1 Tüdős S. Kinga, Háromszéki templomvárak (Biserici-cetate din Trei Scaune), Tg. Mureș,2002, p. 154–159.

2 Kirizsán Imola, Kovács András, Szabó Bálint, Takács Enikő (red.), Száz erdélyi műemlék(O sută de monumente transilvănene), Cluj-Napoca, 2007, p. 322–325 (în continuare:Kirizsán et alii).

Steme în bisericile fortificate din judeţul Covasna

Szekeres Attila István

Aproape o treime dintre cele treizeci de biserici fortificate de pe terito-riul judeţului Covasna conţin steme de diferite tipuri: sculptate în piatră (peamvoane, plăci comemorative, chei de boltă sau console, pietre funerare), în lemn(pe spătarul stranelor) şi pictate (pe casetele tavanului sau ale parapetului).De cele mai multe ori este vorba de blazoane nobiliare ale familiilor care aupatronat bisericile respective, dar întâlnim şi alte steme, de tip instituţional,de exemplu ale bisericilor protestante. Stemele datează din ultimele cincisecole, cea dintâi în ordine cronologică fiind cea de pe consola sanctuaruluibisericii-cetate reformată din Sf. Gheorghe, iar cele mai recente fiind lucrateîn zilele noastre, spre exemplu în casetele tavanelor mai multor biserici, undese pictează blazoane ale familiilor care au patronat monumentele respectivede-a lungul secolelor.

Sf. Gheorghe: biserica reformată fortificată, zisă biserica-cetate (Fig. 1)Prima biserică a fost construită în secolul al XIII-lea. Urmele acesteia se

mai regăsesc în zidul nordic al navei de astăzi. Săpăturile au adus la iveală şibazele fostului sanctuar romanic. Sanctuarul gotic a fost construit în secolulal XV-lea, fiind extins de către Paulus Daczó în 1547. Biserica a fost împrej-muită de trei ziduri de cetate încă în secolul al XV-lea1. Zidul interior a fostîntărit printr-un bastion, care slujea drept poartă. Ulterior, acest bastion afost înălţat şi reconstruit în stil baroc în anul 1829, devenind turnul bisericii2.

Pe una dintre consolele sanctuarului se află o stemă sculptată iniţial înpiatră, ulterior văruită. Pe un scut se află un singur element heraldic, scos înrelief: o semilună descrescătoare (Fig. 2). Este foarte interesant faptul, că ele -mentul este aşezat în partea senestră a scutului, iar o jumătate de scut este liber.În partea dextră se văd nişte urme, ceea ce ne duce cu gândul la eventualitatea

Semnatar articol

3 Orbán Balázs, A Székelyföld leírása, Pesta, 1869, Vol. III, p. 42–46

că stema a fost martelată. Din monumentala lucrare a lui Orbán Balázs, DescriereaȚinutului Secuiesc3, la prezentarea bisericii-cetate din Sf. Gheorghe se descrierespectiva consolă, care prezenta înscut un soare şi o semilună, cu preci-zarea că este vorba de stema secuiască.

După consideraţiile noastre, stemanu putea prezenta doar un singur ele-ment heraldic, care nici măcar nu ocupăpoziţie centrală. Pornind din des-crierea lui Orbán, şi analizând stema,credem că în partea dreaptă ar fi pututexista o stea. Locul nu este suficientpentru un soare heraldic, iar predece-soarea sorii în stema secuiască erasteaua, de obicei cu şase raze. Pre cizăm,că o astfel de stea încape în acel loc.Credem, deci, că, în scut a existat ostea cu şase raze, la dextra şi o semilună descrescătoare, la senestra.

În biserică se mai află o stemă. Astfel, în partea sudică a peretelui sanctua -rului este zidită o piatră funerară cu blazon, a fratelui lui Paulus amintit anterior,„generosul domn” Franciscus Daczó de Sepsiszentgyörgy din 1602 (Fig. 3).

