Presa si actualitatea semestrul II

1

Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării

Universitatea din Bucureşti

Specializarea ŞtiinŃele Comunicării Nivel licenŃă

Presa şi actualitatea II

Titular de curs: lect. univ. dr. Romina Surugiu

Presa şi actualitatea

2 Presa şi actualitatea

Acest material este protejat prin Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe nr. 8 din 1996, cu modificările ulterioare.

Dreptul de autor le aparŃine următorilor (în ordine alfabetică): Silvia Branea, Aurora Martiniuc, Manuela Preoteasa, George Surugiu, Romina Surugiu, Natalia Vasilendiuc. Fiecare text este semnat de persoana care l-a realizat.

Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării, Universitatea din Bucureşti, are dreptul de utilizare a acestui material.

Nici o parte a acestui material nu poate fi copiată, multiplicată, stocată pe orice suport sau distribuită unor terŃe persoane, fără acordul scris al deŃinătorului dreptului de autor.

Citarea se face numai cu precizarea sursei.

Fotografii: ©European Communities, 2009. Semnarea tratatului de Aderare a României la UE, 25 aprilie 2005.

Introducerea monedei Euro

Harta Europei (01/01/2007)

Semnarea Tratatului de la Roma, 25 martie 1957

Presa *i actualitatea

3 ŞtiinŃele Comunicării

INTRODUCERE

Presa şi actualitatea este una dintre cele mai longevive discipline predate în anul I la Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării a UniversităŃii din Bucureşti. Un student în ştiinŃele comunicării trebuie să fie familiarizat cu modul în care funcŃionează instituŃiile româneşti şi internaŃionale. El ar trebui să aibă informaŃia de context necesară pentru a putea urmări evoluŃiile societăŃii în care trăieşte şi despre care va scrie.

MoŃiunile de cenzură introduse de opoziŃie, directivele date de Uniunea Europeană, aplicarea acquis-ului comunitar, prezenŃa preşedintelui Ńării la şedinŃele de guvern şi la cele ale Consiliului European– toate acestea sunt evenimente de o importanŃă majoră pentru societate.

Acest material prezintă modul în care funcŃionează instituŃiile internaŃionale, precum şi felul în care presa scrisă, radiourile, televiziunile şi website-urile specializate transmit (sau nu) informaŃii şi opinii despre cei mai importanŃi actori sociali de pe scena publică.

La alegerea şi redactarea textelor au participat profesori de jurnalism, profesori de drept şi politologie, jurnalişti, dar şi specialişti care au lucrat sau lucrează efectiv în cadrul unora dintre instituŃiile prezentate în carte. Cursul oferă, astfel, o perspectivă interdisciplinară, informată, asupra modului în care funcŃionează astăzi pilonii democraŃiei şi statului de drept în România, dar şi cei ai stabilităŃii politice, sociale şi economice mondiale.

Presa şi actualitatea 4

Unitatea de învăŃare 1

CUPRINS

1.1 UNIUNEA EUROPEANĂ 1.1.1 CREAREA UNIUNII EUROPENE

1.1.2 SIMBOLURILE UNIUNII EUROPENE

1.2 PARLAMENTUL EUROPEAN 1.2.1 ORGANIZAREA ŞI FUNCłIONAREA PE

1.2.2 ORGANIZAREA PE

1.2.3 RELAłIA DINTRE PE ŞI PARLAMENTELE NAłIONALE

1.3 COMISIA EUROPEANĂ 1.3.1 ORGANIZARE ŞI FUNCłIONARE

1.3.2 FUNCłIILE ÎNDEPLINITE DE COMISIA EUROPEANĂ

1.4 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE (CONSILIUL DE MINIŞTRI)

1.5 TEST DE AUTOEVALUARE

Obiectivele unităŃii de învăŃare 1

După studiul acestei unităŃi de învăŃare veŃi reuşi să

• explicaŃi modul în care funcŃionează Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul UE – principalele trei instituŃii fundamentale ale Uniunii Europene.

• enumeraŃi principalele atribuŃii ale parlamentarilor europeni.

• explicaŃi relaŃia dintre organismele UE si statul român.

• puneŃi în context informaŃiile de presă referitoare la cele trei instituŃii menŃionate.

• comentaŃi critic ştirile şi relatările jurnalistice referitoare la funcŃionarea instituŃiilor menŃionate.


5 Presa *i actualitatea

1.1 UNIUNEA EUROPEANĂ

Uniunea Europeană (UE) este una dintre cele mai mari organizaŃii economice şi politice din Europa, reunind douăzeci şi şapte de state membre (cca 500 milioane de oameni). Această instituŃie a fost concepută ca o piaŃă unică, cu un sistem standardizat de legi aplicate tuturor Ńărilor membre, asigurând libertatea de mişcare a oamenilor, bunurilor, serviciilor şi capitalului. Cele mai importante organe legislative, judiciare şi executive ale UE sunt: Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European, Curtea Europeană de JustiŃie şi Banca Centrală Europeană (vezi capitolele următoare).

1.1.1 CREAREA UNIUNII EUROPENE După cel de-al doilea război mondial, şase dintre fostele state beligerante – Belgia, Republica Federală Germania, FranŃa, Italia, Luxemburg şi Olanda – s-au coalizat economic (dar şi politic), punând bazele, în anul 1951, ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului (CECO). CâŃiva ani mai târziu, cele şase Ńări fondatoare CECO au instituit alte două uniuni economice, Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană pentru Energia Atomică (Euratom). Documentele de întemeiere a acestor instituŃii (Tratatele de la Roma) au fost semnate pe 25 martie 1957, fiind considerate actele premergătoare înfiinŃării Uniunii Europene. Abia în 1967, după semnarea Tratatului Merger, cele trei organizaŃii au fuzionat, formând ComunităŃile Europene (sau Comunitatea Europeană – CE), denumire provizorie a Uniunii Europene, care a fost modificată în 1993 prin Tratatul de la Maastricht.

Şase valuri de extindere a Uniunii Europene Prima extindere a ComunităŃii Europene a avut loc în 1973, când Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit au decis să i se alăture. În aceeaşi perioadă, şi Norvegia a negociat aderarea la CE, dar, ca urmare a unui referendum, populaŃia Ńării a respins uniunea. Următoarele procese de extindere CE au avut loc în anii ’80. Astfel, Grecia (1981), Spania (1986) şi Portugalia (1986) au devenit membre CE. După căderea Cortinei de Fier (destrămarea blocului socialist, re-orientarea strategică a foştilor sateliŃi ai Uniunii Sovietice spre Occident, schimbarea ordinii politice internaŃionale etc.), Republica Democrată Germania s-a alăturat ComunităŃii Europene prin alipirea la Republica Federală Germania, formând un singur stat. În 1995, alte trei Ńări au intrat în marea familie europeană (din 1993, Uniunea Europeană): Austria, Finlanda şi Suedia.



Totuşi, cel mai mare val de extindere a Uniunii Europene a avut loc în 2004, când zece state din Europa Centrală şi de Est au devenit membre UE: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. Trei ani mai târziu (2007), Bulgaria şi România au încheiat deocamdată procesul de extindere, semnând tratatele de aderare la UE.

Pentru România, procesul de aderare la Uniunea Europeană a început în 1993, o dată cu semnarea Acordului european care hotăra extinderea Uniunii către statele din Est. În 1995 România a depus cererea oficială de aderare la UE, iar în decembrie 1999 Consiliul European de la Helsinki a decis deschiderea negocierilor de aderare cu şase state candidate, între care şi România. De la 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene.

Uniunea Europeană reuneşte 27 de Ńări membre: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, FranŃa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria.

În prezent opt state din Europa de sud-est şi-au declarat intenŃia de a se alătura Uniunii Europene, trei dintre acestea beneficiind oficial de statutul de Ńări candidate (CroaŃia, Turcia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei), iar alte cinci fiind posibile candidate: Albania, Bosnia-HerŃegovina, Serbia, Muntenegru şi Kosovo (sub tutela ONU) (Fontaine, 2007, p. 13).

Patru Ńări vest-europene – ElveŃia, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia – au refuzat să devină membre UE, dezvoltând, în schimb, relaŃii de cooperare economică prin semnarea de tratate bilaterale de colaborare cu UE sau prin participarea la aceeaşi piaŃă economică, supranumită SpaŃiul Economic European (Bărbulescu, 2001, p. 71).

Criteriile de aderare la Uniunea Europeană Conform Tratatului de la Roma (art. 237), „orice stat european poate aplica pentru a deveni membru al ComunităŃii”. Totuşi, pentru obŃinerea statutului de stat membru al Uniunii Europene, orice Ńară candidată trebuie să respecte trei criterii de bază, denumite criteriile de aderare sau criteriile de la Copenhaga, stabilite în anul 1993 la Consiliul European de la Copenhaga:

- criteriul politic: instituŃii stabile care să garanteze democraŃia, statul de drept, respectarea drepturilor omului şi protecŃia minorităŃilor;

- criteriul economic: o economie de piaŃă funcŃională, precum şi capacitatea de a face faŃă presiunilor concurenŃiale din piaŃă internă;

- acceptarea acquis-ului comunitar: capacitatea de a-şi asuma obligaŃiile de stat membru, inclusiv adeziunea la obiectivele politice,



economice şi monetare ale Uniunii Europene (Fontaine, 2007, p. 14).

Procesul de aderare la UE poate dura câŃiva ani, perioadă în care statul candidat negociază cu Comisia Europeană (reprezentantă UE) reformele pe care trebuie să le întreprindă pentru a adera la Uniunea Europeană. Negocierile între Comisia Europeană şi Ńările candidate se desfăşoară la nivel de miniştri şi ambasadori. Aceştia se concentrează asupra condiŃiilor şi calendarului de adoptare şi aplicare a tuturor reglementărilor comunitare (acquis-ul comunitar) deja în vigoare.

După finalizarea negocierilor, decizia de a permite unui stat să adere la UE se ia unanim de către Ńările membre în cadrul Consiliului (toate cele 27 de state membre au drept de veto). Apoi, Parlamentul European trebuie să dea aviz pozitiv tratatului de aderare, cu majoritatea absolută a membrilor săi (785 europarlamentari). În cele din urmă, toate tratatele de aderare trebuie ratificate de către statele membre şi Ńările candidate conform procedurilor constituŃionale ale fiecărei Ńări.



1.1.2 SIMBOLURILE UNIUNII EUROPENE Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa (2004, art. I-8) stabileşte cinci simboluri ale Uniunii Europene: drapelul, imnul, deviza, moneda unică europeană (EURO) şi Ziua Europei (9 mai).

Drapelul Uniunii Europene, format din douăsprezece steluŃe aurii aşezate în cerc pe un fond albastru, simbolizează unitatea şi identitatea popoarelor Europei. Cercul este asociat cu solidaritatea şi armonia între statele europene, iar stelele reprezintă perfecŃiunea, plenitudinea şi unitatea europeană, şi nu numărul statelor membre UE, aşa cum s-ar putea crede. Prin urmare, steagul rămâne neschimbat indiferent de numărul Ńărilor care ar prea adera sau ar putea părăsi Uniunea Europeană.

Prima dată steagul a fost arborat în 1955 la sediul Consiliului Europei, o organizaŃie internaŃională independentă de Uniunea Europeană, care se preocupă de apărarea drepturilor omului şi valorilor culturale europene (http://www.infoeuropa.ro). La începutul anilor ’80, Consiliul Europei a propus şi altor instituŃii europene să adopte acest simbol. La apelul Consiliului a răspuns pozitiv Parlamentul European în 1983. Doi ani mai târziu (1985), toate statele membre UE l-au adoptat drept emblemă oficială a ComunităŃilor Europene (sau ComunităŃii Europene), iar începând din 26 mai 1986, acesta a fost utilizat de către toate instituŃiile Uniunii Europene. Deşi drapelul reprezintă simbolul tuturor Ńărilor membre UE, acesta nu poate substitui steagurile naŃionale.

Imnul Uniunii Europene, „Oda Bucuriei" (preludiul celei de-a patra părŃi a Simfoniei a IX-a de Ludwig van Beethoven pe versurile poemului cu acelaşi nume, scris în 1785 de Friedrich von Schiller), reprezintă idealurile de libertate, pace şi solidaritate care stau la baza UE. Prima organizaŃie europeană, care a folosit „Oda Bucuriei” în calitate de imn, a fost, ca şi în cazul drapelului UE, Consiliul Europei, în anul 1972. Treisprezece ani mai târziu (1985), la Consiliul European de la Milano, statele membre ale CE (astăzi Uniunea Europeană) au decis adoptarea acestuia ca imn oficial al ComunităŃii. Înregistrarea oficială a imnului a fost realizată în 1994 la Teatro da Trinidade din Lisabona (aranjament muzical: Herbert von Karajan). Trebuie precizat faptul că, imnul UE este interpretat fără cuvinte, pentru că nici până astăzi nu s-a stabilit o versiune oficială pentru textul acestuia. De altfel, prin decizia de a institui un imn al Uniunii Europene, nu s-a urmărit în nici un caz înlocuirea imnurilor naŃionale ale statelor membre.

Deviza Uniunii Europene, „Unitate în diversitate”, semnifică faptul că, europenii îşi unesc eforturile pentru a menŃine pacea şi prosperitatea, şi că numeroasele culturi, tradiŃii şi limbi diferite, care coexistă în Europa, sunt un atu pentru continentul european (în acest sens programele educaŃionale şi de formare ale UE au un rol important, vezi tabelul A). Deviza a fost tradusă în cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene, fiind utilizată, de obicei, în posterele publicate cu ocazia Zilei Europei (9 mai). Această lozincă a apărut în anul 2000 ca urmare a unui concurs european la care au participat 80.000 de tineri, cu vârste cuprinse între



10 şi 20 de ani, iar în 2004, deviza „Unitate în diversitate” a fost menŃionată pentru prima dată într-un act oficial, Tratatul privind instituirea unei ConstituŃii pentru Europa.

Ziua Europei. Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas către crearea a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană. În acea zi, la Paris, Ministrul de Externe al FranŃei, Robert Schuman, a citit presei internaŃionale o declaraŃie prin care chema FranŃa, Germania şi celelalte popoare ale Europei să îşi unească producŃiile de oŃel şi cărbune, ca „primă fundaŃie concretă a unei federaŃii europene” (http://www.9mai.ro). Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunităŃi în cadrul căreia membrii să îşi pună sub control comun producŃia de oŃel şi cărbune – ca bază a puterii lor militare -, în scopul evitării izbucnirii unui nou război. Astfel, a fost înfiinŃată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului. În 1985, când proiectul construcŃiei europene era deja clar conturat, cele zece state membre, care formau la acea dată Comunitatea Europeană, au hotărât ca ziua de 9 mai să devină Ziua Europei.

Moneda unică europeană (Euro) semnifică liantul care contribuie la „uniunea mai strânsă între popoarele Europei” (Tratatul de la Roma, 1957). Reprezentarea grafică a monedei unice (€) a fost inspirată de litera grecească epsilon şi de prima literă a cuvântului „Europa”, iar cele două linii paralele din simbolul grafic sunt un indicator al stabilităŃii euro. La originea conceptului de „monedă unică europeană” se află două tratate ale Uniunii Europene: Tratatul de la Roma (1957) şi Tratatul de la Maastricht (1992), cel din urmă instituind Uniunea Economică şi Monetară şi moneda unică. Începând cu 1 ianuarie 2002, Euro a intrat în circulaŃie în douăsprezece Ńări europene, ulterior li s-a alăturat şi Grecia. Totuşi, trei Ńări din Europa de Vest (Danemarca, Suedia şi Marea Britanie) au refuzat să adopte Euro, păstrându-şi monedele proprii.



Actualmente (2009) 13 state membre UE folosesc Euro ca monedă oficială: Austria, Belgia, Finlanda, FranŃa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania şi Slovenia.

Material realizat de Natalia Vasilendiuc.

Temă de reflecŃie

Ce ar putea face existenŃa UE mai apreciată de către eurocetăŃeni?

Uniunii Europene îi lipsesc, de multă vreme, lucruri esenŃiale. Documentele sale politice cele mai scurte sunt texte de zeci sau sute de pagini; în plus, ele sunt redactate într-o „limbă de lemn” încâlcită, care nu trezeşte nici un fel de emoŃii pozitive în nici un om normal. […] Uniunii îi lipsesc şi liderii politici într-adevăr carismatici. Eu nu-i văd deloc pe birocraŃii cu mânecuŃe din instituŃiile UE – eficienŃi, în multe ocazii, în zona lor îngustă de responsabilitate, dar groaznic de lipsiŃi de harul comunicării – capabili să entuziasmeze pe cineva. Partea cea mai tristă şi mai îngrijorătoare a acestei chestiuni este faptul că unii dintre competitorii cu care se confruntă acum UE pe scena internaŃională au la îndemână, măcar din când în când, personaje realmente carismatice. Pe care le poŃi respecta, iubi şi urma până-n pânzele albe, la nevoie, sau pe care, dimpotrivă, poate doar le deteşti sau de care te temi – dar care, cu siguranŃă, nu-Ńi provoacă doar o nesfârşită plictiseală. UE are nevoie de un limbaj politic mai capabil să producă texte scurte şi mult



mai „vii”, ca şi de lideri într-adevăr carismatici. În absenŃa acestor ingrediente absolut esenŃiale, cred că UE are toate şansele să rămână o simplă formulă de mare succes economic la nivel continental, dar şi o construcŃie politică fragilă; şi politiceşte neatractivă pentru eurocetăŃean.

(Extras din interviul „De ce nu s-a votat pentru Parlamentul European” de Petre Munteanu, intervievat Florin Diaconu, 15 iunie 2009, Adevarul.ro)

BIBLIOGRAFIE

CărŃi

Bărbulescu, Iordan Gheorghe (2001), Uniunea Europeană – aprofundare şi extindere: de la ComunităŃile Europene la Uniunea Europeană, Bucureşti, Editura Trei.

Fontaine, Pascal (2007), Europa în 12 lecŃii, Luxemburg, Oficiul pentru PublicaŃii Oficiale ale ComunităŃilor Europene.

Staab, Andreas (2008), The European Union Explained. Institutions, Actors, Global Impact, Bloomington, Indiana University Press.

Zielonka, Jan (2006), Europe as Empire. The Nature of the Enlarged European Union, New York, Oxford University Press.

Articole de presă

Munteanu, Petre, 15 iunie 2009, „De ce nu s-a votat pentru Parlamentul European”, interviu cu Florin Diaconu, Adevărul, www.adevarul.ro.

Site-uri de Internet

europa.eu, portalul Uniunii Europene.

www.infoeuropa.ro, site-ul Centrului Infoeuropa, al Comisiei Europene în România.

www.9mai.ro, site-ul oficial al Festivalului Filmului European din România.

www.descoperaeuropa.ro, un site pentru copii despre Europa, dezvoltat cu susŃinerea financiară a Uniunii Europene.

www.prefcs.ro/simboluri-ue.php, site-ul oficial al Prefecturii judeŃului Caraş-Severin.



Lucrare de verificare

AlegeŃi varianta sau variantele corecte: 1. Ce Ńări au semnat în 1951 Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului?

a) Norvegia, Austria, Luxemburg, Belgia, FranŃa, Germania;

b) Luxemburg, FranŃa, Germania, Olanda, Belgia, Italia;

c) Austria, Italia, FranŃa, Germania, Belgia, Marea Britanie;

d) Belgia, Marea Britanie, Germania, Olanda, FranŃa, Italia.

2. Câte state folosesc moneda unica Euro în cadrul Uniunii Europene?

a) toŃi membrii UE;

b) 17 state;

c) 13 state;

d) 21 state.



1.2 PARLAMENTUL EUROPEAN

Semnarea Tratatului ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului (CECO), în 1951, prima formă de integrare europeană, a fost urmată de constituirea unui organ executiv numit Adunarea Comună. Acest organ a fost destinat să reprezinte embrionul unei viitoare reprezentări populare europene. Prima reuniune a Adunării Comune a avut loc în septembrie 1952 la Strasbourg. Au fost prezenŃi 78 de reprezentanŃi ai statelor membre CECO (Bidilean, 2002, p. 14). Acest for consultativ nu avea nicio funcŃie legislativă, singura sa atribuŃie fiind aceea de a se pronunŃa printr-o eventuală moŃiune de cenzură asupra raportului anual prezentat de către Înalta Autoritate (Courty, Devin, 2001, p.61).

Ulterior, organul parlamentar al ComunităŃilor Europene a purtat denumirea de „Adunarea ComunităŃilor Europene”. Reprezentarea în Adunarea ComunităŃilor Europene se realiza indirect, prin participarea unor membri ai parlamentelor naŃionale. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht el s-a numit „Parlamentul European” - PE. În prezent membrii Parlamentului European se aleg prin votul direct al populaŃiei din Ńările membre, primele alegeri directe pentru Parlamentul European având loc la 7 iunie 1979 (Miga-Beşteliu, 2000, p. 84).

O dată la cinci ani sunt organizate alegeri, numărul deputaŃilor crescând în paralel cu extinderile succesive ale UE. În 2007, Parlamentul număra 785 de deputaŃi originari din 27 de Ńări, reuniŃi în grupuri formate pe baza afinităŃilor politice şi nu pe bază de naŃionalitate (Parlamentul European, 2008).

Alegerile europene contribuie la amplificarea preocupărilor cetăŃenilor europeni faŃă de chestiunile europene şi a dezbaterilor cu privire la destinul Europei. De asemenea, existenŃa alegerilor europene îi obligă pe reprezentanŃii partidelor politice să vorbească despre Europa, în vreme ce, până acum, aceste partide, oricare ar fi fost, evoluau numai în cadru naŃional (Burban, 1999, p. 52).

În 4-7 iunie 2009, aproximativ 388 de milioane de europeni au ales 736 de eurodeputaŃi, 33 de eurodeputaŃi proveniŃi din România ajungând în PE (www.elections2009-results.eu).



1.2.1 ORGANIZAREA ŞI FUNCłIONAREA PE 1. Controlul asupra Comisiei Europene şi Consiliului Uniunii Europene

Parlamentul trebuie să acorde votul său de încredere Comisiei Europene (echivalentul Guvernului), atunci când aceasta se prezintă pentru prima oară cu programul său în Parlament. Parlamentul nu are competenŃa de a respinge o anumită persoană, ci doar de a aproba sau respinge Comisia în ansamblul său. Parlamentul cere în mod regulat Comisiei Europene (sau Consiliului Uniunii Europene, alcătuit din reprezentanŃii guvernelor Ńărilor membre UE) să facă declaraŃii în plen referitoare la chestiunile de actualitate importante. Comisiile parlamentare examinează proiectele de lege sau alte texte ale Comisiei sau Consiliului şi adoptă proiecte de raport şi avize.

2. CompetenŃa bugetară

În fiecare primăvară, Comisia Europeană prezintă un proiect preliminar de buget pentru anul viitor (Parlamentul European, 2008, p. 38). Consiliul de Miniştri (Consiliul Uniunii Europene) organizează pe perioada verii un prim vot asupra acestui proiect preliminar de buget; la



începutul toamnei Parlamentul European se pronunŃă de asemenea într-o primă lectură.

O a doua lectură are loc în cadrul Consiliului şi apoi în Parlament, pentru a-i pune de acord pe reprezentanŃii guvernelor şi pe cei ai cetăŃenilor. În prezent, bugetul face distincŃie între „cheltuielile obligatorii”, care decurg direct din tratatele şi regulamentele comunitare şi care privesc, în principal, cheltuielile agricole, şi „cheltuielile neobligatorii”, care se referă la toate celelalte domenii (dezvoltare regională, cercetare, cultură, pregătire profesională, politică socială, mediu, acŃiuni externe, etc.). DeputaŃii europeni au ultimul cuvânt în ceea ce priveşte cheltuielile neobligatorii, iar Consiliul în ceea ce priveşte cheltuielile obligatorii. Parlamentul poate, de asemenea, să respingă bugetul în cazul în care consideră că acesta nu corespunde nevoilor Uniunii. În acest caz, întreaga procedură bugetară trebuie reluată.

3. CompetenŃa legislativă

Două tipuri de texte sunt supuse aprobării europarlamentarilor: actele comunitare şi rezoluŃiile. Actele comunitare reprezintă textele care privesc instituŃiile comunitare şi politicile sectoriale ale UE. PE este învestit cu puterea de impulsionare a Comisiei, având dreptul să îi ceară acesteia să elaboreze propuneri de acte comunitare (Courty, Devin, 2001, p. 64). RezoluŃiile se bazează pe iniŃiativa parlamentarilor, fiind de două ori mai numeroase decât actele comunitare – adoptarea acestora nu pune de obicei probleme de coeziune a grupurilor, după cum afirmă F. Attina într-un studiu dedicat comportamentului membrilor PE vizavi de votarea diferitelor acte legislative (cf. Courty, Devin, 2001, p. 110). În rezoluŃii se abordează probleme legate de politica faŃă de lumea a treia, de înarmare, de securitate şi de politică externă.

Dintre mecanismele aplicate în procesul legislativ, codecizia prezintă un interes aparte. În prezent codecizia se aplică în cazul a două treimi din textele europene (Parlamentul European, 2008, p. 35).

