Moşia Giuleşti din ţinutul Neamţului şi stăpânii acesteia până în primele decenii ale...

•ANALELE ŞTIINŢIFICE

ALEUNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA”

DIN IAŞI(SERIE NOUĂ)

ISTORIE

TOM LVI-LVIII2010-2012

Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

CUPRINS

Dănuţ Prisecaru, Consideraţii privind evoluţia activităţilor antropice învalea Timişului Mort ............................................................................... 11

Octavian Bounegru, Cercetări recente privind episkopion de la Histria ..... 49Nelu Zugravu, Arheologia identităţii etnice ................................................... 61Iulia Dumitrache, Procedee de obţinere a sosurilor de peşte în Antichitatea

romană .................................................................................................... 73Valentin Piftor, Speranţa de viaţă şi structura de vârstă a populaţiei

feminine din Moesia Superior (secolele I-III d. Hr.) .............................. 83Ana Odochiciuc, Câteva consideraţii privind contubernales din Dacia

romană .................................................................................................... 97

***

Maria Magdalena Székely, Imposibila biografie. Vieţi de femei dinMoldova de altădată ............................................................................... 103

Alexandru Pînzar, Câteva lămuriri cu privire la înrudirile primilor domniai Moldovei cu dinastia lituaniană ......................................................... 117

Mihai-Cristian Amăriuţei, Ludmila Bacumenco-Pârnău, Moşia Giuleşti dinţinutul Neamţului şi stăpânii acesteia până în primele decenii alesecolului al XIX-lea ................................................................................. 129

Mihai-Bogdan Atanasiu, Doi mari dregători ai Ţării Moldovei la cumpănaveacurilor XVII-XVIII – Ionaşco şi Ion Balş .......................................... 157

Paul Daniel Nedeloiu, Noi precizări cu privire la identitatea şi familia luiStanciul, pârcălab de Cetatea Albă ........................................................ 173

***

Mihai Cojocariu, Din recuzita propagandei unioniste: Rugăciuneapatriotului român şi Pluguşorul ............................................................ 183

Ion Gumenâi, Politica confesională a autorităţilor ruse în guberniile denord-vest ale Imperiului .......................................................................... 193

Simion-Alexandru Gavriş, Guvernarea Manolache Costache Epureanu dinŢara Românească (1860-1861) .............................................................. 205

Gabriel Leanca, Empires et nations dans la stratégie diplomatique duSecond Empire: quelques observations autour des écrits d’HippolyteDesprez ................................................................................................... 241

Cuprins

***

Ioana-Ecaterina Cazacu, Românii din Banatul sârbesc în al doilea deceniuinterbelic ................................................................................................. 251

Lucian Leuştean, „Un frate la locul potrivit” – sau cum o legătură derudenie a avut implicaţii în relaţiile româno-maghiare. „Cazul CamilManuilă” ................................................................................................. 265

Ion I. Solcanu, Un concurs ,,epic” la Facultatea de Filozofie şi Litere de laUniversitatea din Iaşi pentru ocuparea catedrei de Istorie modernă şicontemporană (octombrie 1929 – mai 1931) .......................................... 277

Ina Chirilă, Profesorul Gheorghe Ghibănescu – candidat „invalid” pentruocuparea unei catedre universitare ........................................................ 299

Bogdan-Alexandru Schipor, Turcia – o soluţie de rezervă a puteriloroccidentale în 1939 ................................................................................. 323

Daniel-Valeriu Boboc, Trăsăturile partizanatului şi implicării politice înRomânia interbelică ................................................................................ 335

Adrian Viţalaru, Marian Hariuc, Practici administrative şi mize academice.Universitatea din Iaşi şi problema Facultăţii de Teologie în anul 1941 347

Liviu Cărare, Două anchete şi o fărâmă de umanitate. Generalul VasileIonescu în contextual deportărilor din Cernăuţi (1941) ......................... 359

Ovidiu Buruiană, Partidul Naţional Liberal în perioada post Restauraţie(iunie 1930). Rezistenţă şi adaptare politică .......................................... 371

Iulian Ghercă, Reprezentarea presei catolice din România la Expoziţiamondială a presei catolice ...................................................................... 409

Dan Lazăr, Ipostazele postcomunismului balcanic: iugonostalgia ca formăde „recuperare” a memoriei .................................................................. 423

Mihaela Teodor, Despre condiţiile de finanţare a organului oficial alCominform şi contribuţia RPR pe anul 1948 .......................................... 437

***

Petronel Zahariuc, O ctitorie uitată din vremea lui Vasile Lupu: schitulRuşi (ţinutul Roman) ............................................................................... 449

Mircea Ciubotaru, Testamentul domniţei Elenco Hangerli (1860) ............... 467Florin Marinescu, Documente noi privitoare la Panaiot Moruzi şi Războiul

Crimeei (II) ............................................................................................. 481Ionuţ Nistor, Istorie şi propagandă la microfonul Radio România în timpul

celui de-al Doilea Război Mondial. Documente (Gh. I. Brătianu, Th.Capidan, Emil Diaconescu, Silviu Dragomir, C. C. Giurescu, VictorPapacostea) (I) ........................................................................................ 499

Marcel Lutic, Eugen D. Neculau – un cercetător aproape necunoscut alsatelor din nordul Moldovei .................................................................... 533

Eugen D. Neculau, Clasele sociale şi raporturile dintre ele .......................... 543Ion Donat, Şerban Papacostea, Ţinuturile dintre Carpaţi şi Siret într-o

descriere austriacă de la sfârşitul secolului XVIII (VI) .......................... 583

Cuprins

***

Ioan Ciupercă (Lucian Leuştean) ................................................................... 609Vasile Munteanu (1966-2012) – un ctitor aparte şi un model demn de

urmat (Marcel Lutic) ............................................................................... 611

***

Recenzii şi note bibliografice ......................................................................... 617Roxana Munteanu, Începutul Bronzului Mijlociu în depresiunile marginaleale Carpaţilor Orientali, Piatra Neamţ, Editura „Constantin Matasă”, 2010,Bibliotheca Memoriae Antiquitatis, XXIV, 251 p. (Sebastian Andrei Drob);Allison Glazebrook, Madeleine M. Henry (Eds), Greek Prostitutes in theAncient Mediterranean, 800 BCE – 200 CE, The University of WisconsinPress, 2011, 324 p. (Elena Adam); Paraschiva-Victoria Batariuc, Contribuţiimărunte la istoria arhitecturii din Ţinuturile Suceava şi Cernăuţi (secoleleXIV-XVIII), Suceava, Editura Karl A. Romstorfer, 2011, 183 p., 102 planşe(Petronela-Raluca Podovei); Miri Shefer-Mossensohn, Ottoman Medicine:Healing and Medical Institutions, 1500-1700, Albany, NY: Suny Press, 2009,277 p. (Sorin Grigoruţă); Laurenţiu Rădvan, Oraşele din Ţările Române înEvul Mediu (sfârşitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVII-lea), Iaşi,Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2011, 652 p. + 3 hărţi (PetronelZahariuc); Documente huşene, volumul I (1655-1883), întocmit de CostinClit, Iaşi, Editura „Pim”, 2011, 488 p. (Ioan-Augustin Guriţă); BogdanBucur, Devălmăşia valahă (1716–1828): o istorie anarhică a spaţiuluiromânesc, [Piteşti], Paralela 45, 2008, 312 p. (Nicoleta Roman); GheorgheLazăr, Mărturie pentru posteritate: testamentul negustorului Ioan Băluţă dinCraiova (studiu introductiv, ediţie, arbori genealogici şi glosar), MuzeulBrăilei, Editura Istros, 2010, 199 p. (Petronel Zahariuc); Antoaneta Olteanu,Rusia imperială. O istorie culturală a secolului al XIX-lea, Bucureşti, EdituraAll, 2011, 408 + XVI p. (Mircea-Cristian Ghenghea); Gheorghe Cliveti,Europa franceză şi cauza română (1789-1871), Iaşi, Editura Junimea, 2010,729 p. (Adrian-Bogdan Ceobanu); Diplomaţie şi destine diplomatice în lumearomânească, coord. Paul Nistor, Adrian-Bogdan Ceobanu, Târgovişte,Editura Cetatea de Scaun, 2011, 425 p. (Ionuţ Nistor); Istoria Universităţiidin Iaşi, coord. Gheorghe Iacob, Alexandru-Florin Platon, Iaşi, EdituraUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2010, 907 p. (Laurenţiu Rădvan); GlennE. Torrey, The Romanian Battlefront in World War I, University Press ofKansas, 2011, 422 p. (Lucian Leuştean); Gheorghe E. Cojocaru, Cominternulşi originile „moldovenismului”. Studiu şi documente, Chişinău, EdituraCivitas, 2009, 500 p. (Cătălin Botoşineanu); Gheorghe Median, Nicolae Iorgaşi Botoşanii. Legături epistolare, Botoşani, Editura Agata, 2006, 145 p.(Cătălin Botoşineanu); Dezmembrarea Maramureşului Istoric, deciziipolitice, reacţii şi consemnări în mărturii contemporane (1919-1923), EditorCristina Ţineghe, Bucureşti, Editura Centrul de Studii pentru ResurseRomâneşti, 2009, 195 p. (Cătălin Botoşineanu); Mircea Goga, Veturia Goga:„privighetoarea lui Hitler”, Bucureşti, Editura RAO International, 2007, 704 p.(Nicoleta Roman); Virgil Coman, Nicoleta Grigore, Schimbul de populaţie

Cuprins

româno-bulgar. Implicaţiile asupra românilor evacuaţi. Documente (1940-1948), Constanţa, Editura Ex Ponto, 2010, 422 p. (Cătălin Botoşineanu);Victor Neumann, Armin Heinen (editori), Istoria României prin concepte.Perspective alternative asupra limbajelor social-politice, Iaşi, EdituraPolirom, 2010 (Alexandru-Florin Platon); Anatol Petrencu, Istoriacontemporană: studii, materiale, atitudini, Chişinău, Editura Cartdidact, 2011(Alexandru-Florin Platon); Henry Kissinger, On China, New York, ThePenguin Press, 2011 (Alexandru-Florin Platon); Timothy Garton Ash, Factsare Subversive. Political Writing from a Decade Without Name, AtlanticBooks, London, 2009 (Alexandru-Florin Platon); Teodor Ardelean, Limbaromână şi cultivarea ei în preocupările ASTREI. Prefaţă de Prof. univ. dr.D.H.C. Victor V. Grecu, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2009, 286 + VI p.(Mircea-Cristian Ghenghea); Teodor Ardelean, Asociaţiunea ASTRA şi limbaromână, Sibiu, Editura Asociaţiunii ASTRA, 2011, 82 p. (Mircea-CristianGhenghea); Dumitru Acu, Asociaţiunea ASTRA – 150 de ani. Reperecronologice 1861-2011, Sibiu, Editura Asociaţiunii ASTRA, 2011, 132 p.(Mircea-Cristian Ghenghea).

Abrevieri ......................................................................................................... 685

Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, s.n., Istorie, LVI-LVIII (2010-2012), p. 129-155.

Mihai-Cristian AMĂRIUŢEI,Ludmila BACUMENCO-PÎRNĂU

Moşia Giuleşti din ţinutul Neamţului şi stăpânii acesteiapână în primele decenii ale secolului al XIX-lea*

La 1 mai 1828, la cererea unei anume Chira Maria, se întocmea o spiţă deneam1 în scopul facilitării alegerii „prin hotărâtură” a unor părţi din Giuleşti2,Munteni3, Onişcani4, Sârbi5 şi Sohodol6 din ţinutul Neamţului, precum şi din BabaRă7, din ţinutul Vasluiului. După cum preciza cel care întocmise acest document,spiţa fusese realizată pe baza mărturiilor furnizate de Vasile Galiţă şi NeculaiLipovanu, în lipsa însă a unor ,,scrisori dovezi”, despre care arătau ,,că sint ladum(nea)lui hat(manul) Scorţăscu scrisorili moşiei Giuleştii”8.

Cum în amintita spiţă, printre stăpânii moşiei Giuleşti sunt menţionaţiHermezieştii, un neam care ne stă în atenţie de mai multă vreme9, ne propunem în

* Lucrarea de faţă reprezintă o variantă revăzută a comunicării cu titlul Stăpânii moşiei Giuleşti(ţinutul Neamţului) în secolele XV-XVIII, prezentată în şedinţa din 10 mai 2011 a Comisiei Naţionalede Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române, Filiala Iaşi.1 Documentul ne-a fost semnalat şi pus la dispoziţie de domnul Mircea Ciubotaru (căruia îi aducemmulţumiri şi pe această cale), la acea vreme fiind păstrat la ANB, Documente istorice, MCDLXXII/91.2 Astăzi sat al comunei Secuieni din judeţul Neamţ (v. şi Anexa I). În perioada anilor 1803-1830, cuintermitenţe, Giuleştii au înglobat şi satul/cătunul Bogzeşti (Tezaurul toponimic al României.Moldova, vol. I, Repertoriul istoric al unităţilor administrativ-teritoriale. 1772-1988, partea 1, A.Unităţi simple (Localităţi şi moşii). A-O, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1991, sub voceGiuleştii2, p. 474).3 Sat astăzi dispărut, situat în partea de vest a satului Onişcani, comuna Filipeşti, judeţul Bacău(ibidem, sub voce Muntenii14, p. 755).4 Astăzi sat al comunei Filipeşti, judeţul Bacău (ibidem, sub voce Onişcanii1, p. 797).5 Sat astăzi dispărut, situat probabil pe Dealul Sârbilor, la sud-vest de satul Secuienii Noi, comuna Secuieni,judeţul Neamţ (ibidem, vol. I, partea a 2-a, A. Unităţi simple (Localităţi şi moşii). P-30 Decembrie, B.Unităţi compexe, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1992, sub voce Sârbii14, p. 1074).6 Sat astăzi dispărut, amplasat la est de satul Liliacul, comuna Bahna, judeţul Neamţ (ibidem, sub voceSohodolul3, p. 1096-1097).7 Astăzi satul Secuia, comuna Muntenii de Jos, judeţul Vaslui. Ca trup al moşiei Târzii, a inclussiliştile Bârgăoani, Buciumii şi Ruşi (pe la 1826) (ibidem, vol. I, partea 1, sub voce Baba Rea, p. 24;partea a 2-a, sub voce Secuia, p. 1056).8 V. Anexa II.1 (facsimil) şi Anexa II.2 (transcriere).9 V. Ludmila Bacumenco, Mihai-Cristian Amăriuţei, Neamul Hermeziu din Ţara Moldovei (secolul alXVIII-lea– începutul secolului al XIX-lea). Note istorice şi genealogice, comunicare prezentată în şedinţa

130 Mihai-Cristian Amăriuţei, Ludmila Bacumenco-Pîrău

ceea ce urmează să desluşim câteva aspecte legate de istoria moşiei şi satuluiGiuleşti, precum şi de stăpânii săi de-a lungul timpului, pornind tocmai de lapersonajele întâlnite în acest document. Acesta fusese solicitat şi redactat, la fel catoate celelalte acte similare ale vremii, din „nevoia unor clarificări în numeroaselejudecăţi dintre răzeşi pentru stabilirea cotei-părţi din moştenirea unui ascendentcunoscut dintr-un document (uric, ispisoc sau zapis de cumpărătură)”, având astfel„o finalitate juridică civilă”10.

