UNIVERSITATEA ATHENEAUM

RELATII PUBLICE(Suport de curs)

Prof . univ . dr . DEAC ARON LIVIU

BUCURESTI2007

RELATIILE PUBLICE

Scurt istoric . De ce se pratica relatiile publice ? Cesunt relatiile publice ? Definitia relatiilorpublice .Relatiile publice si celelalte profesii alecomunicarii .

Atunci cand o intrepindere , o organizatie , oinstitutie sau o persoana incearca sa stabileasca relatii desimpatie cu publicurile sale , ea practica relatii publice .In sens foarte larg , relatii publice constituie o atitudine, o abordare si o stare de spirit .

SCURT ISTORIC

Intelegerea naturi relatiilor publice necesitacunoasterea istoriei lor , precum si , a perspectivei lor inzilele noastre .Sintetizind momentele importante ce aupremes aparitiei relatiilor publice moderne , se poatepreciza ca : - relatiile publice se practica din neguratimpurilor .Umanitatea nu a asteptat era moderna pentru a-sida seama ca nu poate trai fara comunicare.- relatiile publice , asa cum le cunoastem noi , au aparutla sfasitul secolului al -19 – lea , o data cu dezvoltareapresei de mare tiraj . Prin aceasta formidabila” unealta “ oinformatie dobindea astfel un statut official si , inacelasi timp , cupridea un public foarte larg .Inca deatunci agenti de presa au devenit si primi relationisti .Fostilor jurnalisti li se cereau sa-si utilizezecunostintele meseriei lor, contactelor ,pentru a avea accesla paginile presei in a trasmite informati privitoare la

2

intreprinderi si produsele acestora, despre aparitia siobiectivele diferitelor organizati si instituti ,amomentelor importante din viata lor , precum si informatidespre opiniile , atitudinile si activitateapersonalitatilor politice . - regulile principale care conduc activitatea de relatiipublice , a meseriei de relationist ,au fost stabilite inperioada crizelor economice din primele deceni ale secoluluial -20 – lea . In acest climat se nasc marile traditi alerelatiilor publice asa cum le cunoastem astazi .Mareaintreprindere decide astfel sa-si refaca imaginea , sa sicistige increderea publicului . Pentru a reducecontestatiile si a elimina criticile la adresa lor dar si pentru a impiedica guverenele sa intervina legilativin afacerile lor , marea intreprindere va trebui sa puna inpractica ample si intense operatiuni de seducere apublicului , de a crea o noua stare de spirit , o atitudinepozitiva si o noua imagine .-relatiile publice cunosc o mare dezvoltare dupaprimulrazboi mondial , in timpul acestuia oamenii au invatatsa le utilizeze , nu numai pentru a se apara , dar si camodalitate practica pentru ocuparaea spatiului public .

DE CE SE PRACTICA RELATIILE PUBLICE ?

La relatiile publice s-a recurs din necesitate . Pentrua ocupa un loc intrun spatiu social dorit ,pentru a teapara de nenumaratele atacuri ,pentru a-ti impartasi siimpune punctele de vedere , trebuie sa sti sa vorbesti sainveti saasculti sis a poti comunica . ROLUL relatiilor publice se defineste pri nevoia de a fi ,pri dorinta de a aparea si frica de a disparea din spatialpublic . SPECIFICITATEA relatiilor publice rezida in dotareaintreprinderilor ,organizatiilor si a institutiilor cuimagine pozitiva si in stabilirea strategiilor pentru aputea face fata provocarilor , mizelor si problemelor cucare ele se cnofrunta . Ratiunea de a fi a relatiilor publice se bazeaza pe catevaPRINCIPII fundamentale (Bernard Dagenais ,2002,pag. 18 ) :

3

-In societate , pentru a exista , tebuie mai intai sa tefaci acceptat si , pentru aceasta , trebuie sa sti sate puiin valoare .-Pentru a te dezvolta , trebuies sa-ti construiesti oimagine si sa stii sa te impui . -Iar pentru a rezista , trebuie sa sti sa te aperi . -Dar , mai intai de toate , trebuie sa recunosti ca nu sepoate trai fara a interactiona cu mediul in care traiesti “… pentru a-si mentie existenta , o organizatie trebuie maiintai sa se faca cunoscuta . Pentru a se dezvolta , eatrebuie sa- si seduca mediul . Iar pentru a nu cade incapcanele informatiilor care i-ar putea dauna ,ea trebuiesa se apere . Pentru a-si valoriza zona de influenta , eatrebuie sa cucereasca . Iar pentru a domni , trebuie sa seimpuna “ .(Bernard Dagenais , 2002 ,pag . 19 ) Intr-o forma mai elaborata aceste principii pot oferiraspunsul sis a intelgem “De ce se practica relatiilepublice ? “ . Astfel , relatiile publice se practica : - pentru ca nu putem trai fara comunicare : nu existarealitate fara comunicare ;comunicarea este un processuman ; oamenii isi fac cunoscute trebuintele , intetiile ,gindurile prin intremediul comunicarii vebale si / sau non-verbale ;o un gind , o idée un eveniment un serviciu sau unprodus daca nu sant cunoscute de oameni nu exista insocietate ; pentru orice intreprindere , organizatie sauinstitutie comunicarea este obligatory sin u o alegere .“Pentru a exista , trebuie deci sa apari . Si , pentru aaparea , trebuie sa ai acces la mass-media . De indata ce oorganizatie , intreprindere sa o institutie discurs publictrebuie mdiatizat pentru a obtine cat mai multa difuzare “(Bernard Dagenais , 2002,pag .19 ) . - pentru a atrage atentia : inainte de a convinge publiculvizat intreprinderea , organizatia sau institutia trebuiemai intai sa atraga atentia , sa se faca remarcata ;zilnicapar noi idei ,noi organizatii iar pntru a-si impuneexistenta , ele trebuie sa se faca remarcte . - individul , poate atrage atentia asupra sa inmulte feluri : prin maniera de a se imbraca , de a-si aranjacoafura , de a gesticula prin modul de a purta bijuteriileetc. De asemenea , individual poate sa atraga atentia asuprasa si prin modul in care isi pune in valoare ideiile .

4

- intreprinderea ( organizatia , institutia ) : va incercasa atraga atentia creind evenimente care sa monopolizezemass-media sa organizeze o serie de activitati sis ainitieze actiuni cum ar fi: conferinte de presa , campaniipublicitare , actiuni promotionale etc. - diversele organizatii pregatesc o serie de actiuni :manifestatii publice si marsuri blocarea de strazi si pietepublice si ocupa birouri pentru aatrage atentia asuprarevendicarilor lor . Fara aceste gesturi , ar raminenecunoscute publicului si mass-media -pentru a informa :intreprinderile , organizatiile siinstitutiile cauta sa-si faca cunoscute marile deciziisiactiunile puse in miscare de acestea , a unor evenimentesociale , culturale , sportive sau politice , informindpublicul , opinia publica prin serviciul de relatiipublice .- pentru a crea un climat de simpatie : oriceintreprindere , organizatie sau institutie doreste sa creezelegaturi armonioase cu publicurile sale , sa creeze uncurent simpatie cu acestea astfel ele sa fie dispuse saapeleze la servicile lor . “Relatiile publice cauta deci sacreeze un climat favorabil intre o intreprindere sipublicurile sale interne si externe , sa le castigeincrederea , sa le suscite admiratia sau simpatia , saconstruiasca raporturi pozitive sa instaureze un climt deintelegere si acceptare . Aceste lucruri o data facute,intreprinderea se ataseaza de clientele sa prin legaturiemotionale si cauta sa mentina in rindul opiniei publicereactii favorabile activitatii sale, daca nu chiar o anumitacomplicitate “ . (Bernard Dagenais 2002 pag. 30 ) . - pentru a rezolva o problema : relatiile publice se impuntot mai mult ca o metoda de a face fata diverselor problemecu care se confrunta o intreprindere , o organizatie sauinstitutie . - pentru a gestiona o provocare :intreprinderea ,organizatia sau intitutia traieste dinproiecte , isi fixeaza obiective pe trmen scurt si lung ,face fata noilor provocari . Relatiile publice devininstrumente esentiale in gestiunea mizelor .- pentru a dezvolta o imagine : imaginea este construita depersonalitatea intreprinderi organizatiei sau ainstitutiei , dar si de activitatile de relatii publice .

5

Imaginea este produsul unui ansamblu de facrori . Concuretadin ce in ce mai puternica in toate sectoarele de activitateumana face ca succesul sa le apartina celor care au oimadine mai buna . - pentru a ne apara : “ Pentru a se mentine , oriceorganizatie intampina dificultati . Ea trebuie , inconsecinta , sa se apere , sa contraatace , sa fie ingarda . Si , cum trebuie sa infrunte tribunalul opinieipublice , ea nu poate ramane pasiva . De unde necesitatea dea stabili strategiide comunicare pentru a face fataatacurilor “ . ( Bernard Dagenais, 2002, pag .35 ) - pentru a influenta opinia publica : scopul oricareistratgii de relatii publice este aceea de a mobliza opiniapublicului , chiar daca aceasta are adesea o mica importantain deciziile care se iau , tot ea poate avea si ultimulcuvant . “Pentru a-ti putea influeta pulicul , trebui sa-ilcunosti . Trebuie sa stii sa-i provoci anumite reactii , saobtii exprimarea opiniilor lui sa stiisa le analizezi si safi capabil sa te adaptezi in functie de ele De fapt , estevorba despre orientarea opiniei publicului in sensulobiectivelor organizatiei . Daca o organizatie lasa altora grija de a orienta opiniapublicului, ea va fi victima unghiului de perceptie pe careorganizatiile concurente il vor impune . Totusi, nu trebuiesa credem ca publicul accepta si asimileaza toateinformtiile care ii sunt comunicate. El primeste in fiecarezi informtii atat de contradictorii incat nu le poate retinepe toate fara sa devina inconstant . El face o alegere . Darorice intreprindere sau organizati trebuie sa-si prezintepropria viziune asupra lucrurilor daca nu doreste capublicul sa aleaga in necunostinta de cauza . Intr-o intreprindere, grija de a aprecia ceea ce ga ndestepublicul apartine relatiilor publice . Acest birousupravegheaza starile de spirit ale publicului, saturilesale de dispozitie, asteptarile si pasiunile sale. Si lesupravegheaza tocmai pentru a-l orienta mai bine ; din acestpunct de vedere , relatiile publice devin un proces deinfluientare “ . (Bernard Dagenais , 2002 , pag . 36 ) . - pentru a face fata complexitatii socioeconomice :organizatia este interesata de intregul contextsocioeconomic din societate unde exista diverse grupuri depresiune , consumatori care au o atitudine ambigua iar

6

evenimemtele se deruleaza in timp real si in mod dirct . Deasemenea , restrictiile de ordin material si financiar facca intreprinderile orgaanizatiile sau institutiile sa facaalegeri mai judicioase in toate sectoarele de activitate sisa incerce a preveni problemele pe care alegerile sideciziile luate risca sa le creeze Aceasta situatieintreprinderile , organizatiile sau institutiile sa cautemijloace de comunicare eficeace , judicioase , iftine .- pentru a raspunde publicului si jurnalistilor :intreprinderile , organizatiile sau institutiile prinbirourile ( departamentele ) de relatii publice sunt ladispozitia publicului , sunt disponibile pentru presa .Petimp criza , organizatia trebuie sa se gandeasca in modnecesar la sine , dar trebuie sa se gandeasca neaparat si lapublicurile atinse de criza , la guvrenul care cereexplicatii si la mass-media , care trebuie sa informezepopulatia . Mass-media au un rol social de jucat si datorita acestuifapt, intreprinderile , organizatii , institutiile saupersoanele care evoluiaza in spatial public trebuie sa leofere sprijinul . CE SUNT RELATIILE PUBLICE ?

