Arta dreptului în viziunea

profesorului PETRU P. ANDREI1

(20.VI.1922-11.II.2002)

Motto: Deos fortioribus

adesse2

Când mi s-a făcut onoarea de-a fi invitat a

conferenţia, în cadrul seriei memorialistice a

Fundaţiei “Emil Alexandrescu” din Iaşi, pe seama

1 Articol publicat in Studii de Drept Românesc, nr. 3-4/2003, Academia Română,Institutul de Cercetări Juridice.2 “Zeii sunt de partea celor tari” (Tacitus, Historiae, Liber quartus, Titulus XVII), apudVirgil Matei, Dicţionar de maxime, reflecţii, expresii latine comentate,Editura Scripta, Bucureşti, 1998, p. 59.

personalităţii ştiinţifice a profesorului Petru

P. Andrei, am răspuns afirmativ, fără nici o

ezitare. M-au invadat pe dată amintirile

proaspete ale lungilor noastre discuţii, nu de

puţine ori polemice, sentimentul statornic al

credinţei în virtuţile dialogului sincer (mereu

clamat de profesor3) şi patima consecvenţei, fie

ea înveşmântată în extravaganţele încăpăţânării.

După un timp, mi-am reproşat dezinvoltura

acceptării. Confesiunile profesorului meu de

suflet, aşa cum au fost ele consemnate de Diana

Petrişor4, dezvăluie o întreagă lume de

personalităţi cu o mult mai largă vocaţie a

mărturisirii decât aş putea eu sugera. Fapt

împlinit, însă, promisiunea nu putea fi înhumată

sub lespedea retractării.

3 In acest sens, a se vedea Petru P. Andrei, Despre dialog, în Valerius M.Ciucă (coord.), Eseuri de hermeneutică juridică, Editura Polirom, Iaşi, 2002,pp. 7 sqq.4 A se vedea, în acest sens, Diana Petrişor, Confesiuni. Petru P. Andrei,Editura Ankarom, Iaşi, 1997.

II

Dincolo de fermecătoarea legendă personală

încărcată de atributele exemplarităţii dăruirii,

povestită în sonorităţi blajine, neparenetice,

descopăr, anamnetic, reperele discipolatului şi

ale confraternei colegialităţi pe lângă domnul

profesor Andrei, ce mi-au fost rezervate de

binecuvântata soartă. Aceste repere îmi

îndreptăţesc alegerea ca titlu al evocării “Arta

dreptului în viziunea profesorului Petru P.

Andrei”. François Gény şi John Stuart Mill5 mi-

ar spune, nu fără maliţie, că asociez un om al

ştiinţei pozitive unui poet pentru a justifica,

printr-un subterfugiu lingvistic, eventuala

derobare de la sarcinile metodologice clare pe

care ştiinţele veritabile le reclamă. Eu văd

altfel lucrurile. Arta transcende ştiinţei, aşa

5 In acest sens, a se vedea Fr. Gény, Exposé analitique de la méthodetraditionnelle d’interprétation juridique, în Méthode d’interprétation etsources en droit privé positif. Essai critique, Tome premièr, L.G.D.J., Paris,1932, p. 18.

III

cum metafora transcende descripţiunii fără a fi

mai puţin elocventă şi veridică; dimpotrivă.

In toamna anului 1980, când începeam

studiile la Facultatea de Drept din Iaşi, am

fost frapat şi captivat de metoda socratică

folosită de profesorul nostru de drept civil,

domnul Petru P. Andrei atât la seminarii cât şi

la orele de curs. Deseori, retorica era

suspendată în favoarea dialogului viu, deşi

minţile noastre fragede aşteptau mai mult un

spectacol al ideilor juridice decât un act

coparticipativ.

Un alt aspect metodologic ce purta marca

exclusivă a profesorului Andrei, unul mai

insolit decât puteam noi cuteza a ne imagina, a

fost fructul colaborării domniei sale cu

eminentul psihiatru ieşean prof. dr. doc. Petre

Brânzei (ce a rodit şi în câmpul studiilor

IV

ştiinţifice publicate), colaborare ce ne aducea

nouă, studenţilor, beneficiul descoperirii şi

comprehensiunii (imediate, nefiltrate)

