Morfologia limbii cehe, I. Verbul

Morfologia limbii cehe

I. Verbul

Structură, derivare, utilizare

Paliga, S. 2011 a. Morfologia limbii cehe. I. Verbul – Structură, derivare, utilizare. București: Editura Universității din București. 237 pag. ISBN 978 973-737-844-6

Referenți științifici: Prof. dr. Anca Irina Ionescu

Conf. dr. Dagmar Maria Anoca

Consultant științific și corectură: Hana Herrmanová, lector

de limba cehă la Universitatea din

București

Sorin Paliga

Morfologia limbii cehe

I. Verbul

Structură, derivare, utilizare

București 2010

Cuprins

Cuvânt introductiv 9

I. Verbul – caracteristici generale. Locul său în limbă 11Verbul – o definiție 11Categoriile verbale 13Formele verbale definite și indefinite, simple și compuse 21

Persoana și numărul verbului 27Modul și timpul 32

Indicativul prezent 36Timpul trecut 37Timpul viitor 43Verbele de mișcare 46Modul imperativ (rozkazovací způsob; imperativ) 48Modul condițional (podmiňovací způsob; kondicionál) 50

Diateza verbală (slovesný rod) 53

II. Flexiunea verbului 63Tema prezentului și tema trecutului (kmen přítomný a kmen minulý) 63Conjugările (sau clasele de conjugare, slovesné třídy) și paradigmele 65

Conjugarea I 66Conjugarea a II(a: verbe terminate la pers. a III(a singular în (n(e 70Conjugarea a III(a: verbe terminate la pers. a III(a singular în (j(e 73Conjugarea a IV-a: verbe terminate la pers. a III(a singular în (í 76Conjugarea a V(a: verbe terminate la pers. a III(a singular în (á 80

Tabel sinoptic al flexiunii verbale 81Verbele neregulate (nepravidelná slovesa) 82

Verbul být 83Verbul mít 85Verbul hnát „a goni, a fugi, a mâna” 86Verbul chtít „a vrea, a dori” 87Verbul jíst „a mânca” 88Verbul jít „a merge (pe jos)” 89Verbul moci / moct „a putea, a fi în stare să...” 93Verbul spát „a dormi” 93

.....................................................................................................

...............................................................................................................................................

.....................................................................................................................................

..........................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................................

.............................................................................................

...................................................................................

...................................................................................................................

..........................................................................................................................

...........................................

...................................................

......................................................................................................................................

.............................................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................

Verbul stát „a sta, a se afla, a fi situat; a fi staționar, a nu se mișca” 98Verbul vědět „a ști” 99

III. Aspectul verbal 101Prezentare generală 101Premise: exprimarea timpului 102Limbă, timp, aspect 104Verbul, timpul și aspectul 106Timp și aspect verbal 123Procesul perfectivizării 138Ce este Aktionsart ? 143Câteva concluzii privind aspectul în limba cehă (și în limbile slave) 146

IV. Valența (recțiunea) verbală 149a. Valențe verbale cu genitivul 153b. Valențe verbale cu dativul 154c. Valențe verbale cu acuzativul 156

c.1. Valențe verbale cu acuzativ fără prepoziție 156c. 2. Valențe prepoziționale cu acuzativul 158

d. Valențe cu locativul 162e. Valențe cu instrumentalul 164

e.1 Instrumentalul fără prepoziție 164e.2 Instrumentalul cu prepoziție 165

V. Prefixele verbale 167

VI. Câteva scheme derivaționale 189

VII. Ce este obecná čeština? 213

VIII. Referințe 217

IX. Index 225

...............................................................................................................

.............................................................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................................

.............................................................................................................................................................................

...................................................................................................................................................................................

......................

.............................................................................................................................................................

.........................................................................................................................................................

........................................................................................................

.......................................................................................................................................................................

........................................................................................................................................

................................................................................................

.............................................................................

...................................................................................

.......................................................................................................

................................................................................................................

__________7

Cuvânt introductiv

În urmă cu aproximativ 30 de ani, încheiam studiile de filologie cehă (și engleză) cu lucrarea de diplomă Limbaj și timp – cu o privire specială asupra relației dintre timp și aspect (Jazyk a čas. Se zvláštním zřetelem ke vztahu mezi časem a videm 1980). De atunci încoace, am reluat și în alte studii, de mai mică întindere, problema verbului ceh (ori a verbului în limbile slave), mai ales problema aspectului verbal, tema cea mai interesantă din perspectiva analizei comparative și contrastive, cel puțin pentru vorbitorii nativi neslavi.

Cu ocazia simpozionului de semiotică de la Limoges din decembrie 1993, am sintetizat (în limba franceză) materialul strâns anterior într-o comunicare de circa 20 de minute; ulterior, am pregătit și un studiu, de dimensiuni relativ mici, pentru Romanoslavica (Devenir et aspectualisation. Encore une fois sur le verbe slave. Romanoslavica 35: 313–325). Studiul încheia, la vremea sa, o etapă importantă: descrierea „arhitecturii aspectului verbal” în limbile slave (dacă ni se permite o asemenea sintagmă). Porneam de la premisa că primul pas este o bună descriere a unui proces ori a unui fenomen, abia apoi „dezasamblarea” sa pentru a-i analiza componentele principale.

Într'adevăr, considerăm că, pentru străinii neslavi care studiază limbile slave, a clarifica structura (ori, cum ne place să spunem, „arhitectura”) verbului și, în cadrul acesteia, arhitectura aspectului este un punct esențial. Deși termenul aspect (verbal) se întâlnește și în gramaticile altor limbi europene (spaniola, portugheza, engleza...), dar și neeuropene (limbile din famijlia Bantu, în egipteana veche, în unele limbi altaice etc.) structura aspectului slav este diferită de cea din alte limbi, în orice caz este radical diferită față de cea din engleză și din spaniolă-portugheză. Ne aflăm, fără doar și poate (și sperăm că vom demonstra acest lucru), în fața unei capcane terminologice, respectiv folosirea aceluiași termen pentru realități complet diferite. Nu suntem primii care spunem acest lucru, dar ne simțim obligați să-l repetăm ca avertisment prealabil.

Aspectul verbal din limbile slave a fost și este o preocupare și pentru alți colegi de breaslă din țară și de peste hotare. Am cita aici, în primul rând, admirabilul studiu – care ne-a confirmat ipoteza expusă în lucrarea din anul 1980 – datorat cercetătoarei bulgare Zlatka Genčeva (numele este adesea grafiat Guentchéva, fiind stabilită în Franța), prezentată în anul 1991 (inclusă în volumul editat de Jacques Fontanille, pp.

Cuvânt introductiv__________

Verbul ceh__________

__________8

49–65, unde – de asemenea – discută „dezordinea terminologică”, detaliu esențial pentru înțelegerea problemei aspectului verbal și, odată înțeles, pentru definirea sa). Din păcate, comunicarea cercetătoarei bulgare este puțin cunoscută, deși precizările sale ni se par că reprezintă un punct final într'o lungă discuție. Este și motivul pentru care am dorit să reluăm discuțiile de atunci, inclusiv din scurtul studiu prezentat la simpozionul de la Limoges. De fapt, Zlatka Genčeva rezolvase problema de mult. Am adăugat doar câteva detalii și câteva repere terminologice pentru a ușura expunerea. Desigur, referindu'ne strict la aspectul din limba cehă, numeroși lingviști cehi au fost cei care – uneori în avantgarda studiilor de slavistică – au propus diverse soluții pentru a explica verbul din limba cehă în contextul altor limbi slave și neslave (vezi referințele). Menționăm, fie și în treacăt, că și alți colegi mai tineri ai Catedrei de Limbi și Literaturi Slave a Universității din București au fost preocupați de aceeași problemă, de aspectul slav: Marilena Țiprigan de aspectul în limba slovacă; Clara Căpățînă de aspectul în limba croată. Desigur, și prof. dr. Tiberiu Pleter, care ne'a îndrumat primii pași întru studiul limbii cehe în anii ’70 și'a adus o contribuție de seamă la studierea verbului ceh și a morfologiei cehe în general (vezi referințele).

În primăvara anului 2010, am reconsiderat problema verbului în limba cehă și am concluzionat că este oportună elaborarea unei lucrări mai ample despre verbul ceh, în care, pe lângă problema aspectului, căruia i'am dedicat un capitol generos, să analizăm – pas cu pas – sfera verbală. Ni s-a părut că a sosit timpul unui curs complet pentru studenții Facultății de Limbi și Literaturi Străine, cărora să li se prezinte, pas cu pas, probleme esențiale pe care le vor întâlni în însușirea limbii cehe literare și a limbii cehe colocviale.

După conturarea acestui proiect, am discutat – în cadrul ședințelor periodice – despre limba de elaborare. Inițial pornisem la drum scriind ori aducând la zi circa 50 de pagini în limba cehă (limbă în care fusese elaborată și lucrarea de diplomă). Au fost argumente împotriva unei asemenea abordări. Cel mai serios a fost acela că studenții bohemiști vor lua contact cu problemele gramaticii cehe încă din anul întâi, când cunoștințele lor sunt abia la început, astfel că un text în cehă le va fi – în acea mai mare parte, chiar acceptând explicațiile profesorului – inaccesibil, fiind – deci – o abordare prea brutală, să spunem așa, pentru nivelul lor de competențe din primele luni de studiu. Pe de altă parte, un text în limba română le va încetini, fără dubiu, studierea în profunzime a limbii cehe.

În fața unei asemenea alegeri dificile, am optat pentru o soluție de compromis: lucrarea va fi în limba română, dar va cuprinde și echivalentul ceh al termenilor esențiali, astfel ca studenții, pe măsură ce reușesc să strunească dificultățile, deloc triviale, ale limbii cehe să poată găsi ușor echivalentul unui termen. De asemenea, am

Cuvânt introductiv__________

__________9

dat cât mai multe exemple în original, în cehă; ele vor constitui punctul de plecare pentru a face pași mai departe: pe baza acelor propoziții'modul sau „propoziții'clișeu”, studenții vor fi chemați să construiască propriile lor propoziții ca metodă de a-și însuși limba cehă. Cuvântul „clișeu” nu trebuie desconsiderat. Structurile unei limbi străine se asimilează pe baza unor modele, unor clișee. Cu cât aceste clișee sunt mai simple și mai clar prezentate, cu atât este de așteptat ca și secretele limbii străine studiate să se diminueze pentru ca, în final, frumusețea limbii studiate să-și arate nivelul maxim.

Culegerea de exemple din acest volum ne'a fost ușurată și de faptul că, în perioada 2007–2009 – cu o perioadă pregătitoare relativ lungă, de circa doi ani – autorul s'a implicat în elaborarea unui nou dicționar ceh'român și român'ceh în calitate de coordonator al echipei românești, formată – în cea mai mare parte – din studenții bohemiști de atunci, unii acum masteranzi. Lucrarea este practic finalizată și urmează să apară la editura Lingea din Brno. La ora la care pregătim lucrarea de față pentru tipar, avem la dispoziție prima formă prefinală, de circa 600 de pagini, a acestui dicționar. Nu ne putem ascunde bucuria că, după o lungă elaborare, lucrarea este – în esență – finalizată, chiar dacă încă nu a apărut în librării.

În sfârșit, suntem datori să explicăm de ce am pornit la elaborarea unei noi generații de cursuri cu verbul, nu cu substantivul, cum se întâmplă în mod tradițional. După părerea noastră, verbul ceh (și verbul slav, în general), reprezintă un început rezonabil de a aborda gramatica cehă (ori a unei limbi slave). Structura nu este dificilă, este – din contra – logică, bazată pe trei timpuri (în cazul verbelor imperfective), respectiv pe două timpuri (în cazul verbelor perfective). De asemenea, derivarea verbală (participiul trecut activ, participiul trecut pasiv, imperativul, transgresivul) nu constituie, după părerea noastră, puncte dificile sau, mai bine zis, reprezintă puncte de trecere de dificultate rezonabilă. Pe de altă parte, sfera nominală, cu cele 7 cazuri, cu numeroasele paradigme și cu numeroasele excepții, ar putea reprezenta un element descurajant dacă ar fi abordată brusc (și brutal) din chiar primele săptămâni de studiu. Și paradigmele flexionare, așa cum apar în partea introductivă a dicționarului ceh'român publicat în anul 1967, lucrare – altfel – excepțională pentru acel moment al bohemisticii și al slavisticii românești, pot fi descurajante. Aspectul verbal a făcut și face ca verbul ceh (și verbul slav) să pară (extrem de) dificil. Am adus argumente care contrazic o asemenea abordare, chiar dacă – pentru vorbitorii neslavi – aspectul verbal nu este tocmai un capitol comod. Nu este însă nici foarte incomod, cum se crede adesea.

Experiența ne-a arătat că o asemenea abordare este justificată: studenții, în general, asimilează relativ ușor arhitectura verbului ceh, o consideră rezonabilă, iar


__________10

problema aspectului, într'adevăr diferită față de situația din alte limbi (inclusiv față de situația din alte limbi care au aspect verbal, cum ar fi engleza, spaniola ori portugheza), nu constituie un moment prea dificil, care se depășește – la nivel teoretic'explicativ, cel puțin – relativ repede, chiar dacă utilizarea pune, nu rareori, probleme – acestea sunt însă probleme generale de asimilare ale unei structuri lingvistice străine și care nu ține neapărat de problema aspectului verbal.

Cu aceste precizări, avem speranța că am reușit să punem la dispoziția studenților facultății noastre o lucrare care să le clarifice, pas cu pas, problemele majore și minore ale verbului ceh; iar colegilor de breaslă o lucrare utilă, fie și măcar ca abordare a unor probleme și ca încercare de a explica unele puncte neclare. Noi avem chiar speranța că le oferim un bogat material de studiu și de discuții, chiar dacă – poate – nu le oferim totdeauna lucruri noi ori ipoteze cu care trebuie să fie de acord. spunem acest lucru și gândindu'ne la studenți care, la acest nivel al pregătirii lor, la nivel universitar, trebuie să se aștepte, de acum încolo, la ipoteze divergente, la discuții polemice, adesea ireconciliabile. Ei sunt cei care, în generațiile care vin, vor putea aduce contribuții importante la studierea limbii cehe ori a limbilor slave în general. Nu dorim să repetăm un truism, dar cultura română s'a dezvoltat și se dezvoltă alături de și în strânsă relație cu lumea slavă în general. Deși limba și cultura cehă nu sunt direct relevante culturii române vechi, sunt puncte esențiale de referință.

Mulțumim pe această cale tuturor celor care, lecturând volumul într-o formă prefinală, ne'au semnalat neajunsuri, erori, neclarități. Mulțumim, așadar, colegilor prof. dr. Tiberiu Pleter; prof. dr. Anca Irina Ionescu; conf. dr. Dagmar Maria Anoca; lector Hana Herrmannová (Republica Cehă). Fără ajutorul acestora, lucrarea nu ar fi căpătat forma actuală și ar fi suferit de multe inconsistențe.

Ca orice fapt ori produs uman, va fi având încă lipsuri, poate erori, poate neclarități. Suntem recunoscători tuturor celor care ni le vor semnala în vederea unei eventuale ediții secunde.

Sorin Paligaaugust-septembrie; decembrie 2010

Caracteristicile verbului__________

__________11

I. Verbul – caracteristici generale. Locul său în limbă

Verbul – o definiție

Există mai multe definiții ale verbului ca parte de vorbire și ca element de comunicare. Conform unei definiții „tradiționale”, verbul exprimă o acțiune (děj), respectiv o activitate (činnost) a subiectului (podmět), de exemplu nesu „duc, port”, jdu „merg”, ori o stare (stav) a subiectului sau modificarea stării, de exemplu žiji „trăiesc”, stárnu „îmbătrânesc” etc. (Havránek și Jedlička 2002: 100).

Pentru alți autori, verbele sunt cuvinte care se flexionează (časují se, adică se trec prin toate timpurile verbale), exprimând o acțiune (děj), adică o activitate (pracovat „a munci”, zpívat „a cânta”1) sau modificarea unei activități: zmoudřet „a se înțelepți, a deveni înțelept” < moudrý „înțelept”, zeštíhlet „a slăbi, a deveni zvelt” < štíhlý (Styblík și colectiv 2007: 112; despre valorile semantice ale verbului, vezi Capitolul III, Aktionsart).

Pentru autorii enciclopediei limbii cehe, verbul este un element lexical autosemantic, care desemnează elementele definitorii dinamice (Karlík, Nekula și Pleskalová 2002: 410, s.v. sloveso / verbum).

În esență, verbul ceh se caracterizează printr-o „arhitectură” relativ simplă, dacă o raportăm la arhitectura verbală sofisticată a limbilor romanice, cu numeroase moduri și timpuri, de la portugheză (cu cea mai complexă structură verbală) la română (cu cea mai simplă structură verbală). Folosim aici sintagma „arhitectură verbală” în sensul în care alte lucrări folosesc sintagme precum „structură verbală” sau „structura verbului”. Sintagma propusă de noi definește, sperăm, mai bine modul în care se structurează verbul ceh în contextul structurării sale și în alte limbi slave în raport cu ceea ce am numit arhitectura verbală din limbile romanice.

1. Vocal. Ceha diferențiază sfera semantică „a cânta vocal” (zpívat) de „a cânta la un instrument” (hrát – umíš hrát na klavír? știi să cânți la pian?).


__________12

Motivăm argumentația prin observația că avem doar trei timpuri verbale

(trecut, prezent și viitor) în cazul verbelor imperfective și două timpuri verbale

(prezent – de regulă cu sens de viitor și trecut) în cazul verbelor perfective.

Într+adevăr, pentru vorbitorii unei limbi neslave, dihotomia aspect imperfectiv –

aspect perfectiv (nedokonavý ~ dokonavý vid) este o problemă mai dificilă în

procesul asimilării limbii cehe (vezi cap. III). Facem doar observația că

arhitectura verbului ceh contemporan are o tendință spre ternaritate, spre un

caracter ternar, cu trei aspecte: imperfectiv ~ iterativ (un caz „special” de

imperfectivitate, respectiv de repetare ori de repetabilitate a acțiunii) ~

perfectiv. Tendința spre o arhitectură trihotomică face parte dintr-o tendință

mai veche a limbii cehe, care are – cum vom vedea mai jos – logica sa internă.

În ciuda acestei arhitecturi relativ simple, verbul ceh pune câteva probleme,

cu niveluri variate de dificultate, studenților a căror limbă maternă este o limbă

neslavă, inclusiv studenților români. Cea mai mare problemă este legată de aspect,

deoarece majoritatea verbelor cehe „funcționează” în pereche, cu tendința de a

forma unități ternare imperfectiv – iterativ – perfectiv. Deși sintagma „aspect

verbal” nu surprinde în sine – limbi precum engleza, spaniola sau portugheza

cunosc categoria aspectului verbal – trebuie făcută de la bun început observația că

aspectul verbal în limba cehă (și, în general, în limbile slave) are o cu totul altă

structură decât aspectul din limbile mai sus menționate. Am putea spune – și vom

încerca să demonstrăm acest lucru la locul cuvenit – că ne aflăm în fața unei

adevărate capcane terminologice: aspectul verbal ceh (și slav) are o cu totul altă

arhitectură și o cu totul altă structură decât aspectul din engleză, din spaniolă ori

din portugheză, chiar dacă problemele interferează și conduc la dificultăți

importante de interpretare și de uz. Ne+am propus, așadar, să rediscutăm

problema aspectului verbal și să oferim, cu argumente, o altă definiție a aspectului

verbal în limba cehă și, în general, a aspectului din limbile slave în general. Deși

situația nu este pretutindeni identică, este similară.


__________13

Categoriile verbale

Vom trece în revistă categoriile verbale, insistând asupra acelor diferențe față de limba română (și față de alte limbi cu care studentul este familiarizat, de exemplu engleza ori franceza). Urmăm aici prezentarea generală din Styblík și colectiv 2007: 112 ș.u. coroborată cu datele din Havránek și Jedlička 2002: 100 ș.u. Unele observații despre verb și relația sa cu structura semantică a propoziției le-am preluat din Káčala 1989, mai ales capitolele I și II.

În timpul flexiunii, verbul ia diferite forme care se referă la: persoană (osoba), număr (číslo), mod (způsob), timp (čas) și diateză (slovesný rod, lit. „genul verbal”). Unele forme verbale, cum ar fi participiul trecut activ (folosit la formarea timpului trecut, příčestí minulé činné) precum și participiul trecut pasiv (příčestí minulé trpné), se diferențiază și prin gen (rod jmenný „gen al sferei nominale”, cf. slovesný rod, mai sus). Este ceea ce numim flexiune verbală (časování – termen derivat de la čas „timp”, časovat „a conjuga, a flexiona un verb”).

NOTEAtragem atenția asupra unei chestiuni de terminologie: rod are sensul

„gen” când e vorba de genul sferei nominale (rod jmenný), dar are sensul „diateză” atunci când se referă la verb (slovesný rod).

Participiul trecut activ (příčestí minulé činné), terminat în -l la masculin singular (forma uzuală din dicționare), este caracterizat atât de diateză (activă), cât și de gen, de exemplu: mluvil, mluvila, mluvili, mluvily înseamnă, respectiv, „(el) a vorbit” (masculin singular), „(ea) a vorbit” (feminin singular), „(ei) au vorbit” (masculin plural) și „(ele) au vorbit” (feminin plural). Așadar, în cehă, indicativul la timpul trecut, diateza activă, se caracterizează și prin gen. Prezentul diatezei active nu se diferențiază după gen. Diateza pasivă diferențiază însă, după număr și gen, participiul trecut pasiv (terminat în +n sau în +t).

De asemenea, limba cehă (și alte limbi slave), diferențiază, numai la genul masculin, categoria animat ~ inanimat. Opoziția s+a făcut inițial în cazul substantivelor, dar ulterior a afectat și unele forme verbale, respectiv forma de masculin plural a participiului trecut activ și pasiv. La singular, această


__________14

diferențiere implică unele desinențe (terminații cazuale)1, numai în cazul substantivelor; la plural opoziția animat ~ inanimat se manifestă, în cazul participiului trecut activ al verbelor, prin terminațiile +li (animat) ~ +ly (inanimat), aceasta din urmă fiind, totodată, și forma de feminin. În cazul verbului mluvit „a vorbi”, folosit mai sus ca exemplu, este evident că varianta inanimat plural nu este efectiv folosită în asociere cu un substantiv de gen masculin ce denotă un inanimat. În cazul altor verbe însă, putem avea situații precum (oni) spadli ze střechy „(ei) eu căzut de pe acoperiș” ~ sešity spadly dolů „caietele au căzut jos”. Forma de masculin inanimat plural este identică formei de feminin plural. Folosind ca exemplu tot verbul spadnout, la feminim plural avem (ony = kočky atd.) spadly ze střechy„(ele = pisicile etc.) au căzut de pe acoperiș”.

Aceeași situație, respectiv opoziția animat ~ inanimat, în cazul substantivelor masculine, afectează – desigur – și participiul trecut pasiv: (oni) byli potěšeni „(ei) au fost mulțumiți” ~ (ony) byly potěšeny „ele au fost mulțumite”. Cu un substantiv inanimat de gen masculin, plural avem o formă precum (ony = sešity) byly přineseny „(ele = caietele) au fost aduse”.

NOTĂProblema genului gramatical (englez gender, ceh rod) în limbile

indo+europene, din care derivă atât limbile slave cât și limbile romanice, deci și româna, este complexă. Reamintim, în context, că limbile uralice și altaice („turcice”) nu au gen gramatical. Trebuie notat că doar în cazuri evidente, din sfera semantică om člověk ~ femeie / žena, băiat / kluk, hoch ~ fată / holka etc. există o relație implicită între genul gramatical și sexul persoanei sau al ființei denotate de cuvântul respectiv. În cazul altor sfere semantice, nu există nicio asemenea conexiune. Ba chiar, și trebuie notat acest lucru, în cehă (și în alte

1. Termenul uzual în gramaticile românești este desinență, mai rar terminație. Termenul ceh uzual este koncovka, derivat de la konec „sfârșit, capăt”. În acest volum am folosit ambii termeni, respectiv desinență și terminație, ca sinonime ale termenului ceh. În terminologia românească, termenul desinență este preferabil atunci când ne referim la desinențe personale și / sau cazuale, deși „terminație” ar traduce mai bine termenul folosit în alte limbi, ceh koncovka, englez ending. Româna a preluat aici forma din franceză: désinence = terminaison des mots.


__________15

limbi slave, dar și în limbi neslave, cum ar fi germana), poate fi un substantiv netru care se referă la o persoană de sex masculin sau feminin; sfera semantică uzuală unei asemenea situații este „ființă pe cale de creștere, ființă încă imatură”, de exemplu děvče „fată” (cf. german das Mädchen, de gen neutru; dar ceh děvka, dívka, derivate de la aceeași rădăcină, de gen feminin), dítě „copil” sau zvíře „animal”.

Notăm, în context, că paradigma masculină nominativ +e / +ě, gen. +ete / +ěte, de exemplu hrabě, hraběte „conte” sau kníže, knižete „domnitor; prinț” urmează, de fapt, paradigma de flexiune neutră dítě, dítěte sau děvče, děvčete etc. chiar dacă, strict gramatical, sunt de gen masculin. Modelul inițial a fost însă un neutru.

Dată fiind complexitatea problemei, doar o menționăm aici pe scurt, în contextul categoriei genului verbal în limba cehă, respectiv diferențierea după gen și după număr a participiului trecut activ (situație inexistentă în română și în alte limbi europene, cu excepția celor slave) și a celui pasiv (situație echivalentă, deși nu identică, celei din alte limbi, inclusiv din română).

NOTĂ

75 % dintre substantivele limbii cehe urmează următoarea regulă privind genul gramatical și o prezentăm foarte pe scurt: masculinele – animate sau inanimate – se termină la nominativ singular în consoană explozivă sau nazală – b, p, k, h, ch, d, t, n, m (zub, sešit, had, hrad, student etc.); femininele se termină la nominativ singular în +a sau +e (žena, nemocnice etc.); neutrele se termină la nominativ singular în +o (město, místo, dno etc.) sau în +í (nádraží, pondělí etc.) În exemplele citate în acest volum, genul gramatical este notat numai dacă este vorba de substantive care se abat de la aceste reguli, respectiv sunt incluse în restul de 25%, al căror gen gramatical nu se poate determina doar pe baza desinenței de nominativ singular (ori de nominativ plural, dacă sunt pluralia tantum).

Dicționarele cehe menționează ca articol-titlu forma de infinitiv a verbului (infinitiv slovesa), considerată forma de bază, indefinită, a verbului. Infinitivul se termină, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, în -t (dělat, pít, pracovat etc.), doar în câteva cazuri, extrem de puține, în -ci, colocvial și, în


__________16

ultimele decenii, și literar -ct (de exemplu říci / říct „a spune, a zice”, moci / moct „a putea, a fi capabil să...” etc.) A se reține că, deși forma de infinitiv este forma din dicționare, modelele flexionare se stabilesc – în limba cehă – nu după forma de infinitiv, nu totdeauna relevantă, ci după forma persoanei a treia singular (vezi capitolul II, Flexiunea verbului).

NOTĂInfinitivele în -ti, respectiv în -ci, sunt istorice și învechite. În limba

cehă contemporană, se folosesc exclusiv formele de infinitiv în +t, respectiv în -ct (în ceha literară se întâlnește și desinența +ti și, încă, +ci). Trebuie însă reținut că formele de infinitiv în -ti și în -ci apar frecvent în textele literare mai vechi, uneori și în cele tipărite până după al doilea război mondial. Dicționarul ceh+român, apărut în anul 1967 sub redacția lui Jiří Felix, încă folosea, în cuvintele+titlu și în exemple, verbele cehe terminate la infinitiv în +ti, deși – chiar la ora aceea – devenise învechită și exclusiv livrescă. Tradiția „purității limbii“ era încă vie și se reflecta ca atare și în redactarea dicționarului.

După categoria sensului (význam), verbele se împart în: • verbe cu sens deplin (plnovýznamová slovesa) – care formează

majoritatea covârșitoare a verbelor: pracovat „a munci, a lucra”; ležet „a sta întins, a zăcea” (celý den ležel v posteli „toată ziua a stat în pat”); zmoudřet „a se înțelepți” etc.

• verbe fără sens deplin (neplnovýznamová slovesa); sunt verbe care nu se pot folosi izolat, în anumite contexte, fiind necesară prezența unui alt verb sau unei alte părți de vorbire; ele fiind elemente de legătură ale unui predicat neverbal (spona u neslovesného přísudku). Aceste verbe sunt:

- verbul být, bývat atunci când e folosit ca verb auxiliar, respectiv atunci când este o componentă a unei forme verbale compuse (součást složeného tvaru slovesného): pracoval jsem „(eu, genul masulin, deci bărbat) am lucrat” față de pracovala jsem „(eu, gen feminin, deci femeie) am lucrat”. În aceste secvențe, verbul být este verb auxiliar și folosește la formarea timpului trecut (minulý čas) al diatezei active.


__________17

Similar, participiul trecut activ al formei iterative bývat se poate folosi ca auxiliar în forme precum byl by býval přišel „(el) ar fi venit” (formă livrescă azi; ceha contemporană nu mai folosește condiționalul trecut, condiționalul prezent se folosește, contextual, și cu sens de condițional trecut).

La trecut, pasiv: byl pochválen „(el) a fost lăudat” ~ byla pochválena „(ea) a fost lăudată”. La plural: (oni) byli pochváleni „(ei) au fost lăudați” ~ (ony) byly pochváleny „(ele) au fost lăudate”.

Tot auxiliar este verbul být și la viitor (budu, budeš, bude, budeme, budete, budou – forme neregulate), de exemplu (on / ona) bude zpívat „(el / ea) va cânta”. Similar, la pasiv: bude odměněn „(el) va fi recompensat” (< odměnit někoho za něco „a recompensa pe cineva pentru ceva“). Formele de viitor nu se diferențiază după gen la diateza activă.

NOTĂ Verbul být (în unele situații și derivatul său iterativ bývat) este neregulat și

poate fi și verb auxiliar. Este, de altfel, singurul verb auxiliar din limba cehă.

• Verbele copulative (sponová slovesa) ca být / bývat, stát se „a deveni, a se face, a avea o funcție”1, stávat se „a deveni; a se întâmpla” folosite în predicate nominale (přísudek jmenný) cu copulă (spona): (počasí) je krásné „ (timpul) e frumos“; stal se ředitelem [instrumental, genul masculin, singular] „a devenit director“; forma ředitelem este la cazul instrumental, cerut de verbul stát se, indicând o stare tranzitorie, nedefinitivă; la feminin: stala se ředitelkou [instrumental, genul feminin, singular] „a devenit directoare”; dar bývá mrzutý „e (tot timpul, mereu, adesea) morocănos”. Folosirea cazului instrumental în aceste situații este specifică, aproape exclusiv, limbii scrise, literare, fiind rară în limba vorbită.

NOTĂ

1. Verbul být / bývat este auxiliar (pomocné sloveso), respectiv servește la formarea unor moduri și unor timpuri compuse (analitice); în anumite contexte, cum este cel descris aici, poate fi și verb copulativ (sponové sloveso).


__________18

Iterativul-frecventativul bývat-byvávat dă propoziției un sens de repetabilitate; în traducere, dat fiind că româna – și alte limbi – nu au asemenea procedee gramaticale în sfera verbală, se adaugă de regulă adverbe care precizează nuanța propoziției, în cazul de față „mereu, adesea, tot timpul” etc.

• Verbele modale (modální slovesa) chtít „a dori, a vrea”, mít (povinnost) „a trebui să, a urma să facă ceva (ca angajament)1”, musit / muset „a trebui” (cu sens mai angajant decât secvența mít + infinitiv2), moct (moci) „a putea, a fi capabil” (englez can, be capable to), smět „a fi permis, a fi voie” (englez may, be allowed to) alături de un alt verb cu sens deplin la infinitiv, de exemplu în construcții precum:

chce pracovat „vrea / dorește să muncească” (chtít la indicativ, prezent, pers. a III-a și pracovat, la infinitiv),

měl zpívat „ar fi trebuit / urma / s-ar fi cuvenit să cânte (vocal)” (mít cu sens modal și verbul zpívat la infinitiv),

bude musit / muset cvičit „va trebui să exerseze” (bude este viitorul pers. a III+a singular de la být „a fi“ apoi infinitivul verbului muset / musit și iar infinitivul verbului cu sens deplin cvičit „a exersa”),

mohl by vyhrát „ar putea câștiga / să câștige” – mohl participiul trecut activ de la moci „a putea” + by < být, care ajută la formarea condiționalului (kondicionál, podmiňovací způsob) + vyhrát „a câștiga” la infinitiv.

byl bych směl odpočívat „ar fi trebuit să am voie / să mi se permită să mă odihnesc”, unde avem: byl, participiul trecut activ al verbului být; bych, forma de condițional pers. I singular < být; směl participiul trecut activ al verbului smět; verbul odpočívat „a (se) odihni” la infinitiv.

1. Construcțiile modale cu verbul mít, cu sensul de bază „a avea”, sunt similare cu cele din engleză precum to have to sau ought to, de asemenea considerate construcții modale în gramaticile limbii engleze. 2. Verbul musit / muset este, etimologic vorbind, înrudit cu rom. musai, din german müssen „a trebui”, englez must. În toate aceste cazuri, formele derivate au sens mai ferm, mai angajant decât sensul din construcțiile cu verbul mít, respectiv – în engleză – to have to sau ought to.


__________19

NOTĂÎn toate secvențele de mai sus, traducerea secvenței din cehă verb modal +

verb cu sens deplin la infinitiv se redă în română, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, cu secvența verb + conjunctiv. Singurul verb din română care admite și o construcție infinitivală este a putea, care acoperă, contextual, sensul verbelor cehe moct / moci și smět. În secvența de mai sus, mohl by vyhrát „ar putea câștiga / să câștige”, traducătorul este cel care va trebui să aleagă forma cea mai potrivită în română: a putea + infinitiv sau a putea + conjunctiv. Limba cehă este aici strictă și nu permite alternative.

• Verbele incrementale, numite „de fază” (fázová slovesa) de unele gramatici ale limbii cehe:

začít / začínat (perechea perfectiv ~ imperfectiv) „a începe, a iniția”; začal se smát „a început să râdă”; začíná pršet „începe să plouă”;

přestat / přestávat „a (se) opri, a înceta”; přestala plakat „a încetat să (mai) plângă, s+a oprit din plâns”; přestává se učit lit. „se oprește să mai învețe”, „nu mai învață” (adică „s-a oprit din acțiunea de studiu, de învățare”).

NOTĂDiferențele aspectuale dintre forme precum začít / začínat, přestat /

přestávat sau dintre forme precum dělat / udělat ~ dělat / dělávat (iterativ, násobené sloveso) vor fi analizate într+un capitol separat.

NOTĂDiferența dintre un verb tranzitiv (předmětové sloveso) și un verb

intranzitiv (nepředmětové sloveso) este, pe de o parte, dacă ne raportăm la limba română, o chestiune importantă de terminologie. Conform ultimului dicționar Lingea ceh+englez și ceh+francez, care echivalează și numeroși termeni lingvistici, în limba cehă se folosesc următorii termeni și următoarele sintagme:

předmětové sloveso = verb tranzitivpřechodné sloveso = verb tranzitiv


__________20

respectiv, cu negație, nepředmětové și nepřechodné sloveso, sintagme care – în ambele situații – s+ar traduce prin „verb intranzitiv”.

Terminologia astfel tradusă este derutantă, dar se clarifică imediat ce facem apel la o scurtă analiză situațională. Limba cehă are 7 cazuri, dintre care sunt mai multe cazuri, nu numai acuzativul, în care poate sta un complement. Ca atare, în cehă (și în slovacă, într+un context mai larg), předmět înseamnă „complement”, direct sau indirect, ca atare předmětové sloveso poate fi orice verb care are sau care poate avea un complement, de orice fel, într+unul din cazurile genitiv, dativ, acuzativ, locativ și instrumental.

Un astfel de verb cu complement, adică un předmětové sloveso, poate fi přechodné, adică are complement direct, respectiv nepřechodné, respectiv cu complement indirect.

Ca atare, traducerea din dicționarul amintit (și din alte dicționare), trebuie corectată astfel:

předmětové sloveso = verb care admite un complement, direct sau indirect

přechodné sloveso poate fi numai un verb din categoria de mai sus care este, efectiv, un verb tranzitiv în sensul folosit în gramaticile românești; în acest context přechodný traduce (calchiază) sensul din latina științifică, transitivus, preluat apoi, inițial, în limbile romanice (franceză și italiană), de aici și în română.

Formele verbale definite și indefinite, simple și compuse

Formele definite respectiv indefinite sunt acele forme care se referă sau nu la o anumită persoană ori la numărul singular ori plural.

Formele nedeterminate sau impersonale (neurčité tvary) nu se referă la o anume persoană și nici la un anumit număr. Acestea sunt:

• infinitivul (infinitiv): volat (activ) „a chema”, být volán (pasiv) „a fi chemat”; říct / říkat (perfectiv / imperfectiv) „a spune, a zice”. Majoritatea


__________21

covârșitoare a verbelor au infinitivul terminat în -t (învechit și în +ti), rareori în +ct (învechit și livresc în +ci).

• participiul trecut activ (příčestí minulé činné): la masculin singular se definește prin desinența (terminația) +l, la masculin, dar care are și forme de feminin și de neutru, singular și plural. Astfel, în mod uzual, un verb are șase forme de bază, pentru masculin, feminin și neutru, singular și plural, de exemplu, în ordinea enumerată mluvil, mluvila, mluvilo, mluvili (masculin plural animat), mluvily (masculin plural inanimat și feminin plural), mluvila.

• participiul trecut pasiv (příčestí minulé trpné). Dând ca exemplu tot verbul mluvit, avem următoarele forme, în ordinea enumerată: mluven, mluvena, mluveno, mluveni, mluveny, mluvena. Formele verbului volat „a chema”, vor fi: volán, volána, voláno, voláni, volány, volána etc.

• transgresivul prezent (přechodník přítomný). Este un mod care, în limba cehă contemporană, nu mai este deloc folosit în limba vorbită; apare însă relativ des în limba literară. Transgresivul are forme pentru (1) masculin singular, (2) feminin și neutru singular și (3) plural, toate cele trei genurile. De exemplu, de la verbul volat avem formele de transgresiv prezent volaje, volajíc, volajíce. De regulă, se traduce prin gerunziu, deci cele trei forme citate se traduc „chemând”1. Transgresivul prezent este specific numai verbelor imperfective.

• transgresivul trecut (přechodník minulý), care are, de asemenea, trei forme, similare celor de la prezent. Participiu trecut pasiv au numai verbele perfective (spre deosebire de cel prezent, specific verbelor imperfective), ca atare, pentru a crea o formă de transgresiv trecut al unei forme imperfective, trebuie să recurgem la o formă similară perfectivă. Singura excepție este reprezentată de verbul být, ale cărui forme de transgresiv trecut sunt, respectiv byv, byvši, byvše. De exemplu, folosind o formă derivată de la volat, avem formele zavolav, zavolavši, zavolavše. Limba cehă contemporană nu-l mai folosește; a dispărut complet din limba vorbită și apare extrem de rar în texte. Se traduce tot prin gerunziu sau, dacă trebuie

1. Echivalentul din limba engleză este gerundul sau forma în +ing (calling); în franceză, participiul prezent în -ant (en appelant) etc.


__________22

accentuat sensul de trecut, prin forme perifrastice la un timp trecut al indicativului. De exemplu, contextual, cele trei forme de mai sus se pot traduce printr-o construcție de tip „după ce l-a chemat...”.

Formele determinate sau personale (určité tvary) conțin informații despre una dintre cele trei persoane, pentru singular și pentru plural. În esență, sunt șase forme specifice dar, pentru unele paradigme flexionare, persoanele a III-a singular și plural pot fi identice. Este așa+numita omonimie morfologică, morfologická homonymie), de exemplu (on / ona) mluví ~ (oni / ony) mluví „el / ea vorbește” ~ „ei / ele vorbesc”. Omonimia morfologică se întâlnește și în alte limbi, inclusiv în română: eu spun – ei spun sau el cântă – ei cântă etc.

NOTE

• În limba cehă, opoziția este určité ~ neurčité tvary, pe care le+am echivalat prin „forme determinate ~ nedeterminate”. Terminologia consacrată în limba română, nu însă și în cehă, este opoziția „forme personale” sau predicative ~ „forme impersonale”.

• În limba cehă, ca și în limba română, pronumele personal nu trebuie asociat verbului, este opțional. El este, totuși, asociat formei verbale mai ales în limba vorbită și / sau atunci când locutorul simte nevoia accentuării rolului persoanei respective în comunicare. Ca atare, este corect já mluvím sau numai mluvím „(eu) vorbesc“. Ceha colocvială (obecná čeština) folosește relativ des pronumele personal asociat unui verb, deși – teoretic – acest lucru nu este necesar, deoarece desinența (terminația) conține informația privind persoana și numărul, iar – la indicativ trecut – și informația privind genul: mluvil „el a vorbit”, mluvila „ea a vorbit”, mluvili jsme „noi (bărbați sau grup mixt de bărbați și de femei) am vorbit”, mluvily jsme „noi (femei) am vorbit”.

Reamintim ceea ce spuneam mai sus: forma de participiu trecut activ inanimat masculin plural este identică formei de participiu trecut activ feminin plural (la genul feminin, nu se face opoziția animat ~ inanimat).

• Sintagma „cehă colocvială” acoperă două sfere relativ distincte: 1. ceha literară vorbită; 2. „limba comună” sau așa+numita obecná ceština „ceha populară” sau – folosind un termen specific limbii grecești, preluat însă în terminologia


__________23

lingvistică generală – „ceha koiné”, un interdialect „popular”, apărut din convergența graiurilor neliterare. Am folosit în acest volum sintagma „ceha colocvială” sau „limba cehă colocvială” în sensul folosit de Vacek 1988 în volumul său Limba cehă colocvială, care traduce sintagma obecná čeština (vezi capitolul VI. Ce este obecná čeština?, unde – pe câteva pagini – facem o prezentare a ceea ce se numește obecná čeština).

NOTĂ

Spre deosebire de limba română, limba cehă poate avea un substantiv de gen neutru care se referă la o ființă și care poate fi asociat unei forme verbale de participiu trecut activ la neutru, de exemplu dítě mluvilo „copilul a vorbit”; aici, dítě „copil”, este de genul neutru. Similar, kotě mňoukalo „pisoiul a mieunat / mieuna 1” (kotě, pisoi, de gen neutru) etc.

Formele determinate (sau personale) (určité tvary) se referă la una dintre cele trei persoane gramaticale, la numărul singular sau la numărul plural. Aceste forme sunt:

• modul indicativ (oznamovací způsob) la timpurile prezent (přítomný), trecut (minulý) sau viitor (budoucí):

- prezent: volám, voláš... (diateza activă); jsem volán (diateza pasivă)- trecut: volal jsem (diateza activă); byl jsem volán (diateza pasivă)- viitor: budu volat (diateza activă); budu volán (diateza pasivă)

NOTĂ

1. Limba cehă nu diferențiază mai multe timpuri trecute, cum este cazul limbilor romanice ori germanice. Ca atare, traducerea unui timp trecut din cehă poate fi făcută, în română, prin orice timp verbal trecut: perfect simplu, perfect compus, imperfect sau mai mult ca perfect. Vom discuta problema și în capitolul dedicat aspectului verbal și modului cum poate fi echivalat în limba română. Atragem atenția însă că echivalarea aspectului nu este totuna cu asimilarea ori cu identificarea sa – din punct de vedere gramatical – problemei timpului, fizic sau gramatical, deoarece româna (și alte limbi) nu cunoaște (respectiv, nu cunosc) categoria aspectului după cum ceha (și alte limbi, inclusiv slave) nu cunoaște (nu cunosc) sofisticata arhitectură verbală cu mai multe timpuri la trecut și la viitor.


__________24

Formele de prezent gramatical al verbelor perfective au, de regulă (dar nu totdeauna) sens de viitor. De exemplu zavolám „voi suna, voi chema la telefon” față de volám (prezent) sau față de budu volat. Facem aici observația generală că prezentul gramatical, dar cu sens de viitor, al unui verb perfectiv are un sens mai angajant, mai ferm decât viitorul analitic cu být al perechii sale imperfective.

Dopíšu to do večera „până diseară voi termina de scris” (sens angajant)Budu to psát do večera „voi scrie (acest lucru) până diseară” (sens

neangajant: poate voi scrie, eventual nu voi scrie)

• modul imperativ (rozkazovací způsob): volej / zavolej! buď volán!• modul condițional, timpul prezent sau timpul trecut (podmiňovací

způsob, přítomný a minulý). - prezent: volal bych- trecut: byl bych volal, byl bys býval volal; byl bych býval volán (pasiv: aș

fi fost chemat).

NOTĂFormele de condițional trecut au dispărut ca formă vie, în ceha colocvială;

apar însă, deși nu des, în ceha scrisă. De asemenea, diateza pasivă aparține, aproape exclusiv, limbii cehe

literare, fiind extrem de rară în ceha colocvială.

După formă, deosebim forme verbale simple și forme verbale compuse.Formele verbale simple (jednoduché tvary) se exprimă printr-un singur

cuvânt: volám, zavolám, volejme etc.Formele verbale compuse (složené tvary) sunt exprimate prin mai multe

cuvinte, respectiv din formele indefinite (neurčité tvary) ale verbului cu sens deplin și din formele verbului auxiliar (pomocné sloveso) být: budu volat, volal jsem, je volán, bude volán, volal bych, byl by volán, byl bych volal, byl bych býval volal, buď volán, být volán etc. Acesta este un procedeu gramatical analitic, cunoscut și în multe alte limbi, inclusiv în română.

NOTE


__________25

• Formele de persoana a III-a, singular și plural, au fost inițial forme compuse. În decursul evoluției limbii, verbul auxiliar a fost eliminat. Ca atare, volal provine dintr-o formă mai veche *jest volal, volali provine din *jsou volali etc. Această evoluție se poate ușor reconstitui prin compararea cu unele forme dialectale și cu alte limbi slave. Limba slovenă, de exemplu, păstrează până azi verbul auxiliar „a fi” (biti) și pentru persoana a III+a, singular și plural: (on) je me videl, ceh (on) mě viděl.

• În limba cehă colocvială, în situațiile relativ frecvente când verbul auxiliar nu mai este folosit, se folosește – pentru a anula ambiguitatea – pronumele personal, de exemplu já to věděl, ale... în loc de já jsem to věděl, ale... „știam (asta), dar...”. O situație similară se întâlnește în rusă. În ceha colocvială însă, folosirea pronumelui personal este mult mai frecventă, în comparație cu ceha literară, chiar în situații neambigue, de exemplu já tomu nerozumím „nu înțeleg acest lucru”, unde pronumele já este redundant.

• Nu se consideră forme compuse formele unde apar pronumele reflexive se și si, cum ar fi ptal se, myslí si etc.

NOTĂ

Doar uneori formele reflexive din cehă corespund unor forme reflexive din română: narodil se v Praze – s+a născut la Praga. În alte situații, reflexivul din cehă corespunde unei forme nereflexive în română: on se mě ptal, proč jsem to tak udělal „(el) m+a întrebat de ce am făcut așa / astfel”. Verbul ceh ptát se „a întreba” cere, în plus, cazul genitiv. Este vorba de ceea ce numim „recțiune verbală”, slovesná rekce. În cazul citat, doar întâmplarea face ca forma de genitiv a pronumelui personal să fie identică celei de acuzativ. Alte paradigme flexionare au forme diferite pentru genitiv și acuzativ.

• Este necesar ca, în cursul asimilării limbii, să fie recunoscute toate componentele formelor compuse, chiar dacă, în destul de multe contexte, acestea sunt despărțite, nu compacte. De exemplu, construcția byl bych se na to býval rád podíval conține forma compusă byl bych se býval podíval. În cazul propoziției já jsem tam byl také pozván, forma compusă este, de fapt, byl jsem pozván, chiar


__________26

dacă, în propoziție, ordinea – din motive de topică (slovosled, lit. ordinea cuvintelor) – este diferită.

• Forme compuse cu aby, kdyby sunt totdeauna forme ale modului condițional. De exemplu, în propoziția jen aby to všechno dobře dopadlo „doar să iasă totul bine”, forma compusă este dopadlo by. În cazul unei fraze precum kdyby bylo hezky, šli bychom na procházku „dacă ar fi frumos, am merge la plimbare”, formele compuse sunt bylo by (forma by este inclusă în forma kdyby) și šli bychom.

• Formele verbului auxiliar být nu se mai repetă în cadrul unei fraze (souvětí). De exemplu všechno nádobí jsme umyli a také [jsme] uložili do kredence, unde forma între paranteze drepte nu se folosește de facto: „am spălat toate vasele și le-am pus în dulap”. Româna respinge, de regulă, o asemenea construcție simplificată, nu putem spune „am spălat vasele și pus în dulap”, trebuie neapărat repetat auxiliarul și introdus și pronumele: „... și le+am pus în dulap”.


__________27

Persoana și numărul verbului

În funcție de subiect (podmět), verbele au trei persoane, iar numărul poate fi singular și plural. Prin desinența (terminația) sa, verbul indică și persoana și numărul. Doar în cazul unor paradigme verbale, persoana a III-a singular și plural au formă identică, de exemplu (on) mluví sau (oni) mluví (omonimie morfologică, morfologická homonymie).

NOTE

• Limba slavă veche a avut și cazul dual, păstrat până azi numai în limba slovenă și în sârba luzaciană1. Totuși, urme ale dualului – pur formale însă, fiind lipsite de conținut categorial – să găsesc și în limba cehă, în cazul flexiunii numeralului dva, dvě „doi, două” precum și în cazul unor cuvinte care se referă la părți ale corpului care sunt perechi, de exemplu ruka, ruce; oko, oči. În practica limbii, acest lucru nu influențează însă flexiunea verbală, deoarece verbul ceh contemporan nu mai are forme specifice pentru numărul dual. Așadar, vechile forme de dual se comportă ca un plural.

• În limba cehă colocvială, formele verbale care sunt – în limba cehă literară – identice la pers. a III-a singular și plural, de exemplu on / oni mluví sau on / oni musí, s-a extins terminația -ej / -ěj, de exemplu on mluví ~ oni mluvěj; on musí ~ oni musej etc. Drept urmare, în limba cehă colocvială confuzia de număr a fost anulată și, deci, a dispărut și omonimia morfologică.

În finalul lucrării, vom discuta – succint – problemele legate de așa+numita obecná čeština „limba cehă colocvială”, ele făcând de asemenea parte din procesul asimilării limbii cehe contemporane până la nivelul unei conversații uzuale.

1. Idiom slav, provenit din vechea limbă polabă (vorbită de slavii de pe Elba), azi dispărut. Este divizată în două dialecte, de sus și de jos, respectiv hornulužická a dolnolužická srbština. Este vorbită în estul Germaniei, mai ales în zona orașului Budyšin, german Bautzen.


__________28

Dăm, spre comparație, trei exemple de flexiune verbală, revenind ulterior la modelele de flexiune. Acestea sunt, de altfel, tipurile principale de flexiune:

* Simbolul Ø notează în lingvistică o desinență zero, respectiv absența unei desinențe specifice.

NOTE

• Forma de politețe este, ca în limba română, persoana a II-a plural, așa numita vykání (folosirea formei vy, voi sau dumneavoastră), față de tykání (folosirea formei ty, tu). Trebuie reținut că, atunci când forma verbală conține și datele despre număr și gen, verbul auxiliar este la plural, dar participiul trecut activ este la singular, masculin sau feminin, în funcție de context: vy jste ale přišel dříve „ați venit însă mai devreme” (dv. de gen masculin) față de vy jste ale přišla dříve „ați venit mai devreme” (dv. de gen feminin). Evident, tot pluralul politeții este dedus și dintr-un context în care se folosește participiul trecut activ la plural, dacă e vorba de mai multe persoane: vy jste ale přišli dříve „ați venit mai devreme”, context în care pluralul propriu-zis sau pluralul de politețe (vykání) se deduce din context.

Recomandarea este ca, în scris, să folosim majuscula pentru forma Ty (tu), dacă dorim să arătăm un anume respect persoanei respective, chiar dacă

I

II

III

I plII plIII pl

dělat „a face”

(já) dělám

(ty) děláš

(on, ona, ono) dělá [Ø]*

(my) děláme

(vy) děláte

(oni, ony, ona) dělají col. dělaj

mluvit „a vorbi”

mluvím

mluvíš

mluví [Ø]

mluvíme

mluvíte

mluví col. mluvěj

nést „a duce, a purta”

nesu

neseš

nese

neseme

nesete

nesou


__________29

o tutuim (tykání). La plural, este obligatorie folosirea majusculei în forma Vy dacă e vorba de adresarea politicoasă (către una sau către mai multe persoane – vykání); forma cu minusculă, vy, se folosește exclusiv pentru a arăta un plural propriu-zis, unde nu este implicată o adresare politicoasă. Este echivalentul formei voi, nu dumneavoastră, dv., din română.

• În cehă, folosirea pluralului de politețe (vykání) este mai frecventă decât în română, unde tendința de a extinde pers. a II-a singular, sub influența limbii engleze, este mai pronunțată. De exemplu, poate fi dovadă de proastă creștere folosirea formei verbale cu ty (tykání) dacă se întâlnesc doi tineri de vârste apropiate, dar care nu s-au cunoscut anterior. Dacă din atmosfera discuției s-ar deduce că locutorii ar prefera o adresare mai apropiată cu ty (tykání), atunci cel ierarhic superior sau cel de vârstă ceva mai mare sau persoana de gen feminin poate sugera folosirea formei verbale cu ty (tykání). Atenție însă la reacțiile interlocutorilor și nu forțați nota dacă folosirea formei ty (tykání) ar părea nepotrivită sau nelalocul său și poate conduce la urmări neplăcute.

• În unele contexte, de exemplu într+un restaurant, forma de politețe poate fi persoana a III+a singular (eventual plural), de exemplu ospătarul poate întreba co si paní přeje „ce dorește doamna?” în loc de co si přejete, paní? Acest lucru este posibil și în română, ca atare – într+o asemenea situație – nu există nicio diferență, formală sau informală, între situațiile din cehă și din română.