66

Fig. 1. Biserica fortificată reformată din Sfântu Gheorghe

Fig. 2. Consolă în biserica din Sfântu Gheorghe

Titlu articol 67

4 Nagy Iván, Magyarország családai czimerekkel és nemzedékrendi táblákkal (FamiliileUngariei cu steme și tabele genealogice), Pesta, 1858, Vol. III, p. 218

5 Constantin Reichenauer von Reichenau, Géza von Csergheö, Oscar von Bárczay,J. Siebmacher’s Grosses und allgemeines Wappenbuch. Der Adel von Siebenbürgen, Nürnberg,1898, Vol. IV, Edelleute, pl. 80 (în continuare: Siebmacher).

În partea superioară a pietreifunerare se află stema familiei modestcolorată (Fig. 4). În scut renascentist,un leu ieşind dintr-o coroană deschisăţine în laba dreaptă o sabie, care esteînsoţit în cantonul drept de două floride crin, cu tulpini. În alte reprezentăria stemei, leul apare cu sabia şi ţinândîn laba stângă trei flori de crin4, darapare şi cu leul rampant5.

Inscripţia pietrei funerare este:ME REVOCAT PATRIA CHARAVALE ENSIBUS IN VARIIS DUM PRO TE PATRIA PVO * HIC JACETG. D. FRANCISCUS DACZÓ DE SEPSI SZENT GEORGI, QUI OBIITIN URBE MEDIENSI ANNO LV AETATIS SUAE 21. JAN. ANNOVERO SALUTIS 1602. SCIO QUOD REDEMTOR MEUS VIVIT.

Fig. 3. Piatra funerară Franciscus Daczo

Fig. 4. Stema Daczo de pe piatra funerară

Semnatar articol

6 Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 79–807 Illéssy János, Pettkó Béla, A királyi könyvek, Budapesta, 1998, 272.8 Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 101–110

Bodoc: biserica reformată (Fig. 5)Biserica reformată vizibilă în pre-

zent a fost construită în secolul al XV-lea,fiind modificată de mai multe ori. Cea mai importată reconstrucţie a avut locîn 1651, prin generozitatea domnului Nicolaus Mikó, după cum rezultă dinplaca comemorativă aflată aici. Zidul de fortificaţie s-a construit o dată cubiserica, în secolul al XV-lea, ulterior înălţimea lui fiind diminuată. Parterulturnului de astăzi datează tot din acelaşi secol, etajele construindu-se maitârziu6. În partea interioară a navei, deasupra intrării sudice se află o placă depiatră, prezentând stema familiei Mikó, însoţită de anul 1868 şi de un versetdin Biblie (Fig. 6). Stema este cea nobiliară a familiei, deşi însemnul a fostaugmentat prin ridicarea la rang de conte a urmaşilor7. În scut trei capete deurs, negre, aşezate 2:1, privind spre senestra.

Ghelinţa: biserica romano catolică veche, de hramul Sf. Emeric (Fig. 7)Este vorba de cea mai veche biserică din Trei Scaune. Construită în

secolul al XIII-lea, nava s-a păstrat în forma iniţială. Sanctuarul romanic afost reconstruit în secolul al XVI-lea. Frescele peretelui nordic al naveidatează din secolul al XIV-lea8 iar zidul de fortificaţie şi turnul de intrare

68

Fig. 5. Biserica reformată din Bodoc

Fig. 6. Placa purtând stema Miko

Titlu articol 69

Fig. 7. Biserica romano-catolică din Ghelinţa

Fig. 8. Interiorul bisericii din Ghelinţa cu tribuna vestică şi tavanul casetat

Semnatar articol

9 Kirizsán et alii, p. 256–258.10 K. Sebestyén József, A Gelencei mennyezet- és karzatfestmények (Picturile tavanului și ale

tribunei din Ghelința) in Emlékkönyv Kelemen Lajos születésének nyolcvanadik évfordulójára,Cluj, 1957, p. 542–554.

11 Ibidem., p. 545, 548

datează din secolul al XV-lea9. Tavanulcasetat al navei, conţinând 103 de ca setepictate, având dimensiunile de 85 x77 cm, a fost executat în 1628 de cătremeşteri saşi din Braşov10. Tribuna destil baroc din partea vestică a bisericii(Fig. 8), a fost construită în 1766; ini-ţial aceasta a fost montată în peretelenordic, dar în urma restaurării din 1972a fost demontată, ca să iasă la ivealăfrescele conţinând scene din viaţaSf. Ladislau. Parapetul tribunei estedecorat cu casete din lemn, pe care s-aupictat scene din viaţa unor sfinţi. Pefiecare casetă s-a trecut numele celui carea donat banii pentru pictarea, în ulei, arespectivei casete pictate, iar trei dintre aceste casete conţin şi stema donato-rului într-unul dintre colţurile din partea de sus.

