CONTRACTUL DE DONATIE

Definitie

Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin

care una din parti, numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza

in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept (real sau de

creanta), marind patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi

drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb (art.801 si 803 C.civ.)

Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza

donatia este trecerea unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara

echivalent, cu intentia de a face o donatie (animus donandi). Aceasta

intentie, concreti-zata in mcheierea contractului in forma si in

conditiile prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu in

detrimentul altuia, constituind cauza ei. Precizam, de asemenea, ca

donatia - ca varietate a contractelor cu titlu gratuit - reprezinta o

liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea patri-moniului donatorului

cu bunul donat, spre deosebire de contractele dezin-teresate (de exemplu,

comodatui, mandatul sau depozitul cu titlu gratuit etc.), prin care nu se

micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia un folos, motiv pentru

care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond si de forma

prevazute pentru donatii.

Interpretarea contractului

Codul civil nu prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor

contractului de donatie. In consecinta, se aplica regulile generale de

interpretare a contractelor (art.977-985). Se impune insa o precizare;

daca nu exista certitudinea ca partile au incheiat un contract de donatie

(o liberalitate), deci interpretarea este necesara chiar pentru

calificarea juridica a contractului (donatie sau un alt contract, de

exemplu, de intretinere, de locatiune, de comodat etc.), atunci

interpretarea urmeaza sa se faca in sensul aplicarii regulilor care

guverneaza actele cu titlu oneros - care sunt reguli de drept comun -,

iar nu a regulilor prevazute pentru liberalitati care, fiind exceptionale

sunt supuse unei interpretari restrictive. Concluzia privind incheierea

intre parti a unui contract de donatie trebuie sa fie temeinic ancorata

in elementele conventiei intre parti.

Precizam ca, in nici un caz, executarea unei obligatii civile

irnperfecte (naturale) nu poate fi calificata drept o liberalitate (de

exemplu, executarea unei obligatii prescrise, repararea pagubei cauzate

desi conditiile raspunderii civile nu sunt intrunite, intretinerea unei

rude fata de care nu exista obligatie legala de tntretinere etc.). Nici

premiile sau cadourile ori recompensele oferite (in scopuri publicitare)

de un comerciant clientilor nu constituie donatii, nefiind facute animus

donandi, in activitatea sa profesionala comerciantul nu poate fi generos.

Nici operele de binefacere nu urmeaza regulile prevazute pentru donatii .

Obiectul donatiei

Conditii. Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formeaza

obiectul contractului trebuie sa fie in circuitul civil (art.963 C.civ.),

sa fie determinat sau determinabil (art.948 si 964 C.civ.), posibil,

licit si sa existe sau sa poata exista in viitor (de exemplu, recolta

viitoare). Dintre bunurile viitoare numai succesiunile nedeschise nu pot

forma obiectul donatiei (art.702 si 965 C.civ.). Dupa deschiderea

mostenirii mostenitorul poate instraina universalitatea dobandita,

respectiv cota-parte indiviza, nu numai cu titlu oneros, dar si cu titlu

gratuit, deci prin donatie. In nici un caz, bunurile viitoare nu pot

constitui obiectui darului manual.

Daca bunul donat este individual determinat donatorul trebuie sa

aiba calitatea de proprietar (fie si sub conditie). Daca contractul are

ca obiect lucrul altuia, donatia este nula absolut in toate cazurile

(indiferent de solutia ce se admite in materia vanzarii lucrului altuia)

intrucat donatorul se poate abtine sa dobandeasca proprietatea lucrului

altuia si deci donatia contravine principiului irevocabilitatii.

Daca incheierea contractului de donatie este insotita, precedata sau

urmata de incheierea unui alt contract (cu participarea unei alte

persoane, straine de donatie), trebuie sa se stabileasca corect ce se

doneaza (quid donat), adica obiectul donatiei, pentru ca solutionarea

problemelor de drept specifice contractului de donatie (capacitatea,

revocarea, reductiu-nea etc.) sa nu se rasfranga asupra celuilalt

contract cu privire la care reglementarile in materie de donatie nu sunt

incidente.

Problema se pune in practica in cazul finantarii cumpararii sau

construirii unei case; obiectul donatiei este suma de bani sau casa?

Regula este ca, in cazul prestarii unei sume de bani in vederea

achizitio-narii unui imobil, obiectul donatiei este suma de bani . Tot

astfel, daca donatia se realizeaza prin transcrierea dreptului de

proprietate asupra (sau si asupra) altei persoane decat aceea care

plateste pretus imobilului, ceea ce se doneaza este pretul (parte din

pret), iar nu imobilul, dar numai daca donatia este concomitenta cu plata

pretului catre vanzator. In schimb, daca transcrierea se face dupa

incheierea vanzarii si plata pretului la care donatarul n-a luat parte,

obiectul donatiei il formeaza imobilul .

Drept consecinta, daca obiectul donatiei este suma de bani,

nulitatea contractului de donatie sau reductiunea, raportul ori revocarea

donatiei nu va afecta dreptul de proprietate al dobanditorului

(donatarului) asupra imobilului. In schimb, daca donatia a avut ca obiect

imobilul, toate conse-cintele aratate se vor rasfrange asupra lui.

Conditiile donatiei

Intre persoane prezente

Conform art.813 C.civ. toate donatiile se fac prin act autentic.

Deci contractul produce efecte juridice numai daca consimtamantul ambelor

parti este manifestat in forma autentica. Neres- pectarea acestei forme

se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a contrac-tului, indiferent de

persoana donatorului sau donatarului (persoana fizica sau juridica, de

drept public sau privat).

Forma autentica este o masura de protectie a vointei donatorului,

care dispune in mod actual si irevocabil de un drept in favoarea unei

alte persoane, fara ca acel element activ sa fie inlocuit in patrimoniul

sau printr-o valoare echivalenta.

Intrucat cerinta formei este prevazuta in mod imperativ, sub

sanctiu-nea nulitatii absolute, deci ad validitatem, dovada existentei

unei donatii nu poate fi facuta cu martori, chiar daca ar exista un

inceput de dovada scrisa.

Nulitatea donatiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocata

de orice persoana interesata sau de instanta din oficiu si nu poate fi

inlaturata in nici un fel. Astfel, de exemplu, nu poate fi validata

printr-un act confir-mativ al donatorului (quod nullum est confirmari

nequit) si nici acoperita printr-un proces verbal incheiat cu prilejul

transcrierii imobilului ori prin alte acte oficiale ulterioare

manifestarii de vointa, daca actul juridic initial este nul.

Precizam, de asemenea, ca inzestrarea unui copil in vederea

incheierii casatoriei, avand caracterul unei donatii, nu poate fi facuta

decat tot prin inscris autentic. Intrucat parintii nu au o obligatie

civila imperfecta (na-turala) de a-si mzestra copiii, nici executarea

benevola a donatiei in scop in inzestrare, nu poate acoperi nulitatea si

deci se poate cere restituirea prestatiei efectuate in baza actului nul,

ca donatie, iar nu valabila ca act de plata facuta in executarea unei

obligatii civile imperfecte.

Pentru ca donatia nula pentru vicii de forma sa produca efecte

juridice, ea trebuie sa fie refacuta in intregime cu respectarea formei

cerute de lege (art.1168C.civ.).

In schimb, dupa moartea donatorului, nulitatea unei donatii pentru

vicii de forma, cat si in privinta oricarei alte exceptii, poate fi

acoperita prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a

donatiei de catre mostenitorii sau reprezentantii donatorului (art.1167

alin.3 C.civ.) daca confirmarea, ratificarea sau executarea este benevola

si facuta in deplina cunostinta de cauza. Renuntarea la efectele

nulitatii este opozabila si cre-ditorilor, daca nu este frauduloasa.

Pentru a explica aceasta dispozitie, se spune ca in persoana

succeso-rilor donatorului nulitatea pentru nerespectarea formei devine

relativa in intelesul ca ei pot in mod valabil sa confirme donatia

autorului lor lovita de nulitatea de forma si, bineinteles, nulitatea

poate fi invocata numai de citre ei. Altii spun ca, in realitate, ne

aflam in prezenta unei nulitati absolute care exceptional poate sa fie

acoperita. Impartasim parerea potrivit careia donatia nula absolut pentru

vicii de forma lasa in persoana succesorilor o obligatie civila

imperfecta (naturala) care, fiind executata sau confirmata de bunavoie si

in deplina cunostinta a cauzei de nulitate, nu da loc la repetitie (art.

1092 alin.2 C.civ.). Bineinteles, confirmarea sau ratificarea produce

efecte numai fata de succesorii care au consimtit.

In sfarsit, precizam ca si sarcinile sau conditiile donatiei trebuie

sa fie prevazute in forma solemna.

Intre absenti

In cazul in care contractu de donatie se incheie intre absenti, prin

oferta si acceptare separate, atat oferta de a darui, cat si acceptarea

trebuie sa fie facuta in forma autentica, altfel nu vor produce efecte

juridice, fiind nule absolut cu toate consecintele si regulile de mai sus

aratate (art.814 alin.l C.civ.).

Pentru validitatea donatiei acceptata printr-un inscris separat, se

mai cere ca acceptarea sa aiba loc in timpul vietii donatorului (art.814

alin2. C.civ.). In caz de moarte a donatorului mai inainte de acceptare

(cu care se echivaleaza situatia cand acesta devine incapabil), oferta

devine caduca.

Bineinteles, si donatarul trebuie sa fie in viata in momentul acceptarii,

cand se realizeaza acordul de vointa necesar in vederea incheierii

contrac-tului. Daca donatarul inceteaza din viata inainte de acceptare,

mostenitorii sai nu pot accepta donatia deoarece autorul lor nu le-a

putut transmite nici un drept, iar oferta de donatie s-a facut intuitu

personae. Cu atat mai puternic cuvant, creditorii nu ar putea accepta

donatia (nici in timpul vietii donatarului) pe calea actiunii oblice

(dreptul de a accepta fiind exclusiv personal, implicand aprecieri de

ordin moral) si nici ataca refu-zul acceptarii donatiei pe calea actiunii

pauliene, pentru ca donatarul nu-si micsoreaza patrimoniul, ci pierde

numai ocazia de a-l mari.

Pe langa aceste conditii, pentru ca donatia acceptata prin inscris

separat sa produca efecte, se mai cere ca actul de acceptare sa fie

comunicat (notificat) donatorului, in timpul vietii lui (art.814 alin.2

C.civ.) si inainte de a fi devenit incapabil. Pana in momentul primirii

comunicarii donatorul poate revoca donatia (oferta de donatie). Revocarea

poate fi nu numai expresa, ci si tacita. Astfel, faptul ca, inainte de

comunicarea actului de acceptare, donatorul vinde lucrul care urmeaza sa

faca obiectul donatiei, constituie o revocare tacita. (Revocarea nu

trebuie sa fie notifi-cata donatarului).

Intrucat prin acceptare se realizeaza, in fapt, acordul de vointa -

numai "efectele" donatiei (art.814 alin.2 C.civ.) fiind amanate pana la

comuni-care - nu excludem posibilitatea notificarii acceptarii de catre

succesorii sau creditorii donatarului, caci notificarea nu mai presupune

aprecieri de ordin moral.

Statul estimativ

Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, corpo-rale sau

incorporale, pe langa conditiile examinate se mai cere ca obiectele

mobile donate sa fie trecute intr-un stat estimativ semnat de donator si

donatar si care sa cuprinda descrierea si evaluarea, cel putin globala, a

lucrurilor mobile daruite (art.827 C.civ.).