• În caz de adresare unei persoane necunoscute în diverse situații, este obligatorie folosirea pluralului de politețe vy (vykání) precedată de o formulă introductivă precum prosím Vás „vă rog”, de exemplu prosím Vás, kde je nejbližší pošta „vă rog, unde este cel mai apropiat oficiu poștal?”, nicidecum formula EXCLUSIV ROMÂNEASCĂ nezlobte se „nu vă supărați” care, în Republica Cehă, nu are niciodată rol de captatio attentionis „captarea atenției” (formulă semiotică prin care un locutor dorește să atragă atenția altei persoane deoarece va urma o întrebare sau un dialog). Ca alternativă introductivă, se poate folosi și formula buďte tak laskavý / laskav sau, la feminin


__________30

(dacă interlocutorul necunoscut este o doamnă ori o domnișoară) buďte tak laskavá „fiți amabil”, respectiv „fiți amabilă”.

Folosirea verbului zlobit se „a se supăra” este însă uzuală și recomandată într-o formulă precum nezlobte se, že vás / Vás obtěžuji, ale... „nu vă supărați că vă deranjez, dar...”. Folosirea formelor vás / Vás este contextuală: fără majusculă dacă e vorba de plural propriu+zis, cu majusculă dacă e vorba de pluralul politeței.

• Este facultativă folosirea pronumelui personal alături de un verb, dat fiind că, așa cum spuneam, forma verbală – prin temă și prin desinențe – conține toate informațiile referitoare la timp, persoană, număr. Totuși, folosirea pronumelui personal este frecventă în ceha colocvială, deși nu este necesară1. Sunt uzuale, așadar, forme precum já nevím proč față de nevím proč „nu știu de ce”; já to vím față de vím to „știu asta, știu acest lucru” etc.

• Folosirea verbelor referitoare la fenomene naturale sau la acțiuni impersonale este similară în limbile cehă și română. De exemplu prší „plouă” < pršet „a ploua”, pers. a III-a singular FĂRĂ PRONUME care, în asemenea secvențe, NU TREBUIE FOLOSIT. Similar: sněží „ninge” < sněžit „a ninge”; zdá se, že... „se pare că...” < zdát se „a părea că, a se părea că”. Se pot combina și două verbe din această categorie, de exemplu zdá se, že bude pršet „se pare că va ploua”. Excepțiile sunt reprezentate de limbajul poetic, în cazul personificării fenomenelor naturale.

De fapt, verbele din această categorie flexionează numai la persoana a III-a singular, celelalte persoane verbale fiind posibile doar teoretic. Verbul zdát se se poate construi, cu acest sens, ca și în română, respectiv cu dativul, dacă este nevoie: zdá se, že bude pršet „se pare că va ploua” ~ zdá se mi, že bude pršet „mi se pare că va ploua”.

Câteva verbe, dacă sunt reflexive (zvratné), pot avea un asemenea sens impersonal și se construiesc ca atare: říká se, že... „se zice că...”. Altfel, říkat înseamnă „a spune” și, ca în română, se construiește pe structura „a spune ceva (acuzativ) cuiva (dativ)”: říkám ti něco „îți spun ceva”. Trebuie reținut însă că, în

1. Prin „necesar” înțelegem, de exemplu, situațiile din engleză sau din franceză, unde pronumele personal este obligatoriu în limba literară și aproape totdeauna obligatoriu în cazul unui limbaj cultivat.


__________31

limba cehă contemporană, topica (slovosled) uzuală este subiect (nominativ) + complement (indirect) în cazul dativ + complement direct la acuzativ, cum a fost și exemplul anterior. Similar: dám ti / Ti knihu „îți dau cartea”, unde Ti (cu majusculă, uzual în texte, ca formă de politețe) este în dativ, iar knihu este forma de acuzativ pentru kniha.

• În anumite situații în care româna preferă un verb la un mod personal, de exemplu imperativul, ceha preferă sau poate folosi infinitivul. O asemenea situație este reprezentată de comenzile în dialogul om+calculator: (po)tlačit, lit. „a apăsa” se folosește când în română s-ar folosi imperativul „apasă / apăsați”, situație în care opțiunea tu ~ voi / dv. se anulează. Similar stáhnout (z internetu) lit. „a descărca”, de facto „descarcă / descărcați [un fișier etc.] de pe internet” etc. Folosirea infinitivului cu rol de imperativ este mult mai frecventă în cehă decât în română, fapt reflectat și în situațiile tipice de dialog om-calculator.

În ansamblu, și româna și ceha sunt într-o fază de adaptare la o realitate mai nouă, unde influența limbii engleze este evidentă și într-o perioadă când limbile caută cele mai adecvate mijloace de adaptare a terminologiei la terminologia folosită în limba engleză. Dat fiind că fenomenele de adaptare sunt extrem de dinamice, acestea trebuie urmărite prompt și căutate cele mai potrivite mijloace de echivalare.

Situațiile tipice, foarte dinamice, sunt – de exemplu – textele explicative sau comenzile asociate sistemelor de operare ori aplicațiilor folosite. Și ceha și limba română sunt supuse, pe de o parte, presiunii limbii engleze, care a înlăturat complet opoziția singular ~ plural și, implicit, dihotomia adresare politicoasă (cu dumneavostră) ~ adresare simplă (cu tu); pe de altă parte, există încă tendința unor traducători de asemenea texte de a folosi, tradițional, formule de politețe chiar dacă, în dialogul om-mașină (calculator), ele conduc ori pot conduce la formule hilare.

Modul și timpul

Orice verb la o formă determinată sau personală (určitý tvar) exprimă unul dintre cele trei moduri verbale: indicativ (oznamovací, indikativ), imperativ


__________32

(rozkazovací – rozkaz „ordin, poruncă”; imperativ) sau condițional (podmiňovací – podmínit / podmiňovat „a condiționa”, podmínka „condiție”; kondicionál).

NOTĂNu trebuie confundat modul verbal cu tipul propoziției (druh věty), care –

de asemenea – poate fi enunțiativă (oznamovací care înseamnă – în terminologia gramaticală cehă – atât „enunțiativ, afirmativ” – referitor la tipul propoziției, cât și „indicativ” – referitor la modul verbal); interogativă (tázací < tázat se „a întreba, a interoga”); imperativă (rozkazovací); optativă (přací < přát „a dori, a ura”, imperfectiv, reflexiv přát si, perfectiv, „a dori cu ardoare, a-și dori ceva”; exclamativă (zvolací < zvolat „a exclama, a striga”).

Nu există un „mod interogativ” (tázací způsob), deoarece verbul nu are nicio formă specială pentru o asemenea propoziție. În propoziții precum maminka se vrátila „mama s-a întors” și maminka se vrátila? „mama s-a întors?” sau měl bys tam jít „ar trebui / trebuie / s-ar cuveni sá te duci acolo” și měl bys tam jít? „ar trebui (oare) să te duci acolo?” avem aceleași forme verbale, modul indicativ și, respectiv, condițional.

Modul indicativ (oznamovací způsob; indikativ) indică, de regulă, o acțiune verbală de tip enunțiativ sau asertiv: sedím „(eu) stau, șed”, počítám „(eu) număr”.

Un verb la modul indicativ poate avea trei timpuri: prezent (přítomný; prézens), trecut (minulý; préteritum) sau viitor (budoucí < rădăcina bud- a verbului být „a fi”; futurum).

Verbele imperfective (categorie în care intră și verbele iterative sau repetitive) au cele trei timpuri: sedím, seděl jsem, budu sedět.

Verbele perfective au numai timp trecut (řekl jsem vám „v-am spus”) și forma gramaticală de prezent dar, cel mai adesea, cu sens de viitor: řeknu vám „vă voi spune, o să vă spun”.

NOTE


__________33

• Problema celor două aspecte verbale (imperfectiv și perfectiv) sau trei, dacă adăugăm aici și iterativul (násobená slovesa, iterativa), va fi discutată mai jos, în capitolul III, inclusiv raportul dintre aspect și ceea ce s-a numit Aktionsart „felul / modul de exprimare a acțiunii verbale”. E drept că prezentul gramatical al verbelor perfective se traduce, de cele mai multe ori, printr-un timp viitor. Este însă discutabil (și s+a discutat mult pe această temă) dacă sensul este, de fapt, un viitor. Într+o secvență precum jak se řekne anglicky „pes“? „cum se spune în engleză la «câine»?”, româna nu echivalează / traduce propoziția cehă prin viitor. Sensul de viitor al prezentului verbelor perfective ține, cum vom vedea în capitolul dedicat aspectului, de modul cum locutorul definește acțiunea verbală, iar acțiunea definită a perfectivului nu admite un sens de prezent, timp verbal indefinit și vag circumscris unei noțiuni a definitului ca acțiune.

• Din punct de vedere al flexiunii verbale, nu totdeauna perechile verbale sunt delimitate și prin tipuri diferite de flexiune, deși adesea se întâmplă astfel. În perechea říct / říci (řeknu, řekneš, řekne...) ~ říkat (říkám, říkáš říká...) „a spune” (perfectiv ~ imperfectiv) sau dopsat – dopíšu, dopíšeš, dopíše... ~ dopisovat, dopisuji / dopisuju1, dopisuješ, dopisuje... avem, într+adevăr, categorii flexionare diferite și un caz, relativ rar, când perechea imperfectiv ~ perfectiv říct ~ říkat se realizează prin alternanțe interne în rădăcina verbului. În alte cazuri însă, formele imperfective și perfective pot aparține aceleiași paradigme flexionare, de exemplu vidím ~ uvidím „văd ~ voi vedea”, dělám ~ udělám „fac ~ voi face”.

Anticipând concluziile din capitolul dedicat aspectului și relațiilor sale cu timpul (fizic / real și gramatical), trebuie spus că relația aspect ~ paradigmă flexionară este relativă, nu determinantă. Aspectul este determinat de (1) rolul gramatical ȘI semantic (lexical) al prefixului perfectivizant (perfektivizující předpona / prefix) și de (2) rolul imperfectivizant (imperfektivizující role) al sufixului. Desinența (terminația)

1. Forma dopisuji este literară, forma dopisuju este colocvială.


__________34

verbală nu are legătură directă cu aspectul, respectiv nu sunt reciproc determinante, chiar dacă, statistic, o anume paradigmă flexionară este specifică unui anume aspect.

• Folosirea timpului prezent sau viitor se supune unor norme și uzului, care se întâlnesc și în alte limbi. Avem, astfel, prezentul gramatical al unui verb imperfectiv cu sens de viitor, dacă din context reiese clar acest lucru, de exemplu zítra máme zkoušku „mâine avem examen” = zítra budeme mít zkoušku „mâine vom avea examen” (praesens pro futuro). Unele limbi, cum ar fi finlandeza, nici nu au viitor gramatical, analitic sau sintetic; el se exprimă prin prezent, eventual alături de un adverb cu sens temporal sau într-un context clar, care redă sensul de viitor.

• Viitorul, mai ales viitorul verbului být „a fi”, poate căpăta sens de probabilitate și/ sau de nesiguranță în contexte precum to bude asi on „el trebuie să fie” (lit. „el va fi”), de exemplu dacă sună la ușă și e așteptat. Similar, tohle nebude tak „nu poate rămâne așa” etc.

• Prezentul istoric (prézens historický) este de asemenea folosit și în limba cehă, asemănător situației din română: ...a Michal Chrabrý jde dále „... și Mihai Viteazul merge mai departe”. Un alt exemplu, din textul unui istoric contemporan:

Vyhledali jej zástupci české šlechty a vyzvali, aby se ujal správy království, které

postrádá panovnickou autoritu, je zachváceno anarchií a banditismem, jeho

mezinárodní prestiž klesá a finance se pod tíhou králových požadavků hroutí.

Reprezentanții nobilii cehe l+au căutat [pe Karel IV.] și i+au solicitat să se ocupe

de treburile regatului, căruia îi lipsește autoritatea unui conducător, e cuprins de

anarhie și de banditism, îi scade prestigiul internațional, iar finanțele se reduc sub

povara îndatoririlor regale. (Vezi textul integral în Paliga 2010: 130, alături de

numeroase alte texte, unde prezentul istoric apare relativ frecvent).

• Condiționalul este folosit uneori în contexte de politețe sau în exprimarea modestă a unei păreri. Prosil bych kilo cukru „aș dori un kilogram de zahăr”; já bych řekl, že je to trochu jinak „aș zice că e un pic altfel”.


__________35

• În situații relativ rare, infinitivul este folosit în loc de condițional, în contexte precum mít peníze, byl bych to koupil (livresc) „dacă aș fi avut bani, l-aș fi cumpărat” (= kdybych byl měl peníze); fraza s-ar putea reformula kdybych měl peníze, koupím to sau ... koupil bych to.


__________36

Indicativul prezent

Vom prezenta în continuare, pe scurt, formele indicativului prezent. Probleme paradigmelor flexionare le vom relua mai jos, după clarificarea unor chestiuni legate de moduri, de diateze și de formele de transgresiv.

Redăm mai jos cele trei paradigme principale de flexiune.

Singular (jednotné číslo; singulár)

Formele verbelor jít „a merge pe jos”, jet „a merge pe cal; a merge cu un mijloc de transport”1, psát „a scrie”; mluvit „a vorbi”, sázet „a planta; a pune, a așeza”; dělat „a face”

* În ceha colocvială, se reduce lungimea vocalei la persoana I singular în cazul paradigmelor mluvit și dělat.

Plural (množné číslo; plurál)

NOTE

Pers. I (první osoba)

II (druhá osoba)

III (třetí osoba)

jdu, jedupíši / píšujdeš, jedeš

píšešjde, jede

píše

mluvím [mluvim *]sázímmluvíšsázíšmluvísází

dělám [dělam *]

děláš

dělá


II (druhá osoba)

III (třetí osoba)

jdeme, jedeme [dem, jedem]

píšemejdete, jedete

píšetejdou, jedoupíší, píšou

mluvímesázíme

mluvítesázíte

mluví [mluvěj]sází, sázejí [sázej]

děláme

děláte

dělají [dělaj]

1. Inițial, opoziția jít ~ chodit față de jet ~ jezdit era opoziția „a merge pe jos” față de „a merge tras de cal” sau „a merge pe cal, a călări un cal”.


__________37

• Opoziția jít ~ jet „a merge pe jos ~ a merge călare / tractat” este opoziția arhaică; în epoca noastră, opoziția este „a merge pe jos ~ a merge cu un mijloc de transport”.

• Alternativa píši / píšu (pers. I singular) și píší, píšou (persoana a III-a plural) reflectă un fenomen fonetic istoric: după consoanele palatale (așa+zise „moi” – č, ď, š, ť, ž) și după semivocala j (care este considerată consoană în gramatica cehă, respectiv consoană palatală „moale“ – měkké), în ceha medievală vocala a s-a închis la e, iar vocala u s-a deschis la i; diftongul ou s-a deschis la í (i lung). Urmarea a fost că, pentru paradigma verbală -u, -eš, -e, -eme, -ete, -ou, la persoanele I singular și a III-a plural, terminația personală a evoluat u > i, iar ou > í. Ulterior, în epoca modernă, tendința limbii a fost de uniformizare și de simplificare a terminațiilor, astfel că terminația -i la pers. I singular a revenit la -u, iar terminația -í, pentru persoana a III-a plural, a revenit la -ou în ceha colocvială. În limba cehă contemporană, formele píši și píší aparțin exclusiv limbii academice, pe când formele píšu, píšou aparțin limbii colocviale, dar – în ultimele decenii – s+au răspândit tot mai mult și în limba literară.

• Verbele mluvit și sázet, așadar cu infinitivul terminat în -e-t sau în -i-t, terminațiile personale sunt, de fapt, identice. Există verbe, de exemplu muset și musit, care acceptă ambele forme de infinitiv.

• Formele citate între paranteze drepte, respectiv mluvim, dělam, dem, jedem, sázej, dělaj, mluvěj aparțin limbajului colocvial.

Timpul trecut

Verbul auxiliar în limba cehă este totdeauna verbul být „a fi”. Timpul trecut al modului indicativ se obține prin flexionarea la prezent a verbului a fi căruia i se adaugă participiul trecut activ (příčestí minulé činné) în +l, așa+numitul l+ové příčestí (participiul în +l).

Astfel, verbele flexionate mai sus la indicativ prezent au, la timpul trecut, următoarele forme (pe prima coloană din stânga este flexiunea la indicativ prezent a verbului být, iar pe a doua coloană este flexiunea verbului být la indicativ trecut). Tabelul următor cuprinde formele de masculin și de feminin.


__________38

NOTE la tabel* Verbul být, cum este de așteptat, este un verb cu flexiune neregulată,

păstrată, în linii mari, din idiomurile slave preliterare (de dinainte de secolul al IX+lea). În câteva situații, consoana j inițială nu se pronunță; ca atare, pronunțarea este [sem, si, je, sme, ste, sou], dacă formele respective sunt izolate sau sunt la începutul propoziției. La forma negativă (záporná), construită cu negația ne, se sonorizează însă și se pronunță: nejsem [nejsem], nejsi [nejsi] etc. În acest caz, apare ceea ce numim în română, preluând termenul francez, liaison (legătură). Se poate pronunța, deși acest lucru este relativ rar în ceha colocvială, în situațiile în care formele sunt precedate de alt cuvânt terminat în vocală, de exemplu mluvila jsem „(eu, la genul feminin) am vorbit”. Este o situație specifică fonemului j atunci când se află la început de cuvânt, fiind urmat de secvențe consonantice, de exemplu jméno [méno] „nume”, jho [ho] „jug” (și figurat). Secvența j inițial urmat de o consoană sau de o succesiune de consoane este foarte rară în ceha contemporană.

** La persoana a treia, singular și plural, timpul trecut (minulý čas), nu se mai folosește auxiliarul, ci numai participiul trecut activ.


II (druhá osoba)

III (třetí osoba)Pers. I (první osoba)

II (druhá osoba)

III (třetí osoba)

být *(prezent)

jsem

jsi [seš]

jenení

jsme

jste

jsou

být (trecut)

byl / byla jsem

byl / byla si(byls /

bylas)****

byl / byla **

byli / byly jsme

byli / byly jste

byli / byly **

jítjet

šel / šla jsem ***

jel / jela jsem

šel / šla jsijel / jela jsi

šel / šla **jel / jela

šli / šly jsmejeli / jely jsme

šli / šly jstejeli / jely jste

šli / šly **jeli / jely

mluvit

mluvil / mluvila jsem

mluvil / mluvila jsi

mluvil / mluvila

mluvili / mluvily jsme

mluvili / mluvily jste

mluvili / mluvily

dělat

dělal / dělala jsem

dělal / dělala jsi

(dělals / dělalas)

dělal / dělala

dělali / dělaly jsme

dělali / dělaly jste

dělali / dělaly


__________39

Această simplificare a flexiunii este o inovație a limbii cehe moderne și contemporane; ceha veche folosea auxiliarul být și la pers. a III-a, singular și plural. Folosirea auxiliarului la această persoană se vede clar și din compararea cu alte limbi, de exemplu cu slovena: on je bil, ona je bila „el a fost, ea a fost”.

Unii autori consideră că avem de+a face, de fapt, cu auxiliarul zero.

*** Participiul trecut activ al verbului jít este neregulat. Din cele spuse până acum rezultă că, în studierea limbii cehe, pentru a memora cazurile neregulate, trebuie reținute, ca și în română, trei forme de bază ale verbului: infinitivul, persoana I singular (eventual și a III+a plural, dacă e cazul – în unele cazuri, rare, poate apărea o modificare a rădăcinii) și participiul trecut activ. În cazul verbelor regulate, infinitivul este suficient pentru a încadra verbul într-o anume paradigmă flexionară (vezi mai jos). Astfel, de exemplu, verbul dělat are prima persoană a indicativului dělám (de la rădăcina verbală děl+ se adaugă tema vocalică +á+ apoi terminația de persoană și de număr); îndepărtând terminația de infinitiv +t, adăugăm terminația de participiu trecut activ care este definită de formele în +l (masculin singular), în funcție de număr și de gen: +l, +la, +lo (singular masculin, feminin și neutru, respectiv); la plural: +li / +ly, +ly, +la (masculin animant / inanimat, feminin, neutru – respectiv). Similar, un verb regulat, precum mluvit „a vorbi”, va avea indicativ prezent pers. I mluv+í+m (apoi mluv+í-š, mluv+í etc.), iar participiul trecut activ mluvi+l (mluvil, mluvila, mluvilo; mluvili / mluvily, mluvily, mluvila).

Nu totdeauna însă avem asemenea situații clare. De exemplu, formele amintite de bază (infinitiv, pers. I indicativ singular și participiul trecut activ) vor fi, la verbele următoare astfel:

mít, mám, měl „a avea”– de fapt, flexionează ca dělat la indicativ prezent;říct / říci, řeknu, řekl (colocvial řek la masculin singular, apoi însă l

reapare la celelalte forme: řekla, řeklo, řekli etc.) „a spune, a zice”;tát, taje (pers. a III-a singular), tál „a se topi” (despre zăpadă etc.); se

flexionează, practic, numai la pers. a III-a singular etc. **** Uneori, din motive de economie a limbii, forma de auxiliar

pentru persoana a II+a singular este +s, de exemplu mluvil jsi – mluvils, mluvila jsi – mluvilas etc. Această formă contrasă +s se poate lipi și de pronumele personal, dacă e folosit, de exemplu tys mluvil; se poate, de


__________40

asemenea, aglutina („lipi”) conjuncției že „că” (...žes to řekl „...că ai spus asta”); unui adverb (kdes to řekl, kdys to řekl „unde ai spus asta, când ai spus asta”). Ambele variante se folosesc în ceha literară și în ceha colocvială.

Genul neutru

Tabela de mai sus, pentru a nu fi prea încărcată, nu a inclus formele verbale ale neutrului. În dicționare, formele flexionare ale participiului trecut, activ sau pasiv, sunt specificate la genul masculin. Uneori, mai ales dicționarele mari, pentru a evita confuziile, specifică și formele de feminin și de neutru, mai ales în cazurile în care apare uzuala alternanță e / Ø (e / zero). Iată mai jos toate terminațiile participiului trecut activ, la singular și la plural. Vom lua drept exemplu câteva verbe uzuale.

De regulă, ordinea în care se citează aceste forme este: singular – masculin, feminin, neutru; plural – masculin animat, masculin inanimat = feminin, neutru. De exemplu:

být

jít

mluvit

dělat

Singular

M

byl

šel

mluvil

dělal

F

byla

šla *

mluvila

dělala

N

bylo

šlo **

mluvilo

dělalo

Plural

M an.

byli

šli

mluvili

dělali

M inan.

byly

šly

- ***

-

F

byly

šly

mluvily

dělaly

N

byla

šla

mluvila

dělala


__________41

NOTE LA TABEL

• Marca de număr și de gen este așadar, în ordinea menționată: +l, +la, +lo;

+li, +ly, +ly, la.

* Alternanța e / Ø ( e / zero) este relativ frecventă în limba cehă, atât în

flexiunea verbală, cât și în cea nominală. Vocala e se intercalează între mai multe

consoane, atunci când acestea nu se pot pronunța, conform normele fonetice și

fonologice ale limbii cehe. De asemenea, vocala e dispare atunci când secvența

consoană (consoane) – vocală (vocale) nu este firească. În unele situații, vocala e

alternează între formele de infinitiv și de indicativ ori între infinitiv și

participiul trecut activ ori pasiv. Alte exemple:

říct / říci, řeknu, řekl „a spune, a zice”

číst, čtu, četl „a citi”

** Forma de participiu trecut activ neutru apare, mai ales, fie în expresii

impersonale precum to nešlo „(asta, treaba asta) nu a mers”; fie în cazurile când

substantivul neutru denotă o ființă, cazul tipic fiind ființele mici, pe cale de

maturizare: dítě nešlo domů „copilul nu s+a dus acasă”; kotě mňoukalo celou

noc „pisoiul a mieunat toată noaptea”.

*** În cazul unui verb ca mluvit „a vorbi” este evident că nu poate exista o

formă de participiu trecut activ la masculin plural inanimat. Excepțiile – rare –

pot fi reprezentate de unele contexte de licențe poetice ori de texte

science+fiction. Aceeași situație în cazul verbului dělat „a face”.

NOTE ADIȚIONALE


__________42

Formele reflexive (pronominale) cu se, si pot fuziona cu forma abreviată +s,

rezultând formele ses și, respectiv, sis:

... že ses přepočítal „că te-ai înșelat”

... že sis počítal „că ai luat în calcul, că ai considerat”

În limba cehă contemporană sunt la concurență cu formele inițial

colocviale

že jsi se přepočítal

že jsi si počítal


__________43

Timpul viitor

Timpul viitor se construiește și se percepe diferit în cazul verbelor imperfective și al celor perfective.

De fapt, viitor gramatical analitic (perifrastic), construit cu viitorul verbului být, au numai verbele imperfective, incluzând aici și pe cele iterative care, din punct de vedere gramatical, se comportă ca cele imperfective (vezi mai jos, capitolul III).

Majoritatea covârșitoare a verbelor imperfective formează viitorul (budoucí čas) cu ajutorul formelor de viitor ale verbului být urmate de infinitivul verbului de conjugat, astfel:


II (druhá osoba)

III (třetí osoba)Pers. I (první osoba)

II (druhá osoba)

III (třetí osoba)

být *(viitor)

budu

budeš

bude

budeme

budete

budou

pracovat

budu pracovat

budeš pracovat

bude pracovat

budeme pracovat

budete pracovat

budou pracovat

mluvit

budu mluvit

budeš mluvit

bude mluvit

budeme mluvit

budete mluvit

budou mluvit

dělat

budu dělat

budeš dělat

bude dělat

budeme dělat

budete dělat

budou dělat


__________44

Câteva verbe imperfective de mișcare1 (slovesa, která vyjadřují pohyb) formează viitorul cu ajutorul prefixului po+: jít – půjdu (cu evoluția istorică po+ > pů+), jet – pojedu, plout – popluji.

Alte câteva verbe, de asemenea foarte puține, formează viitorul și în modul analitic și cu ajutorul prefixului po+:

běžet „a alerga, a fugi” – běžím, poběžím și budu běžetletět „a zbura” – letím, poletím și budu letět lézt „a se urca, a se cățăra; a călca” – lezu, viitor polezu și budu léztnést „a purta, a duce” – nesu, viitor ponesu și budu néstrůst „a crește” (despre oameni, plante) – roste (pers. a III-a singular), viitor

poroste și bude růstvést „a duce, a conduce” – vedu, povedu și budu véstvézt „a duce (ceva , pe c ineva ) cu un vehicul de undeva

altundeva” (compară cu forma precedentă)

La finalul acestui subcapitol prezentăm situația specială a verbelor de mișcare, forma de bază și forma iterativă. Aceste verbe au o ocurență foarte ridicată și formează nucleul verbelor esențiale referitoare la mișcare.

NOTĂ IMPORTANTĂ

Problema rolului și funcției prefixului verbal po+ este complexă. Majoritatea lingviștilor cehi consideră că prefixul verbal po+ cu rol de viitor nu ar fi același cu prefixul perfectivizant po+, despre care vom vorbi și în capitolul III, dedicat aspectului verbal, apoi în capitolul V, dedicat prefixelor verbale cu rol perfectivizant.

Acest punct de vedere este discutabil, deoarece – dacă facem o analiză istorică, semantică și gramaticală – observăm că tocmai acest prefix po+ a avut

1. A se reține că opoziția verb care exprimă / arată mișcarea ~ verb care arată sau indică o stare era specifică limbilor indo-europene vechi și a fost păstrată până azi în multe limbi ale familiei, cum ar fi nu numai limbile slave (mai puțin bulgara), ci și limbi occidentale precum engleza sau germana unde, în diverse contexte, există opoziția „a merge undeva” ~ „a fi undeva”, de exemplu I am going home ~ I am at home; ich bin zu Hause ~ ich gehe nach Haus etc.


__________45

un rol tot mai mare în arhitectura verbului slav, de la el pornind – foarte probabil – procesul de perfectivizare. Noi credem că, în ceha modernă și contemporană, tocmai aceste câteva verbe (foarte puține) care formează viitorul cu prefixul po+ sunt verbe care păstrează o structură arhaică, în care viitorul se formează cu ajutorul prefixului po+.

Anticipând cele prezentate mai jos, apreciem că formele de viitor formate cu prefixul po+ sunt, de fapt, forme verbale perfective, folosite ca atare NUMAI în această secvență, respectiv *pojít – půjdu, *pojet – pojedu, *poletět – poletím, respectiv celelalte forme, foarte puține, reprezentate de verbele lézt, nést și růst care păstrează și formele arhaice de viitor și, firesc, formează – asemeni majorității covârșitoare a verbelor cehe – viitorul cu ajutorul verbului auxiliar být „ a fi”.

A discrimina rolul și funcția prefixului verbal po+ în cazurile discutate ține exclusiv de funcția sa în limba cehă modernă și contemporană, nu de evoluția istorică a fenomenului, de care trebuie să ținem – totuși – seama dacă dorim să avem un tablou clar și coerent al evoluției fenomenului perfectivizării în limbile slave și, concret, în limba cehă.


__________46

Anexă

Verbele de mișcare

Perechi imperfectiv simplu ~ imperfectiv iterativ

* Pentru viitor, redăm doar forma de pers. I singular

já

ty

on

my

vy

oni

viitor*

sens

jítjdujdešjdejdemejdete

jdou

půjdu

a merge pe jos

jetjedujedešjedejedemejedete

jedou

pojedu

a merge cu un vehicul

letětletímletíšletíletímeletíte

letí

poletímbudu ~

a zbura

ploutplujipluješplujeplujeme

plujeteplují[plujou]

popluji

a pluti

běžetběžímběžíšběžíběžímeběžíte

běží

poběžímbudu ~

a alerga

néstnesunesešnesenesemenesete

nesou

ponesubudu ~

a ducea purta

véstveduvedešvedevedemevedete

vedou

povedubudu ~

a duce

véztvezuvezešvezevezemevezete

vezou

povezubudu ~a duce (cu ceva undeva)


__________47

Formele iterative

* Forma colocvială (obecná čeština) este lítat, lítám etc.

** Forma veche este plovat, plovu etc.

*** Substantivul corespunzător este běh

NOTE

Sensurile verbelor vést și vézt, respectiv vodit ~ vozit sunt asemănătoare, cu o

nuanță importantă: vést / vodit se folosește, mai ales, în secvența vést něco /

někoho někam „a duce / a conduce ceva / pe cineva undeva”, în timp ce vézt /

vozit se folosește cu sensul „a duce (pe cineva, ceva) cu un mijloc de transport

de undeva altundeva”

já

ty

on

my

vy

oni

chodit

chodímchodíšchodíchodíme

chodítechodí

jezdit

jezdímjezdíšjezdíjezdímejezdítejezdí

létat *

létámlétášlétálétámelétátelétají

plavat **

plavuplavešplaveplavemeplaveteplavou

běhat ***běhámběhášběháběhámeběháteběhají

nosit

nosímnosíšnosínosímenosítenosí

vodit

vodímvodíšvodívodímevodítevodí

vozit

vozímvozíšvozívozímevozítevozí


__________48

Modul imperativ (rozkazovací způsob; imperativ)

Ca și în limba română, imperativul exprimă un ordin, o comandá (rozkaz), o dorință (vůle) ori un îndemn (valoare hortativă, ceh nabádání „exortație, îndemn”). În limba cehă, imperativul are forme specifice pentru pers. a II+a singular și pentru persoanele I și a II+a plural.

Redăm mai jos terminațiile pentru cele trei categorii de flexiune

Dacă vorbitorul dorește să dea o nuanță imperativă pentru alte persoane verbale, se folosește particula (částice) ať, uneori – relativ rar, mai ales în poeme – kéž și nechť.

Cea mai frecvent folosită, particula ať, se poate echivala în română cu formele de conjunctiv.

ať jde – să vinăať zpívá – să cânte etc.Particula kéž, cu sens desiderativ-optativ se poate traduce, în secvențe

pozitive, prin „(doresc să) fie (astfel) sau, în secvențe negative, prin „ca (să) nu, ca nu cumva să (nu)”, de exemplu:

kéž bu sněžilo „o, de+ar ninge; o, cât aș dori să ningă”kéž by to udělal „o, de-ar face asta; o, ce bine ar fi să facă asta / acest

lucru”kéž se mu nic (zlého) nestane – nu cumva să i se întâmple ceva (rău)

pers. a II+a sing.

pers. I pl.

pers. a II+a pl.

běžet

bež [Ø]

běžme

běžte

kreslitspát

kreslispi

kreslemespěme

kresletespěte

dělatpracovat

dělejpracuj

dělejmepracujme

dělejtepracujte


__________49

Particula nechť are un sens similar particulei ať; se folosește în expresii precum

nechť vstoupí – să intrenechť odpočívá v pokoji – odihnească-se în paceNOTE

• Formele de imperativ ale verbului být sunt, în ordinea de mai sus: buď, buďme, buďte.

buď klidný „fii liniștit”buďte tady v šest hodin „(să) fiți aici la ora șase”• Formele de imperativ ale verbelor jít și jet „a merge pe jos” și, respectiv,

„a merge cu un mijloc de transport” diferențiază sensul „mergi (singur)” de sensul „hai (să mergi) cu mine / cu noi” (valoare hortativă, de îndemn), astfel:

Similar, jeď ~ pojeď, jeďte ~ pojeďte.

• În anumite situații, se preferă folosirea indicativului, de exemplu:nikam nepůjdeš! „(ba) nu vei pleca niciunde, (ba) n-o să pleci niciunde”mlčíš „(să) taci” (ind. prez.), în loc de mlč „taci” etc.

Se observă cum ceha folosește, ca româna, negația dublă.

jdi „du-te, mergi” (fără mine)

jděte „mergeți, duceți-vă (fără mine)”

pojď „hai cu mine, mergi cu mine”

pojďte „haideți cu noi, mergeți cu noi”


__________50

Modul condițional (podmiňovací způsob; kondicionál)

Modul condițional exprimă o acțiune posibilă sau o acțiune care ar avea loc, dacă s-ar îndeplini o anume condiție sau trebuie îndeplinite mai multe condiții. Condiționalul ceh include, așadar, funcțiile de condițional propriu+zis, de optativ, de potențial și de prezumtiv.

Limba cehă are un condițional prezent (přítomný podmiňovací způsob) și un condițional trecut (minulý).

Condiționalul prezent se formează din formele specifice, arhaice (cândva un timp trecut, aoristul) ale verbului být și participiul trecut activ al verbului (același folosit la formarea indicativului trecut).

Condiționalul trecut se formează din aceleași forme specifice ale verbului být cărora li se adaugă participiul trecut activ al verbului být și al treilea element, participiul trecut activ al verbului.

Condiționalul trecut al verbului být folosește participiul trecut activ al variantei iterative bývat. Pentru simplitatea prezentării, tabelul conține numai formele de masculin și de feminin, singular și plural; acestora li se adaugă, desigur, formele de neutru, singular și plural; sunt rare cazurile când un substantiv neutru se referă la persoane, la ființe (děvče, dítě).

I, sg.

II, sgIII, sg

I, pl

II, pl

III, pl

být, prezent

byl bychbyla bych

byl bysbyla bysbyl bybyla by

byli bychom [bysme *]

byly bychom [bysme]byli bystebyly byste

byli bybyly by

být, trecut

byl bych bývalbyla bych bývala

byl bys bývalbyla bys bývala

byl by bývalbyla by bývala

byli bychom bývalibyly bychom bývaly

byli byste bývalibyly byste bývaly

byli by bývalibyly by bývaly

mluvit etc. prezent

mluvil bychmluvila bych

mluvil bysmluvila bysmluvil bymluvila by

mluvili bychommluvily bychom

mluvili bystemluvily byste

mluvili bymluvily by

mluvit etc. trecut

byl bych mluvilbyla bych mluvila

byl bys mluvilbyla bys mluvila

byl by mluvilbyla by mluvila

byli bychom mluvilibyly bychom mluvily

byli byste mluvilibyly byste mluvily

byli by mluvilibyly by mluvily


__________51

NOTE* Forma bysme, în loc de bychom, este frecventă în ceha colocvială

(obecná čeština). Este folosită în toate instanțele în loc de bychom. Tabelul nu o mai specifică pentru toate celelalte cazuri la pers. I plural. Același lucru este valabil și pentru formele din tabelul următor.

• Condiționalul trecut nu se mai folosește în ceha colocvială contemporană, forma aparține exclusiv limbii literare.

• Forma de plural, pers. I bysme a auxiliarului este colocvială, nu se folosește în limba literară, exceptând situațiile – tot mai frecvente – când autorul (romancier, dramaturg, jurnalist) dorește să redea limbajul viu. Problema raporturilor dintre ceha literară și ceea ce se numește obecná čeština (ceha „comună” sau „ceha koiné”) necesită însă o discuție aparte (vezi Vacek 1988 și, foarte pe scurt, nota din finalul acestui volum, Capitolul VI).

• Uneori, din motive stilistice, se poate folosi perechea iterativă bývat a verbului být, de exemplu býval bych mluvil, býval bych čekal sau chiar se pot folosi ambele verbe, být și bývat: byl bych býval čekal, byl bys býval počítal etc.

• În cazul verbelor reflexive, care folosesc pronumele reflexiv se și / sau si, la persoana a II+a singular nu se folosește forma bys a auxiliarului, ci forma by (specifică, deci, persoanei a III-a), iar terminația +s se alătură pronumelui reflexiv se, si: přepočítal by ses, vypočítal by sis etc.

• Formele by jsem, by jsi, by jsme, by jste nu sunt literare, nefiind considerate corecte nici pentru ceha colocvială standard.

• Formele specifice ale auxiliarului být pot fi precedate de conjuncțiile a (abych, abys, abys, abychom / abysme, abyste, aby) și kdy (kdybych, kdybys, kdyby, kdybychom / kdybysme, kdybyste, kdyby), unite într-o singură formă și având sensul „să, ca să” și, respectiv, „dacă”. Iată schema flexionară cu câte două exemple: verbul být însuși și un alt verb oarecare, de exemplu mluvit. Pentru a nu încărca schema, redăm numai formele de masculin și, în prima coloană numai, urmate de cele ale femininului.


__________52

Traducerea acestor forme este, de exemplu: abych byl „(ca) să fiu”; kdybych byl „dacă aș fi” (la masculin singular); abych byla „(ca) să fiu”; kdybych byla „dacă aș fi” (la feminin singular) etc.

Alte exemple:musím odejít hned, abych tam byl včas „trebuie să plec imediat, ca să fiu

acolo la timp”kdybych si byl jistý, že přijde včas, já bych hned začal práci „dacă aș fi

sigur că vine la timp, aș începe treaba imediat”musíme cvičit více, abys mluvil lépe česky „trebuie să exersăm mai mult,

ca să vorbești ceha mai bine”tvoje čeština by byla lepší, kdybys mluvil více „ceha ta ar fi mai bună, dacă

ai vorbi mai mult”Un echivalent construcției kdyby se poate face cu conjuncția jestli, jestliže:jestli mám / budu mít čas, zavolám – kdybys měl čas, zavolám

I, sg.

II, sgIII, sg

I, pl

II, plIII, pl

aby + být

abych byl, byla

abys byl, bylaaby byl, byla

abychom [abysme] byli, byly

abyste byli, bylyaby byli, byly

kdyby + být

kdybych byl

kdybys bylkdyby byl

kdybychom [kdybysme]

byli

kdybyste bylikdyby byli

aby + mluvitabych mluvil, mluvila etc.abys mluvilaby mluvil

abychom [abysme] mluvili

abyste mluviliaby mluvili

kdyby + mluvit

kdybych mluvil

kdybys mluvilkdyby mluvilkdybychom [kdybysme]

mluvili

kdybyste mluvilikdyby mluvili


__________53

Diateza verbală (slovesný rod)

Diateza poate fi activă (činný / aktivní rod; aktivum) sau pasivă (trpný / pasivní rod; pasivum).

Diateza activă arată ce face subiectul, ca atare autorul acțiunii (původce děje) este exprimat de subiect: Havlovu hru přeložil váš profesor „profesorul vostru a tradus piesa lui Havel”.

Diateza pasivă arată că acțiunea o îndeplinește altcineva decât subiectul, ca atare autorul acțiunii nu este exprimat în propoziție de subiect. Diateza activă din exemplul de mai sus se poate converti la pasiv astfel: Havlova hra byla přeložena vaším profesorem „piesa lui Havel a fost tradusă de profesorul vostru”. Exprimarea autorului acțiunii este posibilă numai în cazul verbelor tranzitive.

În acest exemplu la pasiv, forma la cazul instrumental (vaším profesorem) este, conform gramaticii cehe, un complement circumstanțial (příslovečné určení) care indică cine este autorul acțiunii, mai exact un complement circumstanțial de mod (příslovečné určení způsobu).

Nu este necesar ca autorul acțiunii să fie exprimat: Havlova hra byla přeložena.

NOTĂÎn terminologia cehă, sintagma uzuală este příslovečné určení, ceea ce se

traduce (ori se poate traduce) prin „complement circumstanțial”, deși termenul circumstanțial nu se folosește ca atare în gramaticile cehe, respectiv nu are echivalent, deși dicționarele bilingve o menționează ca atare (de exemplu dicționarul biling ceh-francez editat de Lingea). Formulele consacrate în gramaticile cehe sunt, dacă ne referim la sintagma příslovečné určení:

příslovečné určení místa / času / způsobu / míry / příčiny / podmínky / přípustky / účelu, ceea ce se poate traduce, în ordinea de mai sus, prin complement (circumstanțial) de loc / de timp / de mod / de măsură / de cauză / condițional (de cauză) / concesiv (de concesie) / de scop. În terminologia engleză, se folosesc sintagme de tip „adverbial of place / time / manner / degree / cause / condition / concession / purpose” (în ordinea de mai sus). În terminologia franceză, pe care a calchiat-o, în bună partea, și cea românească, se folosește sintagma complément circonstanciel de place / de temps etc.


__________54

Diateza pasivă se formează din prezentul sau din trecutul verbului být (cu rol de verb auxiliar) și din participiul trecut pasiv (příčestí trpné) al verbului. Această formă a verbului, terminată în +n (+na, +no, +ni, +ny, +na) sau în +t (+ta, +to, +ti, +ty, +ta), se formează din tema de trecut a verbului (vom reveni mai jos asupra temei prezentului și trecutului). De exemplu: domluvit se „a se înțelege, a conveni” – domluveno „convenit”: bylo domluveno „a fost convenit, s-a convenit”; šít „a coase” – šitý „cusut” etc.

Diateza pasivă nu mai este folosită în limba colocvială, unde se preferă totdeauna o formă activă ori o formă reflexivă, atunci când acest lucru este posibil, la persoana a III-a, folosindu-se pronumele reflexiv se. De exemplu, o propoziție ca

domy byly dříve stavěny z panelůse poate converti într-o formă reflexivă:domy se dříve stavěly z panelůÎn limba cehă contemporană, pasivul se va întâlni aproape toatdeauna

în texte, fiind evitat în limba vorbită și dispărând practic total din așa+numita cehă colocvială (obecná čeština – vezi la finalul acestui volum, capitolul VII).

Trebuie făcută precizarea că folosirea formei reflexive cu se este folosită ca substitut al diatezei pasive numai dacă nu poate conduce la confuzii. De exemplu, din punct de vedere semantic, o propoziție ca pokusy se prováděly este practic identică propoziției pokusy byly prováděny („s-au făcut încercări” – „au fost făcute încercări”). Într-o propoziție însă ca voják se vyznamenal „soldatul s-a remarcat” ar trebui specificat dacă prin fapta sa (svým činem, instrumental fără prepoziție) sau pentru fapta sa (za svůj čin). Dacă nu se specifică în vreun fel, sensul este „soldatul s+a remarcat (prin ceva, printr-o faptă etc.)”, nu „soldatul a fost decorat”.

Alte exemple situaționale:• vyjádrit „a exprima, a expune (un punct de vedere, o idee etc.) ~

vyjádřit se, cu sens similarvyjádřila to všechno vlastními slovy „(ea) a exprima toate astea prin

propriile (sale) cuvinte”


__________55

její názory byly vyjádřeny vlastními slovy „ideile ei / sale au fost exprimate prin propriile ei / sale cuvinte”

vyjádřil se ve smyslu, že asi nepřijde „(el) s+a exprimat în sensul că, probabil, nu va veni”

jeho plán byl tak vyjádřen, ve smyslu, že asi nepřijde „planul său a fost astfel prezentat / exprimat, în sensul că, probabil, nu va veni”

În general, mai ales în cazul verbelor imperfective, dacă sensul se poate exprima și prin forma pasivă și prin forma activă reflexivă, prioritate – în limba cehă contemporană – va avea totdeauna forma reflexivă activă. Așadar, mai degrabă se va spune staví se tam nový dům decât nový dům je tam stavěn.

Dacă verbul este însă perfectiv, în ceha literară mai ales, se va folosi o formă pasivă precum byl tam postaven nový dům.

NOTE• Diateză activă și pasivă au, de regulă, verbele care exprimă o acțiune

(činnost) și care se asociază unui complement direct (așadar în cazul acuzativ). Numai de la asemenea verbe se poate forma participiul trecut pasiv – postavit dům – dům byl postaven; sau viitor: vyvolat žáka – žák bude vyvolán etc.

Dacă verbul se asociază unui complement în alt caz decât în cazul acuzativ, după convertirea verbului de la diateza activă la cea pasivă, complementul își păstrează cazul:

dosáhli jsme cíle (genitiv, cerut de verbul dosáhnout / dosahovat) – cíle bylo dosaženo

žádosti (dativ) jsme vyhověli – žádosti bylo vyhověnojednali jsme o školním výletu (locativ) – bylo jednáno o školním výletu

sau, convertind la diateza activă cu pronumele reflexiv, jednalo se o školním výletu.

• Unele verbe nu au diateză pasivă, cum ar fi stát „a sta în picioare; a se afla; a costa”, sedět „a sta jos, a fi așezat”), ležet „a sta întins (în pat, jos


__________56

etc.)”, běžet „a fugi, a alerga“, letět „a zbura“, růst „a crește (despre vegetație și despre ființe), znít „a suna, a răsuna”, mít „a avea” (cu sens modal „a trebui, a se cuveni să”), moci / moct „a putea, a fi capabil să” (englez can), muset „a trebui” etc.

• Gramatica cehă diferenț iază sensul unor forme verbale echivalente, cum ar fi:

okna byla otevřena nárazy větru (sens activ) „ferestrele erau deschise de rafalele de vânt” – okna byla celou noc otevřena (sau otevřená, sens rezultativ); acestea sunt însă situații rare, uzual se spune okna se otevřela „ferestrele se deschideau”.

În acest al doilea caz, nu este vorba de un predicat verbal (slovesný přísudek), ci de un predicat nominal (jmenný přísudek, exprimat printr-un adjectiv cu un verb copulativ (spona, sponové sloveso).


__________57

Transgresivul (přechodník)1

Transgresivul este o formă verbală indefinită (neurčitý slovesný tvar) care exprimă o acțiune simultană acțiunii verbului predicativ (přísudkové sloveso) sau care o precede pe aceasta.

Transgresivul se poate folosi numai atunci când ambele acțiuni (cea exprimată de verbul predicativ și de transgresiv) au același subiect.

Transgresivul este, în ceha contemporană, o formă exclusiv livrescă.Transgresivul poate fi prezent sau trecut.

Transgresivul prezent (přechodník přítomný) exprimă o acțiune simultană acțiunii exprimate de verbul predicativ; acțiunea poate fi prezentă, trecută sau viitoare. De exemplu, de la verbul imperfectiv usmívat se „a zâmbi”, asociat unor substantive de gen masculin, feminin sau neutru și la plural (orice gen), avem formele:

chlapec nás vítá radostně se usmívaje „băiatul ne întâmpină zâmbind cu bucurie”

dítě nás vítá radostně se usmívajíc „copilul ne întâmpină zâmbind cu bucurie”

děti nás vítají radostně se usmívajíce „copiii ne întâmpină zâmbind cu bucurie”

Transgresivul prezent se formează, de regulă, numai de la verbele imperfective de la tema de prezent (despre temele prezentului și trecutului vom vorbi imediat mai departe). Terminațiile de transgresiv se conformează unor reguli determinate de terminația verbului la persoana a III+a plural, astfel:

• verbele care, la persoana a III+a plural, au desinența +ou (nesou, jdou), au la transgresiv, respectiv, +a, +ouc, +ouce.

1. Dicționarul ceh-francez editat de Lingea traduce forma přechodník prin (francez) „gérondif”, dar versiunea dicționarului ceh-englez traduce forma prin (englez) „participle”. În general, transgresivul corespunde formelor românești de gerunziu, respectiv celor de gerund (engleză) sau gérondif din franceză.


__________58

• verbele care, la persoana a III+a plural, se termină în +í, cum ar fi trpět – trpí, dělat – dělají, au terminațiile de transgresiv prezent +e / -ě, +íc, +íce.

• verbele care la persoana a III-a plural au atât desinența +ou cât și +í, formează transgresivul prezent tot după modelul de mai sus:

nést –> nes+ou

jet –> jed+ou

růst –> rostou

masculin singular

nesa

jeda

rosta

feminin și neutru singular

nesouc

jedouc

rostouc

plural (toate genurile)

nesouce

jedouce

rostouce

trpět –> trpídělat –> dělají

mít –> mají

masculin singular

trpědělajemaje


trpícdělajícmajíc


trpícedělajícemajíce

mazat –> mažou / maží

psát –> píšou / píší

masculin singular

maže

píše


mažíc

píšíc


mažíce

píšíce


__________59

NOTE• Câteva verbe frecvent folosite, cum ar fi vidět „a vedea” și vědět „a ști”,

au transgresivul:vida, vidouc, vidouce „văzând”věda, vědouc, vědouce „știind”• Dintre cele două verbe ale propoziției, la transgresiv este verbul

acompaniator, mai puțin important din punctul de vedere al locutorului. De exemplu, într-o propoziție care exprimă ideea „cineva taie lemne în timp ce fluieră”, putem avea:

pískaje si řezal dříví (importantă este aici ideea că taie lemnele): „tăia lemnele și fluiera (în tot acest timp)”

řezaje dříví pískal si (importantă este ideea că fluieră): „tăia lemnele fluierând”

• Câteva verbe admit așa numitul transgresiv fosilizat (ustrnulý přechodník), care nu se referă la subiect și are totdeauna aceeași formă, singular masculin sau feminin:

počínaje (masculin) / počínajíc (feminin) zítřkem bude každou hodinu vyzkoušeno pět žáků z češtiny „începând de mâine, la fiecare oră vor fi examinați cinci elevi la limba cehă”

všichni si musíte zopakovat učivo, nevyjímaje / nevyjímajíc ty, kteří již byli zkoušeni „cu toții trebuie să repetați materia, neluându-i în calcul pe cei care deja au fost examinați”

• Formele de transgresiv ale verbului být, inclusiv dacă este folosit ca auxiliar, sunt:

Formele de transgresiv se pronunță fără iotul inițial, adică [sa, souc, souce], dar care redevine sonor dacă este la negativ: nejsa, nejsouc, nejsouce

být –> js+ouprezent

být –> by+ltrecut

masculin singular

js+a

by+v


jsou+c

by+vši


jsou+ce

by+vše


__________60

sau, în general, dacă este precedat de o vocală, de exemplu desinența vocalică a cuvântului precedent.

Transgresivul trecut (přechodník minulý) exprimă o acțiune care precede acțiunea exprimată de verbul predicativ; se folosește numai cu un verb perfectiv:

rozloučiv se odešel „luându-și rămas bun a plecat” (= după ce și-a luat rămas bun a plecat)

rozloučivši se odešla „luându-și [ea] rămas bun a plecat (= după ce [ea] și-a luat rămas bun a plecat)

rozloučivše se pomalu odcházejí „luându-și [ei, ele] rămas bun au plecat”

Transgresivul trecut se formează de regulă NUMAI de la tema trecutului

verbelor PERFECTIVE. Transgresivul trecut al verbului být (vezi mai sus) este o

excepție de la această regulă. Regulile de derivare sunt:

• dacă înaintea terminației de trecut +l (spatři-l, zanecha+l etc.) este o

vocală, terminațiile sunt, respectiv, +v, +vši, +vše

• dacă înaintea desinenței de trecut +l se află o consoană (přived+l, vynes-l), la masculin adesea nu este nicio desinență (așa+numita desinență zero, nulová koncovka, notată Ø), iar celelalte două forme sunt +ši, +še.

spatřit –> spatři-l

zanechat –> zanecha-l

domluvit –> domluvi-l

masculin singular

spatři-v

zanecha-v

domluvi-v


spatři-vši

zanecha-vši

domluvi-vši


spatři-vše

zanecha-vše

domluvi-vše


__________61

• verbele care urmează modelul tisknout –> tiskne, amplifică tema trecutului cu sufixul +nu-, așadar va fi tisk-nu-l:

La diateza pasivă, transgresivul se formează din participiul pasiv și din formele de transgresiv ale verbului auxiliar být.

NOTE• Transgresivul se referă totdeauna la același subiect ca și verbul

predicativ, fiind în propoziție „complement accesoriu” sau „complement

přivést –> přivedl

vynést –> vynesl

masculin singular

přived [+Ø]

vynes [Ø]


přived+ši

vynes+ši


přived+še

vynes+še

stisknout –> stisknul

vztáhnout –> vztáhnul

obléknout –> obléknul

masculin singular

stisknu+v

vztáhnu+v

obléknu+v


stisknuv+ši

vztáhnu+vši

obléknu+vši


stisknuv+še

vztáhnu+vše

obléknu-vše

chválit –> chválen

pochválit –> pochválen

masculin singular

js+a chválen

by+v pochválen


jsou+c chválena

by+vši pochválena


jsou+ce chváleni

by+vše pochváleni


__________62

suplimentar” (doplňek). În terminologia românească, sintagma uzuală este „element predicativ suplimentar”.

• Transgresivul poate fi complex (rozvitý) asemenea verbului predicativ, de exemplu

rozloučiv se postupně se všemi přáteli, odešel domů „luându-și rămas bun pe rând de la toți prietenii, a plecat acasă”

• Uneori, din motive stilistice, în loc de transgresivul pasiv se folosește participiul trecut pasiv fără formele de transgresiv, de exemplu

rozmrzen vrátil se domů „mâhnit se întoarse acasă”• De la formele de transgresiv se pot forma adjective cu ajutorul

terminațiilor specifice paradigmei adjectivelor terminate în +í la nominativ singular, de exemplu:

dívka nesoucí tašku „fata ducând poșeta / tașca”usmívající se dítě „copilul zâmbind”chlapec rozloučivší se s přáteli „băiatul despărțindu+se de prieteni”státy uzavřevší mírovou smlouvu „statele încheind [care încheie] un

acord de pace”

Flexiunea verbală__________

__________63

II. Flexiunea verbului

Tema prezentului și tema trecutului (kmen přítomný a kmen minulý)

În general, verbele nu au aceeași temă la prezent și la trecut, exceptând – de exemplu – modelele nést – nesu și péci / péct – peču. Ca atare, trebuie reținut că unele forme verbale se formează de la tema prezentului, altele de la tema trecutului.

