DREPTUL COMERTULUI INTERNATIONAL

In prezent , domeniul com.int. a depasit demult operatiunilede import-export, incluzand toate actele si operatiunile derulatela nivel international. Prin urmare, acest domeniu includecontractele de leasing, franciza, know-how, c. de agency, c. deachizitii publice, de cooperare economica, tehnica sistiintifica, de engineering, garantiile contractuale speciale( scr. de garantie bancare, toate modalitatile de plata specialeetc )

Dci => un ansamblu de norme juridice de drept privat careguverneaza relatiile comerciale si de cooperare economica,tehnica si stiintifica ce depasesc cadrul intern ( national ) alunui stat si au aderente internationale cu doua sau mai multesisteme de drept nationale.

Normele dci sunt nu numai de drept substantial ci si cele dedrept procesual ( arbitrajul comercial international )

Din definitie dci se extrage cu usurinta obiectul acesteidiscipline, raporturile juridice ce au in acelasi timp caractercomercial si international.

A) In ceea ce priveste comercialitatea raporturilor juridice,aceasta va fi determinata in functie de dispozitiile sistemuluide drept ce ii este aplicabil, sistem determinat de normele dedrept international privat, de normele conflictuale ale tariiforului ( lex fori )

EX. contr. v-c, X-Ungaria, Y- Romania. Care lege i se aplicacontractului ?

- pot sa stabileasca partile in contract legea aplicabila( lex voluntatis )

- daca partile nu precizeaza nimic, instanta competenta estestabilita de L 105/1992

B) In ceea ce priveste internationalitatea raporturilor juridice , se impun precizari :

- exista raporturi juridice care desi au legatura custrainatatea, se mentin in cadrul national, si nu prezintainteres pentru dci

1

EX. prestatorii de servicii pentru export :- acestia furnizeaza marfuri, produse sau transformate

de ei, partenerilor lor nationali, parteneri ce exporta acestemarfuri.

Prestator de servicii roman - exportator roman = Contr prestariserviciiExportator roman – importator ungaria = Contr de vanzare –cumparare

Exista contracte, raporturi juridice, care prin elementelelor , sau prin anumite circumstante legate de locul incheieriicontractului, locul executarii contractului si altele, contin unelement strain, de extraneitate, suficient de caracterizantpentru a determina caracterul international al acestora.

Cele mai multe reglementari internationale utilizeaza douacriterii principale pentru determinarea internationalitatii unuiraport juridic :

1) Criteriul subiectiv

- partile – persoane fizice sau juridice au in momentulincheierii contractului domiciliul sau sediul situate in statediferite

2) Criteriul obiectiv

- va fi international contractul prin care se stabileste camarfa, lucrarea sau serviciul ce face obiectul acestuia sa seafle in tranzit international, sa traverseze cel putin ofrontiera de stat in cursul executarii contractului.

*** frontierele exista, pastram acest criteriu, au fostridicate doar barierele ec.

L 105/1992 mareste sfera criteriului subiectiv prinadaugarea resedintei in cazul persoanelor fizice si a fdc incazul pers juridice.

IZVOARE INTERNATIONALE

1) Conventiile internationale

2

- reprezinta concept de gen, avand ca specii tratatele,acordurile, Carta, asocierile, conventiile

Aparitia conventiilor internationale in domeniul dci a fostgenerata de necesitatea uniformizarii, diversitatii ( legilenationale )

Unele conventii internationale incearca uniformizareanormelor de dr int privat, iar altele incearca crearea unui dreptmaterial ( substantial ) uniform.

a) Exista conventii multinationale cu caracter REGIONAL

- Tratat Roma ( 1957 ), prin care s-a constituit UE- Acordul privind asocierea europeana privind liberul schimb

( AELS ) – fara Elvetia- Tratat Maastricht ( 1992 )- privind crearea Uniunii

economice si monetare

b) Exista de asemenea Conventii internationale multilaterale cucaracter mondial :

- Carta Natiunilor Unite- Acordul General pentru Tarife si Comert ( GAT )- Conventia de la Marakesch – prin care s-a creat

Organizatia Mondiala a Comertului

c) Exista conventii prin care se realizeaza un drept substantialuniform

- Conventia de la Viena ( 1980 ) – privind vanzareainternationala de marfuri

- Conventia de la NY ( 1958 ) – privind recunoasterea hotarbitrale straine

- Conventia de la Geneva ( 1961 ) – privind solutionarea prinarbitraj a litigiilor comerciale internationale

- Conventia de la NY ( 1974 )- privind prescriptia in materiavanzarii internationale de marfuri

d) Unele conventii internationale uniformizeaza dreptul internprivat :

3

- Conventia privind solutionarea conflictelor de legi inmaterie de cambie si bilet la ordin

- Conventia _________ii___________________ii_____________ cec

e) Pentru Romania, izvoare internationale de drept reprezinta siDirectivele Europene si Regulamentele Europene.

- Directivele Europene nu au aplicabilitate directa inlegislatia interna, fiind necesara transpunerea acestora( adoptarea unor legi sau modificarea celor existente astfelincat legislatia nationala sa fie conforma cu cea europeana )

Exista posibiltatea in anumite cazuri ( in cazul litigiilorsolutionate de instantele europene ) invocarii prevederilorDirectivelor Europene, chiar daca legislatia nationala nu esteconforma cu acestea.

- Regulamentele Europene se aplica direct statelor membreo Cu toate acestea, statele membre prefera sa-si

adapteze si legislatia nationala la nivelul acestorregulamente

2) Uzantele comerciale internationale

Uzantele , uzurile, obiceiurile, cutumele, reprezinta regulinascute din practica sociala, folosite vreme indelungata sirespectate intocmai ca nj obligatorii.

Exista uzante locale, uzante specifice proprii anumitordomenii de activitate comerciala si uzante generale ce se aplicatuturor raporturilor juridice de dci

Insa cea mai importanta distinctie este aceea intre uzantelenormative si uzantele conventionale ( interpretative )

Uzantele normative ( nerecunoscute in legislatia romana ), isi auca temei chiar legea ce face trimitere la aplicarea lor

Uzantele conventionale – au ca temei vointa partilor ce stabilescaplicarea lor intregului contract sau numai unei parti a acestuia

Uzantele normative au forta juridica ca si legea si au rolulde a completa, de a suplini sau de a inlatura prevederile legii.

4

Cand ele sunt recunoscute ca izovare de drept, ele se voraplica intotdeauna cu exceptia cazului in care, prin manifestareaexpresa de vointa, partile unui contract stabilesc neaplicareauzantelor normative.

Uzantele conventionale au forta juridica numai in masura incare partile contractante stabilesc expres aplicarea lor si aurolul de a completa si de a interpreta vointa partilor.

Aplicarea uzantelor conventionale a ridicat problemepractice astfel incat institutiile internationale le-au codificatsi uniformizat

Camera Internationala de Comert de la Paris ( CCI ),institutie privata, a realizat cele mai multe asemenea codificari( reguli uniforme privind INCASSO-ul , reguli uniforme privindacreditivul documenter, r.u. cu garantiile contractuale,INCOTERMS 2000, Clauza Model de Hardship ( impreviziune ) etc) –toate aceste reguli uniforme poarta denumirea oficiala dePublicatii

Cofidicarea si uniformizarea uzantelor conventionale nuproduce nici o transformare asupra statutului lor -> ele nu devinuzante normative

La nivel american exista o codificare in materia vanzariiinternationale ( corespunzatoare regulilor INCOTERMS )- RegulileRAFTD ( definitiile revizuite pentru comert american exterior )

In aceeasi materie se remarca comisia pentru drept comercialinternational UNCITRAL, FIDIC ( Federatia internationala ainginerilor consultanti ) etc

Utilizarea Conditiilor Generale ( Uzante Conventionale ) laincheierea unui contract, reprezinta o obisnuinta in activitateacomertului international.

Principiile privind contractele comerciale internationale –elaborate de institutii internationale in special de UNIDROIT,reprezinta model pentru elaborarea contractelor, iar nu prevederilegale, uzante normative sau conventionale.

PRINCIPIILE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

5

In materia comertului international, prioritare sunt :

- Pr. libertatii comertului

- Pr. Concurentei Loiale

- Pr. Libertatii Contractuale ( partile au libertatea de aalege legea aplicabila )

- Pr. Egalitatii Juridice a partilor

- Pr. Bunei Credinte – ( o parte in privinta careia contractula fost executat, este considerat ca fiind de rea credintadaca nu a facut nimic pentru inalturarea prejudiciului intermen rezonabil )

a) Principiul Concurentei Loiale

La nivel international, acest principiu orienteazaelaborarea si adoptarea unor asemenea prevederi care sa garantezeconcurenta loiala intre participanti la schimburile comertuluiinternational si care sa sanctioneze practicile contrareuzantelor cinstite.

Conventia de la Paris ( 1883 ) a creat Uniunea de la Parisprivind Concurenta Loiala.

- aceasta conventie a fost revizuita ( 1911 – Washington )etc.

Conventia de la Paris ( Uniunea ), are in vedere resortisantiitarilor membre ale Uniunii :

- nationalii ( in cazul pf – cetatenii )- cei care isi au sediul si nationalitatea unui stat membru

( pj ) si persoanele asimilate ( cei care isi audomiciliul / o intreprindere efectiva si serioasa peteritoriul unui stat membru al Uniunii de la Paris )

Potrivit acestei conventii :

Art 10 bis – Statele membre au obligatia de a ofericetatenilor lor protectie efectiva impotriva concurentei neloiale

6

b) Principiul egalitatii juridice a partilor

Raporturile de drept al comertului international apartindreptului privat, sunt raporturi de ‘jure gestionis’

Statele, desi nu au calitate de comercianti, participa laactivitatea comerciala internationala, prin incheierea decontracte si participare la litigii ( contracte de imprumut cuBEI, BERD etc ), in toate aceste cazuri actionand si ele ‘ de juregestionis ‘

In ceea ce priveste contractele de concesiune si deachizitii publice, de lege lata, ele apartin domeniului public.

