Instnstructiune Cu privire la transfuzia componentelor sanguine

37
Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine 1 Instnstructiune Cu privire la transfuzia componentelor sanguine Introducere Prezenta instrucţiune are ca obiect definirea unui ansamblu de principii legate de utilizarea si asigurarea inofensivitatii transfuziilor produselor sanguine labile, pentru spitale. Descrierea diferitelor produse sanguine labile îi interesează în mod egal atât pe transfuziologi, cât si clinicienii utilizatori ai acestor produse terapeutice. Prezentul tratat se referă la toate produsele sanguine labile preparate în mod curent în serviciile de transfuzie. Nu tratează medicamentele derivate din sânge obţinute prin fracţionare, acestea tinând de resortul Farmacopei. Chiar în cele mai bune conditii la administrarea componentelor sanguine labile pot apărea unele dificultăţi. E bine să se difiniseze cu precizie măsurile de luat în astfel de circumstanţe. Practica transfuzională 1. Măsurile preliminare transfuziei 1.1. Decizia pentru hemotransfuzie Decizia de a recurge la terapia hemotransfuzională, se ea de către medicul specializat în domeniul transfuziologiei clinice doar în cazurile când au fost epuizate toate metodele alternative pentru solutionarea altor probleme legate de tratamentul bolnavului. Medicul poartă responsabilitatea pentru beneficiul sau riscurile hemotransfuziei. 1.2. Comanda componentelor În funcţie de necesitate şi de situaţie medicul curant va întocmi în scris una din următoarele forme de Comandă a componentelor sanfuine (Anexa 8 ): Comandă programa pentru componente sanguine cu efectuarea testelor de compatibilitate (dacă e cazul) înainte de livrare din institutia Serviciului de sânge; Comandă programata pentru componente sanguine, care necesită prelucrare specială înainte de transfuzie conform pp2.8, 2.9 cu efectuarea testelor de compatibilitate (dacă e cazul) înainte de livrare din institutia Serviciului de sânge; Comandă urgentă pentru componente sanguine fără efectuarea testelor de compatibilitate (dacă e cazul) înainte de livrare din institutia Serviciului de sânge. Se admite a efectua comanda urgentă pe telefon, care însă trebue să fie urmată de comandă în scris. Comandă-rezervare (pentru 24 ore) cu efectuarea testelor de compatibilitate (dacă e cazul) şi livrare în caz de necesitate. 1.3. Identificarea pacientului pentru prelevarea de sânge. Eşanţioanele destinate testelor de grupaj sanguin şi de compatibilitate trebuie să fie identificate într-un mod precis. Se recomandă următoarele reguli: Înaintea prelevării , trebuie să ne asigurăm, că elementele de identificare ale pacientului figurează pe eticheta eprubetei: Numele, Prenumele , data naşterii, sunt obligatoriu de consemnat. La nou născut, sexul şi numărul de identificare de pe banda fixată la mână sunt, de asemenea, obligatorii de trecut.

Transcript of Instnstructiune Cu privire la transfuzia componentelor sanguine

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

1

Instnstructiune

Cu privire la transfuzia componentelor sanguine

Introducere

Prezenta instrucţiune are ca obiect definirea unui ansamblu de principii legate de utilizarea si asigurarea

inofensivitatii transfuziilor produselor sanguine labile, pentru spitale.

Descrierea diferitelor produse sanguine labile îi interesează în mod egal atât pe transfuziologi, cât si

clinicienii utilizatori ai acestor produse terapeutice.

Prezentul tratat se referă la toate produsele sanguine labile preparate în mod curent în serviciile de transfuzie.

Nu tratează medicamentele derivate din sânge obţinute prin fracţionare, acestea tinând de resortul Farmacopei.

Chiar în cele mai bune conditii la administrarea componentelor sanguine labile pot apărea unele dificultăţi. E bine să

se difiniseze cu precizie măsurile de luat în astfel de circumstanţe.

Practica transfuzională

1. Măsurile preliminare transfuziei

1.1. Decizia pentru hemotransfuzie Decizia de a recurge la terapia hemotransfuzională, se ea de către medicul specializat în domeniul

transfuziologiei clinice doar în cazurile când au fost epuizate toate metodele alternative pentru solutionarea altor probleme legate de tratamentul bolnavului. Medicul poartă responsabilitatea pentru beneficiul sau riscurile hemotransfuziei. 1.2. Comanda componentelor

În funcţie de necesitate şi de situaţie medicul curant va întocmi în scris una din următoarele forme de Comandă a componentelor sanfuine (Anexa 8 ):

• Comandă programa pentru componente sanguine cu efectuarea testelor de compatibilitate (dacă e cazul) înainte de livrare din institutia Serviciului de sânge;

• Comandă programata pentru componente sanguine, care necesită prelucrare specială înainte de transfuzie conform pp2.8, 2.9 cu efectuarea testelor de compatibilitate (dacă e cazul) înainte de livrare din institutia Serviciului de sânge;

• Comandă urgentă pentru componente sanguine fără efectuarea testelor de compatibilitate (dacă e cazul) înainte de livrare din institutia Serviciului de sânge. Se admite a efectua comanda urgentă pe telefon, care însă trebue să fie urmată de comandă în scris.

• Comandă-rezervare (pentru 24 ore) cu efectuarea testelor de compatibilitate (dacă e cazul) şi livrare în caz de necesitate.

1.3. Identificarea pacientului pentru prelevarea de sânge. Eşanţioanele destinate testelor de grupaj sanguin şi de compatibilitate trebuie să fie identificate într-un mod precis. Se recomandă următoarele reguli:

• Înaintea prelevării , trebuie să ne asigurăm, că elementele de identificare ale pacientului figurează pe eticheta eprubetei: Numele, Prenumele , data naşterii, sunt obligatoriu de consemnat.

• La nou născut, sexul şi numărul de identificare de pe banda fixată la mână sunt, de asemenea, obligatorii de trecut.

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

2

• La pacienţii cu identitate necunoscută se poate utiliza o serie unică de numere pe o brăţară ataşată la articulaţia pumnului pacientului, după reguli bine determinate.

• În momentul prelevării , trebuie verificate inscripţiile de pe etichetă, fie cerând pacientului să-şi decline numele şi data naşterii, fie citind aceste indicaţii sau alte date, de pe brăţara ataşată cu grijă la mân pacientului. Acest control este obligatoriu, chiar dacă pacientul este cunoscut de către persoana care prelevează probele şi care trebuie să semneze documentul ce însoţeşte prelevarea, pentru a certifica faptul că a făcut verificarea.

1.4. Cercetări serologice pretransfuzionale. Acestea cuprind:

• determinarea grupului sanguin al pacientului; • probele de compatibilitate efectuate înainte de transfuzia componentelor, care conţin eritrocite.

1.4.1. Determinarea grupului sanguin.

Înainte de transfuzie se determină grupele sanguine OAB şi Rh (D). În caz de transfuzie la copii în vârsta de până la 4 luni trebue determinate adăugător grupul OAB/Rh,

anticorpii eritrocitari (inclusiv anti-A, anti-B) şi la mama copilului (Anexa 6). Este de asemenea necesar să se cerceteze anticorpii antieritrocitari, la pacient, pentru identificarea

lor. La femei şi fetiţe, bolnavi hematologici, hepatici, cu transfuzii multiple este necesară determinarea şi

altor grupe (c, E, Kell, Duffy, Kidd ). Procedura normală constă în efectuarea grupajului sanguin (metoda încrucişată) în laboratore

specializate din spitale până la comanda componentului sanguin şi în secţie înaintea transfuziei prevăzute (OAB/Rh), de exemplu pentru o intervenţie chirurgicală programată.

Pentru determinarea grupelor sanguine OAB se utilizează metodele expuse în Anexa 2, sau alte

metode aprobate de MS. Se procedează la o dublă verificare a datelor înainte de a certifica grupul sanguin al pacientului, după ce se include în dosarul pacientului.

1.4.2. Asigurarea compatibilităţii transfuzionale.

Baza compatibilităţii este determinarea corectă a grupelor sanguine OAB şi Rh(D) la donator şi

primitor. Testele de compatibilitate directă între hematiile donatorului şi serul primitorului vor fi efectuate în toate cazurile de transfuzii de componente ce conţin mai mult de 5 ml de eritrocite.

În caz de transfuzii la copii cu vârsta până la 4 luni adăugător se efectuiază şi compatibilitatea între eritrocitele donatorului şi serul mamei. În situaţii programate, testele de compatibilitate trebuie să se efectueze:

• în laborator specializat inainte de livrarea componentului, şi • repetat în sectia spitalului înainte de transfuzie.

În caz de comandă urgentă testele de compatibilitate se efectuează doar în secţie, înainte de transfuzie. Pentru testele de compatibilitate se utilizează eprubeta cu sângele din care sa determinata iniţial grupul sanguin al pacientului, recoltată cu maximum 2 zile înainte de data transfuziei. Pentru asigurarea compatibilităţii transfuzionale:

• înnainte de livrarea componentului din Instituţia Serviciului de sânge laboratorul specializat efectuează

- Grupajul OAB/Rh, - Cercetarea anticorpilor antieritrocitari - Compatibilitatea OAB/Rh şi testul antiglobulinic indirect (Coombs), Dacă la pacient, se decelează anticorpi antieritrocitari iregulari hematiile de transfuzat trebuie să aibă un fenotip compatibil cu specificitatea acestor anticorpi.

• în instituţia curativă înnainte de transfuzie - Compatibilitatea OAB/Rh, proba biologică (Anexa3,4).

1.4.3. Asistenţa transfuzională în situaţii de urgenţă În situaţii urgente (comandă urgentă de component sanguin) Serviciul de sânge eliberează :

A) componente eritrocitare (fară testul de compatibilitate): • specifice după grup OAB/Rh dacă este stabilit grupul pacientului • sau 2 unităţi de componente grup O(I) /Rh negativ - dacă grupul pacientului nu este stabilit

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

3

• transfuzia poate începe după efectuarea probei de compatibilitate după OAB şi proba biologică cu determinarea paralelel cu transfuzia a compatibilităţii după Rh.

B) Componente din plasmă de grup AB (IV) – dacă nu este stabilit grupul pacientului În protocolul de transfuzie se fac înscriierile respective.

1.5. Utilajul pentru transfuzii Dacă în procesul transfuziei se utilizează utilaj special se controlează funcţionalitatea lui conform instrucţiunilor producătorului.

1.5.1. Ace şi catetere

Alegerea lor depinde de starea venelor pacientului , durata şi volumul terapiei intravenoase. Pentru transfuzii scurte se folosesc venele periferice, utilizând ace de oţel sau catetere de plastic. Pentru transfuzii mai îndelungate şi voluminoase se recurge la catetirizarea venei centrale, pentru ce se recomandă a utiliza catetere multicanale, care asigură infuzia diferitor soluţii fară amestecarea lor în sistemul infuzional.

Mărimea acului trebuie să asigure viteza necesară a torentului solutiei. Acele de mărime de 18 asigură o viteză suficientă pentru elementele celulare. Mărimea 23 se utilizează în practica pediatrică şi la adulţii cu venele înguste.

Presiunea înaltă a torentului în acele cu marime mică (23) poate altera eritrocitele dacă componentul nu este suficient diluat.

1.5.2. Sistemele pentru transfuzia componentelor

Toate componentele sanguine se infuzează prin filtre (mărimea porelor 170-260 microni) montate în sisteme standarde penru reţinerea chiagurilor şi particulelor în timpul infuziilor. În comformitate cu instrucţiunea sistemul se umple cu componentul sanguin sau cu lichidul compatibil cu sângele. Pentru a crea o viteză optimală a torentului filtrul trebuie să fie total umed şi picurătoarea umplută nu mai mult de jumătate. Pentru evitarea infectării bacteriene trebuie de evitat utilizarea multiplă a unei sisteme pentru infuzia a mai mult de 2-4 doze de sânge şi pe o durată mai lungă de 4 ore.

Pentru infuzii rapide se utilizează sisteme cu randament înalt (pre-filtru de 300 microni, suprafaţă mare a filrtului standard, tuburi cu diametru mare sau pompe manuale inserate).

Infuzia derivatelor de plasmă (albumună i/v, gamaglobulună i/v) se efectuiază de regulă fara filtre, însă în aceste cazuri trebuie urmate instrucţiunile producătorului.

1.5.3. Reîncălzirea sângelui

În caz de infuzii ordinare (1-3 doze pe parcursul a câtorva ore) încălzirea sângelui nu este recomandată. Sângele se recomandă de încălzit până la 37 º C în cazurile de transfuzii rapide prin cateter în sistemul venos central (≥100 ml/min pe parcursul a 30 min) în timpul operaţiilor, traumelor, penru evitarea cazurilor de insufucienţă cardiacă sau extrasistole ventriculare.

Aparatele de reîncălzire trebuie să fie controlate şi supravegheate în conformitate cu instrucţiunile producătorului pentru a se obţine o temperatură corespunzătoare a sângelui. Nu se admite utilizarea pentru reîncălzirea eritrocitelor a instalaţiilor cu microunde pentru decongelarea plasmei.