Tavanul navei conţine 13 rânduri a câte 8 casete (în locul unei casete seaflă accesul la pod). Casetele sunt deco rate în mare parte cu elemente vege-tale, dar găsim şi casete figurative, printre care unele conţinând steme.Câmpul casetelor prezintă urmele vopselei albe. S-au deteriorat şi desenele,culorile iniţiale devenind palide.

Privind dinspre Est, în caseta din rândul I, poziţia a 3-a, se află stema ora -şului Braşov: în interiorul unei cununi de lauri un trunchi de copac dezrădă-cinat ieşind în jos dintr-o coroană deschisă, cu fleuroane (Fig. 9).

Caseta din rândul III, poziţia a 3-a: în interiorul unei cununi de lauri, dintr-ocoroană deschisă doi cerbi ieşind, stând spate în spate, iar ieşind în jos untrunchi de copac dezrădăcinat, cu rădăcinile ajungând în afara cununii. Cei doicerbi sunt elemente heraldice din stema familiei Hirscher din Braşov11, iar coroanaşi trunchiul dezrădăcinat sunt elementele stemei oraşului Braşov. (Fig. 10)

Caseta din rândul V, poziţia a 3-a: în interiorul unei cununi de lauri se aflăun miel cu capul aureolat, întors spre dextra, din spataele căruia iese un steag, înbară. Acest simbol Christic, înconjurat de inscripţia MICHAEL THOL DALAGHI

70

Fig. 9. Stema oraşului Braşov

Titlu articol 71

12 Siebmacher, pl. 42.

DE ERCZE (Fig. 11) constituie creştetulstemei familiei Tholdalaghi de Ercse,stema completă prezentând în scut unbraţ drept, îndoit şi sprijinit în cot,ţinând în mână o roată12 (Fig. 12).

Caseta VI/3: în interiorul unei cununi de lauri se află un şarpe ridicat şiînaripat, îndoit de cinci ori, întors spre dextra, ţinând în gură un cap de om.Elementul este circumscris: SIGISMVND CZIOMA * FIAT VOLUNTASDOMINI. (Sigismund Csoma * Facă-se voinţa Domnului) (Fig. 13). Aceastăfigură pare a fi o combinaţie între armele neamului Garai (ulterior Bethlen deBethlen – este vorba de un şarpe ţinând în gură un glob cu cruce), respectiv

Fig. 10. Stema familiei Hirscher

Fig. 11. Casetă cu stema Tholdalaghi

Fig. 12. Stema Toldalagi în Colecţia Siebmacher

Fig. 13. Casetă cu stema Csoma

Semnatar articol

13 K. Sebestyén József, op. cit., p. 546

72

armele casei de Milano, din care prove nea regina Isabela a Ungariei (1519-1559),prin mama sa, prinţesa Bona Sforza (1495-1558) (este vorba de un şarpeînghiţind un om).

Caseta din rândul XII, poziţia a 6-a: în interiorul unei cununi de lauri seaflă un soare figurat, cu 14 raze, alternând cele drepte cu cele undate (Fig. 14).

Caseta din rândul IX, poziţia a 6-a: în interiorul unei cununi de lauri seaflă o semilună crescătoare, fiind perechea casetei conţinând soarele, ambelefiind elementele stemei secuieşti13 (Fig. 15).

Pe parapetul tribunei, cele trei casete din partea stângă (din punctul devedere al privitorului), conţin diferite steme (Fig. 16).

Prima casetă îl prezintă pe episcopul Sf. Nicolae, cu mâna dreaptă peBiblie, cu mâna stângă dând o punguţă de bani săracilor. (Fig. 17) În colţuldin stânga sus este pictată o stemă (Fig. 18). În câmpul albastru al unui scut

Fig. 14. Casetă conţinând soareleFig. 15. Casetă conținând semiluna

Fig. 16. Casetele cu steme ale parapetului

Titlu articol 73

oval se află stema mai sus descrisă afamiliei Csoma de Gelence, cu men-ţiunea că şarpele înaripat are culoareverde, iar capul de om este redat na tural.Sub stemă se află inscripţia: S. NICOL.CUR. SP. D. NIC. CZIOMA 1766.

