Piața din fața Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași în prima jumătate a secolului al XIX-lea...

Volum editat de Laurenţiu Rădvan

ORAŞE VECHI, ORAŞE NOI ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

SOCIETATE, ECONOMIE ŞI CIVILIZAŢIE URBANĂ

ÎN PRAG DE MODERNITATE

(sec. XVI-jumătatea sec. XIX)

Colecţia HISTORICA este coordonată de prof. univ. dr. Alexandru-Florin Platon.

Acest volum a fost realizat în cadrul unui grant al Autorităţii Naţionale pentru

Cercetare Ştiinţifică din Rom}nia (ANCS), CNCS - UEFISCDI,

proiect numărul PN-II-ID-PCE-2011-3-0562.

Referenţi ştiinţifici:

Prof. univ. dr. Victor Spinei

Prof. univ. dr. Petronel Zahariuc

Redactor: Mircea-Cristian Ghenghea

Coperta: Manuela Oboroceanu

Tehnoredactor: Luminiţa Răducanu

ISBN: 978-606-714-084-2

© Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2014

700109 – Iaşi, str. Pinului, nr. 1A, tel./fax: (0232) 314947

http:// www.editura.uaic.ro e-mail: [email protected]

http://www.editura.uaic.ro/

Volum editat de

Laurenţiu Rădvan

ORAŞE VECHI, ORAŞE NOI

ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

SOCIETATE, ECONOMIE ŞI CIVILIZAŢIE URBANĂ

ÎN PRAG DE MODERNITATE

(sec. XVI-jumătatea sec. XIX)

EDITURA UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAŞI

2014

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

RĂDVAN, LAURENŢIU

Oraşe vechi, oraşe noi în spaţiul românesc : societate, economie şi

civilizaţie urbană în prag de modernitate (sec. XVI-jumătatea sec. XIX) /

Laurenţiu Rădvan. - Iaşi: Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2014

ISBN 978-606-714-084-2

316.334.56(498)"15/18"(091)

913(498)"15/18"(091)

5

CUPRINS

NOTĂ INTRODUCTIVĂ (Laurenţiu Rădvan) ................................................. 7

DESPRE HABITATUL URBAN AL CHIŞINĂULUI ÎN LUMINA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE DIN ULTIMII ANI

Ion Tentiuc, Mariana Vasilache ........................................................................... 13

ASPECTE ŞI FORME ALE MICII CRIMINALITĂŢI ÎN ORAŞUL ŞI SCAUNUL SIBIU LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA. MODALITĂŢILE UNEI CERCETĂRI EMPIRICE

Julia Derzsi .............................................................................................................. 31

EXPLOATAREA SĂRII LA TÂRGU OCNA ÎN EPOCA MODERNĂ TIMPURIE. CONSTANTE ALE ACTIVITĂŢII ŞI ESTIMĂRI CANTITATIVE

Cristian N. Apetrei ................................................................................................. 55

DE LA RÂMNIC LA VENEŢIA ŞI SFÂNTUL MORMÂNT. CATASTIFUL NEGUSTORULUI CONSTANTIN MALACHE (SECOLUL AL XVIII-LEA)

Gheorghe Lazăr ...................................................................................................... 79

DESPRE EPITROPIILE ÎNFIINŢATE DE DOMNII FANARIOŢI ÎN IAŞII VEACULUI AL XVIII-LEA

Mihai-Cristian Amăriuţei, Ludmila Bacumenco-Pîrnău................................. 99

PRIMUL TÂRGUŞOR DIN MOLDOVA: TÂRGUŞORUL NICOLINA Laurenţiu Rădvan ................................................................................................. 119

MĂSURI DE PREVENIRE A APARIŢIEI ŞI RĂSPÂNDIRII EPIDEMIILOR DE CIUMĂ ÎN ORAŞELE MOLDOVEI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA

Sorin Grigoruţă ..................................................................................................... 175

EVOLUŢIA STĂPÂNIRII TERITORIULUI URBAN LA TECUCI ŞI O CATAGRAFIE DIN ANUL 1828

Marius Chelcu ....................................................................................................... 193

COMPOZIŢIA FAMILIEI ŞI A MENAJULUI ÎN TÂRGURILE DIN PRAHOVA ŞI SĂCUIENI ÎN RECENSĂMÂNTUL GENERAL DIN 1838

Bogdan Mateescu ................................................................................................. 249

6

PRIN LUMEA URBANĂ ROMÂNEASCĂ LA ÎNCEPUT DE EPOCĂ MODERNĂ: SOCIABILITATE ŞI PETRECERE

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu ............................................................................ 283

PIAŢA DIN FAŢA MĂNĂSTIRII SFÂNTUL SPIRIDON DIN IAŞI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

Dan Dumitru Iacob .............................................................................................. 319

NOI INFORMAŢII CU PRIVIRE LA DEZVOLTARE URBANISTICĂ A ORAŞELOR ŞI TÂRGURILOR DIN MOLDOVA LA JUMĂTATEA SECOLULUI AL XIX-LEA

Silviu Văcaru ......................................................................................................... 337

ABSTRACTS ..................................................................................................... 383

AUTORI ............................................................................................................ 391

319

PIAŢA DIN FAŢA MĂNĂSTIRII

SFÂNTUL SPIRIDON DIN IAŞI

ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

Dan Dumitru Iacob

Oraşele sunt spaţiile fizice şi demografice cele mai predispuse la schimbări rapide şi consistente, de la transformările sociale şi provocările politice, economice şi culturale p}nă la reconfigurările administrative, arhitectonice şi urbanistice, sau, mai vizibil în prezent, p}nă la modificarea radicală a imaginii urbane datorită accelerării progreselor tehnologice. Dacă privim, însă, retrospectiv la evoluţia istorică a societăţii româneşti, modernizarea urbană a păşit într-o etapă mai alertă abia în prima jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu aplicarea Regulamentelor Organice. Atunci s-a conturat un program urbanistic modern pentru spaţiul românesc extracarpatic, prin care se promovau o serie de principii urbanistice, precum: limitarea perimetrului localităţilor, regularizarea reţelei stradale, reglementarea circulaţiei, valorificarea estetică a spaţiului public, impu-nerea unor norme de construire etc1. O parte dintre aceste principii au fost utilizate empiric şi inconsecvent încă din secolul al XVIII-lea, mai ales în capitalele celor două principate rom}ne, însă coagularea lor într-un program edilitar-urbanistic articulat, adecvat normelor europene în vigoare, a început după 1830. Printre proiectele urbanistice puse în aplicare de administraţiile urbane după această dată sunt şi cele referitoare la modernizarea pieţelor comerciale şi înfiinţarea pieţelor civice, un caz reprezentativ în acest sens oferindu-l oraşul Iaşi.