Procedura de codecizie se desfăşoară în trei etape:

a. Comisia Europeană prezintă Parlamentului European şi Consiliului o propunere de lege. În primă lectură Parlamentul adoptă sau nu amendamente la propunerea Comisiei. Dacă Parlamentul nu aduce modificări şi, apoi, Consiliul acceptă şi el propunerea Comisiei, propunerea legislativă este adoptată. La fel se întâmplă în cazul în care Consiliul acceptă modificările Parlamentului. Noua lege poate astfel să intre în vigoare.

b. În cazul în care Consiliul nu aprobă toate amendamentele deputaŃilor, acesta înaintează Parlamentului o altă propunere de text: aceasta este propunerea comună a statelor membre. Parlamentul reia apoi dosarul în a doua lectură. Parcursul legislativ se încheie aici în cazul în care deputaŃii europeni sunt de acord cu punctul de vedere al Consiliului sau dacă resping poziŃia comună.



c. Dacă deputaŃii propun amendamente la poziŃia comună, trebuie găsit un consens în timpul celei de-a treia lecturi. Această sarcină este încredinŃată unui comitet special, numit comitet de conciliere, care reuneşte reprezentanŃi aparŃinând celor două instituŃii. Pe tot parcursul acestei proceduri, Comisia europeană este şi ea asociată. Ajungerea la un consens permite proiectului să devină lege. În absenŃa unui consens, legea nu va fi adoptată.

4. RelaŃiile externe

Parlamentul European primeşte informaŃii cu privire la acordurile internaŃionale de orice natură şi poate iniŃia dezbateri prealabile, după care sunt informate comisiile parlamentare (Bidilean, 2002, p. 17). Înaintea semnării oricărui acord, un reprezentant al Consiliului prezintă în Parlament rezultatele negocierilor şi numai după aceea este semnat, dispunând de competenŃă decizională.

5. CompetenŃa în domeniul drepturilor omului

Parlamentul a făcut eforturi considerabile pentru a deveni un spaŃiu în care să se pună în discuŃie chestiuni Ńinând de drepturile omului. Pe lângă faptul că se ocupă de probleme generale privind drepturile omului, el este unul dintre puŃinele parlamente care fac studii de caz despre încălcări individuale ale drepturilor omului (Corbett, Jacobs, Shackleton, 2007, p. 307).

Orice cetăŃean al Uniunii Europene (individual sau în grup) poate trimite petiŃii cu privire la activitatea UE în domeniile care-l afectează, Parlamentul European numind un Mediator European (Ombudsman) pentru rezolvarea cazurilor de proastă administrare din partea instituŃiilor şi organelor comunitare.

Sesiunile Parlamentului European se desfăşoară de obicei timp de o săptămână în fiecare lună, cu excepŃia lunii august. La acestea se mai adaugă sesiunile extraordinare dedicate unor teme specifice: buget, mediu, agricultură, etc.

Parlamentul European îşi desfăşoară activitatea în trei Ńări: în timp ce sediul oficial este la Strasbourg (în FranŃa), majoritatea activităŃii parlamentare se desfăşoară la Bruxelles (în Belgia), iar cea mai mare parte a activităŃii de secretariat se derulează la Luxemburg.

Reglementarea juridică

Actul Unic European (1987) introducea procedura de cooperare şi procedura avizului conform. Procedura de cooperare adăuga o nouă lectură la procedura tradiŃională de consultare, deoarece pretindea ca propunerea Consiliului să fie supusă din nou spre aprobare Parlamentului, care avea la dispoziŃie zece luni pentru a o aproba, respinge sau solicita modificări. Procedura avizului conform conferea Parlamentului drepturi egale cu cele ale Consiliului prin faptul că era nevoie de aprobarea Parlamentului pentru ratificarea tratatelor de aderare şi a acordurilor de asociere.



Tratatul de la Maastricht (1993) a introdus procedura codeciziei, pe baza procedurii de cooperare dar cu două prevederi adiŃionale importante: în primul rând, includerea unui comitet de conciliere oficial, care avea sarcina de a negocia compromisuri între Consiliu şi Parlament; în al doilea rând, opŃiunea Parlamentului de a respinge decizia Consiliului în urma concilierii, provocând astfel căderea legislaŃiei respective.

Tratatul de la Amsterdam (1999) a extins considerabil procedura codeciziei, astfel încât cea mai mare parte a legislaŃiei destinată domeniilor neagricole este supusă acestei proceduri. În acelaşi timp, Tratatul a transformat votul Parlamentului asupra candidaturii pentru postul de preşedinte al Comisiei într-un vot obligatoriu din punct de vedere legal.

Tratatul de la Nisa (2001) a continuat extinderea sferei codeciziei, a conferit Parlamentului dreptul general de a aduce în faŃa instanŃei celelalte instituŃii şi a soluŃionat problema numărului de locuri în Parlament ca urmare a extinderii Uniunii Europene.

1.2.2 ORGANIZAREA PE Organele de conducere sunt Biroul (Preşedintele şi 14 VicepreşedinŃi); ConferinŃa PreşedinŃilor (Preşedintele şi preşedinŃii grupurilor politice); cei 5 chestori, însărcinaŃi cu probleme administrative şi financiare referitoare la deputaŃi; ConferinŃa preşedinŃilor de comisii şi ConferinŃa preşedinŃilor de delegaŃii. Mandatul preşedintelui şi a celor 14 vicepreşedinŃi este de doi ani şi jumătate şi regula de alternanŃă între principalele două grupe parlamentare (sociale şi creştin-democrate) a prevalat până acum în ceea ce priveşte desemnarea lor (Courty, Devin, 2001, p. 62).

DeputaŃii sunt repartizaŃi în comisii parlamentare, subcomisii, delegaŃii interparlamentare şi delegaŃii ale comisiilor parlamentare unite. În prezent există 20 de comisii parlamentare permanente şi o serie de comisii temporare care funcŃionează timp de 12 luni, această perioadă putând fi prelungită printr-o decizie a PE (Vătăman, 2008, p.212). Comisiile pregătesc lucrările PE, realizează raporturi şi menŃin relaŃiile cu Comisia şi Consiliul. În intervalul dintre sesiuni se pot înfiinŃa comisii parlamentare mixte, cu participarea parlamentarilor din statele asociate la Comunitate şi din statele care sunt angajate în negocieri de aderare la Uniunea Europeană.

EsenŃialul muncii unui parlamentar se desfăşoară într-una dintre cele 20 de comisii permanente, compuse din membrii aleşi la doi ani şi jumătate şi care trebuie să discute propunerile Comisiei. Pentru a-i asista, PE dispune de o administraŃie pe două niveluri (aproximativ 3500 de funcŃionari): o administraŃie proprie şi administraŃia grupurilor politice, care lucrează în paralel (Courty, Devin, 2001, p. 62).

Grupurile politice:



Orientările politice ale grupurilor parlamentare europene sunt prezentate de Richard Corbett, Francis Jacobs şi Michael Shackleton (2007, pp. 75-94) în modul următor:

1. Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al DemocraŃilor Europeni (PPE-DE) s-a bazat iniŃial pe un nucleu creştin-democrat format din parlamentari care considerau că au o orientare de centru. Ulterior, în cadrul grupului, au apărut partide de centru-dreapta care nu se mai încadrau în tradiŃia creştin-democrată.

2. Grupul Socialist (PSE) include socialişti şi social-democraŃi. Aproape toate partidele Grupului Socialist sunt, de asemenea, membre cu drepturi depline ale Partidului Socialiştilor Europeni.

3.Grupul AlianŃei Liberalilor şi DemocraŃilor pentru Europa (ALDE) este format din membri a două partide europene diferite. Cei mai mulŃi membri ALDE fac parte din Partidul European Liberal Democrat şi Reformist, un număr relativ mic de membri face parte din Partidul Democrat European, iar unele partide nu intră în niciuna din aceste categorii.

4. Grupul Uniunea pentru Europa NaŃiunilor (UEN) reprezintă o variantă modificată a fostului grup Europa NaŃiunilor creat în 1994 de o parte dintre membrii francezi de dreapta care fuseseră aleşi pe listele grupării anti-Maastricht (Autre Europe) şi din eurosceptici danezi.

5. Grupul Verzilor / AlianŃa Liberă Europeană (Verts/ALE) este compus din membrii unor partide ecologiste (Verzii) şi membrii mai multor partide regionaliste (ALE) care doresc o mai mare autonomie sau independenŃa regiunilor lor.

6 Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică (GUE/NGL) este rezultatul asocierii unor reprezentanŃi ai partidelor comuniste sau foste comuniste din Europa de Vest şi de Est.

7. Grupul IndependenŃă şi DemocraŃie (IND-DEM) este alcătuit în primul rând din partide eurosceptice. Grupul nu este omogen, deoarece include atât parlamentari care doresc retragerea Ńării lor din UE cât şi parlamentari eurosceptici mai moderaŃi.

DeputaŃii neafiliaŃi (NI) îşi expun punctele de vedere mai ales în cadrul plenarelor. În comisii, vocile acestora nu se iau întotdeauna în seamă, foarte rar acordându-li-se statutul de raportori.

Secretariatul General este alcătuit în cea mai mare parte din funcŃionari selectaŃi prin concurs din toate statele Uniunii Europene. Misiunea Secretariatului General este aceea de a coordona activitatea legislativă şi de a organiza şedinŃe plenare şi alte reuniuni.

Activitatea Parlamentului se bazează, în general, pe următoarele principii (Pop, Gherghina, Jiglău, 2007, pp. 31-32):

- comisia parlamentară corespunzătoare (spre exemplu, Comisia pentru mediul înconjurător pe probleme de legislaŃie a poluării) numeşte un



membru ca „raportor”, pentru a redacta un raport asupra propunerii, ce va fi supus Comisiei Europene spre analiză;

- raportorul supune spre dezbatere raportul în faŃa comisiei parlamentare respective;

- după ce raportul a fost analizat, el este supus la vot şi, dacă este cazul, amendat (adică se propun modificări);

- raportul se discută apoi în şedinŃă plenară, se fac amendamente şi se supune la vot;

- Parlamentul adoptă o poziŃie asupra chestiunii respective.

Validarea Comisiei de către Parlament în 2004 Numirea comisiei Barosso, în 2004 a constituit sursa unor intense dezbateri în cadrul grupurilor parlamentare, atât datorită reticenŃei unor grupuri politice europene faŃă de conducerea Comisiei de către Jose Manuel Barroso, cât şi datorită existenŃei unei propuneri neconvenabile pentru poziŃia de comisar pentru JustiŃie şi Afaceri Interne, din perspectiva unui număr destul de mare de europarlamentari.

Conform autorilor Richard Corbett, Francis Jacobs şi Michael Shackleton (2007, pp. 262-263), Grupul Socialist şi Grupul Verzilor s-au opus în bloc numirii lui Jose Manuel Barosso, printr-un vot care a avut cel mai pronunŃat caracter politic din istoria voturilor pentru desemnarea Preşedintelui Comisiei. Votul de încredere acordat Comisiei în ansamblul său s-a desfăşurat într-o atmosferă de tensiune din cauza îngrijorărilor privind unii comisari, apărute de-a lungul audierilor. Criticile cele mai puternice s-au concentrat în special asupra lui Rocco Buttiglione, fost europarlamentar, ale cărui comentarii discriminatorii cu privire la femei şi homosexuali i-au făcut pe mulŃi europarlamentari de stânga şi de centru să îşi pună întrebări cu privire la capacitatea sa de a-şi îndeplini în mod corespunzător sarcina de comisar pentru JustiŃie şi Afaceri Interne (care includea şi responsabilitatea promovării unui comportament non-discriminatoriu). Fiind pus în situaŃia de a nu primi votul de încredere din partea Parlamentului pentru toŃi membrii Comisiei, Barosso a anunŃat în ultima clipă că îşi retrage echipa şi că urmează să revină, cât mai curând posibil, cu o nouă propunere. Ca urmare a consultărilor cu guvernele naŃionale, Barosso a prezentat o nouă echipă, în care: Rocco Buttiglione a fost înlocuit cu ministrul de externe italian Franco Frattini; a fost propus un nou candidat din partea Letoniei; candidatului din partea Ungariei i-a fost propus un alt portofoliu.

1.2.3 RELAłIA DINTRE PE ŞI PARLAMENTELE NAłIONALE În pofida sporirii competenŃelor legislative ale PE, rolul parlamentelor naŃionale nu s-a schimbat. Această evoluŃie asimetrică a rolurilor



forurilor legislative – pe de o parte, a celui european şi pe de altă parte, a celor naŃionale – poate să contribuie la alimentarea sentimentului de deficit democratic în cadrul Uniunii, deoarece se poate invoca principiul reprezentativităŃii reduse din cadrul PE. Pop, Gherghina şi Jiglău (2007, p.125) consideră că transferul de competenŃe operat de tratatele constitutive a antrenat o reducere a puterii parlamentelor naŃionale. Aceiaşi autori consideră că parlamentele naŃionale au avut sentimentul de a fi plasate pe un loc secund, după ce vreme îndelungată ele au reprezentat expresia cea mai înaltă a democraŃiei – liantul dintre cetăŃeni şi aleşii lor.

O modalitate de limitare a sentimentelor de frustrare apărute ca urmare a descreşterii reprezentativităŃii în spaŃiul UE din cauza amplificării rolurilor instituŃiilor comunitare a constituit-o întărirea legăturilor dintre PE şi parlamentele naŃionale. Astfel, toate parlamentele naŃionale au unităŃi administrative responsabile de legăturile cu Parlamentul European, iar acesta din urmă are o direcŃie care se ocupă de relaŃiile cu parlamentele naŃionale şi menŃine legătura cu ele (Corbett, Jacobs, Shackleton, 2007, p. 322). De asemenea, un număr tot mai mare de oficiali din parlamentele naŃionale participă la şedinŃele Parlamentului European.

Cu toate eforturile de apropiere şi colaborare făcute de reprezentanŃii parlamentelor naŃionale şi ai PE, vor exista în continuare nemulŃumiri din partea cetăŃenilor care se consideră insuficient reprezentaŃi. Acest lucru s-ar putea totuşi datora nu numai neajunsurilor reale ce Ńin de raportul niciodată optim dintre alegători şi aleşi, dar şi dezechilibrului constructiv dintre individual şi supra-individual, de care vorbeşte Edgar Morin (2002, p. 168): „De fapt, societatea democratică instituie o relaŃie dialogică complexă, care implică nu numai complementaritate, ci şi antagonism între individual, de o parte, şi colectiv şi statal, de cealaltă parte”.

Este Parlamentul European un for de dezbatere? Philipp Dann (2003) evaluează activitatea forului legislativ european în funcŃie de parametrii modelului dezbaterii parlamentare şi ajunge la concluzia că PE răspunde din punct de vedere formal acestor cerinŃe. Măsura în care aceste aspecte formale sunt urmate şi de o aplicare reală este însă pusă la îndoială în studiul despre Parlamentul European (Dann, 2003, pp. 562-563). Autorul crede că puterea interogativă este în mod sigur utilizată frecvent, fiind familiară reprezentaŃilor cetăŃenilor europeni în forul decizional comunitar. Cu toate acestea se poate observa o relativă diminuare a amplorii dezbaterilor, în special după mărirea competenŃelor legislative ale PE din anii ’90. Astfel, cea mai mare parte a întrebărilor sunt formulate în scris, fiind astfel utilizate mai degrabă ca surse de informare pentru membrii PE decât ca modalităŃi de provocare a unor discuŃii constructive în şedinŃele plenare.



Un exemplu concludent referitor la dezbaterile din PE îl reprezintă prezentarea raportului anual de către Comisie. Procedura este în aşa fel concepută încât să prilejuiască o dezbatere politică anuală similară discuŃiilor din adunările legislative naŃionale ocazionate de analizarea bugetului. Articolul 200EC solicită ca toŃi membrii PE să discute acest raport anual al Comisiei. Deşi acest principiu a fost respectat până la mijlocul anilor ’70, treptat PE a decis să trimită raportul direct la Comisiile PE, sub pretextul că în felul acesta eficienŃa dezbaterii va creşte. Urmările acestei schimbări de procedură sunt atât la nivel formal, deoarece se anula în acest mod şansa dezbaterii, dar şi la nivelul impresiei lăsate în trecut de discursurile şi discuŃiile din plen asupra raportului Comisiei, care păreau că nu erau la fel de eficiente ca şi analizele din comisiile specializate. Philipp Dann consideră că, deşi din punct de vedere formal PE are puterea de a aprofunda unele aspecte prin interpelări/întrebări publice şi prin dezbateri, aceste competenŃe nu ajung să fie parte integrantă din procedurile de lucru ale PE. Această stare de lucruri se datorează şi programului europarlamentarilor, program care le rezervă un timp mult prea scurt pentru participarea la dezbaterile în plen. În mod normal, activitatea lunară a europarlamentarilor se desfăşoară astfel: o săptămână este rezervată activităŃii din propriile circumscripŃii electorale, două săptămâni sunt dedicate muncii din comisiile specializate ale PE şi numai o săptămâna este dedicată activităŃii de dezbateri şi audieri plenare.

Reducerea timpului alocat întrebărilor şi discuŃiilor este un fenomen constatat şi de Richard Corbett, Francis Jacobs şi Michael Shackleton (2007), în lucrarea lor dedicată PE. Unele situaŃii care contribuie la diminuarea timpului alocat întrebărilor şi comentariilor europarlamentarilor se datorează dreptului Comisiei de a interveni fără restricŃii în dezbaterile din PE (Corbett, Jacobs, Shackleton, 2007, p. 167). O dezbatere începe de obicei prin prezentarea unui punct de vedere de către Comisie sau Consiliu şi continuă cu intervenŃiile purtătorilor de cuvânt ai grupurilor, iar Comisia şi/sau Consiliul au rezervat intervalul de răspunsuri la final. Uneori însă, Parlamentul intervine cu constrângeri temporare care limitează foarte mult posibilitatea schimburilor de replici între europarlamentari şi reprezentanŃii Comisiei sau Consiliului. La această diminuare a cantităŃii şi calităŃii dialogurilor politice dintre membrii individuali contribuie şi tendinŃa unor membri de a-şi citi discursurile, repetând puncte de vedere adesea deja expuse în cadrul comisiei specializate (Corbett, Jacobs, Shackleton, 2007, p. 167).

PE poate fi analizat şi evaluat doar împreună cu celelalte două instituŃii importante ale UE: Comisia şi Consiliul. Cu toate că fiecare dintre aceste instituŃii este limitată de existenŃa şi de schimbarea continuă a rolului celeilalte (în conformitate cu evoluŃia construcŃiei europene) activitatea concertată a comisarilor, europarlamentarilor şi a membrilor Consiliului conduce de cele mai multe ori la rezultate meritorii, tocmai ca urmare a negocierilor, consultărilor şi revenirilor reciproce.



Material realizat de Silvia Branea.



BIBLIOGRAFIE

CărŃi şi articole ştiinŃifice

Bidilean, Vidu (2002), Uniunea Europeană. InstituŃii, Politici, ActivităŃi, Timişoara, Agroprint.

Burban, Jean-Louis (1999), Parlamentul European, Bucureşti, Meridiane.

Corbett, Richard; Jacobs, Francis; Shackleton, Michael (2007) Parlamentul European, EdiŃia a şasea, Bucureşti, Monitorul Oficial.

Courty, Guillaume; Devin, Guillaume (2001), ConstrucŃia europeană, Bucureşti, C.N.I. „Coresi” S.A.

Dann, Philipp (2003), „European Parliament and Executive Federalism: Approaching a Parliament in a Semi-Parliamentary Democracy”, European Law Journal, Vol. 9, No. 5, pp. 549-574 Oxford & Malden, Blackwell Publishing.

Miga-Beşteliu, Raluca (2000), OrganizaŃii internaŃionale interguvernamentale, Bucureşti, ALL BECK.

Morin, Edgar (2002), Gândind Europa, Bucureşti, Editura Trei.

Pop, Flore; Gherghina, Sergiu; Jiglău, George (2007), Uniunea Europeană: Drept, Mecanisme şi InstituŃii Comunitare, Cluj-Napoca, Argonaut.

Parlamentul European (2008), Luxemburg, Oficiul pentru PublicaŃii Oficiale ale ComunităŃilor Europene.

Vătăman, Dan (2008), OrganizaŃii europene şi euroatlantice, Bucureşti, Lumina Lex.


www.elections2009-results.eu, site-ul oficial al Parlamentului European dedicat alegerilor din 2009.


AlegeŃi varianta sau variantele corecte:

1.Care este tratatul/actul care a introdus procedura avizului conform:

a) Actul Unic European;

b) Tratatul de la Maastricht;

c) Tratatul de la Amsterdam;

d) Tratatul de la Nisa.



2. RezoluŃiile sunt:

a) acte comunitare;

b) raporturi referitoare la bugetul Uniunii;

c) texte care se bazează pe iniŃiativa parlamentarilor;

d) mesaje de corespondenŃă dintre grupări şi direcŃiile generale.

3. În urma transferului de competenŃe operat de tratatele constitutive:

a) puterea parlamentelor naŃionale a crescut;

b) puterea parlamentelor naŃionale s-a redus;

c) competenŃele Parlamentului European s-au micşorat;

d) competenŃele Parlamentului European au crescut.



1.3 COMISIA EUROPEANĂ

Comisia Europeană este un organism politic independent care are drept exclusiv de iniŃiativă legislativă la nivel european. Comisia reprezintă forŃa principală în procesul de integrare europeană (www.europa.eu).

Tratatul de la Nisa reglementează modul de numire a conducerii Comisiei Europene astfel: Consiliul European desemnează o personalitate care urmează să fie numit preşedinte al Comisiei, iar Parlamentul European aprobă această desemnare; Consiliul Uniunii Europene împreună cu viitorul preşedinte al Comisiei desemnează comisarii pe baza propunerilor venite din partea guvernelor naŃionale; comisarii împreună cu preşedintele sunt supuşi apoi aprobării Parlamentului European.

Comisarii sunt cetăŃeni ai statelor membre, câte unul din fiecare stat membru, numărul lor fiind stabilit de Consiliul Uniunii Europene cu unanimitate de voturi. Mandatul acestora este de 5 ani şi sunt reeligibili. Singura instituŃie care are dreptul de a demite un comisar este Curtea Europeană de JustiŃie, în timp ce Comisia în întregime poate fi demisă de Parlamentul European prin moŃiune de cenzură adoptată cu votul a doua treimi din voturile exprimate şi în acelaşi timp al majorităŃii membrilor.

Potrivit art. 157 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană: „Membrii Comisiei îşi exercită funcŃiile în totală independenŃă, în interesul general al ComunităŃilor. În îndeplinirea misiunilor lor, nici nu solicită, nici nu acceptă instrucŃiuni de la vreun guvern sau de la alte organisme. Ei se abŃin de la orice acŃiune incompatibilă cu caracterul funcŃiilor lor. Fiecare stat membru se angajează să respecte acest caracter şi să nu încerce să influenŃeze pe membri Comisiei în exercitarea misiunii lor.” (Documente de bază ale UE, 2002, p. 88).

FuncŃionarea Comisiei se supune principiului colegialităŃii, iar art. 219 CE precizează că toate deliberările Comisiei sunt adoptate cu majoritatea numărului de membri.

Preşedintele şi membrii Comisiei Europene sunt desemnaŃi de statele membre şi îşi încep activitatea după ce au primit avizul Parlamentului European. Preşedintele este cel care convoacă Comisia, cel puŃin o dată pe săptămână. Reuniunile sale nu sunt publice, iar dezbaterile sunt confidenŃiale. Comisia este gardianul Tratatelor (ea veghează la punerea în aplicare a Tratatelor fondatoare, a celor de revizuire, precum şi la respectul dreptului comunitar în statele membre), are iniŃiativa legislativă directă (poate face propuneri de acte constrângătoare – regulamente, directive, decizii, de acte privind activitatea celorlalte instituŃii, de acte neconstrângătoare – avize, recomandări), poate fi mediator între guvernele statelor membre în cadrul Consiliului European, gestionează fondurile structurale şi



bugetul, precum şi clauzele de salvgardare (măsuri adoptate de către Comisia Europeană pentru a obliga un stat să îndeplinească angajamentele asumate în cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană). Sediul Comisiei Europene este la Bruxelles.

Conducerea Comisiei este formată din: a) Preşedintele Comisiei este numit cu 6 luni înainte ca mandatul său să înceapă, iar perioada mandatului său este egală cu cea a Comisiei. Preşedintele Comisiei are rol administrativ şi protocolar, el reprezentând Comisia în faŃa celorlalte instituŃii comunitare, precum şi în relaŃiile cu terŃii.

b) VicepreşedinŃii sunt desemnaŃi de către preşedinte din rândul comisarilor. Ei sunt în număr de cinci, având rol de suplinire a preşedintelui atunci când este nevoie.

c) Un număr de 21 de comisari, împărŃiŃi pe domenii.

• economie şi politică monetară

• impozite şi uniunea vamală

• politică regională

• piaŃa comună şi sectorul terŃiar (servicii)

• piscicultură

• ştiinŃă şi cercetare

• sănătate

• politica ocupaŃională, protecŃia socială şi egalitatea în şanse

• învăŃământ, cultură şi tineret

• agricultură şi alimentaŃie

• finanŃe şi buget

• energie

• comerŃ

• extindere

• concurenŃă

• dezvoltare şi ajutoare umanitare

• afaceri externe şi politica frontalieră a UE

• societatea informaŃională şi mass media

• mediu

• multilingvism

• protecŃia consumatorului



1.3.1 ORGANIZARE ŞI FUNCłIONARE Articolul 219 din Tratatul CE prevede faptul că deliberările Comisiei au loc cu majoritatea numărului membrilor. Comisia nu poate delibera valabil decât dacă numărul de membri stabilit prin Regulamentul său interior este prezent.