Tema prezentului o aflăm prin îndepărtarea desinenței personale de prezent a persoanei a III-a singular:

Din tema de prezent de formează:

- modul indicativ (oznamovací způsob, indikativ) prezent: trh(ám, trh(áš, trh(á etc.

- modul imperativ (rozkazovací způsob): trh(ej, trh(ejme, trh(ejte

- transgresivul prezent (přechodník přítomný): trh(aje, trh(ajíc, trh(ajíce

Tema trecutului o aflăm prin îndepărtarea terminației (l a participiului

trecut activ (činné příčestí minulé):

Infinitivtrhatbítléztprát

seknoutvidět

Pers. a III-a singulartrh(ábij(elez(eper(e

sekn(evid(í

Tema prezentuluitrh(bij(lez(per(

sekn(vid(


__________64

Din tema trecutului se formează următoarele forme:- participiul trecut activ (příčestí minulé činné): trha(l, trha(la trha(lo etc.- participiul trecut pasiv (příčestí minulé trpné): trhá(n, trhá(na, trhá(no...;

bi(t, bi(ta, bi(to1

- infinitivul: trha(t (învechit trha(ti)- transgresivul trecut (přechodník minulý), folosit numai cu verbele

perfective: natrha(v, natrha(vši, natrha(vše. Am folosit ca exemplu un verb perfectiv derivat prin prefixare de la verbul imperfectiv trhat > natrhat. Doar verbul být „a fi”, ipf., admite atât forme de transgresiv prezent, cât și de transgresiv trecut.

NOTĂ

După unii autori (vezi discuții în Karlík și colectiv, Encyklopedický slovník češtiny, p. 216, s.v. kmen...), se propun trei sau – de unii autori – chiar cinci teme verbale. Astfel, pe lângă cele două teme menționate, se propune o a treia, tema infinitivului (kmen infinitivní). Alți lingviști, adaugă încă două teme: tema imperativului (kmen imperativní) și tema pasivului (kmen pasivní). Dincolo de discuțiile pro sau contra unor asemenea delimitări, este important să reținem că, în cursul flexiunii, pot apărea diferențe semnificative dintre cele minim două sau maxim cinci teme verbale.

Infinitivtrhatbítléztprát

seknoutvidět

Participiu trecut activtrha(lbi(llez(lpra(lsek(lvidě(l

Tema trecutuluitrha(bi(lez(pra(sek(vidě(

1. Așa cum spuneam, participiul trecut pasiv are două desinențe specifice, în (n și în (t (formele de masculin singular, folosite și în dicționare ca forme de bază).


__________65

Conjugările (sau clasele de conjugare, slovesné třídy) și paradigmele

Verbul ceh se împarte în cinci conjugări, numite clase de conjugare (slovesné třídy) în gramaticile limbii cehe. Spre deosebire de limba română și de alte limbi romanice, împărțirea pe conjugări nu se face după forma de infinitiv, ci după desinențele persoanei a III(a singular; apoi, în funcție de modul de formare a temelor prezentului și trecutului, avem câteva subcategorii (sau paradigme).

Clasificarea verbelor cehe pe clase de conjugare

Conjugarea

Conjugarea I (1. třída)

Conjugarea II (2. třída)

Conjugarea III (3. třída)

Conjugarea IV (4. třída)

Conjugarea V (5. třída)

Elementul definitoriu la pers. a III(a singular

desinența este (e, neprecedată de (n( sau

de (j(

desinența este (n-e

desinența este -j(e

desinența este (í

desinența este (á

Exemple tipice frecvente

nést – nese, lézt – leze, téct/téci – teče, zvát –

zve, zavřít – zavře, kázat – káže

tisknout - tiskne, sednout – sedne,

padnout – padne, počít – počne, vinout – vine

krýt – kryje, mýt – myje, žít – žije, hrát – hraje;

kupovat – kupujeprosit – prosí, trpět –

trpí, sedět – sedí, ležet – leží, vodit – vodí, házet –

házídělat – dělá, sedat – sedá, běhat – běhá,

hřímat – hřímá, chovat – chová


__________66

La rândul lor, conjugările se împart în următoarele subcategorii flexionare:

Conjugarea I

Verbe terminate la pers. a III(a singular în (e(neprecedat de (n( sau de (j-)

NOTE la modelul tare• Diferențele dintre subgrupe se remarcă la tema trecutului. La modelul

tare (trvdý) nést, tema prezentului și a trecutului este aceeași nes-e ~ nes(l. La modelul brát, bere tema trecutului are sufixul (a: ber(e ~ bra(l.

Câteva verbe, care se flexionează după modelul brát – bere, au la tema prezentului vocala (e(, care lipsește însă la tema trecutului:

drát, dere, dral „a rupe, a sfâșia”prát, pere, pral „a spăla, a curăța” (rufele; în industria chimică etc.)

Alte verbe nu au această diferență:rvát, rve, rval „a rupe, a sfâșia”řvát, řve, řval „a urla, a striga”

štvát, štve, štval „a alega vânatul, a vâna; a supăra, a irita pe cineva”

tip

modele tari(tvrdé vzory)

modele moi(měkké vzory)

Infinitiv – pers. III(a singular

nést – nesea duce, a purta

brát – berea lua, a ridicamazat – maže

a ungepéci, péct – peče

a coacetřít – tře

a freca, a bate (ceva)

tema prezentuluiimperativul

nes-enes!ber-eber!

maž-emaž!peč-epeč!tř-etři!

tema trecutului

nes-l

bra-l

maza-l

pek-l

tře-l


__________67

tepat, tepe, tepal „a bate, a pulsa”

• Unele verbe, care au tema prezentului terminată în (p, (b, (m, (v au

formele de prezent după modelul brát, bere, dar și după modelul dělat, dělá (vezi mai jos conjugarea a V(a); imperativul acestor verbe este cel după modelul

dělat, mai rar după modelul conjugării I:

kopat – kopu ~ kopám; kopej! „a săpa”

sypat – sypu ~ sypám; sypej! dar și syp! „a turna, a vărsa”

klapat – klapu ~ klapám; klapej! dar și klap! „ a bate (la ușă, cu ciocanul)”

škubat – škubu ~ škubám; škubej! „a sfâșia, a rupe; a trage”

zobat – zobu ~ zobám; zobej! „a ciuguli” (derivat de la zob „hrană pentru

păsări”)

dřímat – dřímu ~ dřímám ; dřímej! „a moțăi, a dormi un pic”

kývat [kejvat 1] – kývu ~ kývám; kývej! „a da din cap, a mișca puțin

capul sau mâna”

Câteva astfel de verbe au forme duble numai la imperativ:

hrabat – hrabu; hrab / hrabej! „a scormoni, a săpa; a zgândări”

lámat – lámu; lam / lámej! „a rupe, a frânge”

plavat – plavu; plav / plavej! „a înota”

În sfârșit, câteva astfel de verbe au imperativul numai după modelul dělat:chápat – chápu; chápej! „a înțelege, a pricepe”; se construiește cu

acuzativul, spre deosebire de rozumět, cu același sens, care se construiește cu

dativul: nechápu to (acuzativ) ~ tomu (dativ) nerozumímchrápat – chrápu; chrápej! „a sforăi”

NOTE la modelul moale

1. Pronunția lui ý ca ej este specifică limbii cehe colocviale, mai ales în zona capitalei Praga.


__________68

• Prin „model moale“ se înțelege acea categorie de verbe care, înaintea terminanției personale, au o consoană numită convențional „moale”, adică palatalizată: č, š, ž, ř. La această categorie de verbe, diferențele apar la tema trecutului.

mazat, maže – maza(lpéci / péct, peče – pek(l (cu alternanța k ~ c) 1

třít, tře – tře(l• La această conjugare „moale”, în cazul verbelor a căror temă a

prezentului se termină în (ž, (š, (č, pe lângă terminațiile de persoana I singular și a III(a plural (u și, respectiv, (ou, apar și terminațiile (i și, respectiv, (í: mažu / maži – mažou / maží. Acest lucru se datorează tendinței de uniformizare a flexiunii. Formele vechi sunt, într(adevăr (u / (ou; terminațiile (i / (í sunt urmarea faptului că, în cursul evoluției istorice, după o consoană fricativă sau palatalizată („moale”), a avut loc, la un moment dat, evoluția a > e, u > i și ou > í. În ceha modernă și contemporană, există însă tendința de a uniformiza paradigmele flexionare. Ca atare, și în cazul flexiunii „moi”, se revine la terminațiile majoritare (u / (ou care au înlocuit formele rezultate în urma unor evoluții fonetice deja încheiate.

Formele flexionare de tip maži / maží – față de mažu / mažou – sunt astăzi istorice, învechite; în ceha contemporană, apar exclusiv în scris, dar tot mai rar. În ceha colocvială, a dispărut complet. Unele lucrări recente, cum ar fi cele pentru uz școlar (Pravidla českého pravopisu „normele ortografice ale limbii cehe”, în câteva ediții publicate în ultimii ani, de diverși editori, de exemplu Linhart și colectiv 2003 sau dicționarul LIN) nici nu mai menționeză variantele flexionare de tip maži / maží. Edițiile mai vechi însă, de exemplu ediția din anul 1964 (Bělič și colectiv 1964), menționau aceste forme.

• Majoritatea verbelor din această subclasă flexionară au și forme care urmează conjugarea a V(a (modelul dělat, dělám):

česat – češu / česám; češ / česej „1. a pieptăna; 2. a culege (fructe)”

1. Vocalele palatalizante e și i, adică vocalele care conduc la „înmuierea” consoanei precedente, conduc la alternanțele: k > c; h > z; ch > š, r > ř.


__________69

klouzat – kloužu / klouzám; klouzej ((numai această formă) „a aluneca, a patina”

kousat – koušu / kousám; kousej (numai această formă) „a mesteca; a molfăi (mâncarea)”

lízat – lížu / lízám; liž / lízej „a linge”řezat – řežu / řezám; rež / řezej „a tăia”tesat – tešu / tesám; teš / tesej „a ciopli, a scobi (lemnul)”• Verbul moci / moct, inclus de unele gramatici în această grupă, este

considerat de unii autori, inclusiv de noi, mai degrabă un verb neregulat și discutat la finalul acestui capitol.

• Verbele care au infinitivul (literar) (ci, au – în ceha contemporană – și varianta, deja mai frecventă, (ct: moct / moci, obléct / obléci, péct / péci, téct / téci, tlouct / tlouci, vléct / vléci. De asemenea, tema trecutului este în (k(l:

moct / moci – moh(l, colocvial moh (la masculin, dar mohla la feminin etc.; similar, la toate celelalte forme prezentate în continuare)

obléct / obléci – oblék(lpéct / péci – pek(l téct / téci – tek(l tlouct / tlouci – tlouk(l vléct / vléci – vlek(l Toate formele de mai sus, cu participiul trecut activ de tip (k-l, au în ceha

colocvială sau ceha comună (obecná čeština) – la masculin – forma (k: moh, oblék / oblík (cu alternanța é > í specifică cehei vorbite), pek, tek, tlouk, vlek.


__________70

Conjugarea a II(a: verbe terminate la pers. a III(a singular în (n(e

NOTE• Verbele care urmează modelul tisknout, tiskne au înaintea terminației

(n(e o consoană. Participiul trecut activ este, de regulă, fără sufixul (nu(, dar participiul trecut pasiv este, de regulă, cu sufixul (nu(:

tisknout, tiskne – tiskl; tisknut „apăsat (pe mână, etc.)” și tištěn „tipărit”: cele două forme de participiu trecut pasiv au sensuri diferite, reflectând cele două sensuri ale verbului tisknout 1. a apăsa, a presa (ceva) 2. a tipări

říznout, řízne – řízl; říznut (říznutý, odříznutý etc.) „a tăia”táhnout, táhne – táhl; p.t.p. tažen „a trage, a târî”odřeknout, odříci / odříct – odřekne, odřekl, odřeknut „a anula (ceva); a

respinge, a refuza”padnout, padne – padl „a cădea” (col. pad, la masculin)zamknout, zamkne – zamkl; zamknut / zamčen „a încuia” (col. zamknul)vymknout, vymkne – vymknul; vymknut „a disloca, a îndepărta”zamítnout, zamítne – zamítl; zamítnut „a respinge, a refuza” Câteva verbe totuși, pentru ușurința pronunțării, au sufixul (nu(:sehnout, sehne – sehnul (nu *sehl); sehnut, sehnutý „a îndoi, a înclina”pohnout, pohne – pohnul „a mișca (din loc), a urni din loc”usnout, usne – usnul „a ațipi”

În sfârșit, câteva verbe au două forme la participiul trecut activ masculin:výsknout, výskne – výskl, výsknul

tip

modelul -n(e


tisknout – tisknea apăsa; a presaminout – minea trece (despre

timp)začít – začne

a începe


tisk-n-etiskni!

min-emin!

zač-n-ezačni!

tema trecutului

tisk(l

minu-l

zača-l


__________71

písknout, pískne – pískl, písknul „a fluiera”tvrdnout, tvrdne – tvrdl, tvrdnul „a (se) întări, a (se) solidifica”• Verbele care urmează modelul minout – mine au înaintea terminației (n-

e o vocală sau lichidele r, l cu rol silabic. La participiul trecut activ, au – înaintea terminației (l – sufixul (nu(, care se păstrează și la participiul trecut pasiv:

minout, mine – minul; pominut (numai de la un verb derivat cu prefix, cu aspect perfectiv) „a trece, a se duce (despre timp)”,

trnout, trne – trnul; trnut( (trnutý) „a amorți”klnout (și klít, vezi mai jos), klne – klnul „a blestema, a adresa imprecații”

• După modelul začít, začne, začal se flexionează verbe precum počít, počne, počal „a concepe; (livresc) a începe”načít, načne, načal „a începe, a porni, a demara”precum și verbe cu două forme posibile de participiu trecut activ:tnout (și tít), tne – ťal, tnul „a tăia, a reteza”žnout (și žít), žne –žal, žnul; žat, žnut „a tăia (iarba), a culege recolta”napnout, napne – napjal, napnul; napjat, napnut „a lega, a consolida; a

încorda”vzepnout, vzepne – vzepjal, vzepnul; vzepjat, vzepnut „a ridica (brațele

etc.)”Participiul trecut pasiv este adesea din aceeași temă ca și participiul trecut

activ, dar fără prefixul (nu(:začít, začne – začal; začat „a începe, a porni”přijmout, přijme – přijal; přijat „a primi, a căpăta”vzít, vezme – vzal; vzat „a lua”

Multe verbe au însă forme duble la particpiul trecut pasiv (vezi și mai sus):najmout, najme – najal; najat / najmut „a împrumuta, a lua cu împrumut; a

angaja (ceva, un serviciu etc.)”vyjmout, vyjme – vyňal; vyňat, vyjmut „a îndepărta”

• Se consideră că și verbele terminate la persoana a III(a singular în (me,

derivate prin prefixare de la o formă arhaică *jmout, rar folosită ca atare în ceha

modernă și contemporană, urmează modelul začít – začne: zajmout – zajme;


__________72

najmout – najme; obejmout – obejme; přijmout – přijme; ujmout se – ujme se.

Perechea imperfectivă a formelor de tip (unde Π reprezintă orice prefix verbal)

Π-jmout ~ Π-jímat

(Vezi capitolul III, dedicat aspectului verbal).

• Verbele cu tema trecutului terminată în (h și alte câteva verbe au

participiul trecut pasiv în (en:

roztáhnout, roztáhne – roztáhl; roztažen „a desface; a întinde, a desfășura”

strhnout, strhne – strhl; stržen „a rupe, a sfâșia”

zdvihnout, zdvihne – zdvihl; zdvižen „a ridica, a înălța”

obléknout, oblékne (și obléct, obleče, conj. I), oblékne – oblečen „a

îmbrăca”


__________73

Conjugarea a III(a: verbe terminate la pers. a III(a singular în (j(e

NOTE• După modelul krýt, kryje, kryl, kryt (krytý) „a acoperi” se flexionează

verbe precum:bít, biji / biju, bil; bit „a bate, a biciui”lít, liji / liju (și leji / leju), lil; lit „a turna (lichide)”mýt, myji / myju, myl; myt „a spăla”pít, pije, pil; pit „a bea”rýt, ryje, ryl; ryt „a săpa (cu sapa etc.); a săpa un tunel; a inciza”šít, šiji / šiju, šit „a coase”• Subcategoria verbelor terminate la infinitiv în (ova(t include aproape toate

neologismele, de exemplu perechi aspectuale precum fotografovat – vyfotografovat, digitalizovat – zdigitalizovat, exportovat – vyexportovat etc. Este, ca atare, o paradigmă verbală tot mai frecventă în ceha contemporană. Alte verbe uzuale sunt:

slibovat, slibuji / slibuju, sliboval; slibován (slibovaný) „a promite”děkovat, děkuji / děkuju, děkoval; (děkován, děkovaný, poděkovaný1) „a

mulțumi”• Ambele paradigme au, ca și modelul „moale” al conjugării I, la persoana I

singular și, respectiv, persoana a III(a plural, terminațiile (u / (i și (ou / (í, așadar kryju / kryjipiju / pijiryju / ryjikupuju / kupujiděkuju / děkuji

tip

modelul -j(e

Infinitiv – pers. III(a singularkrýt – kryjea acoperi

kupovat – kupujea cumpăra


kry-j-ekryj!

kupu-j-ekupuj!

tema trecutului

kry-l

kupova-l

1. Forme, mai degrabă teoretice; în limba contemporană, nu sunt folosite.


__________74

Terminațiile (u / (ou aparțin limbii colocviale, iar (i / (í limbii literare; dar, ca și la conjugarea I, tendința limbii contemporane este de a extinde formele colocviale și în limba literară. Procesul este în curs și, deocamdată, aceste forme nu sunt acceptate ca fiind corecte și în limba literară1.

• Formele de infinitiv ale aceste conjugări au, în general, vocală lungă; câteva verbe au vocală palatalizantă, care conduce, de facto, la un diftong (je):

pět, pěji / pěju, pěl (livresc) „a cânta (vocal)”chvět se (și chvít se), chvěji se, chvěl se „a tremura; a se legăna (în vânt

etc.)”spět, spěji / spěju (k + D) „a se îndrepta spre, la”• Imperativul tuturor acestor verbe au, înaintea semivocalei j, o vocală

scurtă: kryj, lij (lej), ryj, pij, myj, šij, bij etc.• De asemenea, participiul trecut activ are, înaintea terminației specifice

(l, tot vocală scurtă: kryl, lil, ryl, pil, myl, žil, bil.• Subcategoria verbelor care au la infinitiv vocala (á( înaintea terminației

specifice de infinitiv ((t), o păstrează și la participiul trecut activ (indicăm cele două forme, literară / colocvială, la pers. I singular):

hrát (si), hraji / hraju (si), hrál (si) „1. a (se) juca (ceva); 2. a cânta la un instrument muzical”

hřát, hřeji / hřeju, hřál (atenție, apare alternanța á / e la indicativ prezent, la fel mai jos) „a încălzi (și fig.)”

přát (si), přeji / přeju (si), přál (si) „a dori”sát, saji / saju, sál „a suge”: dítě sálo mléko z prsu „copilul / bebelușul

sugea / a supt lapte de la sân”; (în expresii): to mi saje krev „(asta) mă oftică”smát se, směji se / směju se, smál se „a râde”zrát, zraji / zraju, zrál „a se maturiza, a se coace”tát, taje, tál „a se topi (despre zăpadă etc.)”; se folosește, practic, doar la

persoana a III(a, de obicei la singular, uneori la plural: sněhy tají / tajou „zăpezile se topesc”

1. Procesul acceptării unor forme inițial exclusiv colocviale și în ceha literară este așa de dinamic, încât orice afirmație categorică referitoare la acest subiect ar fi de(a dreptul riscantă. De exemplu, manualul de limba cehă pentru începători (Lída Holá, Čeština krok po kroku, având numeroase ediții recente), include construcții tipic colocviale, tabu până relativ recent, în chiar primele lecții (nivelul A 1).


__________75

• Verbul sít, seji / seju are alternanța i/e la indicativ prezent, sejí / sejou, iar participiul trecut activ are formă dublă sil sau sel; imperativul este sej! „a semăna”

• Verbele în (ova(t (model kupovat, pracovat), de regulă imperfective, care sunt derivate de la verbe cu infinitivul în (it (vezi mai jos, conjugarea a IV(a), au – de regulă – aceeași consoană înaintea sufixului (ova( ca și la participiul trecut pasiv al verbul inițial (în (it):

ohradit – ohrazen ~ ohrazovat „a delimita, a împrejmui”ohrozit – ohrožen ~ ohrožovat (něco / někoho) „a amenința, a pune în

pericol (ceva / pe cineva)” (< hrůza „groază, spaimă”)


__________76

Conjugarea a IV-a: verbe terminate la pers. a III(a singular în (í

NOTE• În subcategoria sázet intră verbele:– Derivate: sázet < sad „grădină” „a planta, a sădi, a răsădi”srážet ~ srazit „a da jos, a doborî; a reduce”házet ~ hodit „a arunca; a da cu praștia”zaclánět ~ zaclonit „a acoperi, a camufla”– Verbe derivate de la substantive ori de la adjective, cu sensul generic

„a fi, a deveni (ceva), a se transforma din... în...”, de exemplu:zkamenět < kámen „a împietri” < piatrăovdovět < vdova „a deveni văduv(ă) = a(și pierde soțul / soția” < văduvădřevěnět < dřevo „a înlemni” < lemnoněmět < němý „a amuți” < mutzešedivět < šedivý „a i se albi părul” < gri; (despre păr) alb, grizonatzkrásnět < krásný „a deveni (mai frumos)” < frumososamět < osamělý „a se însingura, a fi însingurat” < singur, însingurat– Câteva alte verbe precum:chybět „a lipsi” – chyba „defect; lipsă; neajuns”

tip

modelul -í


prosit – prosía ruga

trpět – trpía suferi

sázet – sázía planta, a sădi,

a pune

tema prezentuluiimperativ; pers. III pl.

transgresivpros-í

pros! oni prosíprose, prosíc, prosíce

trp-ítrp! oni trpí

trpě, trpíc, trpíce

sáz-ísáz-ej!

oni sáz-ejí / sáz-ísázeje, sázejíc, sázejíce

tema trecutului

prosi-l

trpě-l

sáze-l;


__________77

míjet „a trece, a se scurge” (despre timp; cf. minout, mai sus, la conjugarea a II(a)

umět „a ști (ceva), a ști să faci ceva (de exemplu să vorbești o limbă, să cânți la un instrument etc.)” – um „dibăcie, abilitate”; de aici umění „artă”, umělec / umělkyně (M / F) „artist plastic, artist” etc.

rozumět (cu dativul) „a înțelege, a pricepe” (din aceeași rădăcină ca și umět, um, umění); cf. chápat, chápe cu sens similar, dar cu acuzativul: tomu (D) nerozumím ~ to (A) nechápu

smět „a avea voie, a-i fi permis” (echivalentul englez may, might)stavět, imp. stavěj / stav „a edifica, a construi” – stavba „construcție”• Verbul viset „a atârna, a fi suspendat / agățat” are la pers. a III(a plural

forma visí, dar verbul souviset (cu prepoziția s urmată de instrumental) „a fi înrudit cu, a se înrudi / asemăna cu” și záviset (cu prepoziția na urmată de locativ) „a depinde de” au la aceeași persoană formele souvisí / souvisejí, respectiv závisí / závisejí.

Verbul ležet „a sta întins” are la pers. a III(a plural forma leží, dar verbele náležet (cu dativul) „a aparține, a ține de” și záležet (na + locativ) „a depinde de” au formele náleží / náležejí, záleží / záležejí.

• Unele verbe care au dublete la infinitiv au dublete și la persoana a III(a plural, respectiv urmează flexiunea după modelul prosit, prosí dar și sázet, sází / III. pl. sázejí, iar participiul trecut activ este în (el sau în (il:

bydlit / bydlet – bydlí / bydlejí ; bydlel / bydlil „a locui”hanit / hanět – haní / hanějí; hanil / haněl „a critica, a ponegri”musit / muset – musí / musejí; musil / musel „a trebui”sílit / (rar) sílet – sílí / sílejí; sílil / sílel „a se întări, a deveni puternic” – síla

„putere”šílit / šílet – šílí / šílejí; šílil / šílel „a înnebuni, a o lua razna”myslit / myslet – myslí / myslejí; myslel / myslil „a gândi, a crede”• Imperativul verbelor ce urmează modelul prosit și trpět, cu tema

terminată într-o grupă consonantică, au formele (i, (eme / (ěme, (ete / (ěte:myslet / myslit – mysli, mysleme, mysletebdít – bdi, bděme, bděte „a veghea (să), a fi treaz / vigilent”


__________78

Dacă consoana prefinală a temei este însă (s(, imperativul va fipustit – pusť, pusťme, pusťte „a lăsa, a da drumul; a lăsa în pace; a porni, a

da drumul (unui aparat electric etc.)”• Unele verbe au dublete la imperativ: zamastit, zamastí – zamasti / zamasť „a unge” (cu grăsime, cu unsoare)ošetřit, ošetří – ošetři / ošetř a trata pe cineva, a îngriji pe cinevaušetřit, ušetří – ušetři / ušetř 1. a economisi (bani, timp etc.) 2. a cruța (pe

cineva)očistit, očistí – očisti / očisť a curăța• Verbele de model prosit, prosí, cu consoana tematică (s( ori (z(, nu o

înmoaie în ceha literară:kazit (si), kazí – kaz, nekaz a strica, a afecta: kazit si oči / zdravípohrozit, pohrozí – pohroz a amenința, a profera amenințăripřihlásit, přihlásí – přihlas a înregistra (un document, o cerere etc.) –>

přihláška cerere, înregistrareuhasit, uhasí – uhas a stinge (focul), (fig.) a alina, a potoli• Verbul vidět, vidí „a vedea” are imperativul viz, vizme, vizte, iar

transgresivul vida, vidouc, vidouce față de verbul neregulat vědět, ví (vezi mai jos verbele neregulate), care are transgresivul věda, vědouc, vědouce.

• Verbele de model prosit, prosí modifică, de regulă, consoana tematică la participiul trecut pasiv:

prosit – prošen, s > škazit, zkazit – kažen, zkažen, z > žplatit, zaplatit – placen, zaplacen, t > c „a plăti”zahradit – zahrazen, d > z „a împrejmui”myslit – myšlen, sl > šlpohostit – pohoštěn, st > šť „a găzdui, a trata (fiind în vizită)” –> host

oaspeteopozdit, zpozdit – opožděn, zpožděn, zd > žď „a întârzia” –> pozdě târziuNOTĂÎn secvențele palatalizate de mai sus, semnul diacritic (diakritický znak,

diakritika) caron, notat grafic prin simbolul ˇ (háček „cârlig, agățătoare; fig.


__________79

chichiță”) se transferă, ca semn grafic, pe vocala următoare e, care – astfel – devine ě; consoana anterioară se pronunță însă înmuiat, ť și, respectiv, ď. A se reține că forma specifică ˇ se folosește ca atare pe majoritatea consoanelor și a vocalei e, pe literele d și t acest semn diacritic este notat ca o virgulă aflată sus în dreapta literei d sau t sau ca un apostrof: ď, ť.

Simbolul caron se folosește fie cu o consoană palatalizată ori fricativă (numită „moale”, měkký konsonant, měkká souhláska) – č, ď, ň, š, ť, ž, fie cu vocala palatalizantă ě, care palatalizează („înmoaie”) consoana precedentă.

• Fenomenul înmuierii nu are însă loc la verbe precum:kreslit – kreslen „a desena”pokosit – pokosen „a cosi, a tăia vegetația” –> kosa coasăzobrazit – zobrazen „a descrie, a (re)prezenta” –> obraz tablou, imagineukořistit – ukořistěn (nu *ukořištěn) „a prinde, a captura” –> kořist F

captură, pradă (de război, în urma unui atac etc.; și cu sens figurat)• Câteva verbe au dublete:řadit – řaděn / řazen a aranja, a ordona –> řada rând; ordine, aranjare: kdo

je na řadě? cine urmează? cine e la rând?čistit – čistěn / čištěn a curățajezdit – jezděn / ježděn a călări; a merge cu un vehicul –> jezdec călăreț• La participiul trecut pasiv al verbelor de model trpí și în formele

substantivale derivate din acesta, consoana – de regulă – nu se modifică:vidět – viděn, viděnísvědět, svědit – (svěděn), svědění a sâcâi, a deranja; a avea o senzație

neplăcută: svědí / svědilo mě celé tělo mă înțeapă / mă înțepa tot corpulVerbul sedět „a sta, a ședea” are însă dublet, sedění și sezení.

Conjugarea a V(a: verbe terminate la pers. a III(a singular în (á

tip Infinitiv – pers. III(a singular

tema prezentuluiimperativul tema trecutului


__________80

NOTE• Verbul mít, pers. a III(a singular má, se flexionează, de fapt, după

modelul dělat; el este însă considerat un verb neregulat, utilizat și ca verb modal. Ca atare, nu este inclus în categoria verbelor ce urmează flexiunea conjugării a V(a.

• Unele verbe flexionează și după acest model și după modelul conjugării I brát, bere sau mazat, maže; dubletele se păstrează și la imperativ, dar unele au imperativul numai după modelul dělat, dělá, dělej (vezi mai sus câteva exemple, sub conjugarea I).

modelul -á dělat – dělá a face

děl-ádělej! děla-l


__________81

Tabel sinoptic al flexiunii verbale

Verbul nést „a duce, a purta”

NOTE* Reamintim că transgresivul trecut nu se poate forma de la un verb

imperfectiv, ci numai de la un verb perfectiv. Aici, am ales verbul vynést, vynesl pentru exemplificare; sensul este similar cu al formei de bază.

Despre perechile aspectuale și despre aspect în general vezi capitolul următor.

Forme definitetvary určité

Indicativ / oznamovací způsob, indicativ

prezent / přítomný častrecut / minulý časviitor / budoucí čas

imperativ / rozkazovací způsob, imperativ

condițional / podmiňovací způsob, kondicionál prezent / přítomnýtrecut / minulý

Forme indefinitetvary neurčitéinfinitivpřechodník přítomnýpřechodník minulý

příčestí minulé

Diateza activărod činný

nesu

nesl jsem

budu nosit (ponesu)

nes!

nesl bych

byl bych nesl

néstnesa, nesouc, nesouce

vynes, vynesši, vynesše*

nesl

Diateza pasivărod trpný

jsem nesen

byl jsem nesen

budu nesen

buď nesen

byl bych nesen

byl bych býval nesen

být nesenjsa nesen

byv vynesen

nesen


__________82

Verbele neregulate (nepravidelná slovesa)

Unii autori (de exemplu Styblík și colectiv: 126) consideră că limba cehă

are patru verbe neregulate, respectiv: být – jsem „a fi”; jíst – jím „a mânca”;

vědět – vím „a ști”1 și chtít – chci „a vrea, a dori”. Alți autori, cum ar fi Havránek

și Jedlička 2002: 119) consideră că numărul acestor verbe este mai mare,

respectiv adaugă alte șase verbe, deci zece în total: jít – jdu, šel „a merge pe jos”;

jet – jedu, jel „a merge cu un vehicul” (inițial „a merge tras de cal”); spát – spím,

spal „a dormi”; stát – stojím, stál „1. a sta în picioare; 2. a costa (despre prețuri)”;

bát se – bojím se, bál se (cu genitivul) „a se teme de cineva / de ceva, a(i fi teamă

de cineva / de ceva”; mít – mám, měl „a avea”; cu sens modal „a trebui, a se

cuveni să; a urma să”. Tot zece verbe nergulate înregistrează și Dicționarul

ceh(român din anul 1967 (vezi partea introductivă, pag. XXVII–XXIX). Sochrová

2001: 127 citează șapte verbe neregulate (být, jíst, vědět, vidět, mít, chtít, jít).

Din punct de vedere didactic, este mai puțin important să stabilim

numărul verbelor neregulate, este însă important să precizăm că, într-adevăr,

câteva verbe de bază au o flexiune „neașteptată”, ca atare ele trebuie considerate

neregulate. Neregularitatea se referă fie la mai multe forme, fie numai la o

singură formă. Iată mai jos o listă completă a verbelor neregulate. Ele trebuie

memorate ca atare.

1. Limba cehă are trei verbe care se traduc, în general, „a ști, a cunoaște”; celelalte două sunt znát, znám „a cunoaște, a ști din vedere, vizual” (znám ho „îl știu, îl cunosc”) și umět, umím „a ști, a se pricepe (la ceva), a fi capabil (să facă ceva)” (umím česky „știu ceha”).


__________83

Verbul být

Tema prezentului

Tema trecutului

NOTE• Participiul trecut pasiv byt nu se folosește; se folosește însă derivatul bytí

„ființă, existență”• Uneori, verbul být se folosește alternativ cu perechea sa iterativă bývat,

care se flexionează după modelul dělat (conjugarea a V(a).

Verbul být poate fi:• verb predicativ (přísudkové sloveso), cu sensul „a exista, a se afla”je nás osm „suntem opt” (ad-litt. „e [dintre noi] opt [prezenți]”on je tu ( on tu často bývá „e aici” ~ „e adesea aici”tak je tomu „așa stau lucrurile”už je po všem „totul s-a dus / s-a sfârșit”být s to (prepoziția s urmată de cazul acuzativ; uzual, este urmată de

cazul instrumental) „a fi în stare să”

syn je celý po otci / po matce (prepoziția po urmată de cazul locativ)

„fiul e leit tatăl / mama”

kde je to k dostání „unde se poate găsi (acest lucru)”? (ad-litt. „unde e asta de găsit?”)

indicativ prezentjsemjsi

je, neg. neníjsmejstejsou

imperativ

buďbuďmebuďte

transgresivul prezent

jsajsoucjsouce

participiul trecut activ

byl

participiul trecut pasiv

(byt) *

transgresivul trecut

byv, byvši, byvše


__________84

je mi do pláče „îmi vine să plâng” (ad-litt. „îmi e de plâns”)

co je ti do toho? „și ce-ți pasă ție” (limbaj agresiv, vulgar)

je mi teplo / zima „mi-e cald / frig”

• verb copulativ (sponové sloveso) urmat de numele predicativ

(přísudkové jméno) în cazul nominativ sau instrumental (ceha literară,

academică)

celý týden byl mým hostem „toată săptămâna a fost oaspetele meu”

čím je tvůj otec? „ce este tatăl tău?” (ce meserie are? čím este

instrumentalul pronumelui co „ce”)

moje maminka je ředitelkou „mama (mea) este directoare” (maminka este

la cazul nominativ, ředitelkou este în cazul instrumental)

• verb auxiliar (pomocné sloveso)

Folosește la formarea indicativului trecut (perfect) și a condiționalului, a

viitorului verbelor imperfective și iterative și a diatezei pasive. Am dat mai sus

câteva exemple despre felul cum se folosește verbul auxiliar být în diverse

contexte ca verb auxiliar.


__________85

Verbul mít 1. (verb predicativ) „a avea, a poseda”; 2. (verb modal) „a trebui să, a se

cuveni să”, atunci când e urmat de un verb la infinitiv (echivalent cu englez to have to, ought to); 3. (reflexiv) mít se „a se simți (într(un fel)”

Tema prezentului

Tema trecutului

1. „a avea, a poseda“; má obchod „are un magazin”máme málo peněz „avem puțini bani”už to mám (expresie) „m-am prins” ( = mi-am dat seama, știu)na to nemáš (expresie) „nu te pricepi” (= nu ai cunoștințe pentru așa ceva)když na to nemáš, jdi od toho „dacă nu te pricepi, dă-te la o parte”tady máš (expresie) „uite, iată, ține, poftim”dnes máme pondělí „azi e [ad-litt. avem] luni”nemám nic na sobě, je mi zima „nu am nimic pe mine, mi-e frig”mějte na paměti, že... „rețineți că...” (țineți minte că..., să aveți în minte că....)mít strach „a-i fi teamă”mít smůlu „a avea ghinion” (expresie)mít pravdu „a avea dreptate”2. sens modal: a trebui să, a se cuveni să to bys měl dělat „ar trebui să faci asta / acest lucru”to bys měla dokončit do večera „ar trebui să termini până diseară”3. „a se simți (într(un fel anume)”, mai ales în expresia

indicativ prezentmámmášmá

mámemáte

mají [maj]

imperativ

mějmějmemějte


majemajícmajíce


měl


–


–


__________86

jak se máš? „ce faci” (cum te simți?)dobře se mám „fac bine” (o duc bine etc.)

Verbul hnát „a goni, a fugi, a mâna”

Tema prezentului

Tema trecutului

* Reamintim că transgresiv trecut are doar un verb perfectiv; aici, am folosit o formă derivată prin prefixare de la hnát > pohnat.

hnát koně tryskem „a mâna calul la galop”

sníh hnaný větrem „zăpada măturată / suflată de vânt”

hnát někoho k zodpovědnosti za něco „a trage pe cineva la răspundere pentru ceva”

hnát to výš(e) „a duce / reclama ceva mai sus (la organele superioare etc.)”

hnát něco do extrémů „a duce / a împinge ceva la extrem (a forța nota etc.)”

obilí žene do klasu „grâul face mustăți (începe să se coacă)”

voda žene mlýn „apa pune moara în mișcare”

Verbul chtít „a vrea, a dori”

indicativ prezentženuženešžene

ženemeženeteženou

imperativ

žeňžeňmežeňte!


ženaženoucženouce


hnal


hnán


(pohnavše) *


__________87

Tema prezentului

Tema trecutului

chtě nechtě (expresie, transgresiv) vrând nevrândco ode mne chcete? „ce doriți de la mine?“chtěl bych vám poděkovat za pomoc „aș dori să vă mulțumesc pentru

ajutor”aniž bych chtěl být nezdvořilý... „fără dorința de a fi nepoliticos...”říkej tomu, jak chceš „numește-o cum vrei”co víc(e) můžeš chtít? „ce vrei mai mult (de atât)?”nechci nic víc, než... „nu vreau nimic mai mult decât...”nechtěl jsem ti ublížit „nu am vrut să te rănesc”co jsem to chtěl říct?... jo „oare ce voiam să spun?... ah, da...”ty dveře chtějí namazat (expresie) „ușa cere să fie unsă”to chce klid „ia-o (mai) ușor, nu te agita” (expresie)všechno chce svůj čas „totul cere timp; toate la timpul lor”chce to trpělivost, než to člověk udělá „e nevoie de răbdare să faci asta”

La negativ, în expresii tipice precum:auto nechce nastartovat „mașina nu vrea să pornească”nechtěl o tom ani slyšet „nici n-a vrut s-audă (de asta, de așa ceva)”nechce se mi věřit, že... „nu-mi vine să cred că...”on ji chce za manželku „o vrea de soție”Verbul jíst „a mânca”

indicativ prezentchci

chcešchce

chcemechcete

chtĕjí (rar: chtí), [col. chtěj]

imperativ

chtĕjchtĕjmechtĕjte


chtěje / chtěchtějíc / chtíc

chtějíce / chtíce


chtěl


chtěn


(zachtěv)


__________88

Tema prezentului

Tema trecutului

* NOTĂForma de participiu trecut pasiv, rar folosită, nu trebuie confundată cu

forma numeralului jeden, jedna, jedno „unu”.

nebudu jíst „nu voi mânca”už jsem jedl „am mâncat deja”jíst mimo domov „a mânca (undeva) în oraș”to se nedá jíst „asta nu se poate mânca”jez do polosyta, pij do polopita (expresie) „nu te sparge mâncând și

bând” (ad-litt.: „mănâncă [astfel încât] să fii [doar] pe jumate sătul, bea pe jumate”)

koho chleba jíš, toho píseň zpívej (zicală) „cine plătește alege cântecul” (ad-litt. „cânți cântecul celui care-ți dă să mănânci pâine”)

jíst jako bezedný „a mânca precum haplea” (ad-litt. „fără fund” – bezedný)

indicativ prezentjímjíšjí

jímejítejedí

imperativ

jezjezmejezte


jedajedoucjedouce


jedl


jeden *


[sněz, snězši, snězše]


__________89

Verbul jít „a merge (pe jos)”

Verbul a fost inițial opus verbului jet „a merge pe cal” sau „a merge tras de cal”; în limba contemporană, opoziția este „a merge pe jos” ~ „a merge cu un vehicul”. Numai verbul jít este considerat neregulat. Le redăm mai jos pe ambele, pentru clarificare (jít / jet). Verbul jet nu este folosit la transgresiv.

Tema prezentului

Tema trecutului

NOTE• În unele expresii, alternează cu iterativul chodit, cu sens similar.

Iterativul se va folosi totdeauna când sensul se dorește a fi „a merge mereu, a merge repetat, a repeta acțiunea de a merge” etc.

• În multe cazuri, când sensul este „a merge pe jos”, se înlocuiește cu jet când trebuie folosit sensul „a merge cu un vehicul, a merge pe cal sau tras de cal”: šel jsem do centra „am mers (pe jos) în centru”~ jel jsem do centra „am mers în centru cu mașina / cu un vehicul (cu autobuzul, cu tramvaiul, cu metroul etc.)

indicativ prezentjdu / jedu

jdeš / jedešjde / jede

jdeme / jedemejdete / jedetejdou / jedou

imperativ

jdi / jeďjděme / jeďmejděte / jeďte


jdajdouc jdouce


šel, šla / jel, jela (M, F)


–


(přišed)


__________90

jít dál(e) a merge mai departe; a intra: dále „intră”! (invitație când cineva

bate la ușă pentru a intra)

jít kolem něčeho a merge ocolit, a ocoli ceva

jdu směrem k nádraží „merg spre gară, merg în direcția gării”

nechtěl bych jít do podrobností „nu aș dori să intru [ad-litt. să merg] în

detalii”

on vždy jde za nosem mereu se ia după nas (expresie)

jít ruku v ruce s + I a merge mână în mână cu

kam jdeš? unde mergi?

jdeme „(hai să) mergem” (hortativ)

pojď se mnou „hai cu mine1”

pojďte dále (invitație la intrarea într-o casă, într-un birou etc.) „intrați, vă

rog”

já jsem šel pěšky do centra „am mers pe jos (până) în centru”

pozor, jdi po špičkách „atenție, mergi pe vârful picioarelor”

šel jsem po ulici dolů do centra „am mers pe jos la vale în centru [l

orașului]”

jít někomu na nervy „a călca pe cineva pe nervi”

jít s dobou „a fi în pas cu timpul” (ad-litt. „cu epoca”)

jít ke dnu „a se duce la fund” (= potápět se „a se scufunda”)

jít k doktorovi / k zubaři „a se duce la doctor / la dentist”

jít spát / plavat / nakupovat „a se duce la culcare / la înot / la cumpărături”

jít na pivo „a merge la o bere”

jít na ryby „a merge la pescuit” (ad-litt. „la pești”)

1. Vezi mai sus diferența dintre imperativul jdi și pojď: primul indică un imperativ „pur”, celălalt implică ideea că persoana care dă comanda merge împreună cu persoana căreia i se dă comanda.


__________91

jít na čerstvý vzduch „a merge la aer curat, a merge să ia aer”

jde se tudy na nádraží? „pe aici se ajunge la gară?”

jít pod kudlu (expresie) „a merge la cuțit” = a se opera (kudla „cuțit”)

nejde mi do hlavy, proč... (expresie) „nu pricep de ce.... ”(ad-litt. „nu-mi intră în

cap...)

jít nahoru / kupředu „a merge în sus, a urca / a o lua înainte, a merge

înainte”

jít na učitele „a se face învățător / profesor (de școală, de liceu)”

jít na fakultu / na univerzitu / do školy / do divadla / do kina a merge la

facultate / la universitate / la școală / la teatru / la cinematograf (atenție la

prepoziție)

jít na fakultu / na univerzitu (sens contextual) „a se duce la facultate = a

intra la facultate, a susține examenele pentru facultate (și a reuși)”

NOTĂ privind uzul verbului jít față de verbul být

Nu este indiferentă folosirea prepoziției na sau do. În exemplele de mai

sus, în asociere cu verbul jít, se spune jít do školy / do divadla / do kina, dar jít na fakultu / na univerzitu / na koncert. În asociere cu verbul být, se spune být ve škole / v divadle / v kině, dar na fakultě / na univerzitě.

jdi na to / na věc „du-te la treabă, treci la treabă, treci la fapte” (expresie)

jdi (přímo) k věci „treci la subiect” (= spune clar ce vrei etc.)

nejdou mi hodinky „nu-mi merge ceasul”

hodinky (mi) jdou o pět minut napřed / pozadu „ceasul (îmi) merge cu

cinci minute înainte / în urmă”

nejde elektřina „nu merge curentul (electric)”

to (vůbec) nejde „nu merge (deloc)” (1. nu funcționează; 2. nu e adecvat)


__________92

jít jako po másle „a merge (ca) uns”

jak to jde? „cum merge treaba?”

to by šlo „ar merge” (treaba, încercarea etc.)

jít s kopce „a merge la vale” (= prost; aici, prepoziția s se construiește cu

genitivul; arhaism)

jít od desíti k pěti „a merge din rău în mai rău” (ad-litt. „de la zece la

cinci”)

to jdou k sobě „se potrivesc” (ad-litt. „merg împreună, la sine”)

pokud jde o... „în ce privește..., cât privește...” (prepoziția o este urmată, în

această expresie, de cazul acuzativ)

jde o to, že... „e vorba că..., treaba e că...”

jde mu jen o tvé dobro „îi e de tine, de binele tău”

jde po něm policie „poliția e după el” (= îl urmărește, e pe urmele lui)

nemám v čem jít „nu am cu ce umbla” = „nu am cu ce mă îmbrăca”

jdi / jděte (expresie) „hai, fii serios; ei, du-te de aici”

nechoď (imperativ negativ cu echivalentul iterativ) nu te duce


__________93

Verbul moci / moct „a putea, a fi în stare să...”

Tema prezentului

Tema trecutului

NOTE

• Formele – inițial exclusiv colocviale – můžu, můžou au fost treptat

acceptate și de limba literară, astfel că astăzi sunt frecvent folosite și în scris.

• Participiul trecut activ masculin moh, dar feminin, neutru și toate

formele de plural mohla, mohlo etc., este specific limbii colocviale și este foarte

frecvent folosit, de exemplu to jsem nemoh dělat – to jsem nemohl dělat, dar to jsem nemohla dělat etc.

• Participiul trecut pasiv možen este, practic, dispărut din limba

contemporană. El apare însă relativ frecvent în formele derivate prin prefixare

(vezi prezentarea problemei derivării în capitolul dedicat aspectului verbal), de

exemplu vymožen.

• În ceha contemporană, transgresivul este folosit aproape exclusiv în ceha

literară, fiind întâlnit extrem de rar în ceha colocvială.

1. a putea, a fi capabil

indicativ prezentmohu, col. můžu

můžešmůže

můžememůžete

mohou, col. můžou

imperativ

mozmozmemozte


mohamohoucmohouce


mohl [moh, mohla...]


(možen)


(pomoz, pomozši, pomozše)


__________94

co pro vás mohu / můžu udělat? „ce pot face pentru dv.?”

budeš moci / moct vstát? „vei putea (oare) să te ridici (în picioare)?”

nemohl [nemoh] se nesmát „nu s-a putut abține să nu râdă”

kdo to mohl udělat? „cine putea face asta?”

mohli tě zabít „te puteau omorî”

2. a fi vinovat, a fi răspunzător

kdo za to může? „cine e de vină?”

já za to nemůžu „nu e vina mea, nu eu sunt răspunzător de asta”

za špatnou úrodu mohla dlouhá zima „iarna lungă e răspunzătoare de

recolta proastă”

3. a fi probabil, a fi posibil

to by mohla být pravda „ar putea fi adevărat, s-ar putea să fie adevărat”

to nemůže být on „nu poate fi el”

může mu být tak patnáct „să tot aibă (vreo) 15 ani”

4. a se permite, a avea voie

În unele contexte, se poate folosi cu sensul de smět „a avea voie, a se

permite” (a se compara cu situația similar din engleză, can, could ~ may, might)

mohu / můžu otevřít okno? „pot deschide fereastra?”

může se tady kouřit? „se poate fuma aici?” (se poate întreba și smím tady kouřit? „pot fuma aici? mi se permite să fumez aici?”)

to nemůžeš dělat „nu poți face asta” = nu ai voie să faci asta (to nesmíš dělat)

Verbul smět se folosește relativ rar. Se pot întâlni situații însă când este de

preferat să fie folosit:

smím jít? „pot pleca?”

jestli smím... „dacă mi se permite” (să spun, să fac ceva...)


__________95

smí se to? „se poate face asta?” (e permis, e recomandat)

nesměl opustit dům „nu avea voie să părăsească locuința”

nikdo nesmí vědět „nimeni nu trebuie să afle”

psi sem nesmí „câinii nu au voie aici”

kdo se bojí, nesmí do lesa (zicală) „cine se teme, nu pornește la

vânătoare” (ad-litt. „cine se teme, nu trebuie să se ducă în pădure”; „cine e

temător, nu are ce căuta în pădure” etc.)


__________96

Verbul spát „a dormi”

Tema prezentului

Tema trecutului

* Forma spán nu se folosește ca atare, e relativ frecventă forma derivată substantivală spání „somn”: prášky na spání „somnifere”; mluvit ze spání „a vorbi în somn” etc. Nu este, de altfel, singurul caz când primul derivat este ieșit din uz, este însă folosit un derivat secundar.

spát pod širým nebem „a dormi sub cerul liber”dát spát dítě „a duce copilul la culcare”; verbul dát are rolul de a sublinia

că acțiunea o îndeplinește altcineva. Se folosește și în contexte precum dát se ostříhat „a se tunde” (= altcineva mă tunde), dát se oholit „a se rade (la frizer)”, respectiv în situații când acțiunea o face altcineva în favoarea noastră. În asemenea secvențe, ceha nu folosește reflexivul.

spíš? „dormi?” (atenție: este omofon cu adverbul spíš, spíše „mai ales, în special”)

jdi spát „du-te la culcare”vůbec jsem nemohl [nemoh] spát „nu am putut dormi deloc”spát jako dřevo „a dormi buștean”Ca și în română și în alte limbi, se folosește și cu sensul „a avea relații

intime, a dormi cu cineva de sexul opus”.

indicativ prezentspímspíšspí

spímespítespí

imperativ

spispěmespěte


spěspícspíce


spal


(spán)*

transgresivul trecut(dospav, dospavši,

dospavše)


__________97

ta spí s kdekým „asta se culcă cu cine apucă”nespíme spolu „nu dormim împreună” (= nu avem relații intime)


__________98

Verbul stát „a sta, a se afla, a fi situat; a fi staționar, a nu se mișca” 1

Tema prezentului

Tema trecutului

1. a sta în picioare, ridicatstát na špičkách „a sta pe vârfuri”stát někomu v cestě „a(i sta cuiva în drum” (= „a incomoda pe cineva”)stát rozkročmo „a sta răscăcărat” (peiorativ, subliniază vulgaritatea poziției)stát ve frontě (sau stát frontu) „a sta la coadă”sotva stojí na (vlastních) nohou „abia se mai ține pe (propriile)

picioare” (forma na nohou este un vechi dual, consolidat ca locativ plural)stojí na hliněných nohách „stă / se află pe picioare de lut” (situație fragilă)2. a fi nemișcat, staționarstůj! „stai, stai pe loc!”hodinky mi stály „mi-a stat ceasul”aby řeč nestála „ca să nu lâncezească discuția”

indicativ prezent

stojímstojíšstojí

stojímestojítestojí

imperativ

stůjstůjmestůjte


stojestojícstojíce


stál


–


–

1. Sensul „a costa, a valora” este înregistrat, în unele dicționare, ca element separat, respectiv ca alt verb. Conform unei asemenea abordări, ar fi trei forme verbale: 1. stát „a sta în picioare; 2. stát „a costa” (despre produse); 3. stát se „a deveni; a se întâmpla”. dintre acestea, ultima formă (reflexivă) este considerată perfectivă, celelalte imperfective.


__________99

Verbul vědět „a ști”

Tema prezentului

Tema trecutului

NOTE• Verbul vědět nu trebuie confundat cu verbul vidět, vidím, viděl „a

vedea”. Asemănarea nu este însă întâmplătoare, ambele verbe derivă dintr(o rădăcină indo-europeană preistorică *weid-, *wid( „a vedea” și „a ști, a cunoaște”: latin video, videre „a vedea”, de aici și românesc a vedea, văd, văzut; francez voir, je vois etc.

• Limba cehă are trei verbe care, în română, se traduc prin „a ști, a cunoaște”. Pe lângă vědět, vím, věděl există și znát, znám, znal „a ști, a cunoaște vizual, personal” și, în sfârșit, umět, umím, uměl „a ști, a se pricepe să facă ceva”; de la această rădăcină sunt derivate și formele um (formă învechită, poetică) „dibăcie, meserie, artă”; umění „artă”, umělec „artist, artist plastic”, umělkyně, forma de feminin pentru umělec.

to nevím „nu știu” (acest lucru etc.)nevím, jak dále postupovat „nu știu cum să procedez mai departe”nevíte, kde je nejbližší banka? „nu știți unde e cea mai apropiată bancă?”

indicativ prezent

vímvíšví

vímevítevědí

imperativ

vězvězmevězte


vědavědoucvědouce


věděl


(věděn)


(dozvěděv se)


__________100

znáš ho? „îl știi? îl cunoști” (personal, vizual)Alenu znám, neznám však jejího manžela „pe Alena o știu, nu-l știu / nu(l

cunosc însă pe soțul ei”jak dlouho už ho znáš? „de cât timp îl știi / cunoști?”cestu neznám nu cunosc drumul”znám Vás? „vă cunosc (de undeva?)”když se naštve, nezná bratra (expresie) „când e furios, nu mai știe de

el” (ad-litt. „nu-și mai cunoaște fratele”)

umíš číst? „știi să citești?”umíte česky? „știți ceha?”neumím plavat „nu știu să înot”Alena umí hrát na klavír / na kytaru „Alena știe să cânte la pian / la

chitară”

Aspectul verbal__________

__________101

III. Aspectul verbal

Prezentare generală

În gramaticile „tradiționale” ale limbii cehe, aspectul verbal ocupă un loc modest, de câteva pagini doar (abia două pagini într#o lucrare „clasică” precum Havránek și Jedliča 2002: 102–104; încă și mai puțin la Styblík și colectiv 2007: 115–116, etc.) Am considerat că, din contra, într#o lucrare dedicată, în primul rând, studenților bohemiști, străinilor care învață limba cehă, se cuvin mult mai multe pagini, dat fiind faptul că tocmai aspectul verbal pune probleme specifice, mai ales vorbitorilor de limbi neslave. Acesta este motivul principal pentru care acest capitol este, pe de o parte, mai cuprinzător, poate mai diluat, cu certitudine însă aspirând spre o prezentare mai amplă, mai clară a ceea ce înseamnă aspectul verbal în limba cehă. Prin extensie, deși situația în limba cehă nu este totdeauna identică situației din alte limbi înrudite din arealul slav, considerațiile de aici pot fi extinse și asupra altor areale slave, ținând seama de unele situații specifice. De altfel, pe alocuri, am făcut unele referiri și la alte limbi slave, fără la a aspira la o analiză comparativă panslavă, care ar depăși cu mult destinația acestui volum. Acest lucru îl vom face într#o altă lucrare, în curs de elaborare (Introducere în studiul limbilor slave).

