unei mai bune inserții sociale și profesionale a tinerilor fără adăpost, în

anul 2009 este înființat de către DGASMB Centrul multifuncţional de tranziţie pentru persoane

aflate în situaţii de urgenţă şi tineri fără adăpost cu vârsta între 18-26 ani, în parteneriat cu

Asociaţiei Ananda Marga Relief Team.

În 2010, DGASMB în parteneriat cu Asociaţia de Ajutor Caritabil AMURT – România, a

furnizat în cadrul Centrului o serie de servicii sociale pentru un număr de 19 persoane și 10

beneficiari ai serviciului de primire în regim de urgenţă şi găzduire temporară.

De asemenea, prin Proiectul „Asigurarea protecţiei persoanelor adulte fără adăpost de pe

raza municipiul Bucureşti pe perioada de iarnă 2009 – 2010” DGASMB a asigurat cazarea pe

timp de noapte, acces la utilităţi, asigurarea unei mese calde la primirea în adăpost, asistenţă

psihosocială şi juridică, consiliere/orientare vocaţională, asistenţă medicală primară,

îndrumare şi sprijin financiar pentru obţinerea documentelor de stare civilă pentru un număr

de 476 de persoane574.

În anul 2011, DGASMB în parteneriat cu Fundaţia Regina Maria575, a înființat Policlinica

Socială, un proiect – pilot ce face parte din strategia Primăriei Municipiului Bucureşti de a oferi

o gamă cât mai largă a serviciilor medicale, de asistenţă socială şi psihologică cetăţenilor aflaţi

temporar în dificultate financiară. Serviciile policlinicii se adresează: persoanelor fără adăpost,

persoanelor care nu beneficiază de asigurare medicală, persoanelor co-asigurate.

În anul 2012, pentru susținerea activă a măsurilor prevăzute de Strategia de Prevenire a

Criminalității la Nivelul Municipiului Bucureşti, DAGASMB a încheiat parteneriat cu Asociaţia

573 Raportul Primarului General al municipiului București pentru anul 2010, p.148. 574 Idem, p.151. 575 Raportul Primarului General al municipiului București pentru anul 2011, p.141.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


330

„Agenţia Adventistă pentru Dezvoltare, Refacere şi Ajutor” (ADRA) și ANAIS, implicându-le în

activitatea cu victimele violenței domestice. Parteneriatele sunt continuate și în prezent.

De asemenea, din anul 2012 funcționează Policlinica Socială „Regina Maria”, în parteneriat

cu Fundația Regina Maria, serviciile fiind adresate persoanelor fără adăpost, persoanelor care

nu beneficiază de asigurare medicală, persoanelor fără venituri.

De asemenea anual, pe perioada de iarnă, sunt desfășurate proiecte care vizează

dentificarea persoanelor fără adăpost care au nevoie de haine și îmbrăcăminte de iarnă, precum

proiectul „Sprijin pentru persoanele fără adăpost din București pe timpul iernii” desfășurat în

iarna anului 2018 în parteneriat cu Arhiepiscopia Bucureștilor576.

6.4. Victimele violenței domestice


Violența domestică reprezintă un fenomen cu dimensiuni internaționale, ce poate afecta

orice persoană indiferent de vârsă sau categorie socială și cu impact profund negativ asupra

drepturilor și libertăților omului.

La nivelul UE, cazurile de violență sunt în continuare slab raportate autorităților și pe

cale de consecință nu sunt incluse în totalitate în statisticile oficiale: doar aproximativ o treime

dintre femeile care sunt abuzate fizic sau sexual de partenerii lor contactează autoritățile.577

Rezultatele publicate în anul 2014 urmare primului sondaj efectuat la nivelul Uniunii

Europene de către Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) cu

privire la violența împotriva femeii relevă amploarea violenței fizice și sexuale la care sunt

supuse femeile în întreaga UE ceea ce impune o atenție reînnoită din partea politicilor în acest

576 DGASMB, Raport anual de activitate, 2018, p.111. 577 Site oficial Comisia Europeană, secțiunea „Violența împotriva femeilor”, online la

https://ec.europa.eu/info/policies/justice-and-fundamental-rights/gender-equality/gender-based-violence/ending-gender-

based-violence.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


331

domeniu578: una din trei femei a suferit o formă de agresiune fizică și/sau sexuală după

împlinirea vârstei de 15 ani, una din 10 femei a suferit o formă de violență sexuală după

vârsta de 15 ani, una din 20 de femei a fost violată după vârsta de 15 ani, una din cinci femei a

fost supusă unei forme de urmărire în scopul hărțuirii începând de la vârsta de 15 ani, între 74

% și 75 % dintre femeile cu pregătire profesională sau aflate în posturi de conducere de vârf au

trăit experiența hărțuirii sexuale pe parcursul vieții.

Eurobarometrul privind violența bazată pe gen din anul 2016 579 relevă faptul că

cetățenii Uniunii Europene recunosc violența domestică dar mulți dintre ei nu vorbesc despre

acest fenomen, invocând lipsa probelor (18%), faptul că nu îi privește situația respectivă (26%),

neclaritatea situației (16%) și dorința de a nu cauza probleme (16%). Dintre cei care cunosc

victime ale violenței domestice, doar 12% se adresează poliției în situația suspectării unui abuz.


Violența domestică face obiectul unui set consistent de documente adoptate de forurile

internaționale, europene și naționale. Dintre documentele de dată recentă adoptate de

comunitatea internațională menite să elimine acest fenomen, amintim Convenţia Consiliului

Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeii şi a violenţei domestice

(Convenția de la Istanbul) 580 , România finalizând cu succes toate etapele demersului de

implementare a acestei Convenții în legislația românească581.

578 Online la https://fra.europa.eu/en/press-release/2014/violence-against-women-every-day-and-everywhere. 579 https://ec.europa.eu/justice/saynostopvaw/downloads/materials/pdf/4.pdf. 580 Adoptată de Consiliul Europei la data de 11mai 2011 și intrată în vigoare la data de 1 august 2014. 581 România a semnat Convenția în data de 27 iunie 2014, a ratificat-o în 2016, Convenția intrând în vigoare în

România, la data de 1 septembrie 2016. https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-

/conventions/treaty/210/signatures.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


332

Convenția de la Istanbul reprezintă tratatul internaţional cel mai cuprinzător care

abordează această gravă violare a drepturilor omului și are ca scop prevenirea violenței,

protecția victimelor și trimiterea în judecată a infractorilor.582

Convenția statuează că „violenţa împotriva femeilor” reprezintă o încălcare a drepturilor

omului şi o formă de discriminare împotriva femeilor (art. 3) și tot la acest articol introduce

pentru prima oară la nivel de tratat internațional o definiție a genului acestuia corespunzându-

i „rolurile, comportamentele, activităţile şi atributele construite social, pe care o societate dată

le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi”. Prin „violență de gen împotriva femeilor”

Convenția definește „violenţa care este direcţionată împotriva unei femei pentru că ea este o

femeie sau care afectează femeile în mod disproporţionat” (art.3), unul dintre locurile în care

poate apărea violența de gen fiind cadrul familial, de aceea „violența de gen” intersectează

„violența domestică”.

Infracțiunile care intră sub incidența Convenției de la Instabul pentru care Convenția cere

statelor părți să le incrimineze sau să le sancționeze în alt fel sunt: violenţa domestică (fizică,

sexuală, psihică ori economică); urmărirea; violenţa sexuală, inclusiv violul; hărţuirea sexuală;

căsătoria forțată; mutilarea genitală a femeilor; avortul şi sterilizarea forţată.

Legislația românească a preluat abordarea integrată a Convenției de la Istanbul, de măsuri

îndreptate spre eradicarea fenomenului violenței domestice, prin modificarea în anul 2018 a

Legii nr. 213/2003, statuând că prevenirea şi combaterea violenţei domestice fac parte din

politica integrată de ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă

de sănătate publică, ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii

familiale, constituind deopotrivă, un obiectiv de interes naţional (art. 1 din Legea nr.

217/2003). Pilonul central al acestei modificări îl constituie ordinul de restricție provizoriu

582 https://www.humanrights.ch/fr/droits-humains-internationaux/nouvelles/organes-du-conseil-de-

leurope/conseil-de-leurope-adopte-convention-contre-violence-a-legard-femmes.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


333

ca formă specifică de protecție a victimelor violenței domestice, care vizează extinderea

prerogativelor polițiștilor în sensul de a asigura protecția victimelor prin înlăturarea imediată

a agresorului din domiciu, în situațiile de pericol imediat, în acord cu art. 52 din Convenția de

la Istanbul. Noua reglementare crează o abordare centrată pe victimă și pe dezvoltarea

unor măsuri de prevenire a faptelor de violență domestică (consiliere psihologică în

cazurile de divorț cu antecedente de violență domestică, monitorizarea ordinelor de

protecție/măsuri de prevenire a încălcării acestora) și, în egală măsură, prevede măsuri de

intervenție în regim de urgență în situații de risc imediat583.

Ordinul de restricție provizoriu (OPP) este o măsură de dată recentă care se aplică în

situațiile de pericol iminent pentru sănătatea și securitatea victimei violenței domestice și

reprezintă un instrument complementar ordinului de protecție (OP) reglementat în legislația

românească încă din anul 2012584. Pentru a fi operațional OPP a fost reglementat prin Ordin

MAI/MMJS nr. 146/2578/2018.

Statul român, prin autoritățile sale competente, este obligat să elaboreze și să

implementeze politici și programe destinate prevenirii si combaterii violenței domestice,

precum și protecției victimelor violenței domestice585. Această obligație legală trebuie să fie

însă însoțită și de o serie de măsuri administrative care să permită victimelor violenței

domestice exercitarea drepturilor conferite de lege (art. 6 din Legea nr. 217/2003).

Activităţile de prevenire şi combatere a violenţei domestice trebuie să se desfășoare,

separat sau, după caz, în cooperare, între ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate

ale administraţiei publice, autorităţile administraţiei publice locale, organizaţiile

583 ANES, Raport de monitorizare a stadiului implementării Planului operațional pentru implementarea

Strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței

domestice pentru perioada 2018-2021, 2018, p.12. 584 De Legea nr. 217/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare. 585 Art. 1 alin. (3) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


334

neguvernamentale şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile (art. 8 alin (2) din Legea nr. 217/2003).

Din această perspectivă, un rol important îi revine în acest Ministerului Educației Naționale

care are obligaţia legală de a efectua demersurile necesare pentru a introduce la nivelul

curriculumului implementat la clasă activităţi de învăţare referitoare la: egalitatea de şanse

şi de tratament între femei şi bărbaţi, respectul reciproc, rezolvarea nonviolentă a conflictelor în

relaţiile interpersonale, violenţă de gen şi dreptul la integritate personală, precum şi combaterea

stereotipurilor discriminatorii ce au la bază rolurile de gen, adaptate vârstei şi înţelegerii elevilor

(art. 10 alin. (1) din Legea nr. 217/2003).

Legislația românească definește violența domestică ca fiind „orice inacţiune sau acţiune

intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se

produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau

foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima” (art. 3 din

Legea nr. 217/2003).

Conform art. 5 din Legea nr. 217/2003, noțiunea „membru de familie” include: a)

ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, soţii şi copiii acestora, precum şi persoanele

devenite rude prin adopţie, potrivit legii; b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; fraţii,

părinţii şi copiii din alte relaţii ai soţului/soţiei sau ai fostului soţ/fostei soţii; c) persoanele care

au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, actuali sau foşti

parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul, ascendenţii şi descendenţii

partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora; d) tutorele sau altă persoană care

exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau

altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap

fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.

Același articol din lege statuează că prin victimă se înţelege persoana fizică ce este supusă

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


335

uneia sau mai multor forme de violenţă prevăzute de această lege586, inclusiv copiii martori

la aceste forme de violenţă.

Raportul din noiembrie 2018 al Centrului Național de Evaluare și Promovare a Stării de

Sănătate (CNEPSS)587 indică faptul că începând din luna februarie 2014, autoritățile statului

român colectează date detaliate numai pentru cazurile de violență în familie, pentru

celelalte tipuri de violență împotriva femeilor neexistând cifre detaliate588. Conform acestui

raport, la nivel mondial una din 3 femei au fost victime ale violenţei fizice sau sexuale și două

din trei victime ale crimelor de către partenerul intim/familie sunt femei, la nivelul UE,

conform statisticii Organizației Mondiale a Sănătății, una din patru femei au fost victime ale

violenței fizice și/sau sexuale ale partenerului intim și una din zece femei au fost victime ale

violenței sexuală cauzată de o persoană străină, iar în România, trei din patru femei au fost

victime ale violenței, în anul 2017 numărul de violuri scăzând față de anul 2016 cu peste

9 %, de la 940 de cazuri la 862 de cazuri.

În România, la nivel guvernamental, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale este autoritatea

publică centrală care elaborează politica de asistenţă socială şi promovează drepturile

victimelor violenţei domestice. De asemenea, autoritatea cu atribuții în promovarea principiului

egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în vederea eliminării tuturor formelor de

discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate politicile şi programele naţionale și elaborarea,

coordonarea şi aplicarea strategiilor şi politicilor Guvernului în domeniul prevenirii și combaterii

violenței domestice este Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și

Bărbați (ANES) înființată în baza prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 202/2002 privind

586 Art. 4 al Legii nr. nr. 217/2003 definește diferitele forme prin care se manifestă violența în famile și anume:

violența verbală, violența psihologică, fizică, sexuală, economică, socială și spirituală. 587 Unul din cele 4 centre naționale care asigură coordonarea profesională specifică pe plan național a Institutului

Național de Sănătate Publică, în conformitate cu art. 6 lit. c) din Ordinul Ministerului Sănătății nr. 82/2019 pentru

aprobarea organigramei și a Regulamentului de organizare și funcționare ale Institutului Național de Sănătate Publică. 588 CNEPSS, Analiză de situație „violența”, pentru anul 2018. Online la adresa https://insp.gov.ro/sites/cnepss/.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


336

egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, în subordinea Ministerului Muncii și Justiției Sociale. Activitatea

ANES se desfășoară pe doi piloni majori: Pilonul „Egalitate de șanse și de tratament între femei

și bărbați”, respectiv, Pilonul „Prevenirea și combaterea violenței domestice”.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003, ANES gestionează baza de date

naţională privind victimele violenţei domestice şi agresorii care beneficiază de furnizarea

serviciilor sociale existente la nivelul fiecărui judeţ.

Prin activitatea desfășurată, ANES asigură implementarea prevederilor Convenției de

la Istanbul de către statul român, elaborând până în prezent un set complex de acte

normative care modifică și completează actele normative în vigoare din domeniu, în acord cu

prevederile acestei Convenții.

Astfel, ANES a elaborat Strategia națională privind promovarea egalității de șanse între femei

și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 și a

Planului operațional privind implementarea Strategiei naționale privind promovarea egalității

de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterii violenței domestice 2018-2021 aprobată

de Guvernul României prin HG nr. 365/24.05.2018. În elaborarea acestui document au fost

avute în vedere toate documentele programatice incidente, respectiv: Programul de Guvernare

2018-2020, Convenția de la Istanbul, CEDAW589, Agenda ONU 2030, Angajamentul strategic al UE

în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați 2016-2019590.

Această strategie se înscrie în seria demersurilor programatice naționale anterioare, inițiate

și implementate de statul român pentru eradicarea violenței domestice precum, HG nr.

1.156/2012 privind aprobarea Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea

589 Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor (CEDAW) a fost adoptată și

lansată spre semnare de Adunarea Generală a ONU printr- o rezoluție din data de 18 decembrie 1979. Aceasta a intrat în

vigoare la 3 septembrie 1981 în toate statele membre ale ONU. Romania a ratificat Conventia la 7 ianuarie 1982. 590 ANES, Raport de monitorizare a stadiului implementării Planului general de acțiuni pentru implementarea

Strategiei naționale în domeniul egalității de șanseîntre femei și bărbați pentru perioada 2014-2017, 2018, p.11.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


337

fenomenului violenței în familie pentru perioada 2013-2017 și a Planului operațional pentru

implementarea Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în

familie pentru perioada 2013-2017, HG nr. 860/2008 privind aprobarea Strategiei naţionale în

domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008 - 2013 şi a Planului operaţional

pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor

copilului 2008 – 2013, HG nr. 237/ 2010 privind aprobarea Strategiei naţionale pentru egalitatea

de şanse între femei şi bărbaţi pentru perioada 2010 -2012 şi a Planului general de acţiuni pentru

implementarea Strategiei naţionale pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru

perioada 2010 -2012 ș.a.

Ambele Strategii naționale care privesc combaterea fenomenului violenței domestice

pentru perioada 2013-2017 și 2018-2021, cât și Planurile operaționale aferente implementării

acestor strategii au beneficiat și beneficiază de monitorizare anuală de către ANES, pe cele

două componente majore, „egalitate de șanse” și „violența domestică”591.

În ceea ce privește numărul victimelor violenței domestice beneficiare ale serviciilor

sociale, înregistrate și centralizate la nivel național de către ANES, extrase din rapoartele

înaintate de către direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC) aflate

în subordinea consiliilor județene și ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București,

acestea reprezintă de fapt numărul de cazuri raportate și înregistrate la nivelul

autorităților locale (figura 76). Serviciile furnizate de către DGASPC victimelor sunt

servicii de găzduire, hrană, asistență medicală și îngrijire, consiliere psihologică și

consiliere juridică.

591 Rapoartele de monitorizare sunt disponibile pe site-ul instituțional al ANES la adresa

http://anes.gov.ro/rapoarte/

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


338

Figura 76. Cazuri violență domestică în România (2011-2018)

Elaborare proprie. Sursă: ANES, op.cit., 2018, p.4.

Datele statistice ale ANES cu privire la evoluția procentuală a a cazurilor de violență

domestică din România pentru perioada 2010-2018 sunt relevate de figura 77. Fiecare valoare

anuală reflectă creșterea sau scăderea în termeni procentuali a numărului de cazuri de violență

domestică în raport cu anul precedent.

Figura 77. Evoluția procentuală a a cazurilor de violență domestică în perioada 2010-

2018 (raportate și înregistrate la nivelul autorităților locale)

Sursă: ANES, op.cit., 2018, p.5.

2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Nr. cazuri de violență domestică 12205 14376 15358 11598 12216 13019 13102 13182

Victime adulte de sex feminin 1723 1296 1993 1623 1910 2056 1927 2149

Victime copii minori (<1-17 ani) 10787 12512 13116 9698 10258 10798 11034 10861

Nr. cazuri de violență domestică Victime adulte de sex feminin Victime copii minori (<1-17 ani)

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

evoluție -6.98 5.28 17.78 6.83 -24.29 5.81 6.1 0.64 0.61

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


339

În ceea ce privește numărul inculpaților trimiși în judecată în cauze care au avut ca

obiect fapte ce se circumscriu cazuisticii violenței domestice, datele statistice provenite

din rapoartele de activitate ale Ministerului Public pentru perioada 2012-2018 sunt reflectate

în figura 78 și relevă o mai mare implicare și responsabilizare a organelor de poliție și de

cercetare penală în ceea ce privește tratamentul juridic aplicat agresorilor.

Figura 78. Numărul inculpaților trimiși în judecată (2010-2018) -raportare și

înregistrare la nivelul autorităților locale


În ceea ce privește consecințele violenței domestice, în figura 79 este evidențiat numărul

victimelor înregistrate anual în România pentru perioada 2015-2017.592

Figura 79. Numărul victimelor în perioada 2015-2017 (raportate și înregistrate la

nivelul autorităților locale)


592 Date statistice centralizate în evidențele Ministerului Public.

2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Nr trimisi in judecata 440 1080 1459 1938 1467 1491 1360

victime, 2015, 1955

victime, 2016, 2001

victime, 2017, 1933

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


340

Date statistice recente ale Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) ce implică

violența domestică semnalează că în prima parte a anului 2019, au fost sesizate la nivel

naţional 19851 de fapte de violenţă domestică, în 2018, fiind înregistrate în total 38445 de

infracţiuni prevăzute de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în

familie593. Pentru perioada anterioară, 2015-2017, din datele statistice centralizate de IGPR în

domeniul violenței domestice, reiese că au fost înregistrate următorul număr de infracțiuni:

33317 (în anul 2015), 35202 (în anul 2016), 36245 (în anul 2017)594. Din compararea

datelor se observă că în perioada 2017-2018, totalul infracțiunilor a crescut în 2018 față

de 2017 cu 2.200 de cazuri.

În anul 2017, conform statisticilor IGPR595, au fost raportate Poliției un număr de 20531 de

fapte de loviri și alte violențe comise între membrii familiei, majoritatea agresorilor fiind

adulți de sex masculin (92%) iar majoritatea victimelor fiind adulți de sex feminin (76%), dar

și minori. În anii anteriori, 2016 și 2015 numărul infracțiunilor de loviri sau alte violențe,

încadrate conform art. 193 Cod Penal era mai scăzut, de doar 18531 fapte în anul 2016 și de

15705 fapte în anul 2015. Urmare a violențelor comise de foști sau actuali parteneri sau alți

membri ai familiei, în anul 2017, și-au pierdut viața 46 de femei, 26 de bărbați și 12 copii

(6 fete și 6 băieți), în 73 din cele 84 de cazuri dintre cazuri agresorul fiind adult de sex

masculin596. Aceste fapte au cea mai mare frecvență, respectiv 56% din total în 2017 și 58%

593 Comunicat IGPR, 2019, la solicitarea trustului de presă MEDIAFAX. A se vedea

https://www.mediafax.ro/social/date-ingrijoratoare-peste-940-violuri-si-19-800-cazuri-de-violenta-domestica-in-

primele-6-luni-din-2019-in-tara-18271241. 594 Sursă: ANES, op.cit., 2018, p.9. 595 Centrul FILIA este organizație non-profit, apolitică şi feministă care luptă împotriva inegalităților de gen prin

activism, advocacy și cercetare. 596 Ministerul Afacerilor Interne, IGPR, Situația statistică a persoanelor și a infracțiunilor prevăzute de Legea nr.

217/2003, în anul 2017, disponibilă pe site-ul Rețelei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor,

http://violentaimpotrivafemeilor.ro/violenta-in-familie-in-2017-conform-datelor-oficiale-ale-politiei/. Rețeaua pentru

http://www.poca.ro/

http://violentaimpotrivafemeilor.ro/violenta-in-familie-in-2017-conform-datelor-oficiale-ale-politiei/

www.poca.ro


341

din total în 2018, iar creșterea numărului acestor infracțiuni între ultimii doi ani este de 2.336

de cazuri. În ceea ce privește distribuția infracțiunilor după mediul de proveniență aceasta

este relativ echilibrată, respectiv 47% dintre infracțiuni au avut loc în mediul urban și 53% în

mediul rural. Din punctul de vedere al locului de desfășurare spațiul public/spațiu privat 81%

dintre infracțiuni se petrec în domiciliu597.

În ceea ce privește persoanele sancționate cu măsuri sau pedepse neprivative de libertate

pentru infracţiuni care, pot fi considerate ca fiind violenţă domestică serviciul de probaţiune

desfăşoară, potrivit competenţelor acordate de Legea nr. 217/2003, activităţi de reintegrare

socială a acestor persoane.

Concluziile extrase de specialiștii Rețelei pentru prevenirea și combaterea violenței

împotriva femeilor în urma desfășurării unei ample activități de monitorizare și advocacy (pe

un interval de 8 ani, 2011-2019) a fenomenului violenței domestice reflectă faptul că în

România există o creștere a vizibilizării fenomenului ca urmare a conștientizării

situațiilor, a accesului la informațiile despre soluțiile existente și a încrederii în

instituții. Totuși, monitorizarea precizează că statistic, în România, în fiecare săptămână

sunt înregistrate în medie, la poliție, 6 cazuri în care un bărbat este autorul unei fapte de

viol, agresiune sexuală sau act sexual cu un minor, iar multe dintre aceste fapte rămân

în contiuare neraportate. În plus, cifrele din perioada 2014 – 2018 demonstrează că alcoolul

nu poate fi considerat o cauză a faptelor, ci doar un factor favorizant. Se prefigurează însă

prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor este o structură informală, fără personalitate juridică, ce reunește

organizații active în domeniul promovării drepturilor femeilor, al protejării victimelor violenței de gen și al combaterii

discriminării pe criterii de gen. În prezent rețeaua cuprinde 25 de organizații membre. Rețeaua s-a cristalizat în perioada

2011 – 2014 prin activități în special de lobby, advocacy și campanii publice pentru modificarea Legii 217/2003, în special

pentru introducerea ordinului de protecție. Mai mult la adresa https://violentaimpotrivafemeilor.ro/descriere/. 597 Site Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor,

https://violentaimpotrivafemeilor.ro/primul-an-de-aplicare-a-ordinului-de-protectia-provizoriu-ce-ne-spune-despre-

violenta-domestica-evolutia-indicatorilor-statistici/

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


342

aspecte îngrijorătoare în ceea ce privește dimensiunea violenței fizice în familia de tip cuplu

de adulți cu sau fără copii, care este foarte ridicată fiind necesară o perseverență și mai mare a

societății civile și a instituțiilor statului pentru a construi soluții eficiente de prevenire în

viitor598.

În ceea ce privește numărul ordinelor de protecție emise în perioada 2015- 2018, din

evidențele IGPR se constată o creștere a acestui număr de la an la an ceea ce confirmă aceste

concluzii pe cele două paliere principale, 1) asigurarea accesului victimelor la informații,

consiliere juridică și asistență juridică; 2) creșterea gradului de încredere a victimelor în

instituțiile statului prin apelarea la acest instrument juridic de protecție.599

O modificare importantă adusă Legii 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței

domestice în anul 2015600 se referă la soluționarea cererii privind emiterea unui ordin de

protecție care nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea acesteia. De

asemenea, începând cu data de 15.11.2015, o copie dupa dispozitivul hotărârii prin care s-a

dispus cererea de emitere a ordinului de protecție se comunică, in maximum 5 ore de la

momentul pronunțării hotărârii, structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află

locuința victimei și/sau a agresorului.

Anterior acestei modifări legislative, termenele de obținere a ordinelor de restricție

oscilând între un minim de 20 de zile și un maxim de 60 de zile, ceea ce reprezenta un factor

demotivant pentru victimele violenței în familie, nu puține fiind situațiile în care acestea își

retrăgeau cererea de a beneficia de protecţie 601. Rămân în continuare probleme în ceea ce

598 Site Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor, ibidem. 599 ANES, op.cit., 2018, p.10. 600 Prin Legea 351/2015 privind modificarea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si

combaterea violentei in familie. Modificarea a intrat în vigoare la data de 2 ianuarie 2016. 601 Teșliuc, E., Grigoraș, V., Stănculescu, M. (coord.), Studiu de fundamentare pentru Strategia națională privind

incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020, București, 2015, World Bank Group, p.181.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


343

privește soluționarea cererii în noul termen prevăzut de lege, generate de dificultățile

întâmpinate de victime în a-și pregăti probele, de la obținerea certificatului medico-legal602, la

anunțarea martorilor. 603 Conform art. 13 lit. h) din Legea 217/2003, autoritățile

administrației publice locale trebuie să suporte, din bugetul local, în cazurile sociale

grave, cheltuielile cu întocmirea actelor juridice, precum și pentru obținerea

certificatelor medico-legale pentru victimele violenței în familie. Astfel, unele autorități au

decis decontarea costului serviciilor privind examinarea victimelor și eliberarea certificatului

medico-legal pentru victimele violenței domestice, așa cum este cazul autorităților municipiului

București.604

În România, organizarea și funcționarea serviciile sociale pentru prevenirea şi

combaterea violenţei domestice sunt reglementate de art. 15 din Legea nr. 217/2008. Aceste

servicii pot fi organizate în regim rezidenţial, în regim de zi sau cu program continuu, cu sau fără

personalitate juridică, de interes local sau judeţean, iar cele furnizate victimelor fiind

oferite în mod gratuit. De asemenea, aceste servicii sociale pot fi publice, private sau în

parteneriat public-privat.

Crearea şi funcţionarea serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei

domestice trebuie asigurată într-o distribuţie geografică adecvată (cel puțin la nivel de

județ), care să asigure acces neîngrădit la servicii sociale şi asistenţă tuturor victimelor supuse

formelor de violenţă, competența revenind autorităţilor administraţiei publice locale.

602 O probă necesată pentru emiterea ordinului de protecție, prevăzută de Legea 217/2003, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, care se obține în cel puțin 10 zile de la data examinării leziunilor. 603 Martorii în cel mai bun caz vor fi citați telefonic ceea ce nu le conferă un temei legal în fața angajatorului pentru

a-l învoi să meargă la tribunal să depună mărturie. 604 Conform Hotărârii Consiliului General al municipiului București nr. 39/2016.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


344

Caseta 16. Servicii funcționale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice

Respectând prevederile Legii nr. 292/2011 a asistenței sociale care statuează că acordarea

serviciilor sociale victimelor violenţei domestice trebuie realizată în cadrul unui sistem integrat,

care ţine cont de toate aspectele problemei, respectiv medicale, psihologice, sociale şi juridice, în

domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice numărul serviciilor funcționale în primul

trimestru al anului 2018, existente la nivelul celor 41 de județe și 6 sectoare ale municipiului

București este de 88 de centre care oferă găzduire, asistență și consiliere victimelor violenței

domestice, din care:

44 de centre de primire în regim de urgență (adăposturi), din care 37 publice și 7

private: asigură asistenţă familială atât victimei, cât şi minorilor aflaţi în îngrijirea

acesteia, protecţie împotriva agresorului, asistenţă medicală şi îngrijire, hrană, cazare,

consiliere psihologică şi consiliere juridică. Locația adăposturilor este secretă publicului

larg.

17 centre de recuperare, din care 12 publice și 7 private: asigură găzduirea, îngrijirea,

consilierea juridică şi psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viaţă activă, inserţia

profesională a victimelor violenţei domestice, precum şi reabilitarea şi reinserţia socială

a acestora.

22 de centre pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, din care 13 publice

și 9 private: asigură asistenţă socială, consiliere psihologică, juridică, precum şi

informarea şi orientarea victimelor violenţei domestice

5 centre publice pentru servicii de informare și sensibilizare a populației: oferă

servicii de informare şi educare, asistenţă socială şi un serviciu telefonic de urgenţă

pentru informare şi consiliere.

În județele Alba, Călărași, Mureș, Maramureș și municipiul București sunt organizate

și funcționează 5 centre de zi care oferă servicii destinate agresorilor familiali, din care 3

publice și 2 private. Serviciile furnizate asigură reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, măsuri

educative, precum şi servicii de consiliere şi mediere familială.

Dacă în anul 2014 România se afla în rândul celor nouă state membre din UE-28 care nu

aveau o linie naţională de asistenţă telefonică pentru identificarea cazurilor de violenţă domestică

împotriva femeilor şi pentru referirea victimelor către serviciile specializate1, în prezent, România

deține din data de 25 noiembrie 2015 un CALL CENTER cu număr unic de contact la nivel

național destinat victimelor violenței domestice şi pentru referirea victimelor către serviciile specializate.1


http://www.poca.ro/

www.poca.ro


345

Serviciile sociale organizate în regim rezidenţial, destinate victimelor violenţei domestice,

cu găzduire pe perioadă determinată, sunt: a) centre de primire în regim de urgenţă; b) centre

de recuperare; c) locuinţe protejate. Serviciile sociale organizate în regim de zi sunt: a) centre

pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice; b) centre pentru servicii de informare şi

sensibilizare a populaţiei; c) centre de asistenţă destinate agresorilor. Serviciile sociale pentru

prevenirea şi combaterea violenţei domestice cu program continuu sunt: a) servicii de

informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de urgenţă -

help-line; b) servicii integrate de urgenţă destinate victimelor violenţei sexuale. Serviciile sociale

destinate agresorilor sunt organizate în regim de zi şi au ca obiectiv reabilitarea şi

reinserţia socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri de educaţie şi consiliere, aceste

centre putând inclusiv monitoriza tratamentul adicţiilor, în condițiile legii.

În prezent, în cadrul proiectului „VENUS– Împreună pentru o viață în siguranță!”605,

lansat în anul 2019 de Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați

(ANES) sunt avute în vedere crearea unor servicii integrate moderne în sprijinul

victimelor violenței domestice, care să le ofere atât posibilitatea ieșirii din situația de

vulnerabilitate, cât și facilitarea transferului către o viață independentă, prin reintegrare socio-

profesională.

Obiectivul general al proiectului vizează îmbunătățirea și dezvoltarea măsurilor și

serviciilor sociale în scopul prevenirii și combaterii violenței domestice, prin crearea și

dezvoltarea unei rețele naționale inovative integrate care va cuprinde 42 de locuințe

protejate, precum și servicii integrate complementare de grupuri de suport și cabinete

605 Finanțat prin Programul Operațional Capacitate Umană 2014-2020, Axa Prioritară 4: Incluziunea socială și

combaterea sărăciei, Obiectiv specific 4.4: Reducerea numărului de persoane aparținând grupurilor vulnerabile prin

furnizarea unor servicii sociale/medicale/socio-profesionale/de formare profesională adecvate nevoilor specifice,

Contract POCU 465/4/4128038, cu o perioadă de implementare de 4 ani.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


346

de consiliere vocațională. Aceste servicii vor sta la baza creării și implementării unui

Program național de protecție a victimelor violenței domestice. Proiectul asigură

implementarea măsurii „Dezvoltarea unei rețele de cel puțin 20 de locuințe protejate pentru

victimele violenței domestice” prevăzută la punctul 8 „Respect și demnitate pentru femei” din

Programul de Guvernare 2017-2020606

Scopul serviciului social „Locuință protejată” este asigurarea nevoilor sociale, creșterea

calității vieții și promovarea principiilor de coeziune și incluziune socială, prin asigurarea

asistenței de specialitate pentru victimele violenței domestice: găzduire cu capacitate redusă

de până la 6 locuri, pe o perioadă de 12 luni, în funcție de complexitatea cazului607.

În cadrul proiectului, victimele violenței domestice vor beneficia de o serie de servicii

specializate: consiliere psihologică și juridică, servicii de asistență socială, precum și de consiliere

vocațională care să le sprijine în vederea integrării pe piața muncii și reintegrării sociale, ceea

ce va permite atingerea obiectivelor specifice care vizează managementul integrat al

cazurilor de violență domestică și anume: asigurarea securității personale și a independenței

economice a victimelor și desprinderea lor din mediul captiv domestic (psihologic, social

economic).608

În contextul demersurilor realizate de ANES care vizează dezvoltarea de servicii sociale

pentru victimele violenței domestice și pentru agresori, precum și aplicarea unor programe de

intervenție specializate, destinate agresorilor și măsuri de sprijin pentru familiile care se

confruntă cu situații de violență domestică, se inscrie și proiectul „Sprijin pentru

Implementarea Convenției de la Instanbul”, finanțat prin Mecanismul financiar norvegian

pentru perioada 2014-2021, lansat în anul 2019. Între activitățile vizate de proiect se numără

606 ANES, op.cit., 2018, p.19. 607 Comunicatul oficial de lansare a programului este disponibil online pe site-ul instituțional al ANES,

http://anes.gov.ro/proiectul-venus-impreuna-pentru-o-viata-in-siguranta/. 608 Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


347

cartografierea serviciilor de asistență pentru victimele violenței domestice și violenței

împotriva femeilor, precum și a celor pentru agresori, la nivel regional/județean în

România; inființarea, dotarea și darea în folosință a 8 centre regionale pentru consilierea

agresorilor în situații de violență domestică sau violență împotriva femeilor; înființarea,

dotarea și operaționalizarea a 10 centre regionale de criză pentru victimele violenței

sexuale prin care se vor asigura servicii de îngrijire și consiliere de specialitate victimelor

violenței sexuale, inclusiv prin asigurarea de kituri de prelevare pentru colectarea probelor

biologice în cazurile de viol.

În prezent, funcționează în cadrul Spitalului Universitar de Urgență din București,

primul centru pilot pentru gestionarea situațiilor de viol, ce funcționează într-o

colaborare tripartită între Ministerul Sănătății, Spitalul Universitar de Urgență București și

ANES.

De asemenea, în concordanță cu prevederile art. 24 din Convenţia Consiliului Europei

privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, în cadrul

proiectului a fost deschis în municipiul București, un centru de criză pentru primirea

victimelor violenței în familie, cu program 24 h din 24 h, permanența fiind asigurată de

asistenți sociali. Funcționalitatea acestui centru este asigurată la nivel de model de bună-

practică în premieră la nivel național, în baza unui parteneriat tripartit între administrația

publică centrală, administrația locală și o organizație neguvernamentală cu activitate în

domeniul violenței domestice609.

609 ANES, op.cit., 2018, p.20.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


348

6.5 Victimele traficului de ființe umane


Un fenomen care cunoaște o amploare îngrijorătoare în contextul crizei socio-economice cu

care se confruntă unele state şi regiuni din lume și a politicilor de migrare îl reprezintă traficul

de fiinţe umane, a cărui combatere necesită o coordonare şi cooperare sporite în plan

internațional, regional, național și sub-național. Atât la nivelul comunității internaționale, cât și

la nivelul Uniunii Europene și a statelor membre ale acesteia, există interesul comun de a

contracara traficul de fiinţe umane şi de a asigura respectarea drepturilor şi a demnităţii

victimelor, care sunt în special femei şi copii, dar dificultățile întâmpinate în cadrul cooperării

reciproce dintre autorităţile poliţieneşti şi judiciare internaţionale, diminuează eforturile

depuse de autorități în a combate și eradica acest fenomen.

