Post on 11-Jan-2023
Arta dreptului în viziunea
profesorului PETRU P. ANDREI1
(20.VI.1922-11.II.2002)
Motto: Deos fortioribus
adesse2
Când mi s-a făcut onoarea de-a fi invitat a
conferenţia, în cadrul seriei memorialistice a
Fundaţiei “Emil Alexandrescu” din Iaşi, pe seama
1 Articol publicat in Studii de Drept Românesc, nr. 3-4/2003, Academia Română,Institutul de Cercetări Juridice.2 “Zeii sunt de partea celor tari” (Tacitus, Historiae, Liber quartus, Titulus XVII), apudVirgil Matei, Dicţionar de maxime, reflecţii, expresii latine comentate,Editura Scripta, Bucureşti, 1998, p. 59.
personalităţii ştiinţifice a profesorului Petru
P. Andrei, am răspuns afirmativ, fără nici o
ezitare. M-au invadat pe dată amintirile
proaspete ale lungilor noastre discuţii, nu de
puţine ori polemice, sentimentul statornic al
credinţei în virtuţile dialogului sincer (mereu
clamat de profesor3) şi patima consecvenţei, fie
ea înveşmântată în extravaganţele încăpăţânării.
După un timp, mi-am reproşat dezinvoltura
acceptării. Confesiunile profesorului meu de
suflet, aşa cum au fost ele consemnate de Diana
Petrişor4, dezvăluie o întreagă lume de
personalităţi cu o mult mai largă vocaţie a
mărturisirii decât aş putea eu sugera. Fapt
împlinit, însă, promisiunea nu putea fi înhumată
sub lespedea retractării.
3 In acest sens, a se vedea Petru P. Andrei, Despre dialog, în Valerius M.Ciucă (coord.), Eseuri de hermeneutică juridică, Editura Polirom, Iaşi, 2002,pp. 7 sqq.4 A se vedea, în acest sens, Diana Petrişor, Confesiuni. Petru P. Andrei,Editura Ankarom, Iaşi, 1997.
II
Dincolo de fermecătoarea legendă personală
încărcată de atributele exemplarităţii dăruirii,
povestită în sonorităţi blajine, neparenetice,
descopăr, anamnetic, reperele discipolatului şi
ale confraternei colegialităţi pe lângă domnul
profesor Andrei, ce mi-au fost rezervate de
binecuvântata soartă. Aceste repere îmi
îndreptăţesc alegerea ca titlu al evocării “Arta
dreptului în viziunea profesorului Petru P.
Andrei”. François Gény şi John Stuart Mill5 mi-
ar spune, nu fără maliţie, că asociez un om al
ştiinţei pozitive unui poet pentru a justifica,
printr-un subterfugiu lingvistic, eventuala
derobare de la sarcinile metodologice clare pe
care ştiinţele veritabile le reclamă. Eu văd
altfel lucrurile. Arta transcende ştiinţei, aşa
5 In acest sens, a se vedea Fr. Gény, Exposé analitique de la méthodetraditionnelle d’interprétation juridique, în Méthode d’interprétation etsources en droit privé positif. Essai critique, Tome premièr, L.G.D.J., Paris,1932, p. 18.
III
cum metafora transcende descripţiunii fără a fi
mai puţin elocventă şi veridică; dimpotrivă.
In toamna anului 1980, când începeam
studiile la Facultatea de Drept din Iaşi, am
fost frapat şi captivat de metoda socratică
folosită de profesorul nostru de drept civil,
domnul Petru P. Andrei atât la seminarii cât şi
la orele de curs. Deseori, retorica era
suspendată în favoarea dialogului viu, deşi
minţile noastre fragede aşteptau mai mult un
spectacol al ideilor juridice decât un act
coparticipativ.
Un alt aspect metodologic ce purta marca
exclusivă a profesorului Andrei, unul mai
insolit decât puteam noi cuteza a ne imagina, a
fost fructul colaborării domniei sale cu
eminentul psihiatru ieşean prof. dr. doc. Petre
Brânzei (ce a rodit şi în câmpul studiilor
IV
ştiinţifice publicate), colaborare ce ne aducea
nouă, studenţilor, beneficiul descoperirii şi
comprehensiunii (imediate, nefiltrate)
avatarurilor bolilor psihice şi ale
consecinţelor lor în planul capacităţii juridice
de exerciţiu a persoanelor internate la Spitalul
Socola din Iaşi, cu reflectare directă în
instituţia juridică a răspunderii juridice
civile pentru fapta altuia (faţă de care se
arăta a fi deplin adept al legalismului)6 şi în
aceea a interdicţiei judecătoreşti.7
Tratarea sociologică a instituţiilor de
drept civil şi sus-amintita metodă au încarnat
multă vreme, pentru mine, sensul cercetării
interdisciplinare a proteicului material6 Exempli gratia, profesorul s-a opus extrapolării răspunderii civile pentrualtul în privinţa spitalului de psihiatrie în raport cu faptele producătoare deprejudicii ale bolnavilor mintali cronici în afara unei sancţionări expressisverbis printr-un text de lege. A se vedea, în acest sens, Comentariu de speţă,Ms., cf. Arhiva familiei Petru şi Corina Andrei.7 A se vedea, în acest sens, Petru P. Andrei, Propuneri privind o nouăreglementare a instituţiei interdicţiei, în “Analele ştiinţifice aleUniversităţii «Alexandru Ioan Cuza» Iaşi, Secţiunea Ştiinte juridice”, TomulXXIII, 1977, pp. 113 sqq.
V
nomotetic juridic. In acest fel, profesorul
depăşea sfera restrânsă a exorţiului magistral,
intrând cu noi în câmpul vast al aplicaţiilor,
al exerciţiilor profesionale complexe, aşa cum o
făcea şi-n calitatea sa de îndrumător al anului
nostru de studii atunci când ne iniţia în
efectuarea anchetelor sociale pentru Autoritatea
Tutelară sau în încheierea actelor
administrative în unele servicii ale
administraţiei publice locale.
Aveam să descopăr mai târziu măsura
acestei preocupări pluri- şi interdisciplinare
pe canavaua tratării sociologice a fenomenelor
juridice şi-ntr-un studiu realizat de un
colectiv de profesori în fruntea căruia s-a
aflat domnul Petru P. Andrei, studiu având drept
obiect dimensiunile delincvenţei juvenile în
judeţul Iaşi în anul 1978. Fundamentele-i
VI
teoretice dintre cele mai apreciate în epocă,
ancorate în cercetările sociologice ale lui
George Gurvitch, Emile Durkheim şi Fr. Paulhan,
în filosofia dreptului a lui Francesco Orestano,
în psihologia lui Jean Piaget şi Jean Jaurés, cu
deschideri către politica legislativă şi
practica judiciară, au scos la suprafaţă marile
avataruri ţinând de instrucţia precară, de
dispreţul faţă de sensul şi eficienţa muncii, de
neînţelegerea rolului formativ al şcolii, precum
şi cauzalităţile mai subtile ale mediului
criminogen autohton în rândul copiilor, precum,
e.g., inadaptabilitatea la rigorile vieţii
citadine, persecutarea copiilor problematici,
lipsa de afecţiune în mediul familial şi şcolar,
cultura precară a celor cu roluri formative,
educaţionale, tribulaţiile iraţionale între
exagerata severitate şi extrema îngăduinţă,
VII
lipsa unui control psihiatric adecvat, neştiinţa
reeducării şi slaba folosire a testelor de
inteligenţă în munca de diagnosticare a
factorilor interni ai delincvenţei juvenile etc.
Studiul acesta este şi astăzi un model de
onestitate intelectuală în abordarea temelor
sensibile cu deschideri societale.8
Stilul profesorului nostru, acela al
învăluitoarei calde seninătăţi nobiliare, pentru
a ne ajuta să ieşim din anonimat printr-un botez
redemptoriu al identităţii noastre latente, nu
putea să lase indiferente
fibrele sensibilităţii studenţeşti. Eventualul
reproş, totdeauna subânţeles, avea darul de-a ne
flagela mai mult tentaţia delăsării decât orice
aroganţă gratuită sau imprecatoriu comandament
cazon, debordante în pedagogiile autoritariste.
8 Ms., cf. Arhiva familiei Petru şi Corina Andrei.
VIII
Modestia neîncovoiată, blândeţea în nuanţe
ibrăilene şi critica detaşată de orice
suficienţă ori dispreţ învăluiau discursul
academic al profesorului nostru, trăsături ce i-
au caracterizat ergonul neintelectualist dar
cărturăresc derivând din educaţia familială până
la sfârşit.
Ferm ataşat misiunii şcolii în lume, dar
evitând să cadă pradă didacticismului,
profesorul Andrei ne-a convins de necesitatea
de-a nu părăsi biblioteca şi marea literatură,
receptarea pluridisciplinară şi filosofică a
întregii lumi a ideilor, pentru a nu deveni, de
tineri, tributarii viciului manierismului
profesional. Sunt calităţi pe care aveam să le
descopăr mai târziu, la un exemplar spirit afin
marilor savanţi, cel al profesorului dr. doc.
Marţian Cotrău, descălecător transilvan, dar
IX
membru prin adopţiune al aceleiaşi familii
spirituale ieşene în care îşi avea rădăcini
adânc implantate profesorul Andrei.
Când puţini abordau instituţiile dreptului
civil şi din perspectiva noilor tehnici
reproductive in vitro, din aceea a bioeticii şi
biodreptului, profesorul nostru, fără a ridica
marota ostentativă a avangardismului juridic,
ne-a introdus cu ani buni înaintea altor
strălucite minţi în lumea încă inefabilă a
identităţii juridice artificiale, fundamentată
pe contract, nu pe canavaua familiei
tradiţionale. Abia în aceste zile se înfiripă şi
la noi cercetări pe care profesorul Andrei le
întreprindea cu peste 20 de ani în urmă.
Manualele de drept civil ale Profesorului
Andrei mărturisesc şi astăzi propensiunea sa
pentru nealterarea spiritului academic
X
interbelic, unul foarte generos cu bibliografia
europeană şi cu metoda cercetării comparative a
doctrinei juridice civile.
In cartea sa de drept civil consacrată
problematicii persoanei fizice iese uşor în
evidenţă profilul critic şi avangardist al
domnului Petru Andrei în rândurile în care unde
susţine faptul că viitorul apropiat va impune o
mai amplă şi amănunţită reglementare în privinţa
donării de organe prin acte juridice mortis causa
sau inter vivos (şi, dând dovadă de circumspecţie
morală, se arată sceptic în privinţa
convenţiilor inter vivos pe seama organelor
vitale).9 A fost o preocupare constantă şi
înrobitoare în câmpul vast al drepturilor
personale nepatrimoniale sub aspectul existenţei
şi integrităţii fizice a omului, o preocupare
9 A se vedea, în acest sens, Petru P. Andrei, Drept civil. Persoana fizică,Universitatea “Al.I.Cuza”, Iaşi, 1976, p. 33.
XI
ilustrată şi prin articolele ştiinţifice10
redactate în spiritul de acribie şi de
deschidere comparatistă, mai cu seamă în raport
cu ultimele noutăţi din dreptul civil german.11
Intr-o altă carte de drept civil, publicată
în 1978, una având ca obiect partea generală a
acestei discipline, este iarăşi demn de reţinut
modul vehement în care profesorul Andrei critică
aşa-numitele contracte de adeziune ale marilor
monopoluri datorită restrângerii până la
ablaţiune a liberului arbitru al
cocontractantului aderent, concepţie pe care şi
noi o împărtăşim şi încercăm a o susţine în
fiecare ocazie, pentru ca, astfel, spiritul
voluntarist al raporturilor juridice civile să
10 In acest sens, a se vedea Petru P. Andrei, Gheorghe Lupu, Les prélevements et latransplantation d’organes humains dans la lumière des nouvelles dispositions, în “Analeleştiinţifice ale Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» Iaşi, Secţiunea Ştiintejuridice”, Tomul XXV, 1979, pp. 41 sqq.11 A se vedea, în acest sens, Petru P. Andrei, On the Draft for the Transplant of HumansOrgans Law in West Germany, în “Analele ştiintifice ale Universităţii «AlexandruIoan Cuza» Iaşi, Secţiunea Ştiinte juridice”, Tomul XXVI, 1980, pp. 91 sqq.
XII
fie protejat în faţa tentativelor de neantizare
a raporturilor de negociere în detaliu a tuturor
componentelor obiectului juridic al
contractului.12
Teza de mai sus nu a fost abandonată, astfel
încât, într-o altă carte de drept civil
publicată împreună cu colaboratoarea şi
asistenta domniei sale, lector dr. Irina
Apetrei, o reia şi o pune mai bine în valoare
într-o exegeză cuprinzătoare ce reabilitează, în
centrul de cultură naţională care este Iaşul,
aplecarea spre literatura juridică interbelică,
cu vădite preferinţe pentru operele lui Matei
Cantacuzino, Dimitrie Alexandresco, Traian
Ionaşcu şi Nicolae Titulescu, dar şi spre
12 In acest sens, a se vedea Petru Andrei, Drept civil. Partea generală,Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi, 1978, p.28.