1.5.4. Manipularea produselor sanguine congelate.

Produsele sanguine congelate trebuie manipulate cu mare precauţie, căci recipientele sunt fragile şi se pot uşor sparge la temperatură joasă. După decongelarea plasmei congelate trebuie examinat conţinutul şi

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

4

verificat dacă s-au dizolvat toate crioprecipitatele, cât şi integritatea recipientei . Recipientele care curg vor fi îndepărtate. Preparatele decongelate trebuie transfuzate pe cât de repede posibil.

1.6. Administrarea componentelor sanguine

Transfuzia componentelor sanguine include etapele descrise în capitolul dat şi se efectuează de către medicul,

care e specializat în medicina transfuziologică. Procesul transfuziei se protocolează în fişa de transfuzie (Anexa 1) care se ataşează în dosarul pacientului. Paralel cu protocolul se înregistrează toate datele de transfuzie în registrul de evidenţă a transfuziei, formularul Nr.009/e. 1.6.1. Acordul pacientului

Medicul trebuie să explice pacientului necesitatea administrării componentului (-or) şi să se asigure că

pacientul înţelege explicaţiile lui. În situaţii de urgenţă bolnavului trebuie să i se ofere posibilitatea să d-ea întrebări. În toate cazurile decizia pacientului trebuie să fie documentată şi de preferinţă semnată personal. Dacă pacientul este incapabil să ia decizii adecvate se cere acordul membrului de familie care poate să fie responsabil. În lipsa membrilor familiei sau dacă urgenţa situaţiei nu oferă timp pentru primirea acordului se ea decizia de administrarea componentului cu argumentarea indicaţiilor vitale numai după hotărârea consiliului medical (nu mai puţin de 3 medici) care vor face înscrierea respectivă în dosarul bolnavului. În caz de refuz categoric a pacientului de a i se transfuza componentele sanguine fiind capabil de a lua decizii adecvate , sau aceluiaşi membru de familie, responsabilitatea juridică o poartă însuşi pacientul sau membrul familiei. 1.6.2. Pregătirea pacientului Medicul va explica pacientului cum I se va administra componentul, cat va dura procedura, efectele posibile, care simptome să le comunice şi că fincţiile vitale vor fi monitorizate pe parcursul infuziei. Pană la sosirea componentelor asigură accesul la vene . Dacă sa va utiliza o linie prestabilită este necesar de verificat semnele de infiltrare, inflamare sau infectare şi compatibilitatea soluţiilor infuzabile cu sângele. În caz de prcedente alergice e necesară o premedicaţie antihistaminică (intravenos – imediat sau, peroral – cu 30-60 min înainte de transfuzie).

1.6.3. Debutul transfuziei

Medicul înainte de transfuzie este obligat să verifice şi să înregistreze în protocolul de transfuzie toată informaţia disponibilă referitoare la transfuzie:

• Identitatea pacientului (Numele, numărul personal) trebuie să corespundă cu Numele şi numărul personal din protocolul de transfuzie (ataşat la unitatea de sânge). Dacă este posibil trebuie ca bolnavul să-şi confirme numele său;

• Să verifice funcţiile vitale ale pacientului (temperatura, tensiunea arterială, frecvenţa pulsului şi respiraţiei)

• Concluzia laboratorului (dacă este) privind compatibilitatea componentului cu sângele pacientului; • Corespunderea între:

comanda efectuată - componentul livrat

Datele de pe unitatea de sânge: Nr unităţii

Denumirea Grupul OAB/Rh

Termenul de valabilitate

Datele din protocolul de transfuzie:

Nr unităţii

Denumirea

Grupul OAB/Rh

Termenul de valabilitate

• Efectuiează şi înregistrează (sub semnătura a doua a asistentei medicale) în protocolul de transfuzie: a. grupul sanguin OAB al pacientului şi componentului (după caz) cu verificarea rezultatelor

cu grupul OAB din fişa de observaţie şi de pe unitatea de sânge/Anexa 2./

b. testele de compatibilitate (OAB/Rh) între pacient (hematii sau ser, vezi în compartimetele componentelor) şi componentul sanguin /Anexa3,4/ .

• Verifică integritatea unităţii de sânge, corectitudinea conexiunii şi umplerea sistemului de transfuzie. • Dă indicaţie asistentei medicale să încapă infuzia.

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

5

1.6.4. Supravegherea în timpul transfuziei

În timpul transfuziei medicul este obligat:

• să supravegheze atent pacientul, în primele câteva minute de la debutul transfuziei (20-25 ml), când riscul reacţiilor importante este mai sporit.

• Să examineze şi să înregistreze în protocolul de transfuzie funcţiile vitale a pacientului în primele 15 minite - proba biologică. (Anexa 5)

• Să supravegheze pacientul periodic pe parcurs (fiecare 30 min). Timpul maximal de transfuzie nu trebuie să depăşească 4 ore în (medul 2 ore).

• În protocol se înscrie, că proba biologică e compatibilă şi fără reacţii. • În timpul efectuării transfuziei , medicul responsabil de efectuarea transfuziei , nu va efectua alte manipulaţii.

1.6.5. Adăugarea la sângele care se transfuzează a unor medicamente sau soluţii injectabile.

Se interzice categoric adăugarea la unităţile de sânge medicamente sau soluţii injectabile pentru a nu provoca alterarea componentelor sanguine. Deasemenea se interzice adăugarea soluţiilor, care conţin calciu, sau glucoză concentrată în containerul cu sânge, sau cu componente sanguine. 1.6.6. Riscul de embolie aeriană . A asigura evitarea emboliei aeriene, care se poate produce în timpul unei transfuzii, mai ales atunci când operatorul nui atent şi nu ia la control preacauţiile necesare. 1.6.7. Supravegherea după transfuzie

După încheierea transfuziei meducul: • va indica în fişa de transfuzie timpul şi volumul componentului transfuzat, date despre starea bolnavului; • va ţine sub supraveghere pacientul timp de 2 ore • va returna în instituţia Serviciului de Sânge copia protocolului de transfuzie în 72 ore din momentul

petrecerii transfuziei. • unitatea cu rest de mediu transfuzional (pînă la 15 ml ) se păstrează în frigider ( +4-+6 °C ) 48 ore din

momentul petrecerii transfuziei . 1.7. Complicaţiile transfuziei

Orice transfuzie de produse sanguine labile este un proces biologic separat. Medicului responsabil îi revine datoria de a nota în protocolul de transfuzie şi de a semnala

conducerea spitalului şi Comitetul transfuzional privind orice reactie observată în timpul sau după transfuzie (vezi Anexa 7 şi paragraful "efecte secundare" în capitolele corespunzătoare). Reacţiile uşoare, doar se înregistrează de medicul responsabil în protocolul de tranfuzie şi se raportează în instituţia Serviciului de Sânge prin copia protocolului de transfuzie.

2. Componentele sanguine labile şi utilizarea lor

2.1. Noţiuni generale In trecut, terapia transfuzională în mare parte se baza, pe utilizarea sângelui integru. Chiar dacă se continuă să se

recurgă la sângele integru în anumite cazuri limitate, tendinţa în terapia transfuzională modernă este de a utiliza

produsul sanguin labil specific ,care este indicat clinic. Prin produse sanguine labile se înţeleg constituenţii terapeutici

ai sângelui, pe care îi putem obţine prin centrifugare, filtrare si congelare, punând în aplicare metodologia clasică a

băncilor de sânge.

Transfuziile sanguine au drept scop esenţial:

• restabilirea şi stabilirea capacităţii de transport a oxigenului si bioxidului de carbon;

• remedierea tulburărilor de sângerare si coagulare;

• corectarea deficitului imunologic şi restituirea componenţelor sanguine, care lipsesc;

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

6

• restituirea volemică a patului vascular. Este evident, că un singur produs, sângele integru, nu este cel mai potrivit să răspundă acestor cerinţe, decât dacă

pacientul suferă de carenţe multiple; dar, chiar si în acest caz, pierderea progresivă a calităţilor sângelui în timpul

depozitării face sângele impropriu, pentru a remedia aceste carenţe. Trebuie să i se administreze pacientului compuşii

care îi lipsesc, excluzând alţi compuşi, lucru care va duce la evitarea unui aport inutil, si poate chiar nefast, de compuşi

în număr excesiv. Trecerea de la flacoanele de sticlă la sistemele de pungi de plastic multiple, pentru prelevarea

sângelui, a facilitat în mare măsură, prepararea produselor sanguine labile de înaltă calitate.

Considerentele de păstrare sunt unul din principalele motive care duc la utilizarea produselor sanguine labile.

Condiţiile optime de depozitare si, din plecare, durata de păstrare, variază după tipul de produse sanguine labile.

Globulele roşii îşi conservă mai bine proprietăţile dacă sunt refrigerate, constituenţii plasmatici îşi păstrează mai bine

calitatea. Pe de altă parte, se admite în prezent faptul că este optimă conservarea plachetelor atunci când sunt

menţinute la temperatura ambientală si când sunt agitate continuu. Astfel, se observă că, în timpul păstrării sângelui

total se satisfac numai exigentele conservării globulelor roşii, atunci când majoritatea celorlalte produse sanguine

labile, îşi pierd, în acest caz, eficacitatea terapeutică.

Terapeutica pe bază de produse sanguine labile prezintă, de asemenea, avantaje logistice, etice si economice. Eliminarea leucocitelor sporeste substantial calitatea pdusului. In particular, un volum considerabil crescut de plasmă poate fi colectat. Majoritatea pacienţilor care au nevoie de transfuzie, nu au nevoie de o unitate întreagă de plasmă si în nici un caz în raportul 1 la 1 . Se poate, astfel, produce o cantitate mai mare de derivaţi plasmatici ,utilizând pentru transfuzie globule roşii, mai degrabă decât sânge integru.

2.2. Punere în circulaţie si transport: Produsele sanguine labile se transportă de catre personal autorizat prin intermediul unui sistem care asigură

menţinerea temperaturii de stocare recomandată pentru durata maximală propusă si între valorile extreme de

temperatură ambiantă în timpul transportului. Recipientele destinate transportului trebuie bine izolate si uşor de curăţat

si manevrat. In cazul folosirii unui vehicul frigorific special, se respectă principiile aplicabile controlului frigiderelor.

In mod subsidiar, sistemele de transport rutier sau feroviar, cu intervenţia refrigeratoarelor controlate, pot fi avute în

vedere.

• Produsele eritrocitare se menţin între +2°C si +6°C. Sistemele de transport validate trebuie să asigure ca la

capătul unei durate de transport de maximum 24 ore temperatura să nu depăşească +10°C.

• Temperatura produselor plachetare se menţine între +20°C si +24°C,şi în asemenea cazuri, trebuie de

transportat în aceiaşi zi.

• Plasma congelată se transportă în stare congelată la o temperatură cât mai apropiată posibil temperaturii de

depozitare recomandate.

In timpul deplasărilor ,e bine să se controleze temperatura cu ajutorul unui indicator. La destinatie, dacă nu e

necesar pentru o transfuzie imediată, produsul se depozitează în condiţiile recomandate.

Temperatura la destinaţie se controlează astfel:

se scot două pungi din recipient si după ce se plasează un termometru între ele, se reunesc cu ajutorul

benzilor de cauciuc. Pungile se reaşează rapid în recipient si se închide capacul. Temperatura se citeşte după 5

minute. Temperatura pungilor cu globule roşii nu trebuie să fie inferioară celei de +1°C si nici superioară

celei de +10°C. Altfel, un dispozitiv electronic de detectare se poate utiliza pentru a lua măsuri exacte la

suprafaţa unei pungi.

Produsele sanguine labile nu pot fi returnate în unitatea serviciului de sânge sau repuse în circulaţie în scop

transfuzional, dacă:

• Punga a fost păstrată mai mult de 30 min la temperature camerei

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

7

• punga a fost deteriorată sau deschisă.

• dacă se constată scurgeri, schimbări anormale de culoare sau o hemoliză excesivă.

Se recomandă oferirea unor informaţii complete privind identificarea, data punerii în circulaţie si asupra condiţiilor de

transport.

2.3. Sângele integru (ST)

Definiţie Sângele integru este sângele prelevat de la un donator selecţionat si recoltat pe anticoagulant, într-un recipient steril si

apirogen şi este în principal utilizat ca materie primă pentru prepararea produselor sanguine labile.

Proprietăţi Sângele integru proaspăt prelevat nu-si păstrează toate proprietăţile decât o perioadă limitată de timp. Alterarea rapidă

a factorului VIII, leucocitele si plachetele îl fac nepotrivit pentru tratamentul tulburărilor hemostatice dacă este

conservat mai târziu de 24 ore după prelevare. După acest interval, continuă să fie stocat în stare lichidă si apar

anumite modificări, cum ar fi creşterea afinităţii pentru oxigen si scăderea viabilităţii eritrocitelor, pierderea activităţii

factorilor de coagulare (factor VIII si V), scăderea viabilităţii si activităţii plachetelor, formarea de microagregate,

eliberarea de compuşi intracelulari, cum ar fi potasiul si proteaza leucocitară, ca si activarea factorilor plasmatici, cum

ar fi kalicreina.