A doua casetă îl prezintă pe SfântulGheorghe în armură, călare, lup-tându-se cu balaurul (Fig. 19). În colţuldin dreapta sus este din nou pictatăstema Csoma de Gelence, asemănă-toare celei prezentate anterior (Fig. 20).Sub scut vedem inscripţia: S. GEOR.CUR. SP. D. GEOR. CZIOMA 1766.

A treia casetă o prezintă pe Sf. Ana,care îl învaţă pe copilui Iisus să umble,sub privirile Sf. Iosif (Fig. 21). În colţuldin dreapta sus este pictată o stemă:

Fig. 17. Caseta reprezentând Sf. Nicolae

Fig. 18. Stema lui Nicolaus Csoma

Semnatar articol74

Fig. 19. Caseta reprezentând Sfântu Gheorghe

Fig. 20. Stema lui Georgius Csoma Fig. 22. Stema Nagy

Titlu articol 75

14 Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 90–9315 B. Murádin Katalin, Faragott kőszószékek Erdélyben (Amvoane sculptate în Transilvania),

Budapesta–Cluj, 1994, p. 146.

în câmpul albastru al unui scut oval, pe o terasă verde stă un oştean înarmură, ţinând în mâna dreaptă o sabie, care străpunge un cap de păgân, iarcu mâna stângă ţine un steag de cavalerie, roşu (Fig. 22). Este vorba desprestema familei Nagy de Gelence, însoţită dedesubt de inscripţia: S. ANNACUR. SP. D. ANNA NAGY 1766.

Pictura celor trei casete a fost plătită de către Georgius Csoma, NicolausCsoma şi Anna Nagy, imaginile reprezentându-i pe sfinţii patroni ai acestora.

Cernatul de Jos: biserica reformată (Fig. 23)Prima biserică datează din secolul al XIII-lea, fiind extinsă mai târziu,

fortificată cu un zid înalt în secolul al XV-lea şi incluzând o barbacană. Astăzimai există circa 30 m din zidul cel vechi în partea nord-estică a bisericii.Turnul, înalt de 50 m, a fost pustiit de un incendiu în 1836, după recons-trucţie devenind mai scund14. Biserica a fost reconstruită în secolul al XIX-leaşi terminată în 189715.

Fig. 21. Caseta reprezentând Sf. Ana

Semnatar articol

În biserică se găsesc mai multesteme. Cea mai veche dintre ele se aflăpe mormântul lui Thomas şi Do mi -nicus Damokos, care au pierit la 20

septembrie 1600, fiind executaţi din porunca generalului Basta. Piatra fune-rară este zidită lângă amvon. (Fig. 24). În partea superioară este redată stemafamilei Damokos de Cernatul de Jos, în basorelief. (Fig. 25). În interiorul

76

Fig. 25. Stema Damokos de pe placa funerară

Fig. 23. Biserica reformată din Cernatul de Jos

Fig. 26. Stema Damokos de pe spătarul stranei

Titlu articol 77

16 Desenul amănunțit al amvonului a post publicat în Ibidem., p. 64–65

unei cununi se află un braţ drept, îndoit şi sprijinit în cot, ţinând o sabie înbară. Inscripţia în chenarul plăcii: EPITAPHIVM G. D. THOMAE ACDOMINICI DAMOKOS QVI BONASPI (...) QVIE VL PV NI 26 SEP IKMB 1600. Inscripţia în interiorul pietrei: HI FVERANT CERTE PRAE-CLARO STEMMATE NATI, ORNARANTQVE SVOS NOBILITATELARES. JVSTITIAE SEMPER CVLTORES, ATQVE TONANTIS LEGISCVSTODES: TVRRIS ITEM PATRIAE KEZDIACAE SEDIS PRAESES:IVVGVLARE TYRANNVS MARCVSFALVINI CENSVIT ILLE GETES.

