Design-ul instruirii asistate de calculator

Particularităţi ale proiectării lecţiilor

desfăşurate cu ajutorul ordinatorului

Predarea cu ajutorul ordinatorului – portofoliul electronic al profesorului

Evaluarea în contextul IAC

Conceperea, organizarea şi implementarea unei lecţii desfăşurate cu ajutorul ordinatorului ridică mult mai multe întrebări decât proiectarea şi organizarea unei lecţii tradiţionale.

• cine va crea şi va îmbunătăţi materialul electronic utilizat?

• ce deprinderi tehnice le sunt necesare elevilor pentru a putea accesa acest material?

• cine va oferi elevilor un feed-back optim?

• cât timp va fi alocat pentru oferirea de feed-back?

• cât de comprehensiv trebuie să fie materialul oferit şi care este gradul de dificultate optimă a sarcinilor?

• cât de uşor ajung elevii la formarea de atitudini, deprinderi şi capacităţi, la obţinerea performanţei în învăţare?

• care este modalitatea optimă de evaluare a elevilor?

• cât este de plăcut pentru elev să lucreze on-line?

Întrebările obişnuite pe

care şi le adresează iniţiatorul unei lecţii

desfăşurate cu ajutorul

ordinatorului sunt:

Atunci când se construiesc site-uri educaționale, ISO (Organizaţia Internaţională pentru Standardizare) a propus un nou standard pentru ca WEB-ul să poată fi utilizat la parametri

optimi în activitatea instrucțională. Acest standard vizează următoarele componente:

•care este scopul site-ului sau al conţinuturilor şi cum pot fi acestea înţelese de către utilizatori;

scop şi strategii

•care este modelul conceptual; conţinut şi

funcţionalitate

•cum poate fi organizat conţinutul astfel încât toţi utilizatorii să poată naviga cu uşurinţă;

navigare şi interacţiune

•ce design să aibă paginile individuale astfel încât toţi elevii să poată utiliza informaţia.

prezentare şi design media

• problema tehnologică şi cea privind alfabetizarea informatică; există încă unele şcoli care nu au dotarea tehnică necesara, după cum există şi elevi şi profesori care nu au suficiente cunoştinţe tehnice privind utilizarea computerului;

• practicile manageriale şi de comunicare limitate ; lipsa feed-back-ului imediat, posibila ambiguitate a cerinţelor, insuficienţa explicaţiilor individuale.

Pe parcursul desfăşurării acestei activități se pot ivi şi multe dificultăţi. În

dezvoltarea IAC ca metodă didactică se

pot apare două obstacole

importante:

Dacă problema tehnologică ţine de dotările instituţiilor de învăţământ, practicile manageriale şi de comunicare ţin strict de dimensiunea organizării şi proiectării lecţiei derulate cu sprijinul

calculatorului, dar şi de un design instrucţional de calitate.

Ca şi în cadrul lecţiilor tradiţionale, unele lecţii desfăşurate cu ajutorul ordinatorului presupun cunoştinţe prealabile, altele încep cu explicarea bazelor acelei discipline.

În mediul virtual se pot realiza prezentări mult mai interactive, precum şi demonstraţii şi simulări cu un mare impact în rândul tinerilor.

Trecerea de la o etapă la alta se face în urma evaluării (prin teste clasice sau realizate cu ajutorul ordinatorului), iar în cazul în care un elev nu îndeplineşte condiţiile de promovare, profesorul va stabili împreună cu acesta un program de recuperare a materiei.

Spre deosebire de lecţiile tradiţionale, în care profesorul alocă un timp destul de consistent evaluării, în cadrul lecţiilor desfăşurate cu ajutorul ordinatorului, acesta poate corecta automat anumite tipuri de teste.

În acelaşi timp, elevul poate fi verificat din toată materia dacă, după fiecare capitol, programatorul propune teste / exerciţii de verificare.

În plus, se pot realiza mult mai multe aplicaţii virtuale ale informaţiilor teoretice, elevii primesc mai rapid feed-back, calculatorul fiind un instrument de motivaţie şi stimulare a curiozităţii.