Comisia este convocată o dată pe săptămână, de regulă miercurea. Reuniunile nu sunt publice, iar dezbaterile sunt confidenŃiale.

Pentru desfăşurarea şedinŃelor Comisiei Europene există două proceduri speciale, mai exact: procedura scrisă şi procedura delegării. În privinŃa procedurii scrise, aceasta constă în faptul că fiecare comisar face propunerile pe care le consideră necesare domeniului pe care îl coordonează şi le comunică, în scris, celorlalŃi comisari. Aceştia pot formula observaŃii şi pot să propună amendamente. În cazul în care nu sunt formulate, propunerile se consideră adoptate, devenind decizii ale Comisiei. Procedura delegării este cea în cadrul căreia un comisar poate acŃiona în numele altuia pentru probleme de gestiune sau administrare, clar definite, folosindu-se sistemul mandatării (Fuerea, 2006, p. 74-75).

În structura Comisiei Europene, pe lângă cele 24 de directorate generale, mai există şi o serie de comitete prevăzute de tratatele constitutive, şi anume: Serviciul Juridic, Biroul Ajutor Umanitar şi Grupul de Consilieri Politici.

Serviciul Juridic este structura care asigură asistenŃă specializată în domeniul juridic al Comisiei şi al departamentelor acesteia. ReprezentanŃii serviciului juridic se află în directa subordonare a Preşedintelui Comisiei şi asistă la şedinŃele săptămânale.

Biroul Ajutor Umanitar are ca principal scop întrajutorarea victimelor dezastrelor naturale şi a conflictelor armate din afara Uniunii Europene. În egală măsură, realizează studii de fezabilitate pentru operaŃiunile umanitare, monitorizează proiectele umanitare coordonează măsurile de prevenire a dezastrelor şi asigură informarea publicului cu privire la problemele de ordin umanitar.

Grupul de Consilieri Politici asigură informarea permanentă a Preşedintelui Comisiei şi a comisarilor cu privire la problemele ce Ńin de politica viitoare a Uniunii Europene.

1.3.2 FUNCłIILE ÎNDEPLINITE DE COMISIA EUROPEANĂ Principalele funcŃii îndeplinite de Comisia Europeană sunt următoarele: dreptul de a avea iniŃiativă legislativă, gestionarea şi implementarea politicilor Uniunii şi stabilirea bugetului. Totodată Comisia urmăreşte respectarea legislaŃiei comunitare (alături de Curtea de JustiŃie), şi reprezintă Uniunea în plan extern, în special în cazul negocierilor dintre Uniunea Europeană şi alte state.



Comisia are un rol esenŃial în procesul de decizie al Uniunii Europene, având drept de iniŃiativă legislativă, respectiv dreptul de a elabora propuneri pentru o nouă legislaŃie comunitară, propuneri prezentate spre decizie şi adoptare Consiliului şi Parlamentului European. Propunerile trebuie să reflecte interesele Uniunii şi ale cetăŃenilor comunitari, nu numai ale unui anumit stat membru sau unui grup de cetăŃeni. Pentru unele propuneri legislative, Comisia Europeană recurge la consilierea organismele consultative sau solicită opinii din partea parlamentelor naŃionale şi guvernelor statelor membre.

Ca instituŃie executivă, Comisia are responsabilitatea implementării bugetului comunitar. Deşi cele mai multe dintre plăŃi se derulează prin intermediul autorităŃilor naŃionale şi regionale, Comisia este responsabilă de supravegherea modului în care fondurile sunt cheltuite, sub controlul CurŃii de Conturi.

În domeniul concurenŃei, Comisia are puterea de a autoriza sau interzice fuziuni, achiziŃii, precum şi de a interzice anumite ajutoare de stat care pot perturba regulile concurenŃei comerciale.

Comisia este cea care veghează la respectarea prevederilor menŃionate în cadrul tratatelor, iar în cazul în care se constată încălcări ale legislaŃiei comunitare, poate aplica o procedură de sancŃionare, care presupune parcurgerea următoarelor etape: faza preliminară când Comisia adresează statului membru o scrisoare de atenŃionare cu referire la o posibilă încălcare a obligaŃiilor privind aplicarea directivelor Uniunii, urmată de faza formală când este transmis un „aviz motivat” a cărui nerespectare duce la formularea unei acŃiuni către Curtea Europeană de JustiŃie.

În cazul în care Curtea Europeană de JustiŃie constată că au fost încălcate o serie de obligaŃii de către statele membre, adoptă o hotărâre prin care se cere adoptarea de măsuri pentru remedierea neregulilor. Nerespectarea hotărârilor CurŃii Europene de JustiŃie atrage aplicarea de sancŃiuni şi amenzi.

Din punct de vedere extern, Comisia este cea care apără şi promovează interesele Uniunii în cadrul negocierilor internaŃionale.

Viitorul Comisiei Europene Principala misiune a Comisiei Europene este să promoveze interesul general european. Tratatul de la Lisabona aduce schimbări la nivelul structurii acesteia. Potrivit principiului rotaŃiei egale între statele membre, începând din 2014, Comisia va fi formată dintr-un număr de comisari egal cu două treimi din numărul statelor membre (adică 18, în cazul unei Uniuni cu 27 de Ńări). Numărul membrilor Comisiei va putea fi modificat de Consiliul European cu unanimitate de voturi.

În egală măsură, Tratatul de la Lisabona introduce o legătură directă între rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European şi alegerea candidatului la preşedinŃia Comisiei. De asemenea, trebuie menŃionat



că rolul preşedintelui Comisiei va fi consolidat, întrucât acesta îi va putea obliga pe membrii Comisiei să demisioneze.

ÎnfiinŃarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate este una dintre inovaŃiile instituŃionale majore ale Tratatului de la Lisabona. În consecinŃă, coerenŃa acŃiunii externe a Uniunii ar trebui să fie ameliorată. Acest Înalt Reprezentant va avea o dublă misiune: pe de o parte, va fi împuternicitul Consiliului pentru politica externă şi de securitate comună (PESC) iar pe de altă parte, va fi vicepreşedinte al Comisiei pentru relaŃii externe. El este responsabil pentru elaborarea politicii externe şi a politicii de apărare comună şi va prezida şi Consiliul Afaceri externe. În plus, va reprezenta Uniunea pe scena internaŃională în domeniul PESC şi va fi sprijinit de un serviciu european pentru acŃiune externă, format din funcŃionari ai Consiliului, Comisiei şi serviciilor diplomatice naŃionale (www.europa.eu/lisbon_treaty).

Material realizat de Aurora Martiniuc.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi

Documente de bază ale ComunităŃii şi Uniunii Europene (2002), ediŃia a II-a, ediŃie îngrijită de Valentin Constantin, Iaşi, Polirom.

Fuerea, Augustin (2002), InstituŃiile Uniunii Europene, Bucureşti, Editura Universul Juridic.


www.europa.eu, portalul Uniunii Europene.






1. Preşedintele şi membrii Comisiei Europene încep activitatea după ce primesc avizul:

a) din partea Consiliului Europei;

b) din partea Parlamentului European;

c) din partea Parlamentelor naŃionale.

3. Conducerea Comisiei Europene este formată din:

a) preşedinte, vicepreşedinte şi 15 comisari;

b) preşedinte, 4 vicepreşedinŃi şi 10 comisari;

c) preşedinte, 5 vicepreşedinŃi şi 21 de comisari.



1.4 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE (CONSILIUL DE MINIŞTRI)

Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri) este format din reprezentanŃii guvernelor naŃionale. El nu trebuie confundat cu Consiliul European, un organism cu rol consultativ, extrem de influent la nivelul Uniunii Europene şi nici cu Consiliul Europei, care este o organizaŃie internaŃională independentă de Uniunea Europeană.

Scurt istoric Consiliul de Miniştri îşi are începuturile în actul denumit Compromisul de la Luxemburg (1966). În acea perioadă, deciziile erau luate doar în unanimitate, fapt ce a condus la blocaje, inclusiv la criza „scaunului gol”, când FranŃa s-a retras de la lucrări (1965). Ulterior, s-a introdus treptat principiul majorităŃii calificate (Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam). Majoritate calificată înseamnă că majoritatea statelor membre votează favorabil (în anumite cazuri e vorba de două treimi), existând un număr minim de 255 voturi care trebuie să fie favorabile – 73,9 % din total (www.europa.eu, SecŃiunea Glossary).

Principalul organism de decizie în triunghiul instituŃional Denumit formal Consiliul Uniunii Europene, Consiliul de Miniştri sau Consiliul UE este principalul organism de decizie al Uniunii Europene, statele fiind reprezentate în Consiliu la nivel guvernamental (Fontaine, 2007, p. 17).

Prerogativele legislative în Uniunea Europeană sunt reprezentate de un triunghi, format din Consiliu, Parlament şi Comisia Europeană. Consiliul Uniunii Europene este organismul european care reprezintă guvernele statelor membre. Este cea mai puternică instituŃie, din punct de vedere legislativ (Warleigh-Lack, 2008, p. 50).

Rol / prerogative Consiliul Uniunii Europene este organismul de legiferare, în strânsă legătură cu Parlamentul european. De câte ori este descris procesul decizional, acesta este pus în legătură cu trei instituŃii: Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European şi Comisia Europeană. Aceasta din urmă propune proiecte legislative (din această perspectivă se apropie de rolul unui Guvern, la nivel naŃional, păstrând proporŃiile). Consiliul şi Parlamentul se pronunŃă asupra proiectelor legislative, în unele cazuri, legiferarea revenind doar Consiliului. Principalele forme legislative ale



UE constau în directive şi regulamente (www.europa.eu, SecŃiunea Procesul decizional).

Coordonează politicile economice ale UE (sincronizarea este asigurată de miniştrii economiei şi finanŃelor, care alcătuiesc Consiliul Afaceri Economice şi Financiare, Ecofin).

Încheie acorduri internaŃionale (acorduri între Uniunea Europeană şi Ńări nemembre, precum şi cu organizaŃii internaŃionale, de exemplu, în general, cu privire la comerŃ, dezvoltare etc. sau pe sectoare, pescuit, transport etc.).

Aprobă bugetul comunitar (în codecizie cu Parlamentul European).

Statele elaborează în comun o politică externă şi de securitate comună (PESC). Politica externă, securitatea şi apărarea sunt domenii asupra cărora guvernele naŃionale păstrează controlul.

Adoptă decizii în cele nouă domenii reprezentate (vezi mai jos). (www.europa.eu, SecŃiunea Consiliul UE)

În componenŃa Consiliului se află câte un ministru din fiecare stat membru. Miniştrii se reunesc în funcŃie de domeniu. De exemplu, în domeniul industrial, se întâlnesc şi adoptă decizii miniştrii industriei, într-o chestiune care priveşte agricultura, miniştrii agriculturii etc. Consiliul funcŃionează în nouă configuraŃii, acoperind următoarele domenii:

afaceri generale şi relaŃii externe; afaceri financiare şi economice; cooperarea în domeniile justiŃiei şi al afacerilor interne; ocuparea forŃei de muncă; politica socială, sănătate şi protecŃia consumatorilor; competitivitate,

transport; telecomunicaŃii şi energie; agricultura şi pescuit; mediu;

educaŃie, tineret, cultură (www.europa.eu, SecŃiunea Consiliul).

COREPER (Comitetul ReprezentanŃilor PermanenŃi)

Lucrările Consiliului sunt coordonate de COREPER (Permanent Representatives Committee). Astfel, statele sunt reprezentate permanent la Bruxelles, prin şeful fiecărui birou de reprezentare care este, de fapt, ambasadorul Ńării respective în UE. În 2008, Mihnea MoŃoc a devenit Şeful Misiunii României în Uniunea Europeană. Pe lângă reprezentanŃii permanenŃi, delegaŃii statelor membre pregătesc reuniunile prin grupuri de lucru.

PreşedinŃia Consiliului Uniunii Europene

PreşedinŃia Consiliului (denumită, generic, şi PreşedinŃia UE) este asigurată, prin rotaŃie, de fiecare stat membru, pentru o perioadă de 6 luni. La 1 iulie 2009, Suedia a preluat PreşedinŃia Consiliului. România va prelua PreşedinŃia Consiliului UE în perioada iulie – decembrie 2019. În 2004, Consiliul a decis un calendar al PreşedinŃiei până în 2020,



incluzând noile state membre, inclusiv România şi Bulgaria (Richardson, 2006, p. 159).

Secretariatul General

PreşedinŃia este asistată de Secretariatul General, care asigură funcŃionarea activităŃii, la toate nivelurile. În 2004, Javier Solana a fost reales Secretar General al Consiliului. Dl. Solana este şi Înaltul Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună (PESC).

În fiecare lună, grupurile de lucru şi comisiile Consiliului adună laolaltă, în Bruxelles, mii de oficiali din ministerele şi autorităŃile de reglementare din statele membre. Aici aceştia interacŃionează atât cu omologii lor din alte Ńări, dar şi cu reprezentanŃi ai Comisiei Europene şi cu Secretariatul Consiliului (Richardson, 2006, p. 62-63).

Tratatul de la Lisabona – câteva evoluŃii Prin Tratatul de la Lisabona, Înaltul Reprezentat va fi înlocuit de un Ministru al Afacerilor Externe al UE.

Tratatul de la Lisabona extinde majoritatea calificată la alte domenii care făceau excepŃie (de exemplu, politica de imigrare sau cea culturală). Tratatul va introduce, din 2014, votul cu dublă majoritate al statelor membre ale UE (55%) şi al populaŃiei (65%).

Tratatul de la Lisabona intră în vigoare după ce va fi ratificat de toate cele 27 de state membre. Conform articolului 6 din Tratatul de la Lisabona, „prezentul tratat intră în vigoare la 1 ianuarie 2009 cu condiŃia ca toate instrumentele de ratificare să fi fost depuse sau în prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentului de ratificare de către statul semnatar care îndeplineşte ultimul această formalitate”. Până atunci, Tratatul de la Nisa (2003), rămâne baza de lucru a UE. Conform articolului 6 din Tratatul de la Lisabona, „prezentul tratat intră în vigoare la 1 ianuarie 2009 cu condiŃia ca toate instrumentele de ratificare să fi fost depuse sau în prima zi a lunii care urmează depunerii instrumentului de ratificare de către statul semnatar care îndeplineşte ultimul această formalitate”. Până în prezent, 26 de state membre au ratificat Tratatul, din care 23 au depus deja instrumentele de ratificare la Roma (www.europa.eu, SecŃiunea Întrebări şi răspunsuri).

Concluzii

Consiliul Uniunii Europene este principalul organ de decizie al Uniunii Europene. Consiliul reprezintă statele membre, iar la reuniuni participă un ministru din fiecare guvern al statelor UE. COREPER este echipa de coordonare a Consiliului, asigurând o reprezentare permanentă a statelor membre ale UE.



În general, Consiliul adoptă decizii prin „vot cu majoritate calificată”. În domenii sensibile (politica externă, politica de securitate comună, impozitarea, politica de imigrare şi de acordare a dreptului de azil), deciziile Consiliului trebuie adoptate cu unanimitate. Fiecare stat membru are drept de veto. PreşedinŃia Consiliului Uniunii Europene se schimbă la fiecare şase luni. Suedia a preluat PreşedinŃia la 1 iulie 2009, România urmează să preia PreşedinŃia la jumătatea anului 2019.

Material realizat de Manuela Preoteasa.

Temă de reflecŃie

Consiliul Europei nu face parte din Uniunea Europeană, ci este o organizaŃie internaŃională separată. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg, iar rolul său principal este consolidarea democraŃiei, a drepturilor omului şi a statului de drept în toate Ńările membre. Deşi toate statele membre ale Uniunii Europene sunt membre ale Consiliului Europei, cele două organizaŃii sunt diferite.

Consiliul Europei include 46 de state europene, membre şi nemembre ale UE.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi

Fontaine, Pascal (2007), Europa în 12 lecŃii, Luxemburg, Oficiul pentru PublicaŃiile Oficiale ale ComunităŃilor Europene.

Richardson, Jeremy (2006), European Union: Power and Policy Making, 2nd edition, Oxon, Routledge.

Warleigh, Alex (2004), European Union: Basics, London, Routledge.


www.coe.ro, site-ul oficial al Consiliului Europei, accesat la 17 iulie 2009.

www.consilium.europa.eu, site-ul oficial al Consiliului Uniunii Europene, accesat la 25 iulie 2009 şi la 30 august 2009.

www.europa.eu, portalul Uniunii Europene, accesat la 30 august 2009.

www.mie.ro, site-ul oficial al Ministerului Dezvoltării Regionale şi LocuinŃei, accesat la 20 august 2009.





1. La nivelul UE, procesul decizional, acesta este pus în legătură cu....

a) trei instituŃii: Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul European şi Comisia Europeană;

b) două instituŃii: Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European;

c) o instituŃie: Consiliul Uniunii Europene.

2. Consiliul Europei este o altă denumire dată Consiliului Uniunii Europene?

a. da;

b. nu.



1.5 Test de autoevaluare Unitatea 1


1. Comisia Europeană este numită pentru o perioadă de...

a) 2 ani;

b) 4 ani;

c) 5 ani.

2. Parlamentul European are dreptul:

a) să respingă unii membri ai Comisiei atunci când aceasta se prezintă pentru prima oară cu programul său în Parlament;

b) să ceară în mod regulat Comisiei (sau Consiliului) să facă declaraŃii în plen referitoare la chestiunile de actualitate importante;

c) să aibă ultimul cuvânt în privinŃa cheltuielilor obligatorii din bugetul Uniunii.

3. Care este deviza Uniunii Europene?

a) Unită şi diversă;

b) Unitate în diversitate;

c) Unitate şi diversitate,

d) Unitate, diversitate, egalitate.

4. Câte steluŃe sunt pe drapelul Uniunii Europene?

a) 12;

b) 13;

c) 15;

d) 27.

5. Una dintre funcŃiile Comisiei Europene este aceea de a:

a) veghea la respectarea legislaŃiei comunitare;

b) asigura modificarea legislaŃiei comunitare;

c) vota legislaŃia comunitară.



Răspunsuri şi comentarii la Testul de autoevaluare

1. a, 2. b, 3. b, 4. a, 5. a.

Notă: Aceste întrebări reflectă nivelul minim de cunoştinŃe necesar pentru parcurgerea în continuare a tutoratului 2. Dacă nu aŃi răspuns corect la minimum 4 întrebări, atunci trebuie să studiaŃi din nou tutoratul 1.


38 Presa si actualitatea


CUPRINS

2.1 CONSILIUL EUROPEAN

2.2 ORGANIZAłIA NAłIUNILOR UNITE 2.2.1 STRUCTURA ONU. SISTEMUL NAłIUNILOR UNITE

2.2.2 CONSILIUL DE SECURITATE (UNITED NATIONS SECURITY COUNCIL, UNSC)

2.2.3 ADUNAREA GENERALĂ A ONU

2.2.4 SECRETARIATUL ONU

2.3 NATO – ORGANIZAłIA TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD 2.3.1 TRATATUL NORD-ATLANTIC

2.3.2 FUNCłIONAREA ALIANłEI

2.4 ORGANIZAłIA PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE ÎN EUROPA (OSCE)

2.4.1 STRUCTURA OSCE

2.4.2 MISIUNILE OSCE

2.5 TEST DE AUTOEVALUARE UNITATEA 2


După studiul acestei unităŃi de învăŃare veŃi reuşi să:

• prezentaŃi modul în care funcŃionează Consiliul European, OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, NATO şi OrganizaŃia pentru Securitatea şi Cooperare în Europa.

• prezentaŃi importanŃa Consiliului European în cadrul Uniunii Europene.

• enumeraŃi principalele atribuŃii ale ONU, NATO şi OSCE în eforturile de menŃinere a păcii şi stabilităŃii regionale şi internaŃionale.

• explicaŃi relaŃia dintre ONU, NATO, OSCE şi statul român.



• puneŃi în context informaŃiile de presă referitoare la instituŃiile menŃionate.




2.1 CONSILIUL EUROPEAN

Consiliul European este format din şefii de stat sau de guvern ai Uniunii Europene, alături de preşedintele Comisiei Europene. Este organismul care trasează politicile generale ale Uniunii Europene. Fără să aibă până acum, din perspectivă juridică, statutul unei instituŃii, Consiliul European intervine în special în adoptarea deciziilor majore, precum şi în situaŃii de impas, căutând să adopte soluŃii la problemele dificile.

Din prima categorie, cea a deciziilor majore, amintim, ca exemplu, aderarea României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană, în care rezoluŃiile mai multor Consilii Europene au avut un rol major. Din această perspectivă, Consiliile Europene din Copenhaga (decembrie 2002), Salonic (iunie 2003), Bruxelles (decembrie 2003, respectiv iunie 2004) au reconfirmat sprijinul statelor membre ale Uniunii Europene pentru finalizarea negocierilor în 2004, pentru semnarea Tratatului de Aderare cât mai curând posibil în 2005 şi pentru aderarea efectivă în ianuarie 2007.

O serie de alte instituŃii europene au fost implicate în acest proces: un rol esenŃial a revenit Comisiei Europene, dar a fost nevoie şi de aprobarea miniştrilor de externe ai Ńărilor UE (Consiliul de Miniştri pentru afaceri generale şi relaŃii externe), de avizul conform dat de Parlamentul European, în aprilie 2005 şi de semnarea efectivă a Tratatului de aderare, în aceeaşi lună (www.mae.ro, secŃiunea Tratatul de la Lisabona).

Un exemplu din registrul situaŃiilor dificile este cel al Consiliul European de la Bruxelles, din vara anului 2008, care a avut printre priorităŃile sale găsirea unei soluŃii pentru refuzul populaŃiei irlandeze de a ratifica Tratatul de la Lisabona. Şefii de stat şi de guvern reuniŃi la Bruxelles au decis să acorde Irlandei garanŃii juridice cu privire la suveranitatea naŃională, deschizând drumul pentru un al doilea referendum privind Tratatul de la Lisabona (Site-ul europa.eu, secŃiunea InstituŃiile UE).

Consiliul European se întruneşte de două ori pe an, sub preşedinŃia şefului de stat sau de guvern al Ńării care deŃine preşedinŃia Consiliului Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri). În practică, întâlnirile pot ajunge şi până la patru pe an, summitul fiind convocat în situaŃii a căror importanŃă justifică reuniunile la nivel înalt, cum ar fi de exemplu, Consiliul European informal din martie 2009 cu privire la criza economică. În 2009, Consiliul European a fost convocat în mod excepŃional în zilele de 19 şi 20 martie 2009. În cadrul lui, liderii europeni au luat în discuŃie situaŃia globală generată de criza financiară, consecinŃele acesteia şi felul în care acestea pot fi contracarate. Concret, ei au respins amplificarea stimulentelor fiscale, în schimb au luat în considerare o abordare socială, prin stimularea locurilor de muncă („Prima zi a Consiliului…” EurActiv.ro, 19 martie 2009).



Unul dintre punctele-cheie pe agenda oricărei PreşedinŃii europene este organizarea unui summit, eveniment care nu a fost inclus iniŃial în Tratate, dar care a devenit un angrenaj instituŃional cheie al Uniunii Europene: Consiliul European. Ceea ce s-a materializat în anii ’70 sub forma unor reuniuni extraordinare ale şefilor de stat şi de guvern, găzduite de Ńara care deŃinea PreşedinŃia europeană, a fost menŃionat în Tratate în 1985, prin Actul Unic European. Fără să aibă un rol formal în procesul legislativ, are o importanŃă deosebită în procesul de luare a deciziilor (Richardson, 2006, p. 159).

În Consiliul European sunt rezolvate din ce în ce mai mult acele chestiuni dificile la care Consiliul UE nu a găsit soluŃii (Warleigh, 2004, p. 134). Fiecare Consiliu European marchează astfel momente extrem de importante în istoria UE. La Laeken, în 2001, a fost stabilită ConvenŃia cu privire la viitorul Europei, ConvenŃia luându-şi misiunea de a produce un proiect de ConstituŃie a UE. Proiectul ConstituŃiei a fost produs la Consiliul European din iunie 2003, de la Salonic (Warleigh, 2004, p. 83-84).

Tratatul de la Lisabona propune schimbări importante în sistemul precedent (bazat pe Tratatul de la Nisa). Astfel, Consiliului European i s-a dat un statut formal mai clar şi au fost stabilite întâlniri trimestriale. De asemenea, Tratatul la Lisabona propune un nou post, cel de Preşedinte al Consiliului European. Acesta este ales de Consiliul European pentru un mandat de doi ani şi jumătate şi va avea rolul de a asigura pregătirea şi continuitatea lucrărilor Consiliului European şi de a găsi soluŃii care să conducă la obŃinerea consensului. Preşedintele Consiliului European nu poate ocupa alte funcŃii la nivel naŃional (Site-ul europa.eu, secŃiunea InstituŃii moderne şi eficiente).

Tratatul de la Lisabona Tratatul de la Lisabona (2007/ C 306/ 01) aduce modificări Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene. A fost semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007.