În secolele XVIII–XIX, Uliţa T}rgului de Sus, care străbătea şi racorda mai multe cartiere ale oraşului Iaşi, a avut un important rol comercial şi social. În acest sens, un avantaj evident l-a constituit numărul mare de prăvălii şi proprietăţi aflate de-a lungul acestei străzi sau în apropierea ei, spaţii propice desfăşurării activităţilor de schimb. Potenţialul economic al zonei era stimulat şi de existenţa mănăstirii Sf}ntul Spiridon (Fig. 1 şi 2), care deţinea numeroase prăvălii şi terenuri ce puteau fi închiriate. În vecinătatea lăcaşului au fost înfiinţate mai multe pieţe în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cele mai cunoscute şi apropiate fiind „medeanul de la

1 Nicolae Lascu, Epoca regulamentară și urbanismul. Câteva consideraţii generale,

în „Historia Urbana”, II (2004), nr. 2, p. 127-130.

ORAȘE VECHI, ORAȘE NOI ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

320

Sf}ntul Spiridon”2 şi piaţa de la Cabinetul de Istorie Naturală. Ceea ce nu se cunoaşte sau, în cel mai bun caz, se ignoră în istoriografia consacrată oraşului Iaşi este faptul că, în afară de pieţele pomenite mai sus, a mai existat o mică piaţă, care era şi cea mai apropiată de Mănăstirea Sf}ntul Spiridon, fiind amplasată chiar sub zidurile de sud-vest ale ansamblului monastic şi spitalicesc. Din acest motiv, cu ajutorul unor noi surse arhivistice, ne-am propus în articolul de faţă să schiţăm geneza şi modernizarea acestei pieţe.

Apariţia pieţei din faţa mănăstirii Sfântul Spiridon

Înfiinţarea pieţei de l}ngă zidurile mănăstirii Sf}ntul Spiridon din Iaşi constituie o secvenţă edilitară modestă, ca amploare cronologică, adminis-trativă şi financiară, însă reprezentativă pentru modul în care s-a desfăşurat procesul de modernizare urbană iniţiat prin Regulamentul Organic. Detalierea faptelor este necesară pentru a înţelege maniera în care au acţionat autorităţile locale şi centrale, confruntate, pe de o parte, cu impera-tivele unui amplu program de modernizare urbanistică şi, pe de altă parte, cu probleme bugetare cronice.

Momentul înfiinţării pieţei nu a fost planificat sau anticipat în vreun fel de autorităţi, ci a apărut ad-hoc, exploatându-se o iniţiativă de afaceri particulară. La 30 decembrie 1840, epitropia mănăstirii Sf}ntul Spiridon solicită Departamentului Treburilor din Lăuntru o aprobare pentru arendarea unui loc aflat în proprietatea mănăstirii, respectiv o f}şie de teren viran amplasată între zidul de sud-vest al mănăstirii şi Uliţa Târgului de Sus. Locul era solicitat de câţiva precupeţi care doreau să-şi ridice binale (clădiri) în care să-şi desfăşoare activităţile comerciale3. În mod normal, închirierea proprietăţilor particulare nu necesita aprobarea autorităţilor, însă, în acest caz, demersul era necesar deoarece presupunea construirea unor clădiri noi, dispuse în frontul stradal, aspect care era reglementat prin lege. Departamentul era, aşadar, rugat să verifice şi să răspundă dacă era permisă construirea de prăvălii pe acel loc, caz în care trebuia să precizeze şi natura acestor construcţii, respectiv cerinţele minimale privitoare la dimensiuni, elevaţie, tipul materialelor de construcţie, măsurile de sigu-ranţă anti-incendiu, estetica faţadelor etc. Avizul Departamentului era necesar şi din perspectiva protejării aliniamentului şi a lărgimii străzii, aspecte de asemenea reglementate prin lege4.

2 Dan Dumitru Iacob, Pieţele orașului Iași în secolele XVIII–XIX. „Medeanul de la

Sfântul Spiridon”, în „Historia Urbana”, XXI (2013), p. 163-211. 3 Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Iași, fond Ministerul Lucrărilor

Publice Moldova, dos. 256/1841, f. 1 r. (în continuare, se va cita ANI). 4 Dan Dumitru Iacob, Măsuri de sistematizare a zonei centrale a orașului Iași în

prima jumătate a secolului al XIX-lea. Demolarea „baratcelor”, în Monumentul. Lucrările

PIAŢA DIN FAŢA MĂNĂSTIRII SFÂNTUL SPIRIDON DIN IAȘI

321

Motivul care i-a determinat, însă, pe epitropii mănăstirii Sf}ntul Spiridon să nu întreprindă nimic fără aprobarea autorităţilor a fost faptul că pe locul cu pricina au mai existat construcţii pe care Departamentul le-a demolat, din cauză că nu au corespuns normelor edilitare – mai concret, pentru că erau inestetice şi periculoase din cauza riscurilor de surpare şi de incendiu5. Din rezoluţia pusă de autorităţi pe cererea epitropiei mănăstirii Sf}ntul Spiridon aflăm şi care este contextul legislativ şi edilitar care a determinat înfiinţarea pieţei. Departamentul reaminteşte că lucrările de modernizare se bazează pe articolul 46 din „Secţia III. Despre înfrumuse-ţarea oraşului”, cuprins în Regulamentul Organic, referitor la înfiinţarea pieţelor civice în jurul unor biserici şi mănăstiri. Prevederea viza, pe de o parte, valorificarea arhitecturii edificiilor de cult şi, pe de altă parte, crearea în jurul acestora a unui perimetru de siguranţă împotriva incendiilor. Textul legislativ este foarte explicit în acest sens:

„Secţia III. Despre înfrumuseţarea oraşului. Art. 46. Mănăstirile şi bisăricile care, după a lor sfinţire şi forma zidirii trebuie să înfăţoşăze o privală măreaţă şi mai ales acele ce nu s}nt cu zidi încungiurate, trebuie să să discurce <de> toate bojdeicile acele care, nu numai ascund a lor privală, dar încă, prin apropiere lor, pun în primejdia focului pe aceste lăcaşuri dumnezeieşti. Drept aceea, domnul împreună cu Obşteasca Adunare vor hotărî care din acele mănăstiri şi bisărici pot sluji de piaţă şi, totodată, să va face şi închipuire pentru despăgubire acelor ce au făcut binale de piatră sau cărămidă, cu embaticuri de veci. Art. 47. Spre dispăgubirea veniturilor ce trag aceste bisărici pe zisele binale ce s-ar surpa pentru regularisirea acestor piaţă, muniţipalitaua va plăti acelor bisărici bezmăn”6.