Acest tip de demers ştiinţific implică depăşirea unor greutăţi ce ţin de lipsaizvoarelor istorice care să acopere întreaga perioadă cercetată, ori, în cazul unordocumente mai târzii, de confuziile des întâlnite în asemenea documente. Este şicazul spiţei de faţă, în care primul stăpân cunoscut al moşiei Giuleşti este înfăţişatIeremia vistiernic, cel care, după ştiinţa celor care au întocmit spiţa, „au cumpăratmoşiia Giuleştii de la Vasili vodă”. Cum în timpul domniei lui Vasile Lupu nu aexistat un vistiernic cu numele de Ieremia, singura cale de a îndrepta erorileevidente ale spiţei, mai ales în cazul primelor două generaţii, este reconstituireacurgerii stăpânirii, prin îmbinarea metodei de cercetare istorică cu ceagenealogică11.

Nu ştim cine a fost fondatorul satului Giuleşti sau primul său stăpân cu uric.Până în anul 1626, doar două documente amintesc de acest sat din ţinutulNeamţului. Primul este din 23 august 1455, când Petru vodă Aron dă şi întăreşte luiTador al lui Limbădulce, „slugă credincioasă”, mai multe ocini, printre careBrănişteri („unde este curtea lui”), Giuleşti, Şchei şi Bărboşi12. Mai târziu, la 20noiembrie 1499, Lupşe din Sireţel13, fiul lui Ivaşcu din Sireţel, vinde ocina sa,

din 8 aprilie 2008 a Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, Filiala Iaşi – lucrare în curs deapariţie în ArhGen, XV (XX) (2008); Mihai-Cristian Amăriuţei, Ludmila Bacumenco-Pîrnău, Untestament din secolul al XIX-lea al Mariei Hermeziu, născută Gane, în „Archiva Moldaviae”, II (2010)(în curs de apariţie).10 Mircea Ciubotaru, Forme şi expresii ale conştiinţei genealogice la români, în ArhGen, IV (IX)(1997), 3-4, p. 59.11 În cercetările de genealogie ,,nu se poate progresa decât prin necontenite precizări, reveniri, corijărişi în care studiul proprietăţii este nu numai obligatoriu, dar adesea şi decisiv pentru clarificarea unorrelaţii confuze sau insuficient documentate istoric” (idem, Ipoteze şi certitudini genealogice, extrasdin ArhGen, II (VII) (1995), 3-4, p. 275).12 DRH, A, II, întocmit de Leon Şimanschi în colaborare cu Georgeta Ignat şi Dumitru Agache,Bucureşti, Editura Academiei, 1976, p. 73-74, nr. 51.13 Un Dămăcuş de la Sireţel, fiul lui Ghelebi Miclăuş, este stolnic între 1409 şi 1437, cu întreruperi(Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVII,Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1971, p. 268). Sireţelul este situat în aceeaşi zonă cuGiuleştii din ţinutul Suceava, unde îşi avea curtea acel Giulă de la cumpăna secolelor XIV-XV (v.George-Felix Taşcă, Ascendenţa paternă maramureşeană al lui Giula ,,capitaneus” (1384), înArhGen, IV (IX) (1997), 3-4, p. 127-132). În apropierea Cotnarilor avem un alt sat Giuleşti, unuldintre cele mai vechi din zonă (dăruit de Ilie voievod, în 1437, lui Toader Pobrăteanul). ,,Numelesatului este, fără îndoială, în legătură cu unul dintre boierii din sfatul lui Petru I Muşat, Jula [= Giulă],atestat în cel mai vechi document intern moldovenesc, din 1 mai 1384, şi descendent, probabil, dindescălecătorii originari din Giuleştii Maramureşului” (Mircea Ciubotaru, Evoluţia aşezărilor. Istoria

Moşia Giuleşti din ţinutul Neamţului 131

uricul său drept din uricul tatălui său şi din privilegiul acestuia de la Alexandru celBun, satul Juleştii (=Giuleşti) din ţinutul Neamţ, pe Pârâul Negru, lui Ştefan celMare voievod, cu care domnul îl miluieşte, prin acelaşi act, pe Ieremia vistiernic,fiul lui Galeş, cu toate hotarele sale vechi pe unde au folosit din veac14.

Cele două acte ieşite din cancelaria Ţării Moldovei nu ne lămuresc înprivinţa circumstanţelor în care satul Giuleşti şi-a schimbat stăpânii în tot acestinterval de timp (Anexa III.1). Putem pune trecerea satului de la Ivaşcu la tatăl luiTador în vremea tulburărilor politice ce au urmat domniei lui Alexandru cel Bun,cu dese schimbări de domni, sprijiniţi de grupările boiereşti ale vremii15. Cert estecă ocina îi este întărită lui Tador de Petru Aron, pe care l-a slujit cu credinţă şilângă care a stat probabil multă vreme, poate chiar în timpul peregrinărilorulterioare ale acestuia16, dacă nu cumva va fi fost ucis, la Doljeşti sau, mai târziu,pe Orbic17 (dacă acceptăm existenţa acestei bătălii18, probabil prin anul 1469). Înacest scenariu, satul a fost confiscat de Ştefan cel Mare de la Tador Limbădulce şiredat stăpânilor din Sireţel. Ulterior, după ce Ieremia vistiernicul a intrat în familiadomnească prin căsătoria sa cu Anuşca (strănepoata lui Vlaicu pârcălab, unchiuldomnului, dar şi nepoata lui Ioan Limbădulce19), Ştefan vodă dăruia acestuiaGiuleştii, făcând, într-un anume fel, dreptate şi familiei Limbădulce, care stăpâniseanterior satul pentru o perioadă.

Ieremia, vistiernic şi vameş la Suceava, era fiul lui Galeş comis şi al Marinei,nepotul lui Daniil protopop Herţeg, văr cu Anuşca şi Ion diac şi unchiul lui Mateiaşcămăraş de vistierie20. A fost solul lui Bogdan al III-lea la Veneţia (,,să cumpere

proprietăţilor şi viticulturii, în vol. Podgoria Cotnari, coordonator: Valeriu D. Cotea, Bucureşti,Editura Academiei Române, 2006, p. 43, 161, 163).14 DRH, A, III, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi N. Ciocan, Bucureşti, Editura Academiei, 1980,p. 431-432, nr. 243.15 N. Iorga, Istoria românilor, vol. IV, Cavalerii, ed. a II-a, îngrijit de Stela Cheptea şi VasileNeamţu, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996, p. 37: Iliaş răsplăteşte un boier ,,cu sate luate de latrădători”.16 ,,Pe lângă Aron mai rămăseseră numai cinci credincioşi, dintre care însă unul mare şi însemnat,logofătul Mihail [Mihu], marele învârtitor de treburi al acelor timpuri [...]” (A. D. Xenopol, Istoriaromânilor din Dacia Traiană, ed. a IV-a, vol. II, text stabilit de Nicolae Stoicescu şi MariaSimionescu, note, comentarii, prefaţă, indice şi ilustraţia de Nicolae Stoicescu, Bucureşti, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, 1986, p. 251).17 Ibidem, p. 250, 271. Pentru lupta de la Orbic, v. N. Iorga, op. cit, p. 90 şi 92 (n. [2]).18 ,,O a doua luptă, la Orbic, [...] se pare că n-a mai avut loc” (Constantin C. Giurescu, Dinu C.Giurescu, Istoria românilor, vol. 2, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1976, p. 155). Înlocalitatea Orbic ar fi fost însă decapitat Petru Aron în anul 1469 (ibidem, p. 158).19 Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 304; Maria Magdalena Székely, Sfetnicii lui Petru Rareş. Studiuprosopografic, Iaşi, Editura Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2002, p. 345-346.20 Câteva consideraţii în legătură cu o problemă controversată: este sau nu Mateiaş, vistiernicul şilogofătul lui Petru Rareş, una şi aceeaşi persoană cu Mateiaş cămăraşul de vistierie, fiul lui IonGrumaz, care dăruia, la 3 iunie sau iulie 1519, un Tetraevanghel bisericii Sf. Nicolae din Suceava, pecând ,,era vistiernic pan Eremia şi vameş în Suceava unchiul acestui Matiaş” (Ştefan Sorin Gorovei,Addenda et corrigenda. III. 2. Din nou cu privire la Mateiaş, în AIIAI, XVIII (1981), p. 687; Însemnăride pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. Un corpus, editat de I. Caproşu şi E. Chiaburu,vol. I (1429-1750), Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2008, p. 41; Maria Magdalena Székely, op. cit.,


p. 322-323). S-au exprimat două opinii până în prezent: Emil Turdeanu (Oameni şi cărţi de altădată,vol. I, ediţie îngrijită de Ştefan S. Gorovei şi Maria Magdalena Székely, note complementare,traduceri şi postfaţă de Ştefan S. Gorovei, Bucureşti, 1997, p. 288-289 apud Maria MagdalenaSzékely, op. cit., p. 83) şi Ştefan Sorin Gorovei (op. cit., p. 687: ,,Mateiaş, nepot (colateral; probabilnepot de soră) a lui Eremia vistier”, pe baza repetării numelui Eremia la descendenţii lui Mateiaş)susţin identitatea lui Mateiaş cămăraşul cu viitorul mare dregător al ţării. Maria, mama sa, ar fi fostcăsătorită prima oară cu Dolh portarul, tatăl lui Sima, şi a doua oară cu Ion Grumaz, tatăl lui Mateiaş(idem, Addenda et corrigenda. Mateiaş vistierul şi familia sa, în AIIAI, XVI (1979), p. 537-539 apudMaria Magdalena Székely, op. cit., p. 83). Maria Magdalena Székely (op. cit., p. 82-84) crede însă căMateiaş, cămăraşul din 1519, este fiul lui Ion Grumaz dar nu una şi aceeaşi persoană cu Mateiaşviitorul logofăt, fiul lui Dolh portar şi al Mariei, fratele lui Sima vistiernic (în 5 februarie 1535, Mateimare vistiernic dăruia mănăstirii Dobrovăţ un Tetraevanghel, purtând însemnarea dedicatorie: ,,Cumdania mea este şi dania fratelui meu, Sima vistiernic”; Tit Simedrea, Tetraevanghelul vistierniculuiMateiaş. Manuscript din anul 1535, în BOR, LII (1934), nr. 3-4, p. 19-21 apud Maria MagdalenaSzékely, op. cit., p. 82, 114; în Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei, p. 50:,,[...] am dat acest Tetraevanghel sfintei mănăstiri de la Dobrovăţ, unde este hramul CoborâriiSfântului Duh, ca să fie pentru sufletul meu şi pentru sufletul fratelui meu Sima vistiernic, care de el afost scris şi de mine ferecat [...]”). Autoarea se bazează pe ,,un context documentar”: însemnarea din1535; faptul că Sima pierde în hiclenie satul Paşcani, pe Bistriţa, în Câmpul lui Dragoş (fiind implicatîn mişcarea din 1523 contra lui Ştefăniţă voievod), ce fusese dăruit de Ştefan cel Mare lui Dolh în1480; la 1529, Maria, soţia lui Dolh, fiica lui Mihul, nepoata lui Lazea, primeşte întărire domneascăpentru satul Horodniceni, cumpărătura sa, unde Mateiaş îşi va stabili viitoarea reşedinţă. Dacă s-araccepta ipoteza identităţii celor doi Mateiaşi, ,,ţinând cont că Mateiaş se va fi născut prin 1490,înseamnă că presupusa căsătorie a Mariei cu Ion Grumaz trebuie să fi avut loc cu câţiva ani înainte;or, la 1529, Maria este arătată ca soţie a lui Dolh fost portar de Suceava”. Se acceptă ca singurargument cel de natură genealogică, referitor la transmiterea patrimoniului onomastic al unei familii:Mateiaş logofăt a avut un fiu şi doi nepoţi cu numele Ieremia, presupusul său unchi. ,,Dar, în lipsaaltor mărturii sigure şi explicite, care să confirme legătura de sânge dintre cei doi dregători, rămânadepta ipotezei întemeiate pe interpretarea logică a unor ştiri oferite de actele vremii” (MariaMagdalena Székely, op. cit., p. 84).

