Octavian Munteanu, Vasile iarmulschi

Linguri de lut din mediul culturii Poieneşti–Lucaşeuca1

Keywords: culture Poienești-Lucașeuca, pre-Roman Iron Age, ceramic spoons, Bastarnae.Cuvinte cheie: cultura Poieneşti-Lucaşeuca, epoca preromană veche şi recentă a fierului, linguri de lut, bastarni.Schlüßeworte: Die Poieneşti-Lucaşeuca Kultur, jüngeren vorrömischen Eisenzeit, Tonlöffel, Bastarnen.

Octavian Munteanu, Vasile IarmulschiCeramic spoons from the Poieneşti-Lucaşeuca Culture

Archaeological excavations of sites of the Poienesti-Lucaseuca type unearthed numerous archaeological vestiges attributed to this culture. Among the discovered artefacts, several ceramic spoons are remarkable. Those household utensils most probably were used for eating. The studied spoons come from 11 settlements that yielded in total 16 such pieces. Some specimens were found in archaeological complexes, others were discovered in cultural strata. The closest analogies to the artefacts under discussion are described in the “Germanic” cultures, both west and east of the Oder, as well as in the ancient pre-Roman epoch and recent Iron Age.

Octavian Munteanu, Vasile IarmulschiLinguri de lut din mediul culturii Poieneşti-Lucaşeuca

Investigaţiile arheologice efectuate în siturile de tip Poieneşti-Lucaşeuca au prilejuit descoperirea a numeroase vestigii arheologice atribuite acestei culturi. Printre materiale se numără şi lingurile din lut ars, ustensile de uz casnic care, cel mai probabil, au fost utilizate pentru luarea mesei. Lingurile analizate provin din 11 aşezări, fiind recuperate în total 16 astfel de piese. Unele exemplare au fost descoperite în complexe arheologice, altele în stratul de cultură al siturilor. Cele mai apropiate analogii pentru aceste ustensile le întâlnim în culturile ,,germanice”, atât la vest cât şi la est de Oder, din epoca preromană veche şi recentă a fierului.

Octavian Munteanu, Vasile IarmulschiDie Tonllöffel aus der Poieneşti-Lucaşeuca Kultur

Archäologische Untersuchungen wurden in Siedlungen der Poienesti-Lucaşeuca Kultur durchgeführt und erbrachten zahlreiche archäologische Entdeckungen. Diese Materialien umfassen Tonlöffel. Haushaltsgegen-stände, die wahrscheinlich für das Verzehren von Speisen verwendet wurden, konnten in 11 Siedlungen gefunden werden. Insgesamt 16 Stück wurden entdeckt. Einige Stücke wurden im archäologischen Befunden dokumenti-ert, andere sind in situ entdeckt worden. Analogien zu den Tonlöffel gibt es in ,,germanischen“ Kulturen, west-lich und östlich der Oder, in der älteren und jüngeren vorrömischen Eisenzeit.

Recenta descoperire a unei linguri de lut în aşezarea de tip Poieneşti-Lucaşeuca (în continuare P-L) de la Orheiul Vechi (fig. 2: 5) ne oferă prilejul de a relua discuţia asupra acestor piese, care pe par-cursul epocii Latènului târziu au cunoscut o largă răspândire în nord-centrul şi sud-estul Europei2.

Amintim că prima contribuţie la studierea lingurilor de lut descoperite în mediul culturii P-L a adus-o reputatul cercetător M. Babeş. El este cel care a definit drept „einen charakteristischen P-L

Typ” piesele, al căror mâner se termină în două „coarne” (Babeş 1993: 76). Cercetătorul bucureş-tean a arătat că analogiile pentru astfel de exem-plare lipsesc în mediul geto-dac, fiind în schimb numeroase în aşezările dintre Elba şi Oder (Ba-beş 1993: 76). La fel, M. Babeş cita şi lingurile, printre alte câteva categorii de piese (vasele de lut, căţeii de vatră, fibula pomeraniană de la Ghelă-ieşti etc.), ca indicatori ai originii culturii P-L în cultura Jastorf (Babeş 1993: 157–159).

1 Pregătirea acestui studiu a fost posibilă graţie bursei oferite de DAAD cu ocazia unui stagiu de documentare la Institut für Prähistorische Archäologie (Ur- und Frügeschihte) der Frein Universität Berlin. Exprimăm sincere mulţumiri gazdelor pen-tru condiţiile extraordinare de lucru, oferite în incinta bibliotecii institutului.

2 Pentru o primă discuţie asupra lingurilor de lut din epoca preromană a fierului vezi Michałowski 2004.

Revista Arheologică, serie nouă, vol. IX, nr. 2, 2013, p. 76-84

77

Relativ recent, lingurile de lut au fost anali-zate de A. Michałowski. El a studiat 49 de exem-plare, descoperite în 26 de staţiuni de pe terito-riul Germaniei, Poloniei, Ucrainei şi României (Michałowski 2004: 125). Întrucât studiul lui Michałowski este publicat într-o limbă mai puţin cunoscută şi într-un volum mai puţin accesibil, considerăm oportun să prezentăm succint tipolo-gia elaborată de el.

Tipul I cuprinde piese cu găvanul mare, de formă circulară şi cu fundul aproape drept. Mâ-nerul acestor exemplare este scurt (Michałowski 2004: 127, fig. 2: 1-7) (fig. 4: 1).

Tipul II este reprezentat de linguri ce au gă-vanul de formă oval-alungită şi marginile drepte (Michałowski 2004: 127, fig. 2: 8-12) (fig. 4: 2).