Componente eritrocitare

2.4. Concentratul eritrocitar (CE)

Definiţie

Produs sanguin labil obţinut din sânge integru, eliminând o parte din plasmă, fără alte tratamente.

Proprietăţi

CE conţine totalitatea eritrocitelor din unitatea de origine. Conţine de asemenea o mare parte din leucocite (cca 2,5-3,0 x 109 celule) si un anumit procent de plachete, în funcţie de metoda de centrifugare , căci nu se urmăreşte eliminarea lor. Hematocritul acestui produs sanguin labil este de 0,65-0,75 (65-75%). CE normal nu trebuie să aibă un hematocrit superior valorii de 70% fiind atunci, suficient de fluid pentru a putea fi transfuzat fără o diluţie prealabilă. Fiecare unitate trebuie să conţină un minim de 45 g Hb la sfârşitul preparării.

Toate solutiile anticoagulante conţin citrat de sodiu, acid citric si glucozâ, iar altele conţin în plus adeninâ,

guanozinâ si fosfat. Citratul fixează calciul si împiedică coagularea sângelui. iar glucoza se utilizează pentru globulele

roşii în timpul stocării.

Metode de preparare

CE se prepară prin retinerea plasmei din unitatea de sânge integru după centrifugare.

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

8

Etichetarea

Eticheta fiecărui recipient va purta următoarele specificaţii:

- numele si volumul preparatului,

- numele si adresa producătorului (în clar sau sub formă de cod),

- numărul donării,

- grupul OAB,

- grupul RhD cu precizarea "RhD pozitiv", dacă D este pozitiv si "RhD negativ" dacă D este negativ,

- compoziţia si volumul soluţiei anticoagulante,

- data prelevării si expirării,

- temperatura de stocare,

- precizarea de a nu transfuza unitatea dacă prezintă o hemoliză anormală sau orice altă alteraţie,

- indicaţia de a administra sângele printr-un filtru de 170-200pm.

Conservare si stabilitate

Durata maximă de stocare (data de perimare) se notează pe fiecare recipient. CE poate fi stocat (de dorit suspendat de fante), în stare lichidă la o temperatură programată de +2°C la +6°C. Functionarea frigiderului de depozitare trebuie să fie controlată cu grijă şi înregistrată. În timpul conservării se formează microagregate.

Comanda componentului (Anexa 1 )

• Comandă programată, cu efectuarea testelor de compatibilitate înainte de livrare din institutia Serviciului de sange;

• Comandă urgentă fara efectuarea testelor de compatibilitate înainte de livrare din institutia Serviciului de sange (se admite a efectua comanda urgentă pe telefon, care însă trebue să fie urmată de comanda ân scris).

• Comandă-rezervare (pentru 24 ore) cu efectuarea testelor de compatibilitate şi livrare în caz de necesitate.

Testarea pretransfuzională • înainte de comanda - determinarea în spital CE al grupului OAB/Rh a pacientului, (Anexa 2 ); • înnainte de livrarea componentului din Instituţia Serviciului de sânge – OAB/Rh, anticorpilor eritrocitari

al pacientului, teste de compatibilitate (OAB/ Rh, antiglobulinic indirect (Coombs) , fenotipare) La copii de vârsta pană la 4 luni adăugător se efectuează compatibilitatea între eritrocitele donatorului şi serul mamei.

• în spital înnainte de transfuzie - proba la compatibilitate după grup (OAB) şi proba cu jelatină de 10% (Rh) între eritrocotele donatorului şi serul pacientului (Anexa 3,4 ).

Transport Sistemele de transport cu refrigerare trebuie să garanteze că la sfârşitul unui transport de durată maximă 24 ore, temperatura CE nu va depăşi +10° C. În caz de transport cu vehicule fără refrigerare trebuie să se folosească un recipient izolant si răcit.

Indicaţii:

Indicaţiile sunt determinate în corespundere cu starea generală a bolnavului, indicii sângelui roşu, viteza şi volumul diperdiţiilor sanguine. indicaţii absolute pentru transfuzii sunt:

• majorarea numărului de eritrocite la anemii, inclusiv normovolemice cu Hb sub 70g/L, Ht sub25%, eritrocite

2 mln .

• hemoragii operative cu pierderi de sânge mai mult de 1000-1200 ml

• situaţii ce necesită majorarea funcţiei de transport a oxigenului.

Precauţii :

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

9

Administrarea CE nu este recomandată: • în diverse tipuri de intolerantă la plasmă, • anemii care pot fi tratate exclusiv medicamentos • în caz de intolerantă datorată unei aloimunizări contra antigenilor leucocitare, eritrocitari • în caz de exsanguinotransfuzie la noi născuţi, dacă nu se administrează si plasmă complementar • la primitori care riscă o supraîncărcare în fier,

Să se utilizeze un filtru (200-300 microni) pentru microagregate.

Efecte secundare

• supraîncărcare circulatorie, • aloimunizări împotriva antigenelor HLA si eritrocitare, • risc de transmitere a sifilisului, atunci când sângele total a fost conservat mai putin de 96 ore la +4° C, • risc de contaminare virală (hepatitâ, HIV etc): se poate produce chiar după o selecţie riguroasă a

donatorilor şi a testelor de depistare, • risc, în rare cazuri, de contaminare cu protozoare (de exemplu paludism), • dezechilibre biochimice în cazul transfuziilor masive, de exemplu hiperpotasemie,

2.5. Concentratul eritrocitar sărăcit în leucocite (CE/SL)

Definiţie Produs sanguin labil obţinut separând o parte din plasmă si stratul leucoplachetar de eritrocite.

Proprietăti

Vezi CE. Conţinutul în leucocite este inferior valorii de 1,2 x 109 celule / unitate, iar conţinutul în plachete este inferior

valorii de 10 x 109 celule / unitate.

Metode de preparare Pentru a prepara acest produs sanguin labil se separă plasma si 20 - 60 ml din stratul leucoplachetar al unităţii de

globule roşii, după centrifugare. Se restituie unităţii eritrocitare o cantitate de plasmă suficientă pentru a obţine un

hematocrit de 0,65 -0,75.

Etichetarea: Eticheta fiecărui recipient va purta aceleaşi specificaţii ca si pentru CE.

Conservare si stabilitate: Aceiaşi ca şi la CE. Eliminarea stratului leucoplachetar în cursul preparării produsului sanguin labil reduce formarea de microagregate.

Comanda componentului : Aceiaşi ca şi la CE.

Testarea pretransfuzională : Aceiaşi ca şi la CE.

Transport : Aceleaşi ca şi pentru CE

Indicaţii: Aceiaşi ca şi la CE

Precauţii : Aceiaşi ca şi la CE Să se utilizeze un filtru (200-300 microni) pentru microagregate.

Efecte secundare: Aceiaşi ca şi la CE.

2.6. Concentratul eritrocitar cu soluţie aditivă de conservare (CE/SA)

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

10

Definiţie Produs sanguin labil obţinut din sângele integru prin centrifugare, eliminând plasmă înainte de a adăuga eritrocitelor o soluţie aditivă adecvată.

Proprietăţi Recurgerea la o soluţie de conservare sau la un mediu de suspensie permite menţinerea viabilităţii globulelor

roşii ,chiar si atunci când 90% din plasmă a fost retrasă. In timp ce clorura de sodiu, adenina si glucoza sunt necesare

pentru viabilitate, alte zaharuri servesc la stabilizarea mai bună a membranei celulare si la prevenirea hemolizei.

Hematocritul acestui produs sanguin labil depinde de natura soluţiei aditive de conservare, de metoda de centrifugare si de cantitatea de plasmă reziduală şi nu trebuie să depăşească 0,70. Fiecare unitate trebuie să conţină un minim de 45 g Hb.Produsul conţine totalitatea eritrocitelor din unitatea de origine. Conţine de asemenea cea mai mare parte a leucocitelor (cca. 2,5 - 3,0 x 10^ celule / unitate), cu un procent de plachete care variază în funcţie de metoda de centrifugare, căci nu se urmăreşte eliminarea lor.

Metode de preparare Soluţia anticoagulantă primară trebuie să fie CPD. Cea mai mare parte a soluţiilor aditive de conservare conţin clorură

de sodiu, adenină si glucoză, dizolvate în apă. Anumite soluţii conţin de asemenea manitol sau sorbitol si altele citrat,

fosfat, guanozin. Volumul poate să fie între 80-100 ml. Prepararea trebuie să înceapă cât mai repede posibil după

recoltare (nu mai mult de trei zile ) si trebuie să fie efectuată într-o singură etapă.După centrifugarea unităţii de sânge

integru, nu se păstrează decât o mică parte din plasmă cu globulele roşii, si se stochează între + 2° C la + 6° C, după

amestecarea atentă cu soluţia aditivă de conservare.

Etichetarea: Eticheta fiecărui recipient va purta aceleaşi specificaţii ca si pentru CE.

Comanda componentului: Aceiaşi ca şi la CE.

Conservare si stabilitate: Aceiaşi ca şi la CE. Testarea pretransfuzională: Aceiaşi ca şi la CE.

Transport: Aceiaşi ca şi la CE. Indicaţii: Aceiaşi ca şi la CE.

Precauţii: Aceiaşi ca şi la CE.

Efecte secundare: Aceiaşi ca şi la CE.

2.7. Concentratul eritrocitar sărăcit în leucocite, cu soluţie aditivă de conservare (CE/SL/SA)

Definiţie Produs sanguin labil obţinut din sângele integru prin centrifugare, eliminând plasmă si stratul leucoplachetar, urmată

apoi de resuspendarea eritrocitelor într-o soluţie nutritivă adecvată.

Proprietăţi Hematocritul acestui produs sanguin labil depinde de natura soluţiei aditive de conservare, de metoda de centrifugare

si de cantitatea de plasmă reziduală. Nu trebuie să depăşească 0,70. Fiecare unitate trebuie să conţină un minim de 43 g

Hb. Produsul conţine totalitatea eritrocitelor din unitatea de origine, mai putin 10-30 ml.

Conţinutul în leucocite este inferior valorii de 1,2 x 10 l.p.9 celule / unitate, iar conţinutul în plachete este inferior valorii 20 x 10 l.p.9 celule / unitate.

Metode de preparare Soluţia anticoagulantă primară trebuie să fie CPD. Cea mai mare parte a soluţiilor aditive de conservare conţin clorură

de sodiu, adenină si glucoză, dizolvate în apă. Anumite soluţii conţin de asemenea manitol sau sorbitol si altele citrat,

fosfat, guanozin. Volumul poate să fie între 80-100 ml. Pentru a prepara acest produs sanguin labil se separă plasma si

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

11

20 - 60 ml din stratul leucoplachetar al unităţii de globule roşii, după centrifugare. După amestecarea atentă cu soluţia

aditivă de conservare, produsul se stochează între + 2° C la + 6° C,.

Etichetarea:Eticheta fiecărui recipient va purta aceleaşi specificaţii ca si pentri CE.

Conservare si stabilitate:Aceleaşi ca si pentri CE. Eliminarea stratului leucoplachetar în cursul preparării produsului sanguin labil reduce formarea de microagregate.

Comanda componentului : Aceiaşi ca şi la CE.

Testarea pretransfuzională : Aceiaşi ca şi la CE.

Transport : Aceiaşi ca şi la CE.

Indicaţii: Aceiaşi ca şi la CE şi în caz de intolerantă datorată unei aloimunizări contra antigenilor leucocitare, în diverse tipuri de intoleranţă la plasmă.

Precauţii : Aceiaşi ca şi la CE/SL.

Efecte secundare: Aceiaşi ca şi la CE.

2.8. Concentratul eritrocitar deplasmatizat (CE/Dep) - Eritrocite spălate

Definiţie Produs sanguin labil obţinut din sânge integru centrifugat, eliminând plasma, globulele roşii fiind ulterior spălate într-o

soluţie izotonică.

Proprietăţi Acest produs sanguin este o suspensie de globule roşii din care au fost extrase cea mai mare parte din plasmă,

leucocite si plachete. Cantitatea de plasmă reziduală depinde de metoda de spălare. Hematocritul poate fi modificat în

funcţie de necesităţile clinice. Fiecare unitate trebuie să conţină un minimum de 40g de hemoglobină la sfârşitul

procedurii de preparare.

Metode de preparare După centrifugare si extracţia, pe cât se poate, completă a plasmei si a stratului leuco-plachetar, se centrifughează

concentratul de globule roşii în mai multe reprize, de preferinţă la temperaturi joase, după ce i s-a adăugat de fiecare

dată o soluţie izotonică rece (+4°C). Se poate proceda la operaţiuni în sistem funcţional închis, utilizând conexiuni

sterile.

Etichetarea: Eticheta fiecărui recipient va purta aceleaşi specificaţii ca si pentri sange CE.