Traficul de ființe umane se numără printre componentele crimei organizate transfrontaliere

folosindu-se, de cele mai multe ori, aceleaşi rute şi reţele. 610 Din perspectiva fluxului

migratoriu, însă, „imigraţia clandestină” se deosebește de „traficul de fiinţe umane” pentru

că se referă la activitatea directă, de favorizare, cu scop lucrativ, a intrării sau şederii unui

cetăţean străin într-un stat, violând normele privind disciplina imigrării în vigoare în acel stat,

fiind un delict în dauna statului 611 . Din perspectivă infracțională, principala deosebire

dintre „traficul de ființe umane” și alte infracțiuni, rezidă în exploatarea persoanei în acest

610 Astfel, traficul de persoane cunoaște următoarea clasificare: traficul paralel, în care persoanele sunt traficate

folosind aceleaşi rute şi reţele ca pentru mărfurile ilegale; traficul combinat, în care traficul de persoane se face în acelaşi

timp – folosind aceleaşi vehicule, de exemplu – cu alte forme de contrabandă; traficul de înlocuire, în care aceleaşi rute

sunt folosite pentru traficul cu diferite mărfuri, altele de fiecare dată; traficul invers, în care aceleaşi rute sunt folosite

pentru traficul în ambele direcţii; comerţul cu amănuntul combinat, în care se face trafic de mărfuri diverse, inclusiv de

oameni, droguri şi arme. A se vedea în acest sens, Vidaicu, M., Dolea, I., Combaterea traficului de ființe umane (drept

material și drept procesual), Institutul Național al Justiției, Seria suporturi de curs,Chișinău, 2009, pp.13-14. 611 Traficul de ființe umane nu conduce obligatoriu la încălcarea legislației naţionale în materie de intrare şi şedere

a cetăţenilor străini, dar presupune forme de constrângere pentru a reduce şi a menţine individul în condiţii de exploatare,

manifestându-se ca una din formele cele mai degradante de sclavie.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


349

scop, asupra victimei folosindu-se forţa şi violenţa612 pentru a o determina, împotriva voinţei

ei, să părăsească ţara sau să fie transportată în interiorul statului, pentru a fi adusă în stare de

sclavie sau servitude, în cadrul diferitelor rețele infracționale (de prostituție, de muncă în

ateliere clandestine, cerșit, de trafic de droguri etc.), fiind prin urmare, un delict împotriva

persoanei.

Fenomenul traficului de ființe umane se manifestă cu precădere în zonele în care lipseşte

un cadru normativ adecvat, iar cooperarea între diferite entități publice şi organizațiile non-

guvernamentale care desfășoară activități de prevenire a traficului este una precară. Dintre

principalele cauze care conduc la perpetuarea fenomenului traficului de ființe umane amintim:

cauzele macro-sociale (nivel de trai, șomaj, nivel educațional, context socio-cultural), cauze

micro-sociale (contextul familial, apartenențe la diferite grupuri), cauze endogene (tulburări

de personalitate ale persoanelor implicate în trafic, lipsa de informare ș.a), însă niciun complex

de factori nu este același la nivelul fiecărui individ.


Traficul de persoane constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale (fiind

încadrat la delicte ce încalcă drepturile omului), ce poate afecta orice persoană, de orice

vârstă sau statut social, fiind vizaţi cu precădere femeile şi copiii. Traficul de fiinţe umane

încalcă dreptul la demnitate, integritate fizică şi psihică, prevederile referitoare la interzicerea

torturii şi pedepselor, tratamentelor inumane sau degradante, sclaviei şi muncii forţate ce sunt

prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată la 10 decembrie 1948 de

Adunarea Generală a ONU) 613 şi în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

612 Actele de violență se manifestă cu precădere prin viol, confiscarea documentelor de identitate a persoanei,

presiuni psihice, bătaie, lipsire de mijloace pecuniare, izolare, ameninţare cu arma, cuţitul, vinderea victimei către alt

traficant. 613 http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Omului.pdf.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


350

(adoptată în cadrul Consiliului European de la Nisa, din 7 decembrie 2000), care la art. 5 alin.(3)

statuează că traficul de fiinţe umane este interzis614,

Principalele instrumente juridice internaţionale referitoare la traficul de persoane,

ratificate de România, ori care au incidenţă în sfera traficului de persoane şi a drepturilor

omului, precum şi documentele europene relevante sunt următoarele:

- Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (ratificată prin

Legea nr. 565/2002), precum şi cele două protocoale adiţionale: Protocolul adiţional privind

prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor şi copiilor şi

Protocolul adiţional privind traficul de migranţi pe cale terestră, a aerului şi pe mare, adoptate la

New York, la 15 noiembrie 2000. Cele trei documente vizează combaterea fenomenului

criminalităţii transnaţionale organizate și conțin reglementări avansate ce susțin lupta

împotriva noile forme şi modalităţi organizate, transnaţionale, de săvârşire a infracţiunilor.

- Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, adoptată la 3

mai 2005, deschisă spre semnare şi semnată de România la Varşovia la 16 mai 2005, ratificată

prin Legea nr.300/2006;

- Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind

prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor acestuia, precum şi de

înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului;

- Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de

stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii

şi de înlocuire a Deciziei cadru 2001/220/JAI a Consiliului.

De asemenea, România şi-a asumat principalele instrumente internationale cu

referire expresă la drepturile copilului, traficul de copii şi lupta împotriva oricărei forme

614 https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:ro:PDF.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


351

de exploatare a copiilor: Convenţia privind drepturile copilului, adoptată de Adunarea

Generală O.N.U., la data de 20 noiembrie 1989, intrată în vigoare în 1990 şi ratificată prin Legea

nr.18/1990; Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.182/1999 privind interzicerea

celor mai grave forme de muncă a copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor, adoptată

în 1999 şi ratificată prin Legea 203/2000; Protocolul facultativ al Convenţiei cu privire la

drepturile copilului, vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă (2001)615,

Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a

abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote la 25 octombrie 2007 şi semnată de România la

Lanzarote la 25 octombrie 2007, ratificată prin Legea nr. 252/2010, iar o parte din acquis-ul

comunitar în domeniul traficului de fiinţe umane616 a fost transpus în legislaţia naţională

prin Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor

infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la materia traficului de fiinţe umane, în România este în vigoare Legea nr. 678/

2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările și

completările ulterioare care reglementează prevenirea şi combaterea traficului de persoane,

precum şi protecţia şi asistenţa acordată victimelor unui astfel de trafic, care constituie o violare

a drepturilor persoanei şi o atingere a demnităţii şi integrităţii acesteia (art.1).

Art. 2 al Legii nr. 678/ 2001 statuează că: a) prin trafic de persoane se înţelege faptele

prevăzute la art. 210 şi 211 din Codul penal; b) prin exploatarea unei persoane se înţelege

activităţile prevăzute la art. 182 din Codul penal; c) prin victimă a traficului de persoane se

615 Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 601/27.09.2001, partea I. 616 Legea nr. 211/2004 a transpus Decizia Cadru a Consiliului European 2001/220/JHA privind poziţia victimelor

în procedura penală; Directiva Consiliului 2004/80/EC din 20 aprilie 2004 privind compensarea victimelor

infracţiunilor; Convenţia europeană privind compensarea victimelor infracţiunilor violente (Strasbourg, 24 noiembrie

1983); Recomandarea nr. R(85)11 privind poziţia victimei în cadrul dreptului penal şi al procedurii penale; Comunicarea

Comisiei Europene “Victimele infracţiunilor în Uniunea Europeană – Reflecţii privind standarde şi acţiune” (14 iulie

1999); Cartea verde “Compensarea victimelor infracţiunilor” a Comisiei Europene (28 septembrie 2001).

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


352

înţelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor prevăzute la art. 210, 211, 264 şi 374 din Codul

penal sau al tentativei la una dintre aceste fapte, indiferent dacă participă sau nu în procesul

penal în calitate de persoană vătămată.

Pentru a limita amploarea acestui fenomen, Guvernul României a acordat o importanță

semnificativă traficului de persoane timp de peste 15 ani, printr-o serie de acţiuni întreprinse

(legislative și operaționale) pentru combaterea traficului de persoane. Astfel, România a

adoptat cadrul instituțional și legislativ necesar și a stabilit standarde pentru asistența

victimelor traficului și urmărirea traficanților prin adaptarea instrumentelor sale de lucru și

dezvoltarea mecanismelor care abordează fenomenul traficului de ființe umane la nivel

național, regional și local617.

În ceea ce privește cadrul legislativ, România continuă să-și alinieze eforturile cu

standardele europene și internaționale privind prevenirea și combaterea traficului de

persoane, având reglementări naționale armonizate și adaptate la caracteristicile tipului de

trafic. În acest sens, trebuie menționată întrarea în vigoare în anul 2014 a Noului Cod Penal

care introduce noi modificări cadrului legislativ anti-trafic, incluzând o revizuire a pedepselor, o

simplificare a legislației (în acest sens, o serie de infracțiuni din legile speciale au fost incluse în

noul Cod), fapte și sancțiuni adaptate realităților actuale. O altă modificare importantă a fost

adusă de Legea nr. 331/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative în

domeniul străinilor, care modifică Legea nr. 122/2006 privind azilul din România, prin

includerea victimele traficului de persoane în categoria persoanelor vulnerabile, prevederile

legislative în domeniu referitoare la persoanele vulnerabile aplicându-se și victimelor

traficului. De asemenea, modificări recente (2017) aduse Legii nr. 156/2000 privind protecția

cetățenilor români care lucrează în străinătate, introduc rigori suplimentare pentru

617 https://ec.europa.eu/anti-trafficking/member-states/Romania.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


353

înregistrarea și funcționarea firmelor și interdicția ca ele să nu comisioneze serviciul

angajaților.

Activitățile de prevenție îndreptate combaterii fenomenului traficului de

persoane618, precum și asigurarea dreptului la asistență socială din partea autorităților

și/sau furnizori privați de servicii sociale, sunt reglementate corespunzător în legislația

națională. Principalul instrument utilizat pentru desfășurarea activităților de prevenire

rămâne parteneriatul în cooperare cu instituțiile și organizațiile implicate în lupta împotriva

traficului de persoane619. În ceea ce privește campaniile de prevenire a traficului acestea au fost

adaptate atât la specificul local și regional al traficului, cât și la diferitele tipuri de exploatare,

ținând cont de particularitățile grupurilor țintă ale mesajului anti-trafic. În ceea ce privește

serviciile sociale furnizate victimelor traficului de persoane acestea sunt în principal

următoarele: informare și consiliere socială; cazarea; sprijin pentru alte nevoi de bază; servicii de

sănătate; consiliere psihologică; asistență judiciară; asistență financiară și materială; consiliere

profesională; asistență educațională; activități recreative.

Începând cu anul 2006 combaterea problemei traficului de persoane este abordată printr-

o serie de obiective și măsuri avute în vedere în cadrul a trei strategii naționale dedicate:

Strategia națională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-2010 620 și

Strategia națională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-2016 și Planul

618 Victimele traficului de ființe umane au dreptul să primească informații despre drepturile lor și cum să le

exercite: dreptul la o perioadă de reflecție de până la 90 de zile pentru a se putea recupera și ieși din traficul de persoane

și pentru a putea lua o decizie în cunoștință de cauză cu privire la cooperarea cu autoritățile competente; dreptul la

recuperare fizică, psihologică și socială; dreptul la asistență juridică gratuită; dreptul la compensații financiare din partea

statului; dreptul la protecție. 619 Cu toate acestea lipsa fondurilor guvernamentale pentru servicii de asistenţă şi protecţie ale ONG-urilor este în

continuare o problemă (Ambasada SUA, Raport privind traficul de persoane, 2019, https://ro.usembassy.gov/ro/raportul-

privind-traficul-de-persoane-2019/) 620 HG nr. 1654/2006 privind aprobarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada

2006-2010. În vederea punerii în aplicare a acestei strategii au fost adoptate două Planuri naționale de acțiune (pentru

2006-2007 și 2008-2010).

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


354

național de acțiune 2012-2014 pentru implementarea Strategiei naționale împotriva

traficului de persoane pentru perioada 2012-2016 621 , Strategia națională împotriva

traficului de persoane pentru perioada 2018-2022 și Planul național de acțiune 2018-2022

pentru implementarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru

perioada 2018-2022622.

Din perspectivă statistică, date recente relevă faptul că România continuă să fie o ţară

generatoare, dar şi de tranzit, a marilor reţele de trafic de persoane, România situându-se însă

pe primul loc în topul celor 5 state de la nivelul UE raportat pentru perioada 2015-2016,

care au acordat asistență victimelor. În perioada 2015-2016 au beneficiat de asistență și

suport un număr de 2878 victime, în anul 2017 au beneficiat de asistență un număr de 307

victime, iar în 2018, 48% (236) dintre victimele identificate au beneficiat de asistenţă din

partea instituţiilor publice, a parteneriatelor public-private şi a ONG-urilor (46% în 2017, 41%

în 2016)623. În general asistența este acordată fie de instituții publice, fie de ONG624, guvernul

menținând în prezent cinci adăposturi de stat şi un adăpost gestionat în parteneriat de guvern

621 HG nr. 1142/2012 privind aprobarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada

2012-2016 și a Planului național de acțiune 2012-2014 pentru implementarea Strategiei naționale împotriva traficului

de persoane pentru perioada 2012-2016. A suferit modificări prin HG nr. 475/2015 pentru modificarea și completarea

Hotărârii Guvernului nr. 1.142/2012 privind aprobarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru

perioada 2012-2016 și a Planului național de acțiune 2012-2014 pentru implementarea Strategiei naționale împotriva

traficului de persoane pentru perioada 2012-2016. 622 HG nr. 861/2018 pentru aprobarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2018-

2022 și a Planului național de acțiune 2018-2020 pentru implementarea Strategiei naționale împotriva traficului de

persoane pentru perioada 2018-2022. 623 Ambasada SUA, Raport privind traficul de persoane, 2019, https://ro.usembassy.gov/ro/raportul-privind-

traficul-de-persoane-2019/. 624 ONG-uri ce dovedesc o amplă activitate împotriva traficului de persoane sunt: „Asociatia pentru Dezvoltarea

Practicilor Alternative de Reintegrare si Educatie (ADPARE)”, Asociaţia FREE, Asociaţia Touched România, Asociaţia

Solwodi, Asociaţia CARUSEL, Arca – Forumul Roman pentru Refugiaţi şi Migranţi, Asociația „Generaţie tânără”,

Fundaţia „Pro Prietenia”, Fundaţia „Micu Bogdan”, Asociaţia Alternative Sociale, Asociaţia PRO REFUGIU, Asociaţia

Ecumenică a Bisericilor din România—AIDRom, Asociaţia Reaching Out România. A se vedea mai mult site-ul Comisiei

Europene, https://ec.europa.eu/anti-trafficking/member-states/Romania.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


355

şi un ONG, destinate victimelor traficului de persoane625. În ceea ce privește asistența acordată

copiilor victimelor traficului de persoane, aceasta nu este una adaptată, autorităţile plasându-

i în instituţii speciale pentru copii sau în instituţii pentru copiii cu dizabilităţi administrate de

serviciile pentru protecţia copilului626.

Un suport important este primit de victime și în cadrul Programului de coordonare a

martorilor victimelor 627 implementat de Agenția Națională împotriva Traficului de

Persoane (ANITP)628. În cadrul acestui program, anul 2017, un număr de 417 victime ale

traficului de persoane au fost coordonate în procesul penal, oferindu-le informații despre

drepturile lor, consiliere socială, asistență juridică, protecție fizică și transport629.

Date recente ale Europol630 arată că România se regăsește și în topul țărilor UE de cetățenie

(alături de Republica Cehă, Ungaria, Letonia, Polonia și Slovacia) a femeilor care au fost traficate

în statele membre vestice și nordice și obligate să încheie căsătorii de conveniență (sham

marriages) pentru a facilita imigrația ilegală.

625 Ambasada SUA, Raport privind traficul de persoane, 2019, https://ro.usembassy.gov/ro/raportul-privind-

traficul-de-persoane-2019/. 626 Ibidem. 627 Programul a fost înființat de ANITP în anul 2006 în colaborare cu Ambasada SUA la București și are drept

obiective: menținerea contactului permanent cu victimele; informarea victimelor cu privire la drepturile lor și la serviciile

la care au acces pentru asistentă specializată;i nformarea victimelor cu privire la procesul judiciar; nformarea victimelor

cu privire la evoluția cauzei. 628 Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane (ANITP) a fost înființată în anul 2006, fiind structura de

specialitate, aflată în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu atribuţii de coordonare, evaluare şi

monitorizare la nivel naţional a aplicării politicilor în domeniul traficului de persoane de către instituţiile publice, precum

şi a celor din domeniul protecţiei şi asistenţei acordate victimelor acestuia. Agenţia este liantul între victima traficului de

persoane şi organele de aplicare a legii, precum şi între acestea şi O.N.G.-urile din ţară care oferă servicii în acest domeniu,

cooperând în acest sens, cu ONG-uri române şi străine, precum şi cu organizaţiile interguvernamentale şi în vederea

conştientizării opiniei publice asupra fenomenului traficului de persoane şi asupra consecinţelor acestuia. ANTIP

evaluează şi monitorizează, la nivel naţional, activitatea desfăşurată în domeniul luptei împotriva traficului de persoane

de către instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale, îndeplinind rolul de raportor naţional. 629 https://ec.europa.eu/anti-trafficking/member-states/Romania. 630 Europol, Marriages of Convenience: A link between facilitation of illegal immigration and THB, Early Warning

Notification 2014/08, 2014. https://www.europol.europa.eu/content/marriages-convenience-link-between-facilitation-

illegal-immigration-and-thb

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


356

Majoritatea victimelor de cetăţenie română sunt recrutate în ţară631, pentru ca mai departe

exploatarea să aibă loc pe teritoriul altor state, în special în state vest europene (conform

cazuisticii înregistrate în ultimii ani, în cazul traficului tranfrontalier, primele 5 destinaţii

preferate de traficanţi sunt Italia, Germania, Marea Britanie, Spania, Franţa)632.

Din analiza evoluției datelor statistice înregistrate în cadrul Mecanismului Național de

Identificare și Referire a victimelor traficului de persoane (MNIR) 633 se constată că

populația victimelor identificate are o structură de gen, în care femeile și fetele sunt

majoritare, în anul 2017 cunoscând o proporție de 76,4% din totalul victimelor înregistrate634.

În figura 80 este prezentată dinamica numărului victimelor înregistrate în MNIR pentru

perioada 2007-2017.

În ceea ce privește profilul şi nevoile persoanelor celor mai vulnerabile la trafic sau ale

victimelor în anul 2017 acesta corespundea persoanelor cu un nivel de educație scăzut și

foarte scăzut (între 5-8 clase școlare, la data intrării în trafic), provenind atât din mediul rural

(51.3%), cât și din mediul urban (46.9%) 635 foarte multe victime consimțind ofertele sau

promisunile din sfera practicării prostituției sau cerșetoriei, ulterior acestea îmbrăcând forma

631 Cea mai frecventă formă de recrutare a victimelor, atât femei, cât și bărbați fiind cea prin transmiterea orală a

informației. European Commission, Lancaster University, op.cit., p.75. 632 Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane (ANTIP), Raport

național privind evoluția traficului de persoane, în anul 2017, p.5. 633 Mecanismului Național de Identificare și Referire a victimelor traficului de persoane (MNIR) reprezintă primul

instrument formal destinat identificării victimelor traficului de persoane şi referirii acestora, prin care s-a urmărit

adoptarea unui răspuns unitar şi coordonat de către toate instituţiile şi organizaţiile implicate în lupta antitrafic, indiferent

de instituţia sau organizaţia cu care victimele traficului de persoane intrau în contact pentru prima oară. MNIR a fost

aprobat in anul 2007 prin ordin comun al ministrilor deinterne (poliție, poliție de frontieră, imigrari, ANITP), al muncii

(servicii sociale) dar și de alte ministere/instituții guvernamentale ca de exemplu Ministerul Educației, Ministerul de

Externe, Ministerul Public/Procurorul General, ale căror atribuții concură la demersul de identificare a victimelor. Până

la acea dată, identificarea victimelor și a infractorilor avusese loc de la caz la caz, pe baza dispozitiilor cumulative

prevăzute de legislația în domeniu. 634 Ibidem, p.8. 635 Din București doar un procent de 1,8% în total.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


357

exploatării forțate636 . Referitor la profilul traficanților din România aceștia sunt cetățeni

români, de ambele sexe, cu vârste variate, unii cunoscuți cu antecedente penale (trafic de

persoane ori alte infracțiuni).

Referitor la traficul intern, acesta rămâne forma cea mai raportată, o proporţie

semnificativă dintre victime, cu precădere minore, fiind exploatate, în anul 2017, pe teritoriul

României (401)637. În perioada 2015-2017 ierarhia județelor de proveniență s-a schimbat, dacă

în 2015 Mureș, Brașov, Vaslui, Bacău erau în principal, județe surse ale traficului de persoane,

în anul 2017 în clasamentul primelor 6 județe de proveniență ale victimelor identificate se

situau Dolj, Iași, Sibiu, Galați, Prahova și Neamț care au înregistrat o valoare cumulată de 45,2%

din totalul victimelor identificate638.

Exploatarea sexuală rămâne cea mai întâlnită formă de exploatare, atât în cazul traficului

intern cât și a celui internațional, înregistrând în rândul victimelor identificate în anul 2017 o

valoare de 69%, în creștere față de 56.6% în anul 2015, iar grupurile infracționale se orientează

preponderent spre expoatarea sexuală a victimelor în plan intern, fiind preferate victimele

minore, ușor de recrutat și exploatat639.

Date statistice recente privind activitățile procedural – investigative, în anul 2017 au fost

înregistrate (inițiate) 543 dosare penale noi privind 946 făptuitori, din care 1 persoană juridică,

în scădere față de anul 2015 când au fost înregistrate 859 de dosare noi deschide privind un

număr de 1465 făptuitori din care o persoană juridică. În ceea ce privește evoluția

condamnărilor, în perioada 2010-2017, în România au fost condamnate un număr de 2297

636 Ibidem, p.8. 637 MAI, ANTIP, op.cit., 2017, p.12. 638 MAI, ANTIP, Raport național privind evoluția traficului de persoane, în anul 2017, p.13. 639 MAI, ANTIP, Raport național privind evoluția traficului de persoane, în anul 2017, p.12-14 și Raport anual

privind evoluția traficului de persoane, în anul 2015, p.13.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


358

de persoane condamnate pentru trafic de persoane, prin urmare, România are o medie

multianuală, pentru această perioadă, de 287 de condamnați/ an640 (figura 81).

Figura 80. Dinamica anuală a populației victimelor înregistrate în MNIR (2007-2017)

Sursă: MAI, ANTIP, op.cit., 2017, p.7.

Figura 81. Evoluția condamnărilor, pentru trafic de persoane (inclusiv minori)

(2007-2017)

Sursă: MAI, ANTIP, op.cit., 2017, p.24.

640 MAI, ANTIP, op.cit., 2017, p.24.

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

Nr. victime 1780 1240 780 1154 1048 1041 896 757 880 756 665

1780

1240

780

11541048 1041

896757

880756

665

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017

condamnati 203 276 427 253 331 252 333 222

203

276

427

253

331

252

333

222

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


359

În pofida progreselor României în combaterea traficului de persoane, se înregistrează

manifestarea în continuare a fenomenului traficului de persoane la un nivel destul de ridicat

prin existenţa unui număr mare de victime, precum şi o capacitate relativ restrânsă de răspuns

antitrafic, aspecte semnalate și în cel mai recent raport în domeniul traficului de persoane al

Ambasadei SUA din România (2019). Raportul semnalează pentru România un declin

multianual al eforturilor depuse de autorităților naționale împotriva fenomenului

traficului de persoane, lipsa prioritizării traficului de persoane, corupţia răspândită şi

reformele legale şi judiciare majore împiedicând aplicarea eficientă a legii. 641

Pentru contrabalansarea acestui declin, însă, așa cum este relevat și în Raportul său periodic

de activitate pe anul 2018, în „pofida limitărilor instituţionale, Agenția Națională împotriva

Traficului de Persoane (ANITP) a continuat să răspundă mandatului său, în mod particular cu

privire la prevenirea situaţiilor de victimizare, cercetarea aplicată a fenomenului traficului de

persoane, monitorizarea calităţii asistenţei acordate victimelor traficului, sprijinirea procesului

judiciar şi exercitarea rolului de actor european anti-trafic”642.

Raportul de activitate pe anul 2018 confirmă contribuţia ANITP adusă la obiectivele

guvernării şi la obiectivele asumate de România în combaterea fenomenului traficului

de persoane, contribuție reflectată și de un set consistent de servicii sociale dezvoltate de

ANTIP la nivel național pentru victimele traficului de persoane și din care menționăm 643 :

asigurarea accesului victimelor traficului de persoane la măsurile de asistenţă şi protecţie

disponibile cu scopul conferirii unui grad ridicat de siguranţă a persoanelor şi de protecţie a

641 https://ro.usembassy.gov/ro/raportul-privind-traficul-de-persoane-2019/. 642 ANTIP, Raport periodic de activitate pe anul 2018, p.1, online la adresa

http://anitp.mai.gov.ro/rapoarte-si-studii/. 643 Ibidem, pp.2-3.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


360

patrimoniului644 (ponderea victimelor traficului de persoane sprijinite care au beneficiat de

asistenţă în vederea recuperării şi reintegrării sociale a fost de 50,2%, iar ponderea victimelor

traficului de persoane sprijinite care au fost coordonate în procesul penal a fost de 69,8%);

derularea de acțiuni de prevenire a traficului de persoane (derularea a 34 campanii la nivel

național/regional/local și a 2 proiecte de prevenire, un număr de 122961 de persoane fiind

beneficiari direcți ai acestor campanii și proiecte de prevenire); implementarea la nivel național,

regional, local de proiecte și activități comune cu instituții ale statului și cu organizații non-

guvernamentale (prin încheierea de protocoale de colaborare) concretizate printr-un număr de

29 de proiecte educaționale și 516 acțiuni comune desfășurate în cadrul protocoalelor.

Totodată, cooperarea interinstituţională a fost susținută și în plan local, la nivelul centrelor

regionale ale ANITP 645 care împreună cu instituţiile din plan local au desfășurat activităţi

diversificate, menite să diminueze efectele negative ale traficului de persoane, în baza celor 25

de planuri de acţiune încheiate pe parcursul anului 2018646.

În contextul implementării Planului Strategic Instituțional al Ministerului Afacerilor

Interne, rezultatul asumat de ANTIP pentru atingerea obiectivului strategic care o vizează,

„Asigurarea unui grad ridicat de siguranţă a persoanelor şi de protecţie a patrimoniului”,

este de a creşte capacitatea de autoprotecţie la victimizare şi revictimizare prin traficul de

644 Cu accent pe acordarea de sprijin cetăţenilor la producerea de accidente de orice natură, crime, jafuri,

incendii, calamităţi, pandemii, acte antisociale, droguri, proxenetism şi altele. Ibidem, p.2. 645 ANTIP are în subordonare 15 centre regionale organizate în următoarele orașe: Bucureşti (pentru municipiul

Bucureşti şi judeţele Ilfov, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu şi Teleorman); Alba Iulia (pentru judeţele Alba, Hunedoara şi

Sibiu); Bacău (pentru judeţele Bacău şi Neamţ); Braşov (pentru judeţele Braşov şi Covasna); Constanţa (pentru judeţele

Constanţa şi Tulcea); Craiova (pentru judeţele Olt, Dolj, Gorj şi Mehedinţi); Cluj-Napoca (pentru judeţele Cluj,

Maramureş, Sălaj şi Bistriţa-Năsăud); Galaţi (pentru judeţele Galaţi, Vrancea şi Brăila); Iaşi (pentru judeţele Iaşi şi

Vaslui); Oradea (pentru judeţele Bihor şi Satu-Mare); Piteşti (pentru judeţele Argeş şi Vâlcea); Ploieşti (pentru judeţele

Prahova, Buzău şi Dâmboviţa); Suceava (pentru judeţele Suceava şi Botoşani); Timişoara (pentru judeţele Timişoara,

Arad şi Caraş-Severin); Târgu-Mureş (pentru judeţele Mureş şi Harghita). 646 Ibidem, pp.19-20.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


361

persoane a populaţiei. Valoarea realizată în anul 2018 pentru indicatorul de rezultat „rata de

victimizare la 100 000 de locuitori rezidenţi ai României este 2,55, iar tendinţa observată în

ultimii ani arată descreşterea numărului de victime647.

6.6 Refugiații și imigranții


Fenomenul migrației este un proces din timpuri străvechi, comun tuturor societăților, cu un

important impact structural demografic, socio-economic, cultural și politic. Migrația cunoaște,

în ultimii ani, o amploare cu o relevanță deosebită, fiind una din temele sociale ale agendelor

publice internaționale, europene și naționale ce suscită un interes și o preocupare majore,

precum și intense dezbateri publice.

Dintre cauzele profunde ale migrației care declanșează resorturile interne ale migranților

de a-și căuta noi oportunități de îmbunătățire a condițiilor de viață se numără: sărăcia și

subdezvoltarea statului, salariile mici, lipsa locurilor de muncă, discriminarea rasială,

problemele religioase, conflictele armate, diferendele politice, dezastrele naturale etc.

Principalul resort al celor care aleg să migreze din propria voință este dorința de a atinge un

nivel înalt de bunăstare.

Pe continentul european, intensitatea fluxurilor migratorii a crescut pe măsura extinderii

marii construcții suprastatale, Uniunea Europeană, procesul de europenizare și, implicit, libera

circulație, transformând bătrânul nostru continent Europa într-un miraj atât pentru migranții

extracomunitari cât și comunitari.

647 Măsoară, în procente, rata de victimizare, la 100.000 de locuitori rezidenţă ai României.

Ibidem, p.4.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


362

În anul 2013, Organizația Internațională pentru Migrație a prezentat, în premieră, un

raport648 cu privire la impactul migrației asupra bunăstării 649 și a dezvoltării personale a

migranților. Concluziile Raportului se fundamentează pe o sursă de date unice în această arie,

Ancheta Mondială Gallup ce cuprinde 150 de țări, raportul reușind să așeze într-o lumină nouă,

din perspectiva migrantului, diferite aspecte ce privesc bunăstarea personală: venituri, condiții

de muncă, securitate socială, sănătate etc.

Un alt element de noutate introdus de acest raport îl reprezintă schimbarea în modul de

abordare a fluxului migrator. Astfel, analizele cuprinse în raport nu se mai concentrează doar

asupra migranților care părăsesc țările cu venit mic pentru a ajunge în țări bogate, ci prezintă

informații cu privire la cele patru axe principale de migrație (Sud-Nord, Nord-Sud, Sud-Sud și

Nord-Nord)650 și consecințele asupra dezvoltării.

Având în vedere clasificarea Departamentului Afacerilor Economice și Sociale al ONU (DAES-

ONU), zona Nord cuprinde: America de Nord, Europa, Japonia, Australia și Noua Zeelandă (56

de țări în total)651. Zona Sud include Africa, America (cu excepția SUA și Canada), Caraibe, Asia

(exclusiv Japonia) și Oceania (cu excepția Australia și Noua Zeelandă).

Concluziile raportului arată că principalele fluxuri migratorii sunt mișcările Sud-Nord și

Sud-Sud, fluxul Sud-Nord cunoscând aproape o dublare în ultimii 20 de ani, în opoziție cu

648 Organizația Internațională pentru Migrație, Etat de la migration dans le monde 2013 : Le bien-être des migrants

et le développement, Geneva, Elveția, 2013, p. 649 Cercetătorii Gallup consideră că principalii factori care contribuie la bunăstarea subiectivă a unui individ sunt:

carieră, relații sociale, situația economică personală, sănătate și comunitate. 650 Clasificarea nord-sud este utilizată pentru a facilita înțelegerea tendințelor globale la nivel mondial și nu ia în

considerare diferențele socio-culturale relevante între migranți sau bunăstarea lor. 651 Cu excepția Chile, Israel, Mexic, Republica Coreea și Turcia și a țărilor cu venituri mari, cum ar fi Bahrain,

Hong Kong (China), Puerto Rico sau Emiratele Arabe Unite. Cu toate acestea, mai multe țări din Europa de Est (cum ar

fi Belarus, Moldova, Federația Rusă și Ucraina) sunt considerate ca aparținând zonei Nord. Conform acestei clasificări

România face parte din zona Nord. În schimb, clasificarea Băncii Mondiale încadrează România în zona Sud așa cum

reiese și din figura 7.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


363

migrația Nord-Sud care a rămas stabilă, iar fluxurile Nord-Nord și Sud-Sud au cunoscut o

creștere de aproape o treime din valoarea inițială 652 . În termeni absoluți, majoritatea

migranților internaționali provin din țările aflate în zona Sud (aproximativ 70% conform

calculelor DAES-ONU) (Figura 82).

Figura 82. Topul primelor 20 coridoare de migrație în lume (stoc migrant, în mii) -

Clasificarea Băncii Mondiale

Sursă: Raport OIM, op.cit., p. 63

Evoluția fluxurilor migratorii confirmă faptul că migrația s-a transformat de-a lungul

timpului dintr-un proces regional într-un fenomen global, în 2001 fiind cuantificat la aproximativ

3% din populaţia totală și nici o ţară nu se află în afara acestor fluxuri, având fie calitatea de loc

de origine, fie de tranzit ori destinaţie sau, în unele cazuri, toate simultan.653

652 OIM, op.cit, p.58. 653 HG 498/2011 pentru aprobarea Strategiei naționale privind imigrația pentru perioada 2011-2014, p.1.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


364

În ceea ce privește contextul național, rutele de migraţie (legală şi ilegală) ce străbat țara

noastră au puncte de pornire diferite, ce aparțin preponderent țărilor de pe continentul african,

dar și cel asiatic. Se accentuează tendința de transformare a României din stat de tranzit în stat

de destinaţie „fluxurile de imigraţie legală provenind din state cu care ţara noastră a dezvoltat

şi continuă să dezvolte relaţii de cooperare”654.

Tendința se datorează evoluțiilor socio-economice și geopolitice, atât în plan intern

(instaurarea democrației după 1989, aderarea României la UE, iminenta intrare în Spaţiul

Schengen, dezvoltarea economică şi socială, acordarea de facilităţi cetățenilor statelor terțe în

ceea ce priveşte intrarea, şederea sau derularea de activităţi comerciale, intensitate redusă a

conflictelor sociale etc.), cât și în plan internațional (problemele religioase, conflictele armate,

instabilitatea politică etc. cu precădere cele declanșate în nordul Africii și Asia de Est).

În prezent, elementul-central al dezbaterilor publice asupra fenomenului migraționist îl

constituie impactul socio-economic pe de-o parte, asupra migranților însuși, iar pe de altă parte,

asupra colectivității în care trăiesc, cu accent corelarea palierului normativo-instituţional cu cel

socio-cultural.

B. Rolul UE în elaborarea agendei naționale și locale

Alternativele și instrumentele de intervenție identificate de un stat membru UE pentru

asigurarea unui management eficient și integrat al migrației sunt influențate, pe de-o parte, de

agenda politică europeană în materie și, pe de altă parte, de evoluția și intensitatea propriului

fenomen de migrație655.

654 HG nr. 780/2015 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind imigraţia pentru perioada 2015-2018 şi a

Planului de acţiune pe anul 2015 pentru implementarea Strategiei naţionale privind imigraţia pentru perioada 2015-

2018. 655 Delgado Godoy, L., „La política de inmigración: la importancia de Europa en la elaboración de la agenda

nacional”, p.97, în Grau, M., Mateos, A. (eds.), Analisis de Politicas Publicas en España: enfoques y casos, Ed.Tirant Lo

Blanch, Valencia, 2002.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


365

Dimensiunea europeană a politicii de imigrație a fost integrată treptat procesului național

de elaborare și executare a politicilor publice în materie, cu precădere odată cu aderarea

României la UE, printr-un transfer de cunoștințe, obiective, bune practici, norme europene

obligatorii, recomandări etc, deși mijloacele de care dispune UE în domeniul migraţiei sunt

limitate656; cu alte cuvinte, prin integrarea cunoașterii generate și disponibile la nivel comunitar

asupra modalității de a gestiona fenomenul imigrației în procesul politicilor publice naționale în

materie657.

Drept consecință, cadrul juridic avut în vedere în etapa de programare a politicilor publice

guvernamentale sau locale din țara noastră este armonizat cu legislaţia europeană în domeniu

şi cu alte instrumente juridice cu caracter internaţional la care statul român este parte.