Proiectarea unei lecţii desfăşurate cu ajutorul ordinatorului conţine clasicul algoritm al proiectării propus de Gagne şi Briggs care este folosit cu succes şi în activitatea de proiectare clasică. Conform algoritmului clasic al proiectării, profesorul pleacă de la câteva întrebări:

•Se referă la obiectivele avute în vedere.

•Acestea sunt atât informative, cât şi formative; accentul ar trebui pus pe cele formative ce includ formarea gândirii critice, dezvoltarea capacităţii de analiză, sinteză, generalizare, comparaţie etc.

•Obiectivele se exprimă în sarcinile pe care elevii le au de îndeplinit, cu scopul de a-şi însuşi anumite informaţii şi de a-şi forma deprinderi şi capacităţi;

•Ordinatorul îl poate ajuta pe profesor în urmărirea strictă a obiectivelor propuse

Ce voi face?

• Ce conţinuturi vor fi transmise.

• Schimbarea rolului profesorului (din cadrul lecţiei tradiţionale) din simplu exponent al materiei în facilitator al educaţiei nu se poate realiza fără o prelucrare a informaţiilor prezentate cu ajutorul ordinatorului.

• În acest sens, elevul trebuie obişnuit să caute informaţia (folosind ordinatorul sau Internet-ul), să o analizeze critic şi să o utilizeze în contexte adecvate.

Cu ce voi

face?

• Ce strategie didactică va fi folosită.

• Se ştie că utilizarea unor metode active, centrate pe rezolvarea de probleme, cât şi utilizarea unor mijloace de învăţământ adecvate (calculator, imagini, grafice) – sporesc înţelegerea conţinutului predat şi conduc spre trăinicia informaţiilor întipărite.

• Strategia utilizată în contextul utilizării computerului este centrată pe un design atractiv şi interactiv ce facilitează comprehensiunea informaţiei şi conduce la mai buna sa reținere.

Cum voi

face?

• se referă la evaluarea rezultatelor prin raportare la obiectivele propuse iniţial.

• În cadrul modelului clasic, acest moment poate fi realizat imediat (prin diferite modalităţi de obţinere a feed-back-ului elevilor) sau amânat (în momentul evaluării elevilor, în perioada examenelor).

• Utilizând ordinatorul evaluarea rezultatelor predării este mult mai facilă şi facilitează reglarea şi optimizarea întregului proces didactic.

cum voi şti dacă

am realizat ceea ce mi-

am propus?

Etapele desfăşurării unui lecţii desfăşurate

cu ajutorul ordinatorului sunt

cele clasice:

• captarea atenţiei prin diferite mijloace (film, imagine grafică, animaţie, sunet);

• anunţarea temei şi a obiectivelor;

• reactualizarea cunoştinţelor anterioare, cu scopul de a face o legătură între acestea şi cele ce urmează a fi predate;

• prezentarea noului conţinut într-o formă atractivă, cu explicarea termenilor-cheie;

• obţinerea performanţei elevilor (verificarea electronică);

• furnizarea feed-back-ului , asigurarea retenţiei şi transferului cunoştinţelor (de către profesor cu ajutorul ordinatorului).

• dirijarea învăţării;

• obţinerea performanţei;

• asigurarea feedback-ului;

• intensificarea retenţiei;

• evaluarea cunoştinţelor.

Calculatorul poate fi utilizat în timpul orei în orice etapă a lecţiei:

Se impune astfel renunţarea la formele de învăţământ pasive bazate pe simpla comunicare a informaţiei şi favorizarea unor

metode care să dezvoltarea gândirii ştiinţifice a elevului folosind analogia, modelarea,instruirea diferenţiată, toate acestea

aplicabile cu ajutorul calculatorului.