Pentru a intra in vigoare, Tratatul de la Lisabona trebuie ratificat de toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Fiecare stat membru are libertatea de a decide, în conformitate cu regulile sale constituŃionale, dacă această ratificare se va face printr-un referendum sau printr-un vot parlamentar. Obiectivul a fost ca Tratatul, odată ratificat, să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009, pentru a permite ca dispoziŃiile sale să se aplice înainte de alegerile pentru Parlamentul European, din iunie 2009. Respectarea acestei date nu a fost însă posibilă, iar intrare în vigoare a Tratatului depinde de încheierea procesului de ratificare, lucru realizat deocamdată (iulie 2009) doar în 25 de Ńări. În România, Tratatul de la Lisabona a fost ratificat prin vot al Parlamentului naŃional (www.mae.ro, secŃiunea Tratatul de la Lisabona).



Problema a apărut în momentul în care, în Irlanda, Tratatul a fost respins prin referendumul din 12 iunie 2008. La summitul de la Bruxelles din decembrie 2008, guvernul irlandez s-a angajat ca, în schimbul unor garanŃii legale din partea partenerilor săi, să organizeze un nou referendum până în luna noiembrie 2009, un pas important în deblocarea procesului de intrare în vigoare.

În cele ce urmează, prezentăm atribuŃiile Consiliului European şi ale Preşedintelui său (post nou introdus), în lumina Tratatului de la Lisabona.

Consiliul European defineşte orientările şi priorităŃile politice generale. Nu exercită funcŃii legislative.

Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum şi din preşedintele său şi preşedintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate participă la lucrările Consiliului European.

Consiliul European se întruneşte de două ori pe semestru la convocarea preşedintelui său. Atunci când ordinea de zi o impune, fiecare membru al Consiliului European poate decide să fie asistat de un ministru.

Atunci când situaŃia o impune, preşedintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European.

Consiliul European se pronunŃă prin consens, cu excepŃia cazului în care tratatele dispun altfel.

Reuniunile Consiliului European sunt pregătite de Consiliul Afaceri Generale, care urmăreşte aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate, în colaborare cu preşedintele Consiliului European şi cu Comisia.

Pe baza liniilor strategice stabilite de Consiliul European, Consiliul Afaceri Externe elaborează acŃiunea externă a Uniunii şi asigură coerenŃa acŃiunii Uniunii.

Material realizat de Manuela Preoteasa.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi



Articole de presă



*** 19 martie 2009, „Prima zi a Consiliului: accentul pe locuri de muncă şi limitarea contribuŃiilor la stimularea economiei”, site-ul EurActiv.ro, secŃiunea Guvernare europeană, accesat la 20 august 2009.

LegislaŃie

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcŃionarea Uniunii Europene, Jurnalul Oficial C115/15 din 09.05.2008, disponibilă online la http://europa.eu/lisbon_treaty/full_text/index_ro.htm, accesată la 29 august 2009.

Tratatul de la Lisabona, disponibil online la http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=31822, accesat la 20 august 2009.


europa.eu, portalul Uniunii Europene, secŃiunile InstituŃii moderne şi eficiente, InstituŃiile UE şi Întrebări şi răspunsuri, accesat la 20 august 2009 şi 24 august 2009.

www.mae.ro, site-ul oficial al Ministerului român al Afacerilor Externe.



1. Consiliul European este format din...

a) europarlamentari;

b) şefii de stat sau de guvern ai statelor UE;

c) comisarii europeni.

2. Consiliul European se întruneşte de ..... ori pe an, sub preşedinŃia şefului de stat sau de guvern al Ńării care deŃine preşedinŃia Consiliului Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri).

a) două;

b) patru;

c) 12.



2.2 ORGANIZAłIA NAłIUNILOR UNITE

OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (United Nations, Nations Unies) este cea mai importantă organizaŃie internaŃională de pe mapamond, reunind cvasitotalitatea statelor existente pe glob. Misiunea asumată de ONU încă de la formarea sa, în 1945, este să încurajeze cooperarea între state, progresul social şi dezvoltarea economică, respectul faŃă de legislaŃia internaŃională şi promovarea drepturilor omului, securitatea şi pacea.

În prezent, ONU numără 192 de state membre. OrganizaŃia are cartierul general la New York şi este finanŃată de statele membre şi din donaŃii. Ca un semn al universalităŃii ONU, limbile de lucru oficiale sunt, în ordine alfabetică, araba, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola.

Istoric Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a confirmat, dacă mai era nevoie, slăbiciunile SocietăŃii NaŃiunilor – organizaŃia care a precedat apariŃia ONU şi care a eşuat în prevenirea conflictelor şi menŃinerea păcii, în ciuda principiilor ce i-au stat la bază, descrise sintetic de cele „paisprezece puncte” enunŃate de preşedintele american Woodrow Wilson.

La 1 ianuarie 1942, la Washington, reprezentanŃii a douăzeci şi şase de state aliate împotriva nazismului semnau „DeclaraŃia NaŃiunilor Unite”. DeclaraŃia făcea apel la principiile Cartei Atlantice, ce fusese semnată la 14 august 1941 de Marea Britanie şi Statele Unite şi care, în cele opt puncte ale sale, stabilea principiile democratice ce urmau să stea la baza relaŃiilor internaŃionale de după Al Doilea Război Mondial: menŃinerea păcii, garantarea dreptului popoarelor de a-şi alege în mod liber forma de guvernământ, reducerea stocurilor de armament, liberul acces pe mările lumii precum şi la materiile prime, cooperarea între state pentru susŃinerea progresului economic şi social.

Însă primul pas decisiv către apariŃia ONU a fost făcut prin DeclaraŃia de la Moscova, la 30 octombrie 1943. La sfârşitul unei conferinŃe anglo-ruso-americane, participanŃii recunoşteau nevoia „înfiinŃării, pe cât de rapid posibil, a unei organizaŃii internaŃionale bazată pe principiile egalei suveranităŃi a statelor pacifiste, mari şi mici, cu scopul asigurării menŃinerii păcii şi securităŃii internaŃionale” (Gerbet, 1972, p.58).

Liniile directoare ale acestei organizaŃii vor fi trasate la ConferinŃa de la Dumbarton Oaks/SUA (august-octombrie 1944), la care au participat Statele Unite ale Americii, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Marea Britanie şi China. Ulterior, la ConferinŃa anglo-ruso-americană de la Yalta, în februarie 1945, a fost luată decizia ca marile puteri să deŃină drept de veto; atât SUA, cât şi URSS au dorit să evite să ajungă în



poziŃia de a se supune deciziei majorităŃii. În aprilie-iunie 1945, la ConferinŃa de la San Francisco, Carta NaŃiunilor Unite avea să capete formă definitivă, aprobată de reprezentanŃii a cincizeci de state coalizate împotriva Puterilor Axei. Cele cinci mari puteri aliate – SUA, URSS, Marea Britanie, FranŃa şi China – primeau statut de membri permanenŃi ai aşa-numitului „Consiliu de Securitate” al ONU, cu drept de veto. ONU va lua fiinŃă oficial la 24 octombrie 1945, odată ce Carta organizaŃiei a fost ratificată de majoritatea statelor ce participaseră la ConferinŃa de la San Francisco. (Gerbet, 1972, p. 58)

OrganizaŃia NaŃiunilor Unite va începe să funcŃioneze efectiv în ianuarie 1946, când Adunarea Generală a ONU s-a reunit pentru prima data la Westminster Central Hall din Londra. Un nou capitol al istoriei mondiale se deschidea, un altul era închis: la 31 iulie 1947, Societatea NaŃiunilor îşi înceta existenŃa.

ONU a fost gândită, de la început, ca o organizaŃie internaŃională mult mai ambiŃioasă decât Societatea NaŃiunilor, dar radical diferită de aceasta. Marile puteri au făcut eforturi să evite slăbiciunile care au paralizat Societatea NaŃiunilor şi au lărgit prerogativele ONU: folosirea forŃei în relaŃiile internaŃionale a fost interzisă, ONU căpătând mandatul de a se opune oricărui război sau conflict izbucnit pe mapamond, inclusiv atunci când acesta implică state ne-membre. În acest fel, principiile Cartei ONU au căpătat valoare de legi internaŃionale, valabile pentru toate Ńările.

România a devenit al 74-lea membru al ONU la 14 decembrie 1955, prin rezoluŃia 995. De-a lungul timpului, România a fost aleasă de patru ori ca membru nepermanent al Consiliului de securitate, în 1962, 1976-1977, 1990-1991 şi 2004-2005. România a deŃinut preşedinŃia Adunării Generale a ONU în 1967 şi, în 2008, preşedinŃia Consiliului pentru Drepturile Omului.

SURSA: www.onuinfo.ro

2.2.1 STRUCTURA ONU. SISTEMUL NAłIUNILOR UNITE ONU a fost compusă, iniŃial, din şase organisme: Adunarea Generală, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi Social (ECOSOC), Secretariatul, Curtea InternaŃională de JustiŃie şi Consiliul de Tutelă (acesta din urmă şi-a suspendat operaŃiunile în 1994).

Consiliul de Tutelă al ONU a fost stabilit pentru a garanta o administrare corectă, în folosul locuitorilor, a teritoriile care erau lipsite de o guvernare proprie la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Este vorba despre 11 teritorii, majoritatea foste colonii ale Puterilor Axei,



şapte localizate în Africa şi patru în Oceania. În ultimele decenii, toate aceste teritorii au devenit independente sau s-au alipit unor state vecine. Ultimul a fost Palau, care a devenit membru al ONU în decembrie 1994. În prezent, Consiliul de Tutelă nu mai are responsabilităŃi specifice, dar nu a dispărut, pentru ca acest lucru nu se poate face decât prin modificarea Cartei ONU, respectiv eliminarea Capitolelor XII şi XIII.

SURSA: Palmowski, 2003, p.647, articolul „Trust Territories of the United Nations”

2.2.2 CONSILIUL DE SECURITATE (UNITED NATIONS SECURITY COUNCIL, UNSC)

Este cel mai vizibil for decizional al ONU, prin însăşi mandatul pe care îl are – acela de a menŃine pacea şi securitatea internaŃionale, precum şi prin puterea de a adopta rezoluŃii cu caracter obligatoriu pentru toŃi membrii organizaŃiei (potrivit Art. XXV al Cartei ONU).

Pe lângă cei cinci membri permanenŃi – SUA, Rusia, China, Marea Britanie şi FranŃa, UNSC numără alŃi zece membri nepermanenŃi, care sunt aleşi la fiecare doi ani de către Adunarea Generală a ONU, astfel încât să reprezinte toate zonele globului. PreşedinŃia UNSC este preluată, lunar, de un alt membru, în ordine alfabetică.

Prin dreptul lor de veto, membrii permanenŃi pot bloca o rezoluŃie cu care nu sunt de acord, dar nu pot împiedica UNSC să continue să dezbată subiectul. Adesea, simpla posibilitate ca un membru cu drept de veto sa facă uz de acesta pentru a bloca o rezoluŃie în UNSC reprezintă un motiv suficient pentru rămânerea acesteia în stadiul de proiect. Astfel, la momentul redactării acestui text (iulie 2009), SUA şi Marea Britanie, deşi au recunoscut oficial auto-declarata independenŃă a Kosovo-ului faŃă de Serbia, ezită să propună o rezoluŃie pro-Kosovo în Consiliul de Securitate, deoarece Rusia a ameninŃat că va respinge prin veto o astfel de iniŃiativă.

2.2.3 ADUNAREA GENERALĂ A ONU Adunarea Generală a ONU - UNGA este forul de dezbatere al ONU, fiind compusă din toate statele membre ale organizaŃiei; se reuneşte anual, în sesiuni prezidate de unul dintre membri. Sesiunile au loc la sediul ONU de la New York, fiind deschise de Secretarul General ONU; fiecare stat membru are dreptul la un vot şi oportunitatea să se adreseze Adunării.

Adunarea Generală se ocupă de bugetul ONU, numeşte membrii nepermanenŃi ai Consiliului de Securitate, dezbate rapoartele prezentate de diverse organisme şi agenŃii ale ONU şi formulează



recomandări pentru statele membre, sub forma de rezoluŃii. Acestea pot viza orice subiect din aria de activitate a ONU, însă nu sunt obligatorii, cu excepŃia celor legate de bugetul intern al organizaŃiei (care este alimentat, în principal, de cotizaŃii stabilite pentru fiecare stat membru, dar şi din donaŃii separate). Bugetul operaŃional al ONU ajunge în 2009 la aproximativ 4,19 miliarde de dolari; mai mult de jumătate din această sumă reprezintă contribuŃia Statelor Unite, Japoniei, Germaniei şi Marii Britanii (www.un.org). Pentru subiectele considerate ca având o importanŃă deosebită, Adunarea poate hotărî, prin vot cu majoritate simplă (50%+1), utilizarea votului cu majoritatea a două treimi dintre membri: probleme legate de menŃinerea păcii şi securităŃii pe glob, admiterea, suspendarea sau expulzarea unui stat membru, alegerea unor membri în diverse organisme ONU, ş.a.

Adunarea Generală se poate reuni în sesiuni speciale la iniŃiativa Consiliului de Securitate, a majorităŃii membrilor săi sau chiar la solicitarea unui stat membru, dacă acesta este susŃinut de majoritatea celorlalte. Aceste sesiuni au, în general, un caracter festiv. În octombrie 1995, o sesiune specială a fost organizată, cu participarea şefilor de state şi guverne, pentru a marca 50 de ani de existenŃă ai ONU; acelaşi lucru s-a întâmplat în 2005, la a 60-a aniversare a organizaŃiei.

Sesiunile speciale de urgenŃă reprezintă cazuri aparte. Prin intermediul lor, Adunarea Generală poate interveni în probleme urgente de securitate internaŃională – izbucnirea unui conflict, cazuri de agresiune împotriva unui stat membru – pe care Consiliul de Securitate nu le pot rezolva ca urmare a dezacordului între membrii săi cu drept de veto. În astfel de sesiuni, este nevoie de două treimi dintre voturile statelor membre pentru a adopta o rezoluŃie.

Adunarea Generală a ONU are o serie de organisme subsidiare. Acestea sunt comitetele (treizeci la număr, dintre care şase sunt considerate a fi principale), comisiile (şapte), consiliile (şase), panel-urile (cinci) şi grupurile de lucru. Comitele UNGA sunt numerotate de la 1 la 6, după cum urmează (www.un.org):

1. Comitetul pentru Dezarmare şi Securitate InternaŃională (DISEC);

2. Comitetul Economic şi Financiar (ECOFIN);

3. Comitetul Social, Cultural şi Umanitar (SOCHUM);

4. Comitetul Politic Special şi de Decolonizare (SPECPOL);

5. Comitetul pentru Probleme Administrative şi Bugetare;

6. Comitetul Legislativ.

Fiecare comitet dintre cele de mai sus reuneşte toŃi membrii Adunării Generale şi îşi alege un preşedinte, trei vicepreşedinŃi şi un raportor, la finalul fiecărei sesiuni regulare a Adunării Generale.

Cele şapte comisii ale Adunării Generale a ONU sunt:



Comisia pentru Dezarmare

Comisia pentru Serviciul Civil InternaŃional

Comisia pentru Drept InternaŃional

Comisia ONU pentru LegislaŃie Comercială InternaŃională (UNCITRAL)

Comisia ONU de Conciliere pentru Palestina

Comisia ONU pentru MenŃinerea Păcii

SURSA: www.un.org

2.2.4 SECRETARIATUL ONU Secretariatul ONU este condus de un Secretar General, asistat de o echipă de funcŃionari civili internaŃionali ce formează o reŃea acoperind toate statele membre. Secretariatul este un corp tehnic, care oferă organismelor ONU sprijinul logistic, informaŃiile şi analizele necesare acestora pentru a-şi îndeplini atribuŃiile. Secretariatul poate primi sarcini de la Consiliul de Securitate, Adunarea Generală a ONU sau alte organisme. Potrivit Cartei ONU, personalul Secretariatului este selectat după criterii de înaltă competenŃă şi integritate, din toate zonele geografice ale lumii. FuncŃionarii Secretariatului primesc instrucŃiuni doar de la NaŃiunile Unite, iar statele membre ONU se obligă să nu încerce să îi influenŃeze.

Secretarul General al ONU este numit de Adunarea Generală a ONU, la recomandarea de Consiliul de Securitate, pentru un mandat de 5 ani. Statele membre permanente ale Consiliului de Securitate au posibilitatea să se opună prin veto candidaturii, iar Adunarea Generală poate respinge persoana recomandată de Consiliul de Securitate, dacă nu se întruneşte un vot majoritar. În practică însă, se poartă negocieri între membrii permanenŃi ai Consiliului de Securitate, iar candidatul acceptat de toŃi aceştia primeşte, apoi, girul Adunării Generale. De-a lungul ultimelor decenii, negocierile au cristalizat o serie de principii vizavi de modul în care decurge procesul de selectare şi confirmare a Secretarului General al ONU: acesta nu poate fi cetăŃean al unui stat membru permanent al Consiliului de Securitate, iar candidaŃii sunt aleşi prin rotaŃie din diverse regiuni geografice; postul va fi ocupat de aceeaşi persoană timp de unul sau două mandate de cinci ani.

Secretarii Generali ai ONU

1946-1953 Trygve Lie (Norvegia)

1953-1961 Dag Hammarskjöld (Suedia)



1961-1971 U Thant (Birmania)

1972-1981 Kurt Waldheim (Austria)

1982-1991 Javier Perez de Cuellar (Peru)

1992-1997 Boutros Boutros-Ghali (Egipt)

1997-2006 Kofi Annan (Ghana)

Din 2007, Secretarul General al ONU este Ban Ki-moon (Coreea de Sud)

SURSA: www.un.org

Practic, Secretarul General al ONU este personajul-emblemă al OrganizaŃiei, acŃionând ca purtătorul de cuvânt al acesteia dar şi ca mediator diplomatic în situaŃii conflictuale. Secretarul General al ONU poate aduce în faŃa Consiliului de Securitate sau a Adunării Generale orice problemă legată de securitatea internaŃională şi pacea pe mapamond. Secretarul General al ONU este dator să se implice în rezolvarea disputelor internaŃionale, să administreze operaŃiunile de menŃinere a păcii, să organizeze conferinŃe internaŃionale pe probleme de interes major pentru ONU, să monitorizeze modul în care sunt implementate deciziile Consiliului de Securitate şi să se consulte cu statele membre asupra diverselor iniŃiative din sfera de interes a ONU.

Secretariatul are departamente speciale dedicate unor probleme generale de securitate, cum ar fi Biroul Coordonatorului pentru Probleme Umanitare şi Departamentul pentru OperaŃiuni de MenŃinere a Păcii. Pentru milioane de locuitori ai planetei, „căştile albastre” ale ONU, respectiv Misiunile de menŃinere a păcii (peacekeeping) ale organizaŃiei, sunt parte a vieŃii de zi cu zi. „Căştile albastre” sunt trimise, cu aprobarea Consiliului de Securitate, în regiunile în care au avut loc conflicte armate, pentru a menŃine pacea şi a descuraja reluarea ostilităŃilor. Cum ONU nu dispune de o forŃă militară proprie, trupele de menŃinere a păcii sunt oferite, voluntar, de către statele membre. Aceşti militari sunt decoraŃi cu Medalia NaŃiunilor Unite. În 1998, Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat „căştilor albastre”, ca o recunoaştere a contribuŃiei lor la menŃinerea păcii pe mapamond. Misiunile de peacekeeping reprezintă, din nefericire, partea cea mai riscantă parte a activităŃii ONU: din 1948 şi până în prezent, NaŃiunile Unite au pierdut peste 2.500 de funcŃionari internaŃionali şi căşti albastre, în diverse zone de conflict (Departamentul pentru OperaŃiuni de MenŃinere a Păcii, www.un.org/Depts/dpko/fatalities/). Cel mai dramatic incident s-a petrecut la 19 august 2003, când sediul din Bagdad al Misiunii de AsistenŃă a ONU în Irak a fost Ńinta unui atentat sinucigaş cu maşină-capcană, soldat cu 22 de morŃi – inclusiv şeful misiunii, Sérgio Vieira de Mello – şi peste 100 de răniŃi (Report of The Independent Panel on the



Safety and Security of UN Personnel in Iraq, 20 oct. 2003, disponibil la www.un.org).

Începând cu 1991, România a participat la operaŃiunile de menŃinere a păcii ale ONU cu peste 7.000 de soldaŃi şi poliŃişti. „Căştile albastre” româneşti au participat la următoarele misiuni ONU:

UN Observation Mission in Somalia (UNOSOM-II), iunie 1993 - octombrie 1994;

UN Verification Mission in Angola (UNAVEM III), mai 1995 - iunie 1997;

UN Mission in Bosnia & Herzegovina (UNMIBH), 1998 – 2002;

UN Interim Administration Mission in Kosovo (UN PK/UNMIK), din 1999;

UN Observation Mission in the Democratic Republic of Congo (MONUC), din 1999.

Între 1995 şi 1997, România s-a clasat printre cele zece state ONU cu cei mai mulŃi militari în operaŃiuni de menŃinere a păcii pe glob. Pe lângă cele de mai sus, observatori militari români au mai participat, sub umbrela ONU, la misiuni în Etiopia şi Eritrea, Coasta de Fildeş, Afghanistan, Liberia, Georgia, Sudan, Timorul de Est, Haiti şi Nepal. În aprilie 2008, România se afla pe locul 46 dintre cele 117 state care contribuie cu astfel de personal la operaŃiunile ONU.

Sursa: http://www.un.ro/the_un_and_romania.html

Curtea InternaŃională de JustiŃie (CIJ) Curtea InternaŃională de JustiŃie este organismul juridic de bază al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. A fost înfiinŃată în 1945 şi a început să lucreze din anul următor. CIJ are sediul la Haga, în Olanda; mandatul CurŃii este să rezolve disputele dintre state. Cazurile adunate în portofoliul CurŃii nu sunt numeroase, însă tot mai multe Ńări se arată a fi interesate să aducă probleme bilaterale în faŃa judecătorilor CIJ.

Capitolul XIV al Cartei ONU autorizează Consiliul de Securitate să impună aplicarea deciziilor CIJ, însă o astfel de iniŃiativă este supusă veto-ului membrilor permanenŃi ai UNSC. Mai mult, Statele Unite s-au retras de sub jurisdicŃia CIJ în 1986 şi au anunŃat că vor accepta deciziile acesteia de la caz la caz.

Curtea InternaŃională de JustiŃie de la Haga numără cincisprezece judecători, aleşi pentru termene de 9 ani de către Adunarea Generală a ONU şi Consiliul de Securitate. Judecătorii pot fi realeşi pentru maximum alte două mandate, dar niciodată nu pot fi doi judecători dintr-un acelaşi stat. Judecătorii CIJ pot oferi verdicte comune sau pot prezenta opinii separate, uneori contradictorii. Decizia se ia cu votul



majorităŃii; în cazul unui balotaj, votul Preşedintelui completului de judecată este decisiv.

„Curtea InternaŃională de JustiŃie a pronunŃat, astăzi, 3 februarie 2009, în şedinŃă publică solemnă, în Marea Sală a JustiŃiei din Palatul Păcii din Haga, Hotărârea sa în procesul privind „Delimitarea Maritimă în Marea Neagră” (România c. Ucraina). (...) Hotărârea CIJ recunoaşte jurisdicŃia suverană şi drepturile suverane ale României – în principal de exploatare a resurselor – pentru o suprafaŃă de 9700 km² de platou continental şi zonă economică exclusivă, adică 79,34% din zona de 12.200 km² aflată în dispută cu Ucraina (...). Hotărârea pune punct final unei dispute bilaterale complexe care durează de 42 de ani şi care nu a putut fi rezolvată prin niciun alt mijloc. (...) Ministerul Afacerilor Externe reiterează poziŃia României de respectare a hotărârii CIJ, care este o obligaŃie ce decurge din Carta ONU pentru ambele părŃi la diferend. MAE reaminteşte faptul că Hotărârea CIJ este direct aplicabilă, obligatorie, definitivă (nu poate fi atacată) şi executorie imediat, nefiind nevoie de demersuri de punere în aplicare a hotărârii nici pe plan intern, nici internaŃional, în plan bilateral (nu sunt necesare acorduri de aplicare subsecvente la nivel interstatal).

Sursa: Ministerul Afacerilor Externe, comunicat de presă disponibil la www.mae.ro

Consiliul Economic şi Social al ONU Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) susŃine eforturile Adunării Generale a ONU de promovare a cooperării economice şi dezvoltării sociale internaŃionale. ECOSOC numără 54 de membri (state), aleşi de Adunarea Generală pentru mandate de trei ani. Preşedintele ECOSOC este ales în fiecare an, din rândul statelor în curs de dezvoltare. În fiecare vară, ECOSOC se reuneşte pentru o sesiune de două săptămâni. Consiliul Economic şi Social se află în poziŃia de a colecta şi centraliza informaŃii referitoare la cooperarea economică şi dezvoltare internaŃională, de a consilia statele membre ONU şi de a formula recomandări cu privire la probleme specifice. ECOSOC cooperează strâns cu Fondul Monetar InternaŃional şi Banca Mondială.

