BETHLEN ERDÉLYE, ERDÉLY BETHLENE

A Bethlen Gábor trónra lépésének

400. évfordulóján rendezett konferencia

tanulmányai

DÁNÉ VERONKAHORN ILDIKÓ

LUPESCU MAKÓ MÁRIAOBORNI TERÉZ

RÜSZ-FOGARASI ENIKŐSIPOS GÁBORszerkesztésében

Kolozsvár, 2014

4

A kötet megjelenését támogatta:

A kötet CD-mellékletén hallható Melchior Vulpius (1570?–1615) Vater Abraham, erbarme dich mein című motettája. Előadja a Kolozsvári Protestáns Teológiai Intézet vegyeskara, vezényel Benkő Tímea. A hangfelvétel a Sapientia EMTE kolozsvári stúdiójában készült 2014 novembe-rében, hangmérnök Lénárd József (Yogi).

Kiadja az Erdélyi Múzeum-EgyesületFelelős kiadó: Biró AnnamáriaKorrektúra: András ZselykeMűszaki szerkesztő: Virág PéterBorítóterv: Idea Plus

Nyomdai munkálatok: Gloria, KolozsvárFelelős vezető: Nagy Péter

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiBETHLEN ERDÉLYE, ERDÉLY BETHLENE. Conferinţă internaţională (2013 ; Cluj-Napoca)

Bethlen Erdélye, Erdély Bethlene : Bethlen Gábor trónra lépésének 400. évfordulóján rendezett konferencia tanulmányai : 24-25 október 2013, Kolozsvár / Szerkesztette: Dáné Veronka, Horn Ildi-kó, Lupescu Makó Mária, ... - Cluj-Napoca : Societatea Muzeului Ardelean, 2014

ISBN 978-606-739-008-7I. Dáné Veronka (ed.)II. Horn Ildikó (ed.)III. Lupescu Makó, Mária (ed.)

94(498.4)”16”(063)

5

TARTALOM

Oborni Teréz: „… Én felőlem jól emlékezni meg ne szűnjetek” ................................................. 9

BETHLEN GÁBOR ERDÉLYE EURÓPÁBANR. Várkonyi Ágnes: Az európai jelenlét alternatívái ................................................................. 13Papp Sándor: Újabb adatok Bethlen Gábor hatalomra kerülése történetéhez .......................... 36Valentin Constantinov: Impactul politicii externe a lui Gabriel Bethlen asupra situaţiei

Ţării Moldovei la începutul Războiului de 30 de Ani........................................................... 48Gebei Sándor: Bethlen Gábor és a Rzeczpospolita .................................................................. 56Kurucz György: Erdély és az angol diplomácia Bethlen Gábor fejedelemsége idején ............. 69Hámori Nagy Zsuzsanna: A francia diplomácia viszonyulása Bethlen Gáborhoz

1620–1621-ben ..................................................................................................................... 79Kármán Gábor: Bajor követ Bethlen Gábor esküvőjén ............................................................ 93Violeta Barbu: Mirtul şi laurii. Nunta principelui Gabriel Bethlen cu Katarina von

Brandenburg refl ectată în spaţiul francez ............................................................................ 106Képes György: Az erdélyi és a dán állam Bethlen Gábor korában ......................................... 131Kovács Katalin Anita: Bethlen Gábor külpolitikai törekvései ügynökhálózata tükrében ..... 148Kisteleki Károly: Az európai szuverenitás nézőpontjai és az erdélyi állam ........................... 162

BETHLEN GÁBOR UDVARAHorn Ildikó: „Én creaturaim vagytok, édes híveim”. Az erdélyi elit változásai

Bethlen Gábor korában ...................................................................................................... 189Jeney-Tóth Annamária: Udvari elit Bethlen Gábor udvarában

(A kolozsvári számadások tükrében) .................................................................................. 202Várkonyi Gábor: Wesselényi István és fi ai Bethlen Gábor környezetében ............................ 214Király Péter: „Excellentissimus legyen, csak közönséges jót ne is hijatok” –

Bethlen Gábor, Erdély zeneszerető nagy fejedelme ............................................................ 222Tömösvári Emese: Esterházy Miklós, Bethlen Gábor politikai ellenfele ................................ 235

BETHLEN GÁBOR KORMÁNYZATAOborni Teréz: Az unió kérdése az 1614. évi medgyesi rendi gyűlésen ................................... 249Horváth Attila: Bethlen Gábor korának erdélyi országgyűlései .......................................... 259Rácz Lajos: Bethlen Gábor erdélyi fejedelemmé választása, avagy a „libera electio”

dilemmája ........................................................................................................................... 266Dáné Veronka: Bethlen „jog- és társadalomharmonizációja” .................................................. 288Borbély Zoltán: A Homonnai Drugeth György vezette Bethlen-ellenes mozgalom

nemzetközi hátteréhez ........................................................................................................ 295Harai Dénes: Bethlen Gábor erdélyi fejedelem és választott magyar király tanácsa

és tanácsosai ........................................................................................................................ 310Gálfi Emőke: A gyulafehérvári udvarbírák és területi hatáskörük Bethlen Gábor

uralkodásának első szakaszában .......................................................................................... 319P. Szabó Béla: „Szászok Attya”: Bethlen Gábor és az erdélyi szászok privilégiumai ............... 327

EGYHÁZ, TÖRTÉNETÍRÁS, EMLÉKEZETIoan-Aurel Pop: Repere ale politicii confesionale a principelui Gabriel Bethlen

față de români ..................................................................................................................... 345Hargittay Emil: „… az ártatlanság még az ellenséget is gyakorta kegyességre indittya”.

Még egyszer a Káldi-biblia támogatásáról .......................................................................... 357

6

László Anikó: Bethlen Gábor Erdélye és Alsted apokaliptikája ............................................ 363Molnár Dávid: Rákosi Boldizsár és Bojti Veres Gáspár vitája (1621) .................................... 372Kovács Sándor: Bethlen Gábor az unitárius egyháztörténet-írásban ..................................... 380Papp Kinga: Bethlen Gábor a 18. század eleji katolikus történetírásban ................................. 387Susana Andea: Practici ale scrisului în vremea lui Gabriel Bethlen ....................................... 397Köllő Zsófia: Bethlen Gábor és a 17. századi verses királyéletrajzok ..................................... 408Ionuţ Costea: Gabriel Bethlen în istoriografi a românească ................................................... 418G. Etényi Nóra: Bethlen Gábor híre és hírneve a Német-római Birodalom

nyilvánossága előtt .............................................................................................................. 427Tudor Sălăgean: Gabriel Bethlen, Transilvania şi mitul rozicrucian ..................................... 440Lönhárt Tamás: Erdélyi külön út vagy Duna menti összefogás?

Bethlen Gábor a 20. századi erdélyi politikai narratívákban ............................................... 449

BETHLEN GÁBOR GAZDASÁGPOLITIKÁJAPaul Niedermaier: Premisele guvernării în perioada principatului Transilvaniei ................... 463Kenyeres István: „Nekem pénzem nincsen, valami volt, Isten tudja mind hadra költöttem”.