Relatiile publice servesc unei multitudini de scopuriprin care orice intreprindere, organizatii sau institutieare datoria de a fi prezenta , trasparenta , activa sigeneroasa in raport cu exigentele vietii moderne insocietate . Aseste considerente nu ne pot spune ce suntrelatiile publice , chiar daca vom accepta cea mai curentadefinitie a acestora , si anume : stabilirea de catre oorganizatie a unor legaturi de simpatie intre intrprinderesi publicurile sale prin acte de comunicare . Definire relatiilor publice determina apelarea la o serie deparametri care caractrizeaza activitatea complexadesfasurata de acestea , si anume :- relatiile publice sunt o stare spirit : ele nu se definescnumai prin tehnici de comunicare ci si prin scopurile pecare le urmaresc, in principal acela de a crea un climat deincredere intre organizatie si publicurile sale . Prinpunerea in valoare a unei imgini pozitive ,si nu artificiala, a unui mod de afi care consta , pentru o intreprindere ,

7

organizatie sau institutie , in dorinta de a crea unsentiment de simpatie cu publicuril sale si de a instituipractici care sa aiba un asemenea efect. - relatiile publice sunt un instrument de gestiune :relatiile publice participa la alegerile decisive aleintreprinderii , organizatiei sau institutiei . Ele ajuta lapopularizarea lor si , in special , la punerea in practica .Se gestioneaza prin intermediul comunicarii contractele salecu actionarii , climatul de lucru din interior , imaginea inexterior , prezenta intreprinderi la bursa etc. Relatiilepublice nu actioneaza numai de a face cunoscut un produs , odecizie , o idee . Trebuie sa si participi la definirea sa .In etapa pregatiri luarii deciziei , relatiile publice joacarol hotarator si strategic , anume : trebuie sa fie inmasura sa evaluieze efectul deciziei asupra mediului , sa-iprevina inconvenientele si avantajele precum si , reactiapublicurile si partenerilor si cum va putea ea afectaintreprinderea sau organizatia ; sa evalueze daca esteoportun de a face cunoscuta decizia ; sa recomandefactorilor de decizie cel mai bun moment pentru a facecunoscuta decizia ; de a pregati terenul pentru ca deciziasa fie acceptata cum se cuvine si pentru ca decizia saantreneze o adeziune pozitiva a publicului ; sa se asigureca ideea ce trebuie implantata urmeaza traseul si ca a fostadoptat . Toate aceste fenomene au facut ca relatiilepublice sa devina pentru intreprindere , organizatie sauinstitutie o unealta de gastiune care o ajuta sa gestionezeansamblul preocuparile sale , nu numai sa le facacunoscute . “ Relatiile publice faciliteaza atingereaobiectivelor dorite , caci ele stiu sa analizezcomportamentele publicurilor , sa le inteleaga si sa leimpuna organizatiilor , care se vor adapta in consecinta .Relatiile publice se dovedesc rentabile , deoarece ele potchiar preveni si evita anumite crize , putand astfel maidegraba proteja imaginea , fara afi nevoie sa o reface “.(Bernard Dagenais , 2002 , pag. 45 ) - relatiile publice reprezinta o indeminare in folosireaansamblului de tehnici de organizarea de evenimente , derelatiile cu presa , de organizarea unor expoziiti sau depublicitate etc.

8

- relatiile publice sunt o arta si o stiinta : reprezinta oarta care prmite convertirea analizelor situationale si astrategiilor indelung planuite in creativitate , in simbolic, imaginar , seductie , vis , adeziune , prozelitism ,astfel incat sa produca o tematica prcutanta , un sloganatragator , o imagine seducatoare si un mesaj convingator .Relatiile publice sunt considerate o stiinta socialaaplicata pentru ca apeleaza la instrumentele stiintificepentru a-si indeplini misiunile (statistici,sondaje ,anchete, psihologia maselor, cunoasterea opinieipublice ) . - relatiile publice reprezinta o practica democratica :intreprinderile , organizatile sau institutile au puterea sicapacitatea de a participa la procesul de schimbare ce arputea interveni in mediul social , economic , tehnologiccultural si politic care la , randul lor devin conditieesentiala a supravituirii si dezvoltarii lor .- relatiile publice reprezinta un controlasupra realitatii :“ A vrea sa comunici inseamna a priori a vrea sa convingisis a actionezi asupra realitatii . Relatiile publice au caprim rol punerea in valoare a intrepinderii , organizatiei ,a produsului , a cauzei , a individului pe care-l sevesc .In acest sns , ele exercita un anumit control asuprainformatiilor pe care le vehiculeaza . Ele nu vor ezita sapuna accent pe elementele care avantajeaza organizatia sis ale treaca sub tacere pe cele care i-ar putea dauna “.( Bernard Dagenais , 2002 , pag. 53 ) .- relatiile pulice sunt o industrie : astazi relatiilepublice reprezinta o industrie in plina ezpansiune . Sumemari de bani sunt investiti in fiecare an in activitati derelatii publice . Apar tot mai multe firme de consiliere indomeniu , se dezvolta si isi largesc aria de influenta ,atat incadrul frontierelor nationale cat si dincolo deacestea . S-a dzvoltat o puternica concurenta pentru aconvige clientii sa le incredinteze contracte si se duc“lupte teribile “ pentru a atinge acest scop . Ele cauta sa-si maximizeze profitul . “ Interesele comerciale aflate injoc , sumele de bani angajate , numarul de persoane caremuncesc in acst sector , competitia pe care o duc pentru aavansa in cariera evidentiaza fundamentele unei industrii inplina ascensiune “ . ( Bernard Dagenais , 2002 , pag. 54 )

9

- relatiile publice reprezinta un sistm de valori : “Valorile transmise de relatiile publice sunt importantepentru societate in ansamblul ei . < Epoca noastra este inplina mutatie . Contemporanii nostri au devenit martorii siactorii unei ere in care schimbul de informatie , transferude cunstinte si de cultura nu mai cunoaste frontiere > ,semnaleaza Solange Tremblay ( relationista canadiana –n.n. ) Relatiile publice pot juca un rol de avangarda pritematicile si inaginile vehiculate , distrugand tabuurilesau daramand prejudecatile ; la fel cum le pot siconsolida . Ele pot favoriza transformarea sociala , potproteja clitatea limbii si insufleti cultura , dupa cum , dealtfel , pot face si contrariul . Societatea de maine va fi cea definita de sursele la carese refera mass- media . Comunicarea publica animate derivalitatile socio-economico-politice pune jaloanelerealitatii . Imaginea minoritatilor , participarea la cauzesociale , sustinerea unor activitati civice si democraticesunt tot atatea cai ce se deschid in fata organizatiilorcare au stiut sa-si dezvolte o responsabilitate sociala “ .(Bernard Dagenais , 2002 . pag. 54 )

DEFINITIA RELATIILOR PUBLICE

Relatiile publice au fost definite in mai multe feluride cercetatori si de diferitele organizatii profesionale derelatii publice . Vom retine , din numeroasele definiti ,urmatoarele ; “ Relatiile publice reprezinta o activitate de conducere cucaracter permanent si organizat , prin intermediul careia o intreprindere sau unorganism privat sau public cauta sa obtina si sa mentina intelegera , simpatia siconcursul celor cu care are sau ar putea avea de-a face ; in acest scop , ea vatrebui sa analizeze starea opiniei in ceea ce o priveste , sa-si adapteze pe catposibil comportamentul si , prin practica unei largi informari , sa obtina ocooperare mai eficenta , care sa tina cont efectiv de interese comune “( Asociatia Interntionala a Relatiilor Publice ) . – veziBernard Dagenais, 2002 , pag . 55 . “ Relatiile publice reprezinta o functie de conducere , de gestiune si decomunicare , cu caracter permanent , gratie careia un oraganis public sau privatvizeaza stabilirea , mentinerea si promovarea unor relatiide incredere, fondatepe cunoasterea si intelegerea mutuala dintre acest organism si publicurile sale

10

interne si externe , tinand cont de drepturile , nevoile si atitudinile lor , totulconform interesului publicului “ ( definitie propusa de SocietateaRelationistilor din Quebec < SQR > ) – vezi Bernard Dagenais, 2002 , pag . 55 . Din continutul acestor definiti se desprind urmatoareleelemente principale . - o activitate de conducere : relatiile publice trebuie safie considerate functie a conduceri , la fel ca si celelalte, in toata amplitudinea lor . Ca functie de gestiune ,relatiile publice trebuie sa fie asociate tuturoretapelor deluare a deciziei . Inainte de a se lua o decizie , relatiilepublice , trebuie sa dea raspuns la o serie de intrebarica : cat va costa decizia ? , daca sunt resursele necesare ?, daca merita sa se faca investitia ? , daca decizia esteoportuna ? , va fi bine primita decizia , produsul sauserviciul respective de catre public ? este oportun sau nupentru a face cunoscuta decizia ? etc . In ansamblu ,trebuie gestionata problema sau miza prin comunicare , nutrebuie doar facuta cunoscuta decizia luata . - o activitate cu caracter permanent si organizat :relatiile publice construiesc si imbraca personalitatea uneiintreprinderi , organizati sau institutii sau personae .Adesea , acasta imagine serveste drept fundal pentru noileprovocari . Acest lucru nu se face ocazional , sporadic .Este nevoie de continuitate . Relatiile publice nu trebuiesa constituie o sarcina temporala incredintata catorvapersoane , pentru a rezolva o problema dificila , ciosarcina permanenta a unui serviciu permanent . - o activitate in slujba organizatiei : relatiile publicesunt inainte de toate activitati in slujba unei organizati ,si nu in cea a publicului . Ele trebuie sa-i asiguredezvoltarea economica , sociala sau de orice fel , infunctie de caracterul organizatiei . Relatiile publice suntun instrument de gestiune atat pentru institutiile , cat sipentru cele publice , pentru o natiune , o colectivitate ,un grup mare sau o persoana . Se pun in valoare aceleelemente care ii vor putea fi favorizate organizatiei .- o activitate pentru a crea un curent de simpatie : scopulprim al activitati de relatii publice este de a crealegaturi de simpatie cu publicurile sale . Ceea ce inseamnaca se pune problema de a lucra cu elemente ce nu suntpalpabile , ci difuze si simbolice . Cum se poate crea

11

simpatia ? . Simpatia se exprima prin comportamentetangibile : fidelitatea de o marca , de un magazin , unprodus . Imaginea pozitiva care rezulta de aici se masoarape sondaje . Aceste sunt expresii palpabile . Fiecareeveniment organizat , fiecare initiativa luata are drep scopcrearea lenta a unei retele stanse de prietenie , astfelincat sa se construiasca un capital de simpatie ,vizibilitate si notorietate , care va putea fi utilizat lamomentul potrivit . Pentru a crea aceasta retea , trebuieatrasa atentia asupra existentei organizatiei , trebuieinformate si influentate publicurile , trebuie aparateinteresele firmei si , totodata onorate cererilejurnalistilor , care sunt principalele legaturi prin care setransmit valorile si preocuparile organizatiei . - o activitate prin care se gestioneaza provocarile laadresa intreprinderi , organizatiei sau a unei institutii :relatiile publice servesc pe langa crearea unei imagini sila gestionarea problemelor , provocarilor ,produselor siservicilor organizatiei . Relatiile publice in acest contextservesc finalitati pe termen scurt si lung . Viteza lor dereactie pe termen scurt poate impiedica degradarea imaginipe termen lung , de exemplu . - relatiile publice contituie si o activitate pe langadiferite categori de public : relatiile publice ajuta lastabilirea de legaturi , la mentinerea cailor decomunicare , de acceptare si de cooperare dintr-oorganizatie si publicurile sale , la crearea unui climat desimpatie . Peitru a defini categoriile de public ale uneiintreprinderi , organizati sau institute acestea trebuie : - identificate :si anume , publicurile interne( muncitori , functionari , angajati , reprezentanti , cadreetc. ) , cat si publicurile externe ( consumatori , lideride opinie , puteri publice , marele public , celelalteorganizati , mass-media , furnizori etc. ) - satisfacute : desi relatiile publice sunt in serviciulunei organizati , ele trebuie mai intai de toate sa vizezesatisfacerea clientului . Nu este vorba de impunerea vointeiintreprinderi , organizatiei sau a institutiei in fataclientului , ci de certitudinea ca organizatia isi intelegepublicul , se adapteaza in functie de el si-l serveste bine.Daca nu, mai devreme sau mai tarziu , si-l va pierde .

12

- convins : relatiile publice cauta adeziunea publiculuipentru a-i obtine intelegerea , simpatia si participarea .Relatiile publice pentru a realiza acest lucru trebuie sarealizeze doua obiective , si anume :a ) sa faca cunoscutaactiunea organizatiei , iar b ) sa faca inteleasa actiunea ,pentru a obtine reactii favorabile . - relatiile publie constituite o practica de informare :toate activitatile de relatii publice se articuleaza injurul informatiei : culegerea , analiza , punerea ei intr-oanumita forma , circulatia si evaluarea ei . Oganizatiatrebuie sa se asigure ca pune in circulatie informatii cecorespund imaginii pe care vrea sa o dea despre ea insasi,ele avand o rezonanta anume pentru publicurile pe care vreasa le atraga . Pentru a face acasta , trebuie sa stapaneascabine practica informarii , in toate dimensiunile sale ,adica , sa stie sa construiasca politici de comunicare , sapregateasca si sa realizez planuri de comunicare si saexecute aceste planuri printr-o multitudine de tehnici decomunicare . - relatiile publice se constituie intr-o activitate seurmareste realizarea unui interes : relatiile publiceurmaresc interesul comun al organizatiilor si al publiculuisau .Fara interesul comun publicul se va indeparta deorganizatie . De aici decurge responsabilitateamanagementului oricarei firme , organizati sau institute dease afla in slujba publicului . Exemplu : Daca firma nu sepreocupa de calitatea si securitatea produselor pe care lepune pe piata , oamenii legi , organizatiile non-guvernametale / grupurile de presiune si de aparare aintereselor publice vor reactiona .Relatiile publice trebuiepracticate cu o etica riguroasa , pentru a nu inselapublicul pe care il serveste si . Activitatile de relatiipublice pot – direct sau indirect – sa aduca profit siorganizatiilor si publicului in general .

