Zvonurile – Cel mai vechi mijloc de informare din lume

1

ZVONURILE

espre zvonuri se spune că acestea reprezintă cel mai vechi mijloc de

informare din lume. Conform Dicţionarului explicativ al limbii române

cuvântul ZVON, zvonuri, este definit ca: Știre, veste (care circulă din

om în om); informație neîntemeiată, care nu a fost verificată (și uneori tendențioasă).

O definiţie apropiată este dată de cercetătorii americani Allport şi Postman,

supranumiţi şi “întemeietorii domeniului”: Aceştia înţeleg prin zvon “un enunţ legat de

evenimentele la zi , destinat a fi crezut , colportat din om în om, de obicei din gură-n

gură, în lipsa unor date concrete care să ateste exactitatea lui.” Allport şi Postman spun că

zvonul este în primul rând o informaţie care aduce date noi despre o persoană sau un

eveniment de actualitate. Atfel, se deosebeşte de legendă, care relatează fapte trecute dar

şi de poveşti şi poveştiri hazlii, întrucat este destinat a fi crezut, scopul nu este doar de a

amuza. Zvonul este acea informaţie care încearca sa convingă.

Din cercetările care s-au efectuat, s-a demonstrat că zvonul duce inevitabil la o

deformare, o denaturare a realităţii, întrucât, circulând “ din gură-n gură”, informaţia

transmisă se îndepărtează de adevăr, atât la propriu cât şi la figurat.

Se pune întrebarea cu privire la ce anume înseamnă o înformaţie neverificată

deoarece rareori verificăm informaţiile primite de la alţii. În acest sens, un exemplu

elocvent care apare în cartea lui Jean- Noel Kapferer, este cel care face referire la

Divinitate. Astfel, cercetătorii se întreaba dacă nu-l mustra oare Cristos pe Sf Toma,

spunându-i : Fercitit cel ce crede fară să vadă.

Viaţa socială se întemeiază pe încredere dar şi pe sarcina de a verifica. Dacă

citim o informaţie în presă, o considerăm a fi adevărată, fară a o verifica. Şi pentru că

verificarea informaţiei se face de către o persoană,. dacă nu avem încredere în acea

persoană , punem la îndoiala şi informaţia pe care ne-o acesta ne-o aduce.

D

Zvonurile – Cel mai vechi mijloc de informare din lume

2

Zvonurile – Cel mai vechi mijloc de informare din lume

3

Cum se nasc zvonurile şi cum poate fi stopată evoluţia lor?

După Allport şi Postman, zvonurile sunt generate de întrebari spontane pe care

publicul le ridică şi la care nu găseşte răspuns. În acest fel, pentru ca nelămuririle să nu

mai apară, sunt propuse câteva soluţii care pornesc de la relaţiile sociale. O primă idee se

referă la încrederea intactă pe care ar trebui să şi-o păstreze publicul faţă de mijloacele de

informare ( radio, presă , televiziune) , astfel încât nevoia de informare din alte surse, să

dispară. În al doilea rând, ar trebui ca oamenii să acorde mai mult credit celor care îi

conduc ( guvern ) iar când are loc un eveniment, ar trebui să se transmita maximum de

informaţie într-un timp cât mai scurt. În încercarea de a evita suspiciunea şi bănuiala care

generează zvonurile, se ajunge la măsuri radicale, cum ar fi munca şi o mai bună

organizare a timpului liber.

Cea mai cunoscută definiţie a zvonului prin dinamica sa i se datorează

sociologului American T. Shibutani care afirma : “zvonurile sunt ştiri improvizate ,

rezultând în urma unui proces de deliberare colectivă “. Acesta considera în evoluţia

zvonurilor 2 elemente primordiale : importanţa si ambiguitatea, argumentând că , daca un

eveniment nu prezintă nicio importanţă şi nu este ambiguu, atunci, posibilitatea să existe

zvonuri va fi nulă. De pildă, se crede adesea că e uşor să lansezi zvonuri în marketing. S-

a dovedit însă că majoritatea oamenilor accordă prea puţină importanţă pastei de dinţi sau

iaurtului pe care le consumă: majoritatea produselor prezintă un grad redus de implicare .

Nu întâmplător domeniul consumului necesită publicitate. Produsele fiind puţin

importante , publicul nu e dispus sa facă din ele subiect de conversaţie.

E semnificativ faptul că zvonurile privind produsele banale au tocmai rolul de a le face să

devină importante sau misterioase; exemplu: un sortiment de brânză ar fi cancerigen.

Zvonurile – Cel mai vechi mijloc de informare din lume

4

Cercetările au demonstrat că zvonurile iau naştere în următoarele situaţii:

● Din confidenţe. În viaţa de zi cu zi, multe zvonuri se nasc din secrete divulgate,

din neglijenţe, mai mult sau mai puţin voite. Autorul consideră că ar trebui să

considerăm drept confidenţă şi situaţia în care cineva surprinde o conversaţie între alte

două persoane fara ca acestea sa-şi fi dat seama ( în tren , la restaurant sau la telefon.

involuntar sau planificat )

● Un fapt îngrijorător : multe zvonuri au drept sursă un eveniment, un fapt

îngrijorător;

● O mărturie: Ceea ce numim sâmbure de adevar este de fapt acea întamplare

ambiguă , dar considerată importantă şi care se reia prin zvon. Cu toate acestea,

întâmplările nu există ci numai relatarea lor , o mărturie potrivit căreia cineva a văzut sau

a auzit ceva;

● O neînţelegere: Zvonurile se nasc adesea şi din interpretarea greşită a unui mesaj.

Neînţelegerea se referă la mărturia unei mărturii şi la o diferenţă între ceea ce s-a emis şi

ceea ce a fost decodat;

● Manipulări şi mituri fluctuante

În continuare, am studiat câteva direcţii în analiza zvonurilor:

PSIHIATRIZAREA ZVONURILOR.

Zvonul porneşte, după cum am mai spus, din întrebări pe care publicul şi le adresează

şi la care îşi formulează propriile explicaţii, difuzându-le mai departe. Pornind de la

această idee, americanul Morin, aplică numele de zvon numai poveştirilor neîntemeiate şi

astfel zvonul a căpătat aspectul unei boli mintale răspândite în corpul societăţii.

Cu toate acestea, se consideră că fenomenul de psihiatrizare al zvonurilor reprezintă şi un

avantaj practic, în sensul în care permite blamarea tuturor celor care nu gândesc ca

majoritatea, care nu aderă la “ realitatea oficială”.

Zvonurile – Cel mai vechi mijloc de informare din lume

5

DISTINCŢIA DINTRE ADEVĂR ŞI FALS

Aceasta se referă la ideea cum că zvonul încetează să mai circule în momentul în

care publicul îl califică drept zvon. Linia ce delimitează informaţia de zvon este cât se

poate de neclară.

SE SPUNE este o NONSPUNERE

Fie că rastoarnă sursa iniţială ( exemplu: zvonuri de demisie, de devalorizare),

fie pentru a contrazice sursa iniţială ( zvonul privind “adevăraţii asasini” ai preşedintelui

Kennedy ).

ZVONURI şi fenomene înrudite : BÂRFE, VORBE, PONEGRIRI.

Vorba este un proces lipsit de continuitate , ezitant, foarte limitat în spaţiu

“ nu este decât o vorbă “ înseamă că sunetul abia daca poate fi perceput.

Ponegrirea se referă la comentarii josnice, la limita calomniei. Ea este o judecată

subiectivă asupra conţinutului zvonului sau al vorbei cuiva.

Cuvantul bârfă se referă la obiectul zvonului sau al vorbei. Bârfa se leagă de

persoane. Povesteşte bucuriile şi necazurile celor ce ne inconjoară. În general, bârfa nu

este răutacioasă şi se practică doar de dragul de a vorbi . Prezintă un interes de scurtă

durată, de aceea bârfa trebuie înlocuită repede cu alta, mai savuroasă.

Cuvântul clevertire reprezintă o definiţie a mesajului din punct de vedere al

sursei : cine vorbeşte? Ca şi ponegrirea reflectă şi o judecată de valoare, un mod de a

discredita zvonul sau vorba

Expresia din gură-n gură, defineşte un mijloc de transmisie : conversaţiile în doi

, discuţiile în grup , confidenţele, discursurile solemne, etc

Zvonurile – Cel mai vechi mijloc de informare din lume

6

Cele mai frecvente domenii în care se răspândesc zvonurile

→ Marketingul. În acest caz, rolul zvonului este de a destabiliza un concurent. Şi asta

datorită faptului că se pleacă de la premisa că orice companie are un punct sensibil care

poate deveni obiect al zvonului. Un punct forte exploatat de zvon: consumatorii au mai

multă încredere în spusele prietenilor şi vecinilor decât în ceea ce afirmă publicitatea sau

vânzătorii.

→ Politica. În politică, zvonul oferă următoarele avantaje: poate fi lansat de politicieni

din aceeaşi tabară politică, pentru că luptele făţişe sunt mai rare şi nu sunt necesare

dovezi, cum se întâmplă în dezbaterile faţă în faţă sau când se ştie cui aparţine o

declaraţie; Dezavantajul este rezultatul aleatoriu, zvonul se poate intoarce împotriva

emiţătorilor.

Zvonurile – Cel mai vechi mijloc de informare din lume

7

→ Piaţa finaciară. Zvonurile financiare sunt foarte localizate şi de scurtă durată. Cea

mai bună piaţă de desfacere este Bursa, pentru că: există nevoia de a face previziuni;

timpul este scurt şi nu permite verificarea informaţiei iar numărul participanţilor este mic

şi zvonurile circula repede. Zvonurile sunt folosite la bursă cu scopul de a influenţa

cursul tranzacţiilor.

Zvonul este o ştire

Cum devine ştirea zvon?

Ştirea este o informaţie cu conţinut pragmatic (orientează publicul), de aceea

prima reacţie a cititorului la o ştire este de a o repeta. Astfel ştirea devine subiect de

conversaţie, se naşte o dezbatere şi se formează un consens numit opinie publică.

Publicul repetă spontan informaţia din mass media, care se bucură de statutul de ştire.

În momentul în care se depăşeşte stadiul repetării şi se ajunge la interpretarea

implicaţiilor, se poate vorbi de apariţia zvonului.

De ce ne încredem în zvonuri? Iată câteva motive: Din sursă credibilă, informaţie

dezinteresată, canale de comunicare selective, o informaţie credibilă, datorită sensibilităţii

momentului, dovezi de netăgăduit, puterea repetiţiei şi din dorinţa de a crede.

Zvonurile – Cel mai vechi mijloc de informare din lume

8

De ce repetăm informaţiile -> zvon ?

Vorbim ca să ştim Se face deosebirea între cel care citeşte ziarul şi cel care

ascultă relatarea unei întâmplări. Astfel, dacă pentru cititor, faptul e autentic, verificat; cel

care ascultă o relatare nu poate şti exactitatea acesteia. Trebuie să se asigure, are nevoie

să afle ce ar trebui să creadă.

Vorbim ca să convingem- Pentru unii, transmiterea zvonului, este un act

măreţ care presupune “ răspândirea cuvântului cel bun” . În acest caz, implicarea este

totală, zvonul fiind ca un soi de adevăr revelat.

Vorbim ca să plăcem- S-a dovedit că zvonurile nu circulă doar pentru că cei

ce le transmit se şi încred în ele, ci pentru că sunt amuzante, curioase şi surprinzătoare.

Emitentul îşi asigură astfel succesul în rândul prietenilor cărora le aduce vestea.

Vorbim ca să ne eliberăm- Zvonul constituie prima etapa a defulării; el se

dezvoltă acolo unde există constrângeri, cenzură morală. El este văzut ca “ o scrisoare

anonimă pe care fiecare poate să o scrie fară teama de a fi pedepsit”.

Vorbim ca să vorbim- Pentru că într-un grup de prieteni, e de preferat să

vorbeşti şi despre altceva în afară de propria-ţi persoană, zvonul este menit să umple

golurile de tăcere.

Şi pentru că zvonurile fără oameni care să le genereze şi mai apoi, să le difuzeze,

nu există, să vedem cine sunt aşa numiţii “actorii ai zvonurilor”?

1. Instigatorul (cel care iniţiază zvonul)

2.Interpretul (cel care răspunde instigatorului şi care propune o explicaţie curenta şi

convingătoare)

3. Liderul de opinie (K. Lewin îl numeşte „gate-keeper”; e cel care determina părerea

grupului)

4. Apostolii (cei care, identificându-se cu zvonul, încearcă să convingă comunitatea)

Zvonurile – Cel mai vechi mijloc de informare din lume

9

5.Recuperatorul (cel care asigură supravieţuirea zvonului)

6. Oportunistul (forma atenuată a recuperatorului)

7. Cel care cochetează (nu crede în zvon, dar il savurează)

8. Receptorii pasivi (cei care declară ca zvonul nu i-a convins, dar care sunt bănuitori şi îi

suspectează pe cei din jur)

9. Rezistenţii (cei care combat zvonurile)

Stingerea zvonului şi semnificaţia tăcerii se referă la elementele care fac ca

un zvon să nu mai circule.

Aceste elemente sunt :

● Un interes trecător - majoritatea zvonurilor au în primul rând o funcţie distractivă, de

întreţinere a conversaţiei , de înlăturare a plictiselii.

Zvonul beneficiază de acelaşi ciclu de interes ca şi o ştire dintr-un cotidian local : după ce

ocupă câteva zile prima pagină, se strecoară apoi în paginile din mijloc, pentru a fi

înghiţit de anonimatul ştirilor mărunte.

● Exagerare autodistructivă . Exagerarea e frecventă în cazul zvonurilor. Este vorba de

o consecinţă logică a comunicării.

● Contextul evoluează. Mărturie şi rezultat al unui anumit context, dacă acesta din urmă

evoluează, zvonul îşi pierde orice raţiune de a fi şi încetează imediat.

Cu toate acestea, există şi situatii în care zvonul persistă. Acest tip de zvon,

întâlneşte de fiecare dată un nou public care, descoperindu-l pentru prima dată, e convins

că a pus mâna pe o informaţie ultrarecentă şi totodată sigură..

Zvonurile – Cel mai vechi mijloc de informare din lume

10

BIBLIOGRAFIE:

Kapferer, Jean-Noel: Zvonurile (Cel mai vechi mijloc de informare din lume)

www.proverbe-zicatori.com

www.dexonline.ro

www.andreeamira.ro