Evoluția agendei publice658 a migrației în România pentru perioada 2004-2014 (Figura 38)

indică faptul că migrația, alături de terorism și apărarea țării, a fost considerată una dintre cele

mai puțin importante probleme ale țării noastre, atât înainte cât și după aderarea țării noastre

la UE (2007), românii fiind convinși că situația economică a țării, inflația, șomajul, sănătatea

sunt cele mai importante probleme pentru țară (se situează în primele patru locuri). Totuși, în

anul 2014, problematica migrației a suscitat de patru ori mai mult interesul cetățenilor față de

perioada 2009- 2013, atingând aproape același prag cu cel de dinainte și imediat după aderare

(2004-2008).

656 Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi

Comitetul Regiunilor din 4 mai 2011, intitulată „Comunicare privind migraţia” [(COM(2011) 248]. 657 Idem, pp.102-103. 658 Autorii Roger W. Cobb și Charles D. Elder au realizat o distincție între agenda publică (sistemică) și cea

instituțională (formală). Agendă publică include probleme sociale înțelese de comunitate ca necesitând atenția publică,

iar agenda instituțională cuprinde probleme care intră în competența autorităților publice pentru soluționare sunt asumate

de aceste autorități și sunt înscrise în cadrul lor de acțiune administrativă. A se vedea mai mult, Profiroiu, M.C., Politici

publice. Teorie, Analiză, Practică, Ed. Economică, Bucureşti, 2006, p.152 și Boussaguet, L., Jacquot, S., Ravinet, P.

(coord.), Dicţionar de politici publice, Ed. Polirom, Iaşi, 2009, pp.52-53.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


366

O cercetare realizată pentru anul 2014, „Eurobarometrul 82. Opinia publică în Uniunea

Europeană. Noiembrie 2014” arată faptul că țara noastră se numără printre cele doar 5 state

din cele 28 de state membre ale UE659 în care percepția cetățenilor este una predominant

pozitivă față de imigrația extra-comunitară. Eurobarometrul din anul 2018660, relevă faptul că

unul din doi români se declară în favoarea unei politici europene comune privind migraţia, însă

ponderea lor este sub media celorlalte state (RO: 55; UE28: 69%) şi în scădere faţă de anul

2017. De asemenea, în ceea ce privește aportul conferit României de imigranţi, părerile sunt

împărţite, 42% (în creștere cu 5 puncte procentuale față de anul 2017) dintre români apreciază

că există un aport pozitiv al imigranţilor în țara gazdă, în timp ce 46% (în scădere cu 9 puncte

procentuale față de anul 2017) nu sunt de acord cu această premisă661.

O concluzie similară a fost enunțată și în urma unei cercetări sociologice românești care

afirma, în anul 2013, că românii sunt în general toleranți față de străinii din România și sprijină

măsurile de protecție a acestora, doar 16% dintre români percep o amenințare cel puțin medie

din partea imigranților, doar 7% dintre români menționează străinii/imigranții printre

grupurile pe care nu și le-ar dori ca vecini (în perioada 2005-2007 procentul înregistra valoarea

de aproximativ 15%, scăzând la aproximativ 10% în perioada 2009-2010) 662. Aceeași cercetare

arată, în anul 2015, că „românii sunt deschiși când vine vorba de prezența imigranților în

România: peste 30% sunt de acord că oricine ar trebui lăsat să vină în România, iar proporția

659 Suedia (72%), Spania (48% versus 42%), Croația (48% versus 41%), Portugalia (47% versus 44%) și România

(47% versus 38%). Majoritatea răspunsurilor din 23 de State Membre sunt negative în ceea ce privește imigrația extra-

comunitară, întrunind o majoritate absolută în 21 dintre acestea, în mod special în Letonia (79% “negativ”), Grecia (75%),

Cipru (75%), Italia (75%), Slovacia (74%), Republica Cehă (74%) și Malta (73%), și o majoritate relativă în Irlanda (48%

versus 46%) și Polonia (44% versus 39%). A se vedea mai mult Eurobarometrul standard 82, Toamnă 2014, Public

opinion in the European Union Report, p.177. 660 Eurobarometrul Standard 90, Raport național, România, Opinia publică în Uniunea Europeană, 2018, p.13. 661 Ibidem, p.5. 662 Centrul de cercetare și documentare în domeniul integrării migranților, Barometrul integrării imigranților.

Raport final de cercetare, 2013, p.24.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


367

celor care resping intrarea străinilor în România este mică (în jur de 20% consideră că numărul

străinilor care vine să muncească la noi trebuie controlat strict)”663.

Intrarea în agenda instituțională a problematicii imigrației a avut loc odată cu adoptarea

Decretului-Lege din 10 din 8 ianuarie 1990 privind Regimul paşapoartelor şi al călătoriilor în

străinătate (abrogat succesiv) și a Constituției României din anul 1991 în care se recunoaște și

este garantat dreptul la circulație al cetățenilor români (art.25). Ulterior, prin adoptarea

Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, a avut

loc o lărgire a spațiului instituțional de politică publică în materie, consolidat permanent prin

transpunerea acquis-ului în domeniu.

Dovedind consecvență și coerență în ceea ce privește obiectivele avute în vedere pentru

gestionarea problematicii imigrației 664 în interiorul acțiunile sale comune și concertate cu

statele membre, Uniunea Europeană se dovedește a fi un actor – cheie în reconsiderarea

statutului migrantului în spațiul său, plecând de la premisa fundamentală că migrantul nu

trebuie înțeles ca o problemă locală, ci ca o oportunitate. În acest sens, UE și statele membre au

recunoscut beneficiile economice și sociale considerabile obținute de către colectivitățile locale

prin intermediul migranților datorită competențelor și investițiilor acestora, mai cu seamă ale

antreprenorilor migranți. Un exemplu în acest sens pentru România, se regăsește la nivelul

actelor normative adoptate după aderarea la UE. Amintim astfel, cele două strategii naționale

ale României privind imigrația, HG nr. 1122/2007 pentru aprobarea Strategiei naționale privind

imigrația pentru perioada 2007-2010, respectiv, HG nr. 498/2011 pentru aprobarea Strategiei

663 Centrul de cercetare și documentare în domeniul integrării migranților, Barometrul integrării imigranților.

Raport final de cercetare, 2015, p.28. Studiul a analizat doar situația resortisanților din țări terțe cu drept de ședere legală

în România. 664 A se vedea obiectivele comune UE în domeniul migrației și azilului în HG 498/2011 pentru aprobarea

Strategiei naționale privind imigrația pentru perioada 2011-2014; politica de imigraţie UE este înțeleasă ca parte

integrantă a dezideratului european de creare a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie fără frontiere interne, p.2.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


368

naţionale privind imigraţia pentru perioada 2011-2014, ambele documente programatice fiind

lansate sub deviza „Migrația este un proces care trebuie gestionat și nu o problemă care trebuie

rezolvată”.

Migranții pot genera un lanț de dezvoltare – ce pornește de la indivizi, continuă cu menajele

și comunitățile locale și cuprinde în final întreaga țară665. Cu toate acestea, nu toate efectele

migrației în colectivitatea – destinație sunt pozitive, întrucât există numeroase bariere de ordin

juridic, lingvistic, cultural, precum și oferte limitate de integrare pe piața muncii.

Figura 83. Opinia publică românească asupra principalelor probleme cu care se

confruntă România (2004-2014)

Sursă: Eurobarometer Interactive Search System, http://ec.europa.eu/public

_opinion/cf/ index.cfm?lang=en

665 OIM, op.cit, p.31.

http://www.poca.ro/

http://ec.europa.eu/public

www.poca.ro


369

C. Politica imigrației și repartizarea competențelor între stat și autoritățile locale

în România

În ceea ce privește obiectul politicii de imigrație trebuie ținut cont de trei distincții

conceptuale666:

Imigrație și nu emigrație. Definirea problemei publice impune, pe lângă simpla

prezentare a unei statistici demografice, o delimitare conceptuală a termenului de imigrant.

Astfel, prin imigrant se înțelege persoana care intră pe teritoriul național cu scopul de a

rămâne și nu persoana care emigrează sau care se întoarce.

Imigrație economică și nu politică. Această distincție are în vedere motivele imigrației:

economice sau politice. Pentru cauzele economice răspunsul statului se regăsește sub forma

politicilor de imigrație, iar pentru cele politice sub forma politicilor de azil, între cele tipuri de

politici existând numeroase puncte de congruență. Trebuie reținut faptul că dreptul la azil

este, prin natura sa, o manifestare unilaterală a statului, fiind un drept exclusiv al acestuia, şi nu

al persoanei care îl solicită667.

Legalitate și ilegalitate. Distincția se referă la situația legală sau ilegală în care se

găsește imigrantul pe teritoriul național, fiecare din cele două situații atragând intervenții

publice (politici publice) diferite prin obiectivele, instrumentele și măsurile preconizate.

Jörg Monar afirma în 1997 că elementele constitutive pentru o politică comprehensivă a

imigrației trebuie să asigure integrarea atât a politicii refugiaților, cât și a politicii azilanților și

să acopere patru dimensiuni: prevenție, admisie, control și integrare668. Fiecare dintre aceste

dimensiuni presupune obiective și instrumente distincte, ceea ce atrage diferențierea acestor

tipuri de politici însă fără a le întrerupe interdependența.

666 Delgado Godoy, L., op.cit, p.104, în Grau, M., Mateos, A. (eds.), op.cit. 667 Cocoșatu, M., Drept internațional public, Ed. Pro Universitaria, București, 2012, p.117. 668 A se vedea Hailbronner, K., Martin, D., Motomura, H.(Eds.), Immigration Admissions: The Search for

Workable Policies in Germany and the United States , Volume 3, Providence RI, Berghahn, 1997.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


370

Din perspectiva acestor patru dimensiuni, politica imigrației în România este una integrată

întrucât are în vedere atât imigraţia controlată, prevenirea şi combaterea imigraţiei ilegale,

azilul şi refugiații, cât şi cea privind integrarea socială a străinilor.

În statele membre UE, competența în materia politicilor de prevenție și admisie revine în

general actorilor suprastatali, competența pe care o partajează cu guvernele naționale în ceea

ce privește controlul și reglementarea întrării, șederii și ieșirii imigranților de pe teritoriul

statului național669.

O discuție importantă la nivel conceptual și de reglementare se desfășoară pe marginea

noțiunii de integrare a refugiaților 670 , persoane care necesită o protecție aparte față de

migranți. Noțiunea nu este încă reglementată în dreptul internaţional al refugiaţilor, dar pentru

eliminarea acestei lacune, Comitetul Executiv al UNHCR 671 a oferit o definiţie a integrării

refugiaţilor şi a recunoscut faptul că integrarea acestora este un proces complex şi gradual, care

implică o varietate de actori, având trei dimensiuni distincte, dar inter-conectate, şi anume legală,

economică şi socio-cultural672.

Neexistând încă un set solid de indicatori ai integrării care să permite analize comparative,

asupra politicilor şi programelor de integrare și pentru a înțelege mai bine fenomenul integrării

refugiaților în Uniunea Europeană, UNCHR a lansat un Instrument de Evaluare a Integrării (IET)

ce face parte dintr-un proiect privind integrarea refugiaţilor implementat în mai multe ţări,

printre care s-a numărat și România.673 IET acoperă patru domenii majore etichetate drept

669 Delgado Godoy, L., op.cit, p.107, în Grau, M., Mateos, A. (eds.), op.cit. 670 Refugiaţii recunoscuţi, refugiaţii relocaţi şi beneficiarii protecţiei subsidiare. 671 Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. 672 UNHCR, Reprezentanţa Regională pentru Europa Centrală, Integrarea refugiaţilor și utilizarea indicatorilor:

dovezi din Europa centrală, 2013, p.10, online la https://www.unhcr.org/ro/wp-

content/uploads/sites/23/2016/12/Refugee_Integration_RO.pdf 673 Proiectul „Integrarea refugiaţilor: Capacitate şi evaluare”, lansat la data de 1 septembrie 2012, beneficiind de

finanţare în cadrul Acţiunilor Comunitare ale Fondului European pentru Refugiaţi. Proiectul a fost unul în două părţi

datorită faptului că a fost implementat separat în patru ţări ale Europei Occidentale (Irlanda, Franţa, Austria şi Suedia) şi

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


371

consideraţii generale 674 , integrarea juridică 675 , integrarea socio-economică 676 și integrare

socio-culturală677.

În ceea ce privește Europa Centrală (grupă în care a fost inclusă și România), proiectul a

urmărit să amelioreze calitatea şi eficacitatea integrării refugiaţilor prin construirea capacităţii

şi expertizei autorităţilor şi altor actori responsabili de integrare în fiecare dintre cele patru ţări

participante.678

Din datele colectate, prelucrarea acestora și concluziile proiectului pentru România,

cu privire la anumite domenii, şi anume accesul la educaţie, locuri de muncă şi învăţarea pe toată

durata vieţii, locuinţe şi reunificarea familie trebuie evidențiate următoarele elemente:

- educația copiilor beneficiarilor protecției internaționale 679 : legislaţia şi

reglementările privind azilul nu conţin obstacole juridice în calea accesului

beneficiarilor protecţiei internaţionale la sistemul de învăţământ.; statisticile oficiale cu

privire la numărul şi procentul copiilor solicitanţi de azil înscrişi în învăţământul primar şi

secundar sunt foarte puţine sau lipsesc, monitorizarea parcursului școlar al acestor copii fiind

o raritate, în România procentul copiilor înregistrați fiind foarte mic, de sub 20%; durata medie

de timp între depunerea cererii de azil şi înscrierea la şcoală în România este mare (atingând și

un an), perioada depinzând de raportul între depunerea cererii de azil şi începerea anului

în patru ţări central-europene (Polonia, Bulgaria, România şi Slovacia). Proiectul a avut o durată de 10 luni în Europa

Occidentală şi de 18 luni în Europa Centrală. 674 Impactul condiţiilor de recepţie asupra integrării; Infrastructura pentru o abordare integratoare a refugiaţilor şi

nevoilor speciale ale acestora în diferitele politici publice. 675 Dreptul de şedere pentru refugiaţi şi beneficiarii protecţiei internaţionale; Unitatea şi reunificarea familiei;

Accesul la o cetăţenie efecectivă. 676 Locuinţe; Ocuparea forţei de muncă; Învăţare pe toată durata vieţii; Sănătate; Asistenţă publică şi protecţie

socială. 677 Educaţia copiilor; Învăţarea limbii şi orientare socială; Construirea de punţi şi încurajarea participării. 678 UNHCR, op.cit., p.12. 679 UNHCR, op.cit., pp.22-30.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


372

şcolar, precum şi de pregătirea lingvistică680; învăţământul post-secundar şi terţiar este foarte

rar accesat (maxim 6 copii înscriși în România); nu există statistici sau mecanisme specifice de

monitorizare a plasării copiilor beneficiarilor protecţiei internaţionale în şcoli pentru copii cu

„nevoi speciale“, ceea ce contribuie la marginalizarea lor;. pentru copiii înscrişi şi plasaţi în

şcolile primare sau secundare, orientarea școlară este doar informală, profesorii furnizându-le

informațiile despre sistemul școlar și programă; sprijinul acordat de autorități copiilor

beneficiarilor protecţiei internaţionale pentru învățarea limbii române este unul limitat (patru

ore pe săptămână în cadrul programului de integrare), dar acești copii pot participa ca şi

observatori la activităţi şcolare şi extraşcolare organizate şi implementate de şcoala la care sunt

înscrişi, în timpul programului de integrare; asistenţa adaptată pentru copiii beneficiarilor

protecţiei internaţionale şi părinţii acestora este relativ limitată681; ong-urile specializate în

domeniul integrării refugiaţilor sunt principalii furnizori de servicii de educaţie şi asistenţă;

- încadrarea în muncă a beneficiarilor protecţiei internaţionale 682 : dificultăți în

obținerea datelor despre beneficiarii protecţiei internaţionale incluşi în piaţa muncii, migranţii

nefiind înscriși în statisticile oficiale privind ocuparea forţei de muncă683; drept legal la acelaşi

tratament în muncă cu cel aplicat cetăţenilor, acces legal la serviciile standard, dar asistenţa

dedicată şi măsurile pozitive sunt excepţia, mai degrabă decât regula sau au doar caracter

limitat; înfiinţarea unei afaceri este dificilă iar asistența este foarte rară; probabilitate ridicată

ca migranții să lucreze în România în sectorul serviciilor de alimentaţie publică şi ospitalitate

decât populaţie locală; dreptul la muncă este deseori acordat doar după o anumită perioadă de

680 Practicile cu privire la educaţia lingvistică şi înscriere variază la nivelul UAT-urilor şi diferă semnificativ de la

un centru de recepţie la altul. 681 Asistența adaptată poate fi apreciată chiar necoresunzătoare din punctul de vedere al Indicatorilor educaţiei

incluşi în Indexul politicilor de integrare a migranţilor (MIPEX). UNHCR, op.cit., p.26. 682 UNHCR, op.cit., pp.32-45. 683 Aceste date se obțin indirect de la entități distincte cu competență în domeniul migrației, precum agenţiile de

ocuparea forţei de muncă, agenţiile pentru migraţie şi/sau ONG-urile care asistă aceste categorii.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


373

un an de la demararea procesului de azil și doar solicitanţilor de azil aflaţi în prima procedură

de azil, timp în care majoritatea lucrează fără forme legale; echivalarea şi recunoaşterea

calificărilor profesionale sunt aproape imposibile în absenţa documentelor oficiale din ţara de

origine care trebuie deseori atestate de organisme oficiale ale statului, dar în România

documentele sau metodele de recunoaştere alternative sunt acceptate cu scopul facilitării

accesului acestora la piaţa muncii sau al continuării studiilor; mecanisme limitate de

implementare a unei abordări integratoare privind beneficiarii protecţiei internaționale;

parteneriatele oficiale şi formate între stat şi ong-uri în scopul revizuirii legislaţiei şi serviciilor

de ocupare a forţei de muncă sau asigurării de personal pentru asistarea beneficiarilor

protecţiei internaţionale în accesarea serviciilor de ocupare a forţei de muncă sunt aproape

imposibil de reperat684.

- învăţarea pe toată durata vieții685: în legislația românească nu există obstacole în calea

accesării cursurilor de formare profesională şi altor activităţi educaţionale aferent ocupării

forţei de muncă de către beneficiarii protecției internaționale; în România, informaţiile despre

solicitanţii de azil implicaţi în activităţi de formare profesională nu sunt colectate; legea

educației naționale statuează mecanisme de monitorizare, control şi evaluare (direct sau prin

intermediul agenţiilor autorizate) a furnizorilor şi serviciilor de învăţare pe toată durata vieţii,

dar nu există informaţii specifice despre situaţia beneficiarilor protecţiei internaţionale;

formarea şi consilierea profesională sunt asigurate aproape în mod exclusiv de ong-urile

umanitare specializate, active în domeniul integrării beneficiarilor protecţiei internaţionale; în

general, beneficiarii protecţiei internaţionale cu vulnerabilităţi specifice nu au beneficiat de

formare profesională adaptată nevoilor lor speciale;

684 Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă nu deţinea în anul 2012 informaţii despre proiectele implementate

de organizaţiile societăţii civile. 685 UNHCR, op.cit., pp.46-54.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


374

-accesul egal la locuinţe şi calitatea locuinţelor pentru beneficiarii protecţiei

internaţionale 686 : beneficiarii protecţiei internaţionale au aceleaşi drepturi legale ca şi

cetăţenii la libertate de mişcare şi reşedinţă, la deţinerea de proprietăţi şi locuinţe, beneficiază

de asistenţă temporară dedicată în bani din partea statului, pot beneficia de cazare gratuită într-

un centru de recepţie şi cazare timp de până la un an (pe durata programului de integrare)687,

pot solicita o subvenţionare cu 50% a chiriei timp de un an dacă ei finalizează un program de

integrare şi nu au acces la locuinţe sociale688, beneficiază de consiliere şi consultanţă pentru

locuinţe din partea ONG-urilor, dar sunt afectaţi în mod disproporţionat de piaţa locuinţelor,

fiind prin urmare, mai expuşi la piaţa locuinţelor închiriate; accesul la locuinţe poate fi de

asemenea negat în mod efectiv datorită practicilor locale 689 . Comparativ cu alte state, în

România, șederea gratuită şi nelimitată în centrele de recepţie ale Inspectoratului General

pentru Imigrări este disponibilă grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii neînsoţiţi, părinţii

singuri, femeile (singure sau însărcinate), vârstnicii şi victimele torturii, violului sau altor forme

de traumă şi persoanele cu handicap.

- reunificarea familiei pentru beneficiarii protecţiei internaţionale690: nu există taxă

de procesare a cererii de reîntregire a familiei; există instrucţiuni oficiale pentru finalizarea

procedurii de reîntregire a familiei cât mai rapid cu putinţă; necesitatea îndeplinirii cerinţelor

legale pentru reîntregirea familiei (dovada relaţiilor de familie care trebuie să antedateze

686 UNHCR, op.cit., pp.55-69. 687 Persoanele vulnerabile pot beneficia de cazare gratuită în centrele de recepţie şi cazare fără limitare în timp. 688 Din cauza lipsei informațiilor din partea Guvernului și ONG-urilor, numărul cererilor este scăzut. 689 În România, refugiaţii pot fi împiedicaţi să depună un dosar complet pentru solicitarea unei locuinţe sociale la

nivel local. Acest lucru se datorează faptului că documentul de identitate de refugiat, reprezentat de permisul de şedere

temporară, nu este considerat echivalent cu cartea de identitate română, iar reglementările consiliilor locale nu conţin

specificaţii clare privind echivalarea acestora din punctul de vedere al accesului la locuinţe. UNHCR, op.cit., p.60. 690 UNHCR, op.cit., pp.70-84.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


375

sosirea beneficiarilor protecţiei internaţionale în ţară) 691 ; membrii familiei beneficiază de

drepturi egale ca şi solicitantul principal, în ceea ce privește accesul la locuri de muncă şi

activităţi independente, la cursuri de formare profesională, la activităţile organizate de oficiile

forţelor de muncă pentru şomeri, la protecţie socială şi asistenţă medicală.

În ceea ce privește politica de integrare a imigranților, această dimensiune revine cu

precădere autorităților subnaționale (în România, autorităților locale), obiectivul principal

constând în crearea unui cadru socio-economic și cultural adecvat care să faciliteze integrarea

imigranților cu forme legale pe teritoriul unui stat.

Politicile de integrare presupun utilizarea tuturor celor patru mari categorii de instrumente

de politici publice 692 : de reglementare (simplificarea procedurilor legale și administrative,

criterii pentru acordarea sprijinului economic sau de locuințe sociale, atribuirea de drepturi,

impunerea unor obligații, stabilirea sancțiunilor pentru depășirea anumitor norme etc.),

stimulatorii (alocații pentru copiii imigranților, scutiri de taxe etc.), persuasive (campanii de

informare, de prevenire a rasismului sau xenofobiei etc.), furnizare directă de bunuri și servicii

administrative (locuințe sociale, cursuri de limbă , serviciu educațional, medical, social etc).

D. Bună practică: Agenda instituțională a imigrării la nivelul autorităților locale ale

municipiului București - proiectul D.E.L.I.

În materia integrării imigranților în cadrul colectivităților locale, în România nu există o

politică publică guvernamentală care să coordoneze unitar și exhaustiv acțiunile desfășurate în

această problematică. Această dimensiune a politicii migrației începe să se dezvolte treptat pe

măsură ce problematica imigrației a intrat în agenda publică și instituțională românească,

691 Chiar dacă beneficiarii unei forme de protecţie sunt scutiţi prin lege de îndeplinirea cerinţelor privind locuinţa

şi asigurarea de sănătate, în practică însă, dovada locuinţei şi asigurării de sănătate a fost solicitată de la beneficiarii

protecţiei internaţionale din România şi se consideră un avantaj pentru procesarea cererii. UNHCR, op.cit., p.76. 692 Subirats, J., Knoepfel, P., Larrue, C., Varonne, F., Análisis y gestión de políticas públicas, Ed. Ariel S.A.,

Barcelona, Spania, 2008, pp.158-159.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


376

cadrul local devenind, mai proactiv, mai comprehensiv, mai rapid și confruntat în mod direct

cu această problematică.

Ca și alte colectivități locale, și municipiul București obține beneficii economice și sociale

considerabile prin intermediul imigranților datorită competențelor și investițiilor acestora.

Unul din exemplele de lărgire și consolidare a dimensiunii integrării imigranților legali în

colectivitățile în care trăiesc este reprezentat de proiectul DELI (Diversitate în economie și

integrare locală), ce poate fi considerat ca o încercare reușită a actorilor suprastatali europeni

(Comisia europeană, Parlamentul European, Consiliul Europei) de a spori și consolida

legitimitatea deciziilor și acțiunilor autorităților locale în sfera politicilor de imigrație693.

Derularea proiectului DELI a arătat autorităților publice locale ale municipalității București,

pe de-o parte, importanța activității de sprijinire și susținere a persoanelor imigrante mai cu

seamă din punct de vedere economic, dar și al ocupării forței de muncă, iar pe de altă parte,

dincolo de atingerea obiectivelor proiectului, punctele încă necristalizate ale acestei activități

cărora trebuie să le acorde toată atenția în perioada imediat următoare, pe termen scurt și

mediu.

Acest proiect face parte din setul de acțiuni comune ale Consiliului Europei și Comisiei

Europene în materie de diversitate și s-a bucurat de participarea a zece orașe europene694,

printre care și municipiul București 695 , fiind finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul

European pentru Integrare.

693 Pagina de site a proiectului http://pjp-eu.coe.int/en/web/deli. 694 Bucharest, Cartagena (Spain), Dublin (Ireland), Getxo (Spain), Lisbon (Portugal), London Lewisham (UK),

Munich (Germany), Reggio Emilia (Italy), Rotterdam (Holland), Vienna (Austria). 695 Intrarea municipiului București ca oraș-partener în cadrul proiectului DELI a fost aprobată prin Hotărârea nr.

31/27.02.2014 a Consiliului General al Municipiului București. Perioada de derulare a proiectului 18 luni (1 ian. 2014-

30 iun. 2015). Din totalul de 998.760 Euro, mun. București a beneficiat de 54.200 Euro.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


377

Obiectivele proiectului au vizat elaborarea unei platforme locale, între autoritățile publice și

comunitățile de imigranți, pentru facilitarea accesului acestora la viața economică și susținerea

autorităților locale în demersul de elaborare și implementare de politici și strategii locale

conforme cu principiile egalității de șanse, incluziunii sociale și managementului diversității696.

Cel mai mare număr de imigranți din România trăiesc în București-Ilfov, în București,

existând aproximativ 27.000 de imigranți înregistrați (din care cca. 20.000 sunt cetățeni

din țări terțe). Un procent de 13% din totalul IMM-urilor din România sunt deținute de

manageri străini.

Întrucât una din provocările majore ale integrării o constituie planificarea integrată

intersectorială și atingerea consensului tuturor stakeholders pentru proiectele de colaborare,

proiectul DELI și-a propus să ajute orașele–partenere să dezvolte un cadru flexibil de dialog

public-privat, astfel încât, în timp, să se creeze un mediu propice antreprenoriatului în rândul

comunităților de imigranți697. Pot fi astfel identificați actorii principali care participă în procesul

de integrare, domeniile de activitate și instrumentele necesare pentru crearea de oportunități

în sectorul public și privat.

Pentru atingerea acestor obiective, proiectul s-a desfășurat pe cinci etape multi-nivel, multi-

sectoriale și care a inclus mai mulți stakeholders, având în vedere următoarele activități:

colectarea și cartografierea datelor, elaborarea standardelor de management al calității, mese

rotunde cu privire la diversitate și economie, dezvoltarea instrumentelor de evaluare on-line,

revizuirea de autoevaluare.

696 Conform Expunerii de Motive a Primarului General și Raportului de Specialitate al Direcției Afaceri externe

și Protocol din cadrul aparatului de specialitate al Primarului General al Municipiului București, care au fundamentat

HCGMB nr. 31/27.02.2014. 697 Idem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


378

În cadrul proiectului DELI, au avut loc 5 ateliere de lucru și / sau întâlniri de planificare

participative în perioada ianuarie - mai 2015, la care au participat aproximativ 100 de persoane,

precum și 2 mese rotunde, în perioada iunie 2014 - mai 2015, la care au participat un număr de

peste 120 de persoane. Ca puncte slabe (puncte strategice) în domeniul integrării imigranților

identificate la nivelul municipiului București pot fi menționate următoarele:

lipsa sistematizării datelor cu privire la comunitățile de imigranți din București (lipsă

informații cantitative și calitative) care să demonstreze magnitudinea problematicii;

lipsa mecanismelor de monitorizare;

lipsa protocoalelor interinstituționale pentru determinarea rolului, competențelor,

atribuțiilor și acțiunilor fiecărei instituții implicate în procesul de integrare a

imigranților;

inexistența procedurilor de vizibilitate a diferitelor situații de vulnerabilitate;

lipsa oportunităților de muncă și a factorilor socio-culturali;

inexistența locuințelor temporare;

inexistența unor puncte de ajutor integrat pentru imigranți;

dificultăți culturale (ex.: limba);

lipsa serviciilor descentralizate în materia protecției imigranților;

slaba pregătire a funcţionarilor din cadrul Primăriei Municipiului București și

instituțiilor subordonate pe aspecte legate de diferenţe culturale şi legislaţie în

domeniul migraţiei şi integrării și care să deservească imigranții.

O structurare a concluziilor extrase în urma desfășurării atelierelor de lucru este cuprinsă

în Tabelul 146:

Tabel 146. Sinteza concluziilor atelierelor de lucru ale proiectului DELI (București)

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


379

Colectivitatea locală prezintă o deschidere mare și un grad ridicat de toleranță față de

străinii din România;

Imigranții aduc plusvaloare societăților comerciale (prin cunoștințe, abilități, dorință de

dezvoltare personală etc.);

Dificultățile întâpinate de imigranți în relația cu băncile (deși nu sunt însoțite de probleme

legate de discriminare) se datorează în principal lipsei istoricului imigrantului în relația cu

banca și imposibilității urmăririi financiare a debitorului imigrant dacă acesta părăsește

România;

Necesitatea elaborării în România a unor politici guvernamentale și locale coerente în

domeniul migrației;

Necesitatea unei mai bune delimitări a rolurilor, competențelor și atribuțiilor autorităților și

instituțiilor publice locale;

Necesitatea stabilirii de parteneriate între autoritățile și instituțiile locale, dar și între

acestea și autoritățile și instituțiile centrale și deconcentrate;

Necesitatea flexibilizării accesului IMM-urilor imigranților la achizițiile publice din România;

Necesitatea creării unui network funcțional între autorități, ONG-urile de profil, camere de

comerț, bănci etc.

Necesitatea creșterii gradului de implicare a autorităților municipiului București în politica

de integrare a imigranților în comunitatea locală;

Instituționalizarea unui parteneriat între mun. București și autoritățile centrale și teritoriale

care intervin ăn procesul integrării migranților (Min. Muncii, Protecției Sociale și Familiei,

Min. Sănătății, Poliția Locală a mun. București etc.);

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


380

Necesitatea realizării unui recensământ a imigranților din mun. București;

Identificarea principalelor nevoi ale migranților din mun. București;

Necesitatea adoptării unei politici locale pentru migranți de către CGMB (obligatorie pentru

toate cele 6 sectoare ale mun. București), fundamentată pe patru piloni: educație, sănătate,

asistență socială și oportunități de afaceri;

Necesitatea instituționalizării colaborării dintre Inspectoratul General pentru Imigrări,

administrația publică locală și societatea civilă, cu scopul de a crea condițiile necesare

pentru integrarea imigranților;

Necesitatea simplificărilor procedurilor administrative din PMB pentru a facilita accesul

imigranților la obținerea de informații, acte administrative etc;

Necesitatea acordării gratuite a serviciilor de consiliere și consultanță pentru imigranți de

către autoritățile locale ale mun. București; Necesitatea diversificării politicilor

organizaționale ale entităților private în materia imigrării;

Necesitatea modificării organigramei PMB cu scopul înființării unui punct unic de informare

pentru imigranți (relația cu autoritățile locale, sistemul bancar, asociații profesionale,

asistență socială, serviciu educațional și cazare, cursuri de limbă română, servicii de

contabilitate, deschidere societăți comerciale etc.);

Necesitatea pregătirii funcţionarilor din cadrul PMB și instituțiilor subordonate din mun.

București pe aspecte legate de diferenţe culturale şi legislaţie în domeniul migraţiei şi

integrării; Furnizarea de cursuri gratuite de limbă română pentru imigranți;

Respectarea întocmai a principiilor transparenței și nediscriminării în procesul achizițiilor

publice desfășurat de PMB;

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


381

Sprijinirea de către autoritățile locale ale mun. București a campaniilor de promovare a

antreprenoriatului imigranților.

Elaborare proprie. Sursă: Raport privind evenimentele de comunicare și de informare - ateliere și întâlniri

participative (Direcția Afaceri externe și Protocol din cadrul aparatului de specialitate al Primarului General al

Municipiului București)

Au fost identificate trei direcții principale de acțiune pentru acordarea asistenței din partea

autorităților municipiului București: educativă, de sănătate și dezvoltare personală, precum și

instituțională. S-a pus accent, în egală măsură, pe integrarea socială și familiară.

Serviciile publice trebuie însă să fie furnizate în mod egal tuturor cetățenilor și în condiții

egale, iar excepția să fie serviciile specializate pentru cazuri particulare, cum ar fi asistență

primară.

Fiind un proces de durată alcătuit din mai multe etape se resimte nevoia unei mai bune și

mai unitare coordonări, prin înființarea, inițial la nivelul PMB, a unui Serviciu tehnic de

imigrare, cu rol de coordonator al viitoarei politici de imigrare. În ceea ce privește

instrumentele acestei politici, sunt necesare reglementarea, canale de participare

instituționalizate (foruri de dialog etc.) și sprijin financiar (acordate în urma depunerii unor

proiecte).

De asemenea, s-a ridicat problema utilizării unui barometru al percepțiilor pentru a putea

fi cunoscute mai bine nevoile și greutațile imigranților apărute în procesul de integrare în

municipiul București, mai cu seamă ale antreprenorilor imigranți.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


382

Concluziile Meselor Rotunde

În ceea ce privește discuțiilor avute în cadrul meselor rotunde la care au participat,

reprezentanți ai autorităților publice locale și naționale, ai mai multor ambasade, precum și

reprezentanți de afaceri și ai societății civile, experții locali și naționali, acestea au urmărit trei

dimensiuni principale698: aspectele de integrare economică a migranților, dezvoltarea afacerilor

migranți și deschidere a politicilor de achiziții la diverse antreprenori.

Reprezentanții Consiliului Europei și Migration Policy Group699 au prezentat instrumentele

puse la dispoziția autorităților locale prin intermediul proiectului DELI pentru măsurarea și

evaluarea progresului în dezvoltarea propriilor politici de migrație și mai cu seamă a

mecanismelor de sprijin identificate pentru antreprenorii migranți și pentru promovarea

standardelor de egalitate în domeniul achizițiilor publice.

Proiectul DELI va contribui la dezvoltarea standardelor de management al calității și a

instrumentelor de autoevaluare, atât pentru autoritățile locale cât și pentru alte părți interesate

pentru a identifica și înțelege lacunele și provocările existente în implementarea strategiilor

care sprijină spiritul antreprenorial al imigranților700. Procesul de benchmarking generat în

cadrul proiectului DELI la nivelul municipiul București va facilita evaluarea de către autoritățile

locale a propriilor capacități de sprijinire a integrării economice a imigranților.

Reprezentanții autorităților locale bucureștene au confirmat sporirea eforturilor viitoare în

elaborarea și punerea în aplicare a politicilor de integrare pentru imigranți și a inițiativelor de

parteneriat pe bază de colaborare.

698 Direcția Afaceri externe și Protocol din cadrul aparatului de specialitate al Primarului General al Municipiului

București - Report on the DELI – Diversity & Economy. Round Tables, 2015, p.7.

699 A se vedea mai mult Niessen, J., „Producing and using indicators and indices in the migration policy field”,

IOM Publications, Migration Policy Practice, Vol. V, Number 1, February 2015–March 2015, pp.17-22. 700 Direcția Afaceri externe și Protocol din cadrul aparatului de specialitate al Primarului General al Municipiului

București - Report on the DELI – Diversity & Economy. Round Tables, 2015, p.7.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


383

Respectând aceste dimensiuni, direcțiile viitoare de acțiune avute în vedere de autoritățile

publice locale ale municipiului București pe termen scurt și mediu au fost următoarele:

adoptarea de către CGMB a unei politici locale pentru integrarea imigranților,

fundamentată pe patru piloni: educație, sănătate, asistență socială și oportunități de afaceri;

promovarea imigrației documentate;

crearea unui singur punct de informare pentru imigranți la nivelul municipiului

București;

încheierea protocoalelor de acțiune comună cu diferite autorități și instituții implicate

în procesul integrării imigranților;

simplificarea procedurilor administrative pentru facilitarea accesului imigranților;

perfecționarea funcţionarilor din cadrul PMB și instituțiilor subordonate din municipiul

București pe aspecte legate de diferenţe culturale şi legislaţie în domeniul migraţiei şi

integrării;

furnizarea de cursuri gratuite de limbă română pentru imigranți;

derularea unui nou proiect de către PMB pentru dezvoltarea competențelor

antreprenorilor imigranți;

implicarea reprezentanților imigranților în procesele de consultare publică etc.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


384

7. Persoanele care trăiesc în comunități marginalizate.


Deși dreptul pozitiv românesc nu statuează o definiție juridică pentru noțiunea de

comuniatte marginalizată, există studii și documente care propun diferite delimitări

conceptuale, toate însă conducând la ideea că prin comunitate marginalizată se înțelege o

comunitate care îndeplinește simultan următoarele trei condiții701:

are un nivel scăzut de capital uman;

are un nivel scăzut de ocupare în sectorul formal;

are condiții de locuire precară.

