ZECHARIA SITCHIN

REGATELE PIERDUTE - The Lost Realms

Prefaţă

In analele Europei descoperirea Lumii Noi poarta marca El Dorado si

a neincetatei goane dupa aur . Dar conchistadorii nu si-au dat seama ca

reluau o cautare ce avusese loc cu multe milenii inainte in aceste tinuturi

noi

Cronicile si legendele vorbesc despre zgarcenie , jaf si distrugere din

capriciu si contin marturii ale uimirii care i-a incercat pe europeni atunci

cand au gasit aici civilizatii atat de asemanatoare cu cele din lumea veche

: regate si curti regale , orase si incinte sacre , arta si poezie , temple

inalte pana la cer ,preoti si simbolul crucii , credinta intr-un Atoatecreator

. Si mai erau si legendele despre zeii albi cu barba care plecasera , dar care

promisesera ca se vor intoarce

Enigmaticii mayasi , azteci si incasi si misteriosii lor stramosi i-au

uimit pe conchistadori si ii mai uimesc inca pe specialisti si pe profani 5

secole mai tarziu.

Cum cand si unde au aparut astfel de civilizatii in Lumea Noua? Sa fie

doar o coincidenta faptul ca pe masura ce aflam mai mult despre aceste

civilizatii, ele par sa fi fost modelate dupa cele din orientul apropiat.

Opinia noastra este ca nu vom gasi raspuns la aceasta intrebare decat

daca acceptam ca pe un fapt , nu ca un mit ,prezenta pe pamant a zeilor

Anunnaki , „Cei care s-au pogorat din cer pe pamant” Aceasta carte prezinta dovezile :

1

El Dorado

In zilele noastre Toledo este un oraş liniştit de provincie, situat cam la o oră de mers cu maşina la sud de Madrid; cu

toate acestea, rar se întâmplă ca turiştii ce vin în Spania să-l

rateze, deoarece înăuntrul zidurilor sale s-au păstrat monumente ale unor diverse culturi şi lecţii de istorie.

Conform legendelor locale, istoria sa începe cu două milenii înainte de Christos, iar întemeierea sa este atribuită

descendenţilor biblici ai lui Noe. Mulţi sunt de părere că numele său vine din cuvântul ebraic toledoth ("istoriile

generaţiilor"); vechile sale case şi magnificele temple sunt

mărturii ale creştinizării Spaniei - ascensiunea şi căderea maurilor, stăpânirea lor musulmană şi nimicirea splendidei moşteniri evreieşti.

Pentru Toledo, ca şi pentru Spania şi toate celelalte teritorii, 1492 a fost un an crucial, deoarece atunci au avut loc

trei evenimente istorice, şi toate trei în Spania, Denumirea

geografică a a-cestui pământ era "iberia" - iar singura

explicaţie posibilă a acestui termen se găseşte în cuvântul

ibri (ebraic), sub care erau cunoscuţi primii colonişti. Regatele măcinate de războaie au pierdut marea majoritate a teritoriului Peninsulei Iberice în favoarea musulmanilor, şi au fost unite pentru prima oară cu adevărat atunci când Ferdinand de Aragon şi Izabela de Castilia s-au căsătorit în 1469. La zece ani de la casatorie au lansat o campanie

militara pentru alungarea maurilor şi instaurarea

catolicismului în Spania, In ianuarie 1492 maurii au fost

definitiv învinşi, o dată cu căderea Granadei, iar Spania a devenit pământ creştin. In luna martie a aceluiaşi an regele şi regina au semnat un edict pentru expulzarea din Spania,

până la 31 iulie în acelaşi an, a tuturor evreilor care nu se vor

fi convertit la creştinism până la acea dată. iar în luna august

din acelaşi an, Cristofor Columb - Cristobal Colon pentru

spanioli - a pornit pe mări sub pavilion spaniol pentru a găsi o cale spre India pe la vest.

A zărit pământ în ziua de 12 octombrie 1492. S-a întors în

Spania în ianuarie 1493. Ca dovadă a reuşitei sale a adus

patru "indieni"; pentru a demonstra că solicitarea lui, de a se organiza o a doua expediţie, mai importantă, sub comanda sa,

era justificată, a adus cu el nenumărate fleacuri de aur luate de la localnici şi o sumedenie de poveşti despre un oraş, un oraş aurit, unde oamenii purtau brăţări de aur la mâini şi la picioare şi îşi împodobeau gâtul, urechile şi nasurile tot cu

aur, tot acest aur provenind dintr-o mină fabuloasă de lângă oraş.

