1

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEIINSTITUTUL PATRIMONIULUI CULTURAL

АКАДЕМИЯ НАУК МОЛДОВЫИНСТИТУТ КУЛЬТУРНОГО НАСЛЕДИЯ

ACADEMY OF SCIENCE OF MOLDOVATHE INSTITUTE OF CULTURAL HERITAGE

REVISTA DE ETNOLOGIEŞI CULTUROLOGIE

Volumul IX–X

ЖУРНАЛ ЭТНОЛОГИИ И КУЛЬТУРОЛОГИИ

Том IX–X

JOURNAL OF ETHNOLOGYAND CULTUROLOGY

Volume IX–X

CHIŞINĂU, 2011

3

CUPRINS ОГЛАВЛЕНИЕ

Диана НИКОГЛО, Памяти Степана Степановича Курогло ............................................................................................... 9În memoria savantului găgăuz Stepan Curoglo

ETNOLOGIEЭТНОЛОГИЯ

Jaroslav DERLIŢCHI, People of Polish descent in the Republic of Moldova. Ethnographic remarks .....................................11Polonezii din Republica Moldova. Aspecte etnografice

Ion DUMINICA,Roma Layesh-Cheache from Comrat Town. Ethnosocial Aspects .......................................................13Romii „lăieşi-ceace” din or. Comrat. Aspecte etnosocialeDomnica Negru – promotoare a dansului şi culturii romilor din Republica Moldova ........................19Домника Негру – популяризатор цыганского танца и культуры цыган в Республике Молдова

Zina ŞOFRANSkY,Culoarea structurală – culoare fără coloranţi .........................................................................................26Структурный цвет – цвет без красителя

Вячеслав СТЕПАНОВ,Тема «гостя» в этническим анекдоте ...................................................................................................28Problematica „oaspetelui” prezentă în bancul etnic

Ольга ЛУКЬЯНЕц,Влияние хозяйственной деятельности на формирование национального характера молдаван.........33Influenţa activităţii economice asupra formării caracterului naţional moldovenescМемуарная литература как источник этнографических сведений ................................................36Literatura memorialistică – sursă pentru cercetarea etnografică

Елизавета КВИЛИНКОВА,«Святые письма» в гагаузской религиозной рукописной традиции .............................................43 Scrisorile sfinte în tradiţia folclorică religioasă găgăuză

Тудора АРНАУТ,Мотивы любви и смерти в гагаузских лирических песнях (К постановке проблемы) ..............48Motivul dragostei şi morţii prezent în cântecele lirice găgăuze (Chestiuni de abordare a problemei)

Наталья ЗИНЕВИч,Социальный и родственный статус у ромов: этническая терминология .....................................52Starea socială şi statutul de rudenie al romilor: terminologia etnică

Tamara MACOVEI, Simbolismul cromatic în cultura tradiţională .........................................................................................58Цветовая символика в традиционной культуре

Николай БЕССОНОВ,Этническая группа цыган-кишиневцев ..............................................................................................62Grupul etnic al romilor-„chişinăuieni”

Наталия АБАКУМОВА-ЗАБУНОВА,Старообрядческие монастыри и скиты в Бессарабии ......................................................................75Mănăstirile şi schiturile credincioşilor de rit vechi din Basarabia

Александр КОВАЛОВ,Обряды вызывания дождя у бессарабских болгар ...........................................................................81 Obiceiurile de invocare a ploii specifice comunităţii bulgare din Basarabia

Александр ПРИГАРИН,Фотография в культуре и культура в фотографиях: о своеобразии этнографического типа источников ..........................................................................84Rolul fotografiei în cultură şi cultura prezentă în cadrul fotografiilor: un tip distinct de surse etnografice

Ivan DUMINICA,Viaţa spirituală a bulgarilor din Basarabia Română în anii 1856–1878. ..............................................92 Духовная жизнь болгар в румынской Бессарабии в 1856–1878 гг.

REVISTA DE ETNOLOGIE ŞI CULTUROLOGIE Volumul IX–X4

Privilegiile acordate bulgarilor din Basarabia şi din Principatele Româneîn prima jumătate a secolului al XIX-lea ...............................................................................................101Привилегии, предоставленные болгарам в Бессарабии и в румынских княжествахв первой половине XIX в.

CERCETĂRI ETNOSOCIALE, ETNOPSIHOLOGICE ŞI RELAŢII INTERETNICE

ЭТНОСОцИАЛЬНЫЕ, ЭТНОПСИХОЛОГИчЕСКИЕИ МЕЖЭТНИчЕСКИЕ ИССЛЕДОВАНИЯ

Iulia BEJAN-VOLC,Drumul către sine trece prin celălalt: dimensiuni ale gândirii antropologice gender .........................108Путь к себе состоит из осмысления другого: параметры антропологического гендерного мышленияConceptul de Frumos şi Bine în viziunea femeilor din mediul rural: aspecte gender ........................112Концепция Прекрасного и Добра в мировоззрении сельских женщин: гендерные проблемы

Victor DAMIAN,The influence of the foreign policy of Moldavian hospodars on migration and demographic processes on Moldavian – Ukrainian ethnic frontier (30s – 80s of the XVIth century) ......................116Influenţa politicii externe a domnilor Ţării Moldovei asupra proceselor migraţionisteşi demografice la hotarul etnic moldo-ucrainean (anii ’30 – 80 ai secolului al XVI-lea)

Олег ГАЛУщЕНКО,К вопросу о противоречиях в проведении политики украинизации в Молдавской АССР (20-е гг. XX в.) .....................................................................................................121Cu privire la problematica realizării contradictorii a politicii de ucrainizare în RASSM(anii ’20 ai secolului XX) Этнополитические процессы к востоку от Днестра в первой половине 20-х гг. XX в. .........................................125 Procesele etnopolitice la Est de Nistru în I jum. a anilor 20 al sec. XX

Ирина КАУНЕНКО,К проблеме идентичности этнических групп Республики Молдова: трансформации и развитие ...................................................................................................................132Problema identităţii a grupurilor etnice din Republica Moldova: transformarea şi dezvoltarea

Наталья КАУНОВА,Представления подростков-ромов о своей этнической группе (Этнопсихологический аспект) .............................................................................................................138Conştientizarea propriului grup etnic de către adolescenţii romi: aspecte etnopsihologice

Аndrei BORŞEVSkI,Drepturile minorităţilor naţionale ............................................................................................................141Права национальных меньшинств

Андрей БОРШЕВСКИЙ,Права еврейского населения Республики Молдова: историко-правовые основы (XIX – нач. XXI вв.) ...............................................................................144Drepturile populaţiei evreieşti din Moldova: temeiurile istorice şi juridice(sec. al XIX-lea – începutul sec. XXI)

Raisa CERLAT,Comunicarea interculturală: repere teoretice ........................................................................................151Межкультурная коммуникация: теоретические принципы

CERCETĂRI ETNOLINGVISTICE, ETNOLITERARE ŞI ETNOCULTURALE ЭТНОЛИНГВИСТИчЕСКИЕ, ЭТНОЛИТЕРАТУРНЫЕ И ЭТНОКУЛЬТУРНЫЕ ИССЛЕДОВАНИЯ

Тatiana ZAYkOVSkI,Linguistic and Culturological Aspects of the Studies of Intercultural Communicationin the Republic of Moldova ......................................................................................................................154Aspecte lingvistice şi culturologice în cadrul procesului de investigaţii a comunicării interculturale din Republica Moldova

Татьана ЗАЙКОВСКАЯ, Этнокультурный компонент фразеологических единиц(На материале русского, румынского и болгарского языков) .........................................................158Elementul etnocultural specific unităţilor frazeologice (în baza materialelor celor trei limbi: rusă, română şi bulgară)

101

RezumatÎn articolul „Viaţa spirituală a bulgarilor în Basara-

bia română în anii 1856–1878”, în baza meterialelor de arhivă şi a izvoarelor, autorul aduce date noi despre sta-rea bisirecească a coloniştilor bulgari. Cercetătorul ajunge la următoarele concluzii: în primul rând, trecerea în baza hotarârii Conferinţei de Pace de la Paris a Basarabiei de sud în componenţa Moldovei, iar după Unirea României, populaţia bulgara a continuat să se dezvolte din punct de vedere spiritual, iar toate procesele desfăşurate în jurul lor în 1857–1878 a dus la unificarea lor. În al doilea rând prin bisericile şi şcolile lor bulgarii au contibuit la dezvoltarea culturii în sudul Basarabiei.

Сuvinte cheie: biserica, bulgari, Basarabia de Sud, viaţa spirituală, Seminarul din Ismail, Gimnaziul din Bоlgrad.

PезюмеВ данной статье автор на основе архивного мате-

риала и источников приводит новые сведения о цер-ковном состоянии болгарских колонистов. Исследо-ватель приходит к выводу, что во время воссоедине-ния Южной Бессарабии с Молдавским княжеством и переходом более 20 колоний с болгарским населением

под юрисдикцию Молдовы, а затем и объединенной Румынии, болгары не прекратили своего религиозно-нравственного развития. Более того, все исторические процессы, происходившие вокруг них в период 1856–1878 гг., способствовали их духовному единению.

Ключевые слова: церковь, болгары, Южная Бес-сарабия, духовная жизнь, Измаильская Семинария, Болградская гимназия.

SummaryThe spiritual life of the Bulgarians in the Romanian

part of Bessarabia 1856-1878 is considered on the basis of archival sources, new data on the church status of the Bul-garian colonists is provided. During the reunion of South-ern Bessarabia with Moldavian principality and the transi-tion of more than 20 colonies with the Bulgarian popula-tion under the jurisdiction of Moldova. Later Bulgarians did not halt the moral and religious development in united Romania. Moreover, all historical processes taking place among them in a period of 1856-1878 contributed to their spiritual unity.

key words: Church, Bulgarians, southern Bessarabia, spiritual life, Izmail Seminar, Bolgrad High School.

În prezent, studierea istoriei minorităţilor naţionale devine un subiect destul de important în condiţiile în care statele europene sunt incluse în procesul de globo-lizare internaţională. În acest context, este important de a scoate în evidenţă relaţiile dintre autorităţile oficiale ale statului şi comunitatea etnică, cu scopul de a stabili următoarele:

- factorii care au cauzat atenţia deosebită a guvernu-lui rus şi a celui din Principatele Române pentru beje-narii bulgari,

- înlesnirile de care se bucurau bulgarii stabiliţi pe cele două maluri ale Prutului,

- de ce anume coloniştii bulgari au beneficiat de pri-vilegiile date.

Căderea Ţaratului Bulgar în anul 1396 a însemnat începutul schimbărilor din cadrul societăţii bulgare. Consecinţele dominaţiei regimului Otoman au fost dure pentru dezvoltarea poporului bulgar. Discriminarea so-cială, islamizarea în domeniul religiei, războaiele ruso-turce, jefuirea localnicilor de către feudali, toate acestea au cauzat dorinţa şi intenţia bulgarilor de a-şi căuta un loc de viaţă paşnică. Prin urmare, aceştia au început să emigreze la nord de Dunăre. Până în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, migraţiile nu erau organizate fapt pentru care nu au căpătat proporţii mari. Ulterior, indi-catorul care a cauzat imigraţii masive a fost războaiele ruso-turce, în urma cărora populaţia locală, de teama să nu fie pedepsită de turci, se îndrepta cu armata rusă spre părţile sudice ale Rusiei.

Primele colonizări masive ale sudului Basarabiei cu populaţie bulgară s-au produs în timpul războiului din

1806–1812 (Nistor, 1944, 12). După anexarea Basara-biei la Rusia, toate pământurile care au aparţinut raiale-lor turceşti Hotin, Bender, Akkerman, precum şi stepele din Bugeac – au fost declarate proprietate a statului. În acest fond statal au mai fost incluse şi terenurile confis-cate de la boierii refugiaţi. Fondul de bază al proprietăţii funciare statale a fost utilizat pentru strămutarea în Ba-sarabia a ţăranilor de stat (legaţi de pământ) – slavii din guberniile centrale ale Rusiei; a coloniştilor – în primul rând a bulgarilor şi găgăuzilor. În linii generale însă, im-boldul iniţial de colonizare a sudului Basarabiei, a fost determinat de dorinţa de a valorifica cât mai rapid po-tenţialul economic al regiunii, de rând cu alte interese, a determinat autorităţile ţariste de aici să acorde mai multe privilegii noilor veniţi. În primii ani după stabilirea lor în Basarabia, majoritatea coloniştilor au primit ajutor mate-rial substanţial (Грек, Чeрвенков, 1993, 12).

La sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie 1815, bulgarii au ales din rândurile lor 6 reprezentanţi, pe care i-au trimis în Tulcin (oraş din Vinniţa, regiu-nea Podolia) cu „Petiţia întregii societăţi a imigranţi-lor Transdanubieni din Basarabia”, compusă de ei la 8 septembrie şi adresată comandantului armatei a 2-a, L. L. Bennigsen 1. Ei cereau ca toţi imigranţii să fie uniţi „într-un popor războinic, aşa ca Armata cazacilor de pe Don”. De aici reiese că aceşti colonişti doreau o auto-nomie similară cu cea a cazacilor din regiunea râului Don 2. Probabil ei doreau să fie formată o organizaţie militară de frontieră. În cerinţele expuse în Petiţie, co-loniştii s-au exprimat şi în numele rudelor, care erau „afectate de jugul turcesc”. Ei cereau patronaj şi protec-

Ivan DUMINICA

PRIVILEGIILE ACORDATE BULGARILOR DIN BASARABIA ŞI PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-lea

REVISTA DE ETNOLOGIE ŞI CULTUROLOGIE Volumul IX–X102

ţie din partea Rusiei 3. A doua cerinţă a fost ca adminis-traţia ţaristă să le aloce pământurile pe care le ocupaseră deja în Bugeac. Cea de-a treia era ca pe aceste pămân-turi să se poată stabili cu traiul nu numai acei care au venit în urma războiului ruso-turc din 1806–1812, dar şi acei care s-au stabilit aici înainte de război şi care se aflau pe pământurile nobilimii de pe malurile Dunării. În al patrulea rând, bulgarii cereau ca viitorul lor cura-tor (tutore) să fie „bun şi care ne-ar accepta ca un tată pe copilul său, să aranjeze totul în ordine, să asigure pe pământurile noastre fericire şi prosperitate” 4.