Actele si operatiuni

In diferitele sisteme de drept si legislatiile nationale,intalnim 2 conceptii principale cu ajutorul carora se determinacalificarea unor acte si operatini ca fiind comerciale sau civile.

a) Potrivit conceptiei obiective

Vor fi comerciale actele, faptele si operatiunile prevaztede lege ca fiind comerciale ca atare.

In acest caz, comercialitatea actelor urca de la act lapersoana ( persoanele fizice dobandesc statut de comerciant prinsavarsirea actelor comerciale )

b) Potrivit conceptiei subiective

Au caracter comercial, toate actele savarsite de uncomerciant. In acest caz, comercialitaea coboara de la persoanala act.

Exista si acte juridice mixte ( fapte de comertunilaterale ), reglementate distinct de legislatiile nationale.

Legea franceza aplica in acest caz legea comerciala in ceeace-l priveste pe contractantul comerciant si legea civila in ceeace-l priveste pe contractantul necomerciant.

7

Fdc internationale sunt toate actele, faptele sioperatiunile economice ce contin un element de extraneitatesuficient de caracterizante, pri ncare se urmareste producerea debunuri, prestarea de servicii, executarea de lucrari sauinterpunere in circulatia marfurilor cu scopul obtineriiprofitului.

SUBIECTELE D.C.I.( Participantii la activitatea comerctului international )

Subiecte ale raportului juridic de dci sunt persoanelefizice si persoanele juridice de nationalitate romana saustraina, comercianti sau necomercianti.

Potrivit majoritatii legislatiilor europene, suntcomercianti :

pf si asociatiile familiale SC RA GIE GEIE ( Allianz ) Unitatile, Organizatiile cooperatiste

La nivel european intalnim SC cooperative europene si SCEuropaea, cu statut de comerciant.

Necomerciantii participanti la activitatea comercialainitiala sunt :

- Statul – cand actioneaza de jure gestionis- Unitatile administrativ-teritoriale- Societatile Civile- Organismele inter-guvernamentale- Asociatii si Fundatii

COMERCIANTII PERSOANE FIZICE

Persoanele fizice continua sa aiba un rol important inactivitatea economica comerciala, in special in domenii ce nuimplica investitii de mare anvergura :

- turism- mestesuguri- artizanat

8

Prima distinctie ce prezinta interes :- pf romane } ce au statut de comercianti- pf straine

a) Capacitatea pf de a desfasura activitatea comercialainternationala

Acest aspect este reglementat intotdeauna de legea nationala( lex patriae ), a pf, fiind un aspect ce tine de capacitatea defolosinta a pf. ,conform L 105/1992

b) In ceea ce priveste calitatea de comerciant a unei pf, aceastaeste det de legea tarii in care se desfasoara activitateacomerciala.

In cazul pf straine, fiind un aspect ce tine de conditiajuridica a strainuluiL 300/2004 reprezinta o imbinare reusita a principiului privindlibertatea prestarii serviciilor, a dreptului de stabilre si derecunoastere a calificarilor personale obtinute in statul membrude origine ( statul al carui cetatean - pf; sediu principal –pj )

( la pf din state terte, ele trebuie sa infiinteze sucursalein Romania )

Criteriul clasic in baza caruia se realizeaza distinctiaintre pf straine sau autohtone este acela al domiciliului situatintr-un alt stat.

In acest moment, s-a introdus si criteriul cetateniei inceea ce-i priveste pe cetatenii statelor membre ale UE si alespatiului economic european . ( Norvegia, Islanda si Lichtenstein)

Conform L 300/2004, se dispune :

“ cetatenii romani si cetatenii straini proveniti dinstatele membre ale UE sau din statele membre ale spatiuluieconomic european pot desfasura activitati economice in modindependent, ca pf sau prin constituire de asociatii familiale,in toate domeniile , meseriile, ocupatiile , cu exceptia acelorace nu pot fi desfasurate pe baza liberei initiative”

9

Dreptul de stabilire

-> dreptul unui cetetean al unui stat membru UE, cetatean careare domiciliul / resedinta pe teritoriul Romaniei de a desfasuraactivitati economice in Romania

Dreptul de a presta servicii

-> dreptul persoanelor fizice din statele membre UE sau un statmembru al Spatiului Economic European, persoana care isipastreaza asezamantul de origine de a putea desfasura activitatieconomice in Romania

Persoanele fizice pot participa la activitatea comercialainternationala numai in masura in care prin autorizatia obtinutade la institutiile competente, este mentionat si acest obiect deactivitate : - comert extern ; - import- export etc

COMERCIANTII PERSOANE JURIDICE

a) Societatile Comerciale

SC cu participare straina ( SC PS)Vor fi SC PS toate SC, filialele, sucursalele infiintate pe

teritoriul Romaniei cu capital integral straine, indiferent caele au fost vazute ca atare de la inceput sau elementuul deextraneitate ( ex CS strain ) a intervenit ulterior prinmajorarea CS prin cumparare de PS/Actiuni, sau prin dobandirea deobligatiuni ale respectivei SC.

SC cu capital strain se pot constitui in orice din formeleprevazute de L 31/1990, sunt pj romane, deoarece sediul lorsocial este in Romania, si se supun legilor romane in ceea cepriveste statutul lor organic ( intrucat legislatia careguverneaza infiintare, functionare, modificare, lichidare, alunei SC )

In anumite domenii : banci, asigurari, piata de capital,infiintarea unor SC cu capital strain pe teritoriul Romaniei,precum si extinderea activitatii unor SC straine pe teritoriulRomaniei este supusa dupa caz unei autorizari speciale sau uneiobligatii de notificare ce cade in competenta autoritatilor dereglementare din domeniu : BNR, CNVM, CSA

10

Recunoasterea internationala a personalitatii juridice a SC

La nivel international, nu exista nici o reglementareprivitoare la aspectul personalitatii juridice a SC. O prevedereprincipala exista in Tratatul de la Roma.

Pornind de la acest text, in mod unanim se recunoaste decatre orice sistem de drept posibil ca o SC legal constituita intara in care isi are sediul social sa fie recunoscuta ca atare inorice alt stat.

*** Regimul juridic al sucursalelor, filialelor sireprezentantelor SC straine

Sucursalele si filialele si reprezentantele

-> reprezinta modalitati de extindere in teritoriul unui alt stata activitatii comerciale

- Sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridicaa SC mama, dependente economic si juridic de aceasta

- Sunt integrate organic SC mama

Filialele sunt demembraminte independente ale SC mama- au personalitate juridica distincta- patrimoniu propriu- obiect de activitate distinct- raspundere juridica proprie

Cu toate acestea, intre filiala si SC mama, exista odependenta prin faptul ca, CS al filialei provine in principal dela SC mama.

SC straine pot infiinta in Romania sucursale si filiale curespectarea urmatoarelor conditii :

1) legea statutului organic al SC mama ( lex societatis ) sapermita aceasta posibilitate

2) sa existe prevedere expresa in acest sens in actulconstitutiv al SC mama

11

3) SC sa respecte toate conditiile prevazute de legea romanapentru infiintarea acestor dezmembraminte

Infiintarea de reprezentante ale Sc straine pe teritoriulROmaniei este reglementata de Decretul Lege nr. 122/1990

Reprezentantele sunt dezmembraminte ale SC straine dar nu insensul sucursalelor sau filialelor .

Reprezentantele nu au personalitate juridica, negociaza siincheie acte juridice in numele, pe seama SC mama.

Ca regula, reprezentantele au doar rol de promovare a SCstraine, savarsind in principal acte materiale.

Sub aspect terminologic, sunt asimilate reprezentantelor sibirourile si agentiile infiintate in Romania de SC straine.

*** Sucursalele au capacitate juridica data de legea tarii SCmama ( conform legii tarii mama, s-ar putea ca sucursala sa aibapersonalitate juridica ) ***

SC si CONFLICTELE DE LEGI

Cel mai important aspect in abordarea conflictelor de legiprivind SC, il reprezinta determinarea legii statutului organical SC.

Aceasta lege este legea nationalitatii SC, nationalitate cese determina utilizand principalul criteriu existent in toatesistemele de drept : - sediul social declarat

In prezent se utilizeaza si un al doilea criteriu :

- sediul centrului organelor de conducere si gestiune aactivitatilor statutare

- legea SC va carmui urmatoarele aspecte : capacitatea SC conditiile de dobandire si de pierdere a calitatii de

asociat drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de

asociat modalitatile de alegere a organelor statutare atributiile si obligatiile acestora reprezentarea prin intermediul organelor statutare dizolvarea si lichidarea SC etc

12

A ) CONFLICTE DE LEGI SI ACTIUNILE SC

Corecta abordare a acestei teme impune precizarea conformcareia nu emiterea de actiuni poate genera conflicte de legi, cisubscrierea acestora prin modalitati faptice ( oferta desubscriere fie direct, fie prin intermediul unor entitatiautorizate )

In momentul in care o SC emite actiuni, poate opta pentruvanzarea acestora catre subscriitori sau prin intermediul unor SCde valori mobiliare sau SC bancare.

