MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MODOVA

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA DREPT PENAL ŞI CRIMINOLOGIE

TEZĂ DE ANTema: Traficul de

Fiinţe Umane

Autor: Groian Maria,

Studenta grupei 301.

Conducător Ştiinţific: Igor Hadîrcă,

Doctor în drept, conferenţiar universitar

2013

2

Cuprins

Introducere.....................................

................................................

....3-5

I. Consideraţii generale cu privire la traficul

de fiinţe umane1.1. Conceptul şi noţiunea traficului de fiinţe

umane.............................................................6-8

1.2. Apariţia şi evoluţia traficului de fiinţe umane în

RM.......................................................9-12

1.3. Trăsăturile şi formele traficului de fiinţe

umane............................................................13-15

II. Reglementarea teoretico-juridică a

traficului de fiinţe umane2.1.

Obiectul..........................................................................................................................

...16-17

2.2. Latura

Obiectivă..............................................................................................................18-20

2.3. Latura

Subiectivă............................................................................................................21-22

3

2.4.

Subiectul.........................................................................................................................

......23

Măsuri de combatere a traficului de fiinţe

umane.................. 24-25

Concluzii.....................................

................................................

......26

Bibliografie..................................

................................................

.....27

4

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. După

declararea independenţei Republicii Moldova, în anul 1991, circa

800.000 de mii de persoane, adică o treime din populaţia activă

a ţării, au emigrat pentru a scăpa de o situaţie economică

obscură. Ca efect traficanţii se folosesc de această emigrare

masivă, legală şi ilegală. Astfel conform estimărilor oficiale

se atestă peste 60.000 mii de victime ale traficului de fiinţe

umane, la o populaţie de totală de 3,6 milioane de locuitori.

Prin urmare Republica Moldova se află printre primele locuri

în Europa în ce priveşte numărul de persoane traficate, ca

raportare la numărul total al populţiei, în consecinţă această

problemă reprezintă una din cele mai strigente şi mai actuale.

Moldovenii sunt acum bine informaţi în ceea ce priveşte

riscurile plecării în străinătate, dar sunt gata de orice pentru

a scăpa de situaţia grea din ţara lor astfel continuînd să cadă

în capcanele traficanţilor.

Republica Moldova, considerîndu-se una din cele mai sărace

ţări din Europa, aflată la graniţele Uniunii Europene, rămîne a

fi una dintre pieţele cele mai înfloritoare pentru exploatarea

sexuală, muncă forţată şi traficul de organe, arata o anchetă

AFP.

Traficul de fiinţe umane a fost încriminat pentru prima dată

în Republica Moldova în anul 2001, ca răspuns la o acută

problemă socială ce devenea tot mai alarmantă, urmărind stoparea

fenomenului-cauză. Actualmente, traficul de persoane constituie

una dintre cele mai grave probleme de care se loveşte Republica

Moldova.

5

Deşi a înregistrat, într-un termen record, proporţii

inimaginabile şi inacceptabile pentru societatea noastră,

fenomenul nu este, practic, în atenţia savanţilor criminologi

autohtoni, lipsind studii criminologice riguroase, el fiind

studiat ocazional. Nu au fost susţinute, deocamdată, teze de

doctorat în problema traficului de fiinţe umane.

Cu toate că la ora actuală traficul de persoane este

conştientizat de opinia publică, populaţia percepe în continuare

superficial fenomenul, esenţa lui nefiind înţeleasă. Această

problemă persistă şi în rîndurile angajaţilor organelor de

drept.Apar probleme privitoare la încadrarea juridică corectă a

faptelor de trafic de fiinţe umane.

Activitatea de prevenire şi contracarare a fenomenului

traficului de fiinţe umane trebuie să fie fundamentată pe

rezultatele şi recomandările cercetărilor ştiinţifice în

domeniu. Or, în caz contrar, există riscul ca eforturile depuse

în vederea stopării acestui flagel să eşueze, iar traficul de

fiinţe umane să se amplifice în continuare.

Actuala legislaţie penală a Republicii Moldova reglementează

instituţia traficului de fiinţe umane prin prisma unor reflecţii

normative, care implică o serie de imperfecţiuni ce urmează a fi

identificate şi amplu analizate. În acest context, prezenta

lucrare este o încercare de analiză ştiinţifică a acestei

instituţii complexe prin prisma legii penale naţionale.

Subiectul cercetat se referă la un spectru larg de probleme

privind unele reglementări ale

legislaţiei penale naţionale în vigoare ce vizează cooperarea

internaţională în materie penală şi 6

asistenţă juridică a Republicii Moldova în vederea realizării

mecanismului justiţiei.

În condiţiile constituirii statului de drept, de efectuare a

reformei judiciare, investigaţiile

ştiinţifico-practice în acest domeniu au menirea de a propune

soluţii de valoare în vederea

edificării ştiinţei naţionale, la care ne alăturăm prin acest

studiu.

Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul cercetării constă în

elaborarea bazelor teoretice ale

instituţiei traficului de fiinţe umane în dreptul penal, analiza

doctrinară a normelor juridice privind traficul de fiinţe umane,

precum şi elaborarea unor propuneri şi recomandări, ţinând cont

de experienţa internaţională şi naţională acumulată în acest

domeniu.

Având în vedere complexitatea problemei, realizarea acestor

scopuri a determinat următoarele obiective ale studiului:

- analiza abordărilor doctrinare a problemei traficului de

fiinţe umane în dreptul penal şi elucidarea naturii juridice a

acestei instituţii;

- formularea noţiunii de trafic de fiinţe umane şi evidenţierea

caracteristicilor sale de bază;

- studierea evoluţiei istorico-juridice a traficului de fiinţe

umane şi precizarea tendinţelor de dezvoltare a acestuia la

etapa actuală;

- identificarea şi caracterizarea condiţiilor de fond şi de

formă ale traficului de fiinţe umane în

contextul legislaţiei naţionale;

- elucidarea temeiurilor juridice de trafic de fiinţe umane a

persoanelor care au săvârşit infracţiunea în cauză. 7

- delimitarea traficului de fiinţe umane de instituţiile

asemănătoare;

- determinarea locului şi rolului traficului de fiinţe umane în

sistemul instituţiilor de colaborare

internaţională în domeniul luptei cu criminalitatea;

- investigarea instituţiei traficului de fiinţe umane în

reglementările legislative ale altor state;

- elaborarea unui sistem de recomandări pentru perfecţionarea

ulterioară a legislaţiei ce vizează traficul de fiinţe umane.

8

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a rezultatelor

cercetării constau în faptul

că prevederile cu caracter teoretic şi aplicativ, precum şi

datele statistice conţinute în teză sunt importante pentru

dezvoltarea în continuare a studierii ştiinţifice a instituţiei

traficului de fiinţe umane în dreptul penal. Tematica lucrării

reprezintă un ansamblu de probleme în materie de trafic de

fiinţe umane de o mare importanţă pentru sistemul judiciar al

Republicii Moldova, care se află în perioada unor reforme şi

transformări radicale.

Concluziile, propunerile şi recomandările formulate în

lucrare pot fi utilizate în procesul de modificare şi

perfecţionare a cadrului legislativ, în activitatea practică a

organelor şi instituţiilor abilitate în domeniul traficului de

fiinţe umane, precum şi în procesul de studii din instituţiile

de învăţământ cu profil juridic.

Structura tezei prezenta lucrare este formată din două

capitole, unde:

Primul capitol cuprinde consideraţii generale despre tipul

de infracţiune prevăzută la art.165 Cod Penal al Republicii

Moldova, şi anume analiza abordărilor doctrinare a problemei

traficului de fiinţe umane în dreptul penal şi elucidarea

naturii juridice a acestei instituţii, formularea noţiunii de

trafic de fiinţe umane şi evidenţierea caracteristicilor sale de

bază, studierea evoluţiei istorico-juridice a traficului de

fiinţe umane şi precizarea tendinţelor de dezvoltare a acestuia

la etapa actuală, identificarea şi caracterizarea condiţiilor de

fond şi de formă ale traficului de fiinţe umane în contextul

legislaţiei naţionale;

9

Al doilea capitol cuprinde analiza teoretico-juridică a

traficului de fiinţe umane, şi anume obiectul traficului de

fiinţe umane care este unul complex (care cuprinde atît obiectul

juridic principal, obiect juridic secundar cît şi obiectul

material cu mici excepţii), de asemenea este analizată latura

obiectivă a traficului de fiinţe umane şi trăsăturile de bază

ale acesteia, precum şi latura subiectivă care este

caracterizată prin vinovăţie sub formă de intenţie directă,

motive şi scopuri. Un ultim aspect al acestui capitol este

subiectul infracţiunii de trafic de fiinţe umane care în

principale este persoana fizică care la momentul comiterii

infracţiunii a împlinit vîrsta de 16 ani.

Pe lîngă capitolele menţionate mai sunt relatate în prezenta

lucrare şi măsurile de combatere a traficului de fiinţe umane,

de asemenea sunt prezentate concluzii cu privire la studiul

realizat.

10

1. Consideraţii generale cu privire la traficul

de fiinţe umane

§1.1.Conceptul şi noţiunea traficului de fiinţe umane

,,Traficul de fiinţe umane este

o formă modernă de sclavie

într-o lume vulnerabilă’’

Fenomenul traficului de fiinţe umane nu este unul aparte,

specific doar ţării noastre, ci are un caracter internaţional şi

transfrontalier, care face parte din ceea ce numim noi

criminalitate organizată.

Este necesar să menţionam că conceptul de trafic nu este

unul nou, el a fost utilizat pentru prima dată în secolul al

XVI-lea, în calitate de sinonim pentru comerţ. Aşadar, acest

termen nu avea conotaţii negative. Totuşi, către secolul al

XVII-lea, traficul a început a fi asociat cu vînzarea ilicită

şi/sau neloială a mărfurilor. Deşi, la începuturi, prin tra c sefi

înţelegea, în mare parte, vînzarea de droguri şi arme, către

sec. XIX această noţiune mai includea şi comerţul cu inţe umanefi

tratate ca bunuri şi vîndute în sclavie. Acest comerţ

„tradiţional” cu sclavi a fost scos în afara legii spre nele fi

sec. XIX.

La începutul sec. XX, termenul de tra c se referea, de fi

obicei, la „comerţul de sclavi albi”, care reprezenta circulaţia

peste frontierele internaţionale a femeilor şi copiilor în

scopul practicării prostituţiei. Doar spre nele anilor `90 fi

11

tra cul a fost asociat cu prostituţia şi exploatarea sexuală a fi

femeilor şi copiilor.

Odată cu adoptarea Protocolului pentru prevenirea,

suprimarea şi pedepsirea tra cului de fi

persoane, adiţional Convenţiei ONU împotriva criminalităţii

transnaţionale organizate

(Protocolul de la Palermo, 2000), în domeniul tra cului au fost fi

inserate două inovaţii.

În primul rînd, a fost adoptată o de niţie internaţională fi

comprehensivă a tra cului fi

de nţe umane. fi

În al doilea rînd, şi mult mai important, de niţia oferită fi

de Protocol este una destul de extinsă privind domeniul de

aplicare şi inserează munca forţată ca unul dintre scopurile

tra cului, pe lîngă scopul exploatării sexuale. fi

În timp ce Protocolul enunţă cîteva distincţii certe între

tra cul în scopul exploatării sexuale şi tra cul în scopul fi fi

exploatării muncii şi a serviciilor (precum şi practicile

referitoare la sclavie sau similare sclaviei şi servituţii),

trebuie de ţinut cont că exploatarea sexuală nu reprezintă muncă

forţată.

În general, tra cul, la moment, se referă la circulaţiafi

persoanelor, de multe ori ilegală, peste hotare sau pe

teritoriul aceluiaşi stat, fenomen tratat ca o activitate

comercială care nisează cu exploatarea prin muncă sau sexuală.fi 1

În conformitate cu art.4 al Convenţiei Consiliului Europei

privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane: (a) Expresia

“trafic de fiinţe umane” desemnează recrutarea, transportul,

1 M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009, p.8.

12

transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea

cu sau utilizarea forţei sau altor forme de constrângere, prin

răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o

situaţie de vulnerabilitate, sau prin oferirea sau acceptarea de

plăţi sau avantaje pentru obţinerea consimţământului unei

persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul

exploatării. Exploatarea cuprinde, cel puţin, exploatarea

prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare sexuală,

munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare

acesteia, aservirea sau prelevarea de organe;2

Recomandarea nr.R (2000) 11 a Comitetului de Miniştri

adresată statelor membre privind acţiunile împotriva tra cului fi

de inţe umane în scopul exploatării sexuale fi conţine o de niţie fi

mai îngustă a tra cului de inţe umane din perspectiva scopului fi fi

acestuia – exploatării sexuale. Astfel, tra cul de inţe umane fi fi

include procurarea de către una sau mai multe persoane zice saufi

juridice şi/sau organizaţii şi transportarea sau organizarea

migrării – legale sau ilegale – a persoanelor, cu sau fără

consimţămîntul acestora, în scopul exploatării lor sexuale,

inter alia, prin metode coercitive, în particular prin:

aplicarea violenţei sau ameninţarea cu aplicarea ei, prin

inducere în eroare, abuz de autoritate sau de poziţie de

vulnerabilitate a victimelor.

Convenţia cu privire la în inţarea O ciului European de fi fi

Poliţie din 1995 de neş-fi

te tra cul de inţe umane ca ind supunerea unei persoane fi fi fi

puterii reale şi ilegale a unor alte persoane, prin recurgerea

la violenţă, ameninţări sau uneltiri, prin abuz de autoritate în

vederea impunerii acesteia de a practica prostituţia, tra cul fi

2 http://www.coe.int13

presupunînd şi aplicarea diverselor forme de exploatare sexuală,

abuzul de persoane minore sau comerţul cu copii abandonaţi.3

Trebuie de menţionat, că pînă în anul 2001 RM  nu a avut

nici o normă penală, care să reglementeze această problemă, în

legislaţia naţională a lipsit cu desăvîrşire noţiunea de “trafic

de fiinţe umane”.

Conform Codului Penal al RM art.165 Traficul de fiinţe umane

reprezintă:

    (1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau

primirea unei persoane, cu sau fără consimţămîntul acesteia, în

scop de exploatare sexuală comercială sau necomercială, prin

muncă sau servicii forţate, pentru cerşetorie, în sclavie sau în

condiţii similare sclaviei, de folosire în conflicte armate sau

în activităţi criminale, de prelevare a organelor sau

ţesuturilor, săvîrşită prin:

    a) ameninţare cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice

sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei,

inclusiv prin răpire, prin confiscare a documentelor şi prin

servitute, în scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu

este stabilită în mod rezonabil, precum şi prin ameninţare cu

divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau

altor persoane  atît fizice, cît şi juridice;

    b) înşelăciune;

    c) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere,

dare sau primire a unor plăţi sau beneficii pentru a obţine

consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra unei

alte persoane; 

În conformitate cu Legea privind prevenirea şi combaterea

tra cului de inţe fi fi

3 Anexă prevăzută în art.2 al Convenţiei Europei14

umane, nr.241-XVI din 20.10.20053, tra cul de inţe umane fi fi

reprezintă recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea

sau primirea de persoane, prin ameninţare cu forţa sau prin

folosirea forţei ori a unor alte mijloace de constrîngere, prin

răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau de situaţie de

vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani ori de

bene cii de orice gen pentru a obţine consimţămîntul unei fi

persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane, în

scopul exploatării acesteia.4

Din punct de vedere criminologic, tra cul de inţe umane fi fi

poate de nit ca ind o fi fi fi

formă particulară de manifestare a criminalităţii organizate

care constă în comerţul cu oameni sau cu organe şi ţesuturi ale

lor, în scopul extragerii de pro turi considerabile, speculînd ofi

anumită cerere şi ofertă existentă în acest sens. De niţia fi

criminologică are un caracter natural, ea re ectă realitatea aşafl

cum aceasta este.

Din punct de vedere al drepturilor omului, traficul de

fiinţe umane include: sclavia; munca forţată; violenţa;

abuzul de încredere; agresiunea fizică şi psihică a persoanei.

Din perspectiva economică, traficul de fiinţe umane presupun

e: interese finaniciare;

reţele regionale şi internaţionale de trafic de fiinţe umane;

crearea condiţiilor în care o persoană poate fi transformată în

marfă;

circulaţia ilicită a banilor pe baza cărora se realizează trafic

ul; o stare de sărăcie accentuată a victimelor care se întorc în

ţară mai sărace decît  au plecat,  unele 

chiar avînd datorii acumulate la plecarea în străinatate.

4 Monitorul O cial al Republicii Moldova, 2005, nr.164-167/812fi15

Lipsa unei de niţii clare a infracţiunii de tra c de fi fi

persoane reprezintă un obstacol ce împiedică prevenirea e cientăfi

şi urmărirea penală, recunoaşterea drepturilor omului,

cercetarea fenomenului, elaborarea şi coordonarea unei politici

e ciente, cooperarea internaţională în scopul combaterii acestuifi

agel. fl

O de niţie distinctă a tra cului facilitează de asemenea fi fi

cooperarea internaţională.5

5 M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009, p.11;

16

§1.2.Apariţia şi evoluţia traficului de fiinţe

umane în RM

Traficul de fiinţe umane a căpătat amploare în Republica

Moldova începînd cu anii 1994-1995 cînd migraţia ilegală,

provocată de criza economică şi recesiunea în producţie,

inflaţia, creşterea numărului de şomeri, reducerea cheltuielilor

în sfera socială a avut un impact dezastruos asupra dezvoltării

situaţiei de migraţiune în RM, iar migraţia ilegală a devenit un

fenomen obişnuit şi tolerat, considerat uneori drept unica

soluţie de lichidare a sărăciei.

Pînă în anul 2003 sub incidenţa infracţiunii de trafic de

fiinţe umane cadeau mai mult femeile şi copii, însă din acest an

sau atestat şi cazuri de trafic şi de bărbaţi, n scopuri de

muncă, cerşetorie şi delicvenţă.

Conform unor date statistice numărul total de cetăţeni

cărora le-a fost oferită asistenţă ca victime ale traficării

între ianuarie 2000 şi decembrie 2004 este de 1633.

În 2003 şi 2004 moldovenii au fost traficaţi în scopuri de

exploatare sexuală, muncă, cerşit şi delicvenţă. În afară de

aceasta, multe victime au fost traficate în scopul traficării în

diverse forme, inclusiv combinarea exploatării sexuale şi

muncii, muncii şi cerşitului, exploatării sexuale şi cerşitului.

Dacă e să comparăm anul 2006 cu anul 2004 şi 2005,

infracţiunea de trafic de fiinţe se află în creştere dar nu prea

mare, doar cu 0,4 procente. Cel mai mult victimele sunt supus

exploatării sexuale.

Traficul de fiinţe umane continuă să rămână o problemă

stringentă, în pofida adoptării mai multor acţiuni de

17

contracarare. În plus, măsurile privind combaterea acestui

fenomen au fost printre obiectivele prioritare ale Procuraturii,

în anul 2007.

În perioada de referinţă de către organele de drept au fost

identificate 516 (2006-448 infracţiuni) infracţiuni de trafic de

persoane, din care în 47 cazuri au fost traficaţi copii.

Tot mai frecvent, în studierea şi analiza fenomenului

traficului de fiinţe umane este identificat un mecanism, devenit

regulă, conform căruia victimele sunt recrutate, sub pretextul

angajării în câmpul muncii peste hotare. Apoi, ele, cad în plasa

reţelelor criminale din ţările străine.

În astfel de circumstanţe, traficanţii, ce activează în

Republica Moldova, ajung rar la etapa de exploatare a victimei,

pe când aceasta este oportunitatea de bază în cazul investigării

pro-active a genului de infracţiuni nominalizat.

Având un caracter transfrontalier, traficul de persoane este

organizat şi realizat, în cele mai multe cazuri, de persoane

care activează, ramificat, în două-trei şi mai multe ţări. Deci,

şi desfăşurarea urmăririi penale, precum şi tragerea la

răspundere a persoanelor vinovate devine tot mai dificilă.

O tendinţă, în continuă dezvoltare, a fenomenului este

exploatarea prin muncă a victimelor, care rămîne a fi la fel de

periculoasă ca şi exploatarea sexuală.

Problemele investigării cazurilor de trafic de fiinţe umane

rezidă şi din statutul victimei (care are o poziţie specifică în

cadrul procedurii penale).

De regulă, victima traficului nu acceptă colaborarea cu

organele de drept, în plus, pot face declaraţii denaturate,

incomplete sau contradictorii. Adesea, după depunerea

declaraţiilor, victima pleacă din nou peste hotare sau, sub 18

influenţa traficanţilor, se ascunde de organul de urmărire

penală, îşi schimbă declaraţiile, întreprinde alte acţiuni ce

complică desfăşurarea urmăririi penale.

Comparativ cu anii precedenţi se confirmă că acest fenomen

este în descreştere, şi anume: anul 2008 – 217 infracţiuni ,

anul 2009 – 185, astfel evaluând activitatea de combatere a

traficului de persoane prin prisma indicilor de bază ai

urmăririi penale a cazurilor din acest domeniu s-a constatat că

în anul 2009 au fost înregistrate în total pe ţară 516

infracţiuni ce se referă la categoria respectivă, dintre care:

trafic de fiinţe umane – 185 (cu 14 % mai puţin

comparativ cu perioada analogică a anului trecut); trafic de

copii – 21 (-32%); scoatere ilegală a copiilor din ţară 21

(+16%), proxenetism – 152 (-5,6%); organizarea migraţiei ilegale

– 137 (+17%).

În rezultatul implementării noilor principii de activitate

în domeniul combaterii traficului de persoane, se remarcă o

intensificare a utilizării metodelor pro-active de depistare şi

investigare a unor astfel de cazuri.

În afară de acesta se constată o tendinţă de depistare a mai

multor cazuri de trafic de persoane în mun. Chişinău, comparativ

cu alte localităţi. Aceasta se datorează în mare parte

concentrării în mun. Chişinău a activităţii sociale conomice

(activitatea agenţiilor turistice şi transport, amplasarea

reprezentanţelor consulare etc.).

Au fost trasate noi perspective de colaborare în domeniul

identificării victimelor, repatrierii şi reintegrării acestora

în programe de instruire, a mai fost stabilită şi o procedură de

conlucrare cu organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale

privind repatrierea victimelor.19

Evaluînd activitatea de urmărire penală a cazurilor de

trafic de fiinţe umane s-a constatat, că în anul 2010 au fost

înregistrate în total pe ţară - 423 infracţiuni ce se referă la

categoria respectivă, dintre care: trafic de fiinţe umane - 140

În vederea realizării aceluiaşi scop, în luna septembrie

2010 secţia în comun cu Institutul naţional al justiţiei şi

Centrul Internaţional „La strada” au organizat 3 seminare cu �

tema ”Tehnici de audiere a copilului victimă-martor a traficului�

de copii şi/sau exploatării sexuale comerciale” în cadrul cărora

au fost instruiţi peste 40 procurori, iar şef adjunct a secţiei

a participat la seminare în calitate de formator.

În anul 2011 au luat amploare cazurile de abuz sexual al

minorilor de către cetăţeni străini.

În cadrul investigaţiilor efectuate de către procurori şi

colaboratorii CCTP al MAI a fost depistat un grup de cetăţeni

străini (din Italia, Norvegia, Grecia ş.a.) care, acţionînd de

comun acord cu cetăţeni ai Republicii Moldova, recrutau prin

înşelăciune copii de sex masculin de diferite vîrste (de la 13

pînă la 17 ani ) cu scopul exploatării sexuale în prostituţie şi

pornografie. Majoritatea victimelor recrutate şi exploatate

sexual erau băieţi din familii social-vulnerabile, originari din

stînga Nistrului.

Beneficiari ai serviciilor respective erau cetăţeni ai mai

multor state, cum ar fi: Germania, Suedia, SUA, Danemarca,

Tailanda, Australia, ş.a.

Avînd în vedere aceste noi tendinţe ale criminalităţii,

eforturile organelor de drept urmează a fi orientate în domeniul

depistării cazurilor de comitere a recrutării victimelor

traficului şi pornografiei infantile prin utilizarea

internetului. 20

Este în creştere şi numărul de cazuri de trafic de fiinţe

umane în scop de exploatare prin muncă în construcţii,

agricultură, lucru casnic. În anul 2011 au fost înregistrate 111

cazuri de trafic de fiinţe umane şi 24 de cazuri de trafic de

copii de acest gen.

Un alt aspect, căruia i se acordă o atenţie sporită, este

traficul de fiinţe umane în scop de prelevare de organe. În

ultimii ani nu au fost înregistrate plîngeri ale cetăţenilor pe

acest gen de acţiuni. Pe cînd în 2011 fiind pornită urmărirea

penală pe 9 cauze, ca consecinţă 6 sentinţă de condamnare, 4

lichidate.6

Prima încercare de a reglementa sub aspect juridico-penal

relaţiile sociale, în sensul interzicerii tra cului de inţe fi fi

umane în legislaţia naţională, a fost întreprinsă în anul 1997,

cînd legiuitorul a operat un amendament la Codul penal (redacţia

anului 1961), prin care în textul legii penale a fost introdus

art.113/1 „Vînzarea şi tra cul de copii”. fi

Norma în cauză interzicea doar tra cul de copii, care fi

constituia unul dintre obiectele tra cului de oameni şi nu fi

oferea o reglementare juridico-penală a acestui comportament în

întregime.

În anul 1998 s-a întreprins o altă încercare de reglementare

juridico-penală a tra cului de inţe umane, deja a tuturor fi fi

aspectelor, odată cu includerea art.105/2 „Proxenetismul” în

Codul penal, a cărui dispoziţie reglementa tra cul de oameni ca fi

o activitate infracţională distinctă de proxenetism. Însă,

potrivit acestei norme, erau susceptibile de sancţionare penală

doar actele

6 www.procuratura.md , Raport anual 2004-201121

de tra care a persoanelor săvîrşite în scop de exploatare fi

sexuală.

La 30.07.2001 în Codul penal a fost introdus art.113/2

„Tra cul ilicit de inţe umane”, ceea ce a însemnat o altă etapăfi fi

în reglementarea juridico-penală a relaţiilor sociale în vederea

interzicerii comerţului cu inţe umane şi reprimării fi

eventualelor manifestări de acest tip.

Actualul Cod penal al Republicii Moldova prevede separat

infracţiunile de tra c de fi

inţe umane (art.165), tra c de copii (art.206), scoaterea fi fi

ilegală a copiilor din ţară (art.207), proxenetismul (art.220),

Migraţiuni ilegale(art.362/1)7

Un progres al politicii statului întru contracararea

fenomenului de trafic de fiinţe umane este adoptarea Legii cu

privire la cobaterea traficului de fiinţe umane nr.241-XVI din

20.10.2005.Care reglementează raporturile juridice privind:

prevenirea şi combatere traficului de fiinţe umane, cadrul de

asistenţă la prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe

umane, la protecţia şi acordarea de ajutor victemelor acestui

trafic, etc.

În scopul dezvoltării serviciilor de asistenţă şi protecţie

a victimelor traficului de fiinţe umane, prin Hotărîrea

Gvernului nr.1362 din 29.11.2006 a fost aprobat Regulamentul-

cadru de organizare şi funcţionarea centrelor de asistenţă şi

protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane.

Prin Hotărîrea Guvernului nr.472 din 26 martie 2008 a fost

adoptat un nou Regulament al

7 M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009, p.12

22

Comitetului Naţional pentru combaterea traficului de fiinţe

umane şi Planul Naţional de prevenire şi combatere a traficului

de fiinţe umane pe anii 2008-2009.

La 16.05.08 Parlamentul a adoptat Legea nr.105-XVI cu

privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la

procesul penal, care a fost publicată la 27.06.2008 şi va intra

în vigoare peste 3 luni după publicare.

Coordonarea activităţii de prevenire şi combatere a

traficului de fiinţe umane, de cooperare a autorităţilor

administraţiei publice cu organizaţiile internaţionale,

organizaţii neguvernamentale, cu alte instituţii şi cu

reprezentanţi ai societăţii civile se realizează de către

Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane.

Acţiunile de trafic de persoane au fost încriminate recent

în legislaţia Republicii Moldova, de aceea poliţiştii,

procurorii şi judecătorii au nevoie de instruire continuă

privind

investigarea cazurilor, calificarea acţiunilor, audierea

victimelor.

Este necesar ca cu concursul organizaţiilor internaţionale

şi cele neguvernamentale de

organizat studii privind cele mai bune practici pe care apoi de

a le aduce la cunoştinţa persoanelor cu atribuţii în domeniu

prin intermediul seminarelor, conferinţelor, altor metode de

instruire.8

8 www.procuratura.md23

§1.3.Trăsăturile şi formele traficului de fiinţe

umane

Fenomenul tra cului de inţe umane poate avea mai multe fi fi

trăsături, după cum urmează:

1. Privit din punctul de vedere al drepturilor omului,

tra cul de persoane include sclavia, munca forţată, violenţa, fi

abuzul de încredere, agresiunea zică şi psihică a persoanei, fi

ind pe deplin justi cată aprecierea că tra cul de inţe umane fi fi fi fi

este o formă a sclaviei la început de mileniu.

2. Sub aspect economic, tra cul presupune: interese nanciare fi fi

(pro turi uriaşe), reţele regionale şi internaţionale, fi

circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din

tra c şi pe baza cărora se realizează activitatea de tra care). fi fi

3. Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care

generează şi susţin tra cul sînt sărăcia accentuată a fi

victimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine,

eşecurile în viaţă, migraţia occidentalilor, amatori de

experienţe sexuale, către Est, unde piaţa prosti tuţiei este mai

tentantă.

4. Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele tra cate fi

sînt reduse la condiţia de „marfă”, sînt dezumanizate treptat, fi

indu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma suferită

marcîndu-le întreaga evoluţie viitoare.

5. Din perspectiva implicaţiilor sociale, datorită creşterii

alarmante din ultimii ani, tra cul de persoane devine un fenomenfi

naţional şi transnaţional, ind favorizat de procesul general alfi

globalizării şi de utilizarea tehnologiilor moderne.

24

6. Prin prisma scopului vizat, tra cul presupune pro turi uriaşe fi fi

pentru tra canţi, care reinvestesc veniturile obţinute în fi

derularea în conti nuare a acti vităţilor ilicite.

Prostituţia (în general, exploatarea sexuală a femeilor şi

copiilor) constituie principalul scop al tra cului şi fi

modalitatea de obţinere a celor mai mari cîştiguri. De asemenea,

tra cul de inţe umane se realizează în scopul folosirii la fi fi

munci forţate, comiterii de infracţiuni prin constrîngere, de

către victimele tra cului şi prelevării de organe (victimele fi

sînt bărbaţi, femei, copii).

Din punctul de vedere al complexităţii fenomenului

tra cului de fi fi inţe umane, putem evidenţia următoarele trăsături

ale acestuia:

Este o formă de manifestare a crimei organizate şi, în această

calitate, posedă trăsăturile caracteristice acestui tip de

criminalitate, are o esenţă identică şi se supune legilor de

existenţă proprii fenomenului din care face parte. Tra cul de fi

persoane este organizat de grupuri criminale clandestine care

sînt adesea implicate şi în alte tipuri de criminalitate

organizată. Structurile acestor grupuri sînt foarte variate,

pornind de la grupuri amatoare izolate, pînă la organizaţii

structurate la nivel internaţional.

Este o formă de violenţă, deoarece victimele tra cului sînt fi

supuse adesea unor forme de violenţă care le afectează foarte

grav.

Din de niţia tra cului de persoane cuprinsă în Protocolul fi fi

privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea tra cului de fi

persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la

Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii

transnaţionale organizate, rezultă şi formele în care se 25

concretizează această infracţiune, în raport de caracteristicile

persoanelor tra cate şi tra cante, de scopul urmărit şi fi fi

interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de

implicaţiile sociale, dar şi de speci cul valorilor sociale fi

lezate (drepturile omului).

Formele tra culuifi variază în funcţie de: numărul persoanelor

implicate, tipul de tra canţi, de victime sau de „clienţi” ori fi

„consumatori”, de gradul de organizare pe care se bazează

extinderea tra cului şi în raport de care tra cul rămîne fi fi

naţional sau se extinde peste graniţe. În tra cul de inţe umanefi fi

pot implicate persoanele zice (agenţi de recrutare, fi fi

contrabandişti , complici care au abuzat de poziţia lor din

cadrul autorităţilor administrative ale statelor implicate), dar

şi persoane juridice (companii hoteliere, de spectacol, agenţii

de turism, societăţi de transport, rme de producţie şi fi

distribuţie de casete video, edituri, sex-shop-uri, companii

care oferă spectacole de strip-tease etc.).

Din perspectiva organizării traficanţilor, traficul îmbracă următoarele

forme:

− tra cul ocazionalfi , cînd se raportează doar la transportarea

internă/internaţională a victimelor;

− tra cul în bande sau grupuri micifi , cînd tra canţii sînt bine fi

organizaţi şi specializaţi în tra carea cetăţenilor în afara fi

graniţelor, folosind aceleaşi rute;

− tra cul internaţionalfi , cel mai laborios organizat, derulat de

reţele periculoase şi greu de combătut.

Din perspectiva victimelor – copii traficaţi, traficul poate fi clasificat în

funcţie de

natura abuzivă a actelor exercitate asupra lor şi care vizează:

26

− aspectul social (abuz psihologic, zic, atac sexual sau viol, fi

supravegherea pentru împiedicarea deplasării ori liberei

circulaţii a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa

accesului la servicii medicale, obligarea de a consuma alcool şi

droguri, avort forţat, malnutriţie, forţarea victimei să-şi

recruteze, la rîndul ei, rudele sau prietenii);

− aspectul juridic (deposedarea de acte de identitate, posedarea şi

utilizarea de acte false, ameninţările cu predarea la poliţie);

− aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reţinerea unor

plăţi nejusti cate).fi

Cercetări recente au arătat că tra cul nu este atît de fi

asociat cu alte forme de crimă organizată cum se credea. Mulţi

tra canţi sînt oportunişti care pro tă de un prilej favorabil. fi fi

Pe de altă parte, tra cul de inţe umane şi crima organizată fi fi

folosesc uneori aceleaşi rute şi reţele, în unul din modurile de

mai jos:

− tra cul paralelfi , în care persoanele sînt tra cate folosind fi

aceleaşi rute şi reţele ca pentru mărfurile ilegale;

− tra cul combinatfi , în care tra cul de persoane se face în fi

acelaşi timp cu alte forme de contrabandă (de exemplu, folosind

aceleaşi vehicule);

− tra cul de înlocuirefi , în care aceleaşi rute sînt folosite

pentru tra cul cu diferite mărfuri, altele de ecare dată; de fi fi

exemplu, reţelele crimei organizate pot folosi fostele rute ale

tra canţilor de arme pentru a introduce clandestin persoane fi

într-o zonă de con ict după terminarea ostilităţilor;fl

− tra cul inversfi , în care aceleaşi rute sînt folosite pentru

tra cul în ambele direcţii; tra cul de persoane se desfăşoară fi fi

într-un sens, iar contrabanda cu droguri în celălalt;

27

− comerţul cu amănuntul combinat, în care se face tra c de fi

mărfuri diverse, inclusiv de oameni, droguri şi arme.

Pot fi evidenţiate următoarele forme ale traficului de fiinţe umane, în

dependenţă

de scopul propriu-zis al traficului iniţiat:

• tra cul de inţe umane, în special al femeilor şi copiilor, cufi fi

scop de exploatare sexuală, inclusiv: − pentru organizarea

prostituţiei;

− pentru organizarea practi cării prostituţiei în unităţile

militare sau în locurile de dislocare a forţelor armate;

− pentru organizarea turismului sexual;

− pentru servicii pornogra ce (în special, folosirea copiilor defi

ambele sexe în acest scop);

• tra cul de inţe umane în scop de exploatare prin sclavie, fi fi

inclusiv:

− folosirea în munci istovitoare; − folosirea în economia

tenebră; − folosirea în activităţi de producere a produselor

ilegale sau de contrabandă; − folosirea în lucrări casnice;

− munca copiilor (spălarea maşinilor, lucrări agricole etc.);

• tra cul de inţe umane, în special al copiilor şi invalizilor,fi fi

în activitatea de cerşetorie, cum ar : − folosirea copiilor; − fi

folosirea invalizilor; − „arenda” pruncilor pentru cerşetorie;

• căsătoriile în scop de exploatare (inclusiv folosirea

sistemului „mirese prin poştă”):

− pentru folosirea persoanei în muncă casnică (menajeră etc.);−

pentru naşterea forţată a copiilor;

− pentru îngrijirea bolnavilor şi vîrstinicilor, copiilor etc.;

• tra cul de copii în scopul impunerii la maternitate surogat, fi

pentru reproducere;

28

• tra cul de inţe umane în scopul prelevării şi transplantării fi fi

organelor şi ţesuturilor;

• tra cul de copii în scopul adopţiei ilegale; fi

• tra cul de inţe umane în scopul folosirii în con icte armate;fi fi fl

• impunerea soldaţilor şi deţinuţilor la muncă forţată;9

9 M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009, p.12-14

29

II. Reglementarea teoretico-juridică a

traficului de fiinţe umane

2.1. Obiectul traficului de fiinţe umane

Luînd în consideraţie caracterul complex al faptei

prejudiciabile din contextul traficului de fiinţe umane,

obiectul juridic special al acestei infracţiuni este şi el

complex. Prin urmare, obiectul juridic principal al infracţiunii

prevăzute la art.165 CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la

libertatea fizică a persoanei.

Prin ,,libertate fizică” trebuie de înţeles posibilitatea

persoanei de a se mişca, de a circula şi de a activa după voinţă

proprie, în limitele stabilite de normele juridice.

Pe cale de consecinţă, pierderea libertăţii fizice poate

avea un careacter absolut sau relativ, însă la calificarea

infracţiunii nu contează gradul lipsei de libertate, acesta

poate fi luat n consideraţie doar la individualizarea pedepsei.

Lipsa absolută de libertate-atunci cînd persoana are mebrele

legate, cu căluş în gură, legată de un copac, de un stîlp sau de

un alt obiect, care nu-i permite să se deplaseze măcar tîrîş.

Lipsa relativă de libertate-victima se află într-o încăpere

încuiată.

Obiectul juridic secundar al traficului de fiinţe umane îl

formează relaţiile sociale cu privire la:

Libertatea psihică a persoanei – atunci cînd traficul de fiinţe umane

presupune ameninţarea cu aplicarea violenţei nepericuloase

pentru viaţa şi sanătatea persoanei sau ameninţarea cu

divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau a 30

altor persoane fizice, cît şi juridice (lit.a) alin.(1) art.165

CP al RM);

Integritatea corporală a persoanei – atunci cînd traficul de fiinţe

umane presupune aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa

şi sănătatea persoanei (lit.a) alin.(1) art.165 CP al RM);

Libertatea fizică a persoanei – atunci cînd traficul de fiinţe umane

presupune răpirea sau servitutea (lit.a) alin.(1) art.165 CP al

RM);

Posesia asupra documentelor persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe

umane presupune confiscarea documentelor, (lit.a) alin.(1)

art.165 CP al RM);

Libertatea manifestării de voinţă - atunci cînd traficul de fiinţe umane

presupune înşelăciune (lit.b) alin.(1) art.165 CP al RM);

Probitate - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune abuzul

de poziţi de vulnerabilitate a victimei (lit.c) alin.(1) art.165

CP al RM);

Exercitarea corectă a funcţiei în cadrul unei autorităţi publice - atunci cînd

traficul de fiinţe umane presupune abuzul de putere (lit.c)

alin.(1) art.165 CP al RM);

Exercitarea corectă a controlului asupra unei persoane aflate sub autoritatea

altcuiva - atunci cînd traficul de fiinţe umane presupune darea sau

primirea unor plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţămîntul

unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane

(lit.c) alin.(1) art.165 CP al RM);

Exercitarea corectă a funcţiilor autorităţii publice, a acţiunilor administrative de

dispoziţie ori organizatorico-economice - atunci cînd traficul de fiinţe

umane este săvîrşit de o persoană cu funcţie de răspundere sau

de o persoană cu funcţie demnitate publică (lit.e) alin.(2)

art.165 CP al RM);

31

Sănătatea persoanei - atunci cînd traficul de fiinţe umane

presupune aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa,

sănatatea fizică sau psihică a persoanei (lit.f) alin.(2)

art.165 CP al RM); precum şi în cazul prevăzut la lit.b) alin.

(3) art.165 CP al RM, cînd traficul de fiinţe umane se soldează

cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală

psihică a persoanei.

Integritatea fizică sau psihică a persoanei - atunci cînd traficul de

fiinţe umane presupune folosirea dependenţei fizice,armei

(lit.g) alin.(2) art.165 CP al RM);

Inviolabilitatea şi libertatea sexuală a peroanei – cînd traficul de fiinţe

umane presupune folosirea violului, (lit.g) alin.(2) art.165 CP

al RM);

Viaţa persoanei – cind traficul de fiinţe umane se soldează cu

decesul ori cu sinuciderea victimei, (lit.b) alin.(3) art.165 CP

al RM);

Obiect material apre atunci cînd vătămarea obiectului juridic

secundar se face pe calea influenţării nemijlocite infracţionale

asupra corpului victimei (părţile corpului

victime(organele,ţesuturile etc.) nu pot reprezenta acest

obiect).

Conform alin. (4) art.165 Victima traficului de fiinţe umane

este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile

săvîrşite de ea în legătură cu această calitate procesuală,

numai dacă sunt întrunite următoarele trei condiţii:

1. victima traficului de fiinţe umane a savîrşit o infracţiune

sau mai multe infracţiuni;

2. aceste infracţiuni nu ar fi fost săvîrşite, dacă persoana

dată nu ar fi avut calitatea de victimă a traficului de

fiinţe umane;32

3. calitatea de victimă a traficului de fiinţe umane este

confirmată din punct de vedere procesual penal;

În orice caz, trebuie să se reţină faptul că, chiar dacă

victima şi-a exprimat consimţămîntul de a fi traficată, acesta

este redus la zero, este anulat, nevalabil, întrucît făptuitorul

a recurs la unul din factorii de viciere consimţămîntului.

33

2.2. Latura Obiectivă a traficului de fiinţe umane

Latura obiectivă a trficului de fiinţe umane se exprimă în

fapta prejudiciabilă care cuprinde două acţiuni cu caracter

alternativ:

o Acţiunea principala

o Acţiunea sau inacţiunea adiacentă

I. Acţiunea principală se exprimă în oricare din următoarele

modalităţi:

Recrutarea victimei – este activitatea care întruneşte

următoarele condiţii:

- atragerea, angajarea, năimirea, racolarea (prinselectare) a

victimei;

- ofertarea victimei sa-şi dea consimţămîntul la realizarea

asupra ei a unei tranzacţii cu caracter patrimonial (atunci

cînd recrutarea victimei nu este însoţită de înşelăciune);

- recrutarea victimei reprezintă activitatea de început, etapa

iniţială, după care vor urma transportarea, transferul,

adăpostirea sau primirea victimei;

Transportarea victimei – este deplasarea acesteia în interiorul

sau în afara ţării, cu un vehicul sau cu ajutorul

faptuitorului (caz care exlude însoţirea victimei pe jos de

către făptuitor);

Transferul victimei – se exprimă în schimbarea persoanei care

deţine controlul asupra victimei, prin înstrinarea acesteia

– cu titlu permanent sau provizoriu – ca urmare a unei

tranzacţii ilegale (vănzare – cumpărare, schimb, donaţie,

etc);

34

Adăpostirea victimei – constă în punerea, ţinerea acesteia la

adăpost, prin instalarea temporară a victimei într-o

locuinţă sau într-un alt amplasament avănd aceeaşi

destinaţie;

Primirea victimei – este activitatea corelativă transferului

victimei, exprimată în preluarea acesteia ,,în custodie”.

II. Acţiunea sau inacţiunea adiacentă care la rîndul ei se

exprimă sub următoarele modalităţi:

1. Ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru

viaţa şi sănătatea persoanei – acea formă a violenţei pisihice,

care presupune efectuarea de către făptuitor a unui act de

natură să inspire victimei temere, care o pune în situaţia

de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a

rezista constrîngerii.Ameninţarea trebuie să aibă un

caracter real şi imediat.

2. Aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloase pentru viaţa şi

sănătatea persoanei – cauzarea intenţionată a leziunilor

corporale care nu au avut drept urmare nici dereglarea

sănătăţii, nici pierderea capacităţii de muncă, ori

aplicarea intenţionată a loviturilor sau săvîrşirea altor

acţiuni violente care au cauzat o durere fizică, dacă

acestea nu au creat pericol pentru viaţa şi sănătatea

victimei.

3. Răpire – caz în care făptuitorul îşi sporeşte activul

patrimonial pe seama victimei.

4. Confiscarea documentelor – lipsirea sub orice formă a victimei

de paşaport, buletinul de identitate sau documentul de

călătorie, etc.10

10 Se are învedere documentul de călătorie în sensul alin.(6) art.2 al Legii RM privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte, adoptatede Parlamentul RM la 09.11.1994.

35

5. Servitute – starea sau condiţia rezultînd din faptul că un

debitor s-a angajat să dea drept garanţie pentru o datorie

serviciile sale personale sau ale unei alte persoane asupra

căreia îşi exercită autoritatea, dacă valoarea echitabilă a

acestor servicii nu este destinată lichidării datoriei sau

dacă durata acestor servicii nu este limitată şi nici

caracterul lor definit.

6. Ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau

altor persoane atît fizice, cît şi juridice -

a) făptuitorul inspiră victimei temerea că anumite informaţii

ar putea fi destăinuite;

b) aceste informaţii constituie secretul personal al victimei

(ex: secretul adopţiei);

c) aceste informaţii ar putea fi destăinute familiei victimei;

d) destăinuirea informaţiilor ar pune victima într-o lumină

nefavorabilă în raport cu familia ei sau cu alte persoane

fizice sau juridice;

e) inspirarea victimei a temerii că respectivele informaţii

vor fi destăinuite , reduce la minimum resursele psihice

ale acesteia necesare pentru a rezista constrîngerii;

7. Înşelăciune – se referă la promisiuni de regulă. În acest

sens, victima este dusă în eroare sau îi este menţinută

eroarea că va presta o muncă decentă, bine plătită, în

condiţii de legalitate;

8. Abuzul de poziţia de vulnerabilitate – situaţia specială în care se

află persoana, astfel încît aceasta este dispusă să se

supună abuzului sau exploatării, mai ales din cauza:

a) situaţiei precare din punctul de vedere al supravieţuirii

sociale

36

b) situaţiei condiţionate de vîrtă, sarcină, boală,

infirmitate, deficienţă fizică sau mintală;

c) situaţiei precare şi ilegale de intrare sau de şedere în

ţara de tranzit sau de destinaţie;

De asemenea este necesar ca făptuitorul să folosescă

vulnerabilitatea victimei peentru a-şi uşura săvîrşirea

infracţiunii.

9. Abuzul de putere – folosirea intenţionată a situaţiei de

serviciu de către funcţionrul public care reprezintă o

autoritate publică şi care nu este o persoană cu fincţie

de răspundere.

10. Darea sau primirea unor plaţi sau beneficii – se au învedere oricare

plăţi sau beneficii avînd rolul de recompensă ilicită (bani

sau alte bunuri, servicii, avantaje sau foloase

patrimoniale). Aşadar, în situaţia primirii de plăţi sau

beneficii, ca participanţi la infracţiune în mod

obligatoriu figurează:

a. autorul infracţiunii, care primeşte plăţile sau

beneficiile de la organizatorul sau instigatorul

infracţiunii şi care dă o parte din acestea complicelui la

infracţiune;

b. organizatorul sau instigatorul infracţiunei, care dă

autorului plăţi su beneficii;

c. complicele la infracţiune, care primeşte plăţi sau

beneficii de la autorul infracţiunii;

În situaţia în care autorul infracţiunii dă plăţi sau

beneficii, figurează numai doi prticipanţi;

1. autorul infracţiunii, care dă complicelui plăţi sau

beneficii.

37

2. complicele infracţiunii, care primeşte plăţi sau

beneficii de la autorul infracţiunii.

11. Aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a

persoanei – violenţa care s-a soldat cu vătămarea medie sau

uşoară a integrităţii corporale ori care, deşi nu a cauzat

aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale,

datorită metodei de operare, un pericol real pentru viaţa

şi sănătatea persoanei.

12. Violul – este o infacţiune ce se absoarbe de traficul de

fiinţe umane şi presupune raportul sexual săvîrşit prin

constrîngere fizică sau psihică a persoanei sau profitînd

de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi

exprima voinţa.

13. Folosirea dependenţei fizice – starea fizică sau psihică datorată

impactului pe care îl produc substanţele narcotice sau

psihotrope asupra organismului victimei, stare

caracterizată prin modificări de comportament şi alte

reacţii, însoţite întodeauna de necesitatea de a consuma

asemenea substanţe în mod continuu sau periodic.

14. Folosirea armei

Infracţiunea de trafic de fiinţe umane este o infracţiune

formală, ea se consideră consumată din momentul obţinerii

controlului asupra facultăţii victimei de a se deplasa

nestingherit.

Este necesar de menţionat faptul că este posibil ca la fiecare

etapă a traficului de fiinţe umane să intervină un alt

făptuitor. Atunci momentul de consumare al infracţiunii trebuie

stabilit pentru fiecare din aceşti făptuitori:

Pentru recrutor – din momentul recrutării victimei, dacă

este prezentă una din modalităţile acţiunii adiacente;38

Pentru transportator – din momentul transportării

victimei, dacă este prezentă una din modalităţile

acţiunii adiacente;

Pentru cel care realizează transferul – din momentul

transferării victimei, dacă este prezentă una din

modalităţile acţiunii adiacente;

Pentru cel care realizează adăpostirea – din momentul

adăpostirii victimei, dacă este prezentă una din

modalităţile acţiunii adiacente;

Pentru cel care realizează primirea – din momentul

primirii victimei, dacă este prezentă una din

modalităţile acţiunii adiacente;

39

2.3. Latura Subiectivă

Latura subiectivă a traficului de fiinţe umane se exprimă, prin:

A. Vinovăţie sub formă de intenţie directă

B. Motive :

- interesul material,

- răzbunare,

- gelozie,

- invidie,

- ură,

- năzuinţă de a facilita săvîrşirea unei alte infracţiuni,

- năzuinţa de a salva viaţa unei persoane apropiate,

- motive cu tentă sexuală,

- motive de ordin etremist, etc.;

C. Scopuri : legiuitorul nominalizează anumite scopuri speciale

ale traficului de fiinţe umane:

1. Scopul acţiunii principale:

a) Scopul exploatării comerciale sau necomerciale – presupune

aservirea sexualităţii victimei, prin a o obliga să

presteze în acord cu voinţa făptuitorului unele

servicii cu caracter sexual. Criteriul economic este

cel care stă la baza diferenţierii exploatării sexuale

comerciale de exploatarea sexuală necomercială.

b) Exploatarea prin muncă sau servicii forţate – orice muncă sau

serviciu impus unei persoane sub ameninţare sau fără

consimţămîntul acesteia.

40

c) Exploatarea prin cerşetorie – fapta persoanei care apelează, în

mod repetat, la mila publicului, cerînd ajutor

material, indiferent dacă are sau nu capacitatea de a

munci.

- cerşetoria se exprimă în apelarea la mila publicului

- apelarea la mila publicului este repetată

- apelarea la mila publicului are ca obiect un ajutor material

- nu contează dacă cel care apelezază are sau nu capacitatea de a

munci

d) Scopul exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei – prin

aceasta se înţelege:

- punerea unei persoane în condiţii în care o altă

persoană exercită stăpînire asupra acesteia;

- ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă

persoană exercită stăpînire asupra acesteia;

- determinarea unei persoane, prin utilizarea

înşelăciunii, contrîngerii, violenţei sau

ameninţării cu violenţa, să se angajeze sau să

rămînă în raport de concubinaj sau căsătorie.

e) Scopul folosirii în confilcte armate – urmează de înţeles conflicte

armate intenaţionale sau interne, şi este important ca

victima să fie folosită în timpul unui confilct armat,

în zona conflictului armat, şi în legătură cu

conflictul armat.

f) Folosirea victimei în activităţi criminale –

- folosirea victimei în calitate de participant

(coautor, complice, etc) la infracţiune;

41

- folosirea victimei nevinovate (pentru că, de

exemplu este iresponsabilă) ca instrument de

săvîrşire a infracţiunii.

g) Scopul de prelevare a organelor sau ţesuturilor – se înţelege

recoltarea organelor sau ţesuturilor (a inimii,

plămînilor, rinichilor, ficatului, pancreasului,

măduvei osoase, etc), indiferent de finalitatea

recoltării.

2. Scopul acţiunii adiacente:

a. Servitutea – este realizată în scopul

întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stbilită

în mod rezonabil (exagerată, disproporţionată sau

discriminatorie).

b. Darea sau primirea unor plăţi sau beneficii – este

realizată în scopul obţinerii consimţămîntul unei

persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane.

Adică se are învedere coruperea celui care deţine

controlul asupra victimei, în vederea obţineii

substituirii consimţămîntului victimei (ex: tutorele,

curatorul);

c. Făptuitorul acţionează cu o deosebită cruzime –

pentru a asigura subordonarea persoanei.

42

2.4. SubiectulSubiectul infracţiunii de trafic de fiinţe umane este,

înainte de toate, persoana fizică responsabilă care la momentul

săvîrşirii infracţiunii a atins vîrsta de 16 ani.

În altă privinţă, persoana juridică (cu excepţia autorităţii

publice) poate evalua în calitate de subiect al infracţiunii a

traficului de fiinţe umane.

De cele mai dese ori persoanele juridice sunsusceptibile să

devină subiecţi ai traficului de fiinţe umane atunci cînd sunt:

companii hoteliere, companii de spectacol, agenţii de turism,

societăţi de transport. Sex-shopuri.

43

Măsuri de combatere a traficului de fiinţe

umane

Avînd în vedere faptul că persoanele care riscă să fie

traficate sunt în marea majoritate cele ce aparţin păturii

social-vulnerabile, provenind din mediul rural, ce nu dispun de

o sursă permanentă şi îndestulătoare de venituri, precum şi cele

ce nu posedă studii, în majoritate avînd studii generale

obligatorii, este necesar de a lua următoarele măsuri:de

desfăşurat campanii informaţionale privind problema traficului ,

atrăgînd o deosebită atenţie grupului de risc, aducerea la

cunoştinţă a populaţiei privind fenomenul de trafic, prin

intermediul mass-media, televiziunii, posterelor, panourilor cu

conţinut antitrafic, familiarizarea populaţiei în privinţa

riscului unei eventuale plecări peste hotarele ţării în urma

propunerii unei oferte dubioase de muncă, reducerea sărăciei şi

şomajului, creşterea nivelului de angajare în cîmpul muncii a

populaţiei de la sate, inclusiv a femeilor, susţinerea materială

a păturilor social-vulnerabile, diminuarea discriminării în

drepturi a femeilor şi copiilor, reducerea violenţei în familii.

De asemenea sunt necesare măsuri la nivel internaţional cum

ar fi: iniţierea unor mecanisme eficiente de combatere a

cazurilor de trafic, modificarea legislaţiei ţărilor în care are

loc în mod intensiv traficul de fiinţe umane în scopul

combaterii acestui fenomen, întreţinerea unei colaborări

eficiente între organele de drept a Republicii Moldova şi cele

ale altor state în vederea identificării cazurilor de trafic,

inclusiv traficul de copii.44

La nivel naţional este necesar:de a adopta şi promova un şir

de norme în scopul combaterii traficului, precum şi

implimentarea în practică a legislaţiei cu privire la trafic,de

a acorda asistenţă victimelor traficului de

persoane,întreprinderea măsurilor de reintegrare în

societate,reintegrarea copiilor minori în familie,acordarea

ajutorului material victimelor, precum şi încadrarea lor în

cîmpul muncii,asigurarea securităţii victimelor traficului şi

martorilor ce au dat depoziţii.

Întru depăşirea neajunsurilor în organizarea asistenţei şi

protecţiei victimelor traficului,

precum şi în alte domenii de contracarare a traficului de fiinţe

umane din Republica Moldova,

este necesară o abordare ce ar consolida eforturile tuturor

actorilor antrenaţi în combaterea

fenomenului. În acest scop, este necesar de urgentat aprobarea

Strategiei Sistemului Naţional de

Referire pentru victimele traficului de fiinţe umane pentru

asistenţă şi protecţie – un sistem special de colaborare între

structurile de stat şi cele nestatale, participante la

contracararea traficului de fiinţe umane, bazat pe standardele

comune de organizare a activităţii în domeniul dat, acceptate la

nivel internaţional.

Este necesară intensificarea cooperării internaţionale

dintre organele de drept prin încheierea unor acorduri şi

memorandumuri de colaborare, precum şi sporirea eficienţei

misiunilor diplomatice şi consulare ale Republicii Moldova.

45

În afară de aceasta se impune stabilirea regulilor de

competenţă judiciară extrateritorială pentru a permite şi a

facilita urmărirea şi condamnarea autorilor infracţiunilor în

materia traficului de persoane, indiferent de ţara în care

infracţiunile au fost comise, inclusiv a cazurilor în care

infracţiunile au fost comise în mai multe ţări;

Pentru evaluarea şi monitorizarea cazurilor de trafic cu

persoane se impune urgentarea creării a două baze de date. Prima

bază de date se va referi la victimele traficului, avînd

utilitate în contextul acţiunilor de prevenire şi protecţia şi

asistenţa victimelor traficului.

Cea de-a doua bază de date – cu privire la traficanţi, va

cuprinde informaţii privitoare la cei care au comis infracţiunea

de trafic de persoane şi va urmări aceste cauze pe tot parcursul

urmăririi penale şi examinării judiciare.

46

CONCLUZII

Traficul de fiinţe umane a devenit în timp, aşa cum s-a

arătat, o temă importantă pe agenda politică a Republicii

Moldova. În acest sens, se poate observa diversitatea

instrumentelor

legislative adoptate pentru a face posibile atât prevenirea, cât

şi combaterea şi sancţionarea

traficului de fiinţe umane, deoarece acest fenomen reclamă din

partea tuturor ţărilor (de origine,

tranzit, destinaţie) o abordare globală şi internaţională,

adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire a traficului, de

pedepsire a traficanţilor şi de protecţie a victimelor.

Măsurile întreprinse în ultimii doi ani au contribuit la

stabilizarea situaţiei în acest domeniu, însă dimensiunea

fenomenului în cauză impune Guvernul să definească acţiuni

concrete şi modalităţi noi de prevenire şi combatere a

traficului de fiinţe umane.Îndeosebi să existe o informare amplă

si ca fiecare să reţină că oricine poate deveni victima acestui

fenomen şi că informaţia reprezintă un atu cu care putem lupta

împotriva lui, putând să evităm să cădem în «capcana morţii»

pavată cu intenţii bune de către traficanţi.

Făcând o trecere în revistă a eforturilor de combatere a

traficului de fiinţe umane în ţara noastră, este de remarcat că

acest fenomen reprezintă una dintre cele mai serioase provocări

cu care se confruntă Republica Moldova la etapa actuală, aducând

atingere imaginii ţării în exterior, procesului de integrare

europeană şi dezvoltării armonioase a statului.

47

Deşi a înregistrat, într-un termen record, proporţii

inimaginabile şi inacceptabile pentru societatea noastră,

fenomenul nu este, practic, în atenţia savanţilor criminologi

autohtoni, lipsind studii criminologice riguroase, el fiind

studiat ocazional. Nu au fost susţinute, deocamdată, teze de

doctorat în problema traficului de fiinţe umane.

Cu toate că la ora actuală traficul de persoane este

conştientizat de opinia publică, populaţia percepe în continuare

superficial fenomenul, esenţa lui nefiind înţeleasă. Această

problemă persistă şi în rîndurile angajaţilor organelor de

drept.Apar probleme privitoare la încadrarea juridică corectă a

faptelor de trafic de fiinţe umane.

Activitatea de prevenire şi contracarare a fenomenului

traficului de fiinţe umane trebuie să fie fundamentată pe

rezultatele şi recomandările cercetărilor ştiinţifice în

domeniu. Or, în caz contrar, există riscul ca eforturile depuse

în vederea stopării acestui flagel să eşueze, iar traficul de

fiinţe umane să se amplifice în continuare.

48

BIBLIOGRAFIE:

Legea RM privind actele de identitate din sistemul naţional

de paşapoarte, adoptate de Parlamentul RM la 09.11.1994.

M.Vidaicu,I.Dolea, Cobaterea traficului de fiinţe

umane(drept material şi drept procesual), Chişinău 2009

Legea cu privire la cobaterea traficului de fiinţe umane

nr.241-XVI din 20.10.2005.

Monitorul O cial al Republicii Moldova, 2005, nr.164-fi

167/812

www.procuratura.md

www.procuratura.md , Raport anual 2004-2011

http://www.coe.int

Anexă prevăzută în art.2 al Convenţiei Europei

Codul Penal al RM

Convenţia cu privire la în inţarea O ciului European de fi fi

Poliţie din 1995

Recomandarea nr.R (2000) 11 a Comitetului de Miniştri

adresată statelor membre privind acţiunile împotriva

tra cului de inţe umane în scopul exploatării sexualefi fi

49

Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva

traficului de fiinţe umane

Drept Penal partea specială volumul I, Sergiu Brînză,

Vitalie Stati Chiţinău 2011

50