XIII
operele civilisticii franceze, cu predilecţie
ale fraţilor Mazeaud şi a lui Henri Capitant.13
Preocupările sale ştiinţifice n-au părăsit
filonul umanist şi cel iluminist care i-au
marcat întreaga gândire într-atât încât se afla
în permanentă disputatio intelectualis cu însuşi bunul
Dumnezeu. Il putem, astfel, descoperi în
ipostaza de fervent susţinător al principiului
după care, în raporturile conflictuale dintre
părinţi şi copii, prioritate sub aspect normativ
şi judiciar trebuie să aibă interesele legitime
ale copiilor.14
Deosebit, urmând acelaşi fir roşu al
gândirii umaniste, în spectrul larg sociologist
13 A se vedea, în acest sens, Petru P. Andrei, Irina Apetrei, Drept civil.Partea generală. Persoana fizică, Universitatea “Petre Andrei” Iaşi, EdituraAnkarom, Seria Drept şi Legislaţie, Iaşi, 1998, in integrum.14 In acest sens, a se vedea Petru P. Andrei, Efectele hotărârilor privindobligaţia de întreţinere a copiilor minori încredinţaţi unuia dintre părinţi încazul în care aceştia rămân în îngrijirea celuilalt părinte, în “Analeleştiinţifice ale Universităţii «Al.I.Cuza». Secţiunea Ştiinţe juridice» Iaşi,Tomul XIX, 1973, pp. 123 sqq.
XIV
şi novator în dreptul muncii15, dar mai cu seamă
în privinţa răspunderii juridice civile a
personalului didactic, Petru P. Andrei a
îmbrăţişat o viziune contractualistă, această
răspundere neputând deriva decât dintr-un acord
explicit şi detaliat al profesorului, atât în
ceea ce priveşte instrucţia şi educaţia
discipolilor, cât şi în privinţa activităţii de
cercetare ştiinţifică.16
Din acelaşi filon umanist care-i caracteriza
gândirea socio-juridică extragem observaţiile
sale pertinente asupra unui proiect pentru o
decizie de îndrumare a fostului Tribunal Suprem
cu privire la recuperarea sumelor plătite cu
titlu de pensii sau ajutoare sociale persoanelor
15 A se vedea, în acest sens, Petru P. Andrei, Gh. Filip, Reflectarea unorconcepţii sociologice moderne în actuala legislaţie a muncii, în “Analeleştiinţifice ale Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» Iaşi, Secţiunea Ştiintejuridice”, Tomul XXIV, 1978, pp. 79 sqq.16 In acest sens, a se vedea Petru P. Andrei, Răspunderea civilă a personaluluididactic, în “Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al.I.Cuza» Iaşi, SecţiuneaŞtiinte juridice” Tomul XXI, 1975, pp. 91 sqq.
XV
menţinute sau reîncadrate în muncă, observaţii
pe care le-a făcut mai cu seamă în favoarea
celor bolnavi, urmaşilor celor decedaţi şi în
favoarea femeilor însărcinate.17
Pe un alt plan al aceluiaşi spirit
antropocentrist, captat de universul ideatic
vizionar al profesorului ieşean Dimitrie
Alexandresco, aşa cum s-a întâmplat şi cu
Nicolae Titulescu de altfel (el însuşi un mare
vizionar), împărtăşeşte cu precursorul său
idealul deplinei egalităţi a femeii cu bărbatul
în familie şi societate şi chiar pătimaşa
pledoarie în favoarea intereselor juste,
legitime ale copilului natural şi ale femeii
seduse.18
17 In acest sens, a se vedea Petru P. Andrei, Observaţii asupra ProiectuluiDeciziei de îndrumare cu privire la recuperarea sumelor plătite cu titlu depensii sau ajutoare sociale persoanelor menţinute sau reîncadrate în muncă,Ms., Arhiva familiei Petru şi Corina Andrei. 18 A se vedea, în acest sens, Petru P. Andrei, Ideile progresiste ale luiDimitrie Alexandresco, în “Analele ştiinţifice ale Universităţii «AlexandruIoan Cuza» Iaşi, Secţiunea Ştiinte juridice”, Tomul XXII, 1976, pp. 119 sqq.
XVI
După şase ani de la absolvirea facultăţii
aveam să-l reîntâlnesc pe domnul Petru P.