În al doilea rând, am dorit să arătăm că, în bună parte, discuțiile – îndelungate – au fost, deloc rareori, confuze, neclare, introducând în ecuație probleme imprecis definite, nu rareori eronat definite. Unii autori au complicat inutil lucrurile, alții au aplicat automat termeni specifici altor limbi, pentru a trage concluzii fie pripite, fie de#a dreptul eronate. Aspect verbal au multe limbi, din familii diferite și cu structuri diferite: engleza, spaniola și portugheza; maghiara; unele limbi altaice; limbile bantu; egipteana veche etc. În toate aceste cazuri, termenul generic folosit de lingviști este „aspect”, care acoperă însă realități foarte diferite și care necesită, evident, abordări diferite și, dacă este cazul, explicații diferite, chiar dacăunele situații sunt ori pot fi considerate similare ori identice.

De fapt, cum sperăm să rezulte din cele expuse mai jos, problema aspectului verbal nu este nici chiar așa de dificilă, ca structură, și nici chiar așa de greu de


__________102

prezentat din punct de vedere didactic. Ea este, de fapt, un capitol – ori un subcapitol – al definirii în sfera verbală, după cum articolul reprezintă definirea în sfera nominală. Am anticipat, astfel, o parte dintre concluzii. Pentru a putea însă evalua corect situația în ansamblu, sunt necesari câțiva pași pregătitori. Ne vom referi în continuare atât la situații generice, prezente și în alte areale lingvistice, cât și la situații specifice limbilor slave, în sens larg, în special limbii cehe. Pe alocuri, vom fi divagat, poate, prea mult; am făcut-o însă din dorința de a atrage atenția asupra unor clișee și unor situații incorect interpretate, după părerea noastră. Avem speranța că argumentele aduse în discuție vor fi convingătoare.

Facem precizarea că unele probleme generale precum și unele comparații dintre cehă și slovenă, în primul rând, dar și între cehă și alte limbi slave și neslave le#am făcut într#un studiu relativ restrâns, dar relativ dens (Paliga 1997). Între timp, au apărut și alte studii relevante domeniului studiat, aspectul verbal. Se înțelege că le#am inclus în referințele la acest volum și le vom discuta mai departe.

Premise: exprimarea timpului

Înainte să discutăm aspectul verbal propriu-zis, să încercăm o evaluare a unei întrebări mai vechi: care este legătura (dacă este vreuna) dintre timpul fizic („obiectiv”), timpul verbal și aspectul verbal? Nu dorim, desigur, să discutăm aici problema filosofică a timpului. Ne preocupă însă o cercetare din perspectiva relațiilor dintre limbă și gândire. Verbul este tocmai acea categorie morfologică direct vizată și direct implicată în acest proces complex, deoarece – prin definiție – include timpul în structura sa „intimă”: multe forme verbale au persoană, mod și TIMP. 1

Deși o perspectivă evolutiv-istorică, așadar etimologică, ar fi utilă demersului nostru, nu vom adopta aici la o asemenea analiză decât tangențial,

1. „Slovesa jsou slova, která SE ČASUJÍ a vyjadřují děj, tj. činnost (pracovat, zpívat), stav (ležet, trvat) nebo změnu stavu (zmoudřet, zeštíhlet)”, este definiția verbului dintr-o lucrare recentă dedicată morfologiei limbii cehe (Styblík și colectiv 2007: 112). „Sloveso se časuje“ (verbul flexionează, adică „trece” prin toate timpurile, își modifică formele și în funcție de timpul exprimat ori implicat), se spune în cehă, dovadă evidentă și peremptorie a faptului că vorbitorii cehi (și slavi, în general) au perceput verbul ca acea categorie esențială care face legătura dintre timpul fizic, universal și obiectiv, la timpul gramatical, timpul vorbirii, așa cum este el perceput de vorbitorii limbii.


__________103

respectiv în măsura în care demersul etimologic poate clarifica o situație existentă în limba contemporană. Probleme de diacronie am abordat în multe alte ocazii, în diverse contexte1. Ca atare, vom avea aici o abordare dintr#o perspectivă preponderent sincronică, având țelul declarat de a ușura drumul studenților spre înțelegerea structurii verbului ceh și, în final, spre atingerea unui nivel superior de competență lingvistică. Acesta este, la urma urmei, scopul principal al studierii unei limbi moderne: a o vorbi cât mai bine.

Să încercăm, înainte de orice, o definire a limbii și, apoi, o definire a raportului dintre timp și limbă. Dintr-o multitudine de definiții, am ales una, se pare potrivită discursului nostru (Ammer 1958: 3–4; Horecký 1978: 38):

Limba este un sistem arbitrar de simboluri sonore prin intermediul cărora oamenii, ca membri ai unui grup social și ca participanți la un fenomen cultural, interacționează și comunică.2

Comunicarea ar fi, așadar, posibilă în trei moduri:a. prin sunete (zvuky, eng. vocalizations)b. prin gesturi (posunky) și prin alte mișcări ale corpului (englez kinesics)c. prin limbă / limbaj (jazyk, eng. language)Comunicarea (sdělení / sdělování, eng. communication) este, putem spune, o

specializare a comportamentului simbolic, existent în orice cultură. Spațiul (prostor) are drept urmare faptele (fakta) și noțiunile (pojmy), așa cum sunt, de exemplu, orientarea și depărtarea (orientace și, respectiv, vzdálenost). Timpul include intervale temporale, schimbări, sisteme temporale, noțiuni (pojem, pl. pojmy) strâns legate de timp: anotimpurile (roční doby), lunile anului (měsíce), zilele (dny) etc.

Putem adăuga, fie și numai ca simplă curiozitate, că despre timp se vorbește (ori se poate vorbi) în diverse moduri, dependente însă de spațiul (prostor) geografic respectiv. În cultura europeană contemporană, s-a vorbit și se vorbește concomitent despre timp și despre spațiu, reciproc măsurabile: un drum de o oră, timpul călătoriei (cesta, která trvá jednu hodinu; čas

1. Autorul acestor rânduri este, poate în primul rând, un etimologist, pasionat de problemele substraturilor din sud#estul european. Problemele fiind complexe, nu le putem analiza aici, dar cititorul poate găsi analize și referințe în alte lucrări ale noastre.2. Encyclopaedia Britannica: „Language is an arbitrary system of vocal symbols by means of which human beings, as members of a social group and participants in a culture, interact and communicate”.


__________104

cestování) etc. Vechii indieni considerau că timpul se prelungește în spațiu. În Europa de după Einstein au devenit uzuale expresii precum: timpul, informația, acțiunea, viața sunt strâns legate (Rigal 1972: 18). Ceea ce astăzi este „dovedit științific” a fost perceput de om de mult timp, de milenii. Astăzi, legătura dintre număr și timp poartă și un nume, spațiu-timp (časoprostor; Rigal 1972: 120–127)1. Este, de altfel, un alt mod de a percepe înrudirea lingvistică, fie că o numim sau nu „structurală” (strukturální). Hjelmslev ar putea fi și azi un punct de referință (Hjelmslev 1971, ediția în limba cehă), în măsura în care dorim să țineam seama de descoperirile predecesorilor noștri și nu dorim neapărat să le redescoperim în fiecare generație.

Unii cercetători consideră că timpul lingvistic (lingvistický čas) nu ar fi o categorie pură („le temps linguistique n’est pas une categorie pure” – Cuniță et al. 2010: 8); autoarea nu precizează, totuși, ce ar fi o „categorie pură” în contrast cu (deducem din context) alte categorii „impure” sau care ar putea fi antonimul sintagmei categorie pură. Ceva mai încolo, la aceeași pagină, ni se precizează că ar fi vorba de o reprezentare mentală specifică unei forme gramaticale cum este timpul verbal (représentation mentale propre à une forme grammaticale comme le temps verbal).

Limbă, timp, aspect

Se acceptă în mod uzual afirmația că limba este mijlocul cel mai precis ori modalitatea cea mai precisă de a reda ori de a reprezenta cele mai detaliate aspecte ale mentalității umane. Toate evenimentele istorice, sociale, culturale pot fi exprimate prin limbaj, prin comunicare. Nu sunt rare cazurile când limba este unica modalitate de a studia istoria veche a unui grup etnic.

Desigur, multe asemenea diferențe au avut ori încă au motivații istorice, sunt rezultatul unui îndelungat „proces de etnicizare”, cu tot ce a însemnat acesta: context social, istoric și politic; fenomene lingvistice; fenomene extralingvistice (extrem de importante uneori) etc. Nu dorim a insista aici asupra unor asemenea aspecte care țin, în bună măsură, de istoria culturii și civilizațiilor, adesea de istoria mentalităților. Ne preocupă însă și asemenea

1. Spațiul#timpul este mulțimea ordonată a pozițiilor ocupate succesiv de toate lucrurile și de toate ființele.


__________105

probleme deoarece, așa cum vom încerca să arătăm, se reflectă în limbă, în felul cum aceasta redă ori reflecta conceptele de spațiu și de timp, în care apare și problema aspectului verbal. De exemplu:

cehă jsem doma (sens static) jdu domů (mișcare)engleză I am at home I go homeromână sunt acasă merg acasă

Se constată că ceha delimitează direcția, țelul mișcării și locația finală sau ținta (směr, cíl pohybu, zastavení);

engleza indică indiferența prin prepoziție versus absența propoziției; diferența constă, în engleză prin sublinierea mișcării cu to, iar locația prin at;

româna și alte limbi romanice (dar și bulgara, sub influența limbii române, fără îndoială) nu diferențiază între mișcare și locație.

Din scurta analiză de mai sus se poate vedea cum limbile analitice acordă prioritate conținutului cuvântului (obsah slova), suficient în exprimarea faptelor. Forma cuvântului nu se schimbă sau se schimbă (foarte) puțin. În general, limbile europene occidentale sunt limbi preponderent analitice, cu diverse niveluri de analitism (engleza fiind considerată un exemplu tipic în arealul european); limbile europene răsăritene, categorie în care intră și limbile slave, sunt limbi preponderent sintetice, cu flexiune bogată și, în general, cu simplificarea categoriei verbului.

Revenind la chestiunea timpului, putem afirma că acesta este inclus, implicat ori măcar sugerat în diverse cuvinte din diverse categorii gramaticale, precum:

– substantive (ceh podstatná jména, substantivum, pl. substantiva): zi – den, săptămână – týden, lună (calendaristică) – měsíc, an – rok, perioadă – doba, secol – století etc.

– adjective (ceh přídavná jména, adjektivum, pl. adjektiva): [timp] îndelungat – dlouhý [čas], care durează – ceh. trvající atd.

– prepoziții (ceh předložka, pl. předložky), care, în anumite situații, uneori exclusiv, au sens temporal, de exemplu za (doby) „în (acea) perioadă (istorică)”, o


__________106

„în timpul (a ceva) într#o anume perioadă”, de exemplu o prázdninách „în vacanță”.

– verbe (sloveso, pl. slovesa), categoria gramaticală cu un accentuat conținut temporal (časový obsah). În terminologia cehă, până în secolul al XIX#lea, verbul se numea časoslovo. Ceha, inclusiv ceha modernă, folosește verbul časovat și derivatul substantival časování cu sensul de „a flexiona verbul = a conjuga” și, respectiv, „conjugare”, cu alte cuvinte a trece verbul prin toate formele sale, inclusiv timpurile verbale.

Verbul, timpul și aspectul

În cehă, numărul timpurilor verbale este limitat: – prezent, trecut și viitor (přítomný, budoucí a minulý čas) pentru verbele

imperfective; – prezent, dar cu sens de viitor, și trecut – în cazul verbelor perfective.Problema sensului de viitor al prezentului gramatical al verbelor

perfective este complexă; vom reveni asupra ei mai departe.Mai mult ca perfectul, atestat istoric, a dispărut din limba contemporană.

Dispariția mai mult ca perfectului naște din nou întrebarea dacă există o relație strânsă între timp (timpul verbal) și aspect, așa cum consideră unii lingviști.

Prima problemă, esențială, cu care ne confruntăm este definirea aspectului verbal (slovesný vid, slovesný aspekt). În ciuda aparențelor și în ciuda uzului, a defini aspectul verbal în limba cehă și, în general, în limbile slave ori în alte limbi, nu este chiar o sarcină ușoară. Ca în multe alte situații, folosim termeni ori sintagme insuficient de bine definite ori chiar deloc definite. A nu defini însă un domeniu nu poate conduce decât la confuzii și la erori. Or, tocmai lipsa unei definiții clare și perpetuarea unei confuzii terminologice a fost – credem – și cauza principală a ezitărilor din analizele lingvistice. Aspectul verbal nu este, cum spuneam mai sus, ceva specific limbilor slave; numeroase limbi ale globului cunosc categoria aspectului verbal, dar structura sa internă poate fi complet diferită.

Am identificat numeroase definiții ale aspectului verbal în limbile slave și/sau în cehă precum și în alte limbi. Nu este lipsit de interes să trecem în revistă câteva dintre aceste definiții, fie numai și pentru a arăta dificultățile întâmpinate


__________107

și pentru a avea un tablou, fie și incomplet, al complexității problemei. În fond, de la o bună definiție pornește și clarificarea problemei ori, din contra, încâlcirea ei. Mai întâi, sintetizăm faptele prezentate de Antonín Dostál (Dostál 1954, cu bibliografia mai veche problemei, până în acel moment).

Aspectul verbal (slovesný vid, aspekt) ar fi o însușire (vlastnost) sau un concept (pojetí, koncepce) a acțiunii verbale (slovesný děj). Este interesant de notat că același termen, concept (pojetí) este folosit – raportându#se la aspect – și de alți autori, de exemplu Svoboda 1978: 127 (pojetí vidovosti českých sloves).

Este, de asemenea, un mod, o modalitate prin care se dezvoltă acțiunea verbală (vid je způsob, kterým se slovesný děj vyvíjí).

Aspectul este și o latură a rădăcinii verbale care arată felul în care se dezvoltă acțiunea (vid je stránka slovesného kmene, která ukazuje, jak se děj vyvíjí).

Aspectul este evoluția ori, din contra, finalitatea acțiunii verbale (vid je rozvití nebo, naopak, ukončení slovesného děje). În cazul aspectului, este vorba despre felul în care vorbitorul percepe acțiunea verbală („ve vidu jde o pohled mluvčího na děj slovesa”).

Ar fi, așadar, aspectul acțiunii verbale (vid slovesného děje).Ipotezele de mai sus evită, cum se observă, ideea că aspectul ar fi o

categorie gramaticală (gramatická kategorie).

Într#o asemenea perspectivă, trebuie să diferențiem imediat:– acțiunea externă (vnější děj), reală sau posibilă (skutečný – možný), pe

care o exprimăm sau la care ajungem prin raționament lingvistic (děj, který pozorujeme nebo ke kterému jsme došli úvahou);

– discursul lingvistic, pe care acțiunea externă îl procesează și îl evaluează glottologic1 (jazykový projev, jenž vnější děj jazykově zpracovává a hodnotí).

Așadar, ceea ce numim sinoptic (souhrnně) vnější děj (acțiune externă) poate fi un element dintr-un alt lanț de elemente ori un simplu episod (může být článkem v dalším řetězu jiných článků nebo pouhou epizodou). Aceasta poate exprima trăiri (zážitek, pl. zážitky; german Erlebniss) ale vorbitorului sau stări sufletești; altfel, acțiunea externă sau impulsul spre un discurs este o chestiune izolată (vnější děj a popud k promluvě je otázka zcela osamocená).

1. Termen derivat de la grec glossa, glotta „limbă, limbaj”.


__________108

Evenimentele externe le percepem, de regulă, prin simțuri (smysl, pl. smysly). Dacă vorbim despre o înlănțuire de evenimente, despre impulsurile către un discurs lingvistic, despre evenimente interconectate, acestea sunt elemente independente determinate, pe de o parte, de elementele învecinate, pe de altă parte de elementele evenimențiale ale celorlalți. De exemplu, evenimentul B este determinat de evenimentele A și C, dacă este vorba de o succesiune cronologică, apoi poate fi determinat local.

Există situații când, în unele propoziții, sunt folosite verbele perfective, dar ar putea fi folosite și verbe imperfective (și invers). Deducem de aici că natura ori caracterul evenimentului extern (povaha vnější události) este de asemenea natură, încât nu este determinantă pentru o interpretare univocă, neambiguă a aspectului verbal (sama není rozhodující pro jednoznačné vidové pojetí). În alte situații, se poate folosi numai aspectul perfectiv. Aceasta înseamnă că, pentru vorbitor, natura ori caracterul evenimentului extern îi determină [vorbitorului] atitudinea (postoj), pe care apoi trebuie să-l evalueze lingvistic și nicidecum altfel. Cu alte cuvinte, în primul caz (unde putem folosi și aspectul perfectiv și pe cel imperfectiv) evenimentul extern este indiferent la aspect (je k vidu indiferentní), nu însă și în al doilea caz1. Asemenea situații nu sunt invariabile în timp. Știm, de exemplu, că în slava veche erau mult mai multe verbe cu „aspect indiferent” (indiferentní vid). În cehă, acum câteva decenii, multe neologisme (de exemplu fotografovat, analyzovat etc.) puteau fi folosite și cu aspect perfectiv și cu aspect imperfectiv; cu timpul, prin prefixare (fotografovat / vyfotografovat – care, în ceha colocvială este în concurență cu vyfotit, analyzovat / přeanalyzovat etc.) s-a ajuns treptat la o specializare aspectuală. Detaliul nu este de ignorat, dar nu constituie – totuși – esența problemei.

Instrumentului gramatical al aspectului îi corespund, în alte limbi, diverse alte procedee gramaticale ori lexicale. Acest lucru nu explică însă, cum eronat au considerat unii lingviști, nici însușirile aspectului, nici presupusele legături

1. În lucrarea noastră de diplomă din anul 1980 scriam: To platí spíše v případě staroslověnštiny, kde byl počet sloves indiferentního vidu větší, kvůli rozvětvenému systému slovesných časů i když, jak uvidíme, kategorie tempus je samostatná.„Acest lucru este valabil, mai ales, în cazul limbii slave vechi, unde numărul verbelor cu aspect indiferent era sensibil mai mare, ținând seama de înfloritorul sistem al timpurilor verbale și unde, cum putem observa ușor, categoria timpului [verbal] este independentă”.


__________109

dintre aspectul verbal și timpul verbal. Asemenea comparații permit, totuși, fie și parțial, să înțelegem diferențele dintre procedeele gramaticale și lexicale (prostředky gramatické a lexikální).

O primă concluzie ar fi că evenimentul extern, prin care percepem un impuls extern către discursul lingvistic, poate fi proiectat, pe de o parte, în plan lexical, pe de altă parte în plan gramatical (promítnout vnější událost jednak do jazykového plánu lexikálního, jednak do plánu gramatického).

Această observație ne permite să continuăm analiza, în drumul spre definirea aspectului. Vom reveni imediat la lucrarea „clasică” a lui Dostál (1954: 10 ș.u.). Îi vom ignora, deocamdată, pe acei lingviști care, în fața dificultății de a oferi o definiție clară a aspectului verbal, evită subiectul, cu alte cuvinte consideră chestiunea aspectului ca una evidentă, ca un dat! Din păcate, asemenea abordări nu sunt utile nici analistului nici, mai ales, acelor străini care studiază limbile slave și care, în limbile lor materne, nu au aspect verbal sau – cum e cazul unor limbi occidentale precum engleza, spaniola ori portugheza – aspectul verbal este construit prin cu totul alte mijloace decât aspectul slav. Apare aici, cum vom încerca să arătăm mai jos, și o confuzie terminologică, deoarece – ca exemplu – aspectul verbal din engleză este așa de diferit, ca arhitectură gramaticală, de cel slav, încât ne punem întrebarea dacă este adecvat să se folosească același termen pentru ambele situații. Problema fiind complexă, nu ne propunem decât să o amintim aici, sugerând o posibilă temă de discuții ulterioare.

Revenim, așadar, la lucrarea lui Dostál, pentru a trece în revistă ipotezele analizate de acest autor în urmă cu mai bine de o jumătate de secol. Problemele însă persistă.

a. Durata (trvání, durativnost) acțiunii verbale era diferența recunoscută dintre verbele perfective și imperfective, dintre perfectivitate și imperfectivitate (dokonavost v. nedokonavost). Adepții acestei ipoteze defineau imperfectivitatea drept capacitatea verbului (schopnost slovesa) de a exprima durata acțiunii. Durata însă poate fi scurtă sau lungă, simplu fapt din care rezultă că acest criteriu nu poate fi corect atunci când analizăm diferența (ori diferențele) dintre caracterul perfectiv și imperfectiv, cu alte cuvinte că imperfectivitatea este opusul perfectivității (ND – nedokonavost je opakem D – dokonavosti). Alți


__________110

cercetători au simțit (ori au presimțit) eroarea unei asemenea definiții, deoarece defineau caracterul perfectiv altfel decât opusul imperfectivității. Prin urmare, o definiție bazată pe noțiunea durativității acțiunii verbale este un criteriu cât se poate de imprecis pentru imperfectivitate, iar pentru perfectivitate este de-a dreptul un criteriu total eronat.

Din păcate, ipoteza că ar exista o legătură între durată și aspect nu este decât o proiectare a realității din engleză ori din alte limbii occidentale, cum ar fi spaniola ori portugheza, unde – într#adevăr – arhitectura aspectuală are o cu totul altă structură. Astfel crede și Enikő Tankó (în Cuniță et al. 2010: 101), citând din Gramatica Limbii Române, ed. 2005: „Aspectul este categoria specifică verbului care dă seama de structura intervalului de desfășurare a procesului comunicat prin grupul verbal” (adevăr posibil atribuibil limbilor occidentale care au aspect, dar nicidecum limbilor slave, grup în care intră și ceha). Este un alt caz când realități specifice unei limbi ori unei grupe de limbi sunt automat extinse și altor grupe lingvistice, unde însă arhitectura aspectuală este cu totul altfel. Or, tocmai aceasta este esența problemei: a identifica ceea ce este specific, nu a subordona specificul terminologiei pentru a găsi un numitor comun general acceptabil.

b. Alți lingviști au pornit analiza de la perfectivitate, definind-o prin termenul finalitate (skončenost, hotovost): vorbitorul evalua evenimentul extern după momentul finalizării acțiunii. Evident, și un asemenea criteriu este eronat, deoarece analizează numai faza finală a acțiunii, ignorând faza inițială. Prin urmare, finalitatea acțiunii nu poate fi identificată cu perfectivitatea.

c. Perfectivitatea (sau caracterul perfectiv al acțiunii verbale) a fost uneori definită prin caracterul punctual ori prin punctualitate (bodovost, punktuálnost). Cu toate acestea, caracterul momentan (okamžitost) este numai un caz particular al acțiunii perfective. Dacă am pune un semn de egalitate între caracterul imperfectiv (nedokonavý, ND) și cel perfectiv (dokonavý, D), respectiv ND = D, ar rezulta de aici că imperfectivitatea este totuna cu iterativitatea (un șir de puncte) ori cu neactualitatea (neaktuálnost) acțiunii, cu specificul său neimediat (neokamžitost), fiind așadar o acțiune temporal prelungită. Cu toate acestea, și o acțiune perfectivă poate fi iterativă (repetată) și nemomentană (iterativní i neokamžitý děj), de exemplu în indicațiile scenice (vezi mai jos câteva exemple din Karel Čapek).


__________111

d. Perfectivitatea a fost uneori definită și ca rezultat al unei acțiuni („rezultativitatea acțiunii” – rezultativnost děje), ca atingerea țelului unei acțiuni, ca un rezultat al unei acțiuni. Perfectivitatea definită însă prin rezultativitate elimină toate verbele imperfective care au sens rezultativ, dar și verbele perfective care nu au sens rezultativ. Putem constata că, nu rareori, rezultativitatea se leagă de sensul unor prefixe verbale, cum ar fi do#, de exemplu donést „a aduce (undeva = rezultativ), dopsat „a termina de scris = a aduce acțiunea scrierii la final) etc. Astfel pusă problema, se mută discuția din sfera gramaticii în sfera semanticii, a lexicologiei ceea ce nu este, credem, drumul adecvat pentru înțelegerea și pentru definirea problemei aspectului.

e. Caracterul perfectiv a mai fost definit și prin termenul de delimitare a acțiunii (dějová ohraničenost). În cazul perfectivității, ar fi vorba de un indicator al divizării acțiunii, al atingerii scopului, așadar un indicator al delimitării sau al îndepărtării viziunii.

f. Interesantă este și definirea aspectului ca un indiciu al mișcării acțiunii verbale din viitor spre trecut, inversul fiind definiția imperfectivității. Prin această definiție se leagă într#un fel aspectul verbal de timpul verbal.

g. Unii lingviști vorbesc despre un punct inițial și despre un alt punct final (počáteční a koncový bod) al acțiunii imperfective, care ar rămâne în afara sferei perceptive a vorbitorului (pozorovací okruh mluvčího). Meillet (1902–1905) definește acțiunea perfectivă ca acțiune pur și simplu (action pure et simple). N. van Wijk consideră că acțiunea perfectivă este culminantă în punctul realizării („action culminante à son point d’aboutissement”), dar a fost nevoit să definească imperfectivitatea drept „dezvoltare în timp” (dévelopment dans le temps). (Lucrarea lui van Wijk ne#a fost inaccesibilă, o rezumăm aici după Meillet).

h. Alteori s#a considerat că perfectivitatea ar avea o nuanță de posibilitate (odstín možnosti, german Kannbedeutung). Este, evident, vorba însă de cazuri particulare, nu de o situație generică ori generală.

i. În sfârșit în această serie de ipoteze, o definiție interesantă s-a bazat pe termenul complexității, integrității și concentrării (komplexivnost, celistvost, soustředění děje); în unele cazuri însă, imperfectivitatea (nedokonavost) se definea drept acțiune cursivă (kurzivní děj), așadar nicidecum drept opusul perfectivității. Hjelmslev a încercat să opună noțiunile de concentrare v.


__________112

expansiune (concentration – expansion), dar nu a fost consecvent sieși, deoarece nu definește imperfectivitatea drept exact opusul perfectivității, respectiv ca o non#concentrare (non#concentration), cum ne#am fi așteptat (Hjelmslev 1971, în traducere cehă de Miloš Dokulil, autor și cu notabile contribuții la înțelegerea structurii verbului ceh, vezi referințele).

Este evident că toate aceste încercări de definire a aspectului – și nu le#am putut cita, evident, pe toate – arată cât de dificilă a fost această sarcină! Am putea rezuma datele prezentate astfel:

Caracterul perfectiv (dokonavost) și caracterul imperfectiv (nedokonavost) arată poziția ori atitudinea vorbitorului față de acțiune, de acțiunea ori de evenimentul extern (sau impuls). În cazul formei perfective, este o vorba despre o percepție punctuală și compactă, rezultând din poziția vorbitorului față de acțiunea externă ori față de evenimentul extern; în cazul formei imperfective, din contra, este vorba despre o percepție globală și necompactă. Caracterul perfectiv ar fi, într#o asemenea viziune, în corelație cu substantivul, pe când caracterul imperfectiv în corelație cu un element subordonat (dokonavost je v korelaci perfektivnosti podstatným jménem, kdežto nedokonavost členem vedlejším). Așadar, aspectul este acea capacitate a verbului ceh (sau, în general, a verbului în limbile slave) de a exprima poziția ori atitudinea vorbitorului în raport cu acțiunea reală, cu evenimentul real ori cu reprezentarea acelui eveniment înțeles ca un întreg sau, din contra, ca ceva fragmentar.

Această definiție a lui Dostál arată destul de clar o anume abordare a cercetării, respectiv aspectul verbal ar fi o privire subiectivă asupra acțiunii verbale, pe când timpul verbal dă verbului o fațetă obiectivă. Abordarea asigură aspectului și timpului categorii diferite (samostatné kategorie). Diferențierea este cu atât mai importantă cu cât limba slavă analizată are mai multe timpuri verbale (cum era slava veche, iar – între limbile slave moderne – bulgara). Era astfel clară diferența dintre imperfectul verbelor perfective și aoristul verbelor imperfective.

De#a lungul timpului însă, evoluția limbilor a dus la modificări importante de structură gramaticală, tot așa precum s#a întâmplat în cazul limbilor romanice care, astăzi, se diferențiază mult de structura limbii latine, deși – în cazul acestor limbi – structura verbului a rămas mai aproape de


__________113

structura verbului latin decât în cazul limbilor slave moderne în raport cu slava veche. Este o concluzie provizorie, tranzitorie; ne permite însă să facem un pas înainte, spre analizarea raportului dintre aspect și iterativitate (vztah mezi videm a iterativností).

Am amintit aici doar în treacăt comparația cu sfera nominală. Vom reveni mai jos asupra acestei chestiuni care, cum von încerca să arătăm, nu este deloc un rezultat al hazardului.

Marc Vey (1958), într#un articol succint, dar dens, diferențiază trei tipuri verbale de bază. Trebuie reamintit că numărul limbilor care folosesc procedeul gramatical al aspectului sunt mai puține decât limbile care nu-l folosesc. Între limbile europene, exemple sunt engleza, spaniola ori portugheza, dar nu trebuie uitat că aspectul englez este unul descriptiv, analitic (opisný), apărând din cu totul alte motive și din cu totul alte rațiuni decât aspectul slav. Același lucru se poate spune despre aspectul din limbile spaniolă și portugheză, structural apropiate de cel englez, nu de cel slav.

Într#o limbă lipsită de aspect precum franceza, propozițiail écritpoate avea două sensuri destul de diferite, în funcție de context:1. dacă răspunde la întrebarea „ce face subiectul (podmět) acum, în

această clipă?”sau răspunde la întrebarea2. „ce face subiectul în general?”În engleză, echivalentul ar fi he is writing față de he writes. Există situații

identice în spaniolă și în portugheză (está escribiendo, está escrevendo). În primul caz, acțiunea are loc în momentul vorbirii, este deci o acțiune actuală. În al doilea caz, este vorba de o acțiune nespecificată în timp, deci neactuală. Am putea schița, așadar, că:

– verbele perfective exprimă punctualitatea ori, mai degrabă, „o actualitate definită” ori „o actualizare definită”;

– în cazul verbelor imperfective, problema e mai complicată, deoarece trebuie să diferențiem câteva noțiuni verbale (slovesné pojmy), în cazul unor perechi precum nést – nosit „a purta, a duce”, běžet – běhat „a alerga, a fugi; a avea loc”, vléci, vléct – vláčet „a trage, a târî” etc. Primul verb din aceste perechi ar exprima, așadar, o acțiune actuală, al doilea o acțiune neactuală.


__________114

Este interesant de semnalat că timpul viitor este exprimat, de regulă, în cazul verbelor din prima categorie, cu prefixul po#, de exemplu ponesu (po#nesu). Sunt verbe frecvent folosite, din lexicul de bază al limbii, dar – cum vom încerca să arătăm în continuare – tocmai aceste verbe ne oferă și „cheia” procesului de perfectivizare a acțiunii verbale în raport cu acțiunea imperfectivă. Ar fi fost simplu dacă acest proces complex s#ar fi limitat la prefixul po#, caz în care situația ar fi fost mult mai clară, mai ușor de analizat și, ca atare, mai ușor de definit.

Am putea formula și altfel: verbul imperfectiv poate (dar nu trebuie) să exprime neactualitatea (neaktuálnost, vezi mai sus cazul formei psát). Să#l numim ne/non#actual (ne/non#aktuální) sau, folosind chiar cuvintele lui Vey nikoli#aktuálnost, literalmente „nicidecum actualitate”.

Față de aceste situații, mai există un tip, de exemplu nosívat „a duce, a purta în mod regulat și/sau repetat; a tot duce / purta” și care efectiv indică neactualitatea (neaktuálnost), dar cu unele nuanțe specifice, de repetabilitate și de frecvență.

Așadar, schema ternară este:nést etc. exprimă actualitatea (aktuálnost)nosit etc. exprimă „ n i c i d e c u m

actualitatea” (nikoli#aktuálnost)nosívat etc. exprimă neactualitatea

Există și verbe ambigue, care exprimă actualitatea în funcție de context:napíše, nese actualitatepíše, nosí nicidecum actualitatepsává, nosívá neactualitate

Am putea încerca un rezumat al datelor lui Vey astfel:Verbe care exprimă în mod necesar actualitatea (aktuálnost): – verbe perfective de tip zapíšu– verbe imperfective de tip nést, prezent nesu, viitor ponesu (verb

arhaic, care folosește prefixul po# pentru a exprima viitorul)– verbe semideterminate (polodeterminovaná slovesa) numai la viitor,

de exemplu pocestovat, pocestuji.


__________115

Verbe care nu exprimă în mod necesar actualitatea sau nicidecum actualitatea:

– verbe imperfective ambigue (obojaká), de exemplu la prezent píšu, zapisuji, viitor budu psát

– verbe nedeterminate (nedeterminovaná slovesa) la prezent, de exemplu nosím, cestuji, viitor budu nosit etc.

– verbe seminedeterminate (polonedeterminovaná slovesa), de exemplu budu cestovat

Verbe care arată în mod necesar neactualitatea (neaktuálnost):– verbele frecventative de tipul (la prezent) psávám, zapisovávám1,

viitor budu psávat, budu zapisovávat; prezent nosívám, viitor budu nosívat; prezent cestovávám, viitor budu cestovat.

Concluziile ipotezei lui Vey ar fi, așadar:– toate formele de viitor neperifrastic ori neanalitic (neopisná),

perfective ori imperfective, exprimă actualitatea;– la imperativ, funcționează regula „pentru ordine / comenzi ori

pentru interdicții, se folosește verbul actual, pentru interdicții simple se folosește verbul nicidecum actual (v pouhém zákazu se užívá slovesa nikoli#aktuálního)”:

Ordin simplu și interdicție cu avertisment Interdicție simplă(Pouhý rozkaz a zákaz s varováním) (Pouhý zákaz)_______________________________________________________(ne)zapiš! nepiš!_____________(ne)nes! nenos!(ne)pones!(ne)pocestuj! necestuj!_______________________________________________________

Schema, care este sensibil mai lejeră decât schemele uzuale din unele gramatici, ne permite să avansăm în direcția altor clarificări. Ar fi de semnalat că, ulterior publicării acelui studiu, și alți lingviști au convers spre concluziile lui Vey,

1. Asemenea verbe sunt – statistic – rare, dar sunt posibile în cadrul sistemului descris.


__________116

de exemplu Fr. Kopečný (vezi referințele1), A. V. Isačenko (Slovo a Slovesnost XXI), E. Seiel (SaS XXI) etc. Nu trebuie să ignorăm însă realitatea că lingviștii care au studiat problema aspectului slav, inclusiv problema aspectului ceh, au și multe puncte de divergență, motiv care complică – nu simplifică – sarcina prezentării problemei aspectului într-un mod cât mai clar și mai simplu. Nici relația aspect-timp nu este ușor de definit, realitatea fiind mai complexă decât pare la prima vedere.

Din cele expuse mai sus, rezultă că, în evoluția acestui sistem formator de rădăcini verbale (kmenotvorný systém), cum este și sistemul ceh, există două tendințe majore:

– tendința de perfectivizare (tendence perfektivizační)– tendința de iterativizare (tendence iterativační)

În toate limbile slave observăm verbe simple imperfective (nedokonavá simplicia) față de verbe compozite perfective (dokonavá komposita), cu alte cuvinte verbe prefixate (slovesa s předponou). Verbele simple (simplicia) prezintă, de regulă, un element constitutiv imperfectiv al corelației aspectuale (nedokonavý člen vidové korelace), pe când verbele compozite (komposita) indică un element perfectiv. Se acceptă în mod uzual ideea că, pentru a îndeplini rolul aspectual, cu alte cuvinte pentru a putea funcționa perechea perfectiv-imperfectiv, este necesară „echiparea” sa, pentru fiecare domeniu lexical, în sistem dual, pereche. Conținutul semantico-lexical trebuie astfel să funcționeze în sistem dual, perfectiv și imperfectiv.

Aceasta se poate realiza:– prin formarea compozitelor perfective (tvoření perfektivních komposit);– sau prin derivarea (odvozování, derivace) acelor verbe simple și

compozite imperfective, așa#numitele iterative morfologice.

Ambele tendințe sunt puternice și vii, tocmai pentru că reprezintă esența exprimării morfologice a relației duale perfectiv-imperfectiv. Nu sunt deloc rare

1. Fr. Kopečný și Vl. Šmilauer sunt principalii reprezentanți au curentului care susține caracterul ternar al aspectului ceh. Și autorul acestor rânduri susține o ipoteză similară, bazată pe comparația cu sfera nominală și cu situația din alte limbi.


__________117

situațiile când prefixarea este dublă (dvojitá prefixace), de exemplu vědět „a ști” – povědět / povídat „a povesti, a istorisi, a zice (ceva cuiva)” – vypovědět / vypovídat „1. a înștiința; 2. a alunga 3. a depune mărturie”.

A se reține că cele trei verbe au sensuri complet diferite, derivarea fiind analizabilă doar lingvistic. Majoritatea vorbitorilor nativi nu le percepe ca fiind etimologic înrudite.

Relația (poměr) verb compozit (kompositum) – verb iterativ (iterativum), bazată pe procedeele prefixării și derivării (prefixace – derivace) marchează – în esență – antinomia perfectiv – imperfectiv (dokonavé – nedokonavé, D–ND). De aici rezultă cu claritate că nu se pot studia numai verbele simple (simplicia) ori numai verbele compozite (komposita) pentru a putea cunoaște întregul sistem al antinomiei (protiklad) D – ND; apoi, iterativele nu sunt, față de verbele de bază, numai într-o relație derivațională și lexical-semantică (iterativa nejsou k slovesům základním jen v poměru derivačním a lexikálně významovém), ci și, în cea mai mare parte, și în relație aspectuală.

Din punctul de vedere al corelației perfectiv imperfectiv (D ~ ND), este secundară întrebarea dacă iterativele desemnează o acțiune efectiv repetată ori dacă sunt imperfective pure precum verbele nederivate. Fundamentul este constituit de acțiunea exterioară, care se manifestă repetat în aceleași condiții, apoi uzul. Atitudinea vorbitorului față de aceasta stilizează și procesează lingvistic de așa natură, încât exprimă acele acțiuni independente, fie ca o serie de acțiuni înțelese ca un ansamblu ori exprimă înlănțuirea de evenimente ca o unitate în interiorul căreia există componente repetabile. Aceste componente pot fi evaluate lingvistic în mod independent, fiind percepute ca un întreg sau, din contra, ca acțiuni perfective ori imperfective.

Vorbitorul se poate așadar exprima în raport cu o acțiune externă repetată fie folosind perfectivele, iar repetarea prin alte cuvinte suplimentare (adverbele, în cea mai mare parte) sau va folosi iterativele, care prin sine arată acea repetare prin componentele sale individuale, în măsura în care este vorba de iterative semantice.

Termenul „iterativ” denotează repetarea ori repetabilitatea, așadar iterative ar trebui să fie numai acele verbe, care arată că acțiunea se repetă. Uzul arată însă că vorbitorul apelează la ele chiar dacă nu e vorba de o acțiune repetată. Aceasta este deja chestiunea folosirii iterativelor, dar arată


__________118

că trebuie diferențiate iterativele morfologice de iterativele semantice, altfel numite permanente (stálá iterativa).

În sistemul aspectual, iterativele au un rol important, deoarece derivarea lor este – fie și parțial – repetarea fenomenului de transformare aspectuală de la imperfectiv la perfectiv. Ca atare, în sistemul aspectual nu apare vreo deosebire între iterativele morfologice și iterativele semantice, pe de o parte, și celelalte imperfective (neiterative), pe de altă parte, în măsura în care aceste iterative sunt imperfective; sau între iterative și perfective, dacă iterativele sunt perfective. Acesta este însă un adevăr esențialmente istoric, specific limbii slave vechi, nicidecum limbii cehe moderne și altor limbi slave occidentale, în care – practic – iterativele se comportă ca niște imperfective. Vom reveni asupra acestui detaliu ceva mai departe.

Este destul de clar că iterativele se deosebesc de celelalte verbe, motiv pentru care, adesea, iterativitatea (iterativnost) a fost considerată un alt aspect, al treilea, față de aspectul imperfectiv și față de cel perfectiv. Unii lingviști au observat că iterativele sunt un mod de imperfectivizare, după cum prefixarea este un mod de perfectivizare. Într-o asemenea perspectivă, este de importanță secundară, pentru cunoașterea esenței relației aspectuale, întrebarea dacă iterativele exprimă realmente o acțiune repetată ori repetabilă. Problema ar trebui însă analizată mai atent, deoarece iterativele se folosesc alături de perfective și de imperfective și, de asemenea, în completarea acestora. Cu toate acestea, iterativitatea nu este recunoscută în mod uzual ca un al treilea caz, egal în drepturi – să spunem așa – perfectivului și imperfectivului, deoarece iterativitatea ar fi inclusă în caracterul imperfectiv. Acest detaliu este cel puțin discutabil dar, de vreme ce gramaticile cehe nu#l discută ca atare, ca un al treilea aspect, discuția „tehnică” trebuie să se oprească aici. Nu însă și discuția didactică, deoarece – pentru cei care studiază limba cehă – un asemenea detaliu nu-i ajută foarte mult, ba chiar din contra. O eventuală polemică pe această temă o putem face cu altă ocazie, dacă va fi necesar.

Ar fi, poate, indicat să analizăm, fie și succint, comportamentul iterativelor față de prefixare, în măsura în care este cazul. Am putea vorbi mai degrabă de deverbalizare (deverbalizace), deoarece iterativele derivă, în general, dintr-o rădăcină deja prefixată. Prin sufixare – sufixul fiind ulterior prefixului,


__________119

așadar la dreapta rădăcinii verbale – se anulează rolul aspectual al prefixului (verbul de deperfectivizează, adică devine iarăși imperfectiv) – nu însă și rolul său semantic: schimbarea de sens, produsă de prefix, se păstrează. Câteva verbe de stare arată că există unele sensuri neperfectivizabile.

Definiția ar fi următoarea: fiecare prefix (předpona, prefix) transformă un verb imperfectiv într-unul perfectiv, dacă prefixul este efectiv adăugat și dacă sensul verbului nederivat este perfectivizabil (perfektivovatelný). Prefixarea este însă un fenomen opus derivării din verbe (deverbalizării) într-un sistem aspectual. Este evident că prefixul nu schimbă numai aspectul ci, cel mai adesea, și sensul (există însă și cazuri când prefixul are funcție semantică zero sau nulă). În majoritatea covârșitoare a cazurilor însă, prefixarea verbală are funcție dublă:

1. de perfectivizare (funcție gramaticală); 2. de modificare a sensului (funcție semantică), de exemplu: jít „a merge” – odejít „a pleca” – přijít „a sosi” – přejít „a traversa” – obejít

„a înconjura (mergând pe jos)” etc. (vezi alte exemple în capitolul următor).Fenomenul este tipic pentru verbele frecvent utilizate, de exemplu jít, jet,

jíst, vědět, říci – říkat etc. În cazul multor verbe, funcția de perfectivizare și de modificare semantică se face prin mai multe prefixe, fiecare având sensul său specific.

Rolul dublu al prefixului verbal este, în general, un lucru cunoscut și acceptat (vezi, de exemplu, Svoboda 1978: 127, autor deja citat mai sus pentru contribuția sa la clarificarea problemelor aspectului verbal în limba cehă): aspectul are o componentă pur gramaticală (čistě gramatická kategorie) și o alta preponderent lexicală (převážně lexikální). A se nota, în context, caracterizarea „pur gramatical” ~ „preponderent lexical”, care nu este neapărat un simplu detaliu stilistic.

Componenta semantică se poate întinde însă pe o scară largă, pe care o putem nota în, să zicem, 10 trepte, de la modificare semantică zero (pereche aspectuală „pură”, de exemplu psát ~ naspat „a scrie”) până la modificare semantică radicală, cum am arătat mai sus formele derivate de la vědět – povědět – vypovědět, cu perechile aspectuale Π-vídat sau Π-Π-vídat, unde Π reprezintă orice prefix verbal.


__________120

Toate limbile slave cunosc procedeul creării perfectivelor prin prefixare (opatřování perfektiv prefixací). Prefixarea – ca procedeu gramatical – este preistorică, de origine indo#europeană, rol aspectual are însă numai în limbile slave și în limbile baltice. Čelakovský spunea că prefixele (el le numea „prepoziții”, předložky) au, pe lângă indicarea sensului și a atitudinii, și o altă însușire ciudată, influențând durata acțiunii (...mají krom označování směru a poměru ještě tu divnou vlastnost, že působí na trvání samého děje).

Funcțiile prefixului verbal sunt: a. rezumă acțiunea spre o anume funcție ori spre un anume rol (shrnuje děj

k určitému úlohu), astfel că acțiunea exprimată de verb nu mai este durativă (trvací);

b. delimitează ori determină acțiunea;c. pe lângă funcția pur prefixativă, fenomen uzual și în alte limbi

indo#europene, vechi și moderne (cum ar fi latina ori germana), prefixul introduce și un element de finalitate (představa skončenosti) ori de culminare a acțiunii (kulminace děje); acesta este, de fapt, detaliul cel mai important, cel mai relevant atunci când discutăm și analizăm aspectul verbal în limbile slave;

d. prefixarea marchează și atingerea scopului către sau spre un anume sens, spre semantismul verbului (dosažení cíle ve směru významu);

e. Unele prefixe sunt capabile să transfere verbului un sens ingresiv (introductiv) ori, din contra, egresiv (terminativ) (význam ingresivní a egresivní / terminativní);

f. altele concentrează acțiunea, astfel că începutul și finalul acțiunii se contopesc (slévá se dohromady), de unde decurge și reprezentarea finalității (představa ukončení) și, drept urmare, și conceptul de aspect perfectiv;

g. prefixul are și un rol amplificator (vlastnost umocňovací, zesilovací);h. prefixele specifică și un anume sens, iar sensul specific al prefixului poate

avea un simplu rol perfectivizant (pouhý perfektivovací úkol) și semantism zero. i. prefixul are un anume rol în modificarea și concretizarea sensului.j. perfectivizarea prin prefixare (statistic cea mai frecventă) face ca atenția

vorbitorilor (interlocutorilor) să se îndrepte spre unul dintre momentele acțiunii, eliminându-le pe celelalte, de aici decurgând iluzia că nu are durativitate; spunem „iluzie”, deoarece orice acțiune are o anume durativitate.


__________121

k. limitarea ori delimitarea sensului durativității; facem aici observația că nu trebuie confundată durata acțiunii cu întinderea acțiunii (trvání děje v. rozsah děje, francez durée v. étendue).

l. din punct de vedere psihologic, perfectivizarea este, în esență:– o reducție liniară (lineární redukce);– o totalizare (totalizace);– reducerea spre o altă acțiune (redukce k jinému ději).m. dat fiind că prefixul modifică, cel mai adesea, sensul de bază al

verbului, acesta capătă un sens de finalitate (význam skončenosti). În acest fel, prin prefixare s#a dezvoltat un sistem aspectual binar (binární vidový systém), care a fost completat apoi cu posibilitatea reimperfectivizării, cu două subcategorii: reimperfectivizarea simplă și reimperfectivizarea-iterativizarea, ca un caz aparte al categoriei imperfectivului;

n. inițial, prefixul a condus la determinarea acțiunii, ceea ce a însemnat înlocuirea ori substituirea sa cu perfectivizarea acțiunii (...což se pak zaměňuje s dokonavostí děje);

o. Este vorba, așadar, de o influență psihologică, care este nelimitată atunci când prefixul își exercită influența sa gramaticală de care este capabil, prelungindu-se și într-un rol ori într-o acțiune semantică (sémantická činnost). În alte limbi indo#europene, cum ar fi latina ori germana, prefixul pur și simplu determină acțiunea, în limbile slave ar concura însă și cu noțiunea de timp (soutěží s výrazem času) deși, cum vom arăta și mai departe, timpul și aspectul sunt componente radical diferite ale arhitecturii verbale.

Este de presupus că ipoteza relației aspect ~ timp a reieșit din constatarea că aspectul determină acțiunea verbală care, la rândul său, este organizată cronologic, respectiv este plasată undeva în timp, chiar dacă nu neapărat într#un timp „obiectiv”.

Concluzia ar fi, așadar, că un verb compus este perfectiv dacă partea rămasă fără prefix este capabilă să funcționeze independent ca un verb imperfectiv (Dostál 1954: 251: ...složené sloveso je tehdy dokonavé, jestliže


__________122

zbývající část bez předpony je schopna fungovat samostatně jako nedokonavé sloveso)1.

Există și o altă definiție clară și categorică a aspectului: sunt perfective acele verbe care nu pot forma viitorul cu ajutorul verbului budu + infinitiv (viitorul verbului být + infinitiv) și, invers, un verb imperfectiv este acel verb care poate forma viitorul analitic cu viitorul verbului být (Kopečný 1977: Dokonavá jsou přece ta slovesa, která nemohou tvořit futurum pomocí budu + infinitiv. Nebo naopak: za nedokonavé můžeme prohlásit jen takové sloveso, u něhož takové opisné futurum utvořit můžeme. Jestliže opustíme toto zcela jasné kritérium, tuto bezpečnou a spolehlivou cestu, zabředneme nutně do zmatků [...]).

Observația, simplă și clară, oferă – de fapt – și definiția perfectivității în

raport cu imperfectivitatea. Trebuie, totuși, notate acele excepții (foarte puține), de

care aminteam în capitolul II: verbele care fac viitorul cu prefixul po#, obligatoriu

doar trei (jít, jet, plout), opțional alte câteva (adică pot face viitorul și cu prefixul

po# și, regulat, cu verbul auxiliar být – lézt, nést, růst). Aceste situații rare, dar

semnificative, nu complică demersul analitic, din contra: arată cum a început, de

fapt, procesul perfectivizării, cu prefixul po#. Fără a mai insista aici printr#un

demers diacronic, este clar că prima etapă a procesului perfectivizării a început cu

prefixul po#, continuând – în faza a doua – cu toate celelalte prefixe verbale.

În cele de mai sus s#a putut observa cum diversele ipoteze și diversele

viziuni asupra aspectului au surprins un element important sau mai multe

elemente importante ale acestui fenomen esențial în limbile slave. Este și

motivul pentru care, cel puțin în unele situații, sunt adevărate afirmațiile că

esența dualității perfectiv–imperfectiv se leagă, în majoritatea covârșitoare a

cazurilor, de fenomenul prefixării care, la rândul său, influențează

perceperea acțiunii verbale ca durativitate, atingerea țelului, ingresivitate,

1. Se referă, desigur, la situația majorității covârșitoare a perechilor aspectuale, nu la situații – rare, dar arhaice – când perechile aspectuale sunt create fără prefixare, de exemplu říct ~ říkat, vzít ~ brát etc. (forme supletive; supletivism).


__________123

egresivitate / finalitate, amplificarea acțiunii, determinarea acțiunii etc.

Acestea sunt însă consecințe semantice, nu gramaticale, ale perfectivizării.

Ele țin de ceea ce sa numit, cu un termen german, Aktionsart, adică „felul /

modul acțiunii”. Acest lucru privește însă componenta semantică a

aspectului, nu componenta sa gramaticală-morfologică.

Cu aceste precizări, ne#am apropiat destul de mult de esența fenomenului.

Timp și aspect verbal

Arătam că s-au exprimat diverse ipoteze – fie și neclar formulate – care susțin o anume legătură între aspect și timp. Să încercăm a clarifica, înainte de toate, terminologia folosită și domeniul în care este folosită.

Din analiza făcută până acum, reiese cu suficientă claritate că timpul verbal și aspectul verbal sunt noțiuni (și termeni) diferiți. Și analiza etimologică, pe cât este posibilă pentru fazele vechi ale limbilor slave, ne arată că fenomenul perfectivizării s#a dezvoltat paralel evoluției arhitecturii timpurilor verbale, ca atare nu pare a se justifica ipoteza că aspectul verbal și timpul verbal ar avea ceva în comun ori că s-ar fi determinat reciproc, cel puțin nu din perspectiva arhitecturii verbale.

Meillet (1958: 161–214) a arătat că aspectul verbal este, într-un fel sau altul, specific și altor limbi, de exemplu spaniola și portugheza, între limbile romanice, sau engleza, între limbile germanice. Și finlandeza și maghiara au elemente de aspect verbal. Nu dorim a insista prea mult aici asupra unei analize comparative prea largi, care – deși interesantă – ar complica demersul nostru. Am făcut acest lucru cu alte ocazii (de exemplu, Paliga 1997) și o vom relua, poate, într-un studiu comparativ mai amplu.

Totuși, într#un demers comparativ succint, care aspiră doar la o creionare sumară a problemei aspectului, este clar că

sp. estoy cantando, estoy jugandosaueng. I am playing, I am singingfață de propozițiile „normale”, cum ar fi canto, I sing


__________124

nu indică aceeași diferență precum nést, nesu – nosívat, nosívám etc.Suntem, fără doar și poate, victimele unor neajunsuri terminologice.