In cazul in care SC ofera direct actiunile pe care le emite,subscrierea este guvernata de lex societatis.

In cazul in care se opteaza pt utilizarea serviciilor unuiintermediar autorizat de nationalitate straina, acestiaactioneaza fie in calitate de mandatar, fie in calitate decomisionari ai emitentului.

In raporturile dintre SC emitenta si intermediarul autorizatstrain, se aplica Lex contractus ( in cazul alegerii legiiaplicabile ), fie legea intermediarului autorizat ( in cazulneexecutarii dreptului de alegere a legii aplicabile )

In relatiile dintre subscriitori si SC se aplica Lex societatis

B ) CONFLICTELE DE LEGI SI APORTURILE LA FORMAREA CS al uneiSC

Aporturile la formarea CS al oricarei SC pot generaconflicte de legi in ceea ce priveste transmiterea proprietatiisi a altor drepturi reale si privind publicitatea.

In ceea ce priveste asumarea obligatiei de aportare siexecutarea acestei obligatii se aplica intotdeauna Lex societatis .

Daca bunul mobil ce face obiectul aportului se afla peteritoriul unui stat strain ( nu in tranzit, caz in care s-araplica legea tarii de destinatie), se aplica Lex rei sitae in ceea cepriveste transmiterea proprietatii si a altor drepturi realeasupra bunului mobil.

13

In cazul imobilelor se aplica intotdeauna Lex rei sitaeintotdeauna.

In privinta formalitatilor de publicitate, in cazulbunurilor imobile aduse ca aport la formarea CS al unei SCstraine, se aplica Lex rei sitae, chiar daca temeiul juridic alnasterii, transmiterii, restrangerii sau strangerii drepturilorreale, ori garantiile reale s-a constituit prin aplicarea uneialte legi ( sunt reglementate de legea tarii in care se aflabunurile ).

In ceea ce priveste formalitatile de publicitate privindbunurile mobile, acestea sunt cele prevazute de legea tarii incare se afla aceste bunuri.

C) CONFLICTELE DE LEGI SI TRANSMITEREA ACTIUNILOR / PS, si P de inters ale unei SC

Dupa subscrierea lor, toate titlurile emise de o SC suntinstrainate succesiv.

In cazul instrainarii acestor titluri prin :- vanzare – cumparare- tranzactionare la bursa- cesiune- in raporturi dintre dobanditorii succesivi si terti, se

aplica legea tarii in care se afla aceste bunuri

Exista posibilitatea ca legea SC sa impuna conditii contrarelegii tarii in care se efectueaza tranzactia. In acest caz, areprioritate lege SC

D) INSOLVENTA SC si CONFLICTELE DE LEGI

In acest moment, insolventa nu se mai aplica in mod exclusivsau SC sau comerciantilor. Insolventa in sens restrans reprezintastarea in care se afla persoana care nu dispune de suficientefonduri banesti pentru plata datoriilor scadente

14

Procedura insolventei – procedura prin care se asigura platacreditorilor recunoscuti pe o baza comuna, colectiva, prinintermediul reorganizarii judiciare a activitatii debitorului, inbaza unui plan de reorganizare sau prin intermediul falimentului,a lichidarii averii debitorului.

Declansarea insolventei ca procedura intervine daca suntindeplinite 3 conditii, 2 de fond, si 1 de procedura :

1) Debitorul sa faca parte din categoria persanelor prevazutede lege ca persoane ce pot fi supuse acestei proceduri

Legea romana a renuntat din 2004 la includerea in sferaacestor persoane doar a comerciantilor.

Sunt supuse legii romane comerciantii pf/pj, soc agricole,toate pj de drept privat care desfasoara o activitate economica (si GIE si GEIE )

In Franta sunt supusi falimentului comerciantii, artizanii,agricultorii si cei care exercita profesii liberale.

In Italia : doar intreprinzatorii cu excluderea micilorintreprinzatori

In Germania : toate pj si chiar si asocierile fara pj, precumsi pf fara nici o distinctie

Conform Regulamentului European nr. 1346/ 2000, privindinsolventa, se indica dorinta ca toate legislatiile tarilormembre sa includa dispozitii conform carora insolventa sa seaplice tuturor persoanelor fara nici o conditionare privindstatutul profesional al acestora.

2) Debitorul sa se afle in insolventa/ in iminenta

In majoritatea sistemelor de drept, insolventa este stareapatrimoniului debitorului ce atrage aplicarea proceduriiinsolventei.

Legea romana considera ca poate fi aplicata proceduracolectiva in cazul in care debitorul se afla in insolventa,respectiv nu dispune de suficiente fonduri banesti pentru a-siachita datoriile exigibile.

15

L. 85/2006 stabileste si o valoare prag a datoriilor ce nupot fi mai mici de 10.000 RON, sau echivalentul a 6 salarii mediipe economie in cazul creantelor salariale.

L. romana reglementeaza ca si cauza a deschiderii proceduriicolective si insolventa iminenta atunci cand se dovedeste cadebitorul nu va dispune de suficiente fonduri banesti pentru a-siachita datoriile exigibile angajate.

In Franta, procedura numita a ‘insolvabilitatii’, se deschide incazul in care debitorul nu mai poate face fata pasivului exigibilcu activul disponibil.

Insolvabilitatea reprezinta acea stare a patrimoniuluidebitorului caracterizata printr-un pasiv mai mare decat activulpatrimonial.

Prin cauza de deschidere a procedurii colective, legeafranceza se incadreaza in tendinta generala prin care sepromoveaza insolventa debitorului.

Nu intereseaza daca situatia patrimoniului debitorului estedisperata, iremediabila sau, dimpotriva, echilibrata.

In SUA, falimentul este cauzat in principal de neputinta,incapacitatea de a-si plati datoriile.

Incapacitatea unui debitor de a-si achita datoriile in cazulin care procedura falimentului este declansata de catrecreditori, se apreciaza in functie de numarul si marimeacreantelor neachitate proportia creantelor neachitate fata decele achitate, intarzierile obisnuite in plata etc.

In Germania, Codul german al Insolventei promoveaza ca sicauza generala de deschidere a procedurii, esuarea debitorului ina-si onora datoriile.

Se considera ca debitorul este incapabil sa-si plateascadatoriile daca nu isi achita 80-90% din datoriile sale inaproximativ 2-3 saptamani de la scadenta.

Legea germana reglementeaza si o alta cauza a insolventei –excesul de datorii notiune care nu se confunda nici cu insolventadar nici cu insolvabilitatea.

In Italia si Spania, cauza de deschidere a procedurii oreprezinta incapacitatea debitorul de a-si achita cu regularitatedatoriile.

3) INTERVENTIA UNEI HOTARARI JUDECATORESTI DE DESCHIDERE APROCEDURII COLECTIVE A FALIMENTULUI.

16

Pana in momentul interventiei hotararii judecatoresti,insolventa este doar o stare de fapt. Dupa interventia acesteihotarari se poate discuta de insolventa declarata oficiala.

In privinta falimentului, conflictele de legi privesc :

- tara ce are competenta in deschiderea proceduriifalimentului

- legea aplicabila acestei proceduri- conditiile de declansare a falimentului- efectele internationale de falimentul comerciantului

In teorie si in practica , s-au impus 2 teorii prividnsolutionarea conflictelor de legi in materia falimentuluitransfrontaliera sau international.

I ) T. UNIVERSALITATII sau UNICITATII FALIMENTULUI

Conform acestei teorii, numai tribunalul tarii domiciliuluidebitorului persoana fizica sau sediului social al debitoruluipersoana juridica este competent sa ia decizia deschideriiprocedurii falimentului, sa ia masurile necesare si sa judecetoate actiunile privitoare la faliment prin aplicarea legii sale( lex fori )

Argumentele in favoarea unei asemenea teorii sunt numeroase :- Egalitatea creditorilor este asigurata printr-un faliment

unic ( egalitate in functie de tipul de creanta )- Redresarea ulterioara a falitului este mult usurata fata de

situatia in care ar fi supus la falimente succesive infiecare dintre tarile in care ar detine bunuri sauintreprinderi

- Rapiditate, simplitate, eficienta

Un asemenea faliment s-ar extinde asupra tuturor activelordebitorului, extinzandu-se in orice alta tara.

Ex. Debitorul cu sediul in Romania cu active in 4 taridiferite. Debitorul este supus legii romane, daca are sediul in

17

Romania. Falimentul in Romania ar include in el si bunurile dincelelalte tari.

Dezavantaje :- autoritatile romane nu pot exercita jurisdictie asupra

celorlalte tari

II) T. TERITORIALITATII SAU PLURALITATII FALIMENTULUI

In temeiul acestei teorii se vor pronunta tot atateafalimente distincte cate sunt necesare dupa cum debitorul are indiferite state fie bunuri, fie sediul, fie creditori ce potdeclansa aceasta procedura, fiecare faliment fiind independentunul de celalalt si neproducand efecte in afara tarii in care afost pronuntat.

Argumentele in favoarea acestei teorii :

- Competenta legislativa este strans legata de comeptentajurisdictionala

- Urmarirea bunurilor debitorului neputandu-se realiza faraconcursul autoritatilor locale, ce se poate exercita doar peun anumit teritoriu, teritorialitatea fiind un aspect alsuveranitatii, protejarea creditorilor locali

Fata de importanta problematicii falimentului international sia imposibilitatii unor reglementari nationale adecvate, singurasolutie ramane aceea a conventiilor nationale. ?