În Tipul III au fost incluse exemplarele ce au căuşul de formă circulară sau oval-alungită, iar marginile mânerului faţetate (Michałowski 2004: 127, fig. 3: 1-7) (fig. 4: 3).

Tipul IV cuprinde lingurile cu găvanul de formă ovală şi fundul plat. Mânerul este scurt şi se termină, de regulă, în două „coarne” (Mi-chałowski 2004: 127, fig. 3: 8-12; 4) (fig. 4: 4).

Tipul V include piese, a căror stare de con-servare nu i-a permis autorului să evidenţieze for-ma căuşului sau a mânerului (Michałowski 2004: 129) (fig. 4:5).

În baza observaţiilor sale, A. Michałowski a datat lingurile de lut analizate în perioada cuprin-să între sec. IV î.Hr. – primul sfert al sec. I d.Hr. Reţinem şi remarca autorului, după care, majori-tatea pieselor de pe teritoriul Poloniei au fost des-coperite în contexte culturale de tip Jastorf (Mi-chałowski 2004: 147).

Exemplarele datate într-o perioadă mai târ-zie, din Polonia de sud-est şi Ucraina de vest, cum sunt lingurile de la Otałęż, pow. Mielic (Podgórs-ka-Czopek 1999: 94, tabl. III: 7) şi Zubricki, reg. Lvovska (Козак 1987: 176, fig. 1: 14), fie au fost interpretate drept importuri din mediul culturii P-L, fie au fost puse pe seama deplasării purtători-lor culturii respective, în ultima sa fază, spre cur-sul mijlociu şi superior al Nistrului (Michałowski 2004: 135–136, 139).

Deşi A. Michałowski a examinat şi piese-le din arealul culturii P-L, ţinem să subliniem că un şir de exemplare, cunoscute la acea dată (2004) şi publicate în lucrarea lui M. Babeş (Ba-beş 1993), cum sunt cele de la Arsura, Borniş, Botoşana, Cucorăni (locuinţa nr. 10) şi Kruglik,

din motive necunoscute nouă, nu au fost incluse în catalogul descoperirilor (Michałowski 2004: 148–155).

Luând în consideraţie situaţia menţionată, cât şi faptul că nu există un studiu special cu privire la lingurile de lut descoperite în mediul culturii P-L, am hotărât să analizăm acest subiect.

Precizăm că exemplarele prezentate în publi-caţia noastră provin din 11 situri atribuite cultu-rii P-L (fig. 1). De notat că toate obiectele, 16 la număr, au apărut în staţiuni. Cu regret, nu la toa-te piesele s-a putut determina cu certitudine tipul, deoarece unele din ele s-au păstrat prost, iar altele sunt doar pomenite în text, nu însă şi descrise sau ilustrate. Pentru a pune la dispoziţia cercetătorilor toate datele, în cele ce urmează prezentăm reperto-riul descoperirilor, cu menţionarea dimensiunilor şi contextului arheologic în care s-au descoperit, după care întocmim şi o clasificare a acestor ustensile.

Fig. 1. Răspândirea lingurilor de lut în mediul culturii Poie-neşti-Lucaşeuca: 1. Arsura, jud. Vaslui, România; 2. Borniş, jud. Neamţ, România; 3. Boroseşti, jud. Iaşi, România; 4. Botoşani, jud. Suceava, România; 5. Cucorăni, jud. Boto-şani, România; 6. Davideni, jud. Neamţ, România; 7. Ghelă-ieşti, jud. Neamţ, România; 8. Kruglik, reg. Cernăuţi, Ucrai-na; 9. Lozna-hlibicioc, jud. Botoşani, România; 10. Lunca Ciurei, jud. Iaşi, România; 11. Orheiul Vechi, r. Orhei, R. Moldova.Abb. 1. Verbreitung der Tonlöffel in der Poieneşti-Lucaşeuca Kultur.

Linguri de lut din mediul culturii Poieneşti–Lucaşeuca

78

CATALOGuL DESCOPERiRiLOR

1. Arsura, jud. Iaşi În stratul de cultură al staţiunii a fost descope-

rit un fragment de lingură de lut. Piesa de culoare brun-închisă a fost modelată din pastă cu şamotă de diversă granulaţie în compoziţie. Mânerul, cu secţiunea cilindrică, este dispus orizontal faţă de baza găvanului. Căuşul aproape lipsă, se pare că avea formă ovală în plan (fig. 2: 1) (L. 7,8 cm).

Lit.: Teodor 1973: fig. 2: 6.

2. Borniş, jud. NeamtDin stratul de cultură al aşezării a fost recupe-

rat fragmentul unei linguri de lut. Piesa, lucrată din

pastă cu şamotă de granulaţie medie în compoziţie, are mânerul scurt cu secţiunea cilindrică. Căuşul, păstrat fragmentar, este de formă oval-alungită în plan (fig. 3: 7) (L. 8,8 cm).

Lit.: Teodor 1984: 130, fig. 8: 4.

3. Boroseşti, jud. Iaşi – in situ s-au găsit pa-tru linguri de lut.

1. Lingură pastrată integral, lucrată din pastă cu şamotă de granulaţie medie în compoziţie. Mânerul scurt, cu secţiunea aproape cilindrică, se termină în două ,,coarne”. Găvanul are formă ova-lă în plan. (L. 8,2 cm) (fig. 2: 7).

2. Exemplar în stare fragmentară. A fost mo-delat din pastă cu şamotă de diversă granulaţie în compoziţie. Mânerul, cu secţiunea cilindrică, se termină cu două ,,coarne”. Căuşul, păstrat frag-mentar, se pare că avea formă oval-alungită în plan (L. 7,2 cm) (fig 3: 1).