Termenul aspect (verbal, ceh vid, aspekt) se folosește în gramaticile mai multor limbi din familii diferite, dar arhitectura sa este complet diferită, de asemeni și funcțiile sale. Cu referire la cehă, folosirea alternativă ori simultană a termenilor vid și aspekt nu are relevanță, de vreme ce se referă la arhitectura aceleiași limbi, limba cehă. Lucrurile devin sensibil mai complicate dacă încercăm o translatare spre situația din alte limbi. La o primă, fie și succintă, analiză ni se pare evident că ceea ce am putea numi „aspectul (verbal) din cehă”, český vid / aspekt, nu reflectă absolut o situație similară aspectului din limba engleză, deși folosim aceiași termeni (fără a fi recomandabil să folosim o sintagmă precum anglický vid). În mod evident, nici mecanismul formării, nici sensul, nici funcțiile aspectului ceh față de cel englez, de exemplu, nu sunt deloc similare, deși am putea accepta ideea că, și în cehă și în engleză, aspectul verbal are un scop similar: să arate ori să marcheze atitudinea locutorului față de atitudinea receptorului în raport cu aceeași acțiune (postoj mluvčího k ději a postoj recipienta k stejnému ději).

Dat fiind faptul că diferența aspectuală din limbile slave funcționează într#o arhitectură a perechilor verbale cu același sens și care se referă la acțiuni dezvoltate în timp, timpurile verbale au fost, în general, studiate alături de aspect. Ar fi vorba, în primul rând, de a explica sensul de viitor al formei gramaticale de prezent a verbelor perfective, situație uzuală în limbile slave occidentale (ceha, slovaca, polona) și de răsărit (rusa, bielorusa, ucraineana); în limbile slave de sud, viitorul ambelor grupe aspectuale este analitic, cu verbul a fi (biti). Noi credem că, în limbile slave de sud, categoria aspectului a slăbit, nu s-a intensificat, de vreme ce permite formarea viitorului analitic (cu verbul biti „ a fi”) atât al verbelor perfective, cât și imperfective.

Conceptul de prezent se poate analiza din diverse puncte de vedere: al fizicii, al logicii, al psihologiei și, desigur, al lingvisticii. Din punct de vedere fizic, prezentul este un punct care delimitează trecutul de viitor. De aici decurge și explicația că prezentul gramatical al verbelor perfective nu poate


__________125

exprima prezentul, deoarece – în acel punct al prezentului – nu se poate plasa nicio acțiune.

Analiza logică a conceptului de timp și, mai ales, a prezentului nu a fost încununată de succes, deoarece s#a recunoscut ulterior că timpul lingvistic nu trebuie să corespundă totdeauna conceptelor logice. Ca atare, concluzia a fost că nu există un prezent fizic absolut, trebuie însă recunoscută existența sa din punct de vedere psihologic. Deși există ori pot exista asemenea frontiere în perceperea timpului (chápání času), este dificil să le definești. În concluzie, nu se poate urma o asemenea cale de rezolvare a problemei relației aspect (verbal) – timp (verbal și / ori fizic).

Conform psihologiei moderne, cunoștințele noastre curg liniar, la rând, ordonat. Vorbim de succesiunea temporală (časová posloupnost), dacă ar fi să urmăm ipotezele vechii școli germane de lingvistică. Categoria timpului apare astfel liniară, iar vorbitorul indică trecutul, prezentul și viitorul.

După alte ipoteze, prezentul nu e punctual (bodová / punktuální přítomnost), considerând că succesiunea (následnost, eng. succession) este un prezent reprezentat printr-o linie față de care succesiunea este o axă verticală (osa posloupnosti svislá). Putem însă pune sub semnul întrebării reprezentarea noastră psihologică, care este importantă și, uneori, chiar determinantă în evaluarea lingvistică (jazykové hodnocení) a acțiunii externe, anume că ar avea forma unei linii (přímka, linie). Putem ordona o acțiune după alta ca într-un șir numai din perspectiva succesiunii cronologice; acțiunile neparalele însă, care se întâlnesc ocazional pentru a se despărți apoi, nu pot fi ordonate liniar.

În fața unor asemenea argumente, Dostál (1954: 27) propune o altă explicație, conform căreia acțiunile formează o înșiruire psihologică, dar este vorba, mai degrabă, de un concept plan, spațial, care nu trebuie explicat prin reprezentări geometrice. Succesiunea cronologică este, de fapt, succesiunea evenimențială, o succesiune (následnost) în raport cu altă acțiune sau în raport cu o altă delimitare temporală (časový mezník).

Prin urmare, reprezentarea uzuală, anume perceperea psihologică a acțiunii externe, atunci când este vorba de timp, este cât se poate de imprecisă în cazul locutorului. Acesta nu se exprimă nici în termenii unei cronologii absolute, a unui timp absolut (absolutní čas), după cum indică expresiile lingvistice. Locutorul percepe acțiunea externă, apoi o stilizează și o procesează


__________126

lingvistic, ceea ce – în cazul nostru – înseamnă că o plasează în prezent, în trecut ori în viitor, fără a presupune o ordonare absolută.

Trecutul și viitorul matematic-fizic, pe de o parte, și trecutul și viitorul percepute lingvistic pot fi coincidente, acest lucru nu este însă obligatoriu. Locutorul se poate referi la acțiuni trecute (deci la acțiuni petrecute înainte de momentul vorbirii) folosind trecutul ori prezentul gramatical, folosind – de exemplu – așa#numitul prezent istoric (praesens historický). Apar, așadar, diferențe între timpul matematic-fizic și cel lingvistic, dar și între reprezentarea psihologică a timpului și procesarea sa lingvistică. Nu putem, așadar, ajunge la o urmare corectă în analiza lingvistică a timpului dacă tot ceea ce stabilim prin căi matematico-fizice, prin logică ori prin psihologie am transfera către o evaluare temporală a acțiunilor din punct de vedere lingvistic.

În această perspectivă, este evident că frontiera dintre trecut, prezent și viitor este relativă, fiind exprimate mai clar prin relații reciproce, una determinând-o pe cealaltă. Esența lingvistică a timpului constă, de fapt, în situarea locutorului față de acțiune. Am mai putea adăuga și faptul că depinde și de felul în care locutorul stilizează acțiunea externă și apoi de felul în care o evaluează din punct de vedere lingvistic.

În interiorul categoriei lingvistice a trecutului și a viitorului, putem identifica succesiunea a două evenimente trecute, dispuse în trecut ori în viitor. Astfel a luat naștere, în unele limbi, mai mult ca perfectul (předminulost, předminulý čas) și viitorul anterior (předbudoucnost). Pentru exprimarea lor, limbile au forme specifice de reprezentare. Latina avea, de exemplu, plusquamperfectum și futurum exactum, slava veche avea plusquamperfectum și futurum (descriptiv, analitic). Alte limbi nu au asemenea mecanisme gramaticale sau le#au avut dar, în evoluția limbii, le#au eliminat, cum este și cazul limbii cehe care, gradual, a eliminat mai mult ca perfectul (předminulý čas). Dar, deși inexistent ca procedeu gramatical, sensul de anterioritate în trecut (mai mult ca perfectul, plus quam perfectum) sau în viitor (viitorul anterior) se poate exprima prin procedee analitice ori descriptive, cel mai adesea prin adverbe sau prin diverse procedee lexicale. De asemenea, o asemenea succesiune în trecut ori proiectată în viitor se poate deduce din context sau rezultă din situație. Fenomenul nu este specific numai limbii cehe ori altor limbi slave. Nici finlandeza, de exemplu, nu are viitor gramatical; ideea


__________127

de viitor se poate însă comunica prin diverse procedee lexicale și gramaticale, fără a afecta în mod esențial comunicarea. O frază precum vin mâine este la fel de clară precum voi veni mâine, în ambele situații fiind vorba de un viitor. În cehă am spune přijdu zítra sau přijedu zítra (dacă se accentuează ideea că voi veni cu un vehicul).

Ca atare, locutorul își prezintă viziunea sa asupra evenimentelor externe din trecut ori proiectate în viitor în raport cu prezentul. Numai așa putem înțelege afirmațiile privind relativitatea relației dintre trecut, prezent și viitor.

În organizarea lingvistică a acțiunilor externe, atunci când este vorba de timp, legătura locutorului cu reprezentarea psihologică a prezentului este, poate, mai strânsă decât cu reprezentarea psihologică a trecutului ori a viitorului.

Legăturile strânse dintre subiectul locutor cu prezentul în evaluarea lingvistică a acțiunilor externe și a evenimentelor nu se poate rupe, deoarece am putea actualiza acțiunile trecute ori viitoare. Nu putem translata în trecut ori în viitor acțiunile prezente sau să ne situăm, în evaluarea lingvistică a evenimentelor externe, cu un punct de vedere ori de analiză în trecut ori în viitor. Altfel, spus, nu putem exprima o idee de acțiune prezentă prin preterit sau printr-un timp viitor.

La prima vedere, legătura strânsă dintre subiectul locutor și prezent ar sprijini acele exemple cu uzul ambelor aspecte în propoziții de tip gnomic ori axiomic (gnómická průpověď). De fapt, acestea sunt propoziții care nu au vreo determinare temporală, fie și relativă, exprimând idei general valabile ori uzual adevărate. Aceasta nu înseamnă că asemenea idei nu ar fi organizate și temporal. Conceperea ori interpretarea generică ori parțială a acțiunilor ori a evenimentelor externe este posibilă pentru evenimentele proiectate în trecut și în viitor, dar nu este posibilă pentru cele prezente. Ar fi o concluzie ce ne îndreaptă spre rezolvarea complexei probleme a relației timp (gramatical) – aspect verbal.

Din evaluările de mai sus, categoria aspectului ne apare clar, evident individualizată și independentă de categoria timpului verbal (lat. tempus). Deocamdată nu tragem concluzii, deoarece – în fluxul vorbirii, în perceperea acțiunii de subiectul locutor – este ori poate fi vorba de acțiuni concomitente,


__________128

de synkinesis. Poate fi vorba și de realitatea că locutorul, atunci când încearcă ori când propune o anume organizare temporală, se refugiază în formele aspectuale. În cehă, de exemplu, este clară diferența aspectuală dintre budu psát și napíšu, chiar dacă, în traducere, avem același rezultat: „voi scrie”. Este o problemă de traducere și, în funcție de complexitatea textului, una esențială pentru traducător. Diferența ar putea fi redată, în română, prin diverse procedee lexicale, de exemplu

(probabil) voi scrie față de(cert, sigur) voi scrie (mai târziu, mâine etc.)Atunci când este vorba de așa#numitul timp absolut în raport cu cel relativ

(čas absolutní a relativní), de regulă înțelegem stabilirea unor relații dintre evenimentele externe și un punct temporal de referință sau un punct relativ de refernință, atunci când ne referim la timp. De exemplu:

vlak odjel v 8.30 „trenul a plecat la (ora) 8.30”așadar o determinare absolută a timpului saukdyž bylo dáno znamení k odjezdu, vlak odjel „când s#a dat semnalul de

plecare, trenul a pornit (a plecat)”ceea ce este un eveniment relativ.

Noi considerăm că asemenea diferențe dintre timpul absolut și cel relativ nu au o însemnătate prea mare într-un sistem lingvistic temporal, deoarece – în ambele situații analizate și în altele similare – este vorba de o organizare temporală într-unul dintre cele trei timpuri posibile, cu observația că organizarea absolută în timp se face, de regulă, prin alte procedee lingvistice.

Stabilirea relativă a timpului are sens în succesiunea cronologică a a evenimentelor externe, deoarece printr-o anume organizare cronologică a unui eveniment extern în raport cu un alt eveniment extern (de asemenea organizat temporal), stabilim totodată și relația dintre evenimente, ele putând fi contemporane ori anterioare. Conceptul de simultaneitate (současnost) și de anterioritate (předčasnost) nu se identifică însă cu conceptul de timp (pojem současnosti a předčasnosti se nekryje s pojmem času).

Nu toți cercetătorii sunt însă de acord cu un asemenea punct de vedere. Herbert Galton (Galton 1969), care nu este vorbitor nativ de cehă, a studiat


__________129

problema, ca – de altfel – și autorul acestui volum, din perspectiva unui vorbitor al unei limbi străine, estimând că aspectul se leagă strâns de categoria timpului gramatical. El consideră că există două concepte de bază, timpul și spațiul care, împreună, oferă acel instrument de organizare a elementelor cunoașterii umane. Denumirea este nematerială și se compune din niște simple coordonate (pouhá souřadnost), fără bază materială, dar care ar oferi suficient material lingvistic. Coordonata timpului evoluează numai într#un singur sens ireversibil (souřadnost času probíhá jen v jednom neobrátitelném směru), care poate fi reprezentată spațial într#un anume mod convenabil. Esența unei asemenea coordonate este o simplă succesiune (pouhá posloupnost) fără alte elemente materiale, iar această succesiune aranjează ori ordonează elementele în cadrul procesului cunoașterii (tato posloupnost řadí prvky ve vědomí).

Perceperea lumii se orientează, de regulă, spre un anume loc din această succesiune temporală sau, cum se folosește adesea, pe axa timpului (na ose času). Toate modificările se identifică printr-o anume ordonare în spațiu sau în punctele acestei axe. Acestor modificări le acordăm porțiuni mai mari sau mai mici din această axă a timpului. Sunt porțiuni pentru care nu există nicio unitate precisă de măsură, ele sunt determinate de nevoia de a ordona experiențele și de a le comunica și altora.

O asemenea porțiune este și timpul prezent, iar pentru delimitarea sa nu avem la dispoziție, de fapt, nicio unitate obiectivă de măsură. Noi observăm lumea înconjurătoare, percepem schimbările pe care le ordonăm pe axa timpului și mai observăm unele lucruri neschimbătoare. Astfel ia naștere în conștiința noastră conceptul de constanță, de imutabilitate (neměnnost, stálost), în raport cu care apare și se dezvoltă, pe de altă parte, evenimentele schimbătoare. Ambele concepte – de imutabilitate și de schimbare – se condiționează reciproc, ambele sunt egale și contrare și pe ele se bazează și experiența locutorului.

În raport cu acest prezent, respectiv în raport cu momentul vorbirii (okamžik promluvy), limbile au dezvoltat categoria prezentului și trecutului, iar unele și categoria viitorului. Unele limbi, cum ar fi cele slave ori limbile semitice, au dezvoltat și o altă categorie gramaticală, aspectul verbal, o opoziție imperfectiv ~ perfectiv. Ar rezulta de aici că perfectvul nu s#ar putea folosi pentru exprimarea prezentului, deoarece acesta este în continuă mișcare și


__________130

transformare, este o simplă frontieră (pouhé rozhraní). Prezentul ar fi, într-o asemenea viziune, legat de conceptul de invariabilitate, ne imutabilitate, indiferent de durata sa, mai lungă ori mai scurtă. Despre această „imutabilitate” am vorbit ceva mai sus, iar această imutabilitate ar fi tipic exprimată prin aspectul imperfectiv, aspectul acțiunii durative, repetate ori repetabile. Deși afirmația este, în general, valabilă, se poate constata că, în multe situații, perfectivele se folosesc clar cu sens de prezent, cum ar fi indicațiile scenice ori rețetele culinare, unde – statistic vorbind – perfectivele sunt foarte frecvente, nicidecum însă cu sens de viitor (vezi imediat mai departe câteva exemple).

Se poate formula și altfel: limbile slave, în afara categoriei gramaticale a timpurilor, care oferă o perspectivă temporală, ar fi dezvoltat și o categorie a esenței timpului (kategorie podstaty času). Frontierele prezentului gramatical nu sunt stabilite prin niciun fel de unități de măsură, ci numai prin nevoile de comunicare ale locutorului. După părerea noastră, o asemenea interpretare nu este deloc adecvată, dar merită discutată, cel puțin din perspectivă istorică și analitică.

Să luăm acum câteva exemple din textele literare, pentru a încerca să ilustrăm cele discutate mai sus. În fragmentul următor, enumerarea formelor perfective exprimă ori poate exprima tocmai succesiunea unor evenimente, iar forma imperfectivă a prezentului poate arăta simultaneitatea. Iată un fragment din povestirile lui Čapek (z Devatera pohádek):

O půlnoci se zvedl a mávl rukou. Tu zazněla sladká hudba a vzduch zavoněl jakoby tisícem květů.

S#a ridicat la miezul nopții și a fluturat din mână. Răsuna o muzică dulce, iar aerul mirosea a [ca și cum ar fi fost] mii de flori.

Verbul imperfectiv se folosește atunci când o anume acțiune este de durată, chiar dacă nu pentru mult timp, deoarece nu e vorba de un timp măsurat în secunde, în ore, în ani sau în ere, ci este vorba despre simpla noastră percepere a timpului, adică e vorba de succesiune și de izolare, de schimbare și de imutabilitate. În această poveste, apare ordonarea verbelor perfective și imperfective, cu scop stilistic:


__________131

Babička pomalu, pomalu rozvazovala šátek; sám král sestoupil s trůnu, aby to zvíře viděl zblízka. Konečně babička strhla šátek, a z nůše vylítla černá kočka a jedním skokem seděla na trůně.

Bătrâna a desfăcut ușor, ușor basmaua. Regele a coborât de pe tron, ca să vadă chiar el animalul de aproape. La urmă, bătrâna a tras basmaua, iar din coș a țâșnit o pisică neagră și, dintr#un salt, s#a așezat pe tron.

Explicații stilistice: ultima acțiune nu se putea urmări, așa de rapidă a fost;

putem observa doar urmarea, că pisica s-a așezat. Fapta se prezintă printr-un salt. Apoi, forma viděl este tot imperfectivă, deoarece nu era vorba ca regele să zărească animalul, ci ca regele să-l privească mai mult timp.

Tot din motive stilistice, iată un fragment din Švejk al lui Hašek:„A kvůli čemu, holoubku?“ otázal se nevinně jednoroční dobrovolník.

„To je moje věc,“ dodával sobě odvahy desátník.Dar de ce, porumbelule? [figurativ] întrebă nevinovat voluntarul de un an.

E treaba mea, își dădu curaj caporalul.

Verbul dodával indică evenimentul legat de întrebare. Am aștepta un aspect perfectiv (care, de altfel, este posibil), dar verbul îndreaptă atenția spre conținut, spre sensul răspunsului, îl examinează; l-am putea caracteriza drept „izolat”, în timp ce succesiunea rezultă din context.

La prezent, lucrurile apar oarecum altfel și aceasta din cauza situației speciale a acestei frontiere temporale. Este interesant că în cehă (și, de altfel, și în slovacă), spre deosebire de alte limbi slave, verbele perfective apar și în indicațiile scenice, unde alternează cu formele imperfective. De exemplu, în R.U.R. de Čapek apar asemenea propoziții:

...zazvoní telefon. Domin jej zvedne a mluví do něho; zavěsí telefon; sedne si na prací stůl etc.

... sună telefonul. Domin îl ridică și vorbește; pune telefonul jos; se așează la masă etc.


__________132

Mai sus, formele zazvoní, zvedne, zavěsí și sedne sunt perfective, doar mluví e imperfectiv. Ar fi dificil să înțelegem aceste forme dintr-un raționament logic. Dintr-un raționament stilistic însă, lucrurile apar mai clare. La o pagină avem usedne, apoi straně usedá u stolu (traducerea ar fi aceeași – se așează la masă). Perfectivul ar indica mai bine o modificare ori o tranziție, iar imperfectivul ar indica începutul unei acțiuni care durează o anume perioadă, deși o asemenea diferențiere este greu de înțeles dacă am urma gramaticile tradiționale.

În afară de aceste situații, formele de prezent al unui verb perfectiv apar în redarea unor evenimente trecute din raționamente dramatice:

Jede si takový kupeček cestou... A najednou vystoupí z lesa chlap jako hora... tedy takové chlapisko se vám postaví před koně a zařve: peníze nebo život!

Și trăsura mergea pe drum... Deodată, din pădure apare un flăcău [înalt] ca un munte... și deci flăcăul ăsta vi se pune în fața calului și urlă: banii sau viața!

În sfârșit, iată un fragment de rețetă de cozonac (vánočka), unde apar – practic – numai forme de perfectiv:

Lžíci cukru rozetřeme s droždím, a když se rozteče, přidáme 2 lžíce mouky a 3 lžíce mléka. Řídký kvásek necháme 5 minut vzejít, pak přisypeme cukr, mouku, přilijeme vlahý tuk a vše zaděláme vlažným mlékem, ve kterém jsme rozpustili sůl a rozkvedlali žloutky.

Amestecăm o lingură de zahăr cu drojdia, iar când se întinde, adăugăm 2 linguri de făină și 3 linguri de lapte. Lăsăm aluatul [astfel obținut] să crească, apoi presărăm zahăr, făină, adăugăm ulei ușor încălzit iar totul îl frământăm cu lapte călduț, în care am pus sare și pe care l-am bătut împreună cu gălbenușurile de ou.

Este evident că acțiunea e trecută, dar autorul folosește, în locul aspectului imperfectiv, din rațiuni dramatice, aspectul perfectiv, dar – evident – fără sens de viitor. Fapta descrisă nu are loc acum, sub ochii noștri și nu este singulară. Prezentarea sa în această formă are scopul de a apărea mai teatral în fața ochilor


__________133

noștri și de a accentua manifestarea bruscă într-un anume punct temporal. Noi credem, în contrast cu alți autori care au analizat situații similare, inclusiv în opoziție cu Herbert Galton, că folosirea aspectului (aici perfectiv) nu are de#a face cu ordonarea acțiunilor pe axa timpului, ci cu efectele psihologice are prezentării acțiunii în acest fel. Aspectul este folosit, deci, ca „armă stilistică”, ca un adevărat „articol verbal” (slovesný člen), caracterizare care ne deschide drumul înțelegerii aspectului tocmai din perspectiva definirii acțiunii verbale.

Problema se complică, dar doar aparent, dacă ținem seama de faptul că și în zicale ori în alte expresii gnomice întâlnim și aspectul perfectiv și pe cel imperfectiv, după felul în care locutorul ori prezentatorul dorește să sublinieze invariabilitatea exprimării sau, din contra, să sublinieze efectele sale.

Princezna kdesi cosi slyšela, že když číča padá s výšky, spadne vždycky na nohy a nic si pri tom neudělá. (Čapek, Devatero pohádek)

Prințesa auzise ceva undeva, cum că dacă o pisicuță cade de undeva de sus, cade mereu în picioare și nu pățește nimic.

Aici, spadne și neudělá sunt perfective, teoretic cu sens de viitor.Iată și alte exemple care, odată clarificate, ne pot conduce spre rezolvarea

problemei, respectiv clarificarea relației dintre aspect și timp.smažená rybausmažená rybaAmbele înseamnă „pește prăjit” și ambele apar în listele din restaurante.

Care este, totuși, diferența și cum percepem această diferență? Ambele aspecte sunt posibile, după cum sunt posibile și în alte situații, după cum sunt situații când nu sunt posibile sau, mai exact, nu este indiferent ce aspect se folosește.

Încercăm să răspundem la întrebare pornind din altă sferă gramaticală, și anume din sfera nominală, urmând – la început – un foarte interesant studiu datorat lui Jiří Krámský (Krámský 1968), al cărui titlu este, sugestiv, „câteva căi de a exprima caracterul determinat” (în engleză: Some Ways of Expressing the Category of Determinedness). Autorul consideră că opoziția determinat ~ indeterminat / nedeterminat (sau, în română, hotărât / nehotărât, de exemplu atunci când ne referim la articol) are la bază opoziția individualitate ~ gen (základem této kategorie je protiklad individuality proti druhu, individual v. genus), inerentă gândirii. Astfel apare, în unele limbi, articolul gramatical ca o evoluție a pronumelui demonstrativ


__________134

(ukazovací zájmeno). Articolul, deși evoluat din demonstrativ, are cu totul alte funcții, anume adaugă substantivului un element de determinare, modificând și sensul cuvântului. Altfel spus, articolul nu este numai un procedeu gramatical, ci și unul lexical.

Există multe limbi care au dezvoltat articolul, fie independent, fie în anumite areale geografice compacte. Nu sunt rare cazurile când articolul este „ascuns”, latent, de exemplu în persană ori în engleză:

a. c a n t i t a t e n e d e t e r m i n a t ă ( i n d e t e r m i n o v a n á k v a n t i t a )pul dāram „am bani” (j’ai de l’argent, I have money)ketāb hast „există o carte” (es gibt ein Buch, there is a book, il y a un livre)b . d e t e r m i n a t ăzan „femeie, femeia”, eng. „woman, the woman“În limba vie, se folosește articolul definit enclitic zane „the woman, femeia“; i

se poate adăuga un demonstrativ:in zane „această femeie, femeia aceasta“La plural:a. determinat: zanan, zanha „the (mentioned) women, acele femei

(despre care e vorba)“b. nedeterminat: zanha „(some) women, fran. des femmes, niște femei“Similar:ketāb „carte, o carte, cartea de care e vorba“, fran. „livre, un livre, le livre dont

nous parlons”ketābha „cărți, niște cărți, cărțile“, fran. „livres, des livres, les livres”

Situații similare apar în multe limbi europene. Limbile romanice și germanice au dezvoltat articolul pornind tocmai de la demonstrative:

livre – le livre; book – the book; Buch – das Buch

Și engleza, independent de persană, a dezvoltat acel „articol imanent”, în interiorul cuvântului, deși nu este marcat gramatical (așa numitul „zero article” , articolul zero, cum apare în gramaticile limbii engleze):

fox [the fox, foxes] is a sly animal „vulpea e un animal viclean”


__________135

Fenomenul este frecvent în presă, unde articolul gramatical lipsește, fiind însă inclus acel „articol imanent”, altfel numit „articol zero” (nulový člen, eng. „zero article”).

Nu numai din simplă curiozitate, ci și pavând drumul spre înțelegerea dihotomiei perfectiv ~ imperfectiv în limbile slave, inclusiv în limba cehă, de care vorbim preponderent aici, să mai arătăm câteva situații tipice din limbi neindo#europene. De exemplu, dihotomia determinat ~ indeterminat există și în turcă:

bahceyi gördüm „am văzut grădina“ (I saw the garden)bahce gördüm „am văzut o grădină“ (I saw a garden).Articolul gramatical există și în alte limbi, de exemplu în uzbecă:paxta „bumbac“, paxtani „bumbacul“ (the cotton), la acuzativ. dost „prieten“, dostni „prietenul“ (the friend), acuzativ.Dihotomia determinat ~ indeterminat apare și în flexiunea adjectivelor din

sârbă și din croată și, parțial, la nominativ și la acuzativ, și în slovenă. Același fenomen în putem observa și în maghiară, tot în sfera verbală,

unde există două tipuri flexionare:látok „văd, pot vedea“ , respectiv „sunt capabil să văd, nu sunt orb”, eng.

I [can] see, I am not blind, ceh „já jsem schopný vidět”), așadar capacitatea de a vedea;

látok embereket „văd oameni“, dar:látom barátomat „îl văd pe prietenul meu“.

Putem observa, așadar, tendința multor limbi spre o anume precizare, delimitare, determinare a unui obiect ori a unui concept din sfera nominală sau a acțiunii verbale. Aspectul este tocmai această tendință de determinare ~ indeterminare în sfera verbală, cum deja sugeram mai sus.

Situațiile nu sunt, desigur, identice în limbile slave, pe de o parte, și în maghiară ori în limbile turcice, pe de altă parte. Întâi de toate, trebuie să clarificăm câteva chestiunile terminologice. Deja Dostál, în studiul analizat mai sus, folosea termenul determinare (determinovanost), pe care îl respingea, pe atunci având argumentele sale, deoarece determinarea era definită astfel:

a. Verbele determinate se referă la acțiuni puțin complexe, care conduc direct la o finalitate, pe când verbul nedeterminat exprimă o acțiune complexă,


__________136

compusă din mai multe acte sau exprimă acțiuni prelungite și / sau repetate. De aici ar decurge concluzia că:

b. acțiunea nedeterminată este complexă și nu are finalitate. Așadar:c. nedeterminarea are în comun cu nuanța aspectuală numai faptul că

exprimă o fragmentare (roztříštěnost, fragmentace) a acțiunii, astfel că oarecum se apropie de noțiunea de imperfectivitate ca opusă perfectivității, integrității, conceprea acțiunii ca un întreg (celistvost, pojetí děje jako celku).

Este evident că, dacă s-a pornit în definirea determinării ~ nedeterminării în acest fel, Dostál avea toate motivele să o respingă, deoarece introducea multă confuzie și mult haos în definirea termenilor. În final, a respins o asemenea explicație deși era, cum vom arăta mai jos, foarte aproape de o bună definiție și, implicit, de o bună explicație. Așa cum am încercat să arătăm mai sus, aspectul nu înseamnă (ne)repetabilitate (ne/opakovanost) sau multiplicitate (násobenost), nu înseamnă nici atingerea țelului, nici fragmentare etc. etc. O asemenea cale nu duce nicăieri și nu este de mirare că Dostál o critica vehement.

Noi credem, trecând la clarificarea noțiunilor pe care le analizam mai sus, că apariția categoriei aspectului verbal, prin dihotomia perfectiv ~ imperfectiv (protiklad dokonavosti – nedokonavosti), a fost un fenomen similar și, istoric vorbind, contemporan evoluției demonstrativului ca articol gramatical (člen, article) în alte limbi, cum ar fi limbile romanice ori germanice. Sigur, trebuie să avem în vedere că sfera nominală, pe de o parte, și sfera verbală, pe de altă parte, sunt diferite. De aici rezultă, sperăm cu claritate, că și definirea determinării ~ nedeterminării în cazul celor două sfere trebuie să țină seama de diferențele specifice. Fenomenele sunt însă paralele și reciproc relevante.

În al doilea rând, trebuie precizat că aspectul verbal nu se comportă absolut identic în toate limbile slave, ceea ce sprijină ideea unei evoluții multiseculare, care este analizabilă încă în slava veche, fără a fi finalizată, și care continuă, mai mult sau mai puțin independent, și în limbile slave contemporane. Nu altfel s#a întâmplat cu demonstrativul, care a evoluat spre articolul definit (hotărât) și, în opoziție, cu numeralul care a evoluat spre articolul nedefinit (nehotărât). Articolul apare, de exemplu, în cele mai vechi texte grecești. Latina nu a avut articol, dar toate limbile romanice îl au, dezvoltându#se ca o necesitate de a preciza sensul cuvântului. Nu altfel, credem


__________137

noi, s#a întâmplat în limbile slave: locutorii au simțit nevoia precizării (determinării) acțiunii verbale. Astfel s#a dezvoltat gradual opoziția perfectiv ~ imperfectiv ca un mecanism al determinării ~ nedeterminării acțiunii verbale. Motivația unei asemenea inovații nu cade în sarcina acestui volum, dar poate constitui o temă viitoare de discuții.

În sfârșit, am dori să atragem atenția asupra faptului că a discuta polemic despre aspect, în general, și despre aspectul verbal în limbile slave, în particular, nu este deloc o situație rară. A se vedea, ca exemplu relevant, succintul – dar densul studiu – privitor la aspectul verbal din slovenă, similar celui din cehă, dar nu identic: slovena acceptă viitor analitic (cu verbul biti „a fi”) și în cazul verbelor perfective, nu numai a celor imperfective. Apoi, viitorul se construiește nu cu verbul auxiliar urmat de infinitiv, ci urmat de participiul trecut activ (Žagar 1996, unde discută așa#numita „ipoteză delocutivă”; despre definiția locuției, ceh lokuce, vezi Karlík, Nekula și Pleskálová: 253).

Procesul perfectivizării

Cele mai vechi documente slave ne arată că procesul perfectivizării a început prin prefixarea cu po#, apoi – gradual – arhitectura perfectivizării s#a completat prin folosirea tuturor prefixelor verbale. Mecanismul, în câteva secole, s#a complicat semnificativ, deoarece simplul proces al prefixării – cunoscut și uzual în toate limbile indo#europene – a căpătat și o componentă semantică: prefixul a schimbat și sensul verbului. Schimbarea de sens poate fi zero (nulová změna) sau radicală. Ca atare, în procesul perfectivizării, trebuie identificate două componente, una morfologică sau morfematică (morfematická složka), a doua semantică, tektogramaticală (významová, tektogramatická). Acest lucru a fost observat și analizat și de alți lingviști, amintiți mai sus.

Din punct de vedere gramatical, prima modifică aspectul; a doua modifică sensul; de aici, necesitatea de a completa arhitectura sistemului cu un nou verb, de această dată imperfectiv, printr#un proces simetric: sufixarea, care readuce sistemul la echilibru prin crearea unui nou verb imperfectiv. De exemplu, sfera semantică „a evalua” se exprim prin aceste verbe, cu același sens:

hodnotit, ipf.


__________138

zhodnotit, pf. –––> zhodnocovat, ipf.similar:hnát – do|hnat, na|hnat, o|hnat... –> Π-hánět, unde Π notează orice prefix,

în cazul nostru prefixele do#, na#, o# în exemplele do|hánět, na|hánět, o|hánět (se) etc.

Sistemul funcționează identic și în cazul verbelor pereche, dar provenind din rădăcini diferite, de exemplu:

jít – do|jít, na|jít, vy|jít... –> Π#cházet.Există, în sfârșit, și câteva (foarte puține) verbe care „funcționează” ca

perechi aspectuale, dar nu sunt prefixate. Considerăm că aici avem un „prefix zero” (nulová předpona, eng. zero prefixation), tot așa cum, în sfera nominală, în engleză sau în persană avem acel articol zero (sau imanent) de care am amintit mai sus. În cehă, asemenea perechi neprefixate sunt, de exemplu, říci, říct ~ říkat sau, cu rădăcini diferite, brát ~ vzít. Aceasta sunt moșteniri arhaice, consolidate ca atare înainte de generalizarea sistemului, exemple atipice, care formează sub 1% dintre perechile aspectuale.

Trebuie de asemenea precizat că majoritatea covârșitoare a verbelor cehe (și slave, în general) funcționează în cadrul acestui sistem aspectual binar (în cehă chiar ternar, cum arătam mai sus, imperfectiv – iterativ – perfectiv, vezi și mai jos). Există și excepții, respectiv există verbe numai perfective ori numai imperfective. Aceste situații sunt legate de componenta semantică a verbelor, deoarece există acțiuni verbale care, pur și simplu, nu pot fi decât imperfective (nedefinite) sau, din contra, numai perfective (definite). Aici este vorba de poziția locutorului în raport cu acțiunea exprimată care, în timp, a devenit o atitudine colectivă, de grup. Verbul pokračovat „a continua” nu poate fi decât imperfectiv, deoarece – în sine – ideea ce continuare este nedefinită, deci imperfectivă.

Care este locul iterativelor în acest sistem? Din punct de vedere gramatical, iterativele ar fi un fel de „imperfective speciale”, deoarece se comportă ca atare din punct de vedere gramatical. În ceha contemporană, iterativul pare să se fi dezvoltat ca un al treilea aspect, opus categoriei perfectivelor. Iterativele se comportă, de facto, ca un al treilea aspect, cronologic cel mai nou aspect verbal, care se formează, uzual, prin dublă sufixare (dvojí sufixací):


__________139

–říci (#říct) –říkat –říkávatunde – notează, pur convențional, un prefix verbal zero, Π = Ø.Putem cita aici toate verbele în #ovat care formează iterativul în #ovávat. În

uzul curent, nu toate verbele au iterativ, dar – prin diverse metode stilistice – scriitorii pot crea iterative de la orice formă imperfectivă, dacă simt nevoia unei asemenea derivări.

Așadar, înainte de concluziile la acest capitol:• Aspectul perfectiv s-a dezvoltat, cel puțin în limbile slave occidentale, ca o

formă definită a verbului, iar iterativul – pe care îl considerăm ca un al treilea aspect – ca o necesară formă indefinită în raport cu imperfectivul, forma neutră.

• Acest sistem inițial binar, apoi trinar, care a modificat gradual arhitectura verbului, a avut ca efect simplificarea flexiunii verbale, între altele dispariția multor timpuri. Acest lucru nu înseamnă că aspectul ar avea vreo legătură cu timpul verbal.

Procesul este simetric în limbile romanice, de exemplu, unde apariția articolului definit a condus la dispariția flexiunii nominale, deși – evident – nu există nicio legătură între articol și flexiunea nominală. Greaca veche avea și articol definit dar și o flexiune bogată. Asemenea comparații ori altele similare ne arată că procesul determinării, atât în sfera nominală cât și în sfera verbală, este însoțit, în general, de simplificarea arhitecturii gramaticale, respectiv de simplificarea flexiunii, fără ca flexiunea – ori absența flexiunii – să poată fi considerată un element component al determinării, în sfera nominală ori în sfera verbală. Reiese cu claritate, așadar, că aspectul și timpul sunt două componente de bază ale verbului slav, fără a putea identifica elemente imediate de legătură ori de influențare reciprocă. Apariția aspectului a condus la simplificarea flexiunii verbale, după cum apariția articolului definit și a celui indefinit a condus la simplificarea flexiunii nominale, fără a putea trasa vreo linie fermă de influențare directă „inter#fenomenală” (interfenomenální).

Am putea conchide, analizând situația din limbile romanice și germanice, pe de o parte, și din limbile slave, pe de altă parte, că dezvoltarea determinării (determinedness), atât în sfera nominală, cât și în sfera verbală, a condus la simplificarea radicală a flexiunii. Există limbi, precum bulgara și macedoneana, care au un sistem verbal aspectual, dar – totodată – au păstrat o flexiune verbală


__________140

mai bogată. Această situație, de excepție în cadrul limbilor slave, are explicații istorice, respectiv conviețuirea cu românii și ca influență a limbii române, unde flexiunea verbală este bogată, ca în celelalte limbi romanice. Sfera determinării verbale și nominale se întâlnește și în maghiară, unde – se asemenea – avem de#a face cu varii influențe istorice. Și exemplele pot continua.

• Verbul perfectiv „articulat” („členité“ sloveso) are numai timpurile trecut și prezent, dar prezentul are, de cele mai multe ori, sens de viitor (am văzut însă mai sus câteva exemple în care perfectivul se traduce prin prezent, cum erau indicațiile scenice). Motivația este că prezentul este, totdeauna, indefinit (přítomnost je vždy neurčitá). O acțiune definită, „articulată”, poate fi numai trecută (încheiată, finalizată) sau viitoare. Diferența dintre acțiunea viitoare definită (perfectivă) și impefectivă are acea nuanță aspectuală de care am mai vorbit: viitorul (analitic, cu verbul a fi) al verbelor imperfective are o nuanță de posibilitate, de neangajare, pe când prezentul gramatical al verbelor perfective, având – de regulă – sens de viitor, are o nunață angajantă, definită. Translatat în plan nominal, diferența aspectuală perfectiv ~ imperfectiv (definit ~ indefinit) este similară diferenței dintre om și omul, dintre man și the man, adică – similar sau identic – definit ~ indefinit în sfera verbală și / sau în sfera verbală.

• Din cele expuse mai sus, rezultă – cu suficientă claritate – de ce verbele imperfective au trei timpuri verbale (trecut, prezent și viitor), pe când verbele perfective au numai două timpuri verbale – prezent, de regulă cu sens de viitor, și trecut.

• Iterativele, care exprimă o acțiune „indefinită” (děj neurčitý) se comportă, din punct de vedere gramatical, ca un verb imperfectiv, „neutral” l-am numit, de aici și tendința multor lingviști de a le socoti tot imperfective, deși există clare diferențe semantice dintre imperfectivele propriu#zise și iterative. Diferența este similară diferenței dintre om ~ un om sau dintre oameni ~ niște oameni.

Aspectul, prin caracterul său definit ~ indefinit, ordonează acțiunea verbală pe scara timpului, caracteristică intrinsecă a verbului; acest detaliu nu trebuie să conducă niciodată la concluzia că aspectul și timpul s-ar împleti undeva, într#o sferă verbală neclară, confuză. Dispariția sofisticatei arhitecturi temporale a verbului ceh – în raport cu situația din slava veche sau din alte


__________141

limbi indo#europene, de exemplu din limbile romanice (limbi cu o sofisticată arhitectură temporală) – nu înseamnă nicidecum că aspectul s#ar împleti cumva cu timpul, după cum articolul definit și articolul indefinit din limbile romanice ori din limbile germanice nu interferează, în sine, cu flexiunea nominală. Situațiile „speciale”, cum ar fi româna (între limbile romanice) și bulgara (între limbile slave) se explică prin contextul social-istoric diferit, în care interferențele culturale multiseculare și-au pus amprenta. Aceste influențe, cert și ale substraturilor, au făcut ca româna să păstreze o urmă de flexiune nominală, mai ales la feminin, iar bulgara o structură verbală mai bogată, asemănătoare limbii române. Asemenea detalii arată, cât se poate de clar, că definirea în sfera verbală și în sfera nominală pot conviețui în cadrul aceleiași limbi, dacă influențele istorice au condus la asemenea evoluții.

Noi credem că, în primul mileniu al erei noastre, perioadă tumultuoasă care, în final, a condus la dispariția Lumii Vechi și la conturarea noilor culturi medievale, „disputa lingvistică” a avut câteva tendințe, care au funcționat în toate limbile europene: simplificarea flexiunii. În limbile romanice și germanice, la diverse niveluri, asistăm la dezvoltarea articolului definit și indefinit în sfera nominală, însoțită de simplificarea radicală a flexiunii nominale, până la completa sa dispariție (cum ar fi engleza). În limbile slave, asistăm la dezvoltarea graduală a determinării în sfera verbală, însoțită – cum era de așteptat într-o perspectivă comparativă – la simplificarea graduală a flexiunii verbale, cu diverse niveluri de evoluție.

În limbile slave, în general, și în cehă, ca exemplu tipic, în special, fenomenul perfectivizării a fost un „joc de la stânga la dreapta”: prefixul perfectivizează, sufixul imperfectivizează („hra odleva doprava“: předpona dokoná – „slovesný určitý člen“, přípona oddokoná). Procesul este simetric, a durat câteva secole, nu este identic în toate limbile slave și este un proces care, cel puțin în cehă, continuă și în limba contemporană prin apariția graduală a iterativului ca aspect aparte precum și dezvoltarea unui articol definit prin evoluția demonstrativului ten, ta, to. Va fi doar o chestiune de timp până când și gramaticile tradiționale le vor consacra în paginile lor.

Ce este Aktionsart ?


__________142

Am lăsat la sfârșit discuția privind ceea ce se numește în gramaticile tradiționale, folosindu#se un termen german, Aktionsart, în echivalare způsob slovesného děje „modul acțiuni verbale” (sintagma folosită de autorii ESČ) și, se pare, sintagma preferată de lingviștii cehi în ultimele decenii. În literatura lingvistică cehă, se mai folosesc alte două sintagme; la unii autori apare și vymezení vidu a slovotvorby „(de)limitarea aspectului și a formării cuvintelor” și, cu totul ocazional și nerecomandabil lexikální aspekt „aspect lexical”.

Dincolo de discuțiile generale privind Aktionsart, ca termen generic, și dincolo de discuțiile de detaliu dacă, în cehă, cea mai potrivită sintagmă ar fi perpetuarea termenului generic ori folosirea uneia dintre celelalte trei sintagme (způsob slovesného děje, vymezení vidu a slovotvorby, lexikální aspekt), sunt necesare câteva precizări.

Discuțiile privind Aktionsart sunt cel mai adesea legate de aspect, ca atare discuțiile cele mai frecvente și mai contradictorii-polemice apar în contexte în care se discută relațiile dintre aspectul verbal, pe de o parte, și „modul / tipul acțiunii”, cum putem traduce Aktionsart, pe de altă parte. Am arătat că „aspect” este un termen, folosit în gramaticile multor limbi și care acoperă realități foarte diferite, adesea radical diferite, în limbi europene și neeuropene. Aspect verbal au și engleza și ceha, dar realitatea (sau „arhitectura”, cum am preferat să spunem) definită de acest termen este atât de diferită, încât ne#am pus întrebarea dacă este potrivit să folosim termenul cu atâta ușurință în contexte atât de diferite.

Aktionsart, deși nu ascunde o realitate atât de greu analizabilă logic precum aspectul și, în orice caz, nu este un termen atât de ambiguu și de confuz folosit ca termenul aspect, se referă la o trăsătură lexicală de asemenea nu ușor de definit. Este și motivul pentru are unii autori au propus, deși – poate – nu tocmai fericit sintagma „aspect lexical”. Dincolo de orice discuție polemică pe această temă, trebuie arătat că „modul acțiunii verbale” este, în fond, un „aspect semantic” sau un „aspect lexical”. Acest lucru a reieșit cu, sperăm, destulă claritate când am arătat rolul dublu al prefixării verbale, răspunzătoare, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, de 1. perfectivizare dar și de 2. lexicalizare, respectiv de modificarea sensului verbului de referință, neprefixat. În fond, componenta semantică a prefixării intră, implicit, în discuțiile privitoare la Aktionsart, la modul acțiunii verbale.


__________143

În acest context, este de așteptat ca și discuțiile privind relația aspect-Aktionsart să fie cel puțin la fel de vii, de aprige chiar, ca și discuțiile privind relația aspect ~ timp verbal / timp fizic (sau timp real). Nu este deci de mirare că, în sec. al 19#lea, termenii aspect și Aktionsart se refereau la aceeași chestiune, care era considerată una singură: aspectul ca Aktionsart! (vezi observația la ESČ p. 567, s.v. Způsob slovesného děje). Confuzia terminologică pornea de la constatarea că și aspectul și Aktionsart se modifică prin prefixe și prin sufixe. Acestei realități i se adaugă și detaliul că rol în definirea Aktionsart o au și morfemele (pronumele reflexive) se și si1 care nu joacă nici un rol însă în arhitectura aspectuală.

Există două curente de bază în analiza și în interpetarea a ceea ce numim, mai mult sau mai puțin convențional, Aktionsart:

1. Aktionsart văzut ca o categorie derivațională (derivační kategorie). Conform acestei teorii, verbele care se supun analizei din perspectiva modului acțiunii verbale sunt verbe derivate de la alte verbe și, prin derivare, se ajunge la modificarea (modifikace) sensului. Conform acestei teorii, forme verbale precum dojít, přijít, přejít, vyjít etc. sunt raportate la jít, un verb nederivat. Aceeași situație o avem pentru toate cazurile similare: donést, přinést, vynést etc. raportate la nést; dopsat, popsat, přepsat, připsat raportate la psát etc.

2. Aktionsart nu este o categorie derivațională, ci una de clasificare semantică (sémantická klasifikace). În această perspectivă, au fost și sunt discutabile grupele semantico-lexicale în care ar putea fi încadrate verbele, neexistând – deocamdată cel puțin – un catalog cuprinzător și, mai ales, convingător. Din această perspectivă și urmând definițiile din ESČ, noi am numărat nu mai puțin de 25 de grupe de clasificare semantică. Folosind terminologia din limba latină, sunt identificate aceste grupe: (verba) ingresiva, evolutiva, delimitativa, resultativa, terminativa / confectiva, perdurativa, finitiva / completiva, egresiva, exhaustiva, saturativa, extensiva, cumulativa, intensiva, excessiva, distributiva, atenuativa, semelfactiva / immediativa, momentativa, iterativa / frecventativa, deminutiva, comitativa, frecventativa, stativa, decursiva, mutativa.

Dintre acestea, grupele de la ingresiva la momentativa ar fi perfective, iar ultimele grupe semantice, de la iterativa / frecventativa la mutativa ar fi imperfective.

1. Numit în gramaticile limbii cehe dativ prospěchový „dativul beneficiar”.


__________144

După părerea noastră, deși este clară motivația asocierii noțiunii de Aktionsart categoriei aspectului, noi credem că felul cum analizăm și cum interpretăm acțiunea verbală nu ține de aspect, după cum nici timpul nu are nimic în comun cu aspectul. Asemenea confuzii și interferențe categoriale s#au datorat, evident, asocierii dintre verb, ca parte de vorbire, și timp, categorie gramaticală esențială, fundamentală a verbului dar și noțiune filosofico-fizică. Într#un asemenea context, este firească apropierea aspectului verbal de Aktionsart, deși – la fel de clar – modul cum vedem sau modul cum interpretăm acțiunea verbală ține de componenta lexico#semantică a verbului. Dacă mutăm, pentru o clipă, discuția în cazul limbii române, observăm imediat cum, din perspectiva Aktionsart, avem o diferență imediată între a merge și a se duce, deși – pe unele secvențe – cele două verbe sunt mutual interschimbabile, nu însă totdeauna. Revenind la limba cehă (și la limbile slave în general), este clar că în limbi unde opoziția aspectuală perfectiv ~ imperfectiv este esențială, tot acolo Aktionsart capătă alte valori și are o altă semnificație.

Raportul din aspect și Aktionsart este o problemă generală a lingvisticii. De exemplu, H.-J. Sasse, prof. la Universitatea din Köln, în articolul său despre aspect și Aktionsart din impresionantul volum editat de Keith Brown (2006: Encyclopedia of Language and Linguistics, p. 535–538), consideră – după ce dă câteva exemple – că un eveniment încheiat exprimat printr#un verb oarecare poate fi inclus în discuțiile privind aspectul, în timp ce sensul intrinsec ar fi o chestiune de Aktionsart. Autorul aduce exemple din engleză (limba de redactare a enciclopediei este engleza), apoi introduce în discuție termenul telic din grec telos „finalitate, țel, scop”. Autor discută și afirmă că „Aktionsart este o proprietate semantică inerentă (lexically inherent semantic property)” dar se grăbește să adauge că o asemenea perspectivă „tradițională” este confuză („misleading”). Autorul continuă analizând diverse teorii privind relația aspect ~ Aktionsart, referindu#se, nu în ultimul rând, la aspectul din limbile slave, exclamând – oarecum disperat – că „situația a fost apoi complicată și mai mult de ciudățeniile din sistemul slav cu enorma sa întrepătrundere în instrumentele formale care marchează aspectul gramatical și aktionsarten” (p. 537, coloana din stânga1).

1. The situation was further complicated by the oddities of the Slavic system with its enormous over- lap in the formal devices used to mark grammatical aspect and aktionsarten.


__________145

Nu intrăm în amănunte, deoarece nu putem extinde aici discuțiile la un nivel general, mai ales că – în paginile anterioare – am adus suficiente argumente în sprijinul ideii că, adesea, problema a fost complicată inutil prin abordări fie prea înguste, fie – din contra – prea generale, fără să se concentreze pe ceea ce era esențial: aspectul din limbile slave. Din păcate, nici acest autor, nici alții nu au subliniat, când era momentul, că termenul „aspect” este folosit, adesea fără discernământ, referindu#se la realități (complet) diferite din limbi (complet) diferite, cu structuri (complet) diferite. Folosirea aceluiași termen pentru asemenea realități nu putea avea decât o singură și așteptată consecință: confuzia din domeniul aspectologiei.

Câteva concluzii privind aspectul în limba cehă (și în limbile slave)

Aspectul slav, spre deosebire de aspectul din alte limbi europene (engleza; spaniola și portugheza; maghiara), dar și din limbi africane (Bantu) ori din alte familii lingvistice ni se conturează ca un proces etapizat, similar procesului din limbile baltice, cu care se aseamănă cel mai mult, nefiind departe nici de sistemul verbal din maghiară. Deși nu am făcut un demers diacronic propriu#zis, nu puteam evita observația că procesul etapizat al dezvoltării aspectului slav începe înainte de epoca literară, așadar înainte de secolul al IX#lea p. Ch., pentru a continua în forme similare, deși nu identice, în toate limbile slave.

Procesul perfectivizării începe, nu poate fi dubiu, cu prefixul po#, păstrat – în mod excepțional – în câteva cazuri foarte rare în formele de viitor a trei verbe cehe (obligatoriu) și al altor trei verbe care folosesc facultativ viitorul cu po# (alături de formele analitice construite cu verbul být)1. Viitorul obligatoriu cu forma prefixată cu po#: jít – *pojít > půjdu; jet – *pojet > pojedu, letět – *poletět > poletím; și opțional verbele lézt – *polezt > polezu și budu lézt; nést – *ponest > ponesu și budu nést; růst – *porůst > poroste și bude růst. Nouă ni se pare evident că formele prefixate cu po# au la bază forme inițiale perfective care nu s#au păstrat ca verbe independente, ci numai ca forme de viitor ale verbelor de bază neprefixate. Este, așadar, clar că půjde are la bază o formă *pojít, similar celelalte verbe, chiar dacă infinitivul acestor forme prefixate nu s#a mai păstrat. Este și dovada vechimii procesului.

1. Vezi mai sus Capitolul I, formarea viitorului.


__________146

Prima etapă a procesului de perfectivizare, începută cu prefixul po#, nu se oprește însă la acest prefix, deși – speculând – putem spune că ar fi fost posibil acest lucru, caz în care – desigur – situația ar fi fost mult mai clară și mult mai simplu de analizat. Procesul continuă, așadar, prin crearea formelor perfective cu orice prefix verbal (noi am numărat, pentru cehă, 19 prefixe verbale, dintre care doar unul – prefixul po# – are o situație aparte, așa cum am arătat – vezi, pe larg, mai jos, Capitolul V). În această a doua etapă, procesul se extinde și capătă consistența unei arhitecturi aparte, unui sistem slav original care, pornind de la prefixare – procedeu derivațional indo#european – ajunge să devină un procedeu gramatical și, totodată, derivațional#semantic. Acest dublu caracter al prefixării, gramatical (determinarea acțiunii verbale) și lexical-semantic, a fost cel care a produs dificultate în analiză; pe de o parte, din cauza complexității și a amplitudinii fenomenului, pe de altă parte din cauza confuziilor legate de folosirea unei terminologii inadecvate, preluate din alte limbi, dar care – în limbile slave – se referea la o structură complet diferită.

În a treia etapă, care trebuie văzută a se dezvolta imediat după declanșarea celei de a doua etape și, în scurt timp, devenind paralelă acesteia, prin sufixare apare fenomenul logic și implicit al deperfectivizării – imperfectivizării prin sufixare, de această dată păstrând însă nealterată componenta semantică a celei de a doua etape, a perfectivizării. Desigur, dat fiind caracterul diferite al unei acțiuni perfective față de una imperfectivă, sensul celor două forme poate avea nuanțe ușor diferite, cum au încercat să sugereze cercetările privind Aktionsart. Asemenea diferențieri țin însă de componenta logic#semantică a limbajului.

Trebuie precizat aici că s#au păstrat forme supletive (derivate din rădăcini diferite), fără doar și poate perechi aspectuale vechi, preistorice, cum ar fi říct, říci ~ říkat (perfectiv ~ imperfectiv, aici cu alternanță internă pe veche structură indo#europeană, cf. german sprechen „a vorbi” ~ Sprache „limbă”, cu alternanța e/a), brát ~ vzít, naložit ~ nakládat sau, în cazul verbelor de mișcare, jít ~ chodit și jet ~ jezdit, unde opoziția este imperfectiv momentan, punctual ~ imperfectiv iterativ.