Statul estimativ poate sa fie cuprins in chiar corpul inscrisului de

do-natie, dar partile pot intocmi si un inscris separat sub semnatura

privata , nefiind necesara redactarea lui in forma autentica; insa

inscrisul trebuie sa fie semnat de ambele parti.

Art.827 C.civ. prevede necesitatea statului estimativ pentru

"valabili-tatea" donatiei de bunuri mobile facuta prin act (autentic). In

schimb, art. 772 C.civ. prevede posibilitatea evaluarii bunurilor mobile

donate, "in lipsa acestui stat" estimativ, prin expertiza, ceea ce

mseamna, cel putin implicit, recunoasterea validitatii darului. Astfel

fiind, se poate admite ca lipsa statului estimativ nu atrage nulitatea

(absoluta sau relativa) a donatiei, fiind cerut numai ad probationem.

Darurile manuale si donatiile indirecte sunt scutite de formalitatea

statului estimativ.

Donatia de imobile

Daca donatia are ca obiect un imobil, cerintele de forma trebuie sa

fie respectate in toate cazurile, iar nu numai in cazul terenurilor(art.2

alin 1 din L.nr.54/1998).In schimb, dreptul de preemptiune (art.48-49) nu

este aplicabil in cazul donatiei.

In ceea ce priveste publicitatea imobiliara, precizam ca inscrierea

in cartea funciara nu afecteaza validitatea contractului.

Capacitatea partilor

Incapacitati de a primi

1. Persoanele fizice neconcepute si organizatiile care n-au dobandit

personalitatea juridica nu au capacitatea de a primi donatii. Copilul

conceput (infans conceptus) poate fi gratificat (art.808 C.civ.).

Persoanele neconcepute pot fi gratificate numai indirect, de

exemplu, prin liberalitati cu sarcini, facute unor terte persoane

capabile . lar organizatiile (entitatile) care n-au dobandit

personalitatea juridica vor putea primi donatii in cursul constituirii

(de la data actului de infiintare) "dar numai intrucat acestea sunt

cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta, in mod valabil" (art.33

alin.3 din Decretul nr. 31/1954). Astfel, daca donatia se face in vederea

alcatuirii patrimoniului propriu necesar pentru dobandirea personalitatii

juridice. Dupa dobandirea personalitatii juridice, unitatea poate primi

donatii cu respectarea principiului specia-litatii capacitatii de

folosinta.

2. Cetatenii straini (persoanele juridice straine) si apatrizii nu

pot primi donatii avand ca obiect dreptul de proprietate asupra

terenurilor (art.41 alin.2 din Constitutie) .

3. Medicii si farmacistii, inclusiv persoanele care practica ilegal

medicina , care au tratat pe o persoana in boala din care moare (acea

boala fiind cauza mortii), nu pot primi donatiile ce bolnavul a facut in

favoarea lor in cursul acestei boli. Aceasta dispozitie se aplica si

preotilor care au asistat pe donator din punct de vedere religios in

cursul ultimei boli (art.810 alin.1 si 3 C.civ.).

Observam ca ceea ce intereseaza este nu calitatea de medic,

farmacist sau preot, ci asistenta cu caracter repetat sau de continuitate

acordata bolnavului in calitatile vizate de lege. Prin urmare, bolnavul

poate gratifi-ca un prieten medic, daca nu l-a tratat in cursul ultimei

boli.

Sunt exceptate de la interdictia vizata, si deci sunt valabile,

donatiile remuneratorii, daca sunt potrivite cu starea materiala a

donatorului si cu serviciile prestate de donatar (art.810 alin.2

C.civ.).In literatura de specialitate se recunoaste si validitatea

donatiei facuta medicului de catre bolnavul care este sotui lui

4. Minorii si interzisii au dreptul de a primi donatii, dar nu au

exercitiul acestui drept. In principiu, donatia facuta unui incapabil sau

cu capacitate de exercitiu restransa se accepta prin reprezentantii sai

legali sau cu incuviintarea prevazuta de lege. Art.815 C.civ. contine

insa o protectie speciala in favoarea minorilor si interzisilor,

permitand ca donatiile facute lor sa fie acceptate si de catre

ascendentii lor de orice grad, chiar daca nu sunt tutorii lor si parintii

s-ar afla in viata si ar refuza sa accepte.

In cazul minorului cu capacitate de exercitiu restransa art.815

C.civ. trebuie sa fie interpretat - dupa parerea noastra - in sensul ca

nu numai tutorele sau parintii, dar si ascendentii minorului pot

incuviinta accepta-rea. Dar daca donatia contine si element oneros

(donatie cu sarcini sau sub conditie), deci acceptarea constituie un act

de dispozitie, ea trebuie sa fie, in toate cazurile, autorizata in

prealabil de autoritatea tutelara

5. Surdo-mutul care nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie

decat cu asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelara

(art.816 C.civ.comb. cu art. 152 si 159 C.fam.), care va avea rolul de

interpret al vointei surdo-mutului (surdului sau mutului) in sensul

art.61 alin.2 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale

nr.36/1995.

Persoanele juridice. In legatura cu capacitatea de a accepta o

donatie, se impune sa facem unele precizari privitor la acceptarea

oferte-lor de donatie facute in favoarea persoanelor juridice. Am vazut

ca, in principiu, persoanele juridice pot primi donatii daca dreptul,

care formeaza obiectul donatiei, corespunde scopului stabilit prin lege,

actul de infiintare sau statut (art.34 din Decretul nr.31/1954 si art.l

din Decr. nr.478/1954 privitor la donatiile facute statului).

6. Donatiile facute statului (organelor de stat, institutiilor

bugetare, unitatilor administrativ-teritoriale, regiilor autonome sau

societatilor co-merciale cu capital majoritar de stat) urmeaza sa fie

acceptate dupa cum urmeaza:

- donatiile oferite ministerelor, altor organe sau institutii

centrale care depind direct de Guvern, precum si unitatilor bugetare care

fac parte din sistemul acestora se accepta de ministrul sau conducatorul

organului ori institutiei centrale de stat;

- donatiile oferite unitatilor administrativ-teritoriale se accepta,

dupa caz, de consiliul judetean sau al municipiului Bucuresti;

- donatiile oferite regiilor autonome sau societatilor comerciale cu

capital majoritar de stat se accepta de conducatorii acestora insa, daca

sunt de interes national, cu autorizatia prealabila a organului

tutelar,iar daca sunt de interes local, cu autorizatia consiliului

judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa caz.

Daca obiectul donatiei este un teren agricol se cere si avizul

Ministe-rului Agriculturii, iar daca este un imobil situat intr-o

localitate, avizul Degartamentului pentru Administratia Publica Locala.

In toate cazurile, bunurile grevate cu sarcini sau pentru care exista

restante de impozite sau taxe pot fi acceptate numai cu avizul

Ministerului Finantelor (art.2-4 din Decr. nr.478/1954).

Daca bunul care formeaza obiectul donatiei (sau legatului facut prin

testament) urmeaza sa intre in domeniul public al statului sau unitatii

administrativ-teritoriale, dreptul de proprietate publica se dobandeste

prin acceptarea liberalitatii de Guvern, de consiliul judetean sau de

consiliul local, dupa caz (art.7 din Legea nr.213/1998 privind

proprietatea publica si regimul juridic al acesteia).

Cat priveste persoanele juridice care nu sunt de stat, acceptarea

donatiilor (inclusiv a darurilor manuale) se face prin organele abilitate

sa incheie actejuridice in numele si pe seama persoanei juridice,

respectiv prin persoanele imputernicite in acest scop. In cursul

constituirii, liberalitatile facute in scopul formarii patrimoniului

necesar se accepta de persoanele imputernicite (prin actul constitutiv)

sa desfasoare procedura de dobandire a personalitatii juridice.

Aceste reguli de drept comun de acceptare a liberalitatilor sunt

aplica-bile atat in cazul persoanelor juridice care urmaresc un scop

patrimonial, cat si in cazul asociatiilor sau fundatiilor fara scop

patrimonial. Ordonanta Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociatii si

fundatii nu prevede necesitatea vreunei aprobari sau autorizatii pentru

acceptarea liberalitatii. Instanta competenta verifica numai indeplinirea

cerintelor legale pentru constituirea asociatiei sau fundatiei

(filialelor) ori federatiei si dispune, pe aceasta baza, inscrierea in

Registrul asociatiilor si fundatiilor (federatiilor), personalitatea

juridica fiind dobandita in momentul inscrierii.

Legislatia noastra contine anumite dispozitii speciale (derogatorii

de la regulile generale) cu privire la capacitatea partilor contractante,

stabilind anumite incapacitati speciale de a dispune si de a primi prin

intermediul contractului de donatie.

Incapacitati de a dispune

Minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot

incheia contract de donatie, in calitate de donatori, nici prin

reprezentantii legali (parinti sau tutor) si nici personal cu

incuviintarea ocrotitorului legal (si chiar daca s-ar obtine autorizatia

autoritatii tutelare-art.129 alin. 1-3 si art. 133 alin.3 comb. cu art.

105 alin.3 si 147 C.fam.). In practica se recunoaste insa validitatea

darurilor obisnuite facute de minor sau, in numele sau, de ocrotitorul

legal (de exemplu, cu ocazia unor aniversari, de ziua femeii etc.) daca

sunt potrivite cu posibilitatile celui ocrotit. In aceste conditii se

recunoaste validitatea darului, chiar daca minorul a actionat singur;

lipsa incuviintarii sau autorizatiei nu poate fi invocata. 9. In favoarea

tutorelui, minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a ajuns la

majorat, cat timp autoritatea tutelara n-a dat tutorelui descarcare

pentru gestiunea sa (art.809 C.civ. si art. 141 C.fam.). De la aceasta

regula face exceptie situatia cand tutorele este ascendentul minorului.

Momentul cand capacitatea este ceruta

Reguli aplicabile. In ceea ce priveste momentul la care trebuie sa

ne raportam pentru a aprecia capacitatea partilor, nu se pun probleme

daca donatia se realizeaza printr-un singur act. Daca donatia se incheie

prin acte separate (intre absent), donatorul trebuie sa fie capabil in

momentul facerii ofertei (cand isi manifesta vointa de a dona), in

momentul acceptarii ei de catre donatar (cand se realizeaza acordul de

vointe) si in momentul primirii comunicarii actului de acceptare, caci

donatia produce efecte numai din acest moment (art. 814alin.2 C.civ.).

Cat priveste pe donatar, el trebuie sa fie capabil in momentul

acceptarii. In momentul facerii ofertei (desi problema este

controversata) consideram ca donatarul nu trebuie sa fie capabil,

intrucat oferta este un act unilateral al donatorului. lar in momentul

receptarii notificarii de catre donator problema capacitatii donatarului

nu se pune; desi art.814 alin.2 C.civ. roman - referitor la efectele

donatiei - a eliminat cuvintele "a 1'egard du donateur" (art.932 alin.2

C.civ. francez), totusi vizeaza numai comunicarea actului de acceptare in

timpul vietii "donatorului", "a celui ce daruieste".

Sanctiunea incapacitatilor speciale de a face si de a primi donatii

Nulitatea contractului. Potrivit art.812 C.civ., "dispozitiile in

favoarea unui incapabil sunt nule...".Cu toate ca formularea sugereaza

sanciunea nulitatii absolute se admite ca nerespectarea incapacitatilor -

atat de a face, cat si de a primi donatii - se sanctioneaza, de regula,

numai cu nulitatea relativa a contractului, nulitatea putand fi invocata

de cel ocrotit (prin ocrotitorul legal, daca este cazul) sau de

succesorii sai in drepturi .

In unele cazuri insa, cand incapacitatile sunt dictate de interese

de ordine publica, sanctiunea este nulitatea absoluta a contractului.