OBIECTIVELE ACTIVITATI DE RELATII PUBLICE

In programul de relatii publice al unei organizatiexista mai multe obiective ce pot fi atinse printr-o bunacampanie de comunicare .Relatiile publice profesionistedirectioneaza activitatea firmei , organizatiei sau a uneiinstitutii catre atingerea unor obiective atent selectionate

13

. Obectivele urmarite pot sa fie ( Doru Pop , 2000 pag.137 ) : - Prestigiul sau “imaginea favorabila “ si beneficiileacesteia . - Promovarea unor produse sau servicii . - Detectarea si solutionarea problemelor si oportunitatiloraparute .- Prevenirea si solutionarea problemelor de munca . - Incurajarea unei atitudini positive a comunitatilor incare isi desfasoara activitatea organizatia . - Atitudinea pozitiva aactionarilor sau a membrilororganizatiei . - Prevenirea opiniilor eronate si aspre judecatilor . - Prevenirea atacurilor .- Atitudinea pozitiva a furnizorilor . -Atitudinea pozitiva a guvernului . - Atitudinea pozitiva a celorlalte parti din industriarespectiva . -Atitudinea pozitiva a distribuitorilor si atragerea altordistribuitori . -Abilitate de a atrage personalul cel mai bine calificat .- Educarea publicului pentru utilizarea produsului . - Educarea publicului in privinta unei anumite conceptii . - Atitudinea pozitiva a consumatorilor si a sustinatorilor .- Investigarea atitudinii diverselor grupuri fata deorganizatie . - Formularea si indrumarea politicilor . - Solutionarea crizelor . -Sustinerea viabilitatii societatii in care functioneazarespective organizatie . - Indrumarea spre schimbare. CONCLUZII : Relatiile publice sunt indispensabile firmei ,organizatie sau unei intitutii publice sau private . “ Dando informati concreta despre viata unei organizatii ,favorizand dialogul atat in interior , cat si in exterior si, creand un climat de siguranta , incredere si simpatie ,relatiile publice pot da astfel organizatie o imagine departener social , si nu de pradator .In realitate , deindata ce o organizatie se indeparteaza de imaginea pe carea vrut sa o dea despre ea insasi , nu va mai satisface

14

cetateanul-consumator si s-ar putea vedea inlaturata “ .(Bernard Dagenais , 2002 , pag. 66 )

RELATIILE PUBLICE SI CELELALTE PROFESII ALECOMUNICARII Relatiile publice nu constituie in sine o tehnica decomunicare . Reprezinta o stare de spirit si o functie , cerecurge la o multitudine de tehnici pentru a se realize .Datorita acestui fapt , relatiile publice interfereaza cudiverse profesii ale comunicari , imprumuta de la acesteaforta lor sau le utilizeaza pentru a-si atinge scopurile . Intre relatiile publice si diversele profesii alecomunicarii se stabilesc relatii de complementaritate . JURNALISMUL :

Actorii sociali , politici , culturali , economici etc.sunt cei care creeaza informatia , iar relatiile publice opun in valoare .Jurnalisti au rolul de a o raporta fidel ,de a o analiza si comenta , cand e necesar , de a prezentafaptele care sa le permita concetatenilor sa cunoasca si sainteleaga mai bine lumea in care traiesc . Astazi,jurlanismul este considerat “ arta punerii in scena a informatiei “ .“ Declaratiile si evenimemtele suntretinute si jucate infunctie de atractia pe care o eexercita asupraconsumatorului de stiri. Spectaculosul primeaza cateodata indetrimentul profunzimii. Este ceea ce noi numim logicamediatica.”. ( Bernard Dagenais , 2002 , pag. 68 ) PUBLICITATEA :

Este o tehnica prin intermediul caruia se cumpara unspatiu pe un suport mediatic ( presa etc. ) , care esteocupat apoi dupa cunse doreste . Daca profesionistul dincadrul relatiilor publice ( relationistul ) ii propunejurnalistului informatii , iar acesta face ce vrea cu ele ,publicitatea rezerva spatial dorit , pune mesajul dorit pesuporturile media alese , in ziua si la ora dorite . Existadiferite forme de publicitate . Publicitatea comercialavinde produse si servicii . Publicitatea intitutionalaprezinta imaginea intreprinderi , organizatiei sau

15

institutriei . Publicitatea sociala prezinta suferintelesocietatii , precum somajul, saracia , protectia mediuluietc. . Publicitatea-pledoarie priveste subiectelecontroversate in care se angajeaza o organizatie sauinstitutie . “ Daca publicitatea comerciala nu tine derelatiile publice , toate celelalte forme de publicitateconstituie unelete ale relatiilor publice , caci ele cautasa construiasca un capital de simpatie de care are nevoieorice intreprindere sau organizatie pentru a functiona .Deoarece publicitatea iti permite , in schimbul unei sume debani , sa ai un control total asupra informatiei , relatiilepublice, in anumite circumstante , vor prefera sa outilizeze, pentru a se asigura de integritatea mesajului pecare doresc sa- l difuzeze , evitand astfel oricedistorsiune . In vreme ce relatiile publice incearca sa gaseascamodalitati de a atrage atentia mass-media pentru a vorbidespre organizatia , serviciul sau cauza pe care oreprezinta , publicitatea isi impune mesajul . Dar relatiilepublice permit deschiderea unui dialog cu publicul indomeniile in care publicitatea nu ofera decat un monologafirmativ pentru a crea o miscare de simpatie “.( BernardDagenais , 2002 , pag. 69 )

MARKETINGUL :

Marktingul reprezinta o tehnica de gestiune care sederuleaza in patru faze succesive : definirea unui produs ;fixarea pretului acestuia ; stabilirea distributiei sale ;vanzarea sa . De fapt , este activitatea de prospectareaproduselor si a pietelor astfel incat produsele sa fiedistribuite pe pietele unde se pot vinde sau cumpara lapreturile cele mai avantajoase , deci la preturirezonabile , calitate buna , aspect atragator . Atunci canddeciziile de marketing au fost luate , comunicarea le vaface cunoscute . In activitate de relatiile publice , “ pentrurelationist , demersul marketingului este util de doua ori .Pe de o parte , daca ii este asociat , va putea contribui laluarea deciziei celei mai intelepte . Chiar daca definireaparametrilor indicate nu intra in sarcina lui , el poate

16

aduce un punct de vedere unic asupra mediului si a climeicare va putea orienta decizia . Pe de alta parte , cunoscandelementele marketingului , relationistul va putea favoriza ofaza sau alta a comunicari , axand aceste elemente in jurulunei calitati particulare a produsului , al pretuluicompetitive , al disponibilitatii . Relatiile publice intevin in mica masura la nivelul marketingului comercial . Dar , daca este vorba de marketingsocial , politic sau religios , ele sunt strans legate de acesta . Intrucat se pune problema aici de a face sa se accepte un comportament precum protejarea mediului , alegerea unei pesonalitati politice sau participarea la activitati religioase . Ne aflam in domeniul ideilor , si nuin cel al produselor , iar scopul este de a crea legaturi positive intre aceasta idée si publicurile-tinta “. ( Bernard Dagenais, 2002, pag. 70 )

AFACERILE PUBLICE SI LOBBY-UL

Prin “afaceri publice” vom intelege relatiile non-comerciale pe care le intretin intreprinderile cuautoritatile guvernamentale si locale, precum si cucolectivitatile locale.Intreprinderile si organizatiileintra in dialog cu statul, care intervine in “regulilejocului”, atat la nivelul national cat si la cel local. Defapt, nu exista nici un sector al activitatii umane care sanu depinda intr-un fel de stat. De asemenea intrprindereasau organizatia isi are resedinta in cadrul unei comunitati,are vecini care o sustin sa nu. Este supusa atacurilorgrupurilor de presiune de indata ce se indeparteaza deidealurile lor.In aceasta situatie, intreprinderile sauorganizatiile folosec mijloacele de relatii publice. La randul lor intreprinderile, organizatile incearcainfluentatea legislatorului prin abordari personale saupartizane. Actiunile de influenteare a legislativului decatre organizatii sau diferite grupuri de presiune suntdenumite lobby. Deci, lobby-ul este o forma de relatiipublice, dar caracteristica sa este de a incerca sa creezelegaturi pentru a influneta mai bine deciziile politice siadministrative. “Pentru a evita ca lobby-ul sa devina opiata de influenta oculta, legea prescrie anumite limite inexercitarea profesiei, obligand lobby-istii sa se

17

identivice, sad ea numele firmei care ii plateste, sa spunace lege sau reglementare vor sa influenteze si de ce sumadispun pentru a face acest lucru. O asemenea lege a lobby-istilor exista la Washington si Ottawa si sunt discutiicarevizeaza instituirea unei astel de legi si in Quebec”.(Bernard Dagenais, 2002, pag. 72).

PROPAGANDA

Relatiile dintre organizatii si cetateni care atinglumea ideiilor, si nu pe ce a aserviciilor, se numestepropaganda.Propaganda este constituita dintr-un ansamblu deabordari destinate sa seduca un public-tinta (deci princomplicitate ), sa-l convinga(deci prin argumentare) sau sa-i impuna anumite idei (deci prin manipulare). “In relatiilepublice, cand vine timpul sa determine publicul-tinta saimpartaseasca idealultau politic, sa creezi legaturi desimpatie cu el pentru ca acesta sa adopte idea sau punctualde vedere prezentat, practici propaganda”. (BernardDagenais, 2002, pag. 72)

IMAGINEA

Ce este inaginea?. Clasificarea imaginilor.Reprezentarile sociale-conceptul de reprezentare, tipologiasi functiile reprezentarilor sociale, organizarea sistructura reprezentarilor sociale.Imaginea organizatilor.Imaginea de sine.

Astazi, mai mult ca oricand “imaginea a devenit unaliment cotidian al sensibilitatii, al inteligentei siideologiei noastre “- afirma Jacques Ellulin “ La parolehumiliee “, Paris, pag. 5, ea amplificand si, totodata,facilitand utilizarea mijloacelor de actiune asuprareprezentarilor noastre. Se poate afirma ca, suntemcontemporani cu o “civilizatie a imaginii “, profetizataincepand cu anii ’60 ca sfarsit al epocii Gutenberg, deci alepocii scrisului si al culturii abstracte.

18

CE ESTE IMAGINEA?

Imaginea este o catgorie ce se situeaza intre concretsi abstract, intre real si ideal, intre sensibil siinteligibil. Continutul categoriei de imagine, in psihologiasociala, de exemplu, nu se refera , restrictive, lareproducerea materiala a unei realitati date, ci la unatribut al vietii psihice – bazat pe capacitatea psihiculuiuman de a construi reprezentari mentale - , cu roldeterminant in relatia comunicationala umana. De altfel, “ …viata omului si a societatii – afirma Jacques Le Goff, in prefatalucrarii sale “ Imaginarul medieval “- , sunt legate in egalamasura de imagini, ca si de realitati palpabile. Imaginiile despre care este vorbanu se limiteaza la cele iconografice si artistice, ci se extend si la cele din universalimaginilor mentale “.

Conceptul de imagine are mai multe semnificatii, infunctie de domeniul in care este utilizat.

“Imagine, reprezentare sensibila sau tablou mental concret, rezultat alreflectarii senzoriale a obiectelor si a fenomenelor”. ( Dictionar defilozofie, Bucuresti, 1978, pag. 344 )

“ Imagine, ( in sens larg ), forma subiectiva, specifica in care serealizeaza reflectarea psihica la om; ( in sens restrans, referindu-se numai laprocesele cunoasterii senzoriale) senzatie, perceptie si (referindu-se la treapta detrecere de la sensorial la logic) reprezentare”.(Dictionar de pedagogie,Bucuresti, 1979, pag. 204)

“Imagine, reprezentare mentala a unui obiect absent”. (LAROUSSE,Dictionar de psihologie, Norbert Sillamy, Bucuresti, 1966,pag. 152)

In vocabularul comercial, imaginea este definita cafiind reprezentarea pe care un individ, grup social sau segment de populatiesi-o formeaza despre o intreprindere, produs, serviciu sau o marca. Inaceasta acceptiune, este vorba, de “imaginea de marca”, deprodus sau de serviciu.

