BISERICĂ, ÎN TIMPUL ÎMPĂRATULUI CONSTANTIN CEL ...

TEOLOGIE ŞI EDUCAŢIE LA DUNĂREA DE JOS – XIITEOLOGIE ŞI EDUCAŢIE LA DUNĂREA DE JOS – XII

241241

Pr. lect. dr. Adrian Ignat,Pr. lect. dr. Adrian Ignat,Facultatea de Teologie și Științele Educației, Facultatea de Teologie și Științele Educației, Universitatea „Valahia“ din TârgovișteUniversitatea „Valahia“ din Târgoviște

RELAȚIA STAT – BISERICĂ, ÎN TIMPUL RELAȚIA STAT – BISERICĂ, ÎN TIMPUL ÎMPĂRATULUI CONSTANTIN CEL MAREÎMPĂRATULUI CONSTANTIN CEL MARE

Abstract: Abstract: The relationship between State and Christian Church on the time of The relationship between State and Christian Church on the time of emperor Constantine the Great is defined as a symphony: this pattern was fallowed by emperor Constantine the Great is defined as a symphony: this pattern was fallowed by the Byzantine Empire on its entire history. Some writers compared this symphony with the Byzantine Empire on its entire history. Some writers compared this symphony with the relationship between the human and divine natures on our Lord Jesus Christ. The the relationship between the human and divine natures on our Lord Jesus Christ. The temptations for cezaro-papism or papocezarism on the history of Christianity can be temptations for cezaro-papism or papocezarism on the history of Christianity can be seen as a deterioration of this symphony. For that, the theocratic way of governance seen as a deterioration of this symphony. For that, the theocratic way of governance on the Byzantine Empire helps us to understand how Byzantine emperor and people on the Byzantine Empire helps us to understand how Byzantine emperor and people succeed to create a civilization, an empire and a way of living.succeed to create a civilization, an empire and a way of living.

Keywords:Keywords: State, Church, Christendom, bishop, symphony. State, Church, Christendom, bishop, symphony.

În decursul secolelor și În decursul secolelor și pentru a răspunde unor necesități, ora-pentru a răspunde unor necesități, ora-șul Roma a creat treptat Imperiul Roman. Domnia lui Constantin cel șul Roma a creat treptat Imperiul Roman. Domnia lui Constantin cel Mare a fost revoluționară, în ceea ce privește crearea primului imperiu Mare a fost revoluționară, în ceea ce privește crearea primului imperiu creștin, cu o capitală nouă – Constantinopolul. creștin, cu o capitală nouă – Constantinopolul. „Întemeierea Constan-„Întemeierea Constan-tinopolului ca nouă rezidență imperială și ridicarea limbii grecești ca tinopolului ca nouă rezidență imperială și ridicarea limbii grecești ca limbă a administrației reprezintă statornicirea unui Imperiu Roman de limbă a administrației reprezintă statornicirea unui Imperiu Roman de răsărit separat“răsărit separat“1. . Occidentul va păstra, în parte, legile romane și tradi-Occidentul va păstra, în parte, legile romane și tradi-ția limbii latine în stat, în Biserică și în viața spirituală. Numeroasele ția limbii latine în stat, în Biserică și în viața spirituală. Numeroasele funcții și instituții, elementele artei, ceremonialul curților, obiceiurile funcții și instituții, elementele artei, ceremonialul curților, obiceiurile școlilor, toate acestea vin din vechea Romă, ie direct, ie prin interme-școlilor, toate acestea vin din vechea Romă, ie direct, ie prin interme-diul creștinismului.diul creștinismului.2

1. Raymond Van Dam, 1. Raymond Van Dam, The Roman Revolution of Constantine, The Roman Revolution of Constantine, Cambridge Universi-Cambridge Universi-ty Press, New York, 2008, coperta.ty Press, New York, 2008, coperta.

2. Nicolae Iorga, 2. Nicolae Iorga, Istoria vieții bizantine, Istoria vieții bizantine, Editura Enciclopedică Română, București, Editura Enciclopedică Română, București, 1974, p. 24.1974, p. 24.

ARHIEPARHIEPISCOPIA DUNĂRII DE JOSISCOPIA DUNĂRII DE JOS

242242

Adoptarea creștinismului de către Constantin a declanșat trans-Adoptarea creștinismului de către Constantin a declanșat trans-formarea radicală și permanentă a întregii societăți. Iar reîntemeierea formarea radicală și permanentă a întregii societăți. Iar reîntemeierea și ascensiunea cetății Bizanțului au dus curând la schimbări care pot și ascensiunea cetății Bizanțului au dus curând la schimbări care pot justi ica folosirea termenului de justi ica folosirea termenului de „bizantin“ „bizantin“ pentru Imperiul de Răsă-pentru Imperiul de Răsă-ritrit3. Bizanțul ca atare a fost, așa cum a demonstrat magistral marele . Bizanțul ca atare a fost, așa cum a demonstrat magistral marele istoric Nicolae Iorga, o sinteză între ideea politică a Imperiului Roman, istoric Nicolae Iorga, o sinteză între ideea politică a Imperiului Roman, cea culturală a elenismului și Orientului și cea spirituală a Ortodoxiei cea culturală a elenismului și Orientului și cea spirituală a Ortodoxiei creștine.creștine.4

1. Constantin cel Mare 1. Constantin cel Mare – episcop pentru treburile din afară ale Bisericii– episcop pentru treburile din afară ale Bisericii

Creștinismul reușește să facă un pas mare odată cu venirea la pu-Creștinismul reușește să facă un pas mare odată cu venirea la pu-tere a împăratului Constantin cel Mare. tere a împăratului Constantin cel Mare. „Prin convertirea sa, se punea „Prin convertirea sa, se punea capăt unei epoci de martiriuri și persecuții, iar Biserica Sfântă a cata-capăt unei epoci de martiriuri și persecuții, iar Biserica Sfântă a cata-combelor devine Biserica Imperiului“combelor devine Biserica Imperiului“5. . Dacă în prima perioadă a dom-Dacă în prima perioadă a dom-niei, Constantin a fost păgân, după victoria asupra lui Maxențiu, se ho-niei, Constantin a fost păgân, după victoria asupra lui Maxențiu, se ho-tărăște să proclame la Milano egalitatea în drepturi a creștinismului tărăște să proclame la Milano egalitatea în drepturi a creștinismului cu cultele păgâne, ceea ce însemna un moment hotărâtor în evoluția cu cultele păgâne, ceea ce însemna un moment hotărâtor în evoluția pe mai departe a noii religii. După ce Constantin a repurtat o victorie pe mai departe a noii religii. După ce Constantin a repurtat o victorie strălucită la strălucită la Pons MilviusPons Milvius (Podul Vulturului), a intrat triumfal în Roma, (Podul Vulturului), a intrat triumfal în Roma, declarându-se declarându-se Maximus Augustus.Maximus Augustus.6

3. Warren Treadgold, 3. Warren Treadgold, O istorie a statului și societății bizantine, O istorie a statului și societății bizantine, vol. I, traducere de vol. I, traducere de Mihai-Eugen Avădanei, Editura Institutului European, Iași, 2004, p. 64.Mihai-Eugen Avădanei, Editura Institutului European, Iași, 2004, p. 64.

4. A se vedea la prof. dr. Gheorghe Zbuchea, 4. A se vedea la prof. dr. Gheorghe Zbuchea, Istoria Bizanțului, Istoria Bizanțului, Ed. Meronia, Bucu-Ed. Meronia, Bucu-rești, 2004, p. 39.rești, 2004, p. 39.

5. Timothy Ware, 5. Timothy Ware, Istoria Bisericii Ortodoxe, Istoria Bisericii Ortodoxe, traducere de Alexandra Petrea, Editu-traducere de Alexandra Petrea, Editu-ra Aldo Press, București, 1999, p. 23.ra Aldo Press, București, 1999, p. 23.

6. A. Alföldi, 6. A. Alföldi, Constantinio tra paganesnio e cristianesimo, Constantinio tra paganesnio e cristianesimo, Roma (traducere din lim-Roma (traducere din lim-ba italiană de A. Fraschetti), 1976, p. 17, 24, 38; Maria Georgescu, ba italiană de A. Fraschetti), 1976, p. 17, 24, 38; Maria Georgescu, Istoria Bizanțului, Istoria Bizanțului, ediția a III-a, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2007, p. 40. În legătură cu victoria ediția a III-a, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2007, p. 40. În legătură cu victoria de la podul Milvius stă istorisirea despre apariția înaintea împăratului Constantin și a de la podul Milvius stă istorisirea despre apariția înaintea împăratului Constantin și a ostașilor săi a monogramei numelui lui Hristos sau a semnului Crucii, cu privire la care ostașilor săi a monogramei numelui lui Hristos sau a semnului Crucii, cu privire la care s-au purtat numeroase discuții. Scriitorul creștin Lactantius, preceptorul lui Crispus, s-au purtat numeroase discuții. Scriitorul creștin Lactantius, preceptorul lui Crispus, iul cel mare al lui Constantin, povestește pe la anul 318 că în ajunul bătăliei, Constan-iul cel mare al lui Constantin, povestește pe la anul 318 că în ajunul bătăliei, Constan-

tin a avut un vis în care a fost înștiințat ca, înainte de a porni la luptă, să înscrie pe scu-tin a avut un vis în care a fost înștiințat ca, înainte de a porni la luptă, să înscrie pe scu-turile soldaților săi turile soldaților săi „semnul ceresc al lui Dumnezeu“ „semnul ceresc al lui Dumnezeu“ (caeleste signum deicaeleste signum dei). Ascultând ). Ascultând de porunca primită, a doua zi, Constantin a pus să se înscrie pe scuturi monograma de porunca primită, a doua zi, Constantin a pus să se înscrie pe scuturi monograma


243243

La scurtă vreme dupăLa scurtă vreme după cucerirea Romei, Constantin a trimis cucerirea Romei, Constantin a trimis episcopului de Cartagina și proconsulului Africii scrisori din care reie-episcopului de Cartagina și proconsulului Africii scrisori din care reie-se faptul că el susținea religia creștină, subvenționa Biserica creștină se faptul că el susținea religia creștină, subvenționa Biserica creștină din fondurile publice, scutea clerul de obligațiile publice, considera din fondurile publice, scutea clerul de obligațiile publice, considera că venerarea cuvenită a că venerarea cuvenită a „Divinității“ „Divinității“ era de o importanță vitală pen-era de o importanță vitală pen-tru bunăstarea imperiului și se considera servitorul lui Dumnezeutru bunăstarea imperiului și se considera servitorul lui Dumnezeu7. . Cu toate că nu primește botezul creștin, el se va autointitula Cu toate că nu primește botezul creștin, el se va autointitula „episcop „episcop pus de Dumnezeu pentru treburile din afară ale Bisericii“ pus de Dumnezeu pentru treburile din afară ale Bisericii“ (Επισκοπος (Επισκοπος των εκτος), la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.των εκτος), la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.8 Acest concept a fost Acest concept a fost înțeles în mod diferit de istorici. Unii au crezut că prin aceasta împă-înțeles în mod diferit de istorici. Unii au crezut că prin aceasta împă-

XP, sub forma XP, sub forma „literei X traversată de I cu capătul curbat“ „literei X traversată de I cu capătul curbat“ (transversa X literra I summo transversa X literra I summo capite circum lexocapite circum lexo) () (De mortibus persecutorum, 44, 5De mortibus persecutorum, 44, 5). Spre deosebire de Lactantius, ). Spre deosebire de Lactantius, lucrarea lucrarea Viața lui Constantin, Viața lui Constantin, atribuită istoricului Eusebius de Cezareea, povestește atribuită istoricului Eusebius de Cezareea, povestește despre apariția pe cer, ziua în amiaza mare, deasupra soarelui, a unei cruci luminoase despre apariția pe cer, ziua în amiaza mare, deasupra soarelui, a unei cruci luminoase împreună cu inscripția: împreună cu inscripția: „prin aceasta vei învinge“ „prin aceasta vei învinge“ (Vita Constantini, Vita Constantini, I, 28). Crucea i-ar I, 28). Crucea i-ar i apărut lui Constantin și armatei sale pe când se a lau în Galia, în drum spre Italia. i apărut lui Constantin și armatei sale pe când se a lau în Galia, în drum spre Italia.