Dar, Conventia Europeana privind falimentul transfrontalier1996, nu a fost acceptata de U.K., prin urmare nu a putut intrain vigoare, astfel incat in 1996, Parlamentul European, prinrezolutie a solicitat Consiliului European realizarea unuiproiect de act normativ in materia falimentului international, cuaplicare directa in statele membre.

La 29 Mai 2000, a fost adoptat Regulamentul European nr.1346 / 2000 privind insolventa, regulament care a intrat invigoare din 31 Mai 2002. Desi are aplicare directa in statelemembre, toate statele membre si-au adoptat legislatia specificain materia falimentului transfrontalier.________________________________

18

Amplul preambul al Regulamentului debuteaza cu expunereamotivelor ce au determinat adoptarea lui, la initiativa Germanieisi Finlandei.

Activitatea intreprinderilor are tot mai multe efectetransnationale si din acest motiv sunt tot mai frecvent supusereglementarilor comunitare. Falimentul acestora afecteazadeopotriva piata interna ( europeana ) si de aceea un actnormativ care sa reglementeze coordonarea masurilor cu privire lapatrimoniul unui debitor aflat in insolventa este necesar.

Pentru asigurarea bunei functionari a pietei interne, estenecesar ca debitorul sa nu fie tentat sa-si deplaseze activelesau procedurile dintr-un stat in altul cu scopul de a-si ameliorasituatia lor juridica ( ‘ Forum shopping’).

Intrucat aceste deziderate nu se pot realiza satisfacator lanivel national, este justificata o actiune comunitara.

Domeniul de aplicare al Regulamentului

Regulamentul se limiteaza la dispozitiile privind competentadeschiderii procedurii de faliment si la luarea deciziilor careprivesc aceasta procedura, precum si la dispozitii privindrecunoasterea acestor decizii si legea aplicabila procedurii.

Regulamentul se aplica procedurilor colective indiferentdaca debitorul este persoana fizica sau juridica, comerciant saunecomerciant.

Regulamentul nu se aplica SC de asigurari, institutiilor decredit, SC de valori mobiliare si organismelor de plasamentcolectiv.

Regulamentul considera ca o procedura unica nu ar fiindicata pentru intreaga comunitate astfel incat combina teoriaunicitatii falimentului cu cea a teritorialitatii acestuia.

Se considera admisibila o procedura de faliment principalace se poate deschide in statul membru in care se afla centrulintereselor debitorului, procedura ce se extinde asupra activeloracestuia indiferent unde s-ar afla ele, precum si o procedura defaliment secundara ce poate fi deschisa in oricare stat membru incare debitorul are o intreprindere, efectele unei asemeneaproceduri limitandu-se la statul membru in care se aflaintreprinderea si la activele debitorului din acel stat.

19

Procedura secundara se aplica pt. fiecare stat in parte sidoar pentru activele din fiecare.

Regulamentul se limiteaza la a stabili competentainternationala, desemnand statele membre a caror jurisdictiepoate deschide o procedura de faliment, competenta teritoriala incadrul acelui stat membru urmand sa fie stabilita legea nationalaa acelui stat.

Jurisdictiile competente trebuie sa fie achitate pentruluarea masurilor provizorii si de conservare chiar in momentuldeschiderii procedurii.

Anterior deschiderii unei proceduri principale , o procedurasecundara de insolventa nu poate fi deschisa decat daca debitorulare fie creditori locali, fie creditori ai intreprinderii dintr-un alt stat membru, fie o procedura principala, nu poate fideschisa datorita dispozitiilor din sistemul de drept al statuluimembru, competent cu deschiderea procedurii principale.

Cand o procedura principala se deschide , toate procedurileteritoriale devin secundare.

Pe langa protejarea intereselor locale, deschiderea uneiproceduri secundare poate fi justificata si de :

1) patrimoniul prea complex al debitorului SAU2) de diferenta semnificativa intre sistemele de drept

incidente, putandu-se crea dificultati complexe prin extindereaefectelor procedurii principale asupra teritoriului altor state.

Pentru buna administrare a procedurii insolventei ,judecatorul sindic ( sindicul ) procedurii principale poatesolicita deschiderii unor proceduri secundare.

In acest caz, intre sindicii din toate procedurile deschise,se impun masuri stricte de coordonare a activitatii lor.

Orice creditor ce-si are sediul sau resedinta intr-un statmembru este indreptatit sa-si declare creanta in oricare dinprocedurile de insolventa deschise asupra debitorului sau.

Pentru asigurarea egalitatii de tratament a creditoriloreste necesara coordonarea repartizarilor facute acestora dinpatrimoniul debitorului.

Astfel, oricare creditor va putea sa retina ceea ce aprimit, insa nu va fi indreptatit sa mai primeasca vreo suma debani pana cand creditorii de acelasi rang din altre proceduri nuau primit o repartitie egala.

20

Ex. R. are deschisa procedura principala in Romania, creditori :C1, C2, C3, C4In Franta, mai multi creditori : 1, 2, 3, 4, 5, 6. => 80% suntindestulati. In Italia, alti creditori.

Creditorii din Franta nu mai primesc nimic, pana canddebitorii din Romania si Italia nu vor fi indestulati cel putin80%.

Recunoasterea deciziilor privind deschiderea, desfasurareasi inchiderea procedurii de faliment, precum si a tuturordeciziilor aflate in legatura directa cu aceasta procedura, vainterveni automat, insa recunoasterea automata implica extindereaefectelor procedurii si asupra altor state membre decat statul incare s-a deschis procedura.

Continutul esential al deciziei de deschidere a proceduriise va publica atat in Jurnalul Oficial al UE cat si in JurnaleleOficiale ale tuturor statelor membre, fara ca aceasta publicaresa reprezinte o conditie a recunoasterii automate a proceduriifalimentului.

De indata ce procedura de faliment este deschisa, sindiculare obligatia de a informa individual pe fiecare creditorcunoscut ce-si are sediul sau resedinta intr-un stat membru.

Legea aplicabila procedurii principale este legea statuluimembru pe al carui teritoriu s-a deschis procedura principala iarlegea aplicabila procedurilor secundare este legea statelormembre pe a caror teritoriu s-au deschis procedurile secundare.

ALTE SUBIECTE ALE RAPORTULUI JURIDIC DE D.C.I.

1. STATUL – poate desfasura activitate comerciala internationalain conformitate cu prevederile CARTEI DREPTURILOR SIINDATORIRILOR ECONOMICE ALE STATELOR, adoptata de AdunareaGenerala a Natiunilor Unite prin Rezolutia nr. 3281/1984

De asemeni, in legislatia interna, conform prevederilor art.25, D. 31/1954, statul este persoana juridica in raporturile lacare participa nemijlocit, in nume propriu, ca titular al

21

patrimoniului sau. El participa la aceste raporturi prinintermediul MFP, daca prin legi speciale nu se prevede altfel.

Domeniile de participare ale statului la raporturilejuridice comerciale internationale sunt diferite :

contractele de imprumut sub forma acordurilor, incheiatecu diferite institutii de credit europene siinternationale

emisiuni de titluri de valoare pe pietele financiareinternationale ( forma a imprumutului extern )

participarea la litigii comerciale internationale nascutedin derularea contractelor comerciale internationale

2) SOCIETATEA ANONIMA EUROPEANA ( Societas Europaea )

Adoptarea statutului SE, se inscrie pe linia actelor cetrebuiau adoptate inainte de 1992, de catre Consiliul European,in acord cu prevederile Cartei Albe a Comisiei Europene privindfinalizarea pietei interne, aprobata de Consiliul European laMilano, 1985.

Aceasta deoarece cadrul juridic in care isi desfasoaraactivitatea intreprinderile nu corespundea cu cadrul economic alpietei interne si cu realizarea obiectivelor stabilite prinTratatul de la Roma, cadrul juridic bazandu-se in principal pelegislatiile nationale ale statelor membre.

Marele avantaj al constituirii unei SE este acela alsimplitatii si mobilitatii acesteia, nemaifiind necesaradeschiderea unor filiale/ sucursale distincte in statele membrein care se desfasoara activitatea.

SE este societate de cappital pe actiuni, cu un CS subscrisminim de 120.000 E, ce trebuie varsat integral la momentulconstituirii, cu sediul social si centrul activitatilor in cadrulComunitatii.

Cu toate acestea, prin statutul SE, ce face obiectulDirectivei nr. 2157 / 2001 a Parlamentului European siConsiliului European, nu se realizeaza o revolutie in materia SC,avand invedere ca, desi SE beneficiaza de o identitate europeana,ea nu are nationalitate europeana, fiind supusa in subsidiar

22

reglementarilor tarii in al carui registru national seinmatriculeaza , data de la care dobandeste personalitatejuridica.

O SE nu se poate constitui ex nihilo ci numai indirect, prinfuziune, transformare, constituirea unei SE de catre doua sau maimulte SC ce au statut de filiala si, in ceea ce privesteatingerile aduse mobilitatii acestora, se incadreaza dreptului deopozitie al autoritatilor publice din statul membru in care si-adeclarat sediul social, drept de opozitie ce poate fi exercitatpentru motive de ordine publica, atunci cand se solicita mutareasediului social intr-un alt stat membru.

In Romania nu exista reglementare pentru Societas Europaea.

_______________________________

CONTRACTE COMERCIALE INTERNATIONALE

Pentru a fi internationale, contractele trebuie sa aiba inacelasi timp caracter comercial si international.

Comercialitatea contractelor se determina in functie deprevederile sistemelor de drept aplicabil acestuia : conceptiaobiectiva / subiectiva.