La acest dosar se pot adăuga alte elemente din categoria ,,dovezilor circumstanţiale” (dacă arfi să folosim limbajul juridic) care ar putea să încline balanţa în favoarea ipotezei că cei doi Mateiaşsunt, de fapt, una şi aceeaşi persoană. Aşadar: 1) Mateiaş cămăraşul intră în slujbă la vistierie pevremea când această mare dregătorie era deţinută de unchiul său Ieremia; 2) dintre copiii lui Mateiaşlogofătul proveniţi din a doua sa căsătorie, cu Anghelina, fiica lui Gavril Calapod, unul se numeşteIeremia, iar un altul Ion, care ar purta astfel numele bunicului patern, Ion Grumaz (ibidem, p. 97, şiAnexa 3, p. 491); doi nepoţi ai lui Mateiaş de pe fiicele sale poartă tot numele de Ieremia: unul,Ieremia Grama, este fiul Nastasiei şi al lui Grama (ibidem, p. 91-92, şi Anexa 8, p. 496); al doilea,Ieremia Brăescul, este fiul Odochiei (ibidem, p. 93-94, şi Anexa 9, p. 497); 3) marele logofăt Mateiaşa stăpânit în Iacobeni, ţinutul Hârlăului, probabil o jumătate de sat, pentru care avusese, după oinformaţie târzie, privilegii de cumpărătură de la Petru Rareş (ibidem, p. 112; dintr-o carte domneascăde judecată din 13 martie 1621, aflăm că Ieremia pârcălab, nepotul lui Mateiaş, avusese pâră ladomnie pentru satul Sloboziani/Iacobeni, pe care îl vânduse fratelui său Toader, şi care îi va ficonfiscat pentru hiclenie – DIR, A, XVII, V, Bucureşti, Editura Academiei, 1957, p. 20-21, nr. 23).Dar în 12 martie 1550, călugărul Evloghie (fostul vistiernic Ieremia) şi Iurie Orâş schimbă jumătatedin Ostopceni, ţinutul Iaşilor, cu jumătatea de jos a satului Iacobeni (DRH, A, VI, întocmit de I.Caproşu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2008, p. 96-98, nr. 53), pentru care putem presupunecă primise acceptul rudei şi megieşului său, Matei mare logofăt (peste un an, în 11 martie 1551,Anuşca, fiica lui Ieremia vistiernic/Evloghie monah, vinde această parte din Iacobeni lui GheorgheMoţoc – ibidem, p. 104-105, nr. 60); 4) în vremea lui Ion vodă cel Viteaz, Ieremia hatman şi portar deSuceava, fratele lui Toader clucer (acesta fiind fiul lui Mateiaş logofătul din prima căsătorie cuAnastasia, fiica lui Cozma Şarpe – Maria Magdalena Székely, op. cit., p. 84-85, 87 şi Anexele 3, 4 şi 6,


brocard, mătasă şi pietre scumpe” pentru proiectata nuntă a domnului cu fiicaregelui polon Cazimir21), fiind răsplătit de domn pentru slujbă. A fost mereu întresfetnicii lui Bogdan vodă, alături de Cozma Şarpe şi Luca Arbure, până la venireape tron a lui Ştefăniţă şi o bună bucată de timp şi după aceea22, fiind mare vistiernicîntre 10 decembrie 1516 şi 25 martie 1523. Probabil că a fost amestecat, într-un felsau altul, în mişcarea boierească contra lui Ştefăniţă din 152323; ulterior s-acălugărit sub numele de Evloghie24. Nu ştim care au fost adevăratele motive pentrucare Ieremia a ales calea monahismului. Poate faptul că intrase, prin căsătorie, înfamilia domnului ţării l-a salvat de execuţie (Anuşca, soţia sa, era verişoară degradul al treilea cu Ştefăniţă vodă), fiind doar îndepărtat din dregătorii; în urma

p. 491-492, 494) şi unchiul Todosiei şi Tofanei, lua cu sila de la mănăstirea Moldoviţa satele Miteşti şiSerafineşti (DIR, A, XVI, III, Bucureşti, Editura Academiei, 1951, p. 75, nr. 94), invocând, probabil,(şi) legăturile de rudenie cu Ieremia vistiernic, unchiul tatălui său. Într-adevăr, în 10 decembrie 1516,Bogdan al III-lea întărise lui Ieremia vistiernic satele Serafineşti şi Miteşti, dăruite de Anuşca,nepoata lui Daniil protopop Herţeg şi vara vistiernicului (ibidem, A, XVI, I, Bucureşti, EdituraAcademiei, 1953, p. 105-106, nr. 103; Domeniul mănăstirilor din Bucovina în secolele XIV-XVIII.Inventar de documente, volum editat de Mihai-Ştefan Ceauşu şi Marius Chelcu, Iaşi, EdituraUniversităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2007, p. 96 (52A). După trecerea la monahism, în 29 aprilie1529, Evloghie şi fiul său Ilea fac un schimb de moşii: Ilea dă tatălui său partea ce-i revenise dinSălăgeni, pentru care primeşte satele Miteşti şi Serafineşti (DIR, A, XVI, I, p. 320-321, nr. 286). De laIlea, mort probabil fără urmaşi, satele trec în stăpânirea surorii sale Marinca, soţia lui Turcu sulger,care le vinde, în 26 mai 1555, lui Alexandru Lăpuşneanu voievod (văr de-al doilea cu Turcu sulger şivăr de-al treilea cu Anuşca, mama Marincăi), care le dăruieşte mănăstirii Moldoviţa (ibidem, A, XVI,III, p. 75, nr. 94; Domeniul mănăstirilor din Bucovina, p. 96 (52B). După episodul răpirii satelor de lalăcaşul de închinăciune de către fiul lui Mateiaş logofătul, se face dreptate de către Petru Şchiopul,care întăreşte Moldoviţei aceste sate în 8 noiembrie 1576 (DIR, A, XVI, III, p. 75, nr. 94; Domeniulmănăstirilor din Bucovina, p. 96 (52C); 5) în sfârşit, dar nu în ultimul rând, în pomelnicul mănăstiriiCoşula, ctitoria marelui logofăt Mateiaş, în lista celor răposaţi apar Ion, Maria, Matei, Anghelina,Iremia şi Elena (N. Iorga, Studii şi documente privitoare la istoria românilor, vol. XVI, Bucureşti,1909, p. 280; idem, De la mănăstirea Coşula, în RI, XI (1925), 7-9, p. 252), înşiruire care, în opinianoastră, arată faptul că Matei era fiul lui Ion şi al Mariei. Aici aducem mulţumiri colegului nostruIoan-Augustin Guriţă pentru semnalarea informaţiei cuprinse în acest pomelnic.

În concluzie, coroborând toate elementele menţionate, se poate formula următoarea ipoteză delucru: Mateiaş, cămăraş de vistierie în 1519, mare vistiernic şi mare logofăt mai târziu, este fiul luiIon Grumaz pârcălab şi al Mariei. Grumaz era la a doua căsătorie, în prima având ca soţie pe Anuşca,vara lui Ieremia vistiernic şi nepoata lui Daniil protopop Herţeg, de la care l-a avut, probabil, pe IurieGrumaz, mare spătar spre mijlocul secolului (Maria Magdalena Székely op. cit., p. 323: ,,Poate că osoră sau o vară a lui Ieremia va fi fost căsătorită cu starostele Ion Grumaz de la Cernăuţi, fiind, astfel,mamă a lui Mateiaş (cămăraşul – n.n.) şi, poate, a lui Iurie spătarul”). Numele lui Ion Grumaz starostede Cernăuţi apare în marile mărturii încheiate în 1499 de Ştefan cel Mare cu Ioan Albert al Poloniei şicu marele duce al Lituaniei (ibidem, p. 83), după care credem că a murit. Astfel, nu după mult timp,Maria se recăsătoreşte cu Dolh, cu care îl are pe Sima. Mateiaş a intrat oarecum în grija unchiului său,Ieremia, cu care era, de altfel, de vârste apropiate, deşi, din punct de vedere genealogic, se află îngeneraţii diferite (să nu uităm că Mateiaş este cămăraş de vistierie pe când Ieremia era mare vistiernic).21 N. Iorga, Istoria românilor, vol. IV, ed. cit., p. 191.22 Ibidem, p. 192, 198, 216.23 Ibidem, p. 233, p. 241 (nota [20]).24 Nicolae Stoicescu, op.cit., p. 304.


acestui fapt, se călugăreşte drept mulţumire lui Dumnezeu că a rămas în viaţă25.Poate că a fost împins spre un asemenea pas de un eveniment din viaţa personalăcare l-a marcat. Cert este faptul că după venirea pe tron a lui Petru Rareş (pe care l-asprijinit anterior?) ctitoreşte mănăstirea Sălăjani (1527-1528)26, între zidurile căreiase retrage, şi pe care o închină mănăstirii Moldoviţa27, refăcută de noul domn.Moare înainte de 11 martie 155128 şi este înmormântat la ctitoria sa.

Fără a insista mai mult, credem că acest personaj merită o cercetare specială,bănuind că a avut un rol mai mare în desfăşurarea evenimentelor din epoca sa,dincolo de ceea ce lasă să se vadă izvoarele vremii pe care le cunoaştem astăzi29.

25 În 12 februarie 1525, este amintit în documente, totuşi, ca fost vistiernic (ibidem).26 Cu hramul Adormirea Maicii Domnului (idem, Repertoriul bibliografic al localităţilor şimonumentelor medievale din Moldova, Bucureşti, 1974, p. 743; Voica Puşcaşu, Actul de ctitorire cafenomen istoric în Ţara Românească şi Moldova până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, Bucureşti,Editura „Vremea”, 2001, p. 420 – aici, numărul care indică hramul (76) trimite la Sf. Samoilă,probabil o greşeală de tipar, în loc de ,,77”, cel sub care este indexat hramul Adormirea MaiciiDomnului –, şi p. 531). În anii 1528 şi 1529, monahul Evloghie, ,,care a fost în trecut vameş Chir, iaracum moştenitor al lui Hristos”, dăruieşte bisericii de la ctitoria sa două manuscrise, un Apostol şi unTipic al Sf. Sava, ,,pentru ruga sa şi a părinţilor săi” (Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi dinŢara Moldovei, p. 45-47).27 La 27 mai 1546, Petru voievod întăreşte actul de danie al lui Ieremia fost mare vistiernic, înmonahie Evloghie, care închină mănăstirea Sălăgeani, făcută din averea sa, şi satul Sălăgeani,mănăstirii Moldoviţa, „unde şi veghetor a fost pus de domnia mea şi groapă şi-a săpat să aibă să-izacă oasele acolo” (DIR, A, XVI, I, p. 527-528, nr. 473). Anterior, în 29 aprilie 1529, monahulEvloghie şi fiul său Ilea făcuseră un schimb de moşii: Ilea îi dăduse tatălui său partea ce-i revenise dinSălăgeni, pentru care primise satele Miteşti şi Serafineşti (ibidem, p. 320-321, nr. 286).28 Mai trăia la 12 martie 1550, când, împreună cu Iurie Orâş schimbă jumătate din Ostopceni, de laţinutul Iaşilor, cu jumătatea de jos a satului Iacobeni (DRH, A, VI, p. 96-98, nr. 53); peste un an, în 11martie 1551, Anuşca, fiica lui Evloghie monah, vinde această parte din Iacobeni lui Gheorghe Moţoc(ibidem, p. 104-105, nr. 60). Să amintim că, în 8 ianuarie 1473, Ştefan cel Mare întărise mănăstiriiMoldoviţa mai multe stăpâniri, printre care şi jumătate din satul Ostopceni, dăruită de IvaşcoArmencici (ibidem, A, II, p. 281-283, nr. 189).29 Impresia noastră, la o primă analiză a datelor, este că Ieremia vistiernic a avut un rol important încadrul a ceea ce se poate identifica ca un grup de boieri înrudiţi, cu interese şi acţiune comună. Dupăcum s-a observat, cei mai mulţi dintre sfetnicii lui Petru Rareş ,,erau urmaşi, direcţi sau colaterali, aiunor vechi dregători sau proprietari de pământ din Moldova ori erau căsătoriţi cu descendente aleacestora. Printre strămoşii lor se aflau: Luca Arbure, [...] Ieremia vistiernicul, [...] Giurgiu de laFrătăuţi, [...] Ion Limbădulce, [...] Oană vornicul, [...] Vlaicul pârcălabul” (Maria Magdalena Székely,op. cit., p. 467). ,,Dinastia ţării avea alături dinastii de dregători. Acest lucru se poate lesne observa,până la mijlocul secolului XVI. [...] Dar cercul rudelor domneşti era mult mai larg, în el fiind incluseşi rudele prin alianţă; de aceea, trebuie să se admită că şi alţi boieri făceau parte din «casa domniei»”(ibidem, p. 468). Ieremia vistiernic era un astfel de personaj, fiind căsătorit cu o descendentă a luiVlaicu pârcălab, unchiul lui Ştefan cel Mare. Astfel, personajul nostru se integrase într-o „structură deforţă” a epocii, în care acţionase solidar cu alţi participanţi în diversele evenimente din epocă.

,,Comparând alcătuirea sfatului din 1522-1523 cu cea din 1524, se constată mari modificări,dispărând nu mai puţin de 12 dregători”, printre care Luca Arbure, Ieremia vistiernicul, Cozma Şarpepostelnicul şi Săcuianul ceaşnicul (Maria Magdalena Székely, op. cit, p. 59). Este posibil ca Ieremia,alături de Cozma Şarpe, să fi făcut parte dintr-un alt grup boieresc decât cel implicat direct înmişcarea contra lui Ştefăniţă vodă, mai exact unul care l-a susţinut pe Petru Rareş, dovadă în acestsens fiind şi faptul că noul domn, adică Petru Rareş, confiscă satele complotiştilor din 1523 (Săcuianupaharnic, Sima vistiernicul şi chiar Luca Arbure) (A. D. Xenopol, op. cit., p. 434), dar nu şi pe cele


Aşa cum am arătat, Ieremia a fost căsătorit cu Anuşca, fiica lui Dragoş, fiullui Duma pârcălab, fiul lui Vlaicu pârcălab şi vărul lui Ştefan cel Mare. Pe de altăparte, Anuşca era nepoata lui Ion Limbădulce, din neamul acelui Tador

ale lui Ieremia vistiernic. Astfel, s-ar explica şi faptul că acesta rămâne în viaţă după decapitareacomplotiştilor de către Ştefăniţă vodă. Deşi ne plasăm pe un teren pur speculativ, ne putem gândi că,într-adevăr, pretendentul Petru din Polonia dintre anii 1507-1527 era Petru Rareş, după cum credeaC. Cihodaru, amintit de tratatul din 1510 ca Petru Mănja, adică Maja (la 1546 dăruieşte satul Măjeşti,pe care îl moştenise de la părinţii săi); sau poate că are dreptate M. Costăchescu, care arăta că familiaMânja nu are legătură cu Maja sau Măjariul, înrudirea cu familia domnitoare prin Clănău spătarul şisoţia sa Dragna explicând pretendenţa boierului Petru Mânja la tronul Moldovei după moartea luiŞtefan (pentru trecerea în revistă a acestor ipoteze, v. ibidem, p. 468, n. [13], a editorilor). Interesantde semnalat este faptul că un urmaş al lui Ieremia vistiernic şi al lui Clănău spătar se numeşte CozmaMajă; apoi, în 11 iulie 1572, un popa Majă era martor la o vânzare în Roşiori (DIR, A, XVI, III, p. 8,nr. 13), sat care la 17 ianuarie 1438 fusese dăruit lui Duma de la Neamţ (Limbădulce) de Ilie şi Ştefanvoievod (DRH, A, I, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi Leon Şimanschi, Bucureşti, EdituraAcademiei, 1975, p. 250-251, nr. 177).