3. Lingură păstrată fragmentar. Este confecţi-onată din pastă cu şamotă de granulaţie medie în compoziţie. Mânerul, cu secţiunea plată, se termi-nă cu două ,,coarne” (L. 6 cm) (fig. 3: 2).

4. Piesă păstrată integral, ce a fost lucrată din pastă cu şamotă de granulaţie medie în compoziţie. Mânerul este lung, cu secţiunea cilindrică. Găvanul are formă ovală în plan (L. 10,7 cm) (fig. 2: 2).

Lit.: Babeş 1993: 76, Taf. 20:3-6.

4. Botoşana, jud. Suceava – în locuinţa de suprafaţă nr. 11 s-a găsit fragmentul unei linguri de lut, de la care s-a păstrat doar căuşul (Teodor 1980: 196). Cu regret, piesa nu este ilustrată.

5. Cucorăni, jud. Botoşani – aşezare din sec. III-II î.Hr.

1. Din locuinţa de supafaţă nr. 10 provine o lingură de lut ars, confecţionată din pastă cu şamotă de diversă granulaţie în compoziţie. S-a păstrat doar căuşul de la piesă, având formă ovală în plan. (L. 2,3 cm) (fig. 2 :8).

2. Din bordeiul nr. 15 a fost recuperată o lingură de lut păstrată fragmentar. Piesa a fost modelată din pastă cu şamotă de granulaţie medie în compoziţie. Mânerul este păstrat fragmentar. Căuşul, de asemenea, nu este întreg şi are forma oval-alungită. (L. 8 cm)3 (fig. 3: 6).

Lit.: Teodor 1975: 129, 130, fig. 31: 8; 32: 1; Babeş 1993: Taf. 21:43.

Fig. 2. Linguri de lut din mediul culturii Poieneşti-Luca-şeuca: 1 Arsura; 2,7 Boroseşti; 3 Ghelăieşti; 4,6 Kruglik; 5 Orheiul Vechi; 8 Cucorăni (1 după Teodor 1973; 2,6,8 după Babeş, 1993; 4 după Пачкова 1977; 5 după Postică, Muntea-nu 1999; 8 după Teodor 1975).Abb. 2. Die Tonlöffel aus der Poieneşti-Lucaşeuca Kultur. 1 Arsura; 2,7 Boroseşti; 3 Ghelăieşti; 4,6 Kruglik; 5 Orheiul Vechi; 7 Cucorăni (1 nach Teodor 1973; 2,6,7 nach Babeş 1993; 4 nach Пачкова 1977; 5 nach Postică, Munteanu 1999; 8 nach Teodor 1975).

3 Menţionăm că fâcând trimitere la lucrarea lui M. Babeş (Babeş 1993: Taf. 21: 43), A. Michałowski precizează că această lingură măsoară 8,5 cm (Michałowski 2004: 149). De notat, totuşi, că autoarea descoperirii, în cadrul figurii ce ilustrează piesa, a remarcat că exemplarul respectiv are lungimea de 8 cm (Teodor 1975: fig. 31: 8).

Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi

79

6. Davideni, jud. Neamţ – din cuprinsul staţiunii provine fragmentul unei linguri de lut, lucrată din pastă cu şamotă de granulaţie diferită în compoziţie. Mânerul, cu secţiunea cilindrică, este scurt şi se termină în două „coarne“. Căuşul, păstrat fragmentar, avea forma ovală (L. 4,5 cm ) (fig. 3: 3).

Lit.: Babeş 1993: 76, Taf. 23: 30.

7. Ghelăieşti, jud. Neamţ – din stratul de cul-tură al staţiunii a fost recuperată o lingură de lut păstrată fragmentar. Piesa, modelată din pastă cu şamotă medie în compoziţie, are mânerul scurt, cu secţiunea circulară. Găvanul, aproape lipsă, se pare că era de formă ovală (L. 4 cm) (fig. 2: 3).

Lit.: Babeş 1993: 200, Taf. 26:49.

8. Kruglik, reg. Cernăuţi – din locuinţa nr. 3 au fost recuperate două linguri de lut:

1. Piesă modelată din pastă cu şamotă de gra-nulaţie medie în compoziţie. Lingura de culoare brună are mânerul scurt cu secţiunea cilindrică. La extremitatea sa, mânerul este prevăzut cu un orificiu longitudinal. Căuşul are formă ovală în plan (L. 11 cm) (fig. 2: 6).

2. Fragment de lingură de la care s-a păstrat doar o mică parte de căuş, care se pare că avea forma oval-alungită (L. 5,7 cm) (fig. 2:4).

Lit. Пачкова 1977: 33, рис. 3: 1-2; Babeş 1993: Taf. 51: 21.

9. Lozna-hlibicioc, jud. Botoşani – din locu-inţa nr. 7 a fost recuperată o lingură de lut păstrată fragmentar. Piesa, de culoare brună, a fost confec-ţionată din pastă cu şamotă de granulaţie medie în compoziţie. Mânerul este scurt, de formă oval-aplatisată în secţiune, şi se termină în două ,,coar-ne”. Căuşul rupt din vechime e de formă ovală în plan (L. 7,9 cm) (fig. 3: 4).

Lit.: Teodor 1992: 49, fig. 16: 5.