Prin urmare, prin noțiunea de „zone rurale marginalizate" trebuie înțelese acele zone

compacte intravilane (sectoare de recensământ) în care locuiesc persoane cu un capital uman

disproporțional de scăzut, cu puține locuri de muncă declarate și cu condiții improprii de locuit,

comparativ cu locuitorii din alte zone rurale702.

În conformitate cu Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a

teritoriului național - Secțiunea a IV-a Rețeaua de localități, se definește persoana din zona

urbană/ rurală drept persoana care domiciliază în zone urbane/ rurale (sat/ comună).

Comunitatea care nu îndeplinește cel puțin una dintre cele trei condiții de definire a

comunității marginalizate reprezintă o comunitatea care depășește situația de vulnerabilitate.

O comunitate are un nivel scăzut de capital uman dacă oricare doi din următorii trei

indicatori: proporția persoanelor de 15-64 de ani care au absolvit maxim 8 clase (gimnaziu),

proporția persoanelor cu dizabilități, boli cronice sau alte afecțiuni care le limitează activitățile

zilnice, proporția copiilor și tinerilor (0-17 ani) din populația totală au valori ce depășesc pragul

minimal aferent703:

Proporția persoanelor de 15-64 de ani care au absolvit maxim 8 clase (gimnaziu): 22%

701 Teșliuc, E., Grigoraș, V., Stănculescu, M.S. (coord.), Atlasul Zonelor Rurale Marginalizate și al Dezvoltării Umane

Locale din România, Banca Mondială, București, 2016, p.20. 702 Ibidem. 703 A se vedea TABEL 1: Cele trei criterii ale marginalizării cu indicatorii lor cheie și cu pragurile naționale aferente

în zonele urbane și rurale (%) în Teșliuc, E., Grigoraș, V., Stănculescu, M.S. (coord.), op.cit., p.21.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


385

Proporția persoanelor cu dizabilități, boli cronice sau alte afecțiuni care le limitează

activitățile zilnice, în totalul populației din comunitatea vizată prin proiect: 8%

Proporția copiilor și tinerilor (0-17 ani) din populația totală din comunitatea vizată

prin proiect: 20,5%.

O comunitate are un nivel scăzut de ocupare704 în sectorul formal dacă indicatorul

Proporția persoanelor de 16-64 ani care nu sunt încadrate pe piața formală a muncii (salariați cu

contract de muncă sau lucrează oficial pe cont propriu, cu sau fără angajați - patron sau

administrator de firmă, PFA, AF, întreprindere individuală, liber profesionist) și nici nu urmează

o formă de învățământ are valori de peste 22,5% (pragul minimal).

O comunitate are condiții de locuire precară705 dacă cel puțin unul dintre indicatorii:

proporția locuințelor supraaglomerate (<15,33m2 pe persoană), nesiguranță locativă: proporția

gospodăriilor ce nu dețin locuința în proprietate personală au valori ce depășesc pragul minimal

aferent:

Proporția locuințelor supra-aglomerate (<15,33 m2 pe persoană), în totalul locuințelor

din comunitatea vizată prin proiect: 54%;

Nesiguranță locativă: proporția gospodăriilor ce nu dețin locuința în proprietate

personală, în totalul gospodăriilor din comunitatea vizată prin proiect: 12%.

În urma recensământului din anul 2011, folosind ca reper definiția de mai sus acordată

comunității marginalizate, au fost identificate 2.244 de sectoare de recensământ care au

îndeplinit criteriile pentru a fi considerate drept zone rurale marginalizate706, iar în acestea

locuiau peste 564.000 de oameni, dintre care procente mari din populație fiind de etnie romă

(în 42% din sectoarele rurale marginalizate)707. La nivel național, 6,2% din populația rurală,

5,3% din toate gospodăriile și 5,2% din toate locuințele erau situate în zone rurale

704 Ibidem. 705 Ibidem. 706 Zonele cele mai marginalizate sunt locuite de comunități stabile care trăiesc în aceeași comună dinainte de

1990. Dintre zonele rurale marginalizate, mai puțin de 10% s-au format după 1990 sau sunt emergente. 707 Cu toate acestea, comunități de romi au fost înregistrate în doar 27% din sate, în 29% din sectoarele de

recensământ și în 35% din comunele care au zone marginalizate.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


386

marginalizate708. Cele mai dezavantajate sunt satele mici (cele cu mai puțin de 500 de locuitori)

și, în special, satele foarte mici (cele cu mai puțin de 200 de locuitori), în particular cele care

au populația îmbătrânită și/sau cele care sunt situate în zone izolate, în aceste sate existând de

obicei, o mică comunitate non-roma care trăiește într-o zonă marginalizată 709.

Din punct de vedere al distribuției geografice, proporția populației care trăiește în zone

rurale marginalizate este de aproape două ori mai mare în Nord-Est comparativ cu media rurală

națională (11,3% comparativ cu 6,2%), iar cea mai mică se înregistrează în arealul de influență

al capitalei, București-Ilfov (0,6%) și în Vestul țării (1,2%). În interiorul acestei distribuții

teritoriale se întâlnesc 3 modele regionale de subtipuri de zone rurale marginalizate:

comunități mici, non-roma (Nord-Est), comunități mari de romi (Centru, Sud-Muntenia, Nord-

Vest, București-Ilfov), amestec de comunități roma și non-roma (celelalte trei regiuni – Sud-Est,

Sud-Vest și Vest). 710 Factorii geospațiali sunt factori care corelează semnificativ cu

marginalizarea: localizarea satului în cadrul comunei, relieful zonei, depărtarea de cel mai

apropiat oraș, apropierea de granița de județ ș.a. În ceea ce privește ponderea populației care

este expusă riscului de sărăcie relativă, majoritatea comunelor cu zone marginalizate sunt

mediu-dezvoltate sau sărace. Doar 5% din totalul comunelor cu zone marginalizate fac parte

din categoria comunelor dezvoltate711.

Referindu-ne la populația totală care a fost identificată ca locuind în aceste zone rurale

marginalizate, ea prezintă o structură de gen, după cum urmează: copiii (cu vârste cuprinse

între 0 și 17 ani) - 34%, vârstnici - 13%.

O perspectivă comparativă între zonele rurale marginalizate și zonele rurale

nemarginalizate, relevă următoarele diferențe712:

Structură de gen: o gospodărie din patru din zonele rurale marginalizate are cel puțin

cinci membri față de doar 15% în zonele nemarginalizate, în timp ce 16% dintre

gospodării au trei copii față de doar 5% în zonele nemarginalizate. Copiii și

gospodăriile cu cel puțin trei copii din zonele rurale prezintă un risc foarte ridicat de a

708 Sectoare de recensământ în care cea mai mare parte a populației a absolvit cel mult gimnaziul, își câștigă

existența în sectorul informal (mai ales din agricultură) și locuiește în condiții precare. 709 Teșliuc, E., Grigoraș, V., Stănculescu, M.S. (coord.), op.cit., p.35. 710 Ibidem. 711 Ibidem, pp.42-43. 712 Teșliuc, E., Grigoraș, V., Stănculescu, M.S. (coord.), op.cit., p.28-34.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


387

trăi într-o zonă marginalizată: 10% și respectiv 21%, față de media rurală națională de

6,2%. Proporția de mame adolescente este de peste trei ori mai mare în zonele rurale

marginalizate decât în cele nemarginalizate (4,6% dintre fetele cu vârste între 13 și 17

ani față de 1,3% ).

Educație: în comunitățile rurale marginalizate, o proporție de până la 80% dintre

adulții care locuiesc au absolvit cel mult opt clase (ar dintre aceștia 35% au doar școala

primară), iar în comunitățile nemarginalizate proporția scade la 45% și respectiv 8%.

Procentul celor care nu lucrează ca angajați și nici nu urmează studii sau formare este

de două ori mai mare în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani care

locuiesc în zonele rurale marginalizate față de cei din zonele nemarginalizate (51% față

de 23% în zonele nemarginalizate). Procentul celor care nu lucrează ca angajați și nici

nu urmează studii sau formare în rândul celor cu vârste cuprinse între 20 și 64 ani este

de aproape 64% în zonele nemarginalizate însă crește până la 88% în zonele rurale

marginalizate și chiar și mai mult în rândul femeilor roma din zonele marginalizate

(95%).

Servicii publice: în zonele rurale din România proporția celor care trăiesc în locuințe

fără apă de la rețeaua publică crește de la 65% în rândul celor care sunt de altă etnie

decât cea romă și trăiesc în zone nemarginalizate la 75% în rândul romilor din zone

nemarginalizate, ajungând la 88% în rândul romilor din zonele marginalizate. La fel,

proporția celor care trăiesc în locuințe fără curent electric crește de la 0,6% în rândul

celor de alte etnii din zonele nemarginalizate la peste 10% în rândul romilor din zonele

marginalizate.

Piața muncii: Intrarea pe piața muncii reprezintă cel mai important factor de

asigurare a incluziunii și justiției sociale. În România însă, majoritatea comunităților

marginalizate sunt alcătuite din familii tinere cu copii, care își căștigă traiul din

agricultură, din lucrul cu ziua și din ajutoare sociale, mai ales alocațiile pentru copii și

venitul minim garantat sau pensiile pentru agricultori713. În aceste zone gospodăriile

au venituri mici, iar locuitorii au un nivel scăzut de educație și de competențe relevante

pentru piața muncii.

713 Teșliuc, E., Grigoraș, V., Stănculescu, M.S. (coord.), op.cit., p.29.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


388

În ceea ce privește furnizarea serviciilor sociale la nivel județean și local (orășenesc,

comunal) cercetarea desfășurată de Ministerul Muncii și Justiției Sociale (MMJS) în

parteneriat cu Institutul Național de Cercetări Economice (INCE) „Costin C. Kirițescu” și

Academia Română, „Analiza și evaluarea grupurilor vulnerabile în vederea stabilirii nevoii de

servicii sociale”, în cadrul proiectului „Implementarea unui sistem de elaborare de politici

publice în domeniul incluziunii sociale la nivelul MMJS POCA 2014-2020” a evidențiat o

serie de discrepanțe la nivelul celor peste 3000 de unități administrativ-teritoriale (comună,

oraș și municipiu) analizate:

1. Ponderea furnizorilor de servicii sociale pe medii de rezidență

La nivel național se regăsesc, în medie, 1 furnizor de servicii sociale la 6.244 locuitori.

a) MEDIUL URBAN prezintă următoarele date cu privire la furnizori, număr de persoane

deservite, număr de UAT și ponderea furnizorilor de servicii pe cliajul rural-urban.

În medie, aproximativ 10 furnizori de servicii sociale la o UAT (un furnizor de servicii

sociale la 3.961 locuitori).

Numărul de unități administrativ-teritoriale din mediul urban reprezintă aproximativ

10% din total UAT, 88,6% (3.153) dintre furnizorii de servicii sociale existenți la nivel national

sunt localizați în mediul urban.

Mai mult de jumătate din furnizorii de servicii sociale sunt localizați în localitățile urbane

cu mai mult de 100.000 locuitori (1.920, respectiv 53,9% din total). Aproximativ 18,2% (649)

dintre aceștia sunt localizați în localitățile urbane cu 60-100.000 locuitori și 8,9% (318) în

localitățile urbane cu 30-60.000 locuitori.

În general, (a) în localitățile urbane cu mai mult de 10.000 de locuitori, domină procentual

serviciile sociale destinate copiilor în familii, separați sau în risc de separare, mamei și copilului,

respectiv 40,2% în localitățile urbane cu 10-30.000 locuitori, 52,2% în localitățile urbane cu 30-

60.000 locuitori, 58,4% în localitățile urbane cu 60-100.000 locuitori și 52,9% în localitățile

urbane cu mai mult de100.000 locuitori. Pe locul secundsub aspectul ponderii în total servicii

sociale se situează grupul vulnerabil al persoanelor vârstnice în cazul localităților urbane cu

10-30.000 locuitori (38,3%) și în localitățile urbane cu 30-60.000 locuitori (24,8%). (b) În cazul

localităților urbane cu 60-100.000 locuitori și cu mai mult de100.000 locuitori pe locul secund

ca pondere în total servicii sociale se regăsesc cele oferite persoanelor cu dizabilități, cu ponderi

de 16,9% și, respectiv 17,7% din totalul servicii sociale.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


389

Numărul mediu de persoane ce revin per furnizor de servicii sociale, este de 1.972 în cazul

localităților urbane cu un număr de locuitori ce variază între 60 – 100.000. În localitățile urbane

ce depășesc 100.000 locuitori, revin, în medie, aproximativ 77 furnizori de servicii sociale la o

UAT, în comparație cu 41 furnizori în cazul localităților urbane cu 60-100.000 locuitori sau 9

pentru localitățile urbane cu 30-60.000 locuitori.

Comparativ cu localitățile rurale, în localitățile urbane cu o populație sub 10.000 locuitori

se constată o pondere mai mare a serviciilor destinate persoanelor adulte cu dizabilități (15,4%

din total). La acest nivel, serviciile sociale destinate persoanelor vârstnice (42,3% din total) sun

urmate de cele pentru copii în familii, separați sau în risc de separare, mamei și copilului

(34,6%). Din perspectiva grupurilor identificate ca vulnerabile pe criteriul socio-economic, în

localitățile urbane sub 10.000 locuitori, pe primul loc avem persoanele vârstnice (31,8%), pe

locul al doilea persoanele în risc de sărăcie (27,5%), aproape la egalitate cu grupul vulnerabil

reprezentat de copii în familii, separați sau în risc de separare, mamei și copilului (27,6%).

La nivelul orașelor, reprezentanților localităților solicită mai multe tipuri de servicii,

dintre care cele mai reprezentative sunt următoarele categorii: Centrele de zi pentru copii,

Centrele de zi pentru persoane vârstnice, Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane

vârstnice, persoane cu dizabilități, persoane aflate în situație de dependență, dar și Centrele de

zi pentru persoane adulte cu dizabilități, Centrele de preparare și distribuire a hranei pentru

persoane în risc de sărăcie și Serviciile de asistență comunitară.

b) MEDIUL RURAL

În mediul rural un furnizor de servicii sociale deservește aproximativ 7 UAT (un furnizor

de servicii sociale la 23.975 locuitori).

Numărul de UAT-uri din mediul rural reprezintă aproximativ 90% din total UAT din

România, în timp ce în acest mediu opereazădoar 11,4% (406) dintre furnizorii de servicii

sociale.

În mediul rural, ponderea cea mai mare o dețin serviciile sociale destinate persoanelor

vârstnice (45,8% din totalul grupurilor vulnerabile), urmate de serviciile sociale adresate către

copii în familie, copii separați sau în risc de separare /aferente mamei și copilului (40,1% din

total) și cele oferite persoanelor adulte cu dizabilități (6,2%).

În localitățile rurale cu mai puțin de 3.000 locuitori numărul mediu de persoane per

furnizor de servicii sociale în mediul rural este de 22.274.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


390

Pentru localitățile rurale sub 3.000 locuitori, un furnizor de servicii sociale deservește în

medie 11 UAT, în localitățile cu o populație între 3-6.000 locuitori 6 UAT și în localitățile rurale

care au o populație de peste 6.000 de locuitori, 3 UAT.

În cazul localităților rurale cu mai mult de 6.000 locuitori, ponderea cea mai mare în

totalul serviciilor sociale o auserviciile destinate copiilor în familii, separați sau în risc de

separare, mamei și copilului (47,6% din total), urmate de cele oferite persoanelor vârstnice

(33%) și persoanelor adulte cu dizabilități (7,8%). În această categorie de localități se constată

o prezență mai bună serviciilor pentru persoanele în situație de dependență (2,9% din total) și

pentru tinerii în dificultate (1,9%) decât în localitățile rurare cu un număr mai mic de locuitori.

În cazul localităților rurale cu mai puțin de 3.000 locuitori 81,1% dintre serviciile sociale

sunt destinate persoanelor vârstnice (49,6% din total) și copiilor în familii, separați sau în risc

de separare, mamei și copilului (38,5%).

Studiul a identificat nevoia de Centre de zi ce oferă servicii integrate în toate localitățile

rurale mai puțin dezvoltate și, în special, la nivelul celor marginalizate, aflate la distanță mare

de reședința de județ. Creșterea numărului de Centre de zi, cu prioritate în localitățile rurale,

este considerată necesară, ca soluție posibilă pentru prevenirea abandonuli școlar.

2. Servicii sociale existente și distribuția lor pe regiuni de dezvoltare

Regiunile de dezvoltare participă la totalul serviciilor sociale cu ponderi între 17,9%

(regiunea Centru), 17,3% (regiunea Nord-Vest), 8,9% (regiunea Sud-Vest). Comparativ cu cei

638 furnizori de servicii sociale existenți în regiunea Centru și respectiv 614 în regiunea Nord-

Vest, în regiunea Sud-Vest erau localizați numai 316 furnizori (Figura 84).

În regiunea București – Ilfov, în medie, la o UAT funcționează aproximativ 9 servicii sociale

existente, comparativ cu 1,4-1,5 UAT în regiunile Centru și Nord-Vest și 1 UAT în regiunea Nord-

Est. În regiunile Sud-Muntenia și Sud-Est 2 UAT-uri sunt deservite de un serviciu social (Tabel

147).

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


391

Figura 84. Repartizarea serviciilor sociale pe grupuri vulnerabile și regiuni de devoltare

Sursă: INCE, op.cit.

Tabel 147. Repartizarea serviciilor sociale pe grupuri vulnerabile și regiuni de dezvoltare


http://www.poca.ro/

www.poca.ro


392

Densitatea serviciilor sociale existente variază atât regional, cât și în raport cu

populația totală a fiecărei a dintre cele opt regiuni, pe o plajă cuprinsă între un maxim 8.469

locuitori în cazul regiunii Sud-Muntenia și un minim de 4.195 locuitori în regiunea Centru.

(tabel 148).

Tabel 148. Densitatea serviciilor sociale existente în raport cu populația și numărul de UAT-uri, pe categorii de UAT


3. Furnizorilor privați și furnizori publici de servicii sociale pe regiuni

În Sud-Vest Oltenia, Sud-Muntenia, Sud-Est și Nord-Est (regiuni slab dezvoltate), numărul

și ponderea furnizorilor privați în total furnizori de servicii sociale sunt mult mai mici decât în

celelalte regiuni. În medie, la un furnizor privat de servicii sociale revin aproximativ:

șapte furnizori publici de servicii sociale în regiunea Sud-Vest Oltenia,

cinci în regiunea Sud-Muntenia,

trei în regiunea Sud-Est și doi în regiunea Nord-Est,

în regiunea București Ilfov, numărul furnizorilor privați de servicii fiind aproape de

două ori mai mare decât de cel al furnizorilor publici.

4. Probleme sociale urban – rural și distribuția pe regiuni

În mediul urban, principala problemă socială întâlnită este lipsa locurilor de muncă, cu o

pondere de aproape 49,2%, puțin sub cea națională.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


393

Sărăcia ocupă aici o pondere de 8,6%, de două ori mai mică decât cea înregistrată la nivel

național.

O pondere de 8,6% ocupă și problema lipsei serviciilor de îngrijire la domiciliu, urmată

de lipsa serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități sau vârstnici cu o pondere

de 7,5%. Cu ponderi cuprinse între 2,6% și 4,9% găsim alte probleme precum integrarea

persoanelor de etnie romă, lipsa serviciilor sociale, problema vârstnicilor singuri și abandonul

școlar. Alte probleme, cu ponderi individuale de sub 2%, ocupă 11,7% din totalul problemelor

semnalate la nivelul UAT din mediul urban.

În mediul rural există o situație similară cu cea la nivel național, adică lipsa locurilor de

muncă ocupă primul loc, cu aproape 53 de procente, aceasta fiind urmată de sărăcie cu 18,4%.

Lipsa serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități și vârstnici, problema

persoanelor vârstnice singure și îmbătrânirea populației ocupă locurile 3-5 cu ponderi cuprinse

între 2% și 4%. Alte probleme semnalate acumulează aproape 16,1% din totalul problemelor

semnalate la nivelul UAT din mediul rural, acestea nedepășind pragul de 2% fiecare.

Regiunea Nord-Est este caracterizată de lipsa locurilor de muncă într-un procent de 47%,

apropiat de cel la nivel național (figura 5). Sărăcia ocupă aici o pondere considerabil mai mare

decât la nivel național și față de celelalte regiuni, și anume 32,2%. Locurile 3-5 sunt ocupate, cu

ponderi între 2,3% și 3,3%, de problema persoanelor vârstnice singure, problema consumului

de alcool și de lipsa serviciilor de îngrijire pentru bolnavi cronici, cu dizabilități și vârstnici.

Integrarea persoanelor de etnie romă ocupă 2% din totalul problemelor semnalate. Alte

probleme întâlnite în regiunea Nord-Est, în proporție de aproape 13% sunt întâlnite individual

sub pragul de 2%.

Principala problemă socială întâlnită în toate regiunile de dezvoltare este lipsa locurilor

de muncă. Ponderile în care această problemă sunt resimțite în cele 8 regiuni de dezvoltare și

sunt cuprinse între 33,3% și 64,2% (figura 86).

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


394

Figura 85. Probleme sociale în Regiunea Nord-Est


Figura 86. Ponderea regională a lipsei locurilor de muncă


Problema sărăciei este menționată de 32,2% dintre UAT-urile din regiunea de dezvoltare

Nord-Est. Această problemă este de 2 ori mai frecventă în regiunea Nord-Est decât în celelalte 7

regiuni de dezvoltare, unde această problemă este menționată, în medie, de 14,4% dintre UAT-urile

respondente. Sărăcia este menționată în aproximativ 12% dintre UAT-urile din regiunile Vest,

Centru și Sud-Muntenia, în timp ce în regiunile Sud-Est, Sud-Vest Oltenia, București-Ilfov și Nord-

Vest, aceasta se regăsește în proporții apropiate de 16 (figura 87).

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


395

Figura 87. Ponderea sărăciei la nivelul Regiunilor de Dezvoltare din România


B. Caz de bună practică: Programul național „Instalarea tinerilor fermieri”

În zona rurală din România, majoritatea locuitorilor muncesc în agricultură, în perioada

2007-2013 numărul de fermieri cu vârsta sub 44 de ani crescând cu 38 280 persoane de

la 638 490 la 676 770, dar aceștia se confruntă cu o serie de probleme legate de accesul la

terenuri, capital, cunoștințe, venit suficient și stabil, servicii și infrastructură, situație de altfel

comună la nivelul Uniunii Europene714. O inițiativă guvernamentală care facilitează intrarea

tinerilor în sectorul agricol și, în același timp, schimbarea de generații în agricultură, pentru ca

acest sector să devină mai dinamic este reprezentată de Programul național „Instalarea

tinerilor fermieri”, o submăsură de investiție cu fonduri europene (Fondul European Agricol

pentru Dezvoltare Rurală - FEADER) din Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR)715.

Inițiativa Instalarea tinerilor fermieri corespunde obiectivelor art. 19 din Regulamentului

(CE)1305/2013716 „Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor” și contribuie la domeniul

714 Curtea de Conturi Europeană, Raport special nr. 10, disponibil online la http://publications.europa.eu/

webpub/eca/special-reports/young-farmers-10-2017/ro/#annexi. 715 Programul Național de Dezvoltare Rurală este documentul pe baza căruia poate fi accesat Fondul European Agricol

pentru Dezvoltare Rurală și care respectă liniile directoare strategice de dezvoltare rurală ale Uniunii Europene. 716 Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind

sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de

abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


396

de intervenție 2B „Facilitarea intrării în sectorul agricol a unor fermieri calificați corespunzător

și, în special, a reînnoirii generațiilor”.

Cu toate că proiectul nu are drept obiectiv creșterea populației active ocupate în agricultură,

ci îmbunătățirea managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației șefilor

acestora 717 , totuși, prin valoarea sa adăugată a programului 718 , o agricultură mai puternică

conduce la dezvoltarea zonelor rurale și permite o mai bună incluziune a persoanelor

defavorizate din mediul rural prin creșterea numărului de locuri de muncă în acest domeniu, a

veniturilor acestor persoane și implicit, a scăderii gradului lor de marginalizare.

Această măsură se adresează atât tinerilor care au plecat în străinătate, au economisit

bani și revin în țară pentru a investi în diverse proiecte, cât și celor care vor să se relocheze din

mediul urban în mediul rural unde pot înființa o fermă.

Instalarea tinerilor fermieri reprezintă activitatea de înființare și/sau preluare prin transfer

de proprietate și/sau arendă/concesionare a unei exploatații agricole1între 6 – 40 UDE719, care

produce în principal produse agricole vegetale și animale (materie primă) pentru consum uman și

hrana animalelor, pentru prima dată în calitate de conducător (șef) de exploatație.

Solicitanții eligibili pentru sprijinul financiar nerambursabil sunt:

Tânărul fermier în conformitate cu definiția prevăzută la art. 2 din R(UE)

nr.1305/2013, care se instalează ca unic șef al exploatației agricole;

Persoana juridică cu mai mulți acționari unde un tânăr fermier în sensul art. 2 din

R(UE) 1305/2013 se instalează și exercită un control efectiv pe termen lung în ceea ce

privește deciziile referitoare la gestionare, la beneficii și la riscurile financiare legate

de exploatație.

Până în prezent, programul a prezentat interes mai ales celor care lucrează în mediul

urban și care sunt dispuși să inițieze o afacere în domeniul agricol. Condiția este să fie tineri cu

vârsta sub 40 de ani care să poată prelua o unitate agricolă, căreia să-i crească performanța.

Valoarea ajutorului financiar diferă în funcție de planul de afaceri și suprafața de teren, dar nu

poate depăși suma de 50000 euro. Ajutorul va fi acordat sub formă de primă în două tranșe, 75%

717 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Raport anual de progrese privind implementarea programului

național de dezvoltare rurală în România în anul 2014, București, 2015, pp.17-18. 718 Măsura contribuie la plus valoarea teritoriului prin soluția propusă la nevoia identificată în teritoriu, și anume

prevenirea abandonului terenurilor agricole și stoparea migrației tinerilor calificați în localități și orașe limitrofe

conducând la o activitate agricolă sustenabilă. 719 Unități de dimensiune economică.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


397

din cuantumul sprijinului la primirea deciziei de finanțare, iar 25% din cuantumul sprijinului

în maximum trei ani de la primirea deciziei de finanțare.

Prin PNDR 2013 au fost sprijiniți 47.703 tineri fermieri cu fonduri nerambursabile în

valoare de peste 636 milioane de euro, date recente arătau că prin PNDR 2020 au beneficiat

12.460 de tineri fermieri sprijiniți financiar 720 , din care 2.609 de tineri fermieri din zona

montană, dintre aceștia 659 de tineri antreprenori beneficiind de fonduri nerambursabile de

55 de milioane de euro721.

În sprijinul creșterii incluziunii socio-economice în zonele defavorizate, România promovează

activ măsuri de dezvoltare a economiei sociale. În perioada 2015-2016 România și-a dezvoltat

cadrul normativ aplicabil economiei sociale ce se fundamentează pe Legea nr. 219/2015

privind economia socială, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv, pe

normele de aplicare ale acestei legi aprobate prin HG 585/2016. Legea reglementează şi

condiţiile de atestare, de către autorităţile publice, a întreprinderilor sociale şi a

întreprinderilor sociale de inserţie, sistemul de atestare fiind astfel funcțional începând cu

luna august 2016.

În conformitate cu competențele statuate de art. 5 din Legea nr. 219/2015, autoritățile

administraţiei publice centrale şi locale sprijină activităţile de economie socială prin: a)

recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale prin acordarea atestatului de întreprindere

socială; b) recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale de inserţie prin acordarea mărcii

sociale; c) dezvoltarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor sociale de inserţie; d)

promovarea şi susţinerea dezvoltării resurselor umane din domeniul economiei sociale; e)

participarea la activităţi de economie socială prin colaborare în diferite forme, potrivit legii; f)

înfiinţarea de centre de informare şi consiliere în domeniul economiei sociale.

Sprijinirea economiei sociale, contribuie activ, așa cum precizează și art. 4 din Legea nr.

219/2015, la dezvoltarea comunităţilor locale, crearea de locuri de muncă, implicarea

persoanelor aparţinând grupului vulnerabil prevăzut de lege, respectiv persoane sau familii

care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai, în

conformitate cu prevederile art. 6 lit. p) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, în activităţi

720 Dintre aceștia un număr de 9965 tineri fermieri au beneficiat pentru instalarea ca șefi de exploatație de suma

de 409 mil de euro prin PNDR 2020. 721 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării rurale, Agenția pentru finanțarea investițiilor rurale, prezentare susținută

la Conferința Susținerea tinerilor fermieri și antreprenori, 2018, disponibilă online la

https://www.rndr.ro/documente/Sustinerea_tinerilor_prin_PNDR2020_14.06.2018.pdf.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


398

cu caracter social şi/sau activităţi economice, facilitând accesul acestora la resursele şi

serviciile comunităţii.

Dacă în anul 2016, în Romania, economia socială se afla în stadiu incipient (doar 1,7%

dintre angajați făceau parte din întreprinderi sociale) 722 și se acorda primul atestat de

întreprindere socială (31 octombrie 2016)723, în prezent, progresele pe calea dezvoltării acestui

sector sunt semnificative, fiind susținute în bună parte prin fonduri europene prin Programul

Operațional Capital Uman (POCU), prin instituirea unor ajutoare de minimis în contextul

derulării liniei de finanțare SOLIDAR. În anul 2019, în contextul implementării schemei de

ajutor de minimis pentru înființarea de întreprinderi sociale în regiunile Centru, Sud-Est și

Vest 724 în cadrul apelului POCU/449/4/16/ „Sprijin pentru înființarea de întreprinderi

sociale”, cu o alocare totală de 70 mil. euro, au fost depuse 307 proiecte depuse, cu o valoare

totală de 813,21 mil. euro, dintre care 116 proiecte au obținut punctaj mai mare sau egal cu 92

puncte, cu o valoare totală de 325,82 mil. euro care au intrat deja în procesul de contractare725.

De altfel, pentru dezvoltarea economiei sociale, sunt disponibile pentru următorii 3 ani, peste

30 de milioane de euro prin Programul Operațional Capital Uman (POCU).726

722 Pîrvu, L., „Ce potențial au afacerile sociale în România: Doua treimi dintre români ar plăti

mai mult pentru produsele întreprinderilor sociale – studiu”, online la adresa

https://www.startupcafe.ro/stiri-afaceri-21428803-afacerile-sociale-potential-dezvoltare-romania-

doua-treimi-dintre-romani-plati-mai-mult-pentru-produsele-intreprinderilor-sociale.htm. 723 Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Comunicat de presă

„A fost acordat primul atestat de întreprindere socială”, online la adresa

http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/4649-cp-atestat-

intreprindere-sociala-31102016. 724 Având ca obiectiv „Consolidarea capacității întreprinderilor de economie socială de a

funcționa într-o manieră auto-sustenabilă”, „Sprijin pentru înființarea de întreprinderi sociale”,

aferentă Programului Operațional Capital Uman 2014-2020 (POCU 2014-2020), Axa Prioritară 4,

„Incluziunea socială și combaterea sărăciei”, Obiectiv specific 4.16. Finanțat de: Uniunea

Europeană/Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de Autoritate de Management pentru POCU.

Durată Proiect: 12.09.2019 - 11.09.2022 (36 de luni). Buget: 13,819,223.38 lei. 725 AMPOCU, http://mfe.gov.ro/am-pocu-publica-lista-finala-a-proiectelor-selectate-aferenta-

apelului-pocu-449-4-16-consolidarea-capacitatii-intreprinderilor-de-economie-sociala-de-a-

functiona-intr-o-maniera-auto-sustenabila/. 726 Ministerul Muncii și Protecției Sociale, http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-

domenii/munca/economia-sociala.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


399

V. Politicile publice asumate prin Programul de guvernare 2018-2020

a) Contextul socio-economic general comparat 2018-2019

Datele Institutului Național de Statistică din august 2019 arată că România a înregistrat

PIB creștere de 4,8% în primul semestru al lui 2019, a doua cea mai mare creștere creștere din

Uniunea Europeană. Conform datelor INS, România se află în cel de-al 5-lea trimestru de

crteștere economică progresivă de peste 1 procent727.

Investițiile străine au o creștere de 30% față de aceeași perioadă a anului 2018, piața

forței de muncă înregistrând un plus de peste 53000 noi locuri de muncă, totalul de locuri de

muncă active ajungând în august 2019 la peste 6,4 milioane.

Institutul Național de Statistică anunță deci conservarea tendinței de creștere economică

asumată de Programul de guvernare 2018-2020. Potrivit datelor INS, Produsul intern brut a

crescut cu 4,8%, în semestrul I 2019, comparativ cu semestrul I 2018, (Tabel 149), creștere care

se mențăine în trendul ascendant al economiei românești de după 2012 (Figura 88).

Tabel 149. Evoluția PIB trimestrial

727 Domeniul: Produsul intern brut trimestrial – estimări “semnal”, COMPARATIV CU TRIMESTRUL

I 2019, PRODUSUL INTERN BRUT ÎN TRIMESTRUL II 2019 A FOST, ÎN TERMENI REALI, MAI

MARE CU 1,0%

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/pib_tr2r2019.pdf

http://www.poca.ro/

http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/pib_tr2r2019.pdf

www.poca.ro


400

Figura 88. PIB trimestrial al României în perioada 2000-2019 (date ajustate sezonier)

Pentru anul 2018, Programul de guvernare 2018‐2020 al României anunța că, în acord cu

tabloul macroeconomic, anul 2017 a fost unul din cei mai buni ani în guvernarea de după 1990

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


401

în România. Conform Programului728, rata de creștere economică a ajuns la 7% iar deficitul

bugetar înregistrat a fost sub 3% din PIB (mai mic decât în 2016). În același an 2017 la care face

referință Programul de guvernare, datoria publică înregistrată a fost 36,4% din PIB (în scădere

față de 2016 cu mai mult de 1% din PIB) iar rata șomajului a atins un minim istoric.

b) Incluziunea socială în Programul de guvernare 2018‐2020

În capitolul „Politici publice în domeniul muncii și protecției sociale”, Programul de

guvernare 2018-2020 a stabilit o serie de 10 măsuri, pe care le putem numi „măsuri-cadru”,

care sunt operaționalizate prin seturi proprii de „sub-măsuri sau module de implementare”729:

1. Stimularea creării de noi locuri de muncă,

2. Șanse reale pentru tineri,

3. Dialog socialși parteneriat,

4. Viață decentă pentru pensionari,

5. Incluziune socială și reducerea sărăciei,

6. Sprijin pentru familii și copii,

7. Servicii sociale de calitate,

8. Respect și demnitate pentru femei,

9. Investiția în copii - investiția în viitor,

10. societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități730.

A cincea măsură‐cadru, „Incluziune socială și reducerea sărăciei” este definită și

are asociată în Programul de guvernare 2018-2020 o serie de alte măsuri (cf. supra.,

Măsurile 6-și module de implementare, dintre care selectăm:

Modificarea programelor de sprijin financiar bazate pe testarea mijloacelor, prin

combinarea acordării beneficiului atât în bani, cât și în natură.

introducerea prestației de dependență pentru persoanele vârstnice potrivit modelelor

europene.

Dezvoltarea unui sistem național de indicatori de incluziune socială și calcularea anuală

a acestora. - Dezvoltarea și interoperabilizarea tuturor bazelor de date din domeniul

728 POLITICI PUBLICE ÎN DOMENIUL MUNCII ȘI JUSTIȚIEI SOCIALE, în Programul de Guvernare 2018-2020,

București, 2018, pp. 68-75; http://gov.ro/ro/obiective/programul-de-guvernare-2018-2020 729 Program Guvernare, pp. 68-69

730 Măsurile sunt listate în Programul de guveranre la pp. 70-76, de unde le preluăm pe cele mai importante

din perspectiva incluziunii sociale și a prevenirii marginalizării.

http://www.poca.ro/

http://gov.ro/ro/obiective/programul-de-guvernare-2018-2020

www.poca.ro


402

asistenței sociale și crearea sistemului “e-asistență socială”.

Dezvoltarea unui sistem eficient de monitorizare și evaluare a politicilor de incluziune

socială.

Dezvoltarea unui program național pentru susținerea serviciilor de îngrijire de lungă

durată pentru persoanele vârstnice independente.

Formarea unei rețele naționale de experți în domeniul egalității de șanse.