După întâlnirea cu delegaţii bulgarilor, L. L. Ben-nigsen, în raportul său de la 20 septembrie 1815 către împăratul rus, cere accelerarea examinării „Petiţiei” co-loniştilor bulgari, care, după părerea lui, „iubesc liber-tatea şi munca, şi sunt obişnuiţi cu autoguvernarea” 5. În acelaşi timp, el explică de ce Guvernul trebuie să ia în consideraţie cerinţele emigranţilor. Astfel, în opinia lui, rudele acestora din Imperiul Otoman se vor uni cu ei: „pentru că toată Bulgaria va aprecia atitudinea îngădui-toare şi asta va spori în ei dorinţa, speranţa, fidelitatea şi iubirea faţă de Rusia” 6. Oficialul rus se temea că dacă Alexandru I nu va oferi privilegii bulgarilor, aceştia se vor srămuta pe malul drept al Dunării. Aici putem re-marca faptul că Guvernul ţarist prin diferite modalităţi a încercat să-i menţină pe bulgari în Basarabia. Aceştia, împreună cu concetăţenii lor din Balcani se considerau o forţă militară puternică, iar faptul că ei singuri doreau să formeze propria armată uşura planurile guvernării ţa-riste cu privire la „marşul spre Constantinopol” 7.

În luna mai 1818, împăratul cu anturajul său şi însoţit de secretarul de stat I. A. Capodistria a vizitat guberniile Novorosia şi Basarabia. Această inspecţie a avut drept scop verificarea situaţiei în Basarabia după anexare şi a coloniştilor din Basarabia conform intere-selor Imperiului Ţarist în Balcani. Aflând despre vizita lui Alexandru I în Basarabia, bulgarii au trimis către el o delegaţie, pentru a cere privilegii. După întâlnirea împăratului cu membrii delegaţiei, mulţi funcţionari au fost demişi din funcţii, iar alte plângeri ale coloniştilor a fost remise către Ministrul Afacerilor Interne, Osip Kozodavlev (Cередонин, 1902, 208).

Prin decretul imperial din 22 martie 1818 a fost insti-tuit Comitetul Tutelar privind coloniştii străini din Sudul Rusiei 8, suburdonat Ministerului Afacerilor Interne al Rusiei. În subordinea Comitetului au trecut administra-ţiile coloniştilor străini din guberniile Herson, Taurida, Ekaterinoslav şi regiunea Basarabiei sub conducerea lui I. N. Inzov (Полное собрание.., 1830, 154). Bulgarii au preferat candidatura lui I. N. Inzov pentru că îl cunoş-teau, stimau şi iubeau (Заблоцкий-Десятовский, 1889, 34). În persoana generalului I. N. Inzov (1768–1845), numit de împărat la 7 martie 1818 drept şef-curator al coloniştilor bulgari, cei din urmă îl găsesc pe cel mai valoros ocrotitor şi îndrumător(Bezvikoni, 1937, 17). Imediat după numirea sa în funcţie, Inzov întreprinde o călătorie de informare şi documentare în Bugeac. În raportul său către împăratul Alexandru I el scria: „Bul-garii colonişti merită pe deplin înalta protecţie pentru hărnicia lor, bună purtare şi activitatea lor în acest loc”

(Mincev, 1938, 20). La 29 decembrie 1819, drept re-zultat al intervenţiei lui Inzov, Alexandru I emite un

decret (ţarscaia gramota), prin care acordă coloniştilor bulgari din Basarabia ţaristă drepturi şi privilegii deo-sebite 9. După „Ucazul” lui Alexandru I, au urmat şi alte înlesniri. Astfel, la 13 martie 1820, colonelul S. Male-vinskii, care pe atunci era comandantul infanteriei din Kamciatka, a venit în Bolgrad şi în biserica oraşului, în faţa prefecţilor ocoalelor şi aleşilor satelor a anunţat actul Ministrulul Afacerilor Interne al Rusiei, contele V. P. Kociubei (Скальковскiй, 1848, 29). După aceas-ta, două documente, „Ucazul din 29 decembrie 1819” şi „Actul din 13 martie 1820”, au fost puse pe altarul hramului pentru păstrare. În semn de recunoştinţă faţă de ţarul rus, bulgarii au decis să construiască cu banii proprii o Catedrală mare.

Prin privilegiile oferite s-a dispus acordarea statu-tului de colonişti pentru imigranţii transdanubieni, sta-tut ce prevedea împroprietărirea cu câte 60 de desetine celor care nu aveau pământ 10. Coloniştii au fost scutiţi de orice impozit şi prestaţie către stat pentru o perioadă de 7 ani. Au fost eliberaţi de orice dare către fisc, la vinderea vinului şi rachiului, produs de ei, şi de obliga-ţia de a vinde aceste produse numai în coloniile lor, au fost scutiţi de serviciul militar (ucazul prevedea însă că după propria dorinţă, fiecare avea voie să se înscrie în armată). Cea mai de seamă înlesnire acordată coloniş-tilor a fost asigurarea libertăţii cultului şi obiceiurilor proprii, fără a li se pune piedici (Скальковскiй, 1848, 156). În scopul unei administrări mai uşoare a coloniilor bulgare, pentru imigranţi au fost înfiinţate patru ocoale: al Prutului, Cahulului, Ismailului şi al Bugeacului. În districtul Bugeacului, cu pământuri nelocuite, se puteau strămuta coloniştii transdanubieni de pe pământurile moşiereşti, din oraşe şi parţial din districtele Prut şi Ca-hul, unde nu era suficient pământ, din cauza numărului mare de locuitori; în acest caz, ocolul Bugeacului pu-tea fi împărţit în două circumscripţii. Astfel, în 1827, pe lângă primele trei circumscripţii, existau încă două: Bugeacul de Sus şi Bugeacul de Jos. Pentru colonişti, aceasta însemna, de fapt, o anumită autonomie adminis-trativă (Скальковскiй, 1848, 158). Analizând pe scurt privilegiile acordate bulgarilor cu spijinul curatorului lor, constatăm că în primul rând, în circumscripţiile nou create erau şi sate cu populaţie majoritară autohtonă (de exemplu: satele Anadolca, Văleni, Fricăţei, Eshipolos, Babele, Erdec-Burno, Colibaşi, Slobozia, Cartal, Satul Nou, Barta, Hagi Abdula), sate cu populaţie preponde-rent albaneză (arnăuţii) – satul Caracurt şi sate cu po-pulaţie preponderent ucraineană – satul Ferapontievca. În al doilea rând, remarcăm că erau sate cu populaţie amestecată de autohtoni şi bulgari (Valea Perjei, Baş-calia), bulgari şi ucraineni (Fântâna Zânelor) (Dumi-nica, 2011, 21-24). În concluzie remarcăm că în afară de bulgari, de drepturi şi privilegii au beneficiat şi et-nicii care au trăit în aceeaşi colonie. Din ceea ce am demonstrat mai sus, putem concluziona că administra-ţia ţaristă a promovat politica de acordare a privilegi-ilor coloniştilor nou veniţi de peste Dunăre. În cadrul acestei politici, o atenţie deosebită a fost direcţionată către bulgarii care au fugit de jugul otomanilor şi care căutau un adăpost paşnic.