După cum am arătat cu alt prilej7, dispoziţiile referitoare la punerea în valoare a clădirilor cu arhitectură deosebită, în special a lăcaşurilor de cult, sunt mai vechi. De exemplu, la 7 august 1827, domnul Ioan Sandu Sturdza interzicea construirea dughenelor în jurul bisericilor şi mănăstirilor, poruncind, de asemenea, să fie demolate clădirile vechi şi ruinate, „pentru ca să nu se acopere aceste zidiri frumoase spre podoaba

Simpozionului naţional „Monumentul – Tradiţie și viitor”, ediţia a X-a, Iași, 2008, coord. Sorin Iftimi, Aurica Ichim și Lucian-Valeriu Lefter, vol. X, partea 1, Iași, 2009, p. 23-25.

5 ANI, fond Ministerul Lucrărilor Publice Moldova, dos. 256/1841, f. 1. 6 Regulamentul Organic al Moldovei, ediţie integrală realizată de Dumitru

Vitcu și Gabriel Bădărău cu sprijinul lui Corneliu Istrate, Iași, Editura Junimea, 2004, p. 230 – pentru ediţia din 1831 a Regulamentului Organic, și p. 438 – pentru ediţia din 1835.

7 Dan Dumitru Iacob, op. cit., p. 23-24.


322

oraşului”8. Faptul că aceste dispoziţii au fost codificate şi în Regulamentul Organic constituie, pe l}ngă alte motivaţii, o dovadă a eşecului aplicării lor în perioada anterioară.

De la intrarea în vigoare a Regulamentului Organic (13 ianuarie 1832) şi p}nă la primele preocupări efective ale autorităţilor referitoare la înfiinţarea pieţelor civice a trecut un deceniu. Abia în ianuarie 1841 sunt înregistrate primele demersuri privitoare la realizarea acestui proiect, ceea ce ne face să credem că cererea epitropiei mănăstirii Sf}ntul Spiridon, din 30 decembrie 1840, prezentată mai înainte, a contribuit, într-o oarecare măsură, la mobilizarea factorilor de decizie şi la declanşarea lucrărilor edilitare. În acest scop, la 13 ianuarie 1841, arhitectul Alecu Costinescu şi comisul Toma Bantăş, funcţionar al Eforiei Iaşi, au primit însărcinarea de a identifica bisericile cele mai potrivite pentru a fi înzestrate cu pieţe civice, cărora trebuiau să le măsoare curţile şi să le schiţeze planurile de situaţie9. Propunerile făcute de cei doi funcţionari, în raportul din 24 ianuarie, împreună cu evaluarea clădirilor realizată de calfele de pietrari cu o zi mai înainte10, au stat la baza întocmirii proiectului edilitar pe care Departa-mentul Treburilor din Lăuntru l-a supus atenţiei Adunării Obşteşti la 27 ianuarie 1841. Conform proiectului, autorităţile au desemnat doar patru biserici în jurul cărora să se înfiinţeze pieţe civice: Banu, Sfântul Ion (din Târgul de Sus), Sfântul Gheorghe (Lozonschi) şi Talpalari11 (Fig. 3). O săptăm}nă mai t}rziu, la 4 februarie, Departamentul Treburilor din Lăuntru a propus ca şi în jurul bisericii Sf}ntul Ilie să se înfiinţeze o piaţă publică12. După cum reiese din rezoluţia semnată de preşedintele Adunării, mitropolitul Veniamin Costache, autorităţile centrale au aprobat, în cele din urmă, doar înfiinţarea a două pieţe, în jurul bisericilor Sfântul Ilie şi Sfântul Gheorghe, cu menţiunea expresă ca aceste pieţe să fie „numai pentru singură înfrumuseţarea oraşului, iar nici cum pentru aducerea de lucruri spre vânzare, şi ca cu înfiinţare acestor piaţuri să se ferească locul trebuincios pentru îngroparea morţilor”13. Membrii Adunării Obşteşti, din r}ndul cărora făceau parte personalităţi cu vederi reformatoare, s-au pronunţat fără echivoc pentru aplicarea unui principiu urbanistic modern, respectiv crearea unor pieţe civice în care funcţia estetică fie exclude funcţia

8 Gheorghe Ungureanu, Ceva din urbanistica Iașului de ieri, în „Cetatea

Moldovei”, IV (1943), vol. 9, nr. 6, p. 406. 9 ANI, fond Eforia Iași, dos. 9/1841, f. 1 r.; fond Ministerul Lucrărilor Publice

Moldova, dos. 256/1841, f. 3r.-5. 10 ANI, fond Ministerul Lucrărilor Publice Moldova, dos. 256/1841, f. 20-21. 11 Doc. nr. 19, Proiect. Departamentul Trebilor din Lăuntru, în „Analele

Parlamentare ale Rom}niei”, tomul X, partea 2 (1840–1841), p. 528-529. 12 ANI, fond Ministerul Lucrărilor Publice Moldova, dos. 256/1841, f. 22-23. 13 Doc. nr. 19. Litera A, în „Analele Parlamentare ale Rom}niei”, tomul X,

partea 2 (1840–1841), p. 531.