Ceha cunoaște, mai mult decât alte limbi slave, o a patra etapă, pe care o dezvoltă în continuare: apariția unor iterative#frecventative derivate prin sufixare de la o formă imperfectivă de bază: mluvit ~ mluvívat; nosit ~ nosívat; mít ~ mívat etc. care desăvârșesc un proces început înainte de secolul al IX#lea p. Ch.

În acest context și ținând seama de marile dispute și de marile polemici din domeniul aspectologiei, am propus sintagma „articol verbal” pentru a defini


__________147

verbele perfective din limbile slave, fie măcar pentru a atrage atenția că procesul din aceste limbi este complet diferit de cel din engleză ori din spaniolă. Ni se pare evident că, pentru a încerca o generalizare a mecanismului apariției aspectului slav, trebuie să folosim o terminologie aparte care să definească, mai ales, specificul fenomenului, nu să forțeze includerea sa într#o terminologie inadecvată, folosită pentru alte limbi. Este și motivul pentru am considerat „ipoteza Genčeva”, care se bazează pe teoria definirii în sfera verbală și pe extinderea conceptului de definire de la sfera nominală la sfera verbală ca un proces general ori generalizabil în unele limbi, europene și neeuropene.

Definirea în sfera verbală – aspectualizarea slavă – se produce etapizat, dup cum etapizat se produce, în limbile occidentale, definirea în sfera nominală, prin dezvoltarea și modificarea rolului pronumelui demonstrativ. Există limbi, bulgara și macedoneana (între limbile slave) ori maghiara (între limbile ugro-finice) care dezvoltă definirea atât în sfera nominală (articolul hotărât – antepus în maghiară, postpus în bulgară și în macedoneană), cât și definirea în sfera verbală – aspectul (maghiara dezvoltă un alt tip de definire a acțiunii verbale, cu două conjugări).

În măsura în care lingviștii vor fi înclinați să accepte un asemenea punct de vedere, există șanse să se iasă din seria de analize parțial haotice și să de meargă pe un drum coerent, drept al considerării acțiunii verbale ca definibile, apărând opoziția acțiune (verbală) definită ~ acțiune (verbală) indefinită ~ acțiune (verbală) iterativă, respectiv repetabilă ori repetată / iterativă ca a treia etapă a definirii, după încheierea primelor două etape, având paralelă în apariția articolului indefinit în sfera nominală.

Valența verbală__________

__________149

IV. Valența (recțiunea) verbală

Într-un studiu publicat în Naše řeč în anul 1972, autorul (Josef Štěpán) se întreabă: uvažovat NAD něčím, nebo uvažovat S něčím? (Štěpán 1972). Titlul articolului ar putea fi și o bună introducere în destul de complicata chestiune a recțiunii verbale, altfel numită valență verbală (slovesná valence) sau, în unele lucrări mai vechi, vazba, uneori – rar – rekce. Lucrările mai recente publicate în Republica Cehă par a favoriza termenul „valență” (valence), care are tendința de a înlocui mai vechiul termen vazba, slovac väzba (derivat de la vazat „a lega”), deci „legătură, unire” (astfel în lucrarea de referință Encyklopedický slovník češtiny, publicat în anul 2002).

Problema valenței verbale a fost un subiect relativ des abordat în publicații precum Naše řeč, dedicată studiilor de bohemistică. Am folosit, în continuare, câteva dintre aceste studii, cu caracter general:

– Lebeděvová 1968, care analizează legătura intimă dintre prefixele verbale și valența verbală, respectiv ceea ce am putea numi „armonia semantică”: Un element decisiv în structura formativă a unui verb este, fără discuție, prefixul, care adeseori fie implică transformarea unui verb intranzitiv într+unul tranzitiv (...) sau influențează și limitează alegerea cazului prepozițional (...)1 , concluzie – fără doar și poate – nu numai interesantă, ci de+a dreptul esențială în analiza valențelor verbale.

– Analizele și observațiilor unor lingviști precum Dokulil, care a semnat numeroase studii publicate în revista amintită precum și în alte publicații de specialitate (Dokulil 1968 – unde analizează o lucrare de referință a lui Ján Oravec; Dokulil 1982).

Alte studii vor fi citate mai jos.

1 Rozhodujícím prvkem slovotvorné struktury slovesa je nesporně předpona, která často buď způsobuje změnu slovesa nepřechodného v přechodné (sedět — odsedět trest, běhat — vyběhat si povolení…), nebo ovlivňuje a omezuje výběr předložkového pádu (za+členit do skupiny; při-znat se k zločinu; s-pojit se s partyzány; vy-padnout z okna; v-tančit do místnosti).


__________150

Problema terminologică nu este așa de importantă, pe cât este – desigur – relația în sine: definirea sa și, implicit, alegerea unui set de exemple care să arate complexitatea problemei. Termenul „recțiune (verbală)” corespunde uzului din alte limbi slave și neslave. De exemplu, dicționarul terminologic (Alexandru și colectiv 1978: 287) citează termenii uzuali la sfârșitul anilor ’70: polon rekcja, rząd; ceh rekce (absent din unele dicționarele publicate în ultimii ani), (slovesná) vazba; slovac slovesná väzba; sârb+croat glagolska rekcija; rus глагольное ыправление etc. Revenind la limba cehă, termenul cel mai folosit în publicația de referință Naše řeč (Limba noastră) este vazba, iar în ESČ termenul de referință este valence. Studiul citat al lui Josef Štěpán pune, încă din titlu, problema corectitudinii unei secvențe verbale tipice: verb + prepoziție + substantiv / pronume. Verbul uvažovat „a gândi, a reflecta, a evalua (o situație etc.) este menționat în dicționare ca fiind urmat de următoarele prepoziții:

– o urmat de cazul locativ: uvažovat o něčem „a (se) gândi la ceva, a reflecta la”

– nad urmat de instrumental: uvažovat nad něčím „a reflecta la ceva, a cugeta (adânc) la ceva”

– cazul acuzativ fără prepoziție: „a evalua / a analiza o situație”.Problema este că, în multe contexte, uzul depășește norma. Autorul

observă că, uneori, o frază precum bylo z čeho se poučit a nad čím uvažovat „se puteau trage învățăminte (din acel lucru) și se putea reflecta asupra unei situații”, folosește valența uvažovat NAD něčím (nad + instrumental) în locul uzualei uvažovat O něčem (o + locativ),absentă – observă autorul – din lucrările consacrate, de referință.

Folosind termenul „valență” (valence) ESČ (p. 517) o definește ca „numărul sau caracterul locurilor ori argumentelor pe care le unește un verb (eventual și altă parte de vorbire) ca poziție obligatorie sau potențială” (počet a povaha míst / argumentů, které na sebe sloveso, popř. slovo jiného druhu, váže jako pozice obligatorní n. potenciální). Pentru exemplificarea valenței sau a recțiunii verbale, avem acum la dispoziție și consistentul dicționar elaborat de Svozilová, Prouzová și Jirsová 2005 (dicționarul recțiunii verbale, nominale și adjectivale). Desigur, nu vom comenta această lucrare voluminoasă, vom extrage doar câteva exemple semnificative, pe care le vom comenta în contextul altor studii dedicate recțiunii ori valenței verbale. Trebuie făcută precizarea că


__________151

recțiunea ori valența verbală își păstrează structura și în cazul substantivelor derivate de la aceeași rădăcină:

zajímat se o něco „a se interesa de ceva” – mít zájem o něco „a se interesa de ceva” (ad+litt. „a avea interes pentru ceva)”

Valența poate fi privită din mai multe unghiuri. În capitolele precedente am analizat câteva situații tipice și am subliniat, ori de câte ori a fost nevoie, situațiile când ceha folosește construcții neașteptate, nefirești unui vorbitor de limba română. Vom relua mai jos unele probleme din perspectiva recțiunii ori a valenței verbale. Situațiile frecvente se pot grupa astfel:

a. verb urmat de un anume caz al complementului și numai de acel cazbát se něčeho / někoho (genitiv) „a se teme de ceva / de cineva” =obávat se něčeho (genitiv); ambele sunt așa+numitele verba timendi „verbe

care exprimă teama, frica sau o temere, o reținere” (dar și bát se o něco, acuzativ)

zabývat se něčím (instrumental) „a se ocupa / preocupa de ceva”b. verb urmat de un caz 1 apoi de un caz 2dát / darovat někomu (dativ) něco (acuzativ) „a da / a dărui ceva cuiva” říct / říkat někomu (D) něco (A) = povědět / povídat někomu něco „a spune

ceva cuiva” (așa+numitele verba dicendi „verbele de relatare, de povestire”)NOTĂTopica uzuală din cehă, deși nu este strictă, este: verb + cazul dativ + alt

caz (oricare altul în afară de dativ)c. verb urmat de o anume prepoziție care cere un anume cazSituațiile pot fi diferite, dar pot fi grupate în câteva categorii:– verbe de mișcare urmate, în general, de prepozițiile z, od, do care cer

genitivulpřijel z Prahy „ a sosit de la Praga”pojede do Prahy „pleacă la Praga”půjde do divadla / do kina / do školy „pleacă / va pleca la teatru / la

cinematograf / la școală”– verbe de mișcare care cer o prepoziție cu acuzativul, prepoziția cea mai

frecventă fiind na „la, spre, către“; situația aceasta este în concurență cu cea de


__________152

mai sus – a se reține că, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, construcțiile cu prepoziția do NU sunt interschimbabile cu cele care folosesc prepoziția na

půjde na fakultu / na koncert „merge / va merge la facultate / la concert”, dar vezi mai sus půjde do divadla / do kina / do školy etc.

– verbe de percepție care, adesea, se comportă ca un verb de mișcare, respectiv cere acuzativul, cu sau fără prepoziție

vidět něco / někoho „a vedea ceva / pe cineva” (similar în română), kdo jí tvaroh, vidí za roh (zicală) „cine mănâncă brânză, vede bine”, dardívat se / podívat se na něco (na televizi atd.) / na někoho „a se uita la / a

privi ceva / pe cineva” (verbum percipiendi dívat se urmat de prepoziția na + acuzativ; dar zajdu se podívat za tetou, cu instrumentalul, „mă duc în vizită la mătușă”)

– diverse alte situații, care vor fi discutate mai jos prin exemple concrete, de exemplu:

– verbe de mișcare urmate de prepoziția k + dativ: arată o deplasare în vizită la cineva sau „a merge la mare / pe litoral”

musím jít k zubaři „trebuie să mă duc la dentist”pojedeme k moři „plecăm / vom pleca la mare”– verbe care exprimă o stare sau verbul být „a fi” urmate de o

prepoziție care cere locativul sau de prepoziția u care cere genitivulbýt u moře (genitiv) „a fi la mare”leží v posteli Ž (locativ) „a sta (întins) în pat”leží na břiše „stă pe burtă”město leží v horách „orașul se află în munți”

Există multe alte situații pe care nu le putem rezuma aici. Esența valenței verbale (dar și a valențelor substantivale ori adjectivale) constă în aceea că, în general, este strictă, uneori foarte strictă. Problema nu este ușoară pentru străinii care învață limba cehă, ori limbile slave în general. O situație similară este în limba engleză, în cazul așa+numitelor phrasal verbs.

În primele luni de studiu, este recomandabil ca studenților să li se prezinte tocmai acele construcții care sunt similare ori identice celor din română. Situațiile cele mai frecvente se referă la ceea ce numim complement direct (în acuzativ) fără prepoziție. Trebuie subliniat de la bun început că nu


__________153

există o traducere „consacrată” a prepozițiilor. Nu trebuie să se tragă o concluzie pripită din exemplele de mai sus, anume că prepoziția cehă o se construiește cel mai adesea cu acuzativul (de fapt, cel mai frecvent se construiește cu locativul), iar sensul său nu se echivalează în română cu „de, pentru” ci, în construcțiile tipice în locativ, prin „despre (ceva, cineva)”, de exemplu

oni často mluví O ní (locativ) „ei vorbesc adesea DESPRE ea”o tom se nesmí tu ani mluvit „despre acest lucru / despre asta nici nu se

poate vorbi aici” etc.

a. Valențe verbale cu genitivul1

Verbul bát se „a se teme” (de ceva, de cineva) se construiește în cehă, neașteptat pentru un vorbitor neslav, cu genitivul. De asemenea, verbul este numai reflexiv cu se, niciodată cu si.

tebe jsem se nikdy nebál „de tine nu mi-a fost teamă niciodată”; pentru accentuare, pronumele personal în genitiv este pe primul loc în propoziție; topica, fără accentuarea, poate fi și

nebojím se tě „nu mi+e teamă de tine”není se čeho bát (construcție impersonală) „nu ai / nu aveți / nu au etc. de

ce să te temi / să vă temeți / să se teamă etc.”bojím se, že má pravdu „mi+e teamă, că are dreptate” (dacă facem

abstracție de construcția cu genitivul, construcția este similară în ambele limbi)

Verbele pereche perfectiv / imperfectiv všimnout si / všímat si něčeho / někoho „a observa, a băga de seamă ceva / pe cineva”. A se nota că sinonimul zpozorovat něco / někoho se construiește cu acuzativul fără prepoziție, ca în română

toho jsem si ani nevšiml „nici nu am băgat de seamă acest lucru, nici nu am observat acest lucru”

možná jste si toho nevšimli... „poate nu ați observat că...”ani si mě nevšimla „[ea] nici nu m+a observat”mě si nevšímejte „ignorați+mă”nezpozorovali ho „nu l+au observat”

1 Vezi aici și observațiile lui Večerka 1960.


__________154

Genitivul este folosit, desigur, după prepozițiile care cer genitivul, cele mai frecvente fiind do, od, u (are, de regulă, sensul „la cineva, la o anume persoană în vizită” sau, generic, „în apropiere de, lângă”), z

to mám od Aleny „am asta / acest lucru de la Alena”vlak přijede z Prahy „trenul sosește / va sosi de la Praga”odkud jsi? z Bukurešti „de unde ești? din București”

Alena je u rodičů „Alena este la părinți”je to vesnice u moře „este un sat la mare / la marginea mării” (vezi imediat

mai jos construcția cu prepoziția k urmată de dativ)În expresii, de exemplu cu verbul vycházet z, pereche imperfectivă a lui

vyjít z „a ieși din”, cu sensul figurat „a reieși (logic, ideatic) faptul că”, de exemplu:

vychází z mylné představy, že to uskutečnil on, což se zdá, že není pravda „pornește de la ideea eronată, că el a făcut asta, ceea ce pare neadevărat” (ad+litt. ... că nu este adevărat)

autor románu vychází z názoru, že čtenář zná historické detaily „autorul romanului pornește de la premisa că cititorul cunoaște detaliile istorice”

Prepoziția za se construiește cu genitivul atunci când are sensul „în timpul”, mai ales când se referă la perioade istorice.

Rumunsko se rychle vyvíjelo za Karla I. „România s+a dezvoltat rapid în timpul [domniei] lui Carol I.

za mlada „în tinerețe, în timpul tinereții”to uskutečníme za každého počasí „vom realiza acest lucru pe orice vreme”

b. Valențe verbale cu dativul1

Verbul rozumět něčemu / někomu „înțelege ceva / pe cineva”. A se reține că sinonimul chápat, de asemenea imperfectiv, cere – ca în română – cazul acuzativ.

já tomu vůbec nerozumím „nu pricep nimic” (din acest lucru, din această situație etc.)

1 Vezi și Jirsová 1967, privind unele valențe ale dativului și, în special, ale dativului cu prepoziția k.


__________155

rozumíte mi ? „mă înțelegeți?”obávají se, že jemu nerozumí „[ei, ele] se tem că nu îl înțeleg” = obávají

se, že ho nechápounerozumíš vtipu ? „nu știi de glumă?” (ad+litt. „nu pricepi gluma / de

glumă?”)Comparați cu:špatně chápal Alenu „a înțeles+o greșit pe Alena”aha, už chápu „aha, m+am prins” (= am înțeles șpilul)

Dativul este de asemenea cerut de unele verbe de mișcare, când sensul este „a merge la cineva” (în vizită, la medic etc.) sau „a merge la mare”.

musím jít k doktorovi / k zubaři „trebuie să mă duc la doctor / la dentist”zítra půjdu na návštěvu k rodičům „mâine mă duc în vizită la

părinți” (secvența na návštěvu este în acuzativ, cerut de verbul de mișcare); cu sens static, construcția folosește tot prepoziția na, dar urmată de cazul locativ, urmată de prepoziția u în genitiv:

jsem na návštěvě u rodičů „sunt în vizită la părinți”letos pojedeme k moři „anul acest mergem / vom merge la mare” (vezi mai

sus situația statică u moře); așadar, secvența statică este, de exemplu, být u moře„a fi la mare, a fi la malul mării” ~ jet / jezdit / cestovat k moři „a merge / a călători la mare”.

Dativul este de asemenea uzual cu prepozițiile proti „contra, împotriva” (sens vechi „în întâmpinarea cuiva”), uneori „în fața, vizavi de” și derivatele sale oproti „față de, în raport cu” și naproti „vizavi, de partea cealaltă a străzii” și, în anumite contexte, „în întâmpinarea cuiva” (putând fi și adverb). Câteva construcții sunt similare ori identice celor din română:

plaval proti proudu „înota contra curentului”šel proti větru „mergea în contra vântului”proti směru hodinových ručiček „în sens contrar acelor de ceas”skoro všichni hlasovali proti tomu zákonu „aproape toți au votat împotriva

acestei legi”; cf. expresiile hlasy proti / hlasy pro „voturi contra / voturi pentru”to bylo proti očekávání „a fost împotriva așteptărilor” (ad+litt. împotriva

așteptării)


__________156

seděl přímo naproti mně „stătea chiar în fața mea” (= vizavi de mine)naproti tomu, mám určité námitky „față de acest lucru, am unele rezerve”přijďte mi, prosím, naproti na letiště (atenție la topică) „vă rog să mă

așteptați la aeroport”, unde mi precede pe proti care, aici, este adverb.mít něco proti někomu „a avea ceva împotriva cuiva”

c. Valențe verbale cu acuzativul

Am început acest capitol cu câteva exemple care arată folosirea acuzativului fără prepoziție, subliniind – mai ales – situațiile când ceha și româna folosesc construcții identice ori similare. Acestea sunt, cum arătam, cele de tip „a vedea ceva / pe cineva; a avea ceva” (când verbul mít „a avea” nu are sens modal) etc. Am mai arătat, prin contrast, cum prepoziția o – cerută de valența verbului zajímat se o něco / o někoho – se construiește cu acuzativul chiar dacă, statistic, cea mai frecventă valență o are cu locativul.

Acuzativul este cerut, mai ales, în următoarele valențe verbale:– verbele cu sensul „a avea, a poseda (verba possessionis); a vedea (verba

percipendi); a cere (ceva)”; în general, se construiesc fără prepoziție;– verbele de mișcare, atunci când sensul indică o direcție, o destinație; în

general, se construiesc cu prepoziția na „la, spre” (a se compara cu situațiile când anumite secvențe se construiesc cu prepoziția do „în, spre interior, în interiorul a ceva”);

– diverse construcții, cum este cea amintită mai sus, zajímat se o něco.

c.1. Valențe verbale cu acuzativul fără prepoziție

Enumerăm în continuare câteva situații în care construcțiile din cehă sunt similare ori identice celor din română, de exemplu verbele dát „a da, a dărui” (ceva cuiva, acuzativ + dativ) și dát si „a servi ceva (de băut, de mâncare – ad+litt. „a+și da ceva”); mít „a avea” (sens nemodal „a avea, a poseda ceva”)); nést „a duce, a purta” (ceva etc.) / nosit, varianta frecventativă-iterativă, cu același sens; říct, říci / říkat „a spune (ceva cuiva); a zice despre”; vidět „a vedea” (ceva, pe cineva) cu acuzativul fără prepoziție


__________157

dám ti něco „îți dau ceva”kdo ti to dal? „cine ți+a dat asta / acest lucru?”dát lekci někomu / někomu lekci „a da cuiva o lecție” dát přednost něčemu před něčím „a acorda prioritate la ceva (dativ în

cehă) în raport de / față de altceva (în cehă, cu prepoziția před urmată de instrumental)

co máš? „ce ai?” (inclusiv cu nuanța afectivă „cum te simți?”)co si dáš k pití ? „ce iei de băut? ce dorești să bei?”

odkud máš ten slovník? „de unde ai dicționarul?”od koho máš ten slovník ? „de la cineva ai dicționarul?” (od + genitiv)máš nebo nemáš čas i pro mě? „ai sau nu timp și pentru mine?”mám málo peněz na to (na + to în acuzativ) „am puțini bani pentru asta /

în acest scop”lež má krátké nohy „minciuna are picioare scurte” (expresiile sunt absolut

echivalente în ambele limbi, română și cehă)

co neseš v ruce ? „ce duci [ce ai] în mână?”co neseš na zádech ? „ce duci în spate?”každý nese svůj kříž „fiecare își duce crucea” (kríž „cruce” este de gen

masculin în cehă)Alena vždy nosí [frecventativ-iterativ] černé kalhoty „Alena poartă mereu

pantaloni negri”jakou velikost nosíš ? „ce mărime porți?”

řekni jí, ať přestane „spune+i [ei] să înceteze”neřekl bych, že má vždy pravdu, právě naopak „n+aș zice că are mereu

dreptate, ba chiar din contra”kdo vám / Vám [dacă e cu majusculă, sensul este de politețe, dv.] tohle

řekl ? „cine v+a spus acest lucru?”říká se, že... „se spune că...”říká ti to něco ? „asta îți spune ceva?”neříkej? „ei, nu spune!”


__________158

co vidíš ? „ce vezi?”nic nevidím, nikoho nevidím „nu văd nimic, nu văd pe nimeni”dlouho jsem ho neviděl „nu l+am văzut de mult”dělají, že to nevidí (expresie cvasiidentică în ambele limbi) „se fac / se

prefac că nu văd acest lucru / asta” (în cehă, verbul dělat nu este reflexiv)co oči nevidí, to srdce nebolí (zicală) „ochii care nu se văd se uită”, ad+litt.

„(ceea) ce ochii nu văd inima nu doare”

c. 2. Valențe prepoziționale cu acuzativul

Singura prepoziție care se construiește numai cu acuzativul este pro. Aceasta apare în câteva valențe tipice, alături de verbele být, jít și mít, uneori și alături de alte verbe:

to je jen pro případ, že by se vrátil „asta e numai în situația că s+a întoarce”

to je jen pro příklad „este doar un exemplu” (= este doar pentru exemplu)jsem zcela pro to, abyste tam hned zajeli „sunt pentru a vă duce acolo

imediat” (= susțin ideea să vă duceți acolo imediat)to je pro mě novinka „asta e ceva nou pentru mine”je to mnoho povyku pro nic „e mult zgomot pentru nimic”jdi pro kávu a cukr „du+te [să iei] cafea și zahăr” (ad+litt. „du+te pentru

cafea și zahăr” = du+te să cumperi cafea și zahăr)má smysl pro humor „are simțul umorului” (ad+litt. „are simț pentru

umor”)můžeš to udělat pro mě1 „poți face asta pentru mine?”

Valențele prepoziției na cu acuzativul.

1 Conform ultimelor norme ortografice, acuzativul pronumelui personal já, precedat de o prepoziție, este mě, respectiv forma scurtă. Anterior, norma ortografică era strictă, se admitea numai forma lungă mne, care însă se pronunța [mňe], deci identic pronunției formei mě. Așadar, se scria pro mne, dar se pronunța pro mě.


__________159

Cu acuzativul, prepoziția se folosește, mai ales, cu verbe de mișcare, având sensul general de „la, spre, către”, fiind – în unele secvențe – în concurență cu do urmată de genitiv. Trebuie reținut că, în general, nu sunt mutual interschimbabile valențele do + genitiv cu na + acuzativ (vezi, totuși, mai jos un caz relativ rar: na hory sau do hor „la munte”). Prepoziția na urmată de acuzativ mai este cerută de unele verbe de percepție (verba percipiendi), de exemplu dívat se / podívat se na něco / někoho „a se uita, a privi la ceva / la cineva”. În general, secvența na urmată de acuzativ este cerută aproape totdeauna când a vorba de o acțiune sau de o activitate mentală. De asemenea, în ceha literară, verbul čekat este urmat de prepoziția na + acuzativ.

o víkendu pojedeme na hory (sau do hor, cu genitivul) „în weekend vom merge la munte”

dnes večer půjdeme na koncert / na fakultu „diseară mergem la concert / la facultate” (dar: zítra půjdeme do školy / do kina / do divadla „mâine merge la școală / la cinematograf / la teatru; în acest secvențe, nu se poate folosi prepoziția na urmată de acuzativ).

celý den se dívá na televizi a nic nedělá „toată ziua se uită la televizor și nu face nimic”

podívej se ni, jak dobře vypadá ! „uită+te la ea ce bine arată!”to bude ale pouze na objednávku „asta se doar pe comandă” (= la

comandă)na koho čekáte ? „pe cine așteptați?”tyto otázky ještě čekají na zodpovězení „aceste întrebări încă își așteaptă

răspunsul”

Valențele prepoziției o cu acuzativul (vezi mai jos, sub d, valențele sale cu locativul)

mít zájem O něco / O někoho (prepoziția o urmată de cazul acuzativ) „a se interesa de ceva / de cineva, a avea un interes pentru ceva / pentru cineva” (ad+litt. „a avea interes / un interes pentru ceva / cineva), structură care se păstrează și în cazul verbului reflexiv:

zajímat se O něco / O někoho „a se interesa DE ceva / DE cineva”Se poate spune așadar, fără nuanță semantică semnificativăo co se zajímaš ? sau o co máš zájem ? „ce (anume) te interesează ?”


__________160

Facem observația că verbul zajímat se poate folosi și nereflexiv, caz în care este este tranzitiv, respectiv se folosește cu acuzativul fără prepoziție:

co tě vlastně zajímá „ce te interesează, de fapt?”, propoziție echivalentă celei de mai sus: o co máš vlastně zájem?

zajímá ho spousta věcí „îl interesează o mulțime de lucruri”vůbec mě nezajímá, co říkají „nu mă interesează deloc (ceea) ce spun”

Prepoziția o urmată de acuzativ este cerută și de alte valențe verbale, precum (vezi mai jos, la punctul d, folosirea sa cu locativul):

bát se o něco „a se teme de ceva” (vezi mai sus, sub exemplele cu genitivul)být o něco větší / menší „a fi cu ceva mai mare / mai mic” – je o dva roky

starší než jeho sestra „este cu doi ani mai mare [= mai în vârstă] decât sora lui”; je o hlavu větší „este cu un cap mai mare”

jít o něco 1. „a fi vorba despre ceva” 2. „a fi ceva serios”jde o to, že prostě není schopný to dokončit „ este vorba de faptul că, pur

și simplu, nu e capabil să termine acest lucru”o co jde? „despre ce este vorba?”bojovat o něco / o někoho „a lupta pentru ceva / pentru cineva”bojoval o svůj život „s+a luptat pentru propria sa viață”celý život Václav Havel bojoval o lidskou identitu „întreaga sa viață, V. H. a

luptat pentru o identitate umană”bojoval o ideál s větrnými mlýny „a luptat pentru un ideal cu morile de

vânt”bojoval o národní / světový titul „s+a luptat pentru titlul național /

mondial” (pentru a fi campion național / internațional)volat / zavolat o pomoc „a cere ajutor, a chema după ajutor”

Prepoziția v „în; la” cere acuzativul în situațiile:1. Cu verbele de mișcare sau de transformare, de exemplu:mění se v něco jiné „se schimbă în altceva”2. Sens temporal (accusativus temporis): „la (ora)” sau „în ziua”Sejdeme se v pět „ne întâlnim la (ora) cinci”v kolik hodin bude koncert? „la ce oră e concertul?”setkání bude ve středu / v sobotu „întâlnirea va fi miercuri / sâmbătă”


__________161

NOTĂLimba cehă nu folosește consecvent ceea ce se numește în terminologia

lingvistică accusativus temporis, acuzativul timpului. Orele zilei și zilele săptămânii se construiesc cu acuzativul; pentru sensul „în timpul, în cursul”, se folosește fie o urmat de locativ, fie v urmat tot de locativ, pentru lunile anului.

Acuzativul este cerut și de prepoziția za atunci când are sens temporal au când, în anumite situații, are sensul „pentru”, mai ales când e vorba de sume de bani (vezi mai jos, prepoziția za cu instrumentalul și mai sus în construcțiile, relativ rare, cu genitivul)

léky musíte brát třikrát za den „trebuie să luați medicamentele de trei ori pe zi”

vrátila se za tři dny „s+a întors după trei zile” (a se compara cu do Prahy odjela na tři dny „a plecat la Praga pentru trei zile” = ca să stea trei zile, na + acuzativ)

kolik bude pokoj za osobu za noc? „cât costă camera per persoană pe noapte?”

chytl ho za ruku „l+a prins de mână”oni se drželi za ruce „se țineau de mână” (ad+litt. „de mâini”)dostat něco za úkol „a primi ceva ca / drept sarcină”vyplním to za tebe „completez eu [formularul] pentru tine”za kolik jsi to zakoupil ? „cât ai dat pe asta?” (= cât te+a costat? care a fost

prețul?)

d. Valențe cu locativulCazul locativ se construiește numai precedat de o prepoziție. În general,

prepozițiile care se folosesc cu locativul în secvențe statice se pot și cu acuzativul în secvențe cu mișcare. Am văzut mai sus câteva exemple. REdîm în continuare câteva exemple tipice cu aceleași prepoziți, dar folosite la locativ, precum și cu alte prepoziții, care se folosesc numai cu locativul, de exemplu complexa prepoziție po (despre care am vorbit mai sus și ca prefix verbal, atunci când am analizat geneza aspectului, unde prefixul po a avut un rol crucial).


__________162

Valențele prepoziției na cu locativul (vezi mai sus, sub punctul c, valențele sale cu acuzativul)

Valențele prepoziției o cu acuzativul au fost prezentate mai sus. Iată în continuare câteva valențe tipice cu acuzativul:

1. sens explicativ: „despre (ceva) – mluvit o něčem „a vorbi despre ceva”; přemýšlet o něčem „a se gândi /a reflecta la ceva” (vezi mai sus valența jít o něco „a fi vorba despre ceva”, unde verbul jít urmat de prepoziția o cere acuzativul)

o čem mluviš ? „despre ce vorbești?”přemýšlím o tom, jak bych dále postupoval „reflectez la felul cum aș

proceda în continuare”2. sens temporal: „la (ora), pe la (ora)” etc.; în asociere cu perioade mai

lungi de timp, „în timpul, în cursul”sejdeme se o půl třetí „ne întâlnim la ora două jumate” [atenție la

exprimarea timpului, în cehă se spune ad+litt. „la jumatea lui trei” = german um halb drei]

o víkendu, o prázdninách, o Vánocích, o půlnoci „în weekend / în vacanță / la sau de Crăciun / la miezul nopții” (a se nota că, în traducere, româna folosește prepoziții diferite pentru instanțele unde ceha folosește o)

3. sens capacitiv sau numerativ: „având o anume cantitate sau un anume număr”

je to dům o dvou koupelnách „este o casă cu două băi”to je kniha o sto stranách „este o carte de o sută de pagini”Havlova hra je o třech dějstvích „piesa lui Havel este în trei acte”4. sens locativ: „la, în, pe”sešli jsme se na ulici „ne+am întâlnit pe stradă”být / skončit na ulici „a ajunge în stradă” (fără casă)skončila na ulici (expresie contextuală) „a ajuns prostituată”, ad+litt.

„a sfârșit în stradă”už jsou na nádraží a čekají na něj „sunt deja la gară și îl așteaptă”; în prima

secvență, na este urmată de cazul locativ, în a doua secvență de cazul acuzativ, cerut de verbul čekat, urmat de na apoi de acuzativ, vezi mai sus alte exemple cu verbul čekat na + acuzativ).

teď musí být na fakultě / na universitě / na koncertě / na venkově „acum trebuie să fie la facultate / la universitate / la concert / la țară”; într+o secvență


__________163

similară însă: teď musí být ve škole / v divadle / v kině „acum trebuie să fie la școală / la teatru / la cinematograf, unde avem prepoziția v urmată de cazul locativ).

Prepoziția na urmată de locativ de folosește și în secvențe statice cu verbele být „ fi”, bydlet „a locui” etc. cu unele regiuni sau țări, ca excepție de la regulă (regula fiind prepoziția v urmată de cazul locativ):

teď bydlí na Slovensku / na Moravě / na ostrově „acum locuiește în Slovacia / în Moravia / pe o insulă” (altfel, uzual, bydlí v Čechách / v Praze / v Bukurešti etc.); în general, numele de insule se folosesc, static, cu prepoziția na urmată de locativ și, ca mișcare, cu prepoziția na urmată de acuzativ:

bydlí na Britských ostrovech „locuiește în insulele britanice” ~ zítra pojede na Britské ostrovy „mâine pleacă în insulele britanice”

teď bydlí na Kypru ~ zítra pojede na Kypr „acum locuiește în Cipru ~ mâine pleacă în Cipru”

Valențele prepoziției po1. Asociată unui verb de mișcare, înseamnă „pe undeva, printr+un anume

loc”, indicând o mișcare neplanificată, fără direcție precisă (în mod uzual, un verb de mișcare cere acuzativul)

chodí po hospodách „umblă prin cârciumi”byl nervózní a celý večer chodil po pokoji „era nervos și toată seara a

umblat prin cameră”byl jejich první den v Praze, takže chodili po starých ulicích „era prima lor

zi la Praga, așa că au umblat / au colindat pe străzile vechi”

procházeli se po parku „s+au plimbat / se plimbau prin parc”

slzy jí tekly po tváři „îi șiroiau / îi curgeau lacrimile pe obraz”

zdá se, že se dívá po někom „pare că se uită după cineva” (căutare imprecisă și neplanificată; vezi mai sus valența dívat se na urmată de acuzativ)

2. sens temporal secvențial: „după”

po Vás, prosím „după dv., vă rog”

po nás, potopa „după noi, potopul”

je něco málo po sedmé [hodině] „este un pic după [ora] șapte”


__________164

Prepoziția v „în” se construiește cu locativul, alături de verbul být „a fi” precum și de alte verbe care implică o stare (opusă ideii de mișcare), de exemplu bydlet „a locui”, zůstat / zůstávat „a rămâne”, konat (se) „a avea loc, a (se) organiza” etc. Prepoziția v se folosește în asociere cu verbele de stare și urmată de nume de localități, de țări sau de edificii (vezi mai sus excepțiile, sub prepoziția na). Cu sens temporal, se folosește împreună cu lunile anului (cu zilele săptămânii cere acuzativul).

Bude celý týden v Bukurešti / v Rumunsku „toată săptămâna va fi la București / în România” (a se nota diferența de echivalare din română, la ~ în)

teď bydlí ve Finsku u nějakého jezera „acum locuiește în Finlanda lângă un lac” (v + nume de țară, apoi u urmată de cazul genitiv)

kde je? musí být v divadle nebo v kině, je sobota „unde e? trebuie să fie la teatru sau la cinema, e sâmbătă”

kongres se bude konat v srpnu „congresul se va ține în [luna] august” (dar kongres se bude konat ve středu, cu v urmat de cazul acuzativ, dacă e vorba de o zi a săptămânii)

e. Valențe cu instrumentalule.1 Instrumentalul fără prepoziție

1. Verbele de mișcare care implică ideea de transport cu un mijloc de locomoție (automobil, autobuz, tren, metro etc.) se construiesc cu instrumentalul neprecedat de prepoziție. Este așa+numitul instrumental de mijlocire sau de instrument (prostředkový / nástrojový instrumentál), statistic cea mai frecventă situație.

každý den jezdí metrem do centra, pak autobusem dalších 15 minut „în fiecare zi merge cu metroul în centru, apoi alte 15 minute cu autobuzul”

z Prahy přijel vlakem, pak odjel autobusem do Sinaie „de la Praga a venit cu trenul, apoi a plecat cu autobuzul la Sinaia”

NOTĂ


__________165

Folosirea verbelor jet ~ jezdit, ambele imperfective, unul punctual, celălalt iterativ, urmează principiile expuse în capitolul III. În secvențele de mai sus, nu se poare folosi perechea supletivă jít ~ chodit „a merge pe jos”; aceasta se poate folosi numai urmată, pentru accentuare, de adverbul pěšky „pe jos”

přitlouct, přitlouci něco něčím „a fixa ceva cu ceva” – přitluč to kladivem „fixează asta cu ciocanul”

2. Verbe precum zabývat se „a se ocupa de ceva, a avea meseria de” (sinonim: věnovat se, dar urmat de dativ fără prepoziție)

v posledních letech se zabýval lingvistikou „în ultimii ani s+a preocupat de lingvistică” (= v posledních létech se věnoval lingvistice „în ultimii ani s+a dedicat lingvisticii)

právě se tím zabýváme „tocmai de acest lucru ne (pre)ocupăm” (= dorim să rezolvăm problema)

román se zabývá obdobím Michala Chrabrého „romanul tratează epoca lui Mihai Viteazul”

3. La diateza pasivă, instrumentalul indică numele de agent (autorul real al acțiunii). În această secvență, instrumentalul fără prepoziție se poate înlocui cu construcția od urmată de cazul genitiv.

byl říznutý / odříznutý nožem „a fost îndepărtat cu cuțitul”novela byla napsána Hrabalem „nuvela a fost scrisă de Hrabal”dopis byl napsán pérem „scrisoarea a fost scrisă cu stiloul” (așa numita

codare de agent, kódování agentní)

e.2 Instrumentalul cu prepozițieSe folosește în diverse contexte, în general alături de verbul být „a fi” sau

alte verbe statice sau de mișcare, în secvențe semantice precum „a fi cu, a merge cu; a fi deasupra / sub”, așadar alături de prepozițiile tipice cu instrumentalul: s „cu”; nad „deasupra, peste”; pod „sub”; mezi „între”. A se reține că, dacă verbul care girează valența, este verb de mișcare, cazul cerut poate fi acuzativul.

Michal je v centru s bratrem „Mihai este încentru cu fratele [său]”půjdeš se mnou do divadla / na fakultu ? „mergi cu mine la teatru / la

facultate?”pojedeš se mnou metrem na fakultu „mergi cu mine cu metroul la

facultate?”


__________166

Exemple de folosire a cazului instrumental ~ acuzativ:máš něco pod kobercem [instrumental] ~ to zameteš pod koberec [acuzativ]

„ai ceva sub covor” (static) ~ o să mături asta sub covor (cu mișcare)zamést něco pod koberec „a mătura ceva sub covor” se folosește și ca

expresie, cu sens similar celui din română: „a ascunde repede ceva neplăcut”koupil to pod rukou ~ to přišlo pod ruku „a cumpărat pe sub mână”, cu

sens figurat: „ilicit, ilegal” ~ ți+a picat la îndemână [la fix, la țanc]”; în al doilea caz, avem cazul acuzativ cerut de verbul de mișcare přijít „a veni, a sosi”

oni jsou pod mostem ~ oni přišli pod most „ei sunt sub pod ~ ei au sosit sub pod”; expresie: oni skončili pod mostem „au ajuns cerșetori” (= sub pod)

Secvențe similare sunt și cu prepozițiile nad și mezi.sukně končí nad koleny [instrumental plural] ~ dítě ji sahalo až nad její

kolena [acuzativ plural] „fusta este [se termină] deasupra genunchilor ~ copilul a apucat+o de deasupra genunchilor”

je mezi lidmi [instrumental plural] ~ chodí mezi lidi [acuzativ plural] „este între oameni [static] ~ merge printre oameni [mișcare]

Prefixele verbale__________

__________167

V. Prefixele verbale

Prefixele verbale au un rol crucial în procesul derivațional, fiind chiar esența arhitecturii aspectuale. Vom enumera mai jos situațiile principale, în ordinea alfabetică a prefixelor verbale. Lista de mai jos nu poate fi considerată exhaustivă. Rolul său este de a prezenta situațiile tipice, alături de exemple – sperăm – clare și lămuritoare.

În alcătuirea sa, am pornit de la lista inclusă în Dicționarul ceh-român publicat în anul 1967, pe care am completat-o cu noi exemple, în general din ceha contemporană (cum ar fi expresiile înregistrate în ultimele ediții ale dicționarelor Lingea). Lista din dicționarul ceh$român a făcut carieră în bohemistica românească și ar fi fost, credem, neinspirat să încercăm o altă abordare. De altfel, indiferent de modelul ales, o asemenea listă rezumativă nu poate acoperi toate instanțele posibile, ea fiind doar orientativă.

Neavând corespondente românești cu o structură analogă, verbele prefixate se traduc – de cele mai multe ori – prin perifraze ori prin adăugarea de cuvinte lămuritoare, de regulă adverbe sau locuțiuni adverbiale. Uneori, diferența de sens dintre verbul prefixat și cel simplu este imposibil ori foarte dificil de echivalat în limba română sau în alte limbi care nu au o arhitectură verbală similară, adică – practic – toate limbile neslave. De regulă, dicționarele îndrumă spre verbul simplu, neprefixat, urmând ca studentul / traducătorul să găsească cea mai bună soluție de echivalare. Nu există o soluție ideală, totul se reduce, până la urmă, la lucrul pe text și la abilitate lingvistică.

Trebuie reținut că aproape toate prefixele verbale sunt formal identice prepozițiilor, iar semantismul este, de multe ori, similar, uneori chiar identic sau aproape identic. Am încercat să arătăm cum procesul de prefixare are două consecințe esențiale:

1. modificarea sensului: pornind de la o modificare zero (adică nicio


__________168

modificare de sens) până la modificare radicală, totală a sensului; este COMPONENTA SEMANTICĂ a prefixării.

2. modificarea aspectului verbal, de regulă transformarea aspectului imperfectiv în aspect perfectiv. Este COMPONENTA GRAMATICALĂ a prefixării. respectiv DEFINIREA ACȚIUNII VERBALE.

Noul verb astfel derivat, având – cel mai adesea – un alt sens decât verbul de bază, dar devenind perfectiv, va fi apoi supus unui proces de imperfectivizare prin sufixare. În acest fel, arhitectura limbii conduce la apariția acelui sistem simetric, format dintr-un verb imperfectiv și un verb perfectiv; în ultima fază, apare și verbul iterativ, de regulă prin dublă sufixare, respectiv a treia formă a perechii inițiale, forma iterativă, care indică o acțiune repetată, repetabilă sau frecventă. Procedeele derivării au fost discutate mai sus. În continuare, dăm doar câteva exemple ilustrative, tipice pentru funcționarea sistemului binar și trinar.

Majoritatea schemelor derivaționale se subsumează acestui procedeu:verb imperfectiv (formă de bază) – prefixare cu schimbarea aspectului din

imperfectiv în perfectiv și, cel mai adesea, schimbarea sensului – sufixare prin crearea unei noi perechi aspectuale imperfective, cerută de modificarea de sens. De exemplu:

psát „a scrie” (aspect imperfectiv) – dopsat „a termina de scris” (aspect perfectiv; a se remarca reducerea cantității vocalice á > a) – dopisovat „a termina de scris”, dar iarăși de aspect imperfectiv; de aici și substantivul dopis „scrisoare”, dopisovatel „corespondent (de presă etc.)”

Lista prefixelor de mai jos exemplifică această situație covârșitor majoritară a procesului derivațional. Pentru exemplificări în texte ample, stilistic diferite, cititorul este îndrumat să consulte și antologiile noastre de texte cehe Paliga 2010 a (tipărită) și antologia (în format electronic) Paliga 2010 b.


__________169

do- 1. arată că acțiunea verbului se îndreaptă spre cineva, spre ceva, spre interiorul unui lucru: donést „a aduce” < nést „a duce, a purta” ~ donášet; dodat „a adăuga, a mai da ceva, a furniza” < dát „a da” ~ dodávat – dodávka „livrare, furnizare; (col.) camionetă, furgonetă”

atingerea țintei: dojít „a ajunge (pe jos) < jít „a merge (pe jost)” ~ docházet; similar dojet / dojíždět

2. dă verbului sensul „a dobândi, a afla (ceva), a ajunge (undeva) săvârșind acțiunea exprimată de verbul simplu”. Verbul prefixat devinde reflexiv: dožít se „a apuca, a ajunge să…” < žít „a trăi” ~ dožívat se3. arată terminarea acțiunii: dočíst „a termina de citit”; dočíst se „a afla din

lectură” < číst „a citi”; nu are pereche imperfectivă. Cf. od$, z$, cu sens opus. Vezi, de asemenea, prepozițiile od și z, care se

construiesc cu genitivul.• Prepoziția do este urmată totdeauna de cazul genitiv și are sens de

mișcare: 1. (sens spațial) „în (spre / în interiorul unei clădiri)” jít do školy / do divadla „a merge la școală / la teatru”, unde sensul este, evident, „a intra în clădirea școlii, a teatrului etc.”; 2. sens temporal budeme čekat do dvou, pak odejdeme „așteptăm până la [ora] două, apoi plecăm / vom pleca” (unul dintre cazurile în care prezentul gramatical al unui verb perfectiv nu se traduce neapărat prin viitor).

În general, prepoziția do arată finalizarea unei acțiuni, a unei deplasări, a unei mișcări; cu sens temporal, indică o anume termen ad quem. Ca prefix verbal, sensul general se păstrează, indicând un țel, încheierea acțiunii, o anume finalitate. Sensurile generice sunt „a ajunge (undeva), a intra (într-o clădire, într-un edificiu), a atinge un scop (a termina o acțiune oarecare)”.


__________170

na- 1. arată că acțiunea se îndreaptă spre suprafață, spre partea superioară a unui obiect: našít „a aplica prin coasere, a coase pe ceva” < šít „a coase”

2. arată că acțiunea se îndreaptă spre interiorul unui obiect: nasypat „a vărsa, a turna în ceva” < sypat „a turna, a vărsa”

3. arată că acțiunea se răsfrânge asupra unui număr mare de obiecte: navařit „a găti, a fierbe în cantitate mare” < vařit „a găti, a fierbe”

4. intensifică acțiunea verbului, care devine reflexiv: naplakat se „a plânge adesea, mult” < plakat „a plânge”

5. arată că acțiunea verbului se realizează parțial, incomplet: nalomit „a crăpa, a frânge, a rupe parțial” < lomit „a rupe, a frânge, a crăpa”

6. Diverse sensuri contextuale, de exemplu najít „a găsi” < jít „a merge”; sensul arhaic a fost „a da peste ceva, a întâlni ceva / pe cineva căutând” etc.

• Prepoziția na se construiește cu locativul (cele mai frecvente situații) sau cu acuzativul (când verbul are sens de mișcare sau când acuzativul este cerut de recțiunea verbală). Adesea, uzul este cel care delimitează folosirea prepoziției na cu acuzativul ori cu locativul față de folosirea prepozițiilor do și k.

Exemple cu acuzativul: jdu na nádraží / na fakultu / na koncert / na návštěvu „merg la gară / la

facultate / la concert / în vizită”, dar jdu do školy / do divadla „merg la școală / la teatru”; jdu k doktorovi / zubaři „merg la doctor / la dentist”; jdu k rodičům „mă

duc [acasă] la părinți” (= în vizită la părinții mei). Dacă sensul e static, atunci se folosește locativul: jsem na nádraží / na

fakultě / na koncertě etc.

Ca prefix verbal, na$ are, mai ales, sensuri contextuale, greu de subsumat unui sens generic, adăugând verbului de bază, mai ales, nuanțe afective de percepere a acțiunii verbale. Uneori, prefixul verbal na$ nu modifică deloc sensul de bază al verbului, fiind doar cu rol aspectual, de exemplu psát ~ napsat „a scrie”.

nad- / nade-


__________171

1. acțiunea verbului se realizează deasupra unui obiect: nadepsat „a scrie sus, a intitula” < psát „a scrie” – nadpis „inscripție (undeva deasupra); antet”

2. acțiunea verbului depășește intensitatea, măsura obișnuită: nadužívat „a abuza” < užívat „a folosi, a se folosi (de ceva)”

Cf. pod$, pode$, cu sens opus• Prepoziția nad, nade se folosește, cel mai adesea, cu instrumentalul,

uneori cu acuzativul, când sensul verbului este de mișcare. Se observă cum prefixul verbal păstrează, în linii mari, sensul prepoziției: „sus, deasupra, peste”, inclusiv sensul derivat „prea sus” (prea mult, abuz).


__________172

o-1. adaugă verbului sensul „de jur împrejur”: oplést „a acoperi, a înfășura

cu o împletitură” < plést „a împleti”2. arată că acțiunea se realizează într-o măsură redusă: oschnout „a se usca

la suprafață, a se zbici” < schnout „a se usca”3. arată că obiectul a fost uzat, tocit în urma acțiunii exprimate prin verbul

fără prefix: ochodit „a toci, a roade umblând” < chodit „a umbla”; ojet „a rula”, ojeté auto „automobil rulat / folosit” (la mâna a doua) < jet „a merge cu un vehicul”

4. exprimă imitarea, reproducerea unei acțiuni: opsat „a copia” < psát „a scrie” ~ opisovat – opis „copiere, transcriere”; similar přepsat / přepisovat „a transcrie” (a copia) – přepis, dar předpis înseamnă „normă, reglementare”.

5. arată încheierea acțiunii cu un anume rezultat ori cu o finalitate: ohluchnout „a surzi complet, a deveni surd” < hluchnout „a-și pierde treptat auzul”; oněmět „a amuți” (mai ales cu sens figurat) < němý „mut” – po té nehodě prostě oněměl „după accident, pur și simplu a amuțit”.

6. formează verbe tranzitive de la verbe simple intranzitive: ozbrojit „a înarma” < zbrojit „a se înarma”.

7. sens referențial, „cu privire la, referitor la”: omluvit / omlouvat „a scuza (pe cineva)” < mluvit „a vorbi” – mluva „limbă, limbaj”.

• Prepoziția o, urmată – de regulă – de cazul locativ (uneori de acuzativ, în anumite contexte), a avut sensul de bază „în jurul a ceva, înconjurând ceva”, de aici sensul „despre, referitor la”. Cu acest sens de bază este în concurență cu ob, care acum se folosește doar ca prefix verbal. Sensul cel mai frecvent este, de exemplu, în exemplu precum vždy mluví o ní „vorbește mereu despre ea”, o tom nelze diskutovat „nu se poate discuta despre asta” etc. Trebuie reținut că, în anumite secvențe contextuale, traducere este „cu”, de exemplu je o hlavu větší „e cu un cap mai mare“, je o dva roky starší „e cu doi ani mai mare” etc.

Ca prefix verbal, o$ are sensul generic de „acțiune circulară, de învăluire”, inclusiv prin sensurile sale derivate. Vezi mai jos cazul prefixului ob$.

ob-1. adaugă verbului sensul „de jur împrejur”: objet „a ocoli, a înconjura” <


__________173

jet „a merge” – auto objelo centrum a pak se zastavilo; obejít / obcházet „a merge de jur împrejur (pe jos) – každý den Alena obchází park „în fiecare zi, Alena înconjoară parcul”

2. arată ca acțiunea se realizează într-o măsură redusă: obmĕnit / obměňovat „a schimba, a modifica parțial” < mĕnit „a schimba, a modifica”: ona vždy obměňuje pořadí „mereu modifică / schimbă ordinea“; cf. subst. obměna „modificare, variație” (neradicală, neesențială); în unele contexte, interferează cu sensul formei změna „modificare, schimbare” (radicală, esențială). Se poate observa însă, dacă punem în paralel formele obmĕnit / obměňovat – obměna cu změnit (nu se folosește forma *změňovat!) – změna, că, în original, tocmai sensul prefixului ob$ față de z$ diferențiază, prin nuanță, sensul verbului și al substantivele derivate de la aceeași rădăcină, měnit.

3. exprimă imitarea, reproducerea unei acțiuni: obkreslit „a copia desenând” < kreslit „a desena”

• Nu se mai păstrează, ca în multe alte cazuri, și prepoziția ob, astfel că s-a specializat numai ca prefix verbal. Sensul arhaic „de jur împrejur, în jurul” se păstrează în toate cazurile uzuale.


__________174

od- / ode-1. exprimă îndepărtarea, plecarea dintr-un loc: odejít „a pleca” < jít

„a merge”2. anulează acțiunea exprimată de verbul fără prefix: odbarvit „a

decolora” < barvit „a colora”3. arată că acțiunea reia în sens invers acțiunea exprimată prin

verbul simplu:odpovĕdĕt „a răspunde” < povĕdĕt „a spune”4. exprimă terminarea acțiunii: odkvést „a se scutura de flori” <

kvést „a fi înflorit”Cf. do$ și z$.• Prepoziția od$, ode$ este urmată totdeauna de cazul genitiv și are sens de

mișcare dintr$un loc ori dintr$o anume situație spre un alt loc ori spre o nouă situație: 1. (sens spațial) „de, de la, dinspre (spre alt loc etc.)” mám to od něho (col. od něj) „am (asta, acest lucru) de la el; to vím od něho (col. od něj) „știu asta de la el”; 2. sens temporal budeme čekat od dvou do půl třetí, pak odejdeme „așteptăm de la [ora] două până la două jumate, apoi plecăm / vom pleca”.

A se observa perechea od... do „de la... la (sens temporal). Similar: od pondělka do pátku „de luni până vineri”.

În general, prepoziția od arată începutul unei acțiuni, a unei deplasări, a unei mișcări DE LA o stare inițială sau SPRE o altă stare, făcând pereche cu do (od... do...). Ca prefix verbal, sensul general se păstrează, indicând un punct de pornire ori de plecare, o stare inițială (spre o altă stare). Sensurile generice sunt „a porni, a pleca (de undeva spre altundeva), a iniția / a porni o anume acțiune, a reacționa la ceva”. Cf. prefixul z- și prepoziția z (care se construiește tot cu genitivul; în anumite situații, azi rare, interferează cu sensul „din, de pe” al prepoziției s, atunci când se construiește cu genitivul, altfel – în majoritatea cazurilor – se construiește cu instrumentalul, mai rar cu acuzativul).