Fig. 3. Linguri de lut din mediul culturii Poieneşti-Lucaşeu-ca: 1-2 Boroseşti; 3 Davideni, 4 Lozna-Hlibicioc; 5 Lunca Ciurei; 6 Cucorăni; 7 Borniş (1-3 după Babeş 1993; 4 după Teodor 1992; 5 după Teodor 1987; 6 după Teodor 1975; 7 după Teodor 1984).Abb. 3. Die Tonlöffel aus der Poieneşti-Lucaşeuca Kultur. 1-2 Boroseşti; 3 Davideni, 4 Lozna-Hlibicioc; 5 Lunca Ciu-rei; 6 Cucorăni; 7 Borniş (1-3 nach Babeş 1993; 4 nach Teo-dor 1992; 5 nach Teodor 1987; 6 nach Teodor 1975; 7 nach Teodor 1984).

Fig. 4. Tipologia lingurilor de lut din epoca preromană veche şi recentă a fierului (după Michałowski 2004, fără scară).Abb. 4. Die Typologie der Tonlöffel in dem älteren und jün-geren vorrömischen Eisenzeit (nach Michałowski 2004).

Linguri de lut din mediul culturii Poieneşti–Lucaşeuca

80

Fig. 5. Răspândirea lingurilor de lut în epoca preromană veche şi recentă al fierului: 1. Aken, Lkr. Köthen, Germania; 2. Arsu-ra, Jud. Vaslui, România; 3. Berlin-Blankenfelde, Germania; 4. Berlin-Wittenau, Germania; 5. Borniş, jud. Neamţ, Româ-nia; 6. Boroseşti, jud. Iaşi, România; 7. Botoşana, jud. Suceava, România; 8. Cucorăni, jud. Botoşani, România; 9. Davideni, jud. Neamţ, România, 10. Dobryń Maly stan. Vii, pow. Biała Podlaska, Polonia; 11. Dziernica stan 35, pow. Środa Wlkp.; 12. Gemarkung Kölln, Lkr. Demmin, Germania; 13. Ghelăieşti, jud. Neamţ, România; 14. Görzig, Lkr. Köthen, Germania; 15. Kessin, Lkr. Demmin, Germania; 16. Klein Kreutz, Lkr. Brandenburg, Germania; 17. Kraków Mogila stan. 1, pow. Kraków, Polonia; 18. Kraków Pleszów stan. 17, pow. Kraków, Polonia; 19. Kraków Pleszów stan. 20, pow. Kraków, Polonia; 20. Kraków Wyaciąże stan. 5, pow. Kraków, Polonia; 21. Kruglik, reg. Cernăuţi, Ucraina; 22. Kumialtowice stan. 1, pow. Krasno Odrzańskie, Polonia; 23. Lozna-hlibicioc, jud. Botoşani, România; 24. Luboszyce stan. 1, pow. Krasno Odrzańskie, Polonia; 25. Lunca Ciurei, jud. Iaşi, România; 26. Modliszewo stan 10, pow. Gńiezno, Polonia; 27. Obórka stan. 2, pow. Gńiezno, Polonia; 28. Orheiul Vechi, r. Orhei, R. Moldova; 29. Otalęż stan. 1, pow. Mielec, Polonia; 30. Phöben, Lkr. Pots-dam-Mittelmark, Germania; 31. Poznań-Nowe Miasto stan. 226; 32. Reinkenhagen, Lkr. Nordvorpommern, Germania; 33. Waren, Lkr. Waren, Germania; 34. Wojnowo stan. 23, Poznań, Polonia; 35. Wust, Lkr. Brandenburg, Germania; 36. Zerbst, Lkr. Köthen, Germania; 37. Zubricki, reg. Lvovska, Ucraina; 38. Sobiesyn, pow. Ryki, Polonia (după Michałowski 2004 cu completări).Abb. 5. Verbreitung der Tonlöffel in der älteren und jüngeren vorrömischen Eisenzeit: 1. Aken, Lkr. Köthen, Deutschland; 2. Arsura, Jud. Vaslui, Rumänien; 3. Berlin-Blankenfelde, Deutschland; 4. Berlin-Wittenau, Deutschland; 5. Borniş, jud. Neamţ, Rumänien; 6. Boroseşti, jud. Iaşi, Rumänien; 7. Botoşana, jud. Suceava, Rumänien; 8. Cucorăni, jud. Botoşani, Rumänien; 9. Davideni, jud. Neamţ, Rumänien, 10. Dobryń Maly stan. Vii, pow. Biała Podlaska, Polen; 11. Dziernica stan 35, pow. Środa Wlkp.; 12. Gemarkung Kölln, Lkr. Demmin, Deutschland; 13. Ghelăieşti, jud. Neamţ, Rumänien; 14. Gör-zig, Lkr. Köthen, Deutschland; 15. Kessin, Lkr. Demmin, Deutschland; 16. Klein Kreutz, Lkr. Brandenburg, Deutschland; 17. Kraków Mogila stan. 1, pow. Kraków, Polen; 18. Kraków Pleszów stan. 17, pow. Kraków, Polen; 19. Kraków Pleszów stan. 20, pow. Kraków, Polen; 20. Kraków Wyaciąże stan. 5, pow. Kraków, Polen; 21. Kruglik, reg. Cernăuţi, Ukraine; 22. Kumialtowice stan. 1, pow. Krasno Odrzańskie, Polen; 23. Lozna-hlibicioc, jud. Botoşani, Rumänien; 24. Luboszyce stan. 1, pow. Krasno Odrzańskie, Polen; 25. Lunca Ciurei, jud. Iaşi, Rumänien; 26. Modliszewo stan 10, pow. Gńiezno, Polen; 27. Obórka stan. 2, pow. Gńiezno, Polen; 28. Orheiul Vechi, r. Orhei, R. Moldau; 29. Otalęż stan. 1, pow. Mielec, Polen; 30. Phöben, Lkr. Potsdam-Mittelmark, Deutschland; 31. Poznań-Nowe Miasto stan. 226; 32. Reinkenhagen, Lkr. Nordvor-pommern, Deutschland; 33. Waren, Lkr. Waren, Deutschland; 34. Wojnowo stan. 23, Poznań, Polen; 35. Wust, Lkr. Branden-burg, Germania; 36. Zerbst, Lkr. Köthen, Deutschland; 37. Zubricki, reg. Lvovska, Ukraine; 38. Sobiesyn, pow. Ryki, Polen (nach Michałowski 2004 mit Ergänzungen).

Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi

81

10. Lunca Ciurei, jud. Iaşi – în stratul de cultură al aşezării s-a descoperit fragmentul unei linguri de lut. Ustensila a fost modelată din pastă cu şamotă de granulaţie medie în compoziţie. Mâ-nerul piesei este scurt şi se termină în două ,,coar-ne”. Găvanul, păstrat fragmentar, era de formă ovală în plan (L. 5,5 cm) (fig. 3:5)

Lit.: Teodor 1987: 85, fig. 28: 4.

11. Orheiul Vechi, r. Orhei – din locuinţa adâncită nr. 14 a fost recuperat fragmentul unei linguri de lut. Piesa a fost modelată din pastă cu şamotă de granulaţie medie în compoziţie. S-a păstrat doar o parte din căuş, care avea formă ova-lă în plan (L. 6 cm) (fig. 2:5).

Lit.: Postică, Munteanu 1999: 459, fig. 22: 4; Munteanu 2001: 47.

***După cum reiese din descriere, majoritatea lin-

gurilor din lut au fost găsite într-o stare de conserva-re proastă, ceea ce provoacă unele dificultăţi în clasi-ficarea lor. Astfel, din cele 16 exemplare cunoscute, doar 10 piese pot fi atribuite sigur unui anumit tip. Tipul celorlalte ustensile poate fi doar presupus.

Luând în consideraţie forma torţii, am evi-denţiat următoarele tipuri de linguri:

Tipul 1. Este reprezentat de linguri cu căuşul uşor adâncit, de formă ovală în plan. Marginile găvanului sunt drepte, iar mânerul este scurt. În cadrul acestui tip delimităm două variante :

1.a. Exemplare ce au mânerul, de regulă, cu secţiunea circulară. Astfel de linguri provin din aşezările de la Borniş (fig. 3: 7), Boroseşti (fig. 2: 2) şi Ghelăieşti (fig. 2: 3). Eventual, cu o doză mare de probabilitate, în acest tip am putea in-clude şi piesele de la Arsura (fig. 2: 1), Botoşana, Kruglik (fig. 2: 4) şi Orheiul Vechi (fig. 2: 5).

1.b. este reprezentat prin piesa descoperită la Kruglik. Lingura are mânerul scurt, prevăzut la ex-tremitatea sa cu un orificiu longitudinal (fig. 2: 6).

În clasificarea elaborată de A. Michałowski această formă de lingură constituie tipul II (Mi-chałowski 2004: 127, fig. 2: 8-12). Conform ace-luiaşi autor, astfel de exemplare sunt răspândite în Brandenburg, în zona cursului superior al Vistulei

şi pe teritoriul României (Michałowski 2004: 127, 133, fig. 2). Noi mai adăugăm că piese asemănă-toare au mai fost semnalate în regiunea Mecklen-burg-Vorpommern – aşezările de la Gemarkung Kölln, Landkreis Demmin (Brandt 2005: 72, fig. 13: 13), Kessin, Landkreis Demmin (de Rijk 2003: 543, fig. 32) şi Reinkenhagen, Landkreis Nordvorpommern5. Printre descoperirile din me-diul culturii Jastorf mai amintim exemplarele de la Berlin-Wittenau (Demhlow 1970: Pl. 23: 115, 3) şi Phöben, Landkreis Potsdam-Mittelmark (Schwarzländer 1999: 52, Pl. 9: 7).

Referitor la datarea pieselor din mediul cul-turii P-L, ţinem să remarcăm că lingura de lut din aşezarea de la Borniş (Teodor 1984: 130, fig. 9) a fost găsită înafara complexului. Astfel că nu avem date suficiente pentru încadrarea cronologică a piesei respective. Oricum, luând în consideraţie faptul că staţiunea respectivă este datată în faze-le I-III ale culturii P-L (Iarmulschi 2013, 45–46), ceea ce corespunde sfârşitului sec. III – mijlocului sec. I î.Hr., poziţionăm cronologic şi exemplarul în discuţie în acest interval de timp (fig. 6).

La fel, din stratul de cultură a fost recuperată lingura de la Boroseşti, şi nu dispunem de date relevante pentru ancorarea cronologică a piesei. De notat că vestigiile arheologice de la Boroseşti (Babeş 1993: 146, 153) sunt caracteristice fazelor II-III ale culturii (Iarmulschi 2013: 47). Judecând după aceste date, încadrăm cronologic lingura de la Boroseşti între cel de-al doilea sfert al sec. II şi mijlocul sec. I î.Hr. (fig. 6).

Piesa de la Ghelăieşti de asemenea a fost des-coperită în afara complexelor, astfel că datarea ei

4 Regretabilă este eroarea ce s-a strecurat în publicaţia din anul 1999. Astfel în descrierea locuinţei adâncite menţionam des-coperirea unei linguri de lut şi făceam trimitere la fig. 20: 4 (Postică, Munteanu 1999: 459). La figura respectivă, de fapt, era ilustrată o fusaiolă bitronconică. Lingura de lut este redată la fig. 22: 4, doar că în legenda planşei notam că piesa respectivă a fost recuperată din stratul de cultură (Postică, Munteanu 1999: fig. 22:4).