Din primele cantităţi de aur aduse din lumea nouă, Izabela -care era atât de pioasă, încât i se spunea "cea catolică" a

poruncit să se construiască o CUSTODY sofisticată şi a donat-

o Catedralei din Toledo, sediul tradiţional al clericilor Spaniei catolice. Aşa se face că astăzi oamenii care vizitează Trezoreria catedralei - o sală înconjurată de un grilaj masiv şi plină cu obiecte preţioase donate Bisericii de-a lungul

secolelor - pot să vadă, dar nu să şi atingă, primul aur pe care Columb l-a adus din America.

în zilele noastre se recunoaşte că expediţia avea şi alte sco-

puri, pe lângă aflarea unui nou drum spre India. Conform

unor dovezi convingătoare, Columb ar fi fost un evreu forţat să se convertească; e posibil ca susţinătorii săi financiari, la rândul lor convertiţi, să fi văzut în expediţie o modalitate de a evada către pământuri mai libere. Ferdinand şi Izabela visau să descopere râurile Paradisului şi tinereţea veşnică, Columb însuşi avea ambiţii secrete pe care nu le-a divulgat decât în

parte în jurnalele sale personale. Se considera omul care va

adeveri vechile profeţii cu privire la o nouă eră care va începe cu descoperirea unor pământuri noi la marginea lumii".

. Era totuşi suficient de realist pentru a recunoaşte că, dintre toate informaţiile pe care le adusese în urma primei

călătorii, cele rereruoare ia aur se oucurau ae cea mai mare

atenţie, A spus câ "Domnul îi va arăta" locul misterios "unde s

a născut aurul", şi, astfel, a reuşit să-i convingă pe Ferdinand

şi pe Izabela să-î ofere o flotă mult mai mare pentru a doua expediţie, apoi pentru a treia. Cu toate acestea, cei doi

monarhi trimiseseră deja tot felul de funcţionari şi oameni mai puţin vizionari, dar mai înclinaţi către acţiune, care

supravegheau mersul lucrurilor şi se amestecau în operaţiunile şi deciziile amiralului. Conflictele inevitabile au culminat cu aducerea lui Columb în Spania în lanţuri, sub

pretextul că nu se purtase bine cu oamenii lui. Deşi regele şi regina l-au eliberat imediat şi i-au despăgubit cu bani, ei împărtăşeau punctul de vedere potrivit căruia Columb era un

bun amiral, dar un guvernator ineficient, care nu putea

smulge de la indieni informaţiile privind locul unde se afla de

fapt Oraşul de Aur. Columb a luptat împotriva acestor obstacole tot cu ajutorul

vechilor profeţii şi al citatelor biblice. A strâns toate textele într-o carte, Cartea Profeţiilor, pe care a prezentat-o regelui şi reginei. Dorea să-i convingă că menirea Spaniei era aceea de a domni peste Ierusalim, şi că el, Columb, e cel ales pentru a

duce destinul la îndeplinire, prin aflarea locului unde s-a

născut aurul. Ferdinand şi Izabela credeau cu tărie în Sfânta Scriptură,

aşa că au fost de acord să-l lase pe Columb să pornească încă o dată pe mare, convinşi mai ales de argumentul lui că gura

fluviului pe care îl descoperise (fluviul Orinoco în zilele

noastre) era a unuia dintre cele patru râuri ale Paradisului,

şi, după cum spuneau Scripturile, unul dintre acele râuri înconjura pământul Havila, "de unde venea aurul," Această ultimă călătorie a fost presărată cu mai multe greutăţi şi dezamăgiri decât oricare dintre celelalte trei.

Chinuit de artrită, o umbră a omului care fusese odimoară, Columb s-a întors în Spania în ziua de 7 noiembrie 1504.

înainte de sfârşitul acelei luni, regina Izabela a murit, şi, cu

toate că regele Ferdinand avea o slăbiciune pentru Columb, a luat hotărârea ca alţii să treacă la acţiune pe baza ultimului raport întocmit de el, în care fuseseră adunate toate dovezile referitoare la prezenţa unei surse importante de aur în lumea nouă.