În Principatele Române, situaţia a fost cu totul alta.

103

În primul rând, trebuie să menţionăm că prezenţa colo-niştilor bulgari aici se observă încă din prima jumătate a sec. al XIV-lea, când ei au fost siliţi să-şi părăsească locuinţele proprii în căutarea unei vieţi paşnice la nord de Dunăre. Valurile de emigraţie destul de puternice au fost cauzate de criza internă a Imperiului Otoman şi de războaiele ruso-turce, ceea ce a dus la formarea, în Ţara Românească şi Moldova, a unei diaspore numeroase a refugiaţilor transdanubieni. Primul val de emigrare masivă la nord de Dunăre datează din anii 1768–1774. Refugiaţii vin aici după retragerea armatei ţariste. Acest proces a fost descris de călătorul austriac, geologul Bal-tazar Haghet, care scria următoarele: „mergând de la Bârlad în direcţia oraşului Fălciu, eu am văzut armata lui Suvorov, care se retrăgea din Galaţi în Tecuci, în urma acesteia mergeau refugiaţii bulgari cu averile lor” (Ior-ga, 1929, 28). În anii 1828–1929, în urma trecerii Du-nării, numărul coloniştilor creşte ridicându-se la 16 565 de familii bulgare (Velichi, 1965, 67-116), care au venit din regiunile Sliven, Iambol, Karnobat (Велики, 1966, 453-466). La rândul lor, pentru stabilirea bulgarilor în Principatele Române au pledat moşierii mari, deoare-ce ei vedeau în refugiaţi o forţă ieftină de muncă. Ace-laşi fapt reiese şi din scrisoarea oficială a domnitorului Alexandru Suţu către Divanul Valahiei (Urechiă, 1900, 284). În ea se constată că: “bulgarii care au venit aici să caute ajutor din partea noastră, au depus efort pentru prelucrarea pământurilor, ei au semănat solurile cu se-minţe noi, ceea a ce dus la prosperarea şi îmbogăţirea întregii societăţi” (Дикулеску, 1960, 400).

În Principatele Române a fost creată o instituţie ofi-cială, Izprăvnicatul străinilor, care se ocupa de proble-mele noilor veniţi. Această instituţie nu a existat con-stant, aşa de exemplu, în perioada 1792–1812 ea a fost lichidată, din anii 1812 şi până 1818 ea a fost din nou instituită cu sarcina de a favoriza venirea şi stabilirea aici a bulgarilor. În perioada septembrie 1818 – aprilie 1819, activitatea acestei instituţii a fost din nou între-ruptă (Дикулеску, 1960, 400). În dependenţă de activi-tatea Izprăvnicatului, privilegiile care au fost acordate bulgarilor se împart în trei grupuri:

1. Privilegiile generale, de care au beneficiat toţi bulgarii din Ţara Românească, care au fost parţial sau complet eliberaţi de impozite.

2. Privilegile care au fost acordate în timpul activităţii Izprăvnicatului străinilor, au vizat coloniile bulgare din mediul rural.

3. Privilegiile care au fost acordate anumitor grupuri de imigranţi: comercianţii şi meşteşugarii care au trăit în oraşe şi sate. Înlesnirile lor nu depindeau de existenţa Izprăvnicatului străinilor.

Prima categorie de privilegii a fost acordată în pe-rioada când Izprăvnicatul străinilor a fost lichidat, şi anume imigranţilor transdanubieni care s-au stabilit aici în timpul războiului ruso-turc din 1806–1812. În acest interval de timp, în Principatele Române s-au stabilit 20 000 de bulgari (Романски, 1930, 109-110), ceea ce a constituit 90 337 suflete de ambele sexe (Дойнов, 2005, 87). Refugiindu-se din locurile natale, bulgarii luau cu sine în primul rând toate vitele, ca să se poată hrăni în teritoriile noi. Datele arată că bulgarii au venit aici cu inventarul propriu şi cu vitele ce constituiau 20 000 de

capete (Гарабедян, Комсалова, 2003, 159). Din cau-za că în această perioadă nu a activat instituţia specială pentru reglementarea stabilirii bulgarilor, refugiaţii au fost impuşi să plătească dări şi impozite în egală mă-sură ca toată populaţia Principatelor. Cele mai grele impozite erau cele pentru oierit 11 şi văcărit 12. În con-secinţă, bulgarii cer comandantului Armatei Dunărene, P. Bagration, să fie eliberaţi de prestaţiile către stat. În rezultatul intervenţiei lui P. Bagration, la 17 noiembrie 1809, Divanul emite un decret, prin care marele ban al Olteniei, Barbu Văcărescu, este obligat să-i elibereze pe bulgari de plata acestor impozite (Urechiă, 1900, 709-710). Pentru a analiza care este situaţia bulgarilor în regiunea Olteniei, a fost trimis un reprezentant al Di-vanului, împreună cu un ofiţer rus. Sarcina lor era de a întoarce impozitele celor care au fost obligaţi să le plătească până la ultimul bănuţ (Urechiă, 1900, 710).

A două categorie de privilegii a fost legată cu acti-vitatea Izprăvnicatului străinilor, iar beneficiarii aces-teia sunt bulgarii care au trăit în coloniile rurale. Insti-tuţia specială a început să activeze după retragerea de la tron a domnitorului Ţării Româneşti Ioan Gheorghe Caradja. În 1818, noul domnitor Alexandru Suţu pri-meşte chiar de la boieri cererea de a reînnoi activitatea Izprăvnicatului străinilor. Ei explicau că după închide-rea acestei instituţii, funcţionarii statului care se ocu-pau de impozite luau de la bulgari dăjdii forţat, ceea ce a adus la faptul că peste 500 de familii bulgare au părăsit regiunea (Дикулеску, 1960, 402). Totodată, ei propuneau ca în ternem de trei ani, până când va fi luată decizia care va stabili sumele de plată a dijmelor şi a altor prestaţii, bulgarii să fie obligaţi să plătească impo-zite egal ca toţi ţăranii statului. În acelaşi timp, comisia specială va avea sarcina de a-i identifica în rândurile bulgarilor pe români. De adunarea impozitelor trebuiau să se ocupe, de această dată, prefecţi special numiţi. Tot ei propuneau micşorarea impozitului începând cu luna iunie până la 1 taler de la fiecare familie (Urechiă, 1898, 215-216). Domnitorul a acceptat propunerea boierilor (Urechiă, 1898, 214), de aceea bulgarii plăteau impozi-te după sistemul vechi.

A treia categorie de privilegii viza negustorii şi meş-teşugarii care locuiau în oraşe şi sate. La 1 august 1803 (Urechiă, 1898, 284) a fost emis un decret pentru isnafi 13, bulgarii din oraşele Râmnicu Vâlcea şi Ocnele Mari (ju-deţele Vâlcea şi Craiova). Documentul emis de domni-torul Constantin Ipsilanti stabilea privilegiile adminis-trative, judecătoreşti şi cele referitoare la impozite. În ceea ce priveşte privilegiile administrative, se stabilea regula că în ziua Sfântului Vasile (1 ianuarie) toţi isnafii trebuiau să se întrunească cu epitropii 14 săi şi să verifice activitatea conducătorului principal al breslei. În caz că se depistau nereguli, bulgarii aveau dreptul de a alege un nou conducător din rândurile lor 15. Admiterea în breaslă a noilor isnafi se făcea prin aprobarea unani-mă a tuturor reprezentanţilor societăţii. Isnaful deţinea monopolul asupra dreptului de activitate comercială în oraşele indicate. De asemenea, acesta avea dreptul de a-i alunga din localitate pe toţi evreii, armenii şi creş-tinii care vor dori să iniţieze o afacere acolo (Urechiă, 1898, 285).

În Hrisovul prezentat mai sus a fost indicată suma

REVISTA DE ETNOLOGIE ŞI CULTUROLOGIE Volumul IX–X104

dijmăriei în haznaua statului. Societatea bulgarilor a fost împărţită în 74 de cruci 16, din care 54 constituiau 96 de liude 17. Fiecare cruce trebuia să plătească în fieca-re an câte 1296 de taleri. Alte 20 de cruci ce constituiau 40 de liude trebuiau să plătească statului câte 42 de taleri pe an. Aşadar, în total isnafii urmau să plătească statului anual 2 136 de taleri. Totodată, ei trebuiau să plătească câte 16 parale 18 pentru „casa răsurilor” 19. În acelaşi timp, 20 de cruci au fost eliberate de plata dijmăritului 20 şi vinăritului 21. Prefectul judeţului nu avea dreptul asupra proprietăţii şi soartei lor.

Starostii împreună cu epitropii formau puterea judecătorească. Ei cercetau cazurile care se refereau la disputele între isnafi. Faptele mai grave intrau în competenţa marelui ban de Craiova. Unii isnafi aveau privilegii mai mari, de exemplu, dacă starostele societăţii din Craiova făcea nelegiuiri, membrii societăţii aveau dreptul de a depune plângere marelui ban de Craiova. Dacă murea unul dintre isnafi, aleşii trebuiau să-l anun-ţe pe domnitor şi să aştepte decizia Divanului cu privire la proprietatea celui decedat (Urechiă, 1898, 285).

În 1813, Alexandru Ipsilanti emite alt hrisov, care stabilea că: „44 de liude, negustorii şi oamenii străini care au venit aici trebuie să fie înscrişi în isnaful din Caracal, judeţul Romanaţ” (Papiu Ilarion, 1862, 366-367). Curios este faptul că anume acolo, după războiul ruso-turc din 1806–1812 a fost concentrată diaspora numeroasă a bugarilor. Probabil hrisovul a avut drept scop să atragă anume această diasporă. Isnafii trebuiau să plătească 10 taleri pentru fiecare liudă şi 4 parale pentru casa răsurilor. Starostele societăţii avea drept atribuţii de a-i numi în funcţii pe conducătorii de cruci şi de a strânge impozitele. În acelaşi timp, societatea a fost eliberată de plata pentru a zecea parte la vinărit, fumărit 22, căminărit 23, cotărit 24.

Un hrisov similar a fost emis în 1815 pentru negus-torii din Bucureşti. Bulgarii erau obligaţi să plătească numai 45 de taleri de fiecare cap, iar plata se făcea în trei rate. Ei plăteau prin logofătul de calemul breslelor. Se eliberau de la impozite burlacii şi calfele 25, până la împlinirea vârstei de 20 de ani (Papiu Ilarion, 1862, 366-367). Puterea judecătorească aici o deţineau per-soane speciale, covcejnicii, care erau numiţi din partea statului.

Privilegiile de care au beneficiat bulgarii atrăgeau şi problemele legate de comerţ, de exemplu, la 25 martie 1811, Divanul a aprobat cererea marelui logofăt al Ţă-rii Româneşti, de a permite bulgarilor care au venit din Sviştov şi s-au stabilit în satul Mavrodin, judeţul Te-leorman, să organizeze piaţa de vineri. Cei care veneau să vândă aici erau eliberaţi de plata impozitului pentru locul în piaţă (Urechiă, 1900, 791-792).

După războiul ruso-turc din 1828–1829 şi semnarea Păcii de la Adrianopol, s-a declanşat un fenomen masiv de emigrare a bulgarilor de la sud de Dunăre. În această perioadă, la nord de Dunăre au trecut circa 16 565 fa-milii de bejenari (Косев, 1951, 97) ceea ce a constituit 140-150 000 de bulgari 26. Refugiaţii treceau în primul rând în Ţara Românească, din această cauză, la 15 mai 1830, Divanul i-a aunţat pe marii proprietari, care aveau nevoie de forţă ieftină de muncă, să trimită reprezen-tanţi la punctele de trecere a refugiaţilor: Brăila, Piua

Pietrei, judeţul Ialomiţa şi Călăraşi (Дикулеску, 1960, 405). În acelaşi timp, Divanul ia decizia de a-i asigura pe refugiaţii transdanubiei cu tot necesarul pentru mo-ment 27. Tot aici trebuie să menţionăm că în primele opt luni, bulgarii au fost scutiţi de orice impozite 28. Toto-dată, la 30 iulie 1828, „deputatul poporului bulgar” în Principatele Române, Alexandru Pavlovici Nekovici 29 pledând pentru asigurarea unei vieţi mai bune pentru re-fugiaţi, prezintă împăratului rus Nicolae I un memoriu în care cere următoarele:

- scutirea bulgarilor de anumite dări, - numirea unui tutore principal asupra lor, care să-i ia sub protecţie, şi care să intervină în interesele lor la Divan, - toţi bulgari aşezaţi în orice parte a Moldovei şi Va-lahiei să fie sub ascultarea acestui tutore, ceea ce va contribui la menţinerea naţionalităţii lor,- bulgarii din Principate să-şi aibă judecătorii pro-

prii (Романски, 1930, 36-43). În aprilie 1830, contele P. Keseleff, care între 1829

şi 1834 a condus administraţia militară rusă a Ţării Ro-mâneşti, a dat indicaţie Divanului să se ia măsuri refe-ritoare la bulgarii veniţi de peste Dunăre 30. Primul a reacţionat Divanul Moldovei, care a emis în iunie 1830 un „Aşezământ” 31. Mai târziu, după aprobarea lui Ke-seleff, documentul a fost trimis la Bucureşti, pentru a servi drept exemplu de elaborare a astfel de documente. Din acest motiv, deja în august 1830, Divanul Ţării Ră-mâneşti aprobă un „Aşezământ” similar 32. Ambele aşe-zăminte stipulau că: în primul rând, bulgarii erau obli-gaţi să depună toate armele militare autorităţilor locare; în al doilea rând, dacă cineva dorea să se mută cu traiul în altă localitate, acesta trebuia să-şi ceară voie de la ad-ministraţia satului în care era stabilit cu traiul. În ceea ce priveşte impozitele, indicaţia prevedea că bulgarii sunt scutiţi de acestea pe o perioadă de trei ani, începând cu data de 1 aprilie 1828. La încheierea acestei perioade, bulgarii trebuiau să plătească, timp de 7 ani, jumătate din impozitele pe care le plătea populaţia locală. După expirarea termenului de 7 ani, bulgarii erau obligaţi să plătească câte 4 parale pe an, pentru fondul de rezervă, care se păstra în casa starostelui, ceea ce constituia o sumă mai mare decât adună populaţia autohtonă 33. La rândul lor, marii moşieri au fost obligaţi să le aloce câte 400 stânjeni pătraţi 34 de pământ pentru a-şi construi case în locurile de câmpie şi câte 300 stânjeni pătraţi în locurile muntoase 35. Tot aici, pentru bulgarii care au avut patru feluri de vite şi o vacă, proprietarul de pa-mânt trebuia să aloce 2,5 pogoane 36 de locuri pentru păscut şi 3 pogoane de livezi. Dacă ţăranul avea mai puţine vite, lui i se aloca pământ proporţional cu numă-rul acestora. Aprovizionarea cu hrană a bulgarilor a fost pusă la fel pe seama moşierului, el trebuia să aloce din moşia sa 4 pogoane de pământ pentru familiile sarace. În cazul în care bulgarii nou veniţi nu aveau oi sau vite, moşierul era obligat să-i asigure cu vitele de care aveau nevoie, cu condiţia că le vor răsplăti timp de 3 ani. Tot el era obligat să le permită bulgarilor să strângă lemne din pădurile sale, pentru construcţia caselor. În schimb, bulgarii trebuiau să păzească pădurea numind din par-tea lor câte trei paznici 37.

În afară de privilegiile de care beneficiau, imigranţii

105

aveau şi obligaţii. Pentru tot ce a primit, fiecare bulgar trebuia să lucreze 24 de zile pe lună pe pământurile mo-şierului. Din acestea, 12 zile erau pentru arat sau lucrul cu căruţa cu boi sau cai, pentru animale era prevăzută şi hrana. Iar celelalte 12 zile erau prevăzute pentru munca cu mâinile. În „Aşezământ” se stabileau clar relaţiile dintre moşier şi ţăranul bulgar, care trebuiau să fie baza-te pe interes reciproc şi înţelegere. Această concluzie re-iese din punctul în care era stipulat că dacă un imigrant bulgar nu putea să vină la lucru atunci când era chemat de proprietar, el avea dreptul de a trimite o altă persoa-nă în locul său. Totodată, moşierul nu avea dreptul să-i cheme pe ţărani la muncă în perioada în care aceştia îşi prelucrau propriul pământ. Tot aici trebuie să remarcăm că ţăranul avea o anumită normă de lucru pe zi pe pă-mântul moşierului, care se numea „nart” 38. Astfel, la arat aceasta echivala cu 10 prăjini 39 de pământ prelucrat cu calul sau 7 prăjini de pământ prelucrat cu boii. În ca-zul semănatului cu mâinile, norma zilnică echivala cu 5 pogoane pe zi, iar dacă se semăna cu piciorul (păpuşoi), norma era de un pogon pe zi. Cât priveşte recoltarea, aici se stabilea că ţăranul trebuia să facă 78 de snopi pe zi. Dacă strângea păpuşoi, el trebuia să facă 440 de ochiuri zilnic 40.

Activităţile cu căruţa se efectuau numai 3 zile şi durau trei ore, inclusiv timpul pentru dus-întors. Dacă ţăranul lucra pe moşia proprietarului, el trebuia să muncească toată ziua, de dimineaţă până seara, având dreptul la odihnă 4 ore vara şi 2 ore toamna. De ase-menea, dacă coloniştii aveau căruţă cu boi, ei trebuiau să-i aducă moşierului lemne din pădurile lui, distanţă ce dura 6 ore. În cazul în care moşierul nu avea pădure, ţăranul trebuia să-i aducă boierului o căruţă cu iarbă, 500 ochiuri 41 cu grâu sau 50 de căldări cu băutură. Fiii ţăranului erau eliberaţi de zilele obligatorii de lucru. Analizând drepturile şi obligaţiile bulgarilor şi compa-rându-le cu drepturile ţăranilor români, unii istorici au ajuns la concluzia că nu era nicio diferenţă între aces-tea, cu o mică excepţie, coloniştii nu plăteau dări statu-lui (Дикулеску, 1960, 409-410).

Totodată, situaţia celor care locuiau în oraş era un pic mai bună. Drepturile lor erau stipulate în documen-tul eliberat de Consiliul Administrativ la 24 februarie 1832 42. Conform acestuia, coloniştii din oraşe erau scu-tiţi de impozite pe un termen de trei ani, după care ei trebuiau să plătească statului egal toate dijmele. Conco-mitent, ei erau obligaţi să se înscrie în asociaţii speciale, iar în acest fel erau avantajaţi prin faptul că nu plăteau impozit pentru patentă timp de trei ani. Orăşenii care se ocupau cu comerţul trebuiau să aibă un anumit stagiu pentru a putea obţine patenta care se numea „binecu-vântarea autorităţilor” 43.

Existau şi diferenţe între Aşezământele menţionate mai sus. Astfel, documentul emis de Divanul din Mol-dova stipula aşezarea bulgarilor pe pământurile mănăs-tireşti, precum şi aşezarea meseriaşilor şi negustorilor în oraşe. În cazul în care coloniştii doreau să se stabilească cu traiul în oraş, ei plăteau impozite la fel ca şi negus-torii din acea localitate. Se stabilea că dacă bulgarii nu vor găsi în Moldova terenuri care să le fie pe plac, să li

se permită strămutarea, până la 15 iunie, în Valahia sau Basarabia 44. Curios este faptul că Aşezământele trebu-iau să fie tălmăcite coloniştilor în limba bulgară, ceea ce în opinia noastră, arată încă o dată interesul sporit al autorităţilor Principatelor faţă de bulgarii nou veniţi.

Din cele expuse mai sus, ajungem la concluzia că imigranţii bulgari, atât cei din Principatele Române, cât şi cei din Basarabia, aveau un statut special, acordat lor de către autorităţile locale. Emigraţia bulgarilor de la sud la nord de Dunăre a coincis cu fuga de pe moşiile boiereşti din Principatele Române a ţăranilor de aici şi dezgolirea stepei din Bugeac după izgonirea nohailor în Crimeea. Privilegiile erau acordate cu singurul scop de a atrage noi colonişti, care prezentau o forţă ieftină de muncă, atât pentru moşierii români, cât şi pentru ad-ministraţia ţaristă. În acelaşi timp, în oraşele mari din Principatele Române s-au intensificat relaţiile marfă-bani, ceea ce a favorizat pătrunderea prin comercian-ţii bulgarii a capitalului străin. Autorităţile credeau că aceştia aveau deja relaţii stabilite cu negustorii din Bal-cani, fapt ce ar fi deschis noi pieţe pentru marfa română. Din această cauză, pentru atragerea bulgarilor erau co-interesaţi în primul rând boierii şi autorităţile statale. În acelaşi timp, constatăm că emigranţii transdanubieni au fost protejaţi de către comandanţii ţarişti, care în unele cazuri deţineau funcţia de tutore al coloniştilor. În Vala-hia şi Moldova îi putem numi pe A. Coroneli şi P. Kes-eleff, iar în Basarabia, pe D. Vatichioti şi I. Inzov, care au cerut autorităţilor să le acorde privilegii imigranţilor transdanubieni. Asemănarea coloniştilor din Principa-te cu cei din Basarabia constă în faptul că relaţiile lor cu statul erau reglementate de o instituţie specială. În Ţările Române aceasta se numea Izprăvnicatul străini-lor, însă a activat cu întreruperi, din care motiv bulgarii nu s-au bucurat de prea multe privilegii. În Basarabia, funcţia de reglementare revenea Comitetului Tutelar privind coloniştii străini din sudul Rusiei, instituţie care a contribuit direct la orânduirea bulgarilor pe pământu-rile noi. Constatăm şi anumite diferenţe, astfel, bulgarii din Basarabia au obţinut avantaje mai mari, conform decretelor din 29 decembrie 1819 şi 13 martie 1820. În consecinţă, bulgarii nu erau dependenţi de marii moşieri precum se întâmpla în Principatele Române, mai mult, pământurile pe care s-au stabilit le-au fost date în pro-prietate (câte 60 de desetine). Privilegiile acordate bul-garilor din Basarabia au contribuit la prosperarea aces-tora. Pe de altă parte, privilegiile acordate bulgarilor din Ţările Dunărene în anul 1830, după modelul celor din Basarabia, nu au fost complete acestea aveau unele ne-ajunsuri, astfel că imigranţii transdanubieni erau egalaţi cu ţăranii români. De exemplu, în Valahia şi Moldova doar boierii aveau dreptul de a deţine o cârciumă, deşi unii bulgari aveau cârciumile proprii în colonii. Acestă situaţie a provocat conflicte între cele două pături soci-ale. Trebuie să menţionăm că în timp ce Aşezământul din Moldova viza toate păturile sociale ale bulgarilor, cel din Valahia făcea referinţă în primul rând la ţăranii bulgari, fapt ce demonstrează interesul marilor moşieri. În opinia noastră, anume din acest motiv, mulţi dintre coloniştii bulgari au trecut pe partea dreaptă a Prutului, în căutarea unei vieţi mai bune.