Astfel, donatiile facute persoanelor juridice, daca n-au fost acceptate

in conditiile prevazute de lege. Tot astfel, donatia avand ca obiect

dreptul de proprietate asupra terenului de orice fel, daca donatarul nu

este cetatean roman (art.41 alin.2 din Constitute).

Controversata este problema sanctiunii aplicabile in cazul

donatiilor facute medicilor, farmacistilor sau preotilor. Consideram ca

sanctiunea nulitatii absolute isi poate gasi justificarea si in acest

caz, deoarece interdictia este conceputa in art.810 C.civ., ca o

dispozitie prohibitiva (nu numai de ocrotire), ca o regula generala de

aparare a prestigiului profesiei de medic sau de preot. lar in cazul

persoanelor care practica ilegal medicina, fapta ce constituie

infractiune, in orice caz se impune sanctiunea nulitatii absolute.

Donatia va fi nula, respectiv anulabila, chiar daca partile - pentru

a ocoli dispozitiile privind incapacitatile speciale - au recurs la

deghizare sau la interpunere de persoane, caci actul care sincer incheiat

ar fi nul, ramane nul si daca a fost simulat.

Irevocabilitatea donatiilor

Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii

- Conditiile potestative. Cu toate ca dreptul transmis prin donatie

poate, in principiu, sa fie conditional, adica supus unei conditii

suspensive sau rezolutorii, cazuale ori mixte, totusi caracterul de

irevocabilitate nu permite stipularea unei conditii suspensive sau

rezolutorii potestative din partea donatorului (art.822 C.civ.). Astfel,

o donatie este nula nu numai cand este facuta sub conditie pur

potestativa (a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului),

ci se admite ca ea este nula chiar daca este facuta sub o conditie simpla

potestativa din partea donatorului (a carei realizare, pe langa vointa

lui, depinde si de circumstance exterioare care insa nu pot actiona in

afara vointei lui). Aceasta spre deosebire de contractele cu titlu

oneros, care, fiind valabil afectate de conditii potestative simple

(art. 1006), sunt nule, conform art. 1010 C.civ., numai daca sunt

afectate de o conditie pur potestativa din partea celui ce se obliga.

- Plata datoriilor vi itoare nedeterminate. Este nula donatia

care impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar

contracta in viitor si a caror valoare n-a fost specificata prin actul de

donatie (art.823 C.civ.), intrucat donatorul ar fi liber sa revoce

donatia contractand datorii pana la concurenta valorii bunurilor donate

(chiar daca, in fapt, nu contracteaza datorii).

- Dreptul de a dispute de bunul donat. Conform art.824 C.civ., in

cazul in care donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un bun sau

de o suma determinata din bunurile daruite, donatia este nula cu privire

la acel bun sau suma, chiar daca donatorul moare fara a fi dispus de ele;

bunul sau suma se transmite mostenitorilor donatorului. Daca rezerva

dreptului de a dispune este generala si se intinde asupra intregii

donatii, ea este nula in totalitate. 0 asemenea clauza este de fapt o

conditie rezolutorie pur potestativa (art. 1010 C.civ.), care atrage

nulitatea oricarei conventii. d) Dreptul de denuntare unilaterala a

contractului. 20. Clauze permise. Intrucat enumerarea clauzelor

incompatibile cu principiul irevocabilitatii, continute in C.civ., nu

este limitativa, este necesar sa facem unele precizari si cu privire la

clauzele care sunt permise, pentru a delimita mai bine campul de

aplicatie al principiului irevocabilitatii. Sunt compatibile cu acest

principiu urmatoarele clauze:

a) Intrucat transmisiunea irevocabila a dreptului donat nu implica o

predare imediata a bunului, donatia poate fi cu termen, pentru ca

termenul - ca modalitate a actului juridic - nu afecteaza dobandirea

dreptului transmis, ci numai exercitiul acelui drept.

b) Dupa cum am vazut, donatia poate fi afectata de o conditie

cazuala sau mixta. Depinzand de hazard (art. 1005 C.civ.), respectiv si

de vointa unei alte persoane (determinate sau nedeterminate, art. 1007

C.civ.), decat donatorul, ele nu contravin principiului irevocabilitatii

donatiilor.

c) Tot astfel, poate fi stipulata plata datoriilor prezente (cu data

certa anterioara donatiei) ale donatorului, precum si cele viitoare daca,

in acest din urma caz, sunt specificate in contractul de donatie (art.823

C.civ.).

d) Art.825 C.civ. prevede expres posibilitatea stipularii

reintoarcerii conventionale a bunurilor daruite pentru cazul cand

donatarul ar muri inainte de donator, chiar daca lasa descendenti, sau

pentru cazul de predeces al donatarului si al descendentilor lui

(donatarul decedat fara posteritate).0 asemenea stipulatie este o

conditie cazuala rezolutorie expresa care, in caz de realizare, produce

efecte retroactive (art. 1615 si 1019) . In materie de imobile insa,

pentru opozabilitatea fata de terti, clauza de reintoarcere este supusa

publicitatii.

Precizam insa ca reintoarcerea nu poate fi stipulata in favoarea

unei alte persoane decat donatorul insusi (nici chiar in favoarea

mostenitorilor sai), intrucat ar constitui o substitutie fideicomisara

conditionala prohibita de lege.

e) In cazul depunerii unei sume de bani la CEC sau alte unitati

bancare, pe numele altei persoane animus donandi, deponentul poate

insera in libret o clauza de imputernicire pe seama sa, fara a contraveni

principiului irevocabilitatii, deoarece va actiona in baza clauzei ca un

mandatar al titularului de libret.

f) Nici clauzele de inalienabilitate, mai frecvente in materie de

liberalitati, in masura in care sunt recunoscute valabile, nu contravin

principiului irevocabilitatii.

g) in sfarsit, fara a epuiza enumerarea clauzelor permise, mentionam

ca donatia cu rezerva uzufructului (sau a dreptului de abitatie), in

favoarea donatorului sau a unui tert, este permisa, obiectul

contractului fiind nuda proprietate, care se doneaza in mod irevocabil.

Desigur, poate forma obiectu contractului si un drept de uzufruct,

donatorul pastrand nuda proprietate.

Principiul irevocabilitatii donatiilor

Liberalitatile intre vii sunt, prin esenta lor irevocabile. Aceasta

irevocabilitate, reglementata prin texte speciale (art.801 si 822-824

C.civ.), care actioneaza descurajant pentru donator si contribuie la

siguranta circuitului civil, nu este cea prevazuta pentru toate

contractele (art.969 C.civ.) si care rezulta din principiul ca, o data

incheiat, contractul are forta obligatorie intre partile contractante

(este "legea partilor") si nu poate fi revocat (desfacut, desfiintat sau

modificat) prin vointa uneia dintre ele (irevocabilitate de gradul I).

Evident, forta obligatorie a oricarui contract actioneaza si in cazul

contractului de donatie, in sensul ca -odata incheiat - nu poate fi

desfiintat prin vointa uneia dintre parti, fie si donatarul.

Dar irevocabilitatea donatiilor are un caracter special, particular,

mai accentual decat forta obligatorie a oricarui contract, in sensul ca

in materie de donatii (indiferent daca s-au realizat in forma autentica,

deghizata, indirecta sau dar manual) irevocabilitatea priveste nu numai

efectele, ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate

pentru formarea lui (irevocabilitate de gradul II). Astfel fiind, orice

clauza sau conditie a carei indeplinire atarna de vointa donatorului si

care i-ar da posibilitatea de a zadarnici sau micsora, direct sau

indirect, foloasele gratuite pe care contractul le creeaza pentru

donatar sunt incompatibile cu esenta donatiilor, atragand nulitatea lor

absoluta (art.822 C.civ.).

Sanctiunea nulitatii loveste contractul in intregime, iar nu numai

clauza incompatibila cu principiul irevocabilitatii si chiar daca

aceasta clauza nu a fost cauza determinanta si impulsiva a liberalitatii.

Cu toate acestea, daca donatia este divizibila si clauza o afecteaza

numai in parte, pentru rest, efectele contractului se mentin. Iar daca,

dupa moartea donatorului, succesorii sai in drepturi - in cunostinta de

cauza - confirma sau executa donatia, nu mai pot invoca nulitatea pentru

a cere restituirea bunului donat (art. 1167 alin.3 C.civ.).

Revocabilitatea donatiilor

Revocabilitatea donatiilor intre soti

Reguli speciale. in ceea ce priveste contractul de donatie incheiat

intre soti (deci in timpul casatoriei), poate avea ca obiect numai

bunurile proprii ale sotului donator si care devin astfel bunuri proprii

ale sotului donatar, daca nu s-a stipulat intrarea lor in comunitate,

"ceea ce inseamna prefacerea dreptului de proprietate exclusiva a sotului

donator intr-un drept de proprietate devalmase a ambilor soti". Evident,

donatorul poate dona si cota-parte ideala ce-i apartine din dreptul de

proprietate asupra unui bun ce nu formeaza obiectul comunitatii sau

dreptul asupra unei mosteniri deschise (universalitate sau cota-parte

indiviza asupra universalitatii), care este bun propriu al sotului-

mostenitor (art.311it.b din C.fam.).

Referitor la donatiile dintre soti, Codul civil prevede anumite

reguli speciale derogatorii de la regulile generale aplicabile

donatiilor. Cea mai importanta regula speciala (celelalte fiind

subsecvente) vizeaza derogarea de la principiul irevocabilitatii

donatiilor. Potrivit art.937 alin.l C.civ., "orice donatiune facuta intre

soti in timpul maritagiului este revocabila".

Revocarea se poate realiza prin vointa unilaterala a sotului donator

(ad nutum) oricare ar fi forma de realizare a donatiei (act autentic,

donatie indirecta sau dar manual). Sotul donator (si numai el personal,

nu si creditorii sau mostenitorii lui) are dreptul de a revoca donatia

oricand, fie in timpul casatoriei, fie dupa desfacerea (prin divort) sau

desfiintarea (nulitatea) ori incetarea ei prin recasatorirea sotului

donatar de bunacredinta care nu a stiut ca sotul donator, declarat mort,

este in viata, si chiar dupa decesul sotului donatar, impotriva

mostenitorilor lui. Rezulta ca aceasta donatie devine definitiva si

irevocabila numai din momentul mortii donatorului.

1. DreptuI de revocare fiind de esenta donatiilor dintre soti, nu

este necesar sa fie stipulat in actul de donatie si nu poate fi inlaturat

printr-o stipulatie contrara. Aceste donatii sunt valabile chiar daca s-

au facut sub conditie potestativa, chiar daca se impune donatarului

obligatia de a plati datoriile nedeterminate ale donatorului si chiar

daca donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de bunurile daruite

(art.826 C.civ.). Nici reintoarcerea conventionala nu este aplicabila; in

caz de predeces al donatarului (si descendentilor lui), cu sau fara

aceasta clauza, oricum donatorul poate revoca donatia. Tot astfel,

donatiile intre soti nu se revoca de drept pentru survenienta de copil

(art.937 alin.3 C.civ.). In timpul vietii donatorului nu este cazul a se

aplica nici regulile privitore la revocarea donatiei pentru neexecutarea

sarcinii sau pentru ingratitudine; el o poate revoca ad nutum si fara a

invoca cauzele prevazute de lege. In schimb, dupa moartea donatorului,

cand donatia devine irevocabila, mostenitorii lui pot cere revocarea

pentru neexecutarea sarcinilor sau pentru ingratitudine potrivit

regulilor pentru aceste cauze legate de revocare.