323

utilitară (desfăşurarea comerţului cu amănuntul), fie se armonizează cu aceasta sub aspectul soluţiilor practice privitoare la salubrizarea zonei (delimitarea spaţiului public de cimitirele din jurul bisericilor) şi protejarea împotriva incendiilor. În practică, însă, lucrurile au fost diferite: din cele cinci pieţe publice desemnate în proiect nu a fost înfiinţată dec}t una, cea de la biserica Sfântul Ilie, şi acesta, însă, nu sub forma unei pieţe civice, ci a uneia comerciale14. La fel s-a întâmplat şi în cazul altei pieţe, cea de l}ngă biserica Sf}nta Paraschiva din Păcurari, proiect pe care l-am prezentat cu alt prilej15. Nici în privinţa pieţei propuse a se înfiinţa l}ngă zidul mănăstirii Sf}ntul Spiridon lucrurile nu au fost cu mult diferite. Autorităţile s-au prevalat de legislaţia privitoare la protecţia lăcaşurilor de cult pentru a degaja locul de construcţiile parazitare şi a-l moderniza, însă, în final, nu a rezultat un spaţiu civic, ci unul comercial, după cum vom vedea în continuare.

Revenind la rezoluţia din 11 ianuarie 1841, de pe cererea Epitropiei mănăstirii Sf}ntul Spiridon, Departamentul Treburilor din Lăuntru preciza că, de vreme ce clădirile parazitare lipite de zidul mănăstirii au fost demolate, „ar fi de socotinţi a să lua în aplicare articu(lul) 47 di a să hotărî acel loc piaţi cari să slujască pentru înfrumusăţarea bisăricii, pentru lărgi-mea uliţii şi pentru oploşirea trăsurilor de birjă”16. La 19 ianuarie 1841, Sfatul domnesc înştiinţează Departamentul că domnul a aprobat proiectul, inclusiv înfiinţarea unei pieţe pentru birje, de a cărei organizare şi menţi-nere a ordinii este responsabilă şi Agia. În plus, pentru o mai facilă utili-zare, Sfatul propune ca piaţa să fie pavată17. Din documentele schimbate între diferitele instituţii centrale şi urbane cu atribuţii edilitare, constatăm, însă, că proiectul avansa doar pe h}rtie, nu şi în practică.

Deşi înfiinţarea pieţei fusese anunţată şi în presă, la începutul anului 1841 nu se făcuse încă nimic pe teren. La 26 ianuarie 1841, constat}nd „tot aceea de mai înainte neor}nduială cu şăderea trăsurilor de birjă pe mijlocul uliţilor, încăt pricinuiesc neîndemănarea umblărilor”, Sfatul administrativ al Moldovei poruncea Eforiei şi Agiei să înceapă imediat curăţarea locului de zăpadă şi de gheaţă şi să interzică staţionarea birjelor pe mijlocul uliţei18.

14 Despre înfiinţarea pieţei de la biserica Sf}ntul Ilie vezi: Dan Dumitru

Iacob, Proiecte edilitare în Iașii primei jumătăţi a secolului al XIX-lea. Piaţa de la biserica „Sfântul Ilie”, în Monumentul. Lucrările Simpozionului naţional „Monumentul – Tradiţie și viitor”, ediţia a XI a, Iași, 2009, vol. XI, partea 1, coord. Mircea Ciubotaru, Lucian-Valeriu Lefter, Aurica Ichim și Sorin Iftimi, Iași, 2010, p. 157-169.

15 Idem, Proiecte edilitare în Iașii primei jumătăţi de secol XIX. Piaţa de la biserica Sfânta Paraschiva, în „Ioan Neculce. Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei”, Iași, serie nouă, IV-VII (1998–2001), p. 125-140.

16 ANI, fond Ministerul Lucrărilor Publice Moldova, dos. 256/1841, f. 1. 17 Ibidem, f. 13 r. 18 Ibidem, f. 15.


324

Nici în privinţa operaţiei de pavare nu s-a făcut nimic, pe de o parte din cauza iernii, pe de altă parte din cauza iminentei modificări a contractului general de pavare a străzilor. Date fiind circumstanţele, în locul pavării s-a propus soluţia şoseluirii pieţei19.

Nu ştim ce s-a întâmplat în următorii doi ani, însă absenţa infor-maţiilor din dosarele administrative sugerează că lucrările necesare înfiinţării pieţei de l}ngă zidurile mănăstirii Sf}ntul Spiridon au fost am}nate, cauza pe care o bănuim fiind lipsa fondurilor sau pl}ngerile precupeţilor. Proiectul este reluat abia în primăvara anului 1843, la iniţiativa Eforiei oraşului Iaşi care, într-un raport adresat Departamentului Lucrărilor din Lăuntru, la 3 aprilie, descrie astfel situaţia:

„Locul slobod de pe l}ngă zidiul m(ănă)stirii Sv(ântulu)i Spiridon, parte spre uliţa Târgului de Sus, chibzuindu-s(e) a fi cel mai nimerit pentru statornicire unei pieţă mici opşteşti, pi care să să adune fimeile ci aduc verdeţuri şi lăptării spre v}nzare în oraş, Eforie au socotit di cuviinţă ca disfiinţându coşmalgiile ci acum s}nt făcute di rogoj}nă *care, pe lăngă ur}ta priivire ci dau uliţăi, pricinuescu şi necurăţenie i putoari+, să pardosască acel loc cu lespezi di piiatră, făc}ndu-să şi un mic parmaclâc boit pe margine, cătră uliţă, şi cu această nu numai că s-ar face înfrumusăţare uliţii, dar s-ar urma şi v}nzare unor asămine verdeţuri i frupturi de-a pururi în curăţănie, cu care s-ar aduce şi plăcere cumpărătorilor lor, nest}nd ca acum pi marginile uliţilor în pri(a)jma trăsurilor”20.

Prin acest raport, Eforia pare să se plaseze în cadrul proiectului demarat cu doi ani în urmă, însă, de fapt, avem de-a face cu o nouă propunere, prin care se modifică arhitectura şi funcţionalitatea locului de l}ngă zidul mănăstirii Sf}ntul Spiridon. Spre deosebire de proiectul iniţial, în care se prevedea înfiinţarea unei pieţe civice şi a unui loc de staţionare pentru trăsuri, Eforia propune înfiinţarea unei mici pieţe agro-alimentare. În acest mod, estimau edilii oraşului, s-ar rezolva atât problemele estetice şi sanitare, prin debarasarea locului de construcţiile parazitare apărute între timp, cât şi cele economice, deci utilitare, prin asigurarea unui spaţiu comercial pentru precupeţii care îşi comercializau produsele direct în stradă. În consecinţă, lucrurile se repetă, ajung}ndu-se la o rezolvare similară cu cea rezultată în cazul înfiinţării pieţelor de la bisericile Sfânta Paraschiva, din Păcurari, şi Sfântul Ilie: propunerea de a înfiinţa câte o piaţă civică, cu rol în valorificarea estetică şi în protejarea lăcaşurilor de cult, a fost „deturnată” din motive economice, rezult}nd c}te o piaţă comercială. Observăm astfel că, deşi necesitatea aplicării unor principii estetice şi culturale pare să fie înţeleasă de factorii de decizie din prima

19 Ibidem, f. 18 r. 20 Ibidem, f. 34.


325

jumătate a secolului al XIX-lea, interesele economice şi funcţia utilitară sunt criteriile determinate în materializarea proiectelor edilitare şi în configurarea şi modernizarea spaţiului urban.