-Crearea unui Program național pentru combaterea violenței împotriva femeilor și a

violenței domestice (3 ani; Impact: 12 milioane Euro, finanțare din POCU). –

Elaborarea unor proceduri de lucru privind măsurile de prevenire a cazurilor de

violențăîn familie.

Înființarea de echipe specializate de intervenție, la nivel județean, în domeniul violenței

în familie.

Formarea profesională a asistenților sociali în domeniile violență în familie și egalitate

de gen.

Dezvoltarea unei rețele de cel puțin 20 locuințe regionale protejate pentru victimele

violenței în familie și crearea a 8 centre de criză pentru situațiile de viol, dezvoltarea

unei rețele de 8 centre de asistență pentru agresori, la nivel zonal și reglementarea unor

măsuri de prevenire a recidivei faptelor de violență în familie.

Continuarea procesului de dezinstituționalizare și asigurarea tranziției către îngrijirea

în comunitate și asigurarea unui mediu familial de îngrijire pentru toți copiii din

instituții.

Înființarea a 8 centre regionale specializate pentru asistarea copiilor cu tulburări de

comportament.

Implementarea unor programe de interes național privind dezinstituționalizarea și

prevenirea instituționalizării pentru persoanele cu dizabilități

Înființarea de locuințe protejate și centre de zi, care să asigure tranziția în comunitate

a persoanelor cu dizabilități, găzduite în centrele rezidențiale.

Creșterea gradului de subvenționare pentru serviciile de recuperare, dispozitive

ajutătoare, tehnologii asistive prin CNAS.

Diversificarea serviciilor de sprijin în vederea creșterii ocupării: muncă asistată, muncă

la domiciliu, servicii de coaching.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


403

Realizarea de alternative de formare profesională (ateliere protejate, ateliere

vocaționale, centre de terapie ocupațională etc.) pentru tinerii cu dizabilități.

Dezvoltarea serviciilor sociale/centre respiro pentru familiile persoanelor cu

dizabilități.

Sancționarea entităților care nu respectă dreptul la acces al persoanelor cu dizabilități

și consultarea periodică a organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu dizabilități.

Măsurile direct legate de asistența socială și creșterea calității serviciilor soicaleoferite

grupurilor vulnerabile sunt completate de o serie de măsuri concrete asociate a două categorii

de vârstă aflate la extremele activității pe piața muncii – pensionarii și tinerii între 18-26 de ani.

Pentru acestea din urmă, Programul se centrează pe creșterea gradului de ocupare a forței de

muncă și protecția tinerilro absolvenți care se angajează pe piața muncii și a sistemului de

protețcie a șomerilor din categoria de vârstă 18-24 de ani:

Reducerea costurilor administrative pentru angajator cu pâna la 18%, prin crearea

Cardului de Asigurat în Sistemul Asigurărilor Sociale - elementul de bază al sistemului

integrat unic de asigurări sociale (ghișeul unic electronic).

Stimularea participării pe piața muncii a persoanelor apte de muncă, aflate în risc de

excluziune socială și descurajarea dependenței de măsurile de asistență socială

introducerea beneficiarilor de măsuri de asistență socială ca și categorii prioritare

pentru măsurile active de ocupare.

creșterea accesului tinerilor la servicii sociale pentru îngrijirea copiilor și a

persoanelor în situație de dependență.

Introducerea unei prime care să stimuleze înregistrarea tinerilor la Serviciul Public de

Ocupare (SPO), acordată acordată unui număr de 18.000 tineri (18-24 ani) care

primesc anual ajutor de șomaj, cu un buget de 18 milioane lei/annual, pentru perioada

2018 – 2020.

finanțarea a 10.000 de contracte de muncă suplimentare în 2 ani (în sectorul public, la

nivel local) în cadrul programului programului „Pasarela”: locurile de muncă din

sectorul public vor fi oferite temporar tinerilor dezavantajați pentru a dobândi

„abilități transferabile” în joburile din sectorul privat.

c) Sistemul juridic de suport al politicilor din domeniul serviciilor și asistenței

sociale în România în perioada 2016-2018.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


404

În 2019, sistemul juridic legat de politica de asistență și protecție socială în România este

alcătuit din 68 de legi, hotărâri de guvern și ordonanțe, ordine de ministru, care sunt organizate

în15 subsisteme (a se vedea Anexa 9 din prezentul studiu) compuse din acte normative ce

reglementează asupra organizării instituționale la nivel de minister și unități aflate în

subordine ori coordonare, nomenclatorul serviciilor sociale, standard minime privind

acreditarea furnizorilor și calitatea serviciilor sociale, protecția copilului și a persoanelor adulte

cu dizabilități, protecția victimelor violenței în familie, a persoanelor vârstnice, persoanelor

fără adăpost și a tinerilor care părăsesc sistemul de protective a copilului și alte persoane aflate

în dificultate, finanțarea serviciilor sociale și standard mime de cost pentru diferitele servicii

sociale, concesiuni de lucrări ori servicii, regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri

publice alocate pentru activități nonprofit de interes general, acordarea de subvenții

asociațiilor și fundațiilor române cu personalitate juridică, care înființează și administrează

unități de asistență socială, finanțarea cheltuielilor de investiții și reparații capitale pentru

centrele de zi și rezidențiale, serviciile sociale administrate și finanțate din bugetul consiliului

județean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului București, reglementări privind

contractul de acordare a de serviciilor sociale, încheiat de serviciile publice de asistență socială

cu furnizorii de servicii sociale, reglementarea activității de voluntariat în România, alături de

legislație privind inspecția socială și cea referitoare la profesia de asistent social.

a) Proiecte și programe prezentate în Strategia 2015 – 2020 Structura Studiului de fundamentare a Strategiei naționale privind incluziunea socială și

reducerea sărăciei 2015-2020. Nouă inițiative prioritare în promovarea inlcuziunii sociale și

reducerea sărăciei.

Studiu de fundamentare pentru Strategia națională privind incluziunea socială și

reducerea sărăciei 2015-2020 (extras)

Studiul este compus din patru secțiuni, cu tematica următoare:

I. Prima secțiune a studiului este alcătuită din analiza sărăciei și excluziunii sociale în

sens de diagnoză asupra perioadei imediat anterioare anilor 2014-2015 și prezentarea

princialelor grupuri vulnerabile, alături de o prognoză referitoare la sărăcie pentru perioada

2015-2020.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


405

II. Secțiunea a doua este dedicată, în principal:

a) principalelor probleme legate de sărăcie și incluziune socială în sectoare relevante -

servicii sociale, educație, sănătate, locuire și participare socială și

b) politicilor sectoriale asociate și în perspectiva rezolvărilor problemelor identificate de

diagnoza secțiunii anterioare, politici cu impact direct asupra veniturilor persoanelor

sărace și vulnerabile - politicile referitoare la ocuparea forței de muncă și transferurile

sociale (beneficiile de asistență socială și de asigurări sociale).

c) Această secțiune elaborează, de asemenea, asupra provocărilor ridicate de rezolvarea

problemelor de incluziune și sărăcie ale grupurilor vulnerabile din România,

propunând perspectiva unei strategii de abordare integrate, coordonate și

intersectoriale a furnizării de serviciii sociale.

III. A treia secțiune a cercetării tratează dimensiunea zonală a sărăciei în România din

mai multe perspective, având ca sub-teme de analiză:

a) politicile zonale și diferențele în plan regional ale acestor politici și ale efectelor lor;

b) diferențele dintre mediul urban și cel rural la nivel de politici de incluziune socială și

anti-sărăcie;

c) problemele specifice orașelor mici și satelor, zonelor marginalizate rurale și urbane,

precum și comunităților rome și non-rome.

IV. A patra secțiune a cercetării tratează ansamblul de acțiuni pe care ele solicită

consolidarea capacității sistemului public de reducere a sărăciei și creștere a incluziunii sociale.

V. Secțiunea finală este alcătuită din referințe și anexe referitoare metodologii și

activități de cercetare ce stau la baza studiului, la ocuparea forței de muncă, categorii sărace și

vulnerabil, transferuri sociale, Servicii sociale, elemente și presupoziții ale modelului de

prognoză a sărăciei, metodologia recensământului privind serviciile de asistență socială la

nivelul comunității, date statistice privind zonele marginalizate.

VI. Nouă „Inițiative strategice” ce compun Programul de intervenție a statului în

reformarea sistemului asistenței și protecției sociale avut în vedere pentru perioada

2015-2020

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


406

Studiul realizat de Banca Mondială în 2014-2015, care fundamentează „Strategia

națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020”731 identifică și propune

9 Intervenții – cheie, într-o listă de priorități naționale în promovarea incluziunii sociale și

reducerea sărăciei (2015-2020): în domeniile: Ocuparea forței de muncă; Transferuri sociale;

Servicii sociale; Educație; Sănătate; Locuire; Participare socială; Politici zonale; Dezvoltarea

capacității instituționale de reducere a sărăciei și promovare a incluziunii sociale.

1. Ocuparea forței de muncă

(Inițiativă cheie #1) – trei măsuri ale Programului de intervenție

1. Creșterea finanțării politicilor cost eficiente de activare a forței de muncă, extinderea

accesului la aceste servicii în cazul populației sărace și vulnerabile inactive și conectarea lor la

servicii de remediere sau ocupare personalizate, prin stabilirea, la nivelul grupului țintă, a

profilului statistic al celor care nu au un loc de muncă deși sunt apți de muncă.

2. Țintirea tinerilor vulnerabili, inclusiv prin programe europene cum ar fi „Garanția

pentru tineret”.

3. Utilizarea fondurilor europene pentru a întări capacitățile de monitorizare și evaluare

a măsurilor active privind piața muncii, în vederea identificării mecanismelor cu efect pozitiv

și a îmbunătățirii ofertei programelor existente.

(Inițiativă cheie #2) – două măsuri ale Programului de intervenție

1. Introducerea unui beneficiu pro-muncă la nivelul noului Venit Minim de Inserție bazat

pe testarea mijloacelor (vezi intervențiile din domeniul Transferurilor sociale), care exclude

din calculul venitului total al gospodăriei anumite venituri din muncă.

731 Fragment preluat integral din Emil Teșliuc, Vlad Grigoraș, Manuela Stănculescu (coord.), Studiu de

fundamentare pentru Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020, Edit. Banca

Mondială, București, 2015, pp. 22-25.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


407

2. Îmbunătățirea formării profesionale în cazul exploatațiilor agricole mici și mijlocii

prin:

consolidarea, profesionalizarea și modernizarea actualelor instituții care furnizează

consultanță și sprijin către micii agricultori și exploatațiile agricole de subzistență și

asigurarea unei mai bune acoperiri a școlilor profesionale și colegiilor tehnice agricole

în vederea îmbunătățirii competențelor de bază ale (viitorilor) fermieri.

(Inițiativă cheie #2) – trei măsuri ale Programului de intervenție

1. Consolidarea programelor bazate pe testarea mijloacelor într-un program cheie anti-

sărăcie (programul privind Venitul Minim de Inserție – VMI). Cele trei programe restrânse de

asistență socială ar trebui înlocuite cu un singur program mai amplu care să vizeze într-un mod

mai eficient pe cei mai săraci cinci milioane de români, program ce va acorda stimulente și

săracilor care muncesc care vor putea astfel combina veniturile din muncă cu beneficiile sociale.

Programul VMI va fi bine conectat la serviciile de ocupare, educație și sănătate a copiilor,

precum și la serviciile de locuire.

2. Abordarea obstacolelor de la nivelul cererii legate de accesul la beneficiile de

asistență socială și serviciile sociale, cum sunt cele ce țin de informarea utilizatorilor,

mijloacele financiare, costurile de oportunitate, normele sociale și riscurile (siguranță,

demnitate, stigmatizare). Simplificarea accesului persoanelor cu dizabilități la sistemul de

protecție socială prin armonizarea criteriilor medicale de acordare a pensiilor de invaliditate

cu indemnizațiile pentru persoanele cu dizabilități și unificarea sistemului instituțional de

evaluare a indemnizațiilor acordate persoanelor cu dizabilități și a pensiilor de invaliditate.

3. Definirea unor demersuri de reformă în vederea asigurării unor venituri rezonabile la

bătrânețe pentru persoanele din mediul rural care nu sunt cuprinse în prezent în sistemul

asigurărilor sociale.

2. Servicii sociale

Asigurarea disponibilității fondurilor publice pentru dezvoltarea serviciilor sociale în

paralel cu finanțările de la Uniunea Europeană.


http://www.poca.ro/

www.poca.ro


408

1. Consolidarea și îmbunătățirea asistenței sociale la nivel comunitar prin:

dezvoltarea unui pachet minim de intervenții ca o responsabilitate obligatorie a

fiecărei autorități locale;

finanțarea din bugetul de stat a unui program la nivel național – Programul Social

Oportunitate și Responsabilitate (SPOR) - pentru a asigura, în fiecare localitate, cel

puțin un salariat cu normă întreagă care desfășoară activități de asistență socială și

lucrează „unu la unu” cu persoanele aflate în situații vulnerabile și familiile lor;

finanțarea din bugetul de stat a unui program național privind formarea

profesională a personalului din domeniul asistenței sociale și dezvoltarea de

metodologii, ghiduri și instrumente care să sprijine aplicarea la scară largă a

managementului de caz în cadrul SPAS, în special în comunele și orașele mici;

dezvoltarea unui sistem solid de monitorizare și evaluare a serviciilor de asistență

socială la nivel comunitar.

2. Crearea, în cadrul aceluiași program SPOR, a unor echipe comunitare de intervenție

integrată pentru furnizarea serviciilor sociale (educație, ocupare, sănătate, protecție socială și alte

servicii publice) și a programelor de intermediere socială și facilitare la nivel comunitar, în special

în comunitățile sărace și marginalizate de romi și nonromi, din mediul rural și urban, prin

elaborarea unor metodologii, protocoale și proceduri de lucru clare pentru

lucrătorii comunitari și

înființarea, în zonele marginalizate extinse, a unor centre comunitare

multifuncționale care să acorde servicii integrate familiilor aflate în sărăcie extremă

(dar nu numai).


1. Consolidarea serviciilor sociale de protecție a copilului prin:

crearea și dezvoltarea capacității de prevenire la nivel comunitar și a serviciilor de

sprijin pentru copil și familie,

regândirea modalităților și a mijloacelor (inclusiv a beneficiilor financiare) de a oferi

sprijin familial în vederea prevenirii separării copilului de familie și

revizuirea serviciilor existente de protecție a copilului cu scopul de a îmbunătăți

calitatea îngrijirilor acordate și de a reduce durata de ședere în sistemul de protecție

la un minim necesar.

2. Dezvoltarea serviciilor sociale adresate grupurilor vulnerabile prin:

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


409

creșterea finanțării serviciilor sociale și îmbunătățirea procedurilor de contractare

a acestora către furnizorii neguvernamentali și privați și

întărirea rolului DGASPC de planificare strategică, îndrumare și coordonare

metodologică pentru SPAS, precum și a celui de monitorizare și evaluare a

furnizorilor de servicii de la nivel județean.

3. Educație

1. Extinderea rețelei de grădinițe și creșe pentru a asigura accesul tuturor copiilor.

2. Crearea și implementarea unui program național centrat pe copiii cu risc de abandon

școlar sau necuprinși în învățământul primar și gimnazial prin:

elaborarea unor cerințe coerente care să asigure legătura între sistemul educațional

și punctele de intrare din toate sistemele care dețin date despre copiii ce provin din

familii vulnerabile;

implementarea unui sistem de monitorizare a copiilor cu cel mai mare risc de

abandon școlar sau necuprinși în sistemul de învățământ;

consolidarea mecanismelor de monitorizare în școli prin urmărirea ulterioară a

acestor cazuri;

crearea unui program care să acorde asistență, educație parentală, sprijin și

monitorizare gospodăriilor cu copii de vârstă școlară ce nu frecventează școala.

3. Creșterea disponibilității programelor de tipul „A doua șansă” în mediul rural și la

nivelul învățământul secundar superior, precum și alocarea de resurse pentru sprijinirea

grupurilor dezavantajate care frecventează programele „A doua șansă” cu scopul de a acoperi

costurile educaționale și alte costuri indirecte.

4. Îmbunătățirea accesului la o educație de calitate în cazul copiilor cu cerințe

educaționale speciale (CES) și/sau cu dizabilități prin:

revizuirea mecanismelor instituționale, financiare și juridice referitoare la educația

copiilor cu cerințe educaționale speciale și/sau dizabilități,

ii) crearea unor programe de pregătire a părinților, tutorilor și cadrelor didactice cu

privire la modul de interacționare și de sprijinire a copiilor cu CES și/sau dizabilități,

eventual prin utilizarea fondurilor din Programul Operațional Capital Uman (POCU);

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


410

includerea tematicii toleranței față de persoanele cu dizabilități și a diversității în

curriculumul educațional cu scopul de a reduce stigmatizarea și respingerea

datorată dizabilității și CES;

realizarea de investiții în Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională

(CJRAE) astfel încât acestea să devină adevărate centre de resurse în domeniul

educației incluzive;

îmbunătățirea cunoștințelor referitoare la copiii cu dizabilități și CES și la accesul

acestora la educație.


1. Asigurarea unor șanse egale tuturor copiilor prin:

revizuirea metodologiei de finanțare a școlilor în vederea îmbunătățirii alocării

resurselor pentru copiii aflați în dificultate și

utilizarea fondurilor pentru implementarea unor intervenții eficiente ce vor crește

accesul la educație și vor îmbunătăți calitatea educației oferite categoriilor

vulnerabile.

2. Redefinirea programelor sociale din sistemul de învățământ în vederea stimulării

participării școlare și a calității educației în cazul elevilor săraci și vulnerabili.

4. Sănătate

Asigurarea unei mai bune acoperiri a serviciilor de asistență medicală primară

comunitară (medici de familie, asistenți medicali comunitari, mediatori sanitari romi) la nivel

național. Dezvoltarea unor intervenții de promovare a sănătății bazate pe evidențe și

implementarea, monitorizarea și evaluarea acestor programe. Printre altele:

1. reducerea consumului nociv de alcool, în special în mediul rural, cu accent pe populația

cu un nivel scăzut de educație și pe acțiunile de sensibilizare în comunitățile identificate ca fiind

cele mai vulnerabile.

2. Redefinirea Programului Național de Control al tuberculozei multirezistente și

extensiv rezistentă la medicamente (M/XDR-TB) pentru ca acesta să cuprindă sprijin social și

intervenții țintite, cu un buget dedicat, care să se adreseze populației sărace și extrem de

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


411

vulnerabile cum sunt consumatorii de droguri injectabile, copiii străzii, persoanele fără

adăpost, deținuții și romii.

5. Locuire

1. Elaborarea și finanțarea unui program de locuințe sociale adresat categoriilor

vulnerabile care nu reușesc să acopere costul chiriei și/sau al utilităților, cum sunt persoanele

fără adăpost, tinerii care părăsesc sistemul de protecție, foștii deținuți, persoanele evacuate din

casele retrocedate, persoanele dependente de droguri.

2. Introducerea unei beneficiu pro-locuire la nivelul noului Venit Minim de Inserție (vezi

intervențiile din domeniul Transferurilor sociale) pentru familiile ce ocupă locuințele sociale

sau cu chirie subvenționată, pe lângă ajutorul de încălzire acordat familiilor cu venituri scăzute

ce trăiesc în locuințe proprietate personală. Acest beneficiu pro-locuire va acoperi o parte din

costul chiriei și o parte din costurile de încălzire, scopul fiind prevenirea pierderii locuinței prin

reducerea evacuărilor.

3. Trecerea treptată de la servicii de urgență în domeniul locuirii către programe de

integrare pe termen lung în scopul reducerii fenomenului persoanelor fără adăpost.

6. Participare socială

1. Asigurarea integrării unor mecanisme deschise și reactive de depunere a reclamațiilor

și plângerilor în cadrul instituțional al serviciilor sociale.

2. Desfășurarea unor campanii de sensibilizare a opiniei publice și promovarea

diversității (inclusiv la nivelul diferitelor categorii de grupuri marginalizate sau discriminate)

în completarea altor acțiuni care vizează stigmatizarea și discriminarea.

3. Încurajarea participării sociale și a voluntariatului prin îmbunătățirea legii privind

voluntariatul și prin mobilizarea mass-media și a societății civile în vederea creșterii gradului

de conștientizare a celor mai bune practici și a importanței participării.

7. Politici zonale

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


412

1. Asigurarea dezvoltării teritoriale a zonelor rurale, sub-urbane și peri-urbane în jurul

polilor de creștere, în special al orașelor mari dinamice, prin:

definirea orașelor, în special a celor mai dinamice, ca zone urbane funcționale și

implementarea unor mecanisme instituționale adecvate pentru gestionarea acestor

zone urbane funcționale care să permită creșterea lor,

dezvoltarea sistemelor de transport public metropolitan în zonele dens populate și

cu un flux ridicat de navetiști și

investiții în infrastructura satelor care fac parte din centrele urbane.

2. Continuarea investițiilor care urmăresc extinderea și modernizarea infrastructurii fizice

în mediul rural – drumuri și utilități de bază (în principal apă, canalizare și gaze naturale).

3. Formare profesională și activități de facilitare puse la dispoziția autorităților locale și

a altor părți interesate în cadrul programului LEADER și utilizarea cadrului oferit de GAL-uri

(Grupurile de Acțiune Locală) în vederea folosirii cât mai eficiente a fondurilor ESI pentru

reducerea sărăciei și excluziunii sociale în zonele rurale.


1. Dezvoltarea unui instrument pentru țintirea geografică, monitorizarea și evaluarea

intervențiilor pentru reducerea sărăciei și promovarea incluziunii sociale, cu focus pe

localitățile sărace și comunitățile marginalizate, atât din mediul rural cât și urban, atât rome cât

și non-rome.

2. Integrarea comunităților marginalizate prin implementarea pachetelor de servicii

sociale integrate constând din echipe comunitare de intervenție integrată și centre comunitare

multifuncționale care furnizează acces coordonat la servicii de educație, sănătate, ocupare și

locuire (vezi și paragrafele anterioare privind Servicii Sociale).

8. Dezvoltarea capacității instituționale de reducere a sărăciei și promovare a

incluziunii sociale

Stabilirea unor politici funcționale de coordonare intersectorială (MMFPSPV, MDRAP,

MECS, MS) și îmbunătățirea cooperării dintre autoritățile centrale și locale cu scopul dezvoltării

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


413

unei abordări integrate în domeniul combaterii sărăciei și al promovării politicilor de

incluziune socială.

(Inițiativă cheie #7) – o măsură a Programului de intervenție

Extinderea acoperirii și a funcționalității Sistemului de Management al Informației (SMI)

în domeniul asistenței sociale prin:

dezvoltarea unor soluții de management al relației cu clienții pentru a da posibilitatea

autorităților locale să automatizeze la maxim toate procesele locale de asistență socială

astfel încât să poată conecta toate bazele de date locale la SMI din domeniul asistenței

sociale și

dezvoltarea unui nou SMI în domeniul asistenței sociale care să permită procesarea

automată și realizarea validărilor (atât ex-ante, cât și ex-post).


1. Crearea unui sistem modern de plăți care să utilizeze tehnologii și metode moderne de

furnizare a serviciilor și care să asigure:

procesarea centralizată a plăților;

calculul automat al necesarului de fonduri;

raționalizarea cererilor bugetare la nivelul Trezoreriei;

utilizarea tehnologiilor moderne de transfer a plății;

furnizarea unui set de mijloace de plată sigure și convenabile clienților;

încetarea plăților directe către terți;

încorporarea celor mai bune practici de audit și reconciliere.


1. Îmbunătățirea capacității de monitorizare și evaluare a măsurilor incluse în Strategia

națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei prin:

îmbunătățirea mecanismelor de colectare periodică a datelor administrative și a celor

din sondaje,

dezvoltarea capacității personalului, de la diferite niveluri, de a analiza datele calitative

și cantitative privind sărăcia și excluziunea socială și

crearea unui sistem național de monitorizare și evaluare a incluziunii sociale.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


414

a) Stadiul de implementare al proiectelor și programelor/obiective/măsuri/direcții de

acțiune

Câte persoane primesc beneficii de asistență socială în România? Inițiative ale

MMJS în perioada 2018-2019

În România, majoritatea beneficiarilor de asistență socială este concentrată în județe cu

nivel redus de dezvoltare economică, mediul rural având peste 80% din totalul beneficiarilor

de ajutor social.

La nivel de asistență pentru persoane care nu mai activează pe piața muncii, Venitul Mediu

Grantat este departe de a reprezenta o alternativă pentru veniturile obținute din muncă, în

sensul descurajării beneficiarilor de a intra pe piața muncii, cuantumul maxim stabilit de lege

având valori foarte reduse în raport cu salariul minim pe economie.732

În anul 2016, România avea un buget echivalent a 14,7% din PIB dedicat protecției sociale.

Procentul se situează la jumătatea mediei europene și începe să scadă progresiv cu anul 2010,

când a a înregistrat niveul cel mai ridicat. Analiștii asistenței sociale în românia consideră că

sumele cele mai mari dedicate prestațiilore sociale se înregistrează în cazul pensiilor (50,3%

din totalul cheltuielilor) și în cazul beneficiilor pentru boală/ îngrijirea sănătății (27,1%):

„Capacitatea beneficiilor (exclusiv pensiile) de a contribui la reducerea sărăciei relative

este 16,6%, jumătate față de media europeană și cea mai scăzută după Grecia. Trebuie adăugat

însă că aceasta a crescut de la 12,85% în 2014, interval în care au fost majorate o serie de

beneficii pentru copil și familie.”733

Analiza categoriilor de persoane care primesc ajutoare sociale arată că aproape jumătate

dintre beneficiarii de ajutor social - Persoanele adulte singure (40% dintre beneficiarii de ajutor

social) și familiile alcătuite doar din adulți se califică pentru ajutoare sociale cu sume care nu le

pot asigura resursele necesare nici măcar pentru nevoile de bază (nivelul maxim este de 142

lei pentru o persoană singură și 255 lei pentru două persoane).734

Perspectiva unei dinamici pozitive a sistemului de asistență socială este pesimistă și din

cauza unei deficiențe de sistem la nivel de profesionalizare a serviciilor de asistență socială.

732 lui Daniel Arpinte, Este România o țară de asistați social?, CALITATEA VIEȚII, XXX, nr. 1, 2019, p. 54–55. 733 Vom folosi analiza lui Daniel Arpinte, Este România o țară de asistați social?, CALITATEA VIEȚII, XXX, nr. 1,

2019, p. 53–56. 734D. Arpinte, op.cit., p. 56.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


415

Serviciile locale de asistență socială, în special în mediul rural și în orașele mici slab dezvoltate

economic, înregistrează o lipsă acută depersonal de specialitate, mai ales în zone cu pondere

mare a beneficiarilor de ajutor social. Asistenți sociali cu studii superioare de specialitate nu

domină nici pe deaprte sistemul asistenței sociale la nivel local, în multe cazuri suportul „de

specialitate” acordat persoanelor și familiilor cu venituri reduse rezumându-se, în cazul

angajaților necalificați în domeniu din serviciile de asistență sociale comunale sau din micile

orașe, la simpla verificare a condițiilor de eligibilitate.735

MMJS a avut în perioada 2018-2019 un număr de 167 inițiative de acte normative, dintre

care 112 pe 2018 și 55 inițiative în perioada ianuarie-iulie 2019.În august 2018, suma totală a

actelor normative după care funcționează autoritățile MMJS și MMJS este de 489 acte

normative.

Două dintre actele normative legate de asistența socială intereseză în mod deosebit în

analiza de față. Una dintre inițiativele legislative de interes aparte pentru analiza noastră este

cea din 2018, cu privire la modificarea Legii Venitului Minim Garantat în 2018.736 Al doilea act

normativ se referă la contribuția angajat-angajator la bugetul asigurărilor sociale.

Conform datelor oficiale 737 oferite de expunerea de motive privind modificarea Legii

Venitului Minim Garantat în 2018, aproape o treime din populația României primește cel puțin

o formă de ajutor social: la o populație rezidentă de 19,6 miloane depersoane, în România există

aproape 7 milioane de persoane care beneficiază de asistență socială.738

735Ibidem. 736 Daniel Arpinte, ”Este România o țară de asistați social?”, CALITATEA VIEȚII, XXX, nr. 1, 2019, p. 42–58. 737 Expunere de motive pentru propunerea legislativă referitoare la modificarea și completarea Legii nr 416/2001

privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare; cf. D. Aprinde, op.cit., p. 43. 738În opinia lui D. Arvinte, datele referitoare la beneficiile sociale cu care operează Ministerul Muncii și Justiției

Sociale (MMJS) și Institutul Național de Statistică (INS) nu pot fi utilizate la determinarea unui indicator util în

fundamentarea politicilor de protecție sociaă - ”Numărul unic al beneficiarilor (persoane sau familii)”, calculat prin

cumularea diferitelor beneficii sau servicii sociale. Autorul consideră că ”(…) este evident că numărul persoanelor

și familiilor care primesc o formă sau mai multe de suport din partea statului este sensibil mai mic decât cel

menționat în nota de fundamentare a legii și care se referă exclusiv la beneficiarii de ajutor social.”; D. Arvinte,

op.cit., p. 48.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


416

Pentru primul semestru al anului 2018 tendința de scădere duce numărul de beneficiari

de ajutor social atingând nivelul din anul 2012, scăderea față de 2017 fiind de 12,5%, iar cea a

sumelor plătite, de 14,2%.739

Datele MMJS arată că, în anul 2017 a fost înregistrat un număr mediu de 233 966

beneficiari de ajutor social (familii și persoane singure), în scădere față de 2016:

„(…) tendință care s-a accentuat pe parcursul primelor luni din 2018, astfel încât în luna

august existau în plată 191 970 de dosare. Deși perioada de vară este caracterizată de reducerea

numărului de beneficiari de ajutor social, urmată de o creștere pe perioada iernii, în 2018

scăderea a fost continuă, fiind foarte probabil ca la finalul anului 2018 numărul mediu de

beneficiari să fie sensibil mai mic decât în 2017, în octombrie intrând în vigoare și Legea nr

192/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 416/2001 privind VMG.”740

Figura 89. Harta ponderii beneficiarilor de ajutor social (familii și persoane singure)

în totalul populației în 2017

739Vezi Daniel Arpinte, Este România o țară de asistați social?, op.cit., Ibidem. 740 Daniel Arpinte, Este România o țară de asistați social?, op.cit., p. 51.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


417

Sursa: D. Arpinte, p. 51.

În cadrul european al securității sociale România a ales să legifereze în 2018 la una dintre

extremele axei de contributivitate la bugetul asigurărilor sociale, prin includerea contribuțiilor

în sarcina asiguratului, situație pe care în Europa o regăsim doar în Croația. La capătul celălalt

al acestei axe privind contribuțiile se situează Rusia și Ucraina, unde plata contribuțiilor

aparține în totalitate angajatorilor.741 (tabel 150).

Tabel 150. Reglementări europene privind contribuția în domeniul asistenței sociale

741 Cele mai mici procente ale contribuțiilor la asigurări sociale se regăsesc în Suedia (17,91%), Germania (18,6%),

țări care se remarcă prin vechimea și stabilitatea sistemelor de securitate socială.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


418

Sursă: Ana Carp, Revista Română de Statistică - Supliment nr. 12 / 2018, op.cit., p. 84

Concluzii și recomandări

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


419

Dezbaterea despre sărăcie, purtată atât în spaţiul academic, cât şi în cel politic, precum şi

la nivelul elaborării politicilor publice indică o dimensiune complementară oricăror încercări

de gestionare a acestui fenomen – nu atât modul în care sărăcia, fie şi în varianta deprivării

relative, este măsurată, este testul final al relevanţei, ci modul în care estea ea resimţită, definită

şi interpretată, atât de societate în ansamblul ei, cât şi de persoanele care se consideră „sărace”.

Cu alte cuvinte, orice încercare de definire exterioară a problemei şi de măsurare în baza unor

criterii cu un grad aparent de universalitate riscă să fie sortită eşecului, dacă este unicul

fundament al politicilor publice. Societăţile definesc sărăcia (precum şi atitudinea faţă de ea),

iar cei care o trăiesc sunt în egală măsură responsabili pentru conţinutul ei intersubiectiv, dar

nu mai puţin relevant din punct de vedere social.

În aceste condiţii, aşa cum o arată nu numai preocupările pentru conceptualizarea şi

măsurarea sărăciei, ci şi politicile publice din ultimele trei decenii, orice încercare de gestionare

a acestui fenomen sau de stimulare a incluziunii sociale trebuie să pornească de la o dimensiune

calitativă net mai consistentă. Aceasta presupune înţelegerea fenomenului, atât la nivelul celor

care îl resimt, cât şi la nivelul celor care sunt responsabili pentru aplicarea eficientă a politicilor

publice – orice măsură în domeniu trebuie să aibă în vedere atât destinatarii ei, cât şi cei care

fac acest lucru posibil.

O dimensiune calitativă mai consistentă a politicilor publice din domeniu, care să implice

consultarea destinatarilor şi a persoanelor care activează în spaţiul politicilor sociale, poate

oferi instrumente mai flexibile şi mai adaptate, capabile să facă faţă provocărilor unui spaţiu

social net mai divers decât cel presupus de primele formule de politici publice în domeniu.

Nomenclatorul serviciilor sociale742 stabilește 73 de categorii de servicii sociale, grupate

în 25 de tipuri mari de servicii sociale, definite în funcție de regimul de asistare

(rezidențial/nerezidențial), locul de acordare (în centre/în comunitate/ la domiciliul

beneficiarului, etc.) și categoriile de beneficiari cărora se adresează.

După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi clasificate în:

servicii sociale destinate copilului și/sau familiei,

servicii sociale destinate persoanelor cu dizabilități,

742Ne referim în continuare la prin Hotărârea de Guvern Nr. 867/2015, în baza căreia au fost făcute calculele

din Harta serviciilor sociale în România, în baza Nomenclatorului serviciilor sociale din 24 septembrie 2018.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


420

servicii sociale destinate persoanelor vârstnice,

servicii sociale destinate victimelor violenței în familie,

servicii sociale destinate persoanelor fără adăpost,

servicii sociale destinate persoanelor cu diferite adicții (droguri, alcool, alte substanțe

toxice, etc.),

servicii sociale destinate altor categorii de persoane în situație de dependență (bolnavi

cronici, bolnavi în fază terminală),

servicii sociale destinate victimelor traficului de persoane,

servicii sociale destinate solicitanților de azil și persoanelor care au primit o formă

protecție în România,

servicii sociale pentru persoane în risc de sărăcie,

servicii sociale pentru alte persoane aflate în situații de nevoie.743

Datele privind numărul de furnizori acreditați, numărul de servicii sociale licențiate

raportat la populația unităților administrativ-teritoriale deservite, precum și gradul de

reprezentare în teritoriu a serviciilor sociale dedicate diverselor categorii de grupuri

vulnerabile, arată disparități semnificative la nivel național.744

Sistemul de asistență socială are o componentă importantă în categoria beneficiilor și

ajutoarelor de diferite tipuri, în condițiile în care sistemele contemporane ale țărilor europene

dezvoltate se îndreaptă spre o paradigmă a serviciilor sociale centrate pe prevenție, consiliere,

educație - informare cu scop profilactic, iar nu pe categorii de beneficii de tip indemnizație și

ajutor financiar ca ofertă dominantă în ansamblul întregului sistem.

Principalul furnizor public de servicii sociale rămâne la nivel teritorial autoritatea

administrației publice locale prin serviciul public de asistență socială (SPAS), dezvoltat mai ales

la nivelul județelor, municipiilor și orașelor. Cu toate acestea, doar o parte din cele 3128 de UAT

din România au reușit să-și acrediteze serviciile publice de asistență socială (SPAS) ca furnizori

de servicii sociale.745

743 HOTĂRÂRE Nr. 867/2015 din 14 octombrie 2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale,

precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale 744 Harta serviciilor sociale existente în România, realizată în proiectul SIPOCA 4 al MMJS, de institutele de

cercetare ICCV și INCE ale Academiei Române, în baza Nomenclatorului serviciilor sociale din 24 septembrie 2018. 745 Folosim date la nivelul sfârșitului anului 2018, din studiul care oferă o matrice/radiografie de ansamblu

asupra problematicii -”Harta serviciilor sociale existente în România”, realizată în proiectul SIPOCA 4 de

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


421

În 2018‐2019 există o serie de grupuri vulnerabile care sunt puțin reprezentate prin

numărul de furnizori de servicii sociale.746 Categoriile de grupuri vulnerabile cu gradul cel mai

mic de acoperire cu servicii sociale sunt: centre de primire şi cazare pentru solicitanţii de azil

şi persoane care au primit o formă protecţie în România – nici unul,747 persoanele fără adăpost

(3 centre de zi și în noiembrie 2019), centre de zi pentru victimele traficului de persoane (4),

tinerii în dificultate și persoanele în situație de dependență (5 centre de zi în 2019).748

Conform Hărții serviciilor sociale din România, la nivelul sfârșitului de an 2018, în mediul

urban, pe primul loc ca pondere în total servicii sociale licențiate se află cele pentru copii în

familie, copii separați sau în risc de separare /aferente mamei și copilului (52,8%), urmate de

serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilități (15,8% din total) și cele pentru

persoanele vârstnice (19,6%). Mai mult de jumătate din furnizorii de servicii sociale își au

sediul în localitățile urbane cu mai mult de 100.000 locuitori (53,9% din total furnizori).