__________175

po-1. arată că acțiunea se realizează pe întreaga suprafață a obiectului, atinge

numai suprafața obiectului: posypat < sypat „a presăra”: silnici posypali solí „au pus sare pe drum” (ad-litt. „au presărat drumul cu sare”); pocukrovat „a presăra cu zahăr” < cukrovat „a pune zahăr în ceva, a îndulci” – derivat din cukr „zahăr”: maminka buchtu pocukrovala „mama a presărat zahăr pe prăjitură”

2. arată ca acțiunea verbului se răsfrânge asupra mai multor obiecte, asupra tuturor obiectelor: poztrácet „a pierde unul dupa altul, a pierde toți …, toate …” < ztrácet „a pierde”)

3. arată că acțiunea verbului se îndeplinește într-o măsura redusă: pousmát se „a schița un zâmbet” < usmát se „a zâmbi”; popojít „a (mai) face un pas / câțiva pași” < jít „a merge” (dublă prefixare; forma *pojít nu există ca formă aparte la infinitiv, dar este folosită forma půjdu, půjdeš etc. cu sens de viitor – vezi mai sus capitolul I, verbul neregulat jít).

4. sens libitativ, arată că subiectul îndeplinește acțiunea cu plăcere; verbul devine reflexiv: pospat si „a dormi bine, liniștit” < spát „a dormi”; popovídat si „a vorbi mult și despre orice, a sta de vorbă (mult timp) < povědět / povídat „ a spune, a relata”, la rândul său derivat din vědět „a ști” (caz de dublă prefixare po$po$; vezi și imediat mai sus cazul popojít).

5. arată că acțiunea s-a săvârșit o (singură) dată: pochválit „a lăuda” (o dată) < chválit „a lăuda”

6. servește la formarea viitorului la anumite verbe: pojedu „voi merge” < jet „a merge”, ponesu „voi purta, voi duce” < nést „a purta, a duce”

• Prepoziția po are, cel mai adesea, sens temporal: „după” (o altă acțiune), arătând o succesiune: po nás, potopa „după noi, potopul”; co bude po vás? ce va fi după voi?

Are, de asemenea, sens distributiv: po dvou „câte doi”; po částech „în părți, pe părți”.

În unele contexte, are sens spațial „pe undeva, printr-un anume loc”, atunci când vorbitorul vrea să accentueze ideea de acțiune indecisă, fără un scop anume: procházeli se po celém centru „s$au plimbat prin (tot) centrul”; po tváři jí tekla slza „îi curgeau lacrimi pe obraji“ etc.

Pe scurt, po este o prepoziție complexă, cu sensuri multiple, contextuale,


__________176

care reflectă un uz specific.Nu altfel se comportă prefixul verbal po$. Din cele mai vechi texte slave,

rezultă că procesul perfectivizării va fi început tocmai cu prefixul po$ care, treptat, s$a extins și prin utilizarea altor prefixe verbale pentru ca, în final, procesul să includă toate prefixele verbale. Câteva exemple arată, cât se poate de clar, că po$ a fost cel mai vechi prefix cu rol perfectivizant, după cum rezultă din exemple precum nést, nesu – ponesu; jít, jdu – půjdu; jet, jedu – pojedu și alte câteva exemple, nu multe la număr, dar relevante din acest punct de vedere. Aici, po$ folosește la formarea viitorului acestor verbe; de fapt, avem de-a face cu forme perfective vechi (*pojít, *pojet, *ponést1) care, în limba modernă, se limitează a fi folosite ca forme specifice de viitor. Ele sunt însă, după cum se poate observa, formele perfective, cu prefixul po$, ale formei de bază imperfective, chiar dacă forma de infinitiv a acestor verbe nu se mai folosește, nefiind înregistrată ca atare: *pojít, *pojet, *poletět.

Așa cum am arătat în capitolul dedicat aspectului verbal, prefixul po$ este cheia înțelegerii procesului de aspectualizare a acțiunii verbale, respectiv de definire a sa. Dacă aspectualizarea s-ar fi oprit numai la prefixul po$ sau ar fi continuat cu folosirea unui număr limitat de prefixe verbale (două-trei-patru, să zicem), atunci întregul proces ar fi fost mult mai ușor analizabil. Extinderea sistemului prin folosirea TUTUROR prefixelor verbale a complicat analiza arhitecturii interne a perfectivizării dar, în esență, procesul determinării ~ indeterminării în sfera verbală este, în opinia noastră (și nu numai a noastră) pe deplin clarificat prin cercetările din ultimele decenii. Este, credem, o chestiune de timp până când toți lingviștii vor accepta ideea că dihotomia imperfectiv ~ perfectiv este o dihotomie nedeterminat ~ determinat în sfera verbală, tot așa cum articolul definit și indefinit joacă același rol în sfera nominală.

pod- / pode-arată că acțiunea verbului se îndreaptă spre ori se desfășoară în partea

inferioară a obiectului: podtrhnout „a sublinia, a accentua (prin a trage o linie dedesubt)” < trhnout / trhat „a trage”; podkopat „a săpa pe dedesubt; a 1 Conform cutumei din lucrările de lingvistică, simbolul *, atunci când precede o formă, arată că forma respectivă este reconstruită, cu o probabilitate mai mare sau mai mică; formele astfel marcate nu sunt atestate documentar.


__________177

submina” < kopat „a săpa”; podvést / podvádět „a înșela, a păcăli” – podvod „păcăleală” < vést „a duce, a purta; a conduce”

Cf. nad$, nade$• Sensul prepoziției pod, pode este opusul prepoziției nad, nade. La fel

este și sensul prefixului verbal pod, pode: „sub, dedesubt”. Ca prefix verbal, arată că acțiunea are un sens inferior sau, figurativ, un sens ascuns.


__________178

pro-1. arată că acțiunea se realizează străbătând, străpungând obiectul: projet /

projíždět „a străbate o pădure, un oraș etc., o distanță, a parcurge” < jet „a merge”; similar, projít / procházet (se) „a (se) plimba, a trece prin / pe undeva”; probodnout „a străpunge” < bodnout „a înțepa, a împunge”)

2. adaugă verbului simplu sensul „temeinic, din plin, după pofta inimii”: promyslit / promýšlet „a chibzui bine” < myslit, myslet „a se gândi”; rădăcina este aceeași în mysl fem. „minte, chibzuință”; nesmysl „nonsens“

3. acțiunea verbului prefixat duce la o pierdere sau arată că subiectul petrece, pierde un timp săvârșind acțiunea: prohrát „a pierde la joc, a pierde un joc, o partidă” < hrát „a juca” (cf. vyhrát „a câștiga”); prodělat / prodělávat „a pierde; a supraviețui; a traversa o perioadă grea”; protancovat „a petrece (un timp) dansând” < tancovat „a dansa”

• Prepoziția pro înseamnă „pentru” și este urmată totdeauna de un substantiv sau de un pronume la acuzativ: pro mě (învechit pro mne) „pentru mine”, pro Adama „pentru Adam” etc.

Ca prefix verbal, sensul de bază este „bine făcut, temeinic; cu un anume scop”; sensul secundar este „a pierde”.


__________179

pře-1. arată traversarea obiectului, trecerea peste obiect: přejít / přecházet „a

traversa, a trece” < jít „a merge”; přeskočit „a sări peste ceva” < skočit „a sări” – skok „săritură”

2. arată scindarea obiectului în două: překousnout „a rupe mușcând” < kousnout „a mușca”

3. acțiunea verbului depășește măsura obișnuită: přepracovat se „a se surmena” < pracovat „a lucra”; převařit „a fierbe prea mult; a da în clocot” < vařit „a fierbe; a pregăti mâncarea”

4. arată repetarea acțiunii sau că acțiunea duce la schimbare, la perfecționare: předělat „a transforma, a reface” < dělat „a face”; přebarvit „a colora, a vopsi din nou” < barvit „a colora, a vopsi”

5. arată că acțiunea depășește în intensitate acțiunea exprimată prin verbul simplu: překřičet „a striga mai tare (decât altcineva), a acoperi (ceva) cu strigătele sale, cu glasul său” < křicet „a striga”

6. arată că subiectul nu îndeplinește corect acțiunea, greșește. Verbul prefixat e reflexiv: přepsat se „a scrie greșit, a face o greșeală de scriere” < psát „a scrie”, dar přepsal celý úkol „a transcris întreaga temă” (verb nereflexiv), unde sensul este cel așteptat: „a scrie de pe un document pe alt document = a transcrie”, care reflectă foarte bine sensul prefixului pře.

• Prepoziția echivalentă este přes și se construiește cu acuzativul, de regulă însoțind un verb de mișcare: jeli jsme z Bukurešti do Prahy přes Vídeň „am mers de la București la Praga prin Viena”. Sensul de bază este similar cu al prefixului: „de pe o parte pe alta, de aici dincolo; prin (ceva), arătând tranziția” etc.


__________180

při-1. arată că acțiunea exprimată prin verbul simplu se apropie de un obiect:

přichvátat „a veni în grabă” < chvátat „a merge grăbit, a fi grăbit”; přivázat „a lega, a fixa de ceva” < vázat „a lega”

2. dă verbului sensul „în plus, mai, încă”: přidat „a adăuga, a mai da” < dát „a pune, a da”; přibalit „a adăuga, a mai pune ceva într-un pachet” < balit „a împacheta”

3. dă verbului sensul „întrucâtva, puțin”: přibrousit „a ascuți puțin” < brousit „a ascuți”

• Prepoziția při se construiește cu locativul și are multe sensuri în traducere, de regulă sensuri contextuale.

Cu sens locativ, înseamnă „alături de, lângă, aproape de”, de exemplu stůj pri mně „stai lângă mine”; při dopadu „la impact”; při vzletu „la decolare”; při tom „la acestea, la cele (spuse), față de acestea, față de cele spuse” etc.

Cu sens temporal, se traduce prin „în timpul, în perioada”, de exemplu při výkonu služby „în exercițiul funcțiunii”, při východu slunce „la răsăritul soarelui” etc.

Ca prefix verbal, při dă nuanța „aproape de (ceva), în ceva; ceva în plus”, cel mai adesea cu nuanțe afective.


__________181

roz- / roze-1. arată că acțiunea verbului duce la destrămarea, descompunerea

obiectului: rozdat /rozdávat „a împărți (dând mai multor persoane) < dát / dávat „a da”; oni se pak rozešli „apoi s$au despărțit” – rozejít < jít „a merge”; rozvedli se po deseti letech „au divorțat / s-au despărțit după zece ani” – rozvést < vést „a duce; a conduce; a manevra” – rozvod „divorț”; rozkrojit / rozkrájet „a decupa, a tăia (dintr-o bucată)” – chléb rozkrojil nožem „a tăiat pâinea cu un cuțit”

2. arată că acțiunea începe (sens ingresiv) ori se intensifică: rozplakat se „a începe să plângă, a se pune pe plâns < plakat „a plânge”; rozpovídat se „a prinde glas; a se pune pe povestit” < povídat „a povesti, a spune” și popovídat si „a sta de vorbă” (vezi mai sus sub prefixul po$)

3. arată că subiectul face pe cineva, ceva să îndeplinească acțiunea verbului simplu: rozesmát „a face sa râdă” < smát se „a râde”; film, který umí rozesmát „un film care te face să râzi, un film amuzant”; nechtěj mě rozesmát „ei, lasă-mă” (= nu fi ridicol).

• Nu există prepoziția roz. Sensul se bază al prefixului este „în toate părțile, în toate direcțiile”; majoritatea formelor derivate de la un sens de bază păstrează acest semantism.


__________182

s- / se-1. arată că acțiunea verbului se îndreaptă de sus în jos: shodit: a arunca

jos, a da jos, a face sa cadă” < hodit „a arunca”; sejít : „a coborî, a se da jos” < jít „a merge”

2. arată înlăturarea, îndepărtarea de pe suprafața unui obiect: smýt „a șterge spălând” < mýt „a spăla”

3. exprimă unirea, îmbinarea: sešít „a coase împreună; a broșa” < šít „a coase”; sejít se / scházet se „a se întâlni” < jít „a merge” – schůze „reuniune, ședință” (ad-litt. „congregare”).

4. arată terminarea acțiunii: shnít „a putrezi de tot” < hnít „a putrezi”• În sensurile prefixului s$, se$ s-au contopit – de$a lungul timpului – două

sensuri, care sunt specifice și prepoziției s. Un sens mai vechi, azi rar, când prepoziția s se construiește cu genitivul și

înseamnă „de sus în jos, de pe o suprafață superioară spre una inferioară”, de exemplu dolů s kopce „de pe deal în jos, la vale”; utřel si pot s čela „și-a șters transpirația de pe frunte”. În ceha modernă, acest sens este arhaic, exclusiv literar.

Al doilea sens, cel uzual astăzi, care cere cazul instrumental (rareori și acuzativ), este „cu, împreună cu”: se mnou „cu mine”, s Alenou „cu Alena” etc. În expresii, întâlnim și o construcție tipică la acuzativ: být s to „a fi capabil să..., a fi în stare să...”. Prepoziția s, se$ „cu” este tipică pentru a exemplifica folosirea cazului instrumental.

În exemplele de mai sus, cazurile 1 și 2 sunt învechite, cazurile 3 și 4 sunt cele uzuale în ceha contemporană.


__________183

u-1. exprimă îndepărtarea, plecarea dintr-un loc: uletět „a zbura de undeva,

a pleca în zbor” < letět „a zbura”2. arată că acțiunea exprimată prin verbul simplu duce la distrugerea

obiectului: umučit „a ucide în chinuri, în torturi” < mučit „a chinui, a tortura”; upít se „a muri din cauza beției, a fi răpus de băutură” < pít „a bea”

3. arată că subiectul are posibilitatea, este în stare să realizeze acțiunea exprimată prin verbul simplu: unést „a putea duce” < nést „a duce, a purta”; uspokojit / uspokojovat „a mulțumi, a satisface” < spokojit se s něčím „a se mulțumi cu ceva” – pokoj M „pace, mulțumire, liniște sufletească”

4. dă verbului sensul „întrucâtva, puțin”: usmát se „a surâde” < smát se „a râde”; ulehčit „a ușura (ceva), a face ușor” < lehký „ușor”; usnout „a ațipi, a adormi” < sen „vis”.

5. arată terminarea acțiunii: udělat „a termina de făcut, a face” < dělat „a face”

6. schimbă doar aspectul verbului, fără nicio nuanță suplimentară: uvidět – uvidíme „vom vedea” < vidět „a vedea”

• Prepoziția u se construiește cu genitivul și are sensul generic „la, undeva la, la cineva” (static): u nás „la noi”, u lékaře „la doctor” (în opoziție, mișcarea se exprimă cu prepoziția k urmată de cazul dativ: šel ke mně „s-a dus la mine”; šel k lékaři „s-a dus la doctor”.

Ca prefix verbal, sensul locativ se păstrează, cu unele derivări expresive. În anumite situații, prefixul verbal u$ modifică doar aspectul verbului, fără a adăuga vreo nuanță semantică, de exemplu dělat – udělat, vidět – uvidět, mai ales când sunt folosite la prezentul perfectivului cu sens de viitor: uděláme to zítra „vom face asta mâine”; no, uvidíme „ei, mai vedem (noi)“ etc.


__________184

v- / ve-arată că acțiunea verbului se îndreaptă spre interiorul unui obiect: vejít

(se) „a intra” < jít „a merge”: to se nevejde „nu intră, nu are loc”. Altfel, se folosește în expresii similare cu româna, de exemplu to vešlo v platnost před měsícem „(asta) a intrat în vigoare în urmă cu o lună”.

• Prepoziția v, ve se construiește cu locativul (uneori cu acuzativul) și are sensul „în, în interiorul; la (cu numele unei localități”: ve škole „la școală”; v Praze „la Praga”. Sensul este static; cu mișcare, dacă recțiunea verbală o permite, este urmată de acuzativ, altminteri prepozițiile tipice pentru exprimare mișcării sunt do (+ G) sau na (+ A): jsem v Praze ~ pojedu do Prahy etc.


__________185

vy-1. arată că acțiunea verbului se îndreaptă spre exterior sau în sus: vybrat „a

scoate, a alege” < brát „a lua”: co jste si vybrali? „ce v-ați ales?”; je to pěkné, já si to vyberu „e frumos, îl / o aleg” ; vyjít / vycházet „a ieși (în afară) de undeva”; vytáhnout / vytahovat „a trage în sus, a urca” < táhnout „a trage”: vytáhni ruce z kapes „scoate-ți mâinile din buzunar” (ad-litt. „...din buzunare”); vytáhl (si) kárové eso „a scos asul de caro“

2. arată că acțiunea se realizează în interiorul obiectului: vylepit „a lipi pe dinăuntru” < lepit „a lipi”

3. exprimă îndeplinirea totală a acțiunii, arată că acțiunea s-a realizat într-o măsură mare, în proporțiile dorite de subiect: vyčerpat „a epuiza, a secătui” < čerpat „a pompa, a extrage”; vytancovat se „a dansa după pofta inimii” < tancovat „a dansa”); vyfotografovat < fotografovat (folosirea prefixului vy$ sugerează că acțiunea de a fotografia este finalizată, terminată).

5. arată că obiectul a fost uzat, tocit în urma acțiunii exprimate prin verbul fără prefix: vyjezdit „a desfunda un drum (despre vehicule)” < jezdit „a merge (despre un vehicul), a merge cu un vehicul”

6. arată că obiectul obține, realizează ceva în urma acțiunii exprimate prin verbul fără prefix: vyhrát „a câștiga (o competiție, la un joc)” < hrát „a juca”

• O prepoziție *vy nu există. Sensul prefixului vy$ interferează, pe anumite secvențe semantice, cu prefixul vz$ (vezi mai jos), de asemenea fără echivalent ca prepoziție. Diferența de bază dintre vy$ și vz$ este „în afară, spre afară” (cu sens de ieșire de undeva spre afară), pe când vz are sensul „în sus, spre înalt”, fără a fi legat de ieșirea dintr-o anume incintă sau dintr-un edificiu.


__________186

vz-, vze-arată că acțiunea se îndreaptă în sus: vztáhnout „a ridica”< táhnout „a

trage”: vztáhla k němu ruce „(ea) și-a întins mâinile spre el”; (în expresii) vztáhl na sebe ruku „și-a pus capăt zilelor, s-a omorât”; to vztáhla na sebe „a luat-o drept ceva personal“

• Nu există o prepoziție *vz. Sensul exprimat de acest prefix interferează, pe anumite secvențe, cu cel al prefixului vy$ (vezi mai sus).


__________187

z- / ze-arată îndeplinirea completă a acțiunii: zežloutnout „a îngălbeni de tot,

complet” < žloutnout „a îngălbeni”; zodpovědět otázku „a răspunde la o întrebare” < odpovědět, cu dublă sufixare (od-po-) din vědět „a ști”; forma z-od-po-vědět are, dupá cum se vede, triplă sufixare; perechea imperfectivă se face de la rădăcina Π-vídat: z-od-po-vídat etc. – zodpovědnost „responsabilitate“; zesílit ND „a (se) întări, a deveni puternic” < sílit, sílet D „a fi puternic“: vítr ještě zesílil „vântul chiar s-a întețit”; led zesísil „cheața s-a îngroșat”; zesílil hlas „și-a ridicat vocea”; rădăcina de bază este síla „forță, putere” (mai ales în sens fizic; cf. politická moc „putere politică”)

În neologisme. zdigitalizovat < digitalizovat „a digitaliza”: Na této stránce najdete přehled zdigitalizovaných titulů z fondu Městské

knihovny v Praze. „La această pagină, veți găsi lista titlurilor digitalizate din fondul Bibliotecii Municipale [ad-litt. „orășenești”] din Praga”.

• Prepoziția z, ze are sens spațial „din, de, de undeva”: je z Prahy „e din Praga”; a co z toho máš? „și ce (avantaj etc.) ai din asta?”; cf. situația prepoziției od, al cărei sens este similar, în unele contexte.


__________188

za-1. adaugă verbului sensul „după, în spate”: zapadnout „a cădea după un

obiect, în spatele unui obiect” < padnout „a cădea”: kniha zapadla za skříň (acuzativ) „cartea a căzut în spatele dulapului”; slunce zapadlo (za obzor, A) „soarele a apus (după orizont)”

2. arată pătrunderea în interiorul unui obiect: zatlouci / zatlouct „a înfige bătând” < tlouci / tlouct „a bate”: zatlouct na dveře „a bate la ușă”

3. adaugă verbului sensul „spre, pe la”: zajet (k nĕkomu) „a trece (pe la cineva) < jet „a merge cu un vehicul”; similar cu verbul jít – zajít, zašel / zašla

4. arată că acțiunea duce la acoperirea, ascunderea unui obiect: zahrabat „a ascunde îngropând” < hrabat „a grebla, a scormoni”, zašpinit „a acoperi cu murdărie, a murdări” < špinit „a murdări”; zajet psa „călca un câine (cu mașina)”

5. arată că subiectul îndeplinește acțiunea cu plăcere și / sau o nume perioadă: zakouřit si „a fuma cu plăcere, a trage un fum” < kouřit „a fuma”; zatancovat (si), de asemenea zatančit (si) < tancovat „a dansa” – tanec „dans”; šli jsme si zatancovat „am plecat să dansăm” (= o perioadă de timp am petrecut dansând); zatančil si sólo „a dansat solo (singur)”

6. arată că acțiunea verbului se săvârșește o singură dată: zařvat „a scoate un urlet” < řvát „a urla, a zbiera”: zařvala bolestí „(ea) a urlat de durere“

7. exprimă terminarea unei acțiuni, ducerea ei până la capăt: zašroubovat „a înșuruba (până) la refuz, a înșuruba bine” < šroubovat „a înșuruba”

Scheme derivaționale__________

__________189

VI. Câteva scheme derivaționale

În paginile următoare vom prezenta câteva scheme derivaționale tipice, bazate pe frecvență. Acestea doresc să extindă, din alt unghi de analiză, datele prezentate mai sus, prin analizarea sensurilor de bază ale prefixelor verbale. Am ales, așadar, câteva dintre cele mai uzuale verbe, care au un bogat sistem derivațional și care pot oferi exemple relevante de analiză. Nu poate fi vorba, desigur, de o schemă completă, ci de a analiza principalele modalități de derivare și, totodată, de aspectualizare a acțiunii verbale. O listă completă de acest fel se poate face într$un dicționar sau într$un lexicon, cum sunt cele întocmite de Confortiová 1991 și de Esvan 2007. Și dicționarele explicative uzuale ori specializate (de exemplu Filipec și colectiv 2001; Klégr 2007; Svozilová – Prouzová – Jirsová 2005 etc.) sau cele bilingve (cum ar fi seria publicată de editura Lingea, inclusiv în format electronic, sau Stati și colectiv 1967) oferă numeroase exemple utile dar, evident, dispersate în ordine alfabetică.

Ca atare, ne$am propus să alegem câteva situații tipice care arată, pe de o parte, mecanismul derivării precum și, implicit, mecanismul perfectivizării verbale urmat de mecanismul deperfectivizării – reimperfectivizării postderivaționale. Este un proces nu numai interesant, ci esențial înțelegerii verbului ceh (și slav, în general). Deși, cum spuneam, schemele nu acoperă toate situațiile posibile, ele reflectă cazuri statistic frecvente, relevante și, sperăm, utile tuturor celor care doresc să învețe limba cehă și să stăpânească verbul ceh.


__________190

být – Π$být / Π$bývat (se) „a fi, a exista“

dobýt / dobývat „a cuceri, a obține (prin cucerire etc.)”on to těžko dobyl „a reușit asta cu greu, a obținut asta cu greu”dobýt se / dobývat se (do něčeho) „a năvăli, a ataca”

odbýt / odbývat (si) „a reuși, a realiza (ceva); a expedia”on si úspěšně odbyl zkoušky „a reușit cu succes la examen”odbýt se / odbývat se „a trece, a se duce”

nabýt / nabývat a obține” (= získat), cu acuzativul ori cu genitivulnabyl půdu (A) „a achiziționat (un) teren”nabyla jistoty (G) „a căpătat încredere (în ea)”nabyla vědomí „și-a revenit în fire, și-a recăpătat facultățile”

zbýt / zbývat „a rămâne (din mai mult)” (zůstat z celku a rămâne dintr$un întreg); a rămâne, a persista (ca urmă etc.)

to je všechno / (col.) všecko, co z toho zbylo „asta-i tot ce a rămas”zbyly mu jen oči pro pláč „nu i-a rămas decât să plângă, să regrete”na mladí (na + A) zbyly jen vzpomínky „din tinerețe au rămas doar

amintirile”

dát Π$dat / Π-dávat „a da, a acorda”

dodat / dodávat dodat zboží „a livra, a furniza marfă”dodal objednané zboží „a livrat produsele cerute”„a adăuga (și fig.)”dodej, prosím, sůl „adaugă, te rog, sare”k tomu lze dodat, že... „la acestea putem adăuga (faptul) că...”„a mări, a accentua”dodal mu odvahy „i-a dat curaj”


__________191

oddat / oddávat „a căsători, a uni prin căsătorie”(on) oddal snoubence i$a căsătorit pe cei logodițioddat se / oddávat se „a se deda (la), a se lăsa pradă”oddal se pití „s$a dedat băuturii, a luat$o pe calea băuturii”oddal se myšlenkám „s$a lăsat furat / cuprins de gânduri”oddal se bohům „s$a dedicat (slujirii) zeilor”

nadat / nadávat „a înjura, a insulta” – nadávka insultă, injurienadal mu do zlodějů l-a luat drept hoțnadává jako špaček „înjură ca la ușa cortului” (ad-litt. ca un graur)na něj pořád nadává „îl înjură mereu”jak se tomu nadává? (col., Moravia) „cum (naiba) se cheamă asta?”

podat / podávat „a da, a înmâna, a fi la serviciu (în sport)”mohl bys mi podat sůl? „îmi poți da sarea?”ona podala žalobu „(ea) a depus o plângere”před hodinou jsem podal demisi, atmosféra je už tam nesnesitelná „în

urmă cu o oră mi-am dat demisia, atmosfera e deja insuportabilă”už jsi podal daňové přiznání? „ți$ai depus declarația de venit?”podal zprávu o všech událostech „a făcut un raport despre tot ce s-a

întâmplat” (ad-litt. despre toate evenimentele)podala mu ruku (ea) i$a dat mânapodala mu / jí pomocnou ruku i$a întins (lui / ei) o mână de ajutorpodej mu prst a pak ti utrhne celou ruku „îi întinzi o mână și el ți-o

smulge toată (din umăr)” (ad-litt. „îi întinzi un deget, iar el îți smulge toată mâna”)

oběd se podává od 13 [třinácti] do 15 [patnácti] „prânzul se servește de la unu la trei (după$amiază)”

prodat / prodávat „a vinde” – prodavač, prodavačka „vânzător, vânzătoare”; prodej M „vânzare”; na prodej „de vânzare” (na + A – denotă acțiune)

prodal to skoro zadarmo „a vândut aproape gratis”prodávají to velice levně „vând (asta) foarte ieftin”svou kůži prodal draho „și$a vândut scump pielea”


__________192

ale on se umí prodat știe să-și vândă marfa (fig.)

přidat / přidávat a adăuga, a mai pune (ceva); a mări; a accelerapřidejte trochu másla „mai puneți un pic de unt”on si přidal polévku „și-a mai pus supă”přidej do kroku „bagă mare” (= „mărește pasul, mărește viteza”)přidal plyn 1. „a (mai) pus gaz;” 2. (fig.) „a mărit viteza”musíš v práci přidat „trebuie să depui efort mai mult” (ironic)dostal přidáno „i$au mărit leafa”na to mu přidali „i-a mai dat (bani etc.) pentru asta”

předat / předávat „a (pre)da, a înmâna, a transmite”předat zprávu „a transmite un mesaj, o știre”předseda mu předal slovo „președintele (de ședință) i-a dat cuvântul”chceme petici předat prezidentovi „dorim să înmânăm petiția

președintelui (țării)” (= șefului statutului)on mu předal štafetu „i-a predat ștafeta”počkejte, předám Vám ho (k telefonu) „așteptați puțin, vi-l dau (la telefon)”předat se / předávat se „a da prea mult” (omylem „din neatenție”)ten se nepředá „ăstuia nu-i scapă nimic în plus” („nu dă niciodată mai

mult decât trebuie” = „e zgârcit, e calculat”)

udat / (udávat) „a da, a indica” (poskytnout údaje); „a denunța”; „a se debarasa (de)” – udavač, (rar și udávač) M „denunțător, turnător” (policejní udavač turnător la poliție)

nám všem udal konkretní příklady „nouă tuturor ne$a dat (ne$a oferit) exemple concrete”

udal se (= vzdal se) policii „s$a denunțat (singur), s$a predat singur”udal ho Němcům „l-a denunțat / turnat nemților”udát se „a se produce, a avea loc”událo se mnoho věcí „s$au întâmplat multe lucruri”

vydat / vydávat „a edita, a publica”; „a emite”; „a scoate” – vydání „ediție”; vydavatel „editor”


__________193

konečně knihu vydali „în sfârșit, au editat cartea”on vždy vydává rozkazy „el dă mereu ordine”ona to vydává za jisté „ea vinde asta drept adevăr” (= zice, pretinde că e

adevărat)vláda vydala prohlášení „guvernul a emis un comunicat1”vydali na něj zatykač „au emis un mandat de arestare pe numele lui”o tom vydal svědectví, že... „despre asta a depus mărturie că...”nevydal ani hlásku „n-a scos un cuvânt”vydat se / vydávat se (za něco, za někoho) „a se da drept (ceva, cineva)”;

„a porni (la drum)”on se často vydává za znalce „face adesea pe știutorul”ráno jsme se vydali na cestu „am pornit la drum de dimineață”vydala se ulicí Edgar Quinet, pak utekla „a luat-o pe strada Edgar Quinet,

apoi a șters-o”

vzdát / vzdávat „a renunța, a abandona” (= odstoupit / odstupovat); (livr.) „a manifesta, a arăta”

vzdal nerovný boj „a abandonat o luptă inegală”favorit (to) vzdal „favoritul a abandonat (lupta, întrecerea)”jemu vždy vzdali úctu / čest „totdeauna i$au arătat respect”vzdát se / vzdávat se „a capitula, a se preda”on se konečně vzdal bezpodmínečně „în sfârșit, (el) s-a predat

necondiționat”tenista se vzdal ve druhém setu „tenismanul a abandonat (s-a predat) în

setul doi”vzdali se bez boje „s-au predat fără luptă”vzdal se trůnu ( = zřekl se) „a renunțat la tron”vzdal se všech funkcí a pak emigroval do Austrálie „a renunțat la toate

funcțiile, apoi a emigrat în Australia”

1 În acest context, prohlášení se traduce cel mai bine prin „comunicat”; altfel, înseamnă și „declarație, proclamație”.


__________194

jít / chodit (imp. / iter.) – Πjít / Πchodit (perf.) – Πcházet (imp.)jet / jezdit (imp. / iter.) – Πjet / Πjezdit (perf.) – Πjíždět (imp.)

Verbele de mișcare jít / chodit ~ jet / jezdit și derivatele lor au o situație aparte, din cauza frecvenței și a importanței lor în lexic. Opoziția inițială, arhaică dintre jít / chodit, pe de o parte, și jet / jezdit, pe de altă parte, a fost „a merge pe jos” ~ „a merge tras de cal” și / sau „a merge pe cal”. În epoca modernă, opoziția a devenit „a merge pe jos” ~ „a merge cu un vehicul”. Multe construcții sunt simetrice cu jít / chodit și, respectiv, jet / jezdit, precum și cu derivatele lor; totuși, trebuie ținut seama de faptul că unele forme se folosesc uzual numai cu perechea jít / chodit și, respectiv, jet / jezdit.

dojít / docházet ~ dojet / dojíždět „a sosi (undeva, intrând undeva)”došel / dojel k mostu „a ajuns la pod (pe jos / cu un vehicul)”došel k cíli „și-a atins scopul” [nu se folosește dojel k cíli, decât dacă, din

context, reiese că e vorba de o deplasare cu un vehicul la un țel / la o țintă anume]

došel pro lékaře „s-a dus după doctor”došel mi benzín „mi s-a terminat benzina” (= sunt în pană e benzină)došla mu trpělivost „e la capătul răbdării”došel mu dech „de-abia respiră”jak k tomu došlo? „cum se face? cum a fost posibil?” (ad-litt. „cum s-a

ajuns la așa ceva?”)

odejít / odcházet ~ odjet / odjíždět „a pleca, a părăsi (un loc etc.); a se strica”odešla z místnosti a začala brečet „a ieșit din cameră și a început să

plângă”všichni odcházejí z kanceláře „pleacă toți din / de la birou”právě odešla do práce „(ea) tocmai a plecat la lucru”odešel mi počítač „mi s-a dus calculatorul” (= nu mai funcționează)tatínek odchází do důchodu „tata iese la pensie”odjel z města „a plecat din oraș, s-a dus din oraș”včera odjeli na dovolenou do Řecka „ieri au plecat în concediu în Grecia”vlak odjel z Vídně v 7 [sedm] ráno „trenul a plecat din Viena la ora 7

dimineața”


__________195

vlak odjíždí „trenul pleacă (acum, din stație)”

najít / nacházet ~ najet / najíždět „a da peste, a găsi” (și figurat)Perechea najet / nacházet se aplică, desigur, unor contexte în care e vorba

de vehicule.náhodou našel svetr „din întâmplare, a găsit pulovărul”najel na minu „a dat peste o mină” (= a dat cu mașina peste o mină)kolik to má najeto? „cât are la bord?” (= câți kilometri a parcurs?)našli společnou řeč „au găsit un limbaj comun”čí stopu našli? „de a cui urmă au dat?”v lese těžko našli cestu „au găsit cu greu drumul prin pădure”našla si milence „(ea) și-a găsit iubitul”najdeš si chvilku i pro mě? „vei găsi un moment și pentru mine?”tam si našel smrt „acolo și$a găsit moartea”nenacházím slov (G pl. după negație, arhaism într$o expresie) „nu$mi

găsesc cuvintele, nu știu ce să (mai) spun”měsíc po zemětřesení, ještě nacházejí ztracené věci „la o lună de la

cutremur încă mai găsesc lucruri pierdute / rătăcite”v důchodu nachází potěšení v přírodě „la pensie își găsește pacea în

natură”loď najela na mělčinu „vaporul s$a împotmolit = a eșuat la mal”kameraman najel kamerou na Alenu „operatorul a plimbat camera asupra

Alenei”továrna najíždí na výrobu nového modelu „fabrica va introduce în

fabricație / producție un model nou”

pojít / pocházet „a muri, a da ortul popii” / „a proveni” [atenție! cele două forme nu sunt, de această dată, complementare, au sensuri diferite!]

pes pošel hladem „câinele a murit de foame”ona pochází z bohaté rodiny „ea provine dintr-o familie înstărită”pochází z Ameriky „e de origine americană, provine din America”


__________196

člověk pochází z opice „omul se trage din (= provine din) maimuță”nervózně pochází místností „se plimbă nervos de colo-colo prin cameră”

přijít / přicházet ~ přijet / přijíždět „a sosi” Sens similar cu al derivatelor dojít / docházet etc., cu nuanța că derivatele

cu prefixul do$ accentuează ideea de intrare într$un loc, într$un edificiu, iar derivatele cu prefixul při$ accentuează ideea de apropiere de o țintă; multe construcții sunt reciproc înlocuibile, de exemplu přišel / došel včas, přišel / došel na fakultu etc.

přišel k Aleně s velkým zpožděním „a ajuns la Alena cu mare întârziere” (= a venit pe jos)

přijel k Aleně s velkým zpožděním „a ajuns la Alena cu mare întârziere” (= a venit cu un vehicul, cu automobilul personal sau cu autobuzul sau cu trenul etc.)

právě přichází / přijíždí „tocmai vine pe jos / cu un vehicul”odešel / odjel hned, jakmile slyšel zprávu „a plecat (pe jos / cu un vehicul)

imediat ce a auzit vestea”na návštěvu přišli všichni „în vizită au venit / au sosit toți”na návštěvu přijeli všichni „în vizită au venit / au sosit toți” (cu mașina, cu un

vehicul; accentuează ideea că au venit cu un vehicul, nu că au venit pur și simplu)hele, tys přišel jako na zavolanou „dom’le, ai picat la țanc”přišel ti balík „ți-a sosit un pachet / colet”naše holčička přišla na svět [narodila se] v sedm večer „fetița noastră a

venit pe lume [s$a născut] la șapte seara”můj syn konečně přišel k rozumu „fi-meu și-a recăpătat, în sfârșit,

rațiunea”jak to přijde, že... „cum se face că...”přijde mi to docela divné „mi se pare de$a dreptul ciudat”to ani nepřichází v úvahu „nici nu poate fi vorba, nici nu intră în discuție”přijít / přicházet o něco „a pierde” [atenție! prepoziția o modifică radical

sensul de bază al verbului]za války přišla o manžela „în timpul războiului (ea) și-a pierdut soțul”přišli o poslední košili „au pierdut tot ce aveau, au ajuns la sapă de

lemn” (expr., ad-litt. „au pierdut și ultima cămașă”)


__________197

jak básníci přicházejí o iluze „cum scapă poeții de iluzii” (titlul unui film de succes din anii ’80).

rozejít se / rozcházet se ~ rozjet se / rozjíždět se „a se despărți”; rozjet „a porni, a începe”

rozešli se jako přátelé „s$au despărțit prieteni”právě se rozešel se svou přítelkyní „tocmai s$a despărțit de prietena lui” (=

nu mai sunt împreună)rozešli jsme se před divadlem „ne-am despărțit în fața teatrului”továrna rozjela výrobu „fabrica a început să producă”rozjedeme to! „hai la treabă, hai să începem”

vyjít / vycházet ~ vyjet / vyjíždět „a ieși (de undeva), a porni; a proveni (e undeva)”

lidé vyšli do ulic „oamenii au ieșit în stradă” (pe jos)lidé vyjeli do ulic „oamenii au ieșit în stradă” (cu mașinile etc.)pravda vyšla najevo „adevărul a ieșit la iveală”všechno vyšlo najevo „totul a ieșit la iveală”oni (si) vyšli na procházku „au ieșit la plimbare”on vyšel ze cviku „și-a ieșit din mână” (= nu mai are antrenament)to už vyšlo z módy„ s$a demodat” (= a ieșit din modă)není snadné s ním vyjít „nu e deloc ușor să o scoți la cap cu el” (=

este un om dificil)vycházím z předpokladu, že... „pornesc de la ideea că... presupun că...”vyšlo to levněji / nastejno „a ieșit mai ieftin / la fel” (despre prețuri)vyšlo to na něj „a ieșit că el a trebuit s-o facă, sorții au căzut pe el”nevyjde mu na to čas „(el) nu va avea timp pentru asta”přijdu, pokud mi to vyjde „vin dacă pot” (= dacă-mi permite timpul, dacă

am posibilitatea)


__________198

hledat, ipf. „a căuta, a prospecta” (= pátrat)Rădăcina hled$ are sensul generic „a vedea ceva, a căuta ceva”; similar

hledět = dívat se (na něco / někoho) „a se uita (la ceva / la cineva).Prin procesul derivațional, apar alternanțe ale rădăciniiΠhlédnout (col. Πhlídnout) ~ Πhlížet

dohlédnout (dohlídnout) / dohlížet „a (putea) vedea (până departe)”kam až oko dohlédne „cât vezi cu ochii”na toho dohlédni „fii atent la el / la ăsta”

nahlédnout / nahlížet „a se uita atent, a scormoni cu privirea”pozorně nahlédl dveřmi „s$a uitat atent prin ușă”nahlíží do slovníku „se uită în dicționar”nahlíží na to, že... „consideră că...” (= míní, že...)

pohlédnout, pohledět / pohlížet (na někoho / na něco) „a se uita la, a privi la” –> pohled (na něco) „privire (asupra, la ceva)”; pohlednice „ilustrată”

na to je radost pohledět „e o adevărată plăcere să te uiți la asta”kradmo se na ni pohlédl „s-a uitat pe furiș la ea”letmo na sebe pohlédli „au schimbat priviri (cu subînțeles)”pohleďte! „(ia) uitați$vă!”pohlédla na mě překvapeně „s$a uitat mirată la mine”pohleděla mi do očí „(ea) s$a uitat în ochii mei”

přehlédnout / přehlížet někoho / něco „a ignora pe cineva / ceva” (= nevšimnout si, ignorovat)

přehlédl problém „a ignorat / a desconsiderat problema”nemůžeš to přehlédnout „nu poți ignora acest lucru”on vždy přehlíží její chyby „mereu ignoră / trece cu vederea greșelile ei”

shlédnout / shlížet (na koho / na něco) „a se uita (de sus) la cineva”ona na něj shlíží „(ea) se uită de sus la el” („disprețuitor” = přezíravě)


__________199

vyhlédnout / vyhlížet (z čeho ven) „a se uita (de undeva / din ceva spre afară)”

vyhlédla z okna ven „se uita pe geam afară, privea afară de la fereastră”

vyhlédnout si / vyhlížet si „a alege, a selecta; a aștepta” (privind); (rar) „a arăta” (= vypadat)

schválně jsem si vyhlédl tropické město „intenționat am ales un oraș tropical”

vyhlížel první vlaštovky „aștepta primele rândunele”to vyhlíží zvláštně (= to vypadá zvláštně) „arată ciudat”

vzhlédnout / vzhlížet (ke komu / k čemu) „a se uita (în sus) la, a admira”vzhlédl k obloze „s$a uitat la cer”vzhlížel k ní jako k Panně Marii „se uita la ea ca la Dumnezeu” (ad-litt. „ca

la Sf. Fecioară”)

zhlédnout / zhlížet (něco) „a vedea (ceva)”; (zhlížet se) „a adora, a venera” (= a se uita cu admirație la cineva / la ceva)

zhlédl jsem výstavu „am văzut galeria (de artă)”ona se vždy zhlíží v zrcadle „ea se privește mereu în oglindă”on se v ní zhlíží „(el) o adoră”


__________200

hnát (ženu, hnal) „a conduce, a mâna, a duce, a dirija”hnal koně tryskem „mâná / a mânat calul la galop”vítr hnal sníh „vântul mătura zăpada” (la pasiv: sníh byl hnaný větrem

„zăpada era măturată de vânt”)obilí žene do klasu „grâul dă în pârg”Πhnat / Πhánět

dohnat / dohánět (někoho) = dostihnout, dostat se na stejnou úroveň „a ajunge din urmă, a prinde (pe cineva)”; (= přivést, přinutit) „a îndemna, a forța”

dohnali ho „l$au prins din urmă”dohnal ztracený čas „a recuperat timpul pierdut”dohnal ji k slzám „a impresionat-o până la lacrimi”dohnali ho k šílenství „l$au înnebunit, l$au făcut să înnebunească”dohnali ho k zuřivosti „l$au înfuriat”dohání ho k zuřivosti „(asta, ceva etc.) îl înnebunește”

odehnat / odhánět „a îndepărta, a alunga”to mu odehnalo smutné myšlenky „asta (lui) i$a alungat gândurile triste”odehnala slepice „(ea) a alungat găinile”odhání bídu ode dveří (zicală) „alungă sărăcia de la ușă” (= vydělávat na

skromné živobytí „a trăi modest”)

nahnat / nahánět „a mâna la locul său, a (con)duce” (și fig.)nahnal dobytek „mâná / a mânat vitele”nahnal mu strach „i$a inspirat teamă, l$a înfricoșat”to mu nahání strach „asta îl îngrozește”z toho měla nahnáno „(ea) era îngrozită (de acest lucru, de asta etc.)”

nahnat se / nahánět se „a veni în număr mare, a se scurge în număr mare”lidé se nahnali do obchodu „oamenii au dat năvală în magazin”

pohnat / pohánět (někoho někam, někoho k něčemu) a chema, a ordona să vină –> pohon „tracțiune” – pohon na přední / zadní kola „tracțiune față / spate”


__________201

pohnala ho před soud / k soudu „l$a dat în judecată, l$a chemat în judecată”

za to ho pohnali k zodpovědnosti „pentru asta l$au tras la răspundere”pohání koně bičem „mână calul cu biciul”

přehnat / přehánět „a exagera, a (în)trece limita”s tím dítětem to už přehnal „(el) a exagerat cu copilul ăsta”to jsi přehnal „ai întrecut măsura, deja e prea mult”přeháníš „exagerezi”nic se nemá přehánět „toate cu măsură” (ad-litt. „nimic nu trebuie

exagerat”)

sehnat / shánět „a obține, a face rost, a procura”kde seženu tu knihu? „unde fac rost (unde găsesc) cartea asta?”sežeň taxíka a jeď domů „ia un taxi și du$te acasă”je lehké to sehnat „se găsește ușor (= e ușor de găsit)”ona shání práci „(ea) caută de lucru”sháníme sekretářku „căutăm secretară (anunț)”sháněl jsem nějaké dobré vínko „căutam / am căutat un vin (= vinișor)

bun”šéf tě sháněl „te căuta șeful”


__________202

jmout se (něco; dojmu, dojal, dojat), (pf., livresc) „a începe, a porni (să faci ceva etc.)”; face pereche aspectuală cu jímat, ipf. „a apuca, a prinde”, de exemplu într-o expresie precum z toho mě jímá hrůza „mă apucă groaza”. Ambele forme se folosesc rar ca atare. În schimb, sunt frecvente derivatele lor, în pereche aspectuală, construite pe modelul simetric Π j m o u t ~ Π j í m a t

dojmout / dojímat (někoho) „a impresiona, a afecta, a atinge (fig.) pe cineva” –> dojem „impresie” – první dojem „prima impresie” etc.

hudba mě dojala k slzám „muzica m$a impresionat (până) la lacrimi”byla hluboce dojata „a fost profund mișcată”to mě vždy dojímá „asta mă tulbură mereu”

odejmout, odnít (někomu něco; odejmu, odňal, odňat) / – [nu are pereche imperfectivă) „a îndepărta, a lua”

odňali mu licenci „i$au retras licența”pas mu byl odejmut „i$a fost retras pașaportul”

najmout (si) / najímat (si) (vzít do nájmu) „a lua cu chirie” –> nájem „chirie” – dát něco někomu do nájmu; stanovit nájem „a fixa chiria”

ona si najala soukromého detektiva „(ea) a angajat (= închiriat) un detectiv particular”

on si najal / on si vzal advokáta „și-a luat avocat”

pronajmout / pronajímat (něco někomu) „a închiria ceva cuiva (sens similar cu cel de mai sus)”

pronajímá pokoje studentům „închiriază camere studenților”

přejmout / přejímat „a prelua, a lua, a accepta”metodu přejali „a prelua metoda”

přijmout / přijímat „a accepta, a primi” –> příjem „primire, recepție, acceptare”; příjem pacientů (în spitale) „primirea pacienților” etc.

to nemohu přijmout „nu pot accepta / primi (acest lucru)”jeho pozvání přijali „au acceptat invitația lui”


__________203

přijali všechny následky „au acceptat toate consecințele”přijměte, prosím, mou / moji omluvu „primiți, vă rog, scuzele mele”byl přijat [pasiv] za člena „a fost acceptat / primit ca membru”přijímá podání „primește serviciul” (în sport: tenis, volei etc.)to nepřijímá signál „(asta / acest aparat etc.) nu primește semnal”dobře umí přijímat rány „știe să primească lovituri”

sejmout (sejmu, sňal, sňat) / snímat „a da jos, a îndepărta”; (pentru sensul imperfectiv) „a nota, a înregistra; a scana; a face poze” –> snímek „fotografie, cadru” (de film) – letecký snímek „fotografie aeriană”

sňali mu otisky prstů „i$au luat amprentele”portrét sňala ze zdi „(ea) a dat jos portretul de pe perete”

vyjmout / vyjímat (vyjmu, vyňal, vyňat) „a îndepărta, a scoate, a înlătura” –> výjimka „excepție” – udělat výjimku „a face o excepție”

hned vyňal brýle z pouzdra „a scos imediat ochelarii din etui” vyjmout a (pak) vložit text (în limbajul calculatoarelor) „a elimina și (apoi) a

insera textul” (eng. cut and paste)vyjímá se to dobře na papíře „pe hârtie arată bine” (= se evidențiază bine,

se vede bine pe hârtie)

vzejmout se (livresc, rar) / – [nu are pereche imperfectivă) „a lua foc” (= vznítit se)

dřevo se ihned vzňalo „lemnul s$a aprins imediat”


__________204

mluvit „a vorbi”mluvit nesmysly „a vorbi, a spune vrute și nevrute / aiureli”mluvit potichu „a vorbi încet / în șoaptă”Πmluvit / Πmlouvat

domluvit (si) / domlouvat (si) „a aranja, a stabili; a termina de vorbit”domluvili si schůzku „au aranjat întâlnirea”domluveno! „s-a făcut, s-a aranjat”ještě jsem nedomluvil „nu am terminat încă de vorbit”nechte mě prosím domluvit „permiteți-mi să termin (de vorbit)”domluvit se / domlouvat se „a fi de acord; a se face înțeles”domluvili se, že se sejdou „s-au înțeles să se întâlnească”domluví se plynně korejsky „vorbește coreeana fluent”domluvíš se česky? t„e faci înțeles în cehă?” (= vorbești ceha bine?)

namluvit / namlouvat (něco někomu) 1. = nalhat „a amăgi, a ameți pe cineva; 2. a lăsa un mesaj (la robotul telefonic etc.); 3. a dubla (un film etc.); a vorbi mult”

kdo ti tohle namluvil? „cine ți-a spus asta? cine te-a amețit cu vorba?”namluvil jí (D), že... „i$a băgat (ei) în cap că...”namluvil vzkaz na záznamník „a lăsat un mesaj pe robot (la telefon)”moc toho nenamluví „nu e prea vorbăreț / vorbăreață”namluvit si / namlouvat si „a$și găsi perechea”namluvil si děvče „și-a găsit o prietenă”

pomluvit / pomlouvat (někoho / něco) „a defăima (pe cineva, ceva)”–> pomluva „ponegrire, defăimare”

začali ji pomlouvat „au început s-o ponegrească”

přemluvit / přemlouvat (někoho k něčemu) „a convinge pe cineva de ceva”on se nechal přemluvit k tomu „s$a lăsat convins să...”ona se snadno nechá přemlouvat „se lasă ușor convinsă” (de obicei, de

regulă)


__________205

přimluvit se (u někoho za někoho u + G – za + A) / přimlouvat se „a pune o vorbă (bună) pentru cineva pe lângă altcineva”

zase se u něj přimluvil za svou dceru „iarăși a pus o vorbă bună pentru fiică-sa”

smluvit (se) / smlouvat (se) „a aranja, a soluționa” –> smlouva „acord, înțelegere” – mezistátní smlouva „acord interstatal”

na čem se smluvili? „asupra cărei probleme au căzut de acord?”

vymluvit / vymlouvat (něco někomu) „a descuraja, a convinge pe cineva de contrariul a ceva” –> výmluva (pro něco, za něco) „scuză, pretext pentru” (s výmluvou na to „cu scuze pentru acest lucru)

vymluvil jí to „a convins-o de contrariul”vymluvit se / vymlouvat se (na něco) „a se scuza de / că”vymluvil se na nemoc „a invocat boala drept scuză”vymluvila se na bolest žaludku „a invocat durerea de stomac drept scuză”


__________206

pít, piji / piju, pil „a bea”Πpít / Πpíjet

dopít / dopíjet „a termina de băut; a bea până la fund”dopil kávu a odešel „a băut cafeaua și a plecat” (= a terminat de băut

cafeaua...)on prostě dopil po něm „el, pur și simplu, a băut după el” (= i-a terminat băutura)

napít (se) / – (nu are pereche aspectuală) „a bea ceva, a lua una mică; a bea cam mult, a se îmbăta”

dál mu napít „i$a dat (lui) să bea ceva”napil se na jeho zdraví „a băut în sănătatea lui”mám chuť se napít „am chef de o băuturică, de una mică”rád se napije „o cam trage la pahar / la măsea”

opít (se) / opíjet (se) 1. (někoho něčím – A + I) „a îmbăta pe cineva” 2. (z něčeho) „a se îmbăta până la inconștiență, a se îmbăta criță”

tím se opil „a cam tras la pahar, a supt cam mult”zase se opil do bezvědomí „iar s-a îmbătat criță”

propít (se) / propíjet (se) „a bea ceva, a petrece vremea la un pahar”; (refl.) „a suge” (de exemplu hârtia; folosit și figurat)

on dost propil „a băut destul”inkoust se propil papírem „cerneala s-a absorbit în hârtie” (= „hârtia s$a

îmbibat cu cerneală”)

připít (si) / připíjet (si) (+ D) „a bea pentru cineva, în cinstea cuiva”připili mu na zdraví „i-au urat sănătate (bând un pahar)”s ním si připil „a ciocnit paharul cu el, a băut un pic cu el”připíjím na jeho čest „propun să bem / să ținem un toast în cinstea lui”

vypít (si) / vypíjet (si) „a bea ceva, a bea până la capăt / la fundul paharului” (= dopít); fig. „a suferi de pe urma a ceva”


__________207

vypil to dvěma doušky (col. dvěma douškama) „a tras băutura din două înghițituri”

vypil kalich hořkosti až do dna „a băut până la fund din cupa amărăciunii”ten si to vypije „o să vadă el” (= něco provedl a čeká ho trest „a săvârșit o

faptă și îl așteaptă o pedeapsă”)


__________208

psát, píšu, psal „a scrie”Aflat în pereche aspectuală cu napsat, napíšu, napsalnapíšu ti to „îți voi scrie”měl to napsáno v obličeji „(asta o ) avea scris pe obraz”Mel Gibson sám napsal scenář „M. G. însuși a scris scenariul”kdo to napsal? „cine a scris (asta)?”În secvențe cu derivate prefixate, perechile se fac pe modelul

Πpsat / Πpisovat

dopsat (dopíšu, dopsal) / dopisovat „a termina de scris, a duce la capăt scrisul”; dopisovat si „a coresponda” – dopis „scrisoare”; Dopisy Olze „Scrisori către Olga” (titlul unui volum de Václav Havel)

dopisuješ si s někým? „corespondezi cu cineva?”

odepsat (odepíšu, odepsal) / od(e)pisovat „a răspunde la scrisori; a deduce, a scădea (dintr-o socoteală etc.)”

odepsala na jeho dopis „(ea) a răspuns scrisorii lui”částka byla odepsána z vašeho účtu „suma a fost dedusă (= scăzută) din

contul dv. (= a fost inclusă în socoteala dv.)”

přepsat / přepisovat „a transcrie, a copia (în scris); a suprascrie” (un fișier în calculator) –> přepis „transcriere, copiere”

ona to přepsala načisto „(ea) a transcris (asta) pe curat”přepiš mi to na počítači „transcrie-mi asta la calculator”přepiš to tím „suprascrie asta cu asta” (= înlocuiește acest fișier cu celălalt fișier)přepsal se a „greșit scriind, a transcris greșit”

připsat / připisovat 1. „a adăuga (ceva) în scris”; 2. (něco někomu / něčemu) „a atribui (ceva / cuiva sau pentru altceva)”

toto vítězství si připsal „victoria și$a trecut-o în contul lui”úrok byl připsán na účet „dobânda a fost adăugată în cont”vinu vždy připisují jemu „mereu aruncă vina pe el”


__________209

říci, říct / říkat „a spune, a zice”; pereche aspectuală arhaică cu alternanță internă pentru pf. / ipf. Derivatele aspectuale ale formelor sunt perfective, fiind de tip Πříci, Πříct, Πřeknout, Πříkat

doříct, doříci, doříkat, pf. (něco) „a termina (ceva) de spus, a încheia (o cuvântare etc.) după o întrerupere”; sens similar are și perechea dopovědět / dopovídat, ultima formă fiind folosită, dacă e nevoie, ca formă imperfectivă; de asemenea, sinonimă este și perechea aspectuală domluvit / domlouvat

zříci se, zříct se, zřeknout se, zříkat se (toate pf.) + G (něčeho) „a renunța (la ceva); a se dezice (de), a abjura, a repudia”

zřekl se svého nároku na trůn „a renunțat la pretenția (de a urma) la tron”všeho se zřekl „s-a dezis de tot / de toate”

podřeknout se, podříci se, podříct se = proříci etc. (vezi mai jos) proříci se, proříct se, prořeknout se „a lăsa să-i scape o vorbă, a arunca o

vorbă, a-l lua gura pe dinainte”


__________210

vědět „a ști, a cunoaște”Π( Π) v ěd ě t / Π( Π) v í d a tdovědět se, dozvědět se / dovídat se, dozvídat se (něco, o něčem; A sau o + L)konečně se to dozvěděl „într$un târziu, a aflat de asta / de acest lucru”to se nikdy nesmějí dozvědět „nu trebuie să afle asta niciodată”jak ses to dozvěděla? „cum ai aflat asta?” (interlocutorul este o femeie)jak ses to dozvěděl? „cum ai aflat asta?” (interlocutorul este un bărbat)

odpovědět / odpovídat „a răspunde” (la o întrebare etc.)odpověděl ti na otázku? „ți-a răspuns la întrebare?” (el, masculin, trecut)co na to odpovíš? „ce ai de zis la asta?” (= ce răspunzi la asta, la acuzație

etc.)musíš na inzerát odpovědět „trebuie să răspunzi la anunț”

napovědět / napovídat „a spune, a sufla cuiva” (de ex. unui actor etc.); „a da cuiva un indiciu”. Forma napovídat are două sensuri 1. (ipf.) sensul formei perfective și 2. (pf.) = nalhat „a face pe cineva să creadă ceva (ce nu este sau nu pare a fi adevărat), a amăgi pe cineva”

chytrému napověz, hloupého trkni (zicală) „deșteptului îi spui o dată, prostului de o mie de ori (și tot degeaba)”

popovídat si, ipf. (nu are pereche perfectivă, deoarece sensul este numai ipf.) „a sta de vorbă, a vorbi mult și de toate”

pěkně jsme si popovídali „am avut o discuție frumoasă (și lungă)”po setkání si můžeme klidně popovídat „după întâlnire, putem să

discutăm pe îndelete (și mult timp)”

zodpovědět (se) / zodpovídat (se) a răspunde (la ceva); (cu refl. si) „a fi răspunzător de”; (cu refl. se – za něco, z čeho) „a răspunde de ceva, a fi răspunzător de”

ona hned zodpověděla otázku „(ea) a răspuns imediat la întrebare”kdo za to tady zodpovídá? „cine răspunde aici de asta?”to si zodpověděl „a fost răspunzător de asta”z toho se zodpovídal „răspundea de asta / de acest lucru”

Limba cehă comună__________

__________213

VII. Ce este obecná čeština?

În paginile cărții am făcut câteva referiri la așa&numita „cehă colocvială”. Termenul nu reflectă întru totul ceea ce înseamnă, de fapt, obecná čeština, sintagmă care, în traducere, ar însemna „ceha de comunicare, ceha socială” sau, cum sugerează Jindřich Vacek (vezi mai jos), „ceha comună”, respectiv forma folosită în societate, un fel de koiné bohemicus1. Realitatea socio&lingvistică acoperită de sintagma obecná čeština nu este ușor de prezentat și de definit într&o lucrare dedicată, în primul rând, studenților români. Nici nu este ușor de tradus, dat fiind faptul că acoperă o realitate rareori întâlnită în cazul altor țări și/sau altor limbi. În lumea slavă, o situație – poate – similară o are limba slovenă (unde Renașterea Națională din sec. al 19&lea a fost puternic influențată de cea cehă), iar – la nivel mondial – și limba arabă.