AgenŃiile specializate ale ONU În cadrul sistemului OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite funcŃionează o serie agenŃii şi organisme internaŃionale specializate. Printre acestea se numără: AgenŃia InternaŃională pentru Energie Atomică, OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii, UNESCO (OrganizaŃia NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură), OrganizaŃia InternaŃională a Muncii,



OrganizaŃia InternaŃională pentru AviaŃie Civilă, OrganizaŃia Maritimă InternaŃională, Uniunea Poştală Universală, OrganizaŃia Mondială a ProprietăŃii Intelectuale, OrganizaŃia Meteorologică Mondială, OrganizaŃia Mondială a Turismului, Fondul NaŃiunilor Unite pentru Copii (UNICEF). Multe dintre aceste agenŃii au devenit, în timp, la fel de vizibile precum organizaŃia-mamă, derulând programe ample de informare şi promovare a cooperării între statele membre, în domeniile de care se ocupă.

Controverse asupra rolului ONU, la începutul secolului XXI OrganizaŃia NaŃiunilor Unite nu este perfectă şi nu s-a ridicat mereu la înălŃimea aşteptărilor fondatorilor săi: prevenirea conflictelor între naŃiuni şi menŃinerea păcii pe mapamond. În anii Războiului rece însă, existenŃa a două tabere opuse, politic şi militar, a făcut şi mai dificil rolul ONU, iar izbucnirea de noi conflicte şi războaie nu a putut fi împiedicată.

Unii dintre criticii sistemului NaŃiunilor Unite susŃin că problema organizaŃiei rezidă în chiar mecanismul de decizie politică existent la nivelul Consiliului de Securitate. Sistemul dreptului de veto oferit marilor puteri s-a dovedit un mecanism mult mai realist decât cel al egalităŃii între toŃi membrii, aplicat de Societatea NaŃiunilor. Evenimentele care au dus la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au dovedit, dacă mai era nevoie, că statele mari şi puternice preferă mai degrabă să se retragă dintr-un for internaŃional decât să accepte deciziile acestuia, mai puŃin avantajoase. Cu toate acestea, modul în care membrii permanenŃi ai Consiliului de Securitate se folosesc de dreptul de veto pentru a-şi proteja interesele a fost adesea caracterizat drept cinic de criticii sistemului ONU – mai ales de Ńările mai puŃin dezvoltate, care alcătuiesc două treimi dintre cei 192 de membri ai ONU şi pentru care NaŃiunile Unite reprezintă principala arenă de acŃiune diplomatică.

De partea cealaltă a baricadei, statele puternice nu au ezitat să critice forul mondial. În 2003, cu puŃin înainte de atacarea Irakului (acŃiune pe care ONU nu au aprobat-o), preşedintele american George W. Bush spunea că NaŃiunile Unite sunt pe cale să devină „un club de dezbateri ineficient şi fără relevanŃă” (President Salutes…, 2003). O astfel de remarcă reaminteşte, indirect, opiniei publice mondiale că însăşi existenŃa unui for internaŃional depinde de participarea şi susŃinerea marilor puteri. Atâta vreme cât statele puternice reuşesc să găsească un numitor comun în contextul unei probleme internaŃionale, atunci ONU este atotputernică faŃă de oricare alt stat de pe mapamond, ceea ce garantează succesul eforturilor sale. Dacă acest numitor comun nu este găsit, atunci capacitatea de acŃiune a NaŃiunilor Unite este paralizată – fapt ce explică de ce multe conflicte izbucnite pe glob după 1946 au fost rezolvate cu întârziere sau deloc, câtă vreme marile puteri nu au reuşit să-şi armonizeze interesele şi voinŃa politică în problemele respective.



Alte voci acuză atenŃia disproporŃionată acordată de ONU conflictului din Orientul Mijlociu faŃă de alte probleme de pe glob; în acest context, Statele Unite şi alte Ńări occidentale denunŃă ceea ce ele consideră a fi o atitudinea pro-palestiniană, părtinitoare, a ONU în conflictul israeliano-arab, în timp ce numeroase Ńări arabe şi musulmane învinuiesc Washington-ul că protejează permanent Israelul, prin dreptul lor de veto, şi că nu se implică la fel de mult şi în rezolvarea altor situaŃii conflictuale de pe glob. Astfel, genocidul din Ruanda (1994), războiul civil din Congo (1998 – 2003), masacrarea musulmanilor bosniaci de la Srebrenica (Bosnia-HerŃegovina, 1995), foametea din Somalia (1991–92) şi catastrofa umanitară din provincia sudaneză Darfur (2004-2009) sunt crizele care au afectat cel mai mult imaginea ONU, fiind percepute de mass-media şi opinia publică internaŃionale drept eşecuri ale forului mondial.

Dincolo de controverse şi acuzaŃii, NaŃiunile Unite au înregistrat şi succese ce nu pot fi negate. Un studiu din 2005 al think tank-ului american RAND Corporation (2005) arată că operaŃiunile de menŃinere a păcii ale ONU au avut succes în două cazuri din trei, respectiv în procent de peste 70%, şi că intervenŃiile „căştilor albastre” au fost mai eficiente decât cele ale trupelor statelor puternice, precum SUA, în a aduce pacea şi securitatea în regiuni măcinate de războaie şi conflict.

Mijloacele de acŃiune şi presiune diplomatică ale ONU au dat şi ele rezultate evidente, un bun exemplu fiind cazul embargoului impus Libiei, în 1992, ca urmare a implicării acestui stat în acte de terorism internaŃional (distrugerea aeronavelor Pan Am 103 şi UTA 772 în 1988, respectiv 1989, soldate cu un total de 440 de victime). După mai puŃin de un deceniu de embargo internaŃional, în 1999, Libia a acceptat solicitările ONU şi i-a predat unui tribunal internaŃional pe cetăŃenii săi suspectaŃi de comiterea atentatelor, plătind compensaŃii familiilor victimelor şi normalizându-şi, treptat, relaŃiile cu statele occidentale, îndeosebi Statele Unite. Vizita la Tripoli, în decembrie 1998, a Secretarului General al ONU Kofi Annan, a fost hotărâtoare pentru succesul diplomaŃiei NaŃiunilor Unite. După opt ani de tratative şi concesii, Libia primea susŃinerea unanimă a Adunării Generale a ONU pentru a ocupa, pentru doi ani, una dintre cele 10 poziŃii de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU; în ianuarie 2008, Libia îşi asuma preşedinŃia prin rotaŃie a UNSC, marcând simbolic revenirea fostului stat-paria în cadrul comunităŃii internaŃionale (Libya heads U.N. Security Council, 2008).

Material realizat de George Surugiu.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi şi studii



Gerbet, Pierre (1972), Les organisations internationales, Paris, Presses Universitaires de France.

Palmowski, Jan (2003), A Dictionary of Contemporary World History. From 1900 to the present day, New York, Oxford University Press.

RAND Corporation (2005) „The UN's Role in Nation Building: From the Congo to Iraq”, disponibil la www.rand.org/pubs/monographs/2005/RAND_MG304.sum.pdf.

Articole de presă

***, „Libya heads U.N. Security Council”, 3 ian. 2008, CNN.com, ştire disponibilă la http://edition.cnn.com/2008/WORLD/africa/01/03/libya.un/index.html.

Comunicate de presă

***, „President Salutes Sailors at Naval Station Mayport in Jacksonville: Remarks by the President at Naval Station Mayport”, 13 febr. 2003; comunicat de presă disponibil la http://georgewbush-whitehouse.archives.gov/news/releases/2003/02/20030213-3.html;

LegislaŃie

Carta ONU, disponibilă la http://www.onuinfo.ro.


www.un.org, site-ul web oficial al ONU.

www.onuinfo.ro, site-ul web oficial al Centrului de Informare ONU în România.

www.mae.ro, site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe.





1. OrganizaŃia NaŃiunilor Unite a luat fiinŃă, oficial, în anul...

a) 1937;

b) 1948;

c) 1956.

2. România a devenit stat membru al ONU în anul...

a) 1955;

b) 1948;

c) 1945.

3. Membrii permanenŃi ai Consiliului de Securitate al ONU sunt:

a) SUA, Rusia, Germania, Italia, Marea Britanie;

b) SUA, Rusia, Japonia, China, Marea Britanie;

c) SUA, Rusia, Marea Britanie, FranŃa şi China.



2.3 NATO – ORGANIZAłIA TRATATULUI ATLANTICULUI DE NORD

OrganizaŃia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o alianŃă politico-militară de apărare colectivă. Obiectivul principal al NATO este acela de a salvgarda libertatea şi securitatea tuturor membrilor săi, făcând uz de mijloace politice şi militare.

După 1945, Europa a fost împărŃită în mod arbitrar în două zone, cea de est şi cea de vest, separate de ideologii aflate în conflict – comunism şi capitalism. Europa de Est a ajuns sub dominaŃia Uniunii Sovietice. łările vestice s-au temut de extinderea ideologiei comuniste şi a sistemului sovietic în toată Europa. Astfel, după negocieri intense şi demersuri diplomatice desfăşurate între 1948 şi 1949, vest-europenii au reuşit să se coalizeze şi să implice şi Statele Unite ale Americii într-o alianŃă de apărare colectivă. Tratatul Nord-Atlantic, semnat la Washington pe 4 aprilie 1949, a creat o alianŃă între zece state europene şi două nord-americane, pentru apărarea militară reciprocă (Weigall, 2002, p 160).

Membrii fondatori ai NATO – Belgia, Canada, Danemarca, FranŃa, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia şi Statele Unite ale Americii– s-au angajat, prin tratatul încheiat între ei, să se susŃină reciproc în eventualitatea unei agresiuni militare.

Planul Marshall şi Războiul Rece NATO a fost strâns legată la început de Planul Marshall (1947-1952), iniŃiat de SUA pentru a oferi mijloace de stabilizare economică Ńărilor Europei Occidentale. Rolul NATO era acela de a asigura apărarea colectivă împotriva oricărei forme de agresiune şi de a menŃine un mediu de securitate sigur pentru consolidarea democraŃiei şi creştere economică în statele membre. Preşedintele SUA de atunci, Harry S. Truman, considera că Planul Marshall şi NATO erau „două jumătăŃi ale aceluiaşi fruct” (NATO în secolul 21, 2004, p. 6).

În 1952, Grecia şi Turcia s-au alăturat AlianŃei, urmate fiind, în 1955 de Republica Federală Germania şi, în 1982, de Spania.

Până în 1989, AlianŃa Nord-Atlantică a fost parte a conflictului politic, ideologic şi diplomatic cunoscut sub numele de Războiul Rece. Statele implicate – URSS şi statele Europei de Est, pe de o parte şi SUA şi Ńările Europei de Vest, pe de altă parte – au intrat după 1947 într-o cursă a înarmărilor fără precedent în istorie. Armele nucleare şi cele convenŃionale, aflate la paritate între două blocuri, au făcut posibilă evitarea unui confruntări militare directe (Urwin, 2000, p. 458). Ca o contrapondere la NATO, Ńările Europei de Est au format şi ele o alianŃă militară şi politică, numită Pactul de la Varşovia. ÎnfiinŃat în 1955, Pactul



de la Varşovia a cuprins Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Polonia, România, Ungaria şi URSS. Căderea comunismului în Ńările membre a dus la dizolvarea Pactului de la Varşovia în 1991 (Weigall, 2002, p. 239).

Prăbuşirea regimurilor comuniste din estul Europei a pus capăt Războiului Rece. NATO a fost pusă în situaŃia de a-şi revizui rolul şi obiectivele, care erau definite până în 1989 de existenŃa ameninŃării reprezentate de Uniunea Sovietică. „Odată cu dispariŃia adversarilor tradiŃionali, câŃiva analişti au opinat că raŃiunea de a fi a NATO a dispărut şi că, în viitor, cheltuielile de apărare şi investiŃiile în forŃele armate ar putea fi mult reduse. (...) A devenit, în curând, evident că, deşi sfârşitul războiului rece a eliminat ameninŃarea de invazie militară, instabilitatea în anumite zone ale Europei a crescut. Un număr de conflicte regionale, adesea întreŃinute de conflicte etnice, au izbucnit în fosta Iugoslavie şi în unele zone aparŃinând fostei Uniuni Sovietice şi ameninŃau să se extindă. (...) Ca răspuns la noile provocări în domeniul securităŃii, NATO a evoluat de la o AlianŃă strâns unită, cu responsabilităŃi de apărare colectivă, la crearea unui parteneriat cu mai multe state care cooperează activ în domeniul mai larg al securităŃii” (NATO în secolul 21, 2004, p. 8-9).

În anii ’90, unele dintre statele Europei de Est şi-au manifestat intenŃia de a adera la NATO. Primele trei Ńări admise – Cehia, Polonia şi Ungaria– au devenit membre în martie 1999. Cu prilejul summitului AlianŃei de la Praga, din noiembrie 2002, şapte noi state – Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia şi Slovenia – au fost invitate să înceapă negocierile de aderare. Ele au aderat, în mod formal, la AlianŃă la sfârşitul lunii martie 2004.

Cei şapte noi membri, precum şi alte state candidate la integrarea în NATO au beneficiat de un Plan de AcŃiune pentru Aderare care a început să funcŃioneze în 1999, pentru a sprijini statele partenere interesate să se pregătească pentru aderare. Statele care doresc să intre în AlianŃă trebuie să îndeplinească anumite obiective politice – soluŃionarea pe cale paşnică a disputelor teritoriale, respectul pentru instituŃiile democratice şi statul de drept, controlul democratic asupra forŃelor lor armate (NATO în secolul 21, 2004, p. 14).

În urma Summitul NATO de la Bucureşti, 2-4 aprilie 2008 (vezi caseta alăturată), două noi state au fost invitate să adere la AlianŃă: CroaŃia şi Albania.

În acest moment, NATO cuprinde 28 de Ńări membre: Albania, Belgia, Bulgaria, Canada, Cehia, CroaŃia, Danemarca, Estonia, FranŃa, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Statele Unite ale Americii, Turcia şi Ungaria. Extinderea AlianŃei către estul Europei şi Balcani marchează o dezvoltare fără precedent a componentei politice a misiunii NATO (Palmowski, 2003, p. 455).



2.3.1 TRATATUL NORD-ATLANTIC Textul Tratatului este documentul de bază al AlianŃei. Statele membre se angajează să rezolve prin mijloace paşnice orice dispută internaŃională în care ar putea fi implicate şi să se abŃină să recurgă în relaŃiile internaŃionale la ameninŃarea cu forŃa sau la folosirea forŃei (Art.1).

Cel mai important punct al Tratatului este articolul 5, care prevede posibilitatea unei intervenŃii militare comune, în cazul unui atac îndreptat împotriva unui stat membru:

„PărŃile convin că un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinŃă, sunt de acord că, dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă recunoscut prin Articolul 51 din Carta NaŃiunilor Unite, va sprijini Partea sau PărŃile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte PărŃi, a oricărei acŃiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forŃei armate, pentru restabilirea şi menŃinerea securităŃii zonei nord-atlantice. Orice astfel de atac armat şi toate măsurile adoptate ca rezultat al acestuia vor trebui raportate imediat Consiliului de Securitate. Aceste măsuri vor înceta după ce Consiliul de Securitate va adopta măsurile necesare pentru restabilirea şi menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale.” (Tratatul Nord-Atlantic, Art. 5).

Articolul 5 al Tratatului a fost invocat pentru prima oară în 2001, ca răspuns la atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, care au lovit World Trade Center din New York şi Pentagonul, la Washington D.C. După acuzarea reŃelei Al Qaida de organizarea atacurilor, Statele Unite au preferat să nu facă uz de prevederile Tratatului - împotriva miliŃiilor Taliban din Afganistan (protectorii liderilor Al Qaida) a fost lansată o ofensivă militară folosind rachete şi trupele speciale proprii (Palmowski, 2003, p. 455).

Admiterea de noi membri în cadrul AlianŃei este reglementată de articolul 10 al Tratatului, care arată că: „Prin acord unanim, părŃile pot să invite să adere la acest Tratat orice alt stat european aflat în poziŃia de a urma principiile acestui Tratat şi de a contribui la securitatea zonei nord-atlantice”.

2.3.2 FUNCłIONAREA ALIANłEI Stabilitatea în timp a NATO a fost asigurată de procesul specific de luare a deciziei în cadrul AlianŃei, bazat pe consens. Toate deciziile trebuie să fie adoptate prin unanimitate, indiferent de câte consultări este nevoie.

Consensul în luarea deciziilor are două avantaje:



suveranitatea şi independenŃa fiecărui stat membru sunt respectate.

decizia are sprijinul total al tuturor statelor membre şi beneficiază de angajamentul acestora de a o pune în practică. (NATO în secolul 21, 2004, p. 10)

Cea mai importantă structură decizională este Consiliul Nord-Atlantic, format din reprezentanŃii permanenŃi ai tuturor statelor membre. ReprezentanŃii permanenŃi au rang de ambasador şi sunt sprijiniŃi de o delegaŃie naŃională formată din personal diplomatic şi consilieri pe probleme de apărare. Consiliul Nord-Atlantic îşi asumă atribuŃii în diferite domenii legate de securitatea membrilor AlianŃei, cum ar fi planificarea apărării, problemele militare, planificarea nucleară (România-NATO, 2004, p. 21).

NATO este condusă de un Secretar General, provenind din unul din statele membre. Secretarul General prezidează reuniunile Consiliului Nord-Atlantic şi ale altor structuri importante ale NATO şi contribuie la crearea consensului între statele membre.

NATO nu dispune de forŃe armate proprii. ForŃele militare puse la dispoziŃia NATO de către statele membre sunt controlate la nivel naŃional până în momentul la care se alătură unei misiuni de apărare colectivă (cum ar KFOR – Kosovo Force, misiunea NATO din Kosovo).

Noul concept strategic al AlianŃei, adoptat în anul 1999, menŃine ca obiective generale apărarea intereselor comune de securitate ale statelor membre, asigurarea apărării colective şi consolidarea legăturilor transatlantice. Este vorba de întărirea contactelor cu partenerii în vederea admiterii de noi membri şi la menŃinerea voinŃei politice şi a mijloacelor militare necesare îndeplinirii misiunilor stabilite (Anghel, 2003, p. 70). Un punct important al noului concept strategic al NATO îl reprezintă ameninŃările la adresa securităŃii cu care se confruntă AlianŃa, cum ar fi proliferarea armelor de distrugere în masă sau actele de terorism.

Parteneriatul pentru Pace În 1994, NATO a demarat Parteneriatul pentru Pace, un program menit să asiste Ńările, care doreau să adere, să îşi restructureze forŃelor armate, pentru a le pregăti pentru funcŃionarea în cadrul unei societăŃi democratice şi pentru participarea la operaŃiuni de menŃinere a păcii sub comanda NATO. România a făcut parte din Parteneriatul pentru Pace înainte de aderarea sa la NATO în 2004. ActivităŃile desfăşurate în cadrul Parteneriatului includeau exerciŃii militare, seminarii şi cursuri de pregătire.

O atenŃie specială a fost acordată activităŃilor de asigurare a transparenŃei în procesul de reformă a forŃelor armate şi de creare a premiselor necesare unui control civil asupra acestora. „ExperienŃa dobândită în cadrul Parteneriatului pentru Pace a contribuit în mod semnificativ la cooperarea dintre statele participante în cadrul forŃelor



de menŃinere a păcii precum ForŃa de Stabilizare din Bosnia-HerŃegovina (SFOR) şi ForŃa din Kosovo (KFOR)”. (NATO în secolul 21, 2004, p. 13).

Dialogul Mediteranean În 1995, NATO a creat Dialogul Mediteranean, program la care participă Egipt, Israel, Iordania, Mauritania, Maroc şi Tunisia. Scopul programului este acela de a facilita crearea unor bune relaŃii cu statele din zona Mediteranei, precum şi de a promova securitatea şi stabilitatea regională.

Conflictele din Balcani După destrămarea fostei Iugoslavii, NATO a intervenit militar pentru a stopa sau întrerupe conflictele din zonă, în Bosnia-HerŃegovina în 1995, în Kosovo în 1999 şi în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei în 2001.

Cea mai importantă misiune de menŃinere a păcii din Europa este KFOR, NATO Kosovo Force.

Cooperarea cu Rusia Rusia a fost cel mai mare critic al procesului de extindere a NATO în estul şi sudul Europei, mai ales către state desprinse din fosta U.R.S.S., cum a fost cazul Ńărilor baltice (Estonia, Letonia şi Lituania). În replică, AlianŃa Nord-Atlantică a dezvoltat o gamă largă de activităŃi menite să promoveze cooperarea cu Rusia, Ucraina şi alte Ńări din afara NATO, în domenii precum combaterea actele de terorism internaŃional şi de proliferare a armelor de distrugere în masă.

Un subiect delicat în relaŃia NATO-Rusia este „dosarul Kosovo”. Rusia nu a putut împiedica bombardarea Iugoslaviei de către forŃele NATO, în 1999 – decizie pe care AlianŃa a luat-o pentru a pune capăt conflictului din Kosovo, unde luptele dintre gherila albanezilor kosovari şi forŃele sârbe au produs o catastrofă umanitară de proporŃii (Surugiu, 2007, p.110). Ca urmare a acŃiunii militare a AlianŃei, Rusia s-a retras din majoritatea programelor de cooperare militară propuse de NATO (Ivanov, 2003, p. 170).

Material realizat de Romina Surugiu.



Temă de reflecŃie

Summitul NATO de la Bucureşti, 2-4 aprilie 2008

România a organizat, în aprilie 2008, Summitul NATO. A fost prima dată când România a organizat o astfel de reuniune la nivel înalt a AlianŃei. Bucureştiul devine astfel, după Praga (2002) şi Riga (2006), a treia capitală a unui stat din fostul bloc comunist care găzduieşte un summit NATO.

Summitul NATO de la Bucureşti a reunit şefi de state din 26 de Ńări membre NATO şi reprezentaŃi a 23 de parteneri.

Decizii istorice

CroaŃia şi Albania au devenit membre cu drepturi depline ale OrganizaŃiei Atlanticului de Nord.

Macedonia nu a reuşit să intre în organizaŃie, deoarece s-a opus Grecia (care nu este de acord cu numele de „Macedonia”, adoptat de fosta republică iugoslavă când şi-a proclamat independenŃa în 1992).

Georgia şi Ucraina nu au reuşit să iniŃieze demersuri în vederea aderării la NATO.

Cele 26 de Ńări membre NATO au convenit să invite Albania şi CroaŃia să li se alăture, dar au lăsat puŃine speranŃe celorlalte trei Ńări – Macedonia, Ucraina şi Georgia – care aspiră să devină membre într-un viitor apropiat.

NATO a decis că va lua în considerare trecerea la etapa de „Dialog Intensificat” cu Serbia, dacă această Ńară va face o asemenea cerere, dovadă a interesului strategic al AlianŃei pentru Balcani. Bosnia-HerŃegovina şi Muntenegru au fost la rândul lor invitate să treacă la etapa de „Dialog Intensificat pe probleme politice, militare, financiare şi de securitate, legate de aspiraŃiile lor de a deveni membre NATO” (www.summitbucharest.ro, DeclaraŃia Summitului de la Bucureşti).

BIBLIOGRAFIE

CărŃi

Anghel, Petre (2003), InstituŃii europene şi tehnici de negociere în procesul integrării, Bucureşti, Editura UniversităŃii din Bucureşti.

Ivanov, Igor (2003), Politica externă a Rusiei în epoca globalizării, Bucureşti, Editura FundaŃiei Culturale Române.

NATO în secolul 21 (2004), Brussels / Bruxelles, NATO Public Diplomacy Division / Division Diplomatie publique de l’OTAN.



Palmowski, Jan (2003), A Dictionary of Contemporary World History. From 1900 to the present day, Oxford University Press.

România-NATO, 1990-2004 (2004), Bucureşti, AgenŃia NaŃională de Presă Rompres.

Surugiu, George (2007), „Kosovo, pe drumul către statutul final”, în Sfera Politicii, nr. 126-127/2007, pp. 109-115.

Urwin, Derek (2000), DicŃionar de istorie şi politică externă, 1945-1995, trad. de Areta Voroniuc, Bucureşti, Institutul European.

Weigall, David (2002), International Relations. A Concise Companion, London, Arnold.

LegislaŃie

Tratatul Nord-Atlantic, Washington DC, 4 aprilie 1949.


www.nato.int, site-ul oficial al OrganizaŃiei Tratatului Atlanticului de Nord.

www.summitbucharest.ro, site-ul oficial al Summitului NATO de la Bucureşti din 2008.



1. NATO a luat fiinŃă...

a) înainte de 1945;

b) între 1945 şi 1989;

c) după 1990.

2. NATO este o alianŃă:

a) vamală;

b) culturală;

c) militară.



2.4 ORGANIZAłIA PENTRU SECURITATE ŞI COOPERARE ÎN EUROPA (OSCE)

OSCE (în engleză, Organization for Security and Co-operation in Europe) este o organizaŃie de securitate pan-europeană, ce include 56 de state din Europa, America de Nord, Asia Centrală, precum şi din regiunile Mediteranei şi Caucazului. Metaforic, se poate vorbi despre un teritoriu geografic cuprins, în emisfera nordică, între Vancouver şi Vladivostok. OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa este activă în principal în domeniul prevenirii conflictelor (early warning), managementului crizelor şi reconstrucŃiei post-conflict (OSCE Handbook, 2007).