Revenind la discuţia referitoare la existenţa unor grupări de boieri ai secolului al XVI-lea, încazul de faţă deţinători ai dregătoriei de mare vistiernic în vremea lui Petru Rareş, dar şi anterior,constatăm faptul că primii doi mari vistiernici ai lui Petru Rareş sunt Dumşa şi Glăvan, ultimul fiindginerele lui Cozma Şarpe (Maria Magdalena Székely, op. cit., p. 334-343). În ceea ce îl priveşte peDumşa, amintit ca Dumşa Cuzmici în februarie 1529, când conducea o solie în Rusia, adică fiul luiCozma, poate fi fiul lui Cozma Şarpe; acest lucru este posibil, dacă ne gândim şi la faptul că uniiistorici l-au considerat pribeag în Polonia (alături de tatăl său?), după ce activase ca diac în cancelariaţării (Dumşa Cozmovici) în timpul domniilor lui Bogdan al III-lea şi Ştefăniţă (ibidem, p. 334-336).Următorii mari vistiernici au fost Mateiaş, ginerele lui Şarpe (prin prima sa căsătorie, cu Anastasia)(ibidem, p. 84-85) şi nepotul de văr al lui Ieremia, apoi Toma, ginerele lui Ieremia vistiernic (ibidem,p. 343-352; în acest timp Mateiaş era mare logofăt) şi Dan, ginerele lui Glăvan şi al Mariei, fiica luiCozma Şarpe (ibidem, p. 352-364). În acelaşi timp, Toader mare vistiernic între anii 1525 şi 1527 eracăsătorit cu o descendentă din Oană vornic, la fel ca Draga, soţia lui Cozma Şarpe (ibidem, p. 331-332);mai mult, el vindea, la 1 martie 1507, împreună cu rudele sale, ocina sa, Grigoreşti, pe Siret, luiIeremia vistiernic (DIR, A, XVI, I, p. 58, nr. 54; spre sfârşitul secolului, în 6 martie 1587, IleanaDracsineasa, nepoata lui Ieremia vistiernic, era arătată ca fiind din Grigoreşti – ibidem, A, XVI, III, p.340, nr. 415). La grupul marilor vistiernici se poate adăuga şi Iurie Grumaz, mare spătar între anii1545 şi 1550, care se poate să fi fost fiul lui Ion Grumaz, căsătorit, după cum am arătat, cu o vară a luiIeremia vistiernic (Maria Magdalena Székely, op. cit., p. 323). Căsătoriile între descendenţi ai acestorfamilii au continuat şi mai târziu, în cadrul aceluiaşi ,,grup lărgit”: o nepoată de fiică a lui Mateiaşlogofăt, Anfimia, a fost căsătorită cu fiul lui Ion Grumaz vornic, acesta, poate, fiul lui Iurie Grumaz(ibidem, p. 88-89, 323, 325); o fiică a lui Toader vistiernic se numea Todosia Tăbucioaia (aceasta,împreună cu fraţii ei, primea întărire domnească, la 7 aprilie 1558, pentru Prăjeşti, la obârşiaOrbicului, şi Seliştea, cumpărată de tatăl ei, Toader vistiernic, de la nepoţii lui Tăbuci cel bătrân –DIR, A, XVI, II, Bucureşti, Editura Academiei, 1951, p. 108, nr. 10; pentru legăturile cu descendenţiidin Tăbuci cel bătrân, v. I. C. Miclescu-Prăjescu, Obârşia unei familii din Moldova, extras din RIR, X(1940), p. 15, n. 2; un Vasile Tăbuci este diac în cancelaria Moldovei la începutul secolului al XVII-lea –DIR, A, XVII, V, p. 261, nr. 349), iar o strănepoată a lui Ieremia vistiernic a fost căsătorită cu unTăbuci (Tezaur arhivistic vasluian. Catalog de documente (1399-1877), întocmit de Grigore Găneţ şiCostică-Ioan Gărneaţă, Bucureşti, 1986, p. 61, nr. 145), fără să putem preciza legătura genealogicăîntre aceste două personaje, situate în generaţii succesive – mamă şi fiu?; mătuşă şi nepot?); deasemenea, Catrina, fiica lui Gavril Brăescul, nepoata lui Ieremia Brăescul, la rându-i nepot al luiMateiaş logofăt, s-a căsătorit cu Gheorghe Gorovei (Maria Magdalena Székely, op. cit., p. 97 şi anexa9, p. 497), fiul lui Vasile Gorovei logofăt şi al unei fiice a lui Cozma Majă, răstrănepot al lui Ieremiavistiernic, după cum vom arăta în cele ce urmează.


Limbădulce, stăpân în Giuleşti în anul 145530. Împreună au avut trei copii: Ana31,căsătorită cu Toma mare vistiernic; Ilea, căsătorit cu Stanca, fiica lui Olan, caredăruia o jumătate din satul Popeşti, pe Siret, socrului ei, Ieremia vistiernic, la 27decembrie 151932; Marinca, căsătorită cu Turcu sulger, fiul lui Clănău spătar şi alDragnei, fiica Mariei – sora lui Ştefan cel Mare – şi a lui Şendrea portarulSucevei33. Aşadar, Turcu sulger era văr de-al treilea cu soacra sa, Anuşca, iar celetrei fiice ale sale, Vasutca, Anghelina şi Ileana, coborau prin două ramuri din familialui Ştefan cel Mare: o dată, prin tatăl lor, Turcu sulgerul, din sora marelui voievod, adoua oară, prin Marinca, mama lor, din pârcălabul Vlaicu, unchiul domnului.

Nu se ştie cu cine a fost căsătorită Vasutca34, iar din câte se pare nu a avut copii.Ileana a fost căsătorită cu postelnicul Petru Dragsin35. Nu a avut nici ea

copii, la bătrâneţe fiind luată în grija nepotului ei, Ionaşco Dragsin pârcălab deNeamţ (care ,,a îngrijit-o şi a hrănit-o în sărăcia ei”)36, după o viaţă în care a avutpartea ei de necazuri, incluzând şi pribegia în Polonia37. Poate că acest episod deexil se explică prin faptul că postelnicul Dragsin este aceeaşi persoană cu acelPetru Draxin ,,aflat în anturajul de fugari” al lui Ştefan Mâzgă în anii 1565-156638.

30 Coborâtorii din Oană Limbădulce stăpâneau în aceeaşi zonă a Pârâului Negru, spre exemplu laBriţcani, unde la mijlocul secolului al XVI-lea îi găsim pe copiii Varvarei, fiica lui Oană Limbădulce(Constantin I. Andreescu, Constantin A. Stoide, Documente şi regeste, vol. I, Documentemoldoveneşti din sec. XVI, Iaşi, 1934, p. 13, nr. 31; p. 14, nr. 35).31 La 15 aprilie 1569, Ana, fiica lui Ieremia vistiernic, soţia lui Toma vistiernic, răstrănepoata luiVlaicul pârcălab de Cetatea Albă, a lui Clănău spătar, a lui Ion Limbădulce şi a lui Galeş comis, vindeo ocină a sa Agafiei, „cneghina din casa domniei mele” (DIR, A, XVI, II, p. 190-191, nr. 201). Anaera răstrănepoata lui Vlaicu şi nepoata lui Galeş, acesta fiind tatăl lui Ieremia vistiernic. Este vorbadespre acelaşi Galeş, jupâneasa Ana confundând, probabil, generaţiile. În privinţa felului în carecobora Ana din Ion Limbădulce, într-un document din 1 iulie 1519 se arată că surorile Anuşca şiStana, fiicele Marinei, nepoatele lui Ion Limbădulce, vând un sat de peste Prut). Anuşca dindocument, aşa cum am arătat mai sus, este soţia lui Ieremia vistiernic, fiica lui Dragoş şi a Marinei,fiica lui Ion Limbădulce („care venea Anei nu răstrăbunic, cum spune ea, ci bunic”). Din câtecunoaştem, „Clănău nu se număra printre strămoşii Anei (ca părinte al lui Turcu sulger, el îi veneasocru surorii acestei jupânese). Cum ar fi ciudat totuşi ca Ana să se fi înşelat aşezând între înaintaşi orudă prin alianţă, poate că între familia Anei şi aceea a lui Clănău exista o altă înrudire, mai veche, pecare astăzi nu o putem detecta” (Maria Magdalena Székely, Ştefan S. Gorovei, Nepoţii lui Ştefan celMare, în ArhGen, V(X) (1998), 1-2, p. 109; Maria Magdalena Székely, op. cit., p. 345-346)32 DIR, A, XVI, I, p. 153-155, nr. 140.33 Maria Magdalena Székely, Ştefan S. Gorovei, op. cit., p. 108; Maria Magdalena Székely, op. cit., p. 345.34 Maria Magdalena Székely, Ştefan S. Gorovei, op. cit., p. 109.35 Maria Magdalena Székely, op. cit., p. 393.36 La 7 martie 1592, Ionaşco Dracsin fost pârcălab de Neamţ vinde ocina şi dedina sa, de la mătuşa saIleana, fiica lui Turcu fost sulger, o jumătate din satul Iteşti, ţinutul Hârlăului, lui Gligorie Udrea fostmare vatag de Hârlău (DIR, A, XVI, IV, Bucureşti, Editura Academiei, 1952, p. 48-49, nr. 58).37 În 22 aprilie 1598, Ileana dădea ocina şi dedina ei, satul Băleştii pe Siret, ,,luat cu lege” de la sora eiAnghelina şi de la fiii acesteia, pentru satul Scociuhanii, pe care Anghelina îl vânduse din parteaIlenii, când era în pribegie în Ţara Leşească (ibidem, p. 215, nr. 268).38 Maria Magdalena Székely, op. cit., p. 395; v. şi N. Iorga, op. cit., vol. V, Vitejii, ed. a II-a, îngrijitde Constantin Rezachevici, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998, p. 79; Gheorghe Pungă, ŢaraMoldovei în vremea lui Alexandru Lăpuşneanu, Iaşi, Editura Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”,1994, p. 110. Nu erau singurii în această situaţie: ,,După 1560 şi până în 1574 descendenţii lui Toader


Aşadar, satul Giuleştii trebuie să fi fost stăpânit de Anghelina39 şi, maideparte, de către copiii ei. Înainte de a face precizări asupra celui care a fost soţulAnghelinei, precum şi asupra copiilor pe care i-au avut împreună, e necesar săamintim câteva documente care se referă la Giuleşti, primele după cele din secolulal XV-lea, situaţie care pare să indice o curgere liniştită a stăpânirii în acest satpână în debutul veacului al XVII-lea.

La 27 iunie 1626, Sofronia, sora lui Cozma diac din Popşeşti, amaneteazăacestuia partea ei din Giuleşti, câtă se va alege, pe care Cozma urmează să opăstreze până la returnarea banilor. Din acelaşi act rezultă că acel Cozma a maiavut un frate, anume Istrate40. Câţiva ani mai târziu, la 25 mai 1638, Vasile Lupuîntăreşte lui „Cozma lui Maje” cumpărătura sa, o jumătate din Giuleşti (din vatrasatului, cu loc de heleşteu, pomet şi cu 100 de pământuri, „i partea despre apusulsoarelui den giumătate de satu, din dirése de moşie ce au avutu Boldeasca, aceasută de pământuri i-au ales şi i-au datu din rândul din Hânsu, şi din ogoră, şi denrândul den dealul, şi rândul den costă şi rândul de preste drum, din piiatră în suspână în fântâna lui Trif şi până în vale”), de la Sora Boldeasca şi fiii ei Gavrilaş şiŞtefan, a lor ocină şi moşie41. Alegerea celor două jumătăţi de sat are loc în 18 iulie1641, de către Savin Prăjescul fost mare vornic, la cererea lui Cozma Majă şi afraţilor săi, Toader şi Pătraşcu din Giuleşti, şi a rudei lor, Sora comisoaia, cufeciorii ei, Gavrilaş şi Ştefan. Sora comisoaia primeşte jumătatea de sat dinspreClimeşti, spre hotarul Onceştilor, iar Cozma şi fraţii lui primesc partea dinspreBrănişteni42. Întărirea domnească din 18 octombrie 1646 aduce noi informaţii:Gavrilaş şi Ştefan erau fiii lui Boldescul din Giuleşti, iar pentru ocina şi dedina lor,vândută unchiului lor, Cozma Majă şi soţiei sale Drăgălina, bunicul lor Eremia şi

vistier nu mai apar în nici unul din actele timpului. Ca atâţi alţi boieri moldoveni, ei vor fi pribegit înacele vremuri turburi prin Polonia, izgoniţi de cruzimea şi asupririle lui Alexandru Lăpuşneanu”(I. C.Miclescu-Prăjescu, op. cit., p. 10).39 La 12 aprilie 1586, Anghelina, fiica lui Turcu sulger, vinde ocina ei, uricul ei din dres de împărţirece a avut tatăl ei cu ruda sa Udre fost pârcălab de Hotin, o jumătate din Cărsteşti, lui Grigore Udrediac, fiul lui Isac Udre fost medelnicer (DIR, A, XVI, III, p. 314, nr. 380). Cu un an mai înainte, la 5aprilie 1585, Nastasia, fiica Todosiei, nepoata Anghelinei şi a Nastasiei şi a Măriicăi, vânduse ocina şidedina ei, satul Cărsteşti, ţinutul Cârligăturii (ibidem, p. 273-274, nr. 332; p. 275, nr. 333). Ele eraudescendente din postelnicul Cozma Şarpe, după cum aflăm dintr-un act datat 20 martie 1554, princare se întăreau mănăstirii Probota mai multe sate, printre care Crâsteştii, ţinutul Cârligăturii, cefusese dăruit de Anghelina şi sora ei Nastasia şi nepoata lor Todosia, pentru sufletul surorilor saleMăria şi Sofia, sat ce fusese cumpărat de tatăl lor Cozma postelnic (DRH, A, VI, p. 238, nr. 137).40 Dumitru Agache, Addenda et corrigenda. I. Documenta Romaniae Historica, în AIIAI, XX (1983),p. 433.41 DRH, A, XXIV, întocmit de C. Cihodaru şi I. Caproşu, Bucureşti, Editura Academiei Române,1998, p. 353, nr. 361.42 Ibidem, A, XXVI, întocmit de I. Caproşu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2003, p. 164,nr. 175; document publicat şi de Theodor Codrescu, Uricariul, vol. XVII, Iaşi, 1891, p. 341-343 (fărădată şi cu unele diferenţe: „Cosma Mazâlu”) şi în vol. XIX, Iaşi, 1891, p. 30-32, nedatat. A maicunoscut o ediţie în DRH, A, XXIV, p. 174-175, nr. 190, după Uricariul, vol. XVII, cu data : „<După1637 sept. 12>”.


sora lui Sora avuseseră ispisoc de întărire de la Petru Şchiopu43. În sfârşit, dintr-ocarte de judecată din 25 februarie 1647, aflăm că Toader, fratele său Cozma,Pătraşco, popa Statie, sora lor Anesia şi feciorii Sofroniei, ,,toţi feciorii Varvarii,nepoţi ai Plăcsoaiei, strănepoţii lui Clănău spătar”, aveau un diferend de stăpânirepentru o moşie vecină cu trei sate a lor, ce le au unul lângă altul: Buciumi, Ruşii deSus şi Ruşii de Jos44. Spre mijlocul secolului următor, urmaşii acestor fraţi, uniipurtând numele de familie Bogza, alţii numindu-se Giuncul45, vând părţile lor dinRuşi, Bârgăoani şi Buciumi; ei afirmau că descind din Varvara, fata Plaxei, nepoatalui Clănău spătar. Analizând aceste informaţii, Maria Magdalena Székely acceptăca valabilă informaţia că aceste sate au fost stăpânite după Clănău (acesta primeaîntărire pentru satele sale în 2 martie 150846), de o Plăcsoaia, apoi de fata ei,Varvara, şi, în fine, de descendenţii acesteia din familiile Bogzea şi Giuncul. CumPlăcsoaia amintită în aceste documente nu poate fi soţia lui Pintilei Plaxa comisuldin a doua domnie a lui Petru Rareş47, iar ,,Clănău spătarul nu pare să fi avut alţicopii în afara lui Turcu sulger”, autoarea crede că Plăcsoaia nu trebuie căutată îngeneraţia acestuia (ar fi de admis omiterea unei generaţii în enumerarea strămoşiloracelor stăpâni din ţinutul Vasluiului), concluzionând că ,,foarte probabil, Plăcsoaiaeste una din fetele lui Turcu sulgerul. Şi cum singura dintre ele despre care se ştiecă a avut urmaşi este Anghelina, cred că ea a fost căsătorită cu un Plaxa (nucomisul, fireşte, dar poate un membru al aceleiaşi familii – frate sau nepot aldregătorului) şi a avut o fiică Varvara, măritată Bogzea. Nepoţii şi strănepoţii ei auformat familiile Bogzea şi Giuncul”48.