Determinarea internationalitatii contractului se va faceutilizand exact aceleasi criterii ( obiectiv si subiectiv ),utilizate la stabilirea internationalitatii raportului juridiccomercial.

Prin urmare , va fi international acel contract in carepartile contractante isi au domiciliul , resedinta , fapte decomert sau sediul social situate in tari diferite in momentulincheierii contractului sau cand marfa / serviciul/ lucrarea ceface obiectul contractului se afla in tranzit international, intimpul executarii contractului, in sensul ca traverseaza celputin o frontiera de stat in acest interval de timp.

1. Incheierea contractului

23

Incheierea contractelor comerciale internationale esteguvernata de marele principiu al libertatii de vointa a partilorcontractante ( art. 969 C.Civ )

In temeiul acestui principiu, partile pot incheia oricecontract numit sau nenumit, cu clauze obisnuite sau cu clauzespeciale, cu orice pf/ pj, acest principiu fiind pe deplinaplicabil si contractelor la care participa RA, SC Nationale,Companiile Nationale, si orice alta SC in care statul detin CSmajoritar.

In temeiul acestui principiu, partile contractante pot alegelegea aplicabila contractului lor, pot decide excludereacompetentei instantelor judecatoresti statale de a solutionalitigiile nascute, din aceste contracte cu consecinta arbitrariiacestor litigii prin intermediul arbitrajului institutional sauprin intermediul arbitrajului ad-hoc ( judecare in drept sau inechitate ).

2. Momentul incheierii contractului – art. 35 C.Com

Conform normelor conflictuale romanesti ( L 105/1992 ),contractul dintre doua parti aflate in state diferite seconsidera incheiat in momentul in care acceptarea ofertei ajungela cunostinta ofertantului ( Teoria Informatiunii )

In cazul acelor contracte in care acceptarea ofertei nu estenecesara datorita naturii contractului / solicitarii exprese aofertantului beneficiar, contractul se considera incheiat inmomentul in care destinatarul debitor al obligatiei, trece laexecutarea acesteia, in afara de cazul in care beneficiarul asolicitat comunicarea acceptarii executarii contractului.

In materia contractelor electronice, L romana 365/2002consacra de asemeni teoria informarii, in ceea ce privestemomentul incheierii contractului.

Importanta determinarii momentului incheierii contractelor estefoarte mare :

24

a) In f de momentul incheierii contractului se determina punctulde plecare al efectelor lui, capacitatea partilor, legeaaplicabila acestora in caz de conflict in timp de legi, pretulcontractului, daca acesta este stabilit prin raportare la pretulcurent

b) In caz de insolventa a uneia din partile contractante ->momentul incheierii contractului ne indica daca acesta seincadreaza in perioada ‘suspecta’

c) In f de momentul incheierii contractului, se determina loculincheierii contractului. Locul incheierii contactului esteimportant pentru determinarea legii aplicabila acestuia.

Este posibil ca in functie de locul incheierii contractului,sa se determina competenta instantelor judecatoresti privindsolutionarea litigiilor aflate in legatura cu contractul( exceptie face arbitrajul )

CLASIFICAREA CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE

Clasificam contractele comerciale internationale in f.decriterii specifice acestui domeniu:

1) Dupa natura operatiunilor ce fac obiectul acestor contracte :

A) Contracte obisnuite – c. de import-export demarfuri si servicii; c. de mandat, transport, antrepriza etc

B) Contracte de cooperare – c. de cooperare economica,tehnica si stiintifica.

2) Dupa durata lor :

A) C. incheiate pe termen scurt B) C. incheiate pe termen lung

Se considera astfel de contracte fie cele ce se incheie pe odurata mai mare de 5 ani, fie cele in care prestatia uneia dintreparti se va executa ulterior incheierii contractului, peparcursul unui interval de timp mai mare decat cel obisnuit.

25

In cazul acestor contrace, de regula, partile includ clauzede adaptare a contractului sau clauze de mentinere a valoriicontractului.

3) Dupa obiectul lor :

A) C. traditionale - vanzare-cumparare etc

B) C. moderne – consulting, leasing, engineering,factoring, franciza etc.

4) Dupa structura lor ( complexitate ) :

A) C. unitare – cand prin natura lor implica un singuracord de vointa

B) C. complexe – cand prin structura lor, implica douasau mai multe acorduri de vointa ( in sensul denegotium ) legate intre ele printr-un scop economiccomun, rezultand o entitate juridica distincta, curegim juridic propriu

Ex. Contract de contrapartida, leasing, scr. de garantie bancara.

INCHEIEREA CONTRACTULUI COM. INT. SUB CONDITIE SUSPENSIVA

In comertul international, se utilizeaza foarte des conditiasuspensiva ce poate avea in vedere obtinerea unei licente deexport- import, obtinerea unui acreditiv de catre cumparatorulmarfii aflat in strainatate si ajungerea acestui acreditiv labanca vanzatorului, realizarea unei mostre conform prescriptiilorcumparatorului si omologarea acestei mostre.

In cazul in care conditia suspensiva se realizeaza,contractul se va consolida retroactiv. Daca conditia suspensivanu se realizeaza, contractul nu exista.

INCHEIEREA CONTRACTULUI PRIN CONDITII GENERALE

In comertul international, in contextul specializariicontractuale, partile apeleaza in mod frecvent la conditiilegenerale, la contractele standard sau tip.

De regula, organisme internationale si asociatiiprofesionale ( Banca Mondiala ), Comisii ale ONU, F.I.D.I.C.

26

( Federatia internationala a inginerilor consilieri ) sunt celecare elaboreaza asemenea contracte.

Conditiile generale reprezinta un contract in care suntincluse toate clauzele specifice unui asemenea tip de contracte,aceste contracte dorindu-se a reprezenta norme uniforme intr-unanumit domeniu de activitate.

Partile, utilizand acest contract, vor indica in conditiileparticulare ( contractele particulare ), doar clauzele specificeexclusiv acelui contract :

- marfa, lucrarea, serviciu ce fac obiectul contractului- cantitatea si calitatea acestuia- pretul si modalitatea de plata a pretului- termenul de livrare etc

Partile au posibilitatea ca prin conditiile particulare samodifice, sa inlatura clauze incluse in conditii generale.

Intotdeauna, pentru a se incheia un contract in bazaconditiilor generale, partile trebuie sa indice aplicarea lorintr-o maniera adecvata.

Ex. Documentele contractului sunt : conditii generale,conditii particulare , anexe etc.

Institutiile emitente a unor asemenea conditii generaleasigura si interpretarea uniforma a clauzelor acestor contracte,interpretare cu forta deosebita in fata instantelor arbitrale.

Aplicarea conditiilor generale este in pricipiu facultativainsa, in cele mai multe state, legislatia ce reglementeazalicitatiile internationale impun obligativitatea utilizariiacestor conditii generale.

Contractul standard ( sau tip ) se deosebeste fata deconditiile generale doar pentru faptul ca aceste contracte continspatii albe ce urmeaza a fi completate de catre parti, spatii ceau in vedere clauzele specifice acelui contract.

Dreptul aplicabil contractelor

Determinarea dreptului aplicabil contractelor reprezintăproblema primordială a oricărui demers juridic ce priveşte uncontract internaţional comercial.

De regulă, problema dreptului aplicabil contractuluicom.int. se relevă in situaţia prefigurării sau existenţei unuilitigiu. Numai in această materie, nu şi in cazul contractelor

27

interne există această problemă datorită elementului deextraneitate , conţinut de aceste contracte, ce implicăposibilitatea aplicării a 2 sau mai multe sisteme de drept, aconflictului de legi.

Legea aplicabila contractului este legea in raport de carese apreciaza conditiile de valabilitate si efectele unui contractsi in raport de care se face interpretarea actului.

In privinta capacitatii partilor contractante se impune oprecizare : intotdeauna aceasta se va aprecia, va fi supusa legiipersonale sau nationale a partilor contractante

In cazul persoanelor fizice, lex personalis este fie lex patriae( legea tarii al carui cetatean este) fie lex domicili ( legea tariiin care isi are domiciliul sau resedinta ).

In cazul persoanelor juridice, legea nationala este inmajoritatea sistemelor de drept legea tarii in care isi aresediul social.

O persoana socotita capabila potrivit legii sale personaleva avea capacitatea recunoscuta in privinta actului juridic ceeste guvernat de legea unei alte tari.

Dreptul aplicabil contractului prezinta importanta deoareceefectele acestora pot fi diferite in functie de aceasta legeraportata la dreptul strain.

In situatia existentei unui litigiu se ridica succesivurmatoarele probleme :

1) tara si instanta competenta sa solutioneze litigiul, aspectimportant prin faptul ca judecatorul sau arbitrii din taridiferite pot avea opinii contrarare privitor la interpretareacontractelor

2) dupa stabilirea instantei competente , pendinte este problemalegii chemate sa aprecieze pretentiile partilor, lex fori, saudreptul strainIn cazul in care dreptul strain guverneaza contractul se puneproblema regimului juridic al acestuia , a probarii dreptuluistrain si a corectei aplicari

3) dupa pronuntarea hotararii judecatoresti sau arbitrale se puneproblema recunoasterii efectelor acesteia si pe teritoriul altortari decat tara instantei care a dat aceasta solutie

28

In aceasta privinta, o hotarare judecatoreasca isi vaproduce efectele specifice pe teritoriul unui alt stat dacainstanta de judecata a aplicat legea normal competenta , chiardaca aceasta lege este o alta lege decat lex fori.