Conservare si stabilitate Produsul trebuie să fie conservat la o temperatură de +2°C la +6°C. Durata de conservare trebuie să fie cât de scurtă posibil după spălare si nu trebuie, în nici un caz, să depăşească 24 ore, dacă s-a efectuat prepararea la temperaturi joase. Durata de conservare nu trebuie să depăşească 6 ore, dacă prepararea a fost făcută la temperatura ambiantă. Comanda componentelor

Comandă programată pentru componente sanguine, care necesită prelucrare specială înainte de transfuzie (Anexa 1) cu efectuarea testelor de compatibilitate înainte de livrare din institutia Serviciului de sânge;

Testarea pretransfuzională : Aceiaşi ca şi la CE.

Transport: Aceiaşi ca şi la CE. Posibilităţile de transport sunt limitate de durata scurtă de conservare. Trebuie să se menţină constante condiţiile de conservare în timpul transportului. Trebuie strict urmărite respectarea temperaturii si duratei.

Indicaţii: pentru substituţia sau înlocuirea eritrocitelor la pacienţii cu anticorpi anti-proteine plasmatice, în special anticorpi anti-lgA, si la pacienţi care au prezentat reacţii alergice severe în urma transfuziilor de produse sanguine.

Precauţii : Aceiaşi ca şi la CE.

Efecte secundare: Aceiaşi ca şi la CE.

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

12

2.9. Concentratul eritrocitar deleucocitat (CE/Del)

Definiţie Compus obţinut prin extragerea majorităţii leucocitelor dintr-un preparat de hematii. Proprietăţi Numărul de leucocite este inferior valorii de 1 x 106/ unitate. Pot fi atinse valori medii ale numărului de leucocite până la 0,05 x 106. Fiecare unitate trebuie să conţină un minim de 40 g hemoglobină. Metode de preparare Pentru prepararea acestui concentrat, se utilizează diverse tehnici, dintre care depleţia stratului leucocitar si filtrarea. Actualmente se obţin cele mai bune rezultate utilizând o combinaţie a acestor două metode. O preparare validată integral trebuie stabilită, pentru a se determina condiţiile optime de utilizare a metodei, constând în deleucocitarea concentratului eritrocitar. Este recomandabil să se procedeze la o filtrare înaintea stocării, de preferinţă în primele 48 ore după prelevare.

Etichetarea: Aceiaşi ca şi la CE.

Conservare si stabilitate: Se aplică aceleaşi condiţii de stocare ca pentru CE. Retragerea leucocitelor înainte de stocare reduce formarea de microagregate si citokine. Dacă este obţinut prin filtrare sau preparat prin alte metode care implică deschiderea sistemului, concentratul de globule roşii deleucocitat are o durată de conservare limitată la 24 ore, la o temperatură între +2°C si +6°C.

Comanda componentului : Aceiaşi ca şi la CE.

Testarea pretransfuzională : Aceiaşi ca şi la CE.

Transport: Aceiaşi ca şi la CE.

Indicaţii: Aceiaşi ca şi la CE

Este recomandat să se administreze acest produs pacienţilor la care prezenţa de anticorpi antileucocitari este dovedită sau bănuită, sau care riscă să aibă nevoie de transfuzii pentru o perioadă lungă de timp, în scopul de a preveni aloimunizarea contra antigenelor leucocitare. Acest produs este o alternativă pentru sângele CMV seronegativ, pentru a evita orice transmitere a CMV. Alte produse, utilizate împreună cu concentratele de globule roşii deleucocitate, trebuie de asemenea deleucocitate.

Precauţii: Aceiaşi ca şi la CE. Se presupune că CE/Del prezintă o foarte slabă imunogenitate la antigenele HLA si un risc redus de transmitere a CMV. Riscul de transmitere a CMV se reduce prin absenţa acestui virus la donator. Nu ar trebui să provoace reacţii la persoanele imunizate împotriva leucocitelor. Efecte secundare: Aceiaşi ca şi la CE, dar riscul de allo-imunizare HLA este minim, cu condiţia ca celelalte produse

transfuzate să fie de asemenea, deleucocitare.

2.10. Concentratul eritrocitar crioconservat (CE/Cr)

Definiţie Produs sanguin labil provenit din sânge integru, în care globulele roşii păstrate la temperaturi joase sunt congelate, de

preferinţă primele7 zile de la prelevare, cu ajutorul unui crioprotector si conservate la o temperatură egală sau

Inferioară temperaturii de - 80°C. Înaintea utilizării, globulele roşii sunt decongelate, spălate si resuspendate într-o

soluţie izotonică de clorură de sodiu.

Proprietăţi

O unitate reconstituită de concentrat eritrocitar crioprezervat, este practic lipsită de proteine, granulocite si plachete.

Fiecare unitate reconstituită trebuie să conţină o concentraţie minimă de 36 g de hemoglobină.

Metode de preparare

In general, sunt utilizate două tehnici pentru prepararea concentratului eritrocitar crioprezervat. 0 tehnică face apel la o

concentraţie mare (40% p/v), alta la o concentraţie redusă (17% p/v) de glicerol. Amândouă necesită recurgerea la o

operaţie de spălare / deglicerolizare.

Etichetarea: Aceiaşi ca şi la CE. Identificarea pungilor care conţin unităţile de sânge congelat necesită precauţiuni speciale.

Conservare si stabilitate

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

13

Eritrocite congelate: Concentratele de globule roşii congelate trebuie menţinute constant la o temperatură:

o de la -60°C la -80°C, în caz de stocare într-un congelator electric, atunci când a fost folosită tehnica cu

glicerol în concentraţie ridicată,

o de la - 140°C la -150°C, în caz de stocare în azot lichid în fază gazoasă, atunci când a fost folosită tehnica cu glicerol în concentraţie redusă.

Durata conservării poate atinge cel puţin zece ani, dacă se poate garanta menţinerea unei temperaturi corecte de stocare.

Eritrocite criorezervate (decongelate reconstituite) Concentratele de globule roşii crioprezervate (decongelate reconstituite) trebuie păstrate la o temperatură între +2°C si +6°C. Durata conservării după spălare trebuie să ţie cât se poate de scurtă si să nu depăşească niciodată 24 de ore, atunci când s-a folosit un sistem deschis de lucru.

Nici un exces de hemoliză nu trebuie să existe în soluţia de spălare la sfârşitul operaţiunii de spălare. Cum păstrarea

prin refrigerare permite un stocaj prelungit, eşantioanele de seruri obţinute din colectă vor trebui de asemenea stocate,

pentru a permite depistajul viitor al markerilor maladiilor transmisibile recent descoperite.

Comanda componentelor

• Comandă programata pentru componente sanguine, care necesită prelucrare specială înainte de transfuzie (Anexa 8) cu efectuarea testelor de compatibilitate înainte de livrare din institutia Serviciului de sange;

Testarea pretransfuzională: Aceiaşi ca şi la CE.

Transport: Dacă transportul sub formă congelată este inevitabil, trebuie să menţinem condiţiile de conservare. Posibilităţile de transport ale concentratelor de globule roşii crioprezervate (decongelate reconstituite) sunt limitate de durata de conservare redusă. Condiţiile de conservare trebuie menţinute în timpul transportului.

Indicatii: Aceiaşi ca şi la CE .

Utilizările vor fi rezervate pentru situaţii speciale:

- transfuzia de globule roşii pacienţilor cu grupe sanguine rare sau cu aloanticorpi multipli, - acest produs poate fi de asemenea utilizat, când avem nevoie de concentrate eritrocitare spălate si deleucocitate sau,

când nu dispunem de preparate de eritrocite C.M.V. negative,

- utilizarea acestor preparate ar putea fi luată în consideraţie, în anumite cazuri, pentru transfuzii autologe.

Precauţii : Aceiaşi ca şi la CE. Tratamentul făcându-se în sistem deschis, riscul de contaminare bacteriană este crescut si trebuie să dublăm vigilenta în timpul transfuziei.

Efecte secundare: Aceiaşi ca şi la CE.

2.11. Concentratul de plachete standard (CP/S)

Definiţie Produs sanguin labil obţinut din sânge integru proaspăt si care conţine majoritatea plachetelor originale, într-o formulă

eficace pe plan terapeutic.

Proprietăţi

In funcţie de metoda de preparare, concentraţia de plachete pe o singură unitate este cuprinsă între 45 - 85 x 109 (în

medie 70 x 109), mediul de suspensie fiind de 50 - 60 ml. De asemenea, concentraţia în leucocite se situează

între 0,05 - 1x109 si concentraţia în eritrocite este între 0,2 - 1 x 109 pe unitate ,numai dacă nu se face un tratament pentru a se reduce suplimentar aceste cifre. Cantitatea de plachete conţinută într-o "doză standardă" adult, de plachete reconstituite, echivalează cu cantitatea obţinută din 4 - 6 unităţi de sânge integru.

2.3. Concentrate de plachete

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

14

Aceste concentrate sunt sensibile mai ales la condiţiile de stocare. Metabolismul plachetelor si prin urmare,

funcţia si viabilitatea lor după transfuzie, depind mai ales de buna oxigenare, de temperatura si de Ph-ul soluţiei de

suspensie. Pentru buna conservare a acestui produs labil, este necesară si utilizarea de recipiente speciale din plastic

permeabil la gaz, temperatura(între +20°C si +24°C) si o agitare adecvată în timpul stocării.

Metode de preparare

Include următoarele etape:

1. Prepararea de plasmă bogata în plachete ( P.B.P.)

2. Separarea de plachete din plasma bogată în plachete

3. Prepararea de plachete din stratul leuco-plachetar

Concentratele de plachete deleucocitate pot fi preparate prin filtrare si este recomandat să se procedeze la deleucocitare

înaintea conservării (de preferinţă în următoarele 6 ore care urmează obţinerii lor)..

Etichetarea: Aceleaşi ca si pentru CE. Informaţiile suplimentare următoare pot fi trecute pe pungă sau pe recipientul ce conţine unitatea (cutie):

• dacă plachetele sunt amestecate, se va folosi un sistem de etichetare care permite identificarea

pungilor originale,

• volumul total al preparatului si numărul mediu de plachete,

• indicaţii dacă preparatul este sau nu deleucocitat,

Conservare si stabilitate Plachetele trebuie conservate în condiţii optime care să le asigure supravieţuirea si activitatea hemostatică. Pungile de plastic în care sunt păstrate plachetele trebuie să fie îndeajuns de permeabile pentru schimburile gazoase, pentru a garanta un aport de oxigen plachetelor. Cantitatea de oxigen necesară depinde de concentraţia de plachete si de leucocite din produs. Volumul soluţiei de diluţie utilizate trebuie să fie suficient pentru a asigura o concentraţie plachetară de mai puţin de 1,5 x 10 9 PL / ml si pentru ca pH-ul suspensiei plachetare să se situeze în permanentă între 6,0 si 7,4 , în condiţiile de stocare considerate mai sus. In timpul conservării, plachetele trebuie agitate cu suficientă eficacitate, pentru a le asigura aportul de oxigen, procedând cât se poate de blând în acelaşi timp. Temperatura de conservare trebuie să fie + 20°C până la +24°C. Plachetele îşi conservă viabilitatea până la şapte zile în condiţii de prezenţă a ajitatorului. Asigurarea calităţii: Vizualizarea fenomenului de mişcare liberă, legat de mişcarea plachetelor cu morfologie normală, poate face sau obiectul unei operaţiuni de control de calitate separate, sau poate fi efectuat sistematic în momentul punerii în circulaţie si transfuzării acestui preparat. Comanda componentului : Comandă programata pentru componente sanguine, (Anexa 8) cu efectuarea testelor de compatibilitate înainte de livrare din institutia Serviciului de sănge;

Testarea pretransfuzională : Aceiaşi ca şi pentru CE cu excepţia grupajului sanguin al componentului şi (în laboratoare specializate) compatibilitatea după sistemul HLA în caz de intoleranţă către trombocite.

Transportul: Recipientele care sunt folosite pentru transportul plachetelor trebuie menţinute deschise, la temperatura ambiantă, timp de 30 minute înaintea folosirii plachetelolor.

Concentratele de plachete trebuie transportate la o temperatură pe cât posibil apropiată de temperatura de stocare recomandată, iar la recepţie, dacă nu este prevăzută utilizarea în scop terapeutic imediat, trebuie conservate tot în condiţiile precizate anterior. Se recomandă să fie agitate înainte de folosire.

Indicaţii:

Trombocitopenii, trombocitopatii. La trobocitopenii stabile CP/St poatefi indicat începând cu 5000/mcl. Decizia de a transfuza plachete nu trebuie luată doar pe baza unei numărători trombocitare, care arată un deficit plachetar. Prezenta unei trombocitopenii severe, însoţite de o hemoragie clinic semnificativă, care se poate pune pe seama unui deficit plachetar, poate fi considerată ca o indicaţie imperativă. Toate celelalte indicaţii ale transfuziei de plachete sunt mai mult sau mai puţin relative si depind de starea clinică a pacientului.

Precauţii:

- Trombocitopenii autoimume

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

15

- Risc tromboembolic. - Aloimunizare HLA.