Din cele aratate rezulta ca donatia dintre soti deroga nu numai de

la principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitate de gradul II)

- in sen- sul ca se pot stipula, la incheierea contractului, clauze

incompatibile cu acest principiu (de ex., conditii potestative simple) -

dar chiar si de la forta obligatorie a oricarui contract (irevocabilitate

de gradul I), in sensul ca una dintre parti poate, prin vointa sa

unilaterala, sa revoce donatia (foloasele gratuite procurate celeilalte

parti).

2. Cat priveste modurile de revocare, ea nu trebuie sa imbrace forma

unei actiuni in justitie si poate fi atat expresa (de ex., prin act

notarial sau prin testament), cat si tacita, implicita, constand intr-un

act ulterior al donatorului din care rezulta vointa acestuia de a revoca

dona-tia (de exemplu, legatul cu titlu particular, avand ca obiect bunul

donat, facut prin testamentul care nu prevede, expres, revocarea). Este

insa necesar sa existe o identitate exacta intre bunul care a format

obiectul donatiei si obiectul revocarii.

Donatiile intre soti, inclusiv darurile de nunta, facute de unul dintre

soti celuilalt, sunt revocabile pentru ca sotul donator sa poata revoca

donatiile facute inainte de incetarea, desfacerea sau desfiintarea

casatoriei si cand inceteaza influenta pe care o avea unul dintre soti

asupra celuilalt (si de care a abuzat).

3. Pentru a asigura posibilitatea revocarii unilaterale, legea

interzice sub sanctiunea nulitatii absolute donatiile mutuale, reciproce

intre soti facute in acelasi act (art.938 C.civ.) si donatiile deghiza-

te sau facute prin interpunere de persoane, chiar daca nu aduc atingere

rezervei succesorale (art.940 alin.2 C.civ.), prezumandu-se ca sunt

persoane interpuse copiii sotului donatar dintr-o alta casatorie (sau din

afara casatoriei ori adoptat numai de acesta) si acele rude ale sotului

donatar (rude in linie directa si pana la gradul IV inclusiv pe linie

colaterala) fata de care, in ipoteza deschiderii mostenirii, deci a

mortii lor in momentul incheierii contractului de donatie, el ar fi avut

vocatie (chemare) succesorala legala concreta, utila (art.941 C.civ.). De

exemplu, parintele sotului donatar este prezumat persoana interpusa, nu

si bunicul, fata de care - daca parintele este in viata - sotul nu are

vocatie (chemare) succesorala. lar daca sotul donator are copii dintr-o

casatorie anterioara (sau din afara casatoriei ori adoptat anterior

casatoriei cu donatarul) si daruieste sotului din urma, liberalitatea va

fi considerate excesiva, si deci supusa reductiunii, in raport de o

cotitate disponibila speciala, care este mai mica decat cea ordinara

(art.939 C.civ.), prevazuta de lege ca regula generala .

Donatiile simulate

Donatiile deghizate

1. Notiune. Reguli aplicabile. Donatia este deghizata cand conform

actului public apare incadrata intr-o operatiune juridica cu titlu

oneros. Deci in acest caz, actul public este simulat, neadevarat, si

ascunde o donatie (deghizare totala, prin care se ascunde natura gratuita

a contractului secret ). De exemplu, vanzare-cumparare in care pretul nu

este datorat (contraprestatie simulata); recunoasterea unei datorii care

nu exista in realitate etc.

Donatiile deghizate, ascunse sub aparenta unui contract cu titlu oneros,

sunt, in principiu, valabile; deghizarea - simulatia in general - nu este

sanctionata cu nulitatea.Prin urmare, donatia deghizata, care intruneste

conditiile generale de validiiate ale contractelor - in special se pune

problema cauzei licite - este valabila.

Avand insa in vedere faptul ca donatia deghizata constituie o

adevarata donatie, ea este supusa si regulilor de fond prevazute special

pentru donatii (capacitate, irevocabilitate de gradul II, reductiune,

raport, revocare in cazurile prevazute de lege). Deci, pentru donatia

deghizata se aplica aceleasir'eguli de fond care s-ar aplica si daca

donatia ar fi aparenta.

2. Forma. Controversata este problema ce forma trebuie sa imbrace

aceste contracte; forma autentica ceruta de lege pentru validitatea

donatiilor sub sanctiunea nulitatii absolute sau forma contractului care

deghizeaza donatia, ceruta de lege, de regula, numai ad probationem? De

exemplu, contractul prin care se transmite cu titlu gratuit dreptul de

superficie asupra unei case sub aparenta unei vanzari-cumparari urmeaza

sa fie incheiat in forma autentica (prevazuta de lege pentru donatii) sau

poate fi incheiat sub forma unui act sub semnatura privata, stiut fiind

ca, pentru instrainarea cu titlu oneros a constructiilor (fara

instrainarea terenului aferent), legea nu prevede cerinta formei

autentice?

Potrivit unei solutii adoptate constant in practica judiciara,

pentru validitatea acestor donatii nu se cere respectarea formei

autentice, ci numai a formei prevazute de lege pentru contractul care

deghizeaza donatia. Dar nerespectarea acelei forme se sanctioneaza cu

nulitatea absoluta a donatiei deghizate, desi acea forma este prevazuta

de lege numai ad probationem. Cu alte cuvinte, forma se imprumuta de la

contractul care deghizeaza donatia, iar sanctiunea care se aplica este -

de regula - cea prevazuta pentru donatii.

Majoritatea doctrinei critica solutia jurisprudentei (critica de care ea

nu vrea sa auda) , solicitand respectarea formei autentice a

donatiilor.In orice caz, consideram ca renuntarea la cerinta formei

autentice este in contradictie cu art.813 C.civ., care - fiind redactat

diferit fata de art.931 C.civ. francez - prevede categoric: "toate

donatiile se fac prin act autentic", deci atat donatiile sincer

intervenite intre parti, cat si cele deghizate. Dupa cum s-a spus, "fata

de o dispozitie atat de imperativa, nu este cu putinta a se admite

validitatea unor donatiuni efectuate prin procedee, cari au tocmai de

scop sa ocoleasca formele strict impuse de lege in materie de donatiuni

intre vii; validarea donatiunilor deghizate ar echivala cu desfiintarea

de fapt a formelor solemne".

3. Dovada. Cat priveste proba deghizarii (indiferent de forma in

care s-a incheiat actul aparent), se aplica regulile din materia

simulatiei, deci partile si succesorii lor universali ori cu titlu

universal (art.l175 C.civ.) o pot dovedi prin contrainscris sau inceput

de dovada scrisa - art.1197 C.civ. - care poate fi completata cu martori

si prezumtii (potrivit regulilor de dovada a contractelor), in schimb

tertii (inclusiv succesorii cu titlu particular si creditorii

chirografari ai partilor) prin orice mijloace de proba. Reamintim ca, in

aceasta materie, mostenitorii rezervatari sunt terti, pentru ca se

prezinta in apararea unui drept propriu, iar nu dobandit prin mostenire

de la defunct, actionand deci nu ca succesori universali.

Pentru a usura dovada deghizarii, legea (art.845 C.civ.) prevede in

favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa potrivit careia

instrainarea cu titlu oneros facuta unui succesibil in linie dreapta

(ruda in linie directa descendenta sau ascendenta, inclusiv rudenia

civila rezultand din adoptie) reprezinta o donatie deghizata (supusa

reductiunii), dar numai daca instrainarea s-a facut cu rezerva

uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea nu este

invocata de un mostenitor in linie dreapta care sa fi consimtit la

incheierea actului.

Donatiile prin interpunere de persoane

Notiune. Reguli aplicabile. In cazul donatiei prin interpunere de

persoane simulatia nu vizeaza natura gratuita a contractului, ci persoana

adevaratului donatar. Se recurge la aceasta forma a simulatiei, de

exemplu, in cazul in care adevaratul donatar este incapabil sa primeasca

liberalitati de la donator sau gratificarea sa ar provoca ecouri

nefavorabile in familia donatorului. Din aceasta cauza, contractul

aparent se incheie cu o persoana interpusa, prin contrainscris

precizandu-se persoana adevaratului donatar.

In aceasta varietate a simulatiei nu se pun probleme in legatura cu

forma contractului; deoarece contractul care se incheie cu persoana

interpusa este o donatie, neindoielnic trebuie sa fie incheiat in forma

autentica, realizandu-se astfel scopul ocrotirii donatorului si a

familiei sale. Sunt aplicabile, evident, si conditiile de fond prevazute

pentru donatii, care urmeaza sa fie apreciate si avute in vedere in

raport cu adevaratul donatar (capacitatea, revocarea pentru cauzele

prevazute de lege, reductiunea etc.).

Datorita dificultatilor de dovada a simulatiei (la care se recurge

mai ales pentru a ocoli incapacitatile speciale prevazute in materie de

donatii) legea (art.812 C.civ.) prezuma absolut ca sunt persoane

interpuse parintii, descendentii si sotul persoanei incapabile (de

exemplu, a tutorelui, medicului, cetateanului strain etc.) si care devin

- prin intermediul prezumtiei - persoane incapabile de a primi donatii de

la donator.

Donatiile indirecte

Notiune

Conditii de fond si de forma. "Donatiile" indirecte sunt acte

juridice incheiate (nesimulat) cu intentia de a gratifica (de aceea sunt

supuse regulilor de fond prevazute pentru liberalitati), dar infaptuite

pe calea unui act juridic diferit de contructul de donatie. Prin urmare,

spre deosebire de donatia deghizata - care este o adevarata donatie

deoarece contractul aparent nu are o existenta reala, nu corespunde

vointei reale a partilor -, in cazul "donatiei" indirecte actul care se

incheie (altul decat donatia) este real, voit de parti, dar prin

intermediul lui se realizeaza indirect o gratificare, o liberalitate.

Pentru aceasta categorie de acte juridice, in care aparenta este

conforma cu realitatea, nu se cere respectarea formei autentice dat fiind

ca nu sunt contracte de donatie, ci liberalitati efectuate pe calea altor

acte juridice pentru care, de regula , nu se prevede aceasta cerinta de

forma. Caracteristic in aceasta privinta este, de exemplu, art. 1642

alin.2 C.civ. care precizeaza ca daca renta viagera s-a constituit in

favoarea unei terte persoane (stipulate pentru altul facuta cu intentia

de a gratifica), desi este o liberalitate, totusi nu este supusa formelor

stabilite pentru donatie. Tot astfel, art.1138 C.civ., care permite

dovada rerniterii de datorie prin predarea titlului constatator al

creantei .

Rezulta ca "donatiile" indirecte sunt supuse numai regulilor de fond

-nu si de forma - ale donatiilor. In schimb, actul prin intermediul

caruia se realizeaza indirect liberalitatea, trebuie sa fie incheiat cu

respectarea conditiilor de forma (daca este cazul) si de fond prevazute

de lege pentru acel act.

In cazul acestor acte nu sunt aplicabile nici dispozitlile art.814

C.civ. referitoare la acceptarea donatiei facuta prin act separat. In

masura in care acceptarea este necesara pentru realizarea donatiei

indirecte, ea urmeaza regulile prevazute pentru actul care-i serveste

drept suport juridic.

Actele cele mai intrebuintate pentru realizarea unei "donatii" indirecte

sunt: renuntarea la un drept, remiterea de datorie si stipulatia in

folosul altuia.

