Universitatea BucurestiFacultatea de Sociologie si Asistenta SocialaMasterat Studii de securitate

Iranul Dosar geopolitic

monografie

Indrumatori

1

Prof.univ.dr. Ilie Badescu Masterand

Victoria Chiriloiu

Cuprins

Prezentare generala……………………………………………………………pg 2

Teorii geoplolitice aplicate……………………………………………….….…pg4

Geoeconomia Iranului……………………………………………… ………….pg 5

CIFRE SI FAPTE ……………………………………………………….…....pg 16

Populatia ……………………………………………………………………...pg 16

Religiile ……………………………………………………………………….pg 17

Istorie ………………………………………………………………….……...pg 21

Islamul………………………………………………………………….….….pg 26

Revolutia islamica………………………………………………………….. ..pg 34

Iranienii……………………………………………………………………....pg 39

Triburile nomade……………………………………………………………..pg 41

Kurzii ……………………………………………………………………..… .pg 44

Viata politica…………………………………………………................... …..pg 47

Literatura …………………………………………………………………..…pg 48

Muzica ……………………………………………………………………..…pg 50

2

Artele …………………………………………………………………………pg 52

Arhitectura ………………………………………………………………..….pg 54

Mestesugurile………………………………………………………………....pg 57

Orasele in imagini…………………………………………………………….pg 61

Programul nuclear……………………………………………………………pg 62

Studiu geoplolitic-27 martie 2006……………………………………………pg 68

Bibliografie…………………………………………………………………..pg 73

3

 Prezentare generala1

Nume-Iran, republica islamica Iran

steagul curaj, puritate, islam,cei cinci piloni,sabia dreptatii

Populatia 68,017,900

Capitala Tehran (8.2 mil) metro (11.7 mil)

1 Sursa http://worldatlas.com/ 2004

4

moneda Rialul iranian (IRR)

limba Persian (58%), Turkic (26%), others

ziua nationala :11 februarie

Religiile Siiti musulmani (89%), Suniti musulmani (9%) , zoroastrieni, crestini,hindusi,etc

Coordonate geografice:2

Latitude/Longitude (Capital City) 35º 40' N, 51º 26' E

Locatia :in OM, sud-vestul Asiei, vecini:N- Marea Caspica, N-VTurkmenistan, E-Afganistan, S-E Pakistan, S-Golful Oman si S-SV Golful Persic,V-Iraq, N-V Turcia, Azerbaijan, Armenia.

Teritoriu: Suprafata totala 1,648,000 km patratiLungimea liniei de coasta la Golful Presic si Oman- 2,440 kmSuprafata terestra-1,636,000 km patratiApele de suprafata 12,000 km patratiFormele de relief-podisul iranian marginit de muntii Elbuz la N si muntii Zagros la S si SV si V.Deserturile Luth in SEsi Kavir in NE Dasht-e Kavir( este sarat si unul dintre celemai aride locuri din lume).apele –raul Karun, on SV tarii, lacul Urmia in NV. cel mai inalt punct Mt. Damavand - 18,934 ft. (5,771m)cel mai jos punct: la Marea Caspica - (-28 m) Impartirea administrativa: 30 provincii: Ardabil, Azarbayjan-e Gharbi, Azarbayjan-e Sharqi, Bushehr, Chahar Mahall va Bakhtiari, Esfahan, Fars, Gilan, Golestan, Hamadan, 2Sursa : http://worldatlas.com/

5

Hormozgan, Ilam, Kerman, Kermanshah, Khorasan-e Janubi, Khorasan-e Razavi, Khorasan-e Shemali, Khuzestan, Kohgiluyehva Buyer Ahmad, Kordestan

Iranul este considerata a doua tara ca marime in OM(orientul mijlociu) si are o istorie de peste 5000 de ani.A fost cunoscuta drept Persia inainte de anul 1935 iar in 1979 devine republica islamica, (imparatul fiind obligat sa plece in exil), condusa de un presedinte ales prin sufragiu universal dar avand ca autoritate suprema un lider religios musulman.Populatia este caracterizata drept harnicasi darza iar bogatiile subsolului-petrol , gaz, neferoase- impreuna cu frumusetea peisajelor si atractiile turistice ale istoriei cele mai vechi, pot oferi Iranului mijloacele de reafirmare ca mare putere in OM si implicit in lume.

Teoria Geopolitica aplicată3

J. ATTALI: Cărţi: “Liniile Orizontului”, “El va veni” TEORIA GEOECONOMIEI Cele trei regiuni:

-spaţiul american, -Oceanul Pacific-spaţiul european

Acum începe a treia eră, numită Era banilor care echivalează toate lucrurile cu expresia cifrelor fiduciare.

1. GEOPOLITICA este, în esenţa ei geoeconomie; ea revine lageopolitica marilor spaţii geoeconomice şi mesianice(purtătoare de viitor: cele în care o versiune a viitoruluia sosit deja)2. Principul geoeconomiei va imprima lumii unice o “structurăgeopolitică nouă” (bazată pe aceste principii); se naşte unsingur sistem de piaţă care, împreună cu tehnologiileinformaţionale, vor da o “lume unică şi omogenă”3. O singură ideologie liberal-democratic

3 www.sas.unibuc.ro

6

4. Totul se reduce la: “unde se află centrele burselor mondiale,bogăţiile minerale, centrele informaţionale, marea industrie”

Bogatiile solului si subsolului sunt considerabile in timp ce potentialul turistic este remarcabil , a se vedea hartile urmatoare.Nu este de mirare ca in anul 2003 Iranul a fost decloarat axa a raului de catre presedintele american George Bush alaturi de Siria ,Liban , Iraq, si Coreea de Nord.De fapt aceste tari au spijinit Iranul in cerea programului sau militar alaturi de Rusia.4Dar oare atunci cand URSS in anii 1970-1980 vroia sa ajunga la aurul negru al Golfului Persic , SUA nu a sprijinit rezistenta afgana si regimul shahului iranian Pahlavi Reza? Cu toate ca solul este in general muntos si arid harta de mai jos arata principalele culturi:grau, orz, orez, ceai.Cresterea vitelor mari este raspandita in jumatate de vest in timp ce ovinele au densitate mai mare in jumatatea de est.In campia marii caspice se cultiva ceaiul,sfecla de zahar si graul.Palmierii sunt cultivati pe coasta sudica a tarii , la Golful Persic si Marea Arabiei.

4 www.globalsecurity.org

7

8

Indusria si bogatiile subsolului.5

5 Sursa www.worldatlas.com

9

10

Principala resursa a Iranului este la ora actuala considerata cea de petrol si gaze naturale din Golful Persic, dar cercetari actuale intens mediatizate au dus la descoperirea unor cantitati si mai mari decat aici in bazinul caspic.

JORDIS VON LOHAUSEN „Curajul de a stăpâni. A gândi în imagini continentale”

2. Formula puterii: P= Forţa x Poziţia

Puterea sau forţa (politică, intelectuală etc.) este corelată cu spaţiul (poziţia);

11

Pozitia geopolitica intre Iraq si Afganistan , intre Marea Caspica si Golful persic da Iranului o impotrtanta majora in Orientul Mijlociu, forta este in crestere se pare in special datorita noului presedinte Ahmadinejad, hotarat sa ii aduca puterea nucleara si prosperitatea omului de rand.Se pare ca Iranului ii revine sa domine o treime din bazinul caspic si o mare parte a liniilor de transport a gazelor si petrolului catre Europa dar si jumatatea nordica a golfului Persic si a golfului Oman(a se vedea de ex harta populatiilor din paginile urmatoare).De remarcat faptul ca actualul presedinte este dr in transporturi si comunicatii , estelector universitar si fost primar al Teheranului, este de asteptat sa fie un bun geostrateg. Bazinul Caspic

12

1. GEOPOLITICA NOOLOGICĂTEZE: 1. Geopolitica este una a “marilor sisteme noologice” sau spirituale (noosuri)

1.1.Puterea politică are şanse, dacă stăpânitorii gândesc nu în categorii efemere şi locale, ci în ”imagini milenare şi continentale”

1. Geopolitica “noosurilor”: a gândi după imagini milenare şi continentale, după scheme foarte generale care permit unui popor (stat) să-şi găsească locul într-o perspectivă imensă (istorică)

2. Conflict între ideologii şi noosuri sau nomosuri. Ideologiile contemporane pot modifica relieful lumii, dar nu pot anula legităţi legate de ciclurile naturale şi culturale care numără milenii. Asemenea categorii sau nomosuri sunt spaţiul, limba, etnosul, resursele etc.

Iranul prezinta avantajul unei istorii milenare si a unei culturi pe masura dar si dezavantajul multietnicitatii care s-a dovedit in toate conflictele un bun motiv de acoperire al adevaratelor interese.

J. PârvulescuPARVULESCU, THIRIART:Opoziţia dintre “Eurasia”, pe axa Paris, Berlin, Moscova, Tokiosi “Imperiul Atlantic” – drept confruntare finală pentru “eliberareaEuropei” (Thiriart)

13

Imperiul Eurasiatic al sfârşitului”TEZE:1. În lume există organizaţii semisecrete al căror ciclu depăşeşte durata ideologiilor, dinastiilor, statelor2. Acestea năzuiesc să obţină acces la controlul poziţiilor principale în civilizaţie3. Între ele e o luptă de secole la care participă Papii, patriarhii, regii, diplomaţii, marii financiari, misticii, învăţaţii, artiştii

1. Geopolitica celor două ordine: al atlantiştilor şi al eurasiaţilor2. La baza tuturor manifestărilor sunt arhetipuri geopolitice

14

Ex. De Gaulle a creat o “structură geopolitică” numită “gaullism politic”. Sarcina adepţilor acestui arhetip: crearea blocului continental Paris – Berlin-Moscova

3. J. Pârvulescu prevede sfârşitul duelului civilizaţional care va conduce la o construcţie continentală gigantică: “Imperiul Eurasiatic al sfârşitului” (ENDKAMPF) într-un “duel eshatologic” cu “Imperiul Atlantic”D. Meining

Teoria funcţională1956: “Heartland and Rimland în E.A. history”Iranul se afla in zona de granita intre margine si centru.Importanta geostrategica deosebita-o istorie de peste 5000 de ani si o civilizatie pe masura.Iranul are iesire la Golful Persic si Marea Caspica dar se afla si in vechiul Drum alMatasii.

15

Teza:1. factorul cultural are un rol în poziţionarea şi eficacitatea geopolitică a unui stat.2. criteriul geopolitic trebuie să ţină seama de orientarea funcţională a populaţiei sau doar de poziţionarea geografică faţă de uscat şi mare

1. Geopolitica funcţională a statului şi a populaţiei

16

2. Geopolitica rimlandului depinde de orientarea funcţională a populaţiei3. În tot spaţiul rimlandului eurasiatic există trei predispoziţii funcţionale ale popoarelor de aici:

a) China, Momgolia, Vietnamul de Nord, Bangladesh-ul, Afganistanul, Europa de est sunt spaţii care înclină sore heartland.b) Coreea de Sud, Birmania, India, Irak, Siria, Yugoslavia, sunt neutre geopoliticc) Europa de Nord, Grecia, Turcia, Iranul, Pakistanul, Thailanda înclină spre blocul talasocratic (Dughin, p.37)

sistemul de conducere iranian.

CIFRE SI FAPTE 6

Teritoriul Iranul (numit oficial Republica Islamica Iran) este o tara mare, situata in sud-vestul Asiei. Are o suprafata de 1 648 195 km si se invecineaza cu Iraqul (cu care are o frontiera de 1 609 Km lungime) in vest, cu Turcia (486 Km) in nord-vest, cu republicile Armenia, Azerbaidjan, Turkmenistan si cu Marea Caspica (2 670 km in total) in nord, cu Afghanistanul (945 km) in est, Pakistanul (978 km) in sud-est, Golful Persic (1 259 km) si Marea Oman (746 km) in sud.

6 www.iranembassy.ro

17

Golful Persic, o arie marginala, cu adincimi mici, a Oceanului Indian, este cuprins intre Peninsula Arabia si partea de sud-vest a Iranului. Are o suprafata de 240 000 km, o lungime (in linie dreapta) de 900 km, iar latimea sa variza intre valoarea maxima de 338 km si cea minima de 55 km, in strimtoarea Hormoz (Ormuz). Este marginit in nord, nord-est si est de Iran, in nord-vest de Iraq si Kuwait, in vest si sud-vest de Arabia Saudita, Bahrain si Qatar, iar insud si sud-est de Emiratele Arabe Unite si partial de Oman. Marea Oman comunica cu Marea Arabiei.  Insulele O serie de insule din Golful Persic apartin Iranului. Dintreacestea, mai importante sint urmatoarele : Minoo, Kharg, Sheikh Saad, Sheikh Sho'ayb, Hendurabi, Kish, Farur, Siri, Abu Mussa, Marele si Micul Tumb, Qeshm, Hengam, Larak, farsi, Hormoz si Lavan. Cele mai importante porturi ale Iranului la Golful Persic sunt Abadan, Khorramshahr, Bandar Imam Khomeini (fostul Shahpur), Mahshahr, Deilam, Genaveh, Rig, Bushehr, Bandar Lengeh si Bandar Abbas.

 Reteaua hidrografica Singurul curs de apa navigabil este Karun (890 km lungime).Alte ape importante sunt Sefid Rud (795 km), Karkheh (755 km), Mand (685 km), Qara Chai (540 km), Atrak (535 km), Dez (515 km), Hendijan (488 km), Jovein (440 km), Jarahi (430 km) si Zayandeh Rud (405 km). Vara debitul riurilor este foarte scazut, dar scurgerea subterana se mentine ; apa respectiva este utilizata de aductiunile subterane (numite local qanat), alimenteaza izvoarele sau fintinile.  Muntii Relieful muntos este bine reprezentat in Iran, prin lantul muntos Alborz (Elburz) in nord, Muntii Zagros in vest si sud-vest si o serie de munti din estul Iranului, care

18

inconjoara Podisul Iranului (pentru mai multe amanunte, vezicap. Iranul si iranienii).7

 Populatia in 2005 a ajuns la 66,ooo,ooo locuitori;23/% din electorat este nascut dupa relvolutia islaminca din 1979.Femeile au drept de vot din 1962.

Avea un numar de 58 110 227 locuitori ; densitatea este de 35,26 loc/km. Cuprinde si urmatoarele grupuri nationale si etnice : turci, kurzi, baluchi, luri, turkmeni, arabi, armeni, asirieni si diferite populatii nomade (bakhtiari, 7 http://news.bbc.co.uk/1/shared/spl/hi/middle_east/03/iran_power/html/electorate.stm

19

qashqai si multe alte triburi mici).Dupa datele recensamintului din 1992, in orase se afla 33 137 567 locuitori (57,3% din intreaga populatie) iar 24 972 660 (42,97%) traiesc in localitati rurale sau nu au domicilustabil. Capitala tarii Orasul Teheran. Populatia ariei metropolitane interne era in1992 de 6 620 461 loc.   Principalele orase

Denumirea Numarul de locuitori

1. Ahwaz 725.6392. Ardabil 332 4973. Bandar Abbas 201 6004. Esfahan 1 159 1025. Hamadan 958 8026. Kerman 332 6447. Kermanshah 631 1998. Mashhad 1 820 6319. Orumiyeh(Urmia) 375 431

10. Qazvin 363 26811. Rasht 619 07612. Shiraz 973 16113. Sanandaj 244 23714. Tabriz 1 102 88215. Yazd 282 75116. Zahedan 282 00017. Zanjan 511 294

20

Religiile

21

Religia de stat a Iranului este Cultul Jafari al celor doisprezece Imami. Conform datelor statistice din anul 1986,circa 98,5% din locuitori sunt musulmani, majoritatea lor apartinind sectei siite. Alte secte islamice sunt Hanafi, Shafe'i, Maleki, Hanbali si Zeidi ; toate sunt respectate sibeneficiaza de o totala libertate. Minoritatile religioase zoroastriana, armeana, iudaica, asiriana si chaldeana isi auprpriile lor organizatii religioase.Islamul Cuvintul arab " islam " inseamna " supunere " in fata vointei lui Dumnezeu (Allah); este numele religiei care a luat nastere in Arabia in secolul al VII-lea d.Hr. datorita Profetului Mohammad (Mahomed). Adeptii Islamului sunt numiti

22

musulmani, iar religia lor este implicata in intregul lor mod de viata. Ei cred ca individul, societatea si guvernele trebuie sa asculte de vointa lui Dumnezeu asa cum este ea exprimata in Coran, pe care il considera Cuvantul lui Dumnezeu revelat mesagerului sau, Mahomed. Coranul spune ca exista un singur Dumnezeu si ca nimeni nu este asemeni lui. El este Creatorul tuturor lucrurilor si are putere absoluta asupra lor. Toti oamenii ar trebui sa-si dedice viata lui Dumnezeu, plini de recunostinta fata de binefacerile lui, sisa se pregateasca pentru ziua Invierii din morti si a Judecatii. Cei care au ascultat de poruncile lui Dumnezeu vor salasui pentru totdeauna in Paradis, dar cei care au pacatuit inaintea lui Dumnezeu si nu s-au pocait vor fi osinditi sa arda vesnic in flacarile iadului.De la inceputul lumii, Dumnezeu a trimis oamenilor profeti, printre care s-au numarat Moise si Iisus, pentru a le arata calea cea dreapta. Sirul lor a culminat cu Mahomed, caruia i-a fost revelat in mod desavirsit cuvintul lui Dumnezeu.Exista cinci indatoriri religioase principale, cunoscute subnumele de "stilpi ai Islamului":1) Shahada (profesiunea de credinta), care consta in recitarea, din toata inima, a crezului dublu : "nu exista alt Dumnezeu in afara de Dumnezeu " si " Mahomed este trimisul lui Dumnezeu " ;2) Salat (rugaciunea rituala), care trebuie facuta la ore fixe, de cinci ori pe zi, cu fata catre orasul sfint Mecca ;3) Dania, prin plata unui zakat (" purificare "), care este considerat in primul rand un act de adoratie si care reprezinta indatorirea de a da si altora din avutul tau, in semn de recunostinta pentru pentru ajutorul primit de la Dumnezeu, conform obligatiilor prescrise de Coran ;4) Datoria de a tine post (Saum) in timpul Ramadamului ;5) Hagialicul, pelerinajul la Mecca, care ar trebui intreprins, in masura posibilitatilor, de fiecare credincios, macar o data in viata.Shri'a este legea sacra a Islamului si se aplica in toate situatiile, nu numai in viata religioasa. Ea indica regulilevietii islamice si descrie felul in care credinciosul musulman trebuie sa aduca la indeplinire poruncile lui

23

Dumnezeu, pentru a putea sa ajunga in rai. Pe parcursul anului sunt celebrate diverse sarbatori, printre care Hijra,inceputul anului Islamic, si Ramadamul, luna in timpul careia musulmanii nu maninca nimic pina la caderea noptii.Islamul are doua ramuri principale. Majoritari sint musulmanii sunniti ; ei ii recunosc pe primii patru califi ca succesori legitimi ai lui Mahomed. Siitii reprezinta cel mai important grup minoritar ; ei considera ca imamul este principala autoritate religioasa. Exista si diverse subsecte, printre care ismaelitii (unii dintre acestia, nizaritii, il considera pe Agha Khan imamul lor) si wahhabitii, o miscare declarata reformista, aparuta in secolul al XVIII-lea. Exista astazi in lume peste un miliardde musulmani. 

8

 Conditia femeii.Femeile au drept de vot si teoretic sunt egale cu barbatii.Cu toate acestea ele sunt slab reprezentate in administratie iar consiliul actual de ministri nu are nici una.Ele au obtinut de curand dreptul de a se inscrie in academia de politie iar in 2005 au absovit 100 de femei politist.

 Minoritatile In timp ce musulmanii constituie peste 98,5% din populatia tarii, crestinii reprezinta doar 0,7%, evreii 0,3%, zoroastrienii 0,1% si adeptii altor religii 0,1%. Constitutia Republicii Islamice Iran are in vedere protectiadrepturilor culturale, sociale si politice ale tuturor minoritatilor religioase.Evreii iraninei au dreptul de a fi reprezentati in 8www.IranDokht.com?