MMJS, Institutul Național de Cercetări Economice "Costin C. Kiriţescu" (INCE) al Academiei Române, cu participarea de experți din partea Istitutului de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române, în baza Nomenclatorului serviciilor sociale din 24 septembrie 2018. MMJS a prelucrat și publicat date cu privire la tipurile, categoriile și furnizorii de servicii sociale inclusiv pentru luna noiembrie 2019, care vor fi utilizate în elborarea documentule consecutive Diagnozei – Strategia și Planul de acțiune. Datele statistice din această categorie sunt prelucrate și încărcate cu regularitate de MMJS - vezi https://www.servicii-sociale.gov.ro/source/Statistici_saptamanale/11.11.2019_Situatia_serviciilor_sociale_licentiate_MMJS.pdf

746 “Procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării-comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale și asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale și politice ale societății. (conform art. 6 lit. cc) din Legea nr. 292/2011 - Legea asistenței sociale).

747 Datele din 11 noiembrie 2019 arată că, din totalul general de 1530 servicii sociale cu și fără cazare oferite, nici unul nu aparține de această categorie, următorul tip de serviciu social ca subreprezentare fiind cel din categoria ”Centre rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă pentru persoane victime ale traficului de persoane” (1) și ”Servicii de intervenţie în stradă pentru persoane fără adăpost, persoane cu diferite adicții, victime ale violenței în familiei, victime ale dezastrelor natural, etc.” (2), Centrele rezidențiale care oferă servicii de recuperare/reabilitare socială şi dezintoxicare – pentru persoane cu diferite adicţii: droguri, alcool, alte substanţe toxice fiind în număr de 3; cf. https://www.servicii-sociale.gov.ro/source/Statistici_saptamanale/11.11.2019_Situatia_serviciilor_sociale_licentiate_MMJS.pdf

748 Datele sunt prelucrate în conformitate cu Registrul electronic unic al serviciilor sociale publicat de Ministerul Muncii și Justiției Sociale la data de 24 septembrie 2018: Acreditare-Furnizori si Servicii Sociale -Servicii Sociale licențiate în baza Legii nr.197/2012; Furnizori de Servicii Sociale acreditați în baza Legii nr.197/2012; Lista furnizorilor de servicii sociale acreditați și a serviciilor sociale licențiate în baza Legii nr. 197/2012.

http://www.poca.ro/

https://www.servicii-sociale.gov.ro/source/Statistici_saptamanale/11.11.2019_Situatia_serviciilor_sociale_licentiate_MMJS.pdf






www.poca.ro


422

În mediul rural, ponderea majoritară o dețin serviciile sociale destinate persoanelor

vârstnice (cu 45,8% din total), urmate de serviciile sociale pentru copii în familie, copii separați

sau în risc de separare / servicii pentru mamă și copil (40,1% din total) și cele care se adresează

persoanelor adulte cu dizabilități (6,2%).749

Deși furnizorii privați de servicii sociale domină piața serviciilor, la nivelul sfârșitului de

an 2018, numărul mediu de persoane ce revine la un furnizor de servicii sociale, variază de la

2.274 locuitori în cazul localităților rurale cu mai puțin de 3.000 locuitori, la 1.972 în cazul

localităților urbane cu 60.000 – 100.000 locuitori.750

La nivel de servicii sociale licențiate, ponderea urban – rural pentru septembrie 2018 este

următoarea: în mediu urban: 76%; în mediul rural: 24% dintre servicii erau licențiate.751

În mediul rural, ponderea majoritară o dețin serviciile sociale destinate persoanelor

vârstnice (care dețin 45,8% din total), urmate de serviciile sociale pentru copii în familie, copii

separați sau în risc de separare /aferente mamei și copilului (40,1% din total) și cele specifice

persoanelor adulte cu dizabilități (6,2%).752

Peste ¾ dintre beneficiarii de ajutor social, la nivelul anului 2018,753 se află în județe slab

dezvoltate economic. Conform aceluiași studiu al INCE, cea mai mare parte a beneficiarilor de

ajutor social este concentrată în județe cu nivel redus de dezvoltare economică, mediul rural

având peste 80% din totalul beneficiarilor de ajutor social.

În contextul tranziției postsocialiste a avut loc o creștere semnificativă a fenomenului

sărăciei și excluziunii sociale.

După anul 2000, sărăcia și mai ales inegalitatea au rămas la un nivel ridicat raportat la

standardele europene, ale creșterii economice și ale măsurilor politice menite să reducă sărăcia.

Chiar în contextul în care, începând cu 2011, România a înregistrat creștere economică, numai

în anii 2017 și 2018 s-au înregistrat scăderi importante ale populației expuse riscului de sărăcie

sau excluziune. Cu toate acestea, diferența față de media Uniunii Europene rămâne substanțială,

749 La nivel de pondere urban – rural, datele prelucrate și publicate în 11 noiembrie 2019 de MMJS arată că,

dintr-un n umăr total de 2834 furnizori de servicii sociale în 11 noiembrie 2019, 1941 sunt privați (68%) și 893 sunt publici (32%).

750 Harta serviciilor sociale..., op.cit. Ibidem. 751 Ibidem. 752 Ibidem. 753 Ibidem.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


423

România fiind alături de Bulgaria și Grecia țările cu cea mai mare pondere a populației aflată în

risc de sărăcie sau excluziune socială.

În termeni absoluți, la nivelul anului 2018, 6.360.000 persoane erau expuse sărăciei sau

excluziunii sociale, fiind pentru prima dată când a scăzut sub șapte milioane.

Femeile se află într-o mai mare măsură în risc de sărăcie sau excluziune socială decât bărbații.

Grupul copiilor și tinerilor reprezintă o categorie vulnerabilă având o probabilitate mai

mare să se afle în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Sărăcia în rândul copiilor este, fără îndoială, o preocupare globală. Majoritatea

obiectivelor de dezvoltare durabilă (SDG) create de către Organizația Națiunilor Unite

demonstrează o preocupare constantă pentru incluziunea socială și reducerea sărăciei în

rândul copiilor. Sărăcia afectează copiii disproporționat. Unul din cinci copii trăiește în sărăcie

extremă. Asigurarea protecției sociale pentru toți copiii și alte grupuri vulnerabile este esențială

pentru reducerea sărăciei 754 . Tot la nivel mondial, datele descrise pentru fundamentarea

obiectivului 2 de dezvoltare durabilă755 atrag atenția asupra procentului uluitor de 45% din

decesele în rândul copiilor sub cinci ani (3,1 milioane de copii anual) care au loc din cauza

alimentației precare. Datele arată că 149 de milioane de copii sub cinci ani, reprezentând 22%

din populația mondială de copii sub cinci ani, sunt în continuare grav subnutriți în 2018756.

În ceea ce privește serviciile furnizate, provocarea este, și în acest caz, una globală, mai cu

seamă pentru sănătate și educație, exemple clasice de sisteme economice adaptive complexe.

În ceea ce privește sănătatea, la nivel mondial, copiii care se nasc în condiții de sărăcie prezintă

un risc dublu de deces înainte de împlinirea vârstei de cinci ani, spre deosebire de cei care se

nasc în familii mai avute. Este adevărat că numărul adolescenților care au copii a scăzut în

regiunile aflate în dezvolatare, însă progresul s-a încetinit. Creșterea importantă în utilizarea

contraceptivelor înregistrată înregistrată în anii 90 nu a continuat și în anii 2000757.

754 Vezi Obiectivul 1 de dezvoltare durabilă, disponibil pe

https://www.un.org/sustainabledevelopment/poverty/, accesat 10.08.2019 755 Vezi https://www.un.org/sustainabledevelopment/hunger/, accesat 10.08.2019 756 Vezi Obiectivul 2 de dezvoltare durabilă, disponibil pe

https://www.un.org/sustainabledevelopment/hunger/, accesat 10.08.2019 757 Vezi Obiectivul 3 de dezvoltare durabilă, disponibil pe

https://www.un.org/sustainabledevelopment/health/, accesat 10.08.2019

http://www.poca.ro/

https://www.un.org/sustainabledevelopment/poverty/

https://www.un.org/sustainabledevelopment/hunger/

https://www.un.org/sustainabledevelopment/hunger/

https://www.un.org/sustainabledevelopment/health/

www.poca.ro


424

În schimb, obiectivul 4 de dezvoltare durabilă758 evidențiază faptul că educația primară în

țările în dezvoltare acoperă 91% din nevoi, dar, cu toate acestea, 57 de milioane de copii nu au

acces la acest serviciu educațional.

Obiectivul 5 de dezvoltare durabilă759 trimite către problema egalității de gen, care, în

cazul copiilor înregistrează un progres în ceea ce privește practicile precum căsătoria între

copii care este, și în România, o provocare identificată mai ales pentru grupul vulnerabil al

copiilor de etnie romă.

Inegalitatea, constituită ca obiectul 10 de dezvoltare durabilă, trage un semnal de alarmă

important în analiza excluziunii sociale și a sărăciei în rândul copiilor, prezentând dovezi din

țările în dezvoltare care arată că acei copii care fac parte din cei 20% cei mai săraci continuă să

aibă un risc de deces înainte de vârsta de cinci ani de trei ori mai mare decât cei din chintile

avute760.

Familiile formate din doi adulți și trei copii sau mai mulți (58%), urmate de persoanele

singure cu copii dependenți (49%) și femeile singure (48%) au o probabilitate mai mare să se

afle în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Legătura între educație și sărăcie este puternică, 55% dintre cei care au cel mult școală

gimnazială, 25% dintre cei care au liceu sau post-liceală și numai 6% dintre cei cu studii

universitare se află în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Există o diferență importantă între mediul rural (46%) și cel urban mic (25%) și urban

mare (19%) în privința ponderii persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială.

Persoanele care au o dizabilități sunt mult mai expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială.

În perioada 2007-2018 ponderea populației aflate în risc de sărăcie sau excluziune

socială din România a scăzut considerabil și într-un ritm mai ridicat decât media UE28. Cu toate

acestea, România continuă să se numere printre țările cu ponderi mari ale populației aflate în

situație de risc, departe de media UE28 și cu grupuri specifice aflate în situație de

vulnerabilitate ridicată precum: copiii și tinerii; locuitorii din mediul rural; persoanele cu

dizabilități; persoanele cu un nivel scăzut de școlaritate (maximum gimnaziu), familiile

758 Vezi https://www.un.org/sustainabledevelopment/education/, accesat 10.08.2019 759 Vezi https://www.un.org/sustainabledevelopment/gender-equality/, accesat 10.08.2019 760 Vezi Obiectivul 10 de dezvoltare durabilă, disponibil pe

https://www.un.org/sustainabledevelopment/inequality/, accesat 10.08.2019

http://www.poca.ro/

https://www.un.org/sustainabledevelopment/education/

https://www.un.org/sustainabledevelopment/gender-equality/

https://www.un.org/sustainabledevelopment/inequality/

www.poca.ro


425

monoparentale care au copil/copii în întreținere, familiile cu copii – în special cele cu trei copii

sau mai mult; persoanele vârstnice.

Scăderea ponderii populației aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială de datorează

în principal scăderii ponderii populației aflate în deprivare materială severă.

Rata ocupării forței de muncă este apropiată de 70%, ținta propusă în cadrul Strategiei 2020

fiind atinsă. Cu toate acestea, există disparități în funcție de sex (în defavoarea femeilor), mediu

de rezidență (în defavoarea celor din rural), nivel de școlaritate (în defavoarea celor cu

maximum studii gimnaziale).

România are o pondere foarte ridicată a lucrătorilor pe cont propriu și a celor familiali

neremunerați. Viitoarea strategie care își propune reducerea sărăciei și excluziunii sociale ar

trebui să ia în considerare formularea de măsuri de reducere a numărului de persoane ocupate

care nu sunt remunerate monetar.

Cheltuielile cu protecția socială ca procent din PIB sunt printre cele mai scăzute din

Uniunea Europeană.

Transferurile sociale au un impact redus asupra reducerii procentului de persoane aflate

în risc de sărăcie sau excluziune socială.

În ciuda retoricii des întâlnite în mass-media conform căreia România este un stat de

„asistați sociali”, în sensul în care statul cheltuie prea mult cu asistența socială, în realitate,

România alocă cel mai mic procent din PIB pentru susținerea categoriilor cele mai

dezavantajate.

Cheltuielile pentru reducerea excluziunii sociale sunt fost constant scăzute, fiind de trei

ori mai mici decât media UE28, în pofida faptului că România are cele mai multe persoane aflate

în risc de sărăcie sau excluziune socială din UE28.

Un indicator care se află în strânsă legătură cu procentul ridicat de tineri aflați în risc de

sărăcie sau excluziune socială este părăsirea timpurie a școlii (PTȘ). În România, în intervalul

2007-2018 rata PTȘ nu a scăzut sub 15% în ciuda țintei asumate pentru 2020 de 11,3%.

Cei mai mulți tineri care au părăsit timpuriu școala locuiesc în mediul rural.

Aproximativ 4 din 10 elevi de 15 ani care sunt în învățământ au obținut sub nivelul 2 la

testările PISA, adică sunt analfabeți funcțional. Mai mult, există o legătură semnificativă între

statutul socio-economic al părinților și probabilitatea de nu avea competențe de bază, cu alte

cuvinte, copiii proveniți din familii dezavantajate au șanse mai mari să nu aibă competențe de

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


426

bază, întărind ideea că învățământul este inechitabil din perspectiva asigurării de oportunități

educaționale egale tuturor elevilor.

Deși a scăzut de la 12% la 6,7% în ultimii 10 ani, rata mortalității infantile rămâne în

continuare cea mai mare din Europa. Acest indicator este relevant întrucât cauzele principale

țin de factori socio-economici și ineficiența sistemului de sănătate în prevenirea și tratarea

bolilor.

România are printre cele mai scăzute speranțe de viață la naștere și speranțe de viață

sănătoasă din Uniunea Europeană.

În ceea e privește nevoile neîndeplinite pentru sănătate în România cele mai importante

motive sunt de natură financiară, în special pentru persoanele care au un nivel de școlaritate

scăzut.

Chiar dacă România are cea mai mare rată de proprietari pe locuințe, rata de

supraaglomerare este printre cele mai mari din Europa, în special în cazul familiilor cu copii.

56% din populația care se află sub pragul sărăciei locuiește într-o gospodărie supraaglomerată.

Tinerii și în general persoanele aflate în risc de sărăcie sunt într-o mai mare măsură în

risc de a se afla în situația de a fi deprivați sever de locuință.

Rata persoanelor împovărate cu costul locuirii s-a înjumătățit în ultimii 10 ani, fiind

apropiată de media UE28.

Dacă luăm în considerare indicatorii care măsoară sărăcia și domeniile relevante pentru

reducerea sărăciei (ocupare, protecție socială, educație, sănătate, locuire) grupul romilor este

extrem de vulnerabil. Date din Ancheta European Union Agency for Fundamental Rights care se

concentrează pe comunitățile compacte de romi conform datelor de recensământ sugerează că

în anul 2016:

70% din romi sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziunii sociale.

28% din totalul persoanelor rome active și inactive erau angajate, diferențele fiind

foarte mari între femei și bărbați în defavoarea femeilor.

Aproape două treimi dintre tinerii romi nu sunt în sistemul educațional, altă formă

de formare și nici pe piața muncii, iar procentul fetelor rome este semnificativ mai

mare decât al bărbaților.

38% dintre romi erau înscriși la grădiniță în anul 2016, mult sub media națională de

88%.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


427

77% dintre tinerii romi părăsesc timpuriu școala, comparativ cu 19% media

națională.

Populația de etnie romă trăiește, în medie, în condiții mai proaste comparativ cu

media națională dacă luăm în considerare indicatori precum deprivarea severă de

locuire.

Cetățenii romi reprezintă o categorie discriminată istoric în toate tipurile de regim

politic din istoria țărilor române. Aproximativ 30% dintre romi au declarat că au fost

discriminați pe criterii etnice în ultimii 5 ani și 20% în ultimul an. Discriminarea se

manifestă în aproape toate domeniile vieții sociale: discriminarea la locul de muncă

sau la angajare, în educație, obținerea unei locuințe, sănătate sau alte servicii publice

și private.

În 2018, conform datelor puse la dispoziție de către Eurostat, 32.8% dintre persoanele

vârstnice se află sub pragul sărăciei. Acestora li se adaugă și persoanele care sunt singure sau

dependente, crescând gradul de vulnerabilitate

Numărul persoanelor vârstnice aflate în risc de sărăcie a scăzut anual, de la 57.9% în 2007

(conform ilc_peps01 – Eurostat) până la 32.8% nivelul din 2018. Această scădere a fost

accentuată până în anul 2011 (36.2%), iar de atunci scăderea a fost de aproximativ 1 procent

pe an.

Cu toate că media persoanelor vârstnice aflate în risc de sărăcie a scăzut în ultimii 10 ani,

considerăm importantă defalcarea datelor pe baza sexului. Având în vedere întreaga perioadă

analizată (2007 – 2018), au existat diferențe relative situate între 8 (an de referință 2008) și 13

procente (an de referință 2015). În 2018, în România 25.8% dintre bărbații cu vârste de peste

65 de ani erau în risc de sărăcie și excluziune socială, în timp ce 37.4% dintre femeile cu vârste

de peste 65 de ani erau în această situație.

Referitor la valoarea medie a pensiei, conform datelor Casei Naționale de Pensii Publice,

în luna iulie 2019 erau 4.964.018 pensionari, cu o pensie medie în luna iulie 1.147 lei. Din cele

4.964.018 persoane, 3.846.127 sunt pentru limită de vârstă (pensie medie 1.289 lei). 18.939

persoane primesc pensie anticipată (pensie medie 1.437 lei), iar 88.293 primesc pensie

anticipată parțială (pensie medie 1.031 lei). Pe de altă parte, 507.039 persoane primeau pensie

de invaliditate, iar 503.342 primeau pensie pentru urmași.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


428

Deprivarea materială pe termen lung, condițiile de muncă și hrana au conduc la creșterea

numărului persoanelor care suferă boli cronice. Persoanele vârstnice sunt cele mai expuse

bolilor cronice. În România, numărul persoanelor vârstnice ce suferă de boli cronice este într-o

ușoară creștere (49.5% în 2008, 57.2% în 2012, 53.3% în 2018), însă se situează sub media UE-

28.

În România, grupul vulnerabil format din persoanele cu dizabilități a fost subiectul a trei

Strategii Naționale. Prima dintre acestea a fost aprobată prin HG nr.1215/2002 pentru

aprobarea Strategiei naționale privind protecția specială și integrarea socială a persoanelor cu

handicap din România. Adoptarea unei astfel de strategii a fost necesară având în vedere

condițiile economice și sociale din perioada de tranziție. Dezvoltarea economică din acea

perioadă, alături de toate caracteristicile necesare referitoare la aderarea la Uniunea

Europeană ce va fi urmat, au necesitat un set de politici ample ce se aplicau persoanelor cu

dizabilități. Scopul primei strategii naționale privind persoanele cu dizabilități a fost să

„contribuie la crearea unui mediu propice pentru ca persoanele cu handicap să fie cât mai

independente posibil, fără a nega asistența socială de bază pentru cei care vor continua să aibă

nevoie de sprijin direct pentru a duce o viață decentă” . Cea de-a doua strategie națională a fost

adoptată prin HG nr.1175/2005 privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția,

integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013. Această

strategie a fost conturată în jurul creșterii calității vieții persoanelor cu dizabilități

propunându-și asigurarea exercitării totale de către persoanele cu handicap a drepturilor și

libertăților fundamentale . Urmând trendul ascendent al pașilor propuși în cadrul celor două

strategii, în anul 2016 a fost elaborată cea de-a treia. Astfel, unul dintre cei mai importanți pași

care a fost făcut în vederea reducerii gradului de excluziune socială la care au fost supuse

persoanele cu dizabilități a fost reprezentat de adoptarea Strategiei 2016 – 2020, numită „O

societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități” .

În total, la 31.03.2019 în România erau 497 Centre funcționale publice, atât

rezidențiale cât și nerezidențiale, publice, aflate în subordinea Direcțiilor Generale de

Asistență Socială și Protecția Copilului, însumând 19,728 persoane. Dintre acestea, 17,742

persoane sunt instituționalizate în 434 centre rezidențiale, publice aflate în subordinea

DGASPC.

În programul naţional de reformă 2019 se remarcă faptul că, în ceea ce privește

implementarea prevederilor Legii nr. 248/2015 privind stimularea participării în învățământul

preșcolar a copiilor provenind din familii defavorizate, tichetele în valoare de 50 de lei sunt

acordate lunar pentru cca. 40.000 de beneficiari care înregistrează o prezență școlară mai mare

de 50%. Ministerul Educației Naționale și inspectoratele școlare, precum și unitățile de

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


429

învățământ preșcolar, sprijină și monitorizează permanent aplicarea prevederilor legale

aferente Legii 248/2015.761

În Strategia Națională privind Incluziunea Socială, Banca Mondială a dezvoltat planuri

detaliate de implementare pentru un subset de nouă intervenții cheie care pot avea cel mai

mare impact în termeni de reducere a sărăciei și promovare a incluziunii sociale762. Printre

acestea, intervenția cheie #2, introducerea Venitului Minim de Incluziune (VMI) este văzută ca

o măsură esențială pentru contracararea puctelor slabe descrise mai sus și eficientizarea

sistemului de transferuri sociale.

De altfel, în recomandările specifice fiecărei țări pentru 2018763, pentru cea de-a doua RST 2, se

subliniază nevoia de finalizare a reformei venitului minim de incluziune, sesizându-se lipsa

progresului concret în acest caz. Se estima atunci că Legea privind venitul minim de incluziune

va intra în vigoare în aprilie 2019.

Acest nou program (VMI) se stabilește prin consolidarea celor trei beneficii de asistență socială

deja reglementate, care se bazează pe testarea mijloacelor, respectiv: venitul minim garantat,

alocația pentru susținerea familiei și ajutorul pentru încălzirea locuinței.

Totuși, cea mai recentă monitorizare efectuată de Ministerul Muncii și Justiției Sociale în cadrul

acestui proiect evidențiază faptul că acest program a fost aprobat prin Legea nr. 196/2016

privind venitul minim de incluziune. Specificăm faptul că, aplicarea Legii nr.196/2016 a fost

prorogată până în anul 2021, prin OUG nr. 96/2018.

Prevederile propuse sunt următoarele:

venitul calculat în raport de dimensiunea familiei prin utilizarea de coeficienți

de echivalență care reflectă distribuția consumului (1 pct. primul adult, 0,5

pentru ceilalți membri ai familiei);

stabilirea unui prag minim unic de 260 lei/adult echivalent. Etalonul sumei

de 260 lei reprezintă acoperirea celor mai săraci 10% dintre cetățeni


https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf, accesat 26.08.2019, p. 65-66

762 Banca Mondială (2015) Studiu de fundamentare pentru Strategia Națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020, p. 22

763 Comisia Europeană SWD(2019) 1022 final Raportul de țară din 2019 privind România, disponibil pe https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf, accesat 26.08.2019, pp. 73-74

http://www.poca.ro/





www.poca.ro


430

depășind nivelul sărăciei severe (214 lei) și tinzând către nivelul sărăciei

absolute (304 lei). Prin acest nivel programul își îndeplinește obiectivul de a

scoate din sărăcie severă 10% din populație, conform Strategiei Europa 2020;

stabilirea unui prag maxim unic de 600 lei/adult echivalent;

majorarea bazelor de la care se calculează nivelul beneficiului, astfel:

- la ajutorul pentru familiile cu copii de la 107 la 120 lei (+12%);

- la Ajutorul social de la 142 lei la 260 lei (+83%);

- la încălzirea cu lemne de la 58 lei la 80 lei (+38%) (pentru ajutorul

pentru încălzirea locuinței cu energie termică în sistem centralizat,

gaze naturale și energie electrică, se mențin aceleași nivele maxime ca

în prezent);

veniturile din surse formale (salarii, activități independente, activități

agricole), se iau în calcul cu o deducere de 50%, dar nu mai mult de 400

lei/familie, în prezent fiind luate în calcul în totalitate. Scopul acestei deduceri

este de stimulare a participării pe piața muncii. Totodată, se va lua în calcul

suma rezultată din estimarea veniturilor din agricultură sumă care nu va

conduce automat la eliminarea din program ca în prezent, conducând la

echilibrarea diferențelor de abordare dintre mediul urban și rural.764

Deși aplicarea Legii nr.196/2016 privind venitul minim de incluziune legislativ a fost prorogată

până în anul 2021, prin OUG nr. 96/2018, a fost estimat un buget inițial aferent aplicării

acestuia.

efort bugetar an 2018: efortul financiar total este de 2,087 miliarde lei din

care 1,59 miliarde lei pentru aplicarea VMI și 0,49 miliarde lei pentru

aplicarea în primele 4 luni a actelor normative anterioare, respectiv Legea nr.

416/2001, Legea nr. 277/2010 și OUG nr. 70/2011. Față de bugetul actual

pentru cele trei componente de 1.400 milioane lei, impactul bugetar în anul

2018 este evaluat a fi de 687,4 milioane lei;

764 Legea nr. 196/2016 din 31 octombrie 2016 privind venitul minim de incluziune, publicată

în Monitorul Oficial nr. 882 din 3 noiembrie 2016

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


431

efort bugetar anii 2019 și 2020 : 2.412 milioane lei. Din care: 1.444 milioane

lei pentru ajutorul de incluziune; 625 milioane lei pentru ajutorul pentru

familia cu copii; 344 milioane lei pentru ajutoarele pentru încălzire. Impact

bugetar față de un an de plăți în condițiile actuale: 1.012 milioane lei.765

Tot în cadrul Raportului de țară din 2019 privind România, se subliniază progresele

limitate în ceea ce privește abordarea RST 2 în privinta îmbunătățirii programelor de

actualizare a competențelor și oferirea unui învățământ general de calitate, în special pentru

romi și pentru copiii din zonele rurale. S-au înregistrat progrese limitate în ceea ce privește

îmbunătățirea oferirii unui învățământ general de calitate favorabil incluziunii, în special

pentru copiii din zonele rurale și pentru romi. Măsurile finanțate de Fondul social european

sunt în primele faze ale punerii în aplicare. Continuă activitatea de elaborare a mecanismului

de alertă timpurie care să prevină abandonul școlar. Metodologia de monitorizare, de prevenire

și de intervenție asupra segregării în școli a fost adoptată prin Ordinul nr. 6134/2016 privind

interzicerea segregării școlare în unitățile de învățământ preuniversitar. În ansamblu,

abandonul școlar timpuriu se menține la un nivel foarte ridicat. Disparitățile dintre mediul rural

și cel urban și incluziunea romilor în învățământ sunt în continuare problematice. Deși

autoritățile au în vedere unele măsuri, politicile active în domeniul pieței forței de muncă

acordă în continuare o atenție limitată actualizării competențelor. Este în continuare necesar

să se elaboreze și să se pună în aplicare o evaluare globală a necesităților în materie de

competențe.766

Monitorizarea performanței României din perspectiva Pilonului european al drepturilor

sociale arată, în schimb, că se înregistrează rezultate pozitive în ceea ce privește

dezinstituționalizarea copiilor. Abordarea coordonată care face legătura între modificările

legislative, mecanismele de finanțare adecvate și sprijinul acordat autorităților locale dă

primele rezultate. Tranziția către sprijinul în cadrul comunității este însoțită de o evaluare

765 Monitorizarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale, document intern, 28.08.2019 766 Comisia Europeană SWD(2019) 1022 final Raportul de țară din 2019 privind România, disponibil pe

https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf, accesat 26.08.2019, p. 74

http://www.poca.ro/



www.poca.ro


432

individualizată a nevoilor copiilor, iar municipalitățile beneficiază de activități de consolidare a

capacităților. Sunt necesare în continuare eforturi suplimentare pentru a asigura

disponibilitatea familiilor substitutive la nivelul întregii țări, precum și îmbunătățirea și

profesionalizarea competențelor acestora în materie de îngrijire.767

Raportul de țară 2019 accentuează faptul că se înregistrează întârzieri în ceea ce privește

modernizarea rețelei de școli și optimizarea în vederea abordării tendințelor demografice. Și în

cea mai recentă monitorizare a Ministerului Muncii și Justiției Sociale, responsabil pentru

îndeplinirea obiectivului specific referitor la asigurarea unui acces echitabil la educație de

calitate pentru copiii din mediul rural și din zone urbane marginalizate, nu remarcă niciun

progres pe niciuna din cele patru acțiuni prioritare formulate, dar care intră în competența

autorităților locale (investiții) și a inspectoratelor județene de educație și a unităților de

învățământ (programe de învățământ):

1. Asigurarea investițiilor corespunzătoare în şcolile din mediul rural în vederea asigurării

unor şanse egale de acces la educaţie de calitate pentru copiii din zone rurale sărace;

2. Oferirea de programe de învățământ de bază și tehnic relavante pentru elevii din mediul

rural;

3. Investirea în infrastructura de transport pentru asigurarea accesului la educaţie de

calitate pentru copiii din comunităţi rurale izolate;

4. Asigurarea de investiții corespunzătoare în școlile dezavantajate din zonele urbane

marginalizate.768

În ceea ce privește evoluția distribuția persoanelor cu dizabilități în adulți și copiii,

conform datelor disponibile la 31.03.2019, în România erau 65731 copii cu dizabilități și

760466 adulți cu dizabilități.

Persoanele cu dizabilități sunt supuse discriminării atât în procesul educațional, cât și în

activități ce sunt determinate de procesul educațional, precum angajarea pe piața muncii.

Astfel, rezultă un risc ridicat asociat grupului persoanelor excluse social și sub riscul sărăciei.


https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/2019-european-semester-country-report-romania_ro.pdf, accesat 26.08.2019, pp. 39-40

768 Monitorizarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale, document intern, 28.08.2019

http://www.poca.ro/



www.poca.ro


433

Conform datelor, se poate observa o diferență foarte mare între numărul copiilor

încadrați în grade de handicap în funcție de gradul acestora. Astfel, conform datelor ANPD din

trimestrul I 2019, 40.100 copii sunt încadrați în gradul I (grav), 9.437 în gradul II, 15.047 în

gradul III și 1.147 în gradul IV. Aceste diferențe pot fi explicate prin construirea unui climat

bazat pe încadrarea într-un grad de handicap, ce poate conduce la excluderea acestora din

grupurile sociale din care fac parte. Astfel, părinții copiilor pot fi descurajați de la depunerea

cererilor și dosarelor de încadrare în grade de handicap pentru copii, prin diverși factori sociali.

Astfel de factori conduc la un risc ridicat al neșcolarizării copiilor cu vârste între 7 și 14 ani.

Conform datelor Agenției Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități, la data de 31 martie

2019, în România funcționau 497 centre rezidențiale și nerezidențiale, publice, aflate în

subordinea DGASPC (434 centre erau rezidențiale, iar 63 nerezidențiale). Cele mai numeroase

sunt Centrele de îngrijire și asistență, 122 și Locuințele protejate – 137, urmate de către

Centrele de recuperare reabilitare neuropsihiatrică – 74 și de centrele de recuperare reabilitare

persoane cu handicap – 71. În ceea ce privește numărul beneficiarilor, la data de 31 martie

2019, existau 17,742 beneficiar ai serviciilor centrelor rezidențiale aflate în subordinea

DGASPC și 1,986 beneficiar ai centrelor/serviciilor sociale nerezidențiale. Cel mai mare număr

al beneficiarilor acestor tipuri de servicii este cel al persoanelor ce prezintă handicap mental,

fiind urmate de cele cu handicap psihic, asociat și fizic.

Numărul persoanelor cu dizabilități din România care se află sub riscul sărăciei sau al

excluziunii sociale înainte de transferurile sociale nu este diferit de media europeană. Mai ales

în ultimii ani, mai precis începând cu 2016, procentul persoanelor cu dizabilități aflate în risc

de sărăcie, înainte de transferuri era similară cu cel al mediei Uniunii Europene.

Diferențele substanțiale dintre procentul persoanelor cu dizabilități expuse riscului de

sărăcie în România după transferurile sociale și media Uniunii Europene pot conduce la ipoteza

conform căreia sprijinul financiar oferit de către stat persoanelor cu dizabilități este unul

insuficient. În sprijinul acestei ipoteze vin și rezultatele din anul 2018. Începând cu 1 ianuarie

2018, iar mai apoi cu 1 iulie 2018, cuantumul indemnizației lunare a fost crescut față de anii

anteriori, ajungând la 70% pentru un adult cu handicap grav și 60% pentru un copil cu handicap

grav, prin intermediul OUG 60/2017. Aceasta poate fi una dintre sursele ce au dus la scăderea

procentului persoanelor cu dizabilități expuse riscului de sărăcie în 2018, față de anii anteriori.

De asemenea, se poate observa scăderea de aproape 10 procente între anul 2010 și 2018. Cu

toate acestea, diferențele dintre procentul persoanelor cu dizabilități din România aflate în risc

de sărăcie și media Uniunii Europene sunt mari. Acestea pot fi recuperate atât prin creșterea

indemnizației lunare, cât și prin adaptarea serviciilor sociale (în termeni de efecte) pe care

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


434

organizațiile guvernamentale (prin DGASPC) și cele non-guvernamentale le acordă, la cerințele

pieței muncii.

În contextul politicilor publice naţionale în domeniul drogurilor, implementarea de

către Agenția Națională Antidrog a documentul programatic care înglobează obiectivele

generale şi specifice pe direcţiile de acţiune asumate de toate instituţiile implicate în reducerea

amplorii fenomenului drogurilor la nivel naţional, Strategia naţională antidrog 2013-2020 şi a

Planului său de acţiune769, cunoaște deja efecte pozitive reflectate în bună parte în planul

dezvoltării structurii sistemului național de asistență pentru consumatorii de droguri.

Organizațiile guvernamentale continuă să reprezinte un pilon important al „arhitecturii

instituționale” a rețelelor de tratament care asigură asistenţă persoanelor consumatoare de

droguri.

În topul drogurilor celor mai des consumate în România se regăsește pe primul loc

canabisul, existând două posibile explicații pentru amploarea acestui fenomen și anume, faptul

că aproape toată cantitatea de canabis confiscată de autoritățile române a avut ca ţară

de producţie România, și larga disponibilitate a canabisului în mediile de petrecere a

timpului liber (discoteci, baruri, cafenele, străzi şi parcuri).

În ceea ce privește cele două axe fundamentale ale Strategiei naţionale antidrog 2013-

2020, reducerea cererii de droguri, respectiv, reducerea ofertei de droguri, obiectivele sunt

atinse într-o proporție semnificativă în rândul consumatorilor de droguri în sistem privativ

de libertate, dar consumul de droguri de risc 770 și mare risc (în special heroină pe cale

injectabilă) continuă să reprezinte (cu precădere în comunitate) probleme de sănătate publică,

mai cu seamă din perspectiva prevalenței bolilor infecțioase asociate consumului de droguri în

rândul consumatorilor de droguri injectabile (CDI), în sensul creșterii acesteia atât pentru

infecția cu HIV și VHC, cât mai ales pentru infecția cu VHB. În plus, în pofida măsurilor de

reintegrare socială a consumatorilor de droguri cu risc crescut, populaţia actuală CDI rămâne

una din categoriile de consumatori de droguri cu risc crescut predispusă la infectarea cu

bolile supravegheate și la excluziune socială.

769 Abrobate prin HG nr. 784/2013 privind aprobarea Strategiei naţionale antidrog 2013-2020 şi a Planului

de acţiune în perioada 2013-2016 pentru implementarea Strategiei naţionale antidrog 2013-2020, cu modificările și completările ulterioare.

770 În perioada 2013 - 2016, numărul de tineri adulți (15 - 34 ani) care au indicat că au consumat canabis în ultimele

12 luni, s-a dublat.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


435

Din punct de vedere al distribuției teritoriale, în municipiul București continuă să se

înregistreze marea majoritate a cazuisticii deceselor direct asociate consumului de droguri.

Pentru subcategoria persoanelelor dependente de alcool sau predispuse la abuzul de

alcool România nu deține în prezent un sistem național dedicat monitorizării

consumului de alcool, a consecințelor sociale și economice în rândul populației generate

de acest consum sau a impactului politicii anti-alcool, deși această situație a fost sesizată

inclusiv în anul 2015 în documentul de fundamentare a Strategiei naționale privind incluziunea

socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020 realizat de Banca Mondială. De

asemenea, nu există o rețea consolidată de servicii specializate (în prezent, există doar două

centre de tratament specializat, la Bucureşti şi Târgovişte) pentru persoanele cu consum

problematic de alcool. În plus, în ceea ce privește documentele programatice, în prezent, în

România nu există nicio politică publică guvernamentală, adoptată sau revizuită și nici

un Planul național de acțiune dedicate combaterii problemei abuzului sau dependenței

de alcool. Acțiuni de prevenire și combatere a acestui fenomen sunt cuprinse în alte

documente programatice sectoriale cum ar fi de exemplu, Programul național de prevenire și

asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri 2015-2018 aprobat prin

H.G. nr. 684/19.08.2015, Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 „Sănătate pentru

prosperitate" aprobată prin HG nr. 1028/2014 și Strategia naţională în domeniul politicii de

tineret pentru perioada 2014-2020 aprobată prin HG nr. 24/2015.