Stema completă a familiei Damokos este sculptată în lemn, pe spătarulcelor două strane ale familiei (care a patronat biserica), strane aşezate lateralşi flancând amvonul. (Fig. 26). În scut farncez modern, pe colina din mijloca unui deal cu trei coline se află un braţ armat, ţinând o sabie, care străpungeun cap de turc, simbolul principal fiind flancat de o stea cu şase raze şi o semi-lună crescătoare. Spătarele datează din a doua jumătate a secolul al XIX-lea.

Tot aici mai găsim două steme complete, având scut, coif, lambrechinişi creştet, redate pe amvonul sculptat în piatră16, executat în 1700: stema

Fig. 24. Piatra funerară Damokos de lângă amvon

Semnatar articol

17 Reiese din inscripția amvonului18 Pálmay József, Háromszék vármegye nemes családai (Familiile nobile ale comitatului

Trei Scaune), Sf. Gheorghe, 1901, p. 97

familiei Bernald de Alsócsernáton şi a familiei Cseffei de Noszoly. (Fig. 27).Amvonul a fost comandat de Iohan Bernáld17, al cărui soţie era Ágnes Cseffei18.

Stema Bernáld: în scut un cocor, întors spre senestra, ţinând printreghiarele piciorului ridicat o bucăţică de piatră (vigilenţă). Elementul se repetăîn creştet. (Fig. 28.) Sub stemă se vede inscripţia: REGI BERNALD NEMZET(SEG) EKES CZIMERE (Preafrumoasa stemă a vechiului neam Bernald).

Stema Cseffei: în scut un pelican hrănindu-şi puii cu propriul sânge,întors spre dextra. (Fig. 29.) Sub stemă se vede inscripţia: CSEFFEINEMZET(SEG) NEMES CZIMERE (Nobila stemă a neamului Cseffei).

78

Fig. 27. Amvonul cu steme

Titlu articol 79

În ambele steme sculptate înamvonul din piatră elementele suntîntoarse spre senestra. Ca explicaţie arputea fi invocată curtoazia heraldică,în sensul că elementele stemelor nu-şiîntorc spatele către credincioşi.

Deasupra intrării sudice (Fig. 30)este sculptată în piatră stema Bisericii Reformate din Cernatul de Jos: în scutfrancez modern la dextra un porumbel, ţinând în cioc o ramură de măslin,întors spre senestra, iar la senestra un şarpe de cinci ori îndoit, în poziţiapalului, ţinând un măr în gură, întors spre dextra. Scutul este timbrat de o coroană

Fig. 28. Stema Bernald de pe amvon

Fig. 29. Stema Cseffei de pe amvon

Fig. 30. Intrarea sudică

Semnatar articol

19 Porumbelul s-a întors la el spre seară; și iată că în ciocul lui era o frunză de măslinruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. (Fac. 8,11), respectiv:Șarpele era mai șiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Ela zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncați din toți pomii din gră-dină”?” (Fac. 3.1)

20 Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 143–148, Kirizsán et alii, p. 345–34821 Desenul amănunțit al amvonului a post publicat în B. Murádin Katalin, op. cit., p. 66–67.22 Reiese din inscripţia amvonului.23 I. Evseev, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Timişoara, 2001, p. 145

80

deschisă cu cinci fleuroane, deasupracăreia este un soare strălucind. (Fig. 31).Elementele heraldice, care sunt aşezatefaţă în faţă amintesc de câte o istori -oară biblică19. Soarele este preluat dinstema Bisericii Reformate Maghiare.Sub stemă se vede inscripţia: AZALSÓCSERNÁTONI EV. REF.HÍVEK EZT A TEMPLOMOT AHONFOGLALÁS EZREDIK ÉVÉNEKEMLÉKÉRE JAVÍTTATTÁK KI1904-BEN (Credincioşii reformaţi dinCernatul de Jos au renovat aceastăbiserică în anul 1904, în amintirea a omie de ani de la descălecat).