24

Parlament, dispun de 30 de sinagogi raspindite pe tot cuprinsul tarii, au o asociatie proprie, un ziar numit Tamous si scoli particulare.Armenii si asirienii, care au trait netulburati in Iran incadin vechi timpuri, alcatuiesc comunitatea crestina din Iran.Armenii au si ei, ca si alte minoritati, propriile scoli particulare, un ziar in limba armeana numit Alik si sunt reprezentati in Parlament. Exista aproximativ douazeci de biserici gregoriene in care se tin slujbe religioase, o biserica catolica si citeva lacasuri ale armenilor protestanti.Asirienii au o asociatie proprie, care are grija de comunitatea lor, biserici in care au loc slujbe religioase si cateva centre de presa. Si ei sunt reprezentati in Parlament. Exista si alte culte crestine: protestanti , romano-catolici, adventisti, toti acestia beneficiind de propriile lor lacase de cult.Zoroastrismul era raspindit in Iran cu mult timp inainte de aparitia Islamului. Este o straveche religie iraniana dualista ; se spune ca ar fi fost intemeiata de profetul mitic Zarathushtra (pe care grecii l-au numit Zoroastru). Aceasta religie era deja pe deplin conturata in secolul al VII-lea i.Hr. Ideea centrala a ei este ca in lume se da o lupta neincetata intre doua elemente contrarii : binele, personificat de zeul luminii Ahura Mazda (Ormazd) si raul, personoficat de zeul intunericului, Angro Mainyush (Ahriman). Conceptiile eschatologice ale zoroastrismului cu privire la sfarsitul lumii, invierea mortilor si venirea unui mantuitor nascut de o fecioara au exercitat o mare influenta asupra iudaismului si crestinismului. Se mai intalneste in prezent, in afara Iranului, si in India, sub forma parsismului, care a pastrat vechile idei dualiste dar a adoptat conceptia existentei unui singur Dumnezeu Atotputernic.

25

ISTORIE

Istoric :Consideratii introductive.In cazul unor civilizatii stravechi, ca cea chineza, indianasau iraniana, cartea istoriei incepe sa fie descifrata pornindu-se de la mijloc. Desi Iranul are o istorie indelungata si complexa, elementul determinant al structuriiei l-a constituit ascensiunea si prabusirea succesiva a unordinastii, intre care au existat si intervale de haos si confuzie.Pana de curand, chiar pana la mijlocul secolului XX,cand eravorba despre originile patriei lor, cei mai multi iranieni se bazau pe mituri sau amestecau istoria reala cu miturile. Era un efect al influentei pe care au avut-o marile opere literare si in deosebi Shahname. Conform legendelor

26

nationale, in Iran au domnit peste o duzina de dinastii regale, fiecare pentru o perioada de mai mult de doua mii deani. Amanunte despre aceste dinasti apar in Avesta, cartea sfanta a credintei zoroastriene, care, conform surselor islamice, ar fi fost scrisa pe 12 000 bucati de piele de vaca. Unele nume de regi si dinastii legendare apar nu numaiin Avesta si Shahname, ci chiar in Vede si Mahabharata.Vechii persiVom trece pe scurt in revista istoria vechiului Imperiu Persan, aflat la originea Iranului actual. Este posibil ca populatii de limba iraniana sa fi migrat in aceasta parte a Asiei de Sud-Vest in jurul anului 1 500 i. Hr. Au izbutit desigur sa-i subjuge pe pe cei care traiau deja acolo si i-au asimilat; dominatia lor in unele regiuni este indicata detoponime ca Parsua si Parsumash, derivate de la numele lor. Conducatorii asirieni trimiteau, in sec. 9 i.Hr., expeditii impotriva lor; relatarile acestor campanii constituie surse de informatie cu privire la vechii persi.In sec. 6 i.Hr. se mentioneaza prezenta persilor in actuala regiune Fars ( numit de greci Persis) era un district bine individualizat al Imperiului Asirian, la fel ca districtul invecinat, de dimensiuni mai mari, Media. Conducatorii persilor care afirmau ca se trag dintr-un anume Achemenes ( sau Hakhamanesh) erau aliati cu mezii, care reusisera sa realizeze un stat puternic in sec. 7 i. Hr. Cyaxares, fiul lui Phaortes, intemeietorul puterii mezilor, a fost unul dintre regii care au contribuit la caderea cetatii Nineveh (Ninive) in jurul anului 612 i. Hr. si care au zdrobit hegemonia asiriana. AhemeniziiDupa ce persii i-au ajutat pe mezi sa-si impuna dominatia, Cyrus, conduatorul persan care a fost supranumit mai tarziu Cyrus cel Mare, a preluat controlul asupra Mediei de la Astiages, pe la mijlocul sec. 6 i. Hr. Intr-un rastimp uimitor de scurt Cyrus si-a extins stapanirea din Elam si Media tot mai departe spre Vest si Nord. A patruns in Asia Mica, i-a invins pe lidieni si a realizat marele Imperiu Persan, care a ramas mult timp sub conducerea succesorilor sai, Ahemenizii.

27

Cyrus si-a stabilit resedinta la Ecbatana, capitala regatului Mediei, pastrand insa si capitala persana Susa; inacelasi timp a ridicat o noua resedinta bogat impodobita la Pasargadae. In prezent, pe locul Ecbatanei se afla orasul modern Hamadan, dar Pasargade, situat la 130 km nord-est de Shiraz, este unul dintre cele mai reprezentative situri arheologice din tara.Statultul acesta nou si dinamic a fost totusi framantat, chiar de la inceput, de conflicte dinastice. Cambyses II, fiul lui Cyrus, l-a inlaturat pe Smerdis, un alt fiu al lui Cyrus, pentru ca nimeni alt cineva sa nu mai poata ridica pretentii la tron. Dar, pe cand Cambyses conducea o expeditie, incunumata de succes, in Egipt, un impostor , care sustinea ca e Smerdis a uzurpat tronul. A urmat un razboi civil,iar dupa moartea lui Cambyses un nou pretendentla tron, Drius I, coborator din alta ramura a Ahemenizilor, a avut castig de cauza, potolind tulburarile si infrangandu-i pe toti oponentii sai. Darius a fost un personaj extrem dedinamic, sub domnia caruia imperiul a atins extensiunea maxima. Astfel el a ajuns sa intre in conflict cu grecii, situatie care a continuat si in timpul urmasilor sai. Incinta de la Persopolis, amplasata la poalele muntelui Rahmat din Farsul central, ilustreaza grandoarea puterii imperiale prin basoreliefurile care infatiseaza popoarele supuse aducand tribut regelui.Administratia centralizata intemeiata de Darius se bazeaza pe un sistem de comunicatii amplu si foarte bine pus la punct. Persii au fost primul popor insemnat din Antichitate,care a folosit in mod eficient caii pentru transmiterea informatiilor si pentru transport. Darius a intensificat politica lui Cyrus de a incuraja diverse culte locale din cuprinsul imperiului, ingaduindu-le oamenilor sa-si adore zeii proprii si sa-si pastreze obiceiurile, in masura in care acestea nu contraveneau intereselor administratiei persane. Cu toate acestea s-au inregistrat revolte ale egiptenlior, lidienilor si babilonienilor, inabusite fara crutare de Darius.Religia persilor era zoroastrismul; unitatea Persiei poate fi atribuita in parte si efectului unificator pe care l-a

28

avut aceasta credinta larg raspandita. Darius a fost un protector al artelor, fapt dovedit de magnificele palate, inaltate pe intinse terase, care impodobeau capitalele Susa si Persepolis.Dar el a fost si un mare cuceritor. In timpul lui cucerirea persana s-a intins spre est dincolo de raul Arius (Hari Rud), pe teritoriile de astazi ale Afghanului si Pakistanului. Egiptul fusese deja infrant de Cambyses si, cutoate ca s-a rasvratit de mai multe ori, regii persani au reusit sa-si mentina hegemonia timp de cateva generatii. In expeditiile sale, Darius a inaintat in nord pana la Dunare.La inceputul sec. 5 i. Hr. orasele ionice se aflau in mare razboi cu marele rege. Darius a infrant rebeliunea, apoi a intreprins o expeditie de pedepsire a oraselor-state din Grecia propriu-zisa, care dadusera ajutor oraselor rasvratite. In felul acesta au inceput Razboaiele Persane (intre greci si persi). In cele din urma armata lui Darius afost infranta la Marathon. Fiul sau Xerxes I, care i-a urmatla tron, a avut aceasi soarta la Salamina.Grecii infruntasera cu succes puterea marelui rege. Totusi efectele victoriei lor s-au resimtit numai in Grecia si nu au modificat situatia in Persia. Triumful grecilor nu a eliminat amestecul persilor in problemele lumii grecesti. Influenta persana era inca puternica si aurul persan se scurgea spre unul sau altul dintre orasele-cetati ca ajutor in interminabilele lupte pentru putere.In vremea lui Artaxerxes au inceput sa se imregistreze greutati in mentinerea unui imperiu atat de vast. Unii dintre guvernatori (satrapi) manifestau valeitati de conducatori, iar egiptenii, sprijiniti de atenieni, s-au rasculat din nou. Tulburarile au fost sporite si de atacurile interne impotriva marelui rege.Cel mai celebru conflict dinastic, rebeliunea lui Cyrus cel Tanar impotriva lui Artaxerxes II, s-a sfarsit cu uciderea lui Cyrus in batalia de la Cunaxa (in anul 401 i. Hr.). Infrangerea lui Cyrus este relatata Xenophon in Anabasis; desi este posibil ca acestei revolte sa i se fi acordat o atentie exagerata, nu se poate tagadui faptul ca ea a constituit un semn de decadenta a imperiului.

29

In anul 334 i.Hr. Alexandru cel Mare cu armata sa macedoneana de circa 40 000 de oameni a trecut Hellespontul si i-a infrant pe persi la Granicus. A urmat in anul 333, batalia de la Issus, iar in 331 batalia de la Gaugamela a pus capat Imperiului Ahemenid. Darius III, ultimul mare rege, s-a refugiat din fata cuceritorilor in indepartata provincie Bactria, unde a fost ucis de insusi varul sau, Bessus. Alexandru a inaintat si el spre est, l-a invins pe Bessus si a cucerit astfel intreg imperiu. Mai inainte, patrunzand in Persepolis, dupa o betie strasnica, a dat foc marelui palat al regelui regilor. Ulterior el a declarat ca in felul acesta Grecia a razbunat incendierea Atenei de catre Xerxes. Dar Girshman prezinta argumente convingatoare ( fara totusi a ajunge la o concluzie categorica) pentru supozitia ca Persepolis a luat foc in mod accidental. Oricare ar fi realitatea, o stranie ironie a facut ca Persopolis sa pastreze pana in ziua de astazi vestigii evidente ale maretiei trecute, in timp ce Susa, pe care Alexandru a crutat-o, nu este acum decat o insiruire de mormane de pamant.In perioada ahemenida, Iranul a creat una dintre cele mai stralucite civilizatii ale lumii. S-au realizat drumuri pavate, pe care se circula cu caii de la tarmurile Mediteranei si pana in India. S-au construit locuri de popasnumite caravansari (caravanseraiuri), distantele dintre ele nedepasind 30 km. In Iran a fost construit primul serviciu de posta din lume, prin care corespondenta era distribuita pe tot intinsul Imperiului Ahemenid. A fost sapat un canal care lega Nilul de Marea Rosie. Drumurile erau pazite de strajeri. Calatorii erau verificati si controlati. Au luat avant exploatarile miniere si lucrarile agricole; au inceputsa se dezvolte chimia, productia de tesaturi si broderii si tesutul covoarelor. Iranienii obisnuiau sa manance asezati la masa si dormeau in paturi de lemn.  SeleuciziiAlexandru si-a continuat drumul spre India si a creat cel mai mare imperiu construit vreodata. Aceasta insa nu a duratdecat scurt timp, pana la stingerea prematura din viata a lui Alexandru, destramandu-se apoi ca urmare a disputelor

30

dintre generalii sai (diadohi).Persia i-a revenit in cea mai mare parte lui Seleucus I, care a ramas stapan pe posesiunile din Orient ale lui Alexandru si a luat de sotie o femeie iraniana. Domnia Seleucizilor asupra vastelor teritorii ale Imperiului Iranian a fost slaba din punct de vedere administrativ, dar a avut un rol esential in aparitia culturii elenistice, in care elementele grecesti se imbinau cu cele persane.Acest proces nu a avut un caracter unilateral. Numerosii greci s-au stabilit in orasele intemeiate pe laturile externe ale tarii, in nord, vest si sud-in Bactria, la Hecatompylos (Damghan), Rhages (Rey), Kangavar si Nahavad in Zagros.In aceste orase si in imprejurimile lor grecii au inceput sa secontopeasca cu iranienii prin casatorii interetnice, bilingvism si practica rituarilor de cult greco-orientale.Totusi acest proces a luat repede sfarsit, si nu in primul rand datorita faptului ca grecii ar fi fost coplesiti de influentele orientale sau de numarul mare al localnicilor, ci din cauze externe - ascensiunea Imperiului Roman in vest si prima dintre numeroasele navaliri ale popoarelor nomade, cea a partilor, in est.  PartiiMedia Atropatene (Ajerbaidjan) nu s-a aflat niciodata cu adevarat in stapinirea Seleucizilor. Conducatorii Bactriei au fost, inca de la inceput, cel putin pe jumatate independenti, iar pe la mijlocul sec. al III-lea s-au rasculat si au devenit complet independenti. In acelasi timpPartia, sub conducerea Arsacizilor, s-a eliberat de stapanirea seleucida, constituindu-se astfel Imperiul Part, care ar putea fi considerat in oarecare masura succesorul vechiului Imperiu Persan. Desi nu a atins vechia expansiune a acestuia, nici macar in vremea celor mai mari suverani parti(Tridates, Mithridates I si Mitridathes II), a fost un stat puternic, care a rivalizat cu Roma.Romanii aflati intotdeauna pe picior de razboi, nu au reusitsa impiedice patrunderea spre vest a persilor, care adesea erau sprijiniti, din ambitie sau de teama, de sefii locali

31

subordonati Romei. Capitala partilor a fost Orasul cu o mie de porti de langa Damghan, apoi Rey de langa Teheran si in cele din urma Hamadan, iar resedinta de iarna Ctesiphon de langa Baghdad. Suveranii parti au domnit din anul 256 i. Hr.si pana in 226 d. Hr. Pe atunci Iranul se invecina cu Trascaucazia in nord, India in est, iar in vest ajungea panala Tigru. Partii au instituit taxe vamale proprii, incasand 5% din importuri. Sasanizii Dominatia partilor a inceput sa se clatine in sec. II d. Hr.Dinastia parta s-a prabusit nu in urma unor atacuri externe,pornite de la Roma s-au din Orient, ci datorita unei insurectii nationale in Fars, leaganul civilizatiei iraniene, patria Ahemenizilor, provincia cea mai putin afectata de colonizarile grecesti. In jurul anului 226 d. Hr., in locul conducatorilor parti au venit la putere cei din dinastia sasanida, mai energici, dupa ce Ardashir (Artaxerxes I) l-a infrant si l-a ucis pe ultimul suveran part si a intemeiat un nou imperiu, pe ruinele statului partsi ale celui seleucid. Adevaratii mostenitori ai Ahemenizilor au fost Sasanizii.In rastimpul celor patru secole de stapanire sasanida s-au inregistrat doua perioade de glorie. Cea dintai a durat panain secolul al V-lea; regii cei mai cunoscuti ( remarcabili si prin longevitate) au fost: Ardashir I (226-241), Shapur I(241-272), cel care l-a luat prizonier pe Valerian, Shapur II (309-379), cuceritorul Armeniei si prigonitor al crestinilor si Bahram sau Bahram V Gur(421-438), vestit pentru legendarele lui isprav vanatoresti. In cea de-a doua perioada, se remarca Khosrow (Chosroes ) I (531-579), probabil cel mai ilustru dintre regii Sasanizi si Khosrow Parviz (590-628), cuceritorul Ierusalimului, cel care a invadat Egiptul si este prea marit in legendele pentru dragostea sa statornica, dar care in realitate a fost brutal, las si incompetent.Intemeietorul dinastiei sasanide a fost Ardashir I. El a declarat razboi Romei, a cucerit Armenia si a redat zoroastrismului vechea sa influenta. Urmasul sau, Shapur I, a invadat Siria, a zdrobit o armata romana si l-a capturat

32

pe imparatul Valerian. Aceasta biruinta stralucita este glorificata de basoreliefurile, care mai pot fi vazute si astazi la Persopolis.Ctesiphon a devenit centrul unui stat infloritor, care s-a mentinut mult timp dupa caderea Imperiului Roman. Bizantul nu a fost in stare sa se masoare cu Sasanizii. In anul 531 d. Hr. a ajuns la domnie Anushirvan cel drept ( Khosrow I), unul dintre cei mai ilustrii monarhi iranieni. Cu un secol inainte, hunii albi invadasera tinuturile din bazinul fluviului Oxus (Amu Daria) si invinsesera de mai multe ori armata iraniana.Anushirvan a incheiat pace cu Roma si a pornit impotriva invadatorilor din est cu atata forta incat i-a zdrobit pe hunii albi si a impartit teritoriile lor cu noul aliat , Ilkhan, conducatorul turcilor. Dar realizarile lor pe linie administrativa au fost atat de mari, incat faima lor a intrecut-o pe cea castigata in razboaie. El a instaurat un regim echilibrat al darilor, care puteau fi platite cu bani sau in natura, a creat o armata regulata mai bine imbracata si mai disciplinata decat oricare alta de pana atunci. A efectuat o reforma legislativa si a urmarit aplicarea cu restrictie a legii; in timpul domniei lui se putea circula in siguranta pe drumurile caravanelor. A luat sub protectia sa pe invatatii veniti din diferite tari; era preocupat de istorie si filosofie. A fost una dintre cele mai glorioase perioade din istoria Iranului, care devenise centrul unui activ schimb de idei.In vremea lui Khosrow II (Khosrow Parviz), care a intretinutlegaturi stranse cu Bizantul, stralucirea curtii sasanide ajunsese vestita. Orasele Ctesiphon si Firuzabad erau magnifice, orasenii munceau cu sarg, realizand superbe piesede feronerie, opere arhitectonice, sculpturi si tesaturi de pret. Persia era pe atunci un stat puternic centralizat, bazat pe o societate impartita in clase, a carui unitate eraasigurata de zoroastrismul, care luase un mare avant.Khosrow Parviz a atacat imperiul Roman, a pus stapanire pe Ierusalim si a luat de acolo "Adevarata Cruce", care era considerata cea mai sfanta relicva a lumii crestine. A urmatcucerirea Egiptului de catre armata persana, apoi caderea

33

Chalderonului, oras situat in fata Constantinopolelui. Situatia ajunsese atat de grava pentru bizantini, incat Heraclis a parasit capitala si s-a refugiat in Africa. Totusi pana la urma Heraclis l-a invins pe Khosrow. Ambele imperii si-au epuizat fortele in aceasta confruntare. In anul 652, deci la scurt timp dupa moartea lui Khosrow II, puterea Sasanizilor s-a prabusit. Islamul

Deceniul al VII-lea a fost un punct de cotitura in istoria Iranului, care a marcat profund structura religioasa, dezvoltarea culturala a tarii si mentalitatile, determinand specificul acestora pana in ziua de astazi. Evenimentele de atunci prezinta un deosebit interes pentru orcine doreste sa

34

inteleaga Iranul modern; ele sunt extrem de importante si uimitoare. S-a petrecut ceva cu totul neasteptat: in anul 614, anul in care Khosrow Parviz se putea lauda cu douazeci de ani de succese militare, nimeni nu si-ar fi putut inchipui ca peste numai douzeci si cinci de ani nu numai dinastia sa, ci chiar intregul edificiu al vietii iraniene de pana atunci se vor prabusi definitiv.Dupa secole de relativa stabilitate, evenimentele s-au succedat cu o viteza uluitoare. In anul 614 Mohamed s-a proclamat profet de inspiratie divina. La opt ani dupa aceeael a fost nevoit sa paraseasca locurile natale. A murit in anul 632, la doi ani dupa revenirea la Mecca. Cuceririle arabe au inceput doar dupa moarte sa, prin atacul asupra Mesopotamiei din anul 633. Lui Yazdgird III, ultimul rege sasanid, i s-a propus sa treaca la islamism. El a refuzat cuaroganta, ironizandu-i pe arabi ca mananca soparle si practica infanticidul.Arabii l-au atacat, reusind sa cucereasca orasul Ctesiphon in anul 637. Ulterior au mai obtinut o victorie zdrobitoare asupra iranienilor, in batalia de la Nahavad din anul 642. Asa s-a stins dinastia nationala iraniana si timp de aproapeo mie de ani tara a fost condusa de domnitori straini. Amprenta cuceririi arabe asupra structurii civilizatiei iraniene a fost mult mai puternica decat oricare alta influenta de dinainte sau de dupa ea. Arabii au adus tarii o noua religie si un nou alfabet, i-au influentat limba si i-au transformat profund arta. Dar acestfapt nu a distrus complet vechea civilizatie si nu a dus la absorbirea ei fara nici o urma; specificul comportamental sitraditiile nationale, desi au fost impinse in umbra, au iesit dsin nou la suprafata, in forme noi si complexe.Inlocuirea zoroastrismului cu noua religie islamica a constituit un eveniment de prim rang in istoria omenirii. Succesul inregistrat de cucerirea araba a avut probabil mai multe cauze. A fost mai degraba o cucerire spirituala decit una materiala; aparitia unei religii militante in Arabia a coincis cu stingerea dinastiei iraniene; islamul avea un caracter democratic, pe cind zoroastrismul era exclusivist si feudal; cele patru secole de independenta a tarii s-au