Obecná čeština este, așadar, acea formă a limbajului cotidian și care, în plus, are câteva caracteristici care o deosebesc, de exemplu, de limba română vorbită („colocvială”) ori de engleza vorbită. Pentru a delimita cadrul așa&numitei obecná čeština, trebuie să facem apel la un scurt excurs istoric: după bătălia de la Muntele Alb (Bílá Hora, 1620), limba cehă a fost interzisă pe teritoriul național, devenind o limbă a exilului în care s&a scris o literatură de exil (exulantská literatura) timp de aproximativ două secole. Romantismul și mișcările de emancipare națională fac ca, la final de secol 18 și, mai ales, la începutul secolului al 19&lea, să se revină la o cultură națională. Intelectualii cehi, cărora li se interzisese folosirea limbii materne timp de circa două secole, s&au aflat în fața unei sarcini dificile: ce limbă literară să adopte drept model de referință? Limba exilului devenise arhaică și arhaizantă, totuși era limba unei vechi tradiții culturale. Limba vorbită, care evoluase – evident – în cele două secole de exil lingvistic era prea „vulgară”, prea „populară” pentru a fi adoptată

1 Termenul grec koiné a intrat în uz începând cu secolul al 19&lea; se referă la acel idiom popular grec dezvoltat între antichitatea târzie și epoca bizantină. Prin extensie, se referă la orice idiom popular, la acea lingua franca, limba de comunicare uzuală într&o anume societate.


__________214

ca noua limbă de cultură. Ca totdeauna în istorie, s&a făcut un compromis: limba literară urma – în linii mari – normele limbii scrise arhaizante, dar care urma să adopte, gradual, și unele forme folosite în limbajul cotidian. Procesul contopirii celor două limbi cehe, să spunem așa, a fost lung, anevoios și încă neîncheiat, dar cunoscând o dezvoltare mult mai rapidă în ultimele decenii.

Acest „purism lingvistic” a putut supraviețui datorită unor circumstanțe speciale, specifice secolului al 19&lea și primei părți a secolului 20, până după al doilea război mondial: romantismul, care preconiza – între altele – o cultură națională bogată și cultivarea valorilor trecutului; crearea statului cehoslovac, după primul război mondial, acțiune politică majoră care implica, evident, cultivarea unei culturi naționale tradiționale, vechi. Treptat însă, în ceha literară, în limba scrisă, se „insinuau” forme vii. În anii ’70 și ’80 ai secolului trecut, era deja uzual ca mulți autori să „strecoare” în textele lor modele de limbă cotidiană, de ceea ce numim obecná čeština. Václav Havel, de exemplu, folosește mult în unele piese ale sale elemente de obecná čeština.

Manualele care să prezinte străinilor, pas cu pas, elementele de cehă colocvială (sau „comună”), de obecná čeština sunt încă rare, dar – în ultimii ani – chiar manualele de învățat limba cehă au început să strecoare, încă din primele lecții, elemente de obecná čeština (de exemplu, Lida Holá, Čeština – krok po kroku). Trebuie să semnalăm aici lucrarea de pionierat a fostului lector de limba cehă la Universitatea din București, Jindřich Vacek care, la finalul anilor ’80, publica – la Tipografia Universității din București (cum se numea atunci) – se pare a doua lucrare dedicată limbii cehe colocviale (obecná čeština – Vacek 1988). Nici de atunci încoace nu s&au publicat, de altfel, foarte multe (Vacek citează o singură lucrare avută ca model: Jiří Hronek, Obecná čeština, curs litografiat, publicat în anul 1972 la Universitatea Carolină din Praga). În Cuvântul înainte, autorul (Jindřich Vacek) explică termenii folosiți; ceha colocvială are, de fapt, două sensuri: 1. aspectul vorbit al limbii literare; 2. ceha comună, adică tocmai această obecná čeština de care vorbim aici, cu o dezvoltare mai mare în Boemia; Moravia își menține tradiția de zonă „mai curată” în ansamblul vorbitorilor de limbă cehă. Dat fiind specificul sintagmei, am preferat să o păstrăm ca atare, nu să o traducem, ci să o explicăm.

Limba cehă comună__________

__________215

Obecná čeština este, așadar, forma uzuală, „populară” a limbii cehe

contemporane, este limba uzuală folosită în comunicarea cotidiană. Este o limbă

cu tendințe clare spre simplificarea și spre uniformizarea paradigmelor

flexionare. Acest lucru nu aduce însă nicio „ușurare” străinilor care, astfel,

trebuie să abordeze, cum s-ar spune, o altă limbă cehă. Nu intrăm aici în

discuțiile, nu rareori polemice, despre specificul limbii cehe colocviale și nici

nu dorim a susține, cu argumente pro sau contra, ideea că ceha colocvială, mai

exact obecná čeština, este sau nu o altă limbă, dacă este vorba de diglosie

(folosirea paralelă a două limbi). A o numi „o altă limbă cehă” ni se pare, totuși,

o exagerare. Existența acestui paralelism între cele două forme ale limbii cehe,

limba literară și limba „populară”, indică – mai degrabă – bogăție, diversitate,

subtilitate lingvistică.

Dat fiind faptul că îl ținem un curs de cehă colocvială cu studenții

avansați, aici atragem doar atenția asupra unor chestiuni generale. Trebuie

reținut, în primul rând, că – prin definiție – obecná čeština este, preponderent,

o limbă vorbită, am spune chiar o limbă exclusiv vorbită. Este drept că, în

ultimele decenii, ea și-a făcut gradual loc în multe opere literare, dar tot cu

scopul de a reda dialoguri firești, naturale, nefiltrate prin gramatica academică.

Vacek (1988) discută și problemele specifice verbului ceh. Foarte pe scurt,

probleme esențiale se pot rezuma în câteva puncte:

• extinderea infinitivelor &ct în cazul acelor verbe care, în limba literară, se termină în &ci, de exemplu moci / moct, říci / říct etc.

• extinderea desinențelor (terminațiilor) -u la persoana I singular și &ou la persoana a III&a plural chiar și după consoanele palatale („moi”), sub influența paradigmelor brát, beru de exemplu pracovat, pers. I sing. pracuju (în loc de pracuji) și pers. a III&a pl. pracujou (în loc de pracují); piju în loc de piji și, respectiv, pijou în loc de pijí etc.

• extinderea formelor regulate, neetimologice, apărute pentru uniformizarea flexiunii, de exemplu, în cazul verbului moci / moct, pers. I můžu (în loc de mohu) și můžou (în loc de mohou) la pers. a III&a plural.


__________216

• scurtarea vocalei predesinențiale la pers. I singular în cazul verbelor de conj. a IV și a V (model mluvit și, respectiv, dělat), de exemplu mluvim pentru mluvím și dělam în loc de dělám etc.

• extinderea desinenței (terminației) &ej sau &ěj / &ějí la pers. a III&a plural, de exemplu (oni, ony) mluvěj în loc de mluví; učej (se) în loc de učí (se); dělaj în loc de dělají etc.

Referințe__________

__________217

VIII. Referințe

1. Dicționare

Alexandru, Teodora – Chivescu, Romeo – Deboveanu-Terpu, Elena – Ionescu, Anca Irina – Mazilu, Dan Horia – Stoianovici, Voislava – Stoicovici, Olga – Wolf, Siegfried – Zavera, Maria 1978. Dicționar poliglot de termeni lingvistici. București: Universitatea din București, Facultatea de Limbi Străine

Bělič, Jaromír 1964. Pravidla českého pravopisu. Školní vydání. Praha: SPN.Filipec, Josef (redactor principal) 2001. Slovník spisovné češtiny pro školu a veřejnost.

Praha: Academia.FIN Publishing 2007. Pravidla českého pravopisu s grafickým naznačeným dělením slov.

Praha: FIN.Klégr, Aleš 2007. Tezaurus jazyka českého. Slovník českých slov a frází souznačných,

blízkých a příbuzných. Praha: Lidové noviny.LINGEA 2006. Anglicko-český a česko-anglický velký slovník. Lingea s.r.oLINGEA 2007. Slovník českých synonym a antonym. Lingea s.r.o.LINGEA 2008. Slovník anglicko-francouzko-česko-slovenský (ediție electronică). Brno. 1 LINGEA 2010 [sub tipar; coordonator al colectivului românesc, Sorin Paliga]. Slovník

česko-rumunský. Brno. 2

Linhart, Jiří și colectiv 2003. Správně česky – jazykové pojmy, nejčastější chyby, pravidla českého pravopisu, slovník spisovné češtiny. Praha: Dialog.

1 Variantele electronice ne+au fost puse la dispoziție de redactorul dicționarului Lingea ceh-român și român-ceh, Petr Ondrášek. Această versiune permite combinarea mai multor dicționare, fiind – totodată – și dicționar de sinonime și de antonime. 2 Variantă PDF pusă la dispoziția autorului de redactorul dicționarului, Petr Ondrášek; autorul acestui volum – Sorin Paliga – a coordonat colectivul românesc de redactori, foști studenți și – unii – ulterior masteranzi ai Universității din București. Din păcate, lucrarea nu a fost publicată până la ora când închidem redactarea volumului. Am folosit însă o formă prefinală, după corectura I, care ne aparține. Avem speranța că va fi publicată în anul 2011, împreună cu dicționarul invers, român-ceh (česko-rumunský slovník).


__________218

Svozilová, Naďa – Prouzová, Hana – Jirsová, Anna 2005. Slovník slovesných, substantivních a adjektivních vazeb a spojení. Praha: Academia.

Zenkl, Petr 1911. Rádce správné češtiny. Praha: Tiskem Edvarda Leschingra. Stati, Sorin (red. responsabil) 1967 [?]3. Dicționar ceh-român. București: Editura

Academiei Republicii Socialiste România.

2. Lucrări și studii tipărite

Ammer, Karl 1958. Einführung in die Sprachwissenschaft. I. Band. Halle (Saale).Arndt, Horst, Richard Wayne Janey 1987. InterGrammar. Toward an Integrative Model

of Verbal, Prosodic and Kinesic Choices in Speech. Berlin-New York-Amsterdam: Mouton-de Gruyter.

Bednaříková, Božena 2009. Slovo a jeho konverze. Olomouc: Univerzita Palackého v Olomouci.

Bernstein, S. B. 1965. Gramatica comparată a limbilor slave. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Bezlaj, France 1948. Doneski k priznavanju glagolskega aspekta. Slavistična Revija 1, 3–4: 199–220.

Bloomfield, Leonard 1965. Language. London: Allen and Unwin (prima ediție: 1935; mai ales capitolul al doilea, The Use of Language).

Brown, Keith (editor general) 2006. Encyclopedia of Language and Linguistics. Ed. a doua. Cambridge: Elsevier.

Brtek, Josef, Emmanuel Sobíšek s.a. Das tschechische Zeitwort. Verlag I. Buschbaum, Mährisch-Ostrau (Ostrava) [anul nu este menționat; conform datelor de pe internet, prima ediție a fost în jurul anului 1930, apoi a doua ediție în jurul anului 1940].

Bybee, Joan 2007. Frequency of Use and the Organization of Language. Oxford: Oxford University Press.

3 Nu are menționat anul pe coperta titlu și nici pe alte coperți interioare. Conform datelor disponibile, dicționarul a fost elaborat în perioada 1964–1967 și tipărit în anul 1967 sau, cel târziu, 1968; coordonator principal al lucrării a fost, de fapt, dr. Jiří Felix, pe atunci lector de limba și literatura cehă la Universitatea din București.


__________219

Căpățînă, Clara 2006. Aspectul verbal în croată și modalități de redare în română. București: Universitatea din București (lucrare de doctorat, conducător științific prof. dr. Dorin Gămulescu). Manuscris.

Chomsky, Noam 1972. Problems of Language and Freedom. London: Barrie and Jenkins.

Clackson, James 2007. Indo+European Linguistics. An Introduction. Cambridge: Cambridge University Press.

Collinge, N. E. (editor) 1990. London – New York: Routledge.Confortiová, Helena 1991. Seznam nejfrekventovanějších českých sloves. Praha: SPN.Constantinescu-Dobridor, Gheorghe 1980. Mic dicționar de terminologie lingvistică.

București: Albatros.Crystal, David 2008. A Dictionary of Linguistics and Phonetics. Ed. a 6+a. Malden, MA:

BlackwellCuniță, Alexandra, Flavia Florea, Mariana-Oltea Păunescu (editori) 2010. Regards

croisés sur le TEMPS. București: Editura Universității București.Daneš, František 1972. Poznámka k vazbě slovesa záviset. Naše řeč 2-3, ročník 55.Daneš, František a kolektiv 1997. Český jazyk na přelomu tisicletí. Praha: Academia.De Bray, R. G. A 1980. Guide to the Slavonic Languages, 3 vols. (1: South Slavonic; 2:

West Slavonic; 3: East Slavonic). Columbus (Ohio): Slavica Publishers.Dokulil, Miloš 1968. Nad monografií Jána Oravce „Väzba slovies v slovenčine“. Naše řeč 4, ročník 51.Dokulil, M. 1982. Dva příspěvky k odvozování sloves. Naše řeč 1, ročník 65.Dostál, Antonín 1954. Studie o vidovém systému v staroslověnštině. Praha.ESČ = Karlík, Petr - Marek Nekula - Jana Pleskalová (editori) 2002.Esvan, François 2007. Vidová morfologie českého slovesa. Praha: Lidové noviny.Fontanille, Jacques éd. 1991. Le discours aspectualisé. Actes du colloque

LINGUISTIQUE ET SEMIOTIQUE tenu á l’Université de Limoges du 2e au 4e février 1988. Limoges: Pulim/Benjamins. 4

Galton, Herbert 1969. Slovesný vid a čas. Slovo a slovesnost 30: 1–10.George, Sergiu Al. 1976. Limbă și gîndire în cultura indiană. Introducere în semiologia

indiană. București: Editura științifică și enciclopedică.

4 Culegere fundamentală de texte privind înțelegerea problemei determinării, inclusiv problema aspectului verbal în limbile slave.


__________220

Graur, Alexandru – Sorin Stati – Lucia Wald (coordonatori) 1972. Tratat de lingvistică generală. ed. a 2+a. București: Editura Academiei.

Graur, Al. (coordonator) 1972. Introducere în lingvistică. București: Editura Științifică.Graur, Al – Lucia Wald 1977. Scurtă istorie a lingvisticii. ed. a 3+a. București: Editura

Didactică și Pedagogică.Hartmannová, Věra 2002. Jaykové rozbory. Olomouc: Nakl. Olomouc.Havlová, Eva (redactor principal), Emilie Bláhová, Zoe Hauptová, Jan Petr, Radoslav

Večerka 1989 sq. Etymologický slovník jazyka staroslověnského. Praha: Academia (au apárut caietele 1–14, a+srъdobolja, până în 2008).

Havránek, Bohuslav – Alois Jedlička 2002. Stručná mluvnice česká. Ed. a 25-a. Praha: Fortuna.

Hjelmslev, Louis 1971. Jazyk. Praha: Academia.Horecký, Ján 1978. Základy jazykovedy. Bratislava: Slovenské pedagogické

nakladateľstvo.Hronek, Jiří 1972. Obecná čeština. Praha: Univerzita Karlova.Hronová, Karla 1976. Čeština pro cizince. Nástavbový kurs - Gramatika. Praha: SNP.Isačenko, A. V. 1960. Slovesný vid, slovesná akce a obecný charakter slovesného děje.

Slovo a slovesnost 16: 23–26.Jirsová, Anna 1964. Odzbrojit o míč. Naše řeč 5, ročník 47.Jirsová, A. 1967. Odolný k něčemu? Naše řeč 5, ročník 50.Jirsová, A. 1979. Prefixace sloves a slovesná vazba. Naše řeč 1, ročník 62.Káčala, Ján 1989. Sloveso a sémantická štruktúra vety. Bratislava: Veda.Karlík, Petr – Marek Nekula – Jana Pleskalová (editori) 2002. Encyklopedický slovník

češtiny. Praha: Lidové noviny.Kopečný, František 1955. K pojmu „neaktuálnost“ ve vidové soustavě českého slovesa.

Slovo a slovesnost 16: 25–36.Kopečný, Fr. 1960. Ještě o nedokonavosti futura typu „ponesu, povezu...“ a o časovém

významu typu „dovede to, ujde to“. Slovo a slovesnost 21: 187–192.Kopečný, Fr. 1962. Slovesný vid v češtině. Praha.Kopečný, Fr. 1977. Nový výměr nedokonavosti českých sloves? Naše řeč 4, ročník 60.Krámský, Jiří 1968. Some Ways of Expressing the Category of Determinedness. Travaux

Linguistiques de Prague 3: 241–253.Kuchař, Jaroslav – Utěšený, Slavomír 1972. Čeština všední a nevšední. Praha: Academia.


__________221

Landowski, Eric (editor) 1997. Lire Greimas. Limoges: PULIM, collection Nouveaux Actes Sémiotiques.

Lebeděvová, Alla 1968. Slovesné předpony z hlediska syntaktického. Naše řeč 4, ročník 51.Lebeďová, Světlana 1984. Spojování sloves cizího původu s českými předponami. Naše řeč 3, ročník 67.Lopatková, Markéta – Zdeněk Žabokrtský – Václava Kettnerová 2008. Valenční slovník

českých sloves. Praha: Karolinum.MacDonald, Jonathan E. 2008. The Syntactic Nature of Inner Aspect. A Minimalist

Perspective. Amsterdam – Philadelphia: John Benjamins.Mailhammer, Robert 2007. The Germanic Strong Verbs. Foundations and Development

of a New System. Volum editat de Walter Bisang, Hans Henrich Hock și Werner Winter (ed. principal). Berlin – New York: Mouton de Gruyter.

Mathesius, Vilém 1966. Řeč a sloh. Praha: Československý spisovatel.Mazon, A. 1958. L’aspect des verbes slaves. Moskva.Meillet, Antoine. 1902–1905. Études sur l’étymologie et le vocabulaire du vieux slave, 2

vol. Paris: Émile Bouillon.Meillet, A. 1922. Introduction á l'étude comparative des langues indo-européennes, ed a

5+a, Paris.Mejstřík, Vladimír 1964. Předpokládat se splněním plánu o měsíc dřív? Naše řeč 2, ročník 47.Muha, Ada Vidovič (editor și redactor principal) 1996. Jezik in čas (Limbă și timp). Ljubljana: Znanstveni inštitut Filozofske fakultete.Naughton, James 2005. Czech. An Essential Grammar. London – New York: Routledge.Němec, Igor 1958. Iterativnost a vid. Slovo a slovesnost 19: 189–199.Norris, Christopher 2004. Philosophy of Language and the Challange to Scientific

Realism. London – New York: Routledge.Novák, Pavel 2010. Lingvistika a jazyková realita. (Výbor z díla. Ediční příprava Jan

Křivan, Jiří Januška, Jan Chromý). Praha: Akropolis. Nurse, Derek 2008. Tense and Aspect in Bantu. Oxford: Oxford University Press.Olteanu, Pandele (coordonator) 1975. Slava veche și slavona românească. București:

Editura Didactică și Pedagogică.Paliga, Sorin 1997. Devenir et aspectualisation. Encore une fois sur le verbe slave.

Romanoslavica 35: 313–325 (forma finală a comunicării de la simpozionul de semiotică de la Limoges, decembrie 1993).


__________222

Paliga, S. 2010 a. Limba cehă pentru avansați. Texte, comentarii, gramatică. vol. I. București: Editura Universității din București. Au colaborat: Jana Drašnarová și Jiří Šabat – referenți științifici; Lucie Dvořáková și Ondřej Král – lectura textelor.

Paliga, S. 2010 b. Au trecut 20 de ani: 1990–2010. Moduri și mentalități în mass media din Republica Cehă. Antologie de texte, prefață și comentarii de Sorin Paliga. (format electronic PDF pe site-ul Universității București la adresa http://www.unibuc.ro/ro/cd_sorpaliga_ro).Panevová, J. – Benešová, Eva – Sgall, Petr 1971. Čas a modalita v češtině. Praha.Petr, Jan 1984. Základy slavistiky. Praha: SPN.Pleter, Tiberiu 1989. Gramatica limbii cehe, partea a II+a. Morfologia verbului. Părțile de

vorbire neflexibile. București: Tipografia Universității din București.Poldauf, Ivan 1966. Neaktuálnost jako gramatická kategorie českého slovesa. Slovo a

slovesnost 27: 23–28.Polívková, Alena 1979. Do Uhříněvsi, nebo do Uhříněvse?. Naše řeč 1, ročník 62.Prouzová, Hana 1964. Pracovat se strojem?. Naše řeč 5, ročník 47.Prouzová, H. 1979. Nasvědčovat na co, obejít se s čím? Naše řeč 1, ročník 62.Pyles, Thomas 1964. The origins and development of the English language. New York.Rigal, Jean Louis (red.) 1972. Timpul și gîndirea fizică contemporană. București: Editura

Enciclopedică.Rusínová, Zdenka 1974. Problémy současné české morfologie. Praha: SNP –

Univerzita J. E. Purkyně v BrněSadnik, Linda, R. Aitzetmüller 1955. Handwörterbuch zu den altkirchenslavischen

Texten. Heidelberg: Carl Winter.Seidel, Eugen 1960. O problémech vidu. Slovo a slovesnost 21: 249–256.Skácel, Josef 1977. Jazyk a společnost. Ostrava.Skinner, B. F. 1957. Verbal Behavior. New York: Appleton–Century–Crofts Inc.Sochrová, Marie 2001. Český jazyk do dlaně. Havlíčkův Brod: Fragment.Sokolová, Miloslava – Musilová, Květoslava – Slančová, Daniela 2007. Slovenčina a

čeština. Synchrónne porovnanie s cvičeniami. Bratislava: Univerzita Komenského.Styblík, Vlastimil (ed. coordonator) – Čechová, Marie – Hauser, Přemysl – Hošnová, Eva

2007. Zákládní mluvnice českého jazyka. Praha: SPN.Svoboda, K. 1978. K pojetí nedokonavosti a dokonavosti českých sloves. Naše řeč 3, ročník 61.


__________223

Svozilová, Naďa – Prouzová, Hana – Jirsová, Anna 2005. Slovník slovesných, substantivních a adjektivních vazeb a spojení. Praha: Academia.

Širokova, A. G. (Широкова А. Г.) 1961. Češkij jazyk (Чешкий язык). Moscova: Izdateľstvo literatury ha inostrannyh jazykah.

Šmilauer, Vladimír 1943. Slovesný čas. Naše řeč 8 / 27 și 9 / 27Štěpán, Josef 1972. Uvažovat nad něčím, nebo uvažovat s něčím? Naše řeč 2-3, ročník 55.Tankó, Enikő 2010. Relația dintre diateză și aspect în domeniul limbilor română,

engleză și maghiară. Cuniță et al. (ed.) 2010: 101–111.Trask, R. L. 2007. Language and Linguistics. The Key Concepts. Ediția a doua. (prima

ediție: 1999). Îngrijită de Peter Stockwell. London – New York: Routledge.Travníček, František 1951. Mluvnice spisovné češtiny, partea I. Praha.Țiprigan, Marilena Felicia 2007. Verbul slovac și verbul românesc din perspectiva

categoriilor gramaticale (studiu confruntativ). București: Universitatea din București (lucrare de doctorat, conducător științific prof. dr. Dorin Gămulescu).

Urbańczyk, Stanisław (redactor principal) 1978. Encyklopedia wiedzy o języku polskim. Wrocław-Warszawa-Kraków-Gdańsk: Ossolineum.

Vacek, Jindřich 1988. Limba cehă colocvială. Curs practic. București: Universitatea din București.

Vey, Marc 1958. O slovesné aktuálnosti a jejím vyjadřování v českém jazyce. Slovo a slovesnost 19: 182–188.

Večerka, Radoslav 1959. K historickosrovnávacímu studiu slovanských jazyků. Naše řeč 7-8, ročník 42.Večerka, R. 1960. O vývoji předmětového genitivu v češtině. Naše řeč 5-6, ročník 43.Wald, Lucia 1969. Progresul în limbă. Scurtă istorie a limbajului. București: Editura

Științifică.Žagar, Igor Ž. 1996. Glagolski vid in performativnost v slovenščini: v zagovor

delokutivne hipoteze, în Muhua 1996 (Jezik in čas): 301–309.


__________224

3. Webografie

Český národní korpus. http://www.korpus.cz/LINGEA. http://www.lingea.eu/act/main.aspPříruční slovník a databáze lexikálního archivu. http://bara.ujc.cas.cz/psjc/Resources for Czech and Slovak Linguistics. http://www.library.uiuc.edu/spx/class/

SubjectResources/SubSourCzech/lingcz.htmSeznam Encyklopedie - Slovník jazyka českého. http://encyklopedie.seznam.cz/heslo/

435339-slovnik-jazyka-ceskehoSlovnik.cz - Multilingual Dictionary. http://www.slovnik.cz/Slovníky WinGED od firmy REWIN, s.r.o. http://www.rewin.cz/WebForm1.aspx

Indice__________

__________225

Indice

Cuvintele în cursive sunt termeni în limba cehă. Termenii cu forme identice în română și în cehă (de exemplu infinitiv,

iterativ etc.) sunt scriși în litere drepte; tot în litere drepte sunt și cei cčživa termeni din alte limbi (engleză, franceză, germană, latină).

absolutní čas 126academic 37activitate 11acțiune 11, 55acțiune „indefinită” 141acțiune externă 108acțiune verbală 107, 136acțiunea externă 107acțiunea nedeterminat 137acțiuni concomitenteacțiuni externe 128acuzativ 26, 55adaptare 31adjectiv 106adjectiv 56adjektivum 106adresare 29Aktionsart 143aktivní 53aktivum 53alternativă 37analitic 113analitic 25, 43analiza etimologică 124anterioritate 129antinomie 118aorist 50arhitectură 12

.................................................................................

.......................................................................................

............................................................

...........................................................

.......................

........................................................................................................................

.............................................

.......................................................................................

.......................................................................................

..............................................................................................

...................................................................................................................................

..................................................................

...........................................................................................

..........................................

arhitectura perfectivizării 138arhitectură 11–12

arhitectură aspectuală 167arhitectură temporală 142

articol verbal 134articol zero 135articolul nedefinit 137articulat 141

asertiv 32asimilare 23aspect 12, 81, 101

aspect indiferent 109aspect lexical 143aspect verbal 12aspectual 19aspectualizare 176

aspekt 124atitudinea 108atitudinea receptorului 125autorul acțiunii 53autosemantic 11auxiliar 17, 25–26, 28, 39–40axiomic 128balit 180barvit 174, 179be allowed to 18be capable to 18běžet 114binar 140

........................................................

..................

.......................................................

.........................................................

......................................................................................

.................................................................................

.........................................................................................

...................................................................

........................................................................................

.........................................................

........................................................................................................

...........................................................................................

......................................

.......................................................................................................................................


__________226

binární vidový systém 122bít 73bodnout 178bodová / punktuální přítomnost) 126bodovost 111brát 139brát 185brát 66brousit 180budoucí 24, 32být 17, 83 bytí 83bývat 17cantitate nedeterminată 135capacitatea verbului 110capcană terminologică 12captatio attentionis 29caracterul determinat 134caracterul momentan 111caron 79čas 13časoprostor 104časoslovo 106časová posloupnost 126časový mezník 126časový obsah 106částice 48categorie 13, 16, 113, 130

categorie derivațională 144categorie gramaticală 106–107categorie lingvistică 127categorie pură 104

ceha comună 69, 214ceha socială 213cehă colocvială 25celistvost 112čerpat 185

..............................................................................

....................................................

...................................................................................................................................................................................................

.......................................................................................

....................................................................................................

.......................................................................

....................................................

.....................................................

...........................................................................

.............................................................................................

.....................................................................

........................................................................

.........................................................................

.............................

..................................................

......................................................................

...............................................................................

...............................................

chápat 67chodit 36, 172chrápat 67chtít 18, 87chválit 175chvátat 180chvět 74chvít 74čin 54činnost 11, 55činný 53číslo 13clase 65

clase de conjugare 65clasificare semantică 144člen 135členité 141c o d a r e d e agent ............................................................................................. 165colocvial 22, 54complement55, 62complement circumstanțial de mod 53complex 62complexitate 112componentă26

componentă semantică 168compromis 214compus 25comunicare 22, 103concentrare 112concept 107, 125, 129concretizarea sensului 121condiție 32condiționa 32condițional 24, 26, 32confuzie 27

..........................................................................................

.............................................................................................

.............................................................................................

.....................................................................................................

................................................................................................

........................................................................................................................................................

..................................................

................................................................................................

Indice__________

__________227

conjunctiv 19consecințe semantice 123consoană 37, 68context 26, 28–29

contextul social-istoric 142conținut

conținut categorial 27conținut temporal 106

conversie 55coordonate 130copulativ (verb) 17copulă 17corelație 118cukr 175cukrovat 175culminare a acțiunii 121dát 169, 180–181dávat 181definirea acțiunii verbale 168definită 141děj 11, 107

děj neurčitý 141děkovat 73dělat 16, 28, 36, 179, 183delimitare 111

delimitare temporală 126delimitarea aspectului și a formării cuvintelor 143

depărtare 103derivace 117

derivační kategorie 144descriptiv 127desinență 14, 21, 28, 61

desinență zero 61determinare 136

determinat 135determinedness 141

............................................................................

.................

...............................................

....................................................................................

...................................................................................

..............................................................................................

.......................................................................

.......................................................................................

................................................................

................................................................................

.........................................................................

............................................................

.............................................................................

..................................................................

..........................................

..........................................................

.........................................................................................................

determinovanost 136deverbalizace 119deverbalizare 119diacronie 103diakritický znak 79dialogul om-mașină 31diateză 13, 24diferență 19

diferență aspectuală 12diftong 37digitalizovat 187diglosie 215dihotomie 12, 136dinamic 31discurs lingvistic 108dispută lingvistică 142dít 74dítě 23docházet 169dočíst 169dodat 169dodávat 169dodávka 169dojít 169dokonavá komposita 117dokonavost 110, 112dokonavý 12donášet 169donést 169dopis 168

dopisovat 33, 168dopisovatel 168

doplňek 62dopsat 168dorință 48dožít 169drát 66

...................................................................

...............................................................................

................................................................

.......................................................................................

.....................................................................

...................................................................................

..................................................................................

............................................................

..........................................................................................................

...........................................................................................................................................

.........................................................................................

............................................................................

............................................................................

...........................................................................................

...............................................................................

...............................................................................

..............................................................................................

.....................................................................................................


__________228

dřímat 67druh 32dual 27dualitate 123dumneavoastră 28durată 110durativnost 110dva, dvě 27dvojí sufixace 140dvojitá prefixace 117echivalare 23economie 40efecte 134element 11

element component 140element constitutiv 117elemente evenimențiale 108

enunțiativ 32episod 108Erlebniss 108esență 123

esența timpului 131evaluare 102

evaluare lingvistică 126evoluție 25exemple 176exortație 48exulantská literatura 213facultativ 30fakta 103fapte 103fază 19

faza finală 111faza inițială 111

fázové (sloveso) 19fenomen 30, 79

fenomene extralingvistice 105

...................................................................................................

...............................................................................................

..................................................................................

.....................................................................................

....................................................................

.......................................................................................

..............................................................................................

..........................................

..........................................................

.........................................................................................

..........................................................................

..................................................................

..............................................

.........................................................................................

......................................................................

.................................................

.....................................................................................................

.......................................................................................................

....................................................

fenomene lingvistice 105fenomenul perfectivizării 124

finalitate 121–122flexiona 80

flexionar 26flexiune 11, 28, 36, 48, 140flexiunea nominală 142

formă 22formă definită 140formă indefinită 21forme specifice 48

formulă 29fotografovat 185frază 26frontieră 127, 130funcție prefixativă 121funcționarea sistemului 168futurum 127futurum exactum 127gen gramatical 14genitiv 26gnómická průpověď 128gramatická kategorie 107háček 79hluchnout 172hnát 86hnít 182hodit 182hortativ 48hotovost 110hrabat 67, 188hrát 74, 178, 185hřát 74idiom 38imperativ 31–32, 63imperfectiv 12, 131

imperfective speciale 139

................................

..................................................................................

........................................................

.......................................................................

.........................................................

...........................................................................

..........................................................................................

.................................................................

.................................................................

...................................................................

...................................................................................................

..........................................................................................

.....................................................................................................

...........................................................................................................................................

...................................................................................................................................

...................................................................................

.....................................................

Indice__________

__________229

imperfectivitate 12impersonal 30impuls 112imutabilitate 130–131incremental 19indefinit 141indeterminovaný 135indicativ 32, 63indiferentní vid 109indikativ 32infinitiv 16, 18, 64influență 31

influență psihologică 122ingresiv 121ingresivní 121instrumentál 164integritate 112inter-fenomenal 140interfenomenální 140interogativă 32interpretare generică 128intranzitiv 20introductiv 29ipoteză 124iterativ 12, 33, 51, 140

iterative morfologice 118iterative semantice 118iterativitate 111, 113, 119iterativizare 117

iterativační 117iterativnost 119

izolare 131înmuiere 79însușire 107jazykové hodnocení 126jednoduché tvary 25jednotné číslo 36

......................................................................

.....................................................................................................................

...........................................................................

.........................................................................

..............................................................................................................................

................................................................

...............................................................................

.........................................................................

.......................................................................

..............................................................................................................

..............................................

..................................................

..........................................................................

..........................................................................

............................................................................................

........................................................................

.....................................................................

jet 36, 120, 172, 188jezdit 185jíst 88, 120jít 11, 36, 89, 120, 170, 174, 179, 182, 184, 188jmenný přísudek 56Kannbedeutung 112kategorie 113klapat 67klít 71klnout 71kmenotvorný systém 117kódování agentní 165koiné bohemicus 213komplexivnost 112kompositum 117koncepce 107kondicionál 19, 32kopat 67, 177kotě 23kouřit 188kousnout 179kreslit 173křicet 179krýt 73kulminace 121kupovat 73kvantita 135kvést 174kývat 67lámat 67legătură 38, 102lehký 183lepit 185letět 183lexic 11lexikální aspekt 143

.................................................................................

...............................................

.................................................................

............................................................................................

.....................................................................................................

........................................................................................

.........................................................................

.............................................................................

...............................................................................................

.........................................................................................

...............................................................................................

.............................................................................................

...........................................................................................

.....................................................................................................................................................

.......................................................................................

..................................................

.....................................................................................................

.................................


__________230

ležet 16lézt 44, 147limbă 25, 27, 105

limbi materne 109limitare 121

limitarea aspectului și a formării cuvintelor 143

lingvistický čas 104lít 73locutor 29, 128lomit 170majusculă 30may 18mazat 66, 68mecanisme gramaticale 127měkké 37minout 70–71minulý (čas) 17, 24, 32mișcare 44mít 18, 85mléko 74mluvit 21, 23, 28, 36mňoukat 23moale (consoană) 37moci 16, 18, 93, mod 13model 28, 68, 80

modelul tare 66modificare 11, 144

modificare zero 168modificarea sensului 168

modifikace 144modul acțiuni verbale 143momentul vorbirii 130morfematická složka 138morfologická homonymie 22, 27motivație 105

.................................................................................................

..................................................................

.............................................

.....................................................................

...............................................................................................

............................................................................................

................................................................................................

................................................................................................................

.............................................................................

..................................................................................................................................

.............................................................................

.........................................................................................

.......................................................................

..............................................................

...........................................................

.....................................................

........................................

...........................................

moudrý 11možný 107mrzutý 18mučit 183multiplicitate 137muset, musit 18mysl 178myslet, myslit 178mýt 73, 182nabádání 48načít 71nadepsat 171nádobí 26nadpis 171nadužívat 171najít 170najmout 71–72nalomit 170naplakat 170napnout 71našít 170následnost 126násobené 33

násobenost 137nástrojový 164nasypat 170navařit 170ne/non-actual 114ne/non-aktuální 114neactualitate 111, 114–115neaktuálnost 111, 114–115neajuns terminologic 124nedeterminovaná slovesa 115nedokonavost 110, 112

nedokonavý 12negație 38

negație dublă 49

..............................................................................................................................................

....................................................................................

.........................................................................................

..................................................................................

...............................................................................................

.........................................................................................................................................

............................................................................................

................................................................................................................................................................................

.........................................................................................

.............................................................................

......................................................................................

..................................................................................

...............................................................................

............................................

...............................................................

...............................................................................

Indice__________

__________231

neměnnost 130neokamžitost 111neopisný 116neplnovýznamový 16nepravidelná slovesa 82nepředmětové 20neregularitate 82

neregulat 17, 38neslavă (limbă) 12nést 11, 28, 44, 66, 114, 147, 169, 183neurčitý tvar 21neutru 23nicidecum actualitate 114nikoli-aktuálnost 114non-concentrare 112noțiune 103, 124nulová koncovka 61

nulový 135număr 13, 27nume predicativ 84numeral 137obecná čeština 23, 69, 213obejít 120obejmout 72obiectiv 102objet 173obkreslit 173obléknout 72obměna 173obmĕnit 173obměňovat 173obojaká slovesa 115obsah slova 105ochodit 172odejít 120odejít 174odkvést 174

.............................................................................

..........................................................................

.....................................................................................................

.....................................................................

...............................................

........................................................................

...............................

.....................................................................

.........................................................................

.............................................................................

....................................................................

............................................................................................

..............................................................................................

......................................................................................

............................................

....................................................................................

........................................................................

.............................................................................................................................................

.............................................

odpočívat 19odpovĕdĕt 174, 187odřeknout 70odstín možnosti 112odvozování 117ohluchnout 172ohradit 75ojet 172okamžik promluvy 130okamžitost 111oko 27omonimie morfologică 22opakovanost 137opatřování 120opis 172

opisný 113opisovat 172

oplést 172opoziție 37

opoziție individualitate ~ gen 134opsat 172optativ 32ordin 48ordonarea acțiunilor 133organizarea lingvistică 128orientace 103orientare 103osa 126oschnout 172osoba 13ozbrojit 172oznamovací 24, 32, 63padnout 70, 188paradigmă 26, 36–37, 65participiu trecut 13pasiv 53

pasivní 53

.........................................................................................................................

................................................................................................................

..................................................................................................

.....................................................................

.............................................................................

..............................................................................

...........................................................................................

.....................................................................................

.....................................................

................................................................................................

............................................................................

.............................................................................................................

...............................................................................................

..............................................................................................

.....................................................................

.............................................................

.............................................................................................


__________232

pasivum 53péci 66, 68péct 66perceperea lumii 130pereche 12

perechi aspectuale 139perfectiv 12perfectivizabil 119perfectivizant 44perfectivizare 117

perfektivizační 117perfektivizující 34perfektivovatelný 119

perifrastic 43perioadă 31persoană 13, 25, 27perspectivă 103pět 74písknout 71pít 16, 73, 183plakat 170, 181plavat 67plést 172plnovýznamový 16plural 25, 27–28plusquamperfectum 127po, po- 44, 114, 175–176pochválen 17

pochválit 175počít 71počítát 32pocukrovat 175podkopat 177podmět 11, 27podmínit 32podmínka 32podmiňovací 19, 24, 32

...........................................................................................................................................

.............................................................................

........................................................

...........................................................................................

.................................................................

....................................................................

...............................................................................

............................................................................................

.......................................................................................

........................................

..................................................................................................

..........................................................................

....................................................

................................................................................

...................................................................................................

..................................................................................

................................................................................................................................

............................

podstatná jména 106podtrhnout 177podvádět 177

podvést 177podvod 177

pohnout 70pojem 103, 129pojetí 107politețe 28polodeterminovaná slovesa 115pomocné sloveso 25ponesu 114posloupnost 130pospat 175postoj 108

postoj recipienta 125posypat 175pousmát 175povědět 117, 174povídat 117, 181povinnost 18poziția locutorului 139poztrácet 175přací 32pracovat 11, 16, 179practică 27praesens historický 126přát (si) 29, 32, 74prát 66přebarvit 179přecházet 179přechodník 57, 63

přechodník minulý 22přechodník přítomný 21

precizare 136předbudoucnost 127předčasnost 129

.......................................................................

.........................................................................................................................

.....................................................................................

...............................................................................................

.................................................

....................................................................................

...............................................

........................................................................

.........................................................................................

......................................

.................................................................................

........................................................................

..................................................................................................................................

................................................................

.........................................................................................................................................

...........................................................

...............................................................

......................................................................

Indice__________

__________233

předělat 179predicat 16, 56predicativ 83předložka 106předmětové 20předminulost 127

předminulý čas 127předpis 172předpona 34představa 121

představa ukončení 121prefix 34, 44, 119

prefix perfectivizant 34prefixare dublă 117

přejít 120, 179překousnout 179překřičet 179přepis 172

přepisovat 172prepoziții 106přepracovat 179přepsat 172, 179přeskočit 179přestat 19přestávat 19préteritum 32převařit 179prézens 32

prézens historický 34prezent 12, 24, 63, 125

prezent istoric 34, 126přibalit 180přibrousit 180příčestí 21, 64

příčestí minulé činné 13příčestí minulé trpné 13

přichvátat 180

.....................................................................................

.....................................................................................

............................................................................

........................................................................

............................................

...............................................................

...........................................................

.....................................................................

................................................................................

..................................................................................

.................................................................................

.................................................................................

.............................................................................................

......................................................................................................................................

......................................................

.....................................................................

...................................................................................

.........................................

.........................................

přidat 180přídavná jména 106přijít 120přijmout 71–72přímka 126příslovečné určení 53přísudek 16–17

přísudkové jméno 84přísudkové sloveso 83

přítomný 24, 32, 57přivázat 180problema corectitudinii 150probodnout 178procedeu 109, 134

procedeele derivării 168procedeu gramatical 25, 134

proces 142proces derivațional 167procesul perfectivizării 138

procházet 178prodělat, prodělávat 178prohrát 178projet 178projít, projíždět 178promýšlet, promyslit 178pronume 22, 134, 137proprietate semantică 145prostor 103prostředkový 164protancovat 178protiklad 118, 137

protiklad individuality proti druhu134pršet 30psát 33, 36, 168, 171–172, 179ptát se 26punctualitate 111punktuálnost 111

................................................................................

.........................................................................................

............................................................................

.........................................................................................

...............................................................................

...........................................................

.......................................................................

.....................................................................

..........................................................

.......................................................................

.................................................................................

........................................................

......................................................................

............................................................................

....................................

......................................................................

..........................................................................................................................


__________234

původce děje 53realitate 31recțiune 26, 149reducere 121

reducție liniară 121reflexiv 26, 41reimperfectivizare 122rekce 26, 149relativitate 128relație 102, 117

relație implicită 14repetabilitate 18, 137reprezentare mentală 104rezultativitate 111rezultativnost 111říci, říkat 16, 21, 70, 120, 139říznout 70rod 53

rod jmenný 13rol (amplificator, aspectual) 117, 121rozdat, rozdávat 181rozesmát 181rozhraní 130rozkaz 32, 48

rozkazovací 32, 63rozplakat 181rozpovídat 181roztáhnout 72rozvitý 62ruka 27růst 44, 147řvát 66, 188rvát 66rýt 73sát 74sázet 36schimbare 131

......................................................................................................................................................................

......................................................................

........................................................................

.................................................................................

............................................................

.................................................................................................

...................................................................

........................................................................................

..........................................

.......................................................................................

.........................................................................

..............................................................................................................................

...................................................................................................

.............................................

..................................................................................................

......................................................

.........................................................................................................

.........................................

schnout 172schopnost slovesa 110sdělení, sdělování 103sedět 32sehnout 70sejít 182semantic 54sémantická klasifikace 144semiotică 30semn diacritic 79sen 183sens 16, 24, 34sešít 182sferă nominală 13, 136

sferă verbală 136sferă semantică 15

shnít 182shodit 182sílet, sílit 187simetrie 140simplicia 117simultan 57singular 25, 27singulár 36sistem aspectual 122

sistem formator 117sistem lingvistic 129

šít 73, 170, 182sít 75skočit 179

skok 179skončenost 110, 122škubat 67skutečný 107slibovat 73slovenă (limba) 27, 213slovesa s předponou 117

........................................................................................................

................................................................................................

...............................................................................................

...................................................................

...................................................................................................................................................................................

.............................................................

..............................................................................

..........................................................................................

....................................................................................................................................

.......................................................................................

......................................................................................

................................................................................................

............................................................................................

.................................................................................

..........................................................................................

.......................................................

Indice__________

__________235

slovesná 149slovesné třídy 65slovesný člen 134slovesný přísudek 56slovesný rod 13slovesný vid 106sloveso 17, 20, 33, 106, 141

slovosled 26, 31složené tvary 25smát 74, 181, 183smažený 134smět 18–19smýt 182sněžit 30současnost 129součást 17souřadný, souřadnost 130soustředění děje 112spát 96, 175spațiu 103–104spět 74špinit 188spona 16–17, 56

sponové sloveso 17, 56, 84šroubovat 188stálá iterativa 118stálost 130stare 11stát 98stav 11stávat 17štíhlý 11stilistic 51strhnout 72structură 11, 102

structură semantică 13štvát 67

......................................................................

.........................................................

.................................................................

........................................................

............................................................................

.............................................................................................................................................................................................

.......................................................................................

........................................................

......................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................

....................................................................................

............................................................................................................................................................

..................................................

..................................................................................................

...................................................................................

..........................................................................

subcategorie 66subiect 11, 27, 53substantiv 106substantivum 106subtilitate lingvistică 215succesiune 126, 131

succesiune temporală 126superior 29supletiv, supletivism 122syn 83synkinesis 128sypat 67, 170, 175táhnout 70, 185–186tancovat 178, 185tát 74tázací 32tektogramatical 138temă 63

tema imperativului 64tema infinitivului 64

tendință 117, 136ternar ................................................................................................................ 140tepat 67terminativ 121terminație 21, 27, 37

terminație cazuală 14terminologie 13ternar 12timp 13

timp absolut 126, 129timp fizic 102timp lingvistic 104timp verbal 11

tisknout 70tít 71tlouci, tlouct 188

............................................................................

.............................................................................

...........................................................

................................................................

...............................................................................

.............................................................................

......................................................................

........................................................................................................

....................................................................................

..................................................

.....................................

............................................................................................................................

................................................................

....................................................................................................

.............................................................

................................................................

.....................................................................................................

.....................................


__________236

tnout 71topică 26, 31totalizare 121traducere 18, 52transformare aspectuală 118transgresiv 21, 57, 63

transgresiv fosilizat 59transgresivul prezent 57

tranzitiv 20trecut (timp) 12, 24trhat, trhnout 177trihotomic 12třít 66, 68trpný 53trvání 110tvar 17, 32tvrdnout 71tykání 28udělat 183ujmout 72ukazovací 134ulehčit 183uletět 183uložit 26umocňovací 121umučit 183unést 183upít 183určité tvary 22

určitý 32usmát 175, 183usmažená 134usnout 70, 183ustrnulý přechodník 59uvažovat 150užívat 171valence 149

..............................................................................................

..................................................................................

....................................................

............................................

....................................................................................................................

..........................................................................................

..................................................

...............................................................................................

.............................................................................................................................................

.........................................................................................

................................................................................................................................................

....................................................................................

..................................................................................................

.....................................................................................

..................................................................................

.....................................................................

............................................................................................

.............................................

valență verbală 149vařit 170, 179vazat 149vázat 180vazba 149–150vědět 30, 59, 99, 117, 120, 187vejít 184verb 11, 13, 27, 33, 56, 59, 80

verb copulativ 17, 84verb predicativ 62verbal 11verbe compozite 117verbe determinate 136verbe imperfective ambigue 115verbe nedeterminate 115verbe prefixate 117verbe semideterminate 115verbe seminedeterminate 115verbe incrementale 19verbe neregulate 82

vést 177vid 12, 124vidět 59, 183viitor 12, 24, 116

viitor neperifrastic 116viitorul anterior 127

vláčet 114vlastnost 107vléci, vléct 114vnější děj 107–108volat 21, 24, 32vůle 48vybrat 185vyčerpat 185vyfotografovat 185vyhrát 19, 178, 185vyjezdit 185

..........................................................................................................................................................................................................................................

..................................................

............................................................................

.....................................................................

................................

...............................................

.............................

..................................................

..................................................................................................

..................................................................................

..................................................

...........................................................................................

............................................................................

............................................................................................

...........................................................................................

......................................................................

.............................................

Indice__________

__________237

vyjít 185vyjmout 71vykání 28–29vylepit 185vymezení vidu a slovotvorby 143vymknout 70vypovědět, vypovídat 117výsknout 71vytáhnout 185vytancovat 185význam 16

významový 138vzdálenost 103vzepnout 71vzít 71, 139vztáhnout 186začínat, začít 19, 70–72zahrabat 188zajet 188zájmeno 134zajmout 72zakouřit 188zamítnout 70zamknout 70zapadnout 188záporný 38zařvat 188zašpinit 188zašroubovat 188zatlouci, zatlouct 188zavolat 24zážitek 108zbrojit 172zdát se 30zdigitalizovat 187zdvihnout 72zero 28

................................................................................................

..........................................................................................

.........................................................

.........................................................................................................................................................

.................................................................................

......................................................................................

........................................................................................

.........................................................................

........................................................................................................................................................................................

...........................................

...........................................

.......................................................................................

.............................................................................................

......................................................................

................................................

.............................................................................................................................................

................................................................................

....................................................

zesílit 187zesilovací 121

zeštíhlet 11zežloutnout 187žít 11, 71, 169zlobit se 29žloutnout 187změna, změnit 173zmoudřet 11, 16žnout 71zobat 67zodpovědět, zodpovědnost 187zpívat 11, 17způsob 13, 24, 32

způsob slovesného děje 143zrát 74ztrácet 175zvolací 32zvratný 31

....................................................................................

.....................................................................................

........................................................................................

.............................................................................

...........................................................................................................................................

..................................................................................................

....................................................................

..............................................................................................................................................

Morfologia limbii cehe, I. Verbul

Documents

Transcript of Morfologia limbii cehe, I. Verbul