Aita Mare: biserica unitariană(Fig. 32)

Biserica veche a fost demolatăcomplet, în secolul al XV-lea. S-a con-struit una nouă, care de-a lungul tim-pului a suferit multe transformări, darşi-a păstrat stilul gotic. Zidul de fortificaţie a fost ridicat tot în secolul al XV-lea, iar bastioanele la începutul secolul al XVII-lea20. Amvonul a fost sculptatîn piatră în 171021, la comanda nobilului local Donáth György22. Pe una dinlaturile amvonului este un simbol sculptat: în interiorul unei cununi de lauri,într-un cuib, se află un pelican hrănindu-şi puii, întors spre senestra (Fig. 33).În iconografia creştină şi în heraldică, pelicanul a devenit simbolul dragosteipaterne, al sacrificiului pentru alţii, simbol al Mântuitorului23.

În bastionul-poartă al zidului de cetate se afla stema bisericii unitarienemaghiare, pictată cu tempera, pe carton de Keöpeczi Sebestyén József în 1958,

Fig. 31. Stema bisericii reformate dinCernatul de Jos

Titlu articol 81

înrămată (Fig. 34). Din cauza condiţi-ilor meteorologice stema a suferit micideteriorări, iar pentru a stopa fenomenul, stema a fost aşezată în parohia uni-tariană din Aita Mare. Stema: în scut albastru pe un munte format din nouăbolovani, de culoare naturală, stă un porumbel alb, cu ciocul şi picioarele roşii,întors spre dextra, fiind înconjurat în formă de cerc de un şarpe muşcându-şicoada în partea superioară a scutului. Stema a fost inspirată de un verset din

Fig. 32. Biserica unitariană din Aita Mare

Fig. 34. Stema Bisericii UnitarieneMaghiare

Fig. 33. Simbolul creştin de pe amvon

Semnatar articol

24 Matei, 10.1625 Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 67–70

Biblie, anume „Eu vă trimit pe voi cape nişte oi în mijlocul lupilor, fiţi darînţelepţi, ca şerpii şi nevinovaţi, ca po -rumbeii” (s. n.)24. Ca o coincidenţă, sepoate nota faptul că, în pofida tu turordeosebirilor confesionale, atât stemaBisericii Reformate de la Cernatul de Jos,cât şi stema Bisericii Unitariene conţinaceleaşi elemente simbolice: porum-belul şi şarpele. Deşi sunt diferit ampla -sate, cele două simboluri transmit, înfond, acelaşi mesaj.

Arcuş: biserica unitariană (Fig. 35)Biserica este înconjurată de un

zid, având cinci laturi, cu câte un bas-tion în fiecare colţ. Biserica a fostconstruită în secolul al XIII-lea, recon -struită în stil baroc în secolul al XV-lea, iar apoi modificată la sfîrşitul seco-lului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea. Forma actuală a primit-o în1830. Zidul de cetate a fost ridicat în secolul al XV-lea, apoi reconstruit însecolul al XVII-lea şi întărit cu bastioane. Construcţia s-a finalizat în 1639.Pe bastionul, care a funcţionat şi ca poartă de intrare, a fost ridicat, în 1831,turnul existent şi astăzi25. Deasupra intrării a fost montată o placă sculptatăîn piatră, înfăţişând stema bisericii unitariene, descrisă anterior (Fig. 36)

82

Fig. 35. Biserica unitariană din Arcuş

Fig. 36. Stema bisericii unitarienepe turnul bisericii din Arcuş

Titlu articol 83

26 Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 15327 Conscripţie militară.28 Demény Lajos, Székely oklevéltár (Diplomatarul secuiesc), Új sorozat, Vol. V, Cluj-Napoca,

1999, p. 12429 Orbán Balázs, op. cit., p. 147

Pava: biserica reformată (Fig. 37)Biserica din Pava, sat aparţinător comunei Zăbala, a fost construită în

secolul al XIII-lea, iar apoi reconstruită şi modificată de mai multe ori.Sanctuarul păstrează forma iniţială, în rest construcţiile fiind mai noi. Ceamai însemnată transformare a avut loc în 1616, când, printre altele, s-a ridicatturnul existent şi astăzi26. Clădirea a fost înconjurată de un zid de cetate, caredupă toate probabilităţile a fost înalt. Astăzi se mai păstrează doar parteasudică a zidului, flancând turnul.