Determinarea dreptului aplicabul contractului se poateface :

a) intr-o maniera subiectiva, prin alegerea dreptului aplicabilcontractului chiar de partile contractanteb) intr-o maniera obiectiva prin utilizarea unor criteriiobiective de localizare a unui contract in spatiul unor sistemede drept

1) Determinarea dreptului aplicabil c.c.i. prin vointapartilor

Numai in materia c.c.i. partile contractante auposibilitatea sa aleaga legea aplicabila acestuia. In prezent,paritle contractante utilizeaza foarte des aceasta posibilitate,evitand conflictul de legi.

Posibilitatea partilor contractante de a alege legeaaplicabila contractului este recunoscuta de toate sistemele dedrept si evident si de legea romana ( art. 73, L 105/1992),potrivit careia contractul este suspus legii alese prin consensde catre parti, cu conditia ca aceasta alegere sa rezulte dinalte circumstante ale contractului.

Se considera ca alegerea legii aplicabile contracteluluiindeplineste functia unei norme conflictuale numita lex voluntatis,insa lex voluntatis chiar este o norma conflictuala de dreptprivat in temeiul careia partile deterina legea de drept privatin temeiul careia partile determina legea aplicabilacontractului.

Fundamentul alegerii dreptului aplicabil contractului ilreprezinta libertatea de vointa a partilor. Cata vreme contractuleste incheiat prin manifestarea de vointa a partilor este firescca acestea sa isi exprime vointa si in privinta legii aplicabilecontractului lor.

Prin dreptul aplicabil contractului vom intelege intreguldrept material al unui sistem de drept, cu excluderea aplicariinormelor conflictuale, aceasta deoarece rolul clauzei electio juris ,

29

este acela de a evita conflictele de legi si aplicabilitateanormelor conflictuale.

a) Limitari aduse dreptului partilor de a alege dreptul aplicabilcontractului

a1) Exceptia de ordine publica

Problema ordinii publice se pune numai in cazul in care lexcauzae este o lege straina de lex fori. Numai in aceasta situatie sevor aprecia principiile fundamentale ale legii tarii foruluiraportului la dispozitiile legii straine.

Atunci cand dispozitiile legii straine aplicabilecontractului contravin principiilor fundamentale ale lex fori ,solutia este inlaturarea, neaplicarea acelor dispotii din legeastraina care contravin ordinii publice din tara forului.

a2) Frauda la lege

In aceasta materie, prin frauda la lege, se intelege aceaoperatiune prin care partile isi creaza cu intentie frauduloasaacele circumstante si imprejurari ce pot determina aparitia unuiconflict de legi si aplicarea unei alte legi decat legea normalcompetenta prin alegerea dreptului aplicabil.

Modificarea punctului de legatura, reprezinta procedeul celmai frecvent utilizat in crearea conflictelor de legi , in modartificial.

Ex. Un c.c.i., in mod obisnuit , una dintre parti se deplaseazain strainatate si in temeiul acestui aspect, partile contractantealeg legea aplicabil contractului legea tarii pe teritoriulcareia sa aflat una din partile contractante ( ofertant ),considerand contractul ca fiind internatinal.

Sanctiunea este inlaturarea legii aleasa de parti,contractul urmand sa fie guvernat de legea ce se va stabiliutilizand dispozitiile normelor conflictuale obiectiv

a3) Contractele fara lege

Potrivit unei conceptii subiectiviste in care se exacerbeazaprincipiile autonomiei de vointa a partilor contractante, acesteaau posibilitatea de a-si reglementa contractul fara nici o

30

referire la legea vreunei legi, independent de orice sistem dedrept.

Aceasta conceptie nu a fost primita, avand in vedere cavointa partilor repreznta vointa juridica, numai daca legea daacest statut.

Nu exista drepturi subiective decat daca acestea sunt datede un drept pozitiv.

Forta vointei partilor (ex. cea indicata de art. 969 C.civ.)este data si recunoscuta de lege. Prin urmare, vointa juridica apartilor contractului este derivata. Deci nu poate exista nici uncontract fara lege.

In toate sistemele de drept s-a pus problema daca partilecontractului au posibilitatea de a alege ca drept aplicabilc.c.i. legea unei tari cu care contractul nu are nici o legatura.

Toate sistemele de drept recunosc aceasta posibilitate.

JUSTIFICAREA ACESTEI POSIBILITATI

Inexistenta unei restrictii legale ( in legea nr.105/1992), nu exista aceasta restrictie, interesulparitlor de a alege cea mai moderna si completa lege,legaturii stranse de natura economica intre contracte, silegea unei anumite legi.

In practica, se citeaza ca exemplu, cel de-al 2-leaRESTATEMENT ( SUA, 1971), ce da posibilitatea partilorcontractante de a alege ca lege a contractului orice legestraina, cu limitarile ce tin de ordinea publica si frauda lalege si cu conditia ca aceasta alegere sa fie rezonabila, insensul ca intre tara dreptului strain aplicabil si contractexista o legatura stransa, precum si atunci cand legile normalcompetente ar fi ineficiente sau inadecvate.

In situatia alegerii dreptului strain...

Exista situatia cand partile fac referire la o anumita legesau la dispozitiile din lege, nu ca lege a contractului ci calege ce completeaza, precizeaza continutul contractului.

Altfel spus, in loc sa copieze una sau mai multe dispozitiiale legii unui stat, partile fac referire la acesta, indicand caele se aplica in ceea ce priveste anumite efecte ale contractuluisau tuturor efectelor contractului.

31

Procedand in acest fel, partile nu aleg legea aplicabilacontractului si pentru determinarea acesteia se va apela lanormele conflictuale obiective ale tarii forului.

Atunci cand partile indica in contractul lor ca acesta saupreovederi ale acestuia sunt guvernate de UZANTELE COMERCIALEINTERNATIONALE ( Incoterms, publicatii ICC etc ), dintr-un anumitdomeniu sau de pe un anumit teritoriu sau fac referire laaplicarea unor conditii generale sau contracte tip, nu aleg legeaaplicabila contractului.

In cazul in care uzantele sau conditiile generale nu continprevederi intr-o anumita directie, se vor aplica prevederilelegii contractului stabilita conform normelor conflictualeobiective, iar nu principiile sau prevederile legale de peteritoriul tarii institutiei emitente a uzantelor sau conditiilorgenerale.

Cu toate acestea , exista practica arbitrala ce nuanteazaaceasta solutie. Se considera astfel ca ne aflam in fata uneiclauze “pacte de lege utenda”, atunci cand partile indica aplicareaprincipiilor generale ce guverneaza si caracterizeaza dreptulcomercial international, fara referire la vreo lege nationala.

In acest caz, s-a statuat ca ne aflam in fata alegeriidreptului aplicabil, aflandu-ne in situatia de a aplicaprincipiile contractelor comerciale internationale emise deUNIDROIT (Roma).

In cazul alegerii dreptului aplicabil contractului, ca legestraina, de legea forului, se ridica 2 probleme de importantamajora :1) regimul juridic al legii straine2) proba legii straine

Se considera unanim ca legea straina de legea foruluiaplicabila se bucura de exact acelasi regim juridic ca si legeaforului, judecatorul avand aceeasi obligatie in stabilireaadevarului juridic.

Insa, prezumtia cunoasterii legii de catre judecator ( juranovit curia) nu se mai aplica.

In aceasta situatie, partile au obligatia de a face probadreptului strain prin prezentarea legilor incidentale, atestateca atare de Ministrului Justitiei si Ministrului de Externe altarii in care au fost emise aceste legi. Exista posibilitateaaplicarii din oficiu a dreptului strain, caz intalnit insolutionarea litigiilor prin intermediul arbitrajului.

32

In cazul in care nu se poate face proba dreptului strain,solutia nu este respingerea cauzei ci aplicarea legii determinatade normele conflictuale sau a legii forului.

Determinarea dreptului aplicabil contractului in lipsa alegeriilui prin vointa partilor

Daca partile contractului nu aleg legea aplicabila acestuia,el va fi determinat cu ajutorul normelor conflictuale obiectiveale tarii forului. Criteriile de determinare a legii contractuluistabilite in functie de anumite puncte de legatura continute sioferite de normele conflictuale, sunt in majoritatea sistemelorde drept identice.

Astfel, va fi legea aplicabila contractului, legea tarii cucare contratul are cele mai stranse legaturi, instituindu-seprezumtia celei mai stranse legaturi, cu tara in care debitorulprestatiei caracteristice are in momentul incheierii contractuluiresedinta , fdc, sau sediul statutar.

Insa, in cazul vanzarii sau inchirierii unui bun imobil,legatura cea mai stransa este cu tara in care se afla situatimobilul.

Prin prestatia caracteristica intelegem :

-> prestatia partii care in temeiul unui contract de vanzare saua unui contract similar, instraineaza un bun mobil – prestatiapartii care in temeiul unui contract de inchiriere sau a altuiasimilar , pune la dispozitia, folosinta unui bun mobil

-> prestatia mandatarului, depozitarului, antreprenorului si ingeneral, a partii care se obliga sa execute anumite servicii

-> prestatia garantului dintr-un contract de garantie sau altelesimilare.

Aceasta prezumtie poate fi rasturnata, inlaturata dacapartile dovedesc ca din alte circumstante rezulta legaturi maistranse cu alta lege.

In cazul in care legea aplicabila contractului, nu poate fideterminata cu ajutorul prestatiei caracteristice, se va aplicalegea locului incheierii contractului.