Efecte secundare: Aceleaşi ca la CE. - utilizarea concentratelor plachetare deleucocitate ne va permite să le reducem incidenţa, - risc de allo-imunizare, în special contra antigenelor din sistemul HLA sau HPA. In caz de utilizare a

concentratelor plachetare deleucocitate, riscul de allo-imunizare HLA este minim, cu condiţia ca celelalte produse transfuzate să fie de asemenea, deleucocitare

2.12. Concentratul plachetar prin afereză (CP/A)

Definiţie Produs sanguin labil obţinut prin afereză plachetară, practicată la un singur donator utilizând un separator de celule

automat.

Proprietăţi In funcţie de metoda de preparare si de aparatul utilizat, numărul de plachete se situează intre 200 si 800 x 109. Contaminarea leucocitară sau plachetară a produsului poate varia în funcţie de procedeul si de tipul aparatului utilizat. Această tehnică permite prelevarea plachetelor de la donatori selecţionaţi, reducerea riscului de alloimunizare HLA si tratamentul eficace al pacienţilor deja imunizaţi. Numărul de donatori la care se apelează fiind redus, riscul de contaminare virală este de asemenea redus. Concentratul de plachete prin afereză trebuie să fie echivalentul a 5 concentrate standarde de plachete, provenind fiecare de la un donator.

Metode de preparare Afereza plachetară constă în prelevarea de sânge integru de la un donator, reţinerea plachetelor graţe unui separator de celule si restituirea produselor sanguine labile restante, donatorului. Pentru a reduce numărul de leucocite contaminante, se recurge la o centrifugare si la o filtrare suplimentară.

Etichetarea: Eticheta fiecărui recipient va purta aceleaşi specificaţii ca si pentru CE.

Conservare si stabilitate

Plachetele trebuie conservate în condiţii care să le asigure o supravieţuire si o activitate hemostatică optimă. Concentratele plachetare de afereză destinate conservării peste 24 de ore trebuie să fie colectate si preparate în

sistem funcţional închis. Pungile din material plastic în care sunt conservate plachetele trebuie să fie suficient de permeabile la gaze

pentru a garanta un aport de oxigen pentru plachete. Cantitatea de oxigen necesară depinde de concentraţia plachetelor si a leucocitelor in produs. Volumul de plasmă sau al soluţiei aditive de conservare trebuie să fie suficient (>1 ml /1,5 -1O9 plachete) pentru ca pH-ul suspensiei plachetare să fie in permanenţă între 6,5 si 7,4 în condiţiile de stocare specificate.

Pe durata stocării, trebuie să se agite plachetele cu o eficacitate suficientă pentru a garanta aportul de oxigen, procedând totuşi cât mai cruţător.

Temperatura cuprinsă între +20°C si +24°C

Plachetele îşi conservă viabilitatea până la şapte zile în condiţii optime. Totuşi, nu se recomandă stocarea lor mai mult de cinci zile.

Comanda componentului Comandă programată pentru componente sanguine, (Anexa 8) cu efectuarea testelor de compatibilitate înainte de livrare din institutia Serviciului de sânge;

Testarea pretransfuzională : Aceiaşi ca şi pentru CP/St.

Transportul Recipientele folosite la transportul plachetelor trebuie să fie menţinute deschise la temperatura ambianţă timp de 30 minute înainte de utilizare. Produsele plachetare trebuie să fie transportate la o temperatură cât mai apropiată posibil de temperatura de stocare recomandată, iar la recepţie, în afară de faptul în care s-a prevăzut utilizarea imediată în scop terapeutic, trebuie conservate în condiţiile specificate. Se recomandă agitarea înainte de utilizare. Indicaţii: Aceiaşi ca şi pentru CP/St.

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

16

Precauţii: Aceiaşi ca şi pentru CP/St.

Efecte secundare: Aceiaşi ca şi pentru CP/St. - utilizarea concentratelor plachetare deleucocitate ne va permite să le reducem incidenţa; - risc de allo-imunizare, în special contra antigenelor din sistemul HLA sau HPA. In caz de utilizare a

concentratelor plachetare deleucocitate, riscul de allo-imunizare HLA este minim, cu condiţia ca celelalte produse transfuzate să fie de asemenea, deleucocitate

Componente din plasma

2.13. Plasma Proaspătă Congelată (PPC)

Definiţie Produs sanguin labil preparat fie din sânge integru, fie din plasmă recoltată prin afereză, congelat într-un interval de timp si la o temperatură indicată să menţină funcţiile factorilor labili de coagulare.

Proprietăţi Acest preparat conţine, la valori normale, factori stabili de coagulare, albumină si imunoglobuline. Conţine peste 70% din valoarea iniţială, factor VIII C si ceilalţi factori labili de coagulare, precum si inhibitori naturali prezenţi.

Metode de preparare

a. Din sânge integru

Se separă plasma din sângele integru sau din plasmă bogată în plachete, utilizând o pungă racordată la pungile integrale de transfer si procedând la o centrifugare puternică, de preferinţă în primele 6 ore de la prelevare. Congelarea trebuie făcută într-un sistem care să permită obţinerea unei temperaturi (sub -30°C), într-un interval de o oră. b. Prin afereză

Plasma poate fi recoltată prin afereză manuală sau automată.

Este posibilă Inactivarea virală şi /sau ţinerea în carantină a acestor componente .

Etichetarea: Eticheta fiecărui recipient va purta aceleaşi specificaţii ca si pentru CE. Informaţiile suplimentare următoare pot fi trecute pe pungă sau pe recipientul ce conţine unitatea (cutie):

• dacă a făcut obiectul unei puneri în carantină, sau a fost supus unui procedeu de inactivare virală, Informaţiile suplimentare următoare pot fi trecute pe pungă sau pe recipientul ce conţine unitatea (cutie)

• instrucţiuni in ce priveşte stocarea, decongelarea si administrarea. Conservare si stabilitate Stabilitatea depinde de temperatura de stocare. Temperatura optimă de stocare este egală sau mai mică decât (-30°C), durata si temperatura de stocare autorizate sunt următoarele:

24 luni la o temperatură egală sau sub (- 40°C),

12 luni la o temperatură cuprinsă între (-30°C) si (- 40°C),

6 luni la o temperatură cuprinsă între (- 25°C) si (- 30°C),

3 luni la o temperatură cuprinsă între (-18°C) si (- 25°C).

Comanda componentului : Aceiaşi ca şi la CE. • Comandă programată (Anexa 8), fără efectuarea testelor de compatibilitate înainte de livrare

din instituţia Serviciului de sange;

Testarea pretransfuzională : • înainte de comanda - determinarea în spital al grupului OAB/Rh a pacientului, (Anexa 2); • în spital înnainte de transfuzie - proba la compatibilitate dupa grup (OAB) între plasma donatorului şi

eritrocitele pacientilui (Anexa3).

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

17

Transport Temperatura de stocare trebuie să fie menţinută pe durata transportului. Spitalul ce recepţionează produsul trebuie să verifice dacă pungile au rămas congelate în timpul transportului. Cu excepţia cazului în care se prevede utilizarea imediata, pungile trebuie să fie transferate, fără întârziere, într-un loc de stocare, la temperatura recomandată.

Indicaţii Plasma proaspătă congelată poate fi utilizată în tulburări de coagulare, în special în cazuri clinice în care există defectări multiple în sistemul de coagulare(CID, hepatite, deficitul vitaminei K la hemodiluţie, hemoragii acute) si mai ales, dacă nu există nici un alt produs stabil si supus unui procedeu de inactivare virală. Plasma proaspătă congelată poate fi utilizată în tratamentul purpurei trombotice trombocitopenice..

Precauţii de utilizare Plasma proaspătă congelată nu trebuie utilizată:

- pentru simplul scop de umplere în cazul unui deficit volemic, dacă acesta nu este însoţit de un deficit de factori de coagulare,

- cu scop nutritiv, - în caz de intoleranţă la proteine plasmatice. - pentru accelerarea vindecării plăgilor - si nici pentru ca sursă de imunoglobuline.

Plasma proaspătă congelată nu trebuie să fie utilizată în locul altui produs adecvat, care a fost supus unui procedeu de inactivare virală si este disponibil. Produsul trebuie să fie utilizat imediat după decongelare. Nu trebuie să fie recongelat. Înainte de utilizare, produsul trebuie să fie decongelat într-un mediu convenabil controlat si trebuie verificată integritatea pungii pentru a exclude orice defect sau scurgere. La sfârşitul operaţiei de decongelare nu trebuie să fie vizibil nici un fel de crioprecipitat insolubil.

Efecte secundare : • risc de intoxicaţie cu citrat, în caz de transfuzie rapidă de volume importante, • reacţii transfuzionale nehemolitice (mai ales frison, febră si urticarie); • risc de contaminare virală (hepatită, mv etc.): se poate produce chiar după o selecţie riguroasa a donatorilor si

a testelor de depistare, • şoc septic prin contaminare bacteriană accidentală, • edem pulmonar acut.

2.14. Crioprecipitatul (Cr)

Definiţie Preparat de crioglobuline plasmatice, obţinut din plasmă proaspătă congelată debarasată de celule, prin centrifugare la viteză înaltă, pentru obţinerea unui volum final de 10 - 20 ml.

Proprietăţi Conţine cea mai mare parte din factorul VIII, factorul von Willebrand, fibrinogen, factorul XIII si fibronectina prezente în plasma proaspăt prelevată si separată.

Metode de preparare Se pune la decongelat, fie pe timpul nopţii la +2° - + 6°C, fie utilizând sifonul cu decongelare rapidă, punga de plasmă congelată încă tasată (sau conectată în sistem steril) la cealaltă (celelalte) pungă (pungi) satelită (e) integrală (e) şi / sau punga primară. După decongelarea lentă la +2° - + 6°C, sistemul de pungi este supus unei noi centrifugări la viteză înaltă, la aceeaşi temperatură, plasma supernantant sărăcită în criopreprecipitat fiind transferată prin presiune spre eritrocitele donatorului, sau câtre o pungă satelită separată. După realizarea tehnicii de decongelare sau separare, se lasă crioprecipitatul în 7-10 ml de plasmă supernantant. Se separă apoi ceilalţi componenţi astfel preparaţi utilizându-se o metodă sigură, aprobată, pentru a diviza tubulatura de transfer, recongela 1a temperatura adecvată din centrul produsului, si se conservă în condiţiile de stocare recomandate.

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

18

Alternativ, se poate utiliza ce materie primă plasma obţinută prin afereză, preparând produsul final prin aceeaşi tehnică de congelare/ decongelare/ recongelare.

Etichetarea: Eticheta fiecărui recipient va purta aceleaşi specificaţii ca si pentri CE. Informaţiile suplimentare ulterioare pot fi trecute pe pungă sau pe recipientul ce conţine unitatea (cutie):

• natura produsului, dacă este obţinut pornind de la o donare de sânge integru sau prin afereză;

• instrucţiuni in ce priveşte stocarea, decongelarea si administrarea si în special

Conservare si stabilitate Stabilitatea depinde de temperatura de stocare. Temperatura optimă de stocare este egala sau inferioară valorii de (-30°C); durata si temperatura de stocare autorizate sunt următoarele :

- 24 luni la o temperatură egală sau sub (- 40°C) ,

- 12 luni la o temperatură cuprinsă între (- 30°C) si (- 40°C),

- 6 luni la o temperatură cuprinsă între (- 25°C) si (- 30°C),

- 3 luni la o temperatură cuprinsă între (-18°C) si (- 25°C). Comanda componentului Aceiaşi ca şi la PPC.

Testarea pretransfuzională : Aceiaşi ca şi la PPC.

Transport Temperatura de stocare trebuie să fie menţinută pe durata transportării. Spitalul ce recepţionează produsul trebuie să verifice dacă pungile au rămas congelate în timpul transportării. Cu excepţia cazului în care se prevede utilizarea imediată, pungile trebuie să fie transferate, fără întârziere, într-un loc de stocare, la temperatura recomandată. Indicaţii

Acestea sunt după cum urmează: - deficit de factor VIII (hemofilie A, boală von Willebrand în lipsa unui produs adecvat inactivat viral ), - coagularea intravasculară diseminată, (CID) - deficiente (cantitative si calitative) de fibrinogen - tratamentul local al plăgilor, însoţite de deficitul factorului XIII - Defiţitul factorului XIII

Precauţii de utilizare Punga de crioprecipitat trebuie decongelată în decongelator, iar lipsa acestuia - în baie cu apă la temperaturaa de 37ºC imediat ce a fost preluată din mediul de stocare si imediat înainte de utilizare. Trebuie uşurată dizolvarea crioprecipitatului, manipulându-l cu precauţie în timpul operaţiei de decongelare. La temperatură joasă, recipientul din plastic se poate fisura si în timpul decongelării. Deaceia punga trebuie inspectată cu atenţie, pentru a se identifica eventuale scurgeri si a se arunca dacă acestea există. Produsul nu trebuie să fie recongelat. Efecte secundare:

- Reacţii transfuzionale hemolitice (mai ales frison, febră şi urticarie), - Riscul apariţiei inhibitorilor de factor VIII la hemofilici, - Risc de contaminare virală (hepatită, HIV etc): se poate produce chiar după o selecţie riguroasă a donatorilor şi

a testelor de depistare, - Şoc septic prin contaminare bacteriană accidentală, - În cazuri rare se poate observa o hemoliză a eritrocitelor primitorului, datorită unui titru crescut de anticorpi

irregulari, prezentaţi la donator.