avatarurilor bolilor psihice şi ale

consecinţelor lor în planul capacităţii juridice

de exerciţiu a persoanelor internate la Spitalul

Socola din Iaşi, cu reflectare directă în

instituţia juridică a răspunderii juridice

civile pentru fapta altuia (faţă de care se

arăta a fi deplin adept al legalismului)6 şi în

aceea a interdicţiei judecătoreşti.7

Tratarea sociologică a instituţiilor de

drept civil şi sus-amintita metodă au încarnat

multă vreme, pentru mine, sensul cercetării

interdisciplinare a proteicului material6 Exempli gratia, profesorul s-a opus extrapolării răspunderii civile pentrualtul în privinţa spitalului de psihiatrie în raport cu faptele producătoare deprejudicii ale bolnavilor mintali cronici în afara unei sancţionări expressisverbis printr-un text de lege. A se vedea, în acest sens, Comentariu de speţă,Ms., cf. Arhiva familiei Petru şi Corina Andrei.7 A se vedea, în acest sens, Petru P. Andrei, Propuneri privind o nouăreglementare a instituţiei interdicţiei, în “Analele ştiinţifice aleUniversităţii «Alexandru Ioan Cuza» Iaşi, Secţiunea Ştiinte juridice”, TomulXXIII, 1977, pp. 113 sqq.

V

nomotetic juridic. In acest fel, profesorul

depăşea sfera restrânsă a exorţiului magistral,

intrând cu noi în câmpul vast al aplicaţiilor,

al exerciţiilor profesionale complexe, aşa cum o

făcea şi-n calitatea sa de îndrumător al anului

nostru de studii atunci când ne iniţia în

efectuarea anchetelor sociale pentru Autoritatea

Tutelară sau în încheierea actelor

administrative în unele servicii ale

administraţiei publice locale.

Aveam să descopăr mai târziu măsura

acestei preocupări pluri- şi interdisciplinare

pe canavaua tratării sociologice a fenomenelor

juridice şi-ntr-un studiu realizat de un

colectiv de profesori în fruntea căruia s-a

aflat domnul Petru P. Andrei, studiu având drept

obiect dimensiunile delincvenţei juvenile în

judeţul Iaşi în anul 1978. Fundamentele-i

VI

teoretice dintre cele mai apreciate în epocă,

ancorate în cercetările sociologice ale lui

George Gurvitch, Emile Durkheim şi Fr. Paulhan,

în filosofia dreptului a lui Francesco Orestano,

în psihologia lui Jean Piaget şi Jean Jaurés, cu

deschideri către politica legislativă şi

practica judiciară, au scos la suprafaţă marile

avataruri ţinând de instrucţia precară, de

dispreţul faţă de sensul şi eficienţa muncii, de

neînţelegerea rolului formativ al şcolii, precum

şi cauzalităţile mai subtile ale mediului

criminogen autohton în rândul copiilor, precum,

e.g., inadaptabilitatea la rigorile vieţii

citadine, persecutarea copiilor problematici,

lipsa de afecţiune în mediul familial şi şcolar,

cultura precară a celor cu roluri formative,

educaţionale, tribulaţiile iraţionale între

exagerata severitate şi extrema îngăduinţă,

VII

lipsa unui control psihiatric adecvat, neştiinţa

reeducării şi slaba folosire a testelor de

inteligenţă în munca de diagnosticare a

factorilor interni ai delincvenţei juvenile etc.

Studiul acesta este şi astăzi un model de

onestitate intelectuală în abordarea temelor

sensibile cu deschideri societale.8

Stilul profesorului nostru, acela al

învăluitoarei calde seninătăţi nobiliare, pentru

a ne ajuta să ieşim din anonimat printr-un botez

redemptoriu al identităţii noastre latente, nu

putea să lase indiferente

fibrele sensibilităţii studenţeşti. Eventualul

reproş, totdeauna subânţeles, avea darul de-a ne

flagela mai mult tentaţia delăsării decât orice

aroganţă gratuită sau imprecatoriu comandament

cazon, debordante în pedagogiile autoritariste.

8 Ms., cf. Arhiva familiei Petru şi Corina Andrei.

VIII

Modestia neîncovoiată, blândeţea în nuanţe

ibrăilene şi critica detaşată de orice

suficienţă ori dispreţ învăluiau discursul

academic al profesorului nostru, trăsături ce i-

au caracterizat ergonul neintelectualist dar

cărturăresc derivând din educaţia familială până

la sfârşit.

Ferm ataşat misiunii şcolii în lume, dar

evitând să cadă pradă didacticismului,

profesorul Andrei ne-a convins de necesitatea

de-a nu părăsi biblioteca şi marea literatură,

receptarea pluridisciplinară şi filosofică a

întregii lumi a ideilor, pentru a nu deveni, de

tineri, tributarii viciului manierismului

profesional. Sunt calităţi pe care aveam să le

descopăr mai târziu, la un exemplar spirit afin

marilor savanţi, cel al profesorului dr. doc.

Marţian Cotrău, descălecător transilvan, dar

IX

membru prin adopţiune al aceleiaşi familii

spirituale ieşene în care îşi avea rădăcini

adânc implantate profesorul Andrei.

Când puţini abordau instituţiile dreptului

civil şi din perspectiva noilor tehnici

reproductive in vitro, din aceea a bioeticii şi

biodreptului, profesorul nostru, fără a ridica

marota ostentativă a avangardismului juridic,

ne-a introdus cu ani buni înaintea altor

strălucite minţi în lumea încă inefabilă a

identităţii juridice artificiale, fundamentată

pe contract, nu pe canavaua familiei

tradiţionale. Abia în aceste zile se înfiripă şi

la noi cercetări pe care profesorul Andrei le

întreprindea cu peste 20 de ani în urmă.

Manualele de drept civil ale Profesorului

Andrei mărturisesc şi astăzi propensiunea sa

pentru nealterarea spiritului academic

X

interbelic, unul foarte generos cu bibliografia

europeană şi cu metoda cercetării comparative a

doctrinei juridice civile.

In cartea sa de drept civil consacrată

problematicii persoanei fizice iese uşor în

evidenţă profilul critic şi avangardist al

domnului Petru Andrei în rândurile în care unde

susţine faptul că viitorul apropiat va impune o

mai amplă şi amănunţită reglementare în privinţa

donării de organe prin acte juridice mortis causa

sau inter vivos (şi, dând dovadă de circumspecţie

morală, se arată sceptic în privinţa

convenţiilor inter vivos pe seama organelor

vitale).9 A fost o preocupare constantă şi

înrobitoare în câmpul vast al drepturilor

personale nepatrimoniale sub aspectul existenţei

şi integrităţii fizice a omului, o preocupare

9 A se vedea, în acest sens, Petru P. Andrei, Drept civil. Persoana fizică,Universitatea “Al.I.Cuza”, Iaşi, 1976, p. 33.

XI

ilustrată şi prin articolele ştiinţifice10

redactate în spiritul de acribie şi de

deschidere comparatistă, mai cu seamă în raport

cu ultimele noutăţi din dreptul civil german.11

Intr-o altă carte de drept civil, publicată

în 1978, una având ca obiect partea generală a

acestei discipline, este iarăşi demn de reţinut

modul vehement în care profesorul Andrei critică

aşa-numitele contracte de adeziune ale marilor

monopoluri datorită restrângerii până la

ablaţiune a liberului arbitru al

cocontractantului aderent, concepţie pe care şi

noi o împărtăşim şi încercăm a o susţine în

fiecare ocazie, pentru ca, astfel, spiritul

voluntarist al raporturilor juridice civile să

10 In acest sens, a se vedea Petru P. Andrei, Gheorghe Lupu, Les prélevements et latransplantation d’organes humains dans la lumière des nouvelles dispositions, în “Analeleştiinţifice ale Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» Iaşi, Secţiunea Ştiintejuridice”, Tomul XXV, 1979, pp. 41 sqq.11 A se vedea, în acest sens, Petru P. Andrei, On the Draft for the Transplant of HumansOrgans Law in West Germany, în “Analele ştiintifice ale Universităţii «AlexandruIoan Cuza» Iaşi, Secţiunea Ştiinte juridice”, Tomul XXVI, 1980, pp. 91 sqq.

XII

fie protejat în faţa tentativelor de neantizare

a raporturilor de negociere în detaliu a tuturor

componentelor obiectului juridic al

contractului.12

Teza de mai sus nu a fost abandonată, astfel

încât, într-o altă carte de drept civil

publicată împreună cu colaboratoarea şi

asistenta domniei sale, lector dr. Irina

Apetrei, o reia şi o pune mai bine în valoare

într-o exegeză cuprinzătoare ce reabilitează, în

centrul de cultură naţională care este Iaşul,

aplecarea spre literatura juridică interbelică,

cu vădite preferinţe pentru operele lui Matei

Cantacuzino, Dimitrie Alexandresco, Traian

Ionaşcu şi Nicolae Titulescu, dar şi spre

12 In acest sens, a se vedea Petru Andrei, Drept civil. Partea generală,Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi, 1978, p.28.

XIII

operele civilisticii franceze, cu predilecţie

ale fraţilor Mazeaud şi a lui Henri Capitant.13

Preocupările sale ştiinţifice n-au părăsit

filonul umanist şi cel iluminist care i-au

marcat întreaga gândire într-atât încât se afla

în permanentă disputatio intelectualis cu însuşi bunul

Dumnezeu. Il putem, astfel, descoperi în

ipostaza de fervent susţinător al principiului

după care, în raporturile conflictuale dintre

părinţi şi copii, prioritate sub aspect normativ

şi judiciar trebuie să aibă interesele legitime

ale copiilor.14

Deosebit, urmând acelaşi fir roşu al

gândirii umaniste, în spectrul larg sociologist

13 A se vedea, în acest sens, Petru P. Andrei, Irina Apetrei, Drept civil.Partea generală. Persoana fizică, Universitatea “Petre Andrei” Iaşi, EdituraAnkarom, Seria Drept şi Legislaţie, Iaşi, 1998, in integrum.14 In acest sens, a se vedea Petru P. Andrei, Efectele hotărârilor privindobligaţia de întreţinere a copiilor minori încredinţaţi unuia dintre părinţi încazul în care aceştia rămân în îngrijirea celuilalt părinte, în “Analeleştiinţifice ale Universităţii «Al.I.Cuza». Secţiunea Ştiinţe juridice» Iaşi,Tomul XIX, 1973, pp. 123 sqq.

XIV

şi novator în dreptul muncii15, dar mai cu seamă

în privinţa răspunderii juridice civile a

personalului didactic, Petru P. Andrei a

îmbrăţişat o viziune contractualistă, această

răspundere neputând deriva decât dintr-un acord

explicit şi detaliat al profesorului, atât în

ceea ce priveşte instrucţia şi educaţia

discipolilor, cât şi în privinţa activităţii de

cercetare ştiinţifică.16

Din acelaşi filon umanist care-i caracteriza

gândirea socio-juridică extragem observaţiile

sale pertinente asupra unui proiect pentru o

decizie de îndrumare a fostului Tribunal Suprem

cu privire la recuperarea sumelor plătite cu

titlu de pensii sau ajutoare sociale persoanelor

15 A se vedea, în acest sens, Petru P. Andrei, Gh. Filip, Reflectarea unorconcepţii sociologice moderne în actuala legislaţie a muncii, în “Analeleştiinţifice ale Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» Iaşi, Secţiunea Ştiintejuridice”, Tomul XXIV, 1978, pp. 79 sqq.16 In acest sens, a se vedea Petru P. Andrei, Răspunderea civilă a personaluluididactic, în “Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al.I.Cuza» Iaşi, SecţiuneaŞtiinte juridice” Tomul XXI, 1975, pp. 91 sqq.

XV

menţinute sau reîncadrate în muncă, observaţii

pe care le-a făcut mai cu seamă în favoarea

celor bolnavi, urmaşilor celor decedaţi şi în

favoarea femeilor însărcinate.17

Pe un alt plan al aceluiaşi spirit

antropocentrist, captat de universul ideatic

vizionar al profesorului ieşean Dimitrie

Alexandresco, aşa cum s-a întâmplat şi cu

Nicolae Titulescu de altfel (el însuşi un mare

vizionar), împărtăşeşte cu precursorul său

idealul deplinei egalităţi a femeii cu bărbatul

în familie şi societate şi chiar pătimaşa

pledoarie în favoarea intereselor juste,

legitime ale copilului natural şi ale femeii

seduse.18

17 In acest sens, a se vedea Petru P. Andrei, Observaţii asupra ProiectuluiDeciziei de îndrumare cu privire la recuperarea sumelor plătite cu titlu depensii sau ajutoare sociale persoanelor menţinute sau reîncadrate în muncă,Ms., Arhiva familiei Petru şi Corina Andrei. 18 A se vedea, în acest sens, Petru P. Andrei, Ideile progresiste ale luiDimitrie Alexandresco, în “Analele ştiinţifice ale Universităţii «AlexandruIoan Cuza» Iaşi, Secţiunea Ştiinte juridice”, Tomul XXII, 1976, pp. 119 sqq.

XVI

După şase ani de la absolvirea facultăţii

aveam să-l reîntâlnesc pe domnul Petru P.