Renuntarea

Renuntarea la un drept nu este, prin ea insasi, o liberalitate

(poate fi si cu titlu oneros). Dar daca renuntarea este facuta cu

intentia de a gratifica (ex animo donandi), atunci are ca rezultat

facerea unei liberalitati. Prin urmare, numai existenta intentiei de a

gratifica da nastere unei donatii indirecte. Donatia este de fapt un act

accesoriu al operatiei principale care este renuntarea si de care va

profita persoana chemata in puterea legii de a beneficia de dreptul

respectiv (de exemplu, renuntarea la o mostenire de care va profita

comostenitorul orimostenitorul subsecvent, renuntarea la uzufruct de care

va profita nudul proprietar; renuntarea la legat de care va profita

colegatarul sau mostenitorul grevat de executarea legatului etc.).

Subliniem ca, fara intentie liberala, prin renuntarea la un drept nu

se realizeaza o donatie indirecta (de exemplu, daca mostenitorul renunta

la mostenire pentru a nu suporta sarcinile si datoriile succesiunii). In

acest sens se spune ca renuntarea la un drept este un act juridic neutru;

pentru a o califica drept donatie indirecta se cere stabilirea intentiei

de a gratifica. Aceasta intentie poate fi dovedita prin orice mijioace de

proba, fiind vorba de interpretarea unei vointe juridice. Trebuie

precizat, de asemenea, ca renuntarile gratuite sunt scutite de forma

prevazuta pentru donatii numai daca sunt pur abdicative de drepturi, iar

nu translative, cum sunt cele facute in favorem. De exemplu, renuntarea

la o mostenire in favoarea unei persoane, constituie o acceptare urmata

de o transmitere cu titlu gratuit, care este supusa neindoielnic

conditiilor prevazute de art.813 si 814 C.civ..

Remiterea

Remiterea de datorie, prin care un creditor - cu acordul debitorului

- renunta, total sau partial, cu titlu gratuit la valorificarea unui

drept de creanta (art.1138-1142 C.civ.), constituie o donatie indirecta.

In acest caz, debitorul realizeaza un folos gratuit, o imbogatire, care

corespunde cu valoarea creantei ce ar fi trebuit sa plateasca

creditorului.

Stipulatia

Stipulatia in favoarea unei terte persoane, facuta cu intentia de a

gratifica (donandi causa), reprezinta tot o donatie indirecta scutita de

formele prevazute pentru donatii. Donatia indirecta realizata pe calea

stipulatiei pentru altul prezinta insa si alte particularitati fata de

regulile generale ale donatiilor.

-Aceasta donatie se realizeaza independent de acceptarea donatiei de

catre donatar (tertul beneficiar) si de notificarea acceptarii

donatorului - stipulant, intrucat dreptul stipulat in favoarea tertului

beneficiar (donatar) se naste direct si nemijiocit in patrimoniul sau din

momentul incheierii contractului intre stipulantul-donator si promitent .

-Acceptarea donatiei - avand drept efect numai consolidarea (iar nu

nasterea) dreptului in patrimoniul tertului - beneficiar (donatar) -

poate fi facuta nu numai de catre donatar, dar si de catre succesorii sai

in drepturi, si nu numai in timpul vietii, dar si dupa moartea

donatorului (ori dupa ce a devenit incapabil).

-Donatia devine irevocabila numai din momentui acceptarii. Pana la

consolidarea prin acceptare a dreptului in patrimoniul donatarului,

donatorul-stipulant (nu si succesorii sai in drepturi) poate revoca

donatia ad nutum. Inseamna ca pana la acceptare nu opereaza forta

obligatorie a contractului (irevocabilitatea de gradul I). In schimb,

principiul irevocabilitatii donatiilor (irevocabilitatea de gradul II)

trebuie sa fie respectat; dreptul stipulat in favoarea donatarului se

naste valabil in patrimoniul sau din momentul incheierii contractului

intre stipulant si promitent numai daca stipulatia nu contine clauze

incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor .

In sfarsit, precizam ca daca donatia indirecta (stipulatia facuta

donandi causa) este prevazuta in cadrul unei donatii directe (donatie cu

sarcini) - donatie dubla facuta printr-un singur act juridic -, donatia

directa va fi guvernata, evident, de regulile aplicabile donatiilor

(forma autentica sau dar manual, principiul irevocabilitatii, acceptarea

de catre donatarul direct si notificarea acceptarii etc.). Numai in

privinta sarcinii stipulate, care este o donatie indirecta grefata pe o

donatie directa, se aplica regulile specifice stipulatiei pentru altul.

In ceea ce priveste capacitatea de a face si de a primi donatii,

urmeaza a fi examinata, in acest caz, atat in raporturile dintre partile

donatiei directe (stipulant si promitent), cat si in raporturile dintre

donatorul-stipulant si donatarul-tert beneficiar. In schimb, in

raporturile dintre promitentul-donatar direct si tertul beneficiar-

donatar indirect - fiind vorba de executarea unei obligatii - problema

capacitatii de a face sau de a primi donatii nu se pune. De exemplu,

medicul curant al promitentului poate cere executarea sarcinii stipulate

in favoarea sa (daca nu este medicul curant al stipulantului-donator).

Prin exceptie de la regula necesitatii capacitatii donatarului-tert

beneficiar de a primi donatii, se recunoaste validitatea sarcinii

stipulate in favoarea unei persoane viitoare (neconcepute), cu conditia

existentei ei la data executarii sarcinii, de exemplu, sarcina stipulata

in favoarea copilului care se va naste din casatoria pe care o va incheia

nepoata donatorului.

Donatii manuale

Notiune

Darul manual reprezinta o categorie speciala de donatie pentru

validitatea careia se cer doua elemente: a) acordul de vointa pentru a

transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit si b) traditiunea,

predarea efectiva si reala (materiala) a bunului daruit. Deoarece darul

manual este un act (iar nu fapt) juridic, acordul partilor constituie

temeiul juridic al transferarii valorii din patrimoniul donatorului in

patrimoniul donatarului. Iar "traditiunea" este exteriorizarea acordului,

inlocuind (dupa unii autori reprezentand) forma solemna prevazuta de lege

pentru donatii si de natura a atrage atentia donatorului asupra

gravitatii contractului pe care il incheie.

Observam ca singura conditie speciala ce trebuie indeplinita in

cazul darurilor manuale este predarea, traditiunea reala a bunului (de

manu ad manum), fiind deci contracte reale. Desigur, nici acceptarea unui

dar manual nu este supusa unei forme speciale, ci ea consta in primirea

(preluarea) bunului daruit.

Validitatea darurilor manuale este consacrata prin art.644 C.civ.

care, la modurile de dobandire a proprietatii (prin exceptie de la

art.971 C.civ.), prevede si traditiunea.

Reprezentarea

Reprezentarea in cazul darului manual. Darurile manuale facute

persoanelor care au capacitatea de a primi o donatie, insa nu au

exercitiul acestui drept, sunt valabile prin traditiunea bunurilor facute

reprezentantilor lor legali, respectiv cu incuviintarea ocrotitorilor,

iar daca contin si element oneros cu autorizatia autoritatii tutelare.

Predarea-primirea se poate face si printr-un reprezentant conventional,

mandatar, caci posesiunea se poate transmite sau dobandi prin

intermediul altuia.

Reguli

Reguli de fond aplicabile. Darul manual deroga de la regulile de

forma ale donatiilor, insa este supus acelorasi reguli de fond ca si

celelalte donatii (liberalitati), inclusiv principiul irevocabilitatii.

Darul manual poate fi insotit si de clauze accesorii; sarcini ori

conditii, scutire de raport etc.

Traditiunea

Traditiunea reala este un element esential al darului manual, iar nu

un mod de executare a contractului. Astfel, o simpla oferta verbala sau

chiar constatata prin inscris sub semnatura privata a unui dar manual,

acceptata - fie si in scris - de donatar, nu constituie un dar manual. 0

asemenea intelegere este nula absolut ca donatie (din lipsa formei

autentice). Iar daca oferta si acceptarea s-au facut in forma autentica

suntem in prezenta unei donatii obisnuite (avand ca obiect, de exemplu,

un autoturism), iar nu de dar manual. Prin urmare, darul manual se poate

realiza numai prin traditiune. Daca insa obiectele pe care donatorul

voieste sa le daruiasca se afla deja in mainile donatarului (de exemplu,

cu titlu de depozit, imprumut etc.), darul manual se poate perfecta prin

declaratia donatorului ca intelege sa le daruiasca, acceptata de donatar

Instanta suprema a mai precizat ca prin "traditiunea" bunului nu

trebuie sa se inteleaga neaparat o deplasare fizica a bunului, cum ar fi

preluarea din mana donatorului, efectele sale juridice putand fi

realizate si printr-o traditiune implicita, de exemplu, atunci cand

donatorul ar inmana donatarului cheile unei casete ori a unui depozit in

care se afla lucrul sau cheile de contact ale autoturismului. In nici un

caz daruirea autovehiculului nu se poate realiza prin predarea numai a

cartii de identitate (certificatului de inmatriculare) a vehiculului,

acesta nefiind un titlu reprezentativ al bunului. Deci predarea actului

trebuie sa fie insotita, pe baza acordului realizat, de predarea cheilor,

incat donatarul sa poata intra in posesiunea efectiva a vehiculului. lar

pentru dovada dreptului de proprietate al donatorului sii efectuarea

formalitatilor administrativ-teritoriale (radierea de pe numele

donatorului si inmatricularea pe numele donatarului) va fi necesara

operarea transferului de proprietate in carte de identitate a

autovehiculului, potrivit art. 9-10 din OG nr. 78/2000 si art. 5 lit.e

din Instructiunile de aplicare a HG nr. 610/1992. In caz de refuz al unei

parti de a se prezenta pentru efectuarea acestor formalitati, consideram

ca cealalta parte este indreptatita sa intenteze o actiune in constatarea

transmiterii dreptului de proprietate prin donatia realizata sub forma

darului manual, urmand ca mentiunea privind noul detinator al

autovehiculului sa fie inscrisa de organul de politie pe baza hotararii

judecatoresti.

De asemenea, predarea unei sume de bani - direct sau prin virament -

unitatii care construieste sau vinde donatarului o locuinta are

caracterul unui dar manual pentru a carui validitate nu este necesara

forma autentica si nici inmanarea efectiva a sumei in mainile donatarului

.

Constituie dar manual si depunerea unei sume de bani la CEC (sau

alta unitate bancara) pe numele unei alte persoane, daca aceasta depunere

nu s-a facut cu alt titlu (plata unei datorii, acordarea unui imprumut

etc.) .

Tot astfel,poate constitui dar manual depunerea de catre parinti a

unei sume de bani la CEC pe numele copilului lor minor (sau major),

astfel incat - devenind fara nici o alta formalitate proprietatea

copilului (chiar daca in libret s-a prevazut o clauza de imputernicire in

favoarea unuia dintre parinti) - nu mai fac parte din bunurile comune ale

sotilor si nu formeaza obiectul partajului la incetarea comunitatii,

afara numai daca se dovedeste ca depunerea pe numele copilului nu s-a

facut cu intentia ca suma in cauza sa iasa din patrimoniul comun al

sotilor si sa intre in patrimoniul copilului. Prin urmare, sarcina probei

revine celui care contesta intrarea sumei in patrimoniul copilului (minor

sau major). Pana la dovada contrara, caracterul de liberalitate (donatie)

a depunerii se prezuma, copilul fiind titularul libretului.

Retragerea unei sume de bani de pe carnet CEC si transferarea ei pe

carnet CEC al altei persoane, fiind recunoscuta ca donatie valabila -

chiar daca se savarseste doar prin comunicare telegrafica intre agentii -

se justifica tot prin ideea de dar manual, intr-o acceptiune noua a

notiunilor de lucru corporal si de traditiune, acceptiune care are in

vedere realitatea unor procedee curente de transferare rapida si sigura a

bunurilor mobile, a sumelor de bani in special.