Cine să fi fost, aşadar, soţii Anghelinei şi ai fiicei sale, Varvara? Informaţiinoi în acest sens aduce ,,o însamnari di curgirea neamurilor stăpânitoril(o)r dinGiuleşti”, datată 25 ianuarie 1777 şi rezumată într-un opis de documente prezentatede răzeşii de aici într-un proces de la mijlocul secolului al XIX-lea, care arată:,,anumi că paharnicul Tăbonciu, ginerile paharnicului Andrii, au avut fii pePatraşcu, pe Cozma Majă, pe Sofroniia ce au ţânut-o Gorgul, pe Toader Giuncu, peAnasâia şi pe potropopu Istrati. Din Patraşcu să trag Hermezâeştii şi Porceştii cuneamurile lor, din Cozma Majă să trag Gorovieştii cu neamurile lor, din Sofroniia

43 DRH, A, XXVIII, întocmit de Petronel Zahariuc, Marius Chelcu, Silviu Văcaru, Cătălina Chelcu,Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006, p. 441-442, nr. 519.44 Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. III, Iaşi, 1907, p. 189-191, nr. 110.45 Maria Magdalena Székely (op. cit., p. 400) consideră că cei coborând din Statie se numeau Bogza,iar descendenţii Sofroniei îşi spuneau Giuncul.46 DIR, A, XVI, I, p. 75, nr. 71.47 Mihai Costăchescu crede că o fată a lui Clănău a fost căsătorită cu Plaxa (comis?), ei fiind părinţiiAnghelinei şi ai Varvarei. O altă fată a lui Clănău era căsătorită cu Turcu sulger, având copii peVasutca şi Ileana, măritată cu Dragsin postelnic. După cum am arătat deja, Turcu sulger era fiul, nuginerele lui Clănău, iar Anghelina era soră şi nu vară primară cu Vasutca şi Ileana. GheorgheGhibănescu identifica şi el pe soţul Plăcsoaei cu Plaxa comis, dar astăzi ştim că Pintilei Plaxa comis afost căsătorit cu Ana, fiica lui Luca Arbore şi nu a avut urmaşi (Maria Magdalena Székely, Ştefan S.Gorovei, op. cit., p. 110)48 Maria Magdalena Székely, op. cit., p. 400-401, şi Anexa 39, p. 527.


să tragi Gorgul, din Toader Giuncu să tragi Vasâli Giuncu cu neamu lui, dinAnasâia să trag Cobălenii, iar din Stati să trag Bogzăştii”49.

O confirmare pentru o parte dintre aceste precizări genealogice vine şi dinalte surse documentare. La 7 iulie 1700, Antioh Cantemir dă un uric de întărirediacului de cămară Gheorghe Hermeziu şi rudelor sale, curgători din Clănău spătar,pentru satele Ruşi, Buciumeni şi Bârgăoani (ţinutul Vasluiului), de pe apaBârladului50. Aceleaşi sate erau întărite de către Constantin Duca, la 6 aprilie 1701,lui Gheorghiţă Hermeziu diac de cămară, ginerele lui Toader vătaf, fiul lui Giuncu,nepotul lui Tăbuci, strănepotul lui Clănău spătar, precum şi rudelor sale51. La 1 mai1746, un Toader Giuncu vinde împreună cu rudele sale o parte din Giuleşti, ,,ce lisă tragi de pi strămoaşa lor Varvara, fata lui Andreiu paharnic ce au ţinut-o Tăbocipaharnic52.

Nu ştim cine a fost acest paharnic pe nume Tăbuci. În primăvara anului1560, un Tăbuci fost ceaşnic, fiul lui Mihul Stârcea pârcălab, coborâtor din Tăbucicel Bătrân, îşi împărţea cu rudele sale satul Boian53. O fiică a lui Toader marevistiernic între 1525-1527 se numea Todosia Tăbucioaia54 fără să putem precizalegătura genealogică între aceste două personaje, situate în aceeaşi generaţie (poatechiar părinţii acelui Tăbuci, soţ al Varvarei?).

Coroborând toate aceste date, rezultă aşadar că Anghelina, fiica lui Turcusulger, a fost căsătorită cu un Andrei Plaxa paharnic şi a avut o fiică, Varvara,căsătorită, la rândul ei, cu un Tăbuci (Tăbonciu), de asemenea paharnic, cu care aavut şase copii: Pătraşcu, Cozma Majă din Popşeşti, Sofronia, Toader Giuncu,Anesia şi Istrate. Ei au stăpânit în Giuleşti, moşia mamei lor, de pe Ieremiavistiernicul, precum şi în satele vasluiene moştenite, prin tatăl lor, de pe Clănăuspătarul (Ruşi, Buciumi, Bărgăoani).

A mai avut însă Anghelina şi alţi copii în afara Varvarei? Cu siguranţă, da: evorba mai întâi de un Ieremia şi de sora lui, pe nume Sora, care primiseră întărirede la Petru Şchiopu pentru jumătate din Giuleşti, probabil după o împărţire asatelor stăpânite de Anghelina Plăcsoaia. Această Sora poate fi aceeaşi cu soţia luiGheorghe diac, care vindea, în 1580, o parte din satul Buciumi lui ToaderBoldescul fost pârcălab55. Probabil că nu a avut copii, astfel încât partea ei din

49 ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 257/1841, vol. II, f. 495v., nr. 6 şi 7.50 Tezaur arhivistic vasluian, p. 61, nr. 142.51 Ibidem, p. 61, nr. 145. Pentru lămuriri privitoare la aceste sate şi coborâtorii din spătarul Clănău(neamurile Bogza şi Giuncul), v. Maria Magdalena Székely, op.cit., p. 399-402.52 ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 52/1833, vol. I, f. 94r., nr. 2.53 DRH, A, VI, p. 471-472, nr. 263; p. 477, nr. 266.54 Aceasta, împreună cu fraţii ei, primea întărire domnească, la 7 aprilie 1558, pentru Prăjeşti, laobârşia Orbicului, şi Seliştea, sat cumpărat de tatăl ei, Toader vistiernic, de la nepoţii lui Tăbuci celbătrân (DIR, A, XVI, II, p. 108, nr. 10). Pentru legăturile familiei Prăjescu cu descendenţii din Tăbucicel Bătrân, v. I. C. Miclescu-Prăjescu, op. cit, p. 15, n. 2.55 Creşterea colecţiunilor, nr. VI, 1908, ianuarie-martie, p. 58. La 13 ianuarie 1613, un Eremia dinCertieni primeşte poruncă domnească să-şi pună zi de judecată cu Ştefan Boldescul din Buciumi şi săvină cu actele sale la domnie (DIR, A, XVII, III, Bucureşti, Editura Academiei, 1954, p. 112, nr. 182).Credem că este posibilă o înrudire între copiii Anghelinei Plăcsoaia şi familia Vârnav. Astfel, la 1


Giuleşti a ajuns la fiica lui Ieremia, comisoaia Sora Boldeasca (care îi poartănumele), şi la fiii acesteia, Gavrilaş şi Ştefan, ce-şi vând partea lor, după cum amvăzut deja, lui Cozma Majă, unchiul lor. Acesta era vărul mamei lor, dar putea finumit unchi şi datorită faptului că soţia sa, Drăgălina din Popşeşti, ar fi oBoldească, soră cu Boldescu din Giuleşti, soţul comisoaiei56.

În spiţa de neam întocmită la 1 mai 1828, printre cei şase fraţi din Giuleşti, înlocul Anesiei găsim o ,,comisoaie”: probabil că spiţa a fost întocmită pe bazazapiselor de vânzare din anul 1638 (astfel se explică faptul că Ieremia vistierniceste arătat că ar fi cumpărat Giuleştii de la Vasile vodă Lupu, care doar întăreştevânzarea); numele Sora a fost apoi citit ca substantivul comun ,,soră”, comisoaiaBoldeasca fiind considerată astfel sora lui Cozma. Tot în această spiţă, cei şase fraţisunt arătaţi drept copiii unei Parasca. Ea ar putea fi însă acea Parasca Boldeascacare este amintită, alături de rudele ei, în primele decenii ale secolului al XVII-lea,judecându-se pentru satele Brănişteni şi Şcheuleţi. Aceste sate, alături de Bărboşi,erau întărite, după cum am arătat, în anul 1455, lui Tador Limbădulce57. În 1529,stăpân în Brănişteni şi în Şcheuleţi este Ilea, fiul lui Ieremia vistiernic58. În 1630,satul Bărboşi era al lui Ionaşcu Scoarţeş, tatăl Saftei şi socrul lui Costin postelnic,în timp ce câte o jumătate din Brănişteni şi Şcheuleţi rămân la vistierniculGheorghe Başotă, la care ajunseseră de la Gaftona, mătuşa Saftei59. După cum searată într-o carte domnească din 19 septembrie 1676, anterior, sub Vasile Lupu, sejudecau pentru aceste părţi Parasca Boldeasca, Varvara, Plăcsoaia, Sora şi comisulScoarţeş, arătaţi drept nepoţi ai Gaftonei. Cartea de judecată rămăsese la un Plaxa,

martie 1605, un Vârnav vistiernic este martor în Secuieni, la o vânzare de ocini a lui Ion Potop şi asurorii sale Anghelina, fiii Sorei, nepoţii Prigoroaiei, lui Gheorghe şi lui Iuraşco, fiii lui Başotă(ibidem, XVII, I, Bucureşti, Editura Academiei, 1952, p. 201, nr. 287). Observăm repetarea numelorAnghelina şi Sora; la fel, la 20 martie 1623, Ieremia Vârnav diacul, fratele său Iuraşco şi surorile lorSora şi Axinia, fiii lui Vărnava, primeau întărire domnească pentru cumpărătura tatălui lor, a cinceaparte din a cincea parte din Secuieni, pe care tatăl lor a cumpărat-o de la vărul lui, Rusul, fiulSohiicăi, nepot lui Mihul (DRH, A, XVIII, întocmit de I. Caproşu şi V. Constantinov, Bucureşti,Editura Academiei Române, 2006, p. 49-50, nr. 34). La cercetările pricinilor iscate în Secuieni,înainte de această întărire domnească, participase şi Cozma Majă, împreună cu Toader Giuncu deGiuleşti (Creşterea colecţiunilor, nr. XLIV-XLVII, 1933-1936, p. 28-29).56 Interesant este faptul că satul Popeşti de pe Siret era întărit lui Ieremia vistiernic în 27 decembrie1519 (Domeniul mănăstirilor din Bucovina în secolele XIV-XVIII, p. 294, nr. 129A), o jumătate fiinddanie de la Stanca, nora sa (DIR, A, XVI, I, p. 153-155, nr. 140). În Popeşti vor face însă cumpărăturişi membri ai familiei Boldescu, începând cu fraţii Toader şi Gheorghe Boldescu, la cumpăna secolelorXVI şi XVII (ibidem, A, XVI, III, p. 216-217, nr. 269; p. 252, nr. 306), o jumătate ajungând laPătraşcu Boldescu, fiul lui Toader (DRH, A, XXII, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi L.Şimanschi, Bucureşti, Editura Academiei, 1974, p. 62-64, nr. 58). Pătraşcu Boldescu avea o nepoatăChirana (DRH, A, XIX, p. 610-612, nr. 445), iar un Vârnav (poate chiar diacul Ieremia) era căsătoritcu o Chirana (ibidem, A, XXIII, întocmit de Leon Şimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat şi DumitruAgache, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1996, p. 417, nr. 369); dacă este vorba de una şi aceeaşipersoană, ar fi vorba de o nouă legătură între copiii Plaxei şi familiile Boldescu şi Vârnav.57 DRH, A, II, p. 73-74, nr. 51.58 DIR, A, XVI, I, p. 298.59 Documente, în „Miron Costin”, anul III (1915), nr. 4 (aprilie), p. 50-51, nr. 269.


fiul Plăcsoaiei, căruia întâmplându-i-se ,,sminteală”, şi-a omorât soţia şi a plecat înŢara Românească cu tot cu acte, acestea fiind recuperate de copiii lui Costinhatmanul60.

O Parasca, soţie a lui Nicoară fost comis, fiică a Todosiei şi nepoată aPlăcsoaiei, este amintită în 20 aprilie 1627 făcând un schimb de sate cu DumitraşcuŞtefan mare logofăt61. Un Toader Plaxa (vărul Saftei Scoarţeş), care avea părţi înBrănişteni şi Şcheuleţi, le vinde „verei sale hătmăneasa lui Costin în ţara leşească,fiind ei pribegi acolo”, Safta primind anterior, de la mătuşa Gaftona, şi celelaltedouă jumătăţi din aceste sate62.

Coroborând toate aceste informaţii, reiese ca foarte probabil faptul căAnghelina Plăcsoaia a mai avut, pe lângă Varvara, Ieremia şi Sora, încă patru copii:1) Todosia, care a avut-o pe Parasca Boldeasca, soţia lui Nicoară fost comis;2) Gaftona preoteasa; 3) o fiică, căsătorită cu Ionaşcu Scoarţeş, cu care a avut-o peSafta, a doua soţie a lui Costin hatmanul, părinţii lui Miron Costin, la care ajungsatele amintite mai sus; 4) un fiu, tatăl lui Toader Plaxa, vărul Saftei Scoarţeş.

Întorcându-ne însă la stăpânii moşiei Giuleşti, ne propunem în cele ceurmează să analizăm felul în care a curs stăpânirea în fiecare din părţile stăpânitede cei şase copii ai Varvarei.