2.15. Plasma decrioprecipitată (PdeCR)

Definiţie

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

19

Produs preparat din plasmă prin eliminarea crioprecipitatului.

Proprietăţi Conţinutul in albumină, imunoglobuline si factori de coagulare este identic cu al plasmei proaspete congelate, excluzând factorul V si factorul VIII, cu valoare net scăzută. Concentraţia in fibrinogen este de asemenea inferioară celei din plasma proaspătă congelată.

Etichetarea: Eticheta fiecărui recipient va purta aceleaşi specificaţii ca si pentru CE. Informaţiile suplimentare ulterioare pot fi trecute pe pungă sau pe recipientul ce conţine unitatea (cutie):

- instrucţiuni in ce priveşte stocarea, decongelarea si administrarea

Conservare si stabilitate

Plasma decrioprecipitată poate fi conservată între +2°C si + 6°C, timp de maximum 14 zile, dacă a fost preparată în sistem închis. Poate fi conservată congelată până la 12 luni la o temperatură de (-20°C) la (-30°C) si până la 24 de luni la o temperatură egală sau inferioară valorii de (-30°C). Comanda componentului Aceiaşi ca şi la PPC.

Testarea pretransfuzională : Aceiaşi ca şi la PPC.

Transport Temperatura de stocare trebuie păstrată pe durata transportării. Spitalul de recepţie trebuie să verifice dacă pungile au

rămas congelate în timpul tranzitului. Cu excepţia cazului când se prevede utilizarea imediată, pungile trebuie să fie

transferate imediat în locul de stocare, la temperatura recomandată.

Indicaţii

Administrarea de plasmă decrioprecipitată este indicată pentru subtituţia plazmei în cazurile de Purpură

trombocitopenică trombotică, sau folosită pentru producerea preparatelor.

Precauţii Utilizarea acestui produs in mod obişnuit nu este încurajată datorită riscului de contaminare virală si pentru că se

poate, in general, recurge la soluţii de înlocuire mai sigure.

Acest produs nu trebuie utilizat la un pacient care prezintă intolerantă la proteinele plasmatice. Trebuie să se utilizeze

plasmă compatibilă din punct de vedere al grupului sanguin. Produsul trebuie să fie utilizat imediat după decongelare

si nu trebuie să fie recongelat.

Când plasma decrioprecipitată a fost recongelată după preparare, poate să apară o floculaţie în momentul în care se

decongelează din nou. Înainte de congelare si după decongelare, punga trebuie examinată atent,pentru a evita orice

scurgere.

Efecte secundare

- reacţii transfuzionale nehemolitice (mai ales frison, febră, urticarie);

- risc de intoxicaţie cu citrat in caz de transfuzie rapidă a unor volume importante; - risc de contaminare virală (hepatită. HIV etc.), in ciuda unei selecţii riguroase a donatorilor si a tehnicilor

de depistare;

- şoc septic prin contaminare bacteriană accidentală;

- edem pulmonar acut.

Hematii obţinute prin afereză 2.16. Concentrat trombocitar de afereză, crioprezervat (CT/cr)

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

20

Definiţie Produs sanguin preparat prin congelarea plachetelor în 24 de ore de la prelevare, cu ajutorul unui crioprotector si conservarea la o temperatură egală sau mai mică de (-80°C).

Proprietăţi 0 unitate reconstituită de concentrat plachetar crioprezervat este practic lipsită de eritrocite si de granulocite. Metoda de preparare permite stocarea plachetelor provenite de la donatori selecţionaţi sau destinate unei autotransfuzii.

Plachetele si leucocitele pierd viabilitatea rapid la +4°C . Formează microagregate, care sunt prezente în cantitate considerabilă deja după 3-4 zile de stocare a sângelui integru si mult mai mult în concentratele de globule roşii. Aceste microagregate pot trece prin filtrele dispozitivelor de transfuzie obişnuite. Sunt susceptibile de a antrena o reducere a funcţiei pulmonare, obstruând capilarele pulmonare, fenomen care poate avea importantă clinică în timpul transfuziilor masive. Extracţia plachetelor în timpul preparării produselor sanguine reduce formarea microagregatelor. De asemenea, sărăcirea în leucocite prin scoaterea învelişului leucoplachetar reduce frecventa reacţiilor transfuzionale febrile si contribuie la obţinerea eliminării unei mari pârţi a leucocitelor în caz de folosire a fibrelor prevăzute pentru acest efect.

Metoda de preparare : Pentru prepararea concentratului plachetar crioprezervat se utilizează în general două metode: tehnica DMSO (6% P/V) si o tehnică glicerol de concentraţie redusă (5% P/V).

Înainte de utilizare, plachetele sunt decongelate si spălate (sau resuspendate) în plasma autologă sărăcită în plachete, sau într-o soluţie izotonă de clorură de sodiu.

Etichetare: Eticheta fiecărui recipient va purta aceleaşi specificaţii ca si pentru CE. Informaţiile suplimentare ulterioare pot fi trecute pe pungă sau pe recipientul ce conţine unitatea (cutie):

1. Concentrat de plachete congelate. Identificarea pungilor necesită precauţii speciale.

2. Concentrat de plachete crioprezervate (decongelate). - volumul total si numărul mediu de plachete;

- metoda de preparare, inclusiv natura soluţiei aditive de conservare utilizată;

- identitatea donatorului / pacientului dacă unitatea este destinată pentru autotransfuzie;

Conservare si stabilitate

1. Plachetele congelate trebuie să fie menţinute constant la o temperatură:

- de (- 80°C) în caz de stocare într-un congelator electric. - de (-150°C) în caz de stocare în azot lichid în fază gazoasă. Dacă durata de stocare a plachetelor trebuie să depăşească un an, este preferabil să fie conservate la (-150°C).

2. Plachetele crioprezervate (decongelate) trebuie să fie utilizate imediat.

Dacă este necesară o scurtă perioadă intermediară de stocare, produsul trebuie conservat între +20°C si +24°C, agitând conform specificaţiilor. Comanda componentului

• Comandă programata pentru componente sanguine, care necesită prelucrare specială înainte de transfuzie (Anexa 8) cu efectuarea testelor de compatibilitate înainte de livrare din institutia Serviciului de sange;

Testarea pretransfuzională : Aceiaşi ca şi pentru CE/ St

Transport Dacă transportul plachetelor congelate este inevitabil, trebuie să fie menţinute condiţiile de conservare (vezi capitolul despre progenitori hematopoietici). Posibilităţile de transport sunt limitate prin durata scurtă de conservare. Condiţiile de conservare trebuie menţinute in timpul transportării.

Indicaţii

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

21

Utilizarea concentratelor de plachete crioprezervate trebuie să fie rezervată aportului de plachete HLA şi /sau HPA compatibile, atunci când nu este disponibil imediat nici un donator compatibil:

• în caz de trombocitopenie neonatală si antinatală allo-imună;

• în caz de alloimunizare HLA;

• în caz de transplant de măduvă osoasă.

Precautii - trebuie efectuată proba adecvată de compatibilitate pe sistemul HLA si antigenele plachetare, atunci când aceasta este necesară;

- toxicitatea reactivelor utilizate in timpul tratării si a crioprezervării (ex.: DMSO).

Efecte secundare

• risc de reacţii transfuzionale nehemolitice (mai ales frison, febră si urticarie);

• o alloimunizare, mai ales împotriva antigenelor din sistemul HLA sau HPA, dar riscul este redus;

• risc de contaminare virală, in ciuda unei selecţii riguroase a donatorilor si a tehnicilor de depistare;

• risc, in cazuri rare, de contaminare bacteriană accidentală;

• purpură posttransfuzională.

2.17. Concentrat leucocitar de afereză (CL)

Definiţie Produs sanguin labil constituit esenţial din granulocite în suspensie în plasmă, obţinut prin afereză practicată pe donator unic

Proprietăţi Principala funcţie a granulocitelor este fagocitoza bacteriilor. 2.4. Concentrate de leucocite De regulă. suspensiile granulocitare sunt preparate pentru un pacient determinat si se administrează imediat. Dacă o depozitare intermediară e inevitabilă, aceasta va fi făcută la +20 C - +24 C pentru maximum 24 ore.

Plachetele si leucocitele pierd viabilitatea rapid la +4°C . Formează microagregate, care sunt prezente în cantitate considerabilă deja după 3-4 zile de stocare a sângelui integru si mult mai mult în concentratele de globule roşii. Aceste microagregate pot trece prin filtrele dispozitivelor de transfuzie obişnuite. Sunt susceptibile de a antrena o reducere a funcţiei pulmonare, obstruând capilarele pulmonare, fenomen care poate avea importantă clinică în timpul transfuziilor masive. Extracţia plachetelor în timpul preparării produselor sanguine reduce formarea microagregatelor. De asemenea, sărăcirea în leucocite prin scoaterea învelişului leucoplachetar reduce frecventa reacţiilor transfuzionale febrile si contribuie la obţinerea eliminării unei mari pârti a leucocitelor în caz de folosire a fibrelor prevăzute pentru acest efect.

Metode de preparare Leucofereza cu ajutorul separatorului de celule, cu centrifugare in mod continuu sau discontinuu. Pentru a

îmbunătăţi randamentul, se recurge în mod curent la premedicaţia donatorului (steroizi). Se poate îmbunătăţi de

asemenea randamentul, adăugând un agent de sedimentare a eritrocitelor, cum ar fi hidroxietilamidon, dextran cu greutate moleculară mică sau gelatină fluidă modificată.

Etichetarea: Eticheta fiecărui recipient va purta aceleaşi specificaţii ca si pentru CE. Informaţiile suplimentare ulterioare pot fi trecute pe pungă sau pe recipientul ce conţine unitatea (cutie):

• volumul suspensiei si numărul scontat de granulocite,

• data (ziua si ora) preparării,

• data (ziua si ora) expirării;

• indicaţia ca produsul să fie transfuzat imediat;

Conservare si stabilitate Acest preparat nu se pretează la stocare si trebuie transfuzat cât mai repede posibil după prelevare. Dacă nu se poate evita stocarea, perioada de conservare trebuie să fie limitată la 24 de ore la o temperatură între +20°C si +24°C.

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

22

Comanda componentului

• Comandă programată pentru componente sanguine, care necesită prelucrare specială înainte de transfuzie (Anexa 8), cu efectuarea testelor de compatibilitate înainte de livrare din institutia Serviciului de sânge;

Testarea pretransfuzională : Aceiaşi ca şi pentru CE şi (în laboratoare specializate) compatibilitatea după sistemul HLA.

Transport

Unitatea trebuie transportată până la utilizator într-un recipient la o temperatură de +24°C. Indicaţii Concentratele de granulocite pot fi utilizate la pacienţii care suferă de neutropenie severă şi cu sos septic dovedit, în paralel cu administrarea unui tratament antibiotic adecvat. Precauţii Contaminarea cu globule roşii fiind importantă, se recomandă efectuarea unei probe de compatibilitate. La bolnavii imunodeprimaţi granulocitele trebuie expuse unei doze adecvate de radiaţii ionizante înainte de transfuzie. Efecte secundare: Aceiaşi ca şi la CE.

Transfuzia autologă

Mai multe tehnici de transfuzie autologă se pot dovedi utile în chirurgie. Permit evitarea riscului de complicaţii alloimune ale transfuziei sanguine şi reducerea complicaţiilor infecţioase legate de transfuzie. Componentele sanguine autologe pot fi obţinute pornind de la donări autologe de sânge integru în săptămânile ce preced operaţia. În unele cazuri se pot preleva concentrate eritrocitare sau plachetare cu ajutorul unui separator de celule; este posibili să se colecteze la o singură prelevare echivalentul a 2 sau 3 concentrate eritrocitare, sau a 4 până la 10 concentrate plachentare standard. Componentele sanguine autologe provenind din donări preoperatorii trebuie să fie prelevate, preparate şi stocate în aceleaşi condiţii ca şi în cazul celor provenite din donări hemologe. De aceea, donările autologe trebuie să fie efectuate într-un centru de transfuzie sanguină sau sub controlul unui astfel de centru, sau în serviciul specializat al unui spital, supuse aceloraşi reguli şi aceiaşi supravegheri, al serviciului, că în centrele de transfuzie sanguină. Hemodiluţia normovolemică acută consta în prelevarea de sânge imediat înainte sau în timpul intervenţiei chirurgicale, cu o compensare de volum sanguin, ceea ce da un hematocrit sub 32%. Recuperarea eritrocitelor în timpul operaţiei este un alt mod de transfuzie autologă. Sângele colectat la nivelul plăgii operatorii poate fi injectat pacientului fie după o simplă filtrare, fie după o procedură de spălare. Aceste două tehnici nu permit conservarea sângelui astfel colectat. Sunt utilizate în mod normal sub responsabilitatea anesteziologului şi/sau a chirurgului. Prezentul capitol tratează donările autologe programate. 1. Selecţia pacienţilor

1.1 Rolul medicului care răspunde de pacient În situaţiile chirurgicale în care este probabil ca o transfuzie să fie necesară, medicul care răspunde de pacient, în general anestezistul sau chirurgul, pot prescrie donarea preoperatorie. Prescrierea trebuie să indice:

• tipul şi numărul componentelor cerute; • data şi locul operaţiei preconizate.

Pacientul trebuie informat despre riscurile şi constrângerile respective transfuziei autologe şi transfuziei hemologe, şi de faptul că s-ar putea să fie nevoie să se recurgă de asemenea, la o transfuzie hemologă în caz de necesitate. 1.2. Rolul medicului însărcinat cu prelevarea de sânge Medicul responsabil de prelevarea de sânge trebuie să se asigure ca starea clinică a pacientului permite o donare de sânge preoperatorie. Controlul markerilor virali trebuie să fie efectuat la pacient înainte de a se lua decizia finală. În caz de contraindicaţie, medicul responsabil de prelevare va informa pacientul şi medicul care răspunde de pacient. 1.3. Consimţământul pacientului Pacientul trebuie informat:

• despre procedura de transfuzie autologă; • despre testele biologice inclusiv markerii virali, care vor fi efectuate; • că se va proceda la o transfuzie homologă în completarea transfuziei autologe în caz de necesitate; • că unităţile nefolosite vor fi distruse.

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

23

Aceste informaţii trebuie să-l determine pe pacient sa-şi dea consimţământul scris, în cunoştinţă de cauză în pediatrie, informaţiile trebuie să fie furnizate copilului şi părinţilor, iar părinţii trebuie sa-şi dea în scris acordu, în cunoştinţa de cauză. 1.4. Contraindicaţii pentru donările destinate transfuziilor autologe programate

• Prelevările destinate unor transfuzii programate pot fi efectuate în siguranţa la pacienţii în vârstă. Trebuie totuşi să se dea dovadă de mai multă circumspecţie în cazul pacienţilor peste 70 de ani, sau la pacienţi a căror speranţa de viaţa este sub 5 ani.

• Copii cu o greutate sub 10 kg nu trebuie să facă obiectul prelevărilor în vederea unei transfuzii autologe programate. Pentru copii cu o greutate între 10 şi 20 Kg, este necesar în general, să se utilizeze soluţii de compensare volemică.

• Orice infecţie bacteriană constituie contraindicaţie absolută. • Pentru pacienţii cu o concentraţie a hemoglobinei între 100 şi 110 g/l, decizia de efectuare a prelevării în scopul

unei transfuzii programate, se va lua în funcţie de numărul de prelevări prevăzut şi de etiologia anemiei. Nici o prelevare cu acest scop nu trebuie efectuată la pacienţii cu o concentraţie a hemoglobinei sub 100 g/l.

• Este recomandat să se exludă din programele de autotransfuzie programată pacienţii declaraţi pozitivi la următorii markeri virali: AgHBs, HCV.HIV şi (dacă este obligatoriu) HTLV.

• Existenţa unei maladii cardiace nu constituie o contraindicaţie absolută şi donarea în vederea unei transfuzii programate este posibilă, sub rezerva indicaţiei unui medic cardiolog. Totuşi, pacienţii care prezintă o stare clinică instabilă (angor instabil, stenoză gravă de aortă sau hipertensiune arterială necontrolată) nu trebuie, în mod normal, să facă parte dintr-un program de autotransfuzie preoperatorie.

1.5. Medicaţie Pacienţii trebuie să primească un tratament cu fier per os înainte de prima prelevare şi pînă la operaţie. Utilizarea eritropoietinei trebuie să îndeplinească condiţiile legate de autorizarea de punere pe piaţă a acestui produs. 2. Prepararea, conservarea şi distribuţia de produse sanguine labile pentru autotransfuzia programată.

2.1. Grupajul 2.2. şi cercetarea contaminării microbiologice a compartimentelor sanguine autologe.

Grupajul sanguin şi cercetarea contaminării microbiologice trebuie să corespundă cerinţelor minime necesare pentru componentele allogene. 2.3. Prepararea componentelor sanguine autologe

Metodele de preparare trebuie să fie aceeaşi ca pentru compoentele homologe, dar într-un lot separat. 2.4. Etichetarea componentelor sanguine autologe. Etichetarea componentelor sanguine autologe este specifică. Se recomandă să se utilizeze pentru donările autologe pungi de sînge diferite de sînge homologe. Se poate , în acest scop , să se adauge etichete diferite de cele ale pungelor normale .

Eticheta fiecărui recipient va purta aceleaşi specificaţii ca si pentru CE. Informaţiile suplimentare următoare pot fi trecute pe pungă sau pe recipientul ce conţine unitatea (cutie):

- Data prelevării şi data expirarii ; - menţiune : "DONARE AUTOLOGĂ " - menţiune : " STRICT REZERVAT PENTRU " : - numele şi prenumele pacientului / data naşterii ; - menţiunea : "NUMARUL DE PRELEVARE ………………X (in ordine cronologică ) ; - locul şi data prevăzute pentru operaţie . În scopul de a reduce riscul unei proaste utilizări a produsului , grupa OAB şi Rh(D) a pacientului poate să nu figureze în clar , sub formă lizibilă , cu conditia de apărare sub formă lizibilă , cu condiţia de apărarea sub formă de cod-bar . 2.5. Conservarea componentelor sanguine autologe Componentele sanguine autologe sunt conservate în centrele de transfuzie , în aceleaşi condiţii ca şi componentele hemologe , dar separat de acestea din urmă . 2.6. Distribuţia şi transfuzia componentelor sanguine autologe Procedurile de distribuţie trebuie să includă confirmarea identitaţii menţionate pe etichetele componentelor , pe documentul de prescripţie şi pe o parte a patului . Testele pretransfuzionale trebuie efectuate ca şi pentru

componentele hemologe . Plazma autologă poate fi utilizată ca expandere de volum până la 72 de ore după decongelare , cu condiţia să fie stocată între + 2 C şi + 6 C în condiţiile controlate .Pentru restul componentelor autologe , acestea trebuie conservate în aceleaşi condiţii ca şi cele homologe , dar fiind net separate de acestea din urmă . Componentele sanguine autologe neutilizate nu trebuie să fie folosite în transfuzii homologe . 3. Dosarul

Centrele de transfuzie sanguină si spitalul trebuie să consemneze informatiile privitoare la fiecare pacient ce figurează într-un program de autotransfuzie programată - data şi natura operaţiei ; - numele anestezistului şi al chirurgului ;

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

24

- ora transfuziei , precizînd dacă acesta s-a făcut în timpul sau după operaţie ; - utilizarea reală , înainte de operaţie , a componentelor autologe a co mponentelor preparate ; - utilizarea concomitentă a tehnicilor de transfuzie autologă peroperatorie ; - tehnica şi volumul de sînge autolog reinjectat ; - utilizarea compuşilor sanguini homologi ; - apariţia reacţiilor indezirabile legate de transfuzie .

Bibliografie 1. Recomandări No R(95) 15 privind prepararea, utilizarea şi asigurarea calităţii componentelor sanguine (versiunea 200), Technical Manual ed 13, 1999, American Association of Blood Bank. 2. "Mass media and blood donation" U.Rossi, V.Fresia, B.Genetet 3. "Voluntary blood donors Associations: present and future" U.Rossi, V.Fresia, B.Genetet 4. "Asigurarea cu sânge şi derivate în dezastre" Dr. Constantin Bălăieţ 1999 5. "Клиническая имуногематология" В.Шабалин, Л.Серова 1995 6. "Практичкская трансфузиология" С.Казинец, Г.Бирюкова, Н.Горбунова 1995 7. "Управление службой переливания крови" S.R.Hollan, W.Wagstoff, J.Leikola, F.Lothe

1986 8. "Ghid pentru prepararea, utilizarea şi asigurarea calităţii componentelor sanguine" 2000 9. "Гемотрансфузионные реакции и осложнения" Аграненко. Медицина. 10. Справочник по переливанию крови и кровезаменителей. 11. Переливание крови в хирургии, Вагнер, Тарновский 12. Руководящий нормативный документ (Материалы всемирной организации

Здравохранения) 13. Заготовка и переливание крови, ее компонентов и кровезаменяющих жидкостей в

военное время" 14. "Гравитационная хирургия крови" 15. Трансфузионная терапия при хирургических заболеваниях В.А.Климанский, Я.Ф.Рудов,

Медицина 1984 16. Эфективные трансфузионные эритроцитарные среды, Н.Т.Терехов, М.М.Петров, Киев

"Здоровье" 1990 17. Инфузионно-трансфузионная терапия острой кровопотери Е.А.Вагнер, Москва,

Медицина, 1986 18. Клиническая трансфузиология 1997 Москва А.Г.Румянцев 19. Предупреждение посттрансфузионных осложнений обусловленных факторами Kell и

(rh') "Новое в трансфузиологии" 1993 С.И.Донсков 20. "Груповые системы крови человека и гемотрансфузионные осложнения" М.А. Умнова,

Медицина 1989 21. Модуль: "Вводный. Основы безопасного переливания крови"

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

25

ANEXA 1.

Protocolul transfuziei componentului sanguin

COMPATIBIL

Cu pacientul (Nr)......................................................................... Medic izoserolog....................................... Data........................

1. .Denumirea mediului_________________ _____________________________________ 2. Cantitatea_________________________ 3. Nr.,seria__________________________ 4. Data producerii____________________ 5. Producătorul_______________________ _____________________________________

Data şi ora eliberării.......................................... A eliberat................................................. A primit....................................

(OAB/Rh)

Se com

pletează de CT

S (S

TS

)

Grup OAB

Pacient Container Grup Rh(D)

Pacient Container

Semnătira Semnătira

Pacientul..................................................... Nr Fişei de observaţie.................................

ACORDUL INFORMAT RENTRU TRANSFUZIE

Semnatura pacientului (rudei responsabile).................................Data……………..

Compatibilitate OAB DA NU Semnătira

Compatibilitate Rh(D) DA NU Semnătira

TRANSFUZIA

PS

T/A

T° Diureza ml/oră

Alţi indici

Înainte de transfuzie

Conformitatea aspectului

containerului şi

componentului:

DA NU După 15 min,Ora....…. Proba biologică

Sfârşitul, Ora.......

După transfuzie Ora.............

După transfuzie Ora.............

Cantitatea transfuzată ...........................ml Medicul........................... Secţia.............................. Spitalul............................

Control tardiv (24 ore) Data ..............Ora.......

Se com

pletează de medicul respocsabil (transfuziolog)

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

26

Anexa 2 Determinarea grupelor sanguine OAB cu seruri izohemaglutinante (umane sau monoclonale) în secţiile

instituţiilor curative înainte de hemotransfuzii

Utilajul necesar:

• Antiseruri pentru determinarea grupului OAB (izohemaglutinante umane sau monoclonale) • Soluţie 0,9% NaCl • Plăci albe de plastic sau faianţă (cu suprafaţă hidrofilă, aderentă) • Pipete Pasteur • Baghete de plastic (capace de la ace) sau sticlă • Cronometru sau ceas.

Tehnica determinării

• Marcaţi în partea de sus a plăcii Numele, Prenumele pacientului sau Numărul containerului (dacă e cazul), si denumirea serurilor (Fig.1.)

• Aplicaţi în două serii câte o picătură mare (0,1 ml) de ser uman de fiecare grup (Fig.1) sau o serie de seruri monoclonale (Fig. 2) corespunzător marcării.

• Aplicaţi câte o picătură mică (0,01 ml) de sânge alături de fiecare picătură de ser în prororţie 1:10.

Fig. 1

Fig.2

Numele Prenumele sau Numarul

containerului O(I)

A(I) B(III)

(anti+A+B)

anti-B anti-A

Numele Prenumele sau Numarul

containerului

anti-A

anti-B anti+A+B

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

27

• Amestecaţi fiecare picătură de sânge cu serul respectiv cu baghete separate, curate, uscate până la omogenitate.

• Agitaţi lent placa, lăsaţi pentru un minut • Peste 3 minute adăugaţi la fiecare picătură cate o picătură (0,05 ml) Sol. NaCl 0,9% şi

continuaţi examinarea agitînd periodic placa până la expirarea a 5 min (3min pentru seruri monoclonale).

• Interpretati rezultatele primite conform: Fig. 3 pentru seruri umane Fig. 4 pentru seruri monoclonale.