Noaptea i s-ar i arătat Hristos, poruncind să facă un steag cu semnul văzut. În conti-Noaptea i s-ar i arătat Hristos, poruncind să facă un steag cu semnul văzut. În conti-nuare este descris acest steag împodobit cu o coroană din pietre prețioase și aur, în nuare este descris acest steag împodobit cu o coroană din pietre prețioase și aur, în care era înscris numele lui Hristos sub forma literelor XP. În partea de jos a steagului care era înscris numele lui Hristos sub forma literelor XP. În partea de jos a steagului apăreau busturile împăratului și ale iilor săi (apăreau busturile împăratului și ale iilor săi (Vita Constantini, Vita Constantini, I, 29-31). Povestirea în I, 29-31). Povestirea în cele două versiuni ale ei, mai ales cea de-a doua, a fost combătută cu argumente te-cele două versiuni ale ei, mai ales cea de-a doua, a fost combătută cu argumente te-meinice. Se crede că ne a lăm în fața unei transformări creștine a unei legende păgâne meinice. Se crede că ne a lăm în fața unei transformări creștine a unei legende păgâne din panegiricul pronunțat la Trier, în anul 310, după moartea împăratului Maximianus din panegiricul pronunțat la Trier, în anul 310, după moartea împăratului Maximianus Hercule, în care este vorba de revelația pe care ar i avut-o Constantin în templul lui Hercule, în care este vorba de revelația pe care ar i avut-o Constantin în templul lui Apollon din Galia. De altfel, această lucrare laudativă, chiar dacă are un miez eusebian, Apollon din Galia. De altfel, această lucrare laudativă, chiar dacă are un miez eusebian, pare o compilație târzie, poate în întregime compusă către anul 400 de episcopul ari-pare o compilație târzie, poate în întregime compusă către anul 400 de episcopul ari-an Euzoïos, moștenitorul bibliotecii lui Eusebiu. Povestirea despre vedenia din Galia an Euzoïos, moștenitorul bibliotecii lui Eusebiu. Povestirea despre vedenia din Galia este socotită o interpolare ulterioară în textul lucrării. Însăși monograma numelui lui este socotită o interpolare ulterioară în textul lucrării. Însăși monograma numelui lui Hristos înscrisă într-o coroană arată data mai târzie a operei. Dacă aceste povestiri pot Hristos înscrisă într-o coroană arată data mai târzie a operei. Dacă aceste povestiri pot i suspectate de lipsa unei baze reale, sigur este că monograma simplă XP, numită și i suspectate de lipsa unei baze reale, sigur este că monograma simplă XP, numită și

monograma constantiniană, apare pentru prima dată pe monede și medalioane con-monograma constantiniană, apare pentru prima dată pe monede și medalioane con-stantiniene din anii 312-313, 315 și 317, deci aproximativ în același an cu bătălia de la stantiniene din anii 312-313, 315 și 317, deci aproximativ în același an cu bătălia de la podul Milvius și la câțiva ani după aceea.podul Milvius și la câțiva ani după aceea.

7. Hans A. Pohlsander, 7. Hans A. Pohlsander, Împăratul Constantin, Împăratul Constantin, traducere Mirella Acsente, Editura traducere Mirella Acsente, Editura Artemis, București, 1996, p. 38.Artemis, București, 1996, p. 38.

8. Eusebiu de Cezareea, 8. Eusebiu de Cezareea, Viața fericitului împărat Constantin, Viața fericitului împărat Constantin, IV, 24, traducere și IV, 24, traducere și note de Radu Alexandrescu, în col. „Părinți și scriitori bisericești“, vol. 14, Editura In-note de Radu Alexandrescu, în col. „Părinți și scriitori bisericești“, vol. 14, Editura In-stitutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991, p. 168; stitutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991, p. 168; Pr. prof. dr. Nicolae Chifăr, Pr. prof. dr. Nicolae Chifăr, Istoria creștinismului, Istoria creștinismului, vol. II, Editura Trinitas, Iași, 2000, vol. II, Editura Trinitas, Iași, 2000, p. 18; R. M. Grant, p. 18; R. M. Grant, Religion and politics at the council of NicaeaReligion and politics at the council of Nicaea, în „Journal of Religions“, , în „Journal of Religions“, Chicago, LV (1975), p. 1-12.Chicago, LV (1975), p. 1-12.


244244

ratul avea în vedere faptul că episcopii Bisericii se adunau în sinoade ratul avea în vedere faptul că episcopii Bisericii se adunau în sinoade pentru a lua hotărâri dogmatice și canonice, iar el emitea legi pentru pentru a lua hotărâri dogmatice și canonice, iar el emitea legi pentru buna organizare materială a Bisericii. Alțiibuna organizare materială a Bisericii. Alții9 considerau că prin această considerau că prin această calitate împăratul încerca să impună creștinismul în afara granițelor calitate împăratul încerca să impună creștinismul în afara granițelor imperiului, așa cum este cazul păcii dintre romani și goți, din anul 332. imperiului, așa cum este cazul păcii dintre romani și goți, din anul 332. Eusebiu a irma că împăratul Constantin a fost stabilit de Dumnezeu Eusebiu a irma că împăratul Constantin a fost stabilit de Dumnezeu ca un episcop comun (κοινος επισκοπος) și îl prezintă șezând printre ca un episcop comun (κοινος επισκοπος) și îl prezintă șezând printre episcopii Bisericii, ca unul dintre eiepiscopii Bisericii, ca unul dintre ei1010. . „Constantin se manifestă «ca un „Constantin se manifestă «ca un episcop», dar nu întru totul, episcop», dar nu întru totul, spune părintele Adrian Gabor; spune părintele Adrian Gabor; nu are pute-nu are pute-rea de a hirotoni, nici de a săvârși Sfânta Jertfă, de altfel, nici măcar nu rea de a hirotoni, nici de a săvârși Sfânta Jertfă, de altfel, nici măcar nu este botezat! Este universal, căci arbitrează con lictele survenite între este botezat! Este universal, căci arbitrează con lictele survenite între episcopii diferitelor provincii“episcopii diferitelor provincii“1111.

Dacă dăm crezare celor expuse de Eusebiu de Cezareea, Constan-Dacă dăm crezare celor expuse de Eusebiu de Cezareea, Constan-tin cel Mare și-a atribuit acest titlu, declarându-se a i un tin cel Mare și-a atribuit acest titlu, declarându-se a i un episcop din episcop din afară. afară. Făcând referire la sensul acestei sintagme, Daniel de DeckerFăcând referire la sensul acestei sintagme, Daniel de Decker1212 considera că aceasta face referire la populațiile încă necreștine, ce îi considera că aceasta face referire la populațiile încă necreștine, ce îi fuseseră încredințate din puncfuseseră încredințate din punct de vedere religios, având misiunea de t de vedere religios, având misiunea de a le face cunoscută Evanghelia lui Hristos.a le face cunoscută Evanghelia lui Hristos.

9. O analiză riguroasă o realizează Emilian Popescu, 9. O analiză riguroasă o realizează Emilian Popescu, Studiu introductiv, Studiu introductiv, la Eusebiu la Eusebiu de Cezareea, de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, Viața lui Constantin cel Mare, p. 35-37.p. 35-37.

10. Pr. lect. dr. Adrian Gabor, 10. Pr. lect. dr. Adrian Gabor, Biserica și statul în primele patru secole, Biserica și statul în primele patru secole, Editura So-Editura So-phia, București, 2003, p. 177-178.phia, București, 2003, p. 177-178.

11. Idem, 11. Idem, Biserică și stat în timpul lui Teodosie cel Mare, Biserică și stat în timpul lui Teodosie cel Mare, Editura Bizantină, Bucu-Editura Bizantină, Bucu-rești, 2003, p. 39.rești, 2003, p. 39.

12.12. Daniel de Decker, Daniel de Decker, L’episcopat de l’empereur ConstantinL’episcopat de l’empereur Constantin, în „Byzantion“, 50, , în „Byzantion“, 50, 1980, p. 119. În privința diferitelor interpretări ale acestei expresii celebre a se vedea: 1980, p. 119. În privința diferitelor interpretări ale acestei expresii celebre a se vedea: E. C. Babut, E. C. Babut, Evêque du dehorsEvêque du dehors, în „Revue critique et de litterature“, 68, 1909, p. 263; , în „Revue critique et de litterature“, 68, 1909, p. 263; W. Seston, W. Seston, Constantine as a BishopConstantine as a Bishop, în „Journal of Roman Studies“, 37, 1947, p. 127-131; , în „Journal of Roman Studies“, 37, 1947, p. 127-131; Andrew Alföldi, Harold Mattingly, Andrew Alföldi, Harold Mattingly, The Conversion of Constantine and Pagan Rome, The Conversion of Constantine and Pagan Rome, Cla-Cla-rendon Press, Oxford, 1948, p. 34; Johannes Straub, rendon Press, Oxford, 1948, p. 34; Johannes Straub, Kaiser Konstantin als επισκοπος Kaiser Konstantin als επισκοπος των εκτοςτων εκτος, în „Studia Patristica“, 1, Berlin, 1957, p. 678-695; Idem, , în „Studia Patristica“, 1, Berlin, 1957, p. 678-695; Idem, Constantine as Constantine as koinos episcopos. Tradition and Innovation in the Representation of the First Christian koinos episcopos. Tradition and Innovation in the Representation of the First Christian Emperor’s MajestyEmperor’s Majesty, în „Dumbarton Oaks Papers“, 21, 1967, p. 35-55; Rafaele Farina, , în „Dumbarton Oaks Papers“, 21, 1967, p. 35-55; Rafaele Farina, L’impero e l’imperatore cristiano in Eusebio di Cesarea. La prima teologia politica del L’impero e l’imperatore cristiano in Eusebio di Cesarea. La prima teologia politica del cristianesimo, cristianesimo, Zürich, 1966 (Bibliotheca Theologica Salesiana, Fontes, 2), p. 312-319; Zürich, 1966 (Bibliotheca Theologica Salesiana, Fontes, 2), p. 312-319; Heinrich Kraft, Heinrich Kraft, Konstantin der Grosse, Konstantin der Grosse, Darmstadt, 1974, Wege der Forschung, Band Darmstadt, 1974, Wege der Forschung, Band CXXXI, p. 175-223, unde identi ică CXXXI, p. 175-223, unde identi ică „episcopul celor din afară“ „episcopul celor din afară“ cu cu „jandarmul Bisericii“; „jandarmul Bisericii“; E. Popescu, E. Popescu, Studiu introductiv, Studiu introductiv, p. 37-39 prezintă stadiul interpretărilor.p. 37-39 prezintă stadiul interpretărilor.