1. Cozma (v. Anexa III.2). După cum am arătat, Cozma Majă stăpânea ojumătate din sat, partea dinspre apus (sau dinspre Climeşti), cumpărată de la SoraBoldeasca şi fiii acesteia, la care se adaugă partea sa din cealaltă jumătate (dinspreBrănişteni), adică a şasea parte, plus partea surorii sale, Sofronia, pe care aceasta oamanetase fratelui ei în 1626. Sofronia nu-şi va mai recupera partea ei de sat, partecare va deveni, în secolul al XVIII-lea şi, mai ales, în veacul următor, măruldiscordiei între stăpânii din Giuleşti, mai vechi sau mai noi.

Cele două spiţe de neam invocate arată că din Cozma Majă ,,să tragiScorţăscu”, respectiv că ,,din Cozma Majă să trag Gorovieştii cu neamurile lor”. Încele din urmă, amândouă au dreptate, şi iată cum. Ştim sigur că diacul Cozma Majăa avut patru copii: Vasile, Isac63, Nechita64 şi o fată nenumită. Vasile primeşte de latatăl său jumătatea din Giuleşti cumpărată de la Sora Boldeasca şi fiii acesteia,partea dinspre apus65, pe care Vasile Majă o împarte cu sora sa, Goroveiasa, iar

60 Ibidem, p. 65-68, nr. 281.61 DRH, A, XIX, întocmit de Haralambie Chirca, Bucureşti, Editura Academiei, 1969, p. 244, nr. 186.62 Paul Păltănea, Familia cronicarului Miron Costin şi risipirea moşiilor prin descendenţi (I), înArhGen, IV (IX) (1997), 3-4, p. 145, 147-148.63 CDM, III, întocmit de Mihai Regleanu, Doina Duca, Constanţa Negulescu, Veronica Vasilescu,Cornelia Crivăţ, Bucureşti, DGAS, 1968, p. 110, nr. 431.64 Un zapis din 1 aprilie 1745 arată că un Gheorghi, fiul lui Vasile, nepot lui Nechita Majă, strănepotlui Cozma Majă, vinde nişte părţi din Giuleşti, anume partea strămoaşei sale Sofronia, şi jumătate dinpartea strămoşului său Cozma Majă (ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 52/1833, vol. I, f. 94r., nr. 1).65 ANB, Fond BAR, Documente istorice, XLIX/94 (documentele referitoare la membrii familiei Goroveine-au fost puse la dispoziţie, cu amabilitate, de domnul Ştefan Sorin Gorovei, motiv pentru care îiexprimăm mulţumirile noastre); ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 257/1841, vol. II, f. 489r.-v., nr. 3.


bucata de loc ce-i revine o vinde cămăraşului Dumitraşcu la 15 mai 168266. În 5iunie 1756, nepoata acestuia din urmă, Safta67, împreună cu soţul ei, Panaitepârcălab, vinde a patra parte din Giuleşti cumnatului ei Toader Scorţescu68. Celălaltsfert revenise, aşadar, surorii lui Vasile Majă, care era căsătorită cu Vasile Gorovei,diac69 şi logofăt. Acesta îşi face case în partea sa de Giuleşti, iar în 18 octombrie1676 obţine carte domnească să ţină şi să oprească şi partea Sofroniei din cealaltăjumătate de sat70, dinspre biserică. În 31 iulie 1706, expresie a statutului nelămurital acelei părţi zălogite, Vasile Majă din Hârleşti, nepotul Sofroniei, obţinea de laAntioh Cantemir o carte de a opri pentru sine partea mătuşii sale71. Părţile dinGiuleşti, împreună cu toate problemele legate de acestea, le moşteneşte fiul luiVasile Gorovei, portarul Gheorghe (Gheorghiţă) Gorovei72, căsătorit cu Catrina,fiica lui Gavril Brăescul, cu care a avut şase copii: Miron, Ion, Grigore, Ruxanda,Maria şi Catrina73. Pe lângă sfertul de sat moştenit şi partea Sofroniei (pe care oconsideră scurt că ,,este a me”), Gheorghe Gorovei mai cumpără părţi şi dinbătrânul Cozma, de la Maria şi Aniţa, fetele lui Isac Majă74. În 16 iulie 1723,Gheorghiţă Gorovei şi Catrina dau fiicei lor Ruxanda un sfert din Giuleşti, cu doivecini şi o ţigancă75, iar în primăvara anului 1732, printr-un nou zapis, a patra partede Giuleşti este dată Ruxandei şi fratelui ei, Miron76. Între timp, în 17 martie 1726,ginerii lui Gheorghe Gorovei, Grigoraş Isăcescu şi Toader Carp, primiseră, larândul lor, un sfert din Giuleşti, ,,partea dinspre biserică”, adică în jumătatea

66 ANB, Fond BAR, Documente istorice, XLIX/89; ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 257/1841, vol. II,f. 489v., nr. 5.67 Safta era probabil fiica de suflet a lui Ianache din Podobiţi şi a Catrinei, care primea întăriredomnească pentru averea răposatului ei soţ, afară de partea lui din Giuleşti, la 11 iunie 1753. Se aratăcă vorniceasa Catrina nu avea copii, iar diata soţului ei arsese într-un incendiu de la Curteadomnească (Ioan Caproşu (ed.), Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, vol. V, Iaşi, EdituraDosoftei, 2001, p. 488-489, nr. 751 - în continuare: Documente Iaşi). Vezi şi ANB, Fond BAR,Documente istorice, XXVIII/207.68 ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 257/1841, vol. II, f. 490r., nr. 7.69 Spre a da doar câteva exemple, îl găsim pe diacul Vasile Gorovei scriind acte în anii 1635-1636(DRH, A, XXIII, p. 159, nr. 123; p. 242, nr. 204; p. 257, nr. 218; p. 389, nr. 348). Nu putem faceprecizări, în acest moment, asupra ascendenţilor lui Vasile Gorovei. Un Gorovei vistiernic încredinţaun schimb de moşii din ţinutul Neamţului în 1591/2 (ANB, Fond BAR, Documente istorice, LVII/1;DIR, A, XVI, IV, p. 38). În primele decenii ale veacului al XVII-lea, un Gligorie Gorovei aprod estemartor la Răteşti şi Corni, acelaşi ţinut (ibidem, A, XVII, , Bucureşti, Editura Academiei, 1953, p. 277;V, p. 161, 202, 343). El poate fi tatăl lui Vasile logofătul, având în vedere că numele Grigore îlîntâlnim mai târziu la un nepot al acestuia (la 15 mai 1720, Gligoraş Gorovei vinde o parte dinBârgăoani – ANB, Fond BAR, Documente istorice, LXIX/92).70 ANB, Fond BAR, Documente istorice, XLIX/91; ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 257/1841, vol. II,f. 489v., nr. 4.71 ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 257/1841, vol. II, f. 495r., nr. 3.72 Care se pare că a mai avut şi (cel puţin) două surori, cu care împărţise averea tatălui lor (ANB,Fond BAR, Documente istorice, L/45).73 Maria Magdalena Szekely, op. cit., p. 97, şi Anexa 9, p. 497.74 ANB, Fond BAR, Documente istorice, XLIX/86 şi 131.75 Ibidem, XLIX/229 şi L/47.76 Ibidem, XLIX/92. Fratele lor, Grigore, primea tot acum a treia parte din Popşeşti.


dinspre Brănişteni77. Ruxanda transmite moştenirea sa – întreagă, căci Miron ostăpânise până la moarte, o vreme şi soţia sa, dar ,,aflându-să cu şadere depărtată,la ţânut Dorohoiului şi neputând a o căuta din multe nevoi, au rămas în stăpânirecelorlalţi răzăşi”78 – Mariei, fiica ei, înfiată de unchiul Ioan Gorovei mare căpitande Dorohoi şi apoi mare şetrar, care nu a avut copii79. Înainte de 1 septembrie 1747,Maria se căsătoreşte cu Toader Scorţescu80, care, cu această zestre, îşi întregeştecumpărătura sa anterioară, stăpânind acum întreaga jumătate de sat dinspreClimeşti81. Mai departe, această parte de moşie, împreună cu actele ei, trecea laAnastase Scorţescu, care cerea alegere de hotare în primăvara anului 179782, şi maicumpăra, în 23 noiembrie 1807, alte părţi în Giuleşti83. Intră însă în pricină cuToader Gorovei, fiul lui Constantin Gorovei postelnic al treilea şi nepotul de frateal lui Miron Gorovei. Acesta, pe baza unei danii a vărului său Ştefănache Ghergheldin 1806, şi găsind şi actele vechi ale moşiei, de la Gheorghiţă Gorovei,declanşează un proces cu Anastase Scorţescu, dus până în septembrie 1820, dupăcare nu mai avem ştiri despre epilogul acestei poveşti84.

Hatmanul Alexandru Scorţescu85 şi soţia sa Profira, care în anul 1841 seplângea că moşia sa este împresurată dinspre Climeştii agăi Nicu Ghica, dinspreBârjovenii agăi Gheorghe Negruţ, de răzeşii din Bogzeşti, dinspre părţileHermezieştilor şi dinspre Brănişteni86. Procesul va fi dus mai departe de fiicaProfirei, Catinca şi soţul acesteia, postelnicul Iancu Iamandi.

2. Toader Giuncu (în continuare, pentru Toader Giuncu şi ceilalţi fraţi ailui Cozma Majă, v. Anexa III.3). După ştiinţa noastră, primele informaţii despreun purtător al numelui Giuncu le avem din 1625, când Nechita de Sârbi vinde luiToma postelnic o parte de ocină din Bodeşti, „partea mea şi a lui Pătraşco

77 Ibidem, XLIX/85.78 Ibidem, XLIX/105.79 Ioan Gorovei era ginerele lui Ursul de la vistierie (Documente Iaşi, vol. IV (1726-1740), Iaşi,Editura Dosoftei, 2001, p. 308, nr. 416).80 Acum, Ioan Gorovei vinde ginerelui său, Toader Scorţescu, casele sale din mahalaua Tălpălari,menţionând că Maria este nepoata sa de soră (ibidem, vol. V, p. 325-326, nr. 542).81 Pentru această parte de Giuleşti, Toader Scorţescu primeşte întărire la 2 august 1766 (ANI, DivanulDomnesc, dos. nr. 257/1841, vol. II, f. 490r., nr. 8).82 ANB, Fond BAR, Documente istorice, XXVIII/207 şi 210.83 Theodor Codrescu, op. cit., vol. VI, p. 280 (copie într-o condică a Divanului, p. 378-379, la nr. 27).84 ANB, Fond BAR, Documente istorice, XLIX/104-106, 138-140, 147, 199. Toader Gorovei eramort în anul 1835, când postelnicul Gheorghe Vârnav reclama o datorie bănească neplătită de răposat(nota de inventar referitoare la un dosar de la ANI, Comisia epitropicească, tr. 74, op. 82, nr. 163, careînsă lipseşte astăzi, ca şi alte trei dosare din acelaşi transport – nr. 121 şi 160; la fel, tr. 1716, op.1949, nr. 194!).85 El pomeneşte de jumătatea sa din Giuleşti, dinspre apus, dar şi de ,,dreptăţile ce am de a ave giumătatede sat i părţi în ceialaltă giumătate de sat, despre răsărit” (ANB, Fond BAR, Documente istorice,CXXXVI/43). Alexandru Scorţescu moare în anul 1831 (Catagrafia fiscală a Moldovei din anul 1831,editată de Corneliu Istrati, Iaşi, Editura Universităţii ,,Alexandru Ioan Cuza”, 2009, p. 183-184).86 ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 257/1841, vol. II, f. 7r. şi urm.


Giuncul”87, iar un Gligorie Giuncul, împreună cu alţii, vinde lui Lupul Prăjesculmai multe pământuri din Druleşti, un an mai târziu88.

După 1647, pe Toader Giuncul de Giuleşti, fratele lui Cozma Majă, îl găsimmenţionat la 23 decembrie 1651, alături de Ieremia Vârnav, la vânzarea unor părţidin Tuleşti şi Galbeni89. Alături de acest Toader, documentele vremii menţionează,în aceeaşi perioadă, şi pe un Toader Giuncul de Bodeşti90 sau pe Toader Giunculdin Rus 91.

Important este un act din 5 aprilie 1680, în care apar martori la o danie deocină din Feleşti Toader Giulescul din Giuleşti şi Gheorghiţă Hermeziu92. AcestToader este fiul omonimului de la 1647 şi socrul lui Gheorghe Hermeziu, carepătrundea astfel, prin căsătorie, în obştea răzăşească din Giuleşti. De altfel, în 9iunie 1745, Toader Giuncul, Nicolai fiul lui Ion, Maria, Gavrilaş, Vasilie, fiul luiGligorie, Vasilie, fiul lui Toader Giuncul şi Sandul Giuncul, cu tot neamul lor, fiiilui Vasile Giuncul, nepoţii lui Toader Giuncul, strănepoţii Varvarei, vând ocina şimoşia lor la ţinutul Vasluiului, pe Bârlad, din jos de târgul Vaslui, ce se cheamăRuşii şi Buciumii şi Bărgăoanii, din aceste trei hotare o jumătate de hotar, partealor, moştenire de la Varvara, fata Plaxei, nepoata lui Clănău spătar, lui AndreiHermeziul. Actul, în care mai semna Darie Giuncul, era încredinţat şi de alţimartori, printre care Ştefan Porcescul şi Lupul Porcescul93. În spiţa pe care Gh.Ghibănescu, editorul acestui document, o întocmeşte pentru neamul Giuncul,apare, astfel, o triplă eroare: 1) Varvara nu este fiica lui Plaxa comisul, 2) nu a fostcăsătorită cu un Bogza, 3) de la care să fi avut pe Istratie Bogza şi o fiică, căsătorităcu Toader Giuncul.