Psihologia sociala, defineste imaginea, ca fiindreprezentarea unor credinte, atitudini, opinii, prejudecati,experiente sau presupuneri (asteptari), referitoare lapersoane, grupe de persoane sau in cadrul opiniei publiceasupra unei persoane fizice sau juridice, organizatii,institutii sau orice fenomene sau obiecte.

In acceptiunea profesorului de filozofie generalelaUniversitatea”Jean Moulin”, Lyon 3, Franta, Jean-Jacques

19

Wunenburger “, imaginea constituie “o reprezentare concreta,sensibila (ca reproducere sau copie) a unui obiect (model, referent), fie elmaterial (un scaun) sau ideal (un numar abstract), present sau absent din punctde vedere perceptiv, si care intretine o astfel de legatura cu referentul sau, incatpoate fi considerata reprezentantul acestuia sin e permite asadar sa-lrecunoastem, sa-l cunoastem sau sa-l intelegem. In acest sens, imaginea sedistinge atat de lucrurile reale in sine, considereate in afara reprezentariilorsensibile, cat si de reprezentare lor sub forma de concept, care, la prima vedere,nu pare a intretine nici o legatura de asemanare sau de participare cu ele, devreme ce este separate de orice intuitie sensibila a cotinutului lor”.(J.J.Wunenburger-Filozofia imaginilor, Poliron, 2004, pag,13)

Din impreciziunea semantica a termenului “imagine”, sedesprinde acel sens, in care, imaginea este considerata ,inainte de toate, o reprezentare imediata, mixta, ceea ce nepermite sa legam si sa opunem totodata doua planuri sauentitati contrare, intotdeauna presupuse in filozofiacunoasterii: realitatea obiectiva a lucrurilor asa cum neeste prezentata intr-o intuitie sensibila, pe de o parte,si, pe de alta parte, un nucleu de informatie abstracta, unconcept sau o idée, prin care ne propunem obiecte de gandireindependente de configuratialor empirica. J.J. Wunenburger,pag. 21)

Imaginea este reprezentare si nu o reproduceremateriala a realitatii. De fapt “cand vorbim de imagine trebuie saavem in vedere faptul ca ea nu reprezinta doar o reproducere materiala (dupa otehnica anume) a realitatii: afise, fotografii sau imagine filmica, ci este un atributal vietii psihice, una din parghiile care, alaturi de cuvant, determinacomunicarea dintre indivizi si care se bazeaza pe capacitatea psihicului uman dea-si construi reprezentari mentale”.(Camelia Bacos-Rolul imaginii asupramentalitatii colective in Societate si Cultura, nr. 3, 1992, p.23) Realitatea, atat cea materiala cat si cea sociala, estefoarte complexa si, nu orice minte omeneasca este si nu vafi capabila sa o cunoasca in intregime. De aceea noi lucramcu imaginii care, de regula sunt utopii sau uchronii,imaginii utopice . Imaginiile noastre despre realitate, seconstituie in ”niste harti care ne ghideaza printr-o jungle de complexitatiuimitoare…Imaginea este modelul nostru de a percepe cum functioneazalumea…Exista tot atatea imagini cate fiinte umane, daca nu mai multe si maimulte imagini pot corespunde unui fapt dat” (Thomas Sowell-A conflictof vision, William Morrow and Company Inc. New York) .Defapt, indivizii umani si grupurile umane, atunci cand

20

pornesc de la aceleasi premise fundamentale vor avea oimagine unica despre o persoana, grup social, colectivitate,natiune sau organizatie, intitutie,fenomen, eveniment saufapt social, iar atunci cand pornesc de la premisefundamentale opuse imaginiile vor fi opuse si, chiardivergente, conflictuale. De multe ori imaginile completfalse pot lua locul realitii. Concordanta dintre subiectivsi real nu se face in mod automat, este un proces complex,cu cauze multiple.

Imaginile sunt un rezultat al contactului cu lumeareala, direct, dar si indirect, prin actul de comunicareverbala, non-verbala, prin cea scrisa, reproduceri (grafice,fotografii, pictura etc.), informatiisi imagini media(presa, radio, televiziune, film etc.). Imaginile, sunt maimult decat o oglindire a realitatii, ele ajung safunctioneze ca o viziune asupra unui lucru, fapt,eveniment, fenomen sau proces social, asupra lumii in ultimainstanta. Apare o stricture mentala (“harta mentala”)ordonata, in continua adaptare, prin care o persoana obtine,codifica, refoloseste, reorganizeaza sau aplica in gandiresi actiune informatii despre un anumit obiect, fapt,eveniment sau process social si, chiar asupra realitatii inintregul sau.

Raportata la realitate, imaginea unei persoane, grupsocial, comunitati sau organizatie se realizeaza in douaplanuri: (vezi, V. Stancu, M. Stoica si A. Stoica-“Relatiipublice, success si credibilitat, 1988)

- un plan al vizibilitatii proximale(nemijlocite), in care opersoana, un grup social, o colectivitate sau o organizatieeste perceputa prin simturi, avand, practic dimensiunireduse, fiind dependenta de pozitionarea individului uman inspatiul social si de sistemul sau de referinta.

- un plan al vizibilitatii distale(mijlocite, mediate), inaccesibilin mod direct, dar accesibil prin orice mijloc sau sistemmedia.

Imaginea contribuie la fondarea scopurilor si larezolvarea celor mai hotaratoare situatii din viata activa.Pe baza lor fiecare traieste, actioneaza. se raporteaza lanorme, se inscrie intr-o comunitate sociala sau politica, dasens vietii si lumii, se inconjoara de obiecte artistice,elaboreaza credinte religioase. Fara medierea imaginii,

21

calitatea vietii spirituale si materiale nu se poaterealize.

Imaginea este o reprezentare perceputa doar in masurain care obiectul este supus unor “tratamente” pentru a fifixat, de catre memorie, sau pentru a fi deformata, de catreimaginatie. Reprezentarea obiectului este de lunga durata siare loc in absenta intuitiei. “Imaginea – apreciaza,J.J.Wanenburger, pag. 19-20 – ocupa in acest caz un loc intr-undecupaj notional care o opune pe de o parte perceptiei, in calitate de contactefectiv cu o realitate prezenta, si, pe de alta parte, conceptului, sursadetemporalizata a unei informatii lipsite de orice element empiric. Imaginea seplaseaza in acest caz pe post de intermediar intre perceptia adevarata siconceptul lucrului perceput”. Astfel, se ajunge la un punct devedere apropiat de cel al psihologiei cognitivecontemporane, penru care imaginea ”este o modalitate de reprezentarementala care are drept caracteristica conservarea informatiei perceptive sub oforma ce poseda un grad ridicat de similitudine structurala cu perceptia”.(E.Fulchignoni, “La civilsation de l image”, Payot, 1959, p. 24)

CLASIFICAREA IMAGINILOR

Diversitatea campului imaginilor poate fi sistemtizatfolosind o serie de criterii. Ori cate incercari declasificare se vor face, nu vor putea sa cuprinda intotalitate diversitatea imaginiilor. Dupa J.J.Wunenburgertipologia imaginiilor se poate face sa realizeze folosindcriterii ca:

- dupa producerea lor corporala: imaginii produse de fiecareactivitate senzoriala, la care se adauga cinesteziacorporala interna (imaginea auditiva, optice, etc.); imagineformata prin mimica gestuala; imagini create prin limbaj siimagini (imagini verbo-iconica)si anume: imagini literare,imagini subliminale, imagini simbolice, imaginea culturala,etc.

- din unghiul formei lor de reprezentativitate, manifestarii lorfenomenale, imaginiile se impart in doua mari famili: unamentala sau psihica, care ajunge la obiectivariindepenedenta de subiect si, a doua, cea mentala,al careirepreuentant este fixat pe un suport extern, care facposibile experiente impartasite de receptor. Din familiaimaginilor mentale fac parte: imaginea perceptive – forma aimagini mentale cea mai imediata ce se intalneste sub formaunei reprezentari in present, contemporana cu stimuli

22

senzoriali care se raporteaza la un obiect exteriorsubiectului; imaginea mnezica (imaginile-amintiri) – forma aimaginii mentale in care prezenta obiectului reprezentat numai este contemporana cu imaginea. Obiectul devineamintire.; imaginea anticipatoare – forma a imaginii mentale inabsenta unui refernt obiectiv real. Constituie un program apriori pentru o posibila viitoare perceptie, legata de oactiune, de nevoia de a cunoaste sau de o dorinta.Reprezentare a viitorului in diferite modalitati.

- dupa timp, imaginea se diversifica in: imagini prezenta,imagini trecute, imagini viitoare;

- prin prisma de reprezentari specifice care se definesc prin proprietatioriginale, se pot distinge, urmatoarele categorii: imagini psihice(imaginea inconstienta, imaginea verbala, imagineamatriciala) si, imagini materiale care, la randul lor sedisting : din punct de vedere al suportului (reflectarea pe omaterie lichida, suport solid si fix sau pe support solid simobil); din punctul de vedere al formei reprezentari (imagineareprezentata fie numai prin forma-figura, contur,linie, fienumai princuloare sau numai printr-o modalitate mixta careinscrie culorile intr-o forma); din punctual de vedere al tehnicii deproducere (imaginea poate rezulta din diferite procedee dereproduce, prin intermediul unui ochi si al unui instrumentcare face sa apara fizic o imagine); din punctul de vedere almodurilor de reproducere (imaginea poate fi o imagine naturalasau o imagine artificiala);

- dupa schema de producerea imaginiilor, se pot distinge:imaginea analogica, imaginea expresiva si imaginea reductive;

La aceste criterii se mai pot adauga si urmatoarele:- in functie de caracteristicile si de calitatea componentelor,

imaginiile pot fi: imagini diversificate si imagini mai putin diversificate;- dupa numarul de concepte cheie cu vizibilitate inalt semnificativa,

imaginile pot fi: focalizate si diversificate;- dupa modul in care o imagine se pozitioneaza in raport cu alte imagini

din acelasi domeniu, imaginiile pot fi: imagini distincte si imaginisterse (neclare).

Oricare ar fi locul si rolul imaginii in viataindividului, al grupului social sau al societatii nu trebuietrecute cu vederea functiile perturbatoare sau corupatoare,

23

al farmecului lor mincinos, al efectelor lor negative.Evidentierea efectelor negative se face pe baza unorcriterii pentru a le deosebi pe cele bune de cele rele si, aidnetifica factorii de nocivitate ai imaginilor. Pintreimaginile cu caracter perturbator, corupator, mincinos cuefecte negative asupra indivizilor umani, a grupurilor sicomunitatilor se pot retine urmatoarele imagini:

- imaginea inselatoare: inaginea nu este numai eronata,falsa, din punctul de vedere al reprezentari unui referent,ci mai ales disimulatoare, frauduloasa, chiar inselatoare,intrucat isi mascheaza gradul de adevar sau de fals sub oaparenta iluzorie. Cum este imaginea capabila sa duca ineroare mintea, sa o faca sa creada altceva decat ceea cearata si spune?. Raspunsul comporta doua aspecte: pe de oparte, anumite imagini sunt dispuse, structurate,configurate in asa fel incat dau iluzia adevarului, iar pede alta parte, prin modul sau de prezentare, imagineaprovoaca efecte la distanta de seductie, de fascinatie saude stupefactie care inhiba sau tulbura gandirea.

- imaginea alienanta: imaginea devine jucaria imaginatiei,ce se serveste de ea, pentu a provoca la randu-i stariempatice sau patologice, care nu corespunde raportuluiadoptat al subiectului; imaginea influenteaza atuncisensibilitatea, stapaneste dorinte si predispune sufletul lastari nerationale; fiinta isi pierde unitatea si stapanireade sine; imaginea este responsabila de pierderea libertatii;imaginea are puterea de a provoca alienarea constiintei;constiinta critica a subiectului nu mai functioneaza, ildeposedeaza de libertatea mentala, ia diferite forme,subiectul aluneca de la o reverie fascinanta la stari dehalucinatii( obnulitate, obsesie, imagine trumatica).