35

desfasurat sub o guvernare autocrata care a dus la subminarea initiativei si la slabirea dorintei de a rezista.Totusi niciunul dintre aceste motive nu explica intru totul de ce Iranul a cedat aparent total in fata islamului. Islamul a ajuns foarte repede religia dominanta in Iran, de aceea revoltele ulterioare nu au avut caracter religios ci au luat forma unor tulburari politice.Cursul general al istoriei in aceasta perioada este fascinant, dar detaliile prezinta mai putin interes. Este deajuns sa spunem ca de pe la mijlocul secolului al IX-lea, puterea Califatului abbasid a inregistrat un declin continuu. In Iran s-au ivit cateva mici dinastii semiindependente, unele de foarte mica importanta. Dintre cele care merita sa fie mentionate, dinastia Saffarizilor, lucratori in arama, fondata de un talhar la drumul mare, isiavea sediul in Sistan; si Samanizii ocupau indeosebi teritoriul actual al Afghanistanului. O importanta ceva mai mare au avut-o Ghaznavizii, care au patruns din Afghanistan in India si au intreprins mai multe incursiuni in Persia pe la inceputul secolului al XI-lea; ei s-au mentinut la putere, pe plan local, mai mult de doua sute de ani si au lasat marturii arhitectonice substantiale in Afghanistan. SelgiuciziiCa si in Europa Occidentala, dupa vremuri de mare instabilitate, s-a trecut intr-o epoca in care s-au mai produs doar conflicte minore; conditiile de mai mare securitate au dat nastere unui impresionant avant constructiv. Arhitectura islamica din Iran este legata de numele acestei dinastii si al celor care i-au urmat.Selgiucizii, ca si succesorii lor, au venit din nord-est. Eifaceau parte dintr-un trib turcic din Turkestan, numit Ghuzz, si se convertisera de multa vreme la mahomedanismul ortodox, adica erau sunniti. S-au afirmat la inceput prin cucerirea tinutului Marv de la Ghaznavizi, iar in anul 1043 se stabilisera deja temeinic in Khorasan. Doisprezece ani mai tarziu conducatorul lor, Toghrul Beg, a patruns in Baghdad si a fost numit calif "vice - regent al urmasului Profetului, Domn al tuturor musulmanilor". I-au urmat la domnie Alp Arslan (1063-1072), Malik Shah (1072-1092) si

36

Sultan Sanjar (1118-1157).Alp Arslan a cucerit Asia Mica si a intreprins mai multe expeditii incununate de succes impotriva bizantinilor; se spune ca mustatile lui erau atit de lungi, incit trebuia sa si le innoade la spate cind tragea cu arcul. Atat el cat si fiul lui, Malik Shah, au fost sprijiniti de sfaturile intelepte si de energia vizirului lor, Nizam ul-Mulk, protectorul lui Omar Khayyam. In teritoriile cucerite de selgiucizi ordinea nu a fost niciodata pe deplin restabilita. Chiar intre membrii familiei s-au facut simtiteanimozitatile - in Kerman si in Iraq au existat ramuri dinastice distincte si uneori rivale. Ei nu au reusit sa franeze puterea tot mai mare a Hasisinilor (Assasinilor) care l-au ucis pe Nizam ul-Mulk si poate chiar pe Malik Shah.MongoliiIn anul 1221 Mongolii au navalit in Iran, ucigind si pustiind tot ce intilneau in cale. Si acum, ca si cu sase sute de ani in urma, evenimentele s-au desfasurat extrem de repede. Intre 1219 si 1227 hoardele mongole pradasera si distrusesera in mare parte Bokhara (Buhara), Samarkandul, Marv, Neishabur si tot nordul Iranului. Cuceririle mongole au fost insotite de jafuri, omoruri, violuri si distrugeri fara precedent in istorie; arta si viata culturala din nordul Iranului au suferit pierderi incalculabile. Din fericire sudul tarii a scapat neatins, ceea ce a contribuit mult la redresarea care a urmat.Chingiz Khan (1206 - 1227) l-a insarcinat pe nepotul sau Hulagu Khan sa instaureze stapinirea mongola in Iran. Cu un sfert de secol mai tirziu, Iranul a devenit centrul unei noidinastii mongole, numita de istorici a Ilkhanilor. Al doileaval al invaziei mongole s-a declansat in 1251, cand Hulagu Khan s-a hotarit sa-i anihileze pe Hasisini (Assasini) in fortareata lor din munti si sa distruga califatul din Baghad. Ambele operatiuni au fost incununate de succes, dar cu pretul a noi varsari de sange si distrugeri.Insa mai tarziu, ca si cum ar fi dorit sa indrepte raul produs de stramosii lor, mongolii au inceput sa se preocupe de civilizatie si cultura. Ei au incurajat si libera

37

circulatie; deoarece ei insisi fusesera calatori neobositi, au fost foarte deschisi spre acest gen de relatii. Marco Polo a fost cel mai renumit dintre strainii care s-au folosit de acest prilej. In drumul sau prin Iran a strabatutcele mai importante centre din acea vreme: Tabriz (care, la scurt timp dupa trecerea lui, a devenit capitala mongola) Saveh, Kashan, Yazd, Kerman, Hormoz, Sirjan, din nou Kerman,Tabas si Neishabur. Trecind la un mod de viata sedentar, mongolii au inaugurat o noua epoca de mari constructii.Ghazan Khan a inaltat la Tabriz cladiri grandioase pentru institutiile religioase si de invatamint si si-a construit, la marginea orasului, un mormant. Oljaitu (1304-1316) a marit orasul Sultanieh si a cladit aici un mausoleu maret care ii poarta numele si care se mai pastreaza si astazi.Dupa moartea lui Oljaitu, in 1316, dinastia s-a destramat, ca urmare a conflictelor interne; a urmat o perioada de haos, in care singurul element relativ stabil l-a constitutit dinastia Muzaffarizilor din sudul Iranului; unuldintre ei, Shah Shaja, este cunoscut prin faptul ca la curtea sa a trait poetul Hafez (Hafiz). Prabusirea guvernarii centralizate a lasat cale libera unui nou val de navaliri din Asia Centrala, sub conducerea lui Timur Lang (Timur Lenk).

TimuriziiTimur (Tamerlan) s-a ivit pe scena istoriei visand sa refacamarele Imperiu Mongol. In nord a atacat si jefuit Moscova inanul 1382. In 1398 a invadat India. In 1402 l-a invins si l-a luat prizonier pe sultanul otoman Baiazid. Totusi efecteleactiunilor lui asupra Iranului nu au fost pe masura reputatiei sale, nici macar sub aspectul distrugerilor produse. Nici urmasii lui Timur nu au influentat in mod substantial Iranul prpriu-zis. Cei mai multi dintre ei au fost monarhi absenteisti, care au preferat sa traiasca in nord-est.Shahrokh (1408-1447) a mutat capitala de la Samarkand la Herat, oras pe care s-a straduit sa-l infrumuseteze; sotia sa, Gowhar Shad, a pus sa se construiasca moscheea cea mare

38

din cadrul complexului de cult de la Mashhad; fiul sau, Ulugh beg, a fost astronom vestit, poet si protector al oamenilor de litere. In a doua jumatate a secolului al XV-lea s-a instaurat insa o stare de haos si tulburari, poate mai accentuate decit cele anterioare.In acest moment, istoria Iranului a luat din nou o intorsatura ciudata. Caci in aceste vremuri tulburi, care auurmat dupa opt veacuri si jumatate de stapinire straina, a iesit la iveala o dinastie mai autentic nationala decit oricare alta de la Sasanizi incoace si comparabila cu aceasta ca splendoare si creativitate. 

SafaviziiDinastia safavida (1502-1736), fondata de Shah Ismail (1499-1524) a restabilit ordinea in Iran si a proclamat ca religiede stat pe cea a sectei shiite. Castigand tronul prin lupta,Shah Ismail s-a indreptat apoi spre est si i-a atacat pe uzbeci, care faceau in fiecare an incursiuni in tinuturile manoase ale Khorasanului. Expeditia sa a fost incununata de succes. Dar din nefericire sultanul Selim cel Crud, unul dintre cei mai vestiti razboinici din Casa lui Osman, s-a ridicat impotriva lui. Hotarit sa inlature monarhia siita inainte ca ea sa prinda radacini, Selim s-a napustit asupra cavaleriei lui Shah Ismail cu cea mai formidabila armata a acelor vremuri.In urma victoriei obtinute, turcii au anexat provinciile dinvestul Iranului, care au ramas timp indelungat in stapinirealor. Shah Ismail a murit in 1524.Fiul sau, Shah Tahmasp, care a avut o domnie indelungata (1524-1576), s-a remarcat indeosebi prin lupte de lunga durata si epuizante cu turcii, avind ca rezultat pierderea Mesopotamiei si mutarea capitalei dinTabriz, devenit vulnerabil, intr-un loc mai sigur, la Qazvin.Monarhii occidentali au inceput sa manifeste interes pentru casa regala iraniana, in speranta ca vor putea profita de rivalitatea dintre siiti si sunniti, care ii dezavantajau peSafavizi. Ei erau atrasi si de aspectul exotic, oriental, alunei tari care le ramasese in mare masura necunoscuta. Pentru prima oara de la Ahemenizi incoace o dinastie

39

iraniana ajunsese sa fie vestita in lume.Dinastia safavida a ajuns la apogeu in timpul domniei sahului Abbas I (Abbas cel Mare, 1587-1629). El i-a infrant nu numai pe uzbeci ci chiar si pe turci, recistigind astfel provinciile vestice ale Iranului. I-a respins pe portughezi,care isi facusera colonii pe tarmurile Golfului Persic la inceputul secolului al XVI-lea. Marile sale succese militareau fost insa intrecute de realizarile in domeniul indeletnicirilor pasnice. A mutat sediul guvernului de la Qazvin la Esfahan, a stabilit relatii comerciale cu Marea Britanie si a reorganizat armata. A luat masuri pentru a asigura securitatea drumurilor de caravane, a construit poduri si caravansaraiuri care, desi astazi sunt in paragina, arata sprijinul acordat pe atunci negutatorilor sicalatorilor. In Esfahan a construit poduri splendide si a deschis artere largi, ducind spre magnifica Piata regala (numita azi Piata Imam), inconjurata de cladiri inalte printre care se distingea Moscheea Regala (actuala Moschee Imam).Calatori europeni din mai multe neamuri au vizitat si au descris splendorile Iranului. Printre ei s-au numarat fratiiShirley ca si Chardin. Scrierile acestora denota o profunda cunoastere a Iranului, a istoriei, artei si arhitecturii sale.Din pacate, cu toate calitatile remarcabile ale lui Abbas cel Mare, Renasterea iraniana a fost de scurta durata. Dinastia safavida s-a mai mentinut inca un secol dupa moartea sa, sustinuta mai mult de trecutul sau glorios decatde meritele succesorilor lui. Shah Safi (1629-1642), Abbas II (1642-1666), Suleiman (1666-1694) si Hossein (1694-1729) au marcat o jalnica decadenta a neamului altadata vestit dincare se trageau.Nu este de mirare faptul ca dinastia s-a prabusit, ci ca a reusit totusi sa se mentina atata timp. Tulburarile s-au accentuat tot mai mult dupa 1715, ele fiind provocate de afghani si de uzbeci in nord-est, de kurzi in vest si de arabi in sud. In 1722 o trupa putin numeroasa dar bine inarmata de afghani a ajuns pana la Esfahan, a infrant o mare armata iraniana, a capturat si a pradat orasul si a

40

macelarit pe multi dintre locuitorii sai. Rusii si turcii s-au grabit sa puna mana pe tot ce s-a putut lua din partea denord si vest a tarii. Hossein a fost luat prizonier si a abdicat, iar fiul sau Tahmasp s-a stabilit in Mazandaran ca sah in exil. Unii membrii ai triburilor Qajar si Afshar au venit alaturi de el. Unul dintre acestia, Nadir Quli, a ajuns comandant al armatei, i-a invins pe afghani si in anul1730 a reusit sa elibereze tara.

AfshariiIn anul 1736 Nader s-a proclamat sah, a declarat razboi afghanilor si a ocupat orasul Kandahar, patria afganilor Ghilizai. In 1738 a invadat India si pe parcursul unei singure campanii a capturat bogatii imense, inclusiv legendarul Tron cu pauni si diamantul Kuh-e Nur (Kooh-i Nor). Probabil avea o atractie deosebita pentru cariera de cuceritor. Si-a stabilit capitala la Mashhad, si poate pentru a da o satisfactie afghanilor, i-a protejat pe supusii sunniti in dauna siitilor.A condus tara in mod despotic, de aceea a fost asasinat in anul 1747. In urmatorii cincizeci de ani vremurile au fost foarte tulburi. In principal s-a desfasurat o lupta tripartita intre urmasii lui Nader Shah, familia Zand si Qajari. Mult timp pe tronul de la Mashhad s-a aflat Shahrokh(care era in acelasi timp nepotul lui Nader si al Sahului Hossein), dar numai in mod formal, deoarece orbit si in unele perioade tinut captiv, el nu-si putea exercita functia. Dinastia ZandDupa dinastia Afshar a urmat dinastia Zand (1750-1794), intemeiata de Karim Khan Zand, mai cunoscut sub numele de Vakil (regent), care si-a stabilit capitala la Shiraz, a impodobit orasul cu multe constructii frumoase si i-a tinut la mare cinste pe poeti. Domnia lui a durat aproape treizecide ani (1750-1779) si a reprezentat o perioada de pace si prosperitate pentru Iran, cu exceptia provinciei Khorasan. Este unul dintre putinii conducatori din acea vreme care nu a fost detestat.

41

Desi cea mai mare parte a Iranului se afla in stapanirea sa,Karim Khan nu si-a luat niciodata titlul de sah. Dupa ce a murit, la varsta de optzeci de ani (in 1779), Qajarii s-au luptat cu inversunare timp de cincisprezece ani pentru suprematie. Conducatorul lor, Agha Mohammad, care in tinerete fusese castrat de urmasii lui Nader, i-a atacat pe cei din neamul Zand in lupta deschisa, dar s-a folosit si detradare si in final i-a masacrat complet, intai la Kerman siapoi la Bam. Acolo Luft Ali Khan, tanarul sef zand, a cazut prizonier si astfel Qajarii au intrat in posesia tronului insangerat in anul 1794.   QajariiAgha Mohammad a fost proclamat sah in 1787, la capatul unei campanii victorioase in Rusia; el a stabilit capitala la Teheran, oras care si-a pastrat pina in zilele noastre aceasta calitate. Ulterior a reusit sa ocupe Khorasanul, darmai inainte a savarsit atrocitati ingrozitoare avandu-l ca obiect pe Shahrokh.Agha Mohammad a fost cel mai rau monarh iranian, urat de popor, totusi el a izbutit sa puna capat anarhiei, a luptat cu succes impotriva dusmanilor externi si a redat credintei siite statutul de religie de stat. A fost ucis de proprii sai slujitori pe cand se afla in campanie, in anul 1797.I-a avut ca succesori pe Fath Ali Shah (1797 - 1834), Mohammad Shah (1834-1848), Naser ad-Din Shah (1896-1907), Mohammad Ali Shah (1907-1909) si Ahmad Shah (1909-1925). In acest rastimp contextul istoric s-a modificat total. Iranul a iesit din feudalism si s-a integrat in lumea moderna, carenu mai era interesata de stravechea lui civilizatie, de stralucirea si misterul care il invaluiau. Acum era privit ca un posibil teren de expansiune pentru marile puteri rivale, sau mai exact ca un teren in care expansiunea unei mari puteri trebuia contracarata de o putere rivala. Nu forta interioara a monarhiei Qajare, ci tocmai aceasta rivalitate, dar si rezistenta nationala ampla i-au permis Iranului sa-si mentina independenta.In aceasta lunga perioada, Iranul a pierdut portiuni din

42

teritoriu in favoarea vecinilor sai si s-a accentuat presiunea puterilor europene, indeosebi a Rusiei tariste si a Marii Britanii. In timpul domniei lui Fath Ali Shah (1797-1834) pretentiile teritoriale ale Persiei in regiunea Caucazului (actualele republici din Azerbaidjan, Caucaz, Armenia si Daghestan) au fost disputate cu Rusia intr-un razboi de lunga durata, care s-a incheiat cu Tratatul de la Gulistan (18130 si Tratatul de la Turkamanchai (1828), prin care Iranul a fost nevoit sa cedeze teritoriile din Caucaz sus-mentionate.Herat, valea roditoare strabatuta de raul Hari Rudi, care facuse parte din vechiul Imperiu Persan, a fost luata de afghani. Cateva campanii intreprinse pentru redobandirea ei au avut ca rezultat inteventia englezilor in favoarea Afghanistanului. Iranul a fost nevoit sa recunoasca independenta Afghanistanului in 1857.Rezervele de petrol descoperite la inceputul secolului XX auintensificat rivalitatea dintre Marea Britanie si Rusia pentru acapararea puterii in Iran. Pe plan intern s-a conturat o miscare pentru drepturi constitutionale; in 1906 sahul a acceptat promulgarea Constitutiei, prin care se instituia Parlamentul (Majlis). Conflictul dintre intereselerusesti si cele britanice a continuat; s-a ajuns la realizarea in 1907 a unui acord anglo-rus (anulat dupa primul razboi mondial), prin care Iranul era impartit in sfere de influenta.Perioada de dinainte de primul razboi mondial a fost marcatade dificultati politice si financiare. In anul 1911 Morgan Shuster, un finantist american, a fost numit consilier financiar si trezorerier general al Iranului. S-au facut anumite reforme, dar datorita conflictelor cu rusii activitatea acestuia nu a dus la rezultatele asteptate si inanul 1920 a incetat. In timpul razboiului Iranul a fost ocupat de britanici si de rusi, dar si-a pastrat neutralitatea. Dupa razboi Iranul a fost admis in Liga Natiunilor ca membru cu drepturi depline. In 1919 Iranul a semnat un acord comercial cu Marea Britanie, prin care independenta tarii era confirmata formal, dar care de fapt incerca sa instituie un protectorat britanic. In anul 1921

43

Iranul a recunoscut Uniunea Sovietica si a semnat un tratat cu aceasta prin care sovieticii au renuntat la politica imperialista promovata de tarism, au anulat toate datoriile si concesiunile si si-au retras trupele de ocupatie de pe teritoriul Iranului. PahlaviiIn anul 1921 Reza Khan, care era ofiter in armata, a organizat o lovitura de stat si a instaurat o dictatura militara. Ulterior el a fost ales sah ereditar; asa s-a sfirsit dinastia Qajar si a inceput o noua dinastie, Pahlavi. In anul 1941, la doua luni dupa invazia germana in Rusia, fortele britanice si rusesti au ocupat Iranul. Pe data de 16 septembrie Reza Shah a abdicat in favoarea fiuluisau Mohammad Reza Shah Pahlavi. Ulterior trupele americane au intrat in Iran pentru a-i aproviziona pe rusi cu materialde razboi.La Conferinta de la Teheran din 1943, Statele Unite, Marea Britanie si Rusia au semnat Declaratia de la Teheran care garanta independenta si integritatea teritoriala a Iranului.Insa rusii, nemultumiti de refuzul guvernului iranian de a le asigura concesiuni petroliere, au atatat o revolta in nordul tarii, care a dus la instaurarea (in decembrie 1945) a unor guverne-marioneta in asa-zisele noi republici, "Republica Populara Kurda" si "Republica Populara Azerbaidjan", conduse de lideri aserviti rusilor.Dupa ce tratatul, care fusese incheiat pentru timpul cat a durat razboiul, a expirat (in ianuarie 1946), trupele rusesti nu au parasit tara, ceea ce a facut ca si americaniisi britanicii sa-si mentina trupele. Iranul a protestat la Natiunile Unite. Pana la urma rusii s-au retras (in mai 1946), dupa ce au primit promisiunea ca li se vor acorda concesiuni petroliere care urmau sa fie votate de Parlament.Guvernele instalate de rusi in nord, lipsite de sprijin popular, au fost inlaturate de armata iraniana in decursul anului 1946; ulterior Parlamentul a respins acordarea de concesiuni petroliere rusilor. In anul 1951 Miscarea Frontului national, condusa de premierul Mosaddeq, un militant nationalist, a fortat Parlamentul sa nationalizeze