În peretele sanctuarului bisericii este zidită stema familiei Marthi de Pava(Fig. 38). Satul era renumit de şoimari, în lustra27 din 1635 fiind menţionate13 de familii28, dintre care cea mai însemnată famile de şoimari era familiaMarthi29. Nu avem date, de când datează stema în basorelief, zidită în perete,nici în amintirea cărui membru al familiei a fost aceasta amplasată. Dininscripţia ştearsă în mare parte deducem că ar fi vorba de piatra funerară aunui bărbat decedat în 1665 la vârsta de 45 de ani.

Stema este redată naiv. Aceasta ar putea data din cea de-a doua jumătatea secolului al XVII-lea (deşi stilul naiv al reprezentării va rămâne neschimbat

Fig. 37. Biserica reformată din Pava Fig. 38. Stema Marthi

Semnatar articol

30 Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 177–18231 Vezi stemele principilor Transilvaniei în Szekeres Attila István, Tudor-Radu Tiron,

Stemele din biserica reformată de la Căpeni – un ansamblu unic de heraldică publică și privată,în „Monumentul” X., Iași, 2009, Vol. II., p. 329–358.

practic până în secolul al XIX-lea). În scut elveţian se află un păun, privit dinfaţă, deasupra căruia se află încrucişate o sabie şi un buzdugan. Coiful caretimbrează scutul, este foarte mic, în vreme ce Diadema Regium, care estegreşit aşezată deasupra chenarului oval inscripţionat, este exagerat de mare.Lambrechinii sunt transformaţi în vrejuri vegetale.

Zăbala: biserica reformată (Fig. 39)Biserica-cetate a fost construită în totalite în secolul al XV-lea, şi a rămas

rămânând aproape intactă până azi30.În mijlocul parapetului tribunei din partea estică s-a desenat stema fami-

liei Tholdy de Szalonta (Fig. 40). Stema este redată cu un creion negru, însăchenarul, prezentând vrejuri, este desenat cu creioane colorate. Nu avem datedin care să rezulte dacă stema propriu-zisă a rămas, de la început, necolorată, saucompoziţia a fost ştearsă cu scopul de a o înlătura, aşa cum stemele din bisericareformată din Căpeni, în anii ’50 ai secolului trecut, au fost frecate cu soluţieacidă, la ordinul miliţianului sectorist de atunci, care dorea înlăturarea lor31.

84

Fig. 39. Biserica reformată din Zabala

Titlu articol 85

Stema Tholdy: în scut renascentist (în câmp albastru) un cap de bovideu,privit din faţă, deasupra căruia se află un braţ (îmbrăcat în roşu), îndoit în cot,ţinând în mână o sabie în bară. În partea de şef a scutului s-a scris: „Millenniumiemlék 1896. máj. 10.” (Amintire de mileniu, 10 mai 1896).

Stema a fost desenată cu ocazia sărbătoririi a o mie de ani de la descălecatulungurilor în Bazinul Carpatin. Prezenţa stemei în biserica reformată se explicăprin faptul că Róza Horváth-Tholdy (1836–1923), soţia contelui Árpád Mikesde Zabola (1835–1899), care era protestantă, pe când familia Mikes aveareligia romano-catolică.

Ilieni: biserica reformată (Fig. 41.)Prima biserică datează din secolul al XII-lea. A fost extinsă în secolul

al XV-lea, când a fost împrejmuită de un zid de cetate. Zidul a rămas, dar biserica

Fig. 40. Stema Tholdy

Fig. 41. Biserica reformată de la Ilieni

Semnatar articol

32 Tüdős S. Kinga, op. cit., p. 114–11833 Kirizsán et alii, p. 352.34 Szekeres Attila István, Tudor-Radu Tiron, op. cit., p. 329–358

a fost demolată în 1782, şi s-a construit o nouă biserică în locul celei vechi. Lasfârşitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea, complexul a fostîmprejmuit cu încă un zid de fortificaţie, contruindu-se şi cinci bastioane32.

După cutremurul din 1990, care a afectat biserica, în timpul renovării s-amontat un tavan casetat nou33. Casetele au fost decorate cu motive populare,dar cinci dintre ele conţin steme. Este vorba de stema Transilvaniei (Fig. 42),stema comitatului Trei Scaune (Fig. 43). şi trei blazoane nobiliare. (Fig. 44).La iniţiativa realizatorului casetelor, arhitectul Kovács Kázmér, după modelulde la Căpeni34 s-au desenat stemele familiilor nobiliare din localitate.