- imaginea fantomatica; esenta imaginilor se apropie defenomenalitatea umbrelor, a spectrelor, care se dezvaluie afi aparete cetoase, fara consistenta.

- imaginea sacrilegiu; este acea reprezentare care poartain ea o atitudine sacrilege; acest tip imagine seintalneste, preponderent, in sfera religiosului.

REPREZENTARILE SOCIALE

Imaginile presupun preexistenta mentala areprezentarilor sale. Reprezentarile sunt elementul central

24

al definirii imaginei unei personae, organizatii sauinstitutii, precum si, in procesul de constituire,intelegere si interpretare a realitatii sociale, cat sipentru cel de elaborare a atitudinilor si comportamentelornoastre. In cadrul proceselor psihice (perceptie,reprezentare, gindire, imaginatie etc.), psihosociale sisocioculturale ce conditioneaza procesul de construire, demodelare (imagini) ale realitatii, reprezentarile au ofunctie structuranta. In jurul lor se construiesc acelemodele ale realitatii in intregul ei cat si, al elementelorsale structurale.

Prin continutul lor, reprezentarile sociale suntreproduceri mintale ale socialului: imaginea unorcomportamente grupale, ale relatiilor indiviziilor, alestatusurilor, ale comunicarii si ale proceselor psihosocialedin gruparea data.

Principalele caracteristice ale reprezentarilor socialese refera la:

- obiectul lor ; se constituie nu doar din stimuli si dinsituatii sociale complexe ci si din fenomene de interactiuneumana;

- structura lor psihosociala ; ele fiind o constructie unitaraa realului, o expresie particulara, intuitive a gandiriisociale din comunitatea data;

- caracterul lor colectiv; obiectul lor putand fi: relatieinterpersonala, norma de grup, system de valori etc.

Reprezentarile sociale exprima in mod metaforic,proprietatile acestora, in mod special, organizate in jurulunor semnificatii centrale, fixate si generalizate decolectivitate. Astfel, in reprezentarile sociale nu avem de-a face pur si simplu cu reproducerea fotografica, iconica afaptelor, ci cu remodelarea lor personala, inseparabila deactivitatea simbolica a subiectului si solidara totodata cuinsertia sa in mediul social dat.

In general reprezentarile sociale, departe de a fisimple copii ale faptelor psihosociale, include procese devalorizare grupala a realitatilor date, atitudini deacceptare ori respingere colectiva. Ca mod de activitate agandirii sociale, aceste reprezentari, contribuie ladefinirea grupului de apartenenta a individului, constituindfondul de imagini comun cu care opereaza membrii grupului,in care se inteleg, pastrand acelasi sensuri. De exemplu,

25

imginea sociala de putere, apare in unele colectivitati carezultat al unitatii multimilor de oameni, in altelerezultata ca atribut si emanatia clasei dominante; sau,imaginea de boala, pentru unele colectivitati are intelesulde abatere de la starea de sanatate, ori ca expresie a uneivieti mizere a indivizilor, iar in altele, capata sensulunei ispasiri a pacatului.

Reprezentarile sociale asupra fenomenelor umane suntmediate de limbaj, motiv pentru care realizarea adecvata aacestor reprezentari presupune stapanirea corecta a limbiirespective.

La producerea reprezentarilor sociale actioneaza, inprincipal, urmatorii factori:

- dispersia (difuzarea, propagarea) informatiilor in grup cu privirela fenomenele psihosociale reprezentate si, in general,decalajul existent intre informatia existenta(prezenta) sicea efectiv necesara unei cunoasteri certe;

- focalizarea indivizilor si a grupurilor umane, in mod diferit, asuprafaptelor, evenimentelor, fenomenelor , proceselor socialesau asupra problemelor semnificative;

- presiunea la influenta, intotdeauna prezenta in grupulsocial dat in virtutea careia se produce o anume disparitatede pozitie a membrilor grupului fata de obiectulsemnifictiv;

- prezenta unor interactiuni conflictuale produse de nivele deexperienta sociala diferita a persoanelor,de lacunele lor incunoastere, de distanta dintre cunoasterea stiintifica sisensul comun al lucrurilor.

Jocul acestor factori decide, pana la urma, formarea siorganizarea reprezentarilor collective, in care ca dominanteconteaza:

- modelele culturale promovate de catrecolectivitate;

- mentalitatea indivizilor umani; - raporturile conflictuale existente in grup; - experienta comuna a indiviziilor si a grupului

generalizata.Exemplu: modul in care oamenii produc bunurile necesare

traiului determina reprezentarile lor asupra vietii si arealitatii sociale. Astfel, una a fost imaginea colectiva amuncii in Romania inainte de evenimentele din decembrie 1989

26

si alta devine imaginea intr-o economie de piata undeproprietatea privata este determinanta.

Definirea conceptului de reprezentare sociala este undemers dificil, datorita complexitatii fenomenului cat si apozitiilor diferitilor autori care se ocupa cu cercetareaacestei problematici.Astfel:

a – Reprezentarea sociala este “un sistem de valori, de notiunisi de practici relative la obiecte, aspecte sau dimensiuni ale mediului social carepermite nu numai stabilirea cadrului de viata a indivizilor si grupurilor, darconstituie in mod egal un instrument de orientare a perceptiei situatiei si deelaborare a raspunsurilor”(Serge Moscovici, La psychanalyse, sonimage et son public, PUF, paris 1984).

b – “. . .forma de cunoastere specifica, o stiinta a sensului comun, alcarui continut se manifesta prin operatii, procese generative si fuctionalesocialmente insemnate. Ea desemneaza, in sens larg, o forma de gandiresociala”. (Denise Jodelet, Representations socials:phenomenes, concepts et theorie in S. Moscovici, (Ed.)Psychologie sociale,PUF, Paris 1984, p.361)

c – “Reprezentarea sociala este un process de elaborare perceptive simentala a realitatii ce transforma obiectele sociale (personaje, contexte, situatii)in categorii simbolice (valori, credinte, ideologii) si le confera un statut cognitiv,permitand intelegerea aspectelor vietii obisnuite printr-o racordare a proprieinoastre conduite la interiorul interactiunilor sociale”.(N. Ficher, Lesconcepts fondamentaux de la psychologie sociale,Dunod,Paris, 1987)

Reprezentarile sociale desemneaza un aparat evaluator,o grila de lectura a realitatii, o situare in lumeavalorilor si o interpretare proprie data acestei lumi.Elesunt:

- o refacere, o reconstructie a mediului prin prismafilosofiei de viata a individului, o instanta intermediaraintre perceptie, informatie, atitudine si imagine;

- un stil de conduita, un mod de a comunica cuexteriorul, o orientare in lumea obiectelor si a faptelor sio operatie de clasificare a acesteia;

- o conectare la diferite sisteme explicative, dar siun instrument cu ajutorul caruia actorii sociali isiregleaza raporturile reciproce;

- o articulare a personalitatilor la contextual social,un mod de a face accesibila lumea exterioara, de a-iintelege pe altii;

27

- un sistem de credinte, un model explicativ, unmechanism prin care se construiesc teorii despre mediulsocial, un efort de intelegere si de stapanire ale acestuia,o modalitate de a gandi practice contextual;

- un stil de conduita, un mod de comunicare cuexteriorul, un filtru, un ecran intre presiunea socialuluisi sistemul personalitatii;

- o imbogatire a realului, o re-citire a sa.In concluzie, se poate afirma ca reprezentarile sociale se

prezinta ca un ansamblu organizat de informatii, credinte, opinii si atitudinidespre un obiect dat, situatie dat, eveniment sau fenomen dat sau o persoana,grup social organizatie, institutie sau colectivitate sociala.

Clasificarea repezentarilor sociale.- dupa continutul lor, reprezentarile sociale pot fi:

cognitive, axiologice, motivationale, afective, atitudinalesau actionale;

- dupa domeniul lor de referinta, reprezentarile sociale potfi: economice, politice, educationale, religioase,ideologice, stiintifice, artistice, etc.

Functiile reprezentarilor sociale.Atat la nivelul activitatii persoanelor, cat si in

viata grupurilor si colectivitatilor umane, reprezentarilorsociale indeplinesc importante functii: ( Dumitru Cristea,Tratat de psihologie sociala, Editura Pro Transilvania,p.59-60)

a – functia cognitiv-explicativa: mediaza si conditioneazaactivitatea de cunoastere , permitand sa se inteleaga si sase interpreteze realitatea.Prin intermediul reprezentarilorsociale cunostintele empirice sunt integrate intr-un systemcoerent si inteligibil, cu rol descriptiv si explicativ,oferind astfel referentiale cognitive si de comunicarepentru membri grupurilor si colectivitatilor sociale.Totodata, se realizeaza fixare si sistematizareacunostintelor si rezultatelor experienteisociale, premisefundamentala pentru pastrarea continuturilor informationale,cat si pentru desfasurarea procesului de invatare sociala.

b – functia axiologic-normativa: reprezentarile socialeincorporeaza norme si valori culturale care apartinuniversului consensual al unei comunitati, si care vorconstitui fundamente si repere pentru elaborarea

28

atitudinilor implicite sau explicite aferente oricaruisystem representational.

c – functia identitara: reprezentarile sociale definescimplicit identitatea persoanelor, grupurilor sociale, locullor in spatiu social, valorile, normele, cerintele siideologiile prin care se caracterizeaza si cu care intra injocul comparatiilor sociale.De asemenea reprezentarilesociale constituie instrumente de control social,comunitatea impunand acele seturi, de reprezentari esentialecare ii definesc individualitatea cultural-istorica;apartenenta membrilor la respective comunitate va ficonditionata de acceptarea, asimilarea si convergentafunctionala a celor doua categorii de sistemereprezentationale: comunitare si identitare.

d – functia praxiologica si de orientare: reprezentarile socialeconstituie un ghid pentru actiunile si comportamenteleindividuale si colective.

e – functia simbolica: reprezentarile sociale nu numaireconstruiesc realitatea ci si o dedubleaza; planuluiobiectual i se adauga un plan al unei reproduceri simbolicea realitatii, astfel, realitatea este metamorfozata sispiritualizata.

f – functia de sustinere si justificare: fiind sustinute devalorile si normele constituite pentru un anumit tip degrup sau comunitate, reprezentarile sociale constituie unelement de sustinere psihologica a unor atitudini saucomportamente sociale. Organizarea si structurarea reprezentarilorsociale.

Reprezentarile sociale se prezinta ca un ansamblu deelemente organizate si structurate.Elementele constitutiveale unei reprezentari sunt ierarhizate, afectate de opondere, si intretin intre ele relatii care le determinasemnificatia, precum si locul pe care il ocupa in sistemulreprezentational. Reprezentarea in intregul ei, esteorganizata in jurul unui nod central, constituit din unulsau mai multe elemente ce ii confera o semnificatie proprie,in jurul caruia se organizeaza elementele periferice alereprezentarilor.

29

Nodul central este elemental fundamental alreprezentarii, el determina semnificatia si organizareaacesteia. El asigura:

- legatura cu memoria colectiva si istoria grupului;- defineste omogenitatea grupului;- este stabil, coerent, rigid,rezistent la schimbare.Are urmatoarele functii:- genereaza semnificatii ale reprezentarii;- determina organizarea sa.Sistemul periferic.In jurul nodului central se

organizeaza elementele periferice. Ele se afla in relatiedirecta cu acesta, adica prezenta, ponderea, valoarea sifunctia lor sunt determinate de catre nod.Ele constituieesentialul continutului reprezentarii, partea sa cea maiaccesibila, dar si cea mai vie si mai concreta. Ele presupuninformatiile retinute, selectionate si interpretate,judecatile formulate apropo de obiect si de mediul sau,stereotipuri si credinte.Aceste elemente sunt ierarhizate,adica pot fi mai mult sau mai putin aproape de elementelecentrale: aproape de nodul central, ele joaca un rolimportant in concretizarea semnificatiei reprezentarii, maiindepartate – expliciteaza, ilustreaza sau justifica aceastasemnificatie.Atat elementele centrale cat si elementeleperiferice joaca un rol esential in reprezentare. Sistemulperiferic:

- permite integrarea experientelor si istoriilorindividuale;

- suporta eterogenitatea gruplui;- este amplu, evolutiv si suporta usor contradictiile.

Sistemul periferic, ca interfata intre nodul central sisituatia concreta in care se elaboreaza sau functioneazareprezentarea, indeplineste trei functii esntiale:

- functia de concretizare:prin aceasta functie, care depindein mod direct de context,se realizeaza ancorareareprezentarii in realitate, si pemite imbracarea ei intermini concreti, imediat inteligibili si trasmisibili. Eleintegreaza elementelesituatiei in care se producereprezentarea, exprima prezentul si experienta subiectilor.