Discuţia despre familia Giuncu nu se poate încheia fără a aminti de legăturacu Ion tălmaci, atestat documentar la 18 septembrie 1503, care a avut trei copiii:Pârvu, Ion şi Neacşa. Dintr-un ispisoc de la 10 mai 1601, aflăm că Ion diac, fiultălmaciului, are un fiu, Vascan, ce a avut la rândul său pe Grozav şi Nastasia. Pârvua avut pe Truşan, care a avut pe Vasile şi Agafia. Într-un zapis de pe la 1745-1746,Axinia, fata lui Truşan, cu fiii ei, Ionaşco, Vasile, Mihăilă şi Simion, vinde o partede ocină din satul Hărăgeşti, pe Bârlad, ţinutul Tutovei, pe care Ion T. Sion îlconsideră acelaşi cu vechiul sat Neagomireştii, întărit urmaşilor lui Ion tălmaci la16 martie 1529. Un izvod din 28 iunie 1723 face socoteala şi măsurătoarea părţilordin Hărăgeşti înstrăinate anterior, amintindu-se că satul se împarte pe trei bătrâni:Truşan (zis şi Popeşti); Grozav (zis şi Oteşti); Gătici. Bătrânul lui Gătici (urmaş alNeacşei) se împarte în trei, o parte fiind vândută de Gavril, fiul lui IonaşcoGiuncul, nepot lui Apostol Gătici. Un zapis din 26 iunie 1723 confirmă vânzarea,

87 DRH, A, XVIII, p. 458-459, nr. 394.88 DRH, A, XIX, p. 64, nr. 46; p. 196, nr. 160.89 Gheorghe Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, vol. III/1, Iaşi, 1910, p. 7, nr. 5; v. şi Creştereacolecţiunilor, nr. XLIV-XLVII, 1933-1936, p. 28-29.90 Gheorghe Ghibănescu, Ispisoace, III/1, p. 12-13, nr. 10.91 Theodor Codrescu, op. cit., vol. XII, Iaşi, 1889, p. 321-322.92 Documente, în „Miron Costin”, anul III (1915), nr. 8-9 (aug-sept.), p. 126, nr. 317.93 Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XXIV, Iaşi, 1930, p. 27-28, nr. 29.


cu precizarea suplimentară că Ionaşco Giuncul este nepot de soră lui ApostolGătici94. Cum ştim că Ieremia vistiernicul avea un văr pe nume Ion diac, având învedere şi prezenţa unui Giuncul printre urmaşii lui Ion diacul menţionat în 1601, neîntrebăm dacă nu cumva acesta este acelaşi cu vărul lui Ieremia, aşadar frate cuAnuşca, soţia lui Ion Grumaz95.

3. Pătraşcu. Spiţa din anul 1828, evocată mai sus în câteva rânduri, aratăcă Pătraşcu a avut patru copii: Tudora, Ştefănia, Mărica şi Pavăl Porcescu.

3.1. Despre Tudora se spune că au ,,ţinut-o Axinti Urichianu”, avânddescendenţi până în debutul veacului al XIX-lea, toţi purtând numele Urecheanu96.

3.2. A doua amintită este Ştefănia, ,,din cari sint aldi Galeţă”. Primele ştiridespre membrii acestui neam ne parvin din anul de la facerea lumii 7101 <1592septembrie 1 – 1593 august 31>, când Aron vodă întărea lui Nechita păhărnicel,fiul lui Drăgan Galiţă, cumpărătura sa, a şaptea parte din satul Bahna, de la Văsiica,fiica lui Toader Galiţă97. Mai târziu, la 24 octombrie 1622, Ştefan Tomşa întăreşteînvoiala de împărţire pentru părţi de ocină şi vecini din satul Bahna, ţinutul Trotuş,dintre Bejan fost staroste şi acelaşi Nechita păhărnicel din Filipeşti, care primisetoată partea tatălui său, Drăgan Galici [= Galiţă]98.

De remarcat faptul că membrii neamului Galiţă stăpânesc în zona satelorBahna şi Filipeşti99, aproape de Giuleşti.

Nu mai avem prea multe date despre acest neam. La 21 iunie 1780, unCostandin Galiţi şetrar împarte cu egumenul mănăstirii Bârnova un sălaş deţigani100.

În 1831, catagrafia ţinutului Neamţ înregistra în satul răzăşesc Bogzeşti dinOcolul Siretului pe un Leon, fiul mazilului Vasile Galiţi101, care nu poate fi altuldecât cel care dădea mărturie în anul 1828 la întocmirea spiţei amintite.

3.3. Mărica este cea ,,din cari esti Hărmeziu baştină". Într-adevăr, în secolulal XIX-lea, şi Costandin Sion ştia că Hermezieştii sunt ,,moldoveni, răzăşi de la

94 Ion T. Sion, Ion tălmaci-tulpină a unui bogat arbore genealogic, în ArhGen, VI (XI) (1999), 1-4,p. 229-243.95 V. supra, nota 20.96 În 22 martie 1606, Ieremia Movilă întărea uric lui Andronic, Gherasim, Odochia, Todosia şi Irina,copiii lui Gheorghe şi altor rude ale lor, toţi nepoţi ai Urechianului, anume satul Medieneşti, cu loc demoară şi pive pe Moldova, ţinutul Suceava, a cărui privilegii de la Ilie voievod, Ştefan voievod şiAlexandru voievod se pierduseră în vremea războiului lui Mihai voievod (CDM, I, întocmit deVirginia Isac, Bucureşti, 1989, p. 295, nr. 1270; Tezaur arhivistic vasluian, p. 32, nr. 46).97 DIR, A, XVI, IV, p. 58, nr. 7498 Ibidem, A, XVII, V, p. 170-171, nr. 234.99 Pe un Antologhion, tipărit la Iaşi în 1755, aflat apoi în satul Filipeşti, se află însemnarea: ,,[...] sinteMineiu am cumpărat-o noi, sătenii ot Hilipeşti drept [...]sprezece lei bani noi. Şi am dat eu [...], eu PavalGaliţă am dat 16 parale” (Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei. Un corpus editatde I. Caproşu şi E. Chiaburu, vol. II (1751-1795), Iaşi, Casa Editorială Demiurg, 2008, p. 50).100 Documente Iaşi, vol. VII, Iaşi, Editura Dosoftei, 2005, p. 630, nr. 480.101 ANI, Vistieria Moldovei, dos. nr. 239/1831, f. 8v-9r.


Roşiori, din ţinutul Neamţului şi Giuleştii[...]”102. După cum am văzut, ToaderGiulescul vătaf l-a avut drept ginere pe clucerul Gheorghe Hermeziu, fiul luiConstantin Hermeziu (care a mai fost căsătorit cu Tofana Tăutu)103 şi alAngheluşei, fata lui Dumitraşco Scânteie Baltag „de pe Smila din Ghicani”104.

Aşadar, în calitate de ginere al lui Toader Giuncu, Gheorghe Hermeziuajunge să stăpânească părţi din satul Giuleşti, zestre a soţiei sale, Aniţa105, de lacare a avut doi fii, Ştefan şi Ursachie, care îşi împărţeau, la 13 iulie 1718, moşiiletatălui lor, după cum aflăm dintr-un document mai târziu, datat 28 februarie 1766:astfel, Ursachie primea ,,parte din Sirbi, i din Munteni, din Sohodol la ţânutulNeamţului, care părţi sunt de pe moaşa noastră, fata lui Toader Giulescul,giupâneasa moşului Gheorghiţă, care să trag de pe Pătraşco”, precum şi ,,părţile dinBaba Ra ot ţânutul Vasluiului”; la rândul său, Ştefan primea ,,parte din Giuleşti, dela ţânutul Neamţului” şi ,,parte din Onişcani, câtă să va alegi, ot Neamţu”106. Înceea ce-i priveşte pe Hermezieştii stăpâni la Giuleşti, următoarele informaţii leavem în legătură cu postelnicul Grigore, fiul lui Ursachie, care, la 22 noiembrie1760, primeşte poruncă de la domnie să întoarcă nişte ţigani fugiţi de la mănăstireaCetăţuia, bănuiţi că s-ar afla „la Giuleşti, la casa ta” sau să vină, dacă are actepentru aceştia, la Divan107.

La mijlocul veacului al XVIII-lea, începând cu anul 1745, Hermezieştiicumpără masiv în jumătatea de răsărit a Giuleştilor, mai ales Grigoraş, Antohi şiEnachi, din bătrânii Cozma, Giuncu, Pătraşcu şi chiar Sofronia108. Astfel, în 1 iulie1760, un izvod hotarnic încredinţat de Ioanichie episcop de Roman, după o alegerede hotare făcută la cererea Hermezieştilor, arată că aceştia stăpâneau – în jumătateadinspre Brănişteni, care se împărţea în şase bătrâni, câte 51 de pământuri şijumătate în câmp şi câte opt pământuri patru paşi din silişte – patru dintre aceştibătrâni (206 pământuri), cu un bătrân de baştină, adică bătrânul Pătraşcu109.

În schimb, părţile din Baba Ră erau moştenite de la Ursachie de fiul săuAndrei, care, la rândul său, mai cumpăra părţi acolo, după cum vedem dintr-unzapis din 15 iunie 1750, prin care Ştefan Porcescul scrie lui Andrieş Hermeziulogofăt, ruda sa, după cum ar indica spiţa din anul 1828, în privinţa unor bani „ce aimai rămas dumneata di pe moşie ce ai cumpărat de la Babare, poi dumnata pricină

102 Costandin Sion, Arhondologia Moldovei. Amintiri şi note contimporane. Boierii moldoveni, textales şi stabilit, glosar şi indice de Rodica Rotaru, prefaţă de Mircea Anghelescu, note şi comentarii deŞtefan S. Gorovei, Bucureşti, Editura Minerva, 1973, p. 301. Remarcăm legătura dintre Hermezieşti şiRoşiori, unde, reamintim, un popa Majă era martor la o vânzare (DIR, A, XVI, III, p. 8, nr. 13), satulfiind dăruit, la 17 ianuarie 1438, lui Duma de la Neamţ (Limbădulce) de Ilie şi Ştefan voievod (DRH,A, I, p. 250-251, nr. 177)103 Informaţie regăsită în spiţa neamului Hermeziu, întocmită de domnul Mihai Dimitrie Sturdza, carene-a oferit-o cu generozitatea-i recunoscută, motiv pentru care îi mulţumim şi pe această cale.104 Ioan Antonovici, Documente bârlădene, vol. III, Bârlad, 1915, p. 112, nr. XCIX.105 Spiţa neamului Hermeziu întocmită de Mihai Dimitrie Sturdza.106 ANB, Fond BAR, Documente istorice, DCCLXXVIII/70.107 Documente Iaşi, vol. VI, Iaşi, Editura Dosoftei, 2004, nr. 324, p. 279.108 ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 52/1833, vol. I, f. 94-95, nr. 1-14.109 Ibidem, dos. nr. 257/1841, vol. II, f. 498r., nr. 13.


ca se mă iscălescu şi eu despre mine pricină nu este, că noi cu ace moşie n-avemtrabă, că maica nostră i-au dat-o lui, noă n-au dat într-alte locuri cu aceasta [...]”110.

În ceea ce priveşte neamul Hermeziu, ne limităm în continuare la a menţionadoar faptul că în secolul al XIX-lea membrii acesteia intră într-o serie de procese,atât cu vecinii de moşie, cât şi în cadrul propriei familii111, ba chiar încep să vândădin părţile ce li se cuveneau112.

3.4. Pavăl Porcescu, ,,ce-l stăpâneşti Hărmeziu”. Legăturile de rudenie dintreneamurile Porcescu şi Hermeziu sunt arătate de zapisul din 15 iunie 1750, amintitanterior.

În 1785, un Apostol Pleşca şi soţia sa Aniţa, fata Rucsandei, nepoată de sorăa lui Ştefan şi Lupu Porcescu, strănepoată lui Pavel Porcescu, dăruiau bisericii dinGiuleşti partea lor de moşie113.

Semnalăm, în acest context, şi zapisul din 20 aprilie 1784, prin care SaftaVârnăvoaia, fiica lui Ştefan Porcescu mazil de la ţinutul Neamţului, împreună cufiii ei, Ioan şi Toader, vând banului Constantin Başotă două locuri de casă în moşiaŢoleşti, ţinutul Sucevei114.

4. Istrati. Amândouă spiţele arată, fără echivoc, că din protopopul Istratese trag Bogzeştii. În anul 1842, un Manole Bogza căpitan şi vornic de poartăconfirmă: ,,strămoşul nostru Istrati din înpreună cu sora lui Sofronii, ci sântém noirăzăşii Bogzăşti”115.

La 1 iunie 1745, Iftimie Bogzea, fiul lui Toader Bogze din Giuleşti, fostpîrcălab, nepot lui Istrati, strănepot Varvarei, cu soţia sa Dochiţa şi fiii lor, Ioniţă şiConstantin, împreună cu Toader, fiul lui Ştefan Bogza, şi Petre, fiul lui VasileBogzea, toţi nepoţi lui Istratie şi strănepoţi Varvarei, vând ocina şi moşia lor, laţinutul Vasluiului, pe Bârlad, „unde să numeşte acum Babare”, din trei hotare ce secheamă Ruşii, şi Bărgăoanii şi Buciumii, toate într-un hotar, partea lor din bătrînullor o jumătate de sat, de la strămoşul lor Clănău spătar, lui Andrei Hermeziu otvistierie şi soţiei sale Nastasia. Printre martori: Ştefan Porcescul116. Pe baza acestuiact, Gh. Ghibănescu considera că Varvara, fiica Plaxei comisul, se căsătorise cu unBogza, cu care l-a avut pe Istratie Bogza, acesta, la rândul său, având trei fii:Toader, Ştefan şi Vasile.

Recitind mai atent zapisul, se constată că Iftimie, fiul lui Toader Bogza deGiuleşti, Ştefan şi Vasile Bogza sunt nepoţi lui Istratie, astfel încât reconstituireacorectă a tabloului descendenţilor acestuia trebuie să ţină cont de faptul că a avut ofiică, căsătorită cu Toader Bogza din Giuleşti, cu care au avut pe Iftimie, Ştefan şiVasile; în rest, se poate urma spiţa lui Gh. Ghibănescu.

110 Gheorghe Ghibănescu, op. cit., vol. XXIV, p. 37-38, nr. 39.111 Vezi ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 52/1833, vol. I-II.112 ANI, Isprăvnicia ţinutului Iaşi, dos. nr. 768/1833, f. 1.113 Idem, Divanul Domnesc, dos. nr. 52/1833, vol. I, f. 94v., nr. 15.114 Creşterea colecţiunilor, nr. VI, 1908, ian.-mart., p. 91.115 ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 257/1841, vol. II, f. 59r.116 Gh. Ghibănescu, op. cit., vol. XXIV, p. 26-27, nr. 28.


Nu ştim în ce fel se înrudea acest Toader Bogza cu urmaşii diecilor de secolXVI, Grigorie Bogza117 şi Ion Bogza118, sau cu familia logofătului Drăghici Bogza,cu stăpâniri, în secolele XVI-XVII, în Vilneşti119. Drăghici stăpânea, din 11februarie 1593, satele Lăleşti şi Căcăceni, ţinutul Neamţului, pe Cracău, dăruite deAron voievod, „pentru că atunci, când a fost nevoia ţării, domnia mea am luat de laBogza clucer două sute de bani roşii ungureşti şi patru telegari cu sanie şi i-am datmamei hanului”. Satele erau „drepte domneşti de moştenire”, fiind vîndute decipentru nevoia ţării120. Patru ani mai târziu, Ieremia Movilă întăreşte lui DrăghiciBogza logofăt ocinile sale, printre care o parte din satul Petereşti, „unde au fost cuşederea care se chiamă acuma Bogzeştii pe Crasna”, şi satul Floreşti, la guraCrasnei, ce se cheamă acum Băbicenii, cumpărat de la Vasutca, fiica lui Turculsulger121.