Plecând de la prezentarea propusă de I. Cerghit (1997) metodele pedagogice pot fi regândite în contextul utilizării ordinatorului în

cadrul orei:

•prezentarea structurată a materialelor nu se va baza doar pe hypertext, ci va include şi un domeniu de experienţe senzoriale interactive, cu elemente multimedia;

•se vor utiliza dicţionare electronice și enciclopedii on-line pentru termenii noi;

•acolo unde este posibil, se vor utiliza modelarea, simularea şi experimentarea unor procese;

•procesul de evaluare şi autoevaluare va avea continuitate; lecţia va conţine teste de evaluare şi autoverificare după fiecare capitol;

•lecţiile desfăşurate cu ajutorul ordinatorului trebuie să fie integrate într-un curriculum bine înţeles şi specificat explicit, care să includă în mod clar obiectivele, descrierea conţinutului, metodele de predare şi învăţare, temele, proiectele, precum şi metodele de evaluare;

Faţă de lecţia tradiţională,

proiectarea unei lecţii desfăşurate

cu ajutorul ordinatorului

trebuie să aibă în vedere anumite

aspecte specifice, ce pot

fi sintetizate astfel:

• interfaţa lecţiei on – line trebuie să fie bine proiectată astfel încât interacţiunea om – calculator să nu fie un motiv de insucces; acolo unde este cazul, aplicaţiile vor fi însoţite de „help”-uri , care vor permite înţelegerea parcurgerii materialelor, explicarea conceptelor;

• dezvoltarea unor lecţii desfăşurate cu ajutorul ordinatorului necesită colaborarea între profesori, proiectanţii lecţiei, administratorii reţelelor şi service;

• lecţiile desfăşurate cu ajutorul ordinatorului trebuie să integreze în mod unitar diferite programe care să corespundă diferitelor stiluri de învăţare ale elevilor.

Faţă de lecţia tradiţională,

proiectarea unei lecţii desfăşurate

cu ajutorul ordinatorului

trebuie să aibă în vedere anumite

aspecte specifice, ce pot

fi sintetizate astfel:

•identificarea nevoilor elevilor şi a deprinderilor tehnice pe care le posedă;

•stabilirea scopurilor generale ale lecţiei;

•analiza scopurilor pentru a determina deprinderile, capacităţile, cunoştinţele şi atitudinile pe care elevii le pot achiziţiona;

•identificarea obiectivelor instructiv – educative ale lecţiei;

•dezvoltarea strategiilor de învăţare on-line sau cu ajutorul ordinatorului;

•dezvoltarea instrumentelor de evaluare cu ajutorul calculatorului;

•dezvoltarea site-ului WEB sau a conţinuturilor, bazate pe materiale instrucţionale;

•identificarea (în urma evaluării formative şi sumative) a deficienţelor în predare şi adunarea datelor cu scopul de a le corecta şi de a le face mai eficiente.

Într-o lucrare relativ recentă (Enciclopedia

învățării on-line) R. Aisami

propune respectarea

unor principii – cheie pentru design-ul unei

lecţii desfăşurate cu

ajutorul ordinatorului:

•relaţiile umane dintre profesor şi elev nu pot fi înlocuite de calculator, chiar şi în cazul în care sunt utilizate sisteme inteligente pentru instruirea elevilor;

•crearea materialelor implică un mare efort din partea proiectantului lecţiei, care deocamdată, la noi în ţară, este tot profesorul. În multe şcoli din lume crearea şi întreţinerea materialului electronic revine unui personal tehnic specializat. Au apărut şi la noi în ţară firme care oferă asemenea servicii, dar în acest caz intervine aspectul financiar;

•în acest moment nu există o normare a muncii profesorului pentru crearea unor lecţii desfăşurate cu ajutorul ordinatorului. Profesorului îi sunt retribuite doar orele în care are contact direct cu elevii, iar munca sa pentru realizarea şi întreţinerea unui site didactic, de exemplu, nu este retribuită;

•dacă pentru crearea unui manual tipărit profesorului i se recunosc drepturile de autor, nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul conceperii unor materiale instrucţionale utilizabile în contextul lecţiilor desfăşurate cu ajutorul ordinatorului.

Limite ale implementării

acestui model:

Dincolo de metodele tradiţionale de predare, o modalitate de a evidenţia competenţa didactică a unui profesor se referă la utilizarea portofoliului electronic.