Állami jövedelmek és hadi kiadások Bethlen Gábor és II. Ferdinánd korában ................... 473Buza János: Pénzforgalom és árszabályozás Bethlen Gábor uralkodása alatt .......................... 487Pakucs Mária: Nagyszeben keleti kereskedelme Bethlen Gábor uralkodása idején ............... 498Livia Ardelean: Gabriel Bethlen şi politica economică şi militară faţă de

comitatul Maramureş .......................................................................................................... 509Mátyás-Rausch Petra: A bányauradalmak szerepe az erdélyi nemesércbányászat

igazgatásában (1613–1629) ................................................................................................. 516Florentina Niţu: Consumul de bijuterii în Transilvania secolului al XVII-lea: lux, status

social, rațiuni economice. Registrele de cumpărături ale principelui Gabriel Bethlen ......... 524

BETHLEN GÁBOR ÉS A VÁROSOKPapp Klára: Várad, Debrecen és Kassa szerepe Bethlen Gábor fejedelemsége idején ............. 537Kónya Péter: Eperjes szabad királyi város szerepe Bethlen Gábor felkelésében ..................... 548Szabó András Péter: A gyűlölt fejedelem – Bethlen Gábor és Lőcse város viszonya ........... 556Rüsz-Fogarasi Enikő: Bethlen Gábor, Kolozsvár és az országgyűlés .................................... 571Balogh Judith: Bethlen Gábor és a székely városok .............................................................. 584Garda Dezső: Bethlen Gábor és Gyergyó .............................................................................. 596Cziráki Zsuzsanna: „Durante beneplacito nostro”. Brassó és a szász rendi érdekérvényesítés

Bethlen Gábor uralkodása idején a törcsvári birtokok tükrében ......................................... 608J. Újváry Zsuzsanna: Varannay András nemes polgár útja a főbírói székből Bethlen Gábor

kassai pénzverdéjének prefektusságáig ................................................................................ 616

BETHLEN GÁBOR MŰVÉSZETTÖRTÉNETI ÉS RÉGÉSZETI ÖRÖKSÉGEKovács András: Bethlen Gábor fejedelem és székvárosa ........................................................ 635Mikó Árpád: Az erdélyi késő reneszánsz festészet kutatásának problémái.

Adalékok Gyulafehérvári Pál deák (†1635) műveihez ........................................................ 647Kiss Erika: „… derekas Inuentalasnak Regestruma” – Bethlen Gábor kincstára és kincsei ..... 655Adrian Andrei Rusu: Cahlele cu mascheron feminin în Transilvania

(prima jumătate a sec. XVII) .............................................................................................. 666Sófalvi András: Határvédelem a Székelyföldön Bethlen Gábor korában .............................. 675

Rövidítések jegyzéke ................................................................................................................ 687Képek jegyzéke ......................................................................................................................... 687Képmelléklet ............................................................................................................................. 689

7

TABLE OF CONTENTS

Teréz Oborni: “... Do Not Cease to Remember Me in the Right Way” ................................................9

THE TRANSYLVANIA OF GABRIEL BETHLEN IN EUROPEÁgnes R. Várkonyi: Th e Alternatives of European Presence ............................................................13Sándor Papp: Notes on Gabriel Bethlen’s Rise to Power ...................................................................36Valentin Constantinov: Th e Impact of the Gabriel Bethlen’s Foreign Policy on Moldova at the

Beginning of the Th irty Years’ War ................................................................................................48Sándor Gebei: Gabriel Bethlen and the Rzeczpospolita (Polish-Lithuanian Commonwealth) ........56György Kurucz: Transylvania and the English Diplomacy during Gabriel Bethlen’s Principality ....69Zsuzsanna Hámori Nagy: Th e Attitude of French Diplomacy Towards Gabriel Bethlen,

Prince of Transylvania, in 1620–1621 ............................................................................................79Gábor Kármán: Bavarian Legate at the Wedding of Gabriel Bethlen ..............................................93Violeta Barbu: Th e Myrtle and the Laurels. Th e Wedding of Prince Gabriel Bethlen with

Katharina von Brandenburg Refl ected in the French Space ........................................................106György Képes: Th e Transylvanian and Danish States in the Age of Gabriel Bethlen .....................131Anita Kovács Katalin: Th e Diplomatic Aspirations of Gabriel Bethlen Th rough his Agent

Network ......................................................................................................................................148Károly Kisteleki: Aspects of European Sovereignty and the Principality of Transylvania ............162

THE COURT OF GABRIEL BETHLENIldikó Horn: “You All are My Creations, My Dear Followers”. Changes in the Transylvanian

Elite in the Age of Gabriel Bethlen ............................................................................................189Annamária Jeney-Tóth: Court Elite in Gabriel Bethlen’s Court (In the Mirror of the Account

Books of Kolozsvár) ....................................................................................................................202Gábor Várkonyi: István Wesselényi and his Sons in the Entourage of Gabriel Bethlen ................214Péter Király: “He Should Be the Most Excellent. Don’t Even Summon an Ordinary Fine One”

– Gabriel Bethlen, the Music-Loving Prince of Transylvania .....................................................222Emese Tömösvári: Miklós Esterházy, the Political Enemy of Gabriel Bethlen. Works of a

Critical Edition ...........................................................................................................................235

THE GOVERNMENT OF GABRIEL BETHLEN Teréz Oborni: Th e Question of Union at the General Assembly of the Estates in

Medgyes/Mediaș, 1614 ...............................................................................................................249Attila Horváth: Th e Transylvanian Diets of the Gabriel Bethlen’s Age .......................................259Lajos Rácz: Th e Election of Gabriel Bethlen as Prince of Transylvania or the Dilemma of

“Libera Electio” ...........................................................................................................................266Veronka Dáné: “Legal and Social Harmonization” of Gabriel Bethlen ...........................................288Zoltán Borbély: To the International Background of the Movement Against Gabriel Bethlen,

Lead by György Homonnai Drugeth ..........................................................................................295Dénes Harai: Council and the Councillors of Gabriel Bethlen, Prince of Transylvania and

Elected King of Hungary ............................................................................................................310Emőke Gálfi: Th e Administrators of the Princely Estates of Gyulafehérvár and Th eir Territorial

Jurisdiction in the First Decade of Gabriel Bethlen’s Era ...........................................................319Béla P. Szabó: “Father of Saxons”: Gabriel Bethlen and the Privileges of the Transylvanian

Saxons .........................................................................................................................................327

CHURCH, HISTORIOGRAPHY, MEMORYIoan-Aurel Pop: Highlights of Confessional Politics of Prince Gabriel Bethlen Concerning the

Romanians ..................................................................................................................................345Emil Hargittay: “…Innocence Often Inclines Even the Enemy for Graciousness”. Once More

about the Subsidy of the Káldi Bible ...........................................................................................357Anikó László: Th e Transylvania of Gabriel Bethlen and the Millenarianism of Alsted ..................363

8

Dávid Molnár: Th e Debate Between Boldizsár Rákosi and Gáspár Bojti Veres (1621) .................372Sándor Kovács: Gabriel Bethlen in the Light of the Unitarian Historiography .............................380Kinga Papp: Gabriel Bethlen in the Catholic Chronicles from the Beginning of the Eighteenth

Century .......................................................................................................................................387Susana Andea: Writing Practice in the Time of Gabriel Bethlen ...................................................397Zsófia Köllő: Gabriel Bethlen and the Seventeenth Century Rhyming King Biographies ............408Ionuţ Costea: Gabriel Bethlen in the Romanian Historiography ..................................................418Nóra G. Etényi: Gabriel Bethlen’s Name and Fame in the Publicity of the Holy Roman

Empire ........................................................................................................................................427Tudor Sălăgean: Gabriel Bethlen, Transylvania and the Rosicrucian Myth ..................................440Tamás Lönhárt: Distinct Way of Transylvania or Collaboration along the Danube?