Andrei. Trăiam din plin tribulaţiile

profesionale date de navigaţia mea pe o mare

plină de sirene. Când toţi blamau neinspirata

mea decizie de-a alege postura de asistent

universitar în defavoarea unor strălucitoare

ipostaze manageriale în magistratură, profesorul

meu m-a încurajat, fără să omită a-mi recomanda

luciditate în marea de sargase a expectanţelor.

La data de şase decembrie 1990, am devenit

colaboratorul (sub unghi profesional) domniei

sale. Sapte minţi ale Iaşului, între care am

avut binecuvântata fericire a mă număra, au luat

hotărârea capitală, la iniţiativa salutară a

desăvârşitului jurist Gabriel Popescu, de-a-l

ruga pe domnul Petru P. Andrei să conducă

destinele profesionale şi culturale ale

XVII

Fundaţiei Academice “Petre Andrei” înfiinţată

tot atunci, printr-o “alchimie” juridică asupra

embrionarului modul de studii superioare de pe

lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului

Iaşi.19

A urmat o lungă odisee a întemeierilor

cărturăreşti şi didactice, academice şi

culturale, în care, deseori, profesorul nostru a

înfruntat glorios toate ordaliile unor eroice

confruntări cu scepticismul funciar al celor ce

n-au înţeles mesajul său idealist, vizionar şi

jertfelnic.

La capătul drumului îl aştepta acreditarea

prin lege a universităţii de el înfiinţate şi

pentru care a pus ca miză, într-un joc riscant,

numele cel mai de preţ pentru el, acela al19 Evoc, supunându-mă volatilităţilor unei memorii selective, pe profesoriiMihai Gheorghe, Doru Tompea, Eugeniu Safta-Romano, Romul Vonica, Horia Hulban,Cătălin Turliuc şi subsemnatul şi actele originare din Dosarul nr. 432/PJ/1990de înregistrare a Fundaţiei Academice “Petre Andrei” ca persoană juridică, încare s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 386 din 26 decembrie 1990 a JudecătorieiIaşi.

XVIII

ilustrului său tată . Profesorul nostru, după o

neînţeleasă lege divină, n-a putut intra în

“Ţara făgăduită” oprindu-se într-un supremum

exitus din ajunul acreditării, precum un Moise

imaginar, pe culmea mereu intranzientă a

Iordanului.

Idealul cărturăresc, ce-a nutrit dintr’un

început această întemeiere academică, a fost

dublat de voluntarul său apostolat vicariant

pentru salvarea operei integrale a savantului

Petre Andrei, încât, deseori mă întrebam cine

vorbeşte prin gura profesorului nostru de

suflet, tatăl sau fiul. Intr-o lume oedipiană,

contaminată de obsesii freudiene, în această

Florenţă a României, care este Iaşul, a trăit

înalta alteţă a principiului iubirii filiale. A

fost Petru P. Andrei, cel ce a depus pe altarul

numelui ilustrului său antecesor cea mai

XIX

importantă jertfă, anume, propria sa

personalitate creatoare dar în expresia-i cea

mai benignă, scripturală. Dar nu a fost vorba de

mecanica asimilare a străvechiului adagiu vox

servi tamquam vox domini. Poate, doar de preluarea

post mortem (în calitate de receptacol fidel,

precum un locus sine locum, o khôre cum este aceea

inventată de Jacques Derrida20) a imaginii

tatălui, întărindu-ne credinţa neverosimilităţii

neantizării platonismului doar pentru că Platon

a fost heraldul lui Socrate, ori a neantizării

socratismului doar pentru că Socrate n-a fost

decât heraldul altor povestitori sapienţi. De-am

continua această metalogică, unde am ajunge? -

La cuvântul primordial, la cel care creează.

Acest cuvânt misterios, însă, se întrupează

în felurite chipuri; unul dintre ele este

povestirea; iar profesorul nostru, Petrus noster, a20 A se vedea, în acest sens, Jacques Derrida, Khôra, Traducere, cronologie şipostfaţă de Marius Ghica, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1998.

XX

folosit povestirea pentru a întemeia ceva

durabil prin redempţiunea ştiinţei receptate,

după paradigma justiniană şi a unor

renascentişti luminaţi care au înţeles să

înnoiască lumea transformând comoara

sapientogenă îngropată sub secole şi nu

reinventând prometeic şi furtiv lumea marii

gândiri. In această ordine a lucrurilor, forţa

de gravitaţie a stelei Petru P. Andrei îmi pare

a fi mai mare decât aceea, aşijderea, stelară, a

lui Petre Andrei tatăl.

*

* *

Valerius M. Ciucă

XXI