Poate că Toader din Giuleşti să fi fost fiul acelui Şerpe, fiul lui Toader Bogzadin Mohoriţi, care la 20 august 1617 dădea ocina sa ce se va alege din Mohorâţi,pentru un cal cu care era dator122.

Pe acest trup din moşia Giuleşti va apărea la un moment dat satul/cătunulBogzeşti123, răzăşesc, în care, în anul 1831, catagrafia Vistieriei recenza, alături depersonaje purtând numele Galiţă şi Giuncu, pe Mihai sân Grigoraş Bogza, Grigori,Neculai, Vasile, Manole, Costache, toţi fii ai lui Gheorghe Bogza, mazili124.

La 3 martie 1838, în obştea Bogzeştilor intra hatmanul Iordache Ghica, cecumpăra a treia parte din bătrânul Istrate de la un Pavel Bucur125.

5. Sofronia. Am văzut că Sofronia nu-şi va mai recupera partea pe care oamanetase fratelui ei, Cozma, în anul 1626, acesta fiind motivul pentru care spiţade neam din 1828 o arată ca fiind stearpă, în sensul că descendenţii ei nu vor maistăpâni în Giuleşti126. Altminteri, ea a fost căsătorită cu un Gorgul, dacă informaţiacuprinsă în spiţa răzăşească din 1777 este corectă127, nefiind, aşadar, ascendentaneamului Giuncul128.

117 Scrie acte între 1 martie 1528 şi 30 aprilie 1537 (DIR, A, XVI, I, p. 249, nr. 220; p. 391, nr. 352).118 Ibidem, XVI, II, p. 100, nr. 91 (1557 noiembrie 8); p. 149, nr. 141 (1560 aprilie 13).119 Mircea Ciubotaru, De la Vilneşti la Movila lui Burcel. Observaţii onomastice şi istorice, extras dinArhGen, I (VI) (1994), 1-2, p. 145 şi 149.120 DIR, A, XVI, IV, p. 68-69, nr. 89.121 Theodor Codrescu, op. cit., vol. XVI, Iaşi, 1891, p. 255-258.122 DIR, A, XVII, IV, p. 201, nr. 250.123 Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, autorităţile austriece de ocupaţie arătau despre satele de aici:,,Giuleşti (Dschulesty), sat în ţ. Roman (r. Roman), aşezat lângă o vale adâncă, ce îngreuneazăcirculaţia între cele două părţi ale satului, în apropierea satelor Bogzeşti şi Brănişteni. La nord şi sudse află păduri rare de stejari. E format din 30 de bordeie şi case mici de împletituri, locuite de 24 capide familie birnici şi 10 alţi bărbaţi apţi de muncă. Biserica se află în grupul de case de la nord. În satse găsesc 8 cai şi 46 boi” (Ion Donat, Şerban Papacostea, Ţinuturile dintre Carpaţi şi Siret într-odescriere austriacă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea (III), în RIS, VIII-IX (2003-2004), p. 502).124 ANI, Vistieria Moldovei, dos. nr. 239/1831, f. 8v-9r.125 Idem, Divanul Domnesc, dos. nr. 257/1841, vol. II, f. 501r-v., nr. 11-16.126 ANB, Fond BAR, Documente istorice, MCDLXXII/91.127 ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 257/1841, vol. II, f. 495v., nr. 6 şi 7. E posibil să fie vorba defamilia Gogulescu, pe care o găsim în 1820, alături de neamul Boldescu, într-o pricină pentru o parte


6. Anesia. Într-o hotarnică din 10 martie 1811, la alegerea unor părţi dinGiuleşti, se arată că ,,bătrânul Onosâi să stăpâneşti di neamul Cobulenil(o)r iMăjăriu şi esti ales alăturea pi din gios di a Bogzăştilor, pi lângă Hermezieşti, şi săînparti în dou, giumatati stăpânesc neamul Măjăriul(u)i şi ceialantă giumatatistăpâneşti neamul Cobăl<e>ni”129. Aici, în anii 1812-1813, preotul Ioan, fiulpreotului Tanasă, cu surorile lui, Vasile Gârdea cu fraţii lui, Tanasă croitorul şi ailui, şi căpitanul Ioniţă Tomuzăi vindeau logofătului Constantin Balş părţile lor,alese şi stâlpite, din bătrânul Anesia130.

Prin cele prezentate mai sus, am încercat să arătăm modul în care a cursstăpânirea în satul Giuleşti vreme de mai bine de 350 de ani, o curgere liniştităpână în debutul veacului al XVII-lea, când începe o perioadă de vânzări ale unorpărţi de moşie, alese sau nu, care vor duce, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, la numeroase procese între proprietari. Într-un studiu viitor ne propunem săabordăm tocmai aceste aspecte conflictuale între proprietarii din Giuleşti, urmaşi aineamurilor Bogza, Giuncu, Gorovei, Hermeziu, Scorţescu şi Urecheanu, la rândullor coborâtori din nepoţii colaterali ai lui Ştefan cel Mare131.

Le domaine Giuleşti du département de Neamţet ses maîtres jusqu’aux premières decennies du XIX e siècle

Résumé

Cet ouvrage se propose de présenter quelques aspects concernant l'historique de la terre deGiuleşti (district de Neamţ) et de ceux qui l'ont administrée en tant que propriétaires jusqu'auxpremières décennies du XIXe siècle. Cette recherche est fondée sur l'arbre généalogique élaboré le 1mai 1828, à la suite d'une demande faite par Chira Maria, appartenant à la famille Urecheanu, quipossédait des parties des terres dans les villages de Giuleşti, Munteni, Sârbi, Sohodol (district deNeamţ) et Baba Ră (district de Vaslui), et qui sollicitait la délimitation des frontières de ces terres. Apartir des données fournies par cette ce document le présent ouvrage tente de clarifier certainséléments concernant la manière dont la propriété s'est déroulée dans le village de Giuleşti, à partirIeremia, vistiernic (trésorier) pendant le règne d'Etienne le Grand, jusqu'aux propriétaires des sièclessuivants, appartenant aux familles Bogza, Galiţă, Giuncu, Gorovei, Hermeziu, Scorţescu etUrecheanu. Les résultats de cette recherche sont susceptibles de contribuer à enrichir les donnéesconcernant la transmission de la propriété et l'historique de quelques familles de la petite et moyennenoblesse de la Moldavie médiévale.

Mots-clefs: arbre généalogique, Giuleşti, propriétaire, transmission de la propriété, village.

din satul Tuleşti, ţinutul Neamţului (Theodor Codrescu, op. cit., vol. VI, p. 222; Creştereacolecţiunilor, nr. VI, 1908, ianuarie-martie, p. 116).128 Maria Magdalena Székely, Ştefan S. Gorovei, op. cit., p. 110; Maria Magdalena Szekely, op. cit.,p. 400, şi Anexa 39, p. 527.129 ANI, Divanul Domnesc, dos. nr. 257/1841, vol. II, f. 499v., nr. 3.130 Ibidem, f. 500r.-501r., nr. 6-10.131 În ceea ce priveşte chestiunea urmaşilor pe care i-au lăsat nepoţii colaterali ai lui Ştefan cel Mare,vezi Maria Magdalena Székely, Ştefan S. Gorovei, op. cit.


ANEXA I. Amplasarea geografică actuală a satului Giuleşti din judeţul Neamţ(după România. Hartă topografică, întocmită de Direcţia Topografică Militară,

Scara 1:100.000, 1996)


ANEXA II.1. Spiţa de neam din anul 1828 (facsimil).


ANEXA II.2. Spiţa de neam din anul 1828 (transcriere)

ABREVIERI

AARC = Arhiva Arhiepiscopiei Romano-Catolice, BucureştiAARMSI = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii IstoriceAARMSL = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii LiterareAB = Arhivele BasarabieiACNSAS = Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor SecurităţiiAD = Acte şi documente relative la istoria renaşterii RomânieiAE = L'Année EpigraphiqueAEA = Annona Epigraphica Austriaca, în „Tyche”, VienaAHR = American Historical ReviewAIR = Arhiva Istorică a RomânieiAIIAC = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie ClujAIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, IaşiAIIC = Anuarul Institutului de Istorie ClujAIINC = Anuarul Institutului de Istorie Naţională, ClujAIIX = Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, IaşiAJA = American Journal of ArchaeologyAMAE = Arhiva Ministerului de Externe al RomânieiAMEM = Anuarul Muzeului Etnografic al MoldoveiAMM = Acta Moldaviae Meridionalis, VasluiAMN = Acta Musei NapocensisAMR = Arhivele Militare RomâneAnnales HSS = Annales Histoire, Sciences SocialesANB = Arhivele Naţionale, BucureştiANDMB = Arhivele Naţionale. Direcţia Municipiului BucureştiANI = Arhivele Naţionale, IaşiANIC = Arhivele Naţionale Istorice CentraleANRM = Arhivele Naţionale ale Republicii MoldovaANV = Arhivele Naţionale, VasluiAO = Arhivele OltenieiAP = Analele PutneiAPH = Acta Poloniae Historica, VarşoviaAR = Arhiva RomâneascăArhGen = Arhiva Genealogică„Arhiva” = „Arhiva”. Organul Societăţii Ştiinţifice şi Literare, IaşiArhMold = Arheologia MoldoveiASRR = Arhiva Societăţii Române de RadiodifuziuneASRI = Arhiva Serviciului Român de InformaţiiASV = Archivio Segreto VaticanoAŞUI = Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza”, IaşiAUB = Analele Universităţii „Bucureşti”BAR = Biblioteca Academiei RomâneBBR = Buletinul Bibliotecii Române

686 Abrevieri

BCIR = Buletinul Comisiei Istorice a RomânieiBCMI = Buletinul Comisiei Monumentelor IstoriceBCU = Biblioteca Centrală Universitară, IaşiBE = Bulletin EpigraphiqueBF = Byzantinische Forschungen, AmsterdamBMCR = Bryn Mawr Classical ReviewBMI = Buletinul Monumentelor IstoriceBNB = Biblioteca Naţională BucureştiBNJ = Byzantinisch-Neugriechische JahrbücherBOR = Biserica Ortodoxă RomânăBS = Balkan StudiesBSNR = Buletinul Societăţii Numismatice RomâneBT = Biblioteca Thracologica, BucureştiCA = Cercetări arheologiceCAI = Caiete de Antropologie IstoricăCB = Cahiers balkaniquesCC = Codrul Cosminului, Suceava (ambele serii)CDM = Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhivele Centrale de Stat,

Bucureşti, vol. I-V.CDŢR = Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Statului, Bucureşti,

vol. II-VIII, 1974/2006CI = Cercetări istorice (ambele serii)CIL = Corpus Inscriptionum Latinarum, BerlinCL = Cercetări literareCPP = Cronica Politică şi ParlamentarăCv.L = Convorbiri literare (ambele serii)„Dacia”, N.S. = Dacia. Nouvelle Série, Revue d'archéologie et d'histoire ancienne, BucureştiDANIC = Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice CentraleDBFP = Documents on British Foreign Policy, 1919-1939DGAS = Direcţia Generală a Arhivelor StatuluiDGAIC = Direcţia Generală a Arhivelor Istorice CentraleDI = Diplomatarium ItalicumDIR = Documente privind istoria RomânieiDOP = Dumbarton Oaks PapersDRH = Documenta Romaniae HistoricaDUP = Documente privind unirea PrincipatelorEB = Études BalkaniquesEBPB = Études byzantines et post-byzantinesEpigrAnat = Epigraphica Anatolica, MünsterFHDR = Fontes Historiae Daco-RomanorumGB = Glasul BisericiiHU = Historia UrbanaIDRE = Inscriptions de la Dacie romaine. Inscriptions externes concernant l'histoire

de la Dacie, I-II, Bucarest, 1996, 2000IGLR = Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV-XIII descoperite în România,

Bucureşti, 1976IMS = Inscriptions de la Mésie supérieureIN = „Ioan Neculce”. Buletinul Muzeului Municipal IaşiISM = Inscripţiile din Scythia Minor greceşti şi latine, Bucureşti, vol. I-III, 1983-1999JGO = Jahrbücher für Geschichte OsteuropasJL = Junimea literarăJÖB = Jahrbuch der Österreichischen ByzantinistikJRA = Journal of Roman Archaeology

Abrevieri 687

LR = Limba românăMA = Memoria Antiquitatis, Piatra NeamţMCA = Materiale şi cercetări arheologiceMEF = Moldova în epoca feudalismuluiMI = Magazin istoricMM = Mitropolia MoldoveiMMS = Mitropolia Moldovei şi SuceveiMO = Mitropolia OltenieiMOF = Monitorul Oficial al RomânieiMPN = Ministerul Propagandei NaţionaleNEH = Nouvelles études d’histoireOI = Opţiuni Istoriografice, IaşiOPEL = Onomasticon provinciarul Europae latinarum, Budapesta-Viena, 1994PCM = Preşedinţia Consiliului de MiniştriRA = Revista arhivelorRC = Revista catolicăRdI = Revista de istorieRER = Revue des études roumainesRESEE = Revue des études Sud-Est européennesRGCC = Revista de Geodezie, Cartografie şi Cadastru, Uniunea Geodezilor din RomâniaRH = Revue historiqueRHSEE = Revue historique de Sud-Est européenRI = Revista istorică (ambele serii)RIAF = Revista pentru istorie, arheologie şi filologieRIR = Revista istorică românăRIS = Revista de istorie socialăRIU = Die römischen Inschriften Ungarns, Budapest, 1972-1984RITL = Revista de istorie şi teorie literarăRJMH = The Romanian Journal of Modern History, IaşiRM = Revista muzeelorRMM (-MIA) = Revista muzeelor şi monumentelor (seria Monumente istorice şi de artă)RPP = Revista politică şi parlamentarăRRHA = Revue roumaine de l’histoire de l’artRRH = Revue roumaine d'histoireRsl = RomanoslavicaSAI = Studii şi Articole de IstorieSCB = Studii şi cercetări de bibliologieSCIA = Studii şi cercetări de istoria arteiSCIM = Studii şi cercetări de istorie medieSCIV/SCIVA = Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie)SCŞI = Studii şi cercetări ştiinţifice, IstorieSEER = The Slavonic and East European ReviewSMIM = Studii şi materiale de istorie medieSMIMod = Studii şi materiale de istorie modernăSOF = Südost-Forschungen, MünchenSRdI = Studii. Revistă de istorieStAntArh = Studia Antiqua et Archaeologica, IaşiUSHMM = United States Holocaust Memorial MuseumZB = Zeitschrift für BalkanologieZPE = Zeitschrift für Papyralogie und EpigraphikZSL = Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde

Moşia Giuleşti din ţinutul Neamţului şi stăpânii acesteia până în primele decenii ale...

Documents

Transcript of Moşia Giuleşti din ţinutul Neamţului şi stăpânii acesteia până în primele decenii ale...