La prima vedere, opţiunea autorităţilor pentru o piaţă comercială ridică un semn de întrebare, av}nd în vedere că în apropierea mănăstirii Sfântul Spiridon exista deja o piaţă comercială importantă: medeanul lui Scarlat Miclescu, numit şi medeanul de la Sf}ntul Spiridon. Răspunsul trebuie căutat în realităţile economice şi sociale ale zonei. Uliţa Târgului de Sus şi vecinătăţile mănăstirii Sf}ntul Spiridon, cu un potenţial comercial recunoscut, erau foarte atractive atât pentru marii negustori, cât şi pentru micii întreprinzători. Precupeţii se înmulţiseră foarte mult şi ajunseseră să-şi v}ndă produsele direct în stradă, provoc}nd poluarea şi îngustarea căilor de acces, ba chiar şi blocarea circulaţiei21. Situaţia era aproape endemică în zonele aglomerate ale oraşului, după cum se poate desprinde din numeroasele plângeri ale locuitorilor şi întreprinzătorilor din preajma pieţelor22, dar şi dintr-o cunoscută imagine contemporană referitoare la piaţa de la biserica Sfânta Vineri (Fig. 4). La un moment dat, Scarlat Miclescu se pl}ngea că acest gen de comerţ stradal, dificil de controlat, afectează at}t profitabilitatea pieţei pe care o deţinea, cât şi bugetul municipalităţii, care nu-şi poate percepe taxele.

Prin înţelegere cu proprietarii care aveau locuri de închiriat şi cu îngăduinţa funcţionarilor corupţi, precupeţii invadau orice spaţiu liber din vadul comercial, improvizându-şi tarabe şi barăci în care-şi desfăşurau afacerile. Multe dintre aceste barăci erau lipite de zidul care delimita incinta mănăstirii Sf}ntul Spiridon, zidul în sine fiind utilizat ca punct de sprijin. De altfel, avantajul structural al zidului de incintă era exploatat nu numai pe latura exterioară a acestuia, ci şi pe cea interioară, dinspre curte, dovadă st}nd şoproanele, magaziile şi alte dependinţe utilizate de personalul mănăstirii şi al spitalului, după cum se poate observa în cunoscuta gravură care înfăţişează mănăstirea Sf}ntul Spiridon la 1845 (Fig. 2). Eforturile pentru îndepărtarea acestor construcţii improvizate nu erau întotdeauna încununate de succes. De exemplu, deşi prin 1840 locul de l}ngă zidul mănăstirii a fost curăţat de dughenele şi tarabele din lemn, p}nă în 1843 fuseseră improvizate altele, din rogojini, pentru care Eforia

21 Manualul administrativ al Prinţipatului Moldovei, tomul I, Iași, 1855, doc. 140,

p. 212, doc. 141, p. 215, doc. 143, p. 219, doc. 144, p. 222-223. 22 Documente privitoare la istoria economică a României. Oraşe şi târguri. 1776–

1861. Seria A, Moldova, vol. II, ed. Gheorghe Ungureanu, Gheorghe Dăscălescu şi Mihai Gheorghiu, Bucureşti, Direcţia Generală a Arhivelor Statului din Rom}nia, 1960, doc. 35, p. 61-62, doc. 97, p. 153, doc. 99, p. 154-155, doc. 102, p. 158-159; Gheorghe Ghibănescu, Documente. Medeanurile și pieţele publice din orașul Iași, în „Ioan Neculce. Buletinul Muzeului Municipal Iași”, fasc. 5 (1925), doc. CXLII-CXLIII, p. 207-210; Manualul administrativ, I, doc. 144, p. 221.


326

solicita Departamentului permisiunea de a le distruge. Intenţiile Eforiei privitoare la salubrizarea zonei nu se limitau doar la locul viitoarei pieţe, ci şi asupra celorlalte laturi ale mănăstirii Sf}ntul Spiridon („părţile de la deal”), unde apăruseră tot soiul de construcţii improvizate, majoritatea potcovării (Fig. 5), care agresau nu doar estetica urbană, ci îngustau uliţa, poluau şi prezentau mari riscuri de incendiu23.

În ceea ce priveşte preocupările efective de amenajare a pieţei, Eforia solicita aprobarea pentru întocmirea unui deviz estimativ privitor la costurile pavării. La 14 aprilie 1843, Departamentul aprobă începerea acestor lucrări24. La sfârşitul lunii mai nu se făcuse, însă, nimic în privinţa eliberării locului de construcţiile parazitare, motivul pe care îl bănuim fiind rezistenţa precupeţilor care îşi desfăşurau micile afaceri sub zidurile mănăstirii, aşa cum reiese dintr-o jalbă din 10 iulie 1843, semnată de nouă negustori care solicitau o am}nare a evacuării lor de pe acel loc p}nă în toamna anului respectiv25. Probabil că cererea lor a primit o rezolvare favorabilă, deoarece abia în luna octombrie 1843 Departamentul primeşte devizul estimativ şi planul locului, întocmite de arhitectul Iosif Raşec şi de funcţionarul Eforiei Călin Chirilovici26. La 5 noiembrie 1843, prin aprobarea proiectului de către domn (v. Anexa, doc. 2), s-a încheiat faza de planificare urbanistică şi s-au obţinut toate autorizaţiile administrative, astfel încât se putea trece la amenajarea efectivă a pieţei de l}ngă zidurile mănăstirii Sfântul Spiridon.