La 1 septembrie 2009, statele membre OSCE erau:

Albania, Andorra, Armenia, Austria, Azerbaidjan, Belarus, Belgia, Bosnia-HerŃegovina, Bulgaria, Canada, Cipru, CroaŃia, Danemarca, ElveŃia, Estonia, FederaŃia Rusă, Finlanda, FranŃa, Georgia, Germania, Grecia, Italia, Islanda, Kazahstan, Kirghistan, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Malta, Marea Britanie, Monaco, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, Republica Moldova, România, San Marino, Serbia, Slovacia, Slovenia, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ungaria, Ucraina, Uzbekistan, Vatican.

Parteneri pentru cooperare: Afghanistan, Japonia, Coreea de Sud, Mongolia şi Thailanda.

Partenerii mediteraneeni pentru cooperare: Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Maroc şi Tunisia.

OSCE este recunoscută de sistemul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite în termenii Capitolului VIII al Cartei ONU („Acorduri regionale”). Activitatea OSCE este direct influenŃată de mecanismul decizional intern (spre deosebire de ONU, în al cărei Consiliu de Securitate se află cinci membri permanenŃi cu drept de veto, fiecare stat membru OSCE are un vot, egal cu al celorlalte state). Acest mecanism permite o abordare cooperativă a problemelor de securitate, în sensul că deciziile în cadrul organizaŃiei sunt luate prin consens politic, după negocieri şi dezbateri care implică toate părŃile interesate. Perspectiva cooperativă este dublată de cea comprehensivă, respectiv abordarea conceptului de securitate în toate cele trei dimensiuni ale sale: (1) politico-militară, (2) economică şi de mediu, respectiv (3) dimensiunea umană. Astfel, OSCE se ocupă de o paletă largă de probleme şi fenomene legate de securitate, printre care se numără controlul armamentelor, măsurile de creştere a încrederii şi securităŃii regionale, drepturile omului,



democratizare, dezvoltarea serviciilor de poliŃie civilă, contra-terorism, stimularea activităŃilor economice şi de protejare a mediului înconjurător.

Articolul VIII al Cartei NaŃiunilor Unite:

1. Nici o dispoziŃie din prezenta Cartă nu se opune existenŃei unor acorduri sau unor organisme regionale destinate a se ocupa cu problemele privind menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale care sunt susceptibile de acŃiuni cu caracter regional, cu condiŃia ca asemenea acorduri sau organisme, precum şi activitatea lor, să fie compatibile cu Scopurile şi Principiile OrganizaŃiei.

2. Membrii NaŃiunilor Unite care încheie asemenea acorduri sau constituie asemenea organisme trebuie să depună toate eforturile pentru rezolvarea paşnică a diferendelor locale prin intermediul unor astfel de acorduri sau organisme regionale înainte de a le supune Consiliului de Securitate.

3. Consiliul de Securitate va încuraja dezvoltarea rezolvării paşnice a diferendelor locale prin intermediul acestor acorduri sau organisme regionale, fie din iniŃiativa Statelor interesate, fie din propria sa iniŃiativă (...).

Sursa: Centrul de informare ONU pentru România, http://www.onuinfo.ro/ documente_fundamentale/carta_natiunilor_unite/

Istoric OSCE îşi are originea în ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), fondată în 1973 în urma negocierilor dintre democraŃiile vest-europene şi statele din lagărul socialist, inclusiv Uniunea Sovietică. CSCE a fost creată ca un forum de dialog multilateral şi negociere între Est şi Vest, pe fondul slăbirii presiunii „Războiului Rece”. După negocieri fructuoase purtate la Helsinki în 1972, aceeaşi capitală a Finlandei a inaugurat, la 3 iulie 1973, prima etapă a CSCE, la care au participat 35 de state; a doua fază a avut loc între 18 septembrie 1973 şi 21 iulie 1975, la Geneva (în ElveŃia), unde au fost negociate prevederile aşa-numitei „Carte Albastre”; ultima etapă s-a desfăşurat tot în Finlanda, între 30 iulie şi 1 august 1975, unde Actul Final de la Helsinki (www.osce.org, Conference on Security and Co-operation in Europe Final Act) a fost semnat de toate cele 35 de state participante. Printre acestea s-a numărat şi România.

Cunoscute şi sub numele de „Procesul Helsinki”, negocierile CSCE au stabilit principiile fundamentale aplicabile relaŃiilor dintre statele, precum şi comportamentul statelor faŃă de proprii cetăŃeni. La momentul respectiv, observatorii salutau capacitatea delegaŃilor celor 35 de state



de a echilibra insistenŃele Ńărilor occidentale în privinŃa angajamentelor legate de respectarea drepturilor omului cu presiunile statelor socialiste pentru consfinŃirea inviolabilităŃii graniŃelor din Europa, rezultate de pe urma celui de-al Doilea Război Mondial (Palmowski, 2003, p. 269, articolul „Helsinki Conference”)

Actul Final de la Helsinki, în 1975, a fost semnat de Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Ciprul, Cehoslovacia, Danemarca, ElveŃia, Finlanda, FranŃa, Grecia, Irlanda, Italia, Islanda, Iugoslavia, Liechtenstein, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Monaco, Norvegia, Olanda, Polonia, Republica Democrată Germană, Republica Federală Germania, România, San Marino, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, Turcia, Ungaria, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste şi Vatican.

Până în 1990, CSCE s-a manifestat ca o serie de summituri şi conferinŃe destinate să dezvolte şi să verifice implementarea angajamentelor asumate de statele participante. După prăbuşirea comunismului în Europa de Est şi Centrală, respectiv sfârşitul „Războiului Rece”, Summitul CSCE de la Paris a identificat, în noiembrie 1990, noile provocări pentru ConferinŃă, în contextul evoluŃiilor istorice de pe continentul european. Carta de la Paris pentru Noua Europă, semnată pe 21 noiembrie 1990, a marcat începutul procesului de transformare în organizaŃie; în 1994, Summitul CSCE de la Budapesta a decis schimbarea numelui organizaŃiei, care devine OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa - OSCE începând cu 1 ianuarie 1995.

Prima jumătate a anilor ’90 a reprezentat o perioadă de acumulări importante pentru OSCE. La Summitul de la Paris din 1990 a fost încheiat Tratatul privind ForŃele Armate ConvenŃionale în Europa, reactualizat în 1999 (www.osce.org). Printre celelalte acorduri de securitate semnate în cadrul OSCE se numără Tratatul „Cer Deschis” (1992) şi Documentele de la Viena (1990, 1992, 1994 şi 1999), precum şi Documentul OSCE privind armele de calibru mic şi armament uşor (2000). Summitul OSCE de la Lisabona (1996) a luat în discuŃie Carta OSCE pentru Securitate Europeană, ce va fi adoptată la Summitul de la Istanbul, în 1999. Nu în ultimul rând, anii ’90 sunt cei în care s-au constituit instituŃiile permanente ale OSCE şi au apărut primele misiuni în teren.

2.4.1 STRUCTURA OSCE Consiliul Permanent al OSCE, cu sediul la Viena, este principalul organism de consultare politică şi luare a deciziilor. Din Consiliu fac parte reprezentanŃii permanenŃi ai statelor participante, care se întâlnesc săptămânal la Palatul Hofburg din capitala Austriei. Tot aici au loc reuniunile Forumului OSCE pentru Cooperare în materie de



securitate (FSC – acronimul din limba engleză) – care se ocupă de problemele controlului armamentelor şi de măsurile de creştere a încrederii şi securităŃii – precum şi şedinŃele Grupului Consultativ Comun, care monitorizează implementarea Tratatului privind ForŃele Armate ConvenŃionale în Europa.

Consiliul Ministerial al OSCE îi reuneşte, anual, pe toŃi ce 56 de miniştri de externe ai statelor participante, cu excepŃia anilor în care au loc summituri OSCE la nivel de şefi de state şi guverne. Aceste reuniuni oferă oportunitatea de a analiza activităŃile organizaŃiei, respectiv de a adopta decizii şi orientări viitoare.

Forumul Economic este un organism OSCE dedicat domeniului economic şi al protecŃiei mediului; se reuneşte anual, la Praga.

Preşedintele în exerciŃiu (Chairman-in-Office, CiO) al OSCE este ministrul de externe al statului care deŃine preşedinŃia organizaŃiei în anul respectiv. CiO este responsabil pentru activitatea organizaŃiei din punct de vedere operaŃional şi are posibilitatea de a numi ReprezentanŃi Speciali sau ReprezentanŃi Personali, pentru diverse situaŃii şi probleme. PreşedinŃia OSCE se schimbă în fiecare an, un rol important fiind rezervat, mai ales sub aspectul diverselor negocieri şi relaŃii diplomatice, de aşa-numita troica, formată din preşedintele în exerciŃiu împreună cu miniştrii de externe ai statului care a deŃinut preşedinŃia OSCE în anul precedent şi, respectiv, care va prelua preşedinŃia organizaŃiei în anul următor. Astfel, în 2009, troica OSCE este formată din ministrul de Externe al Greciei (în calitate de CiO), alături de şefii diplomaŃiilor Finlandei (CiO în 2008) şi Kazahstanului (CiO în 2010).

România şi preşedinŃia OSCE

România a deŃinut preşedinŃia în exerciŃiu a OSCE în 2001; din troică au făcut parte Austria (CiO în 2000) şi Portugalia (CiO în 2001). Exercitarea PreşedinŃiei în exerciŃiu a OSCE a adus României prestigiu internaŃional şi capital politic. În calitate de CiO, România a urmărit „consolidarea unei păci stabile într-o Europă bazată pe solidaritate şi participare, creşterea rolului OSCE ca forum de dialog politic prin lărgirea procesului de consultări, în condiŃii de transparenŃă şi respect pentru interesele tuturor statelor participante, consolidarea capacităŃii operaŃionale a organizaŃiei, afirmarea sa ca instrument activ de prevenire şi gestionare a conflictelor, reconstrucŃie post-conflict, creşterea eficienŃei activităŃilor şi operaŃiunilor curente, a instituŃiilor şi instrumentelor sale, precum şi dezvoltarea conlucrării cu celelalte instituŃii euro-atlantice.”

Sursa: www.mae.ro, Politică externă/OrganizaŃii internaŃionale/OSCE.



Secretariatul OSCE este principalul organism operaŃional care sprijină activitatea preşedintelui în exerciŃiu şi asigură administrarea misiunilor OSCE în teren. Secretariatul se află la Viena (Palatul Hofburg) şi este condus de un Secretar General; din iunie 2005, postul este ocupat de diplomatul francez Marc Perrin de Brichambaut. Secretarul General acŃionează, atunci când este cazul, în numele CiO.

În structura Secretariatului se află Oficiul Secretarului General (care include departamentele de strategie politică, combaterea terorismului şi a traficului de persoane) precum şi Centrul pentru Prevenirea Conflictelor, Oficiul Coordonatorului OSCE pentru ActivităŃi Economice şi de Mediu, Departamentul pentru Resurse Umane şi Departamentul pentru Management şi FinanŃe. Serviciile de documentare şi cercetare-informare sunt asigurate de Biroul OSCE din Praga.

Oficiul pentru InstituŃii Democratice şi Drepturile Omului (ODIHR – acronimul din limba engleză) are sediul la Varşovia şi este unul dintre cele mai importante organisme ale OSCE, jucând un rol activ şi proeminent în monitorizarea proceselor electorale şi în dezvoltarea instituŃiilor naŃionale cu atribuŃii în protejarea şi promovarea drepturilor omului. ODIHR oferă asistenŃă tehnică guvernelor naŃionale, susŃine organizaŃiile neguvernamentale şi societatea civilă, oferă programe de pregătire pentru jurnalişti, militanŃi pentru drepturile omului şi observatori la alegeri. ODIHR funcŃionează ca punct de contact al OSCE pentru problemele populaŃiei roma şi sinti. Directorul ODIHR este, în prezent, diplomatul austriac Christian Strohal.

Înaltul Comisar pentru MinorităŃi NaŃionale, cu sediul la Haga, este o altă instituŃie din cadrul OSCE. Înaltul Comisar este diplomatul suedez Rolf Ekeus; mandatul acestuia este de a identifica posibile conflicte implicând minorităŃi naŃionale din statele OSCE şi de a contribui la dezamorsarea acestora cât mai devreme posibil. Prin contacte diplomatice, consiliere şi eforturi de mediere, Înaltul Comisar OSCE pentru MinorităŃi NaŃionale încurajează părŃile implicate în astfel de conflicte să-şi rezolve diferendele pe cale paşnică.

Înaltul Reprezentant OSCE pentru Libertatea Presei, cu sediul la Viena, este cea mai tânără instituŃie din cadrul organizaŃiei, fiind înfiinŃată în 1997 şi având mandatul de a monitoriza situaŃia mass-media din statele membre. Atunci când identifică cazuri de nerespectare a principiilor OSCE privind libertatea de expresie şi a presei, Înaltul Reprezentant atrage atenŃia guvernului respectiv şi oferă recomandări pentru revenirea la normal. Postul este ocupat, în prezent, de maghiarul Miklos Harazsti.

OSCE joacă un rol deosebit în domeniul controlului forŃelor armate şi al măsurilor de creştere a încrederii între statele membre. Acestea şi-au asumat o serie de angajamente încă de la înfiinŃare: a fost înfiinŃată o Curte pentru Reconciliere şi Arbitraj, destinată să ofere un cadru de rezolvare a disputelor între state, iar în 1994 a fost adoptat un Cod de Conduită politico-militar; mai mult, din 1999, Pactul de Stabilitate pentru Europa de sud-est funcŃionează sub egida OSCE.



Adunarea Parlamentară a OSCE este un alt organism distinct, care implică mai mult de 300 de parlamentari din toate statele participante. Secretariatul Adunării se află la Copenhaga, iar parlamentarii se întâlnesc anual, în perioada verii, pentru a dezbate şi formula recomandări pertinente pentru activitatea şi mandatul OSCE. Membrii Adunării Parlamentare a OSCE participă activ la monitorizarea alegerilor în statele participante.

Politicianul român Adrian Severin a fost, între 2000 şi 2002, preşedintele Adunării Parlamentare a OSCE; ulterior, în perioada 2002-2004, Severin a devenit preşedinte emerit al Adunării.

2.4.2 MISIUNILE OSCE Implicarea în teren a OSCE se manifestă sub forma de misiuni, prezenŃe, birouri sau centre în statele membre.

În Europa de sud-est, OSCE are o prezenŃă în Albania, precum şi misiuni în Bosnia-HerŃegovina, Kosovo, Muntenegru, Serbia; un oficiu funcŃionează în capitala croată Zagreb, iar pe teritoriul Republicii Macedonia (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) este desfăşurată o misiune de monitorizare. În Europa de est, OSCE are un birou la Minsk/Belarus, o misiune în Republica Moldova şi un Coordonator de Proiect în Ucraina. În Caucazul de sud se află birouri la Baku şi Erevan, o misiune în Georgia, precum şi un Reprezentant Personal al Preşedintelui în exerciŃiu pentru Conflictul Gestionat de ConferinŃa de la Minsk (Nagorno-Karabah). În Asia centrală, OSCE are centre la Ashgabat, Astana şi Bishkek, un birou în Tadjikistan şi un Coordonator de Proiect în Uzbekistan.

Fiecare misiune OSCE are un mandat clar, consfinŃit prin semnarea unui memorandum între organizaŃie şi statul pe teritoriul căruia se desfăşoară misiunea respectivă. În majoritatea cazurilor, prezenŃa OSCE este independentă de celelalte organisme ale comunităŃii internaŃionale. O excepŃie notabilă este cazul Kosovo, unde Misiunea OSCE (OMiK) a fost, încă de la început – 1999 – parte a Misiunii ONU de Administrare Interimară a provinciei (UNMIK), alături de ForŃa NATO pentru Kosovo (KFOR) şi Misiunea Uniunii Europene (EUMIK). Misiunea OSCE în Kosovo – cea mai mare operaŃiune de acest fel a organizaŃiei – are următorul mandat: protejarea drepturilor comunităŃilor (educaŃie, limbă, cultură, proprietate); reformarea administraŃiei publice locale şi centrale, inclusiv prin întărirea rolului Parlamentului; monitorizarea activităŃii instanŃelor judecătoreşti şi a serviciului de poliŃie; înfiinŃarea şi dezvoltarea instituŃiilor independente ce monitorizează respectarea drepturilor omului; coordonarea eforturilor de combatere a traficului de persoane; profesionalizarea serviciilor însărcinate cu ordinea şi siguranŃa publică (poliŃie, pompieri, autorităŃile vamale, sistemul penitenciar); dezvoltarea mass-media democratice prin reglementarea audiovizualului şi stimularea procesului de auto-reglementare a presei scrise (www.osce.org, Kosovo).



Misiunea OSCE în Kosovo Cu peste 200 de funcŃionari internaŃionali şi mai mult de 600 de angajaŃi locali, Misiunea OSCE în Kosovo este cea mai mare dintre misiunile OSCE. OMiK este condusă de ambasadorul austriac Werner Almhofer. Misiunea are cinci centre regionale, în oraşele Gjilan/Gnjilane, Mitrovicë/Mitrovica, Pejë/Pec, Prishtinë/Pristina şi Prizren/Prizren.(în Kosovo, comunitatea internaŃională indică mai întâi numele albaneze ale localităŃilor, urmate de cele sârbeşti). Fiecare centru regional coordonează câteva dintre cele 33 de echipe municipale, în care lucrează personal internaŃional şi local şi care se ocupă de fiecare dintre municipalităŃile kosovare.

OMiK monitorizează legislaŃia şi actele subsidiare emise de guvernul central şi de autorităŃile locale, pentru a asigura respectarea prevederilor internaŃionale din domeniu. InstituŃia Avocatului Poporului beneficiază de asistenŃă directă, la fel şi Institutul Judiciar din Kosovo. Guvernul central şi Parlamentul sunt consiliate şi monitorizate de experŃii OMiK, la fel şi primăriile, care colaborează cu echipelor municipale în domenii precum drepturile omului, democratizare, relaŃii interetnice, transparenŃa procesului decizional. OMiK a construit şi dezvoltat instituŃia Comisarului Temporar pentru Media, devenită în 2007 Comisia Independentă pentru Media – organismul regulator în audiovizual; OMiK monitorizează permanent evoluŃia presei scrise şi a încurajat constant eforturile de autoreglementare ale breslei gazetarilor kosovari. Nu în ultimul rând, OMiK colaborează intensiv cu societatea civilă şi organizaŃiile neguvernamentale care desfăşoară proiecte în domeniile de interes ale Misiunii şi care primesc training şi consultanŃă din partea experŃilor internaŃionali.

Ca parte a mandatului lor general de susŃinere a procesului de democratizare a societăŃilor post-conflict, misiunile OSCE se implică în monitorizarea, supervizarea sau chiar organizarea alegerilor în statele unde funcŃionează. Aceste operaŃiuni, deşi reprezintă doar o parte din activitatea OSCE, atrag o importantă acoperire mediatică, astfel că organizaŃia a ajuns să fie cunoscută îndeobşte pentru monitorizarea alegerilor în statele membre. Nu întotdeauna aceste activităŃi se desfăşoară în societăŃi post-conflict – cum a fost cazul alegerilor desfăşurate, după 1995, în Bosnia-HerŃegovina, CroaŃia sau Kosovo. În 2004, o delegaŃie de observatori OSCE au monitorizat alegerile din Statele Unite, la solicitarea unui grup de senatori democraŃi; prezenŃa OSCE a fost motivată de disfuncŃionalităŃile care au afectat scrutinul prezidenŃial din 2000, câştigat de republicanul George W. Bush în faŃa candidatului democrat Al Gore.

O organizaŃie internaŃională de talia OSCE nu poate evita criticile, mai ales în contextul relaŃiilor internaŃionale în plină evoluŃie dintre statele participante. Acest lucru a devenit evident cu ocazia Summitului de la



Istanbul din 1999, când OSCE a cerut o reglementare politică a conflictului din Cecenia, stârnind nemulŃumirea Rusiei. Ministrul rus de externe de la acea vreme, Igor Ivanov, a declarat că OSCE „riscă să se transforme într-un instrument prin care sunt influenŃate anumite state pentru impunerea democraŃiei cu forŃa” (Ivanov, 2003, p. 267).

Material realizat de George Surugiu.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi

Ivanov, Igor S. (2003), „Rusia în Europa. OportunităŃi şi perspective ale colaborării general europene” cuvântare la conferinŃa „Forumul European”, Berlin, 25 noiembrie 2000, reprodusă în volumul Politica externă a Rusiei în epoca globalizării, Bucureşti, Ed. FundaŃiei Culturale Române.

OSCE Handbook, ediŃia 2007, disponibilă la http://www.osce.org/publications/sg/2007/10/22286_952_en.pdf.



www.mae.ro, site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe din România.

www.onuinfo.ro, site-ul oficial al Centrului de informare ONU pentru România.

www.osce.org, site-ul oficial al OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa.





1. OSCE este formată din...

a) 48 de state membre;

b) 56 de state membre;

c) 72 de state membre.

2. România s-a numărat printre semnatarii Actului Final de la Helsinki, în 1975?

a) da;

b) nu.

3. România a deŃinut preşedinŃia OSCE în...

a) 2001;

b) 1989;

c) 2008.

4. În ordine cronologică, ultima instituŃie înfiinŃată în cadrul OSCE este...

a) Secretariatul OSCE;

b) Înaltul Reprezentant OSCE pentru Libertatea Presei;

c) Consiliul Ministerial.




1. Printre îndatoririle Secretarului General ONU se numără:

a) coordonarea AlianŃei Atlanticului de Nord;

b) administrarea operaŃiunilor de menŃinere a păcii;

c) avizarea legislaŃiei internaŃionale privitoare la conflictele armate.

2. În Adunarea Generală a ONU, sistemul de vot este următorul:

a) voturile sunt acordate în funcŃie de numărul de locuitori ai Ńărilor membre;

b) statele democratice au drept de veto, iar cele nedemocratice pot exprima un vot simplu;

c) fiecare stat membru are un singur vot.

3. Rusia a devenit membră NATO:

a) după intrarea României în NATO;

b) înainte de intrarea României în NATO;

c) nu este membră NATO.

4. Deciziile în cadrul NATO se iau:

a) prin consens;

b) prin majoritate simplă;

c) prin largă majoritate (peste 80%).

5. Cea mai mare operaŃiune de teren a OSCE este:

a) Misiunea OSCE din Republica Moldova;

b) Misiunea din Bosnia-HerŃegovina;

c) Misiunea din Kosovo.




1. b, 2. c, 3. c, 4. a, 5. c.

Notă: Aceste întrebări reflectă nivelul minim de cunoştinŃe necesar pentru parcurgerea în continuare a tutoratului 3. Dacă nu aŃi răspuns corect la minimum 4 întrebări, atunci trebuie să studiaŃi din nou tutoratul 2.




CUPRINS

3.1 FONDUL MONETAR INTERNAłIONAL (FMI) 3.1.1 PREZENTARE GENERALĂ

3.1.2 ATRIBUłII

3.1.3 ORGANIZARE ŞI FUNCłIONARE

3.2. BANCA MONDIALĂ 3.2.1 ADERAREA LA BANCA MONDIALĂ

3.2.2 BANCA MONDIALĂ ŞI ROMÂNIA

3.2.3 PROGRAMELE BĂNCII MONDIALE ÎN ROMÂNIA

3.3 TEST DE AUTOEVALUARE UNITATEA 3


După studiul acestei unităŃi de învăŃare veŃi reuşi să:

• prezentaŃi modul în care funcŃionează Fondul Monetar InternaŃional şi Banca Mondială.

• enumeraŃi principalele atribuŃii ale Fondului Monetar InternaŃional şi a Băncii Mondiale în eforturile de menŃinere a stabilităŃii economice regionale şi internaŃionale.

• explicaŃi relaŃia dintre FMI, Banca Mondială şi statul român.

• puneŃi în context informaŃiile de presă referitoare la instituŃiile menŃionate.




3.1 FONDUL MONETAR INTERNAłIONAL (FMI)

3.1.1 PREZENTARE GENERALĂ Apărută la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, această asociaŃie de state care stă la baza celui mai cunoscut şi mai activ organism de reglare monetară şi de garantare a împrumuturilor acordate Ńărilor aflate în dificultate – Fondul Monetar InternaŃional – continuă să aibă un rol semnificativ în evoluŃia economico-financiară actuală, cu toate că pe fondul instabilităŃii economice actuale se manifestă o neîncredere generalizată în organizaŃiile interguvernamentale internaŃionale.

Specificitatea acestei instituŃii constă în crearea unei atmosfere de încredere între state în domeniul valutar, având ca scop dezvoltarea armonioasă a comerŃului internaŃional şi evitarea restricŃiilor valutare (Niciu, 1994, p. 66).

Fondul Monetar InternaŃional împreună cu Banca Mondială (Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare) sunt instituŃiile specializate ale O.N.U. în problemele financiar-bancare internaŃionale, interstatale.

Fondul Monetar InternaŃional este o instituŃie specializată a ONU care veghează la buna funcŃionare a sistemului financiar. Obiectivul său principal constă în prevenirea unor catastrofe economice similare celor din anii ’30, printr-un liberalism organizat, bazat pe o cooperare internaŃională puternică, în scopul de a ajuta statele care se află în dificultate (Moreau Defarges, 1998, p. 42). Această organizaŃie internaŃională interguvernamentală a luat fiinŃă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, la iniŃiativa S.U.A., care, alături de alte state democratice era îngrijorată de evenimentele care au precedat şi au însoŃit dezvoltarea regimurilor dictatoriale din perioada 1930-1944: scăderea bruscă a activităŃii economice, închiderea frontierelor şi manipulările monetare.