"Hispaniola va dărui majestăţilor voastre atotputernice tot aurul de care au nevoie” ii asigurase colum pe sponsorii sai regali în privinţa insulei pe care şi-o împart astăzi Haiti şi Republica Dominicană. într-adevăr, coloniştii spanioli i-au

folosit pe indienii băştinaşi ca muncitori sclavi şi au reuşit să extragă aur în cantităţi fabuloase: în mai puţin de două decenii, trezoreria Spaniei a primit din Hispaniola aur în

valoare de 500,000 de ducaţi. Se pare că experienţa Spaniei în Hispaniola avea să se

repete la nesfârşit pe teritoriul unui continent imens. în

decursul acelor două decenii, pe măsură ce băştinaşii mureau

sau fugeau şi minele de aur se epuizau, euforia spaniolilor s-a

transformat în dezamăgire şi disperare, şi au ancorat cu şi mai multă îndrăzneală pe coaste din ce în ce mai puţin cunoscute, în căutare de bogăţii. Una dintre destinaţiile timpurii era peninsula Yucatân. Primii spanioli care au ajuns

acolo în 1511 erau supravieţuitorii unui naufragiu; dar în

1517 un convoi special format din trei vapoare sub conducerea

lui Francisco Hernandez de Cordoba a pornit din Cuba spre

Yucatân cu scopul de a face rost de sclavi. Spre uimirea lor, au

găsit clădiri din piatră, temple şl statui de zeiţe; spre

nenorocul localnicilor (care din câte au înţeles spaniolii îşi spuneau

"maya') spaniolii "au găsit şi u-nele obiecte de aur pe care le-au

luat"

Informaţiile referitoare la venirea spaniolilor şi cucerirea Yucatân-ului se bazează în principal pe raportul intitulat Relacion de las cosas de Yucatân; întocmit de călugărul Diego

de Landa în anul 1566 (traducerea în limba engleză îi aparţine lui William Gates şi poartă titlul Yucatân înainte şi după cucerire). Din câte spune Diego de Landa, Hernandez şi oamenii lui au văzut în decursul acestei expediţii o piramidă în trepte impozantă, idoli şi statui de animale şi un mare oraş în interior. Cu toate acestea, indienii pe care au încercat să-i

captureze au opus o rezistenţă îndârjită şi nu au fost

înspăimântaţi nici de tunurile de pe vapoare. Spaniolii au

suferit pierderi grele - Hernandez însuşi a fost rănit - şi au fost nevoiţi să se retragă. Şi totuşi, pe drumul de întoarcere spre Cuba, Hernandez a recomandat organizarea altor

expediţii, deoarece "acel pământ e bun şi bogat, având aur." Un an mai târziu o altă expediţie a pornit din Cuba spre

Yucatân. Au debarcat pe insula lui Cozumel şi au descoperit

Noua Spanie, Panuco şi provincia Tabasco (aşa au fost denumite noile Dământurh. înarmaţi cu diverse mărfuri

Dentru a face schimb si nu doar cu arme, spaniolii au întâlnit

de această dată atât indieni ostili, cât şi prietenoşi. Au văzut mai multe edificii şi monumente de piatră, au simţit săgeţile şi suliţele cu vârfuri ascuţite din piatră obsidi-ană şi au privit

obiecte realizate cu măiestrie, multe din piatre, obişnuite sau

semipreţioase; altele străluceau ca aurul, dar la o examinare

mai atentă s-au dovedit a fi din alamă. Contrar aşteptărilor lor, obiectele din aur erau foarte puţine, iar în zonă nu se afla

nici o mină sau vreo altă sursă de aur sau de alte metale, De unde provenea atunci aurul, aşa puţin cât era? Din

schimburile comerciale, spuneau maya, din nord-vest. Acolo,

în pământul aztecilor, se găseşte aur din plin.

Descoperirea şi cucerirea pământului aztecilor, situat In zona muntoasă din inima Mexicului, se leagă de numele lui Hernando Cortâs, în 1519, acesta a plecat din Cuba în fruntea

unei veritabile armada alcătuite din 11 vapoare, şase sute de oameni şi un maro număr de cai de rasă. A înaintat încet de-a

lungul coastei peninsulei Yucatân, oprindu-se, debarcând şl pornind din nou. în zona unde influenta Maya pălea încetul cu încetul şi începea stăpânirea aztecă şi-a instalat tabăra şl a denumit locul Veracruz (nume sub care este cunoscut şl astăzi).