Nu am reuşit încă să identificăm planul pieţei, fiind, probabil, rătăcit prin fondurile arhivistice sau pierdut în circuitul instituţional al documentelor. Avem chiar rezerve în privinţa întocmirii lui (v. nota de la Anexa, doc. 2), însă, dacă totuşi a fost făcut, bănuim că era o simplă schiţă, similară celor realizate cam în aceeaşi perioadă pentru pieţele de la biserica Sfântul Ilie, medeanul lui Scarlat Miclescu sau Beilic27. Reconstituirea virtuală a planului pieţei se poate face, însă, cu ajutorul devizului de cheltuieli privitor la amenajarea pieţei, din 7 octombrie 1843 (v. Anexa, doc. 1).

În primul rând, amplasamentul pieţei reiese chiar din titlul documen-tului: „Smet pentru pardosala pieţii l}ngă zidu mănăstirei Sf(}ntului)i Spiridon, pe Uliţa T}rgul de Sus”. Din conţinutul documentului aflăm şi

23 ANI, fond Ministerul Lucrărilor Publice Moldova, dos. 256/1841, f. 34 v. și

46 r. 24 Ibidem, f. 34 r. 25 Ibidem, f. 35-36. 26 Ibidem, f. 37. 27 Iacob, Proiecte edilitare< Piaţa de la biserica „Sfântul Ilie”, p. 166; idem,

Pieţele orașului Iași..., p. 199; Sorin Iftimi, Piaţa Beilicului din Iași și monumentul lui Grigore III Ghica, în Monumentul. Lucrările Simpozionului naţional „Monumentul – Tradiţie și viitor”, ediţia a XIII-a, Iași, 2011, vol. XIII, partea a 2-a, coord. Mircea Ciubotaru, Aurica Ichim și Sorin Ifrimi, Iași, 2012, p. 300.


327

alte detalii care contribuie la identificarea fără echivoc a pieţei, precum şi a structurii şi a dimensiunilor acesteia: „piaţa are doî dispărţituri, adecă una de la Uliţa Consulatului rosienescu păr la poarta mănăstirei, şi al 2-le de la poarta mănăstirei păr la colţul zidului spre Uliţa Sf(ântulu)i Ilii”. Cele două străzi sunt uşor de identificat, fiind nominalizate pe planurile oraşului Iaşi din 1844 şi 1857 (Fig. 1 şi 5). Conform documentului, dimensiunile primei secţiuni a pieţei sunt: „21½ st}nj(eni) lungu şi 3 stân(jeni) şi 1 palmă prin mijloc lat, care face 65 stâ(njen)i □”, respectiv 48,6 m lungime28 şi 7, 1 m lăţime pe mijloc, şi o suprafaţă de cca 345 m2. A doua secţiune a pieţei măsura „25 st}(njen)i şi 7 palme lungu şi 1 stân(jen) şi 5 palme prim mijloc lat, [care] face 446/8 stâ(njen)i □”, respectiv 58,5 m lungime şi 3,7 m lăţime pe mijloc, din care rezultă o suprafaţă de cca 216,5 m2. Deci, piaţa avea o lungime de 47,3 stânjeni [cca 107,2 m] şi o lăţime care varia de la cca 4 stânjeni [9 m], latura dinspre nord, la cca 1 stânjen [2,2 m] latura dinspre vest, suprafaţa totală a pieţei fiind de cca 110 st}njeni pătraţi [peste 560 m2] (v. şi Fig. 6).

Metoda de pavare a pieţei era cu lespezi de piatră de 3 palme pătrate [cca 0,72 m2+, pentru lucrări fiind necesare 800 de bucăţi, la care se adăugau 110 care cu nisip. Pentru parmacl}curi erau necesare 91 tălpoaie de stejar (grinzi) de câte 2 stânjeni (4,5 m) lungime şi 4 parmace (cca 13-14 cm) grosime. Costul total al lucrărilor era de 5.766 de lei, destul de ridicat, se pare, pentru un buget auster, fapt pentru care, în informarea trimisă Sfatului administrativ, Eforia şi Departamentul propuneau ca numai partea „de la deal”29, adică piaţa pentru produsele alimentare să fie pavată, „pentru uşurinţa cheltuielii”, iar partea „de la vale”, respectiv locul pentru trăsuri, să răm}nă nepavat30.

La 9 noiembrie 1843, Secretariatul de Stat anunţă Departamentul Treburilor din Lăuntru că domnul a aprobat înfiinţarea pieţei şi valoarea investiţiei, care trebuia suportată din bugetul Eforiei31. Nu ştim când au fost finalizate lucrările, însă bănuim că cel t}rziu în anul următor, 1844, piaţa a fost funcţională. Existenţa noii pieţe nu a fost scutită de probleme, între care

28 Pentru convertirea și calcularea în unităţile actuale de măsură am folosit

echivalenţele stabilite de domnie în 1842: st}njenul domnesc (divizat în 8 palme) de 2,264 m și palma domnească de 28,3 cm (Nicolae Stoicescu, Cum măsurau strămoșii. Metrologia medievală pe teritoriul României, București, Editura Știinţifică, 1971, p. 58 și 65). În orice caz, rezultatele la care am ajuns prin convertire sunt doar orientative, deoarece nu știm exact ce echivalenţă metrică avea st}njenul utilizat în deviz, c}t de precise sunt calculele de suprafaţă ale inginerului și c}t de regulat era perimetrul pieţei.

29 Partea „de la deal” se referă, probabil, la secţiunea mai mare, dinspre nord-vest, a pieţei.

30 ANI, fond Ministerul Lucrărilor Publice Moldova, dos. 256/1841, f. 39 r. 31 Ibidem, f. 47 r., 49 r.; vezi și Manualul administrativ, I, doc. 144, p. 211.


328

cea mai importantă era concurenţa pieţelor învecinate, încurajată de abu-zurile şi corupţia autorităţilor. Pe l}ngă concurenţa puternică a vechii pieţe aflate la nord-vest de Mănăstirea Sf}ntul Spiridon, respectiv medeanul lui Scarlat Miclescu, se adaugă concurenţa unei pieţe noi, înfiinţată la sud-est de mănăstirea respectivă. Este vorba de piaţa de la Cabinetul de Istorie Naturală, care aparţinea Societăţii de medici şi naturalişti, piaţă înfiinţată în vara anului 184432. Astfel, pe o distanţă de cca 400 de metri de-a lungul Uliţei Târgului de Sus, funcţionau, la mijlocul secolului al XIX-lea, trei pieţe comerciale, al căror obiect de activitate era în mare parte similar (Fig. 7).