În iulie 1944, la Bretton Woods s-au întâlnit reprezentaŃii la nivel înalt din 44 de state pentru a contribui la construirea unei noi ordini monetare bazate pe nişte reguli simple al căror ultim garant urma să fie S.U. A. La această conferinŃă s-a stabilit că fiecare monedă participantă trebuie să aibă o paritate fixă, aceasta fiind ajustabilă (cu posibilităŃi de devalorizare sau de reevaluare, în urma autorizării F.M.I.). Fiecare monedă trebuie să devină convertibilă cu celelalte implicate şi cu dolarul, acesta fiind convertibil în aur (35 de dolari uncia).

Statele membre îi plătesc Fondului Monetar InternaŃional, în funcŃie de anvergura lor economică, o sumă totală în aur, devize şi monedă naŃională. Aceste vărsăminte le fixează cota-parte ce determină numărul de voturi în deliberările fondului, ca şi importanŃa tragerilor la care pot participa în cadrul organizaŃiei. De asemenea, statele sunt



obligate să vegheze asupra echilibrului balanŃei lor de plăŃi (Moreau Defarges, 1998, p. 43).

Posibilitatea unui stat membru de a obŃine valuta unui alt stat membru, în schimbul monedei sale naŃionale, cu care participă la cota sa depusă la Fond, reprezintă „dreptul de tragere”. După cum afirmă MarŃian Niciu, dreptul de tragere este, de fapt, un împrumut cu gaj, moneda naŃională a Ńării respective reprezentând garanŃia restituirii împrumutului primit (Niciu, 1994, p. 67). Rambursarea împrumutului se face prin răscumpărarea, în aur sau valută convertibilă, a monedei naŃionale care a constituit garanŃia împrumutului.

În 1969, se pun bazele unei monede supranaŃionale prin crearea drepturilor speciale de tragere (DST). DST-urile sunt instrumente de rezervă internaŃională, alocate statelor membre, suma totală fiind proporŃională cu totalul cotelor-părŃi ale acestor state. DST-urile pot fi utilizate de Ńările care au dificultăŃi în balanŃa de plăŃi. Un alt obiectiv al acestor instrumente monetare îl reprezintă furnizarea pentru FMI şi pentru alte organizaŃii internaŃionale a unei unităŃi de calcul. În 1945, cotele părŃi ale statelor membre au ajuns la 7 miliarde de dolari. În anii '90 cotele-părŃi ale statelor membre au atins 175 miliarde de DTS.

În 1971, preşedintele Nixon devalorizează dolarul şi suspendă convertibilitatea sa în aur. Pe acest fond al deficitelor bugetare provocate de războiul din Vietnam, parităŃile fixe sunt abandonate, fiind legalizate cursurile de schimb fluctuante. Prin acordurile de la Kingston (Jamaica), la 8 ianuarie 1976 se stabileşte că valoarea monedelor nu mai este dependentă de aur.

Reglementarea juridică Statutul FMI conŃinea iniŃial 20 de articole. Ulterior s-au modificat opt articole şi s-au mai adăugat 12 articole noi şi anexe (Cucoli, 1999, p. 9). Unul dintre cele mai importante amendamente se referă la instituirea Drepturilor Speciale de Tragere la 16 aprilie 1968. Statutul juridic stipulează că Fondul are deplină personalitate juridică şi beneficiază de imunităŃi şi privilegii corespunzătoare.

Statutul, stabilit prin Acordul de la Bretton-Woods prevede că Fondul:

• se va bucura de o deplină personalitate juridică pe teritoriile fiecărui stat membru;

• va avea capacitatea de a contracta, de a dobândi bunuri mobile şi imobile şi de a dispune de acestea;

• va avea capacitatea de a sta în justiŃie pe teritoriile supuse jurisdicŃiei membrilor săi.

Între FMI şi Banca Mondială există un raport juridic strâns, conform căruia, pot deveni membre ale băncii numai statele membre ale Fondului.



Resursele FMI nu provin din cotizaŃiile statelor membre ONU. Această independenŃă financiară, bazată pe comisioane şi taxe obŃinute din operaŃii financiare specifice îi asigură instituŃiei financiare interguvernamentale o autonomie semnificativă în raport cu ONU: „Prin acordul încheiat în anul 1947 între ONU şi FMI se stabileşte deplina autonomie a Fondului pe planul relaŃiilor administrativ-financiare precum şi în ceea ce priveşte, în special, determinarea formei şi conŃinutului bugetului” (Cucoli, 1999, p. 11). Cu toate că această autonomie administrativ-financiară presupune un grad ridicat de independenŃă, Fondul trimite către ONU, Raportul Anual şi o situaŃie financiară trimestrială.

Fiecare Ńară membră are obligaŃia să participe cu o cotă, exprimată în DST-uri, conformă cu mărimea relativă a economiei Ńării respective: „Cota de participare a unei Ńări la Fondul Monetar InternaŃional se stabileşte după următoarele criterii: nivelul de dezvoltare a Ńării, volumul comerŃului exterior şi venitul ei naŃional” (Niciu, 1994, p. 67). Cota de participare determină numărul de voturi din cadrul organismului monetar internaŃional.

3.1.2 ATRIBUłII În faŃa pericolelor rezultate din îndatorarea excesivă a statelor, FMI intervine prin mecanisme de ajutor pentru finanŃarea datoriilor: Facilitatea de Ajustare Structurală – FAS şi Facilitatea de Ajustare Structurală Consolidată – FASC. Pe lîngă aceste mijloace de acŃiune pentru evitarea falimentelor în lanŃ, FMI mai are rolul de a perfecta, împreună cu Ńările aflate în dificultate, acorduri de confirmare. În acest mod, băncile care încheie cu anumite Ńări, acorduri de reeşalonare a datoriilor sunt asigurate de către FMI că sumele oferite ca împrumut vor fi rambursate. În caz de urgenŃă, FMI poate fi un important contributor direct.

Fondul Monetar InternaŃional are dreptul de a examina politica Ńărilor membre în domeniul fiscal, monetar şi al cursului de schimb valutar, precum şi performanŃa şi situaŃia balanŃei de plăŃi.

Principalele programele de finanŃare sunt: tranşa de rezervă, tranşa de credit, acordul stand-by şi programul de finanŃare amplificată. łările membre pot beneficia de o tranşă de rezervă atunci când cotele lor depăşesc fondurile de valută deŃinute în cadrul Contului de Resurse Generale. Contul de Resurse Generale este constituit în principal din subscripŃiile suplimentare făcute de Ńările membre din timp în timp.

Utilizarea tranşei de rezervă nu este sinonimă cu solicitarea de credite FMI şi nu presupune plătirea de comisioane. Politica tranşei de credit constituie politica de bază a FMI asupra folosirii resurselor sale generale (Cucoli, 1999, p. 24). Creditele sunt puse la dispoziŃie în patru tranşe, fiecare dintre ele echivalând cu 25 % din cota unei Ńări membre. În mod uzual, o Ńară membră poate solicita folosirea tranşei iniŃiale de



credit dacă poate demonstra că a depus eforturi credibile pentru depăşirea dificultăŃilor legate de balanŃa ei de plăŃi.

Acordul stand-by asigură dreptul de a derula împrumuturi până la un cuantum specificat de FMI, pe parcursul unei perioade determinate de timp, cu condiŃia respectării criteriilor de performanŃă şi a celorlalte prevederi stipulate în acord. În contextul Programului de FinanŃare Amplificată (Extended Fund Facility – EFF), FMI poate acorda asistenŃă Ńărilor membre, pentru a le ajuta să-şi acopere necesităŃile la balanŃa de plăŃi pe perioade de timp mai mari şi în sume mai ridicate, în raport cu cotele, decât ar fi posibil sub prevederile politicilor tranşelor de credit (Cucoli, 1999, p. 25).

3.1.3 ORGANIZARE ŞI FUNCłIONARE Consiliul de Guvernatori este organul plenar care se reuneşte o dată pe an, la începutul toamnei, în colaborare cu banca parteneră (Banca Mondială) – în cadrul acestui organism se iau deciziile cele mai importante. El este format din reprezentanŃii statelor membre (de regulă miniştrii de finanŃe sau preşedinŃii băncilor naŃionale) şi câte un supleant. Acest for de decizie aprobă raportul de activitate anual al Fondului, primeşte noi membri şi poate revizui cota de participare a Ńărilor membre şi statutul organizaŃiei.

Consiliul de administraŃie (Consiliul Executiv) se ocupă cu gestionarea curentă a organizaŃiei, fiind compus din 24 de administratori, numiŃi de Ńările membre cu titlu individual sau aleşi de grupuri de Ńări.

Directorul general este numit pe o perioadă de 5 ani cu posibilitate de prelungire. Directorul general nu este subordonat statelor, el participând la dezbaterile monetare internaŃionale ca protagonist principal.

Comitetul Interimar a fost introdus în 1974. Această instanŃă politică supremă a FMI este compusă din 24 de guvernatori, miniştri sau funcŃionari de rang înalt, originari din aceleaşi state ca şi administratorii.

Comitetul de Dezvoltare are o compoziŃie identică cu Comitetul Interimar. Şi-a început activitatea de asemenea în 1974, cu scopul de a acorda avize pentru transferul resurselor către Ńările în curs de dezvoltare.

Stabilitate şi schimbare în organizarea monetară mondială În actualul context mondial, marcat de criza economică, se pune problema corectitudinii reacŃiei instituŃiilor interguvernamentale financiare faŃă de tendinŃele negative de pe piaŃă.

Politologul Philippe Moreau Defarges critică actuala stare de lucruri care caracterizează activitatea FMI-ului: „FMI rămâne dominat de Nord sau mai exact de Occident – 62,7 % din capital; politicile de ajustare



structurală elaborate de FMI cu Ńările din lumea a treia aflate în dificultate sunt adesea percepute ca indiferenŃă faŃă de sărăcie (creşterea brutală a preŃurilor, reducerea masivă a cheltuielilor publice)” (Moreau Defarges, 1998, p. 48).

La rândul său, Richard N. Cooper (2009) consideră că organizaŃiile internaŃionale precum FMI au o responsabilitate limitată faŃă de dificultăŃile economice, din cauză că ele sunt constrânse să funcŃioneze pe baza unor reguli foarte stricte care nu le asigură o prea mare libertate de acŃiune.

În februarie 2007, economiştii Edwin Truman şi Richard N. Cooper au făcut o serie de propuneri de reformare a FMI. Astfel, ei au vizat o schimbare a formulei de stabilire a drepturilor de vot (şi inclusiv de împrumut) prin acordarea unui rol ceva mai mare Ńărilor mici şi substanŃial mai mare mai multor Ńări în curs de dezvoltare (aşa-numitele pieŃe emergente) şi, pe de altă parte, prin micşorarea importanŃei deciziilor Ńărilor europene de dimensiune medie. O altă schimbare s-ar putea reflecta prin reducerea numărului de europeni (nouă din douăzeci şi patru în prezent) din Consiliul Executiv.

Extinderea rolului FMI poate contribui la atenuarea daunelor pricinuite de criza economică, în special în Ńările puternic dependente de fluxul de capital străin. Dacă anumite articole din statutul FMI-ului ar fi modificate, DST-urile nu ar mai avea numai scopul de a satisface pe termen lung cererile oficiale internaŃionale de lichiditate, ci şi pe acela de a răspunde rapid în perioadele de intensă creştere a cererii de lichiditate. În condiŃiile în care termenii acordurilor dintre Ńările membre şi FMI sunt strict aplicaŃi, după trecerea perioadei de criză, lichidităŃile (DST-urile puse la dispoziŃia celor care au nevoie urgentă de finanŃare) vor fi rambursate la FMI.

Cu toate că nu este de dorit ca FMI-ul să devină o agenŃie de reglementare, ar trebui totuşi să se concentreze mai mult pe supravegherea condiŃiilor macroeconomice din Ńările membre. În acest fel, s-ar putea obŃine o viziune mai exactă asupra solidităŃii economice şi a riscurilor potenŃiale, în aşa fel încât să se asigure implementarea celor mai bune practici internaŃionale, aşa cum sunt acestea stabilite în principalele foruri de deliberare a problemelor financiare ale lumii (Cooper, 2009).

Material realizat de Silvia Branea

BIBLIOGRAFIE

CărŃi, studii

Cooper, Richard N. (2009), „Necessary reform? The IMF and international architecture (RETHINKING FINANCE) (International



Monetary Fund)”; în Harvard International Review, 30, 4 (Winter 2009): 52 (4).

Cucoli, Corina-Elena (1999), Bazele teoriei economice promovate de FMI. Efectele acordurilor cu FMI încheiate în perioada 1999-1994 asupra economiei României – Teză de doctorat, Academia de Studii Economice, Bucureşti.

Miga-Beşteliu Raluca (2000), OrganizaŃii internaŃionale interguvernamentale, Bucureşti, ALL BECK.

Mishkin, Frederic S. (2009), „Globalization, macroeconomic performance, and monetary policy”, în Journal of Money, Credit & Banking, 41.1 (Feb 2009): S187 (10).

Moreau Defarges, Philippe (1998), OrganizaŃiile internaŃionale contemporane, Iaşi, Institutul European.

Niciu, MarŃian (1994), OrganizaŃii internaŃionale (guvernamentale), ediŃia a II-a, Iaşi, Editura FundaŃiei „Chemarea”.





1. Organul plenar al FMI care se reuneşte o dată pe an, la începutul toamnei este:

a) Consiliul de Guvernatori;

b) Consiliul de administraŃie (Consiliul Executiv);

c) Comitetul Interimar;

d) Comitetul de Dezvoltare.

2. Unde s-a stabilit că fiecare monedă participantă trebuie să aibă o paritate fixă, aceasta fiind ajustabilă (cu posibilităŃi de devalorizare sau de reevaluare, în urma autorizaŃiei F.M.I.)?

a) la Bretton Woods;

b) la Kingston;

c) la Basel.



3.2. BANCA MONDIALĂ

Banca Mondială (World Bank) este una dintre cele mai importante surse de asistenŃă financiară şi tehnică din lume pentru Ńările sărace şi în curs de dezvoltare. Această instituŃie internaŃională sprijină guvernele statelor aflate în tranziŃie în procesele de eradicare a sărăciei şi de îmbunătăŃire a standardelor de viaŃă ale populaŃiei, furnizându-le bani şi expertiză tehnică în mai multe domenii, precum: educaŃie, sănătate, infrastructură, comunicaŃii, reformă guvernamentală, protecŃia mediului, lupta împotriva HIV/SIDA etc.

Termenul de „Bancă Mondială” se referă exclusiv la două instituŃii de dezvoltare: Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare şi AsociaŃia InternaŃională de Dezvoltare. Aceste două structuri, împreună cu alte trei instituŃii – CorporaŃia Financiară InternaŃională, AgenŃia de Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor şi Centrul InternaŃional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul InvestiŃiilor – constituie Grupul Băncii Mondiale (World Bank Group).

La 1 iulie 1944, la Bretton Woods (New Hampshire, SUA), 44 de Ńări aliate (cele mai importante dintre acestea fiind Statele Unite şi Marea Britanie) au fost puse bazele sistemului monetar internaŃional, înfiinŃând două organizaŃii importante: Fondul Monetar InternaŃional (vezi capitolul precedent) şi Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (prima instituŃie din cadrul Băncii Mondiale).

Actualmente din Banca Mondială fac parte 185 de state (România a devenit membru al BM în 1972). Aceste Ńări susŃin financiar organizaŃia şi veghează asupra distribuirii fondurilor prin intermediul Consiliului Guvernatorilor (CG), organul suprem de conducere al Băncii Mondiale. Din Consiliul Guvernatorilor fac parte, de regulă, miniştrii de finanŃe sau miniştrii de dezvoltare ai Ńărilor membre Băncii Mondiale. Acesta se reuneşte o dată pe an, când are loc o şedinŃă comună cu cea a Consiliului Guvernatorilor Fondului Monetar InternaŃional (FMI). Consiliul Guvernatorilor se întruneşte doar o dată pe an, fapt pentru care membrii acestuia deleagă atribuŃiile de conducere curentă a Băncii Mondiale celor 24 de directori executivi, care constituie Consiliul Directorilor Executivi al BM (CDE). Cinci dintre cei 24 de directori sunt reprezentanŃii FranŃei, Germaniei, Japoniei, Marii Britanii şi Statelor Unite, iar ceilalŃi 19 delegaŃi sunt împuterniciŃi de grupurile regionale ale statelor membre. PreşedinŃia Consiliului Directorilor Executivi, dar şi a Grupului Băncii Mondiale revine, pe o perioadă de cinci ani, prin tradiŃie, unui reprezentant al Statelor Unite (actualmente, Robert B. Zoellick, cel de-al 11-lea preşedinte). CDE are şedinŃe bi-săptămânale în Washington D.C., sediul central al Băncii Mondiale.



3.2.1 ADERAREA LA BANCA MONDIALĂ O condiŃie de pre-aderare la Banca Mondială este obŃinerea dreptului de membru în cadrul Fondului Monetar InternaŃional. În plus, dobândirea statutului de membru al BM presupune şi integrarea Ńării solicitante în cadrul Grupului Băncii Mondiale. Toate procedurile de aderare, atât la Banca Mondială, cât şi la Grupul Băncii Mondiale, au loc aproape simultan. Principalii paşi, pe care trebuie să-i parcurgă o Ńară care solicită aderarea, sunt:

• stabilirea cotei de participare la FMI;

• depunerea cererii oficiale de aderare la BM;

• negocierea între Grupul BM şi Ńara în curs de aderare privind stabilirea cotizaŃiilor de înscriere în fiecare dintre instituŃiile Grupului;

• evaluarea cererii depuse de Ńara solicitantă de către Consiliului Directorilor Executivi;

• realizarea unui raport prin care CDE recomandă Consiliului Guvernatorilor acceptarea Ńării în Grupul Băncii Mondiale;

• votarea în plen a viitorului membru (procedură care durează aproximativ două luni);

• adoptarea, de către Ńara solicitantă, a unui act legislativ prin care este reglementat raportul dintre aceasta şi Grupul Băncii Mondiale (obligaŃii, cotizaŃii etc.);

• achitarea cotizaŃiilor de aderare;

• semnarea actului de aderare la FMI;

• semnarea actelor şi convenŃiilor de aderare la fiecare dintre instituŃiile Grupului Băncii Mondiale.

Valoarea cotizaŃiilor pentru fiecare dintre organizaŃiile Grupului diferă de la Ńară la Ńară şi este stabilită în funcŃie de cota de participare la FMI. Statul cu cea mai mare participare are cele mai multe voturi în cadrul Băncii Mondiale. Statele Unite sunt singura Ńară cu drept de veto.

Grupul Băncii Mondiale ÎnfiinŃată în 1945, Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (International Bank for Reconstruction and Development – BIRD) – supranumită şi Banca Mondială – este organizaŃia prin care se derulează principalele proiecte finanŃate de Banca Mondială. Această instituŃie acordă asistenŃă, consultanŃă şi împrumuturi financiare Ńărilor membre. În general, BIRD oferă trei categorii de ajutoare financiare: împrumuturi cu dobândă redusă, credite fără dobândă şi grant-uri (credite nerambursabile).

Creditele şi proiectele finanŃate de BIRD vizează: îmbunătăŃirea infrastructurii economice şi sociale, ajustarea structurală şi sectorială



(sprijinirea reformelor economice), combaterea sărăciei (şi realizarea unei mai bune distribuŃii a venitului naŃional), reducerea datoriilor unor Ńări faŃă de creditorii lor (bănci comerciale), protecŃia mediului etc. Principalele surse de finanŃare ale BIRD provin, pe de o parte, din vinderea de obligaŃiuni cu rating AAA (încă din 1947) către investitori privaŃi şi de stat din America de Nord, Europa şi Asia, iar pe de altă parte, din ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate. BIRD împreună cu AsociaŃia InternaŃională de Dezvoltare acordă anual aproximativ 200 de noi împrumuturi.

AsociaŃia InternaŃională de Dezvoltare (InternaŃional Development Association – AID), creată în 1960, este cea de-a doua instituŃie de dezvoltare care formează Banca Mondială. Aceasta vine în completarea activităŃii BIRD, acordând împrumuturi (fără dobândă) pe termene foarte lungi (35-40 de ani, cu o perioadă de graŃie de până la 10 ani) pentru 82 dintre cele mai sărace Ńări ale lumii (39 dintre care se află în Africa), care nu pot contracta un credit BIRD. Împrumuturile, dar şi grant-urile oferite de AID sunt direcŃionate spre reducerea inegalităŃilor, îmbunătăŃirea standardelor de viaŃă ale populaŃiei şi dezvoltarea economiilor Ńărilor sărace. Din momentul fondării şi până astăzi, AID a acordat împrumuturi şi a finanŃat grant-uri în valoare de aproximativ 162 miliarde de dolari SUA. Anual AID oferă cca 7-9 miliarde USD, 50% dintre aceştia pentru Ńările africane.

CorporaŃia Financiară InternaŃională (International Finance Corporation – CFI) a fost fondată în 1956 cu scopul de sprijini financiar sectorul privat din Ńările în curs de dezvoltare. Această instituŃie are atribuŃii aproximativ similare cu ale unei bănci comerciale, oferind, însă, credite în condiŃii mult mai avantajoase. Astfel, solicitantul fondurilor CFI primeşte creditul în două tranşe: prima tranşă este oferită pe perioade foarte lungi sau cu perioade de garanŃie îndelungate, iar a doua tranşă este acordată în condiŃii practicate de băncile comerciale. Rolurile pe care le poate avea CFI în cadrul unui proiect de creditare sunt: finanŃator corporatist (încurajează băncile comerciale să se alăture proiectelor finanŃate de CFI), furnizor de capital de risc (dezvoltă oportunităŃi pe pieŃele considerate prea riscante pentru investitorii comerciali), creditor pe termen lung, precum şi finanŃator de proiect.

În anul 1988 a fost înfiinŃată AgenŃia de Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor (Multilateral Investment Guarantee Agency – AGMI), una dintre instituŃiile care sprijină activitatea Grupului Băncii Mondiale prin încurajarea investiŃiilor străine şi sprijinirea mediului de afaceri din statele în curs de dezvoltare. AGMI garantează investiŃiile străine în cazul pierderilor cauzate de riscuri non-comerciale (de exemplu, conflictele politice). De asemenea, instituŃia îşi poate asuma funcŃia de mediere a disputelor care pot periclita investiŃia sau pot asigura asistenŃă tehnică pentru ameliorarea climatului investiŃional.

Centrul InternaŃional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul InvestiŃiilor (International Centre for Settlement of Investment Disputes – CIRDI) este cea de-a cincea organizaŃie din Grupul Băncii Mondiale.



Aceasta a fost creat în 1966 pentru a media şi concilia disputele dintre investitori şi guverne. În afara activităŃilor care vizează arbitrarea diferendelor din domeniul investiŃiilor, CIRDI contribuie la dezvoltarea legislaŃiei internaŃionale privind arbitrajul şi investiŃiile străine.

3.2.2 BANCA MONDIALĂ ŞI ROMÂNIA Deşi România face parte din Banca Mondială din 1972 (BIRD-1972, CIRDI-1975, CFI-1990, AGMI-1992), instituŃia a devenit activă în Ńara noastră, mai ales, din 1991. În perioada 1974-1982 Banca Mondială a sprijinit România cu cca 2 miliarde USD, aprobând 33 de operaŃiuni financiare. Începând cu 1991, când s-a produs reactivarea relaŃiilor dintre Banca Mondială şi România, au fost implementate peste 60 de programe în valoare de aproximativ 5 miliarde USD. Numărul de proiecte aprobate de Banca Mondială plasa, la începutul anului 2000, România pe locul secund în Europa şi Asia Centrală şi pe poziŃia a treia în ceea ce priveşte angajamentul total.

Banca Mondială este reprezentată în România de două filiale: Biroul Băncii Mondiale în România şi Biroul CorporaŃiei Financiare InternaŃionale. Din 1 ianuarie 2008, relaŃiile dintre Banca Mondială şi România sunt coordonate de către Orsalia Kalantzopoulos din Grecia, directoarea Departamentului pentru Europa Centrală şi łările Baltice din Banca Mondială. În afară de România, din cadrul acestui Grup de lucru mai fac parte alte zece Ńări, precum: Bulgaria, Cehia, CroaŃia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Slovacă, Slovenia şi Ungaria.

3.2.3 PROGRAMELE BĂNCII MONDIALE ÎN ROMÂNIA Principalele realizări ale Băncii Mondiale în România au vizat implementarea programelor SAL (Structural Adjustment Loan – 1992), ASAL (Agriculture Sector Adjustment Loan – 1997), FESAL (Financial&Enterprise Sector Adjustment Loan – 1996), PSAL şi PAL 2 (Private Sector Adjustment Loan – 1999 şi 2002), şi lansarea, în 2006, la Bursa de Valori Bucureşti a obligaŃiunilor în moneda naŃională în valoare totală de 525 milioane de lei noi. Prin programele SAL, ASAL, FESAL, PSAL şi PAL 2 Ńara noastră a primit împrumuturi pentru ajustarea sectoarelor privat şi public (dezvoltarea domeniului agricol, privatizarea şi restructurarea băncilor şi a întreprinderilor de stat, eficientizarea sistemului de cheltuieli publice, reformarea sistemelor judiciar, de sănătate, administraŃie publică etc.). Actualmente în România mai sunt active 21 de programe ale Băncii Mondiale, care privesc: reabilitarea şi modernizarea infrastructurii transporturilor, sprijinirea serviciilor municipale, modernizarea sistemelor de cunoaştere şi informare în agricultură, închiderea minelor ineficiente şi refacerea mediului, incluziunea socială etc.