Gabriel Bethlen in the Transylvanian Political Narratives of the Twentieth Century .................449

THE ECONOMIC POLICY OF GABRIEL BETHLENPaul Niedermaier: Premises of Governance During the Time of the Principality in

Transylvania ................................................................................................................................463István Kenyeres: “I don’t have money, which I had, God knows that I have all spent on battles”.

State Incomes and Military Expenditures in the Age of Gabriel Bethlen and Ferdinand II .......473János Buza: Regulation of Money Circulation and Prices Under the Rule of Gabriel Bethlen .......487Mária Pakucs: Th e Oriental Trade of Sibiu/Hermannstadt During the Reign of

Gabriel Bethlen ...........................................................................................................................498Livia Ardelean: Gabriel Bethlen and his Economic and Military Policy Concerning the

Maramureş County .....................................................................................................................509Petra Mátyás-Rausch: Th e Role of the Mining-Estates in the Administration of the

Transylvanian Precious Metal Mining (1613–1629) ...................................................................516Florentina Niţu: Jewelry Consumption in Seventeenth Century Transylvania: Luxury, Social

Status, Economical Reasons. Shopping Registers of Prince Gabriel Bethlen ..............................524

GABRIEL BETHLEN AND THE TOWNSKlára Papp: Th e Role of Várad/Oradea, Debrecen and Kassa/Košice during the Rule of Prince

Gabriel Bethlen ...........................................................................................................................537Péter Kónya: Th e Role of the Free Royal Town of Eperjes/Prešov in the Uprising Against

Gabriel Bethlen ...........................................................................................................................548András Péter Szabó: Th e Hated Prince – Th e Relation Between Gabriel Bethlen and

Lőcse/Levoča ..............................................................................................................................556Enikő Rüsz-Fogarasi: Gabriel Bethlen, Kolozsvár/Cluj and the Diet ...........................................571Judith Balogh: Gabriel Bethlen and the Szekler Towns.................................................................584Dezső Garda: Gabriel Bethlen and Gyergyó/Gheorgheni ..............................................................596Zsuzsanna Cziráki: “Durante beneplacito nostro”. Brassó/Brașov and the Enforcement of the

Saxon Interests during Gabriel Bethlen’s Reign in the Light of the Törcsvár/Bran Estates ........608Zsuzsanna J. Újváry: Th e Career of the Noble Burgher András Varannay from the Bench of Chief

Magistrate to the Prefect of the Gabriel Bethlen’s Mint of Kassa/Košice ...................................616

THE ART HISTORICAL AND ARCHAEOLOGICAL HERITAGE OF GABRIEL BETHLENAndrás Kovács: Gyulafehérvár/Alba Iulia, the Residence Town of Gabriel Bethlen ......................635Árpád Mikó: Th e Problems of Investigating the Late Renaissance Transylvanian Painting.

Data Concerning the Works of Paulus Alba Julius (†1635) ........................................................647Erika Kiss: “…A Manful Register of Stocktaking” – Gabriel Bethlen’s Treasury and Treasures ......655Adrian Andrei Rusu: Stove Tiles with Female Mascaron in Transylvania (First Half of the

Seventeenth Century) .................................................................................................................666András Sófalvi: Border Defence of Szeklerland during the Reign of Gabriel Bethlen ..................675

List of Abbreviations .........................................................................................................................687List of Illustrations ............................................................................................................................687Illustrations ........................................................................................................................................689

Adrian Andrei Rusu

666

Adrian Andrei Rusu

CAHLELE CU MASCHERON FEMININ ÎN TRANSILVANIA (PRIMA JUMĂTATE A SEC. XVII)

Cuvinte cheie: mascheron manierist, cahle, difuziuni şi interferenţe arti sti ce, sec. XVII

În repertoriul de cahle aparţinătoare Renașterii tardive, dacă nu chiar de clasat în cel al artei manieriste, care a avut circulaţie în Transilvania, probabil că nu există o altă cahlă mai bine databilă decât cea care poartă pe ea un anume decor particular. El se referă la un cap de per-sonaj dominat (Fig. 1/a-c), situat în centrul unui careu pătrat (curent 23,8 × 23 cm). Este o fi gură feminină, frontală, bucălată, cu podoabe de urechi, pentru creștetul capului și gât. Ca-reul are chenarul de încadrare cu colţurile tăiate cu sferturi de cercuri, sus și jos, există perechi de volute afrontate, iar pe fl ancuri, câte un cap de putti cu aripioare abia vizibile. De la cele din urmă, către unghiurile marginilor exterioare, pornesc grupaje de câte trei frunze, cu profi le triunghiulare și margini multilobate (posibil frunze de stejar). Tiparele folosite abuziv, ori estompate din cauza smalţului verde-închis abundent, au transformat estetica dorită iniţial într-un chip adesea ridicol de buhăit și nejustifi cat de împopoţonat la un asemenea grad de lipsă de frumuseţe. Acesta este punctul nostru esenţial de pornire.

Plăcile au făcut parte dintr-un grup care s-a aglomerat dintr-o dată, în deceniile doi și trei ale secolului al XVII-lea, la Brașov. După cum se observă facil, între ele există diferenţe clare de tipare și de soluţii de smălţuire. Cel puţin o piesă (Fig. 1/d) poartă, discret, emblema ora-șului, cu copacul dezrădăcinat, în timp ce altele au marcaje de ani: începând de la 1617 (cea mai timpurie), până la mijlocul secolului. În fi ne, nu neapărat împreună cu restul elementelor, apar monograme care nu pot aparţine decât olarilor producători (din care, dezlegate sunt: H. S. - Hans Schwarz, H. W. - Hans Wagner1).

O informaţie de inventar muzeistic clujean, unde s-au adăpostit cele mai multe plăci cu un asemenea decor din Transilvania, dezvăluie faptul că lotul ar fi fost achiziţionat de/prin ne-gustorul de artă Adolf Resch. Din investigaţiile lui Ludwig Döry, afl ăm că la vânzare exista-seră nu mai puţin de 89 de piese, pe care comerciantul le-a fotografi at împreună (în anul 1887), majoritatea ajungând la Cluj, dar 36, la Budapesta2. Prin strădania aceluiași anticar, zece cahle de aproximativ același tip au intrat și în colecţiile lui Iparművészeti Múzeum din Budapesta, în anul 18883. Nu toate conţineau însă tipul major care ne interesează. Cea mai reprezentativă piesă, cu smalţ policrom, există, pe cât se pare, din anul 1903, în colecţiile Mu-zeului Ardelean (moștenit astăzi de către Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei), cum-

1 Horst Klusch, Zauber alter Kacheln aus Rumänien, Ed. Imago, Hermannstadt, 1999, p. 33–34. 2 Ludwig Döry, Hat kályhacsempetípus vándorlása nyugatról keletre (16–17. század), în „A Hermann

Ottó Múzeum évkönyve”, Miskolc, vol. XLVII, 2008, p. 599., nota 45.3 Idem, Sechs Ofenkachel-Typen und ihre Wanderung von West nach Ost, în „Suprafeţe ceramice şi

design”, Ed. Astra, Sibiu, 2007, p. 26.

CAHLELE CU MASCHERON FEMININ ÎN TRANSILVANIA

667

părată de la același colecţionar brașovean4. S-a mai semnalat că în lot, o piesă smălţuită, era marcată cu inscripţia GM 16185. Exegeza ulterioară a descoperit o piesă și în colecţiile Mu-zeului Etnografi c din Budapesta, pe care a localizat-o, fără să cunoaștem motivaţia, ca prove-nind de la Vinţu de Jos (jud. Alba) (Fig. 2/a)6. Cel din urmă, Muzeul Naţional Maghiar din Budapesta se îmbogăţește și el cu o piesă de la Ödön Kisenstäter, din Brașov7. În fi nal, nu este prea clar dacă în afara cahlei de la Brașov a mai existat și o alta, separată, tot de acolo ori din alt loc. Ultima surpriză este faptul că Muzeul din Sfântu Gheorghe a primit și el piese de la colecţionarul Adolf Resch, între care se afl a și tipul de cahlă pe care îl urmărim (Fig. 2/b). Aceste semnalări au venit abia în anul 20048.

După ce am constatat scara largă a „exodului” tardiv și muzeistic de cahle dinspre Brașov, ar fi momentul să discutăm și despre datele dispersiei reale a motivului pe întreaga hartă a Transilvaniei și nu numai. Este întru-totul evident că și numărul, și diferenţele înregistrate la exemplarele care porneau din Brașov, pledau pentru demontarea mai multor sobe relativ con-temporane.

Ar fi posibilă și necesară o „genealogie” mai strânsă a tiparelor, dar am lăsat-o deoparte pentru că nu dispunem de date strict tehnice pentru toate exemplarele care ne sunt cunoscu-te. Analiza ar conduce la cunoașterea felului prin care tiparele au fost circulate în epocă și asupra unor principii care stau în preistoria „drepturilor de autor” artistice.

În Brașov, mai există un exemplar, deja cu motivele iniţiale pervertite, cu loc ambiguu de păstrare, de la care deţinem un desen grafi c și o imagine9.

Cahle cu decor asemănător au fost semnalate și în alte localităţi. Destul de târziu, a fost semnalată o piesă de la Vinţu de Jos, cu datarea 1650, depozitată în colecţii sibiene10 (Fig. 2/c). Se păstrează astăzi moștenită de către Muzeul Astrei, din Colecţia sau Muzeul Emil Sigerus11. Pentru că este vorba despre mai multe piese, originea lor reală rămâne încă de investigat. Nu avem nici un fel de motiv să socotim drept bună afi rmaţia locului lor de origine drept una veridică, pentru că, așa cum vom vedea mai departe, alte piese nu s-au descoperit în locul desemnat.

4 Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei Cluj-Napoca, Inv. Nr I 3307 = F 4872. Toate numerele de inventar sunt oferite de L. Döry, Hat kályhacsempetípus…, p. 599., nota 44.

5 L. Döry, Hat kályhacsempetípus…, p. 600. Inv. 53.4675. 6 Muzeul Etnografi c Budapesta. Legendás lények, varázslatos virágok – a közkedvelt reneszánsz, ed. de

Zoltán Fejős și Éva Békési, Néprajzi Múzeum, Bp. 2009. 7 L. Döry, Hat kályhacsempetípus…, p. 601. 8 Daniela Marcu-Istrate, Cahle din Transilvania şi Banat de la începuturi până la 1700, Ed. Accent,

Cluj-Napoca, 2004, p. 267., 535., pl. 196/2; L. Döry, Hat kályhacsempetípus…, p. 599., nota 47. 9 H. Klusch, Zauber alter Kacheln…, p. 50., fi g. 69 (colecţie privată!), p. 94., fi g. 36 („Muzeul Braşov”!);

L. Döry, Hat kályhacsempetípus…, p. 601.10 Mărturii ale civilizaţiei transilvănene. Colecţia de cahle a Muzeului „Astra”, Astra, Sibiu, 2006, p.

90., 219., nr. 29. Acelaşi catalog socotea, întru-totul nejustifi cat, că piesa de la Dejuţiu (1639) ar fi marcat începutul istoriei sale în Transilvania.

11 Fülöp Károly Szőcs, Zeugen der siebenbürgischen Kultur, Sibiu, 2006, nr. 29.; L. Döry, Sechs Ofenkachel-Typen…, p. 26 (dar cu datarea „1650”).

Adrian Andrei Rusu

668

Cercetările arheologice de la cetatea Făgărașului au scos la iveală și cahle din același tip12 (Fig. 2/d-h). Piesele au avantajul de a avea șapte variante de plăci cu rame, cu suprafeţele nedecorate suplimentar, apoi și altele cu mică, angobă albă, smălţuite monocolor sau policrom. S-a remarcat de asemenea variabilitatea formelor de presare în tipar: cu spatulă, cu degetele și cu pânză13. Imitarea unor tipare este trădată de apariţia unor chenare suplimentare, dintre câmpul central și marginea propriu-zisă, unde au fost introduse linii în zig-zag. În afara plă-cilor, au existat și decupaje înainte de ardere, pe conturul motivului central (Fig. 2/g)14. Observarea pieselor conduce însă la o altă concluzie importantă: calitatea lor este diferită și, pentru unele (Fig. 2/h), departe de a fi una deosebită, fi ind evident contrară performanţei maxime posibile, atinsă la Brașov către anul 1650. Se cunoaște foarte bine că principele Ga-briel Bethlen a fi nanţat lucrări în cetate și, aproape singurele date despre meșterii de sobe folosiţi la Făgăraș sunt cele legate de habanii de la Vinţu15. Nimic nu ar trebui să ne îndem-ne a crede că vinţenii erau unicii furnizori de sobe ai principelui. Cu toate că a fost regăsită iniţiala unui singur nume de meșter („FM”)16, avem toate motivele să credem că a fost utili-zată acolo o serie mare, la care ar fi trebuit să fi e implicaţi mai mulţi meșteri, cu lucrări posibil de încadrat chiar pe mai multe decenii. Este foarte posibil ca similare decoruri de cahle să fi sosit la Făgăraș în valuri succesive, multe dintre ele fi ind utile unor încăperi care nu erau des-tinate locuirii stăpânilor, castelanilor ori provizorilor, ci personalului auxiliar, fapt care ar fi motivat calitatea inferioară a componentelor.

Foarte importantă este o sobă întreagă descoperită la Alba Iulia, într-un loc rămas necu-noscut, de către Mihai Blăjan, anterior anului 1989 (Fig. 3/a). Ea a fost literalmente aruncată în pivniţele Muzeului Unirii, de unde, în anul 1991, am reușit să recuperez două piese aproa-pe întregi. Daniela Marcu Istrate a fost benefi ciara acestei operaţiuni, fără să găsească resurse în a o și recunoaște cu onestitate17.

Motivul cahlei a fost preluat și în Secuime. În Muzeul din Sfântu Gheorghe (jud. Covas-na) este o primă piesă (Fig. 3/b), foarte bine conexată cu lotul cel mai bun, de la Brașov. A fost descoperită la Cristuru Secuiesc (Piaţa Libertăţii nr. 44) (jud. Harghita), care ne indică o, deocamdată unică, variantă dreptunghiulară, cu conservarea destul de bună a mascheronului central, combinată, la reconstituirea grafi că, cu motivele cu totul diferite, afl ate pe colţuri18.

12 Voica Puşcaşu, Plăci ceramice descoperite în cursul cercetărilor de la cetatea Făgăraşului, în „Bu le ti nul Monumentelor Istorice”, Bucureşti, Vol. 39., nr. 4., 1970, p. 11–16.; Eadem, Plăci decorative descoperite la cetatea Făgăraşului în anii 1966-1973, în „Acta Musei Moldaviae Meridionalis”, Vaslui, 1980, p. 251–253.; Ligia Fulga, Centre de olari din Ţara Oltului în sec. XVII-XVIII, în „Centre de olari din sudul Transilvaniei”, fi g. 19–19a; Daniela Marcu-Istrate, Cahle din Transilvania şi Banat…, p. 101–109., 111; L. Döry, Sechs Ofenkachel-Typen…, p. 26.

13 Voica Puşcaşu, Plăci ceramice descoperite… 1966-1973, p. 251.14 În ilustraţia noastră este cel prezent în expoziţia din cetatea Câlnic (jud. Alba). Nu cunoaştem

felul în care a ajuns acolo.15 Gheorghe Sebestyén, Cetatea Făgăraşului, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1992, p. 44.16 Menţiune şi la L. Döry, Sechs Ofenkachel-Typen…, p. 26.17 Daniela Marcu-Istrate, Cahle din Transilvania şi Banat…, p. 179. 18 Benkő Elek–Demeter István–Székely Attila, Középkori mezőváros a Székelyföldön, Erdélyi

Múzeum-Egyesület, Kolozsvár, 1997, p. 130., fi g. 39/4 (unde apare reconstituirea, la care nu s-a mai apelat în continuare, de bună dreptate); tab. 49/3, p. 127. Imitaţie, uşor deformată pe lăţime, fragmentară.

CAHLELE CU MASCHERON FEMININ ÎN TRANSILVANIA

669

Mult mai cunoscută, cahla de la Dejuţiu (jud. Harghita) (Fig. 3/c), este doar o imitaţie liberă a cahlelor brașovene și conţine suplimentar un alt cronisticon preţios: anul 163919. Toate piesele indică ateliere diferite. În fi ne, ultima prezenţă din Secuime, de la Sâncrăieni20 (Fig. 3/d), face parte dintre cele mai nereușite reproduceri, asemănătoare, cum vom vedea, cu cele din Ţara Românească ori Moldova. Ea se desprinde serios de originale și, pe cât se pare, a inspirat încă motive etnografi ce din secolul al XVIII-lea. O piesă de aproximativ aceeași fac-tură, a fost semnalată și la Brașov21 (Fig. 3/e).

În fi ne, se semnalează piese de la Vurpăr, ieșite din săpături, dar ajunse la Budapesta22. Despre acestea nu ne putem pronunţa în nici un chip, mai ales că ar fi vorba doar despre frag-mente de colţuri, care, în câmpul central, puteau conţine și alte tipuri de decoruri decât mas-cherolul. Situaţia identică este și cu colţuri de plăci afl ate la Aiud, Râșnov23 sau Lăzarea24. Oricum, o asemenea urmărire de motive colaterale nu ne mai stă în atenţie25.

Cum era de așteptat, producţia brașoveană s-a răspândit, ca și cea a altor cahle de altfel (din care, probabil cea mai notabilă ar fi cahla cu „cetate pe plantă”), și peste Carpaţi. În Ţara Românească am regăsit-o semnalată la Târgoviște26 (Fig. 3/e) și București27. În prima loca-litate există chiar două variante, dar ambele foarte puţin estetice. Variantele de la Târgoviște, unele cu smalţ policrom, au fost datate în vremea lui Matei Basarab28. Calitatea le apropie și chiar le face încadrabile în producţia Brașovului. Evident, grupul de litere „GK” prezent pe unele cahle de acolo nu desemna decât meșterul individual, nu vreo asociaţie profesională întreagă, cum se pare că avea naivitatea a o crede, cercetătoarea care le-a publicat.

Pentru că piesa de la Bacău (Moldova) (Fig.) fusese regăsită pe amplasamentul fostelor curţi domnești, pe atunci în postura de loc pentru aruncat gunoaie, după părăsire, arheologul descoperitor a trimis-o tocmai în secolul al XV-lea29. Ea conţine și o iniţială de meșter, din care doar un K este sigur. Piesa din Moldova se apropie de un exemplar, și el foarte epigonic, păstrat în muzeul din Brașov30. Din aceste ultime generaţii face parte și o placă de la Si-

19 Benkő Elek, Székelykeresztúri kályhacsempék. 15–17. század, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1984, fi g. 19.

20 Kémenes Mónika, Kályhacsempék Csík-, Gyergyó- és Kászonszékből 14–18. század, Entz Géza Mű-velődéstörténeti Alapítvány, Kolozsvár, 2005, tab. 41/1. Autoarea nu şi-a dat seama de provenienţa arhetipului decorativ, asociindu-l numai cu piesa de la Cristuru Secuiesc.

21 H. Klusch, Zauber alter Kacheln…, p. 94., Abb. 36.22 Bunta Magda, Az erdélyi habán kerámia, Kriterion, Bukarest, 1973, p. 45., fi g. 1–2.23 Invocate în analiză doar de către L. Döry, Hat kályhacsempetípus…, p. 600.24 H. Klusch, Zauber alter Kacheln…, p. 50., Abb. 50.25 Continuate de către L. Döry, Hat kályhacsempetípus…, p. 602. şi urm.26 Maria-Venera Rădulescu, „G – K”, o monogramă din secolul al XVII-lea a asociaţiei meşterilor

căhlari din Braşov, în „Muzeul Naţional”, Bucureşti, 15, 2003, p. 54. 27 L. Döry, Hat kályhacsempetípus…, p. 599., nota 49.28 Maria-Venera Rădulescu, în vol. ed. de N. Constantinescu, C. Ionescu, P. Diaconescu, Venera

Rădulescu, Târgovişte reşedinţă voievodală (1400-1700). Cercetări arheologice (1961-1986), Ed. Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2009, p. 136–137., fi g. 92/a, 93/b.

29 Alexandru Artimon, Bacău, reşedinţă voievodală, Ministerul Culturii. Direcţia Muzeelor şi Colecţiilor, Bacău, 1996, fi g. 35/5 (desen), 36/2 (foto).

30 H. Klusch, Zauber alter Kacheln…, p. 94, Abb. 36.

Adrian Andrei Rusu

670

biu31. Dacă mai era nevoie de precizat, decorul central iniţial își pierduse orice fel de relevan-ţă sau identitate, fi ind abandonat curând după aceia.