Prin urmare, producandu-se o asa-numita "dematerializare" a traditiunii

bunurilor, darul manual se poate realiza prin forme moderne, care nu

implica o predare efectiva, materiala a bunului donat, dar asigura totusi

transferul efectiv al valorilor dintr-un patrimoniu in altul.

In schimb, nu constitute dar manual (si, bineinteles, nici donatie

in general) predarea unui libret nominalizat pe numele donatorului ori a

altei persoane, dar netransferat pe numele donatarului, pentru ca simpla

predare a unui titlu nominativ nu implica transferul dreptului asupra

sumelor. Dreptul nu poate fi considerat transmis cata vreme donatarul nu

are nici o posibilitate legala sa dispuna de sumele inscrise in libret.

Nici predarea unui libret nominativ, in care primitorul este inscris

la clauza testamentara, nu constituie dar manual, pentru ca drepturile

sale - in calitate de legatar, iar nu de donatar - se vor naste numai la

moartea titularului de libret. In schimb, daca primitorul este inscris la

clauza de imputernicire, poate fi vorba de un dar manual, daca inscrierea

clauzei si predarea-primirea libretului s-au facut cu intentia de a face

si de a primi o liberalitate.Darul manual se poate realiza in acest caz

prin simpla predare, deoarece donatarul poate dispune de sumele inscrise

in libret.

Obiectul

Obiectul darului manual. Datorita faptului ca traditiunea reala este

un element esential al darului manual, numai bunurile mobile corporate

susceptibile de traditiune pot forma obiectul darurilor manuale. Nici

imobilele, nici mobilele incorporale (drepturi de creanta, drepturi de

create intelectuala, fond de comert etc.) nu pot forma obiectul unui dar

manual, pentru ca nu sunt susceptibile de a fi transferate si dobandite

printr-o predare si primire efectiva.

Fac exceptie titlurile la purtator -asimilate mobilelor corporale-

si biletele de banca, pentru ca transmiterea acestora are loc de la mana

la mana.

Evident, nu pot forma obiectul darului manual nici bunurile

viitoare, deoarece predarea presupune detinerea materiala (corpus) a

bunului, deci existenta lui actuala.

Darurile de nunta

Problema darurilor de nunta. 0 precizare se mai impune in legatura

cu asa-numitele "daruri de nunta"(notiune neprevazuta in legislatie), dar

care reprezinta aplicatii relativ frecvente ale darului manual.

In legatura cu aceste daruri de nunta, s-a decis ca ele urmeaza a fi

considerate bunuri comune ale sotilor in cote egale, chiar daca au fost

facute de parintii unuia dintre soti, deoarece sunt dobandite in timpul

casatoriei si pentru ca se "presupune intentia (mentiunea) dispunatorului

ca ele sa devina comune" .Numai daca donatia se face (de parintii unuia

dintre soti) nu cu ocazia serbarii nuntii, ci ulterior, bunul se

considera ca fiind propriu .

Pe de alta parte insa, s-a decis ca - in principiu - bunurile

dobandite de catre soti in timpul casatoriei prin donatie sunt bunuri

proprii, afara numai daca dispunatorul a aratat (expres sau cel putin

exprimat neechivoc) ca a inteles sa gratifice pe ambii soti.

In solutionarea acestei probleme controversate, consideram ca

trebuie sa avem in vedere numai dispozitiile legale existente sii numai

diferentierile cuprinse in texte.

Astfel, prin derogare de la regula comunitatii bunurilor dobandite

de catre oricare dintre soti in timpul casatoriei (art.30 C.fam.), sunt

calificate bunuri proprii ale fiecarui sot "bunurile dobandite in timpul

casatoriei prin... donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca

ele vor fi comune"(art.31 lit.b C.fam.).

Observam ca legea excepteaza de la regula comunitatii donatiile,

fara a distinge dupa forma lor de realizare (act autentic, donatie

simulata sau indirecta ori dar manual). Tot astfel, legea nu distinge in

functie de momentul realizarii donatiei; cu ocazia serbarii nuntii sau la

o alta data (dar, evident, in timpul casatoriei). De altfel, daca s-ar

face exceptie (de la excepfie) pentru "darurile de nunta", de ce nu s-ar

excepta si darurile facute cu ocazia aniversarii casatoriei (de ex., la

un an, la nunta de argint sau de aur etc.). In sfarsit, legea nu distinge

in functie de persoana donatorului (parinti sau alte rude mai apropiate

sau mai indepartate in grad - frati-surori, unchi-matusi - ori persoane

fara legatura de rudenie cu unul dintre soti).

Rezulta ca asemenea diferentieri nu se justifica in drept, caci ubi

lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel fiind, bunurile

dobandite prin donatie - inclusiv darurile de nunta - devin bunuri

proprii ale fiecarui sot, daca dispunatorul nu a dispus ca ele sa devina

comune. Dupa cum s-a subliniat mai recent in practica Curtii Supreme de

Justitie, "bunurile dobandite prin donatie sunt proprii, pentru a fi

respectata vointa donatorului, care, daca nu a dispus altfel, nu poate fi

presupus ca a inteles sa avantajeze si sotui celui gratificat"'.

Pronuntandu-ne impotriva diferentieri lor aratate, neprevazute de

lege, se impune insa sa avem in vedere o distinctie care este prevazuta

de lege; darurile obisnuite. Potrivit art.759 C.civ., "prezenturile

(darurile - n.ns.) obisnuite nu sunt supuse raportului". Unii autori

considera ca aceste daruri (facute nu numai la nunti, dar si cu alte

ocazii, de exemplu, aniversari, botezuri etc.) nu sunt supuse raportului

fiindca "nu alcatuiesc dona-tii". Alti autori considera ca si darurile

obisnuite reprezinta donatii, dar nu sunt supuse regimului

liberalitatilor. Oricum, ele sunt exceptate de la raport. Mai mult, se

admite unanim, ca aceste daruri obisnuite, nesupuse raportului, nu intra

nici in alcatuirea masei de calcul in vederea stabilirii liberalitatilor

excesive supuse reductiunii in caz de incalcare a rezervei succesorale .

lar daca, in materie de mostenire, aceste daruri obisnuite nu sunt supuse

regimului donatiilor (liberalitatilor), nu pot fi supuse regimului

donatiilor nici in materia raporturilor patrimoniale dintre soti.

In concluzie, numai darurile obisnuite - indiferent de forma sau

momentul realizarii ori de persoana donatorului - nu intra sub incidenta

exceptiei prevazute de art.31 lit.b din Codul familiei, ci devin bunuri

comune potrivit regulii prevazute de art.30 C.fam. (daca nu exista alte

motive legale pentru care ele sa devina bunuri proprii ale unuia dintre

soti, de ex., vointa neechivoca a donatorului in acest sens). In schimb,

toate celelalte donatii, care nu sunt daruri obisnuite (sume mari de

bani, autoturisme sau alte bunuri de mare valoare), devin bunuri proprii,

potrivit art.31 lit.b, chiar daca sunt facute cu ocazia serbarii nuntii

si de catre persoane care nu sunt parintii (alte rude apropiate) unuia

dintre soti, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca bunurile donate

sa devina comune.

Dovada darului manual

Cu toate ca darul manual se perfecteaza prin faptui predarii si, ca

atare, fiind o chestiune de fapt poate fi dovedita prin orice mijloace de

proba, pentru donator si succesorii sai, in vederea dovedirii actului

juridic al darului manual, ad probationem se cere existenta unui inscris

sau inceput de dovada scrisa care poate fi completata cu martori sau

prezumtii, conform regulilor generale in materie de probe (art.1191 si

urm. C.civ.). Astfel, daca donatorul cere revocarea pentru neexecutarea

sarcinii ori pentru ingratitudine sau daca intervine revocarea de drept

pentru survenienta de copil si se cere restituirea bunului donat. La fel

daca succesorii sai in drepturi cer revocarea donatiei. In schimb, daca

mostenitorii rezervatari sau cei indreptatiti la raport cer reductiunea

ori raportul donatiei, prezetandu-se cu un drept propriu, iar nu in

calitate de succesori in drepturi, ei pot dovedi darul manual cu orice

mijloc de proba, la fel ca si orice alti terti.

Donatarul posesor, fiind prezumat proprietar in baza art. 1909

C.civ., nu are nevoie de dovada scrisa. Dar persoanele interesate (de

exemplu, mostenitorii) pot dovedi cu orice mijioc de proba fie ca lucrul

nu a fost donat, ci a fost furat ori pierdut de catre proprietar, fie

caracterul echivoc ori viciile posesiei, fie, in conditiile art.1191 si

urm. C.civ., contractul din care rezulta natura precara a detentiunii.

Efectele intre parti

Reguli generale

Efectul translativ al contractului. Ca efect al donatiei, dreptul

care formeaza obiectul contractului se transmite din patrimoniul

donatorului in patrimoniul donatarului. Donatia poate avea ca efect si

stingerea unui drept si a obligatiei corelative (remitere de datorie).

Daca dreptul transferat este o creanta, operatia intervenita intre

parti se analizeaza ca o cesiune de creanta cu titlu gratuit, aplicandu-

se regulile corespunzatoare (art. 1391 si urm., C.civ.), cu derogarile

care rezulta din natura gratuita a transferului.

Cel mai frecvent, obiectul contractului il constituie un drept real.

In acest caz, ca si in materie de vanzare, transmiterea sau constituirea

dreptului opereaza prin efectul realizarii acordului de vointa (art.971

C.civ.) in forma prevazuta de lege (forma autentica sau forma actului

juridic care realizeaza indirect donatia, in aceasta din urma ipoteza, de

regula, solo consensu), dar neconditionat de predarea bunului care

formeaza obiectul donatiei, cu exceptia darurilor manuale care se

realizeaza prin traditiune.

Obligatiile donatorului

1. Obligatia de predare. Dupa incheierea contractului donatorul este

obligat sa predea bunul daruit potrivit clauzelor stabilite si sa-l

pastreze pana la predare, raspunzand de pieirea sau deteriorarea lui

provenita din culpa sa. In cazul darului manual, evident, problema

obligatiei de predare nu se pune.

2. Obligatia de garantie. Cazuri in care exista. Spre deosebire de

vanzator, in principiu donatorul nu datoreaza garantie pentru evictiune

(art.828 alin.1 C.civ.) si nici pentru vicii ascunse, deoarece contractul

este cu titlu gratuit .

- Prin exceptie, donatorul datoreaza garantie in urmatoarele cazuri:

- Daca a promis expres garantia pentru evictiune (art.828 alin.2

C.civ.) sau pentru vicii, lipsa garantiei nefiind o regula imperativa.

- Daca evictiunea provine din faptul sau personal (art.828 alin.3

C.civ.), de exemplu, vinde imobilul donat inainte de efectuarea formelor

de publicitate sau vinde si preda lucrul mobil cumparatorului, daruit

anterior prin act autentic, fapte care contravin obligatiei contractuale.

- In caz de dol (intentie sau culpa grava asimilata dolului)

donatorul raspunde de pagubele rezultand din viciile ascunse, cunoscute

de el si necomunicate, care au cauzat (direct sau indirect) un prejudiciu

donatarului, caci dolul stramuta problema raspunderii de pe teren

contractual, pe teren delictual (art.998 C.civ.).

- In sfarsit, daca donatia nu este pur gratuita (donatie cu sarcini)

donatorul raspunde de evictiune in limita valorii sarcinilor (art.828

alin.3 C.civ.). Desi legea nu prevede expres, donatorul raspunde ca un

vanzator si pentru vicii ascunse, caci in limita sarcinilor (respectiv, a

pretului platit pentru o parte din valoarea bunului) donatia este un

contract cu titlu oneros si sinalagmatic.

Obligatiile donatarului

Regula. Donatia cu sarcini. Cand donatia este pur gratuita,

donatarul nu are nici o obligatie, ci numai o indatorire denumita

traditional "de recunostinta" care, in cazurile anume determinate de

lege, este sanctionata prin posibilitatea data donatorului de a revoca

donatia pentru cauza de ingratitudine .

Altfel se pune problema daca donatia este cu sarcina (sub mode).

Dupa cum se stie, sarcina este o obligatie impusa donatarului, care -

dupa acceptarea donatiei - este tinut s-o execute. Desi sarcina se

aseamana cu o conditie rezolutorie (intrucat nici una, nici alta nu

afecteaza nasterea dreptului si in caz de realizare a conditiei sau de

revocare a donatiei pentru neexecuarea sarcinii efectele sunt

retroactive), ele nu trebuie sa fie confundate, deoarece regimul lor

juridic este diferit, cel putin sub doua aspecte:

- in cazul conditiei rezolutorii, chiar daca este potestativa din

partea donatarului, nu se creeaza nici o obligatie pentru el, fiind liber

sa actioneze cum doreste, fara riscul de a-si vedea angajata raspunderea,

caci conditia (rezolutorie) este numai o modalitate care, in caz de

realizare, desfiinteaza dreptul afectat de ea. In schimb, sarcina obliga

pe donatar, in caz de neexecutare putandu-se recurge la masuri de

executare, creditorul avand dreptul la actiunea in executare;

- conditia opereaza de drept (art. 1019), in schimb revocarea

(rezolutiunea) donatiei pentru neexecutarea sarcinii trebuie sa fie

ceruta justitiei (art.832 C.civ.).

Sarcina, ca si conditia, nu trebuie sa fie imposibila, ilicita sau

imorala, potrivit regulilor generale. Ea poate fi prevazuta fie in

favoarea donatorului (de exemplu, plata unei datorii), fie in favoarea

unei terte persoane (cand se analizeaza ca o stipulatie pentru altul

reprezentand o donatie indirecta grefata pe o donatie directa, daca

stipulatia este facuta donandi causa), fie in favoarea donatarului insusi

(de exemplu, efectuarea unei calatorii de studiu). In acest din urma caz,

obligatia se justifica numai daca donatorul are vreun interes, cel putin

moral, la executarea sarcinii. Altfel obligatia donatarului fata de el

insusi nu ar putea avea o existenta juridica (decat, eventual, ca o

conditie). In cazul sarcinii stipulate in favoarea donatarului insusi,

donatia este de fapt pur gratuita, insa cu posibilitatea revocarii pentru

neexecutare. Numai in cazul sarcinii stipulate in favoarea donatorului

sau a unui tert donatia inceteaza sa fie liberalitate in masura sarcinii.

Intrucat donatia cu sarcini este, in limita sarcinii, un contract

sinalagmatic (si cu titlu oneros), in caz de neexecutare intervin

efectele specifice contractelor sinalagmatice. Astfel, se poate cere

indeplinirea prestatiei care formeaza obiectui sarcinii cu daune-interese

si donatarul nu ar putea, fara consimtamantui donatorului, deci fara un

nou contract, sa se libereze de sarcina, abandonand bunurile daruite.

Dar se poate alege si o alta cale; revocarea (rezolutiunea) donatiei

pentru neexecutarea de obligatii. In caz de neexecutare partiala sau

executare cu intarziere instanta este chemata sa aprecieze gravitatea

nerespectarii obligatiilor de catre debitor si, in functie de

imprejurari, poate dispune rezolutiunea contractului (in cazuri temeinic

justificate rezolutiunea partiala), eventual cu acordarea unui termen de

gratie.

In caz de admitere a actiunii, revocarea produce efecte retroactive

atat impotriva donatarului si succesorilor lui in drepturi, cat si

impotriva tertilor, drepturile constituite in favoarea lor fiind

desfiintate (art.830 C civ.) potrivit regulilor aplicabile rezolutiunii

pentru neexecutare (art. 1020-1021 C.civ.).

Actiunea in executare sau in revocare poate fi intentata de catre donator

sau succesorii sai in drepturi (cum ar fi mostenitorii sai legali ori

testamentari care beneficiaza de efectele revocarii), inclusiv creditorii

chirografari in baza art.974 C.civ. (actiune oblica). In cazul sarcinii

stipulate in favoarea unui tert, beneficiarul poate cere si el executarea

obligatiei, dar nu poate cere revocarea donatiei, nefiind parte in

contractul incheiat intre stipulant si promitent.

In sfarsit, precizam ca orice donatie, inclusiv darul manual, poate fi

afectata de sarcini.

Opozabilitatea efectelor contractului fata de terti

Reguli aplicabile. Ca si in materie de vanzare, opozabilitatea fata

de terti este ingradita; in privinta bunurilor mobile prin exceptia trasa

din art. 1909-1910 C.civ. (combinat cu art.972 C.civ.) prevazuta in

favoarea tertului dobanditor de buna-credinta si posesor al lucrului

daruit; in ce priveste transferul gratuit al unui drept de creanta prin

formalitatea notificarii sau acceptarii conform regulilor de la materia

cesiunii de creante, iar in privinta transmisiunilor gratuite de imobile

prin formalitatea inscrierii dreptului in cartea funciara (art.22 si

urm., art.61 si 72 din Legea nr.7/1996).

In principiu, se aplica deci regulile generale. In privinta

publicitatii imobiliare opereaza insa si anumite dispozitii speciale

(art.819 C.civ.):

Astfel, - spre deosebire de actele cu titlu oneros, a caror

inopozabilitate din cauza neinscrierii in cartea funciara este limitata -

neinscrierea in cartea funciara a dreptului real imobiliar dobandit prin

donatie poate fi invocata "de orice persoane ce au interes la aceasta"

(art.819 C.civ.), inclusiv dobanditorul cu titlu gratuit care a

inregistrat cererea de inscriere mai intai si creditorul chirografar.

Rezulta ca donatia neinscrisa in cartea funciara este opozabila numai

partilor contractante si succesorilor lor universali si cu titlu

universal (nu si succesorilor cu titlu particular sau creditorilor

chirografari). Prin urmare, in aceasta materie se largeste cercul

tertilor; succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari nu au

calitatea de avanzii sai cauza (habentes causam), ci aceea de terti.

Mai mult decat atat, donatia - chiar inscrisa in cartea funciara -

nu este opozabila dobanditorului anterior cu titlu oneros al dreptului

real neinscris in cartea funciara, care poate cere instantei

judecatoresti sa acorde Inscrierii sale rang preferential fata de

inscrierea efectuata de donatar (art.30 din Legea nr.7/1996), deoarece el

certat de damno vitando, iar donatarul numai de lucro captando. Practic,

donatarul - chiar inscris in cartea funciara si de buna-credinta - se

bucura pe deplin de efectele publicitatii imobiliare, titlul sau devenind

inatacabil, numai dupa 10 ani socotiti din ziua cand s-a inregistrat

cererea sa de inscriere in cartea funciara, termen inauntrul caruia poate

fi pornita actiunea in rectificare (art.37 alin.2).

Pe de alta parte, art.819 C.civ. contine o restrictie cu privire la

persoanele care, desi interesate sa o faca (si cu toate ca, potrivit

regulilor generale, ar avea calitatea de a invoca inopozabilitatea), nu

sunt totusi admise a invoca lipsa de inscriere in cartea funciara si

anume, (pe langa parti si succesorii lor universali si cu titlu

universal) acele persoane carora lipsa de inscriere li se poate imputa ca

o culpa si succesorii lor universali sau cu titlu universal. Astfel,

reprezentantii minorului sau ai celui pus sub interdictie. De asemenea,

ascendentii care, potrivit art.815 C.civ., au acceptat donatia facuta

unui minor sau interzis.

Cauze de revocare

Revocarea pentru ingratitudine

1. Cauze. Ele sunt limitativ enumerate de art. 831 C.civ.:

a) atentat la viata donatorului. Nu se cere o condamnare penala,

este suficient sa se stabileasca intentia de a ucide, intentia manifesta

a autorului de a curma viata donatorului. Uciderea din culpa nu este

cauza de revocare;

b) delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea faptelor se

apreciaza de instanta . Se cere insa ca fapta sa fi fost savarsita cu

intentie,

c) refuzul de alimente, ceea ce presupune ca donatorul a avut nevoie

si a cerut alimente de la donatar, care - avand posibilitatea - a refuzat

sa dea (a refuzat "fara cuvant"). Refuzul nu este sanctionat cu revocarea

daca donatorul avea rude (sau alte persoane) obligate si in situatia de

a-i acorda intretinere. In ceea ce priveste cuantumul, alimentele nu

trebuie sa treaca peste valoarea darului si, in consecinta, daca acesta

piere fortuit donatarul poate refuza acordarea lor. In toate cazurile,

refuzul nejustificat de alimente este sanctionat numai prin posibilitatea

revocarii donatiei; donatorul nu are actiune in justitie pentru a cere

intretinere de la donatar. Tot astfel - asemanator obligatiei civile

imperfecte (naturale) - nici donatarul nu are actiune in restituirea

(prin echivalent) a prestatiilor efectuate de bunavoie (art. 1092 alin.2

C.civ.), chiar daca existau persoane in stare si obligate la intretinere

potrivit legii. Spre deosebire insa de obligatiile naturale, atitudinea

negativa a donatarului constand in refuzul de alimente are o sanctiune

specifica; actiunea in revocarea donatiei pentru ingratitudine.

2. Actiunea in revocare pentru ingratitudine este o pedeapsa civila

si se caracterizeaza prin urmatoarele:

a) Este o actiune strict personala si deci poate fi intentata numai

de persoana impotriva careia faptele au fost savarsite, adica numai de

catre donator. Implicand dezlegarea unei probleme morale de vinovatie si

de iertare sau de aplicare a pedepsei, actiunea nu poate fi exercitata

nici de catre creditorii donatorului, pe calea actiunii oblice (art.974

C.civ.), si nici de catre mostenitorii lui (desi actiunea are caracter

patrimonial). In mod exceptional, mostenitorii devin titularii actiunii

in revocare:

- daca a fost intentata de donator, dar acesta a decedat inainte de

terminarea procesului;

- daca donatorul a decedat inainte de expirarea termenului in care

actiunea putea fi intentata (art.833 alin.2 C.civ.).

b) Fiind vorba de aplicarea unei pedepse, ceea ce nu se produce

niciodata de drept (art.832 C.civ.), titularul actiunii (donatorul sau,

in conditiile aratate, mostenitorul lui) - cunoscand faptul de

ingratitudine - il poate ierta pe donatar (dar nu poate renunta la

actiunea in revocare cu anticipatie, inainte de producerea actelor sau

faptelor de ingratitudine, de exemplu, in contractul de donatie).

Iertarea se prezuma (fara a fi admisa proba contrara) daca a trecut

un an din ziua savarsirii faptului sau din ziua cand donatorul

(mostenitorii lui) au luat cunostinta de acel fapt (art.833 alin.l

C.civ.), fara ca inauntrul acelui an sa fi cerut revocarea. Acest termen

de un an nu este un termen de prescriptie, ci un termen de decadere (de

drept substantial) bazat pe o prezumtie legala, care nu este supus

cauzelor de intrerupere si de suspendare stabilite in materie de

prescriptie. In cazul in care faptele de ingratitudine sunt repetate,

termenul se calculeaza in raport de ultima .

c) Actiunea nu se poate intenta decat in contra autorului faptului

de ingratitudine. Daca el moare fara ca actiunea sa fi fost intentata sau

terminata ea se stinge, adica nu poate fi pornita, dar nici macar

continuata impotriva mostenitorilor donatarului (art.833 alin.2 C.civ.).