Domeniul de aplicare a legii contractului

33

Legea aplicabila contractului, fara a distinge in functie demodalitatea determinata, se va aplica urmatoarelor aspecte :

- stabilirii naturii juridice a contractului si interpretariiclauzelor acestora

- executarii contractului- consecintelor neexecutarii- raspunderii partilor pentru aceasta neexecutare- cauzelor de nulitate

In ceea ce priveste executarea contractului, creditorul areobligatia sa se conformeze legii locului executarii contractului,in ceea ce priveste prevenirea sau inlaturarea neexecutariiprecum si in privinta reducerii efectelor prejudiciabile aleneexecutarii.

Conditii de forma ale contractului

Sunt supuse legii contractului. Cu toate acestea , dacapartile nu au respectat conditiile de forma prevenirii de lexcontractus, contractul se va considera valabil dpdv al formeiacestuia daca :

- partile contractante aflate in state diferite in momentulincheierii contractului au indeplinit conditiile de formaprevazute de legea unuia din aceste state

- reprezentantul uneia din partile contractante a indeplinitconditiile de forma, prevazute de legea statului in care seafla in momentul incheierii contractului

Limba contractului

Reprezinta un aspect esential al acestuia, avand in vedere canotiunile utilizate vor avea sensul sau semnificatia juridicadata de limba utilizata.

In contractele comerciale internationale, se precizeaza limbacontractului.De regula, in contractele comerciale internationale, se indica

expres limba contractului, astfel incat partile sa cunoasca inmomentul incheierii acestuia, continutul lor cu exactitate.

Clauzele generale ale contractelor comerciale internationale

34

Clauze privind identitatea partilorIn aceste clauze se vor indica toate atributele de

identificare ale partilor contractante :Clauze privind :

- marfa/ serviciul ce face obiectul contractului-> indicarea exacta a tipului de marfa, criteriilor de

determinare a acesteia si a caracteristicilor ei, in cazulmarfurilor determinate generic ce se vor produce/ achizitiona decatre vanzator

-> cantitatea marfii, locul, momentul si criterii dedeterminare a acestora

-> in practica comerciala internationala se utilizeaza si‘clauze de toleranta’ cantitativa cu precizarea unui procent ex.10% din cantitatea de marfa, ce poate fi mai mare sau mai mica cuconditia incadrarii in aceasta limita de toleranta sau procent.

Aceasta clauza este de importanta sub aspectulraspunderii contractuale, astfel incat daca se livreaza ocantitate de marfa in limita de toleranta, cumparatorul nu va fiobligat sa plateasca un pret suplimentar si daca vanzatorul predao cantitate mai mica de marfa ce se incadreaza in limita detoleranta, el nu va fi obligat sa plateasca despagubiricumparatorului.

- receptionarea marfii -> locul si momentul controlului si receptiei marfii la

producator, in port, in vama , la cumparator, persoanaimputernicita sa realizeze receptia, partea care suportacosturile receptiei

- reclamatiile privind calitatea si cantitatea marfurilor-> termenul de depunere a acestor reclamatii, formele in

care se concretizeaza reclamatiile, procedura de solutionare aacestora, documentele ce trebuiesc atasate, obligatiile partilorpana in momentul solutionarii reclamatiei.

- garantarea calitatii marfii -> clauze privind termenul de garantie, privind modalitatile

si persoanele ce au obligatia de a inlatura nonconformitatilemarfii

- executarea obligatiilor partilor

35

-> clauze privind termenul de livrare/ locul livrarii/partea ce are obligatia sa incheie contractul de expeditie sautransport; privind persoana ce are obligatia sa suporte pretultransportului si al asigurarii marfii

- pretul marfii-> in acest tip de clauze pretul va fi indicat atat pe

unitate cat si global, partile avand posibilitatea alegerii unuipret determinabil

- modalitati de plata a pretului-> partile au posibilitatea de a alege intre una din

modalitatile de plata in comertul international :- prin compensatie- prin numerar- prin titluri de valoare- prin ordin de plata- plata documentara

Plata prin compensatie

Se realizeaza fie in baza acordurilor de cliringinterguvernamentale, fie in baza unor conventii de barterincheiate intre persoane particulare.

Compensatia, ca modalitate de plata intervine la nivelinternational intre persoane juridice sau grupuri de persoanejuridice ce incheie contracte comerciale internationale, fara caaceasta modalitate de plata sa fie conditionata de existenta unoracorduri guvernamentale. La nivel international, plata princompensatie atinge valori foarte ridicate si priveste toategenurile de produse. Companii multinationale au departamentespecializate in plata prin compensatie, au aparut firmespecializate in compensatie si marile banci au toate departamenteprivind plata prin compensatie.

Acordurile de cliringReprezinta o intelegere intre guvernele a doua sau mai multe

state in baza careia se opereaza o compensare a creantelornascute din livrari de marfa si prestari de servicii reciproce,fara a exista transfer de valuta.

Partile contractelor incheiate in baza unui asemenea acordguvernamental pot stabili marfa si pretul si nu pot stabilimoneda de plata ce va fi intotdeauna moneda de cliring.

36

Raporturile juridice se stabilesc nu numai intre partilecontractului, ci si intre state si intre bancile desemnate sacontabilizeze operatiunile aferente compensarilor.

Pretul contractului nu va fi primit direct de catre furnizorci va avea destinatia conturilor de cliring la bancile desemnate,banci ce vor achita furnizorilor pretul in moneda locala.

Ca si efect al platii prin compensatie, au aparutoperatiunile si firmele de SWITCH. Firma de SWITCH preia marfa dela un beneficiar al platii prin compensatie pe un pret mai redus( disagio) si o revinde persoanelor interesate. Beneficiarulinitial al marfii nu are nevoie de ea si nu doreste sa ovalorifice singur.

Ordinul de plataReprezinta dispozitia unei persoane catre banca la care are

un cont de a vira o suma de bani in contul unei alte persoane,deschis la aceeasi banca sau la o alta banca.

Plata prin acreditiv documentarIn aceasta materie, ICC a codificat uzantele comerciale

internationale din domeniu sub forma publicatiei nr. 500.Prin acreditiv documentar = orice aranjament prin care o

banca (emitenta) , actinand potrivint instructionilor unuiordonator, plateste sau se obliga sa plateasca unei tertepersoane sau la ordinul acestuia ( beneficiar) o suma de bani,sau negociaza titluri de valoare in schimbul platii sauautorizeaza o alta banca sa faca aceasta plata sau negocierea,toate in schimbul predarii documentelor cu conditia ca acestea safie conforme cu prevederile din acreditiv.

Plata prin INCASSO documentarReprezinta operatiunea prin care, o banca, actionand

potrivit instructiunilor date de clientul sau, negociazadocumentele comerciale si / sau financiare, schibmul platiipretului contractului sau in schimbul acceptarii platii pretului.

Documente comerciale: factura, conosamentul, alte documentede proprietate

Documente financiare: cambie, bilete la ordin, cecuri,chitante

Scopul incasso-ului este remiterea documentelor comercialein schimbul pretului.

37

Clauze privind raspunderea contractualaIn contractele com.int. partile trebuie sa stipuleze clauze

sanctionatorii pentru situatiile de neexecutare ale obligatiilorcontractuale sau/si executare neconforma a acestora. Acest lucruse realizeaza prin inserarea clauzelor penale – penalitati ptintarziere in executare sau/si penalitati pentru neexecutare sauprin caluze privind forta majora.

Clauza SOLVE ET REPETE In comertul international, aceasta clauza se utilizeaza cu

urmatoarea semnificatie :

- debitorul obligatiilor contractuale : debitorul platii pretuluinu poate invoca exceptia de neexecutare si nu poate solicitarezolutiunea contractului in cazul in care cealalta parte nu isiexecuta obligatia asumata decat dupa ce isi executa obligatia sa(solve – plateste ).

- Dupa executarea obligatiei sale, el isi va putea exercitadrepturile avand posibilitatea de a dobandi, recapata propria saprestatie ( repete)

Clauze privind solutionarea litigiilorIn comertul international, litigiile nascute din derularea

contractelor se solutioneaza in principal prin intermediularbitrajului ( prin inserarea de clauze compromisorii incontracte ....)

Clauze de mentinere a valorii contractului

a) Clauza de indexare a pretului contractului

-> se urmareste a se inlatura riscul fluctuatiei preturilor

38

Partile recurg la un etalon (aur, un anumit tip de valuta)ce are o anumita valoare in momentul incheierii contractului,acesta sa fie determinat in functie de valoarea etalonului alesde parti

b) Clauza de revizuire a pretului contractului

-> Pretul componentelor pretului final ( manopera, transport,materii prime si altele sunt fluctuante ).

Pentru a se evita riscurile contractuale generate de acestaspect, paritle pot introduce in contract o clauza in baza careiaprestatorul/ vanzatorul sa aiba dreptul de a revizui pretulcontractului in toate situatiile in care preturile componenteloracestuia se maresc. De regula, se utilizeaza formule matematicede revizuire, multe din ele incluse in reglementarile aleautoritatilor contractante.

c) Clauza de consolidare valutara/ clauza valutara

Prin aceasta clauza , partile doresc eliminarea riscurilorgenerate de fluctuatiile paritatii dintre moneda de cont ( Euro,$) si moneda de plata ( leul ). A In acest sens, partile pot stabili fie o paritate fixa, fieo paritate maxima, fie o paritate minima.

Clauze de adaptare a contractelor

a) Clauza ofertei concurente

In baza acestei clauze, vanzatorul/ prestatorul se obligafata de beneficiar sa-i furnizeze marfa sau servicii in aceleasiconditii oferite beneficiarului de catre un alt comerciantconcurent.