În perioada 2010-2016 procentul populației care face abuz de alcool a crescut atât în

rândul bărbaților, cât și al femeilor, rata deceselor cunoscând o plafonare în perioada 2012-

2016. Costurile sociale ale alcoolului produc o împovărare socială în creștere la care se adaugă

și o valoare semnificativă a costurile datorate acţiunilor în justiţie (33 miliarde € în anul 2016).

Cea mai înaltă vulnerabilitate față de efectele alcoolului și dependența de alcool este asociată

cu debutul folosirii alcoolului înainte de împlinirea vârstei de 15 ani.

În ceea ce privește evoluția răspunsurilor instituționale naționale (politici și

intervenții) față de problema abuzului sau dependenței de alcool, ea se înscrie pe o curbă

ascendentă, dar este bazată preponderent pe reglementare (limitarea accesului facil la

băuturile alcoolice, restricționarea publicității pentru alcool/plasarea produselor alcoolice,

restricții legate de sponsorizarea alcoolului ș.a) la care se adaugă serviciile de informare,

evaluare şi referire adresate persoanelor cu consum problematic de alcool de la nivelul

comunității asigurate atât de autoritățile competente ale statului (centrele teritoriale ale

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


436

Agenției Naționale Antidrog organizate în fiecare județ), cât și de organizațiile non-

guvernamentale.

Referitor la persoanele lipsite de libertate sau aflate sub control judiciar, reforma

sistemului execuțional-penal desfășurată în perioada 2008-2018 a generat un trend

descendent al dinamicii efectivului de persoane custodiate la nivelul sistemului penitenciar,

precum și al dinamicii procentului recidiviștilor în populația carcerală. Această tendință este

dublată de o dezvoltare explozivă a cazurilor deferite sistemului de probațiune (o creștere

de aproximativ 4 ori a numărului de persoane aflate în probațiune, din 2013 până în 2017) care

a condus însă la o supraîncărcare a volumului de activitate a sistemului de probațiune

(deficitar în ceea ce privește personalul auxiliar (de suport)).

Intrarea în vigoare a noilor coduri (noul C. pen. și noul C. proc. pen.) a condus aproape

dublarea în anul 2017 față de anul 2014 a numărului de persoane care au beneficiat de

implementarea măsurilor alternative la arestul preventiv (arest la domiciliu, control

judiciar, control judiciar pe cauțiune). O măsură importantă din planul de acțiuni al Strategiei

de dezvoltare a sistemului judiciar 2015 -2020 care însă nu a fost încă implementată o

reprezintă adoptarea Strategiei naționale de reabilitare a persoanelor față de care s-au dispus

sancțiuni și măsuri comunitare.

Pentru soluționarea disfuncționalităților structurale ale sistemului penitenciar din

România manifestate în perioada 2012-2017 (cu precădere la nivelul condițiilor de viață și

sanitare din închisori), statul român a adoptat set de măsuri legislative, administrative și

bugetare în planul creșterii capacității instituționale și îmbunătățirii condițiilor de detenție

pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție și reducerea fenomenului de supraaglomerare.

Analiza activităţilor sistemului penitenciar pentru perioada 2008-2018 pune în evidență

eforturile autorităților române de a dezvolta şi consolida funcția de reintegrare socială

la nivelul sistemului penitenciar, un document programatic important adoptat în acest sens

fiind HG nr. 389/2015 privind aprobarea Strategiei naționale de reintegrare socială a

persoanelor private de libertate, 2015 – 2019, în prezent fiind întreprinse demersuri pentru

elaborarea și înaintarea pe circuit de avizare/aprobare a unui nou proiect de Hotărâre de

Guvern, corespunzător perioadei 2020 – 2024.

Din această perspectivă, în ceea ce privește înscrierea la programul de școlarizare

trebuie remarcată pentru perioada 2008-2018, creșterea opțiunilor pentru nivelul

vocațional și liceal/secundar superior și profesional în rândul persoanelor custodiate.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


437

De asemenea, au fost adaptate la nevoile deținuților serviciile educaționale, de asistență

psihologică și socială, în prezent oferta activităţilor şi programelor disponibile în fiecare

unitate de detenție fiind standardizată, iar sistemul penitenciar beneficiind în prezent de

dotări tehnice noi și o creștere a numărului de specialiști pentru procesul de evaluare

psihologică.

În ceea ce privește asigurarea asistenței medicale în sistemul penitenciar, au fost

optimizate structurile organizatorice medicale din sistemul penitenciar, prin preluarea

acestora de către penitenciarele-spital. În pofida unui număr ridicat de servicii medicale

acordate populației carcerale, persistă o serie de factori cu impact negativ asupra sănătății

fizice și mentale a deținuților, cum ar fi de exemplu, consumul de stupefiante și violența,

pentru consumul de stupefiante fiind lansat un semnal de alarmă de către Administrația

Națională a Penitenciarelor cu privire la creșterea numărului de cazuri de introducere a

substanțelor susceptibile de a fi stupefiante descoperite și ridicate în vederea confiscării după

intrarea în posesie și diminuarea numărului celor identificate înainte de intrarea în posesie.

Un alt vector esențial în procesul de incluziune socială a persoanelor aflate în etapa

postdetenție și a celor aflate în sistemul de probațiune îl reprezintă mobilizarea

parteneriatelor dintre diferitele autorități și instituții publice cu competență în acest

domeniu (centrale și/sau locale), precum și dintre acestea și partenerii din societatea

civilă (organizații guvernamentale și nonguvernamentale).

În plus, un suport solid în eforturile de reintegrare socială a persoanelor care au comis

infracțiuni îl constituie și programele specializate de lucru necesare consilierilor de probaţiune

în activitatea de supraveghere a persoanelor condamnate.

În ceea ce privește persoanele fără adăpost, în perioada 2008-2018, strategiile publice

inițiate de România pentru combaterea fenomenului persoanelor fără adăpost reflectă un grad

sporit de eficacitate demonstrat prin tendință descrescătoare în perioada 2008-2018 a

ratei privării severe de locuință, precum și a supraîncărcării costului locuinței. Privite însă

din perspectivă comparativă, la nivelul UE, aceste inițiative publice nu au reușit să

repoziționeze România în clasamentul privind rata privării severe de locuință, în anul 2016 și

2017 România înregistrând cea mai ridicată rată. Totodată, în anul 2017, la nivelul UE, cea

mai mare rată de supraaglomerare în rândul populației cu risc de sărăcie s-a înregistrat

pentru România. Aceste cifre reflectă faptul că populația cu risc de sărăcie din România

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


438

este expusă celui mai mare risc din punct de vedere al scăderii drastice a condițiilor de

locuit decât alte grupuri similare din celelalte state membre UE.

În planul răspunsurilor instituționale, deși România se numără printre statele-

membre UE care cuprind în planurile lor de reformă măsuri cu impact direct asupra

persoanelor fără adăpost, totuși, nu există în prezent o strategie sau politică publică dedicate

acestui fenomen, dar problema persoanelor fără adăpost este abordată transversal printr-o

serie de obiective și măsuri avute în vedere în cadrul unor strategii naționale sectoriale,

intervențiile vizând în general asigurarea protecției sociale a colectivelor cu risc de

vulnerabilitate crescută cum ar fi familiile monoparentale, persoanele cu handicap ș.a. pentru a

crește sinergia acestor inițiative un progres important a fost realizat în anul 2019 prin

adoptarea Ordinului 29/2019771 prin care au fost aprobate standardele minime de calitate

pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără

adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de protecție a copilului și altor categorii de persoane

adulte aflate în dificultate, precum și pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile acordate

în sistem integrat și cantinele sociale.

În România, asemenea altor state membre UE, responsabilitatea administrativă pentru

acordarea de locuințe sociale este descentralizată autorităților locale, modelul de asistență

acordată pentru asigurarea integrării persoanelor fără adăpost nefiind unul similar modelului

inovator Housing First care are în vedere oferirea de locuințe permanente, cu acces imediat, ci

unul tradițional de tip incremental, persoanele fără adăpost având acces la o locuință

permanentă numai după dovedesc că au dobândit un grad ridicat de autonomie şi prezintă o

stabilitate din punct de vedere socio-economic.

Un progres semnificativ realizat de România pentru combaterea fenomenului violenței

domestice îl reprezintă finalizarea cu succes a tuturor etapele demersului de implementare în

legislația românească a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea

violenţei împotriva femeii şi a violenţei domestice (Convenția de la Istanbul), care s-a concretizat

prin modificarea în anul 2018 a Legii nr. 217/2003.

771 Ordinul nr. 29/2019 pentru aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale

destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de protecție a copilului și

altor categorii de persoane adulte aflate în dificultate, precum și pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile

acordate în sistem integrat și cantinele sociale.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


439

Noua reglementare prezintă o schimbare de paradigmă bazată pe o abordare centrată

pe victimă și o dezvoltare a componentei de prevenție și, în egală măsură, pe măsuri de

intervenție în regim de urgență în situații de risc imediat, elementul central al noilor

modificări legislative constituindu-l ordinul de restricție provizoriu ca formă specifică de

protecție a victimelor violenței domestice, care vizează extinderea prerogativelor polițiștilor în

sensul de a asigura protecția victimelor prin înlăturarea imediată a agresorului din domiciu, în

situațiile de pericol imediat.

În ceea ce privește activităţile de prevenire şi combatere a violenţei domestice,

competențele sunt repartizate conform Legii nr. 217/2003 între administrația centrală, locală

și reprezentanții societății civile. Pentru creșterea impactului acestor activități este însă

necesară consolidarea bazei de date aferente tuturor tipurilor de violență împotriva femeilor,

care în prezent ce concentrează preponderent pe colectarea de date detaliate numai pentru

cazurile de violență în familie.

Seria demersurilor programatice naționale inițiate și implementate de statul român

pentru eradicarea violenței domestice a fost completată în anul 2018 prin elaborarea de către

Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) a Strategiei

națională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și

combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 și a Planului său operațional

aprobată de Guvernul României prin HG nr. 365/24.05.2018, precum și prin lansarea în anul

2019 a proiectului „Sprijin pentru Implementarea Convenției de la Instanbul” 772 , al cărui

rezultate s-au concretizat deja în crearea primului centru pilot pentru gestionarea

situațiilor de viol773 și a primului centru de criză pentru primirea victimelor violenței în

familie774.

Datele statistice recente arată că noua reformă legislativă în domeniu din România a

condus la o scădere a cazurilor de violență domestică (raportate și înregistrate la nivelul

autorităților locale), precum și la o mai mare implicare și responsabilizare a organelor de

772 finanțat prin Mecanismul financiar norvegian pentru perioada 2014-2021 773 Ce funcționează într-o colaborare între Ministerul Sănătății, Spitalul Universitar de Urgență

București și ANES. 774 În baza unui parteneriat tripartit între administrația publică centrală, administrația locală și

o organizație neguvernamentală cu activitate în domeniul violenței domestice.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


440

poliție și de cercetare penală în ceea ce privește tratamentul juridic aplicat agresorilor.

Totodată, se manifestă o creștere a vizibilizării fenomenului ca urmare a conștientizării

situațiilor, a accesului la informațiile despre soluțiile existente și a încrederii în

instituții, aspecte confirmate și prin creșterea numărul ordinelor de protecție emise în

perioada 2015- 2018. În ceea ce privește decontarea costului serviciilor privind

examinarea victimelor și eliberarea certificatului medico-legal pentru victimele

violenței domestice, fiind o competență exercitată de autoritățile locale nu există practici

unitare la nivel național, doar o parte dintre aceste autorități asumându-și decontarea integrală

pentru toate victimele violenței domestice (nu doar pentru cazurile sociale grave).

În ceea ce privește fenomenul traficului de ființe umane, în pofida progreselor României

în combaterea acestui fenomen, se înregistrează în continuare un număr mare de victime,

România continuând să reprezinte o ţară generatoare, dar şi de tranzit, a marilor reţele de

trafic de persoane.

România și-a asumat o serie de acțiuni legislative și operaționale pentru combaterea

traficului de persoane, fiind asumate instrumente juridice internaţionale referitoare la traficul

de persoane, inclusiv cele cu referire expresă la drepturile copilului, traficul de copii şi lupta

împotriva oricărei forme de exploatare a copiilor, iar o parte din acquis-ul comunitar în

domeniul traficului de fiinţe umane a fost transpusă în legislaţia naţională. 775 Un exemplu

relevant în acest sens îl reprezintă întrarea în vigoare în anul 2014 a Noului Cod Penal care

introduce noi modificări cadrului legislativ anti-trafic, incluzând o revizuire a pedepselor, o

simplificare a legislației (în acest sens, o serie de infracțiuni din legile speciale au fost incluse în

noul Cod), fapte și sancțiuni adaptate realităților actuale. Odată cu dezvoltarea cadrului

instituțional și legislativ necesar România a adoptat și a stabilit standarde pentru asistența

victimelor traficului și urmărirea traficanților și totodată a reglementat în legislația

națională activitățile de prevenție îndreptate combaterii fenomenului traficului de persoane,

precum și asigurarea dreptului la asistență socială din partea autorităților și/sau furnizori

privați de servicii sociale.

775 A se vedea în acest sens Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de

persoane, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 211/2004 privind unele

măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor,cu modificările şi completările ulterioare.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


441

La nivel de documente programative, România și-a intensificat eforturile de combatere a

problemei traficului de persoane prin aprobarea și implementarea unor noi documente

strategice dintre care menționăm Strategia națională împotriva traficului de persoane

pentru perioada 2018-2022 și Planul său național de acțiune aprobate prin HG nr.

861/2018.

Convergența și eficiența răspunsurilor instituționale se reflectă în poziționarea

României pe primul loc în topul celor 5 state de la nivelul UE raportat pentru perioada

2015-2016, care au acordat asistență victimelor atât de către instituții publice, cât și de

ONG-uri, pentru care însă, conform datelor oficiale, se impune însă o mai bună adaptare a

asistenței acordată copiilor victimelor traficului de persoane. De asemenea, se reflectă în

trendul descendent al dinamicii anuale a populației victimelor înregistrate pentru

perioada 2007-2017 în Mecanismul Național de Identificare și Referire a victimelor traficului

de persoane (MNIR) între care se evidențiază faptul că cea mai raportată formă de trafic de

persoane rămâne însă traficul intern. Nu în ultimul rând, demnă de menționat este și

contribuţia ANITP adusă la obiectivele guvernării şi la obiectivele asumate de România în

combaterea fenomenului traficului de persoane, dintre care trebuie relevată creșterea

ponderii victimelor traficului de persoane sprijinite care au beneficiat de asistenţă în

vederea recuperării şi reintegrării sociale (peste 50%), precum și a ponderii victimelor

traficului de persoane sprijinite care au fost coordonate în procesul penal (aporape

70%).

Cadrul juridic și instituțional avut în vedere în etapa de programare a politicilor publice

guvernamentale sau locale din România este armonizat cu legislaţia europeană în domeniu şi

cu alte instrumente juridice cu caracter internaţional la care statul român este parte.

În ceea ce privește politica de integrare a imigranților, această dimensiune revine în

România cu precădere autorităților locale, obiectivul principal constând în crearea unui cadru

socio-economic și cultural adecvat care să faciliteze integrarea imigranților cu forme legale pe

teritoriul unui stat.

În materia integrării imigranților în cadrul colectivităților locale, în România nu există o

politică publică guvernamentală care să coordoneze unitar și exhaustiv acțiunile desfășurate în

această problematică.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


442

Așa cum reflectă și concluziile proiectului DELI776, problematica imigrației a intrat treptat

în agenda publică și instituțională românească, cadrul local devenind astfel, mai proactiv, mai

comprehensiv, mai rapid și confruntat în mod direct cu această problematică.777

Este necesară însă o intensificare a eforturilor într-o serie serie largă de măsuri car ar

trebui să vizeze o mai bună delimitare a rolurilor, competențelor și atribuțiilor autorităților și

instituțiilor publice locale, instituționalizarea colaborării dintre Inspectoratul General pentru

Imigrări, administrația publică locală și societatea civilă, simplificarea procedurilor

administrative autorităților locale pentru a facilita accesul imigranților la obținerea de

informații, acte administrative etc.

Pentru persoanele care trăiesc în comunități marginalizate se evidențiază o discrepanță

la nivel teritorial, din punct de vedere al distribuției geografice, proporția populației care

trăiește în zone rurale marginalizate este de aproape două ori mai mare în Nord-Est comparativ

cu media rurală națională, iar cea mai mică se înregistrează în arealul de influență al capitalei,

București-Ilfov și în Vestul țării. În ceea ce privește ponderea populației care este expusă

riscului de sărăcie relativă, majoritatea comunelor cu zone marginalizate sunt mediu-

dezvoltate sau sărace, populația totală care a fost identificată ca locuind în aceste zone rurale

marginalizate reflectând faptul că cei mai defavorizați sunt copiii (cu vârste cuprinse între 0 și

17 ani) și vârstnicii.

În ceea ce privește furnizarea serviciilor sociale la nivel județean și local (orășenesc,

comunal), date recente relevă discrepanțe la nivelul unui număr foarte mare de de unități

administrativ-teritoriale (peste 3000 de comune, oraşe şi municipii), din punct de vedere al

ponderii furnizorilor de servicii sociale pe medii de rezidență, al serviciilor sociale existente și

distribuției lor pe regiuni de dezvoltare, al distribuției furnizorilor privați și furnizori publici de

servicii sociale pe regiuni, precum și al distribuției tipologiei de probleme sociale pe regiuni.

Din această perspectivă, o măsură necesară de combatere a inechităților sociale

constatate în zonele defavorizate, rezidă în consolidarea incluziunii economico-financiare, prin

776 Proiect ce face parte din setul de acțiuni comune ale Consiliului Europei și Comisiei

Europene în materie de diversitate și care s-a bucurat de participarea a zece orașe europene printre

care și municipiul București. 777 Un exemplu în acest sens este însăși implicarea autorităților bucureștene în proiectul DELI,

generată de concentrarea puternică a numărului de imigranți din România în zona București-Ilfov.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


443

dezvoltarea și continuarea implementării unui set combinat de măsuri de promovare şi de

sprijinire a economiei sociale de către autoritățile administrației publice, centrale și locale, în

centrul acestor măsuri însă să se regăsească programele destinate creșterii gradului de inserție

a grupurilor vulnerabile pe piața muncii.

Programele destinate dezvoltării economiei sociale trebuie însă să beneficieze de

finanțare susținută și de măsuri fiscale post-implementare, pentru a asigura o sustenabilitate

pe termen mediu și lung a inițiativelor. Se impune totodată, continuarea liniilor de finanțare de

către statul român dedicate întreprinderilor sociale care, prin activitatea lor, contribuie la

rezolvarea unor probleme sociale sau ale unei comunități, context în care, aceste întreprinderi

pot primi un sprijin financiar din fonduri europene (microgrant)778, precum și a alternativelor

de finanțare din linii de credit speciale pentru întreprinderi sociale și ONG-uri (microcredite

acordate de furnizori din economia socială precum cooperativele de credit sau casele de ajutor

reciproc).

778 Un exemplu de succes ce poate fi continuat este schema de minigranturi promovată de apelul

competitiv „Sprijin pentru înființarea de întreprinderi sociale” (AP 4/PI 9.v/OS 4.16) – Solidar Start-

up, finanțat prin Programul Operațional Capacitate Umană. Apelul de proiecte a vizat înființarea de

întreprinderi sociale, pentru integrarea pe piaţa forței de muncă a persoanelor din grupurile

vulnerabile și în sprijinul combaterii sărăciei, fiind dedicat exclusiv regiunilor mai puțin dezvoltate

(Centru, Sud-Est, Sud Muntenia, Nord-Est, Nord-Vest, Vest, Sud-Vest Oltenia).

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


444

Bibliografie selectivă

Acte normative

Regulamentul (UE) nr. 282/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind instituirea

celui de al treilea program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății (2014-2020) și de abrogare a Deciziei

nr. 1350/2007/CE;

Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind

sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și

de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului;

Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea

traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI

a Consiliului;

Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme

minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei cadru

2001/220/JAI a Consiliului;

Convenție din 26 septembrie 2007 privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

Constituția României din anul 1991, revizuită 2003;

Decret-lege nr. 138 din 11 mai 1990 al CPUN privind îmbunătățirea condițiilor pentru ocrotirea, educarea,

școlarizarea și pregătirea profesională a copiilor și tinerilor cu deficiente fizice sau intelectuale și a minorilor

inadaptați;

Decretul-lege nr.70 din 8 februarie 1990 care stabilește măsuri de protecție socială pentru persoanele care au

lucrat/lucrează în grupe de muncă cu grad de risc/periculozitate, pensia de invaliditate, recalcularea pensiei

pentru persoanele care au mai lucrat încă cel puțin 5 ani după pensionare;

Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

Legea din 27 ianuarie 1912 pentru organizarea meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești;

Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale, cu modificările și completările

ulterioare;

Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată;

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și

completările ulterioare;

Legea nr. 145/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de

Muncă, cu modificările și completările ulterioare;

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


445

Legea nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate;

Legea nr. 16/2000 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice ,

republicată, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările și completările

ulterioare;

Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, cu modificările și completările

ulterioare;

Legea nr. 208/1997 privind cantinele de ajutor social.

Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, cu modificările și


Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și

funcționarea Colegiului Psihologilor din România, cu completările ulterioare;

Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările și


Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, cu modificările și completările

ulterioare;

Legea nr. 219/2015 privind economia socială, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New

York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30

martie 2007 și semnată de România la 26 septembrie 2007.

Legea nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi


Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune;

Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare

în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată;

Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 300/2006 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe

umane, adoptată la 3 mai 2005, deschisă spre semnare și semnată de România la Varșovia la 16 mai 2005.

Legea a intrat în vigoare la 1.02.2008;

Legea nr. 331/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor;

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


446

Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenții asociațiilor și fundațiilor române cu personalitate juridică, care

înființează și administrează unități de asistență social, cu completările ulterioare;

Legea nr. 363/2003 privind finanțarea activităților ocazionate de sărbătorirea în România a Zilei Internaționale a

Vârstnicilor;

Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu modificările şi completările

ulterioare;

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu

modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social, cu completările ulterioare;

Legea nr. 678/ 2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările

ulterioare;

Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, republicată, cu modificările ulterioare;

Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă;

Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România, cu modificările și completările

ulterioare;

Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr.100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, cu modificările și completările

ulterioare;

Legea nr.350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități

nonprofit de interes general, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj și stimularea ocupării forței de muncă;

OUG nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, cu


OUG nr. 82/2016 pentru aprobarea Statutului special al funcției publice specifice de inspector social și pentru

modificarea și completarea unor acte normative;

OUG nr. 86/2014 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale și pentru

modificarea și completarea unor acte normative;

OUG nr. 60/2017, pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privindprotecția și

promovareadrepturilorpersoanelor cu handicap;

OUG nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate

Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative Legea

nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată;

OUG nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale;

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


447

OG nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională,

ordine publică și siguranță națională, cu modificările și completările ulterioare;

OG nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificările și completările ulterioare;

HG nr. 1826/2005 pentru aprobarea Strategiei naționale de dezvoltare a serviciilor sociale;

HG nr. 1.156/2012 privind aprobarea Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în

familie pentru perioada 2013-2017 și a Planului operațional pentru implementarea Strategiei naționale

pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie pentru perioada 2013-2017;

HG nr. 1.610/2006 privind aprobarea Statutului Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă;

HG nr. 1028/2014 privind aprobarea Strategiei naționale de sănătate 2014-2020 și a Planului de acțiuni pe perioada

2014-2020 pentru implementarea Strategiei naționale;

HG nr. 1122/2007 pentru aprobarea Strategiei naționale privind imigrația pentru perioada 2007-2010;

HG nr. 1142/2012 privind aprobarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-

2016 și a Planului național de acțiune 2012-2014 pentru implementarea Strategiei naționale împotriva

traficului de persoane pentru perioada 2012-2016;

HG nr. 1149/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 116/2002 privind

prevenirea și combaterea marginalizării sociale, cu modificările și completările ulterioare;


acordarea unor subvenții asociațiilor și fundațiilor române cu personalitate juridică, care înființează și

administrează unități de asistență socială, cu modificările și completările ulterioare;

HG nr. 1155/2014 pentru aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar 2015-2020;

HG nr. 1161/1990 prin care se înființează Ministerul Muncii și Protecției Sociale;

HG nr. 1175/2005 privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a

persoanelor cu handicap în perioada 2006 – 2013 „Șanse egale pentru persoanele cu handicap – către o

societate fără discriminări”;

HG nr. 118/2012 privind aprobarea Statutului Casei Naționale de Pensii Publice;


asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare;

HG nr. 12/2017 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale, cu modificările și


HG nr. 1215/2002 pentru aprobarea Strategiei naționale privind protecția specială și integrarea socială a

persoanelor cu handicap din România;

HG nr. 1217/2006 privind constituirea mecanismului național pentru promovarea incluziunii sociale în România;

HG nr. 1238/2007 pentru aprobarea Standardelor naţionale specifice pentru serviciile specializate de asistenţă şi

protecţie a victimelor traficului de persoane;

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


448

HG nr. 1317/2005 privind sprijinirea activităților de voluntariat în domeniul serviciilor de îngrijire la domiciliu

pentru persoanele vârstnice;

HG nr. 1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale Direcției generale de

asistență socială și protecția copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

HG nr. 1443/2004 privind metodologia de repatriere a copiilor români neînsoţiţi şi asigurarea măsurilor de

protecţie specială în favoarea acestora;

HG nr. 151/2012 privind aprobarea Statutului propriu de organizare și funcționare al Agenției Naționale pentru

Plăți și Inspecție Socială;

HG nr. 1654/2006 privind aprobarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006-

2010. În vederea punerii în aplicare a acestei strategii au fost adoptate două Planuri naționale de acțiune

(pentru 2006-2007 și 2008-2010);

HG nr. 177/2016 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și

Bărbați;

HG nr. 18/2015 pentru aprobarea Strategiei Guvernului României de incluziune a cetățenilor români aparținând

minorității rome pentru perioada 2015-2020;

HG nr. 237/ 2010 privind aprobarea Strategiei naționale pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru

perioada 2010 -2012 și a Planului general de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale pentru

egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2010 -2012;

HG nr. 24/2015 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul politicii de tineret pentru perioada 2015-2020;

HG nr. 250/2014 privind organizarea și funcționarea Departamentului pentru Egalitate de Șanse între Femei și

Bărbați;

HG nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr.678/2001 privind

prevenirea şi combaterea traficului de persoane;

HG nr. 299/2014 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și

Adopție;

HG nr. 365/2018 pentru aprobarea Strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse și de tratament între

femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021 și a Planului

operațional pentru implementarea Strategiei naționale privind promovarea egalității de șanse și de tratament

între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021;

HG nr. 383/2015 pentru aprobarea Strategiei naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru

perioada 2015-2020;

HG nr. 389/2015 privind aprobarea Strategiei naționale de reintegrare socială a persoanelor private de libertate,

2015 – 2019;

HG nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a

persoanelor adulte cu handicap;

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


449

HG nr. 460/2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, cu


HG nr. 488/2005 privind aprobarea sistemului național de indicatori de incluziune socială.

HG nr. 498/2011 pentru aprobarea Strategiei naționale privind imigrația pentru perioada 2011-2014;

HG nr. 499/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea comitetelor consultative de dialog civic pentru

problemele persoanelor vârstnice, în cadrul prefecturilor;

HG nr. 566/2015 privind aprobarea Strategiei naționale pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția

persoanelor vârstnice pentru perioada 2015 - 2020 și a Planului strategic de acțiuni pentru perioada 2015 –

2020, cu modificările și completările ulterioare;


economia socială;

HG nr. 655/2016 pentru aprobarea Strategiei naționale „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități”

2016 - 2020 și a Planului operațional privind implementarea Strategiei naționale „O societate fără bariere

pentru persoanele cu dizabilități” 2016 - 2020).

HG nr. 684/19.08.2015 privind aprobarea Programului național de prevenire și asistență medicală, psihologică și

socială a consumatorilor de droguri 2015-2018;

HG nr. 780/2015 pentru aprobarea Strategiei naționale privind imigrația pentru perioada 2015-2018 și a Planului

de acțiune pe anul 2015 pentru implementarea Strategiei naționale privind imigrația pentru perioada 2015-

2018;

HG nr. 784/2013 privind aprobarea Strategiei naționale antidrog 2013-2020 și a Planului de acțiune în perioada

2013-2016 pentru implementarea Strategiei naționale antidrog 2013-2020, cu modificările și completările

ulterioare;

HG nr. 791/2017 privind actualizarea valorii de inventar a imobilului 5075, aflat în domeniul public al statului, și

pentru transmiterea imobilelor 1242 și 5075, aflate în domeniul public al statului, din administrarea

Ministerului Apărării Naționale în administrarea Ministerului Justiției, pentru Administrația Națională a

Penitenciarelor;

HG nr. 797/2017 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare și funcționare ale serviciilor publice de

asistență socială și a structurii orientative de personal.

HG nr. 818/2018 privind aprobarea standardelor minime de lucru în probațiune pentru instituțiile din comunitate;

HG nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea

și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare;

HG nr. 860/2008 privind aprobarea Strategiei naționale în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului

2008 - 2013 și a Planului operațional pentru implementarea Strategiei naționale în domeniul protecției și

promovării drepturilor copilului 2008 – 2013;

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


450

HG nr. 861/2018 pentru aprobarea Strategiei naționale împotriva traficului de persoane pentru perioada 2018-2022

și a Planului național de acțiune 2018-2020 pentru implementarea Strategiei naționale împotriva traficului

de persoane pentru perioada 2018-2022;

HG nr. 866/2000 pentru aprobarea Grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice;

HG nr. 867/2009 privind interzicerea muncilor periculoase pentru copii;

HG nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de

organizare și funcționare a serviciilor sociale;

HG nr. 905/2017 privind registrul general de evidență a salariaților;

HG nr. 973/2012 privind aprobarea procedurii de acordare a sumelor din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, pentru finanțarea unor cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru

centrele de zi și rezidențiale, cu modificările și completările ulterioare;

HG nr. 978/2015 privind aprobarea standardelor minime de cost pentru serviciile sociale și a nivelului venitului lunar

pe membru de familie în baza căruia se stabilește contribuția lunară de întreținere datorată de către

susținătorii legali ai persoanelor vârstnice din centrele rezidențiale;

HG nr. 997/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea Comisiei Naționale pentru Populație și Dezvoltare;

OMJ nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților și

programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială din locurile de deținere aflate în

subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor;

OMJ nr. 2199/C/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind condițiile de organizare și desfășurare a

activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială din penitenciare;

OMJ nr. 2772/C/2017 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor

private de libertate;

OMJ nr. 4800/C/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranța locurilor de deținere din subordinea

Administrației Naționale a Penitenciarelor;

Decizia directorului general al ANP nr. 704/2016 privind profilarea locurilor de deținere din subordinea ANP, în

vederea specializării locurilor de deținere pe custodierea anumitor categorii de persoane private de libertate

și echilibrării efectivelor, în funcție de regimurile de executare ale pedepselor;

Ordin comun al ministerului muncii și justiției sociale, ministerului sănătății și ministerului educației naționale nr.

393/630/4236/2017 pentru aprobarea protocolului de colaborare în vederea implementării serviciilor

comunitare integrate necesare prevenirii excluziunii sociale și combaterii sărăciei;

Ordin comun al ministrului administrației și internelor și ministrului finanțelor publice nr. 232/2477 privind

aprobarea modelului-cadru al Acordului de cooperare pentru organizarea și exercitarea unor activități în

scopul realizării unor atribuții stabilite prin lege autorităților administrației publice locale.

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


451

Ordin nr. 1086/2018 privind aprobarea modelului-cadru al Planului anual de acțiune privind serviciile sociale

administrate și finanțate din bugetul consiliului județean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului

București;

Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative, al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al

ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, al ministrului sănătăţii publice, al preşedintelui Autorităţii

Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie şi al ministrului justiţiei

nr.335/2007/2881/2007/1990/2007/1072/2007/266/A 6880/409/C/2353/C/2008 pentru aprobarea

Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane.

Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1159/2004 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind conținutul, forma de

prezentare și structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite în scopul finanțării unor

acțiuni sau ansamblu de acțiuni;

Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 62/2009 pentru aprobarea modelului extrasului situațiilor financiare

anuale care se publică de asociațiile, fundațiile și federațiile recunoscute, potrivit legii, ca fiind de utilitate

publică;

Ordinul ministrului muncii și justiției sociale nr. 1563/2017 privind condițiile de acordare a sprijinului financiar

pentru asistență juridică necesară apărării inspectorului social;

Ordinul ministrului muncii și justiției sociale nr. 1839/2017 privind pregătirea profesională specifică în domeniul

inspecției sociale, precum și activitatea de supervizare profesională a inspectorilor sociali;

Ordinul ministrului muncii și justiției sociale nr. 963/2017 privind elementele care compun echipamentul specific

și condițiile de utilizare a acestuia de către inspectorii sociali în misiuni de inspecție/activități de investigare

socială;

Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 115/2003 privind organizarea compartimentului pentru

relația cu asociațiile și fundațiile și aprobarea Criteriilor specifice Ministerului Muncii și Solidarității Sociale

de acordare a statutului de utilitate publică asociațiilor, fundațiilor și federațiilor;

Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 71/2005 privind aprobarea modelului Contractului pentru

acordarea de servicii sociale, încheiat de serviciile publice de asistență socială cu furnizorii de servicii sociale;

Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 73/2005 privind aprobarea modelului Contractului pentru

acordarea de servicii sociale, încheiat de furnizorii de servicii sociale, acreditați conform legii, cu beneficiarii

de servicii sociale;

Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale nr. 2765/2012 privind aprobarea Metodologiei de

înregistrare și evaluare a solicitărilor de finanțare a unor cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru

centrele de zi și rezidențiale din bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor

Vârstnice, precum și de decontare a finanțării, cu modificările și completările ulterioare;

Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstice nr. 424/2014 privind aprobarea

criteriilor specifice care stau la baza acreditării furnizorilor de servicii sociale;

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


452

Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstice nr. 2196/2016 pentru aprobarea

Instrucțiunilor privind circuitul documentelor între compartimentele de acreditare a furnizorilor de servicii

sociale și a serviciilor sociale din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor

Vârstnice și instituțiile aflate în subordinea sa;

Ordinul ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstice nr. 31/2015 pentru aprobarea

Instrucțiunilor privind completarea fișelor de autoevaluare pentru serviciile destinate prevenirii separării

copilului de părinții săi, precum și pentru realizarea protecției speciale a copilului separat, temporar sau

definitiv, de părinții săi;

Ordinul MMJS nr. 25/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de tip

rezidențial destinate copiilor din sistemul de protecție specială;

Ordinul MMJS nr. 26/2019 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de tip familial

destinate copiilor din sistemul de protecție specială;

Ordinul MMJS nr. 27/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale de zi destinate

copiilor;

Ordinul MMJS nr. 28/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale

destinate prevenirii și combaterii violenței domestice și (Anexele 1-7);

Ordinul MMJS nr. 29/2019 pentru aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale

destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de protecție a

copilului și altor categorii de persoane adulte aflate în dificultate, precum și pentru serviciile acordate în

comunitate, serviciile acordate în sistem integrat și cantinele sociale, anexele 1-9.

Ordinul MMJS nr. 81/2019 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale organizate

ca centre maternale;

Ordinul MMJS nr. 82/2019 privind aprobarea standardelor specifice minime de calitate obligatorii pentru serviciile

sociale destinate persoanelor adulte cu dizabilități și (Anexele 1-7);

Ordinul nr. 6552/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea, asistența psihoeducațională, orientarea

școlară și orientarea profesională a copiilor, a elevilor și a tinerilor cu cerințe educaționale speciale;

Ordin nr. 289/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind centrul de consiliere si sprijin pentru

părinți și copii și a ghidului metodologic de implementare a acestor standarde;

Decizia Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) nr. 254/2004 privind publicitatea, sponsorizarea și

teleshoppingul;

Decizia directorului general al A.N.P. nr. 642/2016 privind aprobarea Instrumentului standard de evaluare a

activităților desfășurate de persoanele internate în locurile de deținere din subordinea Administrației

Naționale a Penitenciarelor

Decizia directorului general al A.N.P. nr. 403/2016 privind pilotarea Instrumentelor standard de evaluare a

activității deținuților

http://www.poca.ro/

www.poca.ro


453

Decizia directorului general al A.N.P. nr. 363/2018 pentru modificarea Instrucțiunilor privind organizarea muncii

persoanelor private de libertate, aprobate prin Decizia directorului general al Administrației Naționale a

Penitenciarelor nr. 500.165/2017.

