DIN ISTORIA PESCUITULUI �/ A PISC/CUL TURII ÎN JUDETUL 8/STR/TA-NASAUD

, ,

ROSLER RUDOLF

Reţeaua ! J idrografică deos•::>bit de bogată şi armonios dispusă pe în­tregul teritoriu al patriei noastre, a fost folosită de om din cele mai vechi timpuri , de aceasta fiind legate o serie de preocupări d i n diverse ramuri Pconomice, de interes vital Datorită <�nergiei lor l l idraulice, apele Româ­n iei au fost exploatat<:• pentru morăr it şi p2ntru măcinarea minereurilor nurifere, pentru morile de hîrtie şi cherestea (gatere) etc . . dar mai ale� pentru r::rocurarea unei cantităţi insemnnte de peşte, atît de neces-ar pen­tru hrană, r::escuitul putînd sta ca importanţă alături de vînăto01re ca re­sursă principală d2 carne pentru asigurarea existenţei omului.

Bogăţia în peşte a apelor tării noa5tre , c. fost amintită cu deosebită a dmiraţie de maj oritatea călătorilor care ne-au vizitat ţara . Astfel, elv�c• ţ ianul Fr. J. Sulzer, �ecretarul voievod u lui Alexandru l psi lant i ( l 774-1 "7H2) consemnează următ om·el e : . ,Peşti s int aici in Dunăre şi �n sute d e alte duri mari şi mici , mai mult decît se pot număr,a" . Apoi adaugă .

. . Cine consideră această afirmatie drept •2xagerată, să-mi spună dacă poate număra crap ii care numai intr- u n c.n se prind în Dunăre, crapii cu care cel puţin un milion de români se hrănesc timp de o jumătate de an în Moldova. Ţara R omânească şi Transi lvania " 1 . Această afirmaţie t: ·-;te atît de concludentă, încî t l'Xclude orice comentariu.

R iurile judeţului nostru , au permis de asemenea d2zvoltarea acestei indeletniciri străvech i -- pescuitul, ale cărei origini se pierd în negura "\Temurilor'. La timpul său , a1ceastă ocupaţie tradiţională a fost de im por­

tanţă vitală pentru um, dar de-a lungul istor;ei, d atorită dezyoltării unor ramuri economice cu pondere mai mare> pentru existenţa omului, p isci­

cultura '1 pierdut din ce în Ct' din importanţa ei pe meleagurile noastre. astăzi fiind practicată de t ineri şi vîrstnic i , doar ca un sport recreativ­adiv de masă.

1 Sulzer. Fr. J., 1 78 1 Geschichte des tra.nsalpinischen Daciens, Viena, 80.

www.cimec.ro

PESCUTTUL ŞI PISCICULTURA IN BISTRIŢA-NĂSĂUD 335

1. CONSIDERA ŢII ISTORICE

Materialele arheologice descoperite pe te!r itoroiul Român i e i , de­monstrează că îndeletnicirea p€scu i tulu i era cunoscută înc ă din pa l eol i ­ticul tîr·; i u , i ar alte descoperiri o atestă din mezolitic-2 . Pentru •2pocile u r ­miHoarP, săpăturoile arheologice ci i n toate provinciile noastre istorice a u scos 1� [ \·eală numEc'roasE' unel te de pescuit , h arpoane , greutăţi din lu t ars pentru plasă etc.3. In muzeul de istorie. din Bistriţa, se păs­tn·ază asemenea greutăţi din lut ars pentru îngreu narea plaselor de pes­cuit. provenite din nord-estul Transilvaniei .

Informaţii asupra pescuitu l u i practicat pe t2ritoriu l României , ne sint transmise pr•in î n semnări le lu i Herodot, Arrian, Straho şi alţ i i� . Cu mult mai numeroase sint mărturiile scric;e, referitoare la pescuitu l prac­t i c·nt în epoca dacică şi daca-romană'; _ Dat� priv i toare la această perioadă can• să amintească dir•ect pescuitul i n ţinutu l Bistriţei -1\'ăsăudului nu avem, dar este normal ce'\. aceste date să se poată extinde �i asupra părţi i nord-estice a Transi l van iei .

Inainte de aşezarea saşilor in Transilvania. pescuitu l era una din ocupaţi i le tradiţionale ale populaţiei româneşti , cons titu ind un bu n al co­n:un ităţi lor rruralen_ Nevoia consolidării stăpîn ir i i regilor arpad ien i . a in­tanru graniţelor, precum şi dorinţa de a explo;)ta mai intens terito­r i i le ocupate, a condus la aducerea colon iştilnr german i (saşi ) . care ! a a�e7.area l or' au găs it ac i o veche populat ie românească;_ Tn =mu l 1 2?.4 re­gc,J e Andrei al II-lea emite diploma pri v ilegială cunoscută sub n umele­de . ,Andreanum"8, prin care coloniştii saşi din Trans ilvan ia , au primit drPptul de •<\ folosi în comun cu locuitori i băst inaş i romAn i teritoriul nu­mit fundus regius, proprietate<'. domn itorulur ' .

După stabilir-�a privilegi ilor feudale , pescu i tu l a deven i t un dn,pt a l domnului de pămînt sau fundus regius1 0 • I n ba7.a d iplomei privilegialt> a regP! u i i\1atei CurYin ci i n 1 475. l ocuitorii s-au bucurat de toate dn•pturi l c· i nerente situaţiei soc·ia,lE de oameni l iberi, proivi leg·i i con firmate şi asigu­t·ate �i prin diplomele ulterioare ale regi lor l\1atei ( 1 488). Ladislau ( 149:2. 1 4. �'4. 1 -498, 1 508) �i Ludovic ( 1 520) 1 1 • Acestea S•2 referă atît la ţ in utul nii­săudl•nn . cunoscut sub nu mele d e . ,D istrictus Valaclwrum Rodnensis" sau "Districtus Valahicus" cît şi la districtul săsesc -al B istr•i ţei . Zona d! ' cîm­pil' a judeţului , precum şi partea inferi oară a Someşului f i ind in ma­joritate proprietatea unor fami li i feudale, iar locuitorii satelor fi ind i o ­bagi, pescuitul constituia un bun ş i u n pr•ivilegiu "' l marelui proprietar. I n t'Pl'a ee priveşte cel-� două d istricte mai sus amintite, este' cun oscut

2 Giurescu, C. C . . 1964 : Istoria pescuilului şi a pisciculturii î n România, Bucureşti, 1, 39. :1 Dunăre, N. şi col., 1972 : Ţara Bîrsei, Bucureşti. I. 286. 4 Giurescu, 1964, J, 43. 5 Dunăre, •1972, 1, 286. ti Ibidem. 1 Daicoviciu, C . şi col., 1960 : Din istoria Transilvaniei. Bucureşti. I . 74. 8 Pascu, Şt., 1972 : Voievodatul Transilvaniei, Cluj , ! , 142. 1' non. S t . , 1947 : O pagină de istorie, Bisl rita, 7. 10 Dunăre, !972. I. 286.

I l Pop. 1947. 7 .

www.cimec.ro

336 R. ROSLER

faptul că munţi i , poienile, livezile, erau proprietatea sătenilor fără a ph"iti vre-un , .census dom inalis", aceştia fi:nd "liberae migrationis per­sonae", bucurîndu-se de , . jus educilli, macelli, venationis, piscationis"12•

Pescuitul în apele naturale. Pescuitul în f'iurih Transilvaniei (Mu­n·şul, Oltul, Someşul etc.) a fost practicat de l ocalnici încă din timpuri l e cde m a i vechi, însă datE· scrise J:entru această provincie istorică avem abia începînd cu secolul al XII-le<J. ( 1 1 69) 1 3• ln c eea ce priveşte judeţ ul Bistriţa-Năsăud, posedăm primul document scris, din anul U92 !4 • La­dislau, voievodul Transilvani•:i , confirma intelegerEa dintre comi tele N i ­colae d e R odna ş i fiii fratelui său, comitete Benedic't, c u priv�re la îm­părţirea moştenirii lor. Din toate bun urile de moştenire (minele de aur sau de argint), din orice a l te folosinţe, precum şi din vînatul din mun \i ş i din pescuit, trebuie să stăpîne'lscă slobod şi paşnic j umătate, iar cop i i i lui Benedict cealaltă jumătate. C u m s e poate uşor• deduc•2, rezultă cf;

este vorba de pescuit11l in apele curgătoare, naturale. Importanta econo­m ică a pescuitului in rîuri le Bistriţa, Şieu şi Someş, ne-o dovedeşte l iti­giul dintre oraşul Bistriţa şi gr,1fii Pelesevecs şi Chaak15 . Astf2l apar în faţ,a voiPvodu lui Stibor ( 1 4 1 2), reprezP.ntanţii cetăţ.2nilor• din Bistriţa, Ar,­drei zis Curelarul jude al oraşului şi Venceslau m5celarul. j urat al or1l'Şil­lui . în vederea stingeri i acestei pricini.

La 26 iulie 1 4 1 4 Sigismund regele Ungariei dă dreptul de pe�cuit î n Someş, Bistr•iţa s i altl· <1pe . . magnifica MichReli Solomonis d e Nadas :> i ­culorum nostrorum c0miti. . w , deşi conform dreptului existent. pesclt­i tul <J parţinea locuitorilor lib:.>ri a i acestui ţinut.