In acest loc, spre marea uluială a spaniolilor, au apărut trimişii regelui aztec, prezentând salutări şl încărcaţi cu daruri nemaivăzute. Conform spuselor unui martor ocular,

Bernal Diaz del Castlllo (Historia verdadera de ta conquista de la

Nueva Espana, tradusă în limba engleză de A. P, Maudslay), printre

daruri se afla "un disc a-semenea soarelui, mare cât o roată de căruţă, pe care se aflau tot felul de Imagini, toate din aur fin,

şi un alt lucru minunat, despre care cel ce l-au cântărit mai târziu spuneau că valora peste zece mii de dolari." Venea apoi o altă roată, şi mai mare, "reprezentând luna, făcută din argint foarte strălucitor", un coif plin cu boabe de aur şi o pălărie din penele unei păsări rare quetzal (piesă care încă se păstrează la Museum fur Vollkerkunde din Viena).

Trimisii le-au explicat ca acestea erau cadourile

conducatorului lor Moctezuma,pentru Quetzalcoatl, zeul sub

forma de „sarpe inaripat” al aztecilor , un binefacator cu suflet mare care fusese obligat cu mult timp in urma de catre zeul

razboiului sa paraseasca pamantul aztecilor . Impreuna cu un

grup de discipoli s-a indreptat spre Yucatan, apoi a pornit pe

mare către est, făgăduind că se va întoarce în ziua sa de naştere în anul "1 al trestiei." In calendarul aztec, un ciclu de

ani lua sfârşit o dată ia cincizeci şi doi de ani, prin urmare

anul întoarcerii promise, "Anul 1 ai trestiei", nu putea să a-

pară decât o dată la cincizeci şi doi de ani. în calendarul creştin aceştia erau anii 1363,1415, 1467 şi 1519, exact anul

în care Cortes şi-a făcut apariţia la poarta regatului aztec venind dinspre est.

Cortes avea barbă şi purta coif, ca şi Quetzalcoatl (unii

pretindeau şi că zeul ar fi avut pielea albă), astfel încât se părea că profeţiile s-au adeverit.

Cadourile oferite de conducătorul aztec nu erau alese la întâmplare. Ele erau mai degrabă încărcate de semnificaţii. Grămada de boabe de aur fusese dăruită deoarece aurul era

un metal nobil, care le aparţinea zeilor. Discul de argint reprezentând luna fusese dăruit deoarece unele legende

pretindeau că Quetzalcoatl a pornit pe mări şi s-a întors în

ceruri, făcând din lună sălaşul său. Pălăria cu pene şi veşmintele bogat împodobite trebuiau purtate de zeul care se

întorsese. Iar discul aurit era un calendar sacru reprezentând

ciclul de cincizeci şi doi de ani, care înfăţişa Anul întoarcerii. Ştim că era un astfel de calendar, deoarece au fost descoperite şi altele, asemănătoare lui, făcute însă din piatră, nu din aur

curat (fig.1)

Nu ştim dacă spaniolii au înţeles tot acest simbolism. Şi chiar dacă l-au înţeles, nu l-au respectat. Pentru ei, obiectele

reprezentau un singur lucru, şi anume dovada bogăţiilor care îi aşteptau în regatul aztec. Aceste obiecte de neînlocuit s-au

aflat printre comorile nepreţuite aduse în Sevilla din Mexic în

ziua de 9 decembrie

1519, la bordul primului vapor încărcat cu bogăţii pe care

l-a trimis Cortes în Spania. Regele spaniol Carlos I, nepotul

lui Ferdinand şi suveran peste alte teritorii europene,

asemenea împăratului Carol V peste Sfântul Imperiu Roman,

se afla pe atunci în Flandra, iar vaporul a fost trimis mai

departe spre Bruxelles. Comoara mai includea, pe lângă darurile simbolice, şi figurine aurite reprezentând raţe, câini, tigri, lei şi maimuţe, precum şi un arc de aur şi săgeţi. Dar cel mai impresionant dintre toate era "discul soarelui", având 195

cm în diametru şi gros cât patru monede autentice. Marele

pictor şi artist Albrecht Durer, care a văzut tezaurul adus din

Lumea Nouă a Aurului, scria că "aceste lucruri erau toate atât

de preţioase, încât au fost evaluate la 100.000 de guldeni. N-

am văzut de când sunt o-biecte care să-mi bucure sufletul mai

mult decât acestea. Deoarece am văzut printre ele uimitoare obiecte de artă şi m-a uluit ingeniozitatea subtilă a oamenilor