REVISTA DE ETNOLOGIE ŞI CULTUROLOGIE Volumul IX–X106

Note1 Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare

- ANRM), Fondul. 2, inventarul, 1, dosarul. 372, file. 6-7; 2 Vsevelikoie Voisko Donskoie – organizaţie militară

de frontieră formată la începutul secolului al XVI-lea. Era situată pe un teritoriu separat, care se numeau oblastea ar-matei de pe Don. Cazacii de pe Don se bucurau de anumite privilegii. Erau scutiţi de dări fiscale, de recrutare, aveau dreptul de a se ocupa cu comerţul în regiune, de a utiliza pă-mânturile statului fără a plăti dări fiscale // Краснов П. Н. История войска Донского. Картины былого Тихого Дона. Москва: Вече, 2007. 448 р.

3 ANRM. F. 2, inv.1. d. 372, f. 7;4 Ibidem.5 ANRM. F. 2, inv.1. d. 372, f. 9;6 ANRM. F. 2, inv.1. d. 372, f. 9;7 Cercetătorul I. Meşceriuc a opinat că autorul raportu-

lui de fapt a fost I. N. Inzov, care pe atunci era şeful statu-lui armatei a 2-a, anume către acesta puteau să se adreseze deputaţii coloniştilor care au venit la Tulcin, ca unei per-soane care a demonstrat o atitudine binevoitoare faţă de bulgari în timpul războiului ruso-turc din 1806–1812. În acest sens, semnificativ este exemplul anului 1811, când Inzov era comandant al oraşului Silistria. Se ştie că el i-a ajutat pe mulţi refugiaţi să treacă Dunărea // Мещерюк И. И. Антикрепостническая борьба гагаузов и болгар Бессарабии в 1812–1820 гг. Кишинев, 1957. C. 33.

8 Comitetul avea sediul la Ekaterinoslav, din 1820 la Chişinău, de unde, în 1833, este transferat în Odesa // Poş-tarencu, D. Contribuţii la istoria modernă a Basarabiei. Vol. I. Chişinău: Grafema Libris, 2005. P. 54.

9 29 декабря 1819 г. Указ Именной данный Сенату. О поселении в Бессарабской области болгар и других задунайских поселенцев с приложением ведомости округов для поселения их // Полное собрание законов Российской Империи… Том XXXVI. СПб, 1830. P. 154 -158

10 Desetină – unitate de măsură pentru suprafeŢe, ega-lă cu 1,09 hectare, a existat în Rusia până la introducerea sistemului metric. Reprezenta un paralelogram drept cu laturile de 80 şi 30 (treizeci) sau 60 şi 40 („sorokovka”) de metri şi era numită desetină statală. A fost măsura princi-pală utilizată pentru pământ în Rusia modernă.

11 Oierit – Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu, în Ţara Românească asupra oilor; impozit plătit pentru păşunatul oilor.

12 Văcărit – Dare care se plătea în evul mediu în Ţara Românească pentru fiecare cap de vită.

13 Isnaf – membru al unei asociaŢii de muncitori cu aceeaşi meserie.

14 Epitrop – Persoană care tutelează pe cineva.15 Aici este vorba despre bulgarii din Ciprovţi. În sep-

tembrie 1688, bulgarii din oraşul Ciprovţi din nord-vestul Bulgariei au pornit o răscoală împotriva stăpânirii turceşti. La aceasta au participat comercianţii şi meşteşugarii din oraş şi din împrejurimi, care erau de religie catolici şi or-todocşi. Suferind eşec, 2 200 de bulgari catolici au fugit în Banat, unde s-au stabilit cu traiul. La 2 august 1691, domnitorul Constantin Brîncoveanu le acordă privilegii care le permiteau să se aşeze cu traiul şi să se ocupe cu co-merţul în oraşele Câmplung, Târgovişte, Craiova, Râmnic şi Brădiceni (Милетич Л. Заселването на католишките българи в Седмиградско и Банат // Сборник занародни умотворения, наука и книжнина. София. 1897. Т. 14; Iorga, N. Privilegiul lui Constantin-Vodă Brâncoveanu pentru coloniştii bulgari (în limba germană) // Revista Isrorică. Anul IX. Bucureşti, 1925. P. 305-308).

16 Cruce – măsura fiscală în Principatele Dunărene.17 Liuda – măsura fiscală care se calcula după numărul

de familii şi în dependenţă de starea materială a acestora.18 Para – monedă divizionară egală cu a suta parte

dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat şi în Ţările Româneşti.

19 Casa răsurilor – fondul din care se luau bani pentru întreţinerea funcţionarilor de stat.

20 Dijmărit – dare în bani care se plătea în Ţara Româ-nească pentru stupi şi pentru porci.

21 Vinărici – dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, plătită domniei pentru vie.

22 Fumărit – dare percepută în Ţara Românească şi în Moldova, pe fiecare coş de fum al caselor Ţărăneşti, re-spectiv pe fiecare casă.

23 Căminărit – dare asupra cârciumilor. Darea numi-tă căminărit în Muntenia purta denumirea de camănă în Moldova.

24 Cotărit – dare impusă negustorilor care vindeau mar-fă cu cotul.

25 Calfă – lucrător calificat după o perioadă de ucenicie (obligat, în cadrul breslei, să mai lucreze o perioadă de timp la patronul său, pentru o leafă mică).

26 Трайков В., Жечев Н. Българска емиграция в Ру-мыния XIV век – 1878. София: Наука и изкуство, 1986. P. 113. În acelaşi timp, St. Doinov menţionează cifra de 130-140 mii de suflete (Дойнов Ст. Преселнически дви-жения от българските земи по време на русско-турските войни през първата половина на XIX в. // Българското Възраждане и Русия. София, 1981. P. 311).