Din meniurile oferite cu prilejul unor ocazii festive, făc eau r:;arte -,i diverse mincărur: pregătite din peşte. Astfel se prezintă în oraşul Bis­triţa. la 8 iu lie 1 530 <1 delega.tie a curţi i moldoveneşti. care rămînP cite­va zile în oraş, cu această ocazie servindu-se pe lîngă vin şi alte mînctt­ruri , şi p2ştP7• Este prob1.bil cii. au fost servit i atît peşti d in ia1wrile şi beleşteele oraşului, cît şi pesti din apele de munte (păstrăvi) . deoarece c.:IJ două ocazii similare, la 27 august şi 3 noiembrie 1 548. oraşul Ristri l,a uferi'i , îm preună cu plini şi cu vin, solilor moldoveni şi "peştisori" ( . . pis­ciculi ' ' ) , sub care denumirE' trebuie să intelegem peşti din apele de mun­tf\ adică in rrim ul rind, păstrăvi18•

Că în această p2rioadă rîurile Transilvaniei (Bistriţa .. Mur�ş. Sebeş) sint . . foarte bogate în peşte' ' . ne-o C'Onfirmă Reicherstorf în descrierea pe c are o face acestui voievodat , lucrare apărută la Vicn'l în anul J 550 1 ! 1 • Cu aproape 50 ani mai t îrziu. un alt călător care străbate Transilvania şi vizitează B"striţa, scrie ( 1 599) : "Bistriţa este un oraş frumos, construit

1 2 Ibidem. 13 Giurescu. 1964. 1 . 62. 1 4 Hurmuzaki, Documente privi toare la istoria românilor, II. nr. 422. 15 Zimmermann. F., Werner. C.. 1692 : Urkundenbuch. Sibiu. I I I . 529 : Kisch, 0., 1926 : Geschichlt>

von Bislrilz. Bistrita. 1 . 35. 16 Drăgan, N., 1926 : Toponimie şi istorie, 23, 17 Berger. A . . 19 1 1 : Das Verhaltnis van Bislritz zu dem Moldauer Woiwoden Peter Rareş. Bislriltl ,

65 . ,.Pro ve tere vino domino Mathiae Fast et plsclbus eisdem boieronibus den. 7 1 " . 1 8 Giure>cu. 1964. 1 . 185. 19 Ibidem.

www.cimec.ro

PESCUITUL ŞI PISCJCULTURA IN BJSTRJŢA-NĂSĂUD 337

pe un teren plan şi foarte bogat în peşte"20 . Goana pentru obţinerea unor cant:tăţi cît mai însemnate de peşte, dar mai ales a peş­tilqr de înaltă calita,te (păstrăv, lipan), a dus uneori la litigii în ­tre locuitorii ţ inutului nostru şi ai Moldovei v2cine. Considerăm deosebit de interesantă, amintirea a două astfel de cazuri. La 6 august 1595, Mihail Tolnay, hatmcmul şi pîrcălabul Suc:evei, trimite o scrisoare. prin care îl roagă pe Johann Budaker, pr•imarul Bistriţei, să dispună ca oamenii săi să îngăd uie locuitorilor din Cîmpulung să vîneze şi să pes­cuiască în voie în munţ ii Cîrlibaba, Ţibău. N•::ogrişoara şi Coşna, care aparţin de mult Moldovei� 1 • Datorită coloritului dPosebit al limbii folo­site, credem ca util să dăm extrasul din scrisoa;r'ea amintită, care se re­feră la această cauză : IFig. 1). " . . . După ace dărr.. ştiri domnilor voastre de răndul a neşte izvoare ce sămtu la munte, anume Crlibahol şi Ţibăul, şi Negrişowa şi Cosna, că aceli izvoară a u fostu de hotariul Moldoveei ş i a fostu oamenii dela Cîmpul-lungu slobodzi a îmbla ş i a s e hrăn i c u de­r:?ptu J:r•e acolo, vănănciu fiară şi peşte. Acuma. noi am înte'lc-su că a ţ i oprit dumneavoastră să nu îmbie oamenii de Cămpul-lungu r;re acPle iz­voare, vănăndu şi ! J răn indu-să. Dereptu ace ne rugăm domnilor voastre să faceţi bi(ne) prentru voi·a noastră, să lăsaţi cum au fostu obiceiul mai dPinte vreme, paei şi tocmele bune, . . . · • . O altă scrisoare. datată 31 mai ( 1 640-1650), a vomicului din Cîmpulung, din nou către bistriţeni, are un conţinut similall' : "Au înţăles mărie-sa vodă pE>ntru hota:rul Moldo­vei(i), că- 1 calcă oamcni (i) dumnilor voastri cu bucatilea şi cu mi1estri­le�"22. Cu alte cuvinte : înc-akă hotarul r.u vitele şi cu pescuitul "măes­triile" dînd numele lor �i operaţiei însăşi a pescuitului23.

In această f:O::'rioadă, peşti i din apele de munte ale ţinutu lui n ostru sînt deosebit de solic;taţi , după cum se poate deduce din cele citate mai j os . Dregătorul Toma Debrec7;::>ny tr�mite în 1 2 martie 1626 o scrisoare adre­sntă bistriţenilor, prin cart:·, după ce le mulţumeşte pentru ştirile despre plec-area tătarilor din Moldova, ii roagă să-i cumpere peşti din ape

. de

munte spre a-i ofer•i principelui Transilvetn iei : "S3 aveţi grij� cea mai mare' la cumpăratul peştilor; vă rog mai presus de toate ca . . . păstrăvul şi mihalţii :oă fie proaspeţ i, frumoşi : prin ao2asta dintr-odată 1-·<tţi îm­blînzi pe măr:a-sa , încît de o mie de ori mr�i mult ar fRce pentru dum­neavoastr•ă şi nu va uita niciodată". Aminteşte că va plăti oricît vor da pe peşteN

O rugăminte asemănăto:lre cuprinde şi scrisoarea din 27 octombrie 1683 trimisă bistriţen ilor de Grigore Bethlen, din tabăra de la Puszta­S:;:ent-Gyărgy. l\'Iai întîi transmite ştiri despre intoc.n:erea principelui şi a armat•2i care a J: articipat b asediu! Vienei din ordinul Porţii , iar apo! adaugă cMre cîrmuitorul oraf;>ului : , .'l'e rog pentru peşte, şi dacă mi-ai trimite nişte lipani şi păstrăvi frumoşi ţi-aşi fi g<•,ta de mulţămită"2·'.

20 Kramer, Fr. , 1887 : Bislritz un die Mitle des 16. Jahrhunderts. Sibiu, 35. 21 Rosetti, Al . , 1944 : Scrisori româneşti din arhivele Bistriţei, Bucureşti, 30. 22 Hurmuzaki, XV. 2, 1 1 93 . 23 Giurescu. 1964. I. 187 (măestriile = termenul generic vechi pentru totalitatea unellelor de pescuit). 24 Ibidem, 187. 25 Ibidem.

22 - File de istorie. Voi. I I I . www.cimec.ro

336 R. ROSLER

Fig. 1 . Scri soarea d i n 6 august 1 595 a pîrcălabu lu i Sucevei către pr imaru l Bi striţe i , refe-

ritoare la un l i tig i u de pescu i t în a pele de munte.

Uneori cu oeazia peseuitului , se pot realiza şi unele fapte bune, se­cundare din punct de vedere a acestei îndeletniciri, dar de i mportanţă vitală pentru persoanele în cauză. In acest sens amintim că în anul 170() locuitorii din Cîmpulung, împreună cu vameşii lor, d:=zvinovăţesc pe un locuitor din Rodna, caa-e a fost acuzat de furt : 1-au văzut mergînd în Moldova "numai cu cămeaşea şi cu gluga şi cu un topor'" ; 1-au văzut toţi.

www.cimec.ro

l ' c S C U I T U L ':>1 P I S C I C U LTURA IN BISTRITA-NA S A U D 339

e:ăci " 'l fost satul tot, cu vornicul, mergind la peaştele domnesc", adică mergînd să prindă peşte pentru domnie2b.

Din documentelt- c i tate ţ:înă în pn'zenL se constată că apele curgă­toare, naturale alP ju detul ui Bistriţa-Năsăud, au fost foarte bogate în peşti de diferito2 �oi uri . AceF aşi situaţie se întîlnea în întreaga Transil­Yanie a secolului al XVUI-lea Trebuie să am intim descrierea .:lmănun�i­tă a lu i J. Benko, apăr•J tă l w Viena în anul 1 778. in care afirmă că aproape toate rîurile ei sînt foarte bogate în peşti, citind mai multe spe­cii de salmonide din apele de munte : păstrăvul, lostriţa, fîntînelul (sub dPnumirea latină . ,salvelinus"), lipanul ("Piscium amnes pene omn::-s sunt fertilissimi, q uos inter capiuntur : . . . Salmonis species : Trutta, Fario. Hu­cho, Salvel inus, TI J .vmall us")2'·. Pentru judeţul nostru, dintre speciile mai sus citate, ioarte frecvent răspîndite de altfel, nu deţinem date cer­te despre răspîndirea cdinioară a ici a unei singure specii - lostriţa (Hu­eho hucho), care mai popul2ază bazinul învecinat al Bi striţei Moldove­neşti. ln schimb se ştie că păstrăvul. J ipanul şi mi l lalţul (Lotta lotta) a veau odinioară un areal mult mai mare de răspîndire. coborînd mult mai în aval pe Someş şi Bistriţa28•

In urma militarizării şi "regularizării ' ' graniţei austriece (1 763), ad­ministraţia imperială Et impus ordonarea satelor, coborîrea caselor de pe coaste în vale, grupînd aşezările oameni lor în vetre închegate. Aceasta a influenţat direct m:d iul de trai al pe<;tilor. Răsfoind cronica. lui Pavel Gallan2!1, aj ungem la concl uzia că odată cu scurgerea secolelor, compo­nenţa specifică şi mai ales cantitatea peştilor din apele j udeţului au scft­zut considerabil. Dacă pe la 1 800 "erau mai mulţi peşti decît petr'Î în apă" şi dacă la 1 840 Gallan spune că . . era potop de cleni, umbrene şi bote" (este vorba de Valea Ilvei), în schimb nu se mai găs.2au păstrăvi clPcît pe Iliuţa30• Cronicarul remarcă pentru anul 1 863 că peştii s-au im­putinat : , .La anul 1863 abea se găsesc pe apa Ilvei ici colea pe la haitaşc şi agesturi puţini cleni şi umbrene, dar păstrăvi, lipeni, mithai nu se află nicăieri , în hotar' pe apă ori păraie, pricina estE'! că s-au inmultit oame­n ii ! "3 1 . Situaţia de pe Valea llvei , 2ste caracteristică pentru aceea peri­oadă, tuturor apelor montanP ale judeţului. Tot în această perioadă dis­par salmonidele în VJ . Buduşelului (Cuşma) şi bazinul superior al I li­�uei (Tîrlişua).

Abia cu trecerea fon dului forestier' în proprietatea statului ca bun al întregului popor, s-a dat atentia cuvenită fonduri lor de pescuit, aces­tea fiind amenajate şi înzestrate cu cascade, pinteni şi toplit•::-, concomi­tent ducîndu-se şi acţiunea de repopulare a apelor de munte cu păstrăv . I n ultimii 6 ani d e exemplu , î n fondurile d e pescuit din apele de mun ­te. au fost deversati anual în medie 3'JCOOO puieti de păstrăv indigen şi curcubeu.

26 Ibidem, 288. 17 Ibidem. 188. 28 Filipaşcu, Al . . Vînătoarea şi pesctiilul in nreocupările scllenilor din j ud . Bisl rita-Nd.săud_ (m�nuscris). 29 Filipaşcu. Al., 1969 : Mozaic vinăloresc, Bucureşti, 29-34. 30 Ibidem, 35. 31 Ibidem. 39.

www.cimec.ro

340 R. ROSLER

Iazuri sau heleşteie3Z. Locurile naturale de pescuit neputînd satisfa­ce nevoia mereu crescîndă de peşte - datorită cre�terii ccntinuf" a popu­lat.iei şi apoi datorită faptului că p€ştele era alimentul de bază in tim­pul multiplelor posturi care se respectau cu d C'osebi tă strictete in t:vu l mediu - înaintaşii n oştri au trecut la creareco. unor• locuri sau medii ar­tificial-::� (iazuri sau hele)tei e), care asig urau cnntită ţi supli ment2re şi ;;;i­gL:re de peşte.

Pentru j udeţul nostru, primele ia�-:uri sînt atcstate documentar in anul 1 329. Astfel, la 10 aprilie capitlul din ,\.lba I u l i a . confirmă schimbul de moşii dintre regek C arol R obert şi magistrul Ştefan. Regele a dat nişte moşii ale sale aşezate in părţile Transilvaniei, cum ar fi printre altele : Silivaşul, Şopt�·riu , Prmeniş, Bma, Bude)ti, Delureni . Folosinţe­le cuprind şi pescării . . • "împreună cu pămînt11 rile arătoare, livezile, dumbrăvile, pădurile şi pesdiriile etc . , mai sus p<lmenitelor moşii . . . · • . Documentul consemnează c ă in tre Del•Jreni ş i Şopteriu. semn ul de ho­tar "coboară spre pesdrie • . ,'' unde <>e întîlnesc două pîraie curgînd de pe moşia Şopteriu:n. Se poate uşor concluziona că i::lz mile amintite au fost infiinţate inainte de anul atestării documen t<ln', o parte probabil cl 1 i ar în secolul al XIII-lea.

In zona de eîmpi•:: a judetului au dăinuit tot timr:;ul evului mediu un număr însem n at de iazuri, care de-a lungul secolelor au dispărut d i n cauza colmatării s a u ruperii :răgazurilor, fund ul lor servind ulter�or c a păşune sau loc arabiP4• CauYele disparitiei acestora în decursul vremii sînt : scăderea importanţei economice a pisciculturii, n:în treţinerea l or, ceea ce a dus 1� exploat-::�rea lor ul terioară în alte scopuri. Majoritatea iazurilor din zon a de cîmpie �i deal uri _i oase, au aparţ inut unor familii fl•udale sau mănăstirilor. Vom aminti în continuare, o serie dL• date cu­noscute din această zonă a judeţului Bistriţa-Năsău.:l.

In anul 1 4 1 3 , Gergely şi Miklos Apaffy din l\'uşeni, vor să recun­struiască un iaz, distrus din cauza ruperii stăvil arului, dar' întîmpină opu­n ere din part2a unor membri ai familiei BPthlen, ale căror terenuri agr i ­col e au fost distruse din cwuza inundaţiei, C\Stfel încît l ucrar•ea nu se ma i e �'ecută·1,; . Este un exemplu concret, care reliefează una din cauzele dis­pariţiei unui număr însemnat de heleşteie. Cu ocaz:a împărţirii unm· moşteniri, sînt amintite destul de frecvent şi heleştei•:le Astfel în 1 435, descendenţii f'lmiliei Bethlen rlin Bozieş, împart între ei în 3 părti pă­mîntul, iar casa gr<ofească şi iazul de pe apa lVlelesului au revenit h1i Mi­ldos şi Gergely . Că în 1491 ma.i există acest heleşteu, ne-o demonstrea­ză faptul că cu ocazia unei alt:: împărţiri în urma unui deces în famili<:>. }lescăria de pe apa Meleşului este cedată în favoarea lui Bethlen Mik­los:lfl.

32 Termenii litz şi heleşteu sînl sinonim i . Primul este de oriqinP. slavă {din VP.chiuJ slav jazu). cel de-al doilea de origine ungară (balasto "lac de peşte"}. După Giurescu, !964, 1 . 127.

33 Hurmuzaki, XIV, 2, 275-281 . 34 Mono9ralia geografică a R. P.R. , 1960, 1, 391 ; Ujvari, 1 . , 1972 : Geografia apelor României, Bucu­

reşti, 1 24-;1.25. 3.'> Kadar, I .. 1900-1905 : Szolnok-Doboka megye monogritfiaja. Dej, III , 3 1 . 36 Ibidem, 253.

www.cimec.ro

Pi:'S�:UiTUL ŞI PISCICULTURA IN CISTRIŢA-NĂSĂUD 341

Deşi majoritatea ia7:urilor din zona de cîm pie erau proprietatea unor familii feudale, totuşi o parte au trecut de-a lungul anilor în posesia unor mănăs . ir._ Tn 1 485, mănăstirii de călugăriţe din Bistroiţa, i se donează testamentar o moşie la Sînmihai, care cuprinde pe lîngă alt�le şi un

"iaz cu peşti" şi o mo'l.ră, în valoare totală de LOOO florinPÎ_ Asemenea date sint multiple şi variate, dar în continuare vom a ­

minti doar localităţile in preajma cărora sînt atestate documentar ase­nwnea iazuri, trecînd în paranteză anul consemnării. O parte, dar mai ales cele amintite în � ecolel•: 2l XVIIILiea şi ·nl XIX-le�. ni s-au păstrat doar sub formă de topon:m ice, instal aţi ile propriu-zise dispărînd, fără să putem ITconstitui cu �iguranţă perioada precisă. In ·.'lcest sens amintim : B0udiu ( 1491 , l 492r8; Cristeştii Ciceului ( 1 553jJ!1 ; Reteag ( 1 643, 1 767) ; Declean ( 1644) ; Şintereag ( 1 725) ; Şieu Odorhei ( 1 754); Malin ( 1 754, 1 760, 1 898) ; Coldău ( 1 754, 1 765, 1 861); Uri u ( 1 810 , în 1822 avea o producţie de G26 vedre de calitate redusă, iar în 1898 n u mai ·?xista) ; Fîntînele (1 R64, 1 3�8) ; Beudiu ( 1 864); Bidiu ( 1 864) ; Hăşmaşu-Ciceului (1 864); Rusu rle Sus ( 1 864, 1 897) ; Măluţ ( 1 864) ; Chiuza ( 1 898 - mai era u n tău mic)�u : Tot pentru a.ceastă p�Tioadă se aminteşte de la .J imbor "Dealul lîngă Tăll " , ceea ce arată că �i în razn acestui sat a exist'lt cîndva un heleş­teu � ' .

Ş i î n raza unor c·omune din "Districtul săsesc a l Bistriţei", deci ş i î n zona d e dealuri mai înalte, au 0xistat iazuri, dar bineînţeles d e capa1citate mai redusă, care asigurau o parte din peştele necesar sătenilor. majori ­tatea heleşteielor fiind rroprietate obştească : Jelna ( 1 737, 1 583, 1685 . 1 780, 1 820)�� ; Sigmir ( 1 595)�;1, ( 1 733. 1 754 , 1760)� � ; Slătiniţa ( 1 5a7, 1 685) . Tărpiu ( 1 685) ; Dumit.rita ( 1 750, 1 772) ; Dipşa ( 1 76::i. 1 77 1 , 1 820) : Albeştii Bistr•iţei ( 1 776. 1 820) ; Tonciu ( J 820).

Date mai numeroase avem asupra h eleşteielor sau ia�urilor oraşu­lui m2dieval Bistriţa, deoilrece ni s-au păstrat mai multe documente scri­se, care amintesc atît i<!/:urile_ cît şi diferite date legate de piscicultura care se practica aici.

Cea mai veche ştire asupra i azurilor orăşeneşti din Transilvania, este atestarea celor din Turda, prima menţiune documentară fiind din 1 1 77�1;. Oraşul Bistriţa avea multe heleşt·�ie, dar acestea aţar consemnate destul ele tîrziu, abia la 2 1 iulie 1 4 1 2 şi 26 iulie 1 4 1 4 n. In 1 487 este amintit un heleşteu lîngă mănă�t irea "Sfintei Cruci", ş i tot în acelasi .an se achită lui Georg Ludwig suma de 1 3 denari pentru unele lucrări efectuate 1a

37 Dahinlen . 0 . , 1944 : Beilrage zur Bauge•chichle der Stadl ll islrilz, Bislri[a, 399. 38 Kadar. l l l . 264. 3� Prodan, D., 1967 : lobăgia, 1 . 149. I l , 360. 40 Kadar. 1. I I I . IV. V. 41 Ibidem. VII. 1 67. 42 Csallner, R., Huss, R., 1934 : Flurnamen des Nosnergaus, Bistriţa, 25. 43 Wallner, E. M . , 19361 : Die Herkunlt der Nordsiebenbilrger Deulschen im Lichte der Flurnamen-

geographie, Bonn. 65. 44 C:sallner-Huss, 23-24. 45 Wallner, 65 ; Csallner-'iuss, 28--29. 46 Giurescu, 1964, 1, 173. 47 Sztripszky. H.. 1908 : Az erdelyi halaszat ismeretehez. Rogi es mai halastavak, Cluj, 85 (după

Giurescu) .

www.cimec.ro

342 R. ROSLER

hdeşteiele oraşului. In J492, o echipă d2 meşteri prime<>te suma de 25 denari pentru r<:>pa.rarea canalelor de alimentare cu apă a h eleşteielor orăşeneşti48. Prin testament, llrsula Meister Paulin, dăruieşte după moartea ei în 1 505 o serie de bunuri unor biserici şi capele din Bistriţa, în document fLnd ccnsemnr�te şi hel eşteie. Astfel ctăruie)te capelei Sf. Dorotea 275 florini , un heleş1 eu cu fînaţe cu tot etc. , iar "călugăriţelor negre" le l asă , ,o jumătate de heleşteu". Călugărilor de la biserio �fintei l\Iări i , le dăruieşte "5 florini si un butoi cu pcşti"4n.

Importanţa economică a heleşteiel or oraşului Bistrita. este demon­strată prin faptul că datorită insistenţelor j udelui oraşului , Tomas Wer­n er. se construit•sc în 1 5: H noi heleşteie, cu scopul de a m3ri înc asărilt' oraşului , deoarece cheltuielile care trebuiau acoperite din casa oraşului . creşteau din an în an, clatorită multiplelor asedi i la care era supus ora­şuP,. Jn anii 1524 şi 1 52 3 se aminteşte "piscina no:>tra versus Schiver­rPch"51 (iazul nostru de sub De�·lul Codrişor), din care se vinde o can­titate însemnată de pe.şte. venitul fi ind vărsat în casa onşului . In S(�p­tembrie .1 5 3 1 , sfatul oraşului Bistrita. hotărăşte desproprietărirea măn�i­stirilor din oraş şi trecerea bunuri lor· acestora în proprietate·'l oraşului . Cu această ocazie se aminteşte şi un heleşteu52• In răstimpu l 1 547-1 553 sînt pomenite de mai multe ori heleşteu} mare (piscina maior) şi heleş· 1cul de sus (piscina superiorY1. După cum rezultă din cartea de socoteli a oraşului, piscinele s- au bucurat de o atenţi2 deosebi tă din partea con·­d ucerii oraşului . Anual se curăţă şi întreţin canalele de alimentare a he­Jeşteielor. sumele cheltu ite fiind evidenţiate cu deosebită grijă. Paza, ia­zurilor şi canalelor a fost asigurată de paznici (custos piscinarum). care primeau qnual, în afară de sal 2.riul lor si cîte o pereche de opinci. Prin­del'2a peştilor' se făcea cu aj utorul pl aselor, pentru confecţionarea si în-· trdinerea acestor-a , chcltuindu-S(' anual '-Urne destul de însemnateii4•

Din cauza unor inuri au existat uneori neînţelegeri şi litigii , care trebuiau rezolvat•2 de municipalitatea oraşului. după cum se poate ne­duce din următorul caz · Cetăţeanul Leonard face o plîngere scrisă că­tre primăria oraşului ( 1541 ) , în care printre altele arată , ., . . . Mi-au luat fără drept piscina care a fost dăruită de ora� tatălui meu, în care noi am crescut mult peşte, care ni 1-au pescuit de parcă ar fi fost al lor"�5.

Tot din această perioadă, avem o pretioasă însemnare din 1 2 februarie 1 548 privind iazurile sau ] ;eleşteiele c·raşului Bistriţa. In socotelile ţinute dt> municipalitate, se consemnează la această dată : "6 florini pentru pe�tii de sămînţă ai heleşteielof' oraşului . cumpăraţi de la Acaţiu tunzătorul de postav"·;c;. Rezultă cl ar că vînzătorul avea şi el un heleşteu particular, în

48 Dahinlen, 331 . 4 9 Csallner, E . . 1 941 : Denkwiirdigkeilen aus dern NOsnerqau, Bistrita. 29. SO Berger, 191 1 . 60. 51 Dahinlen. 331 . 5 2 I bidem. 39�394. 53 Kramer. 1887. 42 ; Giurescu, 1 964, 1. 1 73. 54 Kramer, 1 887. 43. 55 Dahinten. 332 ; Răsler, R . . 1968 : Din trecutul piscicullurii Văii Bistri]ei, Bistrita .. Ecoul" nr . 29. 56 Kramer. 1887, 43 ; Giurescu, 1964, 1, 145-146 : (, .Sabbato quinquagesimae pro pl•clbus semlnarlls

in piscinas civitalis coemptis ab Achacio Pannirasore fior., 6") . 57 Kramer, 1 887, 43.

www.cimec.ro

PESCUJTUL ŞI P JSCJCIJLTURA IN BISTRIŢA-NASAUD 343

care ţ inea şi creştea peşti de săminţă_ In anul 1 551 se cumpăr.'i din nou "peşti de sămînţă", cheltuindu-se suma de 7 florini'i1.

Construirea unor noi h•2leşieie se face şi în anii următori, astfel în 1 !)43 se înfiinţează u n iaz "din sus de oraş" şi altul în apropierea "por­�ii ungureşti" (între clădirea Băncii de astăzi şi podul Budacului), iar in 1 559 se aminteşte exisipnţa heleşteului denumit "pi�cina S. Urbani"'18.

Proviziile de peşti, atît pentru consumul locuitorilor oraşului, cît şi pentru comercializare, se conservau într-un depozit special amenajat -­

"camera salsarum pisdum" - după cum este denumit î n docurnent>2, ad­

min istrat fiind de un senator al oraşului'3fl. I mportanţa economică a b e­leşteielor oraşului Bistriţa Pste concludentă, dacă amintim că veniturile din vinzarea peştilor erau cu mult mai mari decît ce�e obţinut2 din pădu­rilE> în tinse ale oraşului. Producţia anuală a acestor heleşteie, pe lîngă asigurarea parţială a necesarului p2ntru locuitorii oraşu lui, asigura şi comercializarea unei cantităţi destul de însemnate de peşte. Astfel cit3m cîteva date : beneficiile oraşului in urma vînzării peştilor în stare sărată, se ridică în anul 1547 la 1 0 florini şi 1 6 denari, în 1 548 la 1 8 fl orini şi 16 clenari, în 1 548 l a 1 8 florini şi 1 0 denari, în 1549 l a 1 3 florini ş i 22 de­nari , 1 550 la 9 flor•ini şi 1� denari, 1 5 5 1 la 8 florini şi în 1 552 la 4 florini şi 20 denari60. Din ace<>tP date statistice care ni s-au păstrat. rezultă că în răstimpul 1 547-1552 producţia era în scădeP2, cauzele nefiind cunos­cute_ ln 1 550, preţul de cumpărare a unui butoi de moruni săraţi (pisceo; wwnum) - peşte de import, deosebit de scump şi căutat -- se ridica l a suma d e 2 flor•ini, iar " măsura" d e peşti vii costa 1 O denari11 1 _

Pentru a putea compara aceste venituri, trebuie amintit că în 1 57 1 . o găină costa 4 denari, o gîscă 6 denari, u n viţel 75-80 denari , un crap 13 den<Jri etc.62, de und2 se poate deduce că sumele respective constitu­iau un venit considerabil.

Tn d arurile pe care le oferă oraşul d iferitelor pL�rsonal ităţi sînt cu­prinse foarte frecvent cantităţi însemnate de pîine, vin şi peştiB3. La 4 martie 1 534, se trimite cancelarului în dar o cantitate apreciabilă de peşti, în valoare de 7 flori n i6 1• ic:u· la 27 august si 3 noiem hri•2 1 548 . ora­sul Bistriţa oferă solilor moldoveni pe lîngă pîine, vin şi o cantitate de peşti. Menţiuni similare sînt cunoscute la 1 8 mai 1 :149 şi in 1 550, în timp ce la 1 7 martie- şi 19 aprilie 1 5:!.5 şi în 1 552 sînt amintiţi de asemenea peşti ("pro piscibus")65. Cu ocazi;1 meselor festive oferite de municipali­tate în cinstea unor personalităţi, n u lipseau p2ştii, va.ria,ţi ca specii şi feluri de mîncărur�- In 1 549. regina Isabela vizitează oraşul, cu această ocazie consumîndu-se ştiuci , crapi .5i ch işcari (Lampreten) precum şi 3 butoaie de peşti sărati . Preferinta deosebită pentru fel urile de mîncare pregătite din peşte, s-2 poatL' deduce din l i sta cheltu ielilnr generate de

58 Dahinten, 332, 59 Kramer, 43. 60 lbiclem . 61 Thi d E JI I . 62 Csallner, 4 1 . 63 Kramer, 42---43 . 64 Dahinten, 331 _ 65 Giurescu, 1964, !, 1 85.

www.cimec.ro

344 R. ROSLER

acest eveniment, astfel : pentru cHrne 30 flof'ini şi 64 denari, pentru peşti 65 fl. şi 46 den . . pentru vin 1 4 fl. şi 93 den. pentru bere 6 fl. şi 25 den. etc.06•

De-.a lungul anilor se am:ntesc noi heleşteie, dar din păcate este gre u de stabilit numărul total a l acestora. In anul 1581 cu ocazia invent.'iric­rii bunurilor parohiale, este amintit "heleşteu! mic", care se afla apro­x imativ pe terenul actuale:>i clădiri a Liceului nr. 2 (Bulevardul Republi­cii}.

După cum am m&i amintit, cheltuiel i însemnate sînt cons�mnate în cartea de socoteli a oraşului , referitoare la lucrilrile de întreţinere şi sis­tematizare a heleşteielor şi canalelor care înconj urau orasul ca o adevă­rată reţea ( 1 487 , 1492, J 565 etc.)n. Astfel în 1 565. este consemnată suma de 4 florini, plătită unor• locu itori din R odna, car:� au executat lucrări dP curăţire a heleşteielor orăşeneştiu8.

Anul 1 627 este consemnat ca un an care a prezentat conditii meteo­rologice extreme. Astfel, l.n primăvară a îngl 1eţat a!Ja, apoi a căzut un strat deosebit de gros de zăpadă, care datorită greutătii mari a apăsat puternic p? crusta de gheaţă a heleştei elor, rurînd-o partial '?i datoritft presiunii a omorît foart2 mul ţ i peşti . In cepind din �4 aprilie a fost o se · cetă cumplită, secînd toate fîntînile şi izvoarele, ceea ce a infl uentat în continuare negativ asupra peştil or crescuţi în lleleşteie6n, î nregi:>trîndu-se pierderi foarte mari.

In perioada 1 636- 1 R38 se fac din nou lucrări însemnate de sistem ::� ­ti:.-:are şi întreţinere a lwleşteielor, acestea fiincl executate d i n n o u de rodneni, consideraţi specialişti în asemenea lucrărF0• Rrnintindu-se c u această ocazie heleşt•?Ul numit .,magnum piscinum" ( 1636)7 1 .

Trebuie subliniat că sistemul complex de i leleşteic şi canale. can� cuprindea oraşu l oa o retea deasă şi greu de trecut, a ;:wut - pe ling;� importanţa econ omică - şi menirea de a contribui direct în sistemul de apărare al oraşului-cetate . Bistriţa. lmpreună cu lucrările J:ropriu-zise· de fortificaţie (ziduri, turnuri. şanţuri de apărare, va,luri cu palisade) heleş­teiele s-au înglobat armonios în aspectul exterior al ora'Şului medieval, fiind de multe ori admirat d e că lătorii care vizitau orasul Bistrita. Jn 1 666, călătorul Joh. Troster'2 găseşte doar afirmaţii lămlabile la adresa forti ficaţiilor oraşului Bistri ţa, din care făcf:'au parte intelgrantă din punct dP vede·P? strategic şi multiplele hel eşteie oare erau amplasate în afara 7idurilor cetăţii. (Fig. 2) .

Şanturile de apărare din faţa zid u lui cetăţii , care aveau dimensiuni apreciabile, fiind pline cu apă, serveau �i pentru creşterea pt"Ştilor. (Fig. 3). Sînt deosebit de numeroase datele referitoarp la aceste sant uri . In J '187 se amint•?şte de 3 ori curăţirea şanţurilor de apăi'are, care aveau n

66 Kramer, 46-49. 67 R6•ler. 1 968. nr . 29. 68 Dahinlen. 332. 69 Ibidem. 70 Ibidem. 7 1 Ibidem. 1 36 . 72 ibidem. 339.

www.cimec.ro

1

5

Fig . 2. Oraşul medieval cetate Bistr iţa (după o h a rtă d i n 1 750, cu com pletări pe baza unor cronic i ) . A-heleşteu ; B-şanţuri de a pă ra re ; C-zid u l cetăţi i ; O-val uri de a părare ; 1 -Turnul Dog a ri lor ; 2-Poarta Lem nelor ; 3-Poarta Spita lu lu i ; 4-Poarta Ungurească ; 5--Portiţa Măcelari lor ; 6-ci miti rul ; 7-moara între r:i­chiţi ; 8-Pod u l Budacu lu i .

." "' "' (') c: ::j c: r � ." tii (') n c: ,.... "'! c: ;a > z "' tii "'! "' ::j > z > "' > c: o

"' � t.n www.cimec.ro

246

w CI>

R. ROSLER

' '

.D

o

· .::: o Q}

8' § 0 >0

a. - o :J c Q}

.a -o o o > . . i

:::::- QJ o c . .

:�� o � � � :J a. .:;:; 1 V! "U c o . .

� � ...::::.. � >O

o g-·.:: o Q} Ol"U o o :;

- c :J o E Vl�

:J t- u .....;

E LL. LI")

1 www.cimec.ro

PES C U I T u L ŞI PISCI CULTURA IN B I STRITA-NĂSĂUD 347

li1 1 imc de 30-35 m ş i o c..dîncime de 2 ,5-3,2 m şi carP înconj urau în­tregul oraş73• In anul 1 5 : n se sapă noi şanţuri de apărare, îmbunătăţin­d u-·se 5i sistemul de alimentare a şanţurilor cu apă, iar un an mai tir ­:;-:iu (1 53J) se crează "sistemul de canalizare" mai modern'·'. In 1 550, şan­ţurile de a,părar'e sînt deja racordate cu h eleşteiele din partea de su:-; (N, NE) a oraşului, precum si cu can alul mor'ii7:;. Intre timp a fost mo-­dc'rnizat sistemul de apărare a oraşului în vederea ridicării capacităţii de apărare a oraşului prin constru irea celui de-al doilea zid care înconj ura deja în 1 575 oraşul ca o · ad evărată c entură. Intre cele 2 ziduri s-a creat un şanţ adînc şi lat, ali mentat di n canal ul moriFu, şi care mai mult ca sigur a fost folosit �i pentru creşterea peştilor.

Ce eforturi au necesitat lucrările în vederea constru irii sistemulu i de apărare -al oraşului, în care sînt inclus€/ şi hel>2şteiele, ne-o dovedeşte ca l­cuiul efectuat de O. Dahinten ( 1 944)77, din care rezultă volumul df• 1 ;w.ooo m.c_ pămînt mi şc-at prin să pare, din care cel putin 1 20 .000 m . c. revi n pentru şanţuri şi heleşteie. Lucrarea f i ind executată în decurs de 50 ani, rezultă o medie anuală de 2.600 m.c., cantitate apr�ciabilă pentn 1 condiţii l e şi tehnica d2 lucru din acele vremuri.

Dacă facem un mic calcul. bazat pe datele din cron ici rderitoarP b dim ensiunile şanţurilor de apărare precum şi pe planu l oraşului întocmi t în 1 7 50, rezultă o suprafaţă a luci ului apei dl' 72' .600 m . p. , şi un vol um de apă egal cu 2 1 7.800 m.c., deci asigurarea condiţiilor de cre7terc pen ­tru o cantitate însemnată de peşti destinaţi consumului.

In .�ecolul tl,2cut, odată cu primele lucrări de sistematizare a oraşu­lui, au fost asanate şi apoi nivelate treptat şanţurile de apărare şi hele�­teiele, cnrc şi-au pierdut atît scopul strategic cît şi economic, astfel că şi această îndeletnicire - piscicultura - de importanţă majoră pentru eco­nomia oraşului la vremea sa, a trebuit să dispară. Terenul pe care est\.' amplasat astăzi parcul oraşului, a fost ocup2t înaint2 vreme de heleştc­ie. u ltimul - - · care se afla între Casa de cultură şi actualul stadion -fiind desfiinţat în an ii 1 894-95. U ltimul heleşteu al oraşului ş i poatl' unul din cele mai mari, aflat pe terenu l actualei Pieţe Petru Rareş, -'? i care a fost folosit în ultima perioadă ca teren de patinaj, a fost asanat Cii n i velat în anii 1 9 25-2678•

Aproximativ în aceeaşi perioadă în C'are sînt desfiinţate ultimele ile­kşteie orăşeneşti , Direcţic>. Silvică a Pădurilor Grănicereşti înfiinţează o serie de păstrăvării (Coli bita, Valea Mare, Anieş, Budac) de capacit8te mai redusă, principalul lor scop fiind producerea de puieţi de păstrăv pentru repopularea apelor de munte din judet, şi doar ca scop secundar. producerea de păstrăv- pentru consum. Tn ultimii ani, datorită nerent::t­bilităţii lor, au fost desfiinţate integrrrl.

73 Ibidem, 3 1 8 . 7 4 Berger, 191 1 , 66. 75 Kramer, 34. 76 Csallner, 42. 77 Giurescu. 1964, 1 . 7 6 Ibidem, 332.

www.cimec.ro

348 R. ROSLER

Comerţul cu peşte. Bogăţia în peşte a apelor naturale ale tării, pre­cum şi numeroasele iazuri, au determinat un intens comerţ intern cu peşte. Acest articol. de importanţă majoră pentr'U ·alimentaţia locuitori­lor, a fost căutat .5 i apreciat pe întregul te.F"itoriu al ţării . Deşi în j ude1,ul nostru au existat numeroase cursuri de apă bogate în peşti, precum şi o sumedenie de h2leşteie, totuşi se poate afirma că acestea nu satis făceau în totalitate cerinţele populaţ iei. Aşezare·'l. favorabilă din punct de vedere geografic a oraşului Bistri ţa, a condus la ridicarea acestuia din punct de vc>­dere comercial, stînd ca importanţă alături de Braşov şi Sibiu, în ceea ce priveşte importanţa lor ca oraşe comerciale. Din cele mai vechi timpuri , bistriţenii făceau comer1; intens cu Moldova, peştele situîndu-S•2 ca un articol foarte apreciat, alături de alte produse alimentare şi metşteşugă­resti.

· Un debuşeu important al peştelui moldovenesc a fost Transilvania. în această directie, ca şi în aceea a Liovului, traficul a precedat înteme­ierea statului. lncă inainte de 1 359, e'lrele de peşte provenit d;n Dunăre şi Prut, au cunoscut drum ul Bistriţei"m . În afara faptului că Bistri �a era o importantă piaţă de desfacere a pe<>telui provenit din l\1oldova, era concomitent ş i un centru de depozitare. din care se alimentau restul ora-· şclor din centrul şi nordul Tr�nsil vaniei şi chi·3r unele oraşe ungare�n. I 'cştele care provenea din comerţul cu Moldova, era in mar>c> p arte să­

rat, pentru a putea suporta în stare nealterată drumul lung pe care il parcurgea. In proportie red usă se aduceq şi peşte proasp8 t (mai al�'S pri­

măvara timpuriu) , precum şi peşte afumat, şi anume spinări de morun r . ,Stockfisch = batog)8 1 .

N u este exclus ca o parte din peştele d e l a Brăila, care trecea hota­rul Moldov•2i să fi ajuns şi în oraşele din nord-estul Transilvaniei , deci la Bistriţa şi Rodna, deoarece privilegiul din 21 iuliE' 1 412 , prin care Sti­boriu (Stibor), voievodul Transilvaniei. î ntăreşte celor două oraşe, vărui ­l e r:;entru ne'goţul c u !\fol dova, vine î n sprijiniree>• acestei afirmaţii . Ast­fel fixează şi cuantumul vămii ce trebuie plătit pentru peştele importat : , .d in treizeci d e peşti , lm peşte' '82 . C u ocazi.q com2rţului efectuat c u pe:)­te, s-au ivit de-a lungul anilor şi litigii . care c>.U rămas consemnate în di­·verse documente8:J. Astfel la 1 5 iunie 1 473, sfatul din Suceava scrie celui din Bistriţa în chestiunea unui sucevean, Anton Bieler, care reclamă 7f> d e florini ungureşti pentru peştele trimis la Bistriţa ş i car2 .a fost descăr­cat la R odna84• Din păcail' nu se specifică ce fel de peşte a constituit acest litigiu. Un caz similar• este cunoscut şi din timpul domniei lui Pe­tru Rareş. La 5 septembrie 1 529, vei-vistiernicul voievodului, Dumşa, cere judelui din Bistrita, banii ce i se cuvin pentru peşt.2le trimis în ?,­cest ora-;;. Inb2resant este de subliniat c3 şi marii dregători urmează pilda domnilor, făcînd negoţ cu peste8''. De altfel este cunoscut faptul că ·şi

79 Giurescu, 196-1, 1, 254. 80 Ibidem, 245. 81 Ibidem, 246. 82 Ibidem, 74. 83 Fischer, E. , 191 1 : Die Kulturarbei l , Sibiu. 194. 84 Giurescu. 1964, 1. 254. 85. Ibidem.

www.cimec.ro

PESCUJTUL �1 PJSC:CULTURA IN BISTRIŢA-NASAUD 349

Ş tefan cel Mare, se ocupa şi cu comerţ.ul cu peşte, cu L iovul86, şi nu ar fi exclus şi cu Bistrit-a vecină dar din păcate nu s-au păstrat docum::>nte care să confirme această afirmaţie.

Alt l :tigiu este cunoscut. din 1 530, cînd la 17 iulie, o unguro"lică, :Margareta Werpewczy, se plîngea bistriţen.ilor că i s-au oprit "cu putere �i violenţă şase sute de pesti în munte"8'. Este vorba probabil de un transport care venea din .!\1ol dova , sau de peşti (sal monide) proveniti din apele d:.' munte. La 1 3 ianuarie 1 547, I l iaş Voievod "crie tot bistriţenilor. că unui supus -al său i s-a opr it pe nedrept de către un cetăţean al ora�_;u­l u : , .două poveri de peşte · · (duos clitellos piscium)88 .

D i n două scrisori ( 1626 , 16 83)Ru reiese că bistritenii vindeau şi peşti din apele de munte (păstrăv , mihalţ, lip?.n), atît în Transilvania cît şi in Ungaria, aceştia proven ind cu sigurantă din apele munţilor .i udeţului nostru.

Comerţul cu peşte continui-'! neîntrerupt şi în �·?colul al XVII-i er1 . astfel avem ca dovadă scrisoarea din 1 7 septembrie 1 633, prin care u n sucevean comunică judelui ora�ului Bistriţa, c ă i --a cumpărat în tîrg la .Suceava, 20 de bucă1,i d e m orun cu 4 gul deni şi 40 de dinari, si 1 no el(•

scrumbii ( . ,Horing") cu 1 0 polturaci90. Importanţa economică a comerţu­lui cu peşte, din care se puteau obţine venituri considt>rabile, este cor.­firm'ltă şi de conţinutul scr'isorii din 1 2 marti2 l t\72 , prin care Mihai A­paffy, principele Transil van iei, arată bistriţenilor că nu trebuie puşi la d are neg·ustorii din Molo ova1 care vin cu marfă şi le înaintează jalba lui Lucaci armeanul d i n Suceava, căruia, aducînd impreună cu cîţiva to'.·a­răşi ai săi, negustori şi ei . blăn uri, pe<ote săr�t şi alte articole din 1\Toldo­...-a şi vînzîndu-le mai etles la Bistriţa, i se ceruse dart' pe lîngă va ma obisn uită91. '

In secolele XVIII si XIX, odată cu scăderea importantei comen::·iale a oraşului Bistriţa, scad e şi comerţul cu peştele proven it din Mol dm a , u n a di n cauze fiind şi fapt u l c ă peştele nu mai arp în Trc-:nsi lvan ia aceeet­şi căutare ca în secolele anterioare.

Il. CONSIDERA ŢII TOF-Ol\'li\1ICE ŞI 0:1\0MASTICE

Numele' de locuri ale u nei regiuni oarecare, pot fi studiate din d i ­v::>r�e puncte de vedere, �i anume , modul cum iau ele naştere, precum şi rolul pe care î l _joacă în viaţa unui popor, fiind de importa111ţ ă deosebită atît pentru l ingvistică, geografie, etnol ogie cît o:;i pen lru i storie!!2 • Credc'm că ar fi interesant de amintit aici faptul că în Transilvania, ungurii au ocupat, la început, şi deci , au dat nume d i n l i mba lor locurilor şese<, cu poziţie ooo-ecum centrală, uşor accesi bile pentru ei , iar populat ia băşti-

86 Ibidem, 1964, 1 . 252. 87 Ibidem. 1 964, 1. 254. 88 Ibidem. 89 Ibidem. 1964. 1 . 187. 90 Ibidem. !964, 1. 254. Polturacul era egal cu trei bani sau o para (C. C. Giurescu. Istoria români­

lor. III, 2, P. 625) . 91 Ibidem. 92 Jorgu Iordan, 1S63 : Toponimia românească., Bucureşti, 1 .

www.cimec.ro

358 R. ROSLEil

naşă romimee1scă a trebu i t să se r ·etragă în \ inuturi mai depărtQte şi, d0 obicei . cu o :1ltitudin::-.• m a i ma,re93. ln ceea ,el:' priveşte unele rîuri din j udeţul nostru, succesium·a denumiri i pe anumite porţiuni ale acestora. demonstrează cl ar afirmaţia ne mai sus .

SuL raportul conduzi ilor ce se pot trage în sprijinul continuităţi i populaţiei romanice î n c:ceastă parte a Transilvaniei, 2ste numele rîului Bistriţa!'�. Rîul Bistriţa, ca afluent dreapta, al Şieului, poartă In bazin ul surerior de recepţie, numele ne RepedPle. Ori această succesiune de hi­dronime este însăşi im aginea felului cum s-au succedat ocupaţiile nea­murilor migratorii , în evul mediu timpuriu, şi a peceţii pe care au pus-o r· l (' toponimiei0;;. Rîul Şieu, are un nume de origine ungară : Sajo = Sav­j<i = sav(so) sare - !- jo, r iuflli. dt•ci .. rîul sărat" . Acest nume a fost dat de unguri în momentul cînd au pătruns î n Transilvania. urcînd pe vale<1 Someşului. care are ca afluent stînga, riul Şieu. Bistriţa la rîndul său, E'Ste un nume slav, dat de populaţia slavă care s-a aşezat în această pa1·­t(• a ţării ; el traduce numele romim2sc Repedele, pe eaTe populaţia au­toh tonă daco-romană. împinsă spre partea superioară a văii , l-a păs­traf'1. La venirea lor. sa�ii au găsit dl·.ia aceste toponimice, împrumu­tîndu-le în întregime (Sc! m.io , Bistritz, Rapitschile).

Apele naturale ale j udeţului nostr'll, şi nenumănnele heleşteie exis­tente in trecut, au permi s practicarea p2 scară largă a pescuitului, aceas-­tă activitate tradiţională lăsînd l a rîndul ei numeroase urme în toprmimia acestui ţinut.

Satul Braniştea, poartă un toponimie carP evocă natura terenului9�. L'xplicîndu-se prin " loc oprit pentru ceva"99• Este cunoscut faptul că în ţ;,rile româneşti, ca de a ltfel şi în restul Europei, au existat regiuni spe­cial rezervate pentru vînat �i pe�cuit, înde1?tniciri pe care le putea practica doar stăpînul sau cel autorizat de acesta. Pe teritoriul ţării noas­tre. ace:>te terenuri oprite au purtat două nume de origine sia vă, anunw Joyişte şi branişte. Cel de-al doilea este format din verbul hraniti. Bra­ni�tea. deci acest "loc oprit", nu cuprinde numai teren de vînătoare s i apL' de pesc·uit, dar şi pă�uni şi fîneţe1 00 Satul Braniştea eTa a)ezat elen (Jri pe acest teren oprit, sau în vecinătate<a imediată a acestuia.

Satul Tăure, are la origine pluralul arhaic al lui tău ( , . iaz, i ldeş­tPu")l01 , deci Tăuri = Tăure. Se poate lesne deduce că această aşezare a fost în apropierea unui ! l l'leşteu sau tău, care cu timpul a dispărut, ră­mînînd doar oglindit ca h)ponimic păstrat pînă astăzi.

In zona de munte a judeţului, avem o serie de toponimice care au la bază numiri care arată bogăţia în peşte a apelor noastre, astD2l : Pîrîul Pe�-cărelu - afluent stînga al Văii Budacului, precum si culmea înveci-

93 Ibidem, 3. 94 Giurescu, C . C., 1 973 : Formarea poporului român. Craiova, 1 1 0 . 95 Ibidem. 96 Kisch. G . . 1 9 1 1 : Zur Wortlorschung, Bislril<� . 27. 97 Giurescu, 1973, 1 10 . 98 l'>rgu Iordan, 49. 99 Ibidem, 86. 1 00 Giurescu, 1 964. T. 29�.

1 0 1 Drăganu, N . , 1928 : Toponomie şi Istorie , Cluj, 55.

www.cimec.ro

PESCUJTUL ŞJ PJSCJCULTURA IN BJSTRJT A-N ASAl;D 351

nată, numită Culmea Pescărelu, apoi Pr. Păscosu de Sus �i Păscosu Je .Jos, tot afl. stînga a Budacului. Tot în aceeaşi zonă este �i Culmea Pd�­wsn. Pr. Pescarilor --- aJluent dreapta al Văii Hebra, în raza comunei Parva, tot acolo întîlnim şi Piciorul Pesc�rilor. In raze. comunei Lun ea Ilvei, întîlnim toponimicul F·iciorul lui Zglăvoacă (zglăvoacă = Cottus r�obio, specie de peşte din apele de munte ale .iudeţului) . Pr. Racilor afluent dreapta a rîulu i Bistriţa, în ra:ut comunei Livezile .

Interesante sînt şi toponimi cf'le de origine m agh iară din partea de cîmpie şi dealuri j oase a j udeţulu i .

Ţ.igău (ungureşte Csege), se pare că îşi datorea!':h numele, un0i in­stalaţii de pescuit, cu aj utorul căreia se închi dea apa în toată lăţimea Pi (czege), un fel de zăgaz ' 0� . �\Ilai amintim cîteva toponimice generate de activitatea d2 pescuit : Gradina Paskarinlui (Beudiu) apan' sub aceasUi numire în hăr•ţile mag !:iare din 1 864, este c transcriere maghiară a topo­nimicului românesc, Grădina Pes<·arului. La lVIalin apan:' toponimicul Gat(ya) = stăvilar•, zăgaC!:. ln 1 897 găsim la Rusu de Sus. n umirea "Intre Hajtas", transcrierea ungurească a lui "intre Hăitaşe", dec.:i între' zăga­zuri . La Uriu ( 1 8 1 0) găsim un Csikos to = tăul cu ţipari, la fel şi la Col­dău ( 1 754, 1 765), - tot Csikos to. Numirea de to = iaz. heleşteu, o g{t­sim şi în raza altor local i tăţi din j udeţ (Beclean, Bidiu, Jimbor, Şieu 0-dorhei, Sintereag, Mălut Fîntînele, H<.•t<.'ag, Chi uza)10:1• toponimice păs­trate m<.�i ales datorită cfmsemn ării lor în ! J ăr1 i l e şi planurile ungureş l i din secolul trecut .

In aşa numitul "District săs<.'SC al Bistl'iţei " , găsi m de asemenea < J toponimie germană, generată de activitatea pescuitului. Este vorba de numirea Weiher = h dcşt.2u , s ub diverse forme de scriere (vVeyer , Wei­gE:·r . Weiherchen , Wayer)10�. Acc•st toponimi e apare în zona am �ntită, el<' 3:1 ori. Cuvîntu l german \V(•iher este de origine la tină - · vivarium fiind păstrat de coloni�t ii sasi din lexicu l regiun i i de prcwpni<:>nţă (Lu­xemburg, împrej urimile Hinului ) , fost teritoriu de ocupa1)e romană10;, _ De la Tărpiu este cunoscut şi toponimicul Teich = heleşteu (Der Pfarr­lJamm beim Teich) 106 . .Se poate deducP deci că saşii SP ocupau d :)ar cu piscicultura în heleşteie, neavînd toponimice care să arate şi alt aspect al acestei activităţi .

Tot cu această ocazie trebuie să amintim şi numirea unei străzi din Bistriţa , "Fischergasse" = strada Pescarilor, cunoscută înci'\ din evul me­diu . . In vederea con tinuării traditiei, edi l i i oraşului Bistriţa , au redat n u ­

mel e vechi acestei străzi, Strada Pescarilor, cc.re s e află p e partea teh ­

nică dreaptă a rîului Bistriţa, î n .ios d e podul Budacului . d1•ci î n afara :;:i ­durilor fostului oraş cetate. acolo t mde lucrau şi dPci lr>cu iau pescarii dt• meserie.

1 02 Kadâr, III ; · după Hermann Otto - - Magyar Halâszat Konyve. 150. 103 Kadar_ 1 04 ·::::sallner-Huss, 4-33. 1 05 Wallner, 65. 106 Csallner-Huss, 28--29.

www.cimec.ro

352 R. ROSLER

Dacă îndeletnicirea pescuit u lui şi- a pus amprenta în toponimia j u ­de\ului, trebuie sublini at c ă a avut o influenţă şi asupra onomasticii. O seamă de oameni şi-au ales nume sau au fost por12cliţi în legătură cu această meserie, cu produsul ei sau cu unelte:le de pescuit. Dăm mai j os onomastica cunoscută din j udeţ, care are la origine activitatea tradiţio­nală :

Botea, Bota, antropon imic care are la origine denumirea speciei Cottu-; gobio = botă, plur. bote. La început se pare că a fost o porecl ă, î n sensul "om cu cap mare ' ' , adică "căpos".

Ciortea = ciortan, numele crapului într-un anumit stadiu de CP2Ş­tere107 . Deci cel care se ocupă de creşterea sau eventual comercializarea ciortanului, a cra pului.

Mreneş, probabil de la mreană (Barbus barbus). Ochean, Ocheană, Ocheanu. Se pare că la început acest nume a fost

o ţ oreclă dată unui ascendent, este sinonim cu "roşioară", specie de peş­te (Scardinus er:vtrophthalmus). Acest antroponimic este cunoscut încă c.!in 1 820, amintit fii nd . Jon iţă Ocheană" 108.

Pe�caru, nume de familie determinat de pescuit în genere, term2nul generic pesrarul devenind nume propriu.

Porruţan, 'ln troponimic derivat de: la porcuţ, specie de peşte (Gobio sp.), probabil tot cu o poreclă la origine, adică o2l care pr:nde porcuţi, şi nu r rea prinde peş t i m a i mar i . sau în sensu l de om cu statură mică şi slăbuţă.

Pripon, r<r putea av•<'a la origine, den umirea scu lei de pesc uit, pripo­nul = ţilruş cu undiţă de noapte, cîrlig sau cirlige de noapte. care se­fixează pe m:-1l sau în cur s u l al bi t>i .

Ştiucă, antropon imic gt'nl'rat de specia Esox luciu<;, Zlăvoacă109, apare apoi în 1 906 ca Slăvoacă1 10 , format din zlăvoae;J .

zgliivoacă = Cottus gobio (specie de peşte din zona de munte a j ude­ţului) .

Şi onomastica ungurească din j udeţu l nostru a suferit influenţa, a­cestei activităţi, c u n oscî n d u -se o serie de nume de famiJi.2 în lE'gătură cu această activitate, astfel :

Compos, linar - cel care j::escuieste lin (numE' de familie frecvent şi probabil originar de pe la OradE'a şi Arad).

Czegei, Czegel_\•, Czege,v, Czegoy, dE' la czege = zăgaz, stăvilar, d.:od cel carE' r:-ăzeşte. repară, <.J rE' grijă de stăvilar. îngrij itoru l zăgazului. Dar poate fi şi în sensul de origi nar de la Czege (Tigău ) , etimolog ia cuvîn t u ­

lui fiind aceeaşi (o.ege). Halasz, Halasszy, Ha!asu = pescar•, pescaru.

107 Buşnilă. Th. si Alexandrescu. !.. 1 963 : Allasu\ peştilor din ilDele R.P.R . . Bucureşti. 84. Numirile succesive după stadiile de creştere ale crapului sînt : 1. ciuci, 2. ciort4nică, 3. ciortan, intre 1-2 kg, 4. ciortocrap, 5. crap.

IOE Giurescu, 1964, 1 , 300. 109 Filipaşcu. 35. 1 1 0 Boco, ;.>., 1971 ; Pavel Galan , Bistritd, . . Ecoul" nr. 302.

www.cimec.ro

PESCUITUL ŞI PISCICULTURA IN BJSTRIŢA-NĂSĂUD 353

Halos, cel care confecţionează sau vinde plasă d: pescuit, sau ŞI m sensul de aruncător de plasă, cel care prinde peşte cu plasa de arunca t (prostovolul). Nume originar probabil din Bihor, unde este frecvent.

Mihalczi, antroponimic derivat de la specia de peşte mthnlţ (ung. mihalcz) = Lota Iota.

Onomastica germană din acest judet, în legătură cu pescuitul este mai săracă. Astfel se cunoa�te numele de familie F'ischer = pescaru , care apare în documente la 1 454 sub latinescul Pi'>cator, evoluind apoi : Fucs­cher 1 505, Fescher 1 5 7 9 şi în 1 8 50 apare sub scnierea actuală 1 1 1 . Din 1 78 8 este atestat şi antroponimicul Hecht112 = ştiucă.

Deşi nu ar face parte din acest capitol, totuşi dorim să amintim pe scurt, că şi o serie de plante V:;i datorează numele lor diverselor' specii de peşti , ori datorită aso::•mănării , a gustului (cazul unor ciuperci) sau a fo­losinţei lor. Inşirăm pe scurt cîteva exemple : Peştişoară (Marsilia qua­ddfolia), păstrăv (Pleurotus ostreatus), păstrăv de nuc (Polyporus squa­mosus), păstrăv de pădure (Lactarius deliciosus), păstrăgi (Dryodon eri­naceus), păstrăvi roşi i (Trametes cinnabarina), f)ăstrăvi roşii de stejar (Fistulina heratica) 1 13 păstrag (Polyporus giganteus)1 1 � şi lumănărica peştilor (Verbascum nigrum) 1 1 5 .

III. CONCLUZII

JVLărturiile cromcuor şi documentelor, precum şi analiza materialului toponimie şi lingvistic cules în această r:arte .a ţării, ne arată că pcscuitul este o ocupa.ţie tradiţională foarte veche, cu o continuitate neîntreruptă d i n cele mai îndepiirtatP timpm·i . Concomitent a fost o îndeletnicire în­semnată - din punct de vedere economic - de-a lungul istoriei, înregis­trînd un maxim în secolele XVI-XVII.

Pescuitul a fost pracLcat în judeţul Bistriţa-Năsătrd din cele mai vec-ll i timpuri, cu aj utorul a trei unelte de bază : undiţa , ostia �i plasa .

Locul însemnat pe c-are îl ocupa p::scuitul în viaţa econom1ca a acestui ţinut, rezultă şi din faptul că pentru oraşul medieval Bistriţa, aducea un venit cu mult mai mare decît întinsele f:ăduri , proprietate a oraşului. Multitudinea de heleşteie răspîndite pe întreg ul teritoriu stu­diat, asigurau o bună parte a necesa.rului de carne pentru populaţia 1;i­nutului, aceasta fiind întregită de r::sursek importante oferite de a pele naturale foarte bogate în peşte.

Ca şi alte< îndeletniciri, pescuitul a influenţat atît onomastica cît şi topon imia acestui ţinut .

Datele cuprinse în prezenta lucrare , demonstrează continuitatea acestei vechi ocupaţ i i pt· ţlaiur-ile judetului Bistriţa-Năsăud.

1 1 1 Kisch, G .. 1897 : Bistritzer Familiennamen, Bistriţa, 33. 1 12 Ibidem, 35. 113 Borza, Al., 1968 : Dictionar etnobotanic, Bucureşti, 193--197. 1 1 4 h ;·tou.s, fr., 1943 : Nosnerliindische Pflanzennamen, Bistriţa, 644. 115 Borza, 178. 23 - File de istorie, Voi. I I J.

www.cimec.ro

Z l iR GESCHI CHTE DER FISCHEREI DES K R E I SE S B l STRITZ -NASAUD

ZUSAMMENFASSUNG

Wie die Jagd, gehort czuch die Fischerei zu den Urbeschaftigun­gen der Menschheit. Prahistorische Funde deuten darauf hin, dass auch in Siebenbiirgen - einschliesslich Kreis Bistritz-Nassod - die Fischerei zu Urzeiten betrieben wurde. Uber Bedeutung, Umfang, Art und Weise, wie die Fischerei bis zum Ende des 13. Jahrhunderts in dieser Gegend betrieben wurde, besitzen wir keine urkundlichen An­gaben. Im Jahre 1 292 wird die Fischerei in den zu Rodna gehoren­den GewCissern ers tmalig erwCihnt . Die ersten Fischteiche sind urku­ndlich im 14. Jahrhundert erwCihnt, und zwar im Jahre 1 329 (in dem Zl l f Siebenbiirgischen fleide gehorenden Gebiet unseres Kreises). Umso reicher und mannigfucher sind die Daten, die in den s tCidtischen Rechnungen beginnend vom 1 5. Jahrhundert enthalten sind und die ilber den fischereibe trieb jener Zeiten weitlăufigen Aufschluss ge­ben. Es kann festges tellt werden, dass die Fischerei damals van gros­ser volkswirtschaftlicher Bedeutung war, weitaus bedeutender uls die Jagd und dass sie in der Folgezeit immer mehr an Bedeutung verlor.

Die zahlreichen, zum Befestigungssystem der Stadt Bistritz geho­renden Grăben und Teiche, waren van hohem militărischen Wert, du sie dem Feinde den Anmarsch an die Stadt, sowie den zu jenen Zei­ten w tsschlaggebenden Nahkampf erschwerten, - sie waren gleich zei tig auch van grosser wirtschaftlicher Bedeutung, da sie sehr in­tensiv zur fischzucht verwendet wurden.

Der V erkauf der in den stădtischen Teichen und Graben gefon­genen Fische, fiihrte alljăhrlich zr z nennenswerten Einnahmen. Der Pischertrag der fliessenden Gewasser sowie der zahlreichen Fisch­teiche, konnte den grossen Bedarf der Bevolkerung dieses Gebietes nicht decken. Van besonderer wirtschaftlicher Bedeutung war die Finfuhr van Fischen aus der Moldau. Aus dem Nosnerland wurden llingegen riie sehr gefragten Forellen, ausgefiihrt.

www.cimec.ro

PESC UITUL ŞI PISCICULTURA IN BISTRITA·NĂSĂUD 355

Im letzten Abschnit t der vorliegenden Arbeit, '' erden die Hur -

und Ortsnomen (Toponomastik) erwăhnt, die im wundel der Zeit von <ler Fischerei bes timmt und geprăgt wurden. Zugleich werden dic mmănischen -, ungarischen - und deu tschen Fctmiliennamen onge·· iiihrt, deren Etymologie vom Fischfong r md seinen Nebenrweigen bes timmt wurde.

ABBILDUNGEN

Abb. 1 . Brief des Burgermeisters von Suceava (6 Aug ust 1 595) an den Burgermeister von Bi stritz, betreffend ei nen Streit wegen Fischfa ng in den Gewi:issern der Grenzgebi rge.

Abb. 2. Lageplan der Stadt Bistri tz (nach ei nem Plan aus dem Jahre 1 750, mit Ergăn­zungen nach Chroniken des Mittela lţers) : A-Fi schweiher ; B-Wehrgraben ; C-Ri ngma uer ; D-Erdwa l l ; 1 - Fassbinderturm ; 2-Holztor ; 3-Spitteltor ; 4-U ngertor ; 5-Fieischertl.irl ; 6-Friedhof ; 7-Spi ttel -oder Wei denmuhle ; 8-Buda kerbrl.icke.

Abb. 3. Der Fassbi ndertu rm (Rekonstruktion -Orig ina l) : a-Wehrturm ; b-Stadtma uer (Ringma uer) ; c-Weh rg ra ben ; d-Pa l i saden ; e-Erdwa l l .

23 •

www.cimec.ro