245245

În sprijinul opiniei În sprijinul opiniei lui Daniel de Decker este amintit și un pasaj din lui Daniel de Decker este amintit și un pasaj din Istoria ecleziastică, Istoria ecleziastică, a lui Socrate, care consideră indubitabil anul 332 a lui Socrate, care consideră indubitabil anul 332 ca iind începutul activității misionare libere de dincolo de Dunăre.ca iind începutul activității misionare libere de dincolo de Dunăre.1313 Ca un Ca un protector comun de pretutindeniprotector comun de pretutindeni1414, , împăratul se îngrijește până împăratul se îngrijește până și de creștinii a lați în Persia.și de creștinii a lați în Persia.1515 Astfel, el se considera drept un repre- Astfel, el se considera drept un repre-zentant legitim al lui Dumnezeu, întrucâtva în afara ierarhiei clericale, zentant legitim al lui Dumnezeu, întrucâtva în afara ierarhiei clericale, dar abilitat să intervină în problemele religioase.dar abilitat să intervină în problemele religioase.1616

Eusebiu a irmă că împăratul Constantin a fost rânduit de Dumne-Eusebiu a irmă că împăratul Constantin a fost rânduit de Dumne-zeu ca zeu ca „un episcop comun – κοινος επισκοπος“ „un episcop comun – κοινος επισκοπος“ și îl arată șezând între și îl arată șezând între Părinți Părinți „ca unul de-al lor“„ca unul de-al lor“1717. . Pentru Hugo Rahner, această expresie nu Pentru Hugo Rahner, această expresie nu înseamnă înseamnă „episcop pentru cei care sunt în afara Bisericii“, „episcop pentru cei care sunt în afara Bisericii“, ci trebuie în-ci trebuie în-țeleasă în sensul unei suveranități protectoare exercitate asupra Bise-țeleasă în sensul unei suveranități protectoare exercitate asupra Bise-ricii.ricii.1818 Constantin, în lunga sa scrisoare către răsăriteni, se consideră Constantin, în lunga sa scrisoare către răsăriteni, se consideră drept instrumentul divinității: drept instrumentul divinității: „O mare nelegiuire domnea peste oa-„O mare nelegiuire domnea peste oa-meni, statul era în pericol de pieire, trebuia găsit de urgență un remediu. meni, statul era în pericol de pieire, trebuia găsit de urgență un remediu. Astfel, Dumnezeu m-a chemat, spune Constantin, pe mine care, plecând Astfel, Dumnezeu m-a chemat, spune Constantin, pe mine care, plecând pe atunci de la marea Bretope atunci de la marea Bretonilor… am alunnilor… am alungat și risipit, cu ajutorul unei gat și risipit, cu ajutorul unei

13.13. Socrate, Socrate, Istoria bisericească, Istoria bisericească, I, 18, traducere de Iosif Gheorghian, Mitropolit I, 18, traducere de Iosif Gheorghian, Mitropolit Primat, București, 1899, c. VII. A se vedea și Emilian Popescu, Primat, București, 1899, c. VII. A se vedea și Emilian Popescu, Creștinismul în eparhia Creștinismul în eparhia Buzăului până în secolul al VII-leaBuzăului până în secolul al VII-lea, în „Spiritualitate și istorie la curbura Carpaților“, , în „Spiritualitate și istorie la curbura Carpaților“, tom I, Buzău, 1983, p. 264.tom I, Buzău, 1983, p. 264.

14.14. Eusebiu de Cezareea, Eusebiu de Cezareea, Viața fericitului împărat Constantin, Viața fericitului împărat Constantin, IV, 8, p. 163.IV, 8, p. 163.15. Asupra disputelor dintre Imperiul Roman de Răsărit și Imperiul persan a se 15. Asupra disputelor dintre Imperiul Roman de Răsărit și Imperiul persan a se

vedea: Timothy R. Grayson, vedea: Timothy R. Grayson, Persia and the late Roman Empire [284 – 651]. Balance Persia and the late Roman Empire [284 – 651]. Balance of Power and spheres of in luence stability in Asia Minor, of Power and spheres of in luence stability in Asia Minor, la hla http://timothygrayson.ttp://timothygrayson.com/PDFs/PersiaByzantium.pdf.pdfcom/PDFs/PersiaByzantium.pdf.pdf; Andreas Stratos, „Byzance et la Perse“, în ; Andreas Stratos, „Byzance et la Perse“, în Stu-Stu-dies in 7th-Century Byzantine Political History dies in 7th-Century Byzantine Political History (Reprinted from: (Reprinted from: Revue des Deux Mon-Revue des Deux Mon-des,des, April 1981, Paris) (London: April 1981, Paris) (London: Valorium ReprintsValorium Reprints, 1983, p. 33; Steven Runciman, , 1983, p. 33; Steven Runciman, Byzantine Civilisation, Byzantine Civilisation, Edward Arnold & Co., London, 1932, p. 158; J.B. Bury, Edward Arnold & Co., London, 1932, p. 158; J.B. Bury, A History A History of the Later Roman Empire From the Death of Theodosius I to the Death of Justinian of the Later Roman Empire From the Death of Theodosius I to the Death of Justinian (A.D. 395 to A.D. 565), (A.D. 395 to A.D. 565), MacMillan & Co., London, 1923; N. Baynes, MacMillan & Co., London, 1923; N. Baynes, The Successors of The Successors of JustinianJustinian, î, în „The Cambridge Medieval History“, volun „The Cambridge Medieval History“, volume II (The Rise of the Saracens me II (The Rise of the Saracens and the Foundation of the Western Empire), Cambridge University Press, Cambridge, and the Foundation of the Western Empire), Cambridge University Press, Cambridge, 1913, p. 292.1913, p. 292.

16.16. Daniel Rops, Daniel Rops, Histoire de l’Eglise du Christ. II. Les Apôtres et les Martyrs, Histoire de l’Eglise du Christ. II. Les Apôtres et les Martyrs, Paris, Paris, 1965, p. 365.1965, p. 365.

17.17. Eusebiu de Cezareea, Eusebiu de Cezareea, Viața fericitului împărat Constantin, Viața fericitului împărat Constantin, I, 44, p. 110.I, 44, p. 110.18.18. Cf. Hugo Rahner, Cf. Hugo Rahner, L’Eglise et l’Etat dans le christianisme primitif, L’Eglise et l’Etat dans le christianisme primitif, traducere din traducere din

limba germană de G. Zink, Paris, 1964, p. 155, nota 20.limba germană de G. Zink, Paris, 1964, p. 155, nota 20.


246246

puteri superioare, toată teroarea care domneputeri superioare, toată teroarea care domnea, astfel încât a, astfel încât neamul ome-neamul ome-nesc, luminat prin mijlocirea mea, să se reîntoanesc, luminat prin mijlocirea mea, să se reîntoarcă la slujirea legii prea-rcă la slujirea legii prea-s inte și, totodată, sub îndrumarea Atotputernicului, să se răspândească s inte și, totodată, sub îndrumarea Atotputernicului, să se răspândească preafericita credință“preafericita credință“1919.

Din toate acestea reiese nu numai interesul său pentru problema Din toate acestea reiese nu numai interesul său pentru problema religioasă creștină, ci și faptul că odată instaurată religioasă creștină, ci și faptul că odată instaurată „pax constantiniana“ „pax constantiniana“ pe baze creștine, aceasta trebuia să iințeze. pe baze creștine, aceasta trebuia să iințeze. „Pax romana“ „Pax romana“ a devenit a devenit în timpul lui Constantin cel Mare în timpul lui Constantin cel Mare „pax christiana“, „pax christiana“, bazată în special pe bazată în special pe unitatea credinței creștine și pe efectele ei în viața imperiului. Grija unitatea credinței creștine și pe efectele ei în viața imperiului. Grija împăratului pentru promovarea păcii interne este motivată și de fap-împăratului pentru promovarea păcii interne este motivată și de fap-tul că numai prin intermediul păcii, prosperității și al bunei înțelegeri, tul că numai prin intermediul păcii, prosperității și al bunei înțelegeri, imperiul putea să ducă mai departe misiunea sa în istorie. Purtând și imperiul putea să ducă mai departe misiunea sa în istorie. Purtând și titlul de titlul de „defensor pacis“, „defensor pacis“, împăratul avea întreaga răspundere pentru împăratul avea întreaga răspundere pentru securitatea supușilor săi.securitatea supușilor săi.2020

2. Relația simfonică 2. Relația simfonică dintre Stat și Biserică în Bizanțdintre Stat și Biserică în Bizanț

Într-o analiză riguroasă asupra relației temporalului cu spiritua-Într-o analiză riguroasă asupra relației temporalului cu spiritua-lul, a ecleziasticului cu secularul, trebuie pornit întotdeauna de la im-lul, a ecleziasticului cu secularul, trebuie pornit întotdeauna de la im-portanța iecărei sfere în viața omului. Vom constata faptul că precum portanța iecărei sfere în viața omului. Vom constata faptul că precum trupul și su letul se a lă într-o unitate armonică, compunând persoana trupul și su letul se a lă într-o unitate armonică, compunând persoana umană, tot astfel și temporalul și secularul, în concepția bizantină, se umană, tot astfel și temporalul și secularul, în concepția bizantină, se a lă într-o a lă într-o „simfonie“ „simfonie“ deosebită.deosebită.2121 „Simfonia bizantină“ „Simfonia bizantină“ consideră Bise-consideră Bise-rica și Statul rica și Statul „unite fără separare și fără confuzie“, „unite fără separare și fără confuzie“, precum divinul și precum divinul și umanul în Hristos, potrivit dogmei Sinodului de la Calcedon (451).umanul în Hristos, potrivit dogmei Sinodului de la Calcedon (451).2222 Căci în momentul în care una dintre aceste două sfere va prima, cea-Căci în momentul în care una dintre aceste două sfere va prima, cea-laltă va i lăsată deoparte. laltă va i lăsată deoparte. „Cât privește Bizanțul, această armonie nu a „Cât privește Bizanțul, această armonie nu a

19.19. Eusebiu de Cezareea, Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, Viața lui Constantin cel Mare, II, 24-42; II, 28, II, 24-42; II, 28, p. 103-109.p. 103-109.

20. Stelian Brezeanu, 20. Stelian Brezeanu, Istoria Imperiului bizantin, Istoria Imperiului bizantin, Editura Meronia, București, Editura Meronia, București, 2007, p. 41.2007, p. 41.

21. ÎPS prof. dr. Nifon Mihăiță, Arhiepiscopul Târgoviștei, 21. ÎPS prof. dr. Nifon Mihăiță, Arhiepiscopul Târgoviștei, Misiologia creștină, Misiologia creștină, Edi-Edi-tura ASA, București, 2006, p. 12.tura ASA, București, 2006, p. 12.

22. Tatiana Petrache, 22. Tatiana Petrache, Prefață, Prefață, la Jean-Claude Eslin, la Jean-Claude Eslin, Dumnezeu și puterea. Teologie Dumnezeu și puterea. Teologie și politică în Occident, și politică în Occident, traducere de Tatiana Petrache și Irina Floare, Editura Anastasia, traducere de Tatiana Petrache și Irina Floare, Editura Anastasia, București, 2001, p. 11-12.București, 2001, p. 11-12.


247247

ieșit niciodată din termeni juridici preciși: avem de-a facieșit niciodată din termeni juridici preciși: avem de-a face mai curând e mai curând cu o concepție mcu o concepție mentală, decât cu un entală, decât cu un sistem sistem de guvernare, care a permis de guvernare, care a permis unor împărați să acționeze arbitrar, dar care nu au supus Biserica sta-unor împărați să acționeze arbitrar, dar care nu au supus Biserica sta-tului“, tului“, spune John Meyendorff.spune John Meyendorff.2323

Spre deosebire de concepția bizantină, în teologia romano-catoli-Spre deosebire de concepția bizantină, în teologia romano-catoli-că a primat și va prima spiritualul, în timp ce teologia protestantă va că a primat și va prima spiritualul, în timp ce teologia protestantă va insista asupra separării dramatice a celor două sfere. Fiecare dintre insista asupra separării dramatice a celor două sfere. Fiecare dintre aceste concepții va prezenta bene icii și de iciențe totodată, căci tot aceste concepții va prezenta bene icii și de iciențe totodată, căci tot ceea ce este omenesc, creat prin străduința omului, va urma calapodul ceea ce este omenesc, creat prin străduința omului, va urma calapodul creatorului său, cu avantajele și dezavantajele acestuia. Din momentul creatorului său, cu avantajele și dezavantajele acestuia. Din momentul în care Constantin se va implica în constituirea păcii romane cu ajuto-în care Constantin se va implica în constituirea păcii romane cu ajuto-rul credinței creștine, din momentul în care creștinismul primește tot rul credinței creștine, din momentul în care creștinismul primește tot sprijinul împăratului, în Răsărit se va observa și o implicare a acestuia sprijinul împăratului, în Răsărit se va observa și o implicare a acestuia în viața Bisericii. Astfel, unii dintre împărați au abuzat de in luența lor în viața Bisericii. Astfel, unii dintre împărați au abuzat de in luența lor în sânul Bisericii, căutând să imprime acesteia cursul dorit de ei, ui-în sânul Bisericii, căutând să imprime acesteia cursul dorit de ei, ui-tând că ea este tând că ea este „mireasa lui Hristos“„mireasa lui Hristos“2424.