Suntem in prezenta unui contract perfect incheiat (stabiliteconditiile privind marfa si pretul si dupa o anumita perioada detimp, cumparatorul/ beneficiarul serviciului primeste de la unconcurent al vanzatorului/prestatorului de servicii o oferta maibuna: o cantitate mai mare de marfa pentru acelasi pret/ pret maimic; o calitate superioara a marufrilor).

In aceasta situatie, beneficiarul clauzei are obligatia de aanunta pe promitent cu privire la existenta si continutul oferteiconcurente. Promitentul are posibilitatea de a accepta ofertaconcurenta ( automat, sau dupa negociere in functie de

39

prevederile contractului ), caz in care contractul se va executain continuare in forma modificata sau va putea respinge ofertaconcurenta, caz in care contractul va fi reziliat sau suspendatcu posibilitatea beneficiarului de a incheia un alt contract cucomerciantul contractant si fara obligatia de a despagubi pepromitent.

Probarea ofertei concurente reprezinta o problema dificilasi trebuie intotdeauna realizata pentru a evita abuzurilebeneficiarului.

De cele mai multe ori, oferta concurenta este confidentialasi pentru probarea acesteia se recurge la serviciile unei tertepersoane ce va confirma / infirma existenta si continutulofertei.

Aceasta clauza poate fi stipulata in favoarea ambelor particontractante.

b) Clauza clientului cel mai favorizat

Prin aceasta clauza, vanzatorul/ prestatorul se obliga saacorde cumparatorului sau beneficiarului exact aceleasi conditiipe care le ofera unui alt partener contractual intr-un contractincheiat ulterior, cu conditia ca acest contract sa fie maifavorabil, sa contina prevederi mai avantajoase in ceea cepriveste pretu/ calitatea/ cantitatea marfurilor si serviciilorutilizate. (contractul initial se modifica in functie decontractul ulterior).

Promitentul are obligatia de a anunta pe beneficiarulclauzei cu privire la incheierea unui alt contract in conditiilemai favorabile si are obligatia de a opera automat modificarilein contractul initial. In caz contrar, beneficiarul clauzeiputand solicita rezilierea contractului cu plata de despagubiri.

9.01.XII, 2008

c) Clauza de forta majora

Includerea clauzei de f.majora in randul clauzelor de adaptare a c.c.i. se justifica prin efectele produse de forta majora asupra conditiilor contractuale :

suspendarea acestora pe perioada de actiune a fortei majore

40

activarea ulterioara a contractelor cu posibilitatea modificarii conditiilor contractuale

De regula, in comertul international, partile contractante apeleaza la arbitraj pt determinarea oportunitatii adaptarii contractului dupa incetarea cazului de forta majora.

In toate c.c.i. se include aceasta clauza, incercandu-se definirea ei cat mai completa pentru evitarea dificultatilor si aneintelegilor.

In prezent, partile combina definirea sintetica a fortei majore “se considera caz de f.majora orice imprejurare intervenita dupa incheierea contractului, urmare a unor evenimente extraordinare, imprevizibile si insurmontabile, independente de vointa partilor contractante, ce pune una din partile contractante in imposibilitate absoluta de executare a obligatiilor contractuale”, cu definirea analitica a fortei majore, prin care se enumera toate imprejurarile care pot constitui cazuri de forta majora : embargo-ul, mobilizarea, interdictia transferului de devize , cutremure etc.

Partea contractanta aflata sub imperiul fortei majore trebuie sa anunte cocontractantul despre aceasta imprejurare cu respectarea intocmai a conditiilor termenelor si modalitatilor specificate in contractele lor. In caz contrar, acest contractantva fi obligat sa despagubeasca partenerul pentru toate prejudiciile cauzate prin nerespectara procedurilor.

O alta conditie necesara pentru producerea efectelor specifice actiunii fortei majore este aceea a dovedirii existententei cazului de forta majora ( de regula, prin certificate emise de Camerele de Comert si Industrie ).

Cazurile de forta majora notorii ( ex. razboaie etc), nu trebuiesc dovedite. In toate cazurile, chiar daca exista cazuri de forta majora, partea ce il invoca trebuie sa se fi aflat ea sub imperiul fortei majore.

d) Clauza de hardship

O schimbare esentiala a circumstantelor in care a fost incheiat un contract poate determina incetarea contractului, suspendarea acestuia sau revizuirea, adaptarea lui. In dreptul roman, teoria impreviziunii nu are o consacrare legala, ci numai conventionala.

41

NOTIUNEPrin situatie de hardship, intelegem toate acele situatii,

evenimente, imprejurari ce intervin dupa incheierea contractului,care sunt independente de vointa partilor contractante si nu au putut fi prevazute de acestea si de nici o alta persoana rezonabila si prudenta aflata in aceeasi situatie prin care se cauzeaza o ingreunare substantiala a obligatiilor uneia dintre parti, efecte prejudiciabile ce nu ar fi fost echitabil sa fie suportate integral de acea parte contractanta.

Ex. barilul de petrol, in anul 2000 = 40 $ ; in anul 2008 = 100 $Clauza de hardship = sa se vanda la 70 $ ( nu se poate stii cum va creste in 8 ani )

( La forta majora, o parte este in imposibilitate absoluta de neexecutare, la hardship poate sa-si execute, dar dificil ).

Partea aflata sub imperiul situatiei de hardship are obligatia de a anunta cocontractantul atat cu privire la existenta hardship-ului cat si cu privire la oferta de renegociere a contractantului.

In acest caz, cealalta parte are urmatoarele posibilitati :

-> sa refuze acceptarea situatiei de hardship, caz in care, fie contractatul va inceta, fie va continua in forma existenta, fie se va recurge la arbitraj

-> cocontractantul accepta situatia de hardship, dar refuza oferta de renegociere a contractului (conditiile acestei oferte).In acest caz, urmeaza negocieri sau se va recurge la arbitraj

-> cocontractantul accepta harship-ul si oferta de modificare a contractului urmand ca acesta sa se deruleze in forma modificata.

Hardship-ul trebuie dovedit de partea care il invoca, iar diferenta dintre f.majora si hardship este aceea in baza careia partea aflata sub imperiul hardship-ului isi poate exercita obligatiile asumate cu foarte mare greutate, in timp ce in cazul fortei majore, partea aflata sub imperiul acestea se afla in imposibilitate absoluta de executare a obligatiilor.

42

Aribtrajul comercial international

Arbitrajul comercial international este o institutiejuridica prin intermediul careia litigii actuale / viitoare sesolutioneaza de catre persoane investite cu aceasta sarcina decatre partile unui contract ce a generat/ este posibil sagenereze un litigiu.

Prorogarea conventionala a competentei, sustragerealitigiilor de sub competenta institutiilor judiciare statale prinvointa partilor reprezinta caracteristica esentiala aarbitrajului.

Clasificarea arbitrajului

1) Dupa criteriul organizatorica) a. ad-hoc – prin care litigiul este solutionat de

tribunalul arbitral ce nu beneficiaza de o structuraorganizatorica preexistenta.

b) a. institutionalizat – se desfasoara prin intermediulunor institutii ( Curti de arbitraj ), ce beneficiaza destructura organizatorica si administrativa proprie, deregulamente de procedura proprii.

Tribunalul arbitral exista in cazul ambelor tipuri dearbitraj.

2) In functie de puterea arbitrilor de a statuaa) arbitraj de drept – arbitrii solutionand litigiul cu

aplicarea stricta a normelor de dreptb) arbitraj in echitate – arbitrii solutioneaza litigiul cu

aplicarea principiilor de echitate specifice comertuluiinternational, insa cu respectarea normelor de drept de ordinepublica ( a principiilor fundamentale ale dreptului ).

Partile unui litigiu sunt cele care stabilesc modalitati desolutionare a acestora.

3) In functie de competenta curtilor de arbitraja) a. general – cu competenta generala, desfasurat de C.de

arbitraj com. int. Bucuresti; de C. de arb. De pe langa C.de.Com.International de la Paris, Zurich etc.

43

b) a. specializat – pe domenii specializate desfasurate decurti de arbitraj specializate cum sunt cele de arbitraj maritimde la Londra si Moscova.

Caracterle arbitrajului comercial international

Prin compararea arbitrajului si a institutiilor judiciare/statale, rezulta si asemenari dar mai ales deosebiri, acestea dinurma constituindu-se in caracteristici ale arbitrajului :

1) Caracterul nestatal, privat

- instantele de judecata isi exercita functia de a impartidreptatea in temeiul suveranitatii care le-a creat, tribunalularbitral statueaza in temeiul vointei partilor, arbitrajul are uncaracter privat.

- aceasta caracteristica produce consecinte in ceea cepriveste puterile arbitrilor. Arbitrii nu beneficiaza de imperium– posibilitatea de constrangere a partii recalcitrante, neavandmijloace de coercitie ( fiind nevoiti sa apeleze in acest scop lainstanta judecatoreasca statala ) ( in cazul obligatiilor de a facesi a nu face, se respinge cerea de arbitrare ).

2) Caracterul voluntar

- in instantele judecatoresti statale, reclamantul isi poatevalorifica pretentiile fara a cere acordul celeilalte parti, intimp ce, in fata tribunalului arbitral, reclamantul nu poateformula cerere de arbitrare fara existenta unui acord prealabilal celeilalte parti, fara existenta consimtamantului expres alacesteia sub forma conventiei de arbitra

44