Aderarea României la Uniunea Europeană a produs schimbări importante în ceea ce priveşte statutul Ńării noastre în cadrul acestei instituŃii internaŃionale. După 2010, România va rămâne membru cu drepturi depline în cadrul Grupului Băncii Mondiale (de exemplu, va putea accesa credite; primul dintre acestea, în valoare de un miliard de euro, va intra în trezoreria statului până la începutul lui 2010), dar va obŃine şi statutul de donator în cadrul politicii internaŃionale de cooperare pentru dezvoltare. De altfel, Ńara noastră a donat deja 600.000 euro pentru două fonduri administrate de BIRD în domeniile combaterii HIV/SIDA, a tuberculozei şi malariei şi accesului la educaŃie în statele puŃin dezvoltate. Banca Mondială va continua să acorde, contra cost, asistenŃă tehnică şi analize macroeconomice, dar nu va mai sprijini financiar România prin proiecte şi grant-uri.

Material realizat de Natalia Vasilendiuc.

BIBLIOGRAFIE

CărŃi, studii

Gilbert, Chris; Vines, David. (eds.) (2000), The World Bank: Structure and Policies, Cambridge, Cambridge University Press.

James, Harold (1996), International Monetary Cooperation since Bretton Woods, Oxford, Oxford University Press.

Woods, Ngaire (2003), „The United States and the International Financial Institutions: Power and Influence Within the World Bank and the IMF”, în Rosemary Foot, S. Neil MacFarlane and Michael Mastanduno, US Hegemony and International Organizations. The United States and Multilateral Institutions, Oxford, Oxford University Press, pp. 92-114.


www.worldbank.org, site-ul oficial al Băncii Mondiale.





1. România este reprezentată în cadrul Băncii Mondiale de către:

a) preşedintele Ńării;

b) primul-ministru;

c) ministrul de externe;

d) ministrul de finanŃe.

2. AsociaŃia InternaŃională de Dezvoltare are drept scop:

a) medierea şi consilierea disputelor dintre investitori şi guverne;

b) acordarea împrumuturilor fără dobândă pe termene foarte lungi pentru cele mai sărace Ńări ale lumii;

c) sprijinirea financiară a sectorul privat din Ńările în curs de dezvoltare;

d) încurajarea investiŃiilor străine şi sprijinirea mediului de afaceri din statele în curs de dezvoltare.





1. Statutul Fondului Monetar InternaŃional prevede că acesta se bucură de:

a) posibilitatea de a contura politica financiară a statelor membre;

b) capacitatea de a contracta, de a dobândi bunuri mobile şi imobile şi de a dispune de acestea;

c) deplină personalitate juridică pe teritoriile fiecărui stat membru;

d) posibilitatea de a interveni pentru restabilirea parităŃii între monedele statelor-membre.

2. FMI poate acorda asistenŃă Ńărilor membre, pentru a le ajuta să-şi acopere necesităŃile la balanŃa de plăŃi pe perioade de timp mai mari şi în sume mai ridicate, în raport cu cotele, decât ar fi posibil sub prevederile politicilor tranşelor de credit prin unul din următoarele programe de finanŃare:

a) tranşa de rezervă;

b) tranşa de credit;

c) acordul stand-by;

d) programul de finanŃare amplificată.

3. Care este singura Ńară cu drept de veto în cadrul Băncii Mondiale?

a) Rusia;

b) Statele Unite;

c) Marea Britanie;

d) Germania.

4. Care instituŃie nu face parte din Grupul Băncii Mondiale?

a) Fondul Monetar InternaŃional;

b) CorporaŃia Financiară InternaŃională;

c) Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare;

d) AgenŃia de Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor.

5. România face parte din Banca Mondială din:



a) 1972;

b) 1991;

c) 2010.


1. b, c, 2. d, 3. b, 4. a, 5. a.

Notă: Aceste întrebări reflectă nivelul minim de cunoştinŃe necesar pentru finalizarea tutoratului 3. Dacă nu aŃi răspuns corect la minimum 4 întrebări, atunci trebuie să studiaŃi din nou tutoratul 3.



BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

CărŃi, articole ştiinŃifice, studii

Albu, Mihai (2008), Informatorul. Studiu asupra colaborării cu Securitatea, Iaşi, Polirom.

Anghel, Petre (2003), InstituŃii europene şi tehnici de negociere în procesul integrării, Bucureşti, Editura UniversităŃii din Bucureşti.

Bărbulescu, Iordan Gheorghe (2001), Uniunea Europeană – aprofundare şi extindere: de la ComunităŃile Europene la Uniunea Europeană. Bucureşti, Editura Trei.

Bidilean, Vidu (2002), Uniunea Europeană. InstituŃii, Politici, ActivităŃi, Timişoara, Agroprint.

Burban, Jean-Louis (1999), Parlamentul European, Bucureşti, Meridiane.

Călinoiu, ConstanŃa; Duculescu, Victor (2006), Drept parlamentar, Bucureşti, Editura Lumina Lex.

Ciobanu, Viorel Mihai (1997), Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Bucureşti, Ed. NaŃional.

Coica, Liliana; ConŃescu, Valentina; Dimitriu, Doina; Ilinca, Cristina; NegruŃiu, Florentina (2002), Raport naŃional privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaŃi, Bucureşti.

Coman, Mihai (2007), Introducere în sistemul mass-media, Iaşi, Polirom.

Constantinescu, Mihai; Iorgovan, Antonie; Muraru, Ioan; Tănăsescu, Simina Elena (2004), ConstituŃia României revizuită – comentarii şi explicaŃii, Bucureşti, Ed. All Beck.

Cooper, Richard N. (2009), „Necessary reform? The IMF and international architecture (RETHINKING FINANCE) (International Monetary Fund)”, în Harvard International Review, 30, 4 (Winter 2009): 52 (4).

Corbett, Richard; Jacobs, Francis; Shackleton, Michael (2007), Parlamentul European, EdiŃia a şasea, Bucureşti, Monitorul Oficial.

Courty, Guillaume; Devin, Guillaume (2001), ConstrucŃia europeană, Bucureşti, C.N.I. „Coresi” S.A.

Cucoli, Corina-Elena (1999), Bazele teoriei economice promovate de FMI. Efectele acordurilor cu FMI încheiate în perioada 1999-1994

Bibliografie generală


asupra economiei României – Teză de doctorat, Academia de Studii Economice, Bucureşti.

Dann, Philipp (2003), „European Parliament and Executive Federalism: Approaching a Parliament in a Semi-Parliamentary Democracy”, European Law Journal, Vol. 9, No. 5, pp. 549-574, Oxford & Malden, Blackwell Publishing.

Dinescu, Ana (2000), „Monarhul, conducătorul, preşedintele”, Sfera Politicii, editată de Institutul de Cercetări Politice şi Economice şi FundaŃia „Societatea Civilă”, anul VIII, nr. 86.

Documente de bază ale ComunităŃii şi Uniunii Europene (2002), ediŃia a II-a, ediŃie îngrijită de Valentin Constantin, Iaşi, Polirom.

Douglas, Mary (2002), Cum gîndesc instituŃiile (traducere a How Institutions Think, 1986), Iaşi, Polirom.

Duverger, Maurice (1980), „A New Political System Model: Semi-Presidential Government”, în European Journal of Political Research, an 8, nr. 2.

Fontaine, Pascal (2007), Europa în 12 lecŃii, Luxemburg, Oficiul pentru PublicaŃiile Oficiale ale ComunităŃilor Europene.

Fuerea, Augustin (2002), InstituŃiile Uniunii Europene, Bucureşti, Editura Universul Juridic.

Gerbet, Pierre (1972), Les organisations internationales, Paris, Presses Universitaires de France.

Gilbert, Chris; Vines, David. (eds.) (2000), The World Bank: Structure and Policies. Cambridge, Cambridge University Press.

Grecu, Răzvan (2000), „DominanŃa Cabinetului în sistemul politic românesc”, Sfera Politicii, editată de Institutul de Cercetări Politice şi Economice şi FundaŃia „Societatea Civilă”, anul VIII, nr. 86.

Iorgovan, Antonie (2005), Tratat de drept administrativ, vol. I, ed. a IV-a, Bucureşti, Ed. All Beck.

Ivanov, Igor S. (2003), Politica externă a Rusiei în epoca globalizării, Bucureşti, Editura FundaŃiei Culturale Române.

James, Harold (1996), International Monetary Cooperation since Bretton Woods. Oxford, Oxford University Press.

Lazăr, Mirela (coord.), (2008), România şi integrarea europeană. Logici şi rutine jurnalistice, Bucureşti, Ars Docendi.

Marinescu, Valentina; Branea, Silvia (2005), „Jurnaliştii şi factorul politic în anul 2004” în Jurnalism & Comunicare, Anul IV, nr.3 (12), Universitatea din Bucureşti, Tritonic.

Miga-Beşteliu, Raluca (2000), OrganizaŃii internaŃionale interguvernamentale, Bucureşti, ALL BECK.



Mishkin, Frederic S. (2009), „Globalization, macroeconomic performance, and monetary policy”, în Journal of Money, Credit & Banking, 41.1 (Feb 2009): S187 (10).

Momoc, Antonio (2003), „Mass media împotriva parlamentului (?)” în Jurnalism & Comunicare, Anul II, nr. 2, Universitatea din Bucureşti, Tritonic.

Moreau Defarges, Philippe (1998), OrganizaŃiile internaŃionale contemporane, Iaşi, Institutul European.

Morin, Edgar (2002), Gândind Europa, Bucureşti, Editura Trei.

Munteanu, Cristina (2006), „Integrarea incompletă a României pe piaŃa audiovizuală europeană - Programul Media” în Revista Română de Jurnalism şi Comunicare, Vol.V, nr. 14, Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării, Universitatea din Bucureşti.

Muraru, Ioan; Tănăsescu, Elena Simina (2004), Drept constituŃional şi instituŃii publice, Bucureşti, Ed. All Beck.

NATO în secolul 21 (2004), Brussels / Bruxelles, NATO Public Diplomacy Division / Division Diplomatie publique de l’OTAN.

Neculau, Adrian (coord.), (2004), ViaŃa cotidiană în comunism, Iaşi, Polirom.

Niciu, MarŃian (1994), OrganizaŃii internaŃionale (guvernamentale), ediŃia a II-a, Iaşi, Editura FundaŃiei „Chemarea”.

Oprea, Marius (2002), Banalitatea răului. O istorie a SecurităŃii în documente (1949-1989), Iaşi, Polirom.

OSCE Handbook, ediŃia 2007, disponibilă la

http://www.osce.org/publications/sg/2007/10/22286_952_en.pdf.


Parlamentul European (2008), Luxemburg, Oficiul pentru PublicaŃii Oficiale ale ComunităŃilor Europene.

Pîrvulescu, Cristian (2000), „PreşedinŃia, o instituŃie în căutarea echilibrului”, Sfera Politicii, editată de Institutul de Cercetări Politice şi Economice şi FundaŃia „Societatea Civilă”, anul VIII, nr. 86.

Pîrvulescu, Cristian (2002), Politici şi instituŃii politice, Bucureşti, Ed. Trei.

Pop, Flore; Gherghina, Sergiu; Jiglău, George (2007), Uniunea Europeană: Drept, Mecanisme şi InstituŃii Comunitare, Cluj-Napoca, Argonaut.

România-NATO, 1990-2004 (2004), Bucureşti, AgenŃia NaŃională de Presă Rompres.




Sartori, Giovanni (2006), Ingineria constituŃională comparată, Bucureşti, Ars Docendi.

Scott, Richard (2004), InstituŃii şi organizaŃii (traducere a Institutions and organizations, 2001), Iaşi, Polirom.

Staab, Andreas (2008), The European Union Explained. Institutions, Actors, Global Impact, Bloomington, Indiana University Press.

Surugiu, George (2007), „Kosovo, pe drumul către statutul final”, în Sfera Politicii, nr. 126-127/2007, pp. 109-115.

Surugiu, George (2008), „Podul care desparte”, în RomaniŃa Constantinescu (coord.), Identitate de frontieră în Europa lărgită, Iaşi, Polirom.

Thompson, John B. (1996), Media şi modernitatea, Bucureşti, Antet.

Urwin, Derek (2000), DicŃionar de istorie şi politică externă, 1945-1995, trad. de Areta Voroniuc, Bucureşti, Institutul European.

Vasilescu, Florin (1982), Comisiile parlamentare; realităŃi şi perspective, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică.

Vătăman, Dan (2008), OrganizaŃii europene şi euroatlantice, Bucureşti, Lumina Lex.


Weigall, David (2002), International Relations. A Concise Companion, London, Arnold.

Woods, Ngaire (2003), „The United States and the International Financial Institutions: Power and Influence Within the World Bank and the IMF”, în Rosemary Foot, S. Neil MacFarlane and Michael Mastanduno US Hegemony and International Organizations. The United States and Multilateral Institutions. Oxford, Oxford University Press, pp. 92-114.

Zielonka, Jan (2006), Europe as Empire. The Nature of the Enlarged European Union, New York, Oxford University Press.

Rapoarte de cercetare Atitudinea parlamentarilor români faŃă de problematica discriminării şi a egalităŃii şanselor (2007), AsociaŃia Accept şi Institutul pentru Politici Publice, IPP, Bucureşti, disponibil la www.antidiscriminare.ro.

Barometrul de opinie publică – viaŃa în cuplu (2007), FundaŃia SOROS România, disponibil la www.antidiscriminare.ro.

Cartea neagră a egalităŃii de şanse între femei şi bărbaŃi în România (2006), AsociaŃia pentru Analize Feministe AnA, Bucureşti, Editura AnA, disponibil la www.antidiscriminare.ro.

Raport de activitate pentru anul 2007, Avocatul Poporului, Bucureşti, 2008.



Raport final (2007), Comisia PrezidenŃială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, editat de Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile, Bucureşti, Humanitas.

Roumanie – Monograph. Paysage audiovisuel et politiques publiques des pays candidats dans le secteur audiovisuel, Etude DG EAC / 59/ 02, IMCA pour la Commission européenne – DG EAC, Mars 2004.

The UN's Role in Nation Building: From the Congo to Iraq (2005), RAND Corporation, disponibil la www.rand.org/pubs/monographs/2005/RAND_MG304.sum.pdf.

Articole de presă

*** 4 ianuarie 2006, „PrefecŃi apolitici", www.realitatea.net.

*** 3 ianuarie 2008, „Libya heads U.N. Security Council”, CNN.com, ştire disponibilă la http://edition.cnn.com/2008/WORLD/africa/01/03/libya.un/index.html.

*** 22 ianuarie 2008, „SunteŃi contra sau împotriva şpăgii pentru medici?” Academia CaŃavencu, www.catavencu.ro (inclusiv comentariile cititorilor), accesat 7 iunie 2009.

*** 7 aprilie 2008, „FOCUS: Una dintre cele mai mari «inginerii financiare», rezolvată prin eliberarea Mariei Vlas”, Mediafax, www.mediafax.ro, accesat 7 iunie 2009.

*** 30 iunie 2008, „Noi proteste în comuna ieşeană Voineşti unde primar a ieşit un mort”, www.realitatea.tv, accesat 7 iunie 2009.

*** 13 noiembrie 2007, „Macovei: Se fură prin hotărâri de guvern, legi şi ordonanŃe”, Evenimentul zilei, www.evz.ro, accesat 6 iunie 2009.

*** 19 martie 2009, „Prima zi a Consiliului: accentul pe locuri de muncă şi limitarea contribuŃiilor la stimularea economiei”, site-ul EurActiv.ro, secŃiunea Guvernare europeană, accesat la 20 august 2009.

Dobreanu, Cristina, 5 martie 2009, „Victorie la CEDO împotriva lui Văcăroiu”, România liberă, www.romanialibera.ro, accesat 7 iunie 2009.

Etves, Antoaneta, 15 februarie 2009, „Primarul Oprescu, victima propriilor megalomanii”, Cotidianul, www.cotidianul.ro.

Munteanu, Petre, 15 iunie 2009, „De ce nu s-a votat pentru Parlamentul European”, interviu cu Florin Diaconu, Adevărul, www.adevarul.ro.

Neagu, Alina, 23 mai 2008, „Şpaga pentru medici reprezintă 0,3% din PIB. Peste jumătate dintre romani le dau bani sau cadouri doctorilor pentru că aceştia le cer”, HotNews.ro, www.hotnews.ro, accesat 7 iunie 2009.



Comunicate de presă „President Salutes Sailors at Naval Station Mayport in Jacksonville: Remarks by the President at Naval Station Mayport”, 13 febr. 2003; comunicat de presă disponibil la

http://georgewbush-whitehouse.archives.gov/news/releases/2003/02/20030213-3.html;

Guvernul României – Biroul de Presă, 23 decembrie 2005, „Guvernul a numit în funcŃie, începând cu 1 ianuarie 2006, 39 de prefecŃi care au…”, www.gov.ro.

LegislaŃie Avizul consultativ al CurŃii ConstituŃionale nr. 1 din 5 aprilie 2007 privind propunerea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, publicat în Monitorul Oficial al României nr.258 din 18.04.2007.

Carta ONU, disponibilă la http://www.onuinfo.ro.

ConstituŃia României, 2003, Bucureşti, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”.

Decizia CNA 258/ 2003 privind difuzarea operelor audiovizuale europene.

Decizia CNA 78/2002 privind protecŃia minorilor în cadrul serviciilor de programe.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 808 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1 din 8 februarie 1994, privind liberul acces la justiŃie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăŃilor şi intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României 69 din 16 martie 1994.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1009 din 7 iulie 2009 privind constituŃionalitatea dispoziŃiilor art. 89 alin. (1), (3) şi (8), precum şi ale art. 114 şi 115 din Regulamentul Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 542 din 4 august 2009.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 1014 din 8 noiembrie 2007, referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 329 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 816 din 29 noiembrie 2007.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 146 din 14 iulie 2000, referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. 291 alin. 3 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 566 din 15 noiembrie 2000.



Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 148 din 16 aprilie 2003, privind constituŃionalitatea propunerii legislative de revizuire a ConstituŃiei României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 317 din 12 mai 2003.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 53 din 28 ianuarie 2005, asupra cererilor de soluŃionare a conflictului juridic de natură constituŃională dintre Preşedintele României şi Parlament, formulate de preşedintele Camerei DeputaŃilor şi de preşedintele Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 144 din 17 februarie 2005.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 62 din 18 ianuarie 2007, referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 104 din 12 februarie 2007.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 65 din 20 iunie 1995, referitoare la constituŃionalitatea Legii pentru aprobarea OrdonanŃei de urgenta a Guvernului nr. 1/1995 cu privire la condiŃiile de creştere a salariilor în anul 1995 la regii autonome şi societăŃi comerciale cu capital majoritar de stat, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 129 din 28 iunie 1995.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 82 din 15 ianuarie 2009, referitoare la excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat şi al celor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 33 din 16 ianuarie 2009.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 83 din 19 mai 1998, privind excepŃia de neconstituŃionalitate a dispoziŃiilor OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea şi completarea Legii administraŃiei publice locale nr. 69/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 211 din 8 iunie 1998.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 838 din 27 mai 2009, referitoare la sesizarea formulată de Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, privind existenŃa unui conflict juridic de natură constituŃională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, pe de o parte, şi Parlamentul României şi Guvernul României, pe de altă parte, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 461 din 3 iulie 2009.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 857 din 9 iulie 2008, referitoare la obiecŃia de neconstituŃionalitate a Legii privind completarea art.28 din Legea audiovizualului nr.504/2002, publicată în Monitorul Oficial nr.535 din 16.07.2008.

Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 87 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009.



Hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr. 1 din 20 aprilie 2007 privind constatarea existenŃei împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României, publicată în Monitorul Oficial al României nr.269 din 20.04.2007.

Hotărârea Guvernului nr. 1194/2001 privind organizarea şi funcŃionarea CNCD.

JurisprudenŃa CurŃii ConstituŃionale a României şi ConvenŃia europeană a drepturilor omului (1994-2003).

Legea 1/1998, privind Serviciul de InformaŃii Externe (SIE).

Legea 14/1992 privind organizarea şi funcŃionarea Serviciului Român de InformaŃii.

Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei.

Legea 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliŃiei politice comuniste.

Legea 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici.

Legea 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaŃi, republicată în 2007.

Legea 273/ 2006 privind finanŃele publice locale.

Legea 30 din 18 mai 1994 privind ratificarea ConvenŃiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale şi a protocoalelor adiŃionale la această convenŃie, publicată în Monitorul Oficial al României nr.135 din 31 mai 1994.

Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, text republicat în Monitorul Oficial nr. 827/13 septembrie 2005.

Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, text republicat în Monitorul Oficial nr. 827/13 septembrie 2005.

Legea 340/2004 privind instituŃia prefectului.

Legea 35/ 2008 pentru alegerea Camerei DeputaŃilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităŃilor administraŃiei publice locale, a Legii administraŃiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

Legea 35/1997 privind organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatul Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 844 din 15 septembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 383/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 900/28 decembrie 2007.

Legea 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naŃional.



Legea 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.

Legea 51/1991 privind siguranŃa naŃională a României.

Legea 67/2004 privind alegerea autorităŃilor administraŃiei publice locale.

Legea 94/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de Conturi.

Legea Audiovizualului 48/1992.

Legea Audiovizualului 504/2002.

OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului României nr. 24/ 10 martie 2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea SecurităŃii.

OrdonanŃa Guvernului 137/2000 privind prevenirea şi sancŃionarea tuturor formelor de discriminare.

Regulament din 17 aprilie 2002 de organizare şi funcŃionare a instituŃiei Avocatul Poporului – Republicare.

Regulamentul Camerei DeputaŃilor, Parlamentul României.

Regulamentul Senatului, Parlamentul României.

Tratatul Nord-Atlantic, Washington DC, 4 aprilie 1949.

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului privind funcŃionarea Uniunii Europene, Jurnalul Oficial C115/15 din 09.05.2008, disponibilă la http://europa.eu/lisbon_treaty/full_text/index_ro.htm, accesată la 29 august 2009.

Site-uri de Internet www.9mai.ro, site-ul oficial al Festivalului Filmului European din România.

www.afp.com, site-ul agenŃiei de ştiri Agence France-Presse.

www.antidiscriminare.ro, site susŃinut de şapte organizaŃii non-guvernamentale care apără drepturile omului.

www.avp.ro, site-ul oficial al instituŃiei Avocatul Poporului.

www.cdep.ro, site-ul oficial al Camerei DeputaŃilor din România.

www.centrulfilia.ro, site-ul oficial al Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen, FILIA.

www.cjc.ro, site-ul oficial al Consiliului JudeŃean ConstanŃa.

www.cna.ro, site-ul oficial al Consiliului NaŃional al Audiovizualului.

www.cncd.org.ro, site-ul oficial al Consiliului NaŃional pentru Combaterea Discriminării.



www.cnsas.ro, site-ul oficial al Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii.

www.coe.ro, site-ul oficial al Consiliului Europei.

www.consilium.europa.eu, site-ul oficial al Consiliului Uniunii Europene.

www.descoperaeuropa.ro, un site pentru copii despre Europa, dezvoltat cu susŃinerea financiară a Uniunii Europene.

www.elections2009-results.eu, site-ul oficial al Parlamentului European dedicat alegerilor din 2009.

www.euractiv.ro, site specializat pe informaŃii şi analize legate de Uniunea Europeană.

www.europa.eu, portalul Uniunii Europene.

www.hotnews.ro, site specializat de ştiri şi comentarii.


www.integritate.eu, site-ul oficial al AgenŃiei NaŃionale pentru Integritate.

www.mae.ro, site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Externe din România.

www.mie.ro, site-ul oficial al Ministerului Dezvoltării Regionale şi LocuinŃei.

www.nato.int, site-ul oficial al OrganizaŃiei Tratatului Atlanticului de Nord.

www.newsin.ro, site-ul agenŃiei de ştiri NewsIn.

www.onuinfo.ro, site-ul web oficial al Centrului de Informare ONU în România.

www.osce.org, site-ul oficial al OrganizaŃia pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

www.prefcs.ro/simboluri-ue.php, site-ul oficial al Prefecturii judeŃului Caraş-Severin.

www.presidency.ro, site-ul oficial al PreşedinŃiei României.

www.reuters.com, site-ul agenŃiei de ştiri Reuters.

www.senat.ro, site-ul oficial al Senatului României.

www.sie.ro, site-ul oficial al Serviciului de InformaŃii Externe.

www.sri.ro, site-ul oficial al Serviciului Român de InformaŃii.

www.summitbucharest.ro, site-ul oficial al Summitului NATO de la Bucureşti din 2008.

www.un.org, site-ul web oficial al ONU.

www.worldbank.org, site-ul oficial al Băncii Mondiale.

Presa si actualitatea semestrul II

Documents

Transcript of Presa si actualitatea semestrul II