Spre deosebire de portofoliul clasic, cel electronic măreşte accesibilitatea conţinuturilor prezentate (prin varietatea organizării şi transmiterii acestora: grafic, text, audio, video), fiind în acelaşi timp, mai atractiv şi mai uşor de mânuit.

Portofoliul electronic de predare reprezintă o colecţie de date ce evidenţiază munca profesorului, progresul didactic înregistrat de acesta, precum şi dezvoltarea sa profesională.

Aceste date includ: planuri de lecţie, exemple de activităţi de evaluare (formativă, sumativă, formală, informală), hărţi, tabele, grafice, fotografii, întâmplări relatate din cadrul predării şi evaluării, scrisori către părinţi, certificate de participare la activităţi de dezvoltare profesională, reflecţii asupra predării etc.

• colectarea documentelor ce pot fi utilizate în construirea obiectelor ;

• crearea obiectelor ;

• crearea cadrelor pentru utilizarea acestor obiecte în secvenţa de predare;

• selectarea planurilor de lecţie, a filmelor, fotografiilor şi obiectelor ;

• renunţarea la obiectele care sunt redundante sau nu sunt reprezentative ;

• proiectarea (stabilirea) scopurilor care pun accent pe dezvoltare ;

• reflectarea asupra procesului de predare – învăţare ;

• optimizarea obiectelor în conformitate cu standardele propuse şi asigurarea transferurilor între obiecte.

Etape în realizarea

portofoliului electronic

al profesorului:

• decizia (determinarea scopului, nevoilor şi potenţialului auditoriului, a disponibilităţii resurselor esenţiale, a propriei cunoaşteri, precum şi a deprinderilor legate de tehnologie) ;

• design-ul (selectarea celui mai potrivit software, loc de stocare şi mijloc de prezentare; crearea unui sistem care aduce obiectele şi celelalte elemente pe care le necesită portofoliul la standardele impuse de predare) ;

• dezvoltarea (încorporarea tuturor obiectelor, reflecţiilor, graficelor într-un portofoliu creativ, care este unic pentru realizatorul său);

• evaluarea (aprecierea întregului conţinut al portofoliului, a design-ului şi a formatului multimedia).

Un model mai simplu, dar nu mai

puţin eficient,

sugerează parcurgerea

a patru etape în crearea

portofoliului electronic:

Evaluarea în contextul IAC trebuie concepută astfel încât elevul să parcurgă secvenţial materia (conform principiilor instruirii programate).

Acesta nu va putea trece la secvenţa următoare dacă nu şi-a însuşit-o pe cea anterioară.

Dacă rezultatele sunt nesatisfăcătoare, elevul trebuie îndrumat spre o secvenţă ce oferă explicaţii suplimentare sau elemente de sprijin.

Fiind o cale de perfecţionare, este necesar ca evaluarea să constituie şi un prilej de întărire a învăţării, cu alte cuvinte, exerciţiile şi temele propuse în testele de evaluare să reprezinte posibilităţi de învăţare şi nu doar o modalitate de control a cunoştinţelor asimilate.

Pe lângă tipurile de evaluare cunoscute (evaluarea pe parcurs sau formativă şi evaluarea finală sau sumativă) în

contextul IAC apare şi ideea unei evaluări integrative.

•Aceasta are rolul de a examina proiectul sau programul de învăţare propus ca parte integrantă a ansamblului educaţional.

•Se are în vedere „evaluarea evaluării”, prin monitorizarea modelului de evaluare propus, măsurarea gradului în care elevul a fost satisfăcut de participarea la o lecţie desfăşurată cu ajutorul ordinatorului, examinarea timpului afectat sarcinilor de lucru, precum şi analiza cost – beneficii.

Caracteristicile evaluării integrative:

Printre cele mai eficiente metode de evaluare ce implică utilizarea ordinatorului se pot enumera: proiectul, referatul,

hărţile conceptuale, jurnalul reflexiv şi portofoliul (ce poate să le includă pe toate celelalte).