Plângerile precupeţilor din mica piaţă de sub zidurile mănăstirii Sfântul Spiridon, dar şi ale celor din alte părţi ale oraşului, stau mărturie asupra rivalităţilor economice existente între proprietarii şi comercianţii pieţelor învecinate. La 8 februarie 1849, precupeţii din piaţa de l}ngă zidurile mănăstirii reclamă Departamentului că anumiţi funcţionari ai Eforiei şi Agiei nu le mai permit să îşi desfăşoare activitatea în piaţa respectivă, ci îi silesc să se mute la piaţa „Cabinetului Natural”, unde închirierea dughenelor era mai scumpă33. Departamentul dă dispoziţii pentru încetarea abuzurilor, însă, după cum o demonstrează şi cazurile de la alte pieţe, situaţiile de acest gen s-au tot repetat.

În pofida unor neajunsuri, piaţa a continuat să funcţioneze şi în anii următori, fiind menţionată pe lista pieţelor din Iaşi din 15 martie 1853, la punctul 7: „Piaţa din faţa Monastirei Sf(ântul) Spiridon, pentru vânzarea de zarzavaturi şi fructe”34. Ca şi în alte cazuri, observăm că nici acum piaţa nu a primit un nume propriu-zis, identificarea ei făc}ndu-se prin raportarea la cel mai important şi mai apropiat reper topografic şi arhitectonic: mănăstirea Sf}ntul Spiridon. În schimb, profilul economic s-a păstrat, piaţa servind pentru desfacerea cu amănuntul a produselor agro-alimentare, în special verdeţuri, legume şi fructe.

Nu ştim care a fost evoluţia urbanistică şi economică a pieţei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, însă sperăm că cercetările viitoare vor aduce noi date în această privinţă şi vor clarifica şi alte aspecte pe care nu am reuşit să le surprindem documentar în articolul de faţă.

Concluzii

Din perspectiva istoriei oraşelor, în general, şi a proceselor de modernizare urbanistică, în particular, cercetarea înfiinţării pieţei de l}ngă zidul mănăstirii Sf}ntul Spiridon din Iaşi conduce spre câteva consideraţii

32 ANI, fond Ministerul Lucrărilor Publice, dos. 309/1844, f. 1; N.A. Bogdan,

Societatea medico-naturalistă şi Muzeul istorico-natural din Iaşi. 1830-1919. Documente, scripte şi amintiri, Iaşi, 1919, p. 102.

33 ANI, fond Ministerul Lucrărilor Publice Moldova, dos. 256/1841, f. 59-60. 34 Manualul administrativ, I, doc. 144, p. 221.


329

finale. Pe de o parte, constatăm apariţia în peisajul citadin a unui nou obiectiv economic, o piaţă despre care nu se ştia mai nimic sau care se confunda cu principala piaţă din zonă, medeanul Sf}ntul Spiridon. De asemenea, observăm că, în asociere cu amenajarea modernă a acestui nou spaţiu comercial, s-a creat şi unul dintre primele locuri special destinate pentru staţionarea birjelor sau, altfel spus, prima parcare pentru vehiculele publice din oraşul Iaşi. Prin înfiinţarea acestei pieţe, autorităţile au vizat mai multe obiective, de natură urbanistică, economică şi socială: salubrizarea şi sistematizarea locului dintre zidurile de sud-vest ale mănăstirii Sf}ntul Spiridon şi Uliţa T}rgului de Sus, reglementarea activităţilor economice din zona respectivă şi fluidizarea traficului stradal.

Pe de altă parte, procesul prin care s-a ajuns la înfiinţarea unei pieţe agro-alimentare – exploatând o iniţiativă economică privată şi justificând-o, apoi, prin dispoziţiile regulamentare privitoare la înfiinţarea pieţelor civice şi valorificarea esteticii clădirilor importante – este simptomatic pentru maniera de acţiune a instituţiilor centrale şi locale cu atribuţii edilitare şi administrative. Dintr-o perspectivă mai generală, se poate observa că, în majoritatea cazurilor, realizarea efectivă a proiectelor de modernizare urbană prevăzute în Regulamentul Organic reprezintă un proces îndelungat şi sinuos, cu aspecte edificatoare asupra modului în care asimilarea şi aplicarea unor principii urbanistice moderne s-a lovit de rezistenţe de ordin practic, în care estetica dotărilor edilitare a fost sacrificată din raţiuni funcţionale, în care perspectivele unei dezvoltări urbane moderne au fost am}nate sau anulate sub motivul rezolvării unor necesităţi de moment.


330

ANEXE

Doc. nr. 1

Devizul estimativ al lucrărilor de pavare şi îngrădire a pieţei de sub zidurile de sud-vest ale Mănăstirii Sfântul Spiridon, întocmit de inginerul Iosif Raşec la 7 octombrie 1843.

F. 48 r.

Smet pentru pardosala pieţii lângă zidu Mănăstirei Sf(ântulu)i Spiridon,

pe Uliţa Târgul de Sus35

Material Această piaţă are doî dispărţituri, adecă una de la Uliţa Consulatului rosienescu păr la poarta mănăstirei, şi al 2-le de la poarta mănăstirei păr la colţul zidului spre Uliţa Sf(ântulu)i Ilii.

Pentru 1-ia dispărţitura pieţii. Această dispărţitura pieţii este 21½ stânj(eni) lungu şi 3 stânj(eni) şi 1 palmă prin mijloc lat, care face 65 stâ(njen)i □.

Speţial Total

Lei Par(ale) Lei Par(ale)

480 lespezi de 3 palme în cvadrat, câte 4 lei una 1920

65 cară năs}p, c}te 2 lei caru 130

Pentru cioplitura şi aşezarea lespizilor, câte 1 leu 480

42 tălpoi de stăjar, de 2 stănj(eni) lungu şi 4 parmaci grosu, c}te 6 lei unul, adecă 20 tălpi pentru parmaclâcuri şi 22 tij pentru 27 stâlpi de 7 palme, precum şi pentru 20 tij <de> 4 pal(me), şi pentru 3 cruci cu stâlpi(i) lor de 7 palme lungu

252

2 teslari pe 9 zile, face 18 zile teslăreşti, câte 6 lei pentru cioplitura, lămbuitul şi aşezarea parmaclicurilor

108

46 st}nj(eni) zugrăviala parmacl}curilor, câte 8 lei stânj(enul) cu stâlpi

368

3258

35 ANI, fond Ministerul Lucrărilor Publice Moldova, dos. 256/1841, f. 48 r.; o

copie se află și la f. 38 v.