Andrei. Trăiam din plin tribulaţiile
profesionale date de navigaţia mea pe o mare
plină de sirene. Când toţi blamau neinspirata
mea decizie de-a alege postura de asistent
universitar în defavoarea unor strălucitoare
ipostaze manageriale în magistratură, profesorul
meu m-a încurajat, fără să omită a-mi recomanda
luciditate în marea de sargase a expectanţelor.
La data de şase decembrie 1990, am devenit
colaboratorul (sub unghi profesional) domniei
sale. Sapte minţi ale Iaşului, între care am
avut binecuvântata fericire a mă număra, au luat
hotărârea capitală, la iniţiativa salutară a
desăvârşitului jurist Gabriel Popescu, de-a-l
ruga pe domnul Petru P. Andrei să conducă
destinele profesionale şi culturale ale
XVII
Fundaţiei Academice “Petre Andrei” înfiinţată
tot atunci, printr-o “alchimie” juridică asupra
embrionarului modul de studii superioare de pe
lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului
Iaşi.19
A urmat o lungă odisee a întemeierilor
cărturăreşti şi didactice, academice şi
culturale, în care, deseori, profesorul nostru a
înfruntat glorios toate ordaliile unor eroice
confruntări cu scepticismul funciar al celor ce
n-au înţeles mesajul său idealist, vizionar şi
jertfelnic.
La capătul drumului îl aştepta acreditarea
prin lege a universităţii de el înfiinţate şi
pentru care a pus ca miză, într-un joc riscant,
numele cel mai de preţ pentru el, acela al19 Evoc, supunându-mă volatilităţilor unei memorii selective, pe profesoriiMihai Gheorghe, Doru Tompea, Eugeniu Safta-Romano, Romul Vonica, Horia Hulban,Cătălin Turliuc şi subsemnatul şi actele originare din Dosarul nr. 432/PJ/1990de înregistrare a Fundaţiei Academice “Petre Andrei” ca persoană juridică, încare s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 386 din 26 decembrie 1990 a JudecătorieiIaşi.
XVIII
ilustrului său tată . Profesorul nostru, după o
neînţeleasă lege divină, n-a putut intra în
“Ţara făgăduită” oprindu-se într-un supremum
exitus din ajunul acreditării, precum un Moise
imaginar, pe culmea mereu intranzientă a
Iordanului.
Idealul cărturăresc, ce-a nutrit dintr’un
început această întemeiere academică, a fost
dublat de voluntarul său apostolat vicariant
pentru salvarea operei integrale a savantului
Petre Andrei, încât, deseori mă întrebam cine
vorbeşte prin gura profesorului nostru de
suflet, tatăl sau fiul. Intr-o lume oedipiană,
contaminată de obsesii freudiene, în această
Florenţă a României, care este Iaşul, a trăit
înalta alteţă a principiului iubirii filiale. A
fost Petru P. Andrei, cel ce a depus pe altarul
numelui ilustrului său antecesor cea mai
XIX
importantă jertfă, anume, propria sa
personalitate creatoare dar în expresia-i cea
mai benignă, scripturală. Dar nu a fost vorba de
mecanica asimilare a străvechiului adagiu vox
servi tamquam vox domini. Poate, doar de preluarea
post mortem (în calitate de receptacol fidel,
precum un locus sine locum, o khôre cum este aceea
inventată de Jacques Derrida20) a imaginii
tatălui, întărindu-ne credinţa neverosimilităţii
neantizării platonismului doar pentru că Platon
a fost heraldul lui Socrate, ori a neantizării
socratismului doar pentru că Socrate n-a fost
decât heraldul altor povestitori sapienţi. De-am
continua această metalogică, unde am ajunge? -
La cuvântul primordial, la cel care creează.
Acest cuvânt misterios, însă, se întrupează
în felurite chipuri; unul dintre ele este
povestirea; iar profesorul nostru, Petrus noster, a20 A se vedea, în acest sens, Jacques Derrida, Khôra, Traducere, cronologie şipostfaţă de Marius Ghica, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1998.
XX
folosit povestirea pentru a întemeia ceva
durabil prin redempţiunea ştiinţei receptate,
după paradigma justiniană şi a unor
renascentişti luminaţi care au înţeles să
înnoiască lumea transformând comoara
sapientogenă îngropată sub secole şi nu
reinventând prometeic şi furtiv lumea marii
gândiri. In această ordine a lucrurilor, forţa
de gravitaţie a stelei Petru P. Andrei îmi pare
a fi mai mare decât aceea, aşijderea, stelară, a
lui Petre Andrei tatăl.
*
* *
Valerius M. Ciucă
XXI