Hotărârea Consiliului General al Municipiului București (HCGMB) nr. 31/27.02.2014 privind aprobarea proictului

„Diversitate in economie si integrare locala – DELI” finanțat de Uniunea Europeană conform înțelegerii

pentru fonduri - nerambursabil home/2012/eifx/ca/cfp/ 4000004191(contract abac: 30-ce-0586551/00-

02) și includerea în bugetul propriu al municipiului bucuresti a sumelor nerambursabile aferente.

HCGMB nr. 39/2016 privind aprobarea cuantumului si a metodologiei de decontare a certificatelor medico-legale

pentru victimele violentei in familie din municipiul București.

Alte documente ale autorităților și organizațiilor naționale, europene și internaționale

Declarația Universală a Drepturilor Omului (adoptată la 10 decembrie 1948 de Adunarea Generală a ONU);

Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (ratificată prin Legea nr. 565/2002);

Protocolul adițional privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor și

copiilor, New York, 15 noiembrie 2000;

Protocolul adițional privind traficul de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare, New York, 15 noiembrie 2000;

Convenția privind drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală O.N.U., la data de 20 noiembrie 1989, intrată

în vigoare în 1990 și ratificată prin Legea nr.18/1990;

Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr.182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme de muncă a

copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor, adoptată în 1999 și ratificată prin Legea 203/2000;

Protocolul facultativ al Convenției cu privire la drepturile copilului, vânzarea de copii, prostituția copiilor și

pornografia infantilă (2001), Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 601/27.09.2001, partea I.;

Convenția Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexual;

Human Develpment Report, Poverty and Inequality, Oxford University Press, 1997;

Banca Mondială, World Development Report 1990, Oxford University Press, New York, 1990, disponibil la

https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/5973/WDR%201990%20-

%20English.pdf?sequence=5&isAllowed=y, 14.07.2019;

OMS, European action plan to reduce the harmful use of alcohol 2012–2020, Geneva, Ed. Banca Mondială, 2012;

Organizația Mondială a Sănătății, Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății, CIF, 2004;

Organizația Mondială a Sănătății, Raport Mondial privind Dizabilitatea, 2012;

OMS, Global status report on alcohol and health 2018, Geneva, 2018;

Organizația Națiunilor Unite, Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, 2007;

UNICEF, Raport: copiii cu dizabilități, 2013;

UNICEF, Educația Incluzivă în Grădiniță: dimensiuni, provocări și soluții, București, 2012;

http://www.poca.ro/

https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/5973/WDR%201990%20-%20English.pdf?sequence=5&isAllowed=y

https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/5973/WDR%201990%20-%20English.pdf?sequence=5&isAllowed=y

www.poca.ro


454

Organizația Internațională pentru Migrație, Etat de la migration dans le monde 2013 : Le bien-être des migrants et

le développement, Geneva, Elveția, 2013;

Organizația Națiunilor Unite, The Copenhagen Declaration and Programme of Action, World Summit for Social

Development, 6-12 Martie 1995, Ed. ONU, New York, 1995, disponibil la https://www.un.org/

documents/ga/conf166/aconf166-9.htm, 15.07.2019;

Organizația Națiunilor Unite, The Millennium Development Goals Report 2010, Ed. ONU, New York, 2010, disponibil

la http://mdgs.un.org/unsd/mdg/Resources/Static/Products/Progress2010/MDG_Report_ 2010_En.pdf,

14.07.2019;

Organizația Națiunilor Unite, The Millennium Development Goals Report 2015, Ed. ONU, New York, 2015, disponibil

la https://www.un.org/millenniumgoals/2015_MDG_Report/pdf/MDG%202015%20rev%20

(July%201).pdf, 06.07.2019;

Organizația Națiunilor Unite, The Sustainable Development Goals Report 2019, Ed.ONU, New York, 2019, disponibil

la https://unstats.un.org/sdgs/report/2019/The-Sustainable-Development-Goals-Report-2019.pdf,

03.07.2019;

United Nations Development Programme, Human Development Report 1997, Oxford University Press, New York,

1997, disponibil la http://hdr.undp.org/sites/default/files/reports/258/hdr_1997_en_complete_

nostats.pdf, 12.07.2019;

United Nations Development Programme, Human Development Report 2011. Sustainability and Equity: A Better

Future for All, Palgrave Macmillan, New York, 2011, disponibil la http://hdr.undp.org/sites/default/files/

reports/271/hdr_2011_en_complete.pdf, 21.07.2019;

United Nations Development Programme, Human Development Report 2010. 20th Anniversary Edition. The Real

Wealth of Nations: Pathways to Human Development, Palgrave Macmillan, New York, 2010, disponibil la

http://hdr.undp.org/sites/default/files/reports/270/hdr_2010_en_complete_reprint.pdf, 11.07.2019;

United Nations Development Programme, Human Development Report 2014. Sustaining Human Progress: Reducing

Vulnerabilities and Building Resilience, UNDP, 2014, disponibil la http://hdr.undp.org/sites/

default/files/hdr14-report-en-1.pdf, 14.07.2019;

COM (2006) 625: Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the European

Economic and Social Committee and the Committee of the Regions an EU strategy to support Member States

in reducing alcohol related harm {SEC(2006) 1358} {SEC(2006) 1360} {SEC(2006) 1411};

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul

Regiunilor din 4 mai 2011, intitulată „Comunicare privind migrația” [(COM(2011) 248];

European Commission, Lancaster University, Data collection on trafficking 2018 in human beings in the EU. Final

report – 2018

Comisia Europeană, COM(2016) 267 final. Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu. Raport

privind progresele înregistrate în combaterea traficului de persoane (2016), Bruxelles, 19.5.2016;

http://www.poca.ro/

https://www.un.org/documents/ga/conf166/aconf166-9.htm

https://www.un.org/documents/ga/conf166/aconf166-9.htm

http://mdgs.un.org/unsd/mdg/Resources/Static/Products/Progress2010/MDG_Report_2010_En.pdf

https://www.un.org/millenniumgoals/2015_MDG_Report/pdf/MDG%202015%20rev%20(July%201).pdf

https://www.un.org/millenniumgoals/2015_MDG_Report/pdf/MDG%202015%20rev%20(July%201).pdf

https://unstats.un.org/sdgs/report/2019/The-Sustainable-Development-Goals-Report-2019.pdf

http://hdr.undp.org/sites/default/files/reports/258/hdr_1997_en_complete_nostats.pdf

http://hdr.undp.org/sites/default/files/reports/258/hdr_1997_en_complete_nostats.pdf

http://hdr.undp.org/sites/default/files/reports/271/hdr_2011_en_complete.pdf

http://hdr.undp.org/sites/default/files/reports/271/hdr_2011_en_complete.pdf

http://hdr.undp.org/sites/default/files/reports/270/hdr_2010_en_complete_reprint.pdf

http://hdr.undp.org/sites/default/files/hdr14-report-en-1.pdf

http://hdr.undp.org/sites/default/files/hdr14-report-en-1.pdf

www.poca.ro


455

Comisia Europeană, Seria Eurobarometre – 62, 66, 68, 70, 71, 73, 74, 78, 79, 80, 82;

Curtea de Conturi Europeană, Raport special nr. 10, disponibil online la http://publications.europa.eu/

webpub/eca/special-reports/young-farmers-10-2017/ro/#annexi

Department of Health and Human Services, Office of the Secretary, „Annual Update of the HHS Poverty Guidelines”,

Federal Register, Vol. 84, No. 22 / Friday, February 1, 2019, pp. 1167-1168, disponibil la

https://www.govinfo.gov/content/pkg/FR-2019-02-01/pdf/2019-00621.pdf, 13.07.2019;

UNHCR, Reprezentanța Regională pentru Europa Centrală, Integrarea refugiaților și utilizarea indicatorilor: dovezi

din Europa centrală, 2013, p.10, online la https://www.unhcr.org/ro/wp-content/uploads/sites/

23/2016/12/Refugee_Integration_RO.pdf;

Eurydice, Măsuri specifice de sprijin – CES, 2019, online la https://eacea.ec.europa.eu/national-

policies/eurydice/content/special-education-needs-provision-within-mainstream-education-56_ro;

Europol, Marriages of Convenience: A link between facilitation of illegal immigration and THB, Early Warning

Notification 2014/08, 2014, online la https://www.europol.europa.eu/content/marriages-convenience-

link-between-facilitation-illegal-immigration-and-thb;

Foundation Abbé Pierre – FEANTSA, An overview of housing exclusion in Europe, 2015;

Eurostat, Statistics in focus, nr. 4/2011, Population and social conditions, Autori: Rybkowska, A., Schneider;

Eurostat, Housing statistics, http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Housing_statistics;

Foundation Abbé Pierre – FEANTSA, Fourth overviw of housing exclusion in Europe, 2019;

European Observatory on Homelessness, Extent and Profile of Homelessness in European Member States EOH

Comparative Studies on Homelessness. A Statistical Update, Autori: Busch-Geertsema, V., Benjaminsen, L.,

Filipovič Hrast, M., Pleace, N., Brussels, 2014;

FEANTSA, El papel de la vivienda en el Sinhogarismo, Thorpe European Services, 2008;

FEANTSA, Response to the national reform programmes, 2012;

FEANTSA, El papel de la vivienda en el Sinhogarismo, Ed Thorpe, Thorpe European Services, 2008;

FEANTSA, Guía Housing First Europa, iunie 2016, p.12, online la adresa www.housingfirstguide.eu.

European Observatory on Homelessness, Local Connection Rules and Access to Homelessness Services in Europe,

Brussels – December 2015;

EMCDDA, Romania Country Drug Report 2019, 2019;

Ambasada SUA, Raport privind traficul de persoane, 2019, https://ro.usembassy.gov/ro/raportul-privind-traficul-

de-persoane-2019/.

Comisia Prezidențială, Raport - Riscuri și inechități sociale în România, 2009, online la

http://www.cdep.ro/co/docs/F13400/Sinteza%20Raportului%20Comisiei%20Prezidentiale.pdf;

Guvernul României, Memorandum cu tema „Decizie privind oportunitatea finanțării infrastructurii fizice a

sistemului penitenciar român, printr-un proiect finanțat din fonduri externe rambursabile”, 05.12.2017;

http://www.poca.ro/

http://publications.europa.eu/webpub/eca/special-reports/young-farmers-10-2017/ro/#annexi

http://publications.europa.eu/webpub/eca/special-reports/young-farmers-10-2017/ro/#annexi

https://www.govinfo.gov/content/pkg/FR-2019-02-01/pdf/2019-00621.pdf

https://www.unhcr.org/ro/wp-content/uploads/sites/23/2016/12/Refugee_Integration_RO.pdf

https://www.unhcr.org/ro/wp-content/uploads/sites/23/2016/12/Refugee_Integration_RO.pdf

https://eacea.ec.europa.eu/national-policies/eurydice/content/special-education-needs-provision-within-mainstream-education-56_ro

https://eacea.ec.europa.eu/national-policies/eurydice/content/special-education-needs-provision-within-mainstream-education-56_ro

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Housing_statistics

https://ro.usembassy.gov/ro/raportul-privind-traficul-de-persoane-2019/

https://ro.usembassy.gov/ro/raportul-privind-traficul-de-persoane-2019/

http://www.cdep.ro/co/docs/F13400/Sinteza%20Raportului%20Comisiei%20Prezidentiale.pdf

www.poca.ro


456

Ministerul Afacerilor Interne (MAI), ANTIP, Raport național privind evoluția traficului de persoane, în anul 2017,

online la http://anitp.mai.gov.ro/Rapoarte-anuale/;

MAI, ANTIP, Raport anual privind evoluția traficului de persoane, în anul 2015, online la

http://anitp.mai.gov.ro/Rapoarte-anuale/;

Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2018, disponibil la

http://anp.gov.ro/wp-content/uploads/2019/03/Raport-activitate-ANP-2018-1.pdf;

Ministerul Justiției, „Calendarul de măsuri 2018–2024 pentru soluționarea supra-aglomerării carcerale și a

condițiilor de detenție, în executarea hotărârii-pilot Rezmives și alții împotriva României, pronunțată de

CEDO la 25aprilie 2017”;

Ministerul Justiției, Direcția Națională de Probațiune, Sistemul de probațiune. Raport de activitate 2018,

disponibil la http://www.just.ro/wp-content/uploads/2015/09/RAPORT-DE-ACTIVITATE-DNP-2018-de-

publicat2.pdf

Ministerul Justiției, ANP, Raport statistic anual 2017, disponibil la http://anp.gov.ro/;

Ministerul Afacerilor Interne, IGPR, Situația statistică a persoanelor și a infracțiunilor prevăzute de Legea nr.

217/2003, în anul 2017, disponibilă pe site-ul Rețelei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva

femeilor, http://violentaimpotrivafemeilor.ro/violenta-in-familie-in-2017-conform-datelor-oficiale-ale-

politiei/;

Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ghid de bune practici pentru 100 de servicii sociale în România în anul 2018 -

Anul Centenar al Marii Uniri, București, 2018;

Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Document intern, Raport de monitorizare a implementării Strategiei naționale

privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2015-2020 și a Planului strategic de acțiuni

pentru perioada 2015-2020;

Ministerul Sănătății, Raport anual privind stadiul implementării Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020

„Sănătate pentru prosperitate", 2015;

Institutul Național de Sănătate Publică, Luna națională a informării despre efectele consumului de alcool. Analiză de

situație, iulie 2018;

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Raport anual de progrese privind implementarea programului național

de dezvoltare rurală în România în anul 2014, București, 2015;

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării rurale, Agenția pentru finanțarea investițiilor rurale, prezentare susținută la

Conferința Susținerea tinerilor fermieri și antreprenori, 2018, disponibilă online la

https://www.rndr.ro/documente/Sustinerea_tinerilor_prin_PNDR2020_14.06.2018.pdf;

Institutul Național de Statistică, Rapoartele Dimensiuni ale incluziunii sociale în România, București, Ed. Institutului

de statistică, București, 2012-2018;

Agenția Națională Antidrog, Rapoartele Naționale privind situația drogurilor pentru perioada 2010-2017;

http://www.poca.ro/

http://www.just.ro/wp-content/uploads/2015/09/RAPORT-DE-ACTIVITATE-DNP-2018-de-publicat2.pdf

http://www.just.ro/wp-content/uploads/2015/09/RAPORT-DE-ACTIVITATE-DNP-2018-de-publicat2.pdf



www.poca.ro


457

Agenția Națională Antidrog, Studiul național în școli privind consumul de tutun, alcool și droguri, ESPAD 2015 ,

Volume 3, Issue 1, București, 2016;

Agenția Națională Antidrog, Studiul național în școli privind consumul de tutun, alcool și droguri, ESPAD 2015 ,

Volume 3, Issue 1, București, 2016;

ANES, Raport de monitorizare a stadiului implementării Planului operațional pentru implementarea Strategiei

naționale privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței

domestice pentru perioada 2018-2021, 2018

ANES, Raport de monitorizare a stadiului implementării Planului general de acțiuni pentru implementarea Strategiei

naționale în domeniul egalității de șanseîntre femei și bărbați pentru perioada 2014-2017, 2018, online la

http://anes.gov.ro/rapoarte/;

ANTIP, Raport periodic de activitate pe anul 2018, p.1, online la adresa http://anitp.mai.gov.ro/rapoarte-si-

studii/;

Agenția Națională pentru Persoanele cu Dizabilități, Încadrarea în grad și tip de handicap, online la

http://anpd.gov.ro/web/wp-content/uploads/2017/01/Incadrarea-in-grad-si-tip-de-handicap.pdf;

Agenția Națională pentru Persoanele cu Dizabilități, Buletin statistic – date statistice 2014 – 2019;

Direcția Generală Politici Interne, Raportul de țară pentru România referitor la Studiul privind politicile statelor

membre pentru copiii cu handicap, 2013;

CNEPSS, Analiză de situație „violența”, pentru anul 2018. Online la adresa https://insp.gov.ro/sites/cnepss/.

Centrul de cercetare și documentare în domeniul integrării migranților, Barometrul integrării imigranților. Raport

final de cercetare, 2013;

Centrul de cercetare și documentare în domeniul integrării migranților, Barometrul integrării imigranților. Raport

final de cercetare, 2015;

Raportul Primarului General al municipiului București pentru anul 2012, online la http://www.pmb.ro/;



Direcția Afaceri externe și Protocol din cadrul aparatului de specialitate al Primarului General al Municipiului

București - Report on the communication and outreach events-workshops and participative meetings, 2015;

Direcția Afaceri externe și Protocol din cadrul aparatului de specialitate al Primarului General al Municipiului

București - Report on the DELI – Diversity & Economy. Round Tables, 2015.

DGASMB, Raport de cercetare sociologică privind nevoile de asistență socială ale cetățenilor din munipiciul București

realizat în cadrul proiectului „Servicii sociale eficiente în slujba cetățeanului bucureștean” finanțat prin

Fondul Social European, Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, 2011;

Buletinul Școalei Superioare de Asistență Socială ”Principesa Ileana”, Publicațiune Oficială nr. 1, Programul

Cursurilor 199-1930, Ed. Școalei de Asistență Socială, București, 1929.

http://www.poca.ro/

http://anes.gov.ro/rapoarte/

http://anitp.mai.gov.ro/rapoarte-si-studii/

http://anitp.mai.gov.ro/rapoarte-si-studii/

http://anpd.gov.ro/web/wp-content/uploads/2017/01/Incadrarea-in-grad-si-tip-de-handicap.pdf

https://insp.gov.ro/sites/cnepss/

http://www.pmb.ro/

www.poca.ro


458

Harta serviciilor sociale existente în România, realizată în proiectul SIPOCA 4 de MMJS, ICCV, IES al Academiei

Române, în baza Nomenclatorului serviciilor sociale din 24 septembrie 2018;

Samusocial, Adulții străzii găsesc alternative la lipsa locurilor de adăpost din București, online la

https://samisocial.com/;

Samusocial, Cauzele pentru care persoanele adulte fără adăpost sunt în strada, online la https://samisocial.com/;

Literatură de specialitate

Abdallahpp, D.W.S., Redefining Poverty. A Rights Based Approach, nef (the new economics foundation), London,

2010, disponibil la https://b.3cdn.net/nefoundation/cd060baba152d29fa0_knm6bru27.pdf, 21.07.2019;

Afonso, A., Susana Sastre, S., Elementos para paliar la pobreza en España: análisis de la encuesta de condiciones de

vida, UPM, 2017;

Ahluwalia, M., Carter, N., Chenery, H., „Growth and Poverty in Developping Countries”, Journal of Development

Economics 6, 1979;

Alkire, S., Jahan, S., „The New Global MPI 2018: Aligning with the Sustainable Development Goals”, HDRO Occasional

Paper, United Nations Development Programme (UNDP), 2018, disponibil la

http://hdr.undp.org/sites/default/files/2018_mpi_jahan_alkire.pdf;

Anghelache, C., Pârțachi, I., Anghel, M.G., Niță, G., „Remitențele, factor de reducere a sărăciei”, Revista Română de

Statistică, Supliment nr.5, 2017, pp.51-58;

Arpinte, D., „Este România o țară de asistați social?”, CALITATEA VIEȚII, XXX, nr. 1, 2019, p. 54–55.

Bhalla, S., „Poor Results and Poorer Policy: A Comparative Analysis of Estimates of Global Inequality and Poverty”,

CESifo Economic Studies, Vol. 50, No. 1, 2004, pp. 85–132;

Bistriceanu, Gh., Asigurări și reasigurări în România, Ed. Universitară, București, 2006;

Boussaguet, L., Jacquot, S., Ravinet, P. (coord.), Dicționar de politici publice, Ed. Polirom, Iași, 2009;

Briciu, C, „ Homelessness in Romania – Challenges for Research and Policy”, Mediterranean Journal of Social

Sciences, vol. nr 5 nr. 22, sept. 2014, pp. 504-514, online la adresa

https://www.researchgate.net/publication/287432109_Homelessness_in_Romania_-

_Challenges_for_Research_and_Policy;

Callan, T., Nolan, B., Whelan, C., „Resources, Deprivation and the Measurement of Poverty”, Journal of Social Policy,

22(02), 1993, pp. 141-172;

Carp, A., „Evoluția centenară a securității sociale în România”, Revista Română de Statistică, Supliment nr. 12 /

2018;

http://www.poca.ro/

https://b.3cdn.net/nefoundation/cd060baba152d29fa0_knm6bru27.pdf

http://hdr.undp.org/sites/default/files/2018_mpi_jahan_alkire.pdf

https://www.researchgate.net/publication/287432109_Homelessness_in_Romania_-_Challenges_for_Research_and_Policy

https://www.researchgate.net/publication/287432109_Homelessness_in_Romania_-_Challenges_for_Research_and_Policy

www.poca.ro


459

Dan, A.N., Dan, M., „Persoanele fără adăpost din România – o estimare a numărului acestora”, CALITATEA VIEȚII,

XVI, nr. 1–2, 2005;

Delgado Godoy, L., „La política de inmigración: la importancia de Europa en la elaboración de la agenda nacional”

în Grau, M., Mateos, A. (eds.), Analisis de Politicas Publicas en España: enfoques y casos, Ed.Tirant Lo Blanch,

Valencia, 2002;

della Porta, D., Keating, M., „How many approaches in the social sciences? An epistemological introduction”, în

della Porta, D., Keating, M., Approaches and Methodologies in the Social Sciences. A pluralist perspective,

Cambridge University Press, Cambridge, 2008;

Edward, P., “The ethical poverty line: a moral quantification of absolute poverty”, Third World Quarterly, 27(2),

2006, pp. 377-393;

Ferreira, F., Chen, S., Dabalen, A., Dikhanov, Y., Hamadeh, N., Jolliffe, D., Narayan, A., Prydz, E.B., Revenga, A.,

Sangraula, P., Serajuddin, U., Yoshida, N., „A Global Count of the Extreme Poor in 2012 Data Issues,

Methodology and Initial Results”, Policy Research Working Paper, No. 7432, 2015, disponibil la

http://documents.worldbank.org/curated/en/360021468187787070/pdf/WPS7432.pdf, 29.06.2019;

Fiscella, K., Franks, P., „Poverty or income inequality as predictor of mortality: longitudinal cohort study”, British

Medical Journal, 314, 1997, pp 1724–1732;

Francis-Devine, B., Booth, L., McGuinness, F., „Poverty in the UK: statistics”, House of Commons Library, Briefing

Paper, No. 7096, 2019, disponibil la https://researchbriefings.parliament.uk/ResearchBriefing/

Summary/SN07096#fullreport, 12.07.2019;

Gâlcă, C., „Noi teorii în dreptul muncii”, Revista de Drept Social, nr. 10/2011, online la

https://www.juridice.ro/184455/la-multi-ani.html

Hailbronner, K., Martin, D., Motomura, H.(Eds.), Immigration Admissions: The Search for Workable Policies in

Germany and the United States , Volume 3, Providence RI, Berghahn, 1997;

Hollis, M., Introducere în filozofia științelor sociale, Ed. Trei, București, 2001;

Hollis, M., Smith, S., Explaining and Understanding International Relations, Clarendon Press, Oxford, 1992;

Iglesia-Caruncho, M., Jaime, P., Castillo, M., Acabar con la pobreza. Un reto para la cooperación internacional, a 3-a

Ediție, IPADE și EASP, Madrid, 2004;

Kakwani, N., “Poverty and Wellbeing”, in UNDP International Poverty Centre, Poverty in focus: what is poverty?

Concepts and measures, 2006, disponibil la https://ipcig.org/pub/IPCPovertyInFocus9.pdf, 07.07.2019;

Kakwani, N., Son, H., “New Global Poverty Counts”, United Nations Development Programme International Poverty

Centre Working Paper Number 29, September, 2006, disponibil la https://ipcig.org/pub/

IPCWorkingPaper29.pdf, 19.07.2019;

Lambru, M., „Asistența socială în România. Douã secole de evoluție instituțională”, în Ligia Livada-Cadeschi

(coord.), Sărăcie și asistență socială în spațiul românesc (sec. XVIII-XX), Colegiul Noua Europă, București,

2002;

http://www.poca.ro/

http://documents.worldbank.org/curated/en/360021468187787070/pdf/WPS7432.pdf

https://researchbriefings.parliament.uk/ResearchBriefing/Summary/SN07096#fullreport

https://researchbriefings.parliament.uk/ResearchBriefing/Summary/SN07096#fullreport


https://ipcig.org/pub/IPCPovertyInFocus9.pdf

https://ipcig.org/pub/IPCWorkingPaper29.pdf

https://ipcig.org/pub/IPCWorkingPaper29.pdf

www.poca.ro


460

Lancet, Alcohol use and burden for 195 countries and territories, 1990–2016: a systematic analysis for the Global

Burden of Disease Study 2016, Elsevier Ltd., Vol. 392, 2018;

Manea, L., “Dizabilitatea ca factor de risc privindaccesul la educație” în CalitateaVieții nr. 1-2, 2006, pp. 42-50.

Mechanic, D., Tanner, J., „Vulnerable People, Groups, And Populations: Societal View”, Health Affair, Vol. 25, nr. 5,

2007, disponibil la adresa https://doi.org/10.1377/hlthaff.26.5.1220;

Morris, J. N., Donkin, A. J. M., Wonderling, D., Wilkinson, P., Dowler, E. A., “A minimum income for healthy living”,

Journal of Epidemiology and Community Health, Decembrie, 54(12), 2000, pp. 885-889;

Morris, J. N., Wilkinson, P., Dangour, A., Deeming, C., Fletcher, A., „Defining a minimum income for healthy living

(MIHL): older age, England”, International Journal of Epidemiology, 36, 2007, pp. 1300–1307;

Niessen, J., „Producing and using indicators and indices in the migration policy field”, IOM Publications, Migration

Policy Practice, Vol. V, Number 1, February 2015–March 2015, pp.17-22;

Nilakanta Srinivasan, T., “The Unsatisfactory State of Global Poverty Estimation”, UNDP International Poverty

Centre, In Focus, Septembrie 2004, disponibil la https://ipcig.org/pub/IPCPovertyInFocus4.pdf,

05.07.2019;

Paraschiv, M., Housing Exclusion and Homelessness in Times of Economic Crisis in Romania, lucrare prezentată la

Ninth European Research Conference on Homelessness, Organised by: FEANTSA’s European Observatory

on Homelessness, 19th September 2014, Warsaw, Poland;

Pogge, T., Reddy, S., „Unknown: Extent, Distribution and Trend of Global Income Poverty”, Economic and Political

Weekly, Vol. 41, No. 22 (Jun.), 2006, pp. 2241-2247;

Preston, S., “The changing relation between mortality and level of economic development”, International Journal

of Epidemiology, No. 36, 2007, pp. 484–490;

Pripp, C., Decsei-Radu, A. (coord.), Ghid de bune practici pentru psihologul care lucrează în sistemul penitenciar,

disponibil www.anp.gov.ro;

Profiroiu, M.C., Politici publice. Teorie, Analiză, Practică, Ed. Economică, București, 2006;

Ravallion, M., Datt, G., van de Walle, D., „Quantifying Absolute Poverty in the Developping World”, Review of Income

and Wealth, Series 37(4), 1991, pp. 345-361;

Sala-i-Martin, X., „The disturbing ‘rise’ in global income inequality”, NBER Working Paper, 8904, 2002, disponibil

la https://www.nber.org/papers/w8904.pdf, 12.07.2019;

Sen, A., Development as Freedom, Oxford University Press, 1999;

Subirats, J., Knoepfel, P., Larrue, C., Varonne, F., Análisis y gestión de políticas públicas, Ed. Ariel S.A., Barcelona,

Spania, 2008;

Teșliuc, E., Vlad Grigoraș, V., Manuela Stănculescu, M. (coord.), Studiu de fundamentare pentru Strategia națională

privind incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020, București, 2015;

Teșliuc, E., Grigoraș, V., Stănculescu, M.S. (coord.), Atlasul Zonelor Rurale Marginalizate și al Dezvoltării Umane

Locale din România, Banca Mondială, București, 2016;

http://www.poca.ro/

https://doi.org/10.1377/hlthaff.26.5.1220

https://ipcig.org/pub/IPCPovertyInFocus4.pdf

https://www.nber.org/papers/w8904.pdf

www.poca.ro


461

Van Maanen, C. și Oancea R., Ghid de bunepractici pentru o bună interacțiune pentrupersoanele cu dizabilități, Rock

Solid Foundation, Olanda, 2013;

Vidaicu, M., Dolea, I., Combaterea traficului de ființe umane (drept material și drept procesual), Institutul Național

al Justiției, Seria suporturi de curs,Chișinău, 2009;

Woodward, D., How poor is ‘poor’? Towards a rights-based poverty line, London: nef (the new economics

foundation), 2010, disponibil la https://b.3cdn.net/nefoundation/9190d355dfa2d4f550_kkm6bpg2y.pdf,

13.07.2019.

Zamfir, E., „Asistența socială față în față cu societatea riscurilor, din perspectiva politicilor sociale europene”,

Revista Calitatea Vieții, XXIII, nr. 2, 2012, p. 123–160;

Zarowsky, C., Haddad, S., Nguyen, V-K, „Beyond ‘vulnerable groups’: contexts and dynamics of vulnerability”, Global

Health Promotion, Volume 20, issue 1_suppl, April 2, 2013, pp. 3-9, disponibil la

https://doi.org/10.1177/1757975912470062.

Site-uri

Site instituțional OMS, https://www.who.int/;

Site Our World in Data, https://ourworldindata.org/;

EUROSTAT, https://ec.europa.eu/eurostat;

Site oficial Comisia Europeană, https://ec.europa.eu/;

Eurobarometer Interactive Search System, http://ec.europa.eu/public_opinion/

Eurobarometrul privind violența bazată pe gen din anul 2016, online la https://ec.europa.eu/justice/

saynostopvaw/downloads/materials/pdf/4.pdf.

Site Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor,

https://violentaimpotrivafemeilor.ro/primul-an-de-aplicare-a-ordinului-de-protectia-provizoriu-ce-ne-

spune-despre-violenta-domestica-evolutia-indicatorilor-statistici/

Site oficial al Ministerului Muncii și Justiției Sociale, http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/;

http://mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2016/SF_BancaMondiala_RO_web.pdf

Site instituțional al Agenției Naționale Antidrog, http://www.ana.gov.ro/;

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități, www.anpd.gov.ro

Site oficial A.L.I.A.T., https://aliat-ong.ro/;

Pagina de site a proiectului DELI http://pjp-eu.coe.int/en/web/deli;

Asociația RENINCO România: www.reninco.ro

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2017/09/HG-177-din-2016-organizare-si-functionare-ANES.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2017/09/HG-Nr-250-din-2014-organizare-si-functionare-DESFB.pdf

http://www.poca.ro/

https://b.3cdn.net/nefoundation/9190d355dfa2d4f550_kkm6bpg2y.pdf

https://doi.org/10.1177%2F1757975912470062

https://www.who.int/


https://ec.europa.eu/eurostat

http://ec.europa.eu/public_opinion/cf/index.%20cfm?lang=en

https://violentaimpotrivafemeilor.ro/primul-an-de-aplicare-a-ordinului-de-protectia-provizoriu-ce-ne-spune-despre-violenta-domestica-evolutia-indicatorilor-statistici/

https://violentaimpotrivafemeilor.ro/primul-an-de-aplicare-a-ordinului-de-protectia-provizoriu-ce-ne-spune-despre-violenta-domestica-evolutia-indicatorilor-statistici/

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2016/SF_BancaMondiala_RO_web.pdf

http://www.ana.gov.ro/

http://www.anpd.gov.ro/

http://pjp-eu.coe.int/en/web/deli

http://www.reninco.ro/

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2017/09/HG-177-din-2016-organizare-si-functionare-ANES.pdf

http://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2017/09/HG-Nr-250-din-2014-organizare-si-functionare-DESFB.pdf

www.poca.ro


462

http://anpd.gov.ro/web/wp-content/uploads/2016/09/MO-nr-737Bis-din-22-septembrie-2016.pdf;

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/123948




http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/25858#id_artA12


http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0sba50

http://www.copii.ro/activitate/institutii-la-nivel-local/atributii-spas/

http://www.copii.ro/activitate/sistemul-de-protectie-a-copilului/prezentare-generala/


http://www.copii.ro/despre-noi/misiune/

http://www.fonduri-ue.ro/images/files/legislatie/europeana/Regulamentul_UE_nr._223-2014_FEAD.pdf

http://www.mmanpis.ro/


http://www.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2019/03/HG-151-2012-v.pdf

http://www.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2019/03/OUG-113-2011-v.pdf.

http://www.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2019/03/OUG-113-2011-v.pdf

http://www.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2019/06/Raport_-activitate_-ANPIS_2018.pdf


http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2019/20190812-Situatia_serviciilor_sociale_

licentiate.pdf

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2019/20190812-Situatia_serviciilor_sociale_

licentiate.pdf

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-2018/HG_797_2017_la_

18012018.pdf

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-2018/HG_797_2017_

la_18012018.pdf.

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/HG905-2017.pdf


http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/L272-2004-R.pdf

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Minister/2018/HG12-2017_actualizata_22-11-2018.pdf

http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/minister-2019/legislatie

http://www.poca.ro/

http://anpd.gov.ro/web/wp-content/uploads/2016/09/MO-nr-737Bis-din-22-septembrie-2016.pdf





http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/25858#id_artA12


http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0sba50

http://www.copii.ro/activitate/institutii-la-nivel-local/atributii-spas/



http://www.copii.ro/despre-noi/misiune/

http://www.fonduri-ue.ro/images/files/legislatie/europeana/Regulamentul_UE_nr._223-2014_FEAD.pdf

http://www.mmanpis.ro/


http://www.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2019/03/HG-151-2012-v.pdf



http://www.mmanpis.ro/wp-content/uploads/2019/06/Raport_-activitate_-ANPIS_2018.pdf


http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Familie/2019/20190812-Situatia_serviciilor_sociale_licentiate.pdf




http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/Assistenta-sociala-2018/HG_797_2017_la_18012018.pdf




http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/HG905-2017.pdf


http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Legislatie/L272-2004-R.pdf

http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/Minister/2018/HG12-2017_actualizata_22-11-2018.pdf

http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/minister-2019/legislatie

www.poca.ro


463

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/LEGI/L130-1996_rep.pdf

http://www.swreview.ro/uploads_ro/1515/1004/Social_Work_no._1-1929.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/gm4tgmbygi/ordonanta-de-urgenta-nr-11-2014-privind-adoptarea-unor-masuri-de-

reorganizare-la-nivelul-administratiei-publice-centrale-si-pentru-modificarea-si-completarea-unor-acte-

normative

https://lege5.ro/Gratuit/gqydimbxg4/ordonanta-nr-15-2014-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-202-

2006-privind-organizarea-si-functionarea-agentiei-nationale-pentru-ocuparea-fortei-de-munca

https://portalgis.servicii-sociale.gov.ro/arcgis/apps/MapJournal/index.html?appid=80a803fabb834a67971

c1053a65c18bd


https://www.cnpp.ro/web/guest/misiune;jsessionid=0xQ2dVhhL2GRpccznRL4b5RT1MbpsP772yVY3T891F5N


MONITORUL OFICIAL nr. 236 din 27 ianuarie 1912; http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-din-27-ianuarie-

1912-pentru-organizarea-meseriilor-creditului-i-asigur-rilor-muncitore-ti-legea-neni-escu-emitent-

parlamentul-160213.html

http://www.poca.ro/

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/LEGI/L130-1996_rep.pdf

http://www.swreview.ro/uploads_ro/1515/1004/Social_Work_no._1-1929.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/gm4tgmbygi/ordonanta-de-urgenta-nr-11-2014-privind-adoptarea-unor-masuri-de-reorganizare-la-nivelul-administratiei-publice-centrale-si-pentru-modificarea-si-completarea-unor-acte-normative



https://lege5.ro/Gratuit/gqydimbxg4/ordonanta-nr-15-2014-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-202-2006-privind-organizarea-si-functionarea-agentiei-nationale-pentru-ocuparea-fortei-de-munca

https://lege5.ro/Gratuit/gqydimbxg4/ordonanta-nr-15-2014-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-202-2006-privind-organizarea-si-functionarea-agentiei-nationale-pentru-ocuparea-fortei-de-munca

https://portalgis.servicii-sociale.gov.ro/arcgis/apps/MapJournal/index.html?appid=80a803fabb834a67971c1053a65c18bd

https://portalgis.servicii-sociale.gov.ro/arcgis/apps/MapJournal/index.html?appid=80a803fabb834a67971c1053a65c18bd


https://www.cnpp.ro/web/guest/misiune;jsessionid=0xQ2dVhhL2GRpccznRL4b5RT1MbpsP772yVY3T891F5N


http://www.monitoruljuridic.ro/monitorul-oficial/236/1912-01-27/

http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-din-27-ianuarie-1912-pentru-organizarea-meseriilor-creditului-i-asigur-rilor-muncitore-ti-legea-neni-escu-emitent-parlamentul-160213.html



analiza-diagnostic privind incluziunea socială și situația ...

Documents

Transcript of analiza-diagnostic privind incluziunea socială și situația ...