331

Pentru al 2-le dispărţitura pieţii.

Această dispărţitura pieţii este 25 stâ(njen)i şi 7 palme lungu şi 1 stân(jen) şi 5 palme prin mijloc lat, face 44 6/8 stâ(njen)i □.

320 lespezi de 3 palme în cvadrat, câte 4 lei una 1280

45 cară năs}p, c}te 2 lei caru 90

Pentru cioplitura şi aşezarea lespezilor, câte 40 par(ale)

320

47 tălpoi de stejar, de 2 st}nj(eni) lungu şi 4 parm(ace) grosu, c}te 6 lei unul, adecă 24 pentru parmaclîcuri şi 23 pentru stâlpi

282

2 teslari pe 10 zile, face 20 zile teslăreşti, câte 6 lei pe zi, pentru cioplitura, lămbuitul şi aşezarea parmaclicurilor

120

52 st}nj(eni) zugrăviala părmacl}curilor cu stâlpi, câte 8 lei stâ(njen)i

416

2508

Soma peste tot 5766

1843 octombrie 7 Eşii Iosif Raşec ingineriu

Doc. nr. 2

Anaforaua Sfatului din 3 noiembrie 1843, supt N. 3238, înalt încuviinţată la 5 noemv(rie) 1843, pentru piaţa de l}ngă zidul Monastirei Sf(ântul) Spiridon36.

Departamentul din Lăuntru, după raportul Eforiei orăşieneşti, prin

referatul cu N. 22.079 supune luărei aminte a Sfatului că locul ce este slobod pă l}ngă zidiul Monastirei Sf}ntului Spiridon, cătră Uliţa Târgului de Sus, ar fi foarte potrivit pentru statornicirea unei pieţe mici, spre vânzarea de verdeţuri i altele, şi că, pentru a se ţine totdeauna în cuvenita curăţenie, să se pardosască cu lespizi de piatră şi să se îngrădească despre uliţă cu parmacl}c, care lucrare, după alăturatul plan (*) şi smet, ar costisi suma de cinci mii şeptesute şasezeci şi şese lei, propuind Departamentul ca, pentru uşurinţa cheltuelei, numai partea de la deal să se reguleze cu un aşa chip, iar celaltă să răm}e slobodă, pentru a sta acolo căruţele de birjă, ce sânt lipsite de un asemenea loc. Sfatul dar, încuviinţând o aşa înbunătăţire privitoare la înlesnirea orăşenilor, plecat o supune Înălţimei Voastre spre desăv}rşita hotărire, iar banii costului să se deie din veniturile Eforiei.

36 Manualul administrativ, I, doc. 138, p. 211.


332

* În ceea ce se atinge de plan, s-au socotit de prisos a se însemna aice, ca unul ce întră în regularea zidirilor încăperilor spitalului.

Această anafora de cătră Secretariat(ul) de Stat s-au împărtăşit Departamentului din Lăuntru la 1843 Noemvrie 9, cu N. 3261.


333

Fig. 1. Mănăstirea şi spitalul Sfântul Spiridon

(detaliu din Planul Iaşilor, de Frédéric Peytavin, Litografia lui Partheni, Iaşi, 1857).

Fig. 2. Mănăstirea şi spitalul Sf}ntul Spiridon(„Hôpital St. Spiridon”, în Album de

douze vues de la ville Jassi, desen de J. Rey, litografie de P. Müller, Iaşi, 1845, pl. 3,

Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de stampe, inv. 539).


334

Fig. 3. Bisericile desemnate în 1840 pentru a fi înzestrate cu pieţe civice

(marcate pe Planul drumului apelor Capitaliei redicat în anul 1843...,

Carol Mihalic de Hodocin, Litografiat la Institutul Albinei, Iaşi, 1857.

Fig. 4. Piaţa de la biserica Sfânta Vineri

(„Marché Sventavinere”, în Album de douze vues de la ville Jassi, desen de J. Rey,

litografie de P. Müller, Iaşi, 1845, pl. 8, Biblioteca Academiei Române,

Cabinetul de stampe, inv. 530).

Biserica

Banu

Biserica

Talpalari

Biserica

Sf. Gheorghe

Biserica

Sf. Ilie

Biserica

Sf. Ioan


335

Fig. 5. Posibile construcţii parazitare

(detaliu din Planul topografic al oraşului Iaşi, Iosif Raşec, 1844, copie din anii 1927–

1938, Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Iaşi, Planuri şi hărţi, nr. 709).

Fig. 6. Poziţia celor două secţiuni ale pieţei de sub zidurile Mănăstirii Sf}ntul

Spiridon. Am utilizat ca bază „Hotărnicia locului din dosul Spitalului Sf}ntului

Spiridon”, din 1880, Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Iaşi, fond Planuri şi

hărţi, nr. 3347, apud Sorin Iftimi, Vechi planuri privitoare la Uliţa Târgului de Sus din

Iaşi (Bd. Independenţei), în Monumentul. Lucrările Simpozionului naţional „Monumentul

– Tradiţie şi viitor”, ediţia a XI-a, Iaşi, 2009, coord. Mircea Ciubotaru, Lucian-Valeriu

Lefter, Aurica Ichim şi Sorin Iftimi, vol. XI, partea 1, Iaşi, 2010, p. 53.


336

Fig. 7. Poziţia celor trei pieţe comerciale de pe Uliţa Târgului de Sus

(marcate pe Planul drumului apelor Capitaliei redicat în anul 1843..., Carol Mihalic de

Hodocin, Litografiat la Institutul Albinei, Iaşi, 1857).

Piaţa Cabinetului de Ştiinţe Naturale

Medeanul Sfântul Spiridon

Piaţa de lângă zidul Măn. Sf. Spiridon

Piața din fața Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași în prima jumătate a secolului al XIX-lea...

Documents

Transcript of Piața din fața Mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași în prima jumătate a secolului al XIX-lea...