86

Fig. 42. Stema Transilvaniei Fig. 43. Stema scaunului Trei Scaune

Fig. 44. Steme nobiliare în biserica din Ilieni

Titlu articol 87

35 În total 32 de persoane au fost înnobilate la data de 14. iunie 1611, de către principeleGabriel Báthory. Dintre aceste persoane, cele enumerate sunt membri ai unor familii originaredin Ilieni – Pálmay József, op. cit., p. 11.

Prima stemă aparţine mai multor familii. Printr-o înnobilare în masă,Gabriel Báthory, princepele Transilvaniei a acordat această stemă familiilorBenkő, Dancs, Elekes, Nagy, Séra, Szász, Szilvásy, Zayzon de Illyafalva în 161135.În scut francez modern, cu câmpul roşu, se află doi leoparzi naturali, afron-taţi, ţinând ambii cu laba stângă un steag în mijloc, în poziţia palului, iar înlaba dreaptă, ridicată câte o armă: cel din dreapta o sabie, cel din stânga opuşcă. Scutul este timbrat de un coif închis, având lambrechini albastru-aur,respectiv roşu-aur.

La mijloc este blazonul familiei Petke de Illyefalva. În câmpul roşu alunui scut renascentist, dintr-o coroană deschisă, de aur, aflată pe o colină verde,un oştean ieşind, îmbrăcat în costum de argint, ridicând deasupra capului osabie de argint. Scutul este timbrat de un coif cu gratii, avînd lambrechiniroşu-argint de ambele părţi. în creştet un braţ drept, tăiat, îndoit şi sprijinitîn cot, ţinând în bară o sabie care străpunge un cap de păgân.

Ultima este stema familiei Gödri de Illyefalva. În câmpul roşu al unui scuttriunghiular se află un oştean, îmbrăcat în costum albastru, ţinând o pană degâscă în mâna dreaptă, stând pe o insulă în mijlocul unor valuri. Scutul estetimbrat de un coif de turnir, privit din faţă, având lambrechini roşu-argint,respectiv albastru-aur. În creştet se află un braţ drept tăiat, întors spresenestra, ţinând o sabie, în bandă, iar în îndoitura cotului stă un cocor alb, cuciocul şi picioarele roşii, între ghiarele piciorului drept, ridicat ţinând o bucăţicăde piatră, de aur (vigilenţă).

*În deplin acord cu tematica prezentei ediţii a simpozionului, am avut în

vedere trecerea în revistă a însemnelor heraldice asociate monumentelorfortificate aflate pe teritoriul judeţului Covasna. Pentru fiecare caz în parte,am descris, atribuit şi încadrat cronologic stemele aici aflate. Am prezentatîn paralel, pe de o parte, abordările mai vechi sau mai noi ale acestei proble-matici, cât şi, pe de altă parte, propriile noastre observaţii de ordin istoric,genealogic şi cultural. Ca o concluzie finală, trebuie remarcată diversitateadeloc de neglijat, pe multiple planuri, a unui patrimoniu de steme ce acoperămai multe secole de istorie locală. Împărţite, în două categorii – nobiliare şibisericeşti – blazoanele pe care le-am abordat reflectă înţelegerea fenome-nului heraldic la nivelul comunităţilor rurale, precum şi, pe această cale,nevoia omului de exprimare a identităţii printr-un simbol armorial.

Semnatar articol

ABSTRACT

The coats of arms in the fortified churches in Covasna countyAlmost a third of the thirty fortified churches in the Covasna county contain

coats of arms. There are coats of arms carved in stone – in the pulpit, in commem-orative plaques, in the keystones or consoles, in the tombstones – carved in wood –in the furniture –, painted – in the ceiling or parapet. Most are coats of arms of noblefamilyes, who supported these churches, but we can see other coats of arms, parexemple, simbols of the protestant churches. Emblems from the last five centuries,since the executed time of the console in sanctuary of fortress-church of St. George,until today, when ceiling are also painted with coats of arms of families that havesupported these churches, are presented in this study.

88