5 Informaţii B. Rauchfuß.

Fig. 6. Limitele cronologice ale lingurilor de tip 1.Abb.6. Der Chronologie der Tonlöffel Typ 1.

Linguri de lut din mediul culturii Poieneşti–Lucaşeuca

82

este dificilă. Amintim, totuşi, că acest sit este mai recent decât aşezarea de la Boroseşti (Babeş 1969: 213; Babeş 1993: 146; Babeş, Coman 2005: 144). Ţinând cont de aceste date, plasăm cronologic pie-sa de la Ghelăieşti în perioada cuprinsă între sfâr-şitul sec. II – prima jumătate a sec. I î.Hr. (fig. 6).

Exemplarul de la Kruglik a fost recuperat din locuinţa 3. Pe lângă ceramică, în complexul respectiv s-a descoperit şi fragmentul unei fibule de fier apropiată tipului Kostrzewski K (Пачкова 1977: 33; Еременко 1997: 116), datat cu precă-dere în prima jumătate a sec. I î.Hr. (Meyer 2001: 172–173).

Dacă e să acceptăm presupunerea că piesa de la Orheiul Vechi aparţine aceluiaşi tip de linguri, atunci exemplarul găsit în locuinţa adâncită nr. 1 de la Orheiul Vechi (Munteanu 2001: 47), confir-mă, sau cel puţin nu neagă, datarea propusă pentru lingura de la Kruglik. Amintim că complexul de la Orheiul Vechi suprapunea trei gropi care aparţin aceluiaşi orizont cultural (Munteanu 2001: 46, fig. 2: 1). Luând în consideraţie faptul că respectivul sit corespunde fezelor II-III de evoluţie a culturii P-L (Iarmulschi 2013: 46–47), datăm piesa desco-perită în această staţiune în faza a III-a de evoluţie a culturii, ceea ce în linii mari corespunde sfârşi-tului sec. II – primei jumătăţi a sec. I î.Hr. (fig. 6).

Ţinând cont de aceste date, credem că tipul respectiv de linguri a fost utilizat pe parcursul fa-zelor I-III şi, eventual, la începutul etapei a IV-a de evoluţie a culturii P-L.

Tipul 2. Piese cu căuşul oval în plan, uşor adân-cite, şi cu marginile drepte. Mânerul respectivelor exemplare este scurt şi se termină în două ,,coar-ne”. În cadrul acestui tip distingem două variante:

2a. Exemplare cu mânerul de formă circulară în secţiune. Astfel de piese s-au descoperit la Bo-roseşti (fig. 2: 7; 3: 1) şi Davideni (fig. 3: 3).

2b. Linguri cu mânerul oval-aplatisat în sec-ţiune. Piese aparţinând acestei variante s-au sem-nalat la Boroseşti (fig. 3: 2), Lozna (fig. 3:4) şi Lunca Ciurei (fig. 3: 5).

În sistematizarea concepută de A. Mi-chałowski astfel de piese au fost incluse în tipul IV, variantele 1-2 (Michałowski 2004: 127–128, fig. 3: 8; 4: 1-5). Conform aceluiaşi cercetător, lingurile atribuite de noi tipului 2 sunt răspândi-

te în centrul Poloniei şi în estul României (Mi-chałowski 2004: 127, fig. 3).

Printre descoperirile de pe teritoriul Poloniei menţionăm aşezările cu mai multe nivele cultura-le – cultura lusaciană, Jastorf şi Przeworsk – de la Dziernicka, powiat Środa (Sobucki, Woźniak 2004: 212, fig. 11: 4), Obórka, pow. Gniezno (So-bucki, Woźniak 2004: 207, fig. 7: 6), Modliszewo stan 10, pow. Gniezno (Sobucki, Woźniak 2004: 209, fig. 11: 2) şi Poznań-Nowe Miasto stan 284, pow. Poznań (Kasprowicz 2008: 230, tabl. 22: 4). De curând o lingură asemănătoare cu cele atribui-te de noi tipului 2 a fost descoperită în aşezarea de tip Przeworsk de la Sobiesyn, pow. Ryki (Łuczki-ewicz 2014: 326, Abb. 14).

Referitor la încadrarea cronologică a exempla-relor din spaţiul est-carpatic, notăm că deşi piesa de la Lunca Ciurei au fost recuperată din stratul de cultură al aşezării, datăm acest exemplar, ca şi întregul set de materiale descoperite aici, în fazele I-III ale culturii P-L (Iarmulschi 2013: 46), ceea ce corespunde sfârşitului sec. III – primei jumătăţi a sec. I î.Hr., iar lingurile descoperite la Boroseşti le încadrăm în etapele II-III ale culturii (fig. 7).

Piesa de la Lozna-Hlibicioc a fost descoperită în locuinţa nr. 7. În cuprinsul acestui complex s-a mai găsit şi o cantitate impresionantă de cerami-că (Teodor 1992: 49, fig. 11: 5-10, 17-22). For-ma acestor recipiente, cât şi raritatea materialului amforistic6 din staţiunea respectivă, ne permite să presupunem că aşezarea de la Lozna-Hlibicioc a fost înfiinţată mai târziu decât staţiunile de la Lun-ca Ciurei şi Boroseşti, respectiv, şi lingura de aici

6 Deşi în descrierea a trei complexe arheologice – locuinţele 1, 5 şi 10 – S. Teodor menţionează descoperirea unor fragmente de amfore (Teodor 1992: 46, 49), concluziile sale sunt neaşteptate: ,, În acest sens se remarcă lipsa amforelor elenistice…” (Teodor 1992: 69)

Fig. 7. Limitele cronologice ale lingurilor de tip 2.Abb. 7. Der Chronologie der Tonlöffel Typ 2.

Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi

83

trebuie datată mai târziu. Eventual, între mijlocul sec. II şi prima jumătate a sec. I î.Hr.

Piesa de la Davideni a fost găsită înafara oricărui complex arheologic, astfel că este dificil de încadrat cronologic acest exemplar. Este inte-resant de menţionat că vestigiile arheologice din aşezarea respectivă sunt caracteristice fazei a III-a de evoluţie a culturii P-L (Iarmulschi 2013: 47).

Judecând după datele prezentate, credem că acest tip de linguri a fost utilizat pe parcursul eta-pelor I-III ale culturii, ceea ce corespunde sfârşi-tului sec. III – mijlocului sec. I î.Hr.

FuncţionalitateaLingurile de lut ars din epoca preromană veche

şi recentă a fierului se întâlnesc pe un spaţiu larg din Europa Nord-Centrală şi de Sud-Est (fig. 5). Refe-ritor la funcţionalitatea acestei categorii de piese s-au emis mai multe păreri.

Descoperirea aproape în exclusivitate a lin-gurilor de lut din epoca preromană veche a fie-rului în morminte, le-a permis cercetătorilor să presupună că pentru perioada dată aceste usten-sile aveau o atribuire mai mult magico-religioa-să decât casnică (Jarecki, Teegen, Döhle 1999: 173–174, fig. 10; Michałowski 2004: 146). Pe de altă parte, piesa recuperată din mormântul 68 din cimitirul Berlin-Blankenfelde, datat în sec. IV î.Hr., este interpretată drept ,,lingură-polonic” (Heilgendorf, Paulus 1965: 52, pl. 13: 68, 1).

Unii cercetători polonezi consideră că exem-plarele din arealul culturii lusaciene sunt unelte utilizate la metalurgie (Gedl 1982: 59; Ostoja-Zagòrski 1982: 179), iar J. Kostrzewski a presu-

pus că lingurile de lut reprezintă jucării pentru copii (Kostrzewski 1923: 73).

Începând cu sfârşitul epocii preromane vechi a fierului, lingurile de lut apar tot mai rar în ne-cropole, fiind descoperite, de regulă, în aşezări (Jarecki, Teegen, Döhle 1999: 174). Probabil, în această perioadă piesele date încep să-şi piardă semnificaţia religioasă (Jarecki, Teegen, Döhle 1999: 174).

Revenind la exemplarele descoperite în me-diul culturii P-L, menţionăm că este puţin proba-bil ca ele să fi fost folosite în calitate de creuzete. Forma găvanului, lipsa ciocului, cât şi mânerul, de regulă, scurt al acestor piese, ne permite să pre-supunem că bastarnii, aşezaţi în Moldova Centra-lă şi de Nord în ultimele două secole ale erei pă-gâne, au întrebuinţat lingurile din lut în bucătărie. Totodată, nu putem exclude nici posibilitatea că respectivele piese reprezentau jucării pentru copii (Łuczkiewicz 2014: 326).

ÎncheiereLingurile de lut descoperite în siturile de tip

P-L, după toate probabilităţile, au fost utilizate la lu-area mesei. Cele mai apropiate analogii pentru aces-te piese le găsim în nord-centrul Europei, mai exact în mediul culturii Jastorf. Astfel, lingurile găsite în mediul culturii P-L, pe lângă alte elemente culturale, după cum remarca şi M. Babeş (Babeş 1993: 159–160), indică o legătură, respectiv o migraţie Jastorf spre spaţiul carpato-nistrean, pornită fie din regiunea originar Jastorf de la vest de Oder, fie dintr-un spaţiu secundar Jastorf, de la est de Oder.

BibliografiaBabeş M. 1969. Noi date privind arheologia şi istoria bastarnilor. O ,,fibulă pomeraniană“ descoperită în

România. SCIV 20 (2), 195–217.Babeş M. 1993. Die Poieneşti-Lukaševka-Kultur. Ein Beitrag zur kulturgeschichte in Raum ostlich der Kar-

paten in der letzen Jarhunderten vor Christi Geburt. Bonn: Saarbrücker Zur Alterkumskunde. Band 30. Babeş M., Coman R. 2005. O nouă ,,fibulă pomeraniană” în România. AM XXVIII, 139–147. Brandt J. 2005. Eine Siedlungen der vorrömischen Eisenzeit in der Gemarkung Kölln. Lkr. Demmin. Jahrb.

Bod. Meckl 53, 47–74.Dehmlow F. 1970. Die Siedlunstelle der älteren Eisenzeit Am widmannseck in Berlin-Wittenau. Ausgrabun-

gen in Berlin. Forschungen und Funde zur Ur- und Frügeschichte (1), 95–149.Gedl M. 1982. Zaryc dziejów metalurgii miedzi i brązu na ziemach polskih do początków epoki żelaza. Pa-

miętniki Muzeum Miedzi (1), 33–66.Heilgendorf W., Paulus F. 1965. Das latènezeitliche Gräberfeld von Berlin-Blankenfelde. Berlin.Iarmulschi V. 2013. Unele consideraţii privind cronologia şi periodizarea culturii Poieneşti-Lucaşeuca. Tyra-

getia s.n. VII [XXII] (1), 29–52.

Linguri de lut din mediul culturii Poieneşti–Lucaşeuca

84

Jarecki H., Teegen W.-R., Döhle H.-J. 1999. Überlegungen zu eisenzeitlichen Säuglingsbestatungen anhand eines Befunde aus Wetzendorf, Ldkr. Burgenlandkreis. Jahresschr. Halle 81, 165–216.