Pentru prima dată s-a vorbit despre cahla noastră, în termenii unei oarecari analize, în anul 197032, iar în 1973 a fost individual descrisă33. Pe atunci a fost integrată „ceramicii habane” și pusă automat în patrimoniul meșterilor anabaptiști moravi de la Vinţu de Jos, co-lonizaţi de către principele Gabriel Bethlen. Argumentele acestei origini pot fi foarte repede corectate prin corelarea datei de aducere a habanilor (1621), cu cele mai vechi date cronistice care apar pe cahle de o asemenea factură, anume anii 1617–1618. Deci, concluzia este cât se poate de limpede: modelul a ajuns înaintea habanilor în Transilvania. S-a dovedit că placa de colecţie, cu anul 1650, păstrată la Sibiu, este singura socotită ca provenită de la Vinţu. Apa-rent, aceasta nu excludea însă preluarea modelului, de la un moment dat măcar, și de către habanii de acolo. Numai că, pentru aceasta, ar fi nevoie de alte argumente, cu atât mai mult cu cât cercetările arheologice derulate la castelul zis „Martinuzzi” nu au semnalat nici măcar un singur alt fragment identic ori asemănător. Cei care au și pus în circulaţie posibilitatea impli-cării habanilor au uitat încă un lucru esenţial: anabaptiștii habani erau, ca toţi reformaţii radi-cali, niște iconoclaști fervenţi. Aceasta face că răspândirea oricăror tipuri de imagini umane fi gurate să fi e străină concepţiilor lor doctrinare; cu atât mai nepotrivită fi ind alegerea unui chip atât de ambiguu ca sorginte sau mesaj fi gurat pe cahla cu care ne ocupăm. Mai este de adăugat un ultim argument: sintezele furnologice de ultimă oră, ale Cehiei și Moraviei, adică ale teritoriului din care s-au deplasat habanii în Transilvania, lasă limpede să se înţeleagă că acolo motivul avut în vedere lipsește aproape cu desăvârșire34. Până acum dispunem doar de o unică semnalare, fără asemănări prea mari, de la mănăstirea dominicană din Plzeň. Acolo motivul a fost datat în secolul al XVI-lea35.

Originea cahlei cu mascheron în atelierele anabaptiștilor colonizaţi de către principele Gabriel Bethlen a persistat, din inerţie ori comoditate. Singură, Voica Pușcașu a propus, din logica arheologiei pe care a interpretat-o, o datare de secol XVI pentru cahlele arheologice de la Făgăraș, susţinând, fără să argumenteze, că ar fi fost „de origine mai veche”36. Daniela Marcu-Istrate s-a oprit la această încheiere: „foarte probabil bazate pe modele din exterior (posibil prin intermediul habanilor) și dezvoltate prin variante în ateliere locale”37. Într-o

31 Mărturii ale civilizaţiei transilvănene. Colecţia de cahle a Muzeului „Astra”, Astra, Sibiu, 2006, p. 86/24, 218, nr. 24.

32 Magdalena Bunta, Habanii în Transilvania, în „Acta Musei Napocensis”, 7, 1970, fi g. IV/3. Interesant este că anul de apariţie corespunde primelor semnalări de la Făgăraş, dar autoarele nu şi-au cunoscut reciproc lucrările, nici atunci, dar din păcate nici mai târziu nu s-a realizat vreo corelare.

33 Eadem, Az erdélyi habán kerámia…, p. 96.34 Čeněk Pavlík, Michal Vitanovský, Encyklopedie kachlů v Čechách, na Moravě a ve Slezsku.

Ikonografi cký atlas reliéfů na kachlích gotiky a renesance, Libri, Praha, 2004, passim.35 Vladimír Brych, Kachle doby gotické, renesanční a raně barokní. Výběrový katalog. Národního

muzea v Praze, Libri, Praha, 2004, p. 198.36 Voica Puşcaşu, Plăci ceramice descoperite… 1966-1973, p. 251.37 Daniela Marcu-Istrate, Cahle din Transilvania şi Banat…, p. 94.

CAHLELE CU MASCHERON FEMININ ÎN TRANSILVANIA

671

altă publicare sibiană, de altfel foarte slabă din punct de vedere profesional, s-a admis că s-ar fi produs „în centre secuiești și habane”38.

Stema Brașovului, cu mai multe rădăcini, prezentă pe cele mai vechi cahle datate, a fost folosită de la mijlocul secolului al XVI-lea39. Este un bun element de datare post quem. Din punct de vedere cronologic evoluţia motivului se circumscrie anului 1617 și primului deceniu al celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVII-lea.

Asocierile care le-am făcut deja cu reprezentările heraldice adiacente unor cahle, pot adă-uga o precizare importantă și defi nitivă: iniţiatorii propagării modelului au fost, în Transilvania, meșterii brașoveni. Precum se cunoaște, dispersia de cahle nepersonalizate de la Brașov este documentată, la modul general, pe distanţe lungi, chiar din vremurile principelui Gabriel Bethlen (1626)40. Siglele indică o producţie remarcabilă, semnată de circa șase-șapte meșteri diferiţi.

În lipsa unei analize de detaliu, se poate deduce în linii mari cum a evoluat motivul nostru de pe cahle. Primele producţii, de la Brașov, au fost personalizate cu stema orașului și fără a fi smălţuite. În perioada imediat următoare, detaliul prea local a fost eliminat, iar modelajul a devenit de foarte bună calitate și s-a acoperit cu smalţ. A fost asumat de mai mulţi meșteri și a fost menţinut pe piaţă până la mijlocul secolului. Ceea ce este interesant, cel puţin în lumi-na datelor de până acum, este faptul că „piaţa” princiară (Făgăraș și Alba Iulia) nu pare a fi benefi ciat de cele mai bune piese ale seriei, ci de altele, să le numim de „mâna a doua”, pentru a acoperi necesităţi de încălzire pentru spaţii mai puţin reprezentative sau vizibile. Printr-o modalitate pe care deja o știm din alte exemplifi cări de motive decorative, olarii Secuimii au preluat foarte repede decorul, conducându-l către zona care poate fi deja denumită „populară”. Cu toate acestea, nu știm din ce motiv, tocmai asemenea lucrări modeste au traversat munţii pentru a se opri în centrele urbane de acolo, dar fără să cunoaștem exact dacă în palate ori doar în case obișnuite.

În privinţa semnifi caţiei decoraţiei propriu-zise, opiniile au fost rare și superfi ciale. Reali-tatea pe care o urmărim se repetă deja în termenii unei crevase care persistă între cercetarea cahlelor, arheologie și istoria artei, ca și când cele dintâi ar fi trăit într-o lume aparte, specifi că doar lor, cu specialiști anume selectaţi, urmărind istorii de produse fără conexiuni în afara sistemelor de încălzire decorate.

Cahlele de la Făgăraș au fost interpretate ca având un „cap de femeie, încoronat cu o diademă”41 sau „decor fi gurativ, cap de înger în casetă octogonală, în colţuri decor fl oral radial”42. Benkő Elek a descris personajul central ca pe o femeie oarecare, cu podoabe extra-

38 Mărturii ale civilizaţiei transilvănene…, p. 90.39 Josef von Sebestyén, Das Wappen von Kronstadt, în „Mitteilungen des Burzenländer

Sächsischen Museums”, Kronstadt, Vol. 2., 1937, p. 17., fi g. 7; Gernot Nussbächer, Caietele Corona. Contribuţii la istoria Braşovului, Vol. 2. Aldus, Braşov, 2003, p. 16., fi g. 6.

40 András Kovács, Construcţii patronate de Gabriel Bethlen, Teză de doctorat, Cluj-Napoca, Univ. „Babeş-Bolyai”, 1984.

41 Voica Puşcaşu, Plăci ceramice descoperite …1966-1973, p. 251.42 Ligia Fulga, Centre de olari din Ţara Oltului în sec. XVII-XVIII, în „Centre de olari din sud-

estul Transilvaniei. Fazekas központok Délkelet-Erdélyben. I. Catalog de expoziţie”, Sf. Gheorghe – Sepsiszentgyörgy, 1998, p. 33. Se face trimitere la două articole tematice ale Voicăi Puşcaşu, Plăci ceramice descoperite în cursul cercetărilor de la Cetatea Făgăraşului, în „Buletinul Monumentelor

Adrian Andrei Rusu

672

vagante43. Horst Klusch a văzut pe cahle fi e o mască ori, mai curând, „capete de îngeri” („En-gelskopf ”, lb. germ.) înconjurate cu fl ori44. Din această tentativă se poate reţine, cel mult, capul bucălat care ar aduce cu cel al unui putti (îngeraș renascentist, de sorginte italiană). Dar, privitor la prezenţa „fl orilor”, este loc de multă reţinere pentru că, în fapt, nu sunt deloc con-cludent identifi cate. În urma sa, dar posibil și în consecinţa unei bibliografi i germane paralele, Ludwig Döry socotise și el că ar fi fost dotată cu „cap de înger”45. În fi ne, unele dintre cele mai slabe abordări de gen, au califi cat decorul central ca fi ind, nici mai mult, nici mai puţin, decât o „prinţesă”46 sau chiar o „Madonă”47.

Originea precisă a inspiraţiei pentru motivul decorativ nu este deloc lămurită. Oricum, nu are nimic comun cu iconografi a medievală, ci doar cu cea renascentistă, de sorginte antică. S-a afi rmat că ar putea fi reprezentarea zeiţei Atargatis, zeiţă a peștilor. În desenele fl orentinului Bernardo Buontalenti (1523–1608), personajul, fi gurat întreg, este denumit „sirenă”48. Print re alte opinii se găsea și aceea a unui „Widderkopf ”-ul care rămânea destul de tainic, în sensul că era doar bănuit a fi unul renascentist, fără vreo semnifi caţie precisă, fi e un motiv astrologic nedecriptat49. Prototipurile italice conţineau faţa unei femei de o frumuseţe remarcabilă, pen-tru care toate podoabele erau potrivite. În lipsa vreunei ipoteze bine argumentate, să acceptăm în fi nal că ar putea fi vorba doar despre perpetuarea unui „chip frumos”, de epocă, care putea fi împrumutat sau asociat și cu personaje istorice reale, gătite după gustul vremii. Ne-am putea imagina, de pildă, că în Transilvania, s-ar fi putut asocia cu Ecaterina de Brandenburg, cea care a fost și principesă a locurilor.

Motivul decorativ central (Fig. 4) s-a fi xat temeinic la jumătatea secolului al XVI-lea, peste tot în harta Italiei. Una dintre realizările la care am putea face trimitere, fără a avea si-guranţa că a fost unica sursă de inspiraţie, este șemineul din Sala dell’Anticollegio, afl ătoare în palatul dogilor, realizare pusă pe seama artiștilor Vicenzo Scamozzi, Tiziano Minio și Gi-rolamo Campagna, din jurul anului 158050. Nu era vorba însă despre o întâietate cronologi-că. Pe mobilele din Perugia, „capul împodobit” apare deja consecvent imediat după anul

Istorice”, Vol. 39., nr. 4., 1970, p. 11–16.; Eadem, Plăci ceramice decorative descoperite la Cetatea Făgăraşului în anii 1966-1973, în „Acta Musei Moldaviae Meridionalis”, Vaslui, 1980, p. 251–253.

43 Benkő Elek, Székelykeresztúri kályhacsempék, Ed. Kriterion, Bukarest, 1984, p. 56.44 H. Klusch, Zauber alter Kacheln…, p. 48., 94., Abb. 36. Probabil după el, şi L. Döry, Sechs

Ofenkachel-Typen…, p. 26.45 L. Döry, Sechs Ofenkachel-Typen…, p. 25–27.; Idem, Hat kályhacsempetípus…, p. 593. şi urm. în

nota 1 a celui de-al doilea material se specifi că că doar cea de-a doua variantă este lucrarea integrală.46 Maria-Venera Rădulescu, în vol. ed. de N. Constantinescu, C. Ionescu, P. Diaconescu, Venera

Rădulescu, Târgovişte, reşedinţă voievodală…, p. 136.47 Mărturii ale civilizaţiei transilvănene…, p. 218., nr. 24.; Maria-Venera Rădulescu, în vol. ed. de

N. Constantinescu, C. Ionescu, P. Diaconescu, Venera Rădulescu, Târgovişte, reşedinţă voievodală…, p. 136. (cu semn de întrebare).

48 Die Pracht der Medici. Florenz und Europa, Hrsg. Cristina Acidini Luchinat, Mario Scalini. Prestel, München–London–New York, 1998, p. 110 .şi urm.

49 Zsuzsa Pekár, Creussner Gefässe in Museum für Kunstgewerbe, în „Ars Decorativa”, Bp. 8., 1984, p. 30., 32.

50 Venedig. Die goldenen Jarhunderte, Hrsg. Giandomenico Romanelli, H . F. Ullmann im Tan-dem Verlag, Berlin, 2009, p. 329., fi g., text p. 332.

CAHLELE CU MASCHERON FEMININ ÎN TRANSILVANIA

673

155051. Răspândirea dincoace de Alpi s-a produs odată cu migraţia artiștilor sau cu interfera-rea temelor socotite a fi „la modă”. Îl regăsim, spre exemplu, în Franţa, pe un decor de mobi-lier, datat la 1557 sau 158052, ori pe armura calului confecţionată pe seama regelui Henric al II-lea, pe la 155953. Probabil că nu ar merita să urmăm o genealogie atât de fermă, pentru că, tot din Nürenberg provine și opera de orfevrărie care a folosit același tip de decoraţii54. Mul-tiplicarea s-a produs într-o cantitate de o generozitate impresionantă, ceea ce ar face din în-cercarea citării analogiilor o selecţie foarte întâmplătoare. Un detaliu sculptural afl at în reșe-dinţa episcopală de la Nitra (Slovacia), susţine, pe lângă extensiunea și în piatră a maschero-nului, și cronologia largă în care s-a manifestat în Regatul Ungariei. Altarul este datat în anul 166255.

În ceea ce privește transferul decoraţiei pe cahle, dispunem de o cercetare mai veche, dar complet necunoscută, care a estimat destul de precis momentul și numele artistului care a transferat mascheronul la nord de Alpi, în lumea germană. După toate probabilităţile, arta ceramicii și motivul a fost adus în Transilvania din orașul Nürenberg, unde un Wolfgang Leupold (sfârșitul secolului al XVI-lea) care a lucrat sub infl uenţa primului artist Augustin Hirschvogels (1503–1553), a fost inspirat, la rândul său, din reliefurile de marmură veneţiene, pe care le-a transferat pe cahle56. Meșterul german dispunea de întregul arsenal de negative care ne convinge de iniţiativele sale (Fig. 5/a-b). Readucerea sa în actualitate s-a produs mult mai recent, fără ca, din păcate, specialiștii furnologi să se sesizeze prompt57. Nu este deloc exclus ca orașul imperial german să fi inspirat realizările primare din Ţara Bârsei. O posibilă fi lieră austriacă a fost semnalată printr-o prezenţă la Salzburg, pe o sobă datată la 160658. În legătură cu istoria motivului pe cahlele germane, se poate doar preciza că a cunoscut evoluţii separate59, pe care nu ne-am propus să le urmărim.