27 Arhivele Statului din Bucureşti (în continuare – ASB). Noutăţi administrative. F. 25, d. 4673, f. 7.

28 Ibidem, Noutăţi administrative. Ţara Românească. d. 2456, f. 34.

29 Alexandru Nekovici – originar din oraşul Varna. În perioada războiului ruso-turc din 1828-1829 a ocupat func-ţia de deputat al bulgarilor în Bucureşti // Селимински Ив. Библиотека д-р Иван Селимински. Kн. 1. София, 1904. P. 116.

30 ASB. Visteria, dos. 162/1830, ff. 304-308; Albina Românească. Iaşi. № 58, 31 iulie 1830. P. 246-248. Curie-rul românesc, № 36. 16 iulie 1830.

31 ASB. Visteria, dos. 162/1830, ff. 304-308.32 ASB. Visteria, dos. 162/1830, f. 305; Curierul româ-

nesc, № 36. 16 iulie 1830.33 Ibidem.34 Stânjeni – unitate de măsură pentru lungime, folosită

înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă şi regiune, de la 1,96 m la 2,23 m.

35 ASB. Visteria, dos. 162/1830, f. 30636 Pogon – unitate de măsură pentru suprafeŢe de teren

agricol, a cărei mărime variază, după epoci şi regiuni, şi constituie aproximativ o jumătate de hectar.

37 ASB. Visteria, dos. 162/1830, f. 306.38 Nart – normă zilnică de muncă care trebuia îndepli-

nită de Ţăranii clăcaşi pe moşia boierului.39 Prăjină – veche unitate de măsură pentru suprafeŢe,

egală cu circa 180–210 metri pătraŢi.40 ASB. Visteria, dos. 162/1830, f. 307.41 Ochă e egală cu 1,278 kg.42 ASB. Ţara Românească, d. 1418/1831, ff. 142-143.43 Ibidem. f. 142.44 Ibidem, f. 143.

LiteraturaBezvikoni Gh. Din trecutul oraşului Bolgrad //

Bugeacul, Bolgrad, 1937, anul II, nr. 8-9.Duminica I. Decretul Imperial din 29 decembrie 1819

şi reglarea statutului coloniştilor bulgari în Basarabia //

107

Proprietatea funciară în Basarabia: tradiţie, organizare şi reglementare. Chişinău, 2011.

Iorga N. Istoria Românilor prin călători. Vol III. Bucureşti: Editura Casei Şcoalelor, 1929.

Mincev D. Bulgarii din Basarabia de sud. Constanţa: imprim. „Grafica modernă”. 1938.

Nistor I. Aşezările bulgare şi găgăuţe din Basarabia (Analele Academiei Române, memoriile secţiunii istori-ce. Seria III, tomul XXVI, meni.13). Bucuteşti, 1944.

Papiu Ilarion A. Tezaur de monumente istorice. Vol. II. Bucureşti, 1862.

Urechiă V. Istoria românilor. Seria 1800–1830. Tomul al IX (al II-lea al seriei 1800–1830), Institutul de Arte Grafice Carol Göbl. Bucureşti, 1898.

Urechiă V. Istoria românilor. Seria 1800–1830. Tomul al XI (al II-lea al seriei 1800–1830), Institutul de Arte Grafice Carol Göbl. Bucureşti, 1900.

Velichi C. Emigrări la nord şi la sud de Dunăre în perioada 1828–1834 // Romanoslavica. Bucureşti, XI, 1965.

Велики К. Изселването на българите от Карнобат в Румъния през 1830 // Известия на Института по исто-рия при БАН. София, 1966.

Дойнов Ст. Българите в Украйна и Молдова през Възраждането (1751–1878). София: Академично изда-телство „Марин Дринов”, 2005.

Гарабедян А., Комсалова Р. Переселение болгар и сербов в Россию во время Петра Великого и его на-следника // Сеоба Срба у Руско царство половином XVIII века. Нови Сад, 2003.

Грек И., Червенков Н. Българите от Украйна и Молдова. Минало и настояще. София: Издательска къща «Христо Ботев», 1993.

Дикулеску В. Привилегии давани на българските заселници във Влашко 1803–1834 // Studia in honorem M. Drinov. Cофия. 1960.

Заблоцкий-Десятовский А. П., Графъ П. Д. Киси-левъ и его время. Материалы для истории Александра I, Николая II и Александра II. Т. I. CПб.: Типография М. М. Стасюлевича, 1889.

Косев Д. Лекции по нова българска история. Со-фия: Наука и изкуство, 1951.

Полное собрание законов Российской Империи. Собрание Первое. 1819 г. Издательство: Тип. II От-деления Собственной Его Императорского Величест-ва Канцелярии. Составитель: Сперанский М. М. Том XXXVI. СПб., 1830.

Романски Ст. Българите във Влашко и Молдова. Документи. София, 1930.

Середонин С. М. Исторический обзор деятельнос-

ти Комитета министров. T. 1. СПб.: Издательство кан-целярии Комитета министров, 1902.

Скальковскiй А. Болгарскiя колонiи в Бессара-бiи и Новороссiйскомъ крае. Статистическiй очеркъ А. Скальковскаго. Въ Типографiи Т. Неймана и Ко. Одесса, 1848.

RezumatÎn articolul prezentat în baza materialelor din arhivă şi a

izvoarelor, se aduc date noi despre procesul acordării priv-ilegiilor emigranţilor bulgari, care s-au refugiat în Basara-bia şi Principatele Dunărene. Autorul ajunge la concluzia că acordând privilegii coloniştilor, administraţia ţaristă, dar şi administraţia Principatelor şi marii moşieri urmăreau în primul rând scopuri economice şi politice. În acelaşi timp, analizând conţinutul aşezămîntelor, cercetătorul constată că cel din Principatele Române a avut drept model pe cel care a fost emis pentru bulgarii din Basarabia.

Сuvinte cheie: imigraţie, bulgari, Basarabia, Moldo-va, Ţara Românească, privilegii.

PезюмеВ представленной статье на основе архивных дан-

ных и источников приводятся новые данные о про-цессе наделения привилегиями болгарских эмигран-тов, которые переселились в Бессарабию и Дунайские княжества. Автор приходит к выводу, что льготы, ко-торые были дарованы болгарам, преследовали эконо-мическую и политическую цель со стороны русского царизма, администрации Молдовы и Валахии и круп-ных земельных собственников. В то же время, анали-зируя содержания льгот, исследователь констатирует, что привилегии Румынских княжеств имели в качестве модели те, которые были предоставлены бессарабским болгарам. Ключевые слова: переселение, болгары, Бессара-бия, Молдова, Валахия, привилегии.

SummaryThis article, based on arhival historical sources, pro-

vides new data about the process of granting privileges to Bulgarian emigrants who settled in Bessarabia and the Danubian principalities. The author concludes that the ben-efits that were granted to Bulgarians, pursued economic and political goal of the Russian Tsarism, Administration of Moldova and Wallachia, large landowners. At the same time, by analyzing the content of benefits, the researcher notes that the Romanian principalities had the privilege as a model of those that have been issued for Bessarabian Bulgarians.

key words: emigration, Bulgarians, Bessarabia, Mol-dova, Wallachia, privileges.