Daca sunt mai multi donatari, actiunea in revocare nu poate fi admisa

decat impotriva acelor care s-au facut vinovati de ingratitudine .

d) Deoarece actiunea in revocare pentru ingratitudine nu este o

actiune in rezolutiune (cum este revocarea pentru neexecutarea sarcinii)

sau in constatarea desflintarii de drept a contractului (ca in cazul

revocarii pentru survenienta de copil), ci o actiune in restituire cu

caracter de pedeapsa - deci esentialmente personala - admiterea actiunii

nu produce efecte retroactive fata de terti. Inseamna ca drepturile

dobandite de terti (fie si cu titlu gratuit) inainte de intentarea

actiunii sau, in cazul imobilelor, inainte de efectuarea publicitatii

cererii de revocare raman neatinse (art.834alin.1 C.civ.).

Dar, din partea donatarului restituirea trebuie sa fie integrala,

adica sa cuprinda sau bunul daruit (daca n-a fost instrainat) cu toate

accesoriile sale, despagubindu-l pe reclamant de sarcinile constituite in

folosul tertelor persoane (ipoteca, uzufruct etc.) sau valoarea integrala

a bunului (daca a fost instrainat) apreciata din momentul pronuntarii

hotararii de revocare. In ambele cazuri se va tine seama, in plus sau in

minus, de sporul de valoare sau de degradarile provenite din faptul

donatarului sau tertilor.

In privinta fructelor, legea (art.834 alin.2 C.civ.) prevede ca ele

se restituie numai de la data cererii de revocare (desi de la comiterea

faptului, donatarul ar trebui sa fie tratat ca un posesor de rea-

credinta. Dispozitia se explica numai prin faptul ca pana in momentul

introducerii cererii nu se stie care va fi atitudinea donatorului: il va

ierta sau nu). Toate donatiile (facute prin act autentic, dar manual

etc.) sunt supuse revocarii pentru cauza de ingratitudine.

Revocarea pentru survenienta de copil

1. Domeniu de aplicare. Donatia se revoca de drept in cazul in care

donatorul nu avea nici un copil sau alt descendent in momentul incheierii

contractului de donatie si posterior i se naste ("dobandeste") un copil

din casatorie sau din afara casatoriei (copil legitim sau natural, in

terminologia C.civ., art.836). Revocarea se produce oricare ar fi felul

sau valoarea donatiei (directa, indirecta, dar manual etc.). Face

exceptie donatia intre soti, care - fiind revocabila prin vointa sotului-

donator - nu este supusa revocarii de drept pentru nastere de copil

(art.937 alin.3 C.civ.).

2. Natura juridica. Revocarea pentru nasterea unui copil opereaza de

drept (art.836 C.civ.). Deoarece aceasta revocare se produce mai mult in

interesul copilului, ea nu poate fi inlaturata printr-o clauza contrara

din contractul de donatie sau printr-un act de renuntare ulterior

nasterii copilului, expresa ori tacita, sau de confirmare din partea

donatorului (art.839 C.civ.). Evident, exista posibilitatea refacerii

donatiei dupa nasterea copilului, dar cu respectarea conditiilor

prevazute de lege (forma autentica, dar manual cu traditio brevi manu

etc.), donatie care nu va mai fi revocabila pentru survenienta de copil.

Deoarece revocarea se produce de drept, in caz de litigiu instanta

nu pronunta, ci numai constata revocarea, daca conditiile prevazute de

lege sunt indeplinite. Pe de alta parte, datorita revocarii de drept,

actiunea in restituire poate fi intentata nu numai de catre donator, dar

si de catre succesorii sai in drepturi, inclusiv creditorii pe calea

actiunii oblice.

Potrivit legii (art.840 C.civ. coroborat cu art.21 din Decretul

nr.167/1958), actiunea in restituire a bunului donat - proprietatea fiind

redobandita de drept - se prescrie dupa 30 de ani de la nasterea

copilului. Dupa expirarea termenului de prescriptie extinctiva donatarul

continua sa detina bunul in aceasta calitate (nu dobandeste o alta

calitate), cu consecinta aplicarii regulilor de fond ale donatiei (raport

si reductiune). Nu excludem nici posibilitatea revocarii donatiei, dar,

evident, pe alte temeiuri decat nasterea copilului (de exemplu, pentru

ingratitudine) si cu regimul juridic corespunzator.

3. Conditii. Pentru ca revocarea sa se produca trebuie sa fie

indeplinite doua conditii.

a) In primul rand, se cere ca donatorul sa nu aiba vreun copil sau

alt descendent in viata in momentul incheierii contractului de donatie.

Existenta unui copil conceput in momentul donatiei nu impicdic revocarea

de plin drept prin nasterea copilului dupa incheierea contractului (art

837 C.civ.), caci copilul conceput este considerat nascut (infans

conceptus pro nato habetur) numai de cate ori este vorba de interesele

(avantajele, drepturile) sale (quotiens de commodis eius agitur - art.7

din Decretul nr.31/1954), or in acest caz nu este in interesul sau sa fie

considerat nascut.

Daca donatorul avea in momentul incheierii contractului un copil

declarat disparut - desi acest copil este socotit a fi in viata (art. 19

din Decr.nr.31/1954) - nasterea ulterioara a unui copil atrage revocarea,

caci pentru ca revocarea sa nu opereze, art.836 C.civ. cere ca donatorul

sa aiba un copil "existent" in timpul facerii donatiei, ori cel declarat

disparut - desi prezumat a fi in viata - este, prin definitie, o persoana

a carei existenta este putin probabila, ceea ce il poate determina pe

donator sa faca donatia. Pe de alta parte, disparutul este socotit a fi

in viata pentru ca, de regula, prezumtia opereaza in interesul lui. In

cazul de fata, prezumtia ar opera in detrimentui lui. Bineinteles, daca

s-a declarat prin hotarare judecatoreasca moartea copilului, el nu mai

este "existent".

b) A doua conditie este ca donatorului sa i se nasca un copil, fie

si postum (dupa moarte). Conditia este indeplinita, dupa cum am vazut,

daca copilul nascut dupa incheierea contractului a fost conceput la acea

data. Durata vietii copilului este indiferenta; revocarea se produce de

drept prin nastere, chiar daca el moare inainte de intentarea actiunii in

restituire.

De asemenea, este indiferent daca copilul nascut dupa incheierea

contractului de donatie este din casatorie sau din afara casatoriei

(art.63 C.fam.). In acest din urma caz, evident, filiatia trebuie sa fie

stabilita pe caile legale, dar ceea ce intereseaza este nu data

stabilirii filiatiei, ci data nasterii copilului. Inseamna ca stabilirea

filiatiei unui copil nascut dupa incheierea contractului atrage revocarea

donatiei. In schimb, stabilirea filiatiei (dupa incheierea contractului)

fata de un copil nascut anterior nu atrage revocarea, asa cum - in acest

caz - nici nasterea unui alt copil, fie si din casatorie, dupa incheierea

contractului, nu are ca efect revocarea donatiei, nefiind indeplinita

prima conditie a revocarii.

4. Problema adoptiei. in legatura cu conditiile revocarii pentru

survenienta de copil, se mai pune problema ce efecte produce, in aceasta

materie, adoptia? Problema este controversata.

a) Potrivit unei pareri, existenta unui copil adoptat "impiedica

revocarea donatiei, deoarece este asimilat copilului din casatorie"'.

Autorul are in vedere faptui ca raporturile adoptatorului cu copilul

adoptat (si descendentii sai) sunt asimilate cu legaturile de rudenie

rezultand din filiatia fireasca, si aceasta indiferent daca adoptia a

fost cu toate efectele unei filiatii firesti (cu efecte depline) sau cu

efecte restranse (art.75 si 79 C.fam., articole abrogate pentru viitor

prin O.U.G. nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei,

modificata prin Legea nr.87/1998 pentru aprobarea O.U.G. nr.25/1997).

In consecinta, potrivit acestei pareri, daca donatorul avea un copil

adoptat in momentul donatiei, nasterea sau adoptarea unui alt copil dupa

incheierea contractului nu atrage revocarea. lar daca donatorul n-a avut

nici un copil in momentul contractarii, adoptarea unui copil dupa

momentul donatei are drept efect revocarea donatiei.

In practica judecatoreasca s-a admis solutia contrara; revocarea

pentru survenienta de copil se aplica "numai in cazul in care donatorul,

ulterior donatiunii, dobandeste un copil din casatorie sau din afara

casatoriei, fie chiar si postum". Copilul adoptat "nu se include in

enumerarea - limitativa - a textului art.836 C.civ.".

Intr-adevar, art.836 C.civ. vizeaza numai filiatia fireasca si

textul este de stricta interpretare. Pe de alta parte, revocarea prin

adoptie ar contraveni principiului irevocabilitatii, adoptia depinzand,

in principal, de vointa adoptatorului.

0 data ce se admite ca adoptarea unui copil dupa incheierea

contractului de donate nu atrage revocarea, inseamna ca nici existenta

unui copil adoptat anterior donatiei nu impiedica revocarea in cazul

nasterii unui copil ulterior incheierii contractului. Copilul adoptat nu

este "copil sau descendent" in sensul art.836 C.civ.; copilul adoptat nu

este vizat de text.

In sfarsit, se mai pune problema (cel putin teoretic), ce efecte

produce adoptia - in materia analizata - in raport cu parintele firesc al

copilului adoptat de altul? Solutia depinde de felul adoptiei.-

- Daca adoptia este cu efecte depline, de la data incuviintarii ei

inceteaza legaturile de rudenie dintre parintele firesc si copilul

adoptat (art.79 C.fam. si art.1 si 21 din OUG nr.25/1997). In consecinta,

daca acest parinte face o donatie dupa aceasta data si ulterior i se

naste un copil, donatia se revoca in conditiile art.836 C.civ. (ca si cum

donatorul ar fi avut un copil decedat - deci inexistent - la data

donatiei).

- Daca adoptia a fost cu efecte restranse (incuviintata inainte de

intrarea in vigoare a OUG nr.25/1997), legaturile de rudenie dintre

parintele firesc si copilul adoptat se pastreaza (art.75 C.fam.). In

consecinta, pentru parintele firesc copilul adoptat este "existent";

donatia facuta de el nu se revoca pentru nasterea unui alt copil.

5. Efecte. Revocarea pentru survenienta de copil produce efecte

retroactive de la data incheierii contractului de donatie. Deoarece

donatia se desfiinteaza retroactiv, revocarea produce efecte nu numai

impotriva donatarului si succesorilor sai (universali, cu titlu universal

sau cu titlu particular) care au dobandit mortis causa, dar si in

privinta tertilor dobanditori prin acte intre vii ai bunurilor daruite;

resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Insa, potrivit

regulilor generale, in cazul mobilelor tertul dobanditor de buna credinta

va putea opune exceptia prevazuta de art. 1909-1910 C.civ., iar in cazul

imobilelor uzucapiunea de 10-20 ani. Posesorul care nu indeplineste

conditiile necesare poate invoca numai uzucapiunea de 30 de ani.

Daca donatia revocata pentru survenienta de copil era cu sarcini,

revocarea nu se produce decat in limita folosului pur gratuit procurat

donatarului.

Fructele bunului sunt supuse restituirii numai din ziua cand s-a

notificat donatarului nasterea copilului (art.838 C.civ.).

Bibligrafie

Prof. univ. dr. Francisc Deak “Tratat de drept civil”