Să ne imaginăm că toţi artiștii, până la cei ai cahlelor, au dorit să redea o decoraţie „mo-dernă”, decât una pe care ar fi și înţeles-o. În cazul particular al cahlelor, miniaturizarea, lipsa de fi neţe a negativelor (majoritatea confecţionate din lemn) și acoperirea cu smalţ au pocit

51 Giuseppe Cantelli, Il mobile umbro, De Agostini, Milano, 1973, p. 91., fi g. 66.; 109., fi g. 92.52 Edla Colsman, Möbel. Gotik bis Jugendstil, Arnold, Köln, 1999, p. 97.53 Alain Erlande-Brandenburg, Le château d’Ecouen. Musée national de la Renaissance, Réunion

des Musées Nationaux, Paris, 1988, p. 108., fi g. 124.54 Nürenberger Goldschmiedekunst. 1541-1868, Bearbeitet von Karin Tebbe, Ursula Timann,

Th omas Eser, Germanisches Nationalmuseum Abt. Verlag, Nürnberg, 2007, Vol. I. nr. 231. – gât de cană a meşterului Franz Doth, realizată în anii 1603–1609, actualmente în Th e Art Institute of Chicago (SUA).

55 J. Medvecký, Th e Altar of Deposition from the Cross in the Lower Church, în „Th e Cradle of Christianity in Slovakia. Nitra Castle and the Cathedral of St. Emmram. Th eir Changes Th rough the Ages”, ed. Viliam Judák, Arte Libris, Nitra, 2011, p. 236., fi g. p. 237., detaliu la p. 245.

56 Carl Friedrich, Augustin Hirsvogel als Töpfer, Selbstverl, Nürnberg, 1885, p. 60.; Zsuzsa Pekár, op. cit., p. 29-55. Nume de meşteri de la început de sec. XVII au fost: Hans Schwarz (H. S.), Hans Wagner (H. W.) (Ibidem, p. 33–34).

57 Vezi cazul recent al lui L. Döry, care a făcut apropieri mai curând cu chenarul, decât cu motivul propriu-zis.

58 L. Döry, Sechs Ofenkachel-Typen…, p. 25.59 Vezi de exemplu piese semnalate la Stockach, R. Röber, Stockach, în „Fundberichte aus Baden-

Württenberg”, Konrad Th eiss Verlag, Stuttgart, 1995, p. 218., Abb. 67.

Adrian Andrei Rusu

674

însă acurateţea modelului, transmiţându-l într-o formă care o chiar îndepărtează din paginile istoriei artei. Privitorii contemporani puteau deci „s-o citească” diferit, în funcţie de propria lor cultură vizuală. În acest chip, cel puţin în Transilvania, identifi carea poate folosi termenul din comunicarea noastră, respectiv acela de „mascheron”.

Până nu demult, cahlele păreau a transmite singure, în zona noastră geografi că, decoraţia principală, despre care tocmai scrisesem că a avut o extensie europeană prodigioasă, în afara plasticii de lut. Lucrurile s-au modifi cat însă radical prin două descoperiri ale ultimilor ani, rămase, ambele, încă nepublicate. Cea dintâi este tot o descoperire arheologică, dar nu pe vreo cahlă, ci pe o placă din bronz, sufi cient de corodată, afl ată în cetatea Oradea (Fig. 5/c). Este aproape imposibil de estimat de unde s-a desprins bronzul orădean (clopot, tun, statuie etc.). În fi ne, altă descoperire provine dintr-o casă orăşenească din Sighişoara, unde a fost pictată al secco pe un perete (Fig. 5/d). Întâmplarea face ca aceasta din urmă să fi e cea mai frumoasă reprezentare a chipului feminin care a oferit punctele de plecare. Din păcate, lucrarea nu este datată, dar putem fi siguri că ne afl ăm tot în limitele secolului al XVII-lea.

O să încheiem printr-o concluzie şi o nouă pledoarie în favoarea studiilor de furnologie. Concluzia este aceea că arta vremii principelui Bethlen a recepţionat multiplu şi diversifi cat elemente decorative europene, afl ate în topul gustului elitelor. Artiştii principatului, de felul celor din Braşov, ofereau parte din această zestre, destinată interioarelor tuturor marilor construcţii vechi ori noi.

În fi ne, voi susţine încă odată că substanţa decorativă a cahlelor este un capitol de istoria artei care nu trebuie neglijat. Este o parte consistentă a artelor minore, cu rosturi de înţelegere a tuturor celorlalte capitole ale artei, în mai mare parte distruse sau mai puţin conservate.

STOVE TILES WITH FEMALE MASCARON IN TRANSYLVANIA

(FIRST HALF OF THE SEVENTEENTH CENTURY)

Keywords: Mannerist mascaron, stove ti les, arti sti c interferences and circulati on of moti fs, seventeenth century

Items preserved in the collections of museums in Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov, Făgăraş, Sfântu Gheor ghe, Budapest, Târgovişte, and Bacău reconstruct a type of stove tile with the depiction of a fe-male mascaron in the central decorative fi eld. Most such tiles spread through negotiation of antiquaries from Braşov at the end of the nineteenth and the beginning of the twentieth century. Some archaeo-logical discoveries were open to doubt or even confusing.

Th e present article demonstrates that this type was created around 1618 in the workshops of Braşov, starting from models from Germany, i.e. around Nurnberg. Th e series started in Italy, in the second half of the sixteenth century. It has no connection to the Habans in Vinţu de Jos since it started before they were colonized in Transylvania. Th e decoration does not fi t their religious beliefs, and the model is not attested in the Moravian lands where the presumed masters were colonized from.

Several variants were produced over a few decades, until the middle of the seventeenth century. Due to princely commissions, probably starting with those placed by Prince Gabriel Bethlen, the motif ended up on tile stoves in Făgăraş and Alba Iulia. It spread over the Szekler region and some tiles with this decoration crossed the mountains to Walachia, being used at the princely courts in Târgovişte and Bucharest, and to Moldavia, in Bacău.

Th e author attests that the artistic motif was present in the art of the principality on other types of

objects as well, such as those made of bronze (in Oradea) and al secco wall paintings (Sighişoara).

706

1/a–f: Variante ale cahlei cu mascheron din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie al Transilvaniei; g. cahlă cu emblema oraşului Braşov (detaliu)

ADRIAN ANDREI RUSU

707

2/a. Vinţu de Jos (Budapesta); b. Sf. Gheorghe; c. Sibiu; d–f. Făgăraş; g. Făgăraş (Câlnic); h. Făgăraş

ADRIAN ANDREI RUSU

708

3/a. Alba Iulia; b. Cristurul Secuiesc; c. Dejuţiu; d. Sâncrăieni; e. Braşov; f–g. Târgovişte; h. Bacău

ADRIAN ANDREI RUSU

709

4. Selecţie de motive decorative cu mascheron

ADRIAN ANDREI RUSU

710

5/a–b: negative de cahlă; c. placa de bronz de la Oradea; d. pictura de la Sighişoara

ADRIAN ANDREI RUSU

711

6. Harta răspândirii cahlelor cu mascheron şi a motivelor decorative similare în România

ADRIAN ANDREI RUSU