Fig 3. Grupaj OAB cu serurile izohemaglutinante (umane)

Serurile izohemaglutinante (umane) Apartenenţa

de grup

sângelui

pacientului

O(I) (anti+A+B)

A(II) anti-B

B(III) anti-A

Group O(I)

group A(II)

group B(III)

group AB(IV)

Control cu ser de Grup AB(IV)

NOTĂ

fără aglutinare

Aglutinare

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

28

Fig 1. Grupaj OAB cu antiserurile monoclonale

Serurile izohemaglutinante (monoclonale) Apartenenţa

de grup

sângelui

pacientului

anti-A

anti-B anti-A+B

Group O(I)

group A(II)

group B(III)

group AB(IV)

NOTĂ

fără aglutinare

Aglutinare

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

29

ANEXA 3 Efectuarea testului de compatibilitate după sistemul OAB în secţiile instituţiilor

curative înainte de hemotransfuzii

Materiale şi utilajul necesar:

• Pentru comopatibilitate cu componente eritrocitare - serul pacientului şi eritrocite din container destinat transfuziei.

• Pentru compatibilitate cu componente de plasmă - eritrocitele pacientului şi plasmă din container destinat transfuziei.

• Soluţie 0,9% NaCl • Plăci albe de plastic sau faianţă (cu suprafaţă hidrofilă, aderentă) • Pipete Pasteur • Baghete de plastic (capace de la ace) sau sticlă • Cronometru sau ceas.

Tehnica determinării

• Marcaţi în partea de sus a plăcii Numele, Prenumele, grupul OAB al pacientului şi Numărul şi grupul OAB al componentului din container (Fig.1)

Pentru compatibilitatea componentelor eritrocitare • Aplicaţi o picătură mare (0,1 ml) de ser al pacientului şi alături o picătură mică (0,01 ml) de

eritrocite din containerul destinat transfuziei în prororţie 1:10 (Fig.1)

Pentru compatibilitatea componentelor de plasmă • Aplicaţi o picătură mare (0,1 ml) de plasmă din containerul destinat transfuziei şi alături o

picătură mică (0,01 ml) eritrocitele pacientului în prororţie 1:10 (Fig.1).

• Amestecaţi eritrocitele cu serul (plasma) cu baghetă separată, curată, uscată până la omogenitate.

• Agitaţi lent, periodic placa până la expirarea a 5 min. • Concluzia: Dacă picătura după 5 minite rămâne omogen colorată, fără semne de aglutinare se face concluzia despre compatibilitate după OAB.

Dacă în picătura după 5 minite apar semne de aglutinare care nu dispar la adăugarea Sol. NaCl 0,9% (excluderea fenomenului agregării) se face concluzia despre incompatibilitate după OAB (Fig. )

1) Numele si grupul pacientului

2) Numărul containerului si grupul

componentului

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

30

COMPATIBIL

INCOMPATIBIL !

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

31

ANEXA 4 Efectuarea testului de compatibilitate după sistemul Rh(D) în secţiile

instituţiilor curative înainte de hemotransfuzii

Materiale şi utilajul necesar:

• Pentru comopatibilitate cu componente eritrocitare - serul pacientului şi eritrocite din container destinat transfuziei.

• Pentru comopatibilitate cu componente de plasmă - eritrocitele pacientului şi plasmă din container destinată transfuziei.

• Sol. 10% gelatină • Soluţie 0,9% NaCl • Baie de apă sau termostat la 46-48°C • Pipete Pasteur • Eprubete 10 ml • Cronometru sau ceas.

Tehnica determinării

• Marcaţi pe eprubetă Numele, Prenumele, grupul OAB al pacientului şi Numărul şi grupul OAB al componentului din container

• Pentru compatibilitatea componentelor eritrocitari Plasaţi o picătură (0,05 ml) de eritrocite din containerul destinat transfuziei, două picături (0,1 ml) de jelatină încălzită prealabil până la stare lichidă şi două picături (0,1 ml) de ser al pacientului. • Pentru compatibilitatea componentelor de plasmă

Plasaţi două picături (0,1 ml) de jelatină încălzită prealabil până la stare lichidă, o picătură (0,05 ml) de eritrocite al pacientului, două picături (0,1 ml) din containerul cu plasmă destinat transfuziei.

• Eprubeta se agită pentru a omogeniza conţinutul. • Plasăm eprubeta în baie de apă pentru 10 min, (sau în termostat pentru 30 min) la 46-48°C. • După incubare eprubeta se extrage şi se adaogă 5-8 ml sol NaCl 0,9%. • Conţinutul se agită prin răsturnarea repetată a eprubetei. • Rezultatul se citeşte vizual cu ochiul liber sau cu lupa. • INTERPRETAREA

- dacă in erubetă se observă aglutinarea eritrocitelor sub formă de suspenzie de aglutinate mici pe fundal transparent – Testul este INCOMPATIBIL.

- dacă in erubetă lichidul rămâne uniform colorat fără semne suspenzie de aglutinare – Testul este COMPATIBIL.

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

32

ANEXA 5 Proba biologică. Proba biologică se efectuează în modul următor: în jet sau cu picătură. În jet se transfuzează 10-15 ml de concentrat de eritrocite, plasmă şi alte componente. Peste 3 minute de la începutul transfuziei se determină starea bolnavului:

• culoarea şi umeditatea tegumentelor; • ritmul şi amplituda respiraţiei; • frecvenţa şi ampcitate pulsului.

În cazurile, în care bolnavul e în conştiinţa se determină şi starea subiativă:

• culoare şi umeditatea tegumentelor sunt normale; • pulsul frecvent şi de amplicitate normală; • lipsa de tahipuls, diepnee, hiperemie şi cianosa feşei • lipsa de acuze

Procedura se efectuează încă de 2 ori. Lipsa reacţiei la bolnav după 3 controluri dă dovadă de prelungirea transfuziei. În caz de apariţie a unor semne clinice de reacţie la transfuzie, acxeasta din urmă se întrerupe, şi bolnavului I se acordă ajutorul necesar

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

33

ANEXA 6.

Transfuzia componentelor sanguine copiilor de vârsta până la 4 luni

în dependenţă de grupul OAB/Rh al mamei ţi copilului

Componentul transfuzant Mama Copilul

Eritrocite/

Trombocite

Plasma

O(I) O(I) O(I) Oarecare A (II) A (II) A (II), O(I) A (II), AB(IV) B(III) B(III) B(III), O(I) B(III), AB(IV) AB(IV) A (II) A (II), O(I) A (II), AB(IV) AB(IV) B(III) B(III), O(I) B(III), AB(IV) AB(IV) AB(IV) Oarecare AB(IV) AB(IV) O(I) O(I) Oarecare O(I) A (II) O(I) A (II), AB(IV) O(I) B(III) O(I) B(III), AB(IV) O(I) AB(IV) O(I) AB(IV) A (II) B(III) O(I) B(III), AB(IV) B(III) A (II) O(I) A (II), AB(IV) A (II) AB(IV) A (II), O(I) AB(IV) B(III) AB(IV) B(III), O(I) AB(IV) A (II) O(I) O(I) Oarecare B(III) O(I) O(I) Oarecare Rho(D) poz Rho(D) neg Rho(D) neg Rho(D) poz Rho(D) poz Rho(D) poz Rho(D) neg, Anti-DCE- neg

Rho(D) poz Rho(D) poz

Rho(D) neg, Anti-DCE poz

Rho(D) poz Rho(D) neg

Rho(D) neg, Anti-DCE- neg

Rho(D) neg Rho(D) neg

Rho(D) neg, anti-DCE poz

Rho(D) neg Rho(D) neg

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

34

ANEXA 7

Categoriile şi managementul reacţiilor şi complicaţiilor transfuzionale

Tipul Incidenţa Etiologia Simptomele Teste de laborator Masuri profilactice şi terapeutice 1 2 3 4 5

Acute (<24 ore) reacţii transfuzionale imunologice

Hemolitice (simptomatic)

1:33000 1:12000

Incompatibilitatea celulelor roşii

Frisoane, hemoglobulinurie, insuficienţă renală, hipotensiune, CID, oligurie, dureri în spate regiunea lombară dureri şi usturime în locul venepuncţiei.

� Testul antiglobulinic direct � Vizual hemoglobina liberă în

plasmă � Următoarele teste după

indicaţii clinice.

� A menţine produsul renal >100ml/oră cu indicarea diureticului i/v (furosemid)

� Menţinerea tensiunii sanguine cu dopamină (doza renal protectoare).

� Terapia CID-ului cu factorii de coagulare şi sprijinul heparinei.

Frisoane hemolitice 1:200 1:100 (0,5-1%)

� Anticorpi la leucocitele donatorului

� Acumularea citochimilor în pungi cu sânge

Frisoane, ridicarea temperaturii cu 1°C, vomă, cefalie, discomfort general.

� Anticorpi antileucocitari � Citochinele (cercetare

simplă)

� Premedicaţia cu aspirină la antipiretice (acetaminofen)

� Reducerea leucocitelor în sânge. � Antihistaminice. � Stoparea temporară a unităţilor ulterior

până la reducţia simptoamelor. Anafilactic 1:170000

1:18000 Anticorpi la proteinele plasmei (anti-IgA) la donatori

Urticărie, eritemă, distres respirator, hipotensiune, edem laringian, peretrahial, bronhospazm.

� Anti-IgA � IgA cantitativ (test scrining

optional)

� Epinefrine la adulţi 0,3 - 0,5ml din 1:1000 soluţie s/c sau i/m în cazuri grave 1:10.000).

� Derivate sanguine sărace IgA

Acute (<24 ore) reacţii transfuzionale neimunologice

Reacţie atipică asociată cu inhibiţia Sluzimelor angiotenziv reversibilă

variabile Incubarea metabolizmului de bradichinină cu infuzia bradichininei şi activităţilor de prehelicremă

Hipotensiune, edem Bradichinina, vininogenul enzimelor anjiotenziv reversibile

• Withdraval inhibitor al enzimeilei angiotenzive

• Folosirea plasmei fără albumină, pregătită prin plasmafereză

• Folosirea obligatorie a filtrelor sau a centrifugilor diferenţiate cu reducerea leucocitelor.

Supraîncărcarea circulaţiei

1:10000 1:100

Volum supraîncărcat Dispnee, arfopnee, tusă productivă cu eliminarea sputei de culoare roză tahicardie, hipertensiune, cefalie.

Nu se aplică • Oxigen • I/v morfin • I/v furosemid • Flebotomie (250ml exfuzie de sânge)

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

35

Hemolitic cu excepţia sindromului “pseudohemolitic”

necunoscut Destrugerea fizică şi chimică a sângelui, congelarea, încălzirea, droguri hemolitice sau sol. adăugate la sânge.

Hemoglobinurie • Hemoglobina liberă în plasmâ

• Testul antiglobulinic direct (va fi negativ)

• Identificarea şi înlăturarea cazului.

Embolie aeriană Necunoscut Infuzia aerului prin sistem Cauză acută, dureri, tusă, hipotensiune, aritmia cordului , oprirea bruscă a respiraţiei.

Nu se aplică • Pacienţii pe partea stângă, se ridică membrele inferioare mai sus de nivelul corpului.

hipocalcemia Necunoscut • Transfuzii masive cu sânge citrat sau metabolizm întârziat al citratului.

• Procedurile de afereză

Parestezii, tetanie, aritmie • Ionii de Ca2+ • Prelungirea intervalului P-T

la ECG

• Folosirea infuziilor cu calciu cu monitorizarea ionilor de Ca++ până la normalizarea situaţiei. Per os calciu suplimentar la simptome slabe şi la proceduri de afereză

Instrucţia p-ru transfuzia componentelor sanguine

37

ANEXA 8 Ministerul Sănătăţii al RM _____________________ denumirea instituţiei

Documentaţie medicală Formularul Nr.

Aprobat de MS RM Aprob

__________________ conducătorul instituţiei, ştampila instituţiei

"_____"___________20

Comanda

pentru eliberarea remediilor transfuzionale Programată, prelucare specială, urgentă, rezervare (24 ore). Teste la compatibilitate OAB/Rh, testul antiglobulinic indirect (Coombs), fenotip compatibil. Nr. Denumirea remediului transfuzional Cantitatea

comandată Grupa OAB Rh-factor Numele, prenumele recepientului , Nr. fişei medicale Cantitatea

eliberată

Comandatar________________ Comanda a fost primită ________________ (funcţia, semnătura, parafa) (funcţia, semnătura)

la ora___________data________________________la ora____________data________________ *se îndeplineşte în două exemplare

ANEXA 8 Ministerul Sănătăţii al RM _____________________ denumirea instituţiei

Documentaţie medicală Formularul Nr.

Aprobat de MS RM Aprob

__________________ conducătorul instituţiei, ştampila instituţiei

"_____"___________20

Comanda

pentru eliberarea remediilor transfuzionale Programată, prelucare specială, urgentă, rezervare (24 ore). Teste la compatibilitate OAB/Rh, testul antiglobulinic indirect (Coombs), fenotip compatibil.

Comandatar________________ Comanda a fost primită ________________ (funcţia, semnătura, parafa) (funcţia, semnătura)

la ora___________data________________________la ora____________data________________ *se îndeplineşte în două exemplare