În opinia unor istorici, departe de a i o În opinia unor istorici, departe de a i o simfonie, simfonie, conlucrarea dintre conlucrarea dintre imperiu și Biserică s-a lovit încă de la început de di icultăți dintre cele imperiu și Biserică s-a lovit încă de la început de di icultăți dintre cele mai mari. Motivul principal al acestor di icultăți își are originea în întâl-mai mari. Motivul principal al acestor di icultăți își are originea în întâl-nirea dintre învățătura creștină, pe de o parte, și tradiția clasică pe care nirea dintre învățătura creștină, pe de o parte, și tradiția clasică pe care o moștenea împăratul, pe de alta. Pentru un păgân, distincția dintre reli-o moștenea împăratul, pe de alta. Pentru un păgân, distincția dintre reli-gie și politică nu avea niciun înțeles. Ceremoniile religioase erau atât de gie și politică nu avea niciun înțeles. Ceremoniile religioase erau atât de strâns legate de serviciul și de loialitatea față de imperiu, încât un păgân strâns legate de serviciul și de loialitatea față de imperiu, încât un păgân obișnuit n-ar i putut înțelege sfatul Mântuitorului prin care se dorea obișnuit n-ar i putut înțelege sfatul Mântuitorului prin care se dorea delimitarea clară a sferelor: cea religioasă și cea politică. Din punct de delimitarea clară a sferelor: cea religioasă și cea politică. Din punct de vedere politic și nu numai, religia și politica erau inseparabile istoric.vedere politic și nu numai, religia și politica erau inseparabile istoric.2525

Expresia cea mai evidentă a acestei identităExpresia cea mai evidentă a acestei identități între religie și poli-ți între religie și poli-tică era cultul împăratului. Inițiat cu mai bine de trei secole în urmă tică era cultul împăratului. Inițiat cu mai bine de trei secole în urmă

23. John Meyendorff, 23. John Meyendorff, The Orthodox Church. Its past and Its Role in the World Today, The Orthodox Church. Its past and Its Role in the World Today, with selected revisions by Nicholas Lossky, the fourth revised edition, St. Vladimir’s with selected revisions by Nicholas Lossky, the fourth revised edition, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 1996, p. 18.Seminary Press, Crestwood, New York, 1996, p. 18.

24. A se vedea articolul referitor la acest aspect magistrand Lucian I. Gafton, 24. A se vedea articolul referitor la acest aspect magistrand Lucian I. Gafton, Acte Acte de violență și abuz ale împăraților bizantini față de Patriarhii de Constantinopolde violență și abuz ale împăraților bizantini față de Patriarhii de Constantinopol, în , în „Studii teologice“, VIII (1956), nr. 7-8, p. 455-469.„Studii teologice“, VIII (1956), nr. 7-8, p. 455-469.

25. A se vedea Charles Matson Odahl, 25. A se vedea Charles Matson Odahl, Constantin și imperiul creștin, Constantin și imperiul creștin, traducere de traducere de Mihaela Pop, Editura All, București, 2006.Mihaela Pop, Editura All, București, 2006.


248248

prin apoteozarea lui Cezar, cultul imperial asigura unitatea imperiului prin apoteozarea lui Cezar, cultul imperial asigura unitatea imperiului și constituia una dintre cele mai bogate surse de sprijin popular. Când și constituia una dintre cele mai bogate surse de sprijin popular. Când însuși împăratul a devenit creștin, această moștenire păgână a trebuit însuși împăratul a devenit creștin, această moștenire păgână a trebuit să ie reevaluată. Nici Constantin, nici urmașii săi n-au putut să renun-să ie reevaluată. Nici Constantin, nici urmașii săi n-au putut să renun-țe prea ușor la această prerogativă ce le aducea sprijinul poporului, țe prea ușor la această prerogativă ce le aducea sprijinul poporului, însă nici n-au dorit să se reprezinte ca dumnezei, așa cum făcuseră însă nici n-au dorit să se reprezinte ca dumnezei, așa cum făcuseră înaintașii lor. Acest înaintașii lor. Acest „con lict de interese“ „con lict de interese“ este, de fapt, schimbarea pe este, de fapt, schimbarea pe care o aducea Mântuitorul.care o aducea Mântuitorul.

3. Cezaropapism și papocezarism3. Cezaropapism și papocezarismÎmpăratul roman, odată cu convertirea la creștinism, primește Împăratul roman, odată cu convertirea la creștinism, primește

prerogative în sânul Bisericii. El va deveni protectorul și sprijinitorul prerogative în sânul Bisericii. El va deveni protectorul și sprijinitorul acesteia, precum și cel care convoacă sinoadele ecumenice, menite a acesteia, precum și cel care convoacă sinoadele ecumenice, menite a rezolva problemele doctrinare. Referitor la problemele religioase ce rezolva problemele doctrinare. Referitor la problemele religioase ce vor apărea în viața Imperiului Roman, istoricul francez Henri-Irénée vor apărea în viața Imperiului Roman, istoricul francez Henri-Irénée Marrou spune: Marrou spune: „Problemele religioase dețin prea mult loc în preocupă-„Problemele religioase dețin prea mult loc în preocupă-rile supușilor săi, în viața lor cotidiană, pentru ca o politică de separație rile supușilor săi, în viața lor cotidiană, pentru ca o politică de separație între Biserică și Stat, în manieră modernă, să poată i măcar concepută între Biserică și Stat, în manieră modernă, să poată i măcar concepută în acea vreme: între cele două există așadar o întrepătrundere intimă, în acea vreme: între cele două există așadar o întrepătrundere intimă, ba chiar vom vedea că unii clerici interesați de aceasta, vor i ei cei din-ba chiar vom vedea că unii clerici interesați de aceasta, vor i ei cei din-tâi care să reclame intervenția împăratului și a serviciilor sale în neîn-tâi care să reclame intervenția împăratului și a serviciilor sale în neîn-țelegerile lor religioase“țelegerile lor religioase“2626.

Prin autoritatea exercitată în sânul Imperiului Roman, împăratul Prin autoritatea exercitată în sânul Imperiului Roman, împăratul întruchipează toată puterea imperială ca imagine pământească a mo-întruchipează toată puterea imperială ca imagine pământească a mo-narhiei divine. Manifestare vizibilă a lui Dumnezeu pe pământ, verita-narhiei divine. Manifestare vizibilă a lui Dumnezeu pe pământ, verita-bilă teofanie, bilă teofanie, „preapiosul împărat“, „preaiubitul lui Dumnezeu“, „preapiosul împărat“, „preaiubitul lui Dumnezeu“, se sim-se sim-te responsabil înaintea Acestuia și pentru mântuirea supușilor săi, nu te responsabil înaintea Acestuia și pentru mântuirea supușilor săi, nu doar pentru bunăstarea lor în lumea temporală; totodată el se simte doar pentru bunăstarea lor în lumea temporală; totodată el se simte chemat să îndrume neamul omenesc către adevărata religie, pe care o chemat să îndrume neamul omenesc către adevărata religie, pe care o proclamă și o învață. proclamă și o învață. „Deși el nu determină singur formele de credință, „Deși el nu determină singur formele de credință, totuși amestecul său, începând chiar de la Constantin cel Mare, în sinoa-totuși amestecul său, începând chiar de la Constantin cel Mare, în sinoa-de, stând la un loc cu episcopii și discutând la fel cu ei, este foarte însem-de, stând la un loc cu episcopii și discutând la fel cu ei, este foarte însem-nat. Amestecul statului în sinoadele veacului IV va determina chiar linia nat. Amestecul statului în sinoadele veacului IV va determina chiar linia

26. Henri-Irénée Marrou, 26. Henri-Irénée Marrou, Biserica în antichitatea târzie 303-604, Biserica în antichitatea târzie 303-604, traducere Roxa-traducere Roxa-na Mareș, Editura Teora, București, 1999, p. 32.na Mareș, Editura Teora, București, 1999, p. 32.


249249

raporturilor ulterioare dintre puterea spirituală și cea lumească. Toți raporturilor ulterioare dintre puterea spirituală și cea lumească. Toți împărații următori vor urma și vor întări acest principiu al amestecului împărații următori vor urma și vor întări acest principiu al amestecului imperial în Biserică, depășind, desigur, ceea ce însemna el în mintea lui imperial în Biserică, depășind, desigur, ceea ce însemna el în mintea lui Constantin cel Mare“, Constantin cel Mare“, spune teologul Lucian Gafton.spune teologul Lucian Gafton.2727

Teologii de la curtea împăratului îi atribuie acestuia puteri spori-Teologii de la curtea împăratului îi atribuie acestuia puteri spori-te – puterea episcopală extinsă asupra întregului imperiute – puterea episcopală extinsă asupra întregului imperiu2828. Cu toate . Cu toate acestea, împăratul creștin din secolul IV are o concepție mult mai largă acestea, împăratul creștin din secolul IV are o concepție mult mai largă în ceea ce privește datoria sa față de Biserică decât aceea a în ceea ce privește datoria sa față de Biserică decât aceea a „brațului „brațului secular“, secular“, în înțelesul pe care îl va da acestei expresii Evul Mediu occi-în înțelesul pe care îl va da acestei expresii Evul Mediu occi-dental. Împăratul creștin se închipuie pe sine, cum este și iresc, drept dental. Împăratul creștin se închipuie pe sine, cum este și iresc, drept căpetenia poporului creștin: un nou Moise, un nou David, în fruntea căpetenia poporului creștin: un nou Moise, un nou David, în fruntea adevăratului Israel, acela al Noului Legământ.adevăratului Israel, acela al Noului Legământ.2929

În viziunea profesorului Teodor M. Popescu, Constantin cel Mare ia În viziunea profesorului Teodor M. Popescu, Constantin cel Mare ia proporțiile unei iguri unice, este proporțiile unei iguri unice, este „Augustul etern“, „unus Augustus vic-„Augustul etern“, „unus Augustus vic-toriosissimus per omnia prosperatus“, toriosissimus per omnia prosperatus“, imaculat ca om, sfânt ca și creș-imaculat ca om, sfânt ca și creș-tin, propriu întru totul a i favoritul lui Dumnezeu, un tin, propriu întru totul a i favoritul lui Dumnezeu, un „chemat“ „chemat“ de la El, de la El, nu de la oameni, un instrument plin de har în serviciul planului divin, nu de la oameni, un instrument plin de har în serviciul planului divin, sau, cum spunea istoricul Sozomen: sau, cum spunea istoricul Sozomen: „Făcea totul cu Dumnezeu“„Făcea totul cu Dumnezeu“3030.

Eusebiu de Cezareea l-a comparat pe Constantin cel Mare cu Moi-Eusebiu de Cezareea l-a comparat pe Constantin cel Mare cu Moi-se, pornind de la faptul că, atât Constantin, cât și Moise, au fost crescuți se, pornind de la faptul că, atât Constantin, cât și Moise, au fost crescuți într-o casă care era ostilă religiilor lor și au ajuns la vârsta bărbăției într-o casă care era ostilă religiilor lor și au ajuns la vârsta bărbăției și în cele din urmă i-au învins pe dușmanii lor.și în cele din urmă i-au învins pe dușmanii lor.3131 Eusebiu a observat că Eusebiu a observat că cei doi bărbați și-au distrus dușmanii înecându-i.cei doi bărbați și-au distrus dușmanii înecându-i.3232 Desigur, în cazul Desigur, în cazul lui Constantin, triumful nu a fost destul de dramatic ca cel de la Marea lui Constantin, triumful nu a fost destul de dramatic ca cel de la Marea Roșie. În bătălia de la podul Milvius, Maxențiu s-a înecat, căzând în râu Roșie. În bătălia de la podul Milvius, Maxențiu s-a înecat, căzând în râu și neputând înota din cauza greutși neputând înota din cauza greutății armurii sale.ății armurii sale.3333

Această tendință a puterii imperiale de Această tendință a puterii imperiale de a se implica tot mai mult în a se implica tot mai mult în rezolvarea con lictelor bisericești, pe de-o parte, și chiar în conduce-rezolvarea con lictelor bisericești, pe de-o parte, și chiar în conduce-

27. Magistrand Lucian I. Gafton, 27. Magistrand Lucian I. Gafton, op, cit., op, cit., p. 455.p. 455.28. Acesta este însă numai glasul panegiristului.28. Acesta este însă numai glasul panegiristului.29. Henri-Irénée Marrou, 29. Henri-Irénée Marrou, Biserica în antichitatea târzie, Biserica în antichitatea târzie, p. 32-33.p. 32-33.30. A se vedea Teodor M. Popescu, 30. A se vedea Teodor M. Popescu, Divin și uman la vechii istorici bisericești, Divin și uman la vechii istorici bisericești, Tipo-Tipo-

gra ia Cărților Bisericești, București, 1924, p. 108.gra ia Cărților Bisericești, București, 1924, p. 108.31. Eusebiu de Cezareea, 31. Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, Viața lui Constantin cel Mare, I, 20, p. 73.I, 20, p. 73.32. 32. Ibidem, Ibidem, I, 38, p. 80-81.I, 38, p. 80-81.33. Edward Gibbon, 33. Edward Gibbon, Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman, Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman, vol. II, tra-vol. II, tra-

ducere de Dan Hurmuzescu, Editura Minerva, București, 1976, p. 365.ducere de Dan Hurmuzescu, Editura Minerva, București, 1976, p. 365.


250250

rea Bisericii creștine, pe de altă parterea Bisericii creștine, pe de altă parte, a constituit baza grevării ideii , a constituit baza grevării ideii cezaropapiste, așa cum este prezentată de unii istorici. Cezaropapis-cezaropapiste, așa cum este prezentată de unii istorici. Cezaropapis-mul este acea relație a Bisericii cu Statul în care Biserica este de ini-mul este acea relație a Bisericii cu Statul în care Biserica este de ini-tă de Stat. tă de Stat. „Nu este o doctrină, ci o tendință istorică; nu este o erezie, „Nu este o doctrină, ci o tendință istorică; nu este o erezie, ci mama ereziilor“ci mama ereziilor“3434, , spune Cyril Toumanoff. Același autor precizea-spune Cyril Toumanoff. Același autor precizea-ză trei faze în acest proces. Prima fază este reprezentată de încerca-ză trei faze în acest proces. Prima fază este reprezentată de încerca-rea de a anula linia armonioasă delimitativă dintre cele două puteri; rea de a anula linia armonioasă delimitativă dintre cele două puteri; atunci când acest lucru este realizat, superioritatea spiritualului este atunci când acest lucru este realizat, superioritatea spiritualului este negată și este pretinsă egalitatea dintre Stat și Biserică. Odată ce toa-negată și este pretinsă egalitatea dintre Stat și Biserică. Odată ce toa-te acestea sunt admise, începe cea de-a doua fază care promovează te acestea sunt admise, începe cea de-a doua fază care promovează subjugarea spiritualului de către puterea seculară. Cea de-a treia fază subjugarea spiritualului de către puterea seculară. Cea de-a treia fază este constituită din preluarea de către Cezar a lucrurilor ce sunt ale este constituită din preluarea de către Cezar a lucrurilor ce sunt ale lui Dumnezeu.lui Dumnezeu.3535

Bizanțul apare Occidentului ca tărâmul dominat de cezaropapism; Bizanțul apare Occidentului ca tărâmul dominat de cezaropapism; aici imixtiunea împăratului în treburile Bisericii este privită ca iind aici imixtiunea împăratului în treburile Bisericii este privită ca iind o normalitate. Referitor la rădăcinile acestui lucru, bizantinologul o normalitate. Referitor la rădăcinile acestui lucru, bizantinologul Charles Diehl spune: Charles Diehl spune: „Constantin, din ziua în care făcuse din creștinism „Constantin, din ziua în care făcuse din creștinism o religie de stat, avusese grijă să dea guvernării imperiale dreptul de a o religie de stat, avusese grijă să dea guvernării imperiale dreptul de a interveni în toate problemele ecleziastice și îi asigurase mijlocul de a gu-interveni în toate problemele ecleziastice și îi asigurase mijlocul de a gu-verna în mod despotic Biserica, în ceea ce privește lucrurile, cât și în ceea verna în mod despotic Biserica, în ceea ce privește lucrurile, cât și în ceea ce privește persoanele“ce privește persoanele“3636. . De acest cezaropapism, ce este atribuit Ră-De acest cezaropapism, ce este atribuit Ră-săritului, nu a scăpat Occidentul în anumite perioade ale istoriei sale: săritului, nu a scăpat Occidentul în anumite perioade ale istoriei sale: cezaropapismul eșuat, precum cel din galicalism, și cezaropapismul cezaropapismul eșuat, precum cel din galicalism, și cezaropapismul triumfalist în anglicanism.triumfalist în anglicanism.3737

Ideologia cezaropapismului bizantin, așa cum este prezentată de Ideologia cezaropapismului bizantin, așa cum este prezentată de unii autori, are la bază trei elemente: statul roman, Biserica bizantină unii autori, are la bază trei elemente: statul roman, Biserica bizantină și naționalismul grec. În epoca convertirii împăratului Constantin cel și naționalismul grec. În epoca convertirii împăratului Constantin cel Mare, Imperiul Roman purta încă greutatea moștenirii sale păgâne. Mare, Imperiul Roman purta încă greutatea moștenirii sale păgâne. Ideea cezaropapismului, susținută mai ales de unii teologi germaniIdeea cezaropapismului, susținută mai ales de unii teologi germani3838, ,

34. Cyril Toumanoff, 34. Cyril Toumanoff, Caesaropapism in Byzantium and RussiaCaesaropapism in Byzantium and Russia, în „Theological Stu-, în „Theological Stu-dies“, VII (1946), p. 214.dies“, VII (1946), p. 214.

35. 35. Ibidem.Ibidem.36. Charles Diehl, 36. Charles Diehl, Figuri bizantine, Figuri bizantine, vol. I, traducere de Ileana Zara, Editura pentru vol. I, traducere de Ileana Zara, Editura pentru

literatură, București, 1969, p. 56.literatură, București, 1969, p. 56.37. Cyril Toumanoff, 37. Cyril Toumanoff, op. cit. op. cit. p. 214.p. 214.38. Asupra faptului că teologia politică a lui Eusebiu de Cezareea este în ansam-38. Asupra faptului că teologia politică a lui Eusebiu de Cezareea este în ansam-

blul ei exagerată, sunt de părere majoritatea istoricilor. A se vedea o analiză perti-blul ei exagerată, sunt de părere majoritatea istoricilor. A se vedea o analiză perti-


251251

implică implică „punerea într„punerea între paranteze a ambivalenței a irmațiilor biblice re-e paranteze a ambivalenței a irmațiilor biblice re-feritoare la relația dintre lumea spirituală și puterea lumii acesteia. Ba-feritoare la relația dintre lumea spirituală și puterea lumii acesteia. Ba-zele biblice ale teologiei politice a Bizanțului sunt în general cunoscute, zele biblice ale teologiei politice a Bizanțului sunt în general cunoscute, deoarece din ele se revendică orice teorie creștină asupra relației dintre deoarece din ele se revendică orice teorie creștină asupra relației dintre puterea seculară și cea spirituală“puterea seculară și cea spirituală“3939.

Speci ic bizantină rămâne interpretarea textelor biblice, citirea Speci ic bizantină rămâne interpretarea textelor biblice, citirea acestora în context. Astfel, cuvântul Mântuitorului din Predica de pe acestora în context. Astfel, cuvântul Mântuitorului din Predica de pe Munte, potrivit căruia, Munte, potrivit căruia, „nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamo-„nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamo-na“ na“ (Matei 6, 24), se completează cu precizarea: (Matei 6, 24), se completează cu precizarea: „Dați-i dar cezarului „Dați-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dum-cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dum-nezeu“ nezeu“ (Matei 22, 21). Teologia politică a Bizanțului, formulată pe (Matei 22, 21). Teologia politică a Bizanțului, formulată pe aceste fundamente biblice și îmbogățită de experiența unui mile-aceste fundamente biblice și îmbogățită de experiența unui mile-niu de lucrare a Bisericii, se caracterizează printr-un enorm simț al niu de lucrare a Bisericii, se caracterizează printr-un enorm simț al dreptei-credințe. Statul și Biserica nu sunt concepute ca două puteri dreptei-credințe. Statul și Biserica nu sunt concepute ca două puteri concurente. Așa cum spune Eusebiu de Cezareea, puterea statului concurente. Așa cum spune Eusebiu de Cezareea, puterea statului este cea este cea din afară, din afară, în vreme ce autoritatea bisericească este una cu în vreme ce autoritatea bisericească este una cu rezonanță interioară.rezonanță interioară.

Încă din vremurile Romei păgâne, împăratul avea rang de preot Încă din vremurile Romei păgâne, împăratul avea rang de preot suprem – suprem – pontifex maximus. pontifex maximus. În Bizanțul ortodox, basileul era cinstit În Bizanțul ortodox, basileul era cinstit ca ca defensor defensor sau εκδικος (apărător, curator) al Bisericii, purta titlul sau εκδικος (apărător, curator) al Bisericii, purta titlul αγιος αγιος „sfânt“, „sfânt“, putea participa la serviciul divin, la fel ca slujitorii Bi-putea participa la serviciul divin, la fel ca slujitorii Bi-sericii, avea dreptul să intre în altar. El convoca sinoadele ecumenice sericii, avea dreptul să intre în altar. El convoca sinoadele ecumenice pentru lămurirea disputelor teologice; conform voinței împăratului, pentru lămurirea disputelor teologice; conform voinței împăratului, dintre candidații propuși de sinodul episcopilor (trei, de regulă) era dintre candidații propuși de sinodul episcopilor (trei, de regulă) era ales patriarhul Constantinopolului.ales patriarhul Constantinopolului.4040 Pe marginea acestor consideren- Pe marginea acestor consideren-te, Maciej Bielawski spune: te, Maciej Bielawski spune: „Bizanțul era orientat spre teocrație. Ne-am „Bizanțul era orientat spre teocrație. Ne-am putea imagina Bizanțul ca un con în vârful căruia intră lumina, pentru putea imagina Bizanțul ca un con în vârful căruia intră lumina, pentru a lumina apoi întregul interior. Împăratul bizantin era acest vârf, iar a lumina apoi întregul interior. Împăratul bizantin era acest vârf, iar lumina care cobora de la el era considerată divină. Tot ceealumina care cobora de la el era considerată divină. Tot ceea ce se desfă- ce se desfă-

nentă la Hans-Georg Beck, nentă la Hans-Georg Beck, Das byzantinische Jahrtausend, Das byzantinische Jahrtausend, 2, Au lage, cap. II: 2, Au lage, cap. II: Staat Staat und Verfassung und Verfassung și cap. III: și cap. III: Politische Orthodoxie, Politische Orthodoxie, Verlag C. H. Bek, München, 1994, Verlag C. H. Bek, München, 1994, p. 95 ș. u.p. 95 ș. u.

39. Radu Preda, 39. Radu Preda, Biserica în stat. Șansele și limitele unei dezbateriBiserica în stat. Șansele și limitele unei dezbateri, în vol. „Gândirea , în vol. „Gândirea socială a Bisericii“, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 367.socială a Bisericii“, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 367.

40. S. B. Dașkov, 40. S. B. Dașkov, Dicționar de împărați bizantini, Dicționar de împărați bizantini, traducere de Viorica și Dorin traducere de Viorica și Dorin Onofrei, Editura Enciclopedică, București, 1999, p. 23-24.Onofrei, Editura Enciclopedică, București, 1999, p. 23-24.


252252

șura în Imperiu, într-un anumit fel, depindșura în Imperiu, într-un anumit fel, depindea de împărat și își menținea ea de împărat și își menținea o anumită relație cu el…“o anumită relație cu el…“4141.

În timpul împăratului Justinian (527-565), formula conducerii În timpul împăratului Justinian (527-565), formula conducerii sale era: sale era: „un stat, o lege, o Biserică“„un stat, o lege, o Biserică“4242. . În tot timpul domniei sale, el În tot timpul domniei sale, el s-a implicat în clari icarea problemelor Bisericii și în paci icarea sa, s-a implicat în clari icarea problemelor Bisericii și în paci icarea sa, considerând acest lucru ca iind cât se poate de iresc. În Novela a VI-a considerând acest lucru ca iind cât se poate de iresc. În Novela a VI-a din 16 martie 535 se spunea: din 16 martie 535 se spunea: „Cele mai mari daruri pe care Dumnezeu „Cele mai mari daruri pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor au fost preoția și imperiul; preoția privește lucrurile le-a dat oamenilor au fost preoția și imperiul; preoția privește lucrurile divine, iar imperiul hotărăște asupra celor muritoare“divine, iar imperiul hotărăște asupra celor muritoare“4343.

Unii împărați bizantini au considerat a i dreptul lor nu numai să Unii împărați bizantini au considerat a i dreptul lor nu numai să scrie adevărate tratate de teologie prin care să justi ice ideile teologice scrie adevărate tratate de teologie prin care să justi ice ideile teologice puse în circulație, ci și să formuleze dogme și să le impună la nivelul puse în circulație, ci și să formuleze dogme și să le impună la nivelul întregii Biserici. Menționăm aici cazul împăraților iconoclaști, care au întregii Biserici. Menționăm aici cazul împăraților iconoclaști, care au dorit să impună erezia lor în întreg Imperiul Bizantin.dorit să impună erezia lor în întreg Imperiul Bizantin.

Ca și imperiul, puterea imperială este considerată de origine sa-Ca și imperiul, puterea imperială este considerată de origine sa-cră, iar persoana care o exercită, împăratul, era alesul divinității, fapt cră, iar persoana care o exercită, împăratul, era alesul divinității, fapt care-l situează deasupra oamenilor și egalul apostolilor. care-l situează deasupra oamenilor și egalul apostolilor. „Împăratul „Împăratul bizantin era privit ca alesul lui Dumnezeu, ca o re lecție pământească bizantin era privit ca alesul lui Dumnezeu, ca o re lecție pământească a puterii bisericești a lui Hristos…“a puterii bisericești a lui Hristos…“4444. . Comandant militar și judecător Comandant militar și judecător suprem, unic legislator și apărător al Bisericii și al credinței ortodoxe, suprem, unic legislator și apărător al Bisericii și al credinței ortodoxe, împăratul, în teorie, are putere universală și absolută. Realitatea a do-împăratul, în teorie, are putere universală și absolută. Realitatea a do-vedit de multe ori contrariul.vedit de multe ori contrariul.4545

Împotriva tendinței de subordonare a Bisericii creștine de către Împotriva tendinței de subordonare a Bisericii creștine de către puterea imperială au luat atitudine mai mulți reprezentanți ai cleru-puterea imperială au luat atitudine mai mulți reprezentanți ai cleru-lui bisericesc. Astfel, lui bisericesc. Astfel, „puterea sacerdotală „puterea sacerdotală – susține Sfântul Ioan Gură – susține Sfântul Ioan Gură de Aur –de Aur – depășește ca valoare puterea civilă tot atât cât cerul depă- depășește ca valoare puterea civilă tot atât cât cerul depă-șește pământul, ba chiar mai mult“șește pământul, ba chiar mai mult“4646. . Teologul rus Serghei BTeologul rus Serghei Bulgakov ulgakov

41. Maciej Bielawski, 41. Maciej Bielawski, Monahismul bizantin, Monahismul bizantin, traducere de Andrei Mărcuș, Editura traducere de Andrei Mărcuș, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2007, p. 8.Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2007, p. 8.

42. Asupra ideii teocratice a lui Justinian, a se vedea A. Schmemann, 42. Asupra ideii teocratice a lui Justinian, a se vedea A. Schmemann, Byzantine Byzantine Theocracy and the Orthodox ChurchTheocracy and the Orthodox Church, în „St. Vladimir’s Seminary Quarterly“, vol. I, 1953, , în „St. Vladimir’s Seminary Quarterly“, vol. I, 1953, nr. 2.nr. 2.

43. A se vedea la John Meyendorff, 43. A se vedea la John Meyendorff, The Orthodox Church..., The Orthodox Church..., p. 18.p. 18.44. 44. Ibidem, Ibidem, p. 19.p. 19.45. Stelian Brezeanu, 45. Stelian Brezeanu, op. cit., op. cit., p. 19.p. 19.46. Cf. Jean Chrysostome, 46. Cf. Jean Chrysostome, Despre preoție, Despre preoție, în în P.G.P.G. 48, 3, 4-6, col. 642B. 48, 3, 4-6, col. 642B.


253253

(1871-1944) a irmă că Biserica din Bizanț nu a acceptat niciodată (1871-1944) a irmă că Biserica din Bizanț nu a acceptat niciodată cezaropapismul, care constituie un abuz în relațiile cezaropapismul, care constituie un abuz în relațiile „simfonice“ „simfonice“ dintre dintre Biserică și StatBiserică și Stat4747. John Meyendorff, pornind de la următoarele două . John Meyendorff, pornind de la următoarele două aspecte ale realității bizantine, susține ideea că în Bizanț nu a existat aspecte ale realității bizantine, susține ideea că în Bizanț nu a existat cezaropapism. Aceste două aspecte sunt: 1. creștinismul bizantin nu a cezaropapism. Aceste două aspecte sunt: 1. creștinismul bizantin nu a acceptat niciodată ideea că împăratul este autoritatea absolută în ma-acceptat niciodată ideea că împăratul este autoritatea absolută în ma-terie de credință sau morală;terie de credință sau morală;4848 2. societatea a evitat cezaropapismul 2. societatea a evitat cezaropapismul nu prin opunerea preoției ca altă autoritate împăraților bizantini, ci nu prin opunerea preoției ca altă autoritate împăraților bizantini, ci prin referirea la toate autoritățile ce vin de la Dumnezeu.prin referirea la toate autoritățile ce vin de la Dumnezeu.4949

După împăratul bizantin, cea mai importantă poziție din imperiu După împăratul bizantin, cea mai importantă poziție din imperiu era ocupată de patriarhul de Constantinopol. Acesta, prin prisma in-era ocupată de patriarhul de Constantinopol. Acesta, prin prisma in-luenței exercitate în mijlocul poporului, ajungea de multe ori să ie luenței exercitate în mijlocul poporului, ajungea de multe ori să ie

temut de împărat. Oricât de sus era împăratul, la Constantinopol tro-temut de împărat. Oricât de sus era împăratul, la Constantinopol tro-nul era foarte fragil și adesea împărații se schimbau violent prin di-nul era foarte fragil și adesea împărații se schimbau violent prin di-verse revolte, rivalii și doritorii de tron iind numeroși.verse revolte, rivalii și doritorii de tron iind numeroși.5050 „Patriarhul „Patriarhul din Constantinopol era un personaj foarte puternic de care trebuia să se din Constantinopol era un personaj foarte puternic de care trebuia să se țină seamă, țină seamă, spune Charles Diehl. spune Charles Diehl. De la Conciliul din Calcedon, el avea, De la Conciliul din Calcedon, el avea, în ierarhia ecleziastică, al doilea rang imediat după pontiful roman; de în ierarhia ecleziastică, al doilea rang imediat după pontiful roman; de când, în secolul al VII-lea, Alexandria, Ierusalimul, Antiohia căzuseră în când, în secolul al VII-lea, Alexandria, Ierusalimul, Antiohia căzuseră în mâinile arabilor, el era singurul patriarh din Imperiul Bizantin și pretin-mâinile arabilor, el era singurul patriarh din Imperiul Bizantin și pretin-dea să aibă, în Orient, un loc egal cu cel pe care papa îl avea în Occident; dea să aibă, în Orient, un loc egal cu cel pe care papa îl avea în Occident; unii patriarhi, în timpul lui Grigorie cel Mare, de exemplu, luau titlul de unii patriarhi, în timpul lui Grigorie cel Mare, de exemplu, luau titlul de patriarhi ecumenici și se considerau egali cu pontiful roman. Într-ade-patriarhi ecumenici și se considerau egali cu pontiful roman. Într-ade-văr, patriarhul Constantinopolului era un adevărat papă al Imperiului văr, patriarhul Constantinopolului era un adevărat papă al Imperiului Bizantin“Bizantin“5151.

Pe de altă parte, și împărații romani, după Constantin cel Mare, Pe de altă parte, și împărații romani, după Constantin cel Mare, sunt profund marcați de creștinism. Împărații sunt atât de legați de sunt profund marcați de creștinism. Împărații sunt atât de legați de

47. Cf. S. Bulgakoff, 47. Cf. S. Bulgakoff, L’orthodoxie, L’orthodoxie, Paris, 1958, p. 222. A se vedea și G. Racoveanu, Paris, 1958, p. 222. A se vedea și G. Racoveanu, L’Oecumenicité. Point de vue de l’orthodoxie roumaineL’Oecumenicité. Point de vue de l’orthodoxie roumaine, în „Lumière et Vie“, 45, 1959, , în „Lumière et Vie“, 45, 1959, p. 130; C. Papoulidis, p. 130; C. Papoulidis, La place de l’empereur à Byzance pendant les conciles oecume-La place de l’empereur à Byzance pendant les conciles oecume-niquesniques, în „Byzantion“, 3, 1971, p. 124-133., în „Byzantion“, 3, 1971, p. 124-133.

48. John Meyendorff, 48. John Meyendorff, Justinian, the Empire and the ChurchJustinian, the Empire and the Church, în „Dumbarton Oaks , în „Dumbarton Oaks Papers“, 22 (1968), p. 45-60.Papers“, 22 (1968), p. 45-60.

49. Idem, 49. Idem, Rome, Constantinople, Moscow. Historical and Theological Studies, Rome, Constantinople, Moscow. Historical and Theological Studies, St. St. Vladimir’s Seminary Press, New York, 1996, p. 174.Vladimir’s Seminary Press, New York, 1996, p. 174.

50. Magistrand Lucian I. Gafton, 50. Magistrand Lucian I. Gafton, op. cit., op. cit., p. 456-457.p. 456-457.51. Charles Diehl, 51. Charles Diehl, Figuri bizantine, Figuri bizantine, vol. II, p. 58-59.vol. II, p. 58-59.


254254

Biserică, încât poate i amintit cazulBiserică, încât poate i amintit cazul lui lui „Valens, aducând la altar ofran-„Valens, aducând la altar ofran-dele pregătite de mâinile sale“ dele pregătite de mâinile sale“ și acela al lui și acela al lui „Teodosie, rămânând în „Teodosie, rămânând în sanctuar după ce a înfățișat prinosul său Sfântului Ambrozie“sanctuar după ce a înfățișat prinosul său Sfântului Ambrozie“5252. . Și Jus-Și Jus-tinian, acest roman ca voință, va i atât de creștin ca și gândire, încât tinian, acest roman ca voință, va i atât de creștin ca și gândire, încât va atribui numai lui Dumnezeu izbânda armelor sale: va atribui numai lui Dumnezeu izbânda armelor sale: „Dumnezeu este „Dumnezeu este cel care prin mâna noastră a eliberat atâtea națiuni“cel care prin mâna noastră a eliberat atâtea națiuni“5353. . În timpul său se În timpul său se ajunge la concluzia că Sacerdoțiul și Imperiul, adică ajunge la concluzia că Sacerdoțiul și Imperiul, adică „cele sacre“ „cele sacre“ și și „cele „cele comune și publice“, comune și publice“, constituie același întreg.constituie același întreg.5454

Relația dintre împărat și ierarhia bisericească, dintre stat și Bise-Relația dintre împărat și ierarhia bisericească, dintre stat și Bise-rica creștină, a rămas mai degrabă vag de inită. Această neclaritate rica creștină, a rămas mai degrabă vag de inită. Această neclaritate și acest pragmatism totodată descoperă și un fapt pozitiv: conștiin-și acest pragmatism totodată descoperă și un fapt pozitiv: conștiin-ța instabilității fundamentale a relațiilor dintre Biserică și lume, din-ța instabilității fundamentale a relațiilor dintre Biserică și lume, din-tre împărăția lui Dumnezeu și ceea ce a rămas din lumea căzută, care tre împărăția lui Dumnezeu și ceea ce a rămas din lumea căzută, care nu a fost pe de-a întregul pierdută. Acest echilibru, stabilit în timpul nu a fost pe de-a întregul pierdută. Acest echilibru, stabilit în timpul primelor secole ale Imperiului creștin, a fost perturbat de împărații primelor secole ale Imperiului creștin, a fost perturbat de împărații iconoclaști Leon III (717-741) și Constantin V (741-775). Dintre toți iconoclaști Leon III (717-741) și Constantin V (741-775). Dintre toți împărații bizantini ei au fost singurii care în mod formal au pretins împărații bizantini ei au fost singurii care în mod formal au pretins plenitudinea puterilor spirituale și temporale. Campania lor împotriva plenitudinea puterilor spirituale și temporale. Campania lor împotriva cultului icoanelor se constituie într-o încercare de a stabili controlul cultului icoanelor se constituie într-o încercare de a stabili controlul imperial asupra tuturor manifestărilor vieții religioase și de a inaugu-imperial asupra tuturor manifestărilor vieții religioase și de a inaugu-ra în Bizanț un tip teocratic al totalitarismului.ra în Bizanț un tip teocratic al totalitarismului.5555

În Occident, încă de la sfârșitul antichității s-a stabilit o delimitare În Occident, încă de la sfârșitul antichității s-a stabilit o delimitare a sacerdoțiului de stat. Dar acest fenomen a avut efecte adverse. Astfel, a sacerdoțiului de stat. Dar acest fenomen a avut efecte adverse. Astfel, papa a devenit nu numai un conducător al Bisericii (un păstor, părin-papa a devenit nu numai un conducător al Bisericii (un păstor, părin-te spiritual), ci și un deținător înfocat al puterii seculare, un adevărat te spiritual), ci și un deținător înfocat al puterii seculare, un adevărat rege între ceilalți regi, având chiar și un mic stat în subordine. rege între ceilalți regi, având chiar și un mic stat în subordine. „Con-„Con-ceptul de separație între Biserică și stat aparține epocii moderne și nu ceptul de separație între Biserică și stat aparține epocii moderne și nu este propriu Evului Mediu, nici în Bizanț, nici în Occident“, este propriu Evului Mediu, nici în Bizanț, nici în Occident“, spune Stelian spune Stelian Brezeanu.Brezeanu.5656

52. L. Petrides, 52. L. Petrides, Le lavement des pieds le jeudi-saint dans l’église grecqueLe lavement des pieds le jeudi-saint dans l’église grecque, în „Échos , în „Échos d’Orient“, III, 65, (1899-1900), p. 321-326.d’Orient“, III, 65, (1899-1900), p. 321-326.

53. A se vedea Nicolae Iorga, 53. A se vedea Nicolae Iorga, Istoria vieții bizantine, Istoria vieții bizantine, Editura Enciclopedică Româ-Editura Enciclopedică Româ-nă, București, 1974, p. 68.nă, București, 1974, p. 68.

54. 54. Ibidem.Ibidem.55. John Meyendorff, 55. John Meyendorff, The Orthodox Church..., The Orthodox Church..., p. 19.p. 19.56. Stelian Brezeanu, 56. Stelian Brezeanu, op. cit., op. cit., p. 40.p. 40.


255255

Rămasă singură în Occident după dispariția Imperiului Roman de Rămasă singură în Occident după dispariția Imperiului Roman de Apus (476), papalitatea nu ezită să preia atribuțiile și însemnele pu-Apus (476), papalitatea nu ezită să preia atribuțiile și însemnele pu-terii temporalului, în perioada regatelor barbare. Mai târziu, odată cu terii temporalului, în perioada regatelor barbare. Mai târziu, odată cu nașterea imperiului lui Carol cel Mare, episcopii romani, prin nașterea imperiului lui Carol cel Mare, episcopii romani, prin „Dona-„Dona-ția lui Constantin“ ția lui Constantin“ și tezele lui Grigorie VII Hildebrand, susțin că ei se și tezele lui Grigorie VII Hildebrand, susțin că ei se a lă în posesia sacerdoțiului și imperiului. Inocențiu III și succesorii a lă în posesia sacerdoțiului și imperiului. Inocențiu III și succesorii săi au făcut pasul mai departe și doboară puterea universală a împă-săi au făcut pasul mai departe și doboară puterea universală a împă-raților germani, având ca obiectiv stabilirea unei monarhii teocratice, raților germani, având ca obiectiv stabilirea unei monarhii teocratice, în care ponti ii romani să dețină ambele săbii, a sacerdoțiului și a im-în care ponti ii romani să dețină ambele săbii, a sacerdoțiului și a im-periului.periului.5757

În concluzie, tentațiile de cezaropapism, în Bizanț și, mai mult În concluzie, tentațiile de cezaropapism, în Bizanț și, mai mult încă, de papocezarism, în Occident, sunt realități în Evul Mediu care încă, de papocezarism, în Occident, sunt realități în Evul Mediu care derivă din împrejurările istorice concrete în care se a lă Constantino-derivă din împrejurările istorice concrete în care se a lă Constantino-polul imperial și Roma ponti icală la sfârșitul antichității: de o parte, polul imperial și Roma ponti icală la sfârșitul antichității: de o parte, autoritatea imperială, cu instituțiile și prestigiul moștenite de la ceza-autoritatea imperială, cu instituțiile și prestigiul moștenite de la ceza-rii romani și valori icate în raporturile cu Biserica, cu care formează rii romani și valori icate în raporturile cu Biserica, cu care formează o unitate indisolubilă; de cealaltă parte, episcopul roman, eliberat de o unitate indisolubilă; de cealaltă parte, episcopul roman, eliberat de prezența împăratului după dispariția acestuia în 476, episcop care a prezența împăratului după dispariția acestuia în 476, episcop care a rămas singur să gestioneze nu numai treburile sacerdoțiului, dar și ale rămas singur să gestioneze nu numai treburile sacerdoțiului, dar și ale imperiului, ca unic moștenitor al cezarului antic în Occident. Într-un imperiului, ca unic moștenitor al cezarului antic în Occident. Într-un anume fel, pontiful roman este negativul basileului din Constantino-anume fel, pontiful roman este negativul basileului din Constantino-pol, principalii continuatori ai ideii romane.pol, principalii continuatori ai ideii romane.5858 „În timp ce Apusul roma-„În timp ce Apusul roma-no-catolic, no-catolic, spune Ioan I. Ică jr., spune Ioan I. Ică jr., a dezvoltat toate implicațiile unui regim a dezvoltat toate implicațiile unui regim papal tot mai monarhic, Răsăritul ortodox a rămas idel regimului no-papal tot mai monarhic, Răsăritul ortodox a rămas idel regimului no-mocanonic sinodal-imperial de tip constantinian“mocanonic sinodal-imperial de tip constantinian“5959.

Bibliogra ieBibliogra ie

Alföldi, Andrew, Alföldi, Andrew, Constantinio tra paganesnio e cristianesimo, Constantinio tra paganesnio e cristianesimo, Roma (traducere Roma (traducere din limba italiană de A. Fraschetti), 1976.din limba italiană de A. Fraschetti), 1976.

Alföldi, Andrew – Mattingly, Harold, Alföldi, Andrew – Mattingly, Harold, The Conversion of Constantine and Pagan The Conversion of Constantine and Pagan Rome, Rome, Clarendon Press, Oxford, 1948.Clarendon Press, Oxford, 1948.

57. 57. Ibidem.Ibidem.58. Stelian Brezeanu, 58. Stelian Brezeanu, op. cit., op. cit., p. 43.p. 43.59. Diacon Ioan Ică jr., 59. Diacon Ioan Ică jr., Canonul Ortodoxiei, Canonul Ortodoxiei, vol. I (vol. I (Canonul apostolic al primelor Canonul apostolic al primelor

secolesecole), Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 123.), Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 123.


256256

Babut, E. C., Babut, E. C., Evêque du dehorsEvêque du dehors, în „, în „Revue critique et de litterature“, Revue critique et de litterature“, 68, 1909.68, 1909.Baynes, N., Baynes, N., The Successors of JustinianThe Successors of Justinian, în „The Cambridge Medieval History“, , în „The Cambridge Medieval History“,

volume II (The Rise of the Saracens and the Foundation of the Western Empire), volume II (The Rise of the Saracens and the Foundation of the Western Empire), Cambridge University Press, Cambridge, 1913.Cambridge University Press, Cambridge, 1913.

Beck, Hans-Georg, Beck, Hans-Georg, Das byzantinische Jahrtausend, Das byzantinische Jahrtausend, 2, Au lage, cap. II: 2, Au lage, cap. II: Staat Staat und Verfassung und Verfassung și cap. III: și cap. III: Politische Orthodoxie, Politische Orthodoxie, Verlag C. H. Bek, München, 1994, Verlag C. H. Bek, München, 1994, p. 95 ș.u.p. 95 ș.u.

Bielawski, Maciej, Bielawski, Maciej, Monahismul bizantin, Monahismul bizantin, traducere de Andrei Mărcuș, Editura traducere de Andrei Mărcuș, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2007.Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2007.

Brezeanu, Stelian, Brezeanu, Stelian, Istoria Imperiului bizantin, Istoria Imperiului bizantin, Editura Meronia, București, Editura Meronia, București, 2007.2007.

Bulgakoff, S., Bulgakoff, S., L’orthodoxie, L’orthodoxie, Paris, 1958.Paris, 1958.Bury, J. B., Bury, J. B., A History of the Later Roman Empire From the Death of Theodosius I to A History of the Later Roman Empire From the Death of Theodosius I to

the Death of Justinian (A.D. 395 to A.D. 565), the Death of Justinian (A.D. 395 to A.D. 565), MacMillan & Co., London, 1923.MacMillan & Co., London, 1923.Cezareea, Eusebiu de, Cezareea, Eusebiu de, Viața fericitului împărat Constantin, Viața fericitului împărat Constantin, traducere și note de traducere și note de

Radu Alexandrescu, în col. „Părinți și scriitori bisericești“, vol. 14, Editura Institutului Radu Alexandrescu, în col. „Părinți și scriitori bisericești“, vol. 14, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991.Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991.

Chifăr, pr. prof. dr. Nicolae, Chifăr, pr. prof. dr. Nicolae, Istoria creștinismului, Istoria creștinismului, vol. II, Editura Trinitas, Iași, vol. II, Editura Trinitas, Iași, 2000.2000.