Kasprowicz T. 2008. Osada i cmentarzyksko ludności z okresu przedrymskiego na stanowisku 284 (Aut 192) Poznań-Nowe Miasto. In: H. Machajewski, R. Pietrzak (Red.). Poznań-Nowe-Miasto. Źrodła archeologiczne do studiów nad pradziejami i wczesnym średniowieczem dorecza środkowej Warty. Poznań, 225–297.

Łuckiewicz P. 2014: Fremde Ansiedler oder fremd wirkende Waren? „Jastorf-Material” aus Ostpolen, In: J. Brandt, B. Rauchfuß (Hrsg.) Das Jastorf-Konzept und die vorrömischen Eisenzeit im nördlichen Mitteleuropa. Beiträge der Internationalen Tagung zum einhundertjährigen Jubiläum der Veröffentlichung der Ältesten Urnen-friedhöfe bei Ulezen und Lüneburg durch Gustav Schwantes, 18-22.05.2011 in Bad Bevensen, Hamburg, 313-329.

Meyer M. 2001. Regionale Ausprägungen der Fibel Var. K nach Kostrzewski. In: M. Meyer (Hrsg). ,,… Trans Albim Fluvium” Forschungen zur vorrömischen, kaiserzeitlcihe und mittelalterlichen Archäologie. Festschrift für Achim Leube. Rahden/Westf., 161–176.

Michałowski A. 2004. Łyżki gliniane z okresu predrzymskogo w terenów Europy Środkowej. In: H. Macha-jewski (Red.). Kultura jastorfska na Nizinie Wielkopolsko-Kujawskiej. Poznań, 123–160. Brandt.

Munteanu O. 2001. Unele particularităţi ale aşezării de tip Poieneşti-Lucaşevca de la Orheiul Vechi. In: V. Crişan, G. Florea (red.). Studii de istorie antică. Omagiu profesorului Ioan Glodariu. Cluj-Napoca, 43–56.

Ostoja-Zagòrski J. 1982. Metalurgia brązu okresów późnobrązowego i halsztackiego w pólnocnowschodniej Wielkopolsce i na Kujawach. Pamiętniki Muzeum Miedzi (1), 173–188.

Podgórska-Czopek J. 1999. Osada z okresu rzymskiego z Otałeży, woj. Podkarpackie (stanowisko 1). Mat. i Spraw. XX, 89–163.

Postică Gh., Munteanu O. 1999. Aşezarea de tip Poieneşti-Lucaşeuca de la Orheiul Vechi, CAANT III, 457–494.de Rijk P. 2003. Kessin, Ldkr. Demmin, Kurze Fundberichte. Jahrb. Bod. Meckl. 51, 543.Schwarzländer S. 1999. Eine mehrphasige Siedlung der vorrömischen Eisenzeit in Phoben, Landkreis Post-

dam-Mittelmark. Offa 56, 45–66.Sobucki A. , Woźniak Z. 2004. Nowe materiały o cechach jastorfskich z Wielkopolski. In: H. Machajewski

(Red.). Kultura jastorfska na Nizinie Wielkopolsko-Kujawskiej. Poznań, 199–214. Teodor S. 1973. Cetatea traco-getică de la Arsura, jud. Vaslui. MCA X, 53–60.Teodor S. 1975. Săpăturile de la Cucorăni. AM VIII, 121–145.Teodor S. 1980. Aşezarea din epoca Latène de la Botoşana. SCIVA 31 (2), 181–227.Teodor S. 1987. Cercetările arheologice de la Ciurea, judeţul Iaşi. AM XI, 65–102.Teodor S. 1992. Cercetările arheologice de la Lozna-Hlibicioc, jud. Botoşani. AM XV, 64–69.

Козак Д.Н. 1987. Поселение у села Пасеки-Зубрецкие и некоторые вопросы развития племен Подне-стровья на рубеже и в первых веках н.э. AAC XXVI, 175–208.

Еременко В.Е. 1997. «Кельтская вуаль» и зарубинецкая культура. Санкт-Петербург.Пачкова С.П. 1977. Поселение по близу села Круглик на Буковине. Арxеологiя 23, 24–34.

ReferencesKozak, D. N. 1987. Posselenie u sela Paseki-Zubreckie i nekotorye voprosy razvitiia plemen podnestrov’ia na

rubezhe i v pervykh vekakh n.e. (Settlement near the village of Paseki-Zubreckie and certain issues of the Dnies-ter Region tribes’ development at the turn of and during the first centuries AD). Acta Archaeologica Carpathica (XXVI), 175–208 (in Russian).

Eremenko, V. E. 1997. „Kel’tskaia vual’” i zarubinetskaia kul’tura („Celtic veil” and Zarubinetsy culture). Sankt-Petersburg (in Russian).

Pachkova, S. P. 1977. Poselenie po blizu sela Kruglik na Bukovine (Settlement in the vicinity of the village of Kruglik at Bukovina). Arheologiia (23), 24–34 (in Russian).

Octavian Munteanu, doctor conferenţiar, profesor asociat, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chişinău, str. Ion Creangă, 1, Chişinău, MD 2001, Republica Moldova; e-mail: ocmunteanu@gmail.com

Vasile iarmulschi, cercetător ştiinţific, Centrul de Arheologie, Institutul Patrimoniului Cultural AŞM, bd. Ştefan cel Mare 1, Chişinău, MD 2001, Republica Moldova; e-mail: vasile.iarmulschi.@gmail.com

Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi