1

Autor: Ion DUMINICA, expert Analiza de Politici Publice, Coaliţia „Vocea Romilor”

DUMINICA, I. Prezentarea raportului privind situaţia în domeniul „Politici publice vizavi de comunitatea romilor

din Republica Moldova”. // Masa rotundă „Audierea Publică a Hotărîrii de Guvern nr. 1453 din 21 decembrie 2006

„Cu privire la aprobarea Planului de acţiuni pentru susţinerea ţiganilor/romilor din Republica Moldova pe anii

2007-2010”. Biroul Relaţii Interetnice, Coaliţia „Vocea Romilor”, Agenţia Internaţională Suedeză de Cooperare în

Dezvoltare (SIDA). Chişinău, 28 noiembrie 2008.

ANALIZA DE POLITICI PUBLICE PENTRU COMUNITATEA ROMILOR DIN

REPUBLICA MOLDOVA

I Domeniu – Educaţie

INTRODUCERE

Ultimul deceniu parcurs de societatea moldovenească, ani de schimbări majore şi incertitudini,

necesită tot mai mult regândirea politicii naţionale în raport cu grupurile etnice din Republica Moldova.

Acum este nevoie mai mult ca oricând de o nouă viziune, de noi paradigme şi conduite vizavi de alteritate şi

de cei defavorizaţi în actualul context politico-economic prin care trece statul nostru. Iar lucrul acesta nu e

deloc uşor: adoptarea acestora reclamă o anumită strategie aplicabilă realităţii, orizont de cultură, efort

profesional, deontologic şi posibilităţi de evaluare a etapelor parcurse. Este şi ceea ce-şi propune raportul de

faţă, ce se doreşte a fi un instrument de lucru eficient pus la dispoziţia factorilor de decizie politică şi a

reprezentanţilor societăţii civile – cei în măsură să gestioneze atitudini şi decizii menite să amelioreze

condiţiile de trai ale comunităţii romilor din Republica Moldova.

Componenţa naţională a populaţiei Republicii Moldova înregistrată la recensământul din 5 -12

Octombrie 2004 relevă faptul că moldovenii, populaţia majoritară, constituie 75,8% din totalul populaţiei

(3.383.332 persoane), marcând o creştere cu 5,9% faţă de 1989. Alături de moldoveni, în ţara noastră

convieţuiesc ucraineni, reprezentând 8,4%, ruşi cu o pondere de 5,9%, găgăuzi - 4,4%, români – 2,2%,

bulgari -1,9% şi alte naţionalităţi, cu o pondere de 1,0% din numărul total al populaţiei ţării. Populaţia de

etnie romă este cel mai numeros grup ce formează alte naţionalităţi: polonezi, evrei, armeni, azeri,

bieloruşi, greci etc., care constituie 1% din numărul total al populaţiei ţării. Astfel, numărul persoanelor ce

şi-au declarat apartenenţa la etnie romă constituie 12.268 de persoane ceea ce este echivalentul - 0,36%.

Această cifră, însă, este pusă în discuţie de liderii comunităţilor de romi, care operează în majoritatea

cazurilor cu cifra de 100.000 de persoane. Cu toate că în conformitate cu datele oficiale obţinute la

recensământul din 2004 numărul romilor a crescut, în comparaţie cu cele din 1989: de la 11.571(1989) – la

12.268 (2004), cifra exactă a populaţiei rome rămâne în continuare o enigmă pentru autorităţi.

Conform datelor oferite de raportul „Romii în Republica Moldova” realizat de PNUD pe parcursul

anului 2007, populaţia de etnie romă se plasează la un nivel ridicat de pauperitate; se confruntă cu un nivel

înalt al şomajului, venituri reduse, pregătire profesională şi educaţională scăzută, condiţii de locuit improprii

(lipsa conectării la sursele electrice, reţele de gaz, apă potabilă, drumuri de acces, telefonie fixă etc.). Astfel,

majoritatea populaţiei rome este nevoită să lucreze în calitate de zilieri în afara hotarelor ţării, neavând o

sursă stabilă de venit la locul de trai. Pe de altă parte, un număr semnificativ al romilor nu -şi pot face acte de

identitate, fapt ce are ca efect excluderea lor de la drepturile sociale: asistenţă socială, asigurări sociale,

angajare legală într-un loc de muncă etc. Această situaţie destul de grea este completată, în special în mediul

rural, de lipsa proprietăţii asupra terenurilor agricole. Pe lângă aceste realităţi, membrii etniei rome rămân

2

subiecţi ai unor forme de discriminare ascunsă legate de accesul la serviciile publice şi la piaţa forţei de

muncă. Aceste atitudini sunt alimentate de stereotipuri şi prejudecăţi înrădăcinate în mentalul colectiv.

Pe parcursul evoluţiei procesului democratic autohton, Guvernul Republicii Moldova a abordat

situaţia comunităţii romilor prin elaborarea şi aplicarea unor politici complexe, bazate pe un cadru legislativ,

menite să uşureze integrarea socio-economică a acestui grup etnic, eliminarea practicilor discriminatorii cu

care se confruntă romii şi prezervarea identităţii culturale specifice lor.

MECANISME GUVERNAMENTALE ŞI NON-GUVERNAMENTALE PRIVIND ŞCOLARIZAREA

COPIILOR ROMI DIN REPUBLICA MOLDOVA

Statistic, Republica Moldova este unul dintre cele mai sărace state din Europa. Transformările

economico-sociale petrecute în Republica Moldova, începând cu perioada sovietică: etatizarea economiei,

procesul de urbanizare şi industrializare, politica de omogenizare socială, şi-au pus într-un mod evident

amprenta asupra evoluţiei ulterioare a comunităţii romilor moldoveni. În prezent romii reprezintă cel mai

proeminent grup de risc în privinţa sărăciei. Din mai multe motive interdependente, sărăcia populaţiei rome

a fost cauzată de punctul lor de plecare nefavorabil la începutul tranziţiei de la economia planificată la

economia de piaţă. Nivelul scăzut al educaţiei şi supra-reprezentativitatea în sectorul meseriilor necalificate

au creat dezavantaje pe piaţa muncii, combinate cu discriminarea şi neîncrederea angajatorilor. Astfel,

populaţia romă a avut mai multe dificultăţi în procesul accesului pe piaţa locurilor de muncă decât alte

grupuri şi a devenit prizonieră a unui cerc vicios al sărăciei. Barierele adiţionale includ lipsa de acces la

credite bancare şi la drepturi distincte de proprietate asupra terenurilor agricole. Aceşti factori combinaţi cu

dependenţa de ajutoarele umanitare, creează o capcană a sărăciei care împiedică mai multe persoane de etnie

romă să-şi îmbunătăţească condiţiile de trai sau să-şi pornească o afacere proprie. În plus, majoritatea

populaţiei rome este indiferentă faţă de politicile publice locale sau naţionale, ceea ce reduce considerabil

rezonanţa vocii lor politice.

Şi totuşi în ciuda acestor multitudini de probleme cu care se confruntă populaţia romă din Republica

Moldova, educaţia rămâne a fi cel mai major handicap pentru îmbunătăţirea situaţiei socio-economice a

acestei etnii. Legea Învăţământului Nr. 547 - XIII, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 21 iulie

1995, a generat un cadru normativ general favorabil pentru crearea condiţiilor de şcolarizare pentru copii

romi:

Articolul 6. Dreptul la învăţătură (punctul 1) prevede că „Dreptul la învăţătură este garantat,

indiferent de naţionalitate, sex, vârstă, de originea şi starea socială, de apartenenţa politică sau religioasă, de

antecedentele penale”.

Articolul 8. Limba de predare (punctul 2) – Dreptul cetăţenilor la educaţie şi instruire în limba

maternă se asigură prin crearea numărului necesar de instituţii de învăţământ, clase, grupe, precum şi a

condiţiilor de funcţionare a acestora.

Articolul 9. Învăţământul general obligatoriu – Durata învăţământului general obligatoriu este de

9 ani. Frecventarea obligatorie a şcolii încetează la sfârşitul anului de învăţământ în care elevul atinge vârsta

de 16 ani.

Totodată, Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului, în cadrul Regulamentului de organizare şi

desfăşurare a admiterii în instituţiile de învăţământ superior din Republica Moldova, aprobat prin Ordinul

nr. 158 din 21 iunie 2005 (punctul 1.5), a creat unele facilităţi pentru accesarea burselor bugetare (15% din

numărul total de locuri la fiecare specialitate) în cadrul învăţământului universitar pentru următoarele

categorii socialmente vulnerabile:

1. Copiii orfani; 2. Copiii invalizi de gradul I şi II; 3. Copiii cu deficienţe fizice şi senzoriale; 4.

Copiii ai căror ambii părinţi sunt invalizi; 5. Copiii ai căror părinţi au participat la acţiunile militare pentru

3

apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova, în războiul din Afganistan sau la lichidarea

consecinţelor avariei de la Cernobîl; 6. Copiii din familiile cu trei şi mai mulţi copii; 7. Absolvenţii şcolilor

din localităţile de Est ale republicii şi din mun. Bender, care au studiat conform programelor de învăţământ

aprobate de Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova; 8. Copiii ţiganilor; 9.

Tinerii care au făcut serviciul militar.

Însă aceste criterii nu provoacă avantaje de ordin educaţional comunităţii romilor din Republica

Moldova, ci din contra, ele sunt discriminatorii, deoarece egalează copiii romilor cu invalizii şi orfanii. Pe

de altă parte, majoritatea timpului copiii romilor lipsesc de la lecţii din varii motive sau abandonează de

timpuriu învăţământul general obligatoriu, ceea ce diminuează posibilitatea lor de a accede la studii

universitare.

Dreptul la învăţătură este un drept esenţial pentru dezvoltarea copilului şi include obligativitatea

învăţământului general, gratuitatea şi accesibilitatea tuturor la procesul de instruire, statul fiind obligat să

asigure desfăşurarea unui proces de învăţământ modern şi eficient. Lipsa accesului la învăţământul primar

pentru grupuri specifice ale populaţiei a devenit tot mai pronunţat, iar învăţământul, în localităţile din

republică, se află în pericol de a contribui mai mult la inegalitate decât la promovarea egalităţii

oportunităţilor. E important de menţionat şi problema abandonului şcolii (spre exemplu, plecarea la muncă

peste hotare) de către copiii romi din sistemul învăţământului secundar. În ultimii 15 ani s-au constatat un

şir de factori care „contribuie” la privarea copiilor de dreptul la educaţie: remunerarea insuficientă a

profesorilor, deficitul de cadre didactice, lipsa materialelor didactice, nerepararea clădirilor şcolilor

existente, lipsa mobilierului din clase etc. Aceştia constituie dificultăţi în asigurarea accesului la o educaţie

calitativă pentru toate categoriile de copii. În plus, preţul materialelor didactice este prea mare, în

comparaţie cu venitul mediu al familiei. Drept consecinţă, multe familii nu-şi permit să le procure.

Problema asigurării cu manuale reprezintă o problemă frecvent abordată de către cetăţeni. Deşi în Hotărârea

Guvernului RM nr.448 din 09.04.1998 “Cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor din învăţământul

primar şi gimnazial” este stipulat expres faptul că copiii din familiile socialmente vulnerabile, cu un singur

părinte, sau din familiile vulnerabile cu mai mult de trei copii de vârstă şcolară pot beneficia de reduceri la

achitarea taxei pentru închirierea manualelor, iar art.11 din Hotărârea nominalizată prevede faptul că

autorităţile administraţiei publice locale, direcţiile de învăţământ şi conducătorii instituţiilor de învăţământ

determină criteriile şi selectează elevii care vor beneficia de o reducere a taxei de închiriere.

Participarea scăzută a copiilor la şcoală este justificată de către liderii romilor fie prin discriminarea

latentă a lor de către colegi şi profesori, fie prin nivelul precar economic a familiilor rome. Motivele care

sunt deseori imputate de romi vizavi de abandonul şcolar sunt:

Lipsa unităţilor de învăţământ preşcolar şi gimnazial în comunităţile compact locuite de romi

(Excepţie, 2 localităţi: satul Vulcăneşti, comuna Ciorăşti, raionul Nisporeni; satul Parcani, comuna

Răciula, raionul Călăraşi). Elevii romi sunt nevoiţi să parcurgă distanţe lungi pe un drum

impracticabil, pe un timp neprielnic (toamna, iarna), pentru a ajunge la şcoală.

Situaţia materială scăzută, impune părinţii să folosească copiii la lucrul în gospodărie, aceştia

plecând cu ziua la lucru.

Uneori, rolurile se inversează, atunci când părinţii îşi trimit copiii la lucru peste hotare, care sunt

antrenaţi în reţeaua de cerşetorie.

Diferenţa culturală asupra modului de viaţă tradiţional a comunităţii romilor şi populaţia majoritară

(căsătoriile timpurii a adolescenţilor romi, de la 14-15 ani).

Lipsa unei comunicări interetnice dintre elevii romi şi profesori, din cauza necunoaşteri de către

cadrele didactice a limbii materne populaţiei rome – Limba romani.

4

Deseori refuzul părinţilor romi de a-şi trimite copiii la şcoală este determinat de reuşita scăzută a

acestora.

Dezavantajele persistente în cadrul procesului educaţional al romilor generează lipsa unui minim

necesar de cunoştinţe incluse în cadrul curriculum-ului şcolar. Sărăcia prezentă în cadrul comunităţilor rome

este cauzată de nivelul înalt al şomajului, care este generat de analfabetismul prezent atât la maturi cît şi la

copii. De aceea principala sursă de „venit” la romi o constituie cerşitul. În această activitate sunt antrenaţi în

mare parte copiii, care nefiind şcolarizaţi, cu timpul devin şomeri analfabeţi ca şi părinţii lor. Ruperea

acestui cerc vicios Educaţie – Şomaj – Sărăcie, nu are sorţi de izbândă, atâta timp cît copii romi vor neglija

şcoala. Principalul mijloc ce ar stimula ridicarea nivelul educaţional la copiii romi, ar fi prezenţa unor

personalităţi rome care prin cunoştinţele acumulate ar demonstra o cale viabilă de a trece peste impasul creat

de sărăcie. Însă cum astăzi, „banii sunt la putere” şi „cei care îi posedă” de multe ori sunt departe de a fi un

model creat de procesul educaţional, romii rămân la părerea lor arhaică, care şi-a demonstrat viabilitate pe

parcursul unei perioade îndelungate – „ ca să faci bani, nu-ţi trebuie carte”. De aceea, părinţii copiilor romi,

deseori recurg la stoparea abuzivă a procesului educaţional şi îşi trimit odraslele să câştige bani prin cerşit la

Moscova, deoarece această activitate a devenit în ultimul timp profitabilă. O soluţie care se cere din partea

guvernanţilor ar fi stoparea exodului masiv a copiilor romi peste hotarele ţării, mai ales în perioada

procesului educaţional primar obligatoriu (septembrie – mai). Pe de altă parte, nimeni nu poate impune pe

cineva să înveţe, fără ai asigura un viitor stabil în baza cunoştinţelor acumulate. Astfel, în prezent este

atestată o neglijare dublă în ceea ce priveşte şcolarizarea copiilor romi. Pe de o parte, copiii romi împreună

cu părinţii lor se înstrăinează în mod conştient de procesul educaţional, pe de altă parte, guvernarea locală şi

cea centrală nu găseşte soluţii pentru a stimula cadrele proprii (rome şi nerome), care după finisarea studiilor

pleacă peste hotare în căutare de câştig, deseori devenind salahori ca şi romii. Această modalitate de a

„supravieţui” îi apropie pe romi şi neromi, necătînd la statutul lor educaţional diferit.

Discriminarea pozitivă la care sunt supuşi elevii romi din cauza absenţei cadrelor didactice

cunoscătoare de Limba Romani, măresc probabilitatea ca următoarea generaţie de romi să rămână în

continuare cea mai săracă pătură socială, dacă nu se produc intervenţii strategice pentru a aplana acest

dezavantaj social. Măsurile guvernamentale îndreptate spre înlăturarea acestei probleme de ordin social-

economic, deocamdată nu au atins rezultatul scontat, deoarece statul nu dispune de resurse financiare

suficiente pentru a-şi onora angajamentele luate în „Planul de acţiuni pentru susţinerea ţiganilor/romilor din

Republica Moldova pe anii 2007-2010”:

1. Elaborarea curriculumurilor la disciplina „Limba, istoria şi cultura ţiganilor/romilor”, includerea

acestei discipline în planurile de învăţământ a instituţiilor de învăţământ preuniversitar în localităţile

compact populate de romi.

2. Organizarea cursurilor specializate privind predarea disciplinei „Limba, istoria şi cultura

ţiganilor/romilor”, pentru profesorii instituţiilor de învăţământ preuniversitar în localităţile compact

populate de romi.

3. Elaborarea cadrului normativ pentru susţinerea organizării şi activităţilor şcolilor duminicale

pentru copiii ţigani/romi

4. Elaborarea şi implementarea programelor specializate de lichidare a analfabetismului între

ţigani/romi.

Aceste acţiuni importante pentru crearea condiţiilor de ridicare a nivelului de şcolarizare a copiilor

romi rămân deocamdată impracticabile pentru moment din lipsa resurselor financiare prevăzute in buget. Pe

de altă parte, Biroul de Relaţii Interetnice consideră judicioasă accesarea fondurilor externe prevăzute pentru

asemenea gen de activităţi în cadrul Decadei de incluziune a romilor din sud-estul Europei (2005-2015),

deoarece pentru a beneficia de proiecte educaţionale implementate cu un buget de peste 100 milioane de

5

dolari, Guvernul Republicii Moldova trebuie să achite anual suma de 20. 000 de Euro. Principala acţiune

realizată de BRI în anul 2007, pentru a facilita accesul comunităţii romilor în domeniul educaţional, a fost

donarea de ghiozdane şi rechizite şcolare pentru toţi elevii din clasa I, înmatriculaţi la Gimnaziul din satul

Schinoasa, comuna Ţibirica, raionul Călăraşi. Însă, potrivit investigaţiilor de teren efectuate de

reprezentanţii societăţii civile, asemenea activităţi sunt realizate în albia formalităţii şi nu pot ridica nivelul

de şcolarizare a copiilor romi.

În aprilie 2003, Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova a efectuat un

studiu analitic în comunităţile de romi. Potrivit datelor expuse în acest raport, volumul investiţiilor alocate

din bugetele locale pentru procesul educaţional al unui copil nerom erau de 25 de Euro, în comparaţie cu

0,01 Euro în comunităţile de romi, ceea ce constituie de 200 ori mai puţin. În satul Ursari, raionul Călăraşi,

toţi elevii claselor I-IV învaţă într-o singură încăpere, fără încălzire şi lumină electrică. În majoritatea

comunităţilor rome lipsesc grădiniţele de copii, această stare degradantă creează dezavantaje enorme

procesului de integrare a copiilor în cadrul sistemului educaţional primar. Astfel, în prezent statul nu

dispune de o strategie naţională pentru îmbunătăţirea nivelului educaţional al populaţiei rome din Republica

Moldova şi nici de cadre competente pentru realizarea eficientă a acestui obiectiv; de aceea această

problemă este rezolvată într-un mod dezorganizat de diferiţi actori ai societăţii civile şi administraţiei

publice locale.

O primă încercare în acest domeniu a fost realizată de către Asociaţia Obştească „Ograda Noastă”,

care, graţie suportului financiar acordat în anul 2004 de către Ambasada Statelor Unite ale Americii, a

deschis în comuna Zîrneşti, raionul Cahul un „Club al Copiilor Romi”. În cadrul acestui club, circa 30 de

copii romi, alături de colegii lor neromi, studiază Limba şi Literatura Engleză şi primesc cunoştinţe

relevante în domeniul Sănătăţii, Ecologiei şi Drepturilor Omului.

La fel, începând cu anul 2004, Fundaţia Soros-Moldova a lansat un program de acordare de burse

universitare studenţilor de etnie romă din Republica Moldova, prin intermediul proiectului „Roma Memorial

University Scholarship Program”. Acesta a fost primul pas concret de facilitare a accesului la studii

universitare pentru tinerii romi, realizat de către un reprezentant a societăţii civile: în anul de studii 2004 au

fost acordate 15 burse, în 2005 – 17, 2006 – 24. Continuarea acestui program este imperios necesară pentru

motivarea romilor să studieze pentru a obţine o profesie cu un loc de lucru şi salariu stabil.

În anul 2005, Uniunea Tinerilor Romi „Tărnă Rom” a creat „Reţeaua Copiilor Romi”, formată din

20 de copii, reprezentanţi ai comunităţilor de romi din Nordul, Centrul şi Sudul Republicii Moldova.

Sprijinul financiar acordat de către Fundaţia olandeză „SPOLU”, a oferit o posibilitate elevilor romi,

membrii ai reţelei naţionale, să studieze împreună cu colegii lor neromi „Istoria şi Cultura Romilor

Moldoveni”, să participe la diferite concursuri, dedicate sărbătorilor rome, să organizeze dezbateri locale

etc.

Un alt caz relevant de stimulare a procesului educaţional primar al copiilor romi a avut loc în satul

Talmaza, raionul Ştefan Vodă. Participând la una din şedinţele ordinare a Consiliului raional Ştefan Vodă,

unde se discuta problema privind nivelul de şcolarizare a copiilor pe raion, dl Vladimir Pleşca, primar de

Talmaza, a rămas surprins de datele expuse de funcţionarii de la Direcţia educaţie. Conform acestor date, în

luna septembrie a anului 2005, numărul copiilor neşcolarizaţi în raionul Ştefan Vodă era – 0! La întrebarea

sa privind câţi copii romi sunt şcolarizaţi, şeful Direcţie raionale Ştefan Vodă a răspuns că copii romi nu

întră în acest raport, pentru că „ei toţi nu se duc la şcoală, deoarece permanent sunt luaţi de către părinţi la

lucru cu ei peste hotare”. Această constatare intolerantă a generat o formă de „protest” din partea dlui

primar, care a încercat să demonstreze guvernanţilor că „lucrurile nu stau tocmai aşa”. Astfel, pentru prima

dată în practica educaţională din Republica Moldova, în 2005, dl primar Vladimir Pleşca, din contul

bugetului local al primăriei, a deschis în cadrul Şcolii medii nr.1, din satul Talmaza, o clasă nouă formată

din 11 copii romi, cu vârsta cuprinsă între 7-12 ani. Scopul acestei acţiuni a fost predarea unor cunoştinţe de

6

ordin general (citire, scris, tabla înmulţirii, etc.), pentru a educa nişte cetăţeni bine formaţi, caz neîntâlnit

până acum. În prezent, clasa copiilor romi constituită din 14 persoane, a ajuns la studiul disciplinelor din

cadrul învăţământului obligatoriu primar pentru clasa III –a.

În luna noiembrie a anului 2007, în cadrul Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din oraşul Hînceşti a

fost deschisă o clasă formată din 24 de elevi romi din clasele I-X, unde a fost iniţiat procesul de studiere

aprofundată a „Limbii Romani”. Doamnele Elena Bogdan şi Angela Mirciu, participând în România la un

curs internaţional de studiere a „Limbii Romani” (profesor Gheorghe Sarău), s-au reîntors în Republica

Moldova în calitate de primii profesori ai acestei discipline. Această activitate inedită şi destul de necesară

pentru păstrarea tradiţiilor rome în Republica Moldova a fost posibilă de realizat, graţie suportului financiar

acordat de către Centrul Regional „Project on Ethnic Relations” pentru Europa Centrală, de Est şi Sud-est

(Bucureşti), fiind gestionată eficient de către „Clubul Politic al Femeilor 50/50”.

CONCLUZII

Problematica specifică cu care se confruntă populaţia romă din Republica Moldova impune aplicarea

unor măsuri speciale. Simplul transfer al unor soluţii identificate in alte state din sud-estul Europei pentru

ameliorarea situaţiei comunităţii rome, în Republica Moldova va fi aplicabil fără rezultate. În prezent,

societatea civilă moldovenească formată din ONG-urile rome, dispune de un management instabil cu o

capacitate mică de absorbţie financiară, în contrast cu interesele personale supraevaluate a unor lideri romi.

Această stare inadecvată cu realităţile şi succesele mişcării romilor din statele învecinate, provoacă la rândul

său lipsa interesului public în elaborarea şi implementarea unor măsuri comprehensive de îmbunătăţire a

situaţiei romilor din Republica Moldova. Pe de altă parte, experienţa pozitivă a Biroului de Relaţii

Interenice în implementarea „Planul de acţiuni pentru susţinerea ţiganilor/romilor din Republica Moldova pe

anii 2007-2010” nu este prezentată public în cadrul surselor mass-media; la fel nici societatea civilă a

comunităţii romilor din Republica Moldova nu dispune de un buletin informativ în care să -şi expună

succesele acumulate pe parcursul activităţii sale. Acest handicap de conlucrare dintre liderii romi şi

autorităţile publice centrale a generat necesitatea alierii ONG-urilor rome în cadrul unei Coaliţii naţionale,

in vedere stabilirii unui raport viabil pentru implementarea reuşită a Hotărârii Guvernului Republicii

Moldova nr. 1453 din 21 decembrie 2006 „Cu privire la aprobarea Planului de acţiuni pentru susţinerea

ţiganilor/romilor din Republica Moldova pe anii 2007 – 2010”. Primul pas realizat de către Coaliţia Vocea

Romilor din Republica Moldova a fost elaborarea unei Analize de Politici Publice, ce are drept scop

prezentarea unor soluţii menite să îmbunătăţească situaţia comunităţii romilor în domeniul educaţional,

asistenţă socială şi sănătate publică. Această acţiune apare ca o necesitate de a transpune cadrul declarativ-

formal expus pe parcursul meselor rotunde organizate de către BRI, în colaborare cu Consiliul Europei şi

ONG-urile rome naţionale şi locale, într-un mecanism eficient de realizare pas cu pas a problematicii

diverse, specifice comunităţii romilor din Republica Moldova. Pentru realizarea eficientă a acestui obiectiv

principal, se impune o conlucrare mai strânsă dintre liderii comunităţii rome şi reprezentanţii administraţiei

publice locale şi centrale.

RECOMANDĂRI ÎN DOMENIUL EDUCAŢIONAL

:

1. Reactivarea Direcţiei Minorităţi naţionale, în cadrul Ministerului Educaţie şi Tineretului din

Republica Moldova, cu angajarea unui specialist expert rom.

2. Elaborarea şi implementarea pe întreg teritoriul Republicii Moldova a unor programe şcolare de

învăţământ care să se axeze pe promovarea toleranţei interetnice, dialogului intercultural şi

spiritului civic.

3. În cadrul programului de învăţământ obligatoriu universitar trebuie să fie inclusă disciplina ce va

cuprinde istoria, cultura şi tradiţiile grupurilor etnice prezente pe teritoriul Republicii Moldova.

7

4. Pentru integrarea copiilor romi în sistemul educaţie primară prin limba lor maternă (romani),

este necesar să fie elaborat unui proiect de stat educaţional pentru formarea în cadrul

Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă” a unui lot anual de 12 educatoare şi 12

învăţătoare pentru grupele şi clasele unde studiază copiii romilor. În prezent aici sunt create deja

grupe academice pentru etnicii găgăuzi şi bulgari.

5. Iniţierea unor contracte de colaborare educaţională cu ţările învecinate şi Consiliul Europei,

pentru a pune la dispoziţia cadrelor didactice materialele editate pentru Curriculumul şcolar

„Limba, istoria şi cultura romilor”.

6. Conceperea şi iniţierea unor proiecte de către societatea civilă romă, privind îmbogăţirea

cunoştinţelor şi competenţelor de educaţie familială, ce ar viza schimbarea mentalităţii părinţilor

privind educaţia copiilor romi.

7. Elaborarea unui program de stimulare a participării şcolare şi reducere a abandonului şcolar, în

special pentru păturile sărace ale populaţiei de romi.

8. Promovarea unui model al romilor de succes, prin instituţiile mass media locale; romi respectaţi

şi afirmaţi în societatea moldovenească, crearea unei elite rome ce ar fi capabilă să aducă

schimbarea pozitivă în comunităţile de romi.

9. Acordarea de facilităţi şi de locuri subvenţionale speciale pentru tinerii romi care doresc să

urmeze studii universitare.

10. Elaborarea unor broşuri şi pliante informative, în limba de stat şi limba maternă a grupurilor

etnice, privind cadrul legislativ naţional şi internaţional care le asigură drepturile şi protecţia în

faţa a discriminării.

REFERINŢE:

1. Cace Sorin, Cantarji Vasile et al., „Romii in Republica Moldova” // PNUD. Chişinău: UNDP

Moldova, 2007.

2. Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova „RAPORTUL privind respectarea drepturilor omului

în Republica Moldova în anul 2005”//http://www.parlament.md/download/standingcommittees/

humanrights/ro

3. Cojocaru Natalia „ A fi ţigan nu este uşor” // Flux, 24.06.1998.

4. Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova „Situaţia comunităţilor rurale

ale romilor în Moldova: Regiunea Centru – Vest” // Raport executiv. Chişinău, aprilie 2003.

5. Constituţia Republicii Moldova (Cu modificări şi completări până la 20 septembrie 2006) // Chişinău:

Continental Grup SRL, 2006.

6. Deleu Ecaterina „O şansă pentru viitorul romilor” // Flux, 15.12.2006.

7. Departamentul Relaţii Interetnice al Republicii Moldova „Documente, date, fapte, comentarii” //

Chişinău: Cartea Moldovei, 2003.

8. Duminica Ion „Rolul Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare privind iniţierea procesului

de studiere a Limbii Romani în cadrul sistemului educaţional din Republica Moldova” // Carta Europeană

a Limbilor – Instrument de Protecţie al Diversităţii Lingvistice şi de Întărire a Dialogului

Intercultural în Moldova (Redacţia generală: Atanasia-Tatiana Stoianova). Chişinău: Vector, 2008, p.91-

98.

9. Duminica Ion „The Educational Process of the Roma Community in the Republic of Moldova” //

Науковi Записки, Том 15, Тематичний випуск «Роми Украïны: из минулого в майбутнє». Киïв:

Iнститут Украïнськоï Археографiï та Джерелознавства iм. М.С. Грушевського Национальноï

Академiï Наук Украïни, 2008, стр. 162-170.

10. Federiuc Nicolae „Romii trebuie să înveţe şi să nu-şi piardă identitatea” // Flux, 10.03. 2006

11. Federiuc Nicolae „Primăria din Talmaza susţine din fonduri proprii o clasă de copii romi” // Dreptul

Meu, 29.09.2007.

8

12. Federiuc Nicolae „Problemele romilor din Moldova preocupă prea puţin autorităţile” // Dreptul Meu,

27.12.2007.

13. Hotărîrea nr. 131 din 16 februarie 2001 „Cu privire la unele măsuri de susţinere a ţiganilor din

Republica Moldova” // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 19-20, 22.02.2001.

14. Hotărîrea nr. 82 din 29 ianuarie 2002 „Cu privire la Festivalul etniilor” // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, nr. 21-22, 05.02.2002.

15. Hotărîrea nr. 1453 din 21 decembrie 2006 „Cu privire la aprobarea Planului de acţiuni pentru

susţinerea ţiganilor / romilor din Republica Moldova pe anii 2007 – 2010” // Monitorul Oficial al

Republicii Moldova, nr. 203-206, 31.12.2006.

16. Ionescu Mariea, Cace Sorin „Politici Publice pentru Romi. Evoluţii şi Perspective” // Bucureşti:

Expert, 2006.

17. Legea cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi la statutul juridic

al organizaţiilor lor, Nr. 382 – XV din 19.07.2001 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 107,

04.09.2001.

18. Legea privind aprobarea Concepţiei politicii naţionale a Republicii Moldova, Nr. 546 – XV din

19.12.2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1-5, 01.01.2004.

19. Levandovscaia Tatiana, Pivovar Igor, et al., „Raportul Republicii Moldova privind implementarea

Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (in cadrul ciclului II de monitorizare de către

Consiliul Europei) // ACFC/SR/II(2004)005. Strasbourg: Council of Europe, 14 May 2004:

http://www.bice.md/ /Minoritati/IIcycle/PDF_2nd_SR_Moldova_Moldovan.pdf

20. Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Moldova „Promovarea relaţiilor interetnice în

Republica Moldova” // Chişinău, 2003.

21. Morozan Alina „Minorităţile naţionale în Republica Moldova: starea şi problemele de integrare (analiză

politologică)” // Teză de doctor în ştiinţe politice. Universitatea de Stat din Moldova. Facultatea Relaţii

Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative. Chişinău, 2005.

22. Muşat Jana „Toţi elevii din satul Ursari învaţă într-o clasă” // Luceafărul, 12.10.2001.

23. Necula Ciprian „Romii din Republica Moldova. Mecanisme guvernamentale şi neguvernamentale de

elaborate a unei strategii naţionale comprehensive de îmbunătăţire a situaţiei romilor” //

http://www.coe.int/t/dg3/romatravellers/stabilitypact/activities/Moldova/raportcoemoldova_en.asp#P37_22

04

24. Petruţi Doru, Roşca Ala, et al., „Etnobarometrul în Republica Moldova” // Institutul de Politici

Publice. Chişinău: Gunivas, 2006,

25. Pogoneţ Galina „Statutul juridic al minorităţilor etnice în Republica Moldova” // Teză de doctor în

drept. Academia de Ştiinţe a Moldovei. Institutul de Istorie, Stat şi Drept. Chişinău, 2007,

26. PPCD „Documente care au făurit istoria: Documente şi materiale ale Congreselor FPM-FPCD-PPCD şi

ale Marilor Adunări Naţionale” // Chişinău: S. n., 2007,

27. Sali Nicolae, Bulgaru Anatol, et al. „Etnia Roma din Republica Moldova” // Chişinău: Asociaţia

Obştescă „Juvlia Romani”, 2002.

28. Svetlicnâi Rodica „Activitatea social-politică a minorităţilor naţionale din Basarabia în anii 1917/1918

– 1923 şi 1989 – 1994 (studiu comparativ)” // Teză de doctor în ştiinţe istorice. Academia de Ştiinţe a

Moldovei. Institutul de Istorie. Chişinău, 2006.

29. Ţurcanu Viorica „Romii cu ambiţie” // Făclia, 19.06.2004.

30. Zaharia Lilia „Familiile de romi pleacă la munci peste hotare împreună cu copiii” // Flux, 04.02.2005.

31. Zaharia Lilia „Copiii romi din Zîrneşti vor studia limba şi literatura engleză” // Flux, 04.02.2005.

32. Дрейзлер Михаил „О судьбах цыганских замолвите слово” // Независимая Молдова,

29.06.1993.

33. [Молдова-пресс] „Для развития культуры цыган” // Независимая Молдова, 21.10.1993.

34. Рэдица Николай „Настоящее их противоречиво” // ЭтноДиалог. Информационный бюллетень

Центра по проблемам меньшинств. Кишинёв, апрель 2007.

35. Цуркану Виорика „Цыгане Молдовы: интеграционные аспекты” // Interconexiuni în contextul

globalizării. (M. Cotlău coord.). Iaşi: Pan Europe, 2005.

9

II Domeniu – Sănătate

INTRODUCERE

Sănătatea populaţiei constituie un element de bază în dezvoltarea durabilă a ţării, fiind în dependenţă

directă de situaţia socio-economică. Principalii indicatori ai sănătăţii populaţiei din Republica Moldova sunt

mult mai inferiori indicatorilor respectivi din ţările europene. Situaţia este agravată şi de creşterea gradului

de incidenţă a factorilor de risc, extinderea bolilor de nutriţie, infecţioase, social condiţionate prin

constrângerea financiară dură a populaţiei, ce determină intr-o măsură semnificativă inaccesibilitatea

serviciilor medicale. Nivelul scăzut al sănătăţii populaţiei produce un impact negativ direct asupra situaţiei

demografice. Scăderea nivelului de trai a populaţiei afectează atât indicatorii natalităţii şi mortalităţii, cît şi

cauzează intensificarea incontinuă a procesului emigraţional a populaţiei din ţară, îndeosebi, în rândul

tineretului. În condiţiile actuale devine deosebit de actuală problema ocrotirii sociale a individului indiferent

de apartenenţa lui etnică, a creării unui mediu social-etic corespunzător, favorabil, care să permită

manifestarea liberă şi multilaterală a capacităţilor lui în toate sferele vieţii social-politice.

Istoria moderna a sistemului de sănătate din Republica Moldova începe după al Doilea Război

Mondial. Până în anul 1994 ţara a avut un sistem de sănătate de tip Semashko, finanţat integral de stat.

Principiile de bază ale acestui sistem erau: monopolul statului în acordarea asistenţei medicale populaţiei,

planificarea şi administrarea centralizată, caracterul unitar al serviciilor de sănătate, acces universal la

asistenţa medicală fără plată, participarea populaţiei în luarea deciziilor legate de sănătate. Aceste principii

aveau mai degrabă un caracter declarativ, deoarece calitatea serviciilor medicale era joasă, accesul la

servicii şi medicamente esenţiale era limitat (multe medicamente erau deficitare), deciziile de dirijare nu

erau bazate pe dovezi şi nu reflectau nevoile pacienţilor, iar plăţile neoficiale (mita) se majorau din an în an.

Procesul de reformare a sistemului de sănătate în Republica Moldova a început în anul 1995 o data cu

iniţierea negocierilor între Banca Mondiala si Guvernul Republicii Moldova referitor la îmbunătăţirea

performanţelor sistemului de sănătate şi aprobarea Legii cu privire la ocrotirea sănătăţii nr. 411-XIII din

28 martie 1995. La această etapă au fost stabilite principii noi de finanţare şi organizare a asistenţei

medicale primare şi secundare, a început dezvoltarea medicinii private etc. In anul 1997 a demarat Reforma

Asistenţei Medicale Primare. Conform Strategiei de reformare a sectorului de sănătate în condiţii economice

noi, aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 668 din 17 iulie 1997, în ţară a demarat

dezvoltarea asistenţei medicale primare (medicina de familie), s-a redus numărul de spitale şi de paturi, a

fost definit un pachet de servicii medicale gratuite garantate de stat. Activităţile de instituţionalizare a

intervenţiilor legate de transformări în sistemul de sănătate au fost susţinute atât de Banca Mondiala, OMS,

UNICEF cît si de Uniunea Europeana prin proiectele TACIS. În perioada anilor1997-2004, Republica

Moldova a înregistrat rezultate semnificative în domeniul optimizării fondului de paturi în spitale. Numărul

de spitale s-a micşorat de la 245 până la 65, iar numărul absolut de paturi - de la 45665 până la 23113. Au

fost închise toate spitalele din localităţile rurale care nu erau eficiente din punct de vedere economic şi

medical. O parte însemnată a resurselor economisite din contul optimizării fondului de paturi au fost

redirecţionate spre sectorul de asistenţă medicală primară. În oraşe au fost create 48 de Centre a Medicilor

de Familie, iar în localităţile rurale – 383 Centre de Sănătate şi 554 Oficii ale Medicilor de Familie, care

acordă asistenţă medicală primară populaţiei prin intermediul echipei medicului de familie. Prin programe

speciale de instruire postuniversitară au fost pregătiţi 2100 medici de familie, care activează în instituţiile

medicale primare recent înfiinţate. În perioada anilor 2001-2004 sectorul primar de asistenţă medicală a fost

dotat cu tehnologii medicale de diagnosticare performante. În anul 2003 a fost reorganizat Serviciul de Stat

de Asistenţă Medicală Urgentă, care acoperă cu asistenţă populaţia din toate localităţile ţării. Serviciul a fost

dotat cu autosanitare, echipate conform standardelor de utilitate din domeniu. În anul 2002, după adoptarea

Legii privind evaluarea şi acreditarea în sănătate Nr.552-XIII din 18 octombrie 2001, a început

10

procesul de acreditare a instituţiilor medicale şi farmaceutice publice şi private. Începând cu 1 ianuarie

2004, în Republica Moldova au fost implementate asigurările obligatorii de asistenţă medicală. În

conformitate cu Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr. 1585-XIII din 27

februarie 1998 şi Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare

obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593-XV din 26 decembrie 2002, calitatea de asigurat pentru

cetăţenii angajaţi o au întreprinderile cu orice formă de proprietate. Prima de asigurare este achitată in

proporţii egale de angajator şi de angajat. Calitatea de asigurat pentru persoanele care nu lucrează (copii 0-

18 ani, studenţi, invalizi, pensionari, gravide, şomeri etc.) o are Guvernul Republicii Moldova, care achită

primele de asigurare pentru fiecare persoană din aceste categorii. Persoanele cu libera practică sunt obligate

sa procure poliţele de asigurare în mod individual. În sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală,

asigurator este Compania Naţională de Asigurări în Medicină, care este o instituţie de stat cu caracter non-

profit. În pofida progreselor realizate în domeniul restructurării şi consolidării serviciilor medicale,

indicatorii sănătăţii populaţiei rămân încă nesatisfăcători. Speranţa de viaţă în Republica Moldova la naştere

este una din cele mai joase în regiune si constituie în anul 2005 – 67,9 ani, inclusiv la bărbaţi – 63,8 ani şi

pentru femei – 71,7 ani. Cu toate ca în ultimii ani se înregistrează o micşorare vădita a mortalităţii infantile,

nivelul ei (11,8 la 1000 născuţi vii în anul 2006) rămâne încă de 2 ori mai mare în comparaţie cu ţările

Comunităţii Europene. Republica Moldova se confruntă cu un profil epidemiologic dublu: în creştere sunt

atât bolile infecţioase şi parazitare (TBC, hepatitele cronice, HIV/SIDA) caracteristice pentru ţările în curs

de dezvoltare, cît si bolile neinfecţioase (bolile cardio-vasculare, cancerul, accidentele,) caracteristice ţărilor

dezvoltate. Numeroasele reorganizări ale Sistemului de Sănătate continua şi în prezent. Multiplele încercări

de perfecţionare a elementelor cheie ale Sistemului de Sănătate încă nu s-au soldat cu îmbunătăţiri calitative

ale rezultatelor pe care le produce.

CONCLUZII

Pe data de 7 decembrie 2007, PNUD-ul a lansat primul raport integral despre situaţia social-

economică a comunităţii romilor din Republica Moldova. Datele statistice şi analiza calitativă descrisă în

raportul „Romii din Republica Moldova” au confirmat situaţia alarmantă şi problemele social-economice

cu care se confruntă populaţia romă: rata înaltă a şomajului; gradul ridicat de analfabetizare; morbiditatea

crescândă a nou născuţilor; asigurarea scăzută a vaccinării copiilor romi; lipsa condiţiilor adecvate unui trai

decent (lumină electrică, sursă de apă potabilă, gaz, drumuri etc.); lipsa materialelor didactice în limba

romani; reprezentativitatea scăzută a romilor în cadrul structurilor Administraţiei Publice Locale şi Centrale

etc. Rezultatele expuse în cadrul acestui raport au rolul de a atenţiona organele de guvernământ despre

starea precară a populaţiei rome din Republica Moldova şi de a adopta unele politici publice adecvate pentru

soluţionarea acestor probleme. Actualmente, Guvernul Republicii Moldova, după adoptarea „Planului de

Acţiuni pentru susţinerea ţiganilor / romilor din Republica Moldova pe anii 2007 – 2010” ( Hotărîrea

Nr.1453 din 21 decembrie 2006), este preocupat de realizarea Direcţiilor principale de susţinere a romilor

pe perioada 2007-2010. Acest proces de susţinere a populaţiei rome, Guvernul Republicii Moldova a iniţiat

începând cu anul 2001 (prin Hotărârea Nr. 131 din 16 februarie 2001 „Cu privire la unele măsuri de

susţinere a ţiganilor din Republica Moldova”, aplicarea căreia era preconizată pe o perioadă de 10 ani

(2001 – 2010)); rezultatele obţinute de guvernanţi au fost expuse în cadrul raportului realizat de PNUD.

Unul din raportorii PNUD-ului a afirmat, că „în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor de integrare

socială a romilor, a sosit timpul ca guvernanţii moldoveni să treacă de la vorbe la fapte”. Însă din lipsă de

resurse financiare oportune, procesul de implementarea acestor acţiuni se realizează „puţin câte puţin”.

Pentru a soluţiona „problema romilor”, potrivit reprezentanţilor Administraţiei Publice Centrale, este nevoie

de realizat asemenea activităţi, precum: training-uri, mese rotunde, seminare etc.

11

Performanţa sectorului de protecţie a sănătăţii în Moldova s-a deteriorat semnificativ în perioada de

tranziţie, datorită lipsei de resurse pentru finanţarea unui sistem costisitor, moştenit din perioada sovietică şi

reformele lente care au avut loc în acest sector. Deteriorarea calităţii serviciilor medicale şi criza financiară

a amplificat neajunsurile din sistem. În baza Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului 4, 5 şi 6, Moldova s-

a obligat să îmbunătăţească condiţiile de asigurare a sănătăţii populaţiei, stabilindu-şi atingerea anumitor

sarcini. Totuşi, accesul la serviciile medicale este unul inechitabil. Acesta rămâne un subiect de importanţă

majoră pentru întreaga populaţie din Moldova, iar grupurile vulnerabile cum sunt romii suferă cel mai mult

în acest sens. Indicatorii de bază pentru Moldova (speranţa de viaţă, mortalitatea infantilă, mortalitatea

maternă) – care fac parte din categoria celor mai relevanţi indicatori de dezvoltare umană în orice societate

– au înregistrat îmbunătăţiri semnificative în 2005. Cu toate acestea ei sunt cu mult mai reduşi decât cei

înregistraţi de statele UE, ECE şi CSI. Deşi statistica oficială nu oferă date dezagregate cu privire la

speranţa de viaţă, mortalitatea infantilă şi, respectiv, maternă în rândul romilor, sondajul PNUD arată că în

Moldova (ca şi în alte ţări din regiune) speranţa de viaţă, mortalitatea infantilă, morbiditatea şi alţi indicatori

majori ai sănătăţii sunt semnificativ mai mici decât cei înregistraţi în cazul majorităţii populaţiei.

Speranţa de viaţă la naştere este estimată pentru romi la nivelul de 65,3 ani, ceea ce este aproape cu trei ani

mai puţin decât în cazul populaţiei non-roma. Indicele de speranţă de viaţă al IDU este puţin mai mic (6%)

în cazul populaţiei roma decât al populaţiei non-roma. Această diferenţă este cea mai mică comparativ cu

cele înregistrate în alte componente ale IDU, cum ar fi indicele venitului şi indicele educaţiei unde sunt cele

mai mari diferenţe. Deşi populaţia roma înregistrează o rată a natalităţii mai mare, numărul de pierderi de

sarcină şi mortalitatea infantilă este totuşi de peste două ori mai mare în cazul lor decât pentru populaţia

non-roma. Rezultatele sondajului arată că cele mai frecvente boli menţionate atât de romi cît şi de populaţia

non-roma pe parcursul anului care a precedat perioada sondajului (2006) sunt gripa şi răceala. Romii suferă

mai mult de boli cronice decât populaţia non-roma, bolile cardiovasculare aflându-se în top, urmate de

bolile respiratorii şi ale sistemului digestiv. De asemenea, copiii romi de până la 14 ani respectă într-o mai

mică măsură programele de vaccinare. Necunoaşterea informaţiilor despre aceste programe şi acoperirea

gratuită a asigurării medicale/poliţei medicale a copiilor sunt principalele cauze care explică această situaţie.

Majoritatea romilor şi non-romilor îşi cunosc medicul de familie, însă mulţi dintre ei nu se adresează la

medic. Deşi există sistemul de asigurare medicală obligatorie, totuşi numai 23% dintre romii intervievaţi

sunt pe listele de asigurare medicală obligatorie (şi au poliţe de asigurare), în timp ce pentru populaţia non-

roma acoperirea este aproape de două ori mai mare – 59%. Două motive de bază cauzează această situaţie:

costurile înalte pentru poliţa de asigurare medicală obligatorie şi faptul că persoanele consideră că nu au

nevoie de ea (plătind serviciile medicale integral pentru a „ieşi vii şi nevătămaţi” de la spital) sau pur şi

simplu nu ştiu de existenţa ei. Un alt factor care explică diferenţele dintre cele două grupe în ce priveşte

accesul la asistenţa medicală îl reprezintă distanţa până la instituţiile medicale, care oscilează între 5 şi 10

km. Deşi statul a început să implementeze o serie de programe şi intervenţii de asistenţă care au generat un

anumit progres este totuşi evident că trebuie investite eforturi semnificative pentru a îmbunătăţi starea

sănătăţii atât pentru romi cît şi pentru populaţia non-roma. “Planul de Acţiuni de susţinere a romilor din

Moldova pentru anii 2007-2010” prevede o serie de acţiuni pentru îmbunătăţirea accesului romilor la

serviciile de asistenţă medicală şi promovarea unui mediu de viaţă sănătos, profilaxia bolilor printre

populaţia roma etc. Acestea, însă, din lipsa unei acoperiri financiare clare sunt foarte vagi.

Drept exemplu, se poate relata răspunsul oferit de către Reprezentantul Permanent al Republicii

Moldova la Consiliul Europei, dl Alexei TULBURE, adresat domnului Alexandru VLAYCHENKO

(Director General pentru Coeziune Socială, Consiliul Europei):

„Stimate Director General,

Am plăcerea să vă răspund la scrisoarea Dumneavoastră din 4 februarie 2005, în legătură cu proiectul

mediatori sanitari romi. Vreau să aduc la cunoştinţă că Guvernul Republicii Moldova salută ideea

12

proiectului şi ajutorul Consiliului Europei în implementarea acestuia în ţara noastră. Din păcate, datorită

situaţiei bugetare complicate în ţara noastră este dificil de a oferi un ajutor financiar. Cu toate acestea,

guvernul nostru este gata să susţină activităţile UTR „Tărnă Rom” în domeniul social cît şi medical, şi să

ofere asistenţă metodologică pentru implementarea proiectului Consiliului Europei.

Strasbourg, 18 Martie 2005”.

Conţinutul acestei asistenţe metodologice oferite de către Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale a

fost expus dlui Marin ALLA, preşedintele Uniunii Tinerilor Romi din Republica Moldova „Tărnă Rom” în

scrisoarea Nr. 01-9/4373 din 13.10.2006, de către dl Viceministru MSPS, Victor MÎNDRU:

„Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale a examinat demersul Dvs. privind implementarea

proiectului „Mediatori socio-sanitari pentru comunităţile de romi din Republica Moldova” şi Vă comunicăm

următoarele.

Articolul 16 al Constituţiei Republicii Moldova stabileşte principiul cel mai important al relaţiei:

Individ - Stat - Societate, şi anume: „Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a

autorităţilor publice, tară deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,

apartenenţă politică, avere sau de origine socială". Prin ratificarea Convenţiei ONU privind eliminarea

tuturor formelor de discriminare rasială (Hotărârea Parlamentului nr. 707-XII, din 10.09.1991), Convenţiei

ONU cu privire la drepturile copilului, şi Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale (adoptate

la Strasburg la 1 februarie 1995, în vigoare pentru RM din 1.02.1998), Republica Moldova şi-a asumat

obligaţia de a respecta drepturile minorităţilor naţionale ca subiecţi ce necesită atenţie şi suport din partea

statului, precum şi să dezvolte politica naţională în domeniul protecţiei drepturilor omului.

Suntem la începutul unui proces amplu de reformă a administraţiei publice centrale. Succesul

acesteia depinde în mare măsură de unificarea eforturilor administraţiei publice şi a societăţii civile. Scopul

reformei constă în instituirea unui sistem modern şi eficient al administraţiei publice centrale (APC) în

conformitate cu principiile de bună guvernare din ţările-membre ale Uniunii Europene şi Consiliului

Europei, astfel încât APC să fie inovativă, flexibilă şi efectivă, operaţiunile administrative să fie publice şi

transparente, iar la baza activităţii APC să stea interesele şi drepturile cetăţenilor. O prerogativă a reformei

APC o constituie şi evitarea dublării funcţiilor în cadrul autorităţilor publice locale cu cele centrale.

Completarea statelor de personal ale autorităţilor publice locale cu o unitate de mediator socio-

sunitur, va condiţiona inevitabil modificarea cadrului normativ care conţine reglementări privitor la

structura şi statele de personal ale primăriilor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor) şi ale aparatului

preşedintelui raionului, direcţiilor, secţiilor, altor subdiviziuni din subordinea Consiliului raional (Hotărârea

Guvernului nr. 688 din 10.06.2003 şi Hotărârea Guvernului nr. 689 din 10.06.2003).Totodată, Vă

comunicăm că, revizuirea cadrului normativ implică necesitatea respectării regulilor de iniţiere, elaborare,

avizare, expertiză, redactare şi emitere a actelor guvernului, ceea ce durează în timp.

Iniţierea procedurii de elaborare sau modificare a unui act normativ este precedată de analiza ştiinţifică a

consecinţelor politice, sociale, economice, financiare, juridice, culturale, sanitare şi psihologice ale

reglementărilor în materie, de constatarea incompatibilităţii reglementărilor în vigoare, cerinţele sociale

existente. Deoarece este prezentă experienţa şi precedentul României în instituirea şi desfăşurarea activităţii

de mediator sanitar, este necesar de scos în evidenţă laturile pozitive şi evitarea posibilelor lacune.

Concomitent Vă informăm, că Legea asistenţei sociale nr. 547 - XV din 25.12.2003 reglementează

raporturile în cadrul sistemului de asistenţă socială, acordă dreptul de dezvoltare a serviciilor sociale

administraţiei publice locale. O importanţă deosebită pentru comunitate este crearea reţelei primare de

asistenţi sociali la nivel de primării care să asigure medierea dintre solicitanţii de asistenţă socială şi secţia

asistenţă socială şi protecţie a familiei menţionată sau alte instituţii şi organizaţii prestatoare de servicii

sociale.Activitatea asistenţilor sociali la nivel local presupune rezultate pozitive în eficientizarea sistemului

13

de asistenţă socială, dezvoltarea serviciilor sociale profesioniste, soluţionarea problemelor persoanelor,

familiilor, grupurilor social-vulnerabile la locul de trai. Totodată, asistenţii sociali sunt factori importanţi în

realizarea obiectivelor principale ale Programului Naţional „Modernizarea ţării – bunăstarea poporului” şi

Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei în domeniul asistenţei sociale, printre care este

efiecientizarea sistemului de prestaţii sociale şi direcţionarea lor către cei mai săraci, conform evaluării

veniturilor şi gradului de necesitate a solicitantului; dezvoltarea sistemului de servicii sociale prin

diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor sociale specializate.

În această ordine de idei, ţinem să Vă atenţionăm că, politica ministerului în domeniul protecţiei sociale este

nondiscriminatorie şi sub incidenţa prevederilor actelor normative elaborate de MSPS cad toţi cetăţenii RM

inclusiv şi cetăţenii de etnie romă.

Rezultatul politicii în domeniul protecţiei sociale a MSPS a fost prezentat UTR „Tărnă Rom”, de

către mediatorii socio-sanitari romi din oraşul Hînceşti: doamnele Elena BOGDAN şi Angela MIRCIU,

care au realizat (voluntar) parcursul anului 2006 un şir de rapoarte de teren, despre situaţia socială precară a

romilor din centrul raional şi lipsa unei atitudini din partea organelor APL şi asistenţilor sociali salarizaţi.

Lista persoanelor de etnie romă expuse problemelor sociale prezentată mai jos nu este completă, însă merită

să expunem unele dintre „victimele tranziţiei” care merită să cunoască impactul Strategiei de Creştere

Economică şi Reducere a Sărăciei în domeniul asistenţei sociale:

„1. Raiu Lidia G., născută la 25 decembrie 1971, are 5 copii şi este mamă singuratică. Trăiesc foarte

greu, n-au lumină, n-au acoperiş la casă, n-au cu ce face focul iarna. Într-adevăr trăiesc într-o stare foarte

grea. Copiii nu frecventează şcoala, pentru că n-au cu ce se îmbrăca şi cu ce se încălţa. Mama (Raiu L.) este

invalidă cu vederea şi a suportat 2 operaţii. Ca să-şi întreţină copiii, ea umblă cu cerşitul. Vă rog frumos să

luaţi în seamă această familie (adresare către autorităţile publice locale şi centrale).

2. Raiu Ludmila G., născută la 19 ianuarie 1970, are 3 copii, dintre care 2 nu frecventează şcoala.

Ajutor n-au nici dintr-o parte, nu primesc ajutor nici de la Primărie şi nici de la Armata Salvării, parcă aceşti

oameni trăiesc în pădure. Ca să-şi întreţină bărbatul şi copiii, mama lucrează cu ziua la oameni. Soţul ei este

bolnav de tuberculoză. Rog ca şi această familie să fie ajutată.

3. Raiu Cristina V., este născută la 01.01.1977 şi Raiu Viorel G., născut la 12.01.1977, întreţin 3

copii, care nu frecventează şcoala, fiindcă na-u cu ce se îmbrăca şi cu ce se încălţa. Nu au un serviciul stabil,

totul este arendat. Lucrează cu ziua la oameni, pentru ca să aibă cu ce să-şi hrănească copiii. Spitalul nu le

atrage nici o atenţie, chiar şi dacă îi cheamă, acolo tratamentul este cu plată. Rog ca şi această familie să fie

ajutată.

4. Raiu Petru G., născut la 23 martie 1968, întreţine o fetiţă care a fost lăsată de mama ei. Nu

lucrează nicăieri, numai câte odată este chemat la lucru cu ziua la oameni, unde i se achită doar 20 de lei,

care nu-i ajung pentru ca să-şi hrănească fetiţa. Rog ca şi această familie să fie ajutată.

5. Raiu Raisa G., născută la 10 aprilie 1957, este singură, dar întreţine 4 copii a lui sora ei, Raiu

Aluna, care este acum la închisoare. Rog ca această familie să fie ajutată, fiindcă trăiesc foarte greu, în casa

unde ei stau, mai trăiesc 10 oameni maturi şi 18 copii, lumină n-au, când plouă afară, plouă şi în casă, podul

este spart, de multe ori copiii n-au ce să mănânce, se culcă toţi la podele flămânzi şi murdari, n-au unde să

se spele, trăiesc într-o mizerie foarte grea. Când copiii se joacă în ogradă, aici parcă-i grădiniţa de copii.

Dacă nu vă vine a crede veniţi şi vedeţi într-adevăr…”

Totodată, accesul populaţiei rome la serviciile medicale este limitat sau practic inexistent în

localităţile rurale. Romii explică nivelul redus de adresare către personalul medical prin costul înalt al

consultaţiilor şi serviciilor medicale preventive (romii apelează la medici numai în ultimă instanţă, când

simt boli acute sau în cazul naşterii); comunicarea dificilă şi deseori discriminatorie cu personalul medical

(dacă eşti ţigan înseamnă că trebuie să dai mai mulţi bani). În mediu cheltuielile pentru tratament, indiferent

de tipul acestora, sunt mai mari decât veniturile lunare medii pe republică. Din cauza accesului redus la

14

serviciile medicale, doar o mică parte din bolnavi beneficiază de consultaţii calificate şi de tratament în

staţionare specializate. Majoritatea populaţiei rome în caz de boală recurge la tratament neformal (medicină

fito-tradiţională) la domiciliul. Lipsa unui serviciu stabil de muncă sau a actelor de identificare printre

majoritatea populaţiei rome, îi exclude din sectorul asistenţei medicale în baza poliţelor de asigurare.

Educaţia sanitară precară, cunoaşterea insuficientă a măsurilor de profilaxie a bolilor, precum şi a normelor

de alimentaţie raţională, lipsa unui mod de viaţă sănătos (tabacismul, migraţia, malnutriţia, abuzul de

produse alimentare ieftine cu ingrediente chimice) toate acestea favorizează morbiditatea înaltă prin diferite

patologii la populaţia romă, comparativ cu restul populaţiei.

În Politica Naţională de Sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului Nr. 886 din 06.08.2007,

unul din obiectivele specifice constituie asigurarea unui început sănătos de viaţă, fiind considerat drept o

prioritate a statului şi care prevede: „toate femeile gravide, indiferent de originea etnică, statutul social şi

material, apartenenţa politică şi religioasă, precum şi nou-născuţii vor beneficia de acces echitabil şi gratuit

la un volum stabilit de servicii calitative de sănătate în timpul sarcinii, naşterii şi perioadei postnatale”. Cu

toate acestea, organizarea şi efectuarea activităţilor de educaţie sanitară şi promovarea unui mod sănătos de

viaţă în cadrul comunităţilor de romi se confruntă cu unele dificultăţi, determinate de tradiţii naţionale şi

culturale, migraţie permanentă. Din aceste motive, în multe cazuri femeile rome nu îşi planifică sarcina, nu

sunt supravegheate de medici pe parcursul sarcinii, deoarece sunt luate la evidenţă la termen tardiv sau sunt

spitalizate direct la naştere. Copiii romi nu sunt supravegheaţi conform Programului Naţional de Imunizări a

Populaţiei, nu beneficiază de examinări profilactice din motivul absenţei masive în colectivele organizate

(grădiniţe de copii, şcoli primare), unde ar putea lua cunoştinţă despre educaţia sanitară şi măsurile de

prevenire a maladiilor.

Luând în considerare dificultăţile social-economice cu care se confruntă populaţia romă din Republica

Moldova şi având în vedere dorinţa comună de a identifica soluţii optime pentru rezolvarea acestora,

propunem următoarele recomandări.

RECOMANDĂRI ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII PUBLICE:

1. Îmbunătăţirea accesului romilor la serviciile medicale publice preventive şi curative prin

instituţionalizarea sistemului de mediatori socio-sanitari romi, cu finanţare din bugetul de stat.

2. Campanii de depistare şi tratare a TBC, afecţiuni dermatologice, boli cardio-vasculare, diabet la

păturile socialmente vulnerabile a romilor.

3. Creşterea numărului de cadre medicale provenite din etnici romi, prin alocarea de locuri speciale

bugetare pentru studenţi romi în instituţiile de învăţământ cu specializare medicală.

4. Programe de vaccinare a copiilor romi, sprijin economic acordată familiilor de romi cu mulţi

copii.

5. Creşterea cuantumului ajutoarelor sociale pentru familiile rome cu mai mulţi copii şi lipsiţi de

mijloace de subzistenţă.

RECOMANDĂRI DE ORDIN GENERAL:

1. Încurajarea şi derularea unor proiecte de formare sau reconversie profesională pentru romi, în

special, pentru femeile rome.

2. Reducerea ratei şomajului în rândul cetăţenilor Republicii Moldova de etnie romă, prin

combaterea oricăror forme de discriminare privind angajarea romilor.

15

3. Instituirea în cadrul structurilor APL de nivelul II a funcţiei de reprezentat local pentru

stimularea unei comunicări mai eficiente dintre autorităţile locale şi grupurile etnice.

4. Formarea unui Teatru-muzeu al romilor din Republica Moldova, care să promoveze patrimoniul

universal inedit al acestui grup etnic.

5. Realizarea unui program naţional de informare publică şi combatere a prejudecăţilor interetnice

în instituţiile publice şi mass-media pentru a facilita accesul cetăţenilor Republicii Moldova de etnie

romă la serviciile publice.

REFERINŢE:

1. Ababii Ion, Golovi Boris et al., „Raportul de activitate a Ministerului Sănătăţii pentru anul 2007” //

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova, Chişinău, 2008.

2. Ababii Ion (Ministrul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale) „Ordinul Nr.18 din 18.01.2007 – „Cu privire la

realizarea Hotărârii Guvernului nr.1453 din 21 decembrie 2006” – se aprobă Planul de acţiuni pentru

susţinerea ţiganilor/romilor din Republica Moldova pe anul 2007, responsabili de controlul îndeplinirii

ordinului sunt desemnaţi viceminiştrii Boris Golovin şi Victor Mîndru”.

3. Bogdan Ludmila „Nivelul sănătăţii populaţiei de romi din Republica Moldova” // Masa rotundă

„Perspectiva organizării unei Audieri Publice – Sănătatea Romilor din Republica Moldova”, UTR

„Tărnă Rom”. Chişinău, 23 martie 2004.

4. Buceanu Mariana (coord.)„Ghidul mediatorului sanitar” // Bucureşti: ECA, 2002.

5. Cace Sorin, Cantarji Vasile et al., „Romii în Republica Moldova” // PNUD. Chişinău: UNDP Moldova,

2007.

6. Cara Svetlana „Mediatori între comunitatea romilor şi lucrători medicali” // Moldova Suverană,

06.12.2004.

7. Ciocanu Mihai, Golovin Boris et al., „Evaluarea Sistemului Informaţional de Sănătate din Republica

Moldova” // Health Metrics Network. Chişinău, februarie 2007.

8. Duminica Ion „Noi suntem ursari” // Moldova Suverană, 05.03.2002.

9. Duminica Ion „Imaginea socială a romilor – barieră în accesul serviciilor medicale” // Masa rotundă

„Perspectiva organizării unei Audieri Publice – Sănătatea Romilor din Republica Moldova”, UTR

„Tărnă Rom”. Chişinău, 23 martie 2004.

10. Duminica Ion „Pentru realizarea unor acţiuni concrete, Guvernul trebuie să-şi asume unele

responsabilităţi” // Dreptul Meu, 27.12.2007.

11. Federiuc Nicolae „Problemele romilor din Moldova preocupă prea puţin autorităţile” // Dreptul Meu,

27.12.2007.

12. Frunză Nicolae (Consultant, Direcţia Principală Tehnologii Medicale şi Asigurări în Medicină al

Ministerului Sănătăţii) „Notă informativă privitor la evaluarea atelierului de instruire a mediatorilor sanitari

(medico-sociali) în perioada 30 noiembrie – 03 decembrie 2004, în mun. Chişinău” // Răspuns la solicitarea

primită de la preşedintele UTR „Tărnă Rom”, dl Marin Alla, expusă în scrisoarea din 20.12.2004.

13. Golovin Boris (Viceministru, Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova) „Informaţia cu privire la

realizarea Hotărârii Guvernului nr.1453 din 21.12.2006 – „Cu privire la aprobarea Planului de acţiuni pentru

susţinerea ţiganilor/romilor din Republica Moldova pe anii 2007-2010” – pentru anul 2007” // Scrisoarea

Nr. 06/3 – 10/211 din 21.05.2008, informaţia a fost solicitată de către domnul Igor Pivovar, consultant

local al proiectului UNICEF.

14. Josu Iuliana „Fiecare al doilea rom trăieşte la limita sărăciei” // Glasul Naţiunii, 13.12.2007.

16

15. Mîndru Victor (Viceministru, Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale al Republicii Moldova)

„Informaţia privind implementarea proiectului „Mediatori socio-sanitari pentru comunităţile de romi din

Republica Moldova” // Scrisoarea Nr. 01-9/4373 din 13.10.2006, informaţia a fost solicitată de către

domnul Marin Alla, preşedintele UTR „Tărnă Rom”.

16. Păduraru Pavel „Din cauza sărăciei şi a lipsei de carte, mulţi romi nu ştiu că au drepturi, ca şi ceilalţi

oameni” // Timpul, 26.01.2005.

17. Council of Europe (Committee of Ministers) „Recommendation Rec (2006)10 of the Committee of

Ministers to members states on better access to health care for Roma and Travelers in Europe” // Adopted

by the Committee of Ministers on 12 July 2006 at the 971st meeting of the Ministers’ Deputies.

18. Romii şi serviciile de sănătate – Ghid pentru practicienii din serviciile de sănătate (experienţa

finlandeză) // Conferinţa Finală „Femeile rome şi accesul la serviciile publice de sănătate”, Strasbourg,

11-12 Septembrie 2003.

19. Salii Nicolae, Bulgaru Anatol et al., „Etnia romă din Republica Moldova” // Chişinău: AO „Juvlia

Romani”, 2002.

20. Serviciile de sănătate şi romii. Evaluarea sistemului de mediere sanitară // Romani Criss. Madrid:

Fundacion Secretariado Gitano, 2007.

21. МолдПресс «В поддержку молдавских цыган» // Кишинёвские новости, 27.01.2006.