Chrysostome, Jean, Chrysostome, Jean, Despre Preoție, Despre Preoție, în în PGPG 48, 3, 4-6, col. 642B. 48, 3, 4-6, col. 642B.Dam, Raymond Van, Dam, Raymond Van, The Roman Revolution of Constantine, The Roman Revolution of Constantine, Cambridge Universi-Cambridge Universi-

ty Press, New York, 2008;ty Press, New York, 2008;Dașkov, S. B., Dașkov, S. B., Dicționar de împărați bizantini, Dicționar de împărați bizantini, traducere de Viorica și Dorin Ono-traducere de Viorica și Dorin Ono-

frei, Editura Enciclopedică, București, 1999.frei, Editura Enciclopedică, București, 1999.Decker, Daniel De, Decker, Daniel De, L’episcopat de l’empereur ConstantinL’episcopat de l’empereur Constantin, în „Byzantion“, 50, , în „Byzantion“, 50,

1980.1980.Diehl, Charles, Diehl, Charles, Figuri bizantine, Figuri bizantine, vol. I, traducere de Ileana Zara, Editura pentru vol. I, traducere de Ileana Zara, Editura pentru

literatură, București, 1969;literatură, București, 1969;Farina, Rafaele, Farina, Rafaele, L’impero e l’imperatore cristiano in Eusebio di Cesarea. La prima L’impero e l’imperatore cristiano in Eusebio di Cesarea. La prima

teologia politica del cristianesimo, teologia politica del cristianesimo, Zürich, 1966 (Bibliotheca Theologica Salesiana, Zürich, 1966 (Bibliotheca Theologica Salesiana, Fontes, 2).Fontes, 2).

Gabor, pr. lect. dr. Adrian, Gabor, pr. lect. dr. Adrian, Biserica și statul în primele patru secole, Biserica și statul în primele patru secole, Editura So-Editura So-phia, București, 2003.phia, București, 2003.

Idem, Idem, Biserică și stat în timpul lui Teodosie cel Mare, Biserică și stat în timpul lui Teodosie cel Mare, Editura Bizantină, Bucu-Editura Bizantină, Bucu-rești, 2003.rești, 2003.

Gafton, magistrand Lucian I., Gafton, magistrand Lucian I., Acte de violență și abuz ale împăraților bizantini Acte de violență și abuz ale împăraților bizantini față de Patriarhii de Constantinopolfață de Patriarhii de Constantinopol, în „Studii teologice“, VIII (1956), nr. 7-8., în „Studii teologice“, VIII (1956), nr. 7-8.

Georgescu, Maria, Georgescu, Maria, Istoria Bizanțului, Istoria Bizanțului, ediția a III-a, Editura Cetatea de Scaun, Târ-ediția a III-a, Editura Cetatea de Scaun, Târ-goviște, 2007.goviște, 2007.

Gibbon, Edward, Gibbon, Edward, Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului roman, Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului roman, vol. II, tradu-vol. II, tradu-cere de Dan Hurmuzescu, Editura Minerva, București, 1976.cere de Dan Hurmuzescu, Editura Minerva, București, 1976.

Grant, R. M., Grant, R. M., Religion and politics at the council of NicaeaReligion and politics at the council of Nicaea, în „Journal of Religions“, , în „Journal of Religions“, Chicago, LV (1975).Chicago, LV (1975).


257257

Grayson, Timothy R., Grayson, Timothy R., Persia and the late Roman Empire [284 - 651]. Balance of Persia and the late Roman Empire [284 - 651]. Balance of Power and spheres of in luence stability in Asia Minor, Power and spheres of in luence stability in Asia Minor, la hla http://timothygrayson.com/ttp://timothygrayson.com/PDFs/PersiaByzantium.pdf.PDFs/PersiaByzantium.pdf.

Henri-Irénée Marrou, Henri-Irénée Marrou, Biserica în antichitatea târzie 303-604, Biserica în antichitatea târzie 303-604, traducere Roxana traducere Roxana Mareș, Editura Teora, București, 1999.Mareș, Editura Teora, București, 1999.

Ică jr., diacon Ioan, Ică jr., diacon Ioan, Canonul Ortodoxiei, Canonul Ortodoxiei, vol. I (vol. I (Canonul apostolic al primelor seco-Canonul apostolic al primelor seco-lele), Editura Deisis, Sibiu, 2008.), Editura Deisis, Sibiu, 2008.

Iorga, Nicolae, Iorga, Nicolae, Istoria vieții bizantine, Istoria vieții bizantine, Editura Enciclopedică Română, București, Editura Enciclopedică Română, București, 1974.1974.

Kraft, Heinrich, Kraft, Heinrich, Konstantin der Grosse, Konstantin der Grosse, Darmstadt, 1974, Wege der Forschung, Darmstadt, 1974, Wege der Forschung, Band CXXXI.Band CXXXI.

Meyendorff, John, Meyendorff, John, Justinian, the Empire and the ChurchJustinian, the Empire and the Church, în „Dumbarton Oaks Pa-, în „Dumbarton Oaks Pa-pers“, 22 (1968).pers“, 22 (1968).

Idem, Idem, Rome, Constantinople, Moscow. Historical and Theological Studies, Rome, Constantinople, Moscow. Historical and Theological Studies, St. Vladimir’s Seminary Press, New York, 1996.St. Vladimir’s Seminary Press, New York, 1996.

Idem, Idem, The Orthodox Church. Its past and Its Role in the World Today, The Orthodox Church. Its past and Its Role in the World Today, with selec-with selec-ted revisions by Nicholas Lossky, the fourth revised edition, St. Vladimir’s Seminary ted revisions by Nicholas Lossky, the fourth revised edition, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 1996.Press, Crestwood, New York, 1996.

Mihăiță, ÎPS prof. dr. Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, Mihăiță, ÎPS prof. dr. Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, Misiologia creștină, Misiologia creștină, Edi-Edi-tura ASA, București, 2006.tura ASA, București, 2006.

Odahl, Charles Matson, Odahl, Charles Matson, Constantin și imperiul creștin, Constantin și imperiul creștin, traducere de Mihaela Pop, traducere de Mihaela Pop, Editura All, București, 2006.Editura All, București, 2006.

Papoulidis, C., Papoulidis, C., La place de l’empereur à Byzance pendant les conciles oecume-La place de l’empereur à Byzance pendant les conciles oecume-niquesniques, în „Byzantion“, 3, 1971., în „Byzantion“, 3, 1971.

Petrache, Tatiana, Petrache, Tatiana, Prefață, Prefață, la Jean-Claude Eslin, la Jean-Claude Eslin, Dumnezeu și puterea. Teologie și Dumnezeu și puterea. Teologie și politică în Occident, politică în Occident, traducere de Tatiana Petrache și Irina Floare, Editura Anastasia, traducere de Tatiana Petrache și Irina Floare, Editura Anastasia, București, 2001.București, 2001.

Petrides, L., Petrides, L., Le lavement des pieds le jeudi-saint dans l’église grecqueLe lavement des pieds le jeudi-saint dans l’église grecque, în „Échos , în „Échos d’Orient“, III, 65, (1899-1900).d’Orient“, III, 65, (1899-1900).

Pohlsander, Hans A., Pohlsander, Hans A., Împăratul Constantin, Împăratul Constantin, traducere Mirella Acsente, Editura traducere Mirella Acsente, Editura Artemis, București, 1996.Artemis, București, 1996.

Popescu, Emilian, Popescu, Emilian, Creștinismul în eparhia Buzăului până în secolul al VII-leaCreștinismul în eparhia Buzăului până în secolul al VII-lea, în , în „Spiritualitate și istorie la curbura Carpaților“, tom. I, Buzău, 1983.„Spiritualitate și istorie la curbura Carpaților“, tom. I, Buzău, 1983.

Idem, Idem, Studiu introductiv Studiu introductiv la Eusebiu de Cezareea, la Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, Viața lui Constantin cel Mare, p. 35-37.p. 35-37.

Popescu, Teodor M., Popescu, Teodor M., Divin și uman la vechii istorici bisericești, Divin și uman la vechii istorici bisericești, Tipogra ia Cărților Tipogra ia Cărților Bisericești, București, 1924.Bisericești, București, 1924.

Preda, Radu, „Biserica în stat. Șansele și limitele unei dezbateri“, în vol. Preda, Radu, „Biserica în stat. Șansele și limitele unei dezbateri“, în vol. Gândirea Gândirea socială a Bisericii, socială a Bisericii, Editura Deisis, Sibiu, 2002.Editura Deisis, Sibiu, 2002.

Racoveanu, G., Racoveanu, G., L’Oecumenicité. Point de vue de l’orthodoxie roumaine,L’Oecumenicité. Point de vue de l’orthodoxie roumaine, în „Lumière în „Lumière et Vie“, 45, 1959.et Vie“, 45, 1959.

Rahner, Hugo, Rahner, Hugo, L’Eglise et l’Etat dans le christianisme primitif, L’Eglise et l’Etat dans le christianisme primitif, traducere din limba traducere din limba germană de G. Zink, Paris, 1964.germană de G. Zink, Paris, 1964.


258258

Rops, Daniel, Rops, Daniel, Histoire de l’Eglise du Christ. II. Les Apôtres et les Martyrs,Histoire de l’Eglise du Christ. II. Les Apôtres et les Martyrs, Paris, Paris, 1965.1965.

Runciman, Steven, Runciman, Steven, Byzantine Civilisation, Byzantine Civilisation, Edward Arnold & Co., London, 1932.Edward Arnold & Co., London, 1932.Schmemann, A., Schmemann, A., Byzantine Theocracy and the Orthodox ChurchByzantine Theocracy and the Orthodox Church, în „St. Vladimir’s , în „St. Vladimir’s

Seminary Quarterly“, vol. I, 1953, nr. 2.Seminary Quarterly“, vol. I, 1953, nr. 2.Seston, W., Seston, W., Constantine as a BishopConstantine as a Bishop, în „Journal of Roman Studies“, 37, 1947., în „Journal of Roman Studies“, 37, 1947.Socrate, Socrate, Istoria bisericească, Istoria bisericească, traducere de Iosif Gheorghian, Mitropolit Primat, traducere de Iosif Gheorghian, Mitropolit Primat,

București, 1899.București, 1899.Stratos, Andreas, Stratos, Andreas, Byzance et la PerseByzance et la Perse, în „Studies in 7, în „Studies in 7thth Century Byzantine Poli- Century Byzantine Poli-

tical History“tical History“ (Reprinted from: Revue des Deux Mondes, April 1981, Paris), London: (Reprinted from: Revue des Deux Mondes, April 1981, Paris), London: Valorium Reprints, 1983.Valorium Reprints, 1983.

Straub, Johannes Straub, Johannes Constantine as koinos episcopos. Tradition and Innovation in Constantine as koinos episcopos. Tradition and Innovation in the Representation of the First Christian Emperor’s Majestythe Representation of the First Christian Emperor’s Majesty, în „Dumbarton Oaks Pa-, în „Dumbarton Oaks Pa-pers“, 21, 1967.pers“, 21, 1967.

Idem, Idem, Kaiser Konstantin als επισκοπος των εκτοςKaiser Konstantin als επισκοπος των εκτος, în „Studia Patristica“, 1, Berlin, , în „Studia Patristica“, 1, Berlin, 1957.1957.

Toumanoff, Cyril, Toumanoff, Cyril, Caesaropapism in Byzantium and RussiaCaesaropapism in Byzantium and Russia, în „Theological Stu-, în „Theological Stu-dies“, VII (1946).dies“, VII (1946).

Treadgold, Warren, Treadgold, Warren, O istorie a statului și societății bizantine, O istorie a statului și societății bizantine, vol. I, traducere de vol. I, traducere de Mihai-Eugen Avădanei, Editura Institutului European, Iași, 2004.Mihai-Eugen Avădanei, Editura Institutului European, Iași, 2004.

Ware, Timothy, Ware, Timothy, Istoria Bisericii Ortodoxe, Istoria Bisericii Ortodoxe, traducere de Alexandra Petrea, Editu-traducere de Alexandra Petrea, Editu-ra Aldo Press, București, 1999.ra Aldo Press, București, 1999.

Zbuchea, prof. dr. Gheorghe, Zbuchea, prof. dr. Gheorghe, Istoria Bizanțului, Istoria Bizanțului, Ed. Meronia, București, 2004.Ed. Meronia, București, 2004.

BISERICĂ, ÎN TIMPUL ÎMPĂRATULUI CONSTANTIN CEL ...

Documents

Transcript of BISERICĂ, ÎN TIMPUL ÎMPĂRATULUI CONSTANTIN CEL ...