44

industria petroliera, infiintind Compania Nationala Petroliera Iraniana. Britanicii au instituit un embargou care a dus practic la prabusirea industriei petroliere si a creat probleme economice interne grave; cu toate acestea, Mosaddeq si-a continuat politica de nationalizare.Aflat in conflict cu sahul, Mosaddeq a fost debarcat in 1952, dar a recastigat foarte repede puterea. Sahul a fugit din tara dar a revenit curind, sustinut de anglo-americani, care au declarat ca sprijina monarhia, si Mosaddeq a fost scos din functie in august 1953. In 1954 Iranul a acceptat ca un consortiu international, format din companii petroliere britanice, americane, franceze si olandeze, sa opereze in Iran, beneficiile urmind sa fie impartite in mod egal intre consortiu si statul iranian. Premierii care s-au succedat dupa 1953 au restabilit ordinea in Iran; in 1957 legea martiala a fost suspendata, dupa ce fusese in vigoare timp de saisprezece ani.Iranul a strans relatiile cu Occidentul, a aderat la Pactul de la Baghdad (care ulterior a primit numele de Organizatia Tratatului Central) si a primit ajutor militar si economic substantial din partea Statelor Unite pina spre sfirsitul anilor 60. Incepind din anii 60 si continuind in anii 70 guvernul iranian a desfasurat ample actiuni in cadrul unui program ("Revolutia alba") menit sa imbunatateasca conditiile economice si sociale. Reforma agrara a constituito prioritate majora. Straduindu-se sa modifice sistemul agricol de tip feudal, guvernul a achizitionat mari proprietati si apoi a vandut pamant taranilor; de asemenea omare parte din domeniile coroanei au fost impartite populatiei. In ianuarie 1963 a fost aprobat un plan amplu care prevedea continuarea improprietaririlor, invatamant obligatoriu, crearea unui sistem de impartire a profitului in industrie; programul a fost finantat prin vanzarea unor intreprinderi aflate in proprietatea guvernului unor investitori particulari. Sahul a depus mari eforturi, infiintind chiar un partid politic cu sprijin guvernamental,pentru a pregati Iranul in vederea unui sistem politic pretins democratic.Insa diversele programe de reforma si situatia economica tot

45

mai grea au nemultumit unele grupari politice si religioase influente; in anul 1963 s-au inregistrat miscari de strada. La 5 iunie 1963 s-a produs cea mai importanta revolta religioasa, la scara nationala, condusa de Ayatollahul Khomeini si indreptata impotriva asa-numitei "Revolutii albe". Instabilitatea politica generalizata s-a manifestat prin asasinarea primului ministru Hassan Ali Mansur si printr-un atentat nereusit la viata sahului, in ianuarie 1965. Postul de prim-ministru a fost ocupat de Amir Abbas Hoveida, care a ramas la putere pana in 1977. In octombrie 1971 Iranul a aniversat 2 500 de ani de la intemeierea Imperiului Persan Ahemenid al lui Cyrus cel Mare, prin serbari fastuoase in desert, la Persepolis.Politica proocidentala a Iranului a continuat in anii 70 darin acelasi timp s-au imbunatatit relatiile, in special pe plan economic, cu tarile comuniste, inclusiv cu Uniunea Sovietica. Insa relatiile cu Iraqul au devenit incordate spre sfirsitul anilor 60 si la inceputul anilor 70, inregistrindu-se o serie de ciocniri armate de-a lungul frontierei. In aprilie 1969 Iranul a denuntat acordul cu Iraqul din 1937 cu privire la controlul asupra raului ArvandRud (Shatt al-Arab) si a cerut ca tratatul care daduse Iraqului controlul efectiv asupra acestui curs de apa sa fierenegociat. In 1971 Marea Britanie si-a retras fortele militare din Golful Persic.Temandu-se ca natiunile arabe, cu sprijinul Uniunii Sovietice, ar putea umple golul de putere aparut in urma retragerii britanice, Iranul a marit bugetul apararii si a devenit cea mai importanta putere militara din zona.Iranul a renuntat la orice pretentie cu privire la Bahrain in 1970, dar a recastigat controlul asupra a trei dintre micile insule de la intrarea in Golful Persic, care se aflasera sub ocupatie britanica pana in noiembrie 1971. Iraqul a protestat, expulzand mii de persoane de nationalitate iraniana. In martie 1973, la scurt timp dupa expirarea acordului pe 25 de ani semnat in 1954 cu consortiul petrolier international, Iranul a pus sub controlul Companiei Nationale Iraniene a Petrolului toate ramurile industriei din tara; in mai 1973 consortiul a acceptat sa acorde consultanta in schimbul obtinerii unor

46

contracte de achizitie avantajoase pe termen lung.La incheierea razboiului arabo-israelian din octombrie 1973 Iranul nu a acceptat sa utilizeze petrolul ca arma politica si nu a participat la embargoul petrolier impotriva Occidentului si Japoniei. A folosit insa prilejul si a luat initiativa ridicarii pretului petrolului, nerespectind acordul de la Teheran din 1971. Veniturile obtinute datoritacresterii preturilor au fost folosite de Iran pentru a-si consolida pozitia de creditor pe piata externa, pentru a realiza programe interne de modernizare si dezvoltare economica si pentru a-si spori in continuare puterea militara. Este bine cunoscut faptul ca in toata perioada in care Mohammad Reza s-a aflat pe tronul Iranului (1941 - 1971) Statele Unite au avut mina libera in toate domeniile si acces la toate resursele naturale.

Revolutia Islamica  Dupa Victoria Revolutiei islamice din 11 februarie 1979 Iranul a trecut printr-o perioada de grele incercari, straduindu-se sa faca primii pasi in vederea instaurarii in final a unui guvern islamic. Imediat dupa Revolutie au fost luate masurile esentiale pentru organizarea unui sistem islamic administrativ. Dar un guvern islamic in adevaratul sens al cuvantului nu s-a realizat decat in ultimii ani, in urma unor eforturi indelungate. Pe 1 aprilie 1979, la numai cincizeci de zile de la preluarea puterii de catre revolutionari, a avut loc un referendum asupra formei de guvernamant. Conform datelor oficiale, 98,2% dintre alegatori au optat pentru republica islamica, respingand regimul monarhic anterior. S-a intocmitun proiect de Constitutie care in vara anului 1979 a fost aprobat, dupa lungi dezbateri, de un comitet format din 72 de experti. Apoi Constitutia a fost ratificata de catre seful Republicii Islamice, Ayatollahul Khomeini, si confirmata prin votul direct al populatiei pe 3 decembrie 1979. Conform datelor oficiale, si acum 98,5% din participantii la vot s-au pronuntat in favoarea Constitutiei. In felul acesta s-a constituit cadrul general

47

al sistemului islamic de guvernamant, insa era necesar sa fie puse la punct inca multe chestiuni de detaliu.Urmatorii pasi in aceasta directie s-au realizat o data cu primele alegeri generale (care au avut loc pe 28 mai 1980) si convocarea Parlamentului (Majlis). In continuare, legile votate de Majlis i-au adus pe fondatorii Republicii Islamice, pas cu pas, tot mai aproape de obiectivele lor. Totusi oamenii politici sunt de acord ca pana la atingerea scopului final mai este inca un drum lung.Scopul declarat al guvernului este crearea unui sistem islamic de guvernamant, bazat intru totul pe invatatura Profetului Mahomed si a continuatorilor lui, cum nu a existat niciodata, nicaieri, pe parcursul celor paisprezece veacuri de istorie a islamului. Guvernul iranian este astfelpoate singurul guvern teocratic care mai exista la sfirsitulsecolului XX.In ceea ce priveste aspectele laice ale administrarii tarii,se poate spune ca noua constitutie nu difera prea mult de cele din Occident si de constitutia existenta in regimul anterior, consfintind si ea separarea celor trei puteri: executiva, legislativa si juridica.In timp ce noul guvern facea eforturi pentru a restabili pacea si a readuce prosperitatea in tara, la granita de vests-a produs pe neasteptate un atac al fortelor armate iraqiene, pe data de 22 septembrie 1980. Acest razboi impus,care a fost definit ca o agresiune asupra Iranului si a primit ca riposta un razboi just, de aparare a tarii, s-a incheiat la mijlocul anului 1988 ca urmare a aceptarii de catre Iran a Rezolutiei Natiunilor Unite nr. 598.Perioada de dupa razboi se remarca printr-o uimitoare descatusare a energiilor care fusesera tinute pe loc cat timp Iranul s-a aflat in stare de razboi. Activitatea politica, industriala, agricola si structura sociala s-au reorganizat complet in anii de reconstructie ai tarii.Condamnarea Iraqului ca stat agresor a deschis Iranului calea reintoarcerii pe scena politica internationala. Prin punerea in aplicare a primului si a celui de al doilea plan cincinal de dezvoltare, s-au obtinut cresteri importante aleproductiei de materii prime si bunuri de larg consum, ale

48

exportului de produse industriale si mestesugaresti si o accelerare a dezvoltarii in industria grea. Iranul si-a intensificat vanzarile de produse finite pe pietele din Asia, din Africa si pe alte piete internationale. Cu toate ca in ultimii 15 ani populatia tarii aproape s-a dublat, Iranul este in masura sa exporte multe produse agricole; in acelasi timp s-a redus importul unor bunuri de larg consum.Lipsurile provocate de razboiul impus de Iraq au slujit drept imbold pentru noi eforturi in vederea diversificarii industriei grele, cu ramurile constructiei de masini, metalurgiei si industriei chimice. Multe dintre intreprinderile care se aflau in proprietatea guvernului au fost vandute unor actionari particulari. Datorita acestor masuri a luat avant libera initiativa, la care a contribuit si spiritul generos al guvernului pentru industria privata, materializat prin facilitati fiscale si scutiri de taxe, credite avantajoase, subventii si instituirea de taxe vamaleridicate la bunurile de provenienta straina care fac concurenta celor autohtone.In acelasi timp s-a acordat prioritate absoluta modernizariieconomiei rurale, aflata inca intr-o stare de subdezvoltare,prin toate mijloacele posibile. Acest lucru a deschis calea colaborarii stiintifice si tehnologice si schimbnurilor comerciale cu restul lumii.Aceasta succinta trecere in revista a istoriei Iranului nu apornit chiar de la origini si a lasat deoparte multe amanunte - pentru care ar fi fost necesare cel putin douasprezece volume. Multe alte aspecte ale civilizatiei iraniene vor putea fi descoperite la fata locului de cei ce viziteaza tara. IRANUL-leaganul unei civilizatii si culturi, care cuprinde peste 2 500 de ani de istorie scrisa si si-a exercitat neincetat influenta in lume, din Antichitate si pana in timpurile moderne.Cercetari arheologice recente au aratat ca unele triburi traiau inca din vremuri stravechi, cu 10 000 de ani i. Hr., pe litoralul sudic al Marii Caspice, una dintre putinele regiuni ferite de efectele glaciatiunii cuaternare. Ei au

49

fost, probabil, primii oameni din care au putut sa se indeletniceasca cu cresterea animalelor si cultivarea pamantului. Nu dupa mult timp, acestia impreuna cu alte neamuri, sau extins de-a lungul Muntilor Zagros, ajungand inIranul central, unde au intemeiat primele centre de civilizatie din tara.Numele mai vechi al Iranului, de pana in 1935, Persia, se trage de la numele provinciei Fars sau Pars, care detinea o pozitie dominanta in vremea in care grecii, care au numit-o Persis, au incercat sa cucereasca tinutul. In prezent vecheadenumire nu mai este folosita decat de englezi. Acest lucru nu este de mirare, deoarece de fapt " Persia" este, in raport cu Iranul, ceea ce este "Anglia" in cadrul " Regatului Unit". Insa exista o legatura mult mai importanta intre civilizatia europeana si denumirea "Iran", deoarece din punct de vedere etimologic acest cuvant este inrudit cu " arian" si, de-a lungul istoriei, a fost aplicat, cu intermitente, atat popoarelor de origine indo-europeana, deci ariana, care traiau in Podisul Iranului, cat si Podisului insusi.Limba persana (farsi), scrisa cu litere arabe, esta utilizata si inteleasa de intrega populatie a tarii. Exista insa si alte dialecte si limbi nationale: turca (azerbaidjana), kurda, luri, guilak (ghilachi), baluchi ( beluca) si araba, utilizate de populatiile din diferite provincii in viata de toate zilele( v. si cap. Limbi).Iranul prezinta o mare diversitate din toate punctele de vedere, chiar si sub aspectul reliefului si climei. Este o tara mare, cu o suprafata de 1 645 258 km2, cam de trei ori cat Franta, sau cat a cincea parte a SUA, deci este mai maredecat Regatul Unit, Franta, Elvetia, Belgia, Olanda si Germania la un loc.Iranul de nord, situat la sud de Marea Caspica ( unde altitudinea coboara 28 de metri sub nivelul Oceanului Planetar) este strabatut de un lant muntos ingust dar foarteinalt, Alborz (Elburz), care primeste peste 1 200 de precipitatii anual, si care se pierde treptat spre granita cu Afganistanul.Culmile muntilor sunt acoperite cu zapada tot anul. Cele mai inalte varfuri sunt Damavand ( 5 671m),

50

situat la nord de Teheran, Sabalan (4 880 m) la nord-vest deTeheran si la sud de Tonkabon.In aceasta parte a tarii pajistile naturale si padurile ocupa mari suprafete. In tinuturilede la nord de Elburz terenurile agricole sunt utilizate in deosebi pentru culturacerealelor, plantatii de ceai si orezarii. Resursele forestiere din tinuturile Mazandaran si Guilan constituie materie prima pentru intreprinderile de prelucrare a lemnului de la Asalem si Neka. Tarmul Marii Caspice, cu plajele lui de nisip si peisaj pitoresc, se numara printre cele mai cautate locuri de odihna si turism din Iran.Aspectul peisagistic este foarte impresionant. Teritoriul Iranului are forma unui patrat distorsionat, de parca ar fi fost pus la topit si lasat apoi sa se intareasca din nou. Inmarginea vestica, de la granita cu Turcia si pana la Golful Otoman, se intind Muntii Zagros, care formeaza o limita atatde evidenta incat unii geopoliticieni in considera adevaratafrontiera a lumii occidentale. Totusi monumentele istorice iraniene se insira pana departe pe ambele laturi ale acestuilant de munti. Varful cel mai inalt, Zard Kuh-e Bakktiari, are 4 309m altitudine. Marginea sudica a muntilor este tivita de coasta zimtuita a Oceanului Indian.Datorita abundentei calcarului si a altor roci solubile, in Iran se afla numeroase pesteri, care constituie puncte de atractie si posibile obiecte de studiu atat pentru pentru turistii obisnuiti cat si pentru cei pasionati de speologie.Cele mai renumite pesteri se afla in Azerbaidjan, in Kurdistan, in apropiere de Hamadan, in provincia Esfahan ( Isfahan) si in imprejurimile Teheranului.Diversitatea climatica este ata de mare incat, in timp ce unii turisti practica sporturi de iarna in regiunile de munte, altii se scalda in apele litorale calde din sud; in ambele cazuri, se poate ajunge in aceste locuri, pornind dinmarile orase ale tarii, dupa numai cateva ore de mers cu masina.In partea centrala a tarii, imprejmuita de aceste bariere naturale, se afla un platou inalt, Podisul Iranului, cu altitudini ce depasesc in general 1 200 de m, care are in

51

mare masura caracter arid sararurat. Aici se gasesc doua mari deserturi, Dasht-e Kavir (Kevir sau Desertul Sarat), insuprafata de peste 200 000 km2 si Dasht-e Lut, cu o intindere de 166 000 km2. Datorita dimensiunilor lor , cele doua deserturi au ramas pana astazi putin cunoscute si insuficient cercetate. Dasht-e Kavir si Dasht-e Lut erau strabatute in vremurile trecute de mari caravane, care aduceau marfuri din Orient in Occident si invers. Apar insa in Iranul central si multe portiuni fertile, cu resurse de apa indestulatoare, ca de exemplu depresiunea Esfahan, Khorasanul de nord, campiile Qazvin si Varamin.Clima are un caracter excesiv continental, cu veri farte calduroase si uscate si ierni geroase, cu caderi abundente de zapada. In tinuturile din semiluna fertila a Iranului dinnor-vest si vest, unde se afla Lurestanul, Kurdistanul si Azerbaidjanul, precipitatiile sunt destul de abundente si constante in timp; cu toate ca exista diferente mari de temperatura de la vara la iarna, aici prospera cirezile de vite si se practica cu bune rezultate agricultura neirigata.Contrastele climatice dintre diferitele regiuni contribuie la sporirea peisagistice. Partea sudica a tarii cuprinde campiile din Khuzistan,dupa care urmeaza o fasie ingusta de campii si dealuri care margineste tarmul Golfului Persic, continuindu-se cu Muntii Mokran ( Mekran). Aici clima este calduroasa, greu de suportat, iar ploile sunt foarte rare. Campiile di Khuzistan, cu soluri roditoare, sunt cultivate prin irigare cu apa provenita de la numeroasele cursuri de apa care coboara din Muntii Zagros.O metoda foarte eficienta de contracarare a ariditatii climatice din Podisul Iranului, care se practica de 2 500 deani, este saparea de aductiuni subterane (qanat) care capteaza apele din panza freatica. Metoda, care s-a perpetuat pana in timpurile moderne, s-a raspandit din Iran in alte tinuturi din Orientul Mijlociu, in Africa de Nord sichiar in Spania. Lungimea totala a retelei de qanat ajunge la aproape 40 000 km. Iranul este de asemenea patria celor mai vechi baraje din lume, multe dintre ele aflandu-se in stare de functionare si in prezent.Totusi clima Iranului este mai favorabila decat cea a altor

52

tari din Orientul Mijlociu. Mai mult de o treime din teritoriu primeste o cantitate de precipitatii de peste 250 mm/an, iar zapezile abundente din muntii care care inconjuara Podisul Central asigura o rezerva importanta de pentru irigatiile de primavara. Ferdousi, vestitul poet epiciranian, vorbeste despre litoralul sudic al Marii Caspice cadespre un tinut in care primavara domneste aproape tot timpul anului. Pe mari intinderi solurile sunt profunde si fertile, desi pe alocuri sunt afectate de eroziune cronica. Litoralul caspic, campiile centrale si vaile interioare poseda soluri relativ fragile, dar care pot fi cultivate. Resursele funciare si hidrice nu sunt pe deplin valorificate. Doar o parte din terenul disponibil este folosit pentru agricultura. Prin lucrari ameliorative de mare amploare ar putea fi luate in cultura mari suprafete inprezent insuficient utilizate iar pe terenurile cultivate acum s-ar putea obtine cresteri ale recoltelor prin utilizarea mai intensa si mai eficienta a resurselor de apa.Potrivit datelor statistice, circa 20,7% din suprafata totala a Iranului o constituie terenurile desertice si neproductive, 54,9% sunt pajisti naturale, 7,6% paduri si numai 14,4% teren potential arabil, din care 11,6 mil. ha sunt cultivate anual, iar restul se afla in parloaga. Desi in general teritoriul Iranului este arid si muntos, in cuprinsul lui exista mai multe lacuri interioare si zone umede (33 la numar). Cele mai importante sunt: lacul Urmia (din Ajerbaidjanul vestic) - 483 000 ha., lacurile Maharlu siBarimshur (Fars) - 21 600 ha., lacurile Neiriz ( Fars) - 98 000 ha., Hamoun-e Hirmand ( sau Jazmurian) din apropiere de Kuh-e Khajeh (Sistan)- 40 000 ha.Zonele umede sunt importante nu numai pentru ca adapostesc numeroase pasari de apa interesante din punct de vedere stiintific, ci si pentru ca au o productivitate naturala ridicata, un peisaj atragator si ofera posibilitati de practicare a unor activitati sportive si recreationale.In Muntele Arart, situat la granita turco- armeano-iraniana si portul Chah Bahar de la Golful Oman, din extremitatea sud-estica a tarii, este o distanta mai mare dintre Paris siAtena. Daca suprapunem harta Iranului peste cea a Europei

53

vestice, orasul sfant Mashhad se va afla in dreptul Budapestei, Abadan va cadea in Sardinia, Teheran in locul Venetiei iar Shiraz in dreptul orasului Napoli.Pe aceasta intindere considerabila se succed de la nord la sud si de laest la vest conditii climatice diferite. Contrastului dintrediversele regiuni i se adauga cel determinat de succesiunea anotimpurilor: acelasi tinut poate sa aiba o vara dogoritoare si o iarna geroasa. Insa in cele cinci centre turistice principale, Esfahan, Mashhad, Shiraz Tabriz, Teheran, iarna are in general caracteristici similare, cu exceptia Shirazului care beneficiaza de temperaturi mai blande.Turistii trebuie sa tina seama de aceasta scara a distantelor. Este un element foarte important, caci de el depinde programul vizitei si satisfactiile pe care ti le poate aduce.Toate traseele sunt lungi. Pornind dintr-un punct central, rareori poti face deplasari mai scurte de o zi. De exemplu Persepolis, care se considera ca este situat " aproape" de Shiraz, se afla la 60 de kilometri departare, iar Pasargadae la 130 km. Insa barierele naturale nu au impiedicat ca intre locuitorii de pe litoral si cei din interiorul tarii sa existe intotdeauna stranse legaturi economice si sociale.Conditiile naturale, populatia, creatia artistica si modul de viata din aceasta tara prezinta multe caractere specifice. Dar dincolo de aceste aspecte foarte evidente, farmecul unei calatorii in Iran consta in posibilitatea de apatrunde intr-o lume" diferita", dar nu de neiteles, de a lua contact cu o tara accesibila, dar in acelasi timp neobisnuita si complexa. Iranul nu este, ca Spania sau MareaBritanie, o lume bine individualizata si distincta. El nu are o pozitie izolata ci a fost dintotdeauna o punte de legatura intre diverse popoare. Are ca vecini arabi, afghani, armeni, turkmeni, a avut legaturi, de-a lungul vremii, cu grecii, romanii, chinezii, indienii, egiptenii, mongolii, britanicii si americanii, iar in prezent are relatii cu multe alte state independente. Iranul a fost cel din urma dintre adversarii lui Alexandru cel Mare si cucerirea sa cea mai stralucita.  