- functia de reglare:mai suple decat elementele centrale,cele periferice joaca un rol esential in adaptareareprezentarii la evolutia contextului. Pot fi atunciintegrate la periferia reprezentarii una sau alta dintre

30

informatiile noi, una sau alta dintre transformarilemediului.Elementele susceptibile de a pune in cauza bazelereprezentarii vor putea fi astfel integrate, fie dandu-le unstatut minor, fie reinterpretandu-le in sensul semnificatieicentrale, fie dandu-le un character de exceptie, deconditionalitate.Fata de stabilitatea nodului central, eleconstituie aspectul dinamic si evolutiv al reprezentarii. - functia de aparare: nodul central al uneireprezentari rezista schimbarii, caci transformarea sa arantrena o bulversare completa. Din acest motiv, sistemulperiferic functioneaza ca un sistem de aparare areprezentarii. Transformarea unei reprezentari se va realizadeci, in cea mai mare parte a cazurilor, prin transformareaelementelor sale periferice: schimbare de pondere,interpretari noi, deformatii functionale defensive,integrare conditionala a elementelor contradictorii. Insistemul periferic vor putea deci sa apara si sa fiesuportate contradictiile. Unii specialisti considera ca elementele periferic suntscheme, organizate de nodul central, prin care se asigura,in mod instantaneu, functionarea reprezentarii ca grila dedecodificare a unei situatii. Importanta acestor scheme infunctionarea reprezentarii rezulta din urmatoarele functiipe care acestea le indeplinesc ( cf. Flamen, 1989, p.20, inPsihologia campului social: Reprezentarile sociale, coord. Adrian Necula,Polirom, 1995, 119):

- sunt prescriptive pentru comportamentul si pentru luarile de pozitie alesubiectului. Ele indica, de fapt, ce este normal sa se facasau sa se spuna intr-o situatie data, tinand cont desemnificatia si de finalitatea acestei situatii. Ele permitastfel sa se ghideze actiunea sau reactiile subiectului inmod instantaneu, fara a trebui sa se faca apel lasemnificatiile centrale.

- permit o modulare personalizata a reprezentarilor si a conduitelor carele sunt asociate. O reprezentare unica – organizata deci injurul unui acelasi nod central – poate astfel da nastereunor diferente aparente, determinate de apropierea ei decatre un individ sau de contexte specifice, si care se vortraduce prin sisteme periferice si eventual comportamenterelative diferite, cu conditia bineanteles ca acestediferente sa fie compatibile cu un acelas nod central.

31

- schemele periferice protejeaza in caz de nevoie nodul central.Atuncicand nodul central al unei reprezentarii este amenintat sauatact serios intervin procese in care schemele normaleassociate nodului se transforma in scheme, definite prinpatru compinente: reamintirea normalului; desemnareaelementului strain; afirmarea unei contradictii intre acestitermini; propunerea unei rationalizari ce ar permite sa sesuporte (un timp ) contradictia.

IMAGINEA ORGANIZATIILOR

Imaginea unei organizatii, fie ca este inclusa intotalitatea bunurilor si serviciilor, fie ca este mostenita,pentru care organizatia respectiva a fost creata, seconstituie intr-un obiect de parimoniu. Elementele imaginii unei organizatii se contituie din:

- managementul organizatiei- climatul organizational - calitatea si cantitatea serviciilor si produselor- eficenta si eficacitatea ativitatilor- nivelul de realizare al activitatii de relatii

publice - promptitudinea in raspunsul dat nevoilor sociale- capacitatea de prospectare a nevoilor sociale- calitatea personalului angajat (competenta,

onestitate, moralitate, etc.)- gradul de implicare in viata comunitatii- legalitatea actiunilor concepute si desfasurate la

nivelul comunitatii- comunicarea interna si externa - marca si brendurile serviciilor si produselor

organizatiei- simbolul organizatiei (institutiei)Modalitatile prin care se creeaza imaginea unei

organizatii (institutii):- managementul general al organizatiei- managementul de personal in special- nivelul culturii organizationale- calitatea statutelor in organizatie- calitatea relatiilor publice- relatiile cu publicul- reclama si publicitate

32

- angajatii organizatiei - clientii si intermediarii- bunurile si serviciile oferite de catre organizatie

etc.Structural, imaginea publica a unei organizatii poate

fi conceputa ca un model atomar, in care nucleul, cuprinzandatributele nodale sau cele a caror vizibilitate sisemnificatie sociala sunt foarte ridicate si sunt stranslegate de ratiunea ei de fiintare.Aceasta, la randul lor,vor determina “nota personala”, identitatea imaginii, precumsi, intreaga sa organizare.

In functie de caracteristicile si de calitateacomponentelor care pot fi numeroase si diverse, imagineaunei organizatii poate fi diversificata sau mai putin diversificata.

Atunci, cand dispunem de cat mai multe informatii,despre o organizatie, cu atat va fi mai diversificataimaginea pe care o vom obtine.In momentul in care, despre oorganizatie detinem un numar foarte mic de informatii, sepoate aprecia ca imaginea acesteia este mai putindiversificata sau aproape de loc.

Nivelul de diversificare al imaginii unei organizatiieste dat de modul in care imaginea este acoperita deinformatii reale si complete despre ea, despre servicile siprodusele sale, de forma atractiva, accesibila sidiversificata in care respectivele informatii suntprezentate.

In raport cu celelalte organizatii ce ofera aceleasiservicii si produse, ce actioneaza in acelasi domeniu deactivitate economica, sociala, politica, etc. imaginea poatefi distincta sau stearsa (neclara).Cu cat imaginea unei organizatiisau institutii se va distinge mai mult de celelate imaginisimilare, cu atat va fi mai personalizata.

Daca avem in vedere modelul atomar al reprezentariiunei organizatii sau imstitutii, atunci putem sa deosebim: oimagine focalizata sau o imagine dispersata, o imagine bipolara sau imagineambigua.

Atunci cand numarul atributelor (conceptele cheie) cuvizibilitate inalt semnificativa si ridicata sunt reduse,una sau doua, putem sa afirmam ca imaginea organizatiei sau ainstitutiei este foclizata, iar atunci cand nucleul cuprinde maimulte atribute (concepte cheie) cu vizibilitate ridicata siinalt semnificata, imaginea este diversificata.

33

In cazul in care imaginea cuprinde atribute cu uncontinut cognitive-divergent, ea este definit ca fiindambigua, iar daca atributele respective se gasesc in nucleu,imaginea este bipolara.

Identificarea notiunilor cheie ale reprezentarilororganizatiilor permit specialistilor in relatii publice, saelaboreze strategii concrete si fundamentate de construire,intarire sau de ameliorare a imaginilor, ca obiect depatrimoniu, precum si, a produselor si serviciilor, ca marcisi brenduri, oferite de acestea.

IMAGINEA DE SINE

Imaginea de sine, ca si reprezentarea persoaneiceluilalt, formeaza o categorie speciala a reprezentarilorsociale. Ele se constituie, pe de o parte, ca ansambluri deinformatii, intuitv configurate despre propria persoana, oridespre celalalt (ceilalti), iar pe de alta parte, ca efectale perceptiilor sociale in care intervine intragaexperienta cogniti- ve a subiectului.

Aceste reprezentari sociale se realizeaza in procesulintercunoasterii pesoanelor, fiind intotdeauna raportate siajustate la imaginea grupului despre persoana data.

Continutul imaginii de sine implica urmatoarele aspecteprincipale (Dumitru Cristea, Tratat de psihologie sociala, pag.118):

- imaginea despre propriul corp si despre calitatilefizice si psihice de care suntem constienti;

- identitatea sociala, caracterizata prin nume, varsta,domiciliu, o anumita familie, profesie, statutsocial,economic, politic, etc.;

- modul de intelegere a ceea ce facem, simtim si gandimla un moment dat, prin raportarea la anumite repere valoricesi atitudinale pe care le constientizam ca fiindu-necaracteristice;

- reprezentarile pe care le avem despre pozitia noastrain societate si despre rolurile jucate in situatii siimprejurari de viata relevante;

- sentimentele fata de noi insine, fata de ceilalti sifata de evenimentele si situatiile semnificative in caresuntem sau am fost implicati;

34

-istoria personala marcata de evenimente semnificativesi unice, care confera sentimental continuitatii si unitatiipropriei existente;

- un puternic sentiment al prezentului, in care totulse focalizeaza pe ideea de eu, aici, acum;

- un “proiect de viata”, caracterizat prin idealuri,scopuri si interese de viitor, impruna cu strategiile derealizare a acestora;

- sistemul de relatii interpersonale semnificative,trecute sau prezente, reale sau virtuale, principale sausecundare;

- spatial fizic si psihosocial ” personalizat” (carepoarta amprenta optiunilor, vointei, actiunilor sipersonalitatii noastre).

Imaginea de sine se elaboreaza printr-o continuasinteza intre perceptia de sine si perceptia de altul ,procese mediate de modele si repere valorice interorizateprin socializare si invatare sociala. In procesul derelationare sociala a persoanei, imaginea de sineindeplineste urmatoarele functii principale (vezi DumitruCristea, pag. 119);

- mediaza perceptia si cunoasterea interpersonala,datorita calitatii de referential in procesul evaluarii desine si a cunoasterii si evaluarii celor din jur;

- asigura autoreglarea atitudinala si comportamentalain raport cu valorile, scopurle si idealurile constientasumate;

- mediaza raporturile interpersonale, prin joculcomplex dintre eul subiectiv, eul authentic, eul reflectatsi eul ideal;

- conditioneaza nemijlocit stabilirea nivelului deaspiratii in diferite domenii de activitate, precum sialegerea mijloacelor optime de atingere a acestuia si ascopurilor propuse;

- constituie elementul central in procesul destructurare a “prezentului psihologic”, inserat dinamic inlantul istoriei individulale.

Formarea imaginii de sine, ca reflectare subiectiva siconstienta a eului aflat intr-o situatie concreta, reala sauipotetica, presupune existenta unei strategii care cuprinde:scopul, obiectivele, mijloacele, procedee si tehnici de

35

construire a imaginii.La stabilirea scopului si aobiectivelor se are in vedere urmatoarele deziderate;

- imaginea de sine pe care vreau sa o transmit; - imaginea de sine pe care cred ca o transmit;-imaginea de sine pe care o transmit in mod real;- imagine de sine pe care o asteapta ceilalti de la

mine.In formarea imaginii de sine sunt implicati o serie de

factori psihosociali. Dintre cei mai importanti se potaminti:

- reflectarea sociala (oglinzile sociale): acceptarea(neacceptarea) si interiorizarea proiectiei asupra pesoaneinoastre a unei definitii si a unui etalon de catre mediulsociocultural caruia ii apartinem si, o proiectie din parteagrupului din care facem parte, a unei imagini asupra a ceeace se considera ca suntem;

- compararea sociala: proces social continuu(educatie, grup de apartenenta, statut social economic,politic, profesional,etc.) si mijloc prin care ne reglamimaginea de sine si atitudinile fata de noi insine si fatade cei din jur;

- jocul de rol: rolurile sociale pe care ni le asumamsi le jucam sunt de natura sa influenteze, in mare masura,imaginea de sine. Rolurile care sunt interpretate dinconvingere “modeleaza cel mai adesea personalitatea noastra, conferindu-icalitati care initial apartineau numai rolului jucat, nu si persoanei puse sainterpreteze acel rol.Deci, personajul se insinueaza in structura persoanei,inducandu-i caracteristicile sale”.(Dumitru Cristea pag. 124)

- diferentierea sociala: realizarea unei distinctiiclare intre eu si celalalt si intre eu si lume se mentinede-a lungul intregii vieti.Constituie un important factormotivational si activ, datorita caruia “…majoritatea oamenilorface un efort intens si permanent pentru a-si crea un eu distinctive si original,actionand in acest sens atat asupra propriei personae, cat si asupra mediuluiimediat. Comparatia sociala, pe langa capacitatea de a oferi referentiale inprocesul evaluarii psihosociale, constituie si o modalitate directa de identificarea acelor atribute care ofera distinctivitate proprie personalitati”(DumitruCristea, pag. 124).

-memoria: datorita capacitatii sale de reactualizareselective a unor informatii privind istoria individuala,poate influenta profilul si dinamica imaginii de sine.

36

Principalele modalitati de automentinere a imaginii desine in diferite imprejurari de viata sunt urmatoarele:

- autovalidarea ipotezelor despre sine: mentinereaipotezei despre sine capata, prin simplul fapt al existenteilor, o deosebita capacitate structuranta pentru sistemulnostru atitudinal si comportamental.

- afilierea selectiva la mediul social: persoana cauta acele medii sociale (persoane, grupuri, organizatii, activitati, profesii etc.) care sa-i corespunda in cea mai mare masura aspiratiilor si motivatiilor esentiale al eului.

- rationalizarea opiniilor contrare: se cautaexplicatii rationale pentru a face compatibila o anumitaimagine pe care ne-am format-o despre noi insine cu opiniilecare o contrazic.

COMUNICAREA

Conceptul de comunicare. Scopul comunicarii. Elementelecomunicarii. Caracteristicile procesului de comunicare.Limbajul – instrument al comunicarii. Cerintele generale aleunei comunicari eficente. Barierele (obstacole)comunicationale.

CONCEPTUL DE COMUNICARE.

37

Comunicarea reprezinta un proces de interactiune intrepersoane, grupuri, ca relatie mijlocita prin cuvant,imagine, gest, simbol sau semn. Prin intermediul ei,indiviziii isi impartasesc cunostinte, experiente,interese, atitudini, simtaminte, opinii, idei.

Privita ca proces, comunicare consta in transmiterea sischimbul de informatii (mesaje) intre persoane. Comunicarea,inseamna a spune celor din jur cine esti, ce vrei, pentru cedoresti un anumit lucru si care sunt mijloacele pe care levei folosi pentru a-ti atinge telurile.In acest sens, acomunica inseamna si a tacea, a astepta raspunsul, reactiacelui caruia ai vrut sa-l anunti ca existi si chiar vrei sa-i spui ceva.

Comunicarea, este definita – de catre majoritateaspecialistilor - ca un proces prin care un emitator transmite oinformatie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produceasupra receptorului anumite efecte.

Incercand sa confere comunicarii o nuanta de riguoare,Scoala de la Palo Alto, au formulat principii (axiome) alecomunicarii. Acestea sunt:

- „comunicarea este inevitabila” sau „non-comunicareaeste imposibila”; conform acestui principiu tot omulcomunica, orice comportament are valoare comunicationala,indiferent daca exista sau nu indicii, semne sau semnale.

- „comunicarea se dezvolta pe doua planuri: planulcontinutului si planul relatiei. Primul ofera informatii,iar al doilea ofera informatii despre informatii”

- „comunicarea este un proces continu ce nu poate fiabordat in termeni cauza-efect sau stimul- raspuns”; aceastase datoreaza faptului ca, omul, comunica in fiecare momentcu intreg trecutul sau si cu toate experientele acumulate.

- „comunicarea se bazeaza atat pe informatie in formadigitala (procesata de sistemul nervos central), cat si peinformatie analogic (procesata de sistemul neurovegetativ)”

- comunicarea implica raporturi de putere intreparteneri, iar schimburile care au loc intre ei pot fisimetrice sau complementare”; in schimburile simetricepartenerii comunica de pe pozitii de egalitate, iar inschimburile complementare, adopta comportamente compatibilesau joaca roluri distincte, au putere diferita, statutsocial sau ierarhic diferit.

38

- comunicarea implica procese de acomodare si ajustarea comportamentelor”; oamenii sunt diferiti, percep diferitrealitatea si au interese obiective diferite.

SCOPUL COMUNICARII

Ori de cate ori vorbim sau scriem, incercam saconvingem si sa ne convingem, sa explicam ,sa informam sausa fim informati, sa educam,sa impresionam, sa amuzam si sane amuzam, a ne exprima puncte de vedere, sau sa indeplinimorice alt obiectiv, prin intermediul procesului decomunicare, urmarim intotdeauna patru scopuri principale:

- sa fim auziti sau cititi (receptati);- sa fim intelesi;- sa fim acceptati;- sa provocam o reactie (schimbare de comportament sau de atitudine, a unei opinii).

ELEMENTELE COMUNICARII

In cadrul comunicarii intalnim, mai multe elemente : - emitatorul, este un individ, un grup sau o

organizatie care: poseda informatie mai bine structuratadecat receptorul; presupune o motivatie (stare de spirit);presupune un scop explicit (alaturat mesajului) si unulimplicit (motivul transmiterii mesajului, uneori necunoscutreceptorului);

- receptorul este, de asemenea, un inivid, un grupsau organizatie - caruia ii este adresat mesajul sau intrain posesia sa in mod intamplator; primeste mesajul intr-unmod constient si subliminal.Dupa tipul de ascultare amesajului, receptorii sunt: cei care asculta pentru aflareade informatii; cei care fac o ascultare critica; cei carefac o ascultare reflexibila; cei care asculta pentrudivertisment, etc.

- mesajul, il constituie ansamblul format dininformatii obiective, judecati de valoare care privescinformatii si judecatii de valoare si trairi personale inafara acestor informatii etc.; de fapt mesajul includedatele, informatiile transmise si cadrul de simboluri prin

39

care se ofera un inteles specific, particular acestor date,informatii.

- decodarea, presupune descifrarea sensuluimesajului primit, fiind operatiunea corespunzatoare codarii,la nivelul receptorului de aceasta data.

- feedback-ul, element important al comunicarii; inmasura in care mesajul a fost inteles, crezut si acceptat.Feedback-ul in calitatea sa de informatie trimisa inapoi lasursa, poate fi pozitiv (atunci cand indeplineste un rol demotivare) sau negativ (cand urmareste un rol corector),imediat sau intarziat.

- canalul de comunicatie, reprezinta calea carepermite difuzarea mesajului. In sens larg, el definestetotalitatea posibilitatilor fizice de comunicare, iar insens restrans, este vorba de modul de structurare acomunicarilor in cazul unui colectiv relativ la distributiain spatiu a pesoanelor.

- contextul comunicarii, reprezinta cadrul fizic sipsihosocial in care comunicarea are loc. Contextulcomunicarii este influentat de factori ca: contextul fizic;contextul psihosocial; proximitatea (distanta dintreemitator si receptor); similaritatea (data de interese,credinte, activitati si scopuri comune); apartenenta degrup.Dimensiunile contextului comunicarii sunt: fizica,psihosociala, temporala, climatul, etc.

CARACTERISTICILE PROCESULUI DE COMUNICARE

Ca proces, comunicarea presupune o serie decaractristici, si anume: - comunicarea este un proces uman;

- comunicarea este un proces constient;- comunicarea este procesul prin care se creeaza o

anumita semnificatia; - comunicarea este un proces continuu;- comunicarea este procesul prin care seconstruieste sensul atitudinilor sicomportamentul oamenilor;- comunicarea se naste in contex;- comunicarea este un proces simbolic;- comunicarea este un proces in care feedback-ul are

un rol crucial;

40

- comunicarea este un proces complex- comunicarea este un proces ireversibil (impactulpe care mesajul il poate avea asupra celui care l-areceptat).

LIMBAJUL – INSTRUMENT AL COMUNICARII.

Suportul principal al comunicarii umane este limbajulin toata diversitatea si resursele sale de expresivitate.

Cadrul general al formarii limbajelor il reprezintalimba. Ea formeaza o realitate sociala obiectiva, istoricconstituita in evolutia colectivitatii si unica pentruintreaga colectivitate – grup etnic, popor, natiune. Limbacuprinde totalitatea cuvintelor folosite de catre membrii colectivitatii(vocabularul), o structura (gramaticala) a comunicarii, legi propii de evolutie atermenilor verbali, norme si reguli de ortografie, ortofonie, ortoepie, de folosirea lexicului etc. Prin intermediul limbii se fixeaza, seprelucreaza si se transmite experienta sociala acomunitatii, sub forma de cunostinte, credinte, valori,norme si modele culturale, fiind in acelasi timp, atatmijlocul socializarii si formarii noilor generatii, cat siinstrumentul de comunicare interumana in contextul tuturoractiunilor umane.In calitatea lor de forme active alelimbii, limbajele sunt sisteme de semne, semnale sau simboluri –sonore, kinestezice, tactile, cromatice, grafice, etc. – utilizate in mod uniform decatre indivizi in efectuarea comunicarii umane; ele mijlocesc fixarea, pastrarea,prelucrarea si transmiterea informatiilor din mediul extern, precum si,exprimarea starilor, intentiilor si atitudinilor subiective.

Limbajul ca relatie umana se caracterizeaza prinfolosirea simbolurilor, intuitive sau abstracte, careincorporeaza intotdeauna un sens pentru indivizi, sauinteles, rezultat tocmai din ansamblul de cunoasteri, stariafective, tendinte spre actiune, pe care le evoca, mai ales,simbolurile verbale in constiinta indivizilor.

Limbajul ca instument esential al comunicarii,iniferent de forma sa (natural, artificial, special),indeplineste o serie de functii:

- de cunoastere;- de comunicare;- de acumulare de informatii_- de influentare educativa;

41

- de reglaj comportamental si autocontrol al actiunilorindiviziilor;

- exprima comandamentele morale ale colectivitatii,relatiile ei dominante.

CERINTELE GENERALE ALE UNEI COMUNICARI EFICIENTE

Pentru a conferi comunicarii o mai buna sansa de succeseste necesar sa raspundem la urmatoarele intrebari (veziNicki Straton, Comunicarea, Societatea Stiinta si Tehnica,1995, pag. 5-6):

DE CE ? (scopul)De ce comunicam? Care este scopul meu real de a

scrie sau vorbi? Ce sper eu sa realizez? O schimbare deatitudine? O schimbare de opinie? Care este scopul meu? Sainformez? Sa influentez? Sa fraternizez cu cineva? Sa facconversatie?

CINE? (interlocutorul)Cine este cu precizie receptorul mesajului meu? Ce

fel de persoana este? Ce personalitate are? Educatie?Varsta? Statut social? Cum va reactiona la continutulmesajului meu? Mult? Putin? Nimic?Mai mult sau mai putindecat mine?

UNDE SI CAND? (locul si contextul)Unde va fi interlocutorul (receptorul) cand va primi

mesajul meu? In birou sau in apropierea altui obiectinteresant? Care elemente ale mesajului meu nu suntcunoscute, astfel incat va fi nevoie sa-i reamintescfaptele?

In ce moment soseste mesajul meu? Pot raspunde la oproblema ridicata de interlocutor? Sau mesajul meu vareprezenta prima informatie pe care interlocutorul o va auzidespre problema respectiva)?

Care este relatia mea cu ascultatorul? Estesubiectul mesajului meu un motiv de controversa intre noi?Atmosfera este incarcata sau cordiala?

CE? (subiectul)Ce vreau exact sa spun?Ce as dori sa spun?Ce doreste el sa stie?Ce informatii pot omite?Ce informatii pot da pentru a fi:

42

- clar- concis- amabil- constructiv- corect- complet

CUM ? (tonul si stilul) Cum voi comunica mesajul meu? In cuvinte? In

imaginii? In cuvinte sau imaginii? Ce cuvinte? Ce imaginii?Ce mod de comunicare va fi mai apreciata? Scris sau

vorbit? O scrisoare, o discutie personala sau un interviu?Cum voi organiza informatiile pe care vreau sa le

transmit? Voi folosi o prezentare deductiva (incep cupunctul meu de vedere principal si apoi sa continui cuexplicatii, exemple, ilustrari)? Sau voi utiliza oprezentare inductiva, in care mesajul meu va fi plasata lafinal? Cum voi realiza efectul dorit? Ce ton trebuie safolosesc pentru a-mi realiza obiectul? Ce cuvinte trebuie safolosesc, sau sa evit, pentru a crea o atmosfera potrivita? BARIERE (OBSTACOLE) IN CALEA COMUNICARII

Factorii care pot face comunicarea mai putin eficenta,sau chiar sa esueze complet sunt:

- diferente de perceptie – modul in care noi privim lumeaeste influentata de experientele noastre anterioare, astfelca persoane de diferite varste, nationalitati, culturi,educatie, ocupatie, sex, temperament etc. vor avea alteperceptii si vor interpreta situatiile in diferit;

- concluzii grabite – deseori vedem ceea ce dorim si savedem si auzim ceea ce dorim sa auzim, evitand sarecunoastem realitatea in sine;

- stereotipii – riscul de a trata diferite persoane ca sicand ar fi una singura;

- lipsa de cunoastere – este dificil sa comunicam eficientcu cineva care are o educatie diferita de a noastra, alecarei cunostinte in legatura cu un anumit subiect dediscutie sunt mai reduse;

- lipsa de interes ale interlocutorului fata de mesaj;- dificultati de exprimare; - emotiile puternice atat ale emitatorului cat si ale receporului;- lipsa de incredere a interlocutorilori;

43

- personalitatea – diferentele dintre tipurile depersonalitati (ciocnire a personalitatilor) pot cauzaprobleme de comumicare, dar si, propria noastra perceptie apersoanelor din jurul nostru este afectata.