54

 IRANIENII -diversitatea extraordinara a tipurilor etnice este cuvantul de ordine. Cei mai multi iranieni sunt descendentii triburilor ariene ale caror origini se pierd innegura timpurilor. Kurzii, care in trecut au fost un neam nomad aprig traiesc acum in regiunile muntoase din vestul Iranului. In aceleasi regiuni muntoase traiesc Iurii seminomazi; se presupune ca ei alcatuiau populatia autohtonaa Iranului. Inruditi indeaproape cu ei sunt membrii triburilor bakhtiari, care pana in secolul al XV-lea erau cunoscuti sub numele de Iurii mari; ei traiesc in Muntii Zagros din vestul Iranului. De cateva decenii s-a realizat sedentizarea acestor triburi. Efectele acestei politici se resimt pretutindeni, manifestandu-se in special prin miscarea migratorie catre oras sau catre provinciile mai bogate ale tarii. Modul de viata al acestor oameni s-a schimbat. Totusi, portul, obiectele de uz casnic, cantecele,dansurile si mestesugurile traditionale constituie inca puncte de atractie pentru strainii interesati de modul in care traiesc nomazii.Diversitatea etnica este completata si de varietatea religiilor, spiritul tolerant care domneste in aceasta tara islamica in care peste 90% din populatie este de religie siita. Oaspetele de alta credinta poate beneficia din plin de aceasta: bisericile si templele apartinand principalelor culte functioneaza fara oprelisti. Moscheile pot fi in general, vizitate, cu exceptia zilei de vineri si a orelor din zi consacrate rugaciunii. Doar cateva sanctuare din orasele sfinte Qom, Mashhad si Rey nu sunt accesibile decat musulmanilor. Dar cei de alta religie nu sunt ostracizati innici un fel.In virtutea acestui spirit de toleranta incurajat oficial, minoritatile sunt libere pe deplin sa practice propria lor religie. In preajma mormantului Esterei de la Hamadan traieste in deplina libertate o colonie de evrei stabilita acolo inca din vremea babilonienilor. Zoroastrieni, prin intermediul carora a supravietuit in mod uimitor credinta straveche a arienilor, pastreaza si acum invataturile lui Ahura Mazda si ale marelui filosof Zoroastru. Cateva "

55

Turnuri ale tacerii" se inalta pe culmile muntilor, intre Yazd si Kerman, departe insa, de marile orase, in locuri greu accesibile.Armenii, care au o origine etinica distincta, si-au pastrat identitatea lingvistica indo-europeana. Ei se concentreaza in Teheran, Esfahan si Ajerbaidjan si se ocupa indeosebi de comert si activitati tehnice. Biserica armeneasca si manastirea fortificata Sf. Thaddeus din Azerbaidjanul de nord nu constituie doar puncte de atractie pentru turisti, ci locuri de pelerinaj pentru mii de crestini, care se adunaaici in luna iulie. In Iran traiesc peste 200 000 de armeni.Cea mai importanta comunitate armeneasca se afla in districtul Jolfa din Esfahan, care are treisprezece parohii,o catedrala si un "Muzeu catolic asiatic". Liturghia duminicala de la Catedrala Mantuitorului constituie o manifestare insolita in inima unei natiuni musulmane.Circa 25% din populatie vorbeste limba azari ( azeri, azerbaidjana) asemanatoare cu turca. Acestia sunt azarii ( azerii), turcii, iranienii, care constituie cea mai numeroasa minoritate din tara. Alte grupuri etnice sunt qashqaii, care traiesc in zona Shirazului, la est de Golful Persic, kurzii din sudul Azerbaidjanului (in vestul Iranului), turkmenii aflati in numar mare in nord-vestul tarii, lurii si bakhtiarii din vest si baluchii (belucii) din partea de sud-est a tarii.Un alt grup etnic, semitii, din care fac parte evreii, asirienii si arabii, nu reprezinta decat un procent neinsemnat din populatia tarii. Ca si armenii, evreii si-au conservat identitatea etnica, lingvistica si religioasa si sunt grupati in marile orase. Asirienii sunt concentrati in nord-vest, iar arabii traiesc in special in insulele din Golful Persic si in Khuzistan.Vizitand Iranul veti putea constata ca viata de zi cu zi, aspra dar adesea plina de voiosie, este mult mai interesantadecat aura de mister cu care fantezia occidentalilor a invaluit Iranul. In general conflictele etnice nu reprezintao problema in Iran, guvernul fiind mult mai tolerant cu minoritatile decat in multe alte parti ale lumii.Aici traiesc diferite nationalitati, neamuri, triburi, cu

56

diverse religii, cu o istorie multimilenara. Dar exista un singur Iran. El nu este domeniul unor lupte fratricide, ci caminul unor frati si surori care alcatuiesc impreuna o familie strans unita. De aceea, dupa o rezistenta eroica, peparcursul a opt ani (1980 - 1988), impotriva agresiunii iraqiene, acum iranienii se straduiesc sa-si modernizeze tara, lucru pe care il va observa cu siguranta vizitatorulstrain, care ia avionul spre Teheran. Cei sapte mii de ani de istorie a Iranului, ca si stirile de utima oradin ziare, ne arata ca tocmai aceasta diversitate a actionatintotdeauna ca factor de unificare, configuratia complexa a teritoriului avand acelasi farmec ca si motivele traditionale ale renumitelor covoare persane. In tara se produc acum transformari extraordinare, intr-un ritm tot mai rapid. Chiar si cel mai neavizat calator poate observa cu usurinta acest lucru. Marturi din ce in ce mai elocvente ale unui nou avant creator se alatura obiectivelorturistice traditionalr: vestigii ale lumii antice, monumentereprezentative ale marilor perioade de dezvoltare artistica si centre mestesugaresti, care au pastrat traditii stravechi.In Iran turismul s-a axat intotdeauna pe centrele urbane. Atractia exercitata de orase este sporita acum de interesul pe care il poate starni descoperirea unei natiuni in plina dezvoltare, care ii construieste un viitor mai bun. Desigur aceasta tendinta este mai vizibila in orase. Ea se reflecta prin numarul mare de constructii: fabrici, scoli, universitati, cladiri administrative, spitale, hoteluri etc.Autoritatile locale si urbanistii au optat pentru crearea unor artere largi, care sa mareasca fluenta circulatiei si sa faciliteze accesul la monumente, moschei si palate. La intretaierea lor s-au realizat ronduri de flori si fantani arteziene; parcurile si gradinile au fost deschise pentru public. Podurile, pietele, palatele si minaretele sunt scaldate noaptea in lumina reflectoarelor. Soselele au fost modernizate; s-au construit bulevarde, pasaje denivelate, s-a imbunatatit iluminatul stradal. In majoritatea oraselor exista in prezent parcari cu plata.Teheran, capitala tarii din 1795 d. Hr., se afla in fruntea

57

acestei actiuni de modernizare, dar si in orasele de provincie s-au realizat pasi importanti in aceasta directie.Caracterul utilitar al majoritatii cladirilor nu exclude preocuparea pentru aspectul lor estetic. Armonizarea cu peisajul inconjurator (atat prin forma cat si prin culoare),utilizarea unor materiale decorative traditionale (ceramica,mozaic), preluarea unor motive arhitectonice clasice (cupole, arcade de ogivale, turnuri etc), fac ca adesea aceste cladiri sa poata fi privite ca mladite ale perioadei de mare inflorire a artei si arhitecturi din Iran. Reglementarile actuale impun pastrarea stilurilor traditionale de constructie. Muzeul Bandar Abbas, colegiul tehnic Kerman, sediul televiziunii din Shiraz ilustreaza, alaturi de sute de alte constructii, aceasta orientare.Dupa ce a luat contact in felul acesta cu realizarile nouluiIran si a putut admira dinamismul sau, vizitatorul este nerabdator sa descopere valori istorice ale tarii, pe care aincercat sa si le imagineze atunci cand a pornit la drum: cupole albastre impodobite cu arabescuri complicate, minarete cu balcoane si turnulete cu ferestre inguste, care se inalta spre cer in grupuri de patru, cinci si uneori chiar opt, curtii imense cu sanctuare in cele patru puncte cardinale; " ivan" profunde si misterioase, cu luciul luminos al mozaicurilor, care reflecta azurul Paradisuui.

TRIBURILE NOMADE DIN IRAN In Iranul de azi exista aproximativ un milion de nomazi, circuland pe un teritoriu care se intinde de la granita cu Turkestanul pana la apele calde ale Golfului Persic. Multi dintre acestia, printe care kurzii, bakthiarii, guilakii (depe litoralul caspic), baluchii au fost la originea triburilor invadatoare, care in primul mileniu al erei noastre au venit din Asia Centrala si s-au asezat in diverseparti ale Podisului Iranului. Multe dintre triburile din Iranul central au o origine pur ariana, pe cand altele, de exemplu arabii din Khuzistan si Khorasan, triburile turcice din Quchan, triburile qashqai, triburile shahsavan si afshardin Azerbaidjan si turkmenii sunt urmasii unor neamuri, care

58

au trecut prin Iran in diverse perioade istorice.Fiecare dintre triburile principale se subimparte in mai multe diviziuni si subdiviziuni; exista o sumedenie de triburi mai mici. Datorita generalizarii invatamantului si intensificarii circulatiei intre provincii, tinerii din aceste triburi au progresat; din randurile lor s-au ridicat ingineri foarte capabili, personal medical si administrativ,cercetatori stiintifici si chiar doctorite. In prezent exista peste o suta de triburi diferite, cu dialecte proprii, costume pitoresti, locuinte specifice si conducatori proprii. Principalele triburi sunt:AFSHARII SI SHAHSAVANIIIsi au taberele de vara pe povirnisurile muntelui Sabalan, la 4 821 m altitudine, iar iarna coboara in campiile mai calde de la Moghan, in apropiere de tarmul Marii Carspice.

 

59

TRIBURILE BALUCHIVorbesc o limba persana pura; sunt presarati pe o arie vasta,de la granita cu Pakistanul si pana in deserturile dincentrul Iranului. Includ mai multe triburi mai mici; isi castiga existenta crescand camile si practicand agricultura.

60

KURZII

61

In Iran kurzii ocupa o arie vasta, de la capatul nordic al granitei Azerbaidjanului si pana in campia calda a Khuzistanului. Vorbesc un vechi dialect persan si sunt impartiti in mai multe triburi. Principalele ramuri sunt: 1 Kurzii din nord, din Maku si nord-vestul Azerbaidjanului;2 Kurzii mahabad, care salasluiesc in tinutul cuprins intre lacul Urmia si muntii din Kurdistanul propriu-zis;3 Kurzii din Sanandaj, cu subdiviziuni la Pahev, Saqqez si la granita cu Iraqul;4 Kurzii din Kermanshah, din Muntii Zagros pana in campia Khuzistan.

62

BAKHTIARIILocuiesc vara in partile inalte ale muntelui Zard Kuh de la nord de Esfahan si ierneaza in campia Khuzistan. Portul lor,cu pantaloni foarte largi, palarii rotunde si haina scurta, se pastreaza astfel din perioada arsacida ( parta), cuprinsaintre anii 200 i. Hr. si 280 d. Hr. GUILAKIISe numara printre cele mai originare triburi din Iran, vorbind un dialect pur persan; locuiesc in provinciile maritime ale Iranului. Sunt in scadere numerica, totusi reprezentanti ai acestei populatii se mai intalnesc inca la Talish.  TURKMENIISunt descendenti ai mongolilor, robusti cu pometi proeminenti si ochii oblici. Isi duc viata pe intinsele campii din Turkmansahra, intre litoralul caspic si Muntii Khorasan.

63

 QASHQAIIAcest neam, care vorbeste limba turca traieste in regiunea muntilor inalti din Fars. Se imbraca aproape la fel ca bakhtiarii, cu exceptia palariei in trei colturi, care aminteste de tricornul purtat de Napoleon. TRIBURILE ARABESunt raspandite de-a lungul litoralului Golfului Persic si in campia calda Khuzistan. Cele mai importante clanuri sunt:Ka'ab, Tamin si Khamis. Mici triburi arabe, care descind dinimigranti stravechi, se intalnesc in Khorasanul estic, in apropiere de Bojnur si in unele locuri din Fars. TRIBURILE LURSunt probabil populatia cea mai nealterata din Iran, de statura inalta, viguroasa si virila. Lurii sunt in special agricultori si pastori si isi duc viata pe platourile inaltedin Lurestan (Lorestan). Se presupune ca ar fi o ramura a vechilor kurzi, ambele neamuri fiind considerate urmase autentice ale mezilor. Unul din cele mai importante clanuri este cel al lurilor mamasani, care salasluiesc in muntii dinvestul Farsului.HENNA, un vechi produs vegetal iranian cu utilizari moderne.Henna este un colorant rosu- portocaliu, cu care se pot obtine nuante diferite, in functie de modul de aplicare. Se extrage din frunzele unui arbust care creste in Iran, India si pe coasta mediteraneana a Africii; este folosit in

64

cosmetica, parfumerie si medicina.Distilarea florilor de henna, prin fierberea pulberii intensaromate a lor, duce la obtinerea culorii brun-galbui, care se transforma in rosu aprins prin amestecarea cu o substantaalcalina. Tulpinile de henna sunt folosite in industria colorantilor pentru a se obtine culoarea rosie.Vopsirea cu henna a parului, palmelor si talpilor este un mod traditional de impodobire, care dateaza din timpuri stravechi. Pulberea de henna era transformata in pasta prin adaugarea altor substante, obtinindu-se o frumoasa culoare portocalie. Amestecul putea fi folosit apoi ca rimel. Culoarea odata aplicata se mentine trei-patru saptamani. Avicenna (980-1038) afirma ca frunzele de henna sunt eficiente in tratarea inflamatiilor si arsurilor, leziunilormucoasei bucale si gingiilor, in prevenirea tulbulrarilor nervoase si ajuta la vindecarea fracturilor. In regiunile incare radiatia solara este foarte intensa, se recomanda vopsirea pieii capului cu henna. In Europa henna a fost folosita pentru tratarea reumatismului si pentru a grabi regenerarea pielii dupa ranire. Fiertura de frunze de henna in amestec cu frunze de piersic se utilizeaza pentru tratarea eczemelor.Pentru vopsit in violet, in amestec se adauga alti colorantiin cantitate mai mare. Daca henna este combinata cu suc acrude fructe sau zeama de lamaie efectul ei este intarit, obtinandu-se o culoare mai frumoasa. Pentru ca parul sa devina blond, se amesteca o parte de flori de revent cu douaparti de henna.Henna era cultivata in mod traditional in provinciile Baluchistan (Belucistan) si Kerman, unde era considerata planta indigena.

65

Viata politica din Republica Islamica Iran

Dupa Victoria Revolutiei islamice din 11 februarie 1979 Iranul a trecut printr-o perioada de grele incercari, straduindu-se sa faca primii pasi in vederea instaurarii in final a unui guvern islamic. Imediat dupa Revolutie au fost luate masurile esentiale pentru organizarea unui sistem islamic administrativ. Dar un guvern islamic in adevaratul sens al cuvantului nu s-a realizat decat in ultimii ani, in urma unor eforturi indelungate. Pe 1 aprilie 1979, la numai cincizeci de zile de la preluarea puterii de catre revolutionari, a avut loc un referendum asupra formei de guvernamant. Conform datelor oficiale, majoritatea alegatorilor au optat pentru republicaislamica, respingand regimul monarhic anterior. S-a intocmitun proiect de Constitutie care in vara anului 1979 a fost aprobat, dupa lungi dezbateri, de un comitet format din 72 de experti. Apoi Constitutia a fost ratificata printr-un referendum si confirmata prin votul direct al populatiei pe 3 decembrie 1979. In felul acesta s-a constituit cadrul general al sistemului islamic de guvernamant, insa era necesar sa fie puse la punct inca multe chestiuni de detaliu.Urmatorii pasi in aceasta directie s-au realizat o data cu primele alegeri generale (care au avut loc pe 28 mai 1980) si convocarea Parlamentului (Majlis). In continuare, legile votate de Majlis i-au adus pe fondatorii Republicii

66

Islamice, pas cu pas, tot mai aproape de obiectivele lor. Totusi oamenii politici sunt de acord ca pana la atingerea scopului final mai este inca un drum lung.Scopul declarat al guvernului este crearea unui sistem islamic de guvernamant, bazat intru totul pe invatatura Profetului Mahomed (SAD) si a religiei monoteiste a islamului.In ceea ce priveste aspectele administrarii tarii, se poate spune ca noua constitutie nu difera prea mult de cele din Occident si de constitutia existenta in regimul anterior, consfintind si ea separarea celor trei puteri: executiva, legislativa si juridica.In timp ce noul guvern facea eforturi pentru a restabili pacea si a readuce prosperitatea in tara, la granita de vests-a produs pe neasteptate un atac al fortelor armate iraqiene, pe data de 22 septembrie 1980. Acest razboi impus,care a fost definit ca o agresiune asupra Iranului si a primit ca riposta un razboi just, de aparare a tarii, s-a incheiat la mijlocul anului 1988 ca urmare a aceptarii de catre Iran a Rezolutiei Natiunilor Unite nr. 598.Perioada de dupa razboi se remarca printr-o uimitoare descatusare a energiilor care fusesera tinute pe loc cat timp Iranul s-a aflat in stare de razboi. Activitatea politica, industriala, agricola si structura sociala s-au reorganizat complet in anii de reconstructie ai tarii.Condamnarea Iraqului ca stat agresor a deschis Iranului calea reintoarcerii pe scena politica internationala. Prin punerea in aplicare a primului si a celui de al doilea plan cincinal de dezvoltare, s-au obtinut cresteri importante aleproductiei de materii prime si bunuri de larg consum, ale exportului de produse industriale si mestesugaresti si o accelerare a dezvoltarii in industria grea. Iranul si-a intensificat vanzarile de produse finite pe pietele din Asia, din Africa si pe alte piete internationale. Cu toate ca in ultimii 15 ani populatia tarii aproape s-a dublat, Iranul este in masura sa exporte multe produse agricole; in acelasi timp s-a redus importul unor bunuri de larg consum.Lipsurile provocate de razboiul impus de Iraq au slujit drept imbold pentru noi eforturi in vederea diversificarii

67

industriei grele, cu ramurile constructiei de masini, metalurgiei si industriei chimice. Multe dintre intreprinderile care se aflau in proprietatea guvernului au fost vandute unor actionari particulari. Datorita acestor masuri a luat avant libera initiativa, la care a contribuit si spiritul generos al guvernului pentru industria privata, materializat prin facilitati fiscale si scutiri de taxe, credite avantajoase, subventii si instituirea de taxe vamaleridicate la bunurile de provenienta straina care fac concurenta celor autohtone.In acelasi timp s-a acordat prioritate absoluta modernizariieconomiei rurale, aflata inca intr-o stare de subdezvoltare,prin toate mijloacele posibile. Acest lucru a deschis calea colaborarii stiintifice si tehnologice si schimbnurilor comerciale cu restul lumii.Aceasta succinta trecere in revista a istoriei Iranului nu apornit chiar de la origini si a lasat deoparte multe amanunte - pentru care ar fi fost necesare cel putin douasprezece volume. Multe alte aspecte ale civilizatiei iraniene vor putea fi descoperite la fata locului de cei ce viziteaza tara.In 1980 au loc, primele alegeri prezidentiale, care il desemneaza pe Banisadr primul presedinte al tarii. Se rup relatiile cu S.U.A. Iraqul ataca Iranul dinspre vest si sud-vest; in acest an 1981 Banisadr este demis din functie. Peste saptezeci de oameni politici, inclusiv foarte influentul Ayatollah Dr. Beheshti, sunt ucisi intr-un atentat cu bomba la sediul Partidului Republicii Islamice Iran (la 28 iunie).Anul 1982 este anul in care orasul-port Khorramshahr este recucerit de iranieni de la ocupantul iraqian in cursul operatiei de la Beit ul-Moghaddas; in 1985Presedintele Khamenei este reales pentru un nou mandat de patru ani; dupa care in 1987 este lansata ofensiva iraniana de la est de portul iraqian Basra, cea mai ampla si mai indelungata actiune din razboiul cu Iraqul; in1988 Iraqul accepta Rezolutia ONU nr. 598. Iranul declara armistitiu final (iulie); in 1989 Ayatollahul Khomeini, intemeietorul si liderul Republicii Islamice a Iranului, a incetat din viata la 3 iunie; dupa care Ayatollahul Khamenei este ales

68

noul lider al tarii, iar Hojjat ol-Eslam Rafsanjani este ales presedinte al Iranului. In anul 1993 Hojjat ol-Eslam Rafsanjani este reales presedinte.In 1994 Hajjatol-Eslam Seyed Mohammad KHATAMIeste ales presedinte al Iranului, iar in anul 2001 Hojjatal-Eslam Seyed Mohhamad KHATAMI este reales in functia de presedinte.  LITERATURA

Cele mai vechi texte, cele ale inscriptiilor persane, prezinta doar interes istoric. Primele opere literare majoreau fost scrierile zoroastrismului si textele in scriere pahlavi din vremea partilor si Sasanizilor, cand viata literara era in mod sigur foarte activa. Dar singurele informatii despre aceasta literatura constau in cateva referiri indircte si cateva texte scurte in persana medie sau pahlavi, care s-au pastrat, impreuna cu unele carti religioase, in comunitatile zeroastriene, niste culegeri de proverbe, un roman istoric ( Cartea ispravilor lui Ardashir)si fragmente dint-un roman epic (Memoriul lui Zarir)Poezia este cultivata de cantaretii de curte numele unora dintre poetii-muziceni de atunci au ajuns pana la noi, de exemplu cel al lui Bordad, Foarte apreciat de Kho srow Parviz, dar creatia lor nu a fost niciodata consemnata in scris si nu ni s-a pastrat. Arheologii au dezgropat de sub mormanele de nisip fragmente ale unor poeme religioase maniheice, care sunt atat de elevate incat pot ficonsiderateexpresia unei indelungate traditii in materie. Unele dintre acestea au patruns pana la mari distante, fiind gasite acum chiar si in China.Invazia araba (secolul al VII-lea d. Hr.) a avut ca urmare utilizarea arabei ca limba literara; temele literare dominante aveau acum ca izvor de inspiratie credinta islamica. Multe dintre operele de seama ale literaturii arabe au fost realizate de autori persani. Persana (farsi) aredevenit limba literara in secolul al IX-lea d. Hr., iar insecolele care au urmat, literatura clasica persana a cunoscut o mare inflorire.Creatia literara a fost, fara indoiala, expresia cea mai

69

stralucita a geniului iranian. Multe dintre scrierile in proza proza sunt foarte interesante, dar poezia cea mai bogata din lumea islamica, este partea cea mai de pret a patrimoniului literar iranian. Cultivata mai bine de zece veacuri, a fost apreciata si imitata mult dincolo de PodisulIranului, in Asia Mica, in Asia centrala si in sinul comunitatilor musulmane din India. Creatia literara din India si din Turcia a suferit puternice influente persane.Printre cei mai vechi autori cunoscuti se numara poetul orb Rudaki si poetul Daqiqi. Poemele lui Rudaki au fost compuse in anul 940 d. Hr.; putine s-au mai pastrat pana astazi, desi se spune ca erau in numar de cateva mii. Poetul epic Daqiqi este cel care a inceput sa scrie Shahname, dar a murit inainte sa reuseasca sa alcatuiasca mai mult de o mie de stihuri. Misiunea lui a fost dusa la capat ulterior, cu mult talent de Ferdousi. Marele poet Ferdousi, care s-a nascut in anul 940 d. Hr. la Tus, in apropiere de Mashhad, avea patruzeci de ani atunci cand s-a apucat sa compuna epopeea nationala Shahname (Cartea Regilor). A avut nevoie de circa treizeci de ani pentru a alcatui cele 60 000 distihuri ale monumentalei lucrari, care reprezinta istoria Iranului pana la sfarsitul perioadei sasanide.Se spune ca I se fagadiui-se ca va primi cate un ban de aur pentru fiecare distih din Shahname. Insa cand lucrarea a fost terminata, in anul 999 d. Hr., monarhul care domnea pe atunci, sultanul Mahmud Ghaznavi, descumpanit de amploarea ei, I-a cerut sa accepte doar cate un ban de argint pentru fiecare distih. Ferdousi a refuzat aceasta oferta, s-a intors la Tus cu inima zdrobita si a compus o aspra satira la adresa sultanului. A murit fara un ban, dar creatia sa, Shahname, este mereu vie in inima fiecarui iranian.La curtea sultanului Mahmud se aflau, din cate se spune, patru sute de poeti. Unii dintre acestia s-au bucurat, pe buna dreptate de mare faima: Onsori, Farrokhi, Manuchehri, Asadi etc. Tot la curtea lui, al- Biruni a scris Cronica neamurilor de demult. Literatura clasica persana s-a dezvoltat sub patronajul regilor si sub cel, tot atat de puternic, al religiei. Desi

70

unele fragmente de poezie persana au fost datate de experti ca apartinind secolului al VIII-lead. Hr., istoria cunoscutaa literaturii persane incepe in secolul al IX-lea, o data cuprimele semne de declin ale Califului din Baghdad. In acea vreme in Iran au inceput sa se afirme dinastii regale locale, care au ajuns sa fie din ce in ce mai putin dependente de califi. Acesti regi si-au manifestat independenta si prin instituirea unor curti regale proprii, la care se strangeau poeti si invatatii vremii. De exemplu, la curtea samanida de la Bokhara ( Buhara), Aviccena a contribuit substantial la completarea cunostintelor medicalesi ideilor filosofice ale Greciei antice. Pana acum doua sute de ani lucrarile lui mai erau inca folosite ca manuale de studiu in scolile medicale din Europa. Se spune ca a inceput sa-si scrie enciclopedia inca de la varsta de tri ani.Scrierile in proza- povesti, fabule, alegorii, dar si lucruri filosofice si stiintifice, au luat deasemenea un mare avant. Cele mai remarcabile lucrari in proza au cele cucaracter istoric; multe dintre ele au depasit ca valoare scrierile arabe din care se inspirasera autorii.Perioada selgiucida se evidentiaza in perioada literaturii iraniene prin bogatia operelor in versuri si proza. Dintre scrierile in proza se remarca lucrarile lui Ghazali: Reinsufletirea lucrarilor religioase (in limba araba) si versiunea prescurtata, in limba persana, Alchimia fericirii;lucrarile lui Bayhagi (Istoria Ghaznavizilor), Nizam ul- Mulk (Cartea guvernarii), Kaykavus ( Cartea de la Qabus, tradusa de profesorul Levy sub numele de Oglinda printilor),fabulele lui Kalilev va Demneh si Patru discursuri ale lui Nezami Aruzi. Toate acestea sunt si acum considerate si acumcapodopere ale prozei persane.Un loc aparte il ocupa Nasser Khosrow, poet si mare invatat;din lucrarile lui s-au mai pastrat cinsprezece scrieri in proza ( dintre care sapte sau opt sunt carti de calatorie) si circa 30 000 de versuri. Cea mai cunoscuta lucrare a sa este Relatarea calatoriei in Egipt. Poemele lui Nasser Khosrow sunt in general lungi ode cu subiect religios sau moralizator. Unii specialisti iranieni considera ca Nasser

71

Khosrow ar trebui pus alaturi de cei sapte poeti de seama care alcatuiesc Muzeul Celebritatilor poetice iraniene: Ferdousi, Khayyan, Anvari, Molavi, Sa'di si Hafez. Ommar Khayyan( secolul al XI-lea d. Hr.), care a fost in acelasi timp poet si matematician, imbinand astfel doua aptitudini opuse, este creatorul vestitelor robaiuri. Alti creatori importanti sunt poetii sufismului: Farid al- Din Attar si Jalal ad-Din Rumi. Perioada selgiucida se poate mandri si cualte personalitati de seama in domeniul literaturii, ca Onsori, Abu Sa' eed, Baba Taher, Ma'sud Sa'd Salam, Gorgani si Sana'ei. Mo'ezzi, Anvari si Khaqani sunt maestri ai unui stil de poezie persana mai sofisticata, imposibil de tradus in alte limbi, de aceea ei sunt putin cunoscuti peste hotere.Dupa secolul al XV-lea literatura persana a cunoscut un declin care a durat pana in secolul al XIX-lea.In secolul XXinfluenta occidentala si lupta pentru independenta si dreptate sociala din Iran au facut ca temele politice si culturale sa devina preponderente, iar limba literara sa fiesimpla si directa. Printre poetii moderni se remarca Iraj Mirza, Aref Qazvini, Mirzadeh Eshghi, Adib-e Pishavari, Malek osh-Sho'ara Bahar, Hushang Ebtehaj (H A Sayeh), ParvinE' tesaami, Nima Yushij, Ahmad Shmlu, Mehdi Akhavan Saales, Forugh Farrokhzad si Sohrab Seperhri. Cei mai renumiti prozatori moderni din Iran sunt Saadegh Hedayat, Ali- Mohamad Afghani si Jamal Mir-Saadeghi.

Muzica Iranienii sunt mari iubitori de muzica si in decursul celor douazeci si cinci de veacuri de istorie scrisa au creat o muzica originala, foarte bine individualizata, si un mare numar de instrumente muzicale, dintre care unele au constituit prototipurile ce stau la originea unor instrumente muzicale moderne.Primele date referitoare la cantareti se gasesc la Susa, in Elam si dateaza din secolul 27 i. Hr. Cea mai veche reprezentare a unor instrumente muzicale este cea din basorelieful elamit de la Kul Fer'awn. Pe un vas de bronz deLuristan, aflat in prezent la Muzeul National al Iranului de

72

la Teheran, este prezentata o procesiune funerara sau un cortegiu regal.Se observa prezenta catorva instrumente muzicale nay dublu, chang si dayere, ceea ce constituie un element comun cu cel al imaginilor din Egipt, Elam si Babilon unde la festivitati se utilizau mari ansambluri de instrumentisti. Basoreliefurile lui Assurbanipal 626 i. Hr.)de la British Museum infatiseaza si muzicanti de la Susa. Alte basoreliefuri si picturi pastrate din Antichitate infatiseaza instrumente asemanatoare cu cele din ziua de azi, dar si unele iesite din uz, ca chang (harpa), reprezentata in basoreliefurile de la Taq Bostan de langa Kermanshah.Muzica a avut un rol important in viata persanilor pe tot parcursul istoriei lor; aceasta continuitate este bine ilustrata in frescele de la Chehel Sutun din Esfahan, care dateaza din 1647 d. Hr.Viata muzicala din Iran a luat un nou avant in timpul domniei lui Naser ad Din Shah( care a murit in 1896 d. hr.).El a infiintat Casa de meserii, un centru unde toti mestesugarii priceputi puteau gasi sprijin pentru a produce si comercializa instrumente muzicale.Instrumente de suflatPrimul instrument muzical folosit cu mii de ani in urma in Iran a fost fluierul un simplu instrument cu mai multe gauri, din care cantau in special pastorii. Existau mai multe tipuri de fluiere: Nay Labak sau fluierul mic, care a dat nastere piculinei de astazi; fluierul Haft Band, mult mai mare, cu sapte gauri; Nay Anban, un fluier asemanator caaspect si ca sunet cu cimpoiul scotian. Dupa cum ne informeaza Herodot, astfel de instrumente muzicale erau folosite pe scara larga in vremea Ahemenizilor, acum 2500 deani.Si alte instrumente de suflat dateaza din timpuri stravechi.Printre acestea se numara Sorna, un instrument de lemn foarte asemanator cu oboiul. Un altul, numit Karna, un corn lung de lemn, era folosit pentru a acompania Sorna in muzicanumita Naqarekhane. Aceste doua instrumente nu mai sunt folosite astazi; locul lor a fost luat de oboi, de clarinet si de alte instrumente moderne de suflat din lemn.

73

Instrumente din coardeUn stravechi instument muzical iranian , Kamanche, este probabil cel mai vechi precursor al viorii, violoncelului, violei si contrabasului de azi. Este un instrument de marimea unei viori la care se canta insa ca la violoncel, fiind tinut in pozitie verticala, sprijinit pe piciorul cantaretului, care foloseste un arcus curbat. Un alt instrument cu coarde si arcus este Ghazhaj, asemanator la sunet cu Kamanche. Nu mai este folosita astazi decat pe alocuri; mai poate fi intalnit in Beluchistanul iranian. Kamanchehul este folosit pe scara larga in Armenia, georgia si Republica Azerbaidjan, purtand si acolo numele lui persan. In Tadjikistan si Uzbekistan este numit Ghichak. Kamancheul este raspindit si in multe tari din Orientul Mijlociu ca Turcia, Liban si Iraq. In India si Pakistan poarta numele de Sarangi.In trecut a mai existat in Iran si un alt instrument cu coarde, numit Robab, la care se folosea, de asemenea arcusul,. In prezent nu se mai intalneste in Iran, dar se pastreaza in India, Pakistan, Afganistan si Tadjikistan, unde poarta numele persan original. Insa vioara ia cu rapiditate locul Kamancheului peste tott.Un alt instrument cu coarde numit barbat, a fost foarte raspindit in perioada preislamica. Cantaretii iranieni au introdus acest instrument in Peninsula Arabia unde a primit numele de al ud, de unde provine si cuvantul lauta. Lauta a supravietuit in Iran pana in perioada safavida, acum circa cinci sute de ani, apoi a cazut treptat in uitare. Totusi decativa ani au inceput sa se faca eforturi pentru reducarea in actualitate a acestui instrument traditional; in prezent exista in Iran mai multai interpreti foarte talentati.Cel mai raspandit instrument muzical este insa Tar, cuvant care in limba persana inseamna struna. Este un instrument deforma ovala (piriform), cu sase coarde. O varianta a lui cu trei coarde , Se Tar, are o forma asemanatoare. Coardele sunt ciupite cu degetele.Instrumente de percutieUn instrument foarte vechi, Santoor, este construit dintr-o cutie de rezonanta mare, orizontala pe care sunt intinse

74

numeroase coarde. Se canta cu plectronul si uneori cu degetele. Seamana foarte mult cu titera atat ca forma cat sica tonalitate.Exista mai multe instrumente de percutie de origine iraniana. Cel mai mare si cu tonalitatea cea mai grava este Dohol, care se bate cu bete grele. Mai sunt apoi Dayere, Dayere Zangi si TonbakTeatrul si cinematograful Reproducerea in cadrul unor ceremonii religioase a unor evenimente relatate in textele sfinte ar putea fi in oarecare masura considerata apropiata de un spectacol de teatru, dar teatrul in stil european nu a patruns in Iran decat in al doilea daceniu al secolului XX. Activitatea teatrala a inceput sa se desfasoare in Teheran si Rasht, darraspandirea foarte rapida a cinematografului, urmata de cea a televiziunii nu I-a lasat prea multe posibilitati de a luaamploare.Prima sala de cinematograf a fost construita in Teheran spresfarsitul anilor ’20. Insa pe atunci rulau numai filme de provenienta straine, subtitrate. Din 1948 filmele au inceputsa fie dublate in limba persana, iar productia efectiva de filme iraniene a debutat in 1950. Dupa victoria Revolutiei Islamice, temele si subiectele inspirate din religie au dobandit un rol tot mai importan si cinematografia iraniana a facut mari progrese.

ARTE Uimitoarea diversitate si splendida armonie a patrimoniului artistic iranian sunt ilustrate si analizate amanuntit in cele sase tomuri voluminoase, care reprezinta munca de o viata a marelui savant american Arthur Upham Pope. Orcine abordeaza acest subiect este impresionat de vastitatea lui. Insa in cuprinsul acestui ghid de calatorie ne propunem doarsa scoatem in evidenta cateva caracteristici esentiale ale artei persane, cunoasterea corora i-ar putea fi de folos calatorului sau rezidentului strain inainte de a incepe sa aprofundeze un domeniu sau altul, de care se va simti atras.

Descoperirile recente de la Marlik si Cheragh-Ali au adus

75

noi dovezi in sprijinul ideii ca spiritul artistic s-a manifestat in Iran din timpuri indepartate, incepand chiar de acum opt mii de ani. Urme de locuinte se gasesc insa foarte rar, desi in ziua de azi cladirile sunt primul lucru pe care il observa un calator, care strabate tara. Se pare ca oamenii care au trait in acele timpuri indepartate erau calareti nomazi, cu indeletniciri razboinice. Cele mai multedintre obiectele descoperite erau destul de mici pentru a putea fi luate cu sine; este vorba in primul de arme si piese de harnasament. Ele sunt facute din bronz si reprezinta animale puternice. S-au gasit si oale de lut pictate si urcioare cu gat lung, de mare valoare estetica prin forma lor simpla si eleganta. Inca din vechi timpuri s-au folosit pe scara larga toate materialele disponibile: piatra, argila, lemn, metal, sticla, teracota si os. In Iranul Islamic, ca in toate societatile islamice, a fost promovata arta nefigurativa, derivata si stilizata iar nu cea figurativa, nici inovatia sau realismul. Reprezentarea foarte exacta a trupului omenesc nu a facut niciodata parte din arta islamica traditionala. Totusi portretistica nu a fost interzisa de islamul siit.Preocuparile artistice au existat in Iran si inainte de invazia araba, dar deoarece toate au atins punctul lor culminant in perioada islamica, ele sunt marcate de influente religioase, care denota rolul islamului. Motivele predilecte ale artei iraniene sunt foarte geometrice si decorative ca romburile, medalioanele si liniile serpuite; vita-de-vie sau diferite motive florale, adesea foarte complicate; animale reale sau fantastice extrem de stilizate: lei, elefanti, pauni, fenicsi si grifoni.

Artele decorative si pictura Caligrafia, in prezent o arta foarte infloritoare, a inceputsa se dezvolte la scurt timp dupa invazia araba. Pe parcursul indelungatei lor istorii, iranienii au utilizat trei alfabete mai importante: scrierea cuneiforma, care a caracterizat perioada ahemenida, scrierea pahlavi din vremeaSasanizilor si scrierea arabica din perioada islamica. Valoarea estetica a scrisului a fost intotdeauna pretuita in

76

Iran, insa doar in perioada islamului caligrafia a devenit treptat o preocupare majora, la fel de apreciata, in timpul Timurizilor si Safavizilor (secolele XV- XVI) ca si arhitectura si pictarea miniaturilor, de care este strans legata. Intre aceste trei forme de exprimare artistica au existat raporturi de natura matematica, geometrica si simbolica. Implicatiile intelectuale ale acestor legaturi sunt complexe si foarte greu de inteles pentru neinitiati.Pana in secolele XII-XIII, caligrafia a fost folosita in special pentru frize epigrafice monumentale. Renumita scriere Nasta' liq a aparut in a doua jumatate a secolului al XV-lea. Pe baza ei caligrafia s-a perfectionat in secolele XV, XVI si XVIII. Cel mai celebru artist caligraf afost Mir Emad Hassani Seifi Qazvini, care a murit in 1617. Lucrarile lui erau atat de cautate incat un singur cuvnt scris de el valora aur.Stilul clasic, drept, kuffic, de caligrafie, a fost preluat din Peninsula Arabia, dar exista si cateva scrisuri caligrafice persane bine individualizate, unele dintre ele fiind ata de complicate incat sunt aproape ilizibile. Ultimul stil caligrafic, aparut in timpul qajarilor, care poarta numele de shekasteh Nasta'liq, deosebit de apreciat, este in uz chiar si in zilele noastre. Principalele sale calitati sunt frumusetea si viteza de executie. Pictura persana ( cunoscuta in Occident sub numele de miniatura persana) este pe buna dreptate renumita in intreaga lume. Pana de curand genul de pictura practicat de secole in Europa nu era cunoscut in Iran. Executarea de portrete sau reprezentarea de personaje sau evenimente sacre, desi nu era interzisa, nu era bine vazuta de legile islamice. Mult timp pictorilor iranieni le-au ramas necunoscute notiunile de perspectiva, adancime, clarobscur. Caligrafia, motivele florale si compozitiile geometrice erausingurele forme decorative, iar policromia se reducea la ceramica. Pictura nu avea alt rol decat ilustrarea textelor din Coran, din diverse lucrari stiintifice, poeme epice, legende, panegirice care slaveau faptele regilor sau ale eroilor. Asa a luat nastere si s-a dezvoltat arta miniaturilor persane.

77

Se considera ca sursa straveche a acestor creatii artistice este legata de inclinatia pentru pictura manifestata de profetul si conducatorul religios Mani (216- 277 d. Hr.). Ulterior manuscrisele bizantine pictate i-au influentat de asemenea pe artistii iranieni, dar acestia au renuntat la hieratismul si rigiditatea modelelor crestine. Miniaturile persane au o eleganta subtila. Se spune ca artistii foloseauuneori pensule cu un singur fir de par.Inca din secolul al XI-lea d. Hr. iranienii erau maestri incontestabili ai miniaturii, calitate pe care si-au pastrat-o pana in zilele noastre. Sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului al XVI-lea au constituit epoca demare inflorire a miniaturii iraniene.In Heart ( pe teritoriul de astazi al Afganistanului ) lucrau in permanenta patruzeci de caligrafi. La Tibriz, un artist de geniu, Behzad, avea in subordine sute de pictori; el a adus un suflu nou in creatia artistica, imbinand modul trditional de decorare cu spiritul realist si gustul pentru pitoresc.Creatiile din acea perioada se remarca prin atitudini indraznet de expresive, prin bogatia paletei coloristice si subtila armonie a culorilor. Pe pagini de mari dimensiuni seinsira de sus pana jos scene cu numeroase personaje; distantele sunt sugerate prin suprapunerea obiectelor. Lumina este distribuita uniform, ansamblul pastrandu-si intreaga gingasie; culorile stralucesc in toata splendoarea lor pe intreaga pagina.Un alt stil s-a dezvoltat sub influenta lui Reza Abbasi, care a introdus in oarecare masura realismul in pictura iraniana. El a fost primul pictor, care s-a inspirat din viata de zi cu zi si din bazarele din Esfahan. Tot pana atunci peretii palatelor au inceput sa fie acoperiti cu fresce, care infatisau scene de lupta sau teme frivole; ulterior aceste scene au fost frecvent reluate. Lucrarile deacest gen pot fi vazute in palatele Ali Qapu si Chehel Sutundin Esfahan.In secolul al XIX-lea interesul pentru miniatura a mai scazut; in pictura iraniana au inceput sa se faca simtite influentele occidentale. Mirza Baba, pictorul oficial al

78

curtii, a realizat portrete foarte expresive ale printilor iranieni. El a pictat insa si pe sipete, scrinuri si pe spatele oglinzilor; in aceste lucrari se resimte influenta traditiei multiseculare a miniaturilor. Tot in aceasta perioada in Iran s-a dezvoltat pictura murala naiva, numita pictura de cafenea. Frescele de mari dimensiuni sau insiruirile de scene comparabile cu benzile desenate serveauca fundal povestitorilor profesionistilor. Ele ii infatisau pe eroii legendari ai Iranului, redau luptele lui Rustem, intamplarile cu Yusuf si doamnele din Egipt, scene de vanatoare la Bahram Gur, intr-o maniera asemanatoare cu cea de la "Curtile Dragostei" medievale.In secolul XX pictura iraniana si-a gasit expresia in operele lui Mohhamad Ghaffari, cunoscut sub numele de Kamal ol- Molk (1885-1940), care a fost exilat de Reza Shah (vezi Neishabur) si Akbar Talvidi(1926-1995). In prezent este continuata de renumiti pictori iranieni contemporani Mahmud Farshchian, Abbas Rostamian, Hossein Mahjubi, Parviz Kalantari, Taraghi Jah, Nami, Jazeh Tan Tabatabai, Farah Osuli, Gizella Varga Sinai, Morteza Katuzian, Ali Akbar Sadeghi si Atashzad. Printre subiectele preferate se numara perechi de indragostiti in vesminte traditionale, meciuri depolo si scene de vanatoare. ARHITECTURAPerioada preislamica: singurele vestigii importante, care s-au pastrat sunt cele ale unui remarcabil ziggurat elamit, laChogha Zambil. Cel mai vechi material de constructie au fostcaramizile, facute din lut si uscate la soare. Caramida arsaa inceput sa fie folosita, pentru peretii exteriori, din secolul al XII-lea i. Hr.Vechii locuitori ai Persiei atribuiau muntilor un profund simbolism religios; cautand sa imite infatisarea lor, ei au inaltat temple cu o forma piramidala caracteristica, numite ziggurate. Din perioada ahemenida nu s-au pastrat constructii pur religioase.Arhitectura a fost insa puternic influentata de doua religii: zoroastrismul, inainte de cucerirea araba, si islamul dupa aceea. Cele mai multe constructii de mari

79

dimensiuni au fost au fost realizate ca lacasuri de cult. Chiar si in cazul cladirilor cu destinatii laice, influentele religioase s-au facut aproape intotdeauna simtite. Pana si bisericile din Iran prezinta unele elementespecifice islamului. Pe de alta parte au existat numeroase palat; stilul lor a variat de la o perioada la alta. De exemplu pe timpul lui Cyrus palatele erau de forma ovala, bine proportionate; elementele arhitecturale erau puse in evidenta prin culori contrastante ( de exemplu peretii in contrast cu ancadramentele ferestrelor).Palatele lui Darius si Xerses erau mai mari si mai solide ceea ce le facea mai greoaie si mai mohorate, dar erau impodobite cu o lucratura in lemn complicata a usilor, scarilor si coloanelor. In mod obisnuit cuprindeau o sala centrala mare, inconjurata de incaperi mai mici; o trasatra comuna o constituiau nisele de inaltimea si lungimea unor ferestre, probabil utilizate ca dulapuri, care se recasesc pretutindeni chiar si in cele mai modeste case in Iranul de astazi. Lemnul era folosit la usi si pentru structura acoperisului.Expeditia lui Alexandru cel Mare ( in jurul anului 330 i. Hr.)a insemnat sfarsitul stilului ahemenid in Persia. In perioada de relativa stagnare din timpul Seleucizilor in Persia s-a dezvoltat elenismul. Insa nu s-au pastrat prea multe vestigii valoroase; cel mai bine conservat este templul lui Artemis (Anahita) de la Kangavar, construit de greci pentru o zeita din panteonul lor.In timpul partilor (de la circa 250 I. Hr. la 224 d. Hr.) elenismul a fuzionat cu stilul local si unele influente romane si bizantine si au aparut cateva aspecte caracteristice pentru Persia, inclusiv eivanele. In perioadasasanida (224-642 d. Hr.) s-au realozat cladiri mai mari, mai masive si mai complexe. Decoratiunile au devenit mai indraznete si au inceput sa se foloseasca culori mai vii, indeosebi la fresce si mozaicuri. Sasanizii au construit in intreg imperiul temple ale focului; planul simplu al celor mai vechi dintre ele s-a mentinut in toata perioada preislamica, chiar si in structura bisericilor. Dar aspectulprincipal al constructiilor sasadine este planul cu patru

80

eivane,care este originar din Iran si a luat ulterior o foarte mare amploare. Ivanul este o incapere patrata, boltita avand o intrare foarte larga in forma de portal. Celmai important loc de pelerinaj al Imperiului Persan preislamic, Takht-e Soleiman, a fost realizat in vremea Sasanizilor.Aceste caracteristici au influentat foarte mult tipul de moschee specific iranian, asa numita moschee Madrase, construita pe un pla cu patru ivane.Perioda islamica. Arta Iranului islanic se bazeaza in mare masura pe mostenirea sasanida, dar se limiteaza numai la unele dintre formele ei. Cu alte cuvinte, invazia araba din secolul al VII -lea d. Hr. nu a inlaturat infloritorul stil sasanid,dar a introdus in cadrul lui elementul islamic, carea avut un impact remarcabil asupra celor mai multe forme de arta persana. Aceasta influenta se reflecta ata in forma si tipul planului arhitectural de baza cat si in stilul decoratiunilor exterioare.De la Cordoba si pana la Delhi, de la Sarajevo si pana in Niger, moscheea (masjid in persana si araba) sau casa de rugaciune este simbolul cel mai reprezentativ al islamului, lacas de ichinaciune, de adorare si contemplatie, locul in care oamenii se intalnesc unul cu altul si toti laolalta cu Dumnezeu.Are formai mai diverse si functii mai ample decat biseica sau catedrala crestina. Fiind in primul rand lacas de cult, are insa si rolul de adunare, adesea seminar teologic, uneori de tribunal si chiar, in oarecare masura, de club al saracimii.Cele mai multe moschei din Iran sunt conforme, total sau partial, cu planul de constructie, care in Iran constituie oregula. Acest plan include o curte centrala descoperita, uneori destul de mare ca sa cuprinda straturi cu flori sau arbori,cu un portal mare sau eivan pe latura orientata spre Mecca, prin care se patrunde intr-un sanctuar acoperit cu o cupola. Pe celelalte trei laturi ale curtii se afla arcade si altare, iar in centrul fiecareia dintre ele cate un alt eivan mai mic. Pe partea si pe cea stanga a sanctuarului potfi sali cu arcade si balcoane (adesea destinate femeilor) deunde se foate privi in mihrad. In moscheele mai mari eivanul

81

de pe latura sudica, prin care se intra in sanctuar si uneori si eivanul de nord, care constituie adesea intrarea principala in moschee, sunt flancate de minarete.Minaretele. Primele minarete erau patrate, cel putin in partea de jos, dar putine dintre acestea s-au mai pastrat. Mineratul rotund provine din nord-estul Iranului; este facutdin caramida si se ingusteaza spre varf. Pana in secolul al XIII-lea moscheele aveau aproape totdeauna un singur minaret, asezat in coltul de nord. In secolul al XV-lea mineratele au inceput sa fie acoperite cu mozaic sau tigle colorate , in conformitate cu moda vremii. In general in Iran minaretele sunt mai putine la numar dcat de exemplu in Turcia. Doar la Esfahan ele ocupa un loc important in peisaj. Mormintele sfinte. Aproape fiecare oras iranian isi are mormintele sale sfinte; constructiile tombale sunt un element larg raspandit in peisajul iranian. De obicei este vorba de constructii modeste, circulare, dreptunghiulare sauoctogonale, acoperite cu o cupola. Multe sunt pline de farmec, dar nu au o valoare arhitectonica deosebita. Mormintele cele mai vestite, structuri complexe, heteroclite, la care si-au adus pe rand contributia mai multe generatii de credinciosi, se numara printre cele mai marete si in multe cazuri cele mai ample cladiri din Iran. Spre deosebire de moschei, stilul in care sunt construite mormintele mai mici are un evident caracter regional.Morminte ale laicilor. Aceste se inscriu in doua categorii clar individualizate: mausoleul cu cupola si turnul funerar.Mausoleele prezinta unele asemanari cu mormintele sfinte de dimensiuni mai mari. Sunt adesea octogonale si se leaga pringalerii de cupola circulara. Ele au fost construite pentru afi admirate, pentru a putea fi vizitate, pe dinauntru si pe dinafara, fiind locuri de veci ale unor potentati care, chiar daca nu aveau vreo chemare spre viata de sfintenie, seasteptau sa fie cinstiti cum se cuvine dupa moarte. Turnurile funerare, care se intalnesc in special in nordul Iranului, erau concepute in alta spirit. Erau locuri de odihna solitare, retrase departe de lume, in pustietate, si

82

nimeni nu se astepta ca ele sa fie vreodata obiecte ale admiratiei generatiilor viitoare. Palatele.Desigur s-au mai pastrat vestigii importante ale palatelor ahemenide si sasadine, impresionante atat prin dimensiuni cat si ca mod de realizare. Unele dintre ele, de exemplu cele de la Persepolis, sunt uimitor de bine conservate. Dar toate acestea nu sunt decat ruine, iar resedintele regale ale selgiucizilor si mongolilor au disparut fara urme. Doar locuintele regale din epoca safavida s-au pastrat intacte, desi in numar redus. Din motive de ordin practic, palatele safavide erau localizate doar in Esfahan.Caravanseraiurile. Cele mai multe sunt astazi abandonate. Dar chiar cele aflate in paragina pot fi usor recunoscute: sunt construite intotdeauna in jurul unei curti, de fapt acelasi principiu ca si moscheile cu patru eivane. Acest modde constructie oferea calatorilor siguranta, o atmosfera intima si un adapost pentru animalele lor, iar foisorul aflat deasupra arcadei de la intarea principala, dinspre drum, asigura controlul asupra accesului in interior. Dupa cum afirma A.U Pope, este cea mai convingatore expresie a eficientei organizatorice a persanilor.In orasele mari, caravanseraiurile se aflau adesea in imediata apropiere a bazarulilor si a moscheii. Marile caravanseraiulilor situate departe de asezarile omenesti aveau adeseori o moschee proprie, cu incinta separata. Daca veti intreba pe localnici cand a fost construit un anumit caravanserai, vi se va raspunde de obicei caq el dateaza de pe vremea sahului Abbas. Este o generalizare pripita. Cele mai multe au fost folosite pana spre secolul al XIX-lea si au fost lasate in parasire doar pe masura ce a luat amploaretraficul auto.PodurileAvand o importanta mai mare chiar decat a caravanseraiulilor pentru transferul marfurilor, construireade poduri in acelasi timp rezistente dar si elegante a continuat pana in zilele noastre. In multe locuri se mai pastreaza si acum poduri vechi arcuite si foarte solide. Exemplarele cele mai reprezentative pot fi vazute la Esfahad: podul Allah Verdi khan (1629) si podul Khaju

83

(1660). Aceste constructii masive se numara printre cele maiimpresionante monumente din Esfahan si constituie doua dintre cele mai remarcabile poduri vechi din lume.  CTE DIN BRONZ Spre sfarsitul anilor '20 si inceputul anilor '30 ai secolului XX, in Luristan, la sud de Kurdistan, au inceput sa iasa la iveala obiecte din metal, care in scurt timp au ajuns celebre sub numele de " bronzuri de Luristan". Ele au fost descoperite de taranii din partea locului, care si-au dat repede seama ca acestea pot fi plasate pe piata, asa ca au inceput sa le caute insistent, ravasind vreo 400-500 de necropole, care cuprindeau intre zece si doua sute de morminte. In decurs de patru ani mormintele au fost devalizate in intregime; in nici unul dintre necropole nu s-au facut sapaturi arheologice sistematice. Putine bronzuri de Luristan autentice au mai aparut pe piata de la 1934 incoace. Se considera ca majoritatea obiectelor descoperite dateaza din jurul anului 1000 I. Hr.;sunt unele dintre cele mai rafinate articole de metal lucrate vreodata in Iran. Cele mai multe sunt din bronz sau arama. Cel mai vechi obiect care a putut fi datat a fost un bol pe care este inscris numele unui rege, care a domnit intre 2624 si 2603 I. Hr. Foarte frecvente sunt tavile, castroanele, bolurile de ceai si diversele obiecte de podoaba.Aurul si argintul constituie un insemn al regalitatii; in zona s-au gasit piese de mare valoare si uneori deosebit de frumoase. Obiectele de sticla sunt si ele deosebit de interesante. OLARITUL SI STICLARIAVitalitatea si perenitatea valorilor artistice iraniene suntbine ilustrate de evolutia artei ceramice. Cele mai multe obiecte nu erau realizate pentru oficialitatile religioase sau laice, ci erau destinate vietii cotidiene, adesea creativitatea mesterilor populari avand un caracter spontan.Nici o alta manifestare artistica nu a avut continuitate atat de mare in Podisul Iranului; din movilele funerare (Tepeh) au fost excavate obiecte de lut datand din mileniul

84

V i.Hr.Initial vasele de lut erau pictate, nu erau smaltuite, dar pe la inceputul mileniului III in unele locuri a inceput sa se practice smaltuirea ceramicii. Inca din cele mai vechi timpuri vasele erau impodobite cu motive geometrice, floralesi animaliere simple, care ultelior au dat nastere unui stilpersan caracteristic. Unele dintre cele mai vechi stiluri deceramica sunt expuse la Muzeul National din Teheran.Istoria ceramicii iraniene este atat de complicata si plina de incertitudini, incat este dificila o prezentare cronologica a evolutie ei. Inceputurile olaritului, cel mai vechi mestesug cunoscut de om, se pierde in negura timpului.Insa formele mai avansate ale acestei tehnici au inceput sa se faca simtite in mileniul II i. Hr., prin aparitia obiectelor de ceramica lustruita. Se considera in general caepoca de aur a ceramicii iraniene, perioada clasica a acestei arte, a ajuns la apogeu in secolul al XV-lea d. Hr. Ulterior au inceput sa apara unele semne de declin si de pierdere a specificului national. Influenta artei chineze a fost foarte puternica dupa invazia mongola si s-a mentinut pana la mijlocul secolului al XVIII-lea. Insa pe la sfarsitul secolului al XVII-lea si in deosebi in timpul domniei sahului Abbas s-a produs o uimitoare renastere a traditiei locale. Tigla smaltuita a continuat sa fie utilizata pana spre sfarsitul secolului XX.Printre principalele centre de ceramica executata manual se numara Mand in Gonbad, Lalejin in Hamadan, Maybod in Yazd, Shahreza in Esfahan, Zonuz in Ajerbaidjan, Kalpurgan in Sistan & Beluchistan, Juybar in Mazandaran si Siahkal in Guilan. Ceramica iraniana este astazi renumita in intreaga lume; este decorata cu arabescuri, cu motive florale sau flora asociata cu fauna, inscriptii pictate sau gravate, in scriere suls, naskh si kuffica, cu glazura policroma, alba, verde- albastruie si roz, cu suprapuneri de glazuri etc.Iranul este una dintre putinele tari care se poate lauda cu o traditie de patru mii de ani in domeniul producerii obiectelor din sticla. In prezent atelierele de sticla se afla in special in Teheran, la Meymand in provincia Fars si la Tezenje, un stat din partea centrala a Iranului.

85

  COVOARE SI SCOARTEIn mod incontestabil, Iran a fost patria de origine a covoarelor celor mai migalos lucrate, mai decorative, mai valoroase si mai rafinate, aducand prin aceasta o contributie de seama la imbogatirea patrimoniului cultural mondial. Deoarece in cele mai multe case din Iran, in deosebi in zonele rurale, exista foarte putina mobila, rolulcovoarelor nu este numai de a acoperi podeaua.De altfel se poate spune si acum, cu destul de multa indreptatire, ca iranienii, mai ales cei de la tara, isi etaleaza averea pe dusumea, dar si pe pereti, pentru ca cele mai de pret covoare nu sunt in nici un caz facute sa fie calcate in picioare.Incantatoarele motive florale ale covoarelor seamana foarte mult cu imaginea de basm pe care ne-o ofera gradinile persane.Pe buna dreptate se spune: " cel care isi ia un covor persan, va avea in casa o gradina persana in miniatura". Cele mai vechi covoare au fost descoperite acum circa 30 de ani la Kizirik in sud-estul Siberiei. Modelul acelor covoare, care s-au pastrat intr-o stare exceptional de buna, si materialul din care au fost confectionate, arataca ele dateaza din perioada ahemenida.Secretul splendidelor covoare persane consta in calitatea materialelor folosite, bogatia nuantelor folosite si arta combinarii lor, frumusetea motivelor decorative si talentul artistic al tesaturilor. De cele mai multe ori materia primapentru covoarele persane o reprezinta lana, dar exista si covoare de matase. Pentru tesutul covoarelor este preferata lana tunsa direct de pe oaie, din jurul gatului si de pe burta, considerandu-se ca aceasta lana isi pastreaza prospetimea si luciul.Se evidentiaza clar anumite particularitati regionale. Spre sfarsitul perioadei preislamice pe covoarele persane au inceput sa figureze animale stilizate si siluiete de oameni.Dupa invazia araba, in modelul unor tesaturi au fost incorporate versete din Coran. Au inceput sa lucreze, pe scara larga, covorase de rugaciune; deasemenea a luat o mareamploare tesutul covoarelor decorative, care se bucurau de

86

mare pretuire la curtile europene.Pana la mijlocul secolului al XVI-lea cele mai valoroase covoare persane proveneau de la Tabriz, unde si acum se mai realizeaza piese asemanatoare ca material si maniera de lucru. La Kashan s-auprodus cele mai bogate ornamentate covoare, fara rival in ceea ce priveste valoarea materialului si stralucirea culorilor. Esfahanul este renumit pentru ingeniozitatea compozitiei si motivele de mare valoare ornamentala, iar Kermanul pentru simplitatea modelelor si moliciunea matasoasa a materialului.Varietatea subiectelor covoarelor persane este foarte mare.Marile covoare cu teme "de vanatoare" din epoca de aur prezinta tot felul de animale. Covoarele "gradina" infatiseaza tufisuri pline de flori. Pasarile apar pretutindeni; au fost larg utilizate pentru decorarea covoarelor tribale din toate epocile. Nota dominanta este data de ornamentele florale stilizate: flori de lotus, rozete, frunze de palmier,arabescuri de liane inflorite. "Norisorii" au fost importati din China spre sfarsitul secolului al XV-lea.Trebuie mentionat faptul ca in prezent in Iran pot fi procurate destul de usor covoare de o calitate excelenta, cunuante foarte frumoase si carpete foarte foarte interesante si atragatoare, lucrate in ultimul secol: printre acestea cele cu modele Qajare caracteristice la Teheran si Tabriz; covoare de Kashan si Hamadan destul de reusite, foarte multecovoare turkmene, afgane, baluci, si asa numitele Buhara; covoare cu rozete de la Varamin, " gilim" ( scoarte sau chilimuri, tesaturoi tribale de bumbac) foarte variate, in mari cantitati, multe cu motive populare de buna calitate, foarte apreciate de occidentali.La fel de frumoase ca si covoarele, diversele tipuri de scoarte sau chilimuri sunt tesute de femei si fete de pe totcuprinsul tarii. Spre deosebire de covoare, la care se utilizeaza modele bine stabilite, tesatoarele de scoarta realizeaza frumoase motive geometrice din memorie, in mod asemanator cu modelele tesute de artizanii din Europa. Firele de beteala servesc la realizarea modelului si dau coeziune tesaturii. Ele sunt trecute printre firele de

87

urzeala. In functie de model, firele de diferite culori suntfolosite pe portiuni mai mici sau mai mari, nu au continuitate pe intreaga tesatura. Firele de bateala sunt batute ata de strans incat urzeala este practic invizibila. Procedeul este similar cu cel folosit la covoarele cu noduripentru a realiza indesirea lor.De obicei pentru realizarea chimiurilor se utilizeaza lana si bumbac ( in functie de calitatea lor) si diferiti coloranti. Ca si in cazul covoarelor cu noduri, lana cea maipotrivita pentru chilimuri este cea aspra si lucioasa furnizata de oile iraniene, nu lana fina furnizata de oile merinos, care este buna pentru articolele de imbracaminte. De obicei pentru chilimuri firele de bumbac se combina cu cele de lana; la cele de buna calitate cantitatea de lana este mai mare.Culorile splendide si adesea originale ale chilimurilor iraniene se datoreaza utilizarii cu pricepere a unor coloranti naturali, in virtutea unei indelungate traditii. Diversele nuante se obtin prin introducerea succesiva in baide vopsea ce contin cate o vopsea elementara.Chilimurile se4 tes in toata tara, dar cele mai vestite celemai vestite zone sunt cele locuite de diversele triburi din provinciile Fars, Kermanshahan, Kurdistan, Azerbaidjan si Khorasan. In toate aceste tinuturi tesutul chilimurilor esteunul din cele mai vechi mestesuguri.Cum se fac covoarele iranieneOile sunt tunse manual, apoi lana se spala intr-un mod special, pentru a se indeparta murdaria si grasimea. Lana sepusa la uscat, sortata,daracita si apoi toarsa. In timpul din urma au inceput sa se foloseasca pentru spalatul, vopsitul si torsul lanii masini speciale concepute pentru tipul de fire de care este nevoie pentru covoarele persane. Lana este vopsita cu coloranti vegetali si animali. In fiecare regiune exista metode si retete speciale pentru vopsitul lanii. Dupa vopsire, lana este spalata in apa curata si pusa la uscat. Colorantii naturali se obtin din radacina de roiba, coaja de nuca, frunze de vita, tulpini deesparak (laptele cucului), rechie ( Reseda sp.), coaja de rodie si gogosi de ristic. Colorantii animali se obtin din

88

cosenila, lapte acidulat, qaraguroot s. a. Acestora li se adauga substante minerale si produse chimice ca soda caustica, acidul citric, hidrosulfitul si alaunul, care au rol de a fixa colorantul si de al impiedica sa iasa la spalat.Modelul este desenat pe foi de hartie, lipite una de alta, alcatuind un sfert din suprafata covorului si este apoi colorat in nuante dorite. In timp ce lucreaza, executantul are mereu in fata modelul respectiv si utilizeaza succesiv firele care corespund culorilor model.Se utilizeaza doua metode de lucru: cu noduri turcesti si cunoduri Farsi ( persane). In sistemul turcesc firele sunt innodate cu ajutorul unei crosete. Metoda Farsi nu folosestecroseta; nodurile sunt facute numai cu mana. Covoarele lucrate in stil turcesc sunt mai rezistente, datorita faptului ca nodurile sunt mai strans legate de urzeala, dar dosul covorului nu este atat de uniform ca la covoarele in stil Farsi. Covoarele Farsi datorita modului diferit de legare a nodurilor sunt netede si arata bine si pe spate. Cu tote acestea, ele au adesea aceleasi numar de noduri pe centrimetru patrat ca si covoarele turcesti. Razboiul clasic de tesut covoare, folosit in deosebi in orase, sta drept in fata executantului, in pozitie verticala, pe cand cel folosit pentru tesaturile tribale, cacele baluchi si turkmene, sta in pozitie orizontala. Razboaiele folosite de triburi sunt mai inguste decat cele in care se lucreaza in maniera clasica.Razboiul de tesut consta in esenta dintr-un cadru de lemn pecare se intind firele de urzeala, tinute strans in rama ramade sus si cea de jos. Urzeala este facuta din fire foarte apropiate intre ele, intinse pe toata lungimea cadrului. Covorul este cu ata mai fin cu cat firele sunt mai subtiri si mai apropiate unele de altele. Pe aceste fire de urzeala se innoada firele de lana care formeaza masa covorului. Se face un rand de noduri pe toata latimea covorului, dupa carese introduce prin firele de urzeala, un fir de beteala (de obicei din bumbac), tras cat mai aproape de noduri pentru a le fixa si a da rezistenta si rigiditate covorului. Procedeul se repeta, rand pe rand, pana cand covorul este

89

gata. Ultima parte a lucrarii implica tunderea firelor care atarne inca in fata, pana la grosimea dorita. Cu cat firele sunt innodate mai strans si sunt mai dese , cu atat pot fi taiate mai scurt. Cand nodurile sunt foarte dese, motivele decorative sunt foarte clar conturate si covorul are claritatea unui tablou. Daca nodurile au fost facute grosolan si sunt mai rare, motivele decorative sunt neclare si sterse.Pentru ca desenul sa iasa in evidenta, nodurile trebuie sa fie uniforme si egale. Un covor bine tesut prezinta culori si modele clare chiar si pe dos; cu cat motivele decorative au o precizie mai mare si contururi clar definite, calitateaexecutiei este mai buna. In cazul covoarelor tesute la masina modelele sunt mai sterse, ceea ce este un indiciu sigur ca nu au fost lucrate de mana.

90

Programul nuclear al Iranului a inceput in anul 1974 cu planul de realizare a centralei nucleare electrice de la Busherhr, cu asistenta Germaniei.Programul a fost abandobat datorita revolutiei islamince din 1979 si reluat in 1992, cuasistenta Rusiei.Aici sunt doua reactoare cu apa „sub presiune”.La 16 ianuarie 2006 BBC afisa urmatoarea harta.9

9 http://newsvote.bbc.co.uk/mpapps/pagetools/email/news.bbc.co.uk/2/hi/middle_east/4617398.stm

91

The Bushehr nuclear power station (image: DigitalGlobe)

Isfahan Isfahan uranium conversion plantIranul construieste o statie de conversie a uraniului in trei forme:-gaz hexafloride, folosit drept gaz de centrifugare;

92

-oxid de uraniu, folosit pentru fuziunea nucleara in reactoare,nefolosit in Iran;-uraniu-metal, folosit in industria militara pentru fabricarea bombei atomice;

Natanz –

statie de imbogatire a uraniului,activitate suspentata in anul 2003 darredeschisa in 2006. Return to the top - Heavy water plant

ARAK, statie de fabricare a apeigrele.10

Repartittiile probabile ale fabricilor de armament si a centralelor nucleare dupa US- Institute for Science and International Security in December 2002.11

Locale Nuclear

CW BW Missile

10 US-based Institute for Science and International Security in December 200211 www.globalsecurity.org

The Arak plant in 2002 (image: DigitalGlobe)

93

Abadan

Abu Musa IslandAliabad

AnarakArak

Ardekan

Bandar Abbas

BonabBushehrChalusDamghanDarkhovinDasht-e KavirDorudEmamshahrEsfahanEsteghlalFasaGamsarGchineGostareshHamaIslakerKarajKhorramabadKolahdouzKukh-e-BarjamaliLavizan

94

MaghdadManzariyehMashhadMo'allem KalaychNatanzNekaOkaramanPairzanParchinQazvinQeshm IslandSaghandSaidabadShahrudSultanatabadSarjiSemnanShahriyarShirazSemanShahroudShargfabadSirri IslandSirjanTabaTabasTabrizTehran[Uranium Mines]Yazd

95

List of Locations Relevant to the Implementation of IAEA Safeguards As of November 2003

LOCATION AS OF NOVEMBER 2003

STATUS

TEHRAN NUCLEAR RESEARCH CENTRE

Tehran Research Reactor(TRR)

Operating

Molybdenum, Iodine and Xenon Radioisotope Production Facility (MIX Facility)

Constructed, but not operating

*Jabr Ibn Hayan Multipurpose Laboratories (JHL)

Operating

*Waste Handling

Operating

96

Facility (WHF)

TEHRAN *KalayeElectric Company

Dismantled pilot enrichment facility

BUSHEHR BushehrNuclearPower Plant (BNPP)

Under construction

ESFAHAN NUCLEAR TECHNOLOGY CENTRE

Miniature NeutronSource Reactor(MNSR)

Operating

Light Water Sub-Critical Reactor(LWSCR)

Operating

Heavy Water Zero Power Reactor(HWSPR)

Operating

Fuel Fabrication Laboratory (FFL)

Operating

97

UraniumChemistry Laboratory (UCL)

Closed down

UraniumConversion Facility (UCF)

Under construction, first process units being commissioned for operation

Graphite Sub-Critical Reactor(GSCR)

Decommissioned

*Fuel Manufacturing Plant (FMP)

In detailed design stage, construction to begin in 2004

NATANZ *Pilot Fuel Enrichment Plant

Operating(PFEP)

*Fuel Enrichm

Under construct

98

ent Plant (FEP)

ion

KARAJ *Radioactive Waste Storage

Under construction, but partiallyoperating

LASHKAR AB'AD

*Pilot UraniumLaser Enrichment Plant

Dismantled

ARAK *Iran NuclearResearch Reactor(IR-40)

In detailed design phase

*Hot cell facility for production of radioisotopes

In preliminary designstage

*Heavy Water Production Plant (HWPP)

Under construction Not subject to Safeguards Agreement

ANARAK *Waste Waste to

99

storagesite

be transferred to JHL

12

 Si totusi se pare ca Axa Raului pt americani este prelungire a Cortinei de Fier daca ne uitam inapoi la 12 Sursa http://www.globalsecurity.org/wmd/world/iran/images/pg28.gif

100

turnura pe care a adus-o in istoria Iranului revolutia islamica de la 11 feb 1979 cand shahul Pahlavi Reza, filoamerican si filofrancez a fost obligat sa plece in exil politic iar ambasa SUA a fost ocupata de un grup de studentii in cadrul caruia unii dintre fostii ostatici jura ca l-au recunoscut pe actualul presedinte Mohamad Ahmadinejad.

Dupa parerea mea sistemul nervos al fostului bloc de rasarit, Rusia, nu va lasa Iranul sa iasa din sfera sa de influenta si asa cum s-a demonstrat in timp colaborarea a fost fructuoasa, materializare perfect in tratatul nuclear ruso-iranian incheiat dar si de ajutorul dat odata cu embargoul economic anuntat de presedintele american Clinton in 1993.Nu trebuie omis nici faptul ca tehnica si pregatireamilitara a Iranului sunt de factura est-europeana.Vechea aliata a Tratatului de la Varsovia, Rusia isi mentine relatiile de prietenie aratandu-si intentia de a importa energie din Iran in timp ce industria militara iraniana se poate imbunatati.Si India e interesata in a importa energie din Iran si s-au dus tratative in acest sens, pentru traversarea Pakistanului cu o retea electrica.

Luand in considerare cresterile economice ale Chinei dar si preocuparile Rusiei sub Putin de a retrezi „ursul siberian”,este usor de inteles interesul si sustinerea celor doua tarivis a vis de Iran, in detrimentul SUA si Israel, pentru a secreea o noua axa sau un nou centru de putere in contrapondere cu SUA si UE. O invazie americana in SUA sub pretext antiterorist, antinuclear, asistat si de un exercitiu de razboi psihologic pe motive etnice, feministe sau mixte ar aduce acesteia control in regiune dar ar fi practic un mare cui in talpile Rusiei sau in coasta Chinei.Tocmai de aceea operatiunea se cladeste incet, se modelaza opinia publica mondiala in timp ce se asteaptamomentul oportun.Teoretic, nici unul dintre cei treinu vor o superputere din Iran si totusi?!

Ultima actualizare: 30 Martie, 2006 - Published 10:48 GMT

101

 

Trimite unui prieten   Versiune pentru tipărire

Consiliul de Securitate ONU pregăteşte pasul următor în criza iraniană 

Miniştrii de externe ai ţărilor membre permanente ale Consiliului deSecuritate ONU participă la o reuniune la Berlin, unde se discutăchestiunea programului nuclear iranian. Participă şi şefuldiplomaţiei din Germania, ţară care s-a implicat activ înnegocierile cu Iranul, din partea Uniunii Europene.

Anterior, Consiliul de Securitate ONU a adoptat o rezoluţie în carecere Teheranului să înceteze prelucrarea uraniului.

Negocierile de la Berlin au ca scop pregătirea unei strategii, încaz că Iranul nu se conformează în termen de 30 de zile cererilordin rezoluţia Consiliului de Securitate.

Divergenţe în Consiliul de Securitate

Americanii şi europenii încurajeză ideea impunerii de sancţiuni economice împotriva Iranului.

De partea cealaltă, Rusia şi China, ţări cu interese economice importante în Iran, resping o astfel de iniţiativă.

Între timp, autorităţile de la Teheran, prin vocea ministrului deexterne, au condamnat rezoluţia Consiliului de Securitate, pe careau calificat-o nedreaptă.

Ministrul Mounacher Motaki a declarat că ţara sa este gata de noinegocieri, chiar dacă acestea vor eşua. El a adăugat că Teheranuleste pregătit şi să suporte eventuale sancţiuni economice.

Poziţia sa a fost întărită de ambasadorul iranian la NaţiunileUnite, Javad Zarif: "Nu cred că lucrurile s-au schimbat prin aceastărezoluţie. Vorbim de dreptul unei ţări în curs de dezvoltare de a-şidezvolta un program nuclear civil", a spus diplomatul iranian, carea insistat că ţara sa nu are intenţia de a folosi energia nuclearăîn scopuri militare.

Înaintea reuniunii, au devenit din nou evidente divergenţele dintremembrii Consiliului de Securitate în chestiunea iraniană.

102

În chestiunea iraniană, părerile rămân împărţite între membrii Consiliului de Securitate

 Nu cred că lucrurile s-au schimbat prin această rezoluţie. Vorbim de dreptul unei ţări în curs de dezvoltare de a-şi dezvolta un program nuclear civil

 

Javad Zarif, ambasadorul iranului la ONU

China a cerut o soluţie diplomatică, pledând pentru calm şi răbdare în negocierile cu Iranul.

Un diplomat german a afirmat însă că Teheranul ar trebui să se confrunte cu ruperea unor legături economice, dacă ignoră Consiliul de Securitate.

La rândul său, ministrul de externe american Condoleezza Rice a sugerat totuşi că un prim pachet de măsuri împotriva Iranului nu ar trebui să includă neapărat sancţiuni economice.

Ea s-a referit la varianta reducerii sprijinului internaţional pentru programul nuclear iranian, aparent vizând Rusia, care acordă Teheranului sprijin în construcţia unei centrale atomice.

În ceea ce priveşte Moscova, aceasta a cerut Iranului să se conformeze cu scupulozitate cererilor din rezoluţia Consiliului de Securitate ONU.

 

ONU cere Iranului să oprească îmbogăţirea uraniului 

Consiliul de Securitate ONU a aprobat o declaraţie în care se cereIranului să suspende activitatea de îmbogăţire a uraniului.

Membrii Consiliului de Securitate ONU au căzut de acord, înunanimitate, că Iranul trebuie să îşi suspende activităţile dereprocesare şi îmbogăţire nucleară.

În declaraţie se mai cere directorului general al AgenţieiInternaţionale pentru Energie Atomică să informeze Consiliul, peste30 de zile, dacă Iranul s-a conformat sau nu.

Iranul spune că programul său nuclear are scopuri paşnice şi a refuzat să pună capăt activităţilor în acest domeniu. Alte ţări, cum sunt Statele Unite, bănuiesc că Iranul încearcăsă se doteze cu arme nucleare.

Membrilor Consiliului le-au fost necesare trei săptămâni ca să cadă de acord asupra textului. Rusia şi China s-au împotrivit oricărei formulări despre care cred că ar putea duce la măsuri punitive.

Declaraţia - care nu are valoare juridică obligatorie - a fost adoptată în ajunul reuniunii miniştrilor de externe din cele cinci ţări membre permanente ale Consiliului de Securitate şi Germania, care se vor întâlni joi la Berlin.

La reuniunea urmează să se discute o viitoare strategie în ceea ce priveşte Iranul.

Potrivit unui corespondent BBC, principalul punct al convorbirilor de la Berlin ar fi să se stabilească ce e de făcut în cazul în care Iranul nu se conformează.ctualizare: 15 Martie, 2006 - Published 00:59 GMT

103

Programul nuclear iranian stârneşte îngrijorarea comunităţii internaţionale

 

Trimite unui prieten   Versiune pentru tipărire

ONU: primele consultări în criza nucleară iraniană 

Cei 15 membri ai Consiliului de Securitate ONU s-au reunit pentruprima dată la New York, în mod neoficial, pentru a discuta crizanucleară iraniană.

Diplomaţii au primit proiectul unei rezoluţii propusă de MareaBritanie şi Franţa, prin care se solicită Iranului să încetezeimediat îmbogăţirea uraniului pe propriul teritoriu şi să reiacooperarea cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică.

Iranul este somat să înceteze reprocesarea uraniului, aceasta fiindsingura cale prin care autorităţile de la Teheran pot convingeOccidentul că programul lor nuclear este unul paşnic, fără scopuri militare.

Proiectul de rezoluţie mai solicită Agenţiei ONU pentru Energie Atomică să raporteze Consiliului de Securitate în 14 zile asupra modului în care Iranul se conformează cererilor comunităţii internaţionale.

Este o solicitare controversată, care a fost introdusă în text de francezi şi britanici, cu sprijin american. Statele occidentale cred că e nevoie de un termen-limită, pentru ca presiunea asupra Teheranului să fie eficientă.

Divergenţe

Rusia a dat însă deja de înţeles că intervalul de timp e prea scurt pentru a putea fi trase concluzii concludente.

După întâlnirea de o o oră şi jumătate, ambasadorul chinez a declarat la rândul său că e nevoie ca unele elemente ale rezoluţiei să fie revizuite.

Textul trebuie aprobat de toţi membrii Consiliului - cinci permanenţi şi zece nepermanenţi - pentru a deveni o rezoluţie oficială.

Întâlnirea de la misiunea franceză din New York a fost primul prilej pentru diplomaţii din Consiliu pentru a schimba opinii în ceea ce priveşte modul în care trebuie abordat programul nuclear al Iranului.

Joi va avea loc o nouă reuniune consultativă a ambasadorilor, care vor comunica punctele de vedere ale guvernelor lor. FMs of RF, China, US, European troika

104

Iranul continuă să sfideze Occidentul

sign statement on Iran

30.03.2006, 20.06

BERLIN, March 30 (Itar-Tass) -Foreign Ministers of Russia,China, the United States and theEuropean troika signed a jointstatement on Iran, RussianForeign Minister Sergei Lavrovsaid. The statement includes the commonposition to settle Iran’s nuclear

problem. “We all want to remove concerns arousing due toIran’s nuclear dossier by peaceful means and under theauspices of the IAEA,” the Russian minister told a finalpress conference on Thursday. Russia believes that “there is no other solution to theproblem” and “if we follow this way, and Iran shouldcooperate with us, we have an opportunity for Iran to useits nuclear energy for peaceful purposes,” he stressed. “Today’s meeting was very useful. I hope that furthercontacts on which we’ve reached agreement will be also veryfruitful,” Lavrov pointed out.

Revised draft statement on Iran nuke issue presented to UNSC

29.03.2006, 08.56

UNITED NATIONS, March 29 (Itar-Tass) - France and Great Britain have presented to members of the UN Security Council a new revised draft statement of the UNSC chairman on the Iranian nuclear problem. The statement is to reflect the opinion of all members of the Security Council and become a reaction to a report of

105

Director General of the International Atomic Energy Agency (IAEA) Mohammed ElBaradei on Iran that was sent to the UNSCthree weeks ago. The IAEA Board of Governors made a decision at its extraordinary session in Vienna on February4, 2006 to inform the Security Council of the Iranian nuclear programme and submit to it the corresponding reportof ElBaradei. The document says that the IAEA could not still provide guarantees that the Iranian nuclear programmepursues exclusively peaceful purposes. The new draft has no clause suggesting that Iran poses a threat to international peace and security by weapons of mass destruction, which is advertised as a considerable concession to Russia. According to diplomats, such a clausewould create a formal pretext for activating Article 7 of the UN Charter that envisages the use of force. In the new draft the clause is replaced by a point stressing that the UN Security Council bears the main responsibility for the maintenance of international peace and security. In the new draft the UNSC requests the IAEA director general to submit within a 30-day period to the Security Council and IAEA Board of Governors a report on the way Iran is fulfilling the IAEA demands. The two previous versions of the statement gave Iran two weeks.

Today NewsTop News Jalal Talabani here on Thursday called

for speedy talks and dialogue between Iran and the US on Iraq.

106

Mottaki: Iran ready to continue cooperation with IAEA

Vienna, March 30, IRNAIranian Foreign Minister Manouchehr Mottaki said in Geneva on Thursday that

Iran was ready to continue its cooperation with the International Atomic Energy Agency (IAEA).

www.sas.unibuc.org

http://www.lib.utexas.edu/about/librarymap/

http://www.cwi.nl/~keesh/iran/iran

www.cia.gov

www.globalsecurity.org

http://www.american.edu/

http://www.channelnewsasia.com/analysis/index.htm

http://www.iranian.com/

htthttp://www.itar-tass.com/eng/level2.html?GroupID=151p://english.aljazeera.net/

http://www.irna.ir/en/

107