Potentialele bariere de comunicare nu depind numai denoi, respectiv receptor si emitator, ci si de conditiile decomunicare, pe care trebuie sa le cunoastem si sa lecontrolam pentru ca procesul de comunicare sa capete sansade a fi eficent.

FORMELE DE COMUNICARE

Tipurile de comunicare. Comunicarea interpersonala.Comunicarea verbala. Comunicarea nonverbala. Comunicareascrisa.

TIPURILE DE COMUNICARE

Literatura de specialitate distinge o mare varietate deforme ale comunicarii, oferita de diversitatea criteriilorde clasificare a acestora. Acestea se regasesc, intr-o formasau alta, in urmatoarele tipuri:

- comunicarea intrapersonala: se refera la felul incare comunicam cu noi insine.In cadrul acestui tip decomunicare se construiesc intelesuri si se evalueazaconexiunile inverse.

-comunicarea interpersonala: se refera la comunicareacu cei din jurul nostru, in care fiecare se adreseazafiecaruia, intr-o forma formala si structurata sau intr-oforma informala si nestructurata. In astfel de comunicarevorbim cu una sau mai multe persoane si lucram de la egal laegal. Are urmatoarele trasaturi: intalnirea fata in fata;particularizarea rolulrilor participantilor (implicapersoane cu roluri diferite); comunicarea se produce inambele sensuri.

- comunicarea in grup restrans: se refera lacomunicarea cu trei sau mai multe persoane. In acest caz: selucreaza impreuna pentru a se ajunge la un consens; sestabileste o anumita convingere de grup; se lucreazaimpreuna cu alti pentru a rezolva probleme.

44

- comunicarea publica:se refera la comunicarea cugrupuri mari. Este tipul de comunicare de care oamenii setem cel mai mult. Cand comunicam in acest fel, necaracterizeaza urmatoarele actiuni: suntem angajati inrelatia vorbitor-auditor si, primim mai multe conexiuniinverse.

- comunicarea in masa: presupune comunicarea prin mass- media. Acest tip de comunicare implica urmatoarele:comunicarea se face prin intermediul radioului,televiziunii, filmelor, ziarelor, revistelor etc.;vorbitorul si auditorul sunt izolati si, astfel, conexiuneainversa este limitata.

In cadrul acestor tipuri de comunicare, dar mai ales incea interpersonala, regasim comunicarea verbala, comunicareanonverbala si comunicarea scrisa.

COMUNICAREA VERBALAComunicarea verbala reprezinta modalitatea cea mai

intalnita de comunicare. Se deosebeste de celelalte forme decomunicare prin cateva caracteristici:

- presupune un mesaj, ce trebuie sa contina elementelestructurale, de actualitate, interes si motivatie pentruascultator, claritate si coerenta interna etc.;

- presupune oferirea unor suporturi multiple de intelegere a mesajului,in care cel mai important este cel iconic si, totodata,presupune concordanta dintre mesajul verbal si celninverbal, in care cel din urma are un rol intarire;

- este circulara si permisiva, in sensul ca permite reveniriasupra unor informatii, detalieri care nu au fost prevazuteatunci cand a fost conceput mesajul;

- este puternic influentata de situatie si ocazie: acelasi mesajpoate fi receptat diferit de aceiasi receptor in functie dedispozitia motivationala, factorii de oboseala si stres,conditi favorizante sau nu ale contextului comunicarii;

-este puternic influentata de caracteristicile individuale ale emitatorului sireceptorului;

- poseda si atributele necesitatii umane – nevoia omului decomunicare.

Comunicarea verbala are in centrul demersului saulimbajul articulat (vorbirea) si limbajul vocal nearticulat(paralimbajul). Vorbirea, reprezinta cea mai simpla si maievoluata modalitate de exprimare a nuantelor afective dar si

45

a gandirii abstracte, rationale. Paralimbajul includediverse modalitati sonore (volum, ton etc.),ritm,intesitate, fluenta,viteza, folosirea pauzelor etc.;reprezinta un bogat mijloc expresiv-comunicativ in cadrulunui dialog. Se apreciaza ca 39% din intelesul comunicariieste afectat de paralimbaj. In cadrul comunicarii verbale intalnim urmatoarele forme sistructuri compozitional: cuvantul, interventia, alocutiunea,toastul, conferinta, dezbatera, dizertatia, discursul s. a.

- cuvintele, sunt sunete si semne care servesc omuluipentru a construi mesaje. Cu ajutorul cuvintelor serealizeaza vorbirea si scrierea umana.Astfel, se afirma ca„ideea care nu cauta sa devina cuvant este o ide proasta, iar cuvantul care nucauta sa devina actiune este un cuvant prost” (cf. Louis Pauwels siJacques Bergier, Dimineata magicenilor.Introducere inrealismul fantastic, Nemira, 1994, p. 20). Claritatemesajului inseamna folosirea corecta a cuvantului exact si aunei gramatici corecte (folosirea corecta a regulilor deordin practic,a verbelor, adjectivelor si adverbelor,folosirea adecvata a jargonului si a eufemismelor etc.) Odificultate in comunicare este data de tendinta sprefolosirea anglicismelor dar si, de folosirea termenilorivulgari sau jignitori.

- interventia: forma a dezbateri orale libere siconcise pe o tema data(cultura, stiintifica, ideologica), inprezenta unui auditoriu interesat.Ea exprima un punct devedere personal a celui ce intervine, cu motivari clare siconvingatoare, cu nuante de originalitate, abordand unsingur aspect, sub porma unei opinii.

- alocutiunea: forma spontana sau elaborata a uneicomunicari orale, scurta si ocazionala. Ea poate sa ia siforma cuvantului sau salutului la diferite evenimente.

- discursul: forma extrem de elaborata a uneicomunicari oratorice, prin care se sustine sau se dovedeste,argumentat in fata unui auditoriu, o problema sau o tema.

- conversatia: se bazeaza pe dialogul dintre douapersoane, pe intrebare si raspuns in vederea realizarii unuiobiectiv intr-o anumita situatie. Se desfasoara fata infata, dar si prin intermediul mijloacelor tehnice (telefonetc.).

COMUNICARE NONVERBALA

46

Comunicarea nonverbala inseamna cu totul altceva decatcuvintele prin care trnsmitem un mesaj.Abordarea comunicariinonverbale porneste de la cateva principii cu caractergeneralsi, anume:

- comunicarea nonverbala este determinata cultural; - comunicarea nonverbala poate sa se afle inconflict cu mesajele verbale;

- mesajele nonverbale sunt in mare masura inconstiente;- canalel comunicarii nonverbale sunt importante in

comunicarea sentimentelor si atitudinilor.In cadrul procesului de comunicare , limbajul nonverbal

are urmatoarele functii: - - de aaccentua comunicarea verbala;

- sa completeze mesajul transmis pe cale verbala;- in mod deliberat, poate sa contrazica anumite

aspecte ale comunicarii verbale;- poate regulariza fluxul comunicational si de

apondera dinamica propriecomunicarii verbalizate;

- repeta sau reactualizeaza intelesul comunicariiverbale;

- comunicarea nonverbala nu poate substituiaspecte ale comunicarii verbale.

Canalele prin care se transmite comunicare nonverbala:- corpul (miscari ale capului: sus, jos, aplecat,

inclinat dreapta sau stanga, clatinari);- privirea (pupila dilatata, tipuri de privire –

somnolenta, fixa, mobila, inaltata, coborata, evaziva, cucoada ochiului, piezisa, cu ochiul, cu ochii inchisi saumijiti, lentile fumuri, in grup);

- fata (mimica, gura, zambetul, rasul,respiratia);- trunchiul (bustul, umeri si bazinul);- bratele si mainile;- picioarele (incrucisari ale picioarelor, picioarele

si scaunul, picioarele in pozitia stand, labele picioarelor)- hainele (stilul „uniforma”, adaptarea la mediu,

nota personala, zile cu tinuta neconventionala, cum sa neimbracam sa castigam);

- obiectele (limbajul obiectelor – bijuteri,accesoriila imbracaminte etc.);

47

- locul (limbajul locurilor);- culorile (limbajul culorilor);- muzica;-simbolurile;- tacerea;- timpul;- spatiul (proxemica – limbajul spatiului): limbajul

spatiului este strans legat de patru categorii de distante(zone):

- zona intima (0 – 45 cm.), este permisaccesul celor apropiati emotional;

-zona personala (0,5 – 1,3 m.), corespundedistantei normale la care doi oameni care converseaza intr-oincapere, pe strada si se pot atinge;

- zona sociala (1,3 – 3,5), reprezintadistanta pe care o punem intr noi si partenerii ocazionalisau dezagreabili, cand discutam afaceri si orice altcevapemtru prima data;

- zona publica (peste distanta de 3,5m.),aceasta distanta este caracteristica discursului public, cucaracter oficial, rezervata celor care se adreseaza unuigrup de ascultatori, de pe o pozitie oficiala.

LIMBAJUL VERBAL – LIMBAJUL NONVERBAL INCOMUNICAREA INTERUMANA

Conform estimarilor unor studii relativ recente, dintotalul mesajelor, apartinand comunicarii umane, aproximtiv7% sunt verbale (cuvinte), 38% vocale, incluzand tonalitateavocii, inflexiunile, calitati vocale, ritm, intesitate,onomatopee, sunetele guturale, oftat, suspin, accent,intonatie etc., restul de 55% reprezentand mesajenonverbale.In conversatie, componenta verbala este sub 35%, iarcomunicarile nonverbale peste 65%.Cercetatorii sunt de acord ca limbajul verbar este in nodpreponderent folosit pentru transmiterea informatiilor intimp ce limbajul nonverbal exprima atitudini interpersonale,

48

stari psihice afective etc., desi uneori sunt folosite sipentru a inlocui mesajele verbale.

COMUNICAREA PRIN SCRIS

Comunicare umana nu trebuie privita numai prin prismacelei verbale si nonverbale, ci si prin ceascrisa.Comunicarea prin scris ofera o serie de avantaje, darsi dezavantaje.

Avantajele comunicarii in scris constau inurmatoarele:

- ofera posibilitatea organizarii nai clare acontinutului informational, prin revenirea siimbunatatirea succesiva a textului;

- poate fi oricand consultat si confruntat cu ceeace s-a precizat a se executa;

- asigura conditii pentru o argumentare larga acelor inscrise;

Pe langa avantajele prezentate comunicarea prin scrisprezinta si unele dezavantaje, cum ar fi:

- nu realizeaza legatura directa intre interlocutori(parteneri);

- ii lipseste puterea de influentare a cuvintuluivorbit;

- nu permite conexiunea inversa imediat, ci numai cu unanume decalj in timp;

- lipseste pe interlocutori de informatia emotionala pecare le asigura schimbul mesajelor orale; Particularitati ale comunicarii prin scris.- mesajul nu poate fi prezentat ci se prezinta singur;- dispare posibilitatea ca emitatorul sa intervina de areveni, pe loc, asupra mesajului, a informatiieitransmise, de a-l completa sau explica, a-l detalia, dea sublinia anumite parti, in raport cu reacticititorului; - realizarea feedbeck-ului este reluat si completatprin alte mesaje (telefon sau in scris); - noua informatie trebuie subliniata pentru a nu treceneobservata,folosiind expresii de felul urmator: „…dela aceasta data, …”sau „… incepand cu data de…” etc. .Cerinte de respectat in comunicarea prin scris.

49

- concizie, claritate, logica interna, adresabilitatea,lipsa echivocului, utilizarea terminologiei adecvate; - claritatea limbajului folosit, claritateaargumentelor, elemente de sintaxa, optimizarea lungimiipropozitiilor, a frazelor si chiar a intregului text; - alegerea cu mare grija a cuvintelor cu mareincarcatura emotionala si folosirea corecta a semnelorde punctuatie.

BIBLIOGRAFIE

Doru Pop, Introducere in toria relatiilor publice, Editura, DACIA, Cluj– Napoca, 2000 Stancu Serb, Relatii publice sicomunicare, Teora, Bucuresti, 2001Prof. univ. dr.Dumitru Iacob, Asist. Univ. Diana Cismaru,Relatii publice, comunicare . ro, Bucuresti, 2002Adrian Neculau (coord.), Psihologia campului social: Reprezentarilesociale, Editia a 2 a Polirom, Iasi, 1997Bernard Dagenais, Profesia de relationist, Polirom, Iasi, 2002Dumitru Cristea, Tratat